Sunteți pe pagina 1din 2

14. Definirea si specificul proceselor afective. Proprietatile proceselor afective. Clasificarea proceselor afective.

Rolul afectivitatii in viata psihica Face parte din categoria proceselor energizante. Procesele afective apar ca un rezultat al confruntarii dintre asteptarile individului, dorintele acestuia si caracteristicile obiectelor, fenomenelor sau situatiilor de viata in care e implicat. Procesele afective se manifesta inca de la nastere chiar daca nu intr-o forma constientizata initial. Energia oferita de procesele afective se adauga celei obtinute din alte surse (procesele motivationale sau reglatorii). Spre deosebire de procesele cognitive care reflecta info despre obiectivele si fenomenele lumii externe, procesele afective reflecta relatia dintre subiect si obiect intr-o forma specifica. Trairea afectiva exprima gradul de concordanta/ neconcordanta dintre caracteristicile obiectelor sau actiunilor si sistemului motivational al individului. P. P. Neveanu a propus conceptual de imprejurare de viata prin care explica reactiile diferite a indivizilor la anumite evenimente in functie de structura lor de personalitate. Trairea lor afectiva este o vibratie concomitent organica, comportamentala si subiectiva a finite umane in relatiile sale cu ambianta. a) Componentele organice ale trairilor afective: modificarile activitatii bioelectrice a creierului caracteristice starii de alerta; modificari ale pulsului si tensiunii arteriale; modificari ale ritmului respiratiei; tensiune musculara; secretie lacrimala si salivara; cresterea cantitatii de hormoni in sange; b) Componentele comportamentului: schimbarea aspectului epidermei (inrosire/ paloare); mimica specifica (deschiderea larga a ochilor, ridicarea sprancenelor), modificari ale vorbirii (in intensitate, ritm, ticuri verbale); disfonii (incapacitate de exprimare); expresii verbale caracteristice; c) Componentele subiective: consta in constientizarea starii afective, insotita de expresia de incordare/ relaxare a corpului. Proprietatile proceselor affective Polaritatea = din trairea concordantei/ neconcordantei/ insusirilor obiectelor sau evenimentelor de viata si structuri motivationale ale individului. Se exprima in: - perechi ale unor reactii affective (pozitive bucurie, placere, admiratie, extaz; negative mahnire, apatie, dezgust(tine de individ)) - caracteristici: stenice ( ne incarca cu energie) si astenice ( se soldeaza cu deficit de energie tristetea) Intensitatea = cantitatea de energie psiho-fiziologica pe care o consuma individual cnd traieste o anumita stare afectiva. Trairile afective foarte intense sunt socuri emotion ale. Durata = persistenta in timp a trairilor affective. Procesele affective primare: afectele au o durata de timp foarte scurta, urmeaza apoi ca durata emotiile si apoi sentimentele si chiar pasiunile. Mobilitatea = capacitatea de trecere de la o stare afectiva la alta in conditiile normalitatii.

Expresivitatea = exteriorizarea lor prin intermediul conduitelor emotionalexpresive (mimica, pantomimica, gestica, modificarea vocii) Conduitele emotional-expresive dau nastere unui limbaj afectiv. Au rol de: comunicare a unei stari afective; contagiune; autoreglare, ludic. Clasificarea proceselor affective a) procese afective primare = puternic legate de trebuintele biologice, au o expresivitate innascuta, sunt in mare masura inconstiente si au o durata relative scazuta. Din acestea fac parte: rezonanta afectiva a activitatii organice ( trairea afectiva de proveninta organica); tonul afectiv al proceselor cognitive; afectele ( reactii explosive, violente, de groaza; plansul excesiv; rasul in hohote); b) Procese afective complexe = emotiile curente (bucurie, tristete); emotiile intelectuale ( cu conotatii artistice); dispozitii affective (au o durata de timo mai indelungata); c) Procese afective superioare = sentimente ce pot fi : intelectuale, morale, estetice; si pasiunile care pot fi: pozitive (hobby-uri) si negative (vicii). Rolul afectivitatii in viata psihica Unii autori au considerat ca emotiile, prin starea de agitatie difuza, prin intensitatea si desfasurarea lor timultoasa, dezorganizeaza conduita umana. Janet (1929), din perspective psihopatologiei, insista asupra caracterului generalizat al conduitelor dezadaptative care apar in emotii. Pieron (1930), de pe o pozitie strict functionalista, considera ca emotia consta intr-o descarcare anormala de energie nervoasa, o descarcare ce depaseste cantitatea ce poate fi utilizata de individ pentru reactiile normale si care se poate produce chiar si atunci cand nu exista ocazie de reactie. Wallon (1945), din perspective psihologiei si psihiatriei infantile, arata ca emotiile apar in urma acumularii unei cantitati de tonus muscular, care daca nu se consuma in activitati adecvate, pentru a se epuiza gradat, degenereaza in spasme, ras, plans. Alti autori sustin, din contra, ca emotia, prin mobilizarea energetica a intregului organism organizeaza conduita. Darwin a fost primul care a sesizat valoarea adaptativa a emotiilor si arata (1872) ca originea emotiilor se afla in tiparele vechi comportamentale desfasurate de-a lungul evolutiei, tipare ce s-au comprimat si pastrat deoarece s-au dovedit a fi utile actiunilor actuale. W.B. Cannon (1911) considera ca emotiile sunt modalitati de activare a organismului in vederea restabilirii echilibrului. V. Pavelcu (1982) arata pe de o parte ca emotia are rolul de a preveni psihicul de tulburari si de dezagregare durabila, de a restabili echilibrul, prin derivare, pe de alta parte emotia este un process de degradare a psihicului spre fiziologie, de dezintegrare atat pe planul de adaptare individ-mediu, cat sip e planul intrapsihic. Procesele psihice au rol in sustinerea energetica a activitatii. Potenteaza si conditioneaza actiunea, regleaza schimburile cu ambianta, permitand stapanirea ei.