De cte ori, iubito...

De cte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte, Oceanul cel de gheata mi-apare nainte: Pe bolta alburie o stea nu se arata, Departe doara luna cea galbena - o pata; Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite O pasare pluteste cu aripi ostenite, Pe cnd a ei pereche nainte tot s-a dus C-un plc ntreg de pasari, pierzndu-se-n apus. Arunca pe-a ei urma priviri suferitoare, Nici rau nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare, Visndu-se-ntr-o clipa cu anii napoi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Suntem tot mai departe deolalta amndoi, Din ce n ce mai singur ma-ntunec si nghet, Cnd tu te pierzi n zarea eternei dimineti. De-as avea De-as avea si eu o floare Mndra, dulce, rapitoare, Ca si florile din mai, Fiice dulce-a unui plai, Plai rznd cu iarba verde, Ce se leagana, se pierde, Undoind ncetisor, Soptind soapte de amor; De-as avea o floricica Gingasa si tinerica, Ca si floarea crinului, Alb ca neaua snului, Amalgam de-o roz-albie Si de una purpurie, Cntnd vesel si usor, Soptind soapte de amor; De-as avea o porumbita Cu chip alb de copilita, Copilita blndisoara Ca o zi de primavara, Ctu-ti tine ziulita I-as cnta doina, doinita, I-as cnta-o-ncetisor, Soptind soapte de amor.