Sunteți pe pagina 1din 466

Susan Johnson

Traducere de Mariana Millio

Editura ELIS
Bucure§ti - 1997
Urmatoru! citat este extras dintr-o introducere scrisa
de Henry Steele Commager pentru lucrarea The F a r
W estern F ro n tie r (F ro ntiera Vestului h d e p a rta t) a lui Ray
Aleen Billington, publicata Tn 1956.

„Nici o alta napune nu s-a extins vreodata atat de rapid sau atat
de departe, impunand un stres de nesuportat structurii politice §i
economice — adaugand ca ceea ce impresioneaza cel mai mult in
legatura cu expansiunea americana este u§urinfa, simplitatea §i
caracterul aparent inevitabil al intregului proces. “

Jon Hazard Black n-ar fi fost de acord cu aceasta


apreciere.
Capitolul 1
B o s to n . f e b m a r ie 18G1

Braje puternice, cafenii, mangaind alene o spinare


calda...
O femeie fragila emanand o mireasma de trandafiri...
Umbre si clar-obscururi pe un culoar pustiu...
Lambriul din lemn de nuc de care se rezema el parea
tare. Sub degetele sale, matasea de Lyon, fina §i Tncalzita,
Ti umplea de placere simturile. Savurand lent acea sen-
zafie, mainile lui urcara usor de-a lungul spatelui femeii
strans lipite de el, alunecara peste decolteul Tmpodobit cu
dantele §i sfarsira prin a-i cuprinde umerii goi si parfumati.
Ea mirosea f i a violete, iar cand el Tntoarse discret
capul ca sa arunce o privire Tn coridorul Tntunecos,
maxilarul lui atinse Tn treacat buclele aurii si parfumate,
matasoase ca penele.
— Sper ca nu te supara ca te-am convins sa vii aici,
sus, fu preambulul soptit cu timiditate.
— Nu ma supara, replica glasul masculin putin ragusit.
— E§ti cel mai superb barbat pe care I-am vazut
vreodata la nord sau la sud de linia Mason-Dixon1, continua
ca un tors vocea cu accent sudic, dulce ca mierea,
alunecoasa ca nisipul, Tn timp ce un trup voluptuos se
misca provocator, apasand evidenta erecfie a barbatului.
Un murmur usor raspunse placutului compliment, Tn
vreme ce ochii negri ca o noapte fara luna privira Tn jos,
spre frumoasa femeie din bratele sale.
Barbatul Tnalt, cu ten bronzat si cu chip fara cusur,
asemanator cu o sculptura greaca, cu un neTmblanzit par
negru ca pana corbului si cu ochi de antracit, purta
vesmintele regale ale indienilor din preerie: costum din

' Linia Maxon-Dixon: granija dintre stateie Maryland fi


Pennsylvania, considerata ca limita nordica a statelor in care,
tnainte de aboiirea sclavagismului, erau folosiji sclavi. (n.t.)
§ u s a n Jo h n 5 ° n
piele de elan, Tmpodobit cu ciucuri, hermina si pene;
mocasini brodafi cu fa?ii de margele aurii, rosii si negre.
Un superb colier din gheare de urs si pene i se desfasura
pe pieptul partial dezgolit. Pieptul acesta foarte musculos
constituia Tn prezent obiectul atenfiei* fascinate a doamnei,
care Ti mangaia contururile cu atingeri prelungi, zabo-
vitoare. Si cele doua siluete, strans lipite una de alta pe
coridorul abia luminat de la etajul al doilea, purtau o con­
versafie red usa la maximum, murmurata printre miscarile
languroase ale trupurilor si mangaierile unor maini
ratacitoare.
— De unde esti? sopti femeia fmbracata Tntr-o extra-
vagantd rochie ce amintea de curtea regala franceza.
Mainile ei alunecara Tn jos, strecurandu-se pe sub Centura
pantalonilor.
— Din Montana1, raspunse Tntr-o ras uf Ia re aspra
bdrbatul cu chip vulturesc.
— Carui trib fi aparfin toate astea? Tntreba ea cu gias
dulce, ca un gSngurit.
Si Tn timp ce Tntrebarea parea sa se refere la costumul
lui, degetele ei Ti atingeau sexul Tntarit provocator.
El Tnghifi Tn gol si abia pe urma raspunse:
— Absarokee".
Si imediat simfi cum mana micufa Tsi Tntrerupse
explorarea. Interpretandu-i coreet ezitarea, preciza Tn foapta,
folosind denumirea pu nose uta de lumea din afard:
— Muntele C io rii.
Degetele indiscrete reTncepura sa se niste, pornind
Tn sus, desfatandu-se cu atingerea musculaturii dure ca
stanca de sub mainile ce alunecau lent, si senzafia pielii
aspre si Tr.iunecate turna foe Tn fiecare nerv al trupuiui ei.
Isi imagina anii de exercifiu si antrenament fizic, aproape
ca inhala mirosul exotic al nesfarsitei preerii si al muntelui.
El era mai Tnalt decat majoritatea barbafilor, puternic si
tacut — mcarnarea naturii majestuoase si a libertafii.

Muntele Ciorii: Tn limba engleza — tfre Crow Mountain (n.t)


%K\^Blaze, dragostea
O a r e </<? ce n-o sarutase inca? — se Tntreba ea cu oarecare
iritare, defi era foarte clar ca el nu era imun la farmecele
ei. Lillebet Ravencour nu era obifnuita cu un autocontrol
atat de hotarat. Inca de cand Tmplinise faisprezece ani,
barbafii se aruncasera la picioarele ei. Intr-un fosnet de
matase Tfi mifca trupul langa al lui, cu o usoara leganare
Tnsusita cu mult timp Tn urma — nuanfa perfecta, de o
subtilitate ambigua, dintre sugestie si timiditate — se apasa
Tn tdria barbateasca fi o simfi umflandu-se langa trupul ei,
defi barbatul pe care-1 cuprindea usor cu brafele nu scoase
nici un sunet. Acum md va saruta, gandi ea, fi fafa dragalafa,
Tncadrata de bucle aurii, se ridica spre el, Tn asteptare.
Dar el nu o saruta. In schimb, mainile lui puternice o
Tmpresurara si, ridicand-o printr-o miscare lina a mufchilor
coapselor fi ai bicepfilor, puse capat preludiului lor de
Tmperechere. O purta rapid catre cel mai apropiat dormitor,
faldurile bogate de matase de culoarea primulei valurind
peste braful lui, curgand Tn urma lor pe coridor asemenea
unorrauri sclipitoare.
Apoi — doar citeva clipe mai tarziu — o saruta. Ii
saruta tot trupul, Tn timp ce o dezbraca fara graba. Gura,
buzele si limba lui mangaiara fiecare curbi, rotunjime
sau adanciturd, fiecare varf semef f i fiecare netezime
delicioasa. O saruta Tn locuri Tn care niciodata pana acum
nu mai fusese sarutata, locuri intime, si la Tnceput, cand
rasuflarea lui calda o atinse acolo, ea Tfi zise ca va muri...
Dar n-a murit, bineTnfeles, fi cand limba lui Tnainta — o
limba care lingea f i excita — ea ftiu ca niciodata nu
fusese atdt de aproape de paradis.
Ifi recapata pentru scurt timp rafiunea cand barbatul se
ridica pentru a-fi dezbraca propriile-i vesminte. Azvarlindu-si
mocasinii, ei Tfi trase peste cap camafa din piele, cu o
scuturare rapida §i barbateasca.
— Daca intra cineva? fopti ea, urmarindu-l cum cu o
mana Tfi arunca pe noptiera colierul f i cu cealalta Tfi
coboara de pe foldurile Tnguste fsantalonii de piele.
Debarasandu-se de pantalonii cu franjuri, el Ti Iasi acolo
Susan Johnson
unde cazura, la cafiva centimetri de un morman de
jupoane dantelate ce reprezentau sase luni de munca
manuala depusa de o duzina de faranci. Inalt, cu umeri
lafi, cu un trunchi si solduri total iipsite de grasime, el
strabatu mica distanfa ce-l desparfea de pat, lasand sS i
se vada superba erecfje.
Privirea lui Lillebet coborT, ca magnetizata de acea
priveliste, si focul dintre coapsele ei se Tntefi.
— Nu-fi face griji, o linisti, Tn timp ce deja Ti acoperea
trupul cu ai lui.
Atent la erecfia pulsanta care aluneca lent Tn frage-
zimea feminina, Tsi ridica ochii Tncadrafi de gene lungi spre
fafa femeii. Pleoapele ei erau stranse, gura pufin deschisa,
rasuflarea Tntrerupta din cand Tn cand de mici gemete
gafaite. Doamna parea mulfumitS.

La o departare de trei cvartale, pe o strada pufin Tn


panta si Tndeajuns de Tnalfata pentru a oferi o frumoasa
priveliste asupra sclipitorului rau Charles, o tanara cu un
par rosu ca flacara statea la fereastra dormitorului ei,
privind afara, Tn Tntunericul adanc §i umed.
— Tnca o noapte cefoasa! se planse cu un oftat,
lasand perdeaua de dantela grea sa cada peste geamurile
Tnguste ale ferestrei. Presupun ca maine va fi iar o zi prea
ploioasa pentru a merge la calarie.
Femeia mai Tn varsta care pregatea patul nu dadu
atenfie nici oftatului, nici remarcii dezamagite.
— Vino sa-fi Tmpletesc parul, domnisoara Venetia.
Tn camasa de noapte, fata strabatu Tn picioarele goale
pardoseala acoperita cu un covor de plus roz si se lasa
sa cada pe pat.
— Fir-ar sa fie, daca nu ies curand sa calaresc, o sa mor
de plictiseala!
— Domnisoara Venetia — o mustra fosta ei doica,
devenita camerista personala — fii atenta la feiul Tn care
vorbesti. Daca te-ar auzi mama dumitale, te-ar trimite la
§ 8 .
dragostea
culcare fara cina vreme de o saptamana.
— Deoarece n-o s-o vad decat la ora ceaiului Tn rarele
ziie Tn care este acasa f i nu o doare capul, nu-i probabil
sa ma auda vreodata, Hannah. In afara de asta, tatei nu-i
pasa daca mai Tnjur din cand Tn cdnd. Spune ca trebuie
sa-fi eliberezi cumva frustrarile. Si faptul de a fi fata
Tnlatura orice alt mod imaginabil de a mi le elibera. Cu
excepfia mersului la cumparaturi, desigur, ocupafie cu
care Tsi petrece mama viafa.
— Ei, lasa, dragufa mea, situafia nu-i atat de rea.
Fata cea zvelta se lasa sa cada pe spate pe pat, Tntr-o
atitudine letargica, parul ei rof u ravasit alcatuind un contrast
suparator cu rozul cuverturii. Ca f i Tntreaga decorafie a
camerei, acoperamantul patuiui fusese ales de o mama
Tncapafanata, care nu putea accepta nuanfa iefita din comun
a podoabei capilare a fiicei sale. Posomorata, domni­
soara Venetia Tfi azvarli brafele peste cap si ofta iar.
— Vai, Hannah, ba este! E groaznic! Singura pldcere
din viafa mea este sa calaresc si n-am mai facut asta de
o saptamana. Zilnic ploaie, ploaie, ceafa, ploaie, frig...
Un alt oftat, adanc si teatral, rasuna Tn Tncaperea
bogat mobilata.

Era o noapte Tnghefata de iarna, caracteristica pentru


Boston: umeda si cefoasa; si felinarele cu gaz de pe strada,
Tnvaluite Tntr-o ceafa groasa, Tmprastiau o ciudata lumina
fantomatica.
Dar Tntr-una din opulentele camere de oaspefi ale casei
Tn stii neo-gotic de pe Beacon Street, doar la mica depar-
tare de fata care se vaita din cauza frigului, noaptea era
departe de a fi rece. De fapt, era foarte fierbinte, §i lucrul
era dovedit de trupul strdlucind de transpirafie al barba-
tului suplu, cu piele Tntunecata, care-i daruia placere femeii
excitate si Tnfierbantate de sub el. Lacomia lui insistenta i
se pdrea ei o salbaticie barbara; trupul splendid fi
3 ^
Susan Johnson
mainile Tndarjite Ti Tnnebuneau simfurile. O coplesea o
dorinfa de a fi posedata — Tnfierbantandu-i pasiunea pana
la delir. Gemea, scancetele slabe de placere devenind
rasuflari Tntretaiate la fiecare presiune lenta a soldurilor
zvelte si dure ce-si lasau greutatea peste ea. La fiecare
retragere, degetele ei se Trtfigeau Tn pieiea aramie pana cand
falele barbatului sangerau sub zgarieturi.
Imun la urmele de gheare de pe spinarea sa, el
murmura Tn rotunjimea lina a gatului ei delicat vorbe de
iubire, foapte senzuale, cuvinte rostite Tntr-o limba necu-
noscuta, si asta o excita si mai mult... o aducea la o
culme de placeri tot atat de intensa pe cat era f i ritmul
impetuos al sexului ce se m ifca adanc Tnauntrul ei.
O mica mufcatura a dinfilor albi §i puternici Tn carnea
frageda a gatului ei Ti invada simfurile surescitate cu un vai
de pasiune. Buzele ei umede se Tntredeschisera Tntr-un
fipat cand extazul ajunse la paroxism, sfasiindu-i trupul,
fard Tncetare, ca f i ploaia ce batea Tn geam.
Barbatul arunca o scurta privire spre u§3, cu gandul la
oaspefii de la parter si se grabi sa-i acopere gura cu a lui,
Tnabusind strigatul extaziat. Dupa ce-i potoli foamea de
dragoste Tfi Tngadui f i el satisfacfia climaxului.
Apoi, culcat pe spate, Tnconjurand-o bland cu braful
pe femeia de langa el, se Tntreba daca ea era genul care
punea Tntrebari Tn legatura cu scalpurile. Cu patru ani Tn
urma, el patrunsese Tn societatea bostoniana, o modesta
avere Tn aur conferindu-i posibilitatea de a fi acceptat
instantaneU, fi de atunci descoperise ca femeile de lume
reacfionau fafa de el Tn doua moduri: fie cu scarba, fie cu o
pofta carnala de netagaduit. Femelele cu cel de-al doilea
comportament se Tmparfeau Tn doua categorii: cele care Tfi
aratau simpatia f i o tandra compatimire fafa de trista
situafie a aborigenului american, fi cele care se interesau
de riumarul de scalpuri luate de el.
O mana palida Tnainta Ufor Tn susul pieptului sau,
Tntrerupandu-i cugetarile. De parea i-ar fi pus Tntrebari
unui copil cu mintea slaba, frumoasa f i delicata femeie
10
sopti lent, cu accentul ei muzical si taraganat:
— Ai ucis... mulfi... du§mani?
Vreme de o clipa, barbatul ramase complet nemiscat, de
la parul negru si lucios ce-i cidea ravasit pe umeri pana
la brafirile Tmpodobite cu hermina, pe care nu avusese
timpul — sau ribdarea necesara — de a f i le scoate. Apoi
buzele i se risfranseri Tntr-un zambet fi, strecurandu-fi
mainile pe sub brafele ei, o ridica la pieptul lui. Privind
frumosul chip despirfit doar prin cafiva centimetri de al
sau, spuse cu gias foarte, foarte calm:
— Anul acesta am gisit la „Harvard“ atat de pufini
dusmani, Tncat treaba cu ucisul a mers extrem de slab.
Cateva clipe mai tarziu, buza de jos a doamnei fu
Tmpinsa Tn afara, schifind o strambaturi cocheti:
— Ei, bine... nu mi-ai spus Tnainte.
— Nu m^ai Tntrebat, replica el zimbind.
— M-ai facut sa merg mai departe decat intenfionam.
— Cu riscul de a contrazice o doamna, acest punct de
vedere e discutabil, spuse el, cu o unda de veselie Tn ochi.
Remarca Ti fu Tntampinata cu un suras lent, senzual.
— Ce faci Tn Boston... altminteri?
Mica pauza verbali fiind condimentati de o sugerare
plina de grafie, Tfi strecura totodata afafator piciorul fin
printre ale lui.
— Tn afara de asta, vrei s i spui, sopti el, Tn timp ce
iibidoul sau, starnit cu ufurinfa, reacfiona la foldurile
catifelate care Tncepuseri s i se mifte lent deasupra lui.
Ei bine, m i due ia fc o a li, rispunse scurt, convins c i
doamna nu aftepta o explicafie a m in u n fiti, care ar fi
trebuit s i Tnceapi cu goana dupi aur Tn California f i cu
tratatele Tncheiate Tn 1851 de guvernul Statelor Unite cu
triburile din preerie.
Tatal lui Tnfelesese efectul inevitabil al acelor migrafii
masive citre vest f i cand singurul s iu fiu Tmplinise varsta
necesari, TI trimiseseTn est, la fcoala. Rafiunile complexe
care motivau prezenfa lui la „Harvard“ fu ri explicate
succint, finand seama de moment, de loc f i de foldurile
11
catifelate f i unduioase ate femeii:
— Tata a insistat sa Tnvaf comportamentul albilor.
Ea Tfi coborT capul si urmari usor cu limba conturul
buzelor lui.
— Tu, spuse abia foptit, ai putea sa dai lecfii.
Ochii lui aveau o expresie amuzata, glasul Ti fu ca de
catifea:
— Va mulfumesc, doamna.
M3ngaindu-1 f i desfatandu-i, mainile ei ufoare
aluneca ra peste mufchii umerilor lui, coborand de-a
lungul pieptului Si urcand din nou.
— Ai un nume? Tntreba ea, degetele strecurandu-i-se
Tn parul negru ce-i Tnvaluia umerii.
Replied laconic, printr-o Tntrebare:
— Alb sau indian?
— Ambele, zise ea, dandu-i la o parte parul lung fi
negru ce-i acoperea umarul.
— Aici sunt cunoscut ca fiind Jon Hazard Black.
Numeie meu de absarokee este Is-bia-shibidam Dit-chilajash-
Hazard, Puma Neagra.
Repetand strambatura dragalasa — un gest pe care
Hazard TI considera deosebit de potrivit cu farmecul ei
amefitor, femeia Tfi lasa limba sa alunece peste i^uza
interioara si spuse:
— Tu nu m-ai Tntrebat cum ma cheama.
— larta-ma, minfi Hazard politicos. Erai atat de
mnebunitoare. E§ti atat de Tnnebunitoare, se corecta imediat,
Tn timp ce ritmul soldurilor ei Tncepea sa-i schimbe din nou
direcfia gandurilor. Spune-mi cum te cheama...
Urmarind usor rotunjimea feselor ei, mdinile lui se oprira
o clipa cdnd ea Ti raspunse Tn foapta. Dar apoi alunecara
lent Tn sus fi, Tmpotriva a ceea ce-i spunea rafiunea —
deoarece ftia cd gazda lui din aceasta seara avea sa simta
foarte curand nu numai lipsa lui, dar f i pe cea a tovarasei
lui — Tfi reluard masajul languros. Pentru moment,
bdrbdfia lui Tntdrita contrazicea cu Tnfocare rafiunea
sanatoasa. Lillebet cea cu piele catifelata, care — afa cum
descoperise el chiar adineauri — era cumnata gazdei lui,
T§i adanci privirea Tn ochii lui f i murmura dulce:
— Atat de curand?
— Dupa cum vezi, — replica el cu un suras fermecator,
Tnsufit Tn timpul unor conversafii asemanatoare cu femei
de vifa nobila nerabdatoare sa fie seduse — farmecele tale
— adauga cu gias raguf it Tn timp ce degetele lui ca de bronz
coborau spre intimitatea ei trandafirie fi se strecurau Tna-
untrul unei umezeii fierbinfi §i lunecoase — ma fascineaza.
La „Harvard“ Tnvafase nu numai sa soarba vin de Xeres
fi sa dezbata teme filozofice, ci fi toate variantele din Noua
Anglie ale universalului limbaj al dragostei. Ii saruta
varfurile degetelor, unul cate unul, f i cand Ti linse
ombilicul ea fopti:
— Je rog, Hazard!
— Indata.
— Nu, acum! Oh, Dumnezeuie, te rog!
Degetele lui supie continuasera s-o mangaie Tn
profunzime, cu o pricepere stapanita pe care i-ar fi
invidiat-o orice maestru.
— Sst!...
O saruta ufor, apoi, cu un gest excitant, Tsi trecu mana
libera iar f i iar peste rotunjimea sanilor ei, oprindu-se doar
cu pufin Tnainte de sfarcurile ale caror varfuri Ti aftsptau
atingerea. Si cand, dupa ceea ce paru o vesnicie Tn care
orice rasuflare Tnceta, degetul lui mare fi cel aratitor se
Tnchisera peste un vdrf trandafiriu si trasera Uf or, femeia
gemu — un scancet slab, tremurator. Alunecand de-a
lungul trupuiui ei cu o m if care languroasa, o purta din
nou pe valurile placerii. Parul i se prinse Tn ceva, f i simfi
o smucitura brusca Tn clipa Tn care cordelufa din piele
care-i strangea parul negru f i rdzvrdtit se. smulse,
eliberandu-i-l.
— Te rog!
§i gdndul la cordelufa pentru pdr pieri. Fara efort, o
salta pe femeia cu par auriu f i cu ochii rugatori f i-fi lasa
Tntregul sex Tntarit sa alunece Tn teaca iubirii care-1 aftepta.
13
Susan Johnson
Apasa ufor pe foldurile ei zvelte. Capul femeii cazu pe
spate in clipa in care scoase un fipat slab, un sunet
tremurator de placere, fi mainile ei micute Tncepura o
mangaiere continua, delicata ca atingerea unui fulg, peste
pieptul lui Hazard. Ridicand-o pufin o data sau de doua
ori, el imprima ritmul senzual pe care ea il prelua,
calarindu-l lent, alene. El se culca pe perne, Tnchise ochii,
si Tn timp ce cu mainile TI mangaia coapsele, se desfata
lasandu-se prada placerii care c ref tea treptat. Urechile lui,
Tnvafate prin practica si necesitate sa prinda cel mai slab
zgomot, auzira u f i deschizandu-se f i Tnchizandu-se de-a
lungul coridorului, f i partea rafionala a creierului sau Ti
sugera sa Tntrerupa, de dragul prudenfei, acel exercifiu al
placerii... sau macar s i stinga lumina. Partea impetuoasa
a minfii lui ftia ca Tn Boston nu exista om sau fiara de
care sa se teama, asa ca nu lua Tn considerare nici una din
alternative. In plus, se afia acum mai presus de rafiune,
apropiindu-se de un orgasm resimfit intens.
Cand Ufa se deschise, Tfi ridica privirea ca sa evalueze
primejdia fi, timp de o scurta clipa, ochii lui negri fi
Tncefofafi de pasiune Ti Tntalnira pe cei ai gazdei sale. Un
fulger de manie trecu peste fafa acesteia Tnainte ca Ufa sa
se Tnchida. Vor fi necesare o explicable .s i o scuza prezentate cu
tact, Tfi spuse Tn gand, chiar Tnainte ca femeia de deasupra
lui sa i se prabufeasca Tn brafe; f i atunci Tfi Tngadui sa
se elibereze, pulsand Tnauntrul ei, inundandu-i interiorul
cald f i dulce cu caldura lichida a actului sau de iubire.

Peste o jumatate de ora era din nou la parter, singur,


cu costumul rearanjat, rezemandu-fi umerii lafi de unul
din pilaftrii decorativi ai saiii de bal, cu un pahar de coniac
Tn mana f i lasandu-fi privirea ochilor negri sa hoinareasca
printre membrii aristocrafi ai societafii bostoniene. Dintre
aceftia lipsea o persoana, care se afia la etaj Tmpreuna cu
coaforul ei profund disperat. Acesta era convins ca totufi
earnerIsta care-fi slujea stapana avea sa repuna totul Tn
14
'Blaze, dragostea m ea.-G *^'
ordine f i ca dna. Theodore Ravencour avea sa reapara
Tn Tntreaga ei eleganfi pompadouriani. Costumafia exotici
a lui Jon Hazard Black stralucea Tn toata splendoarea ei f i
numai cei Tnzestrafi cu mai mult spirit de observafie aveau
sa remarce c i fuvifa din piele Tmpletita care mai Tnainte Ti
refinea parul negru si des, lipsea acum, fiind Tnlocuiti de o
panglici bleu Tmprumutati Tn graba de la rochia Tnzorzonata
a lui Liliebet. Undeva, prin invalma§eala de cearceafuri §i
perne de matase, se afia o cordelufi din piele fi, cu un
zambet poznaf interior, el spera ca aceasta avea s i fie
g is it i de o servitoare care va aranja patul f i nu de
ocupanfii de peste noapte ai camerei.
Nu se afia la parter de mai mult de cinci minute cand
gazda lui, Cornelia Jennings, strabatu zambitoare sala
de bal, Tn aparenfa fara o intenfie anume.
Hazard nu se lasa Tnfelat, ftia ca el era finta ei, f i Ti
urmiri fascinat lenta Tnaintare. Dupa o vreme apiruse
langa el f i, cand fu Tndeajuns de aproape Tncat vorbele s i
nu-i fie auzite de alte urechi, n fopti vehement:
— Cum ai putut, Jon?! Doamne, este cumnata mea!
Nu-fi pasa absolut deloc de mine? fu ie r i printre dinfi, Tn
ochi aprinzandu-i-se o sclipire de indignare.
Coborandu-fi privirea spre chipul ei frumos f i
tulburat, Hazard rispunse pe un ton foarte liniftitor:
— BineTnfeles ci-m i pasi. Te ador, Cornelia. Efti,
draga mea, cea mai d rig u fi... gazdi ... din Boston.
Furata de iscusitul compliment, tanira femeie Tfi
Tndrepti atenfia spre probleme mai urgente. Ochii ei de
un cenusiu deschis, Tsi pierdusera expresia manioasi f i
se aprinseri de o calda emofie cand se uita la birbatul
Tnalt, Tmbricat Tn haine din piele de elan.
— Vai, Hazard, ofti gazda lui Tn timp ce mana ei, ascunsi
de faldurile voluminoasei fuste, se strecura Tntr-a lui. Au
trecut patru ziie. Mi-ai lipsit!
Ochii negri ai lui Hazard exprimau Tnfelegere.
— §tiu. Examene, iubito... fi un tutore care refuzi sa
fie complezent.
p m 15
Susan Johnson ^
Cunoscandu-i reacfiile sensibile, degetele ei delicate se
stranseri peste ale lui si, Tntr-o agitafie de voal de matase,
TI trase departe de perete.
— Am la etaj coniac ui tau preferat.
Privirea lui ispititoare se Tncrucifi cu a ei, Tn care se
citea o Tntrebare arzatoare, fi barbatul porni Tncet catre seara.
El o privi dintr-o parte, reflectand, apoi se uita zambitor Tn
O Chii calzi, rugatori. Cdnd ceva trebuie sd fie facut, poate f i Jacut,
Tfi zise Hazard Tn gand. Capatase de tanar acest soi de curaj.
§i cu doamnele doborate de dragoste din Boston, desco-
perise aceasti n o u i aplicafie practica. Tragand adanc
aer Tn piept, Tfi dadu pe gat coniacul fi se lasa condus Tnca
o data la etaj.

Capitolul 2
Si pentru a doua o a ri Tn doua ore se pomeni pe
cearfafuri de matase, folosindu-si cat putea mai bine
aptitudinile pentru a-fi Tnsusi placutele poiitefuri mondene
ale clasei superioare ale societifii bostoniene.
Anii de fcoala petrecufi de Hazard la Boston Tmbinau o
existenfa dubla. Fara a se plange, era cautat pentru farmecui
lui fi atracfia senzuala ce-l caracteriza. Inclinat spre flirt fi
distractii, afa cum i se cuvine unui razboinic absarokee,
accepta cu ufurinfa mulfimea de favoruri feminine a caror
finta era. Dar Tn afara de trandavia dezinvolta a aventuriior
amoroase, Tfi dedica cea mai mare parte a zilei cerinfelor
fcolii. Ascultator fafa de dorinfele tatalui sau, Tfi folosea
timpul cu pricepere, credincios misiunii careia Ti era ursit:
aceea de a se educa el Tnsufi pentru a-fi ajuta clanul s i se
adapteze la viitor. Niciodata nu uita pentru ce fusese trimis
departe de ai s ii.
Tncurajat de unchiul lui, Ramsey Kent — un baronet din
Yorkshire, adoptat de tribul absarokee prin cisatoria cu
m itu fa lui — Hazard studia geologia sub Tndrumarea
celebrului naturalist elvefian Agassiz, care fusese invitat
in 1847 sa predea o serie de cursuri la „Harvard“, ulterior
oferindu-i-se o catedri, si care ramasese acolo. Muzeul
„Agassiz“ de la „Harvard“, infiinfat cu doi ani inainte de
inscrierea lui Hazard la colegiu, deveni al doilea camin al
lui. Ca voluntar, ajutand la catalogarea nou-alcatuitei
colectii, gasi in curand in Louis Agassiz un prieten cald si
bland. Deja trecut de cincizeci de ani, Agassiz era un om
volubil si placut, cu un devotament copilaresc fafa de
§tiinfa si cu un viu interes fata de politica zilei. Unele dintre
cele mai plicute momente ale lui Hazard erau cele petrecute
in inciperile prifuite ale muzeului, discutand cu profesorul.
Invaja de la Agassiz, asculta §i, cu idealismul viu §i aprig
al tinerefii, discuta uneori cu el probleme de politica.
Prin Agassi2, Hazard ii cunoscu pe Holmes', Emerson2,
LowellJ si Longfellow4, afia pentru prima data despre
m ifcarea pentru drepturile femeii f i lua cunoftinfa de
ideile aboiifioniste si secesioniste, ce animau intens
societatea aceior vremuri. Reforma sociala piutea in aer.
Cand sim|ea nevoia unor desprinderi de studiiie sale,
Hazard ceda insisten|elor unor colegi mai pu|in studiosi.
— Vino cu noi, Hazard, e timpul sa-i tragem un chef.
— Am prea multe de facut.
— La dracu’!... lasa-le balta pana maine! Haide!
Incepem la „seara de joi“ a mamei. M-a facut sa prom it in
mod special ca-l voi aduce pe „tanirul acela dragu{ din
Yellowstone11.
Un zambet rapid ii sublinie cuvintele:
— Ultima dati ai fermecat-o pani-n varful penelor ei de
egreti, cu dizertatia aia despre Longfellow si Hiawatha’.
— Poate data viitoare, Parker, refuzi Hazard politicos.
— Va fi acolo si sora mea, Amy.

Holmes, Oliver Wendell (1809-1894): scriitor american (n.t.)


Emerson, Ralph Waldo (1803-1882): filozof american (n.t.)
Lowell, James Russell (1810-1891): scriitor american (n.t.)
Longfellow, Henry Wadsworth (1807-1882): poet american (n.t.)
Hiawatha: erou al pieiloMOfii, imortalirat de poetul Longfellow (n.t.)
—VE prea tanara.
— Te gandesti la Beth, Hazard. Amy este sora mea
casatorita cu Witherspoon. A Tntrebat anume de tine. Ceva
Tn legatura cu ochii tdi negri si posomorafi, cred.
Hazard Tsi amintea de acea sora, chiar daca-i uitase
numeie. Avea parul ca de abanos, tenul pal id, sani care
atrageau aten|ia si soiul de privire pentru care se crease
expresia „ochi de dormitor“. Odata statuse vis-a-vis de el
la masa de seara, dar nu Tndeajuns ca Hazard sd descopere
daca Amy daruia mai mult decdt priviri amoroase.
— Nu stiu... fu raspunsul echivoc al lui Hazard, Tn a
cdrui memorie reveneau acei sani de neuitat.
— Spune-i si tu, Felton, ca trebuie^ sa vina, TI Tndemna
Parker pe tdnarul blond fi slabut care tocmai trecea pragul.
— Trebuie, Hazard, declara Felton laconic. Seara de
primiri a mamei lui Parker este pentru Tncepdtori. A f i
Tnchiriat o camera la „Shawdlings“. Azi e ziua de naftere
a lui (Vlunroe, si i-am promis ca i le vom duce pe Sarah fi
pe prietenele ei legate cu o funda.
— Pentru asta nu ave$i nevoie de mine.
— Dar cine dracu’ I-ar putea Tmpiedica pe Munroe sa nU
distruga localul daca nu tu? N-af asculta de nimeni altul!
— §i-n afara de asta, Hazard, adauga Parker, Amy
spunea cd sotul ei e plecat la lacul Erie pentru o sapta­
mana. Nu ftiu de ce a vrut sa mentioneze asta, spuse
Tndl|and o spranceana ironica.
— Erie... repeta lent Hazard, analizand interesantele
posibilitafi.
— La o depaftare de doua sute de mile si nici un tren
de noapte, Ti reaminti Parker.
Felton fi Parker schimbara priviri amuzate.
Hazard zambi f i el.
— Da|i-mi zece minute sa ma dichisesc, spuse pe un
ton calm.
dragostea m e a . ^ ^ 1^ ^ ; ^

