Nume: Capraru Prenume: Mariela Facultatea de Medicina Generala an II, seria B, grupa 9

Caz de bioetica Caz:
Un barbat în vârstă de 69 de ani, înstrăinat de copii săi,şi fără alte rude a fost supus unei examinari fizice de rutină, premergător unei excursii de mult anticipate în Australia. Medicul a suspectat o problema serioasă şi a recomandat mai multe teste, inclusiv analize de sânge detaliate, un scanner al sistemului osos şi o biopsie de prostată. Rezultatele au fost concludente pentru diagnosticul de cancer de prostată, într-un stadiu inoperabil şi incurabil (dar cu dezvoltare lentă, permiţând realizarea unui tratament paliativ bun). Analizele de sânge şi radioimagistice au atestat o funcţie renală normală.Medicul a tratat acest pacient de mulţi ani, cunoscându-l ca fiind „fragil” din multe aspecte. Bărbatul era destul de nevrotic pe fondul unui istoric de boala psihiatrică, desi era normal integrat în societateşi în mod clar capabil de gândire raţională şi capacitate de decizie. Recent a suferit o reacţie depresivă severă, în timpul căreia s-a purtat iraţional şi a avut o tentativă de suicid. Acest episod a urmat decesului soţiei sale, survenit după o îndelungă şi dificilă luptă cu cancerul. Era clar că nu a fost pregătit să facă faţă dispariţiei soţiei, motiv pentru care a fost spitalizat pentru o perioadă scurtă de timp înainte de tentativa de sinucidere. Acum, în perioada de recuperare şansa de a pleca în Australia s-a materializat, fiind primul eveniment pozitiv din viaţa lui după mulţi ani. Pacientul avea de asemeni antecedente de depresii prelungite şi serioase, de fiecare dată când apărea o problem de sănătate. Se îngrijora excesiv şi de multe ori nu putea delibera sau decide în mod raţional. Medicul său a considerat că împărtăşirea diagnosticului de cancer în condiţiile statusului său fragil i-ar

Parti implicate si informatii relevante: . normal integrat in societate si rational. singur. Intrebari: 1. Considerati ca medicul a actionat in conformitate cu interesele pacientului? 2. Considerati ca aflarea diagnosticului pune in pericol starea psihica a pacientului? .pacient fragil. medicul a răspuns: „Eşti la fel de bine ca în urmă cu 10 ani”. Când explorările medicale au fost complete şi rezultatul cunoscut. nevrotic. nu-i aşa?”.barbat in varsta de 69 de ani. si depresii prelungite si serioase dupa fiecare problema de sanatate. cu dezvoltare lenta. Fără a aştepta un răspuns a adăugat: „Nu am cancer. Ce principii sunt incalcate? 3. Medicul este îngrijorat de ascunderea adevărului. instrainat de familie.cauza în mod cert în continuare un comportament iraţional şi din nou nu ar fi capabil să judece clar situaţia sa clinică. dar crede cu tărie că această minciună a fost justificată. . . Cum credeti ca ar fi manevrat pacientul situatia? 4. . pacientul l-a întrebat anxios pe medic: „Totul este în regulă?”. Principii bioetice: In cazul de mai sus este mentionat principiul autonomiei si al beneficiului.tentative de suicid. Considerând că nu ar suferi şi nici nu şi-ar conştientiza boala în timpul excursiei în Australia. in urma decesului sotiei.analizele releva cancer de prostate in stadiu inoperabil si incurabil.

Discutie: O astfel de atitudine împiedică accesul pacienţilor la informaţiile necesare exercitării autonomiei.şi din păcate un eveniment nefericit din viaţa este uneori prima ocazie de a ne confrunta cu noi înşine. Probabil că o hot ărâre bazată pe o dorin ţă explicit anterior exprimată ar fi întrunit mai multe criterii etice. o poziţie de acest gen este cert contrabalansată de principiul beneficiului. . Uneori însă considerentele şi alegerile se schimbă în timp. Chiar şi cei care apăra valoarea autonomiei în etica medicala şi consider că acest tip de rezolvare este justificată dacă persoanele în cauză nu pot fi considerate autonome pentru decizii specifice. Deşi disputată vehement.În cazul al doilea vectorul atitudinii decizionale porneşte de data aceasta din partea familiei unui pacient cu competenţă mentală fluctuantă (sau care va fi alterată în viitor).Şi poate cea mai bună explicaţie a faptului că nici un consimţământ nu poate fi pe deplin informat este însăşi evidenţa că nu întotdeauna ştim ce vrem.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful