Sunteți pe pagina 1din 9

EFICIENŢA PROCESELOR

ECONOMICE SI
RENTABILITATEA
INTREPRINDERII
În general, se consideră că o activitate este eficientă
dacă producţia se obţine la costuri reduse, sau atunci
când încasările obţinute din vânzarea rezultatelor pe
piaţă depăşesc cheltuielile care s-au efectuat pentru
obţinerea acestora.
Eficienţa economică este relaţia dintre efectele obţinute
(rezultate)şi eforturile (cheltuielile)depuse într-o activitate
economică într-o anumită perioadă de timp.
EFICIENŢA ECONOMICĂ
Eficienţa economică se poate exprima:
• sub forma randamentului combinării şi utilizării factorilor de
producţie care oglindesc efectele economice obţinute la o unitate de efort
depus Ec=Vr, unde Ec=eficienţa economică şi Vr = veniturile realizate.
• sub forma consumului specific de factori de producţie pentru
obţinerea efectelor scontate în care arată consumul de factori ce revine
pe unitate de efect economic util
Ec = Cfp, unde Ec = eficienţa economică şi Cfp=factorii de producţie
consumaţi .
Exemplu: Pentru deplasarea unui grup de turişti de 25 persoane cu un autocar cu capacitatea de
50 locuri pe distanţa Oneşti-Iaşi,
- efectul: deplasarea călătorilor pe distanţa Oneşti-Iaşi
- efortul: cheltuielile efectuate de autocar (motorină, uzură, şofer etc.)
Obţinerea unui efect mai mare cu acelaşi efort consumat: Acelaşi autocar de 50 locuri
transportă 50 de persoane pe aceeaşi distanţă
- efectul: deplasarea unui număr dublu de persoane
- efortul: aproximativ acelaşi ca în exemplul precedent
Scăderea efortului pentru obţinerea aceluiaşi efect:Transportarea celor 25 de persoane se
realizează cu un autocar cu o capacitate de 25 de locuri
CREŞTEREA EFICIENŢEI
Eficienţa în domeniul serviciilor îmbracă aspecte deosebite şi are
două tipuri de efecte:
Efecte sociale: privesc în primul rând
Efecte economice: se concretizează în beneficiarul şi sunt mai greu de cuantificat( de
rezultate economice, care sunt uşor de exemplu efectul procesului de instruire dintr-o
cuantificat(profitul, cifra de afaceri, unitate de învăţământ asupra viitoarei activităţi a
cheltuielile etc.) unui tânăr)

În domeniul serviciilor se realizează prin două modalităţi


practice şi urmăreşte:

• Maximizarea veniturilor prin: 2) Raţionalizarea cheltuielilor prin:


- creşterea cifrei de afaceri - creşterea productivităţii
- creşterea încasărilor
- calificarea personalului
- diversificarea serviciilor
- extinderea progresului tehnic
- specializarea serviciilor
- organizarea mai bună a muncii
- mărirea adaosului comercial etc.
- îmbunătăţirea modului de cointeresare
INDICATORII EFICIENŢEI
În general, eficienţa economică se determină prin :
• raportarea efectelor obţinute la eforturile depuse pentru obţinerea lor
• raportarea eforturilor la efectele înregistrate

NIVELUL
RENTABILITATE EFICIENŢA COSTURILOR

FACTORII DE
PRODUCTIE MIJLOACE FIXE INVESTIŢII

1.Rentabilitatea
• reprezintă capacitatea unei întreprinderi de a obţine profit
• exprimă eficienţa cu care sunt utilizaţi şi combinaţi factorii de producţie
• se măsoară cu indicatori exprimaţi în mărime absolută şi relativă
- profit ( P) : P =Cifra de afaceri – Cheltuieli totale (în mărime absolută)
- rata rentabilităţii ( în mărime relativă)
- comercială: Rc= (RE/CA)x 100 , unde Rc – rata comercială
RE – rezultatul exerciţiului(profit
net)
CA – cifra de afaceri (încasări)
- economică: Re= (RE/At) x 100, unde Re – rata economică
At – active totale
- financiară: Rf = (RE/K)x100 , unde Rf – rata financiară
INDICATORII EFICIENŢEI
2.Eficienţa utilizării potenţialului uman al întreprinderii: exprimă nivelul producţiei pe un
salariat şi se calculează ca:
- productivitate medie a muncii W=Q/Ns, în care :
W-productivitatea muncii unui salariat, într-o anumită perioadă de timp
Q - efectele consumului de muncă(valoarea producţiei marfă sau cifra de
afaceri)
Ns – eforturile depuse de resursele umane ale întreprinderii, exprimate prin:
numărul salariaţilor, total om-zile lucrate sau total om-ore lucrate
- productivitate marginală a muncii Wm = Q/ Ns, în care:
Wm- productivitate marginală
Q - modificarea producţiei (creştere sau descreştere)
3.Eficienţa utilizării mijloacelor fixe
- cifra de afaceri la 1000 lei mijloace fixe C = CA/MF x 1000
- profitul la 1000 lei mijloace fixe Pf = P/MF x 1000
CA – cifra de afaceri realizată de întreprindere ( ca efect)
P - profitul obţinut de întreprindere( ca efect)
MF – mijloacele fixe folosite (ca eforturi) pentru obţinerea efectelor

4. Nivelul costurilor se exprimă în:


- indicatori absoluţi - suma totală a cheltuielilor
- indicatori relativi–cheltuieli la 100 de lei (1000) cifră de afaceri Cn=(Ch/CA) x 100
Cn – cheltuieli la 100 de lei cifră de afaceri
5. Eficienţa investiţiilor: - investiţia – dezvoltarea capitalului tehnic al întreprinderii
- rata de rentabilitate minimă R=P/I , unde R- rata rentabilităţii
P- profitul
I – volumul investiţieir
R= cel mai sintetic mod de ilustrare a eficienţei unei investiţii

INDICATORII EFICIENŢEI
SOCIALE
Eficienţa socială este dificil de exprimat în indicatori
cantitativi. Există posibilitatea exprimării calităţii serviciilor, prin
reducerea diferenţei dintre nivelul aşteptat de consumatori.
Există câţiva indicatori care analizează parţial fenomenul
eficienţei sociale:
• numărul de unităţi (comerciale, de învăţământ, de sănătate etc.)
• numărul de locuitori la un medic
• numărul de studenţi la 100000 de locuitori
• timpul cheltuit pentru cumpărături, pentru transport etc.
OPTIMIZAREA PROCESELOR
ECONOMICE
Pt atingerea scopului oricărei firme - Optimizarea
obţinerea profitului - managementul trebuie să operează cu
găsească soluţiile optime în cadrul unui maximizarea şi
proces economic.
minimizarea ca
Termenul “optim” provine din latinescul
“optimus”care exprimă ceea ce asigură cel operaţii aritmetice
mai bine interesul urmărit. în legătură cu
OPTIMIZAREA constă în alegerea şi funcţiile
aplicarea celei mai bune soluţii dintre mai întreprinderii.
multe posibile.
- MINIMIZAREA - cheltuielilor
- MAXIMIZAREA- profitului
- costurilor
- producţiei
- normelor
- randamentului
- productivităţii
OPTIM şi OPTIMIZARE
• Optimul are sens dublu:- valoarea extremă (maximă-minimă) a unei funcţii scop
- alegerea variantei cele mai bune în funcţie de unul sau mai
multe criterii din stările posibile ale unui sistem
• Optimul poate fi stabilit la nivel - macroeconomic
- microeconomic
- mediu (teritorial)
• Optimul macroeconomic este de două feluri:
- absolut, care are drept criteriu maximizarea gradului de satisfacere a
cerinţelor de consum ale populaţiei;
- relativ, când minimizează cheltuielile de muncă socială
Optimizarea procesului economic se realizează pe două orizonturi de timp:
- pe termen scurt – presupune stabilirea volumului producţiei în anumite condiţii date
şi maximizarea profitului
- pe termen lung – urmăreşte, pe de o parte, maximizarea profitului prin combinarea
factorilor de producţie, iar pe de altă parte, obţinerea unui anumit
volum de producţie cu cheltuieli minime.
Optimizarea proceselor economice are ca scop găsirea acelor soluţii
care să asigure realizarea funcţiei scop ( maximizarea profitului,
minimizarea cheltuielilor, maximizarea productivităţii etc.)
TEHNICI DE OPTIMIZARE
Mărimea optimă a întreprinderii-un important factor de optimizare.
Peste o anumită dimensiune a întreprinderii (a volumului de producţiei) căreia îi corespund costuri
minime,anumite costuri pot creşte, întreprinderea încetând de a mai fi eficientă.

Minimizarea costului privind mărimea întreprinderii


Costul pt. un produs este format din: - cheltuieli directe(salarii directe, materii prime etc.)
- cheltuieli indirecte (cota parte din cheltuielile comune, cheltuieli
generale, amortizarea utilajelor, salariile personal. de conduc. etc.)
De regulă, cheltuielile totale indirecte rămân relativ constante faţă de volumul producţiei şi de mărimea
întreprinderii. Dintre acestea, cheltuielile de desfacere, cu reclama sau cu transportul pot totuşi să crească şi
de aceea costurile pe unitatea de produs cresc. Formula de calcul a costului total pe produs este:
Ctp=Cd+Cc/Q undeCt=costul total pe produs;Cd=cheltuieli directe;Cc=cheltuieli constante;Q=vol.producţie
Deci prin sporirea volumului producţiei, prin creşterea dimensiunii întreprinderii până la limita
optimă, costul total pe produs se reduce datorită scăderii cheltuielilor convenţional constante

Maximizarea profitului privind mărimea întreprinderii


Minimizarea costurilor şi maximizarea profitului sunt obiective majore ale oricărei întreprinderi.
Mărimea întreprinderii este condiţionată de asigurarea desfacerii producţiei fabricate în condiţiile utilizării
unor preţuri mici şi realizarea unui profit maxim.
Economia de piaţă se caracterizează prin libera concurenţă în care volumul desfacerii (D) este
influenţat de următorii factori:- volumul producţiei fabricate (Q), preţurile de vânzare(pi), volumul desfacerii
altor produse (Qi), preturile de vânzare ale altor produse i, reclamă pentru alte produse(ri).
În maximizarea profitului se iau în calcul toţi aceşti factori, iar pe de altă parte se analizează
acţiunea contradictorie a lor pentru fiecare întreprindere, ţinându-se cont de dimensiunea ei.