Asadar, printre colegi de studiu, de camera si


preocupari stiinfifice, primavara ultimului an petrecut de
Hazard la „Han/ard“ a fost extraordinar de activa. Lucrarile
pentru fcoala si articolele scrise necesitau o anumita
cantitate de energie, ca si relafiile simultane cu cumnatele
de pe Beacon Street si o atenta Amy Witherspoon,
reusind surprinzator de bine sa le satisfaca pe toate trei.
Acest mod de viafa fu perturbat cand, Tn aprilie,
tensiunile care fierbeau mocnit Tntre Nord si Sud
explodara la Fort Sumter. De Craciun fusesera deja trasate
liniile de lupta. Dupa vacanfa, nici unul dintre colegii de
clasa ai lui Hazard originari din statele sudice nu s-a mai
Tnapoiat. Carolina de Sud se retrasese din uniune, se
alcatuise un Cong res Confederat, iar maiorul Anderson se
afia Tn interiorul zidurilor fortului Sumter. Legislafia
Carolinei de Sud autoriza confiscarea tuturor arsenalurilor,
armelor §i forturilor cuprinse Tntre granifele ei. Pe 3 ianu-
arie, guvernatorul Georgiei, Brown, a ordonat capturarea
forturilor Pulaski si Jackson, la Savannah; pe 4, autorita|ile
din Alabama au luat Tri stapanire fortul Morgan; Tn ziua de
10, autoritatile din Mississippi au intrat Tn stapanirea
forturilor si a altor proprietafi ale Statelor Unite aflate Tntre
granifele Mississippi-ului; pe 12 au fost confiscate santierul*
naval §i proprietajile de la Pensacola; pe 28, rebelii din
Louisiana au pus mana pe salupa de paza a coastei din
subordinea Statelor Unite si pe monetaria de la New
Orleans; si pentru a Tncheia lista, generalul Twiggs al
Texas-ului le-a predat rebelilor forfele armate si propietafile
Statelor Unite aflate Tn mainile sale.
Izbucnirea razboiului de secesiune era doar o
problema de timp si toata lumea ftia asta.
Inca de pe 16 ianuarie, guvernatorul Andrew, la numai
unsprezece ziie dupa instalarea sa Tn funcfie, i-a ordonat
aghiotantului general sa emita ordinul general nr.4, prin
19
Susan Johnson
care rezerviftii din Massachussets erau adusi Tn apropiere
de zona de lupta. Totodata, legislativul a emis un comu-
nicat conform caruia „convingerea generala a populafiei
din Massachussets este ca prefedintele ar trebui sa
impuna apiicarea legilor Statelor Unite, sa apere Uniunea
§i sa protejeze propietatea nafionala” si Tn acest scop,
,’ statul Tsi ofera cu voiosie toate mijloacele, civile si militare,
pentru a-i da posibilitatea de a proceda astfel".
Cateva ziie mai tarziu, pe 11 februarie, la Cambridge s-a
finut un mare miting. Primaria orasului era supraaglo-
merata. Hazard asculta scurta cuvantare a lui John Palfray:
„Carolina de Sud a pomit o revolupe, §i §ase state au urmat-o,
parasind guvernarea noastra"
Richard H.Oana Jr. a finut discursul zilei. A spus ca Sudul
era Tn stare de rebeliune; el Tnsusi era Tmpotriva raidurilor lui
John Brown fi indiscutabil pentru Uniune. Se opunea com-
promisului Crittenden fi finea la credinfa fafa de Massachu­
ssets. Acest miting exprima sentimentele majoritafii.
Cand s-a tras asupra Sumter-ului, Massachussets-ul
era mai bine pregatit. Armata lui de rezervisti Tfi petrecuse
nopfile iernii f i ale primaverii sapand, recrutand f i
organizandu-se*. Tn ziua de 15 aprilie 1861, guvernatorul
Andrew a primit de la Washington o telegrama prin care i
se cerea sa trimita imediat o mie cinci sute de oameni.
La trei ziie dupa atacul de la Sumter, Parker navali Tn
camera lui Hazard, urmat la doi pafi de Felton f i Munroe.
— Ne Tnrolam. Trebuie sa te „Tnscrii“ Tn compania lui
Jennings!
— Compania lui Jennings? A sojului Corneliei? Pufin
probabil. Nu mulfumesc, acesta nu-i razboiul meu.
— Nu-fi pasa de sclavi?! exclamara cu tofii.
Ii pasa, desigur, fi ei ftiau asta. Catava vreme Hazard
asistase pe tacute la Tntrunirile Tmpotriva sclaviei, din
simpatie fafa de orice fiinfa omeneasca aservita.
— Jennings are uniformele cele mai frumoase de la
nord de Richmond! declara Felton cu entuziasm.
— Nu-i un motiv pentru a te lisa Tmpufcat Tn ele.
¥ 20
— Razboiul nu va dura mult.
— Va fi mcheiat Tn toamna, a§a spun tofi.
— E o §ansa de a te Tncununa de glorie, Hazard. Va fi
o distracfie pe cinste!
Hazard vazuse destui crime §i moarte pentru a nu fi de
acord cu aspectul „distractiv” al unei asemenea acfiuni,
dar nu-i contrazise pe entuziastii lui prieteni.
— Atunci, petrecere frumoasa. De Tndata ce se Tncheie
scoala, eu ma Tndrept catre vest. Daca va aflafi vreodata
prin Montana, cautafi-ma.
— Avem nevoie de tine, Hazard, insistara ei. Cine altul
ar putea gasi urmele dufmanului asa ca tine, sa strige ca
tine §i sa calareasca un cai — la dracu’! — de parea ar
face parte din tine? Tncheie Munroe, cu glasul frematand
de exaltare.
— N-am vazut niciodata vreun om sarind p e s i de pe un
cai Tn galop a§a cum faci tu, Hazard, remarca Felton cu
calm. Nici macar la circ.
— Spune ca vei veni! TI rugd Parker. Esti perfect
pentru compania de cavalerie a lui Jennings.
— Imi pare rau, nu pot, replica Hazard.
Dar cand Tn ziua urmatoare, maiorul Jennings veni el
Tnsusi sa-i ceara sa se Tnroleze Tn companie si-i oferi
rangul de capitan, lui Hazard Ti fu mai greu sa spuna na.
— Hai sa bem un coniac si sa discutam despre asta,
domnule Black.
§i cand Hazard Ti propuse: „Spune-mi Jon”, Jennings
ftiu ca statea de vorba cu un om rational.
Nici unul din ei nu pomeni ceva despre Cornelia,
protocolul masculin referitor la „relafiile discrete” funcfio-
nand fara gres. Ambii Tnfelegeau ca Tn societatea pe care
o frecventau , femeile aveau locul lor, dar razboiul ce se
apropia se afia strict Tn afara acestei sfere §i rezultatul lui
depindea de considerente rationale §i nu de emotii.
— Am nevoie de dumneata, spuse Jennings. Altfel n-as
fi aici. Intocmesc o companie de cavalerie, ?i cu dumneata
ca cercetas cred ca as putea iucra al dracului de eficient.
2t
Su5an Johnson
Ai o reputafie formidabila.
— T|i mulfumesc, domnule maior, dar le-am spus deja
lui Parker si lui Felton ceea ce simt. Nu este razboiul*meu.
— Oamenii in sclavie sunt problema tuturor. Tn mod
cert dumneata ar trebui sa simpatizezi cu ...
Privirea rece a lui Hazard il opri la mijlocul frazei.
— Tmi pare rau daca te-am jignit — continua
Jennings calm, Tncantat sa constate ca atinsese o coarda
sensibila si decis sa exploateze la maximum acea
sensibilitate — dar s-ar putea ca pentru dumneata sa fie
instructiv Tn alte privinfe. O Tnfeiegere a modului de lucru
al armatei {i-ar fi cu siguranfa de folos.
— Presupun ca a§a ceva a§ putea citi undeva, Tntr-o
carte, fara a fi Tmpuscat de Johnny Reb, replica Hazard
tot atat de calm, desi ochii lui negri Tsi pierdusera caimul.
— Banii ar schimba lucrurile? Sunt gata sa-fi ofer
oricat vrei.
— Nu am nevoie de bani.
— larta-ma. Dupa cum vezi, sunt gata sa Tncerc orice.
— Sunt convins ca pofi gasi pe altcineva.
— Nu cu pregatirea dumitale. Voi fi de o sinceritate
brutala. Stim amandoi ca Tn Tmprejurariie date, daca aq
avea o alta solufie, a§ adopta-o. Dar oamenii mei au nevoie
de dumneata, §i de aceea ma aflu aici, sa discut problema
personal. Tineri cu ca§ la gura de felul lui Parker, Felton si
Munroe vor muri primii daca oameni ca dumneata, cu
experienfa, nu-i pot Tnvafa cateva lucruri rudimentare nece­
sare supraviefuirii. Sarcinile noastre vor consta Tn principal
Tn a face raiduri; a organiza detasamente de paza, a efectua
recunoa§teri — toate acestea cu tactici neortodoxe. Nu-i
ceva ce se Tnvafa Tn saloanele din Boston.
— Dumneata unde ai Tnvafat? Tntreaba Hazard, curios
sa stie cine era barbatul cu care traia Cornelia.
Jennings avea lustrul delicat pe care TI permit doua sute
de ani de avere, dar sub exteriorul de gentleman exista o
duritate solida... si un fel firesc de a aborda direct lucrurile.
Hazard nu se putea Tmpiedica sd-l admire.
— Am luptat cu Scott Tn Mexic, Tn ’47. Pe atunci eram §i eu
unul dintre acei tineri ageamii. Numai ca unul al dracului
de nervos, atata tot. Am trait Tndeajuns de mult cat sa Tnvaf
smecheriile. Si asta-i ceea ce te rog sa faci. Sa m3 ajufi sa-i
Tnvaf pe prietenii dumitale cum decurg lucrurile.
Hazard ramase tacut. Se uita afara, pe fereastra, la
ciresul Tnflorit de peste drum de „Cafeneaua Tanarului“, se
gandea la prunii salbatici, acum Tn floare Tn vaile joase de
acasa, Tsi amintea discursul Tnflacarat al lui Douglas, de
saptamana tree uta, si povestirea mult mai sfafietoare a
unei femei care-?i pierduse soful si fiul Tn timpul Tncercarii
lor de evadare spre nord. Nu parea drept ca un copil §i
tatal sau sa fie vanafi.cu caini.
Intorcandu-si privirile de la peisajul Tnsorit de afara,
Hazard spuse:
— S-ar putea sa ma due acasa din cand Tn cand.
— Oricand. Absolut oricand! Tncuviinfa Jennings,
strangand mana lui Hazard ca un om sincer Tncantat. Nu-fi
pot spune cat de mult Tfi apreciez hotararea asta. Cat de
mult o aprecieaza compania. In mod neoficial finem de
regimentul I, dar ne vom deplasa pe teren main teg lor.
Cand pofi fi gata? Tntreba Tntr-o rasuflare.
— Doua saptamani. Am de pregatit o Ultima lucrare
scrisa.
— Te-as putea ajuta la asta?
— Prefer s-o fac eu Tnsumi.
— besigur, se grabi maiorul sa Tncuviinfeze, fiind
avertizat Tn legatura cu ideile ciudate ale lui Hazard cu
privire ia treburile §colare. Atunci asa ramane, doua sapta­
mani. Tofi prietenii dumitale vor fi Tncantafi. Urmeaza sa
alcatuiasca al doilea vai de asalt, daca al meu ar da gres.
— Efti convingator, domnule maior, raspunse Hazard
politicos, zambindu-i cu grafie.
Dar Tyler Jennings nu triplase averea tatalui sau fara a
avea o inteligenfa ascufita si ftia ca nu de argumentele
sate fusese caftigata batalia zilei. Avea impresia cd hota­
rarea lui Hazard fusese luata Tnainte de discufia lor.
23
Susan Johnson
— Sunt at naibii de norocos ca vei calari Tmpreuna cu
noi, Jon, spuse, Tntinzand mana spre el. Ifi mulfumesc.
— Cu placere. Crezi, domnule maior, ca-i vom elibera
Tntr-adevar pe sclavi, sau esti de parere ca nu-i decat Tnca
un razboi pentru bani?
— Ii vom eMbera de-adevarat. Ai dracului sa fim daca
n-o vom face. Incepem peste doua saptamSni.
Siguranfa maiorului Ti smulse lui Hazard un zambet.
— Noapte buna, domnule maior.
— Seara buna, Jon, raspunse Jennings, pornind spre
u§a.
Dupa trei pasi se Tntoarse spre el.
— Trimite-i masurile dumitale croitorului meu, Walton.
— Le are deja.
— Ah!... Mi s-a parut mie ca haina asta e croita de el. Ii
vom transmite sa-nceapa lucrul la uniforma dumitale
chiar maine. Ai vreo preferinfa?
— Un petic pe umarul stang: o puma neagra.
Sprancenele lui Jennings se ridicara aproape
imperceptibii.
— Numeie dumitale?
— Da.
— S-a facut.

De la 13 aprilie cand a cazut fortul Sumter si pana pe


20 mai, organelor responsabile Ii s-au acordat o suta cinci-
zeci si noua de aplicajii pentru a chema sub arme companii
din Massachussets, si toate acestea au parasit Bos*onul
cu strigate de voiofie si urari de „Domnul sa va aiba Tn
paza!“ din partea mulfimilor entuziaste.
Dupa ce prin intermediul lui Ramsey Kent trimisese
parinfilor sai o succinta Tnstiinfare, Hazard se pregati pentru
ceea ce politicienii si ziarele din nord considerau ca avea
sa fie „un scurt razboi de-o vara“. Corpul VI Cavalerie sosi
la Annapolis Tn dimineafa de 3 mai §i Tfi instala tabSra.
O saptamana mai tarziu se aflau Tn Virginia. In iulie/
dragostea m e a . ^ ^ ' ^ ' ^ ^
deruta de la Bull Run, unde optsprezece mii de oameni Tn
uniforma albastra au Tncercat sa scape prin fuga, a
demonstrat ca visul la un rdzboi de trei luni era o iluzie.
Compania lui Jennings era doar una dintre cele §apte
companii de cavalerie care luasera parte la bataiia de la
Bull Run, Tnsa frontul darz pe care-1 desfasurasera Tn timp
ce acopereau retragerea precipitata a celorlalte companii
salvase probabil o mare parte a armatei, care altminteri ar
fi fost anihilata de cavaleria lui Stuart. Nordul fusese convins
ca avea sa zdrobeasca rebeliunea imediat. Cavaleria era
o arma costisitoare, si autoritafile federale nu Tncurajasera
Tnrolarea voluntarilor Tn cavalerie. Datorita aspectului
accidentat si Tmpadurit al campului de operafiuni militare
precum fi Tmbunatafirilor aduse armelor de foe, opinia
veteranilor decisese ca rolul cavaleriei avea sa fie lipsit
de importanfi si secundar.
Bull Run i-a facut sa-si schimbe parerea. De asemenea,
a modificat si prezumfiile nordi?tilor cu privire la o zdrobire
rapida a forfelor secesioniste.
Cavaleria usoara a lui Jennings era perfect adecvata
pentru a efectua raiduri, depinzand de posibilitatile locale
pentru subzistenfa, distrugand linii de cale ferata, poduri,
depozite, provizii si linii de telegraf. Raidurile constituiau
un mod de viafa pentru Hazard, pe care anii Tndelungafi
de exercifiu TI cizelasera la perfecjie. In curand, compania
lor fu cunoscuta, neoficial, sub denumirea de „Pumele”,
si renumele Ti preceda.
Hazard l-a cunoscut pe Custer Tnca de la Tnceput, cand
acesta a venit calare la Abbottstown pentru a-si lua Tn
primire primuhsau post de comanda ca general de brigada.
Cel mai tanar general al armatei americane purta o uni-
forma de catifea neagra Tmpodobita cu fireturi de aur, si
mustafa lui blonda si bogdfia de par blond carlionfat
atrageau imediat atenfia. Hazard a fost unuj dintre nume-
ro§ii ofiferi de teren prezentafl noului general. Imbracamintea
fastuoasa nu l-a impresionat pe Hazard. Indienii absarokee
erau mult mai stralucitori Tn ve§mintele lor. Si spre
25 .5$^
Susan Johnson
deosebire de ceilalfi ofiferi care priveau cu antipatie
avansarea lui Custer si stiiul lui romantic, Hazard ftia ca, in
timp, victoriile si nu hainele Ti fac pe generali. El Tnsufi va­
zuse destui oameni Tmbracafi superb dafi afara pentru modul
slab Tn care luptau, iar gloria lui Custer era Tn crestere.
Asa ca atunci cand s-au Tntalnit s-au cantarit din ochi
unui pe celalalt, deoarece uniforma hibrida a lui Hazard,
constand din pantaloni din piele de elan franjurafi si tunica
croita de Walton trezise imediat interesul lui George
Armstrong Custer. De asemenea, amdndoi Tfi purtau
parul lung, fi aveau Tn comun tinerefea.
— Faci parte din „Pumele lui Jennings”? Tntreba Custer.
— Da, domnule, replica Hazard laconic.
— Dar presupun ca nu efti originar din Boston,
insista Custer.
— Nu, domnule.
La raspunsul criptic, Custer zambi. Auzise povestiri
despre escapadele lui Hazard, despre cercetaful indian al
lui Jennings, care manuia explozibilele cu o iscusinfa
magica. Era In stare sa instafeze o mina cu o extraordinary
precizie f i o reglare a timpului nemaipomenita. Tot el era
— din cate se spunea — primul om care ataca f i ultimul
care se retragea Tn incursiunile destinate aruncarii Tn aer a
podurilor de cale ferata. §i Tn multe situafii, cand scaparea
parea imposibila, Hazard gasea solufia salvatoare. Se
Intampjase o data ca urmarirea sa nu ofere echipei lor de
raiduri prilejul de a arunca Tn aer locomotiva, afa ca-i
dadusera foe fi se Tndreptasera spre tabara lor, smulgand
finele fi aruncand In aer podurile In urma lor. Tn raidul
acela capturasera optzeci de piese de material rulant fi
primisera felicitari personate din partea prefedintelui
Lincoln. Pentru acea acfiune, Jennings fusese avansat
locotenent-colonel, iar lui Hazard i se acordase tresa cu
frunza de stejar a gradului de maior.
A fa ca generalul Custer remarca, zambind:
— Noroc ca te avem de partea noastra, domnule
maior Black.
26 ^
v5?% ‘lt^c^Blaze. dragostea
— Va mulfumesc, domnule.
— Miai putem recruta si alfi oameni de acolo de unde
te tragi, domnule maior? Dumneata esti de neprefuit.
— Sunt singurul de care ai mei se pot iipsi.
— Pacat.
— Da, domnule, conveni Hazard, afabil.
Tnsa Tn lunile urmatoare drumurile lor se Tncruci§ara
adesea, si ajunsera sa-fi recunoasca reciproc dispreful
nepasator fafa de primejdie, Tncrederea nelimitata si
respectul inerent fafa de chemarea destinului.
„Pumele lui Jennings“ au luptat de la Bull Run pana
la Appomatox luand parte la marile atacuri de la Chamellor-
sville si Gettysburg, de la Gaines’ Mill si Brandy Station.
Dar de cele mai multe ori luptau acolo unde era nevoie de
ei, calare sau pedestru, cu sabia, cu pusti Spencer sau cu
revolvere Colt. Pedestru, au finut Tn §ah linii lungi ale
infanteriei inamice, cu Sheridan la Dinwiddle Court House;
cu brigada lui Gamble la Upperville, ghemuifi Tn spatele
unor ziduri de piatra, au oprit Tn loc un atac distrugator.
Au ajutat la Tmprdstierea atacului lui Pikett, la Gettysburg,
si au fost varful de lance la Petersburg.
In sfarsit, aproape se terminase. Trenurile lui Lee, cu
escorta puternica, au fost gasite Tndreptandu-se catre
Burkeville, Tntr-o Tncercare de a sea pa spre sud. Un prilej
favorabil pentru un atac al lungii coloane al confederafilor
care s-a ivit la Sailor’s Creek, unde Custer cu divizia III
de cavalerie, care includea „Pumele lui Jennings", a
atacat forfele armate care pazeau trenul si i-au pus pe
fuga, capturand trei sute de vagoane.
Acest succes, ajutat de pozifia diviziei de cavalerie a
lui Crook, instalata de-a curmezisul iiniei de retragere a
lui Lee, a avut efectu) de a izola trei dintre diviziile de
infanterie ale confederafilor. Cand corpul VI s-a deplasat
Tn sus, Tn spatele armatei Virginiei de Nord, forfele
armate au fost capturate aproape Tn Tntregime. Captura i-a
inclus pe generalul Ewell §i pe sase dintre generalii
acestuia, cincisprezece tunuri, treizeci §i unu stindarde
27
de lupta §i zece mii de prizonieri.
La vremea aceea, Sheridan i-a scris lui Grant: „Daca
se insista, cred ca Lee se va preda”.
Iar pre§edintele Lincoln i-a telegrafiat lui Grant
urmatorul mesaj succint: „Sa se insiste”.
S-a insistat.
Vreme de doua ziie armata federala a presat.
Rezultatul a fost o luptd crancena, dar Tntr-o noapte din
aprilie 1865, disperarea s-a abatut asupra Virginiei de
Nord. Obosita, deznadajduita si Tnfometata, armata lui Lee,
alcatuita din oameni curajosi si Tndraznefi, era terminata.
A doua zi, un steag de armistifiu a cerut Tncetarea
ostilitafilor, si razboiul s-a Tncheiat.

In ziua de dupa predarea de la Appomattox, Hazard a


primit vestea morfii parinfilor sai, Tntr-o mult Tntarziata
scrisoare careia Ti trebuisera doua luni pana sa soseasca.
Ramsay scrisese Tn timp ce era bolnav.
Expediata mai fntai la Fort Benson, printr-un negustor
de blanuri, scrisoarea coborase Tncet de-a lungul fluviului
Missouri si apoi, de la St.Joe, strabatuse fara de-a
curmezif ul. Cand o primi Hazard, pe plic era adaugat un
mesaj brutal de concis, din partea comerciantului de
blanuri: Kent mort 10 febr. Cumplitele vesti cuprinse Tn
scrisdare referitor la moartea rudelor sale l-au zguduit
peJHazard pana-n adancul sufletului.
' O echipa de incursiune care se aventurase prea
aproape de un vagon de tren Tn care se aflau bolnavi de
variola adusese din nou boala Tn Yellowstone. Inainte ca
detasamentul de incursiune s a ,s e fi Tnapoiat acasa,
variola Tsi si facuse aparifia, si cand au ajuns Tn tabara,
mai mult de jumatate din membrli lui zaceau bolnavi.
Flagelul s-a Tntins cu iufeala. Tabara s-a destramat Tn mici
grupuri, fiecare pornind Tn alta direc|ie, Tmprastiindu-se
prin munfi Tn speranfa de a se Tndeparta de molima. Pe
toatd durata iernii, boala T§i continuase ravagiile, pana
cand i-a venit timpul sa Tnceteze. Au fost trimi§i mesageri
prin toata regiunea, din tabara fn tabara, §i ce mai rama-
sese din nafiune s-a strans langa capetenia de la Big Horn
River, randurile mandrului popor fiind acum mult subfiate.
Hazard nu-si pierduse numai ambii paring, ci §i pe pufin
o jumatate din clanul lui. Cand primi vestea planse. Apoi
fsi taie parul... si imediat dupa aceea Tsi pregati desagii de
§a. Ritualul biciuirii trupuiui trebuia sa mai aftepte pana
avea sa ajunga acasa. Pentru drumul lung la care pornea
va avea nevoie de toata puterea lui. Razboiul se terminase,
§i fn multe privinfe, fn zilele de doliu ce aveau sa vina,
parea ca si viafa lui luase sfarsit.
Tatal lui constituise pentru el un ideal. Curajos, cinstit,
bland — tot ce ar fi dorit un fiu. in calitatea sa de capetenie,
ar fi putut fi un barbat plin de mandrie, dar niciodata nu
fusese a§a. ii asculta pe tofi cu amabilitate, §i Hazard, pe
masura ce cre§tea, fncerca sa-i semene. Mama lui fusese o
femeie fnalta, chipesa, §i singura sofie a tatalui lui. Cu
zambetul ei putea aduce stralucire zilei, si iubirea ei neprecu-
pefita fl fncalzise si-1 susfinuse fntotdeauna pe Hazard.
Fu o trista, posomorata Tntoarcere acasa, la sutele de
morminte si la membrii fndoliafi ai clanului, cand, trei
saptamani mai tarziu, Hazard intra calare fn sat.
Dupa ce se fngrijise de locurile de ve§nica odihna ale
parinfilor sai, fsi biciui antebrafele, pieptul §i picioarele, §i
fn senzafia sangelui ce i se scurgea lent din rani se fmbina
un profund §i cumplit sentiment de pierdere.

Tanara fata care candva ofta la fereastra dormitorului


ei fn nopfile ploioase din Boston se transformase fntr-o
femeie zvelta si voluptuoasa, izbitor de frumoasa. in ochii
azurii, plini de o nestavilita curiozitate, se citea acum o noua
maturitate. in acei ani vazuse multe din obiceiurile socie-
tafii cu binecreftere, precum §i cu bune maniere.
Coama ei de par rosu ca flacara era neschimbatar gura
atragatoare §i rasfafata devenise doar mai ispititoare, fn
? 29
Susan Johnson
timp ce despre temperamentui neamblanzit f i tendinfa
de a-§i descarca frustariie prin izbucniri explozive unii
spuneau Tn soapta cd numai putin lipsea sd nu fie dragalase.
Mulfi apreciau cd Tnfrunta viafa cu ceva mai muita
independent decat se considera cd ar fi fost pe deplin
respectabil. Aceste nefericite Tnsusiri erau trecute cu
vederea finandu-se seama de privirea mai mult decdt
iubitoare a tatalui ei si de enorma avere a acestuia.
Indiferent de barfe, Venetia „Blaze”' Braddock, cu
frumusefea ei Indrazneafa, nu ramanea niciodatd fdrd vreo
douazeci de pretendenfi Tnflacdrafi. Tn timp ce flirta, necajea,
intimida sau Tncuraja Tn modul scandalos caracteristic
ei, nu gasise Tn sirul de bdrbafi Tndragostifi nici un barbat
cu care s-ar fi gandit sd se marite. Blaze avea nouaspre-
zece ani §i cele mai nemiloase matroane din societate
remarcau cu satisfacfie cd Tn curand n-o va mai lua nimeni.
Cauza acestei situafii era chiar frumusefea ei sal-
batica, sopteau matroanele usor invidioase. Daduse cu
piciorul tuturor „partidelor” bune, de la Baltimore pana la
Bar Harbor; dacd ramanea fatd batrana, nu avea decdt
ceea ce merita. De-ar fi §tiut ce se spunea, Blaze
Braddock ar fi ras batjocoritor. Blaze Braddock nu avea
nici o intenfie de a se stabili pur §i simplu la cineva
pentru a se casatori.
Si indulgentul ei tata era de acord.
— Cdnd TI vei gdsi, iubito, vei §ti, Ti spunea.
Nu marturisea cd el Tnsusi gasise adevarul acestei
afirmafii Tn afara propriei sale casatorii, care acum era
lipsita de orice, cu excepfia micilor rautafi. Pentru fiica lui
mult iubita spera o soarta mai bund.
— Pana atunci distreaza-te, cu binecuvantarea mea.
— Tncerc, papa, dar majoritatea barbafilor sunt plictisitori.
— Au Tnvafat bunele maniere, asta-i tot, draga.
— Nu despre maniere vorbesc. Vreau sd spun cd
interesele lor sunt atat de... lipsite de valoare, Tncheie ea

' Blaze (Ib.engl.) = valvataie, flacarS,' (n.t.)


30 '
cu exuberant- Stii, papa, cat de goi sunt creierii celor mai
mulfi dintre ei? Cu o zgarietura a unghiei ai atinge baza.
§i cand vin eu cu un subject de conversafie care ar putea
fi cat de cat interesant, ei se uita la mine inexpresiv §i pe
urma schimba vorba, spunandu-mi cat sunt de frumoasa.
-— Ei, bine, chiar efti, fetifa mea. Le sucefti capetele.
— §tiu cd sunt frumoasd, replied Blaze cu calm, de§l
nerdbdarea o fdcu sd rosteascd grabit ultimele cuvinte.
Dar, Dumnezeuie, tata, la ce dracu o sa-mi foloseasca
asta dacd Tntre timp mor de plictiseala, cu tofi bdrbafii
astia nesdrafi pe care-i cunosc?
— Sd nu te audd mama ta Tnjurdnd. Stii parerea ei In
privinfa asta.
Blaze Inalfd usor din umeri, acea mustrare fiindu-i atdt
de familiara Tncat nu mai necesita nici un rdspuns. Apoi,
deodata, chicoti §i, Tndreptandu-si spre tatdl ei privirea
ochilor a Ibast ri §i scdnteietori, spuse:
— Ar fi amuzant, tdticule, dacd mdcar o data as da
drumul unui §ir.de Tnjuraturi Tn fafa ei §i m-a§ uita sa'vad
cum Ii iese fumul prin urechi!
Billy Baddock Incerca sd nu zambeascd. Tntotdeauna
evitase In mod politicos discufiile deschise despre
nelnfelegerile dintre el si sofia lui.
— As zice cd i-ar ie§i fldcdri Tnalte de-o jumatate de
metru din nari, remarca Blaze cu voio§ie, §i chicoti iar.
— Nu zau, draga... Tncepu colonelul.
Dar o imagine a mutrei lui Millicent dupd „un ?ir de
Tnjuraturi” Ti izbi deodatd imaginafia si Tn adancul
gatlejului Ii rasuna un chicot.
— Ar fi o priveliste grozava, conveni razand, dar acum
promite-mi...
— §tiu, papa, recunoscu Blaze cu regret, Tn timp ce
zambetul Ii pierea cu Tncetul. Niciodata n-a§ face asta. Dar
la ceaiurile acelea stupide ale ei tentafia e mare. Md iubefti,
papa? Tntrebd pe neafteptate, deoarece gdndul la mama ei Ii
provbea Tntotdeauna o senzafie de pierdere.
— Mai mult decdt orice pe lume, §opti el liniftitor.
31 ^
Susan Johnson
Frumoasa mama a lui Blaze, femeia de origine sudica,
oricum nu aratase vreodata vreun interes pentru familie fi
habar nu avea de modul de viafa emancipat al singurului
ei copil. Tn rarele ocazii cand discuta cu soful ei si venea
vorba despre fiica lor, Millicent Braddock remarca scurt:
„Tfi sea mana prea mult, William”. Nu era un compliment.
„Tji mulfumesc”, spunea el Tntotdeauna, de parea n-ar fi
observat rautatea observafiei. „Crezi ca Blaze are nevoie
de cizme de calarie noi, sau de o noua haina de blana?”
Tntreba el apoi, Tncercand sa ajunga pe un teren comun Tn
care sd fie posibila o conversafie civilizata. Millicent avea
un gust excelent, Tn privinfa asta nu-i putea face nici un
reprof, f i se baza pe judecata ei — cel pufin Tn copil&ria
lui Blaze — Tn alegerea unei garderobe potrivite pentru
fiica lui. Mai tarziu, el fi Blaze se dusesera singuri Tn escapa-
dele lor de cumparaturi, deoarece la vremea aceea Blaze
cipatase ea Tnsasi un simf sigur Tn ceea ce privea moda.
Daca ar fi crezut Tn divorf, casnicia ar fi luat sfarsit cu
ani Tn urma, Tnsa Tn mediul lor social rareori se recurgea
la o asemenea solufie. Cand aveai avere, a-fi trai viafa
separat constituia o alegere civilizata.
Asa se face ca Tn primavara anului 1865, familia William
Braddock, Tmpreuna cu alfi investitori Tnstarifi din Boston
f i New York, calatoreau comod spre vest, Tntr-un tren
particular cu vagoane amenajate elegant.
Calatoria reprezenta o vacanfa petrecuta pe-ndelete f i
un priiej de a verifica pamanturile si terenurile lor miniere
de curand achizifionate. La condifiile atmosferice se adauga
splendoarea primaverii, f i Tn timp ce barbafii discutau
afaceri fi doamnele barfeau, Blaze visa cu ochii deschifi la
aspra fi salbatica fara a Montanei. Pentru o tanara careia
viafa Tn societate i se parea categoric plictisitoare, fi pe
care n-o interesau solufiile folosite ca antrdot Tmpotriva
ptictiseiii feminine — cumparaturile fi adulterul— o vara
Tn Montana oferea promisiunea unei provocari. In calatoria
ei spre vest era Tnsofita de flacara unei emofii neobifnuite.
Hazard Tsi petrecu o luna cu poporui sau, dupa care
p k 32
dragostea mea
se muta In Diamond City, unde tocmai fusesera cedate drep­
turile asupra celor mai recente terenuri alocate mineritului.
Investitorii estici sosira m fara dinspre capatul de cale
ferata din afara Omaher, dupa douazeci de ziie petrecute
comod Tn trasuri echipate special, si se instalara Tn cel mai
bun hotel din Virginia City. Doamnele ramaneau Tn elegan-
tele lor camere de zi, aventurandu-se doar, printre cele opt
hoteluri, saptesprezece bistrouri, doua biserici, doua teatre,
doua sali de biliard, cinci case de joc elegante, numeroasele
bordeluri si saptezeci si trei de carciumi Tnsiruite de-a
lungul Strazii Mari a orasului, ce se Tntindea pe o mild.
Cantitafile enorme de noroi ce se datorau ploilor de
primavara faceau ca plimbarile sa devina imposibile. De
asemenea, doamnefe fusesera avertizate Tn legatura cu
cazurile de violenfa, omucidere si befie ce puteau fi Tntalnite
Tn aceasta mare §i grosolana comunitate.
Barbafii plecau cdlare Tn zona de sus a regiunii, pentru
a supraveghea noile mine. Blaze TI Tnsofea pe tatal ei.
Taberele miniere erau adunate de-a lungul raurilor de
munte necesare pentru trecerea prin zagaze sau cernerea
aurului, si cand se raspandea vorba despre descoperirea
vreunui nou zacamant, apareau peste noapte orase
Tnjghebate Tn pripa. Desi Blaze nu se aftepta la privilegii
speciale Tn calitatea ei de singura femeie din grup, tatal ei
avea grija ca, atunci cand era posibil, sa aiba peste noapte o
camera personala. Cand condifiile erau mai umile, era
Tntinsa o patura care sa-i serveasca drept paravan.
In nopfile petrecute sub cerul liber, ea §i tatal ei
dormeau alaturi Tn sacii lor de dormit grosolani, deseori
stand de vorba pana Tn zori. Era prima data cdnd tatal ei
vorbea despre copilaria lui. Bolta cereasca luminata de
stele Ti amintea de verile In care, ca tanar, dormise Tn aer
liber. O diferenfa plac uta fafa de coliba Tnghesuita care
constituia caminui ui.
— Cum de te-ai hotarat sa parasesti Irlanda? a
Tntrebat Blaze cdnd Ti pomenise despre tinerefea lui.
— Tofi mureau sau murisera de foame.
— Ti-a fost teama sa pleci singur?
Tatal ei privea Tn sus, spre cerul {intuit cu stele, si cand
raspunse, glasul Ti era tot atat de bland pe cat fusese si cel
al mamei lui muribunde, cand, cu multi ani Tn urma, Ti
adresase ultimele ei cuvinte:
— Strizile sunt pavate cu aur.
A urmat o scurti pauzi pana sa-§i Tntoarca privirea
spre Blaze, adiugand pe un ton normal:
— Este ceea ce credem tofi Tn satul nostru. Si s-ar
putea sa fie al naibii de aproape de adevar, pe coasta asta
a muntelui. Astazi ne-am declarat drepturile asupra catorva
loturi de teren promitatoare, adauga cu voiosie, alungand
amintirile melancolice.
— Cafi membri are acum grupui tau? se interesi Blaze,
adoptand acelasi ton degajat.
— Fred zice ca pana astazi o suta optsprezece, §i mai
avem cale lunga de strib itu t.
Dupa ce calatorisera doua saptamani, grupui de inves-
titori sosi Tn Diamond City. Posibilitatea descoperirii unui
nou zicim ant enorm plutea Tn aer. In numeroase loturi de
explorare aparuse o culoare promitatoare, indicand o v in i
foarte bogati, si grupui de investitori cumpira loturi c it
mai repede cu putinta.
In acea dupa-amiaza Blaze se hotarase sa rim a n i Tn
ora§, dar Tn curand caldura devenise apasitoare Tn mica ei
camera de la hotel. Dupa o saptamana de ploaie, umidi-
tatea te Tnabu§ea ca o masca de blana-. Inauntru nu se
putea respira, decisese ea, dupa ce deschisese ferestrele
constructiei din lemn negeluit ce slujea drept hotel, Tnsa
fara a simti vreo usurare. Cu siguranfa c i a fa ri trebuia
s i se sim ti briza.

De§i Tn tabira minieri erau pufine femei §i cele vizibile


aveau o anumiti-meserie, Blaze nu se temea; era priceputi
la minuirea celor doui mici Colt-uri prinse Tn tocurile de
pe foldurile ei. Era de asemenea plina de Tncredere Tn
dragostea
capacitatea ei de a-fi purta singura de grija. Pantalonii
din camgarn maro pe care-i purta varafi Tn cizme Tnalte f i
cama§a asortata din matase, facusera ca buzele dispre-
fuitoare ale mamei sale sa se fuguiasca atunci cand o
parasira Tn Virginia City, dar tatalui, Tmbracamintea ei i
se parea eminamente practica.
— Dumnezeuie, Millie! exclamase. Nu-mi spune mie
ca vrei s-o stii printre tufe Tn catifea si voldnafe.
— Nu vreau ca ea sa umble prin tufe, cum te exprimi tu
atat de colorat. As vrea, William, ca macar o data sa-fi
amintesti ca Venetia este o domnisoara binecrescuta.
Sau cel pufin s-au facut eforturi Tn acest sens, adauga ea
pe un ton zeflemitor.
— Dumnezeuie Atotputernic, femeie! exploda el.
Ei Ti displacea si mai mult limbajul acesta, f i daca
William n-ar fi fost de mai multe ori milionar cand Ti vorbise
pentru prima oara Tn felul 3sta la balul de primavara din
Richmond, Tn urma cu douazeci de ani; i-ar fi*sugerat In
fafa sa se Tntoarca la campurile lui de cartofi din Irlanda,
unde cu siguranfa Ti era locul.
— Blaze este o persoana, continua el, nu o zaharicala
pe cale de a se topi In ploaie. Regiunea asta frumoasa si
calatoria Ii va face placere.
— Foarte bine, William, procedeaza cum fi-e voia. Ti-am
adus la cunostinfa parerile mele si, ca de obicei, le-ai
ignorat. Sper ca tu f i Venetia sa avefi o aventura
edificatoare Tn tufe.
Prin urmare, Tmbracata Tn vefmintele pe care mama ei
le socotea scandaloase, Intr-o regiune pe care mama ei o
considera barbara, Blaze, cu un mers suplu, care cu dezin-
voltura nu finea seama de nici una dintre aceste pareri, urea
dealul pornind din valea sapata de un torent fi se departa
de oraf, sperand ca pe un teren mai Inalfat avea sa prinda
din cand Tn cand adierea vantului. Ploaia continua din
ultimele ziie lasase terenul muiat In cele mai bune locuri, Tn
timp ce In cele mai rele era mai degraba asemanator cu
nisipurile miscatoare. Inainte sa fi strabatut un sfert de
35
mila prin aburul greu ridicat de caldura, lui Blaze i se lipea
neplacut camasa de piele. Suflecandu-§i manecile, si-o .
descheie cat de mult Tngaduia respectabilitatea, dar ^
alegerea materialului de culoare maro Tnchis fusese o ,
greseala, deoarece acesta absorbea fiecare raza arzatoare :
de soare. Se ruga sa vina o adiere de vant, un pic de ;
racoare, orice care sa domoleasca acea caldura parjolitoare. j
La jumatatea urcu§ului colinei, Tn dreptul „arborelui
spanzuratorii" de care auzise vorbindu-se si unde garzile
locale reusisera sa spanzure Tn ultimele doua luni o suta
doi bandi|i, poteca ajungea la o fundatura de noroi
nelntrerupt. Blaze scoase o Tnjuratura bine pronunfata.
Gandul de a se Tnapoia Tn camera de hotel nu era deloc
atragator, dar cu viteza asta avea sa moara coapta sub
dogoarea soarelui. Facand o recunoastere pe cafiva metri
Tn susul terenului stancos ce marginea poteca, cauta vreo j
posibilitate de ocolire a lungii fa§ii de noroi. Dupa zece metri, '
solul se transforma Tn sisturi alunecoase, orice pas putand
fi periculos. In timp ce contempla terenul dificil, privirea Ti
cazu asupra siluetei pe jumatate ascunsa a unui indian
care dormea la umbra unui ienupar de munte.
Strabatand mica distanfa ce-o desparfea de locul Tn
care era el culcat, se opri la picioarele lui §i-l Tnghionti cu
varful cizmei. fn decursul ultimelor saptamani, Blaze
Tntalnise mai mulfi cerceta§i indieni §i nici unul nu i se
paruse deosebit de Tnspaimantator. §i Tn plus, se nascuse
cu mai multa Tndrazneala decat se obisnuieste.
— Scoala-te! Am nevoie de ajutor.
Barbatul nu se misca. In mod incon§tient, ochii ei de
culoarea safirului remarcara trupul Tnalt, bine cladit, Tmbracat
doar cu pantaloni de piele si mocasini brodafi cu margele.
Era superb. Trunchiul cu muschi netezi era bine conturat,
chipul era caracterizat printr-un nas drept modelat cu
finefe, iar parul, legat la spate cu o bentifa de piele, parea
era din matase neagra. Cateva clipe ramase tacuti sub
cerul dogorator, atrasa aproape hipnotic de acest specimen
salbatic. Remarca dantelaria fina de cicatrice de pe trupul
36
splendid, ce parea lustruit, si se Tntreba care le-o fi
povestea. O taietura Tn diagonala se strecura sub pieiea
stransa pe trup, §i ochii ei Ti urmarira traseul probabil
pana cand o decenta neobisnuita Ti aminti ca o astfel de
insistenfa ar putea fi primejdioasa.
Revenind conftienta de locul Tn care se gasea,
Tmpunse iar piciorul Tncalfat Tn mocasini, repede §i de
asta-data mai cu putere, poate ca o reacfie la constiinfa
ei trezita si agitata.
Atunci el se rasuci pe o parte, §i frumo§ii ochi cu gene
lungi se deschisera lent. Cu o privire de apreciere, Jon
Hazard Black vazu o femeie zvelta si delicata; parul Ti stra-
lucea pe umeri — chihlimbar topit, ochii Ti erau mari, gura
dulce §i plina, si cand vorbi, glasul Ti rasuna poruncitor:
— Nu m-ai auzit?
Obisnuita cu servitori si prea Invafata sa fie rasfafata
Tntr-o lume care nu-i refuza nimic, tonul lui Blaze confinea
o nota de iritare si de comanda. Astazi condifiile erau
agravante. Fusese insuportabil de cald, Tntampinase
greutafi Tn drumul ei Tn susul colinei §i-i era ciuda ca nu
plecase cu tatal ei, ca de obicei. Asprimea sfarama Tntr-o
clipa iluzia perfecfiunii.
— Trece-ma Tn brafe peste asta! porunci ea, aratand
spre Tntinderea de noroi. Eu... dau... dolari.
Scoase din buzunar o moneda de aur de douazeci de
dolari §i i-o Tntinse indianului.
Singurul raspuns al barbatului nemiscat fu dat de ochii
acestuia. Hazard, fiu al unei capetenii §i capetenie de
drept el Tnsu§i, reacfiona slab la ordinele date de femei.
Asta cand era Tn toane bune. Altminteri nu reacfiona deloc.
Astazi nu era una dintre cele mai bune ziie ale lui. Era
Tnca furios dupa cearta avuta cu un agent care acfiona
pentru un oarecare grup de minerit care voia sa cumpere
lotul lui. Cand el spuse ca nu era de vanzare, individul nu
voise sa-l creada. L-ar fi crezut, desigur, daca s-ar fi pomenit
Tn fafa cu feava unei pu§ti, dar lui Hazard nu-i placuse
niciodata sa fie ameninfat. Si tocmai se cufundase Tntr-un
37 ^
Susan Johnson
somn binemeritat cand venise femeia asta. Supra-;
viefuirea Tn aceste tabere miniere ca si Tn munfi depindea
adesea de un somn iepuresc, daca totu§i dormeai.
— Patruzeci de dolari, spuse Blaze scurt, scofand Tnc3
o moneda de aur, Tnchipuindu-si ca o marire a ofertei
avea sa forfeze un raspuns.
Nici o tresarire nu agita trupul musculos si indiferent.
El era mai puternic decat ea. Asta nu era o confruntare.
Pleoapele cu gene negre se coborara din nou, re!udndu-§i
odihna.
— Nu Tnfelegi? exploda Blaze. Cara-ma... peste noroi.
Neprimind nici acum vreun raspuns, Blaze batu In
pamant cu piciorul ei mic Incalfat Tn cizma, si comise
greseala de a-si scoate pistolul. Era cel mai prostesc lucru
pe care-1 putea face, si daca ar fi fost mai pufin obosita de
soare §i mai pufin frustrate, si-ar fi dat seama.
Cu o miscare iute, fulgeratoare si elastica, asemenea
unei pantere care ataca, Hazard fu Tn picioare si revol-
verul fu zvarlit din mana ei cu muchia tare a palmei lui. Cu
o rapiditate care o facu sa-i clanfane dinfii, Blaze se pomeni
rostogolindu-se la pamant. Tintuita sub un trup dur, inima
Tncepu sa-i bata Tnnebunita. Sprite Doamne, Tsi zise Tn sinea
ei. Este manias, pe jumatate dezbracat, si e indian! Ce facuse?
— Cafea proasta! marai ei, cu ochii fierbandu-i de furie.
— Imi pare rau, striga ea, moarta de spaima.
Rasuflarea i se opri la jumatatea gatului si pulsul Ti
ZVacnea C U putere. O s~o omoare, o s-o violeze, o s-o scalpeze?
Privirea lui Hazard se departa de fafa ei, cazand pe
pieptul ei, chiar deasupra bluzei Tncheiate, §i se Tntreba daca
pieiea de sub linia decolteului pudic era neteda si aurie.
Mania din ochii negri se domoli, si expresia i se schimba,
Tmbldnzind linia aspra a gurii. Mainile indianului fineau
strans sub trupul lui Tncheieturile mainilor ei, sanii lui
Blaze fiind zdrobifi de pieptul lui gol — nimic nu-i
desparfea, Tn afara de matasea subfire ca o foifa. Blaze
putea sa-i numere bataile inimii §i le simfea Tntefindu-§i
ritmul. Eliberandu-i o mana, ei lua Tntre degetul mare
^ :% ^ ^ 1N t5 p iazc- draflostea
§i aratator matasea maro a bluzei ei si trase usor
decolteul, dand la iveala dantela camasii si rotunjimea
unui san alb ca zapada. Sub privirea lui Hazard, ochii ei
se deschisera mari. Niciodata nu vazuse el lacuri de un
albastru atat de intens.
Cu o groaza crescanda, Blaze simfi sexul Tntarit Tmpin-
gand Tn coapsa ei, si Tnfelese de ce i se accelerasera lui
bataile inimii. Oare trebuia sa fipe? In acest caz el ar omori-o?
— Te rog... repeta, ochii albastri implorandu-l.
Varfurile degetelor lui urmariri usor conturul maxila-
rului ei, Tmpletindu-se apoi Tn parul ei ravasit, §i o clipi
Hazard se gandi la diverse moduri Tn care i-ar putea face ei
placere. De multa vreme nu mai avusese o femeie, deoarece
nu voise sa se foloseasca de prostituatele din ta b ir i.
Ezita o secunda, ochii lui de cirbune ascunzandu-i
gandurile, dar rafiunea Tnvinse. Cu un oftat adanc, T§i
Tndeparta mana. O ridica pe Blaze Tn picioare, ?i un timp
ramasera fafa-n fafa. Lua de jos pistolul ei si i-l puse cu
grija la loc, Tn toe. Ea remarca mainile lui frumoase, cu
degete zvelte f i tari, si cu muschi foarte puternici. Fara un
cuvant, el o ridica Tn brafe, merse Tnapoi, pana la poteca,
si Tnainta cu greu prin noroi.
La Tnceput uimita de acfiunile lui neasteptate, Blaze
simfi Tn curand o deosebita usurare. Dar Tnainte ca lungul
drum sa se Tncheie, o noua Tngrijorare o cuprinse . Fu
invadata de o senzafie Tnca necunoscuta, tremuratoare,
de caldura interioara, care nu avea nimic de-a face cu
soarele. Tinuta strans la pieptul gol a lui Hazard, simfea
bataile puternice ale inimii lui, arsura pielii lui lipite de a ei,
umarul lui, tare si lini§titor, sub mainile ei. Privirea ridicata
spre profilul daltuit, la o departare de numai cafiva centi­
metri, Ti trimise un fior tulburator de-a lungul §irii spinarii.
Hazard simfi agitafia tremuratoare si, uitandu-se Tn jos
la fermecatorul chip Tncadrat de bucle rofietice stralu-
citoare si la trupul ispititor se blestema ca avea scrupule.
Era excitat si, daca nu ar fi vazut atat de multa teama Tn
ochii mari §i azurii, s-ar fi gandit sa se Iase Tn voia dorinfei.
39
Susan Johnson
Ajungand la un teren mai Tnalfat, Hazard o puse pe Blaze
jos, pe propiile ei picioare. Cu un suras timid si cerandu-si
iar scuze, ea Fi oferi cele doua monede de aur. El scutura
din cap fi, luandu-le, i le strecura Tnapoi, Tn buzunar. Un
gest destui de banal, cu rezultate neobisnuite. Cand dege­
tele lui puternice alunecara Tn buzunarul stramt al
pantalonilor lui Blaze, dand drumul monedelor, neasteptata
intimitate Ti arse pe amandoi ca fierul rosu. Hazard Tsi smuci
Tnapoi mana printr-o muscare aproape violenta si, Tntor-
candu-se brusc cu spatele, se Tndeparta. Blaze Braddock,
zguduita pentru prima oara In viafa ei de atingerea unui
barbat, ramase Tntr-o stare de profunda tulburare.
Un amestec de uimire si dorinfa puneau Tn Tncurcatura
mintea ei Tn mod normal rafionala. Senzafia era fara
precedent; cauza probabila era Tn contradicfie cu tot ce
credea ea. Realitatea ei era limpede si rafionala. Niciodata
nu crezuse Tntr-un romantism capricios. Cu un efort vizibil
Tfi alunga stanjeneala si, scuturandu-fi capul, Tsi fixa
privirea spre creasta colinei din fafa ei. Continuandu-fi
drumul, Tndeparta cu constiinciozitate orice alte ganduri Tn
legatura cu Tntalnirea ei cu indianul, mergand cu pasi mari
astfel ca, pentru restul zilei, sa i se alature tatalui ei. II gasi
cu cateva parcele noi Tn josul vaii §i Tfi petrecu timpul
instruindu-se Tn problemele contractelor de cumparare,
Tnfelegerilor de asociere si declararea drepturilor de
proprietate asupra loturilor,
Mai spre seara, cand soarele apusese fi cand Tn sfarfit
dinspre munte venea racoare, Blaze refacu Tn sens invers
calatoria ei de la Diamond City, de asta data calare. Cand
grupui de calarefi trecu prin noroiul care o necajlse Tn acea
dimineafa, Blaze arunca o privire dincoio de poteca, spre
copacul unde dormise indianul. Locul era pustiu, afa cum
se f i afteptase, dar apoi ochii ei de un albastru Tntunecat
parcurse peretele vaii. Oare spera sa-l revada? Sa prinda
o imagine fugara a acelui chip superb fi a siluetei care
zabovise Tn gandurile ei, Tn ciuda nemiloaselor eforturi
facute pentru a o respinge? Absolut ridicol! Era un indian,
40
^ 1 h 't^ P ,a zc- draflosfca
T?i reaminti ea. „Un indian primitiv“, ar spune mama ei.
Incapabil sa rosteasca mai mult decat cateva cuvinte
englezesti poticnite, din cate T§i aducea ea aminte. Dar
cand privirea Ti cazu pe o sclipire de lumina, sus de tot, pe
coasta muntelui, si cand Tsi dadu seama ca era fereastra
luminata de foe a unei cabane, inima i se zbatu Tn cu§ca
toracica si un brusc vai de caldura Ti invada simfurile.
— Blaze, repeta tatal ei, nu m-ai auzit? Vom fi Tnapoi,
la Virginia City, la timp pentru „balul regional11. Imi
inchipuiam ca o sa te bucuri afland asta.
— Oh, T|i mulfumesc, taticule, se grabi ea sa raspunda,
luandu-si cu greu privirile de la coasta Tntunecata a
muntelui §i de la sclipirea luminoasa. Saptamana asta,
ai spus?
— Sambata seara, dragufa mea. Si dau un peni ca sa
aflu la ce te gandesti. Nu vrei sa-i spui batranului tau tata
ce anume fi-a absorbit gandurile pe durata ultimelor cateva
mile? Ai fost pierduta Tntr-o ceaja a dracului de groasa.
— Ei, nu-i nimic, taticule. Cred c-am mofait pufin. A fost
o zi lunga.
— Pentru catava vreme de-acum Tncolo va fi ultima
noastra zi petrecuta pe campuri. Maine pornim Tnapoi,
spre Virginia City. Poimaine seara vei avea §ansa sa te
bucuri de confortul hotelului. Fir-ar sa fie! 0 baie fierbinte
intr-o cada adevarati va fi foarte placuta. .
— La a§a ceva spun si. eu „amin“! declara Blaze cu
entuziasm.

Cu ajutorul unei doamne cu care era prieten, Hazard se


insanatosise dupa rituaJul de biciuire a trupuiui si dupa
aceea se dedicase visului tatalui sau. Pentru viitorul mem-
brilor sai, clanul lui avea nevoie de aur; alte solufii nu
existau. Depunerile de nisip si minereuri la care lucrase
unchiul lui, Ramsey Kent, nu se comparau ca potential cu
zacamintele nou descoperite. De cand fusesera descoperite
Tn 1862 primele zacaminte importante, la Grasshopper
Susan Johnson
Creek1, din valea sapata de rau fusese scos aur Tn valoare
de treizeci de milioane de dolari. In 1863 fi 1864 fusesera
gasite alte doua filoane enorme, la Alder Gulch2si Last
Chance Gulch1. Acelasi lucru s-a repetat de-a lungul ]
anului 1864 la Prickly Pear Valley*, Confederate Gulch5, j
Diamond City6 si Emigrant Gulch7. Perioada de succes \
continua. j
Asadar, Hazard lucra aici pe doua loturi, trudind din ]
greu la ceea ce p irea sa fie terenuri foarte profitable.
Tnsa de cdnd cu Tntalnirea cu femeia cu par roscat, Tn j
calmul serilor urmatoare, Hazard constata ca gandurile Ti j
rataceau, Tndreptandu-se adesea catre Tnchipuiri Tn legatura
cu ea. Norul vaporos de par ruginiu, pieiea ei rumeniti de
soare si ochii de un albastru intens, mai ajes trupul sedu-
cator, erau imagini ce se repetau iar si iar. II necajea faptul ;
ca ea pdtrundea nepoftita Tn gandurile lui. il enervase cu j
atitudinea ei poruncitoare; probabil facea parte din gloata
aceea de bogatani pornifi sa cumpere toate terenurile
aurifere din vale. Oferta ei de patruzeci de dolari pentru o
treaba de doua minute era graitoare pentru nepasarea
bogafilor, pe care Hazard o cunoscuse atat de bine la
Boston. Tipul acela de femeie, frumoasa si rasfajata, era ,
Tn stare sa-l enerveze Tntotdeauna. in ziua aceea trebuia sa o j
posed, Tsi zicea Tn mod egoist. Daca as f i facut-o, toate aceste }
inuigini moleqitoare nu mi-ar mai f i dansat prin fafa ochilor. j
Avea nevoie de o femeie, asta era tot. Trecuse prea mult
timp; si — la d r a c u Tsi zise el cu o Tn|elegere Tntarziata a
situatiei si cu sange rece — ar fi putut sa se apere, chiar
daca ea ar fi strigat ca-i violata. Terenul lui de minerit era Tn

' Grassopper Crecfr (Ib.engl.) = Raul Lacustei (n.t.)


2 Alder Gulch (Ib.engl.) = Valea Plopilor tremuratori (n.t.)
Last Chance Gulch (Ib.engl.) = Valea Uitimei fa n s e (n.t.)
4 Prickly Pear Gulch (Ib.engl.) = Valea Perei Ascujite
Confederate Gulch (Ib.engl.) = Valea Confederatului (n.t.)
6 Diamond City (ib.engl.) = O raf ul Diamantelor (n.t.)
Emigrant Gulch ( Ib .e n ............ " ntului (n.t.)
dragostea m c a .^ ^ l‘| ^ fi ^
principiu inatacabil. Acesta constituia unul din motivele
pentru care alesese zona: pozifia loturilor, pe varful muntelui,
i-ar fi permis unui barbat sa |ina la distanfa o Tntreaga
armata vreme de o luna sau chiar mai mult. §i indiferent
cine ar fi fost so|ul sau protectorul ei, sigur nu avea sa
depuna acel soi de efort pentru a-i razbuna onoarea.
— La dracu’! bombani el, de asta-data cu voce tare.
Si neiuand Tn seama motivele subcon§tiente legate de
parul de culoarea flacarilor §i de o piele ca piersica, Hazard
se hotar? brusc sa accepte invitafia lui Lucy Attenborough
de a se duce la sfar§itul sapta-manii viitoare la „balul regio­
nal" din Virginia City. Cuno§tea Tn acel ora§ o duzina de
femei care ar fi fost mai mult decat bucuroase sa-l revada,
incluzand-o, desigur, pe Lucy, cea care-1 invitase, §i asta
reprezenta un prilej perfect pentru a pune capat prea
Tndelungatei lui abstinence.
Nu concepea posibilitatea ca femeia pe care o {inuse Tn
bra|e — §i care Ti bantuia gandurile — sa fie prezenta la bai.

Capitolul 3
Seara „balului regional" fu una dintre aceie seri de vara
placut calduta, descrisa de pictori §i poeti. Aerul mirosea a
iarba proaspata, a pamant reavan, si era Tmbalsamat de
mireasma dulce a micilor frunze de plop tremurator care
abia Tncepeau sa se desfaca din muguri. Soarele coborase
Tn spatele colinelor Tnconjuratoare, Tntr-o revarsare de flacari
aurii ce brazdau un cer sclipitor. Era o priveliste care dadea o
stralucire atragatoare pana §i necioplitului oras minier.
Blaze contempla asfinptul de aur topit de la fereastra
salonului sau; tatal ei se afia la parter, discutand afaceri,
iar mama se Tmbrica, folosind Tn acest scop un timp cu o
ora mai mult decat i-ar fi trebuit oricarei alte femei. O servi­
toare veni sa-i aduca un pahar de sampanie ?i compii-
mente din partea tatalui ei §i, Tn timp ce statea tolanita Tn
fotoliul de plu§ ro§u din fafa ferestrei, Blaze se bucura
43
de Tncheierea zilei si de Tnceputul serii.
Metri Tntregi de dantela crem §i matase de culoarea
fildesului pe care erau cusute manual mii de perle de culture
se desparteau cu generozitate peste crinolina ei, revar-
sandu-se Tn faiduri moi spre pardoseala. Corsajul bine
strans pe corp §i reveiator al rochiei sale era sustinut de
Tntarituri din os de balena, astfel Tncat dantela transparent^
drapata sub umerii ei goi era pur decorativa. Tesatura si
dantela de culoare deschisa puneau Tn eviden{a Tn mod
spectaculos tenul ei de piersica si parul ce amintea de o
caisa aurie. De urechi Ti atarnau cercei lungi cu diamante
§i perle, stralucind Tn contrast cu pieiea ei delicata. Insa
realitatea contrazicea imaginea perfectiunii. §uvi{e nedis-
ciplinate Ti modificau deja pieptanatura aranjata cu grija.
Spre disperarea coafezei sale, carlionpi lui Blaze aveau o
Tnclinare spre razvratire, si coafura ei netezita cu maiestrie
Tsi recapata tendin|eie firesti.
Zvelta, cu picioare lungi, cu pieiea satinata a umerilor §i
cu sanii pe jumatate lasati la vedere ca o invitafie spre
placeri, Blaze era sigura ca avea sa faca sa se Tntoarca
multe capete dupa ea.

Un cap masculin care neg^ orice astfel de intense se


sprijinea de suportul pentru bap al unei mari cazi din
portelan trase langa fereastra camerei sale de la al doilea
etaj al celui mai nou hotel din Virginia City: ;,The Planter’s
House“'. Scapat de murdaria si oboseala mai multor
saptamani de minerit solitar, Hazard se odihnea In cada,
gustand pe Tndelete placerea unui pahar mare de coniac.
Via^a devenise mai agreabiia. Imaginile tulburatoare
ale unui par de cufoarea aurie a toamnei fusesera Tnlocuite
de realitafi carnale mai palpabile, sub forma^ mai multor
gazde din Virginia City, cu diverse Tnfatif'ari care, Tn
ultimele cateva ziie, !§i petrecusera mai mult sau mai pu^in

'The Planter's House (II olonistului (n.t.)


timp Tn camera 202. Sinful unor Tndatoriri sociale presante
constase, Tn ceea ce-l priyea pe Hazard, Tn amuzarea Tn pat
a unor doamne. De fapt, se aftepta ca una dintre ele sa se
Tnapoieze Tn mai pufin de zece minute. Lucy insistase ca
avea sa fie timp inainte de bal si, dupa lungile §i singura-
ticele saptamani petrecute la Diamond City, Hazard nu
era sa zica nu.
Una peste alta, era extrem de mulfumit. Dorul ciudat
dupa femeia cu un neobi§nuit par ro§u disparuse acum,
coplesit de satisfacerea print r-oabundenfa sexuala din
cele trei ziie de la Virginia City, tnchipuirile acelea n-au fast
decdt dorinfe trecatoare datorate unei abstinence prelungite, Tsi
spunea Hazard Tn mod rational, nu aveau de-a face in mod
special cu femeia imbracata in pantaloni strdmfi. Si acum, cand
abstinenfa fusese domolita, roscata putea fi alungata din
gandurile lui.
La auzul bataii usoare Tn usa, Tsi sorbi pana la fund
coniacul si striga:
— Intra!
Cand Tntoarse capul catre u§a, ochii lui negri trecura
rapid peste bruneta eleganta, Tmbracata Tn matase roz
garnisita cu volane din benzi de broderie belgiana ce abia
Ti susfineau sanii plini, Tmpiedicandu-i sa se reverse afara
din corsaj. Hazard deveni brusc atent cand Lucy Attenbo­
rough pa§i Tn camera, Tnchise u§a si se rezema de ea.
— Sa ies din baie, Tntreba el Tncetisor, uitandu-i-se Tn
ochi, sau vrei sa intri tu aici?
— Nu pot, Jon... Tmbracamintea mea... parul...
— Scoate-fi Tmbracamintea, scumpa mea. Cu paruHtau
voi fi atent. Scoate-fi totul pe-ndelete, zise cu un gias
senzual. Asa Tmi place.
Ea nu se mifcase de langa usa, dar Tn timp ce-fi
privea amantul ochii Ti luceau de dorinfi ascunse. Hazard
era cel mai superb barbat pe care-1 cunoscuse vreodata,
ochii lui nemiscafi o ispiteau cu o atracfie primejdioasa,
chipul lui acvilin era atat de frumos Tncat capetele se
Tntorceau Tn urma lui. Stand acum Tn cada de baie — gol,
45 ^ ■
^ Susan Johnson
bronzat, cu mici picaturi de apa stralucindu-i pe trupul
cu umeri lafi — era mai barbat decat zece sofi de-ai ei luafi
la un loc. Arcuindu-§i spinarea, Ti susfinu privirea ochilor
neclinti|i si simfi cum create caldura arzatoare §i cum Ti
mangaie corpul cu limbi de flacara.
— Cum faci asta? Cum pofi sa ma faci sa simt asa?
Tntreba cu rasuflarea taiata, rosind de pldcere.
— Farmecul personalitafii, rdspunse Hazard zambind,
Tmpreuna cu o (impede aducere-aminte a ultimelor patru
saptamani fara nici o femeie, adauga tachinand-o. Vino
Lucy, e§ti prea departe.
Orice femeie din oraf, s-ar fi dat peste cap pentru el, §i
Hazard §tia asta. Lucy nu Tndraznea sa se Tntrebe cat de
multe trecusera deja prin aceasta aventura. Apropiindu-se,
intensitatea propriei ei dorinfe o facu sa se Tnfioare.
— Niciodata nu stiu, Jon — spuse cu un suras
tremurator si sincer — daca vreau sa ma violezi sau sa
ma tratezi ca pe o mireasa virgina.
Seducatorii ochi negri, plimbandu-si lent privirea
spre a aprecia posibilitdfile, o cercetara atent.
— De ce nu ambele solufii? Hotarafte, o invita el, pe
care din doua o vrei mai Tntai.
La scurt timp dupa aceea, doua maini brune se ridicara,
prinsera §i susfinura trupul zvelt, gol §i nerabdator, Tn
vreme ce sofia presedintelui de tribunal, cufundandu-si la
Tnceput un picior delicat, apoi pe-al doilea, i se alatura lui
Hazard Tn apa calda si mangaietoare, §i el fu foarte atent.
De asta TI adorau femeile, pentru ca nu era grabit, era bland
§ i ... atent.
Mult mai tarziu, cand fiecare bucafica din trupul lui Lucy
era Tncordata de dorinfa, cand fiecare centimetru al pielii
ei catifelate fusese Tnvaluit de o senzafie calda, ea !§i
deschise trupul lasand sa patrunda apa §i Tnca ceva.
Atingand culmi delicioase, scanci implorand eliberarea.
— Rdbdare, scumpo, murmura Hazard. Nici n-am
Tnceput.
Si blanda intensitate a acestei declarafii o fdcu sd taca.
'Blaze, dragosfea mea.
Dupa aceea, pardoseala deveni alarmant de udi, cind
mici valuri se revirsari peste bordura cizii, Tnsa, conform
fagaduielii, parul doamnei ramase neatins.
O o ri mai tarziu, se ajutari reciproc sa se Tmbrace, ?i
Tnainte de a pleca, Lucy, sirutindu-l cu pasiune, TI implori
pe neafteptate:
— Te rog, Jon, daca te Tnapoiezi maine Tn munfi...
Tnci o dati?
El eziti.
— M i dore§ti? insisti ea.
— M i gandesc doar cum si-fi a p ir Tmbricimintea de
... silbaticul brutal, rispunse el zimbind.
— A dici de tine? precizi Tn soapti tanara doamni.
— A dici de mine, repeti Hazard, cu blindefe.
Asta era ceea ce adora ea cel mai mult Ja el: s ilb itic ia
§i non-conformismul lui. Ochii ei, susfinandu-i privirea,
erau plini de pasiune si dorinfi.
— Dracu’ s-o ia de rochie! §opti.
— Slujitorul dumneavoastri, doamni.
Asa c i Hazard o avu pe sofia pre$edintelui de tribunal
Tn ciuda jupoanelor si a pantalona§ilor garnisifi cu danteli;
§i — remarci el mai tarziu — picioarele ei Tncilfate cu
conduri de mitase lis a r i doar urme u§oare pe haina lui
neagri, de seari.
Cand Lucy pleci spre a-§i gasi soful la bal, Hazard,
parci plutind Tntr-un nor de mulfumire, !§i aranji Tmbri­
cimintea si Tsi mai turni o porfie de coniac. Ii lisase timp
lui Lucy s i-f i prezinte scuzele Tnainte de sosirea lui. O
jum itate de o ri mai tarziu, Tnchise ufor usa camerei cu
covor ud, ie§i pe Strada Principali, §i se Tndrepti spre
„balul regional" dat de pre§edintele tribunalului.

O trasura deschisi veni pentru familia Braddock,


conducandu-i pe o m ici distanfi pana la marea cladire din
piatri care slujea drept sediu temporar organelor legiu-
itoare. Era singura construcfie din Virginia City care
§88? 47 ^
L Susan Johnson £ ^
dispunea de un spafiu utilizabil ca sala de bal.
Birjarui lor le arata cu mandrie cele mai elegante locuinfe
§i magazine.
— Cel de acolo este magazinul universal al lui McBundy.
A adus pietrele de la o depart a re de trei sute de mile, ?n
care cu boi. Fafos, nu-i asa? Dupa salciile alea e casa
familiei Forsyth. O vedefi, cea cu turn? §i dincolo, pe
ridicatura aia, e locuinfa lui Chessman, l-au trebuit doi
ani In cap ca s-o construiasca.
In timp ce Millicent stramba disprefuitor din nas la
vederea talmes-balme§ului de ornamente gotice cu trei
caturi, Blaze spuse politicos:
— E draguf, sea mana cu un palat alb.
— §i chiar asta §i e. Un palat, sigur ca da.
Si casa lui Chessman era chiar ca un palat, stralucind
slab In lumina asfinfitului — un exemplu al ciudatei Tmbinari
dintre bogafie si mizerie, atat de des Tntalnita In orasele
nascute peste noapte Tn zonele miniere. Existau alaturi
unele de altele, cabane din bu§teni, corturi §i locuinfe
elegante. Cu posibilitafile de a te Imbogafi rapid, oferite de
mineritul aurului, un miner saracit se putea Tmbogafi peste
noapte. §i cand se Tntampla asa ceva, mulfi !§i cheltuiau
nolle bogafii pe extravaganfe excesiv de costisitoare.
Virginia City oferea tot ce se putea cumpara cu bani,
de la stridii ambalate Tn gheafa, pana la rochii cusute de
mari case de moda. Toate marfurile erau aduse fie pe uscat,
fie In susul fluviului Missouri, si de§i taxele navale le
ridicau mult preful, Tntotdeauna exista cineva dispus sa
plateasca. Nu se compara cu agricultura, In care munceai
§i asteptai, si Tn cele din urma te alegeai cu un trai modest.
Mineritul aurului, !§i Intindea momeala celor dornici de
Tmbogafire imediata, f i Ti mulfumea pe mulfi Inclinafi spre
jocurile de noroc. Se ca§tigau averi care se pierdeau §i se
refaceau, iar banii erau cheltuifi la seara princiara. Desi nu
avea decat trei ani, Virginia City oferea opulenfa si un trai
luxos oricui si le putea permite.
— Nu zau, cum poate cineva sa triiascd aici? Totul
mea.
este atat de... lipsit de gust! se planse Millicent. §i prifuit,
acum ca s-a uscat noroiul, adauga pe un ton enervat.
— Nu te pofi aftepta imediat la un oraf deja a§ezat.
Asta ia timp, replica soful ei, adresandu-i un zambet de
scuza birjarului.
— Nu exista nici o scuza, William, pentru soiul acesta
de lucruri, indiferent cat ar fi de neasezat, replica ea, indi-
cand cu evantaiul de matase Tn direcfia unui cort din
apropiere, pe care o firma pictati grosolan proclama ca
persoana care-1 ocupi este Montana Belle.
Un sir de barbafi stand Tn picioare Tn afara usii facute
din panzi de sac glumeau f i- f i treceau unul altuia o
sticla de whisky, afteptand sa le v in i randul.
— Este una dintre principalele artere de circulate. A f
zice, continua Millcent cu Tnveninare, ca ar trebui macar sa
giseasci un loc...
— Afi auzit ce orchestra mare va canta Tn seara asta?
interveni Blaze, varandu-se Tn vorba asa cum de foarte
multe ori facuse de-a lungul anilor, cand conversafia
parinfilor ei se transforma Tn cearti.
— Sunt de ia Chicago, din cate am aflat, se gribi tatal
ei sa rispundi, bucuros sa schimbe subiectul. Tine
minte sa-mi rezervi un dans, scumpo. §tiu cat de repede
se umple carnetul tau de dans.
— Fii atenti cu fusta, Venetia. Probabil tofi poarti
pinteni, decreta mama ei pe un ton taios.
— Da, mama, spuse Blaze Tndatoritoare.
Birjarul tocmai oprea trasura pentru a-i lasa sa coboare,
si seara era prea frumoasa ca sa te cerfi, indiferent
pentru ce.
Colonelul William Braddock, doamna Braddock §i
domnifoara Braddock fura Tntampinafi cu amabilitate de
presedinteie tribunalului fi de tanara lui sofie, care, la
cererea guvernatorului, Tndeplineau cu acest prilej rolul de
gazde. In seara asta, Lucy Attenborough pdrea deoseblt de
atragatoare, fapt cu care erau de acord tofi cel care o
cunofteau. ImbujoratS, plini de viafi, le zambea cu
Su5an Johnson
cSldura tuturor, chiar f i barbatului varstnic de langa ea—
soful ei.
— Sa nu te miri — ii spuse o matroana in varsta
tovardfei sale cu tot atafia ani pe umeri care fedea alaturi
de ea, pe marginea pardoselii de dans — daca Tn curand
vom auzi despre un eveniment fericit Tn familia Atten­
borough. Mireasa asta tanara Ti zambefte lui George cu
o expresie asemanatoare adorafiei. Totufi, ia seama, cand
eram de optsprezece ani, nimeni nu m-ar fi putut convinge
pe mine sa ma casatoresc cu un barbat de faizeci,
indiferent cat de mult aur avea.
Micile orafe fiind afa cum sunt, treburile fiecaruia fiind
treburile tuturor, Tnsofitoarea ei, cu un aer mulfumit de sine
fi pe un ton insinuant, remarca:
— Nu ne putem ruga decat ca, daca va avea un copil,
pieiea lui sa nu fie prea fnchisa la culoare. Dar copilul ar
fi superb, fara TndoialS superb. Cat e ziua de lunga, Lucy
viziteazi locurile cele mai ciudate.
Oricat de nebazate pe fapte ar fi aceste barfe, parfumul
pacatului era irezistibil fi, Tn mai pufin de o ora, intriga
facuse ocolul Tncaperii, raspandita cu iufeala fulgerului.
Lasand-o pe Millicent Tntr-un mic salon, ca sa bea vin
de Xeres fi sa cleveteasca Tmpreuna cu celelalte sofii care
Tfi Tnsofeau sofii Tn calatoria lor Tn vest, colonelul Braddock o
escorta pe Blaze Tn sala de bal, pentru a-i solicita primul
dans. Se canta o mazurca vioaie, saltareafa fi vesela, f i
cei care dansau se avantau Tn ritmul ei cu o placere plina
de entuziasm. Chiar f i Tn mijlocul unei Tncaperi aglomerate
Blaze iefea Tn evidenfa; tenul ei avea o stralucire calda,
rochia extrem de bogata, presarata cu perle, constituia un
Tnvelif de mitase pentru frumusefea ei. Fu imediat asediata
de admiratori f i parteneri de dans, atrafi dupa cum era fi
de afteptat de uimitoarea ei dragalafenie. Colonelul ceda
cu grafie locul Tn avantajul cavalerilor fiicei sale, fi ea se
departi Tntr-un vartej, Tn brafele unui domn Tnalt fi blond
care i se prezentase cu accentul dulce f i taraganat al unui
texan. Tanarul dansa bine, Ti spuse ca e mai frumoasa decat
ze, dragostea
clopofeii ce Tnfloreau acasa si, cu o sinceritate pe care
ea o considers pe moment deconcertanti, ii propuse sa se
cisitoreasci Tn dimineafa urmitoare. Blaze refuzi cu un
zambet politicos si fu scutita sa mai dea alte explicafii
datoriti intervenfiei urmitorului ei partener, care o deranji
la randul lui cu insistenfele sale.
Se distra bine, deoarece pentru ea dansul fusese
Tntotdeauna o plicere; oamenii erau deschisi si simpatici,
si conversafia, cand putea s-o Tndepirteze de la compli-
mente, se referea adesea la minerit, care o fascina de-a
dreptul. intr-o desfasurare normala a lucrurilor, poate ca ar
fi trecut ceva timp pana sa-l remarce printre suteie de
oaspefi plini de Tnsuflefire pe barbatul Tnalt, cu par negru,
Tmbricat Tntr-un elegant costum de seara. Totusi, de asta
data, Tn clipa Tn care el intri Tn Tncapere — calm, zvelt,
impunitor, cu mersul acela vioi si suplu care era o dovadi de
dezinvolturi §i siguranfi de sine — toate conversafiile
Tncetari, capetele se Tntoarsera, §i o tacere stanjenitoare
se lasa Tn imensa sala de bal.
Poate cd el n-a intrat niciodata intr-o tncapere fara ca
vorbaria sd tnceteze in jurul lui, reflecta ea. Era Tn mod V c i d i t un
om care traia Tn aer liber, chiar daca purta butoni cu
diamante § i costum de searH, si o privire mai atenta Ti
dezvalui faptui ca, neTndoios, era indian. Cu o tresarire, Blaze
TI recunoscu pe indianul ei. Inima Tncepu sa-i bata nebune§te.
Dar lasand la o parte palpitafiile, nefinand seama de frumu-
sefea si originea lui, oare de ce continuau tofi oaspefii din
Tncapere sa nu-§i ia ochii de la el? Stand Tn mijlocul
spafiului de dans, deoarece partenerul ei T§i Tncetase brusc
pa§ii, Blaze v iz u cum barbatul cel izbitor de frumos se
opreste cateva clipe Tn loc, luand nota de ticere, de senzafia
de a§teptare si de zumzetul crescind al comentariilor.
Privirea ochilor negri trecu cu nonsalanfi peste Tncipere,
Tntarzie pe Lucy, apoi, cu o indiferenfi perfecti, parcurse
grupurile alcituite la Tntamplare din persoanele oficiale
care constituiau firul celor care ficeau primirea. Tndrep-
tandu-se spre acestea Tntr-o strifulgerare a butonilor cu
Susan Johnson
diamante, Ti saiuta pe funcfionarii de mai mica importanfa.
— Buna-seara. Placuta vreme. Da, neobif nuit de calda
pentru iunie, remarca el cu o dezinvoltura ce dovedea
obisnuinfa relafiilor sociale.
In comparafie cu el, demnitarii pareau nervosi. Buna si
dragufa Lucy Attenborough, urmatoarea la rand, Tsi ridica
ochii adresandu-i un zambet fulgerator, si barbatul varstnic
de langa ea, cu capul chel lucind de transpirafie, Ti
urm iri privirea cu o Tncruntatura uci gat oare.
Ignorand Tncruntatura, Hazard Ti Tnapoie zambetul la
randul lui si-i Tntinse mana sofiei prefedintelui de tribunal,
aceasta din urma Tmbujorandu-se pe nea§teptate. Cu
complimente bine me§tesugite, el Ti lua pentru cateva
clipe degetele Tntre aJe lui, apoi, trecand mai departe, T§i
Tntinse mana citre pre§edintele tribunalului.
— Buna-seara, spuse pe un ton placut. Aud ca
sesiunea legislative a luat Tn fine sfar§it. O u§urare
pentru dumneavoastra, desigur.
— Da, acum voi avea mai mult pe care sa mi-1 petrec
acasa, replica presedintele tribunalului cu ochii plini de
un resentiment rece.
— Sunt convins, domnule, ca sofia v i va fi
recunoscatoare.
Ochii lui Hazard, larg deschif i, erau calmi.
Vreme de o clipa, barbatul mai Tn varsta fovai, Tn timp
ce Hazard realiza intensitatea maniei lui. Dar, asa cum
auzise toata lumea, inciusiv judecatorul Attenborough,
acesta era individul care luna trecuta ucisese trei oameni.
Nu-I necajeai cu imprudenfa pe un om care se bucura de
reputafia de a fi capabil sa traga cinci gloanfe Tn trei secunde.
Hotarandu-se, Attenborough Tntinse mana §i stranse
degetele bronzate si suple ale lui Hazard.
— Petrecere frumoasa, domnule Black.
— Va mulfumesc. Asa va fi.
Un oftat de usurare aproape unanim se auzi din
Tntreaga Tncapere suficient de puternic ca sa se Tnalfe ca o
adiere pana la plafonul boltit. Muzicanfii, care cantasera o
melodie confuza Tntr-un ritm greu de definit, revenira
imediat la cadenfa fi intensitatea nivelului sonor de mai
Tnainte. Oaspefii Tsi reluara dansul. Conversafiile
explodard, placut Tnviorate de scandalul public care era
gata-gata sa nu mai poata fi evitat.
Indianul Tnalt, cu par negru lucios ce abia Ti mangaia
ceafa, mai schimba cateva fraze politicoase cu judecatorul,
care, pe drept, TI trata cu suspiciune f i cu rezerve. Tanara
lui sofie facea prostla de a-l privi pe Hazard cu ochi plini
de adorafie, pe care el Ti evita cu grija Tn timp ce le ura
ambilor sofi o seara pldcuta.
De la sirul care oficia protocolul de primire, trecu direct
Tn sala de jqtcuri. Hazard Black nu se Tnapoie Tn sala de bal
decat cu pufin Tnainte de miezul nopfli, si atunci o cuta Ti
Tncrefea fruntea. Cauza acelei expresii posomorate era un
bilet care-i Tntrerupsese jocul de carfi. De pared Tn seara
asta zvonurile n-ar fi fost fi afa al dracului de aproape de
punctul de aprindere (Tn timpul jocului respinsese cu
Tndemanare destui de multe aluzii Tnfepatoare ca sa ftie
ce anume framanta gandurile tuturor), Lucy, care parea cd
pierduse orice simf al discrefiei, Ti trimisese un bilet printr-o
servitoare de-a ei. Lucy era una dintre femeile cu cea mai
mare agresivitate sexuala din cdte cunoscuse el vreodata.
Faptul de a fi casatorita cu un barbat de faizeci de ani
influenfa fdrd Tndoiald aceasta dispozifie; dar dupd ftirea
tuturor, Hazard Black nu cduta niciodata necazuri, f i
singurul motiv pentru care, ca urmare a cererii ei scrise, se
Tntalnea cu ea pe veranda era acela de a evita perspectiva
f i mai primejdioasa de a o vedea intrand, Tn urmarirea
lui, chiar f i Tn sala de jocuri.
Spafioasa verandd se Tntindea Tn jurul Tntregii cladiri de
doua caturi fi, din Tntdmplare, dincolo de ufile sdlii de bal
era slab luminata. Nifte boschete ascundeau portalul, fi
dacd un randez-vous devenea imperios necesar, a§a cum
dadea de Tnfeles mesajul lui Lucy, cel pufin locul era discret.
Hazard se Tndrepta cu pafi hotardfi spre micul alcov de
langa intrarea din spate. In prima noapte Tn care se
53
Su5an 3ohn5° n
cunoscuseri, el fi Lucy se balansaseri in leaginul de pe
aceasta veranda, ascunfi in spatele tufif urilor Tnalte.
O gasi lipiti de Ufa din spate, cu fruntea rezemati de
canat, finandu-si o batisti pe obrajii uzi de lacrimi. In timp
ce se apropia venind din spatele ei, izbucnirea de furie
provocati de grava indiscrete a biletului ei se domolise.
Parea atdt de tristi, atat de pierduti, f i el ftia ca viafa ei
a litu ri de Attenborough nu era ceea ce-fi dorise.
Cuprinzindu-i cu blandefe umerii catifelafi, Tfi Tngropa fafa
Tn buclele de pe ceafa ei, murmurandu-i cuvinte de
mangaiere, simfind cum Tncordarea din umeri ii slibefte.
Risucindu-se Tn brafele lui, ea Ti Tnconjuri gatul cu
brafele fi Ti striga:
— Jon, nu pot suporta sa te v id si sa nu te ating!
Privind Tn ochii ei umezi, el spuse cu gias prietenesc:
— Imi pare riu ca te-am evitat, scumpa mea, dar cu
siguranfa ai auzit barfele din seara asta. Sunt al dracului de
nerusinate, si daca Attenborough este starnit Tndeajuns,
s-ar putea simfi obligat sa m i provoace la duel.
Judecatorul Attenborough provenea dintr-o veche
familie georgiana §i Tnci mai considera c i onoarea se
a p ir i cu pistoalele Tn duel.
— Nu vreau asta, continua Hazard, §i nici tu nu vrei.
Ar putea fi rinit, chiar ucis. Te rog, Lucy, o rugi el cu
blindefe, fii rafionali.
Defi TI dorea pe Hazard cu o patima lacomi, frizind
obsesia, Lucy nu era pregititi s i renunfe la locul pe
care-1 avea alaturi de soful ei f i de cele trei milioane de
dolari ale lui. In definitiv, George nu putea s i triia s c i o
ve§nicie, §i oricit de frumos si de Tnflicirat ar fi fost Jon,
prin comparafie el n-avea un ban. Oftand din greu, ea Tfi
Tnilfi priviriie printre genele Tnlicrimate si spuse calm:
— Stiu, Jon, c i ai dreptate. Numai c i te doresc a tit
de mult, f i tu pleci maine. N-ai putea s i mai rim ai o zi?
Mintea lui socoti rapid toate urgenfele din programul
lui, cantirindu-le Tn raport cu lacrimile fi dorinfele lui Lucy,
precum f i cu enervanta ei lipsi de discrefie Tn condifii
p i c - 54
'Blaze, dragosfea mea.
de stres. Cu un surds de acceptare, capituli.
— Tmi pot amana plecarea pana dupa-amiaza. Asta
te-ar mulfumi?
— Oh, Jon! Ai face asta?
— Te voi a§tepta maine dimineafa. Vino cand vei putea
sa scapi.
— Voi fi la tine odata cu ris iritu l soarelui. Tn felul
acesta te voi avea mai mult timp, izbucni ea.
Entuziasmul ei TI facu sa zambeasci.
— Dar ia seama, Lucy, o mustra el ufor, desficandu-i
mainile cu care-i Tnconjura gatul f i finindu-le Tntr-ale
sale. Ai grija, te rog. Pufini prudenfi n-ar fi deplaeati.
Daca nu sunt obligat sa fiu cu ochii pe Ufa, Tfi pot acorda
fie mai multa atenfie.
— Fagaduiesc, iubitule. Voi fi prudenfa personificati.
Nimeni nu va fti c i m i aflu Tn hotel.
— Ar fi bine, draga mea, pentru c i astizi cu siguranfa
au ftiut tofi.
Se apleci, Ti s ir u ti bland buzele f i apoi, deschizand
U f a o Tmpinse u f or prin ea.
— Du-te la oaspefii t ii. Ne vedem maine-dimineafa.
Tntorcandu-se spre el, ea Ti Tntinse o sirutare din varful
degetelor fi, ascultitoare, se Tnapoie Tn sala de bal.
Hazard se rezemi cu t6ati greutatea de u f i fi lis i sa-i
scape un oftat. Fusese evitat un dezastru extrem de
periculos. Prefera s i nu fie obligat si-1 Tmpufte pe
prefedintele tribunalului, finand seama de ceea ce repre-
zentau judecitorii Tn zonele de frontieri fi de faptul c i
pedepsele Tmpotriva indienilor sporeau Tn proporfie
directi cu licomia de pamant f i aur a albilor. Scofand din
buzunar o figari de foi fi-o aprinse, fi trase alene fumul Tn
piept. Aici, afari, era Tnconjurat de pace. Noaptea de vari
era Tnsifi perfecfiunea, iar el avea nevoie de cateva clipe
pentru ca nivelul de adrenalini s i revini la normal. Ti
era recunoscitor lui Lucy c i se calmase atat de Ufor.
Accentul de isterie din glasul ei TI alarmase; se temea de
o sceni Tn public sau de o cerere imposibil de satisficut.
55
Desi Lucy constituia Tn pat o pldcere de netagaduit, de fapt
nu era nimic mai mult decat atat fi, vreme de cateva clipe
nelinistitoare, el se temuse ca ea se pregatea sa-i ceara
ceva nebunesc.
Amintindu-si de leaganul din colful verandei, se hotari
sa stea afara, sa-fi fumeze figara f i sa-i Iase timp lui
Lucy sa circule din nou prin sala de bal, Tnainte de a-fi face
fi el din nou aparifia. Lumina nopfii de vard TI Tncadra si-1
ilumina pe barbatul Tnalt Tn timp ce se Tndrepta cu pafi
mari catre ungherul slab luminat al verandei. Ajungand la
extremitatea alcovului, se opri brusc Tn loc, o raza argintie
de luna luminandu-i fafa.
— Drace! exclama Hazard Tn foapta. Dracia dracului!
Smulgandu-si figara din gura, mardi pe un ton usturator.
— Dupa cate vad, nu efti numai o cafea proasta, dar
f i una care trage cu urechea. Sper ca te-ai distrat bine!
Stand Tn leagan, ca o aparifie alba fi sclipitoare Tn rochia
ei de matase, Blaze Tnfepeni la auzul cuvintelor lui fi o mie
de perle de culture stralucira ca nifte licurici Tn lumina lunii.
— Nu am ascultat Tn mod intenfionat, replied ea taios.
Dacd fi-ai fi putut fine cdteva secunde mdinile desfranate
departe de sofia presedintelui de tribunal, continua pe un
ton biciuitor, mi-as fi facut cunoscuta prezenfa din prima
clipd Tn care afi sosit, mi-as fi cerut scuze fi a f fi plecat. ET
numai vina ta, dracu’ sa te ia!
Urmd o tacere ostila. Injuratura TI bloca pe moment. Ar fi
putut fi exprimata mai bine, gandi el, dar cel pufin Ti reamintea
ce anume era ea. Uitase cd sub matasea fofnitoare f i
silueta admirabil modelata se afia un temperament
imperios. Niciodata pana acum nu fusese lovit cu piciorul de o
femeie, niciodata nu fusese atras de o femeie, niciodata nu fusese
tratat cu dispref de o femeie, enumera el rapid Tn gand. Si
pana acum, niciodata nu fusese Tnjurat de o femeie.
Femeia asta Tncdpdfanata stabilea de una singura
recorduri de un soi care-i zgandarea temperamentul violent.
Cu un autocontrol de sine extraordinar, Tfi Tnghifi diverse
rdspunsuri, mulfumindu-se sd spuna:
56
dragosteai
— Ai un limbaj vulgar.
— Iar tu ai o minte vulgara, replica Blaze cu raceaia.
— Gasesti ca sexul este vulgar? In plus §i picatos,
desigur. Mi-e mila de soful tau. Nopfile trebuie sa fie reci.
Vorbea cu o engleza culta, glasul lui avea o intonafie
batjocoritoare, accentul Ti era u§or vestic.
Barbia ei se Tnalta Tn semn de protest fafa de manierele
lui neelegante §i, vreme de cateva clipe ametitoare,
lumina lunii scoase Tn evidenfa rotunjimea gatului ei si
proeminenta sanilor.
Nici un barbat nu-i vorbise vreodata atat de jignitor,
si cand vorbi, glasul ei era corect dar rece ca gheafa:
— Pentru mine, sexul, asa cum te exprimi tu rafinat,
este o nofiune Tnca Tn discutie. Asa cum am descoperit,
pacatul este de cele mai multe ori obsesia unor mintf
Tnguste si vicioase, care nu au nimic altceva mai bun d~
facut. De so{ul meu nu e nevoie sa-fi fie mila. Nu am nici
unul. §i cand voi avea, sunt sigura ca voi fi Tn stare sa-i
asigur caldura necesara Tntr-un mod potrivit unei so|ii.
— Limba ta usturatoare seamana destui de bine cu
cea a unei neveste, replica Hazard cu grosolanie. Din
nefericire, barbafii prefera alt soi de caldura.
Intr-un vartej de perle sclipitoare, Blaze sari Tn
picioare, cu ochii scanteind de furie.
— Domnule...
— Black, o informa Hazard politicos, cu o ufoara
Tnclinare a trupuiui.
— Domnule Black, replica ea, alba de manie si
agresiva, te consider demn de dispref!
Hazard se uita Tn jos, la scrumul !nro§it al figarii sale,
apoi ochii Ti revenira spre Blaze, Tnvaluind-o Tntr-o privire
Tntunecata si vicleana.
— Iar eu te consider pe tine... periculoasa, riposta
coborandu-si glasul pana ia nivelui unei §oapte.
— Periculoasa? Tntreba ea.
— Foarte, Tntari el pe un ton sec.
Dupa cateva clipe de tacere, expresia lui se schimba
§ ¥ :• 57
si ea vazu farmecui politicos pe care obisnuia sa-l
foloseasca in mod frecvent. * <j
— Vrei sa-mi dai cuvantul tau ca nu vei repeta nimic din’
ce ai vazut? |
Propunerea fu primita cu raceaia, cererea fuj
interpretata ca o palma peste fa$a. Jignita, Blaze trasdj
adanc aer Tn piept, ceea ce avu rezultate alarmante Tn ceea;
ce prive§te rotunjimea catifelata a sanilor palizl ce s4
Tnalfau deasupra dantelei. In mod inconstient, Tn ochii
negri ai lui Hazard se aprinse o lucire admirativa si el T§i
uita imediat mania clocotitoare. i
— Ti-ar placea un angajament scris? Tntreba ea;«
simfindu-i-se Tn gias o foarte slaba urma de ironie. Dei
fapt, §tii sa citesti? insista, vocea devenindu-i mai mult
decat dulce. Din cate Tmi amintesc, la Diamond City, fa ri
costum de seara si butoni de diamant te prezentai drept
alt tip de barbat. §tii sa citefti? Sau te pricepi mai bine la
tavalitul femeilor pe pamant?
Hazard auzi cuvintele caustice nevenindu-i sa-si
creada urechilor si cu un sentiment de revolta crescanda.
Buzele i se Tntredeschisera, apoi se Tnchisera Tntr-o linie
dreapta si Tngusta. ?ntr-o secunda T§i recapata stapanirea
de sine si se adapts la obraznicia ei:
— De citit, citesc pufin, murmura pe un ton refinut,
luptandu-se sa-si pastreze calmul Tn fafa nemaipomenitel
purtari a femeii si, Tn afara de a le tavali, le fac femeilor tot
felul de alte lucruri, adauga cu gias raguf it.
fn cele din urma TI mtaratase dincolo de limitele
politefii Tnsusite. Sensibil Tn legatura cu originea lui
indiana, era lucru garantat faptui de a considera tradlfia
nescrisa si cunostinfele indienilor ca fiind inferioare Tn
comparafie cu tema rapace a progresului rasei albe —
starnea tot ce era mai rau Tnrel. Si atitudinea asta porundtoare
e obositor de exagerata, gandi el. Pentru o femeie. O clipa, Tn OChii
negri ai lui Hazard aparu o sclipire de ironie ucigatoare.
— De ce sa nu-fi arat ce le fac femeilor? spuse, rostind
lent cuvintele §i imprimand o intonafie bajocoritoare
mea.
fiecarei silabe. Sa-fi arat acele lucruri care, pe femeile de
felul lui Lucy, le fac Tntotdeauna s i com iti indiscrefii.
Ochii lui o explorara lent, din cap pani-n picioare,
zabovind pe-ndeiete pe decolteul modern.
— De ce nu experimentezi personal cateva dintre
stimulentele pieilor rosii salbatice — alternativele noastre
fafa de lectura.
Glasul u?or zeflemitor sfarsi Tntr-o §oapta senzuala,
ochii lui Tngustandu-se, ajungand sa semene cu cei ai unui
animal de prada. Aruncandu-§i figara, Tnainti cu pa?i lini.
Intr-un fosnet de matase, Blaze se retrase Tn leagan,
uitandu-se sfiditor peste umar.
— O sa fip, reusi sa spuna, con§tienti, pentru prima
data Tn viafa ei ca se afia Tn fafa unui barbat pe care nu-i
putea supune voinfei sale.
— Efti libera sa-ncerci. Nu vei izbuti sa scofi vreun
sunet Tnainte ca eu sa te fi facut s i taci. §colile oamenilor
albi te pot Tnvifa s i citesti, dar tradifiile indiene te-nvafi
s i te mifti iute si silenfios. Si cand te afli Tn fafa
primejdiei, Tn nici o carte nu po|i citi cum s i te aperi.
Pe m isu ri ce se apropia, mirosul de coniac devenea
inconfundabil.
— Esti beat! Ti strigi Blaze pe jum itate ca o insulti,
pe jum itate cu disperare. Un afurisit de befi...
— Nu termina cuvintul ista, i-o retezi Hazard cu
asprime, Tn ochi aprinzandu-i-se v ip ii.
Daci aceasti acuzafie i-ar fi fost adusi de un birbat,
§ i-ar fi plitit Tndrizneala cu sange.
— Niciodata nu m i Tmbit, adauga rostind silabele
limpede. Spre deosebire de alte triburi, indienii absarokee
n-au fost niciodata stipinifi de licoarea lui Masta-cheeda.
Este o problemi de mandrie, Tncheie el cu simplitate.
Continua sa Tnainteze Tncet spre ea, cu o grafie felina
deosebita, bucurandu-se efectiv de teama din ochii ei.
Revelafia faptului c i sub fafada de autoritate poruncitoare
nu se afia decit o femeie tremurandi era nemiloasi, dar
bineveniti si Ti plicea. Aceasti realitate, sau poate
Susan Johnson
uimitoarea frumusefe §i formele ei voluptuoase, mai
mult decat descoperirea Tn sine, emisera binecunoscute
semnaie de dorinfa. Simfi umflatura care creftea sub
stofa fina a pantalonilor sai. Mana lui se ridica Tncet, cu o
delicatefe domoala, si cand degetele lui suple Ti prinsera
u§or barbia, cerceii scumpi cu diamante agafafi de urechile
ei se leganara, asemenea unor prisme de lumina.
— Mai Tntai, Ti spuse el calm femeii Tnfepenite de
spaima, le sarut.
Si Tsi coborT capul spre al ei, asteptandu-se ca ea sa
se smulga din stransoarea lui. Deoarece nu o facu, cealalta
mana a lui aluneca peste matasea de pe spinarea ei §i o
trase treptat mai aproape de el.
Blaze simfi mainile blande pe pieiea ei, degetele
Tnasprite de munca finandu-i barbia usor dar neTndurator,
deloc Tnclinate sa-i dea drumul. O extraordinara stare de
tulburare Ti invada simfurile, o navala confuza de senti-
mente, acelasi soi de dor neliniftitor $i de teama tremu­
ratoare pe care le traise atunci cand el o purtase Tn brafe,
Tn Diamond City. §i pe urma nu mai avu timp sa gandeasca,
deoarece buzele lui calde le atinsera pe ale ei, alunecara
Ufor Tnainte f i Tnapoi peste buzele ei pline si catifelate,
silindu-le sa se Tntredeschida, Tntr-o tacere ce-i taia
respirafia, facand sa dispara totul Tn jurul ei. Mireasma
lui o invada si senzafia unei prezenfe fizice care o
coplefea Ti inunda mintea.
Il auzi gemand usor, apoi, el T§i Tmpinse limba Tnauntrul
gurii ei, gustand, lingand, Tngemanandu-se Tntr-un lung
§ir salbatic si senzual de retrageri §i patrunderi. §i Tn timp
ce limba §i gura lui o devorau, Ti sarutau §i ispiteau gura
calda f i dulce ca mierea, el Ti potrivi cu blandefe trupul
langa al lui, ridicand-o pufin pe varfurile picioarelor astfel
Tncat sa se adapteze mai bine cu neTndoielnica lui erecfie.
— Pe urma, murmura el langa gura ei, cu o intonafie
deosebit de tulburatoare, dupa ce le sarut aici, le sarut...
Mana lui Ti elibera barbia §i aluneca Tn jos, de-a lungul
gatului ei cu miros de liliac, peste rotunjimea catifelata a
50
sanilor, zdrobind matasea f i perlele, tragand Tn jos
decolteul, scapand-o de fesatura ce-o Tncorseta. Aerul
nopfii sufla cald peste sanii ei, trezind o placere languroasa,
f i apoi capul lui brun se apleca. Chiar inainte ca gura lui
sa acopere un sfarc trandafiriu care deja se TntSrea Tntr-o
calda anticipare, el Tfi Tncheie fraza:
— ...aici.
Blaze simti mangaierea usoara a respiratiei lui Tn clipa
Tn care gura lui se Tnchise, umeda si Tnfometata, pe varful
excitat. Senzatia care-i fulgera trupul fu atat de chinuitor de
violent^ Tncat genunchii i se Tnmuiara, si dacd Hazard n-ar
fi sustinut-o, ar fi cazut. Alungand Tn mod spontan o
multime de restrictii sadite Tn ea Tnca din copilarie,
coplesita de simtiri noi aprinse de atingerea iscusita fi
convingStoare a lui Hazard, de gura lui neQbosita f i de
Incredibila senzatie a trupuiui lui langa al ei, Blaze Tfi ridicd
mainile, le lasa sa se strecoare Tn parul negru f i lung, fi
apasa, mai aproape, buzele ispititoare. Gura, nasul fi
barbia lui Hazard apasau bogajia de fruct copt a sanului ei,
fi prin sangele ei curgeau flacari; inima Ti batea nebu-
neste f i ea ardea purtata de valurile fierbinti ale unei
stranii si Tncantdtoare dorinte nascute adanc Tnauntrul ei.
Cu ufurinta obisnuita lui, Hazard trecu repede dincolo
de limita prudentei fi, percepand semnele cu simt de
expert, o ridica pe Blaze Tn brafe. Arunca Tn jur o scurta
privire, apoi se uita Tn jos, la trupul pe jumatate dezgolit
din bratele lui, f i ftiu ca n-o putea duce departe. Ludnd o
decizie rapida, coborT treptele si strabatu mica fa f ie de
gazon, pana la bucatdria de vara. U fa era Tncuiata dar,
continuand s-o tina Tn brate, se propti cu spatele de panou
fi apasa cu toata greutatea lui lemnU de brad. ZSvorul
slab ceda f i se pomenira Tnauntru. Inchizand Ufa cu
calcaiul, Hazard ramase o vreme nemifcat, pana cand
ochii lui putura distinge contururi Tn Tntuneric. Cat timp
aftepta, gura lui reTncepu sa se joace cu a ei, sigura de
sine, Tncrezatoare, posesiva. Ti supse limba pana cand ea
scanci — un sunet slab, de capitulare, fi Tn cele din urma,
Susan Johnson
pentru ca nu mai putea aftepta, Hazard se Tndrepta cu
precaufie catre siiueta unei mobile. In drum spre ea, se
izbi de un fotoliu, dar cu piciorul TI dadu la o parte din
drum fi, dupa aceea, strabatu repede cei cafiva pafi pana
la masa. Splendidul lui par negru atinse ca o mangaiere
obrazul lui Blaze c in d el o lasa cu gesturi blande pe
suprafafa de lemn si, aplecandu-se mult, Ti atinse ufor
buzele cu ale lui. Cand Hazard Tncerca sa se ridice, ea se
agafa cu mainile-i calde de fa|a lui, asa ca el saruta iarafi
linia plina de gra|ie a gurii ei, trecand peste cateva
momente dincolo de ea, spre a urmari conturul maxi-
larului ei, spre sfarcurile Tntarite, precum doi stranii boboci
de trandafir. Cand o atinse acolo, ea |>pa usor, scofand
mici gemete de pldcere, Tn timp ce limba lui mangaia; TI
{inea lipit de ea, de parea nu s-ar fi putut sdtura de
sdlbaticia dulce a gurii f i dinfilor iui, care-i chinuiau
sfarcurile, facandu-le sa ceara Tndurare. Ori de cate ori
ridica el capul, ea TI Tmpingea Tnapoi.
— Ramai, te rog... rdmai, fopti Tntretaiat, simfind cum
bataia inimii Ti pulsa Tn noi locuri ciudate, raspandindu-se
pe carari de flacari rapide de la varfurile sanilor ei pana
la focul vibrant dintre copse.
Dar el nu putea sa astepte la nesfarsit; voia mai mult
decat mangaieri. Desciestand mainile insistente, le tinu de
o parte §i de alta a trupuiui ei §i Tnalfa capul ca sd guste
buzele ei Tntredeschise. Patrunzand cu limba, poseda cu
forfa, devasta, ceru cu iacomie. o lasa tremurand.
Mdna lui se strecurd rapid pe sub maldarul de matase
si jupoane, aluneca Tn susul caldurii catifelate a piciorului
f i coapsei, f i apoi...
Cu ciaritate, o voce barbateasca striga de undeva,
foarte aproape:
— Blaze! Blaze! Unde efti?
Ea Tncremeni. Apoi ridicandu-se Tn capul oaselor, acope-
rindu-si cu maini tremuratoare sdnii, fopti cu gias disperat:
— Nu!
— Ba da! riposta Hazard, stdpdnit Tn momentul acela de
un singur gand si Tntinzand mana pentru a captura iarafi
moliciunea matdsoasd a umerilor ei goi fi fiind foarte sigur
ca nimeni nu avea sa navaleasca Tn bucataria de vard
parasita. Gura lui se apropie ca s-o recucereasca pe-a ei.
— Lucrurile care-fi plac nu sunt rele pentru tine, bia,
murmura el langa buzele ei, utilizand cuvantul de alint
folosit de indienii absarokee care Ii se parea femeNor
foarte liniftitor. Voi, fefele-palide, privifi lucrurile cu
totul grefit.
— Nu! protesta ea din nou, cu un fipat ufor,
zbatandu-se sd se elibereze f i Tmpingandu-I departe de
ea cu maini surprinzator de puternice.
§i mai Tnainte ca Hazard sd poatd decide dacd ea
chiar voia asta sau nu, Blaze se daduse jos de pe masa.
Uluit f i frustat, el o privi cum fuge cdtre Ufa. Cu cdteva
mifcari rapide Tfi Tmbraca iar corsajul rochiei, Tfi
rearanja faldurile de dantela, deschise Ufa f i disparu Tn
noaptea de vard.
Tn umbrele cenufii din bucataria de vard, Jon Hazard
Black trase o Injuratura. Din adolescenfa nu mai fusese
Idsat chinuit de o dorinfd neconsumata. Furios, se napusti
afara din cladire, mdnios Tn general pe femeile lipsite de
logica f i Tn special pe una anume. Cdteva clipe ascultd
muzica vioaie de dans ce se auzea din strdlucitoarea
sala de bal, f i apoi, ajungand la concluzia cd Tn seara
aceea nu mai era Tn stare sd se poarte politicos, se
Tnapoie la hotelul lui f i se culca.
A doua zi, Lucy Attenborough primi din partea lui
Hazard mai multd atenfie decdt de obicei. Hazard Ti
fagdduise dimineafa, dar petrecu Tmpreuna cu ea vreme
Tndelungata. Tn cele din urma, mult mai tarziu, band
caldura dupa-amiezei se domolise f i molefeala unei ziie
bine foiosite Ti Tnvalui pe ocupanfii camerei 202, singurul
indian absarokee care prospecta aur Tn Diamond City
parasi patul moale fi. femeia calda fi, iefind din Virginia
City, se Tndreptd spre nord, cdtre cabana lui din varful
muntelui.
Susan Johnson

Capitolill 4
Urmatoarele cateva saptamani au fost o neintrerupta
munca grea si istovitoare. in picioare de cu zori, Hazard*
construia zagazuri, sapa canale de scurgere, sfarama cu
tarnacopul si arunca Tn aer roca, patrunzand mai adanc]
Tn puful de mina pe care-1 taiase Tn coasta colinei. La pranz
manca repede ceva si pe urma muncea pana la apusul
soarelui. Trupul lui, deja foarte musculos §i o|elit prin anil
de exerciufiu, capata o noua vigoare. Regimul extenuants
continua fara Tntrerupere, zi dupa zi. La sfar§itul lungi!
ziie de munca, Hazard era de obicei mult prea istovit ca
sa mai poata macar gandi. Se simfea Tndemnat numai
spre somn, nu spre reflecfii contemplative, insa Tn rarele
ocazii Tn care pentru a dormi Ti trebuiau mai mult de^
treizeci de secunde, imaginea mereu repetata a unui par^
de un ro§u aprins si a unui ten ca de piersica i se strecura =
nepoftita Tn minte.
Blaze avea dimpotriva mult timp liber, si acele parfi
neocupate din timpul ei erau tot mai des luate Tn stapanire
de amintiri vii despre un barbat senzual si Tndraznef. Nu-i
placeau acele amintiri captivante; nici un chip barbatesc
nu se insinuase vreodata Tn felul acesta Tn simfurile ei. §i
odata cu imaginea venea, desigur, amintirea reacfiei
inexplicabile, pe care i-o provocase el. Stanjeneala o facea
sa roseasca ori de cate ori Tsi aducea aminte de uimitoarea
ei nerusinare, de cat de aproape fusese de a pacatui.
Numai glasul tatalui ei, care rupsese vraja Tnfierbantata,
o salvase. Far§ acea intervenfie, ar fi fost gata sa se
supund de bunavoie amantului atat de convingator al lui
Lucy Attenborough... si al citora Tnca? Individul era un
afemeiat de cea mai rea spefa, decisese ea dupa ce
ascultase zvonul scandalos referjtor la Hazard. Toata
lumea §tia cate o poveste despre purtarile lui fafa de
femei. Era tipul de bdrbat care se folosea de femei ca de
niste jucarii frivole, cu un dispref barbatesc plin de
dezinvoltura, despre care ea nu se putea convinge ca ar
fi finut de cultura.
Tn definitiv, tratarea femeilor ca ni§te recipienfi utilizabili
pentru pasiunea masculina nu era ceva nemaiTntalnit Tn
lumea albilor. Admitea cutristefe cd acest lucru era foarte
evident Tn lumea privilegiata a celor bogafi Tn care traia ea.
Cu toate acestea, Tn propria ei lume Blaze refuza sa se
Tncadreze perfect Tn categoria rezervata tinerelor doamne
bogate. Necesitatea de a te marita „bine“, toate nimicurile
frivole carora Ii se acorda atata impor-tanfa, precum §i
Tmbuibarea, cumplita plictiseala a societafii „moderne“—
toate acestea erau scrise Tn viitorul ei tot atat de sigur pe
cat este ca soarele apun* Si acest soi de existenfa goala,
ce te face iresponsabil, o obseda cu o imagine grotesca
a infernului. In mod con§tient sau nu, toata viafa luptase
Tmpotriva concluziei finale, a unei casStorii „corecte“. Cu
trecerea anilor, crize de lacrimi de nemulfumire se
Tmpotrivisera din cand Tn cin d capriciului rautacios al
sorfii care o trlmisesera Tn lumea aceasta ca fiinfa
feminina sensibila. Barbafii nu erau Tncorsetafi Tntruna §1
nici nu Ii puneau opreli§ti prin sute de reguli de eticheta
formaliste. Era foarte nedrept. Totusi, datorita propriei sale
firi extrem de hotarate precum §i unui tata care o susfinea,
dand frau liber personalltafii ei capricioase, Blaze, la cei
nouasprezece ani ai ei, evitase multe dintre restricfiile ce-i
stateau tn cale. Spre deosebire de contemporanele ei,
nestapanita sete de cunoaftere a lui Blaze fusese Tncurajata
de averea tatalui sau. In casa cu vedere spre raul Charles
intrasera un Tntreg sir de profesori specializafi Tn diverse
discipline, de la cele mai obifnuite la cele mai ciudate.
Blaze urmase studii tradifionale: matematica, geografie,
istorie, precum unele discipline mai neobi§nuite:
astronomia, limba araba, bioiogia, metalurgia si arta
chinezeasca a bronzuriior. Era frumoasa, inteligenta,
extrem de egocentrista, pufin sfidatoare §i nespus de
plictisitd de societatea inutila Tn care traia.
65 ^
Dupa inca o saptamana Tn Virginia City, supusa zilnicei j
sporovaieli frivole ale prietenelor mamei sale, Blaze Tl j
implora pe tatal ei sa piece iar Tmpreuna cu ea Tn taberele
miniere. Macar acolo simfea ca traie§te. !
In zorii zilei de sambdta, Blaze parasi Virginia City]
Tmpreuna cu tatal ei, un grup de doisprezece barbati dintre
asociafii de afaceri ai acestuia si cei trei ghizi ai lor.
Saptamana urmatoare o petrecura mergand pe traseul;
filoanelor de aur, discutand cu prospectorii, cumparand
terenuri oriunde era posibil, discutand preful aurului §i
Tntrebandu-i pe proprietarii de loturi cu privire la ceea ce
gasisera. Cei treisprezece barbati din grup se asociara
pentru a cumpara cat mai multe mine cu putinfa. Aveau
resurse pentru a instala uzine de tmbogafire a minereului
§i fabrici de prelucrare, ceea ce implica cheltuieli pe care
cei mai mulfi investitori nu si le puteau permite. In plus,
posedau experienfa Tn tehnici miniere din zone ale Statelor
Unite §i din Europa prin care mineritul cuarfului ar fi fezabil.
Blaze asculta Tn timp ce tatal ei, asociafii acestuia ?i
minerii discutau despre depistarea filoanelor, saparea pufu-
rilor, desprinderea minereului, ridicarea lui la suprafafa,
sfaramarea lui si extragerea aurului din masa de material
macinat care rezulta din el. Tncepu sa Tnfeleaga problemele
legate de ventilafie, sisteme de ridicare si armare miniera.
Descoperi ca explozibilele de calitate superioara si
metodele mai bune de forare le permiteau muncitorilor sa
obfina Tntr-un timp mai scurt eliberarea din stanca a rocii
cu confinut de aur. Afia despre morile de sfaramare si
despre mai primitivele arrastra, folosite de mexicani si sud-
americani pentru a sfarama roca aurifera. Tncepu sa-§i dea
seama de dificultafile si complexitatea mineritului aurului.
Vremea Ti favoriza printr-o temperatura blanda, Tn contrast
cu dogoarea din pecedenta lor calatorie, §i activitatea era;
plina de voiosie. Cand era posibil, dormeau Tn hoteluri (un
eufemism optimist pentru patru perefi ?i un acoperif),
altminteri Tsi instalau tabara Tn aer liber, sub cerul Tnstelat.
Regiunea era o combinafie de munfi stanco§i, Tmbracafi Tn
^ j r 1 S * ^ j B laze- dragosteamea
paduri de pin, si fermecatoare vai Tnverzite, udate de paraie
iufi si limpezi. Acolo unde era cu putinfa, echipa urmirea
drumuri de c iru fi, iar Tn zone mai pufin umblate mergea
pe cirari inguste, ficute de caprioare. Mireasma pinilor
Tmbilsima aerul, si listirisul; sub Tnaltele paduri virgine,
potecile lipseau aproape cu desivarsire. Un covor de ace
de pin acoperea solul aspru si pe a§ternutul ruginiu de ace
cazute cresteau flori silbatice, Tntr-un bel§ug de culori.
Pentru o tanara care-si petrecuse cea mai mare parte
din viafi enervandu-se Tmpotriva lanfurilor de mitase ale
societifii bostoniene era Paradisul. Cu toate acestea, defi
viafa Tn aer liber i se pirea rustici, Blaze rimanea un
produs al clasei de sus, careia Ti aparfinea. Absorbiti de
farmecul zilelor aspre si silbatice petrecute pe c ir ir ile
muntelui, niciodati nu se Tntrebase cum se prepara
mancarea sau cum se pregiteau atat de confortabil locurile
de instalare a taberelor, si nici micar cum de calul ei era
Tnseuat si gata de drum Tn fiecare dim ineafi. O trecere
cu vederea usor de Tnfeles, la o femeie crescuta Tntr-o
casi Tngrijita impecabil de patruzeci de servitori.
Doui siptim ani mai tarziu, grupui se opri la Diamond
City, Tn ultima parte de drum a Tntoarcerii lor spre Virginia
City. Timp de trei ziie, to a ti lumea a fost ocupati cu
tragerea concluziilor si finalizarea tuturor problemelor
Tnca nerezolvate legate de tot ce cumpiraseri pana atunci.
Spre sfarsitul diminefii urmitoare, Yancy Strahan, §eful
de echipa al coloneluiui Braddock, dadu buzna Tn salonul
micii case Tnchiriate de grup §i, pe un ton scarbit, T§i
exprim i furia Tmpotriva „afurisifilor de indieni" Tn general
si a „blestematului de indian" Tn special.
— Nemernicul ali! explodi el, Tntr-o versiune manioasa
a accentului siu tirig in a t din regiunea lui de baftini. M-a
ameninfat c i ma Tmpusca daci nu plec de pe lotul lui Tntr-un
minut! Pai n-au rezervafia lor, pe undeva pe-acolo?
Dracu’ s i-i ia de silbatic obraznic!
— Despre al cui lot e vorba? Tntrebi unul dintre
barbafii a§ezafi Tn jurul masei mari de lemn de stejar.
67 f ^
Susan John5on
— Sunt loturile 1014 si 1015. Tabara asta de mineri
permite doua loturi pentru fiecare om, §i astea sunt chiar
Tn mijlocul parcelei noastre, raspunse Yancy manios.
— Cum TI cheama pe individ?
— Hazard ?i nu-mai-§tiu-cum, replica Yancy, fierband
de furie. Unul din nuniele alea idioate, indiene. Pe-aici i
se spune doar Hazard, si tofi se feresc din calea lui.
— E primejdios?
— Luna trecuti a ucis trei oameni. Se zice ca primul
tri§a la cirfi, si a sarit la indian cand acesta i-a repro§at.
Lumea poveste§te ca tipul nu a avut nici o sansi. A fost
lichidat Tnainte sa-si fi scos pe jumatate pistolul din toe.
U m bli vorba ca Hazard e cel mai rapid din zona.
— Putem ajunge la el? Tntreba cineva, glasul fiind tot
atat de ambiguu ca §i cuvintele.
— Depinde de metodi, raspunse Yancy pe un ton sec.
Ceilalfi doi pe care i-a omorat Tncercau sa intre pe furi§
pe lotul lui. Au urcat Tntr-o noapte pe deal, din direcfii
diferite. l-a ras pe amandoi.
— Noaptea?
— Se zice ca nu doarme niciodata. Dar, la naiba! Orice
om are preful lui.
— Ai Tncercat...?
— Afurisitul de zi-i-pe-nume nu m-a lisat sa m i
apropii Tndeajuns cat sa-i fac o oferti. Orice sugestii ar
trebui sa fina seama de asta.
Stand alaturi de tatil ei, Blaze simfea cum inima Ti bate tot
mai repede, cu fiecare referire la Hazard. Asadar era acolo.
Populafia acestor tabere miniere se muta adesea dintr-un
ioc Tntr-altul, daci un lot nu era productiv. Si ea nu fusese
nici foarte siguri c i el ar fi fost realmente un prospector.
D u p i ce-l vizuse la Virginia City Tn haine de seari,
tulburarea Ti Tncefo§ase impresia pe care i-o ficuse Tnainte.
Tn mod evident, pove§tile lui Yancy erau adevirate,
individul era expert Tn multiple domenii: era §l uciga?, nu
numai... afemeiat §i prospector. Ti era cumva greu si-§i
Tnchipuie... latura ucigafi... dupi ce simfise atingerea
dragostea
blanda a mainilor lui. Parea ca era bine scolit fi Tn materie
de omucidere, defi — martor era Dumnezeu ca-n taberele
astea lipsite de lege de cele mai multe ori dreptatea fi-o
faceai singur f i pe loc. Blaze ftia ca prima lege Tn acest
teritoriu, poate singura lege, era autoapararea, f i nimeni
nu te disprefuia pentru faptul de a pastra ceea ce Tfi
aparfinea"1. „La vest de Red River nu se pun Tntrebari",
suna stravechea lege.
Conversafia continua Tn ritm rapid. Loturile lui Hazard
constituiau un element vital pentru loturile deja cumparate.
Daca pamantul lui nu putea fi achizifionat, existenfa lui avea
sa cauzeze Tn viitor probleme de neTnchipuit, datorita legii
apexuluilv. Barbafii decisera ca, din cate se parea, loturile
lui Hazard Tmbrafifau varfurile unui filon de aur. Potrivit
actualului statut legal al mineritului, stabilit prin legea
minerilor Tn primii ani ai „Goanei dupa aur“ din California,
daca un propietar de lot definea varful unui pilon aflat Tntre
granifele lotului sau, el putea sa urmareasca acel filon de-a
lungul marginilor terenului sau, pe toata distanfa pe care
se Tntindea filonul. Daca filonul lui Hazard se prelungea si
Tn loturile existente de o parte f i de alta a lotului sdu, avea
dreptul sa exploateze Tn mod legal aurul de sub aceste loturi.
Asta putea sa Tnsemne milioane. Sau nimic. Filoanele de
aur erau capricioase, Tnsa nici unuia dintre oamenii de la
„Buhl Mining" nu-i placea sa rifte inutil.
— Oare nu era f i el la „balul regional" din Virginia City?
Tntreba Turledge Taylor, viceprefedinte al societafii
,,Consolidated Mining". Nu poate fi suta la suta indian fi
sa fie invitat acolo.
Nu ftia ca Lucy Attenborough alcatuise lista de oaspefi.
Un alt gias oferi o precizare:
— Din cate ftiu este fiul unei capetenii. Parinfii i-au
murit iarna trecuta, cdnd variola a ucis mulfi dintre indienii
Crow' din munte. §i-a crestat tot trupul, afa cum fac ei Tn
semn de doliu. Afa Tfi exprima durerea. Am auzit ca el s-a
Susan Johnson
sfartecat destui de riu. Ciudat popor.
Auzind asta, gandurile lui Blaze alergari Tnapoi, amin-
tindu-fi de prima lor Tntalnire, cand vazuse cicatricele care
se Tncrucisau pe pieptul lui Hazard.
— Unde ai auzit toate astea? Tntrebari doua glasuri la
unison.
Citeva clipe omul paru stanjenit si, Tnainte de-a
raspunde, se uita la Blaze, parea cerandu-si scuze.
— Mi-a povestit despre asta una din fetele Rosei.
In afara de Blaze, tofi ftiau la care dintre fetele lui Rose
se referea. Una dintre tinerele prostituate de la cel mai la
m odi bordel din Confederate Gulch Ti picase cu tronc lui
Ed. Avea doar paisprezece ani, f i Tn ultima vreme el Tsi
lisase multe din treburi Tn sarcina subordonafilor Tn afa
fel Tncit s i r im in i la Confederate Gulch.
— Din cate zice Fay, are brafele si pieptul pline de
cicatrice. Rose l-a Tngrijit o perioadi de timp.
— S-ar pirea c i nu avem de-a face cu un miner
obifnuit, interveni birbatul din stanga lui Blaze. D aci nu
poate fi cumpirat cu bani, ce-ar fi s i-i oferim un alt lot Tn
schimb? Sau, eventual, am putea trata cu el pentru un
mic procentaj. Probabil este vreun metis, f i doar pufin
mai civilizat decat ceiialfi. Sau doar mai firet.
— Am auzit c i a studiat la „Harvard“, spuse Frank
Goodwin. Asta Tn cazul Tn care vorbifi despre individul cu
p ir iung care stitea la masa noastri de joc, la „balul
regional". Dracu’ si-1 ia! Aproape ca m-a curifat, Tncheie
el, Tncruntindu-se.
— Greu de crezut, continui Frank.
— E si mai greu de Tnghifit, bom bani alt birbat.
— Nu, vreau s i spun c i-i greu de crezut c i a urmat
cursuri la „Harvard“. §tiu c i uneori Ti admit pe siamezi fi
chinezi f i uneori pe franfuji, ba chiar cate un duce rus, din
c in d Tn cind, dar nu f i pe un metis. Drace, asta n-o cred.
— La dracu’, nu-mi pasi daci este Tndeajuns de
civilizat c it s i se culce cu regina Angliei! explodi Yancy,
f i r i a mai fine seama de prezenfa lui Blaze. Avem nevoie
p*? 70
dragostea
de parcela aia. Problema e, cum o obfinem?
— De ce sa nu ma due eu sa discut eti el? propuse
Blaze calma.
— Nici nu poate fi vorba! riposta scurt tatal ei. Ai
auzit doar. De curand a ucis trei oameni.
— Dar, tata, el parea absolut... amabil fafa de femei,
Tncheie ea pe un ton linistit. L-am auzit vorbind sofiei
presedintelui de tribunal si eu Tnsami am conversat scurt
timp cu el. Daca-i vorba despre acelasi barbat, nu cred ca
i-ar face vreun rau unei femei. Cel pufin, eu a f putea
ajunge destui de aproape pentru a discuta cu el.
Se exprimara imediat diverse opinii, amestecandu-se
Tntr-un zumzet de glasuri masculine. Blaze a fte p ti cu
rabdare. Propunerea ei era singura solufie rafionala, pana
la strangerea unei armate. Yancy nu reuf ise sa se apropie
de el suficient de mult cat sa-i poata vorbi, f i de ambele
dafi fusese izgonit sub ameninfarea pustii. Fara tentativa
ei, grupui avea sa se Tnapoieze la Virginia City cu o parcela
mai pufin dintr-o zona de minerit extrem de profitabila.
— Eu zic sa Tncercam, spuse Frank.
— Eu ma opun! se rasti colonelul Braddock.
Indreptand spre tatal ei o privire calma f i rafionala,
care Tntotdeauna avea darul de-al convinge ca ceea ce dorea
ea nu era atat de nebunesc pe cat parea, Blaze riposta:
— Tata, de fapt ma pot apara singura. Stii ca sunt
destui de priceputa la manuirea Colt-urilor mele.
Nu pomeni nimic despre faptul ca daca acel Hazard
era acelafi indian peste care daduse Tn mai, Tn Diamond
City, ar fi trebuit, pentru apararea ei, sa se bazeze mai
mult pe toanele lui bune decat pe rapiditatea cu care-fi
folosea ea pistoalele.
— Te rog, taticule, TI implori, cu zambetul ei devastator.
Colonelul Braddock fovai, cu ochii pe chipul plin de
Tncredere Tn sine al fiicei sale, Tn timp ce colegii lui TI
Tndemnau sa-si dea acordul.
— Zau afa, Billy, suntem Tn plina zi. Ce Sh poate
Tntampla?
71 >
— Noi o sa stam chiar la poalele colinei, adauga un
alt barbat.
— N-o sa-i faca rau unei femei. Ti plac femeile; umbld
zvonul ca a avut o mulfime.
La auzul acestei remarci Tncruntatura iui Billy Braddock
se accentua, f i Turledge interveni pe un ton liniftitor:
— Adu-fi aminte cd Attenborough l-a invitat la bal.
Parea tot atat de gentleman ca oricare dintre noi.
— Turledge are dreptate, tatd, Daca n-ar fi fost
acceptably n-ar fi fost invitat la bal.
BlneTnfeles ca Blaze ftia foarte bine pentru cine era el
acceptabil. Dar nu era deloc necesar sd menfioneze acest
lucru. Se uita la tatdl ei plind de spera n|a. Ea era singurul
lui copil; o iubea f i — la dracu’! — niciodata nu ftia cumj
sa-i refuze ceva. Blaze conta pe asta. Tnca un „te rog“i
tacut fi, neavand Tncotro, el Tfi dadu acordul.

Capitolul 5
Sub un soare strdlucitor, Tn capdtul de sus al unei
carari presarate cu pietrif, Jon Hazard statea Tn picioare]
dur, zvelt, al draculuj de curios f i cu pufca finuta de-d
curmeziful brafelor. Tn afara bdtaii oricarei arme de foe
fabricate pdnd atunci, privea cu ochii miji$i peisajul Tncins
de soare ce seTntindea Tn fa$a lui, urmarind cu calm grupuj
de barbafi Tmbraca|i Tn vefminte Tntunecate aflat la o mie
de metri Tn josul muntelui, fiind mai ales intrigat de ascenl
siunea lenta a unei femei cu picioare lungi f i cu pdrulj
asemenea unui nor de asfinjituri sclipitoare. Cararea era
dificila, presarata cu sfdrdmaturi de stanca, toate acestesl
fiind extrem de utile pentru a putea evalua pe cineva|
care s-ar fi apropiat.
Femeia purta pantaloni din stofa neagra varati Tn cizma
de calarie englezesti, Tnalte f i foarte lustruite. Hazard sd
Tntreba in treacat ce slujitor fusese pus sd lustruiasc^
cizmele atdt de stralucitoare. O bluza de panza aiba,
'Blaze, dragosfea m e a..r
cu zeci de mici piiseuri, punea Tn valoare luminozitatea
aurie a tenului, de care-fi amintea atat de bine f i care, de
cand o vazuse ultima oara, se bronzase capatind o
nuanfi foarte nepotriviti pentru o doamni. Probabil ca-qi
uilase umbrela de soare la Virginia City, gandi ei ironic. §tia
pentru ce urea ea dealul. Recunoscuse grupui de birbafi
cu vefminte bogate de la poalele muntelui.
Cand ea se apropie ia zece metri, Hazard Tfi schimba
aproape imperceptibil pozifia f i Tfi lua degetul de pe
trigaclul puftii. Privirile Ii se Tntalniri, ea se Tmbujori,
apoi pili, Tn a fa fel meat fafa-i delicati pirea Tnconjurati
de reflectii trandafirii. Undeva, Tn adancul ochilor lui
negri f I reci apiru un iic ir de admirable.
— Mi-ai Tntrerupt masa de pranz. Lasi-fl pistoaleie afara.
F i r i a aftepta vreun rispuns, Ti Tntoarse spatele,
deschise Ufa fi intra Tniuntru.
Pirasindu-fi pistoaleie, Blaze trecu de mica verandi
f i rimase Tn picioare la intrare. Hazard statea deja la m asi
f i manca. Partea de sus a trupuiui sau cu o musculatura
perfecti, marcati ici f i coio de cicatricele pafide ale unor
rini vindecate, o descumpani — atat ribojul amintirilor de
lupta, c it f i goliciunea. El purta numai pantaloni din piele v
de antilopi si mocasini; parul n era r iv if it f i umed de pe
urma muncii sub soarele de amiaza; un u for luciu de
transpiratie Ti accentua frumusefea trupuiui.
— P o ts iin tru ?
— Desigur, zise.
Cand Blaze intra Tn mica Tncapere, el se ridica, se duse
la Ufa fi o Tnchise. Ochii lui negri Tfi concentrari toata
atenfia asupra ei. Ochii lui Blaze se Tndreptara fara voie
spre gura lui, f i ea Tfi aminti focul arzitor al siru tiriio r
acestor buze.
Mana lui u f or arcuiti arata Tntr-un gest rapid spfe masa.
— Ai vrea sa-mi fii to v irifie ? Tntrebi Tntr-o fo a p ti
politicoasi, de parci niciodata n-ar fi gustat dulcele „bun-
venit" al dorinfei ei. Mincarea nu-i la Tnilfimea standardelor
dumitale, sunt convins — remarci pe un ton calm, defi
73
Susan Johnson
Tn gias i se simfea, dimpotriva, o caldura jucausa — Tnsa
este suficienta pentru a-fi fine trupul si sufletul la un loc.
— Nu, mulfumesc, Ti raspunse Blaze barbatului cunoscut
de cei mai mulfi oameni sub numeie de Hazard.
Propriile ei amintiri despre el devenira brusc prea vii.
Doruri neasteptate si senzafii necunoscute ei o faceau sa
fie prea nervoasa ca sa poata manca. Alimentele lui erau
simple: paine prajita, un cotlet mare — de elan sau de
vanat, banui ea — cafea si un castron enorm de tinichea,
plin cu zmeura.
— Macar Tncearca zmeura, o pofti el, ducandu-se spre
masa. Baiatul de la privalia lui McTaggert si-a petrecut
toata dimineafa culegand-o.
— Nu, mulfumesc, repeta ea, decisa sa atace direct
problema.
El Ti parea mai tulburator decat se asteptase, si
amintirile de la „balul regional" prea intense ca sa le
alunge cu nonsalanfa. Indreptandu-si Tn mod incon?tient
umerii, spuse cat putea de calm:
— Ma aflu aici ca sa-fi fac o oferta de afaceri.
El T§i ridica rapid ochii si privirea lui o prinse pe-a ei.
Cateva clipe Blaze nu vazu decat doi ochi luminosi si o
expresie de amuzament indulgent.
— O propunere de afaceri. Infeieg.
Incordarea lui Blaze slabi. Stiuse ca el avea sa lie
rafional daca reuseai sa te apropii de el, Tndeajuns cat sa-i
vorbesti. Metodele lui Yancy Strahan de tratare a afacerilor
nu-i placusera niciodata nici ei. Acum problema nu mai
era decdt sa se cada la Tnvoiala la un pref.
Hazard se Tntreba caruia dintre oamenii de afaceri de la
poalele muntelui Ti aparfinea ea. In noaptea balului
spusese ca nu era maritata, totufi calatorea Tmpreuna cu
grupui acela de barbafi. Indiferent care o fi fost, probabil c-o
adusese din est — era mult mai rafinata decat femeile pe
care le gaseai pe-aici. Tnfelegea ce anume atragea dupa
sine propunerea de afaceri. Acum §i-l putea imagina pe
omul de afaceri — protector, spunandu-i ce sa faca ...
74
draflostea
cum sa-l abordeze... ce sa spuni; folosind-o pentru a
incerca sa-l convingi pe el Tn alt mod — cu o m iti f i cu
o momeali veche i e cand lumea. Afadar, iat-o aici, prea
nervoasa ca sa stea cu el la masa. Nesigura cu privire la
ce s i se aftepte din partea unui indian silbatic care nu
mai departe decit azi-dimineati ameninfase c i-l va
Tmpufca pe ultimul lor reprezentant.
— Lotul dumitale se Tnvecineazi cu citeva proprietifi
promitatoare, Tncepu Blize.
— la loc. Ai vreun nume? o Tntreba el f i se reTntoarse
la mancarea lui.
Ea avu o scurti ezitare, deoarece prezenfa iui era
descumpinitor de invadatoare, ca f i cum cuvintele fi
privirea iui ar fi atins-o.
Ridicindu-f i ochii de la friptura pe care era ocupat s i
fi-o taie, Hazard insisti:
— Ai vreunul?
— Domnifoara Braddock.
Dupa care lu i loc.
Aha! Destui de pretenfios din partea unei femei intrefinule. W ti
Mary Braddock, sau Amy, sau Cora, ci ,.domnifoara Braddock”.
Oare §i tn pat o fi lot atdt de rafinata? se Tntrebi Tn gium i. Apoi
continua sa m inince, Tn timp ce Blaze, cu o voce refinuti,
p lin i de demnitate, Ti ceru scuze pentru nepolitefea iui
Yancy fi Tncepu s i enumere parcelele din jurul lui care
fuseseri cumpirate de „Buh!“.
— Prin urmare, vezi, domnule Black — continui ea, mai
siguri pe sine fSri privirea iui fixati asupra ei — ca
reprezentant al societifii „Buhl Mining" sunt gata si-fi ofer
un pref foarte avantajos pentru lotul dumitale.
Hazard li s i pe masi furculifa fi cu|itul si Tfi Tmpinse la
o parte farfuria.
— Deci efti reprezentantul companiei „Buhl Mining",
replici el, prietenos. Doar de dragul discufiei, hai s i
zicem c i te cred.
Se ridici de pe scaun fi, dand ocol mesei, se apropie
cu pafi elastici de ea f i o ridici Tn picioare.
p k : 75
§U5an 3ohnson £
— Bun, si acum, sopti prinzandu-i umerii, ce anume
vrei sa-mi oferi pentru lotul meu?
Privirea lui se fixa pe fafa uiuita a lui Blaze, pe bronzul
de pe pomefii obrajilor ei, pe creasta fina a nasului, pe
gura cu buze pline. Jinuta de aproape, parea mica, f i
buzele ei catifelate, Tntredeschise de mirare, erau ciudat
de ispititoare. Mana lui se Tndrepta spre nasturji bluzei ei
fi, Cu degete negrabite, Tncepu sa-i descheie unul.
— Sunt gata... adica, societatea „Buhl“ este gata sa-fi
ofere... orice dorefti, se balbai Blaze cu gias scazut,
fascinata de ochii, de atingerea lui, de senzafiile care se
trezisera la viafa odata cu brusca lui apropiere.
— Orice? fopti el calm.
Degetele lui bronzate alunecara sub panza fi
mangaiard rotunjimea dulce a unuia din sanii catifelafi.
— imi place cum suna asta.
Atingerea pielii ei semana cu cea a unor petale de
trandafiri, catifelate, iar camafa subfire de sub bluza nu
constituia deloc un obstacol pentru dorinfa lui subita. Ea
deschise gura sa raspunda, dar Tn clipa aceea degetul lui
mare fi aratatorul at insera sfarcul prin fesatura dantelata,
f i cuvintele ei Ti ramasera Tn gat. Incet, cu blandefe, el freed
f i excita fiecare sfarc pana cdnd acestea devenira tari fi
dureroase. Inca n-o sarutase, mulfumindu-se sa urmareascd
senzualitatea care-i modifica expresia fefei.
Ea statea foarte liniftita sub mdinile lui. Atitudinea supusa
era slujba ei. Dar lui nu-i pasa. I se oferea o pauza placuta
Tn munca zilei f i ar fi fost un prost s-o refuze. Putea sa-fi
petreaca timpul cu ea — doar de asta fusese trimisa. Afa
ca nu aveau sa fie Tntreruperi. Putea foarte bine sa se
bucure de darurile prefacatoriei coiective.
Ochii ei erau pe jumatate Tnchifi, respirafia Ti deveni
f uieratoare cdnd el Tntinse mana fdcand sd alunece panza
rdcoroasa de pe umerii ei Tn josul brafelor, peste mainile
micufe, eliberand-o de pe trupul ei. Palmele lui alunecard,
cobordnd pe netezimea spatelui ei. Ce fragila pdrea sub
mdinile lui batatorite! Tragandu-i bluza afara din pantaloni,
o puse cu grija pe un scaun. Cim afa de un alb imaculat, mai
mult dantela decat mitase, abia daci-i ascundea sanii
drepfi, ce Tmpungeau materialul usor, si sfarcurile fuguiate
care apisau, parci implorand, prin lenjeria subtire. '
Instinctiv, brafele ei se ridicari, sa se acopere.
— Foarte driguf gest. Extrem de clasic, aprecie Hazard,
dandu-i la o parte brafele protectoare, dar Tnainte de a te
f... vreau sa te privesc.
Folosea Tn mod deliberat cuvantul grosolan, pentru a-i
reaminti atat ei c it fi lui c i acest scenariu era cumpirat
de compania „Buhl Mining" — propietarul ei si adversarul
lui. Ea se Tmbujora si piru tulburatg, dar ochii albaftri ca
cerul erau neajutorafi cand se uitari Tn profunzimile
negre si nesoviielnice ale ochilor lui.
Cu o Tncetineali voiti, el Tfi coborT capul s-o sirute,
excitat f i r i voia lui de faptul c i o silea s i renunfe la
obifnuita ei grafie f i fin u ti. Indiferent d a c i era,sau nu
artificiali, tulburarea plini de nevinovifie era de un erotism
provocator, fi zvacnetul din vintrele lui mirea proeminenfa
ce-i apisa pantalonii de piele. Cind buzele Ii se atinseri,
ea scanci usor, si de a s ti-d a ti gura ei se deschise cu
propria-i voie sub a lui. Prin gestul acesta i se oferea mai
degraba o mare c ild u r i d e c it o supunere, f i c in d el Ti
gusti dulceafa gurii, ea se juci ufor cu a lui, Tngeminind-o
cu a ei f i afifindu-l, apoi retrigandu-se Tn mod fermecitor.
El observa imediat diferenfa: reacfiona ca o fa ti care-si
Tnvifase bine lecfia precedenti. Se minuni de delicata
impresie de naivitate pe care se pricepea ea s-o mimeze,
acordindu-i noti mare ca actrifi, f i afteptindu-se la o
dupi-am iazi foarte p licu ti.
— Mmmm... ! murmuri el sub apisarea catifelati a
gurii ei. Daci tu efti acel „orice“ sunt gata s i cumpir.
Mainile Ti alergari Tnspre salele ei, atrig in d -o mai
aproape de el, potrivindu-i partea de jos a trupuiui pe al
s iu , pana cand sexul lui vibrant fu ca o fo rfi vie Tntre ei.
— Nu Tnfelegi... reufi s i fo p te a s c i Blaze, Tn timp ce
blinda agresiune de du-te-vino a dorinfei lui Hazard Ti
Susan Johnson
ardea coapsele, abdomenul, apisand ca un fier rofu pe
propria-i dorinfa dureroasa.
— Tnfeleg, bia.
Glasul aspru-bland soptea langa urechea ei, sexul lui
Tntarit urmarind alene un drum Tn sus.
— Tnfeleg perfect.
Gura lui lasa o urma ca de foe pe gatul ei, f i dinfii lui
ronfSira usor umarul.
Ea se Tnfiora, avu impresia ca moare sub foamea
refinuta a micilor muscaturi, f i Tn cele din urma, brafele
ei Tfi parSsira pozifia de-a lungul trupuiui fi, Tntr-o mifcare
lenta, se ridicara sa se agafe de umerii lui puternici.
Continuand sa lupte Tmpotriva cefurilor de dorinfa care o
Tnvaluiau, sopti ca prin vis:
— Ar trebui sa discutam despre bani... Parcela ta...
— Parcelele, o corecta el cu mintea Tn alta parte,
mainile pornindu-i deja Tn sus.
Ti Tndeparta brafele din jurul gatului sau ft i le puse cu
grijS pe langa trup. Apoi, apucand bretelele subfiri ale
camdfii ei, le facu sa alunece Tn jos, revenind pentru a trage
ufor matasea cu broderie fina care acoperea rotunjimea
sanilor ei. Corsajul de matase rezista, nefiind conceput
pentru a fi scos Tn felul acesta. Stapanit acum de un singur
gdnd, Hazard improvizi o solufie. Ridicandu-i cu o man£
sanii desavarfifi, trase ufor fesatura Tntinsa, facand-o sa
treaca peste rotunjimile pline. Blaze Ti simfi mainile ca nifte
fIScari pe pieiea ei, f i apasarea lor nefovaitoare; simfi
cum materialul vaporos aluneca peste varfurile Tntarite ale
sfarcurilor ei, lasand-o visand de dorinfa. Tncepu sa tremure,
simfi matasea parului lui atingandu-i ca o mangaiere pieiea,
f i caldura nSvali ca un vartej amefitor, coborand dinspre
sanii ei sensibili cdtre o noua f i irezistibila dorinfa.
LegdnSndu-se pe Tndraznefele granife ale necunoscutului,
fopti bland:
— Realmente... ar trebui sa discutam... despre...
— Mai tarziu, o Tntrerupse Hazard cu mare blandefe,
chiar Tnainte de a sorbi cu gura sfarcul, Tntreaga aureola, f i
cu dinfii si cu limba se juca usor cu ele pana cand Blaze fu
Tncredinfata ca va muri de placere.
Intr-un coif Tndepartat al minfii, Blaze T§i dadu seama
ca trebuia sa fuga, sa Tnceteze predarea nebuneasca Tn
fafa acestui barbat care o speria si totodata o excita. Era
curata nebunie... dar o nebunie careia nu avea puterea
sa-i reziste.
Hazard nu se gandi decat o clipa la felul Tn care femeia
atragatoare, trimisa lui ca o dulce mitS, fl corupea principiile
— doar pentru foarte scurt timp — si apoi capul se ridica,
mainile i se Tndreptara Tn jos, si Tncepu sa descheie cureaua
Tngusta din piele legata Tn jurul mijlocului ei subtire.
Blaze era stransa cu spatele de peretele de langa mica
masa, strivita Tntre zid si taria vibranta din partea de jos a
trupuiui lui Hazard. Soldurile lui zvelte se mifcau ritmic,
frecandu-se de ea Tntr-un dans lent de pofte carnale, care
producea un tremur al degetelor cu care desfacea cata-
rama de aur de pe talia ei. Blaze Ti simfea Tntreaga lungime,
barbafia lui Tn erecfie, izbind ca un berbec Tn cautarea unei
cai de intrare. Si cand Tn cele din urma el deschise clama
si dadu drumul curelei, fu ca si cum ar fi deschis pasiunea
ei, pana acum cufundata Tntr-un somn adanc. Lasand
cureaua sa cada pe pardoseala, o trase pe Blaze mai
aproape, T§i strecura o mana sub fesele ei si, ridicand-o
pe varfurile picioarelor, o sili sa satisfaca imensa urgenfa
a dorinfei lui.
Asemenea magnefilor ce se Tndreapta spre polii paman-
tului, mainile lui Blaze alunecara Tn susul pieptului bronzat
al lui Hazard, i se ridicara pe umeri si, Tnnodandu-si
brafele Tn jurul gatului lui puternic, ea se topi Tn trupul lui.
— N-ar trebui sa fac asta, sopti Tntr-un dulce suspin
de capitulare.
Tipica fraza timida, si ceea ce suna ca un suspin exersat
cu grija fura cele care brusc, ca o rupere de nori care te
uda leoarca, TI facura pe Hazard sa-si recapete rafiunea.
Un timp ce durS cat ai numara pana la zece ramase
Tncremenit, privind Tn jos, la chipul perfect. Fir-itr al dracului!
pH 79
Susan Johnson
ocarTTn gind, mania aprinzindu-i-se Tn cateva secunde, oare
erape cale sa cada in brafele stricatei asteia, ca o simplu bucata de
came dorita? Nu ca ar fi avut vreo intenfie sa-fi vanda lotul,
dar Tntreaga Ufurinfi cu care ea Tsi oferea trupul TI
degrada pe el Tnsufi.
Brusc, cruda f i deliberata acfiune Tntreprinsi Tmpotriva
lui de citre „Buhl Mining" fu mai importanfa decit
dorinfa ce-i curgea prin vene. §i, tot atat de brusc, ftiu ca
nu voia s i fie corupt. Tragand de furie aer Tn piept f i
fic in d apel la fiecare f i r i m i de voinfi saditi Tn 61 de
dura tradifie a indienilor absarokee, Hazard Tfi Tnibuf i
emofiile coplef itoare care-1 Tndemnau sa se foloseasci de
aceasti femeie fl, Tn mod foarte deliberat, Ti desficu
brafele din jurul gatului fi se d e p irti de ea. Intorcandu-i
spatefe, facu cei c ifiv a p a fi pan i la scaunul lui f i se
a f e zi, Tncercind cu to a ti taria puternicei lui voinfe sa se
concentreze asupra a ceva... orice Tn afari de violenfa cu
care o dorea pe femeia asta.
Simfindu-se deodati rece f i p ir is it i c in d el se
departa, Blaze, cu ochii Tntunecafi de placere ca urmare a
unor noi si puternice dorinfe ce-i Tnvingeau rafiunea, nu
se opri sa gandeasca, ci doar acfiona:
— Vino Tnapoi! im plori cu gias slab.
Simfurile ei, trupul ei trezit la o noua viafa tanjeau dupa
o vraji ce-i scipa fi, neftiind de ce simfea afa atunci cind
o atingea Hazard, Blaze ftia numai ca dorea acel ceva pe
care el fusese pe punctul de a i-l da.
Hazard nu reacfiona. Acum, cind senzafia de sufocare
de la Tnceput trecuse, respirafia lui grabita, aspra, i se
auzea din adancul pieptului. Schifand o strambatura de
iritare, se agita negasindu-si locul pe scaun, dar ramase
acolo unde era, luptind cu tarie Tmpotriva chemarii
arzatoare a trupuiui siu .
Oricit de inocente i-ar fi fost cunoftinfele referitoare la
aceste lucruri, Blaze ftia c i el nu vroise s i se opreasca.
Ceva fl silise s i se Tndepirteze. §i mai ftia cu o feminitate
inocenta c i ea putea s i submineze acea rezistenfi. Si acela
80
dragostea
fu momentul Tn care iesi la suprafafa rasfafata domnisoara
Braddock, carela Tn viafa ei nu i se refuzase nimic, porun-
citoarea domnisoara Braddock, al carei sange iuase foe.
. — Vino aici! repeta ea, de asta-data Tnciudata, nefiind
obisnuita sa fie strunita, si Tn gias i se strecura o intensa
enervare. Vreau sa te simt...
— Ai face mai bine sa1pleci, marai el. Pur §i simplu
pleaca dracului de aici! adauga cu grosolanie, zavorand
adanc Tnauntrul lui orice frSmantare etica sau neeticS.
Auzi tocurile cizmelor ei batand Tn pardoseala f i se
Tncorda, Tncheieturile degetelor devenindu-i albe Tn contrast
cu pieiea lui bruna. Imaginea ei sprijinita de perete cu
sanii u§or umflafi sub mainile lui, ochii ei mari, calzi f i
umezi de c3t TI dorea — aceasta imagine pe care §i-o
reamintea intens Ti mari din nou erecfia.
— Nu vreau Tnca s§ plec, fopti ea Tncet, ca o fetifa
care doreste ceva ce nu poate avea.
Tonul era cel al tineretului bogat, plin de Tncapafanare,
§i el se Tntreba Tn treacdt daca nu cumva ea nu era o
stricata, ci vreo tanara doamna bogata cazuta Tn dizgrafie.
Cugetarile lui determinate de sentimente contradictorii
fura Tntrerupte Tn secunda urmatoare, deoarece mana ei
Ti atinse parul.
Ea TI simfi Tncremenit dupS primul soc, care-i taiase
respirafia §i, Tn timp ce degetele ei mici, subfiri si palide,
netezeau pSrul lui negru si lucios, Hazard ramase nemi^cat,
aproape finandu-si rasuflarea. Pe urma mana ei aluneca Tn
jos, pe umarul lui, palma ei calda odihnindu-se usor pe el, §i
un vai de coplefitoare dorinfa sexuala trecu peste Hazard.
Nu se mai putea convinge ca era vorba de corupfie. Singurul
lucru la care era Tn stare sa se gandeasca Tn legatura cu ea.
erau picioarele ei lungi Tncoiacite Tn jurul lui.
Blaze T§i concentra atenfia asupra degetelor ei albe
puse pe pieiea lui: feminitate fragila pe forfa masculina
bruna, contrastui erotic al virilitdfii brute de sub degetele
ei, asemenea unui trandafir delicat pe o nicovald. Apoi
vazu cum Hazard Tncepe, Tn mod automat, sa respire din
si
Susan Johnson
nou, simfi cum caldura pielii lui Tncepe sa se miste. Ar
durea? se Tntreba pentru prima data Tn viafa ei. Ar putea ea sa
primeasca toata aceasta forfa si sa nuti fie vreodata aceeafi? De ce
era atrasa cdtre acest barbat necivilizat, inzestrat cu iscusin(a
formidabil de civilizata a unui curtezan rafinat?
Hazard se mandrise Tntotdeauna ca alegea si culegea.
Cu farmecul si Tnfafisarea lui placuta, Tntotdeauna putuse
sa faca asta. Si pe ea — pe ea, anume — nu putea s-o atinga.
Acesta era motivul pentru care fusese trimisa aici, sus. Ar
cadea Tn capcana lor subtila fara macar sa se zbata.
Trebuia sa spuna nu si s-o goneasca de aici. Vreme de nu
mai pufin de cinci minute, toate motivele lui pentru a
refuza sa reacfioneze la atingerea ispititoare si la cuvintele
convingatoare parura rafionale, si pe urma mana ei aluneca
Tn josul spinarii lui, f i Tntregul mecanism de simfire f i
gand ire se prabufi cutremurandu-se, prizonier al acelei
maini reci. Ramase complect nemifcat, zguduit de chinut
minfii lui, pana cand durerea pustiitoare din vintrele lui,
nefindnd seama de nici un scrupul, TI sill sa reacfioneze.
Rasucindu-se brusc, Tfi TnSlfa privirea spre ea. Apoi, ridican-
du-se pe neasteptate, facu doi pafi, siiind-o sa se apropie
de perete. 0 mana se Tnalfa si se propti langa umarul ei
stang. Cealalta urea fi ea lent, atingandu-i Tn trecere sanul,
Tnainte de a se sprijini langa urechea ei dreaptS. Se apleca
spre ea, caldura trupuiui barbatesc scaldand simfurile ei
Tnfierbantate, si cu gias scazut spuse:
— Stii ce o sa fac daca ramai.
Ochii ei erau marifi si tot mai Tntunecafi, lasand sa se
citeasca Tn ei dorul neclintit. Chiar f i cu toatd severitatea
lui, glasul lui Hazard avea asupra ei un efect cald, excitant
— ca atunci cand te apropii prea mult de o flacara.
Fascinata, atrasa Tmpotriva oricarei rafiuni, nu se misca.
Si atunci fafa lui se Tncorda subit.
— Fir-ar sa fie!... Duca-se dracului! Pleaca! N-o sa-fi
mearga, se rasti el. Spune-le ca n-o sa aiba efect, adauga
o ultima oara pe un ton aspru, si Tfi lasa mdinile Tn jos.
— Nu vreau sa plec, zise ea foarte simplu.
82 '*4?
d r a g o s ie a m e a

Si nu te puteai Tn§ela Tn privinfa ofertei din ochii ei.


Fir-ar sd fie! blestema el Tn gand si, doar cu varful
degetelor, Ti atinse cu delicatefe umerii — o atingere tot
atat de ezitanta ca §i sentimentele lui ambigue.
— Tu nu vrei sa pleci. Eu nu vreau sa pleci, rosti el ca
un profesor de §coala care explica o tema neplacuta.
Presupun ca tofi cei din tabara §tiu ca esti aici. Esti deja
pe jumatate dezbracata, continua cu o iluzie de calm.
Daca-i pe-asa — spuse, si Tn gias Ti aparu o nuanfa de
exasperare — am putea trece la treaba.
§i mainile Tnclestate pe umerii lui Blaze erau ca niste
menghine de ofel, si de asta data sarutul iui fu dur, brutal,
posesiv. Palmele grabite ale lui Hazard alergara Tn josul
spatelui ei catifelat, Ti cuprinsera fesele ca Tntr-un caus si o
trase cu violenja aproape de el. Acum nu mai exista nici
un rafinament. Ii daduse toate sansele de a pleca: acum nu
mai simfea nici o remuscare. Foamea a douazeci de ziie,
erecfia si frustarea din precedenta jumatate de ora T§i
adunara efectele ca o furtuna ce se napustefte peste
munfli stancosi, Tn timp ce, Tn mod uimitor, fermecatoarea
femeie se desfata sub intensitatea dorinfei si pasiunii
crescande care puneau stapanire pe el. Raspunse nevoii
lui cu un timp ce parea ca se tope§te si cu mici fipete de
dorinfd. Daca joacd teatru, gandi el cu brutalitate cateva
clipe mai tarziu, purtand-o Tn brafe catre patul de campanie
din coif, ar trebui sd primeasca o prima supiimentara pentru un
realism uluitor. Punand-o cu grija Tn picioare, se tolani pe
pat, fSra a-si lua ochii de la extraordinar de frumoasa
femeie ce statea Tn fafa lui, si cu gias rece Ti spuse:
— Foarte bine. DezbraeS-te. Inca nu mi-am luat
desertul. Ai putea fi prea bine chiar tu un desert.
Blaze, cu privirile Tn pamant, se Tnrosi, conflictul interior
luptandu-se cu dorinfa.
Privirea ochilor negri a lui Hazard aluneca peste ea,
remarcdnid roseafa §i ezitarea cu un cinism imposibil:
— Nu-i nevoie de timiditate, zise taraganandu-§i
vorbele. Dar nu te grabi. Dispunem de toatS dupa-amiaza.
p k S3
Susan Johnson,
Ea ftia desigur foarte bine ce anum e aftepta din partea
ei, motivul pentru care fusese trimisa aici, sus, dar dacd
avea chef sa prelungeasca distracfia, el era de acord.
— Apropo, murmura cu intonafie catifelata, sfarcurile
tale sunt cele mai senzuale pe care le-am vdzut vreodatd.
Fu ca §i cum vocea lui gravd s-ar fi intins f i i le-ar fi
atins, f i Blaze simfi un nou vai de dorinfa zvarcoiindu-se
addnc Tnduntrul ei.
El vazu cresterea perceptibila a varfurilor trandafirii.
— Nu ma face sa aftept prea mult, spuse cu gias
foarte scazut. Mi-ar pldcea sa te ating... pretutindeni.
Blaze se agita la auzul cuvintelor Tndraznefe, la
caldura care, ca un raspuns, pulsa prin trupul ei.
— Nu ftiu... ce sd fac, murmura, Tncleftandu-f i
degetele in stofa pantalonilor ei.
Spranceneie negre ale lui Hazard se arcuira de mirare
fafa de ridicolui vorbelor ei sau datorita unui ciudat
sentim ent de respect.
— Ah... foarte draguf! exclama, prin tonul lui
aprobator razbatand o usoara batjocura. Exact atdta
modestie cat se cuvine. Imi place.
— Ajuta-ma, fopti ea, stand in picioare in fafa lui, ca
o viziune a lea t uita din goiiciune, par de un ardmiu
strdlucitor si piele albd.
— Perfect. Un talent deosebit. Cata inocenfa purd! Mai
tarziu te voi ajuta. Ma pricep foarte bine la „ajutatul“ feme­
ilor. Dar acum, bia, distreaza-ma. Termind cu dezbracatul.
Cuvintele, fagaduinfa, anticiparea arzatoare, toate aces­
tea Ti biciuira dorinfa. Cu inima bdtandu-i nebunefte, Blaze
Tfi ridicd pe jum atate brafele, se apropie o clipa, apoi, cu
hotarare, ifi apuca Tn maini camafa stransa Tn jurul mijlo-
cului f i Tncerca sd traga dantela vaporoasa peste sani.
Camafa se agdfa Tn ceva.
Vino aici, spuse Hazard serviabil.
Ea strabatu distanfa de vreo jumatate de metru care Ti
despdrfea si mai Tnainte ca reacfia de spaima sd ajunga
Tn ochii ei, Hazard taie vefmantul cu o m i f care iute a
84
cufitului sau. ReTnfigandu-l Tn teaca legata de piciorul lui,
spuse cu dezinvolturd:
— Sunt convins ca acela care a cum pa rat asta Tfi poate
pemite sa-fi ia alta. Acum cizmele, o Tndemna, lasandu-
se iar pe spate §i Tmpreunandu-fi mdinile la ceafa.
Ca Tn transa, Tmpinsa de o dorinfa atat de puternica
Tncat lumea din jurul ei parea sa dispara, Blaze Ti dadu
ascultare.
Hazard remarca grafia mifcarilor ei, curbura sinuoasa a
firii spinarii, piciorul zvelt, sanii formidabili leganandu-se
usor dintr-o parte Tntr-alta cand ea se apleca f i pe urma,
cand Tfi trecu greutatea de pe un picior pe celalalt, ca sa-fi
scoata cizmele. Indreptandu-fi trupul, ea ramase Tn picioare,
Infiorandu-se pufin, defi era o dupa-amiaza calduroasd.
Sesizandu-i usorul
•* tremur si» ezitarea,' 4ochii lui Hazard
se Tngustara.
— Efti cumva specialists Tn afafarea barbafilor, scumpa
mea? Fiindca daca efti, s-ar putea sa fiu Tnclinat sa-fi
dau banii Tnapoi, mai tdrziu.
Erecfia Ti devenise acum dureroasa fi, cu sau fdra
protocol, nu avea chef sa aftepte mult mai mult.
— Pantalonii! porunci.
In tonul f i fn expresia lui era o schimbare capricioasa si
Tn nevinovifia ei, o clipa de incertitudine o zapaci.
Nerabdator, cu ochii arzand de patima, Hazard se ridica Tn
capul oaselor, Tntinse mana, f i o trase spre el.
— Ispititoareo, murmura el, mainile lui alunecand pe
soldurile ei f i cuprinzandu-i mijiocul, efti foarte buna, dar
pentru mine a durat prea mult...
Degetele iui se Tndreptara spre nasturii pantalonilor ei.
— Prima data ar fi trebuit sa fie a mea, zise cu gias
coborat f i ragusit, descheind nasturii.
O clipa mai tarziu, pantalonii erau dafi jos. La veddrea
trupuiui ei frumos, cu picioare lungi, acoperit acum numai
cu nifte pantalonafi scurfi de dantefd, Hazard Tncepu sa-
f i audd batdile inimii rdsundndu-i Tn timpane. Cu degetele
vizibil tremurdnde dezlega panglica, f i chilofii cazura pe
§>8? a s ^
Susan Johnson
pardoseala. El o trase cu un pas mai aproape f i ea era
acum complet goala. Tragand-o Tntre picioarele lui, urmarl
cu degetele rotunjimea soldului, trecand peste coapsa,
alunecand in sus, catre pieiea cu fragezime de petala pe
care o cauta.
Ea gemu slab, clatinandu-se sub atingerea mainiloi
lui. Susfindnd-o, el sopti Tncet:
— Ce draguf din partea ta, sa vii Tn vizita.
Si Tn timp ce rostea aceasta parodie a unui politicos
schimb de cuvinte, varfurile degetelor iui mangaiau
catifeaua palida din interiorul coapselor ei, deplasandu-se
Tn sus cu iscusinfa unui cunoscator. Sfarcurile ei se
marisera ca nifte ornamente cu pietre scumpe, si Hazard
cunoftea semnificafia acestor erect ii deosebite. Degetele
lui atinsera caldura umeda, fi fierbinfeala care-1 Tntampina
facu sa-i a para pe trup un luciu de transpiratie. Cuprin-
zandu-i cu brafele foldurile, o trase mai aproape, se
aplecd Tnainte f i saruta carlionfii matasosi.
— Nu! gafdi Blaze, smuctndu-fi foldurile Tnapoi,
speriata de nebunia pasiunii ei.
— Nu?
Apucand-o strans, Hazard Tfi ridica privirea fi scutura
din cap, parul negru fi lucios atingand ca o mangaiere
senzuala, albul coapselor ei.
— Nu spune nu, ttia... asta nu-i prevazut Tn contract,
fopti el. Adu-fi aminte, numai da-uri, numai supunere.
Fafa de slaba ei rezistenfa, Hazard o Tmpinse cu
fermitate Tnapoi, fintuindu-i cu maini puternice foldurile fi,
foarte lent, patrunse cu limba adanc tn cSldura ei dulce ca
mierea care parea ca-l asteapta. Ea se zvarcoli neputin-
cioasa sub stransoarea iui de ofel, miscarile ei Tnnebunite
nefacand decat sa accelereze Tnaintarea iimbii lui, atal
de bland mangaietoare.
Peste cateva clipe, Hazard Ti smulse un geamal
Tntretaiat fi, tremurind, ea icni, ISsand sa-i scape mici
suspine de extaz.
— Afa-i mai bine, spuse el cu bldndefe, apdsandu-si
. 86
dragostea
gura de carlionfii matasosi. Imi place o tarfa Tn calduri,
adauga el Tntr-o foapta aproape inaudibila, Tnainte ca
limba lui sa atinga Tnca o data dulceafa ei.
O placere reciproca nespusa se revarsa in torente
prin simfuriie lor, de parea niste zagazuri prea multa
vreme Tnchise s-ar fi deschis brusc prin forfa. Biaze nu
simfise niciodata un barbat acolo si era pierduta Tntr-o
minunata fara a extazului.
Dupa clipe Tndelungate, Hazard Tsi Tnaifa capul si, cu
gias liniftit, spuse:
— Uita-te sa vezi ce-mi faci.
Si palmele lui alunecara senzual peste sfarcurile ei
intarite. Tndemnafi fie de atingere, fie de intonafie, ochii ei
se deschisera Tncet $i privira Tn jos, afintindu-se asupra
graitoarei umflaturi din pantalonii de piele moale.
— Te doresc, domnisoara Braddock. Pofi vedea asta,
nu-i a^a? zise cu gias arzitor ca o flacara lichida. Vreau
sa te ating, domnisoara Braddock... peste tot. Vreau sa-fi
simt pieiea calda langa a mea.
Privirea ei fascinata nu se departase de dovada virila
a dorinfei lui, si nici nemiscarea trupuiui ei gol nu se
schimbase, cu excepfia unui usor fior. Oare, /mnd la urma, sd /
se ifara imposihil sd mearga /mnd la eajmt? se Tntreba Hazard.
Oare, indiferent de ordinele primite, ideea de a face dragoste cu un
indian era mai mult decal putea sd suporte, in ciuda usurinfei cu care i
se excita senzualitatea? Poate cd avea prejudccati, necunoscute
chiar §i binefdcatorului ei, care se opuneau acelui fxis final? Stia
ca trupul ei era pregatit, semnele erau evidente. Concluzia
la care ajunsese prin deducfie Ti Tnfierbanta firea iute
pana la un punct insuportabil. Dumnezeuie! iata o tarfa cu
mai multe scrupule decat orice femeie alba pe care o
cunoscuse vreodata. Daca n-ar fi fost atat de detestabii, i
s-ar fi parut amuzant. Teama ei TI enerva, il scarbea. Putea
s-o violeze, desigur. Nimeni nu avea si-1 opreasca. Dar
niciodata nu violase o femeie, si chiar si acum, la manie,
perspectiva nu i se parea atragatoare. Dumnezeuie, doar
nu avea nevoie chiar Tn asa hal de o femeie! Tarfa n-are
87
Susan Johnson
decat sa piece. Inspirand adanc, ca sa~§i Tnabuse dorinf|
dureroasd, spuse cu un gias scazut, Tn care se simfei
brusc raceala:
— Hai sa termtnam cu baiciul asta. Imbraca-te §i ie§
de-alci. Spune-le ca Ji-ai dat silinfa. Eu am o mulfime d«
treburl de facut.
Cdnd, printr-o miscare nervoasa, se lasa iar pe spate;
auzi un Nu rostit cu calm. Mirarea Ti facu sa-§i Tnalfe
spranceneie frumoase §i ochii iui negri o privira cu atenfie
pe femeia atragdtoare, ai cdrei par ro§cat cadea liber pe
umerii ei; observa cu un ochi de cunoscdtor varfurile Tncd
Tntdrite ale sfarcuriJor ei f i vazu cum mdinile ei micl se
Tncle§teazd Tn pumni, pe Idnga coapseie ei.
— Ah! dracia dracului! bombanl.
Apoi, Tntinzdnd braful, Ti atinse o mand. Degetele lui
suplese Tmpletird bland cu ale ei.
— Imi pare rau cd ei te silesc sd faci asta. Totul e inutil.
Glasui grav si cairn era politicos, tonul amabil.
Umiiitd, Bfaze Braddock, care se mandrea cu
autostdpdnirea ei de nezdruncinat, a caret reputafie Tn
societatea bostoniana lasa Tn umbrd obifnultele caiitdfi
feminine, simfea cum Tn ochi Tncep sd i se adune lacrimi.
Hazard le remarca stralucirea, vdzu cum buzele Tncep
sa-i tremure, §i o trase pe genunchii iui.
— Gata. Nu plange. Nu-fi face griji, nu te vor bate.
Oricum, e imposibil ca ei sd-si fi Tnchipuit Tn mod serios
cd tentativa asta avea sd reuseasca.
— Nu de-asta, sopti Blaze cu cuvinte Tntretdiate si cu
lacrimile revarsandu-i-se pe obraji.
Cum ar fi putut sd-i explice tot tumultul emofiiior din
sufletul ei, sau senzafia inexprimabild ce te cuprinde cdnd
Tfi pierzi rafiunea. Nu vreun funcfionar ai societdfii miniere
constituia cauza tnemurului si iacrimiior ei; nu de ei se temea.
Ceea ce o Inspaimdnta era marginea prapastiei necunos-
cute pe care se legana ea, pldcerile nelngdduite ale iubirii,
care o tentau cu o dorinfa intensd, faptul cd 9 dorea pe acest
bdrbat Tntr-un mod pe care pdnd acum nu-l cunoscuse.
aa
— Atunci, ce este? Spune-mi.
Glasul lui era politicos dar plictisit, confinand aceeafi
nuanfd de reticenjd care i se sim|ea Tn actiuni. O tinea ia
pieptul lui cald, iar malnile o mdngdiau liniftitor Tnsa absent.
— E prea complicat, raspunse Blaze, cu un suspin de
capltutare.
If i rezema capul pe umarul lui, lasdndu-fi parul de
culoarea focului sa-i ca d i Tn valuri peste brat- Odata cu
acel suspin ufor, fu alungata ultima faramd de indecizie
de ordin moral. Niciodata nu se simjise atat de minunat de
bine, niciodata nu se scaldase, ca acum, Tntr-o pldcere
calda, niciodata nu fusese conftienta de fiecare nerv ce-i
tresarea Tn corp.
Auzind uforul suspin f i simfind cum capul ei Ti atinge
umarul, Hazard se Tncorda vreme de-o clipa. Suspinui f i
gestul acesta echivalase cu o capitulare, iar ei le Tnfelegea.
§1 ce-i cu asta? Cat de important era pentru el sa-si
astampere nevoile carnale §i sd reziste ispitei? N-ar fi mai
bine s-o Tmbrace, s-o dea pe ufd afara, f I sa nu-fi tuibure
intengiile de baza, care nu aveau nici o legatura cu femeia
aceasta? Oar Tn clipa aceea buzele ei calde Ti atinserd usor
gdtul — o mdngdiere ca de-ncercare, asemanatoare cu
atingerea unui fulg. Din nu se ftie ce motiv misterios, ea se
razgandise. Totufi, reflexele lui Tnca mai erau Tnfranate de
incertitudine, Tn vreme ce complicafHfe neobisnuite ale
acestei situa|ii Ti domoleau libidoul normal. Nu era vorba
numai de sex f i de pldcere. Era ceva pus la cale,
cumpdrat f i platit. Fir-ar sd fie!... Nu ftia ce sd facd.
Insojit de o azvdrlire fofnitoare a parului ei Tnmi-
resmat, capul lui Blaze se ridicd de pe umarul lui. Degetele
el trecurd ca-n joacd peste pieptul iui lat, Tndrep-tandu-se
lent cdtre toracele iui, oprindu-se fovaitor Tn jurul
mijlocului, acolo unde Tncepeau pantalonii de piele.
Vreme de o clipd, Universul statu Tn loc... pdnd cdnd, pe
neafteptate, mdna ei se strecura pe sub Centura pantalonilor,
cdtre sexul ce vibra, impingand pieiea vefmdntuiui, fi
Hazard lasd sa-i scape un suspin fuierator.
89
Susan Johnson ^ ^
— Saruta-ma, sopti Blaze Tncet, ridicandu-si spre el
prospetimea fetei.
intr-o clipa, aurul, corup|ia, complicatiile, toate conse-
cin|ele fura cantarite si date la o parte, iar el ftiu ce avea
sa faci. Culcand-o pe pat se ridica Tn picioare si Tsi scoase
pantalonii si mocasinii. Dezlegandu-si cufitul prins Tn
teaca, TI puse la Tndemana.
Patul era scurt si Tngust, neputand cuprinde decat o
singuri persoana. Genunchii lui puternici mototolira
cearsaful, si cand se adauga Tntreaga lui greutate, arcurile
protestari, iar patul se misca pu|in pe pardoseala de
lemn cind el trase femeia sub el si-i desfacu larg coapsefe.
Gura lui o acoperi lacom pe-a ei, f i Tn timp ce-i gusta
acea dulcea{a, sexul lui excitat se Tmpingea Tn caldura
umezita de mai jos. Trecand peste preliminarii, renuntand
si la slaba stapanire de sine pe care-o mai avea, el facu
pugina calauzire necesara si, o clipa mai tarziu, fu uimit
cand constata ca Tnaintarea alunecoasa ti era impiedicata.
Jmposibil, Tsi zjse, sim|ind sub el ufoara m ifcare a
foidurilor ei. impinse iara?i, cu respira|ia tiiata de placerea
anticipate, si ea gemu pu|in, defi el nu patrunse mai adanc
d e c it prima data. Imposibil sau nu, pirea ca Tn mod
incredibll, avea de-a face cu o virgina. Timp de o fractiune
de secundi, uluit, rimase nemiscat Tn aceeafi pozi|ie,
apoi se prabufi f i r i vlaga langa ea. Oare cu ce pacdtuise ca
sd poata merita o frustare atdt de chinuitoare? se Tntreba Tn
sinea lui, blestemand toate spiritele din univers.
— De ce te-ai oprit? sopti Blaze cu disperare,
cuprinzandu-i braful cu mana fierbinte.
El Tfi rasuci brusc capul spre ea fi, nevenindu-i sa
creadi, exploda:
— Esti fecloara!
— §i potrivit tradlflei tale, asta e un picat?
Ochii ei albastri TI priveau larg deschifi, cu inocenta,
dar sub genele pisicefti ardeau de o doringi intensa.
— Nu, raspunse el calm, amintindu-fi c it de liber
trata tradltia indienilor crow relatiile sexuale.
90
*;^Blaze. draqostea
— Ei, bine?
— Dumnezeuie! exclama el, invadat de un val de
dorin|a. Unde dracu te-au gasit?
— Sunt din Boston, replied ea Tnceti§or. E-n reguld?
Si Intinse mdna, vrdnd sd-! atingd pe bdrbatui care
aprinsese focul ce ardea addnc Tnduntrul ei.
Ei i§I arcui trupul, departdndu-se de ea.
— Fir-ar al dracului! §i cd|i ani ai? Tntrebd banuitor,
straduindu-se fdrd succes sd nu se uite la ea — imbietoare
?i accesibila, cu pdrul auriu roscat raspandit pe perna.
De§i avea trup de Jenieie...Dumnezeule Sfinte!... a fecioara? Cu
siguranfa nu avea prea mulfi ani.
— Destui, rdspunse tn foapta Blaze, a carei mana
aluneca Tn jos, de-a lungul bra|ului lui Hazard, tndrep-
tandu-se apoi spre foldul lui.
Il dorea cu disperare si niciodata nu i se Tntamplase
sd nu obtina ceea ce dorea.
Degetele lui u tnsfdeara Tncheietura mainii, oprind-o.
— Da-mi un rdspuns ca lumea, afurisito!
— Nouasprezece.
De ajuns, aprecie barbd^ia lui, devenitd dureroasa. De
ajuns, repeta ca un ecou pasiunea iui flamanda. Cndeam ca tm-fi
/Ate virgittele, insinud spiritul mtunecos al ra|iunii lui, $i-n
afara de asta...
Blaze se Tntinse tn sus, sa-i rontaie buzele, spulberand
orice alte aspecte practice care ar fi urmat dupd „si-n afara
de asta“. Limba ei calda pdtrunse lent Tn gura lui, iar
degetele lui se desclestard de pe mana ei. Hazard gemu,
prinzand-o cu putere de umeri, stiind cd ar fi trebuit sd reziste...
si, odata cu urmatoarea bataie Tnnebunita a inimii lui,
mgelese ca vremea ra|iunii trecuse. Cu senza|ia ca era tras
inexorabil cdtre un vartej, Tntrebd Tntr-o soapta abia
auzita, tin uta Tn frdu de propiile-i retineri:
— Efti sigurd?
Ea dddu din cap; Fa|a Ti era despartita de a lui doar
prin cd|iva centimetri, privirea Ti era atdt de fierbinte
Tncdt el putea simti cum radiaza de cdldura.
£>: 91
~ Sper cd nu voi regreta, murmura el, rostogolindu-se
deasupra ei. i
Aici, chiar sub trupul lui extraordinar de excitat, se
afia fiica iubita si rasfafatd a cuiva, Tncercand sd guste un
fruct exotic oprit, si dupd ce el ii daduse de trei ori fansa
sd fuga, al naibii sd fie dacd nu voia sa-i Implineasca acel
capriciu. Dand la o parte orice responsabilitate sau
mustrari de constiinja datorate in mare mdsurd unei pofte
sexuale a{a{ate mult prea mult de ispititoarea domnifoara
Braddock, Jon Hazard Black decise cd in via|a sunt lucruri
care trebuie sa-fi urmeze cursul, f i se pregati sd faca ceea
ce facea el atdt de bine. Nu trebuia decdt sd ia ceea ce abia
aftepta sa-i ofere tlnerefea ei. Impinse, nici brutal, nici bland,
dar cu hotarare. Uimita si cu respiratia taiata, ea scoase un
|ipdt. Si asta a fost tot. Cu sarutari blande, Hazard Ti amufi
strigatul. Ii fopti cuvinte de mangaiere, Tn graiul domol al
poporului sdu, ramanand nemiscat Tn timp ce vorbele de
iubire o Tnvaluiau. Dupd o mica pauza, Tncepu sa se miste
Tncet Tnduntrul ei, bland, cu menajamente, Tnaintdnd de
fiecare data cu cdte putin, retrdgandu-se cu grija,
reincepand, pdnd cand ea il intampina de la sine cu bucurie,
nemaivoind sa-l pdraseasca. Feciorelnica domnifoara
Braddock scotea acum gemete slabe f i mici suspine de
placere, Tncurajand fnaintarea lui cu o Tnfelegere intuitiva
si cu mdini pline de hotdrare.
— Acum nu mai doare? Tntrebd Hazard Tn foapta, langa
urecheaei.
— Totdeauna e atdt de bine? replied ea Tntr-un suspin,
Tn timp ce buzele ei le atingeau usor pe ale lui.
Deoarece Tntrebarea lui primise raspuns, el se retrase
Tndeajuns ca ea sd-fi dea seama inca o datd de injelesul
notiunii de „bine“, f i apoi Tncd o datd, fi... iar, pdnd cdnd,
foarte curand, pldcerea ei se transforma Tn voluptate. Nu
mai exista nici o tim iditate, sfiiciune sau fovdiala. Acum
ea se agdta de el, se contopea cu el, Ifi unduia foldurile
zvelte pentru a-i atrage fi mai adanc. Indatoritor, el o
patrundea lent, fdrd ezitare. Adaptdndu-se cu entuziasm la
dragosfea mea
ritmul lui, arcuindu-se cuprinsa de patima ca sa-l Tntampine,
devenind brusc acaparatoare Tn domolirea dorinfei ei, Tn
cdteva minute ajunse sa-i zguduie fiecare fibra. Uimitoarea
ei dorinfa o facea sa fie erotica, salbatica, de nestavilit
precum incendiul unei paduri. Impreunarea lor nu era potri-
vita cu o doamnd f i nici cu un gentleman; gdfaiau, se
tmbrafisau cu violenfa, rastumandu-se, cazand, lovindu-se,
asa cum lui nu i se mai Tntamplase niciodata pdnd acum.
Cand o atingea el, sau cdnd ea II atingea pe el, era ca
si cum ar fi dispdrut Tntregul unlvers, neram anand nimic
altceva decat o dorinfa nebund, insafiabila. Si Tn cele din
urmd, cdnd el simfi cd se apropie supremul abandon,
cand simfi ca Tncepe cea dintai convulsie a ei, Ti veni Tn
Tntampinare, eiiberdndu-se cu formidabile spasme vibrante.
Cdteva secunde mai tarziu, sprijinindu-si Tn coate greutatea
trupuiui, scaldat Tn sudoare, gdfdind, Hazard Tfi recapdtd
suficienta putere cdt sd vorbeasca.
— B-icu bia,' fopti, sarutand ufor obrajii ei Tmbujorafi.
Erecfia lui, arzand spasmodic, o mai dorea Tncd. Sexul
lui inactiv dar tot rigid se odihnea Tn Tngusta ei intrare
vaglnald. Blaze se mifcd usor si tidied o mdna, sd-i atinga
fafa. Fdrd un cuvant, cu ochi visatori, urmdri cu un deget
delicat obrazul lui ferm f i ofta mulfumita. Apoi mainile ei
alunecara Tn jos, de-a lungul spinarii lui, trdgdndu-l mai
adanc, fi chipul pe care-i ridica spre el purta Tntipdrit un
zambet vag plin de voluptate.
— Mai vreau, ceru cu nerufinare, acum Tncrezatoare
Tn propriile ei puteri.
— Nu ftii, replica el cu un zambet vag, cd majoritatea
barbafilor nu sunt la fel de rezistenfi ca femeile?
— Dar tu nu e fti ca majoritatea bdrbafilor, nu-i asa?
Vocea de contralto suna ca torsul unei leoaice.
— Te vreau acum, adaugd ea.
Treaba asta nu reacfioneazd Tntotdeauna (a ordine,
domnifoard Braddock. Mai ai multe de-nvafat.

' B -ic u bia - femeie asemanatoare unjyj cantec (n.a.)


93
Susan Johnson
— invafa-ma, fopti ea, ridicandu-si gura spre a lui.
Fu o sarutare lacoma, agresiva, indrazneafa, si in ora
care urmd, cei doi ifi consumara pasiunea de moment ca
ni?te animale tinere, uneori cu o furie de nesdturat, alteori
cu o tandrefe blanda, tntotdeauna — in ceea ce-l privea pe
Hazard — cu atenfiile picante si deosebit de imporlante ale
cunoscatorului. Femeia arzatoare f i apriga din brafele lui
atingea de fiecare data clim axul cu o salbaticie imensa si
cu un abandon total, in cele din urma, fiind mulfumita.

In patul ingust, Hazard statea pe jumatate culcat pe-o


parte, finand-o pe Blaze aproape de el. Gura lui atinse
usor bogafia ravasita a buclelor rosii ca flacara.
— Efti un negociator al dracului de serios, o necaji el
in gluma. Daca „Buhf Mining" folosefte destui de des
aceasta metoda de negociere, nu-i de m irare ca vand tofi.
Cu gias visator, ea murmura in adancitura umarului lui:
— Intenfia era doar sa discut cu tine.
— Conversafia dumitale este nespus de fermecatoare,
domnifoara Braddock.
— Blaze, il incuraja ea, pe deplin incantata de atingerea,
gustul si mireasma lui. Iar vina este a dumitale, domnule
Black. t>'3 spus cineva vreodata cat de iscusit efti in
arta seducfiei?
Modest, el nu raspunse.
Ridicandu-si fafa, ea ifi adanci privirea strecuratd
printre genele somnoroase in ochii lui, in care licarea o
luminifa amuzata.
— Ei bine... nu asa se vorbefte? insista ea in foapta.
— Ba da, raspunse el, zambind cu indulgenfd fafa de
intrebarea pusa de ea fara prefacatorie.
— Ah! exclama ea cu uimire in gias, dandu-fi brusc
seama, cand intalni privirea amuzatd a (ui Hazard, ca
fusese naiva.
Necajita de propria-i stangacie, se grabi sa schimbe
subiectul.
£ * 94
'^ ^ B la z e . draflostea
— Ai ai si un alt nume, sau ar trebui sa continui sa-fi spun
domnul Black?
— Mai am cateva alte nume, dar cei mai mulfi oameni
Tmi zic Hazard. E simplu.
— Si se potriveste? Tntreba ea cu prudenfa.
— Nu chiar, spuse Hazard dupa o vreme, cu tot atata
prudenfa, deoarece m-am abatut din drumul meu pentru a
evita unele necazuri'.
— De curand ai ucis trei oameni.
Vasazica ea auzise asta. Curajos din partea ei, sa vina
aici, sus, Tn ciuda acestor pove§ti.
— Ei au fost primii care au sarit asupra mea, preciza pe
un ton calm.
— L-ai fi ucis pe Yancy, azi-dimineafa, daca te-ar fi
ameninfat?
— Nu, doar daca § i-ar fi ridicat pusca si m-ar fl ochit.
— Unora dintre barbati le era teama ca ma vei ucide.
— Drace, nu, cata vreme existau sblufii mai interesante.
§i-n afara de asta, adauga cu farmec, tu nu e?ti o amenin-
fare... ci o deosebita placere.
— Si totufi vei lua Tn considerare ideea de a vinde, nu-i
asa, Hazard? Ifi vor da un pref bun. Pofi sa iei banii si sa
trdiefti bine vreme Tndelungata.
Blaze nu intenfionase sa se Tntimple toate astea. Orele
precedente fusesera o fantastica si inexplicabila revarsare
de pasiune si senzafil care pur si simplu o coplefisera.
Hazard parea sa fie un om rational; oferta ei era mai mult
decat rafionala. De fapt, chiar generoasa. Era sigura ca el
avea s i accepte. Deocamdata, scaldandu-se Tntr-un soi de
binecuvantat paradis de mulfumire trupeasca si sufleteasca,
nu se gandea la altceva.
— Parcels mea nu-i de v iftza re , spuse.
Glasul Ti era total lipsit de timbru; de pe chip i se stersese
orice expresie.

1 Cuvantul englez hazard mseamna intamplare, Tntamplator,


fansd, noroc, prim ejdiejisc, a se expune la riscuri (n.t.)
95
Urma un moment de uimire, ca Tn prima clipa a unui
cataciism. Apoi, de pared ar fi Tnfepat-o ceva, Blaze se
sdltd Tntr-un cot, cu ochii plini de mirare.
— De ce nu?
— De ce a f face-o? Tntrebd el cu gias Tnfeldtor de bland.
— Ei, na-fi-o! Pentru bani, bine’nfeles! riposta ea.
— Nu md intereseazd sd-mi vand mina, Tn schimb m-ar
interesa sd te cumpdr pe tine. Trebuie sd port tratative cu
„Buhl“ — Tntrebd el cu o ufoard ironie Tn gias — sau efti
un agent cu putere de decizie?
— Am foarte multa putere de decizie, se rasti Blaze,
fierband de furie. Si mai sunt f i fiica coloneluiui Billy.
Rosti cuvintele cu o aroganfd voitd, afteptandu-se ca
informafia sa schimbe lucrurile, afa cum se Tntamplase
Tn toata viafa ei.
§i le schimbd. Hazard era profund ujmit. Tofi cei din
taberele miniere auziserd de colonelul Billy B. Acesta se
afia Tn fruntea grupului care cumpdra toate parcelele
aurifere din Montana. Hazard nu-fi Tnchipuia cd societatea
„Buhl Mining11era chiar atdt de disperata. Ascunzandu-f I
surprinderea, spuse cu un gias fdrd urmd de caidura:
— in cazul acesta nu cred cd-mi pot permite luxul de a
te cumpdra.
— Obifnuiefti sd cumperi femei, domnule Black? Tntrebd
disprefuitor.
— Nu, tu efti prima. Am ghlnlon cd trupforul tau
fierbinte depdfefte puterea mea de cumpdrare.
insofit de un icnet scurt, braful lui Blaze se avanta sd
loveasca, dar mdna lui fu mai rapldd, prlnzdndu-i Tncheietura
mainii Tntr-o strdmtoare ce ameninfa sd-i sfdrame oasele,
mai Tnainte ca palma ei sd ajungd la obraz.
in timp ce amdndol clocoteau de o manie tacutd,
fiecare din ei Tnfuriat de viclenia coiulialt, de afara se auzi
pocnetul unei pufti. Trdntind-o pe Blaze pe pat, Hazard Ti
porunci cu un gias cobordt, plin de venin:
— Rdmdi aici! Nu te mifcal
Azvdriind la o parte afternuturile Tnvdlmdfite, Tntr-o
secundd fu Tn picioare, plasandu-se langa fereastra,
dezbracat, doar cu hamul pistolului petrecut peste umar.
— Asta-i un semnal?
Blaze scutura din cap.
— Nu §tiu.
Se Tntoarse spre ea, evident banuitor.
— Nu te mifca, repeta, altminteri s-ar putea sa fiu
obligat sa te ucid.
I?i trase pantalonii §i, luandu-?i pufca, se Tndrepta spre
u§a. Parul negru Ti era ravdfit, ochii Ti straluceau ca
Jdratecul, narile Ti erau dilatate de mdnie. Cu o mand pe
zdvor, zise cu un gias lipsit de orice emofie:
— Dacd iesi din cabana asta, o sa te ucid. Nu glumesc.
Era un ton rece §i brutal pe care, pdnd acum, nu-l
folosise niciodata fatd de o femeie.
— Ramai Tn pat §1 fine capul jos. Dacd asta face parte
din spectacolui tau...
Nu-si Tncheie fraza. Rdsucindu-se brusc, cu o miscare
extrem de violentd, Hazard deschise usa, se strecura afara
prin ea, o trdnti Tn urma lui, §i dispdru mai Tnainte ca
expresia de spaima sd se fi Tntiparit pe fafa lui Blaze.
Lui Jon Hazard Elack nu-i trebui mult timp pentru a le
face cunoscute planurile sale barbafilor de la poalele
colinei — barbafii Tnarmafi cu pu§ti, barbafii cei lacomi,
Tnsetafi de pdmantul sau de sangele lui. Exprimarea lui fu
precisa, rostita cu un gias manios ce rasuna asemenea
unui clopot. Stdtea acolo, Tn picioare, profilandu-se pe
cerul de vard, negru precum diavolul, puternic, de o
asprime brutala, §i nimeni din grupul ce se afia la poalele
muntelui nu fu nici macar o clipa Tnciinat sd se Tndoiasca
de ceea ce spunea el.
— Parcela mea nu este de vanzare. O fin pe
domnifoara Braddock ostatic pentru cazul cdnd vreunul
din voi s-ar gandi serios sd md atace. La primul semn de
Tn§elatorie o voi ucide. Bund ziua, domnilor.
Cuvintele, rostite cu un gias tundtor ca sd strdbatd
marea distanfd, ajunsera §i la caband, §i fiecare din ele
Susan Johnson
arse ca o flacara mintea mgrozita a lui Biaze. Oare avea s-o
fina aid? Nu putea, Tsi zise Tn gand, dar Tn aceeafi clipa
Tnfelese ca totusi putea foarte bine s-o faca. Coborase din
pat f i cand el intra Tn cabana ajunsese la jumatatea
distanfei catre usa.
— Nu! Biestemat sa fii! fipa ea, Tn mod irafional. Nu m i
pofi fine aici!
Luand dintr-un carlig de langa Ufa o camafa de-a lui,
eli-o azvarl i.
— Nu-fi cer permisiunea, spuse cu calm, fi daca fi-ai fi
putut reprima Tnciinafia femeiasca de a te varT Tn treburile
altora — adauga el, pe un ton taios — nu te-ai fi aflat acum
aici, dezbracata fi finuta de mine ca ostatic. Oricare ar fi
motivul care te Tndeamna, domnifoara Braddock, sa te
amesteci Tn lumea unui barbat, sa te amesteci, o data mai
muit Tn viafa mea — spuse Hazard, vocea Tntretaindu-i-se
de enervarea cu greu stapanita — aceasta fixafie este cea
care te-a adus Tn situafia Tn care te afli Tn momentul de fafa.
Pe tine Tnsafi sa te Tnvinovafefti.
Silindu-se sa-si Tndeparteze privirea de la atragatoarea
ei goliciune, atat de izbitoare Tncat TI stanjenea, Ti porunci
cu severitate:
— Pune-fi camafa! Efti al dracului de tulburatoare.
Pieiea ei inspira duiceafa fi caldura, iar sanii ei superbi,
rotunzi f i Tnca trandafirii ca urm are a Tmbrafisarilor
pasionate, stateau fermi fi ispititori, ca doua fructe coapte,
gata sa fie culese. Goala, tremurand de furie, lui Ti parea o
provocare amefitoare f i irezistibila. Dumnezeuie, ardta
extraordinar de bine! Patimafa, disprefuitoare, semeafa fi
... prea al naibii de ispititoare. Abfinandu-se cu greu, se feri
sa se Iase momit de ea, afa cum facuse Tnainte cu atata
ufurinfa, cand toate principle lui Tnalte fusesera alungate
de o atingere a buzelor ei. Se Tntoarse sa-fi agafe iar
pufca Tn carligul de deasupra u f ii.
— Ticalosule! Nu ma pofi fine ostatica! striga Blaze
clocotind de furie f i dand drumul unei serii de obscenitafi,
pe care Hazard le asculta finandu-fi spinarea compro-
iT IK ^ B la z e . dragostea
mitator de rigida. Nu pofi face asta, Tncheie ea Tntr-o
descarcare ce-i tiia respira{ia, stand Tn picioare tea pana,
palidi, nelnfranti, st ran gand Tntr-o mana camasa,
nevenindu-i sa creada ceea ce se Tntampia cu adevarat.
Hazard se risuci brusc Tri loc si o privi Tndelung, cu o
sclipire amenin|atoare Tn ochi.
— Doamne Sfinte, nebuni ce efti! Zici ca nu pot?
exclama izbucnind Tn ris — un sunet scurt si neplicut.
Dar tocmai am ficut-o, domnifoara Braddock, f i daca ai
pune un capac peste egoismul tau nestipanit, fi-ai da
seama ca acum nu te afli Tn est, cu taticul fi cu prietenii
lui, f i cu toate relafiile lor. Aici, Tn afari de mine nu-i nimeni
care sa spuna daca pot sau nu pot. Afa ca n-ai decdt sa-|i
racefti gura cat poftefti despre cum, sau ce, sau pentru
ce, dar atata vreme cat sunt la capital bun al puftii mele
pot face orice vreau.
— Tata o s i te ucida! sopti Tn cele din urmi,
fnclestandu-si pe camafa mainile tremuratoare.
— Pufin probabil... daci te vrea vie. Ti s-a promis o
privelifte a puftii mele de la o distant spectaculos de m ici,
daca s-ar apropia cineva de mine. Gata, pune-t> camafa
putoare mica, preficuta si lacomi ce efti, c i de nu, te f...
chiar acolo unde stai. Muierile dezbricate au asupra mea
un efect previzibii. F ir i Tndoiali — continua Hazard cu un
zambet batjocoritor — pentru asta ai venit aici sus, nu-i
afa? N -af vrea s i fiu nepoliticos fa ti de concepfia
companiei „Buhl Mining" Tn ceea ce privefte etica afacerilor.
De fapt, care fti erau ordinele: de trei ori? De patru? Cat se
presupunea c i valoreaza parcela mea?
Blaze fmbraca fn grabi camafa fi, cu degete nesigure,
fi Tncheie nasturii sub privirea ochilor negri fi dispretuitori
care o scrutau necrutator. Cand term ini, fiind acum
acoperiti pana la jumitatea coapsei, Hazard, brusc
enervat de discutia inutili, spuse:
— Atata vreme cat locuiefti aici, referitor la numar ne
putem tocmi mai tarziu. Deocamdati, ar fi bine s i stabilim
regulile. Eu Tmi petrec majoritatea timpului afara...
^ v 99
§U5an Johnson
Expresia lui Blaze rarriase neclintita.
— O sa fug.
— Poate n-ai observat, remarca Hazard impasibil, c l
usa are un zavor. Daca ai de gand sa-mi faci necazuri, o
sa te Tncui Tnauntru.
— N-ai Tndrazni asa ceva! se rasti ea scurt, uiuita la
gandul captivitafii.
El lasa sa-i scape un oftat prelung si numara in gand
pana la zece.
— A f face-o si o voi face, daca insifti Tn ideea de a
fugi de-aici.
— Nu-mi pot Tnchipui cum ar fi posibil sa ma silefti
sa raman, riposta cu dispreg Blaze, ale carei capricii
condusesera perfect lumea timp de nouasprezece ani.
— In cazul acesta ai o imaginable neobifnuit de siaba.
Cunosc o sumedenie de moduri prin care sa te fac sa
ramai aici, domnifoara Braddock, fi cateva dintre ele nu
sunt placute. Nu intru Tn amanunte. Ti-ar deranja digestia.
— Ai abuza de o doamna? abia sufla ea, uiuita.
—-Scuzele mele, desigur, zise Hazard cu o politeje
plina de ironie, dar nu-mi amintesc sa te fi invitat. In
aceste Tmprejurari, de tine depinde cum vei fi tratata. Sper
ca ordinele sa-mi fie respectate, atata tot.
— Efti un afurisit de tiran meschin!
— Nu, replica el cu rabdare, oftand Ufor. Sunt doar un
barbat care Tncearca sa-fi vada de propriile-i treburi.
Consider ca meschini f i tirani sunt calificative care se potri-
vesc mai bine celor de la „Buhl Mining", ticalosiei lor
mdrunte fi nedrepta|ilor lor dictatoriale. Dar despre con-
cepte economice putem discuta alta data. Toate serile
mele sunt libere. Asadar, continua el pe un ton lipsit de
infiexiuni fi categoric, ma aftept ca tu sa prepari mancarea,
sd speli hainele f i sa !ntre{i un minimum de ordine Tn
cabana asta.
— Efti nebun? Eu nu-s servitoare!
— Daca nu vei face toate astea — continua el, fi
cateva clipe glasul i se Tnaspri, depafind tonul voit calm —
dragostea mea. v^f" 5
te voi face sa-gi para rau. Daca tot urmeaza sd te afli aici,
Tn mana mea, va trebui sa devii utila... Tn toate modurile
obifnuite, Tncheie el, ochii negri, red ca ghea|a, privind-o
Tn faga pe frumoasa palida de indignare.
Blaze Tncremeni, evita insinuarea, si pe un ton plin de
revolta replica:
— Nu ma pricep sa gatesc. Nu ftiu cum se spala fi cum
se face curagenie. Tot ce stiu sa fac este sa ofer coniac
sau vin de Xerex, si sa Tntretin o conversajie.
— Ah, foarte bine, spuse Hazard cu bunavoinga, cel
pugin, pana cand Tfi vei Tnsusi Tndemanarea la treburile
casnice, vom fi Tntr-o placuta stare de betie. Sunt convins
ca Tn curand te vei descurca. intre timp, poate c-ar fi
Tntelept sa aranjam sa ni se trimita aid, sus, o ladita cu
sticle de coniac.
— Ai Tntr-adevar de gand sa ma tii aici?
Jon Hazard Black Tnclina capul.
— Cat timp? Tntreba ea cu un gias aspru.
— Atat cat va fi necesar pentru a convinge afurisita
aia de companie miniera ca vorbesc serios atunci cand
spun ca nu vand, raspunse categoric Hazard.
Rapid si dur ca un ricoseu, ea striga, plina de venih:
— Te urasc, salbatic demn de dispretuit ce efti! Tot
ce se spune despre indieni e adevarat. Nu avefi nici
onoare, nici decenta!
Deja frustata de captivitatea ei, Blaze, care niciodata
nu fusese o fire slaba si nici nu cedase vreodata, dadu
frau liber maniei sale:
— E fti un barbar! A f vrea sa-i omoare pe toti...
Vreme de cinci minute pline de ura, el asculta, cu ochii
arzand de manie, fi Tn cele din urma sari la ea, mfingahdu-
f i degetele ca nifte gheare de otel Tn umerii lui Blaze.
— Poti sa ma dispretuiefti cat poftefti, scrasni el
printre dinti, dar n-o sa te las sa-mi insulti poporul cu epite-
tele tale de ignoranta. Exista mai multa onoare f i decenta
Tn micul meu trib decat Tn toate Statele Unite. §i valorile fi
credintele indienilor sunt mentinute cu riscul viejii lor.
Susan Johnson
Voi, fetele-palide, distrugeji fi depreciafi tot ce atingegi.
Respira|ia fi era fuieratoare, ochii negri — de o
raceala brutala, iipsita de orice blandege, lasand sa i se
vada sentimentele ranite.
— Si acum, asculta ce-fi spun, ca|ea rasfagata ce efti, si
asculta-ma cu atengie — continua el taios, vorbind repezit,
abia stapanindu-si furia. Vei face ce \\ se spune si atunci
cand |i se spune. §i daca mai aud un singur cuvant de
dispret la adresa poporului meu, o sa-|i biciutesc fundul
dragalas In a fa hal Tncat n-o sa te pogi aseza pe el o
saptamana, daca nu si mai mult.
Cateva clipe, ea ramase Tn picioare, fixandu-§i
privirea manioasa a ochilor iimpezi In cei impenetrabili,
ai iui Hazard. Oricat de furioasa era, Blaze tacu, hotarata
sa nu experimenteze ultimatum-ul acesta, care implica o
violent^ si mai Inspaimantatoare decat ameninfarea
Tnsasi. Scapararea provocatoare din ochii ei se stinse.
— Efti foarte defteapta, aprecie Hazard dupa o
scurta tacere, pe un ton mai bland. Invegi repede.
— Nici ca am de ales! capitula ea cu acreala.
— Un ragaz mexican.
— Ce-nseamna asta?
— Pentru moment, amandoi scapam cu via|a, explici el
cu blandefe, batand-o ufor cu palma peste obraz.
Vazand-o ca tresare, se mulfumi sa zambeasca.
— Crezi — o Intreba cu calm — ca a ucide pentru
prjncipii personale este ceva ce se claseaza mai sus pe
seara virtutilor decat a ucide pentru un profit? Fara
Tndoiala — Tfi dadu singur raspunsul, ridicand plictisit
din umeri — vom afia destui de curand. Ne afteapta o
experienga edificatoare, nu crezi, domnifoara Braddock?
— Chiar e§tj un ucigaf, zise ea cu gias coborat. Aveau
dreptate.
— Deocamdata, replica Hazard posomorat, ma preocupa
mai ales problema ramanerii Id viaga, decat cea a morfii.
— Te aftepti sa mori? Tntrebd ea, nelncrezatoare.
Pentru parcela asta?
p y 102
dragostea m e a .^ * |" J ’^ ^
—De cand am de-a face cu nofiunea oamenilor albi cu
privire ia cultivarea civilizata a pamantuiui, am Tnvafat sa
ma astept la tot ce-i mai rau, si rareori am fost dezamagit.
— Compania „Buhl“ e altfel, protesta Blaze.
— In ceea ce te priveste, s-ar putea sa crezi asta, eu nu-s
totufi de aceeafi parere, o contrazise el cu simplitate. In
orice caz, continua el cu calm, am intenfia sa le dovedesc
ca pot crea mai multe necazuri decat se afteptau ei. Nu
vreau sa vand.
— Atunci efti un prost, replica eb, cu pufin din
vechea ei sfidare.
— Crede ce poftefti. Am depafit varsta la care sa fiu
nevoit sa-mi dovedesc valoarea in fata indiferent cui. Am
propriile mele motive — spuse cu aceeafi politefe plictisita
— pentru a dori sa raman fn viafa fi sa-mi pastrez parcela.
A fa ca, daca-i necesar, voi lupta pentru asta.
— Chiar daca asta Tnseamna sa mai ucizi? insista
Blaze, care nu se temea niciodata fi de nimeni pentru
mult timp.
— Nu fi naiva, domnifoara Braddock, zise cu o ironie
plina de raceala, Tn legatura cu recordul de brutalitate al
celor de la „Buhl“. Vor ucide ori ei, ori eu, iar cel care va
pierde va capata un bilet de libera trecere catre o alta viafa.
Castigatorul va calatori binelnfeles prin aceasta lume
nesigura ca un om foarte bogat.
Brusc, ochii lui capatara o expresie Indepartata, si se
duse spre ferestruica de langa Ufa, profilul lui conturandu-
se pe fundalul cerului luminos. Era adevarat. Nu era
Tngaduit decat un singur Tnvingator, fi m zilele lui mai
proaste vedea Tn imaginafie cumplite scene de Tnfrangere,
pline de framantari fara de sfarfit, Tn care fara era inviadata
de valurile distrugatoare ale Tnaintarii catre vest.
Hazard nu-fi facea nici o iluzie Tn legatura cu cruzimea
companiei „Buhl Mining" fi a reprezentanfilor ei. Ii vazuse
venind f i luand Tntr-un mod sau altul pamantul pe care-1
ravneau, fara nici un principiu f i fara mila. Ii vazuse
Iupt3ndu-se pentru putere, vazuse cum oameni lipsifi de
103
idealuri doreau mai degraba sa-si distruga adversarii
decat sa se mulfumeasca sa-i deposedeze. §tia tot atat de
bine ca ei ar fi ajutafi de multe dintre oficialitdfiie teritoriale
care, cel mai adesea, erau oameni cu conftiinfe flexibile fi
concepfii limitate Tn ceea ce privefte raspunderile sociale.
Dar §tia sa lupte la fel de nemilos ca si ei, si ftia fi ca
victoria putea sa vina tot atat de brusc ca f i Tnfrangerea.
Avea nevoie de parcela aceea, care promitea sa fie bogata;
Ti era necesara pentru poporui lui. In caiitate de capetenie,
ca urm af al tatdlui sau, lui Ti revenea responsabilitatea
de a avea grija de clan. Era ceva ce fusese sadit Tn el tofi
acei ani ai educafiei sale — datoria sfanta fafa de clan — f i
acum, cdnd tatal lui murise, respecta acea obligafie.
Dupd Tratatui din 1851 de la Laramie, nesemnat de
nici un indian absarokee VI, dar semnat de patruzeci de
capetenii de pe Camplile Nordice, se fdcuse simfit
Tnceputul sfarf itului vechilor tradtfii. Tatdl lui ftiuse asta,
Tnfelesese cd a aftepta paslv ca teritoriile sd le fie luate
unui cate unul era o atitqdine tot atdt de prosteascd precum
aceea de a declara rdzboi Washigton-ului. De aceea
plecase Hazard ia fcoald Tn Est — din respect pentru visul
de vizionar al tatdlui sau cu privire la poporui lui. Urma ca
el sd-fi Tnsufeascd toate cunoftinfele practice ale lumii
albilor, Tn a fa fel Tncat clanui lui sd se poata adapta la
schimbarile inevitabile ce aveau sa intervina Tn modul lor
de viafd. §i cdnd tatdl lui murise, Hazard se Tnapoiase
acasd spre a-i lua locul, ca sd-fi slujeascd poporui chiar fi
cu preful vie|ii, dacd avea sd fie necesar. In Tndeplinirea
acestei sarcini f i Tn satisfacerea acestei necesitafi era
condus de mandrie f i de uh devotament intim.
Tribul lui trebuia sd posede aur ca sd cumpere pusti
f i alimente, f i pentru a migra, dacd era nevoie, cdtre
terenuri Tncd neameninfate de Idcomia albilor. Le trimitea
aurul prin intermediul unor mesageri pdstrdnd foarte pufin
pentru sine, f i dacd nu se Tnfelase, cu loturile 1014-1015
avea o foarte mare fansd de a asigura prin minerit, viitoarea
securitate a clanuiui sdu. Avea mare respect fafS de
104
puterea spiritelor f i eficacitatea tallsmanelor si a rugd-
ciuniior, dar cand era vorba de a iefi Tnvingator Tmpotriva
invaziei albilor, Hazard prefera sa se bazeze pe puterea de
convingere confinuta Tn aproximativ un milion de dolari Tn
aur. Statea Tn picioare, total nemifcat, privind peisajul
scaldat Tn lumina soarelui de dupd-amiaza f i cugetdnd
autocritic, perfect convins ca pdnd la urma aurul va iefi
Tnvingitor Tnconfruntarea cu fagaduielile albilorv".
In concluzie, urmatoarele cdteva luni vor f i interesante, avand
in vedere firea foarte patima§a de care da do vada doamna in p a t
A Ju peste mult timp, va trebui sd ne cunoa§tem unul pe celalalt...
mai bine, Tfi spuse Hazard, alungandu-si oboseala. Daca
vom trai. Bac'dak' K'o’mbawiky (Cat traiesc, md descurc), reflect a
el Tmbiat de fatalism, f i se Tntoarse iar catre noua f i
foarte frumoasa lui tovarafd.

Capitolill 6
Cdnd pe cer rasari luceafarul de seara, Hazard o lega pe
Blaze de trupui lui Tn doua locuri, mijlocul fi Tncheietura
mainii, f i apoi, culcandu-se obosit pe patul Tngust, dormi
nelntrerupt toata noaptea pentru prima datd dupa cinci ziie.
Stand cuicatd fara a face cea mai micd mifcare, Blaze
asculta rasuflarea regulata a lui Hazard pdnd cdnd ritmul
acela lent f i u f or paru sd faca parte din propria-i respirajie,
pdnd cdnd caldura bdrbatului uriaf, strans lipit de ea, i se
strecura Tn simfuri dand nastere unui inexpiicabil val de
pldcere pe care nu putea nici sd fi-l controleze, nici sa-l
nege. Ifi Tntoarse capul spre el, f i apoi se rasuci Tncetifor
pdnd cdnd privirea ei Ti putu cuprinde Tn Tntregime.
Brusc, a fa cum i se Tntamplase Tntotdeauna, fu izbita
de nespusa lui frumusefe, de farmecul pe care somnul Ti
transforma acum Tntr-o adevaratd splendoare. Privi jocul
luminil si umbrei pe pomefii duri ai obrajiior lui, urmari cu
ochii simetria perfecta a nasului daltuit cu finefe. Gura lui
sculpturala era extrem de senzuala — mei nu era nici un pic
105 ^
^ Susan Johnson
de asprime, remarca ea. Si doar cu greu se refinu sa nu
atinga cu varful degetelor conturul acelei guri senzuale.
Chiar si sprancenele lui erau ca doua delicate fapturi
Tnaripate — fapturi matasoase si negre, care cereau in
soapta sa fie atinse. Blaze Tsi Tnclesta cu putere degetele,
luptand Tmpotriva dorinfei coplefitoare. Si cand, pe
neasteptate, genele lui dese fluturara pufin, ea Tsi finu
respirafia, temandu-se ca ochii negri si patrunzatori s-ar
putea deschide, sutprinzand proprii ei ochi afintifi asupra
lui. Dar el doar ofta ufor, Tntarind Tn mod inconisjtient
stransoarea.
Dar mai tarziu, Tn confuzia si tumultul unui semi-somn
haotic f i ale unor cosmaruri, cand logica ei se razboia cu
emofiile, simfi ca-i revine curajul inifial fi resentimentul
fafa de imensa lui aroganfa de a o lua ostatica.
— Nu ma pofi fine aici! o auzi el fu ierin d printre dinfi
cand aparu prima lumina a zorilor. s
Mormaind Tncet f i Tnca pe jumatate adormit, se
Tntoarse pe partea cealalta. Ca urmare, cureaua de piele
Tmpletita care-i lega se stranse mai tare, tragand-o langa
spinarea lui. El auzi vag un icnet slab fi Ti simfi trupul
Tncordandu-se. Apoi tacere. O tacere binecuvantuta, gandi el,
amintindu-fi de temperamentul ei Tnflacarat.
Ea Tfi repeta fraza, Tntr-o foapta usturatoare. Hazard
Tntredeschise o clipa un ochi, aruncand o privire peste umar,
f i Tntalni ochii albaftri dusmanosi.
— Imi pare rau, murmura cu sinceritate, deoarece ftia
deja ca viafa lui devenise extrem de complicate din cauza
unei anumite domnisoare Venetia Braddock.
— Ifi pare rau? J7e Tfi pare rau? repeta ea, nevenindu-i
sa creada.
Si pe urma Tncepu sa-i recite culpele de care se facea
vinovat, pana cand el, exasperat, Tfi iefi din fire f i striga:
— inceteaza!
Dar ea nu avea de gand sa taca, vorbele revarsandu-i-
se din gura, furioase fi pline de sfidare, ca nifte maciuci
cu care Ti izbea capul. Ca sa opreascS torentul de furie
dragostea m e a .^ ' * ^ * ^ ^
nedreapta trebuia S-O sarute. A cela.si eject l-ar f i putut avea
$7 o mdna pusa peste gura ei, recunoscu ei Tn timp ce buzele
lui le acopereau pe ale ei, dar logica parasi Tndata terenul,
cedand in fafa unei inexplicabile dorinfe de a o face sa taca
Tn acest mod rnai placut. Buzele ei sunt dulci si primitoare,
gandi el, gasindu-fi Tn mod inconstient un loc confortabil
Tntre picioarele ei. Ce calda era... fi catifelata. Slibind
cureaua Tncolacita de mana lui, Tfi petrecu degetele prin
matasea parului ei, finand-o ca pe un dar prefios, Tn vreme
ce limba lui explora interiorul delicios al gurii ei. Nu se
putu abfine. §i nici nu voia. Ea era aici, la dispozifia lui,
sa fie iuata. Si Tn strafulgerarea unei secunde Tfi dadu
seama cat de mult Ti lipsise apropierea unei femei. Ea Ti
dadea sentimentul Tntoarcerii acasa, o senzafie de
desfatare f i o profunda pace sufleteasca. Cand Tfi
desprinse gura de a ei, vraja idilica se sfaramS.
— Tu... tu... animal ce efti! izbucni ea, rasucindu-fi
bataios capul Tn mainile lui fi privindu-l cu ochi arzand
de furie. Individ odios...
— ...salbatic, Tncheie el Tn foapta, sarutand-o din nou.
De astd data, sarutul fu o invadare dura, posesiva, care
f£cu uz de toata experien|a capatata Tn mod atat de placut
Tn decursul anilor. Cand, peste lungi minute, Tfi ridica gura
pentru a doua oara, iscusinta lui aplicata fara grabi fi cu
siguranga o lasase tremurand f i cu respirafia taiata.
Cuvintele de protest se modificasera, sunand acum mai mult
ca un suspin:
— Asta... niciodata... nu va...
— ...aduce nici un aur din mine, fopti Hazard, Tn ale
carui vorbe razbatea un zambet. Ai dreptate, draga bia... fi
voi Tncerca sa te due foarte curand Tn bucatarie — spuse
el, accentandu-fi zambetul — Tncat sa-mi pofi prepara
micul dejun. Efti gata sa-ncepi sa-fi Tnvefi mdatoririle?
La Tnceput nu raspunse. Nu putea. Nu voia. Nu ftia nici
ea ce vrea. Dar degetele lui se strecurara Tntre coapsele
ei f i aiunecara Tn sus ca o vrajitorie diabolica, mai Tntai
foarte lent, ispititor, afteptand ca ea sa ceara mai mult.
107
Susan Johnson
Si cand ea reacfiona arcuindu-si foldurile, degetele lui,
suple Tsi facura loc Tn fragezimea ei. Ea scoase un fip it
si Tsi Tmpleti brafele strans Tn jurul gatul ui lui.
Sub apasarea mainilor ei, el se salta pufin si, uitandu-
se Tn jos, la fafa ei frumoasa fi Tmbujorata, Tntreba iar:
— Efti gata sa-fi Tnvefi Tndatoririle?
Degetele lui continuau sa mangaie domol, fi la
fiecare mifcare delicata ea gemea ufor. Aplecandu-se.
spre ea, buzele lui^optira deasupra gurii ei:
— Spune da, fetifa bogata. Spune ca vei face mancare
pentru mine.
— Da.
— Si ca vei face curafenie pentru mine.
— Da, zise ea Tntr-o suflare.
— Si ca vei face orice altceva.
— Ah... te rog, da.
Degetele iui se eliberara printr-o alunecare, si el Tfi
afeza cu blandefe trupul peste al ei.
— Acum! implora ea.
— Tndata, spuse el, lasandu-se Tn jos.
Urmatoarea ruga pe jumatate rostita se pierdu Tntr-un
geamat soptit cdnd el aluneca, tare f i lung, Tn caldura
nerabdatoare a feminitafii ei. Cum putea ea, se Tntreba el
C U mulfumire, sa-i creeze senzafii atat de chinuitor de placute ?
Cum poate el, se Tntreba ea, cu un fior plin de ruf ine si
arcuindu-se Tn Tntampinarea patrunderii lui, asemenea
unei lancii, sa ftie cat de mult il doresc?
O ora mai tarziu, cdnd degete blande dezlegasera de
mult cu reau a de piele f i cand Jon Hazard Black satis-
facUse cere rile ostaticii sale de tot atatea ori cat ar fi
facut-o orice barbat capabil, el o saruta o ultima oara, se
ridica din patul ravafit f i spuse:
— Ma due sa rha scald Tn pa raul din spatele cabanei.
N-ai vrea sa vii f i tu?
^ E rece?
— Inviorator.
— Stiu eu cum sunt apele de munte. Nu, mulfumesc.
108
y t f c | ”l?%3 PIa2C- dragostea m e a . j £ j ^ | ^ ^
— Cum dorefti. Micul-dejun peste zece minute?
— Asta-i o invitafie?
— Nu chiar. Sa-i zicem... cerere diplom atics.
Vazu cum maxilarul ei Tncepe sa capete expresia de
Tncapafanare.
— Foarte diplomatics, o iingufi el, mtinzand mana ca sa-i
atinga gura dragalasa cu un deget autoritar. Liniftefte-te,
domnifoara Boston, nu sunt un capcSun. Te voi ajuta.
— Atunci lasd-ma sa plec! replica Blaze Tntr-un suflu,
temandu-se sa ramSna la el din motive care nu aveau
absolut nimic de-a face cu terenurile miniere.
— A f vrea sa te pot elibera, zise cu calm, dar limitele
frontului de lupta au fost trasate. M3 tem ca-i prea tarziu.
— Vad c i vorbesti serios.
— Ai dus o viafa ferita de greutafi, domnisoara
Boston, ofta el.
Aruncandu-fi dupa gat un prosop, continua sd
vorbeasca pe un ton potolit, ca f i cum ar fi discutat
despre avantajele folosirii carfilor de vizita Tn cadrui
reiafiiior sociale.
— Ei sunt pornifi sa ma ucida. Consider ca asta e
ceva serios. De aceea te afli aici. §i de aceea ramai.
O brusca strafulgerare a dinfilor lui albi paru sa
minimalizeze substratul primejdios al vorbelor rostite:
— Ouale fierte Tmi plac moi.
Piecase cu pafi silen|iosi, iar ea ramasese culcata
vreme de cateva minute. Oamenii nu se ucid unii pe aifii
doar pentru o bucafica de pamant muntos, nu-i afa? In
mod cert nu tatal ei f i prieteni! lui. Sau erau cumva Tn
stare de afa ceva? Pentru primii oara Tn mintea ei se
strecura o vaga Tndoiala.
Infasurandu-se Tn cearfaf, Blaze se duse spre
fereastra f i, uitandu-se afara, TI zari pe Hazard, pe jumatate
ascuns de un pale de pini. Soarele stralucea pe parul lui ud
fi lins. Apoi el se cufunda, doar ca s i reapara peste cateva
clipe la o departare de ca|iva metri, scuturandu-fi capul,
iar din parul lui negru, firoind de apa, se Tmprdftiara o
109 ^ '
Susan 3ohnson
mulfime de picdturi sclipitoare precum cristalul.
Cand el porni Tnapoi, spre cabana, tot numai grafie
supla f i musculature, Blaze se duse spre usa, cu gdndul
de a-l Tntampina cu un gest prietenesc. La urma urmei,
daca era cu adevarat o ostatica — fi se parea ca acesta
era cazul; cand vorbea Hazard, indiferent de cat de calm
Ti era tonul, nu exista nici un echivoc Tn privinfa asta —
putea la fel de bine sd-fi joace rolul cu grape. Trase
zavorul u f ii. Ufa nu se deschise. Smuci cu mai multa
hotarare. Nimic. Tnjura. Blestemat sa-i fie sufletul
neTncrezdtor! O Tncuiase Tnauntru!
Cand intra Tn cabana, Hazard arunca o privire pe
masa goala, apoi se Tmbraca, fdcand economie atat de
mifcari cat f i de haine, doar cu pantalonii din piele f i cu
mocasini.
— N-ai vrea sa prepari micul-dejun? Ti spuse femeii
care, {eapana, Ti Tntorcea spatele f i fdrd nici un cuvant,
se uita afara, pe fereastra.
— M-ai Tncuiat Tnauntru! izbucni Blaze, rasucindu-se
spre el, cu obrajii rosii de mdnie fi finand strdns cearsaful
Tn dreptul sanilor, Tntr-o atitudine defensiva.
— Cu parcela asta, nu-mi pot asuma riscuri, Ti explica el.
Nu-i nimic personal, adaugd. Astea-s regulile razboiului,
atata tot. §i acum, dacd-fi cer sd pregdtefti micul-dejun?
— §i dacd spun nu?
— A f vrea sd n-o faci.
— A f vrea sd nu fiu ostatica.
— O luam de la capat, doamna mea, replica Hazard
prozaic. E randul tau sa faci urmatoarea miscare.
— Nu md pricep sa gatesc, {i-am spus!
— Iar eu |i-am zis c-o sa te ajut, riposta el cu rdbdare,
pastrandu-fi atitudinea relaxata f i expresia Tngdduitoare.
— Nu ftiu ce sd prepar, batu ea Tn retragere.
— Ce mananci de obicei la micul-dejun? o Tntrebd el, cu
o rdbdare politicoasa. Voi manca f i eu acelafi lucru.
— O ceasca de ciocolata fierbinte fi cdpfuni, rdspunse
ea, de pared ar fi trebuit sa fie ceva evident.
110 *$9
dragostea m e a .^ |^ ',J ^ ^
— In fiecare zi? Chiar si iarna? Tntreba el, temandu-se
de raspuns.
— Tata le aduce din import. Te deranjeaza? replica ea
pusa pe harfa, Tn timp ce mintea Ti era cuprinsa de o
senzajie de irealitate.
Cum se Tntamplase ca ea, Blaze Braddock, purta
aceasta conversafie incredibila, la o ora atat de
nemaipomenit de matinala, cu un personaj practic
necunoscut, care-si petrecuse Tntreaga viafa traind Tn
aer liber? Oricat de curtenitoare i-ar fi fost tonul fi
intonafia, indianul asta o batea la cap sa gateasca pentru el.
Ea nu ftia nici macar cum funcfioneaza o soba de gatit.
Fara urma de enervare, el raspunse:
— Nu, catufi de pufin. Presupun ca banii pentru
Tntrefinerea ta contribuie cu o suma frumusica la bugetul
Boston-ului. Ciocolata fierbinte, Tmi convine, adaugd, de
parea problema ar fi fost rezolvatd spre satisfacfia aman­
durora. Cat priveste capfuniie, sa vad daca Jimmy poate
gasi cateva Tn dupa-amiaza asta. Pana atunci, mulfumeste-
te cu zmeura, daca delicatul tau simf al gustului nu are
nimic Tmpotriva.
Blaze Tfi inaifa privirile; ochii Ti straluceau de lacrimi.
— Vrei sa Tncerci? o Tndemna Hazard, deloc mirat ca o
femeie cu educafia ei, nu era o gospodina priceputa.
Blaze dadu din cap, apreciind blandefea din glasul lui.
— Bun. Tu vezi ce faci cu ouale. Eu o sa aduc laptele de
la izvor fi vom trece la treaba, zise el, cu un zambet larg.
Ea nu rezistd sa nu-i raspunda cu un suras.
— Unde sunt pasarile? Tntreba.
Hazard izbucni Tn ras.
— Asta-i problema lui McTaggert. Eu unul nu-l Tntreb
niciodata. Quale sunt Tn galeata de tinichea.
Trebui s-o Tnvefe cum sa aprinda un foe, sa-i arate unde
era finuta apa, sa-i explice amanuntele sistemului sau de
pastrare a alimentelor f i, Tn cele din urma, amuzat la culme
cand cearfaful Tn care se Tnfafurase ea se desfacu Tn clipa
Tn care Blaze uita sa-l fina strans, Ti porunci cu un gias
Su5an Johnson
Tncordat de intensitatea cu care se straduia sa-fi
stapaneasca rasul.
— Pune-fi ceva pe tine, domnifoara Braddock. O s i
termin eu.
Complectara gustarea cu paine f i unt, deoarece
ouale se dovedira jalnic de cleioase.
— Of, Dumnezeuie! murmura Biaze, pe un ton de scuza.
— Nu-i nimic, replied Hazard cavalerefte, fi mai iud o
felie de paine.
— Probabil nu va dura mult, se grdbi Blaze sd adauge.
Ma refer la gatit. Sunt sigurd ca tata Ti va convinge pe ceilalfi.
— Asta-i bine, spuse el, defi Tn sinea iui nu credea
a fa ceva.
Hazard se ridica de la masa.
— Ifi mulfumesc pentru micul-dejun. Md voi Tntoarce
pentru pranz.
La jumatatea drumului spre Ufa, ezitd, se Tntoarse
Tnapoi f i spuse:
— Dacd vrei sa... ftii... ufureaza-te Tnainte sd plec.
— A fa Tncat sd te pofi uita? TI Tntrebd ea indignata.
Urmd o mica pauza pdnd cdnd Hazard Tfi rasturnd
capul pe spate si izbucni Tn ras.
— Te pomenefti, Tntrebd dupd ce-fi redobandi calmul,
cd am trecut cu vederea vreun stimulent sexual bostonian?
A f putea sd md uit, desigur, dacd-fi place, spuse cu un
gias Tn care se simfea o nota de amuzament.
Privirea iui Blaze fu glaciald.
— Am de ales o alta solufie?
— Nici una confortabila, rdspunse Hazard cu tandrefe.
Tmbracata Tn costumul de stofa negru, ea se repezi
afara din cabana, trecand pe Idnga el ca o furtuna.
Discret, el ramase Tnduntru, dar prudent, Tncepu sd
numere. Dacd ea nu se Tnapoia pana la doud sute, va
trebui sd iasa s-o caute. Acum cand ideea de ostatic era
acceptatd, asta parea sd fie o solufie al dracului de
simpla. Ajunse la o suta noudzeci f i trei f i Tncepuse sd-fi
Tncingd pe umdr cureaua cu tocul revolverului, cdnd auzi
112
pafii ei pe pietriful de la nordul cabanei. Degetele lui Tfi
Tncetara mifcarea rapida, lasand nelegat cufitul purtat la
picior, iar adrenalina care Tncepuse deja sa anticipeze
vanatoarea Tn josul colinei fu pusa la pdstrare. Dar cand
Blaze intra Tn mica Tncapere, glasul lui nu trdda nimic din
neTncrederea fafa de ea.
— Ti-au placut facilitdfile mele de afard?
Blaze se uita la el patrunzator. Oare Tfi bStea joc de ea?
Expresia care-i Tntampind privirea era calda f i rezervata,
doar cu o umbra de zambet, fi sincera. Ii potoli proasta
dispozifie. Cand se afia Tn momentele lui cele mai bune,
era imposibil sa rdmdi suparat pe Hazard.
— Priveliftea este superba.
— Am sperat sa-fi placd. Noi, indienii absarokee,
numim asta „Bare race usiram matsa-isk“, ceea ce Tnseamnd
„inimile noastre sunt bucuroase". Asta-i efectul pe care-1
are asupra ta priveliftea acestor munfi.
Auzind intonafia dulce a cuvintelor murmurate melodic,
asemenea unui imn, ea experiments sunetele:
— Bara raice...
Ofelindu-se Tmpotriva caldurii stdrnite Tn el de felul
copilaresc Tn care Blaze repeta cuvintele, pronunfate
grefit dar cu o confuzie dragufa a ultimelor trei silabe,
Hazard, zguduit, Tfi reamlnti legdmantui lui.
— Ei, bine, daca Tnvefi sa spui la fel de draguf da, zise el
taraganand pufin cuvintele, ne vom Tnfeiege de minune.
— Chiar trebuie sa fii mereu atat de al dracului de
provocator? TI Tntreba pe un ton usturStor.
— Pentru o femeie al cdrei libidou se simte mai bine
cdnd ea se afia Tn postura de adversar, efti prea obif nuita
sa fi se faca Tntotdeauna pe plac, riposta Hazard.
— Pentru o femeie! explode* Blaze, Tn ai carei ochi
Tncepura sd se aprindd scantei. Ce naiba legatura are
asta cu absolut orice?
— Numai aceea cd, asemenea fie, am cdldtorit cdteva
mile de-a lungul f i de-a latul continentulul f l ai fi putut
observa — declard Hazard pe un ton categoric, luand o
camasa din piele de capra dintr-un cui de langa usa — ca
traim Tntr-o lume a barbafiior.
lefise deja pe usa inainte ca ceasca de tinichea sa
izbeasca canatul ufii din lemn de brad. In timp ce se
retragea, el constata ca ea era foarte TndemSnaticS la
aruncat. Bufnitura canii azvarlite rasunase la cafiva
centimetri de locui Tn care se aflase capul lui doar cu
cateva secunde mai inainte.
— Pranzul la amiaza! Ti striga de afara, fixand zavorul
Tn pozifia Tnchis, Tn timp ce vesela lui continua sa se
loveasca de perete Tntr-o succesiune rapida de trosnete.
Blaze statea Tn picioare, printre sfaramaturile a ceea
ce constituise candva vesela lui J on Hazard B lack si-i
adresa toate insultele ce le putea scoate din repertoriul
ei bine Tnzestrat. Nu pentru ca Jon Hazard Black ar fi
meritat Tntr-adevar vreunul din multimea de calificative
pe care i le acorda ea, ci mai degraba fiindca acesta era
prima persoanS din viafa marcata de egoism a (ui Blaze
care avusese Tndrazneala de a-i da ei ordine.
— Vom vedea noi — fir-ar al dracului! — cine si ce face!
bombani ea Tn tacerea cabanei presarate cu cioburi.

Capitolul 7
A§a cum decursera lucrurile, pranzul se dovedi a fi
sdracacios si tacut, demn de remarcat numai datorita
rearanjarii Tn mod spectaculos a interiorului cabanei.
Dupi ce navigase printre cioburi cu picioarele Tncalfate Tn
mocasini cu talpa subfire, Hazard gasi Tn dulap cateva
felii de carne uscata, racai cioburile de vesela de pe unt, si
se apuca sa-si manance a doua masa a ziie alcatuita doar
din paine ?i unt. Mesteca sub privirea profund acuzatoare
a lui Blaze fi, dupa ce termina, spuse, oftand usor:
— S3 ftii, Boston, ca va trebui sa curefi toate astea.
— la asculta...
— Mai Tntai asculta tu, pe urma fi se va acorda un timp
114
^ ^ f % | ^ p i a z e . dragostea
egal. Stai jos.
Cdteva clipe paru ca ea nu i se va supune. Hazard
schifa cu mana un gest de invitafie catre un scaun si-i
adresa zambetul lui deosebit de cuceritor, caruia pufini Ti
puteau rezista.
— Te rog, zise, oferindu-i o Tnclinare Tmpaciuitoare a
capului, care o convinse sa ia loc. Deoarece acesta este
un... aranjament — Tncepu el, asezandu-se pe colful mesei
— pe care nici unul dintre noi nu-l anticipase, propun sa-l
menfinem cat se poate de civilizat. BineTnfeles, finand
seama de lipsuriie evidente ale acestei mici cabane. Nu
am de gand sa trdiesc cu istericale Tn acest spafiu restrans,
asa ca trebuie sa curefl toata mizeria facuta. Dar, de ajuns
cu asta. Ceea ce-i mai important este ca-mi dau seama ca
ceea ce s-a Tntamplat va avea probabil repercursiuni
asupra viitorului tdu, f i pentru asta Tmi cer scuze, dar nu
eu am Tnceput tot ce se Tntampld... nu eu am iscat fi nici
n-am vrut ceva din toate astea. Dar din pacate s-a Tntamplat,
f i deoarece acum tu constitui asigurarea mea Tmpotriva
mafinafiilor companiei „Buhl“, consider ca ar fi mai bine
sd evitam soiul de... aa... intimitate care a vut loc ieri. §i
finand seama de faptul ca acesta este Tn fond un aran­
jament de afaceri eu unul a f prefera...
— Nu-i nevoie sd continui, interveni Blaze, giasui ei
adoptand aceeafi detafare rece ca f i al lui Hazard.
Simfindu-se atdt umilita cat f i ufuratd, Tnfelegea la fel
de bine ca f i el cd propunerea lui era singura alternativa
rafionala Tntr-o situafie extrem de nepldcuta.
— Dacd am cdzut de acord, atunci...
Hazard Tfi lasa fraza neterminata. Blaze Tncuviinfd
dand din cap f i spuse:
— Te asigur, domnule Black, ca-mi voi controla fdra
probleme impulsurile. Md rog, totufi — addugd ea, ridican-
du-se de pe scaun f i scuturandu-fi cu un gest enervat
parul auriu-rofcat, Tn timp ce Tn biandefea tonului reaparu
o nuanfa usturatoare — ca tata sd ajunga foarte curdnd
la o Tnfelegere cu dumneata.
Susan 3ohn5on
— La asta nu pot spune decat „amin“, domnifoara
Braddock, conveni Hazard, remarcand delicioasa Tmbufnare
a tovarasei sale. Imi alitur rugiciunile cu ale dumitale.

Capitolul 2
in momentul acela, colonelul Braddock mergea pe
urmele unui ghid indian din tribul bannack de-a lungul
unei c ir ir i de munte, Tntr-o cilatorie al cirei scop era
gisirea unui intermediar din clanul lui Hazard. Deoarece
acesta nu voia sa-l Iase pe nici unul dintre ei sa se apropie
de el, pentru colonel era imperios necesar sa giseasci un
negociator acceptabil. Ameninfatorul ultimatum al lui
Hazard umpluse de groazi sufletul lui Billy Braddock.
Fiica lui reprezenta pentru el sensul viefii sale, Tntregul lui
univers, f i pentru a o vedea Tn siguranfi ar fi renunfat de
bunivoie la tot ce poseda. lubirea lui fafa de ea fusese
necondifionati Tnca din prima clipa Tn care o vazuse Tn ziua
nafterii ei — toata numai nevinovifie fragila fi trandafirie.
§i din acea prima clipa jurase ca fiica lui avea sa se
bucure de toati iubirea fi tot luxul de care dusese Iipsa
propria-i copilarie. Si nu-fi economisise nici timpul, nici
banii pentru a-fi duce la Tndeplinire juramantul.
inca Tnainte ca s i poata merge, tatal fi fiica devenisera
inseparabili. La etajui superior al „blocului Braddock",
situat Tn centrul Boston-ului, fusese instalat un apartament
pentru copil, f i cu binecuvantarea plina de ufurare a lui
Millicent Braddock, care considera maternitatea ca pe o
Tntrerupere neplacuta a unui intens program de relafii
mondene, Venetia crescuse sub privirile adoratoare ale
tatalui ei. Devenise „Blaze“ la scurta vreme dupi cea de-a
paisprezecea aniversare a ei, cand Tntreaga splendoare a
parului ei de un rof u aprins se transformase Tntr-o superbi
f i bogati podoabi. §i rim is e s e „Blaze“, Tn ciuda
neplicerii cu care primise mama ei porecla aceea deloc
nepotriviti cu o doamni. in si cu mult Tnainte ca Blaze s i fi
lie
draaostea
Tmplinit patru ani, mama ei renunfase la orice interes fafa
de fiica sa, adoptand zicala ce circula printre cei ce
alcatuiau clasa superioara, potrivit careia copii ar trebui
sa fie ignorafi pana cand Tncep sa fie Tndeajuns de
civilizafi pentru a intra Tn lumea adulfilor, la varsta de
optsprezece ani. Pana la acea vreme, trecusera desigur
mult prea mulfi ani de neglijare si raceala pentru ca Tntre
mama si fiica sa mai existe vreo legatura. Blaze devenise
favorita tatalui ei, si acest fapt contribuise fi el la pierderea
oricarei speranfe de prietenie Tntre mama §i fiica.
Millicent Braddock Tfi vanduse fragila ei frumusefe fi
vechiul nume originar din Virginia contra celei mai mari
averi disponibile pe piafa la vremea aceea, f i conform
condifiilor tranzacfiei, afa cum vedea ea lucrurile, nu era
obligata nici sa-l placa pe William Braddock, nici sa-l
rasfefe, ci doar si-1 ia de sof. Odata casatorita, datoria ei
era Tmplinita. Inainte sa se Tncheie luna de miere, Billy
Braddock Tnfelesese ca savarf ise o greseala dezastruoasa,
dar tanara lui sofie suferea deja de grefuri matinale. S-au
Tnapoiat la Boston fi, evitand Tn mod politicos orice
discufie referitoare la neTnfelegerile lor, au Tnceput sa-fi
traiasCa fiecare viafa lui. Se Tntalneau din timp Tn timp la
masa de seara, cand printr-o coincidenfa se aflau amandoi
acasa, rareori dadeau curs Tmpreuna la vreo invitafie Tn
societate, fi din cauza lui Blaze petreceau zilele de
sarbatoare Tn familie. Era o casatorie lipsita de orice
emofie, care Ti lasa lui imense rezerve de afecfiune pe care
sa le reverse cu generozitate asupra singurului sau copil.
In ajun, le poruncise colegilor sai ca sub nici un
motiv sa nu se mai apropie de parcela lui Hazard Black
pana nu avea sa se Tnapoieze el cu un membru al clanului
lui, care sa acfioneze ca mediator pentru el. Stia din
experienfa sa recunoasca un adevarat bluf. §i ieri, indianul
de pe munte chiar gandea ceea ce spusese. Intenfiona sa-i
dea indianului orice ar fi vrut, numai s-o elibereze pe Blaze,
Tnsa TI macina teama ca de asti-data banii nu aveau sa fie
de ajuns. Ingrijorat, Billy Braddock se zorea, opunandu-se
117
propunerii de a instala o tabara pentru noapte.
— Mai sunt douazeci de minute pana se Tntuneci,
declara, Tndemnindu-§i cu blindefe calul obosit.
C iliris e r i Tncontinuu vreme de §aisprezece ore,
pitrunzind tot mai adanc Tn interiorul firii, §i pentru un
om de varsta lui efortul era istovitor. Tn ultimele doui ore
rezistase doar pe baza adrenal inei.
In cele din urma, ghidul fu nevoit sa-i avertizeze ca daca
nu se opreau riscau si-§i piardi caii, ale ciro r picioare
nu mai rezistau. In noaptea aceea luna era acoperiti de
nori grofi, §i Tn ultimele cateva minute caii lor se Tmpie-
dicasera de doua ori. Tmpotriva voinfei lui, colonelul se
Tnvoi sa faca o oprire, ciuguli pufin din mancarea lui §i
zic u toata noaptea, culcat, asteptand sa se lumineze
Tndeajuns pentru a porni iar la drum.
In cea de-a treia zi g is iri prima tabara de vara a
indienilor absarokee, dar ace§tia faceau parte din tribul
Corturilor Negre. Li se spuse ca indienii Corturilor Multe
se mutaseri cu o saptamana Tnainte pe coasta cealalta a
muntelui, Tn ciutare de noi pi§uni. Era posibil sa-i
g ise a s c i mai departe, de-a lungul raului Cailor.
Nezibovind decat atat c it era neceasar ca s i se
targuiasci pentru cumpirarea altor cai, colonelul Braddock
§i ghidul lui bannack !§i continuari drumul, sosind doui
ziie mai tarziu la cursul superior al raului Cailor, unde aflari
c i tabira se mutase §i de acolo. Migrafiile de vari erau Tn
plini desfisurare, fiecare clan §i hergheliile sale cilito rin d
dintr-o zon i de pi§unat mtr-alta, urcand spre cresteie
munfilor pentru a scipa de cildura si insectele din
campiile sufocante din vale.
Ghidul nu se putu Tmpiedica s i observe greutatea cu
care respira omul alb aerul rarefiat de pe Tnilfimile
muntoase. Fefele-palide nu erau obi§nuite cu marile
altitudini. Cei mai mulfi dintre ei, ca §i cel de acum, !§i
petrecuseri prea mult timp Tn casi si acordaseri prea
pufin timp activitifilor fizice. Omul pirea gata s i se
prabu§easci, buzele Ti erau vinete, fafa lipsiti de culoare
dragostea
si transpirata. Ghidul Simula ca Tn potcoava calului sau
s-ar fi prins o piatra, si se bucura constatand ca, dupa
scurta pauza Tn care cercetase „rana“ calului, obrajii
albului Tsi recapatasera culoarea.

CapitoluJ 3
Tn noaptea aceea Hazard dormi pe pardoseala, folosind
drept saltea cateva piei de bivol. Blaze Tfi spuse ca-i parea
bine ca el era Tndeajuns de gentleman pentru a respecta
Tnfelegerea pe care o Tncheiasera ca Tntre oameni de
afaceri, dar Tn somn visa brafe puternice care o tineau
strans si un par negru si matasos care-i mangaia obrajii cu
cdteva clipe Tnainte ca nifte buze fragede sa i le atinga pe
ale ei. Placerea pe care aceste ganduri o facura sa-i curga
prin sange Ti Tncalzi trupul, silind-o sa se zvarcoleasca si
sa-si azvarle la o parte cuverturile. Atunci Hazard se
Tntoarse pe partea cealalta, departe de priveliftea atraga-
toare oferita de ea cu fafa spre perete. Neputand sa
doarma datorita propriilor sale dorinfe, Tn ultimele cateva
ore Tsi Tndreptase de o suta de ori ochii spre patul Tngust.
Trupul dezgolit si voluptuos al lui Blaze — acum expus
cu totul vederii — era prea ispititor. Daca ar fi avut mai
multa Tncredere Tn el Tnsu§i, s-ar fi ridicat §i ar fi Tnvelit-o
iar, dar Tfi cunostea limitele Tn ceea ce privea taria
hotararii, si nu Tndraznea sa se apropie prea mult. Nu Tn
conditiile Tn care simturile Ti erau excitate ca acum, nu
cand intensitatea dorinfei Ti ameninfa rafiunea.
In cele din urma, mult dupa miezul nopfii, Tncepu sa
mofaie, dar se trezi brusc Tn alerta, cu pufin Tnainte ca
primele raze argintii ale soarelui de dimineafa sa razbata
peste munte. Auzi cum pasi silenfio?i se apropiau fara graba
de cabana. Cu o mifcare supla fu imediat Tn picioare, fi Tn
cateva secunde strabatuse Tncaperea f i statea cu pufca Tn
mana. Ufa se deschise lent, un ufor ciripit melodios TI
anunfa pe intrus si, relaxat, Hazard se sprijini de perete. Pe
§usan Johnson
buze Ti aparu un zambet. Un indian absarokee Tnalt pafi
Tn Tncapere si, fdrd a Tntoarce capul, cu ochii afintifi spre
voluptuosul trup adormit al lui Blaze, i se adresa lui
Hazard, care statea Tn picioare, Tn spatele lui:
— Show-da-gee-ba-goo-ba\ (Salut, frate!) Este mult prea
buna pentru tine, Dit-chilajash. Ingaduie-mi sa te desco-
torosesc de ea, Hazard... sa zicem, pentru optzeci de cai?
O sa-fi rapeasca al dracului de mult din timpul de munca.
— Este placut sa ai un prieten atat de grijuliu, dar
pastreazd-fi caii, Chadam Chelash — fata nu-i de vanzare,
replied Hazard, Tmbracandu-fi pantalonii din piele. Este
ostatica mea, afa sa ftii, Lup-Rdzvratit.
Tndlfand o spranceana, Lup-Rdzvrdtit se Tntoarse pe
jumatate spre Hazard. Franjurii lungi si Tmpletlfi ai
hainelor sale stralucird Tn lumind.
— Asta-i §i mai bine. Dacd fata nu costa nimic,
optzeci de cai vor constitui un profit cert.
Cunoftea bine genul de femei ale lui Hazard. Toate
erau frumoase dar trecatoare, a fa cd, zdmbind, adaugd:
— Pot sd aftept o vreme. N-ar trebui sd dureze mai
mult de cdteva saptamani, dacd-mi amintesc bine stilul tau.
Vorbeau cu gias scazut, sunetele fuierdtoare ale
limbli lor materne Tnlesnind un dialog sllenfios.
— Dacd n-af pune mai mult pref pe viafa mea decdt
pe pldcerea ta, spuse Hazard Tnapoindu-i zambetul, a f
lua jn considerare cei optzeci de cai.
Tn clanul lor, Lup-Rdzvrdtit era cel mai bun cunoscdtor
Tn materie de cai, f i poneii lui erau de rasa superioara.
— Oricdt de tentantd ar fi oferta, prezenfa ei aici Tmi
garanteaza Tn momentul de fafa atdt mina cat f i viafa mea.
— Asadar este realmente o ostaticd, zise Lup-
Rdzvrdtit, vdzdnd cd Hazard vorbea serios.
— Au Tncercat sd-mi cumpere pamantul, sd md
goneascd de pe el, f l pe urmd... sd md mituiascd, precizd
Hazard, ai carui ochi negri clipird Trr direcfia iui Blaze.
— Cine? vru sd afle Lup-Rdzvrdtit, Tntrebandu-se
dacd o mica incursiune, organizatd mtr-una din nopfi, n-ar
rezolva problema acelei ameninfari.
— Ei sunt prea numerosi si se bucura de prea multa
influenza pentru asa ceva, Lup-Razvratit. Este vorba de
cei din mineritui estic, care Tn ultimele doua luni fi-au
aruncat banii Tn stanga si-n dreapta.
— Va avea efect? Treaba cu ostatica?
Hazard Tnalfd din umeri.
— Fefele-paiide se tarasc prin fara asta ca nifte
furnici. Fiecare sdptdmana aduce mereu altele f i altele,
vagoane Tntregi. Asta-i singura mea fansa.
— Efti prea Tncapafanat ca sa vinzi?
— De ce a f face-o, numai pentru ca ei au bani mai
mulfi decat mine? Filonui pe care stau este unul valoros.
Nu vad nici un motiv pentru care Ii l-af ceda lor.
Cu un zambet vag, adauga:
— Nu cred c-ar fi posibil ca oameni de soiul lor r~
accepte a fa ceva. Dar — fir-ar ai dracului! — toatd treaba
s-ar putea spulbera Tn cdteva saptamani, sau chiar ziie,
daca s-ar gdsi Tn aitd parte un nou filon, cu potential fi
mai mare.
— Ai nevoie de ajutor?
— La ce? Tntrebd Tn gluma Hazard, a cdrui dispozifie se
Tmbundtafise datorita prezenfei familiare a lui Lup-
Razvrdtit, sentimentului „de a fi acasa“ pe care venirea
acestuia i-l trezea Tntotdeauna.
Lup-Rdzvrdtit chicoti.
— Cdnd brazii Tngdlbenesc... cunosti zicala. Ma gandeam
la uneje puncte de observare. Le-am putea instala aici.
— Inca n-ai vdzut noua mea jucarie.
— Mai ai una, Tn afara de ea?
Uitdtura pofticioasa a lui Lup-Rdzvrdtit TI facu pe
Hazard sd izbucneasca Tn rds. Hohoteie o trezira pe Blaze.
Arunca o privire spre indianul strain f i scoase un fipat.
Schifand cu mdna un gest iiniftitor, Hazard se Tndrepta
spre ea.
— Un prieten, spuse Hazard, tragand Tn sus pdtura f i
acoperindu-i cu grijd posesivd umerii. Nu te teme.
121
f S u s a n Johnson
Era o acfiune inconstienta, care-1 facu pe Lup-Razvratit
sa-si aminteasca imediat de Aripa-de-Corb, cu cafiva ani
j n urma. Hazard se purta cu ea Tn acelasi mod plin de
'solicitudine. Si de atunci, niciodata nu-i mai vazuse
purtandu-se asa.
— Culca-te la loc, spuse Hazard cu blandefe. Noi ne
ducem afara.
Si luandu-l de braf pe Lup-Razvratit, TI conduse spre
iefire. Dupa ce Tnchisese usa si trasese iar cu grija
zavorul, arata spre o carare Tngusta, printre pini, §i zise:
— Vino!
Urmarind o poteca taiata prin lastaris care Tnainta pe
o suta de metri Tn susul muntelui, la est de cabana,
Hazard trecu un prag mic sapat Tn stanca si arata cu
degetul spre un afet de tun.
— Cum se nume§te? Tntreba Lup-Razvratit, admirand
arma cu muite fevi.
— Mitraliera „Gatling“.
— De unde ai facut rost de ea?
— Un prieten de-ai meu, din §coala, cunoa§te un
ofifer de artilerie de la arsenalul din Washington.
— §i fi-a dat-o fie, a§a, pur si simplu?
— Este Tnca netestata pe deplin. De fapt, majoritatea
testelor n-au dat rezultate prea bune. Nici unul dintre
ofiferii mai vechi nu o susfine.
— Ai vazut-o Tn acfiune? Funcponeaza?
— Rosecrans a Tncercat cateva dintr-astea Tn
campania din desert. A facut praf o brigada de cavalerie.
— §i cum i-ai convins sa o trimita aici?
— Prietenul meu l-a pus pe ofiferui lui de artilerie de
la Washington sa scrie nota de expediere. A fost simplu:
au expediat-o de la capatul liniei ferate de langa Omaha,
f i de acolo am aranjat sa fie transportata Tn interiorul
farii, pana ia mine.
— Vrei sa spui ca n-ai platit nimic? se mira Lup-
Razvratit, zambind admirativ fafa de nebanuita gene-
rozitate a guvernului Statelor Unite.
(jg fe 122
dragostea mea
— Sa zicem ca o consider ca pe o prima, din partea
unui ofifer superior.
— Ar fi trebuit sa primesti mai multe, fl tachina Lup-
Rdzvrdtit, priceperea lui Tntr-ale tacticii facandu-l sd vada
cu ochii minfii efectele pe care le-ar avea aceasta mitraliera.
— Sa nu-fi Tnchipui ca n-am Tncercat, replied Hazard.
Chiar §i pentru asta, cred cd raman mdatorat cu servicii
pdnd si dupd moarte.
— Cata munifie ai? TI Tntrebd Lup-Rdzvrdtit, §tiind
bine cd pentru triburile indiene obfinerea munifiilor
constituia Tntotdeauna o problema.
— Destula.
— Ar fi strasnic sd o folosim Tmpotriva tribului Lakota.
— Cdnd se va termina aurul, o vom lua Tn tabara.
— Cum ai adus-o aici, sus?
— Am urcat-o cu un vinci. Oamenilor le-am spus cd
sunt utilaje miniere. Toata lumea e obisnuita cu astea.
Vin cu tonele, fie din interiorul farii, fie pe Missouri.
— Pari bine organizat.
— A§a si intenfionam. Poate cd de-acum Tntr-un an,
cea mai mare parte din aur se va afia Tn ascunzatoarea
din munte, asigurand viitorul poporului nostru.
— §i femeia?
— Oricum nu va dura atdt de mult.
— Ce-nseamna asta? Tntrebd bland Lup-Rdzvrdtit.
— Nimic ameninfator, rdspunse Hazard pe un ton calm,
remarcdnd sprdncenele Tndlfate ale prietenului sdu. Numai
cd... sunt sigur cd tatdl ei va ajunge la vreo Tnfelegere cu
mine foarte curand. Din cate-mi spune ea, este singurul
copil. Norocul meu! adauga, Tn timp ce pe fafa Ti apdru
un zdmbet rapid. Valoreazd cel pufin cincizeci de puncte,
la negociere.
— Da-le-ncolo de puncte de negociere, eu md gandesc la
alte motive, mai bune, pentru a fi recunoscator cd o ai Tn
patul tdu pe femeia asta.
— Doarme singura.
— Asta sd i-o spui unuia nataflef... care nu te
123
Susan Johnson
cunoaste Tnca de cand copilarea Tmpreuna cu tine.
— Vorbesc serios. Nu vreau probleme.
— De cand constituie amorul o problema? se mira
Lup-Razvratit, al carui ran jet se accentua.
— In general a§ fi de acord cu tine, dar... Tmprejurarile
sunt diferite.
— Chiar vorbesti serios cand spui ca n-ai facut
dragoste cu ea?
— Nu Tn ultima vreme.
— A§adar ai facut. Nu-mi Tnchipuiam eu ca ai fi lasat-
o pe biahia — pe dulceafa asta — sa scape neatinsa.
— Acum regret ca am facut1©.
— Regrefi? se minuna Lup-Razvratit, care credea ca
placerea trebuie sa fie gustata cu o bucurie neinhibata.
Din partea ta, asta-i o atitudine ciudata.
Sc ruta cu o privire patrunzatoare chipul lui Hazard,
deoarece amintirea felului Tn care Hazard avusese grija de
femeie doar cu cateva minute mai Tnainte era proaspata
Si vie Tn mintea lui. Nu te ui(i a$a la o femeie daca n-o doresti,
cugeta Lup-Razvratit.
— E complicat.
— Asa-s femeile Tntotdeauna.
— Mai complicat decat de obicei. Eu trebuie sa-mi
due la Tndeplinire viziunea. Nu-i timp pentru pldceri.
Lup-Razvratit Tnfelese. O viziune trebuie urmata.
§i asta deoarece Hazard era un vizionar, revelafiile lui
fusesera profetice, dandu-le celor din clanul lui autoritate
si o putere simbolica. Cu ani Tn urma, pe cand eria un
baiefel de pe Muntele Lupului, rabdand de foame patru
ziie tot cautandu-si birici’ sam-ul (visul-talisman), Ti vazuse pe
oamenii albi venind de pe atunci dupa aur; Ti vazuse pe
calaretii cu sulife de foe coborand din cer, vazuse soarele
Tntunecandu-se de sange Tnainte ca boala fe|elor palide sa
fi secerat atatea viefi. Dar vazuse §i un vultur ro§u care
calarea o puma neagra, peste barbati cu sulite de foe. Si le
auzise pe vedeniile animale spunandu-i: „Aurul va binecu-
vanta clanul tau si-i va aduce prosperitate. Asculta si Tnvaga,
dragostea
si cand va sosi timpul, urmeaza-ne. Ifi dau acestea pentru
puterea ta“. Si cand Hazard se trezise gasise langa el o pand
de vultur ro?ie §i un smoc din blana unei pume negre.
— Bala-ba-aht-chilash\ (Noroc!) Ti ura Lup-Razvratit.
Hazard primi urarea dand din cap.
— Acum, hai la aur. Am face mai bine sa-l punem pe
caii de povara. Soarele se Tnalfa deasupra orizontului.
Lup-Razvratit T§i planifica Tntotdeauna calatoriile Tn
a§a fel Tncat sa soseasca devreme, Tnainte ca Hazard sa
piece spre mina lui. Nu dura mult sa Tncarce desagii,
deoarece Hazard instalase un scripete cu care sa ridice sacii
grei pana la stanca aspra de deasupra intrarii minei.
— Vii acasa pentru vanatoarea de vara? TI Tntreba Lup-
Razvratit cu prudenfa Tn timp ce umplea cu praf brut de
aur sacii din piele vopsita.
— A§a aveam de gand, dar... acum... cu femeia.
— Adu-o si pe ea.
— As prefera sa n-o fac.
Lup-Razvratit TI privi scrutator pe Hazard. Dupd Aripa-
de-Corb, toate femeile din viafa acestuia fusesera doar
un obiect de pldcere. De ce sa n-o aduca pe asta cu el?
— Tofi cei din tabara suntem obi$nuifi cu fefele-palide,
remarca el. Nimanui n-o sa-i pese. BineTnfeles, cu excepfia
prietenelor care Ifi a^teapta Tntoarcerea.
— Tofi ar presupune ca-i o concubina, protests Hazard.
— §i de fapt nu este, TI tachina Lup-Razvratit. Sau cel
pufin nu tot timpul, adauga pozna§.
— Acum nu mai este deloc, insista Hazard, aruncdndu-i
prietenului sdu zdmbdref o privire ucigdtoare.
— Cunoscandu-te a fa cum te cunosc, Dit-chilajash,
adoptarea unei conduite atdt de frumoase si virtuoase
s-ar putea dovedi dificila.
— Nu am nevoie de nimeni care sa-fi faca griji pentru
viafa mea amoroasa, Lup-Rdzvrdtit. Mulfumefte-te sd te
gandefti la aur.
— Problema este, observa Tn gluma prietenul lui, dacd
fu vei fi Tn stare sd faci asta?
Susan Johnson
Hazard nu se obosi sa rispundi, dar msasi ta cerea
lui era un raspuns.
Zece minute mai tarziu, tot aurul era ambalat si
Tncepuri sa-l ridice si sa-l Tncarce pe cai. Dura destui de
mult pana cand Tntreg sirul de ponei fu echipat cu poveri
§i pand ce Lup-Razvratit porni la drum pe cirarea pieptisa
neumblati, cunoscuti numai de indienii absarokee.
Odata cu aurul, el lua cu sine impresiile fascinante pe
care ochii lui patrunzatori le culeseseri Tn legatura cu
Dit-chilajash si frumoasa lui ostatica.

Capitolul 10
— Cine-a fost? Tntreba Blaze, cand Hazard reveni Tn
cabana.
— Ba-goo-ba, fratele meu, traduse el.
— Provii dintr-o familie mare?
— Am fost singur la pirinfi. Nici unul din frafii sau
surorile mele n-au trait Tndeajuns cat s i mearga pe picioare.
— Dar, daca el e fratele tiu...? zise ea Tntrebitor.
— In tribul nostru, obiceiul e s i Ii te adresezi rudelor de
parte b irb ite a s c i ale sofiei tale cu denumirea de „frate“,
f i s i le tratezi ca atare.
— E§ti c is ito rit? Tntrebi Blaze, glasul ei nereufind
s i-i ascundi pe deplin focul resimfit.
— Acum nu.
Hazard rosti cele do ui cuvinte foarte lent, ca si cum
ar fi fost nesigur de realitatea declarafiei lui.
— Ce-nseamni asta?
D oui picioare lungi fi goale zburari afari din
afternuturi fi, dintr-o zvacnire a trupuiui, Blaze s iri jos
din pat, rim'anind fafi-n fa fi cu Hazard. Pitura usoara
de lani, era Tnfif urati Tn jurul ei ca o mantie regali.
Cum el nu raspundea nici intrebarii, nici privirii ei
pitrunzitoare, Blaze murmuri, cu gias dulce ca mierea.
— Acum nu? Ce convenabil! Poate ieri. Poate maine,
126
'dragostea
dar nu acum. Ar fi trebuit sa-mi dau seama. Inca un „om de
lume“ afemeiat! Presupun ca toate barfele aceiea pe care
ie-am auzit despre dumneata in Virginia City au uitat sa-fi
menfioneze statutul de om casatorit pentru ca, la urma
urmei, dublul standard funcfioneaza Tn vestul sal bat ic tot
atat de bine ca si Tn est. Din nu ftiu ce motiv Tmi Tnchipuiam
ca aici, Tn netulburata marefie a naturii, n-a patruns corupfia
unor asemenea Tnselatorii. Cat de proasta am fost! exclama,
izbucnind Tntr-un scurt f i neplacut hohot de ras.
— A murit, spuse Hazard Tncet.
Obiceiul absarokee era sa se evite orice referire la
morfi. Acestia plecasera la „tatal“ lor, Ah-badt-dadt-deah, f i
ca f i El erau sfinfi. Dar Hazard ftia ca Blaze nu s-ar fi
oprit pana cdnd el nu ar fi raspuns, a fa ca, defi cu m ulti
refinere, rostise cuvintele.
Blaze tacu imediat, simfindu-se vinovata ca-l acuzase
pe nedrept.
— Imi pare rau, Tfi ceru scuze, ochii albaftri fiindu-i
plini de simpatie. Cum s-a Tntamplat?
— A f prefera sa nu vorbesc despre asta, replica
Hazard, cu trupul Tncordat de suferinfa.
— Desigur. larta-mi.
Straduindu-se sa-si Tndepdrteze gandurile de la Tmpre-
jurarile morfii lui Aripa-de-Corb — o amintire care f i acum,
dupa ani Tndelungafi, Tnca TI mai obseda, macinandu-l cu
remufcari — Hazard Tncerca sa-si recapete echilibrul
emofiilor recur gand la o conversafie mondena.
— Lup-Razvratit a plecat, si am venit sa te-ntreb daca
astazi n-ai chef sa te scalzi. §tiu ca nu-fi plac izvoarele de
munte, dar apa din lac nu este rece. O Tncalzefte soarele.
— Faci baie Tn fiecare zi? se mira Blaze.
Ea Tnsafi nu era imuna fa dorinfa de a trai Tntr-o
igiena normala, dar Tn condifiile comode ale viefii bogate
Tn relafiile sociale din Boston, Tmbaierea zilnica nu era
chiar necesara.
— La poporui meu, asta-i o datina.
— Chiar si iarna?
127
— §i iarna.
— Mi se pare absurd! exclama ea, cutremurandu-se
usor. Imagineazi-fi: pe vreme geroasi!
- N u - i mai absurd decat unele dintre obiceiurlle
voastre. De exemplu, crinolina: este seducitoare pe vreme
vantoasa, sau atunci cand pafesti pe urmele unei doamne
care urci la etaj, dar cu greu ar putea fi considerata ca
fiind cel mai practic vefmant.
— Ai marcat! recunoscu Blaze cu oarecare neplacere.
Hai sa nu ne contrazicem f i r i rost.
— De acord. Ai vrea sa te scalzi mai Tntai? o Tntrebi
el cu o fermecitoare poiitefe.
— N -af vrea sa ma scald deloc, replica Blaze, pe un
ton la fel de placut dar categoric.
— La un moment dat va trebui s-o faci.
— Nu v id de ce.
— Nu zau, Boston,.nu pofi fi atat de obtuza!
— Zici despre mine ca-s obtuzi? riposti ea, cu o
inconfundabili izbucnire de minie.
— Adineauri am spus asta. Mai efti §i tare de urechi?
— Nu-mi place sa fiu tiranizati.
— Iar mie nu-mi place s i stau aici, certandu-mi cu un
copii rasfifat. Ca sa-|i spun de-a dreptul, dom nifoari
Braddock, d a c i nu te speli o s i mirofi urat. §i Tn cabana
asta nu-i loc pentru o...
— M i imeninfi? Ti tiie ea vorba, a tit tonul cat f i
atitudinea fiindu-i pline de semefie, r is fif f i enervare.
Era o grefeala de novice pentru cineva care avea de-a
face cu Hazard. Re|inandu-fi toate reacfiile preferate, el
se mulfumi sa-fi Tncrunte sprancenele. Autocontrolul lui
fu extraordinar.
— §i daci nu fac baie, o s i ma omori? TI sfid i ea.
— Nu fi proasti!
— Atunci o sa m i bafi?
— Ai1fi tentant, zise el, cu un suras de sfant.
— Cafi oameni ai ucis deja? C it de mulfi? Spune-mi:
o mulfime?
dragostea
— Destui.
— Precizeaza un numir. Vreau sa stiu c it de
Tnspiimantati ar trebui s i fiu. C it de curajos pofi s i fii
cand ameninfi o femeie pe jumatate c it tine de Tnalta.
El Tnci nu se gandea s i mufte din momeala ei.
— N-o s i fac baie, ticilos ce efti, declara ea pe un
ton categoric, strangind cu mai m ulti putere pitura.
Si deodati, s e m in i cu o pisicufi Tndrizneafi, luptan-
du-se nu prea convinsi cu ceva mult mai mare f i mai
curajos decat ea.
— Nu m eriti s i mori pentru asta, Boston, zise el
zimbind.
Era, Tn sfarsit un zambet adevirat, si braful lui se
Tntinse spre ea, dezechilibrand-o. Cu o expresie de surprin-
dere pe fata, Blaze cizu catre el si se pomeni prinsi Tn
brafe f i finuti strans la pieptul lui.
— L a s i-m i jos! strigi, zbitindu-se s i scape din
strinsoarea lui ca de menghini. Pune-mi jos Tn clipa asta!
Cuvintele Ti fura suierate Tn aerul diminefii Tnsorite,
deoarece paf ii lungi ai lui Hazard o purtasera afari din
cabani f i apoi pe cirarea ce ducea spre lac.
— Daca nu-mi dai drumul imediat, o s i te lovesc, lua-
te-ardracu’!
Mainile ei mici se s trin s e ri pumn.
Ochii negri si amuzafi Tntalniri o clipi fulgerele din
privirea ei.
— Ca unul care sunt antrenat Tn incursiuni f i razboaie
si, a§ putea adiuga, abia de curand revenit dupi patru
ani de lupte sangeroase purtate Tmpotriva Sudului, iarta-
m i daci ameninfarea ta nu-mi umple sufletul de groazi.
Gura i se schimonosi din cauza unui ranjet cu' greu
de refinut.
- — Totufi e foarte curajos din partea ta, a d iu g i.
Si ironia pe seama ei stirni §i mai mult sentimentul
de frustare, f i a fa enorm, al lui Blaze. Din cafi birbafi
Tntalnise ea Tn viafa ei, Hazard Black era singurul care nu
voia s i-i faca pe plac. Nu numai c i refuza, dar Tnsifi
123 # 2 ^
Susan Johnson
insistenfa lui parea Tntotdeauna sa-i alimenteze nu se
stie ce umor personal. Ce barbat odios, demn de dispref!
Cum de se putuse ea varT Tn aceasta situafie incredibila?
De parea i-ar fi citit gandurile, el spuse:
— ia gandeste-te: Tn mod normal, la ora asta Tnca ai mai fi
dormit Tntre asternuturi de matase, cu perdelele trase, Tn
vreme ce slujnicele nici macar n-ar fi Tnceput s£-fi prepare
micul-dejun.
— In schimb, mor de frig pe nu stiu ce varf de munte.
— E cald, o contrazise el cu simplitate.
— Asta-i parerea ta!
— Ti-ar placea sa-fi fie mai cald? susura el insinuant.
Ajunsesera la marginea lacului. Suprafafa apei ce se
Tntindea la picioarele lor era argintie transparent^ ca sticla.
— Credeam ca fi-au revenit uneie scrupule, TI tachina ea.
— Batranul coiot ne Tnvafa sa acceptam fragilitatea
omeneasca, replica Hazard cu calm.
— Genul acesta de gandire flexibila trebuie sa fie
placut pentru constiinfa.
— Eu as zice ca e realist. O calitate pe care ar trebui sa
fi-o dezvolfi. Taticu’ nu-i aici. Deocamdata, banii lui Taticu’
nu au importanfa. Nu mai esti izolata fafa de realitatea
lumii. Si cu cat mai curand vei accepta asta, cu atat mai
ufor va fi pentru noi amandoi.
— Vai, vai, vai! exclama Blaze cu^glasul ca un tors, si
ridicandu-si privirea printre genele-i dese catre ochii negri
si seriosi ai iui Hazard. Ce interesante, chiar prea
interesante sunt predicile noastre despre viafa!
— Esti o adevaratd ticaloasa, sopti Hazard extrem de
Tncet. Si daca n-as fi fost educat sa nu profit de slabi-
ciunea fizica a unei femei, tare mi-ar placea sa te bat ca
sa var pufina rafiune Tn tine.
Dorea ca ea sa-l palmuiasca. Un bun motiv ca sa-i
tragi si el una. Dar ea nu-l palmui. Replica pe un ton rece
si disprefuitor, cel rezervat de obicei pentru un servitor:
— M-as putea aftepta la asa ceva din partea ta.
— Nu, Boston, te-nseli, se apari el, brusca dorinfa
IT*' ^Blaze, dratjostea mea.
fiindu-i retezata de raceala din glasul ei. Defi ideea asta
e al dracului de ispititoare.
— Daca eu... daca as fi barbat — exploda Blaze,
enervata la culme de colosala siguranfa de sine din
Hazard — te-af ucide.
— N-ai fi avut fansa asta. Daca ai fost bSrbat, nu mai
erai in viafa, remarca ei impasibil.
— Cata certitudine! TI lua ea peste picior, fierband
de manie.
— Tu, scumpo, esti un novice, si Tn aceasta parte a
farii, ageamii cu gura mare nu traiesc foarte mult.
Oricat de enervanta era femeia asta mdnioasa, faptul
de a o simfi Tn brafele lui avea efecte tulburatoare asupra
scrupuielor lui. Numai o hotarare ca de ofel Ti finu sa nu
se apiece si sa guste focul fierbinte al buzelor ei pline fi
fermecatoare. il ispitea. Chiar f i limba ei neferecata il
intriga. Avea un soi de Tndrazneaid care TI provoca. Oare
Tndrazneala aceea obraznica, vitalitatea furtunoasa si
nestapanita sa fi fost ceea ce-l fascina? Sau numai aminti-
rea vitalitafii ei transformate Tntr-o foame sexuala era cea
care-1 atragea f i-i fermeca, cea care venea Tn Tntampinarea
propriei lui senzualitafi cu o intensitate patimasa?
— Nu m-ai vazut cum trag cu arma, replica Blaze,
Tntrerupand fara sa ftie amintirile Tnfierbantate ale lui
Hazard tocmai la timp.
— In cazul acesta, Tntr-o zi va trebui sa punem la
incercare iscusinfa fiecaruia f i sa facem o partida de
trageri. Afa ceva i-ar placea firii tale setoase de sange,
domnifoara Braddock?
— Cu greu Tmi Tnchipui ca, dintre tofi oamenii, tu efti
cel care sa ma acuze ca a f fi setoasi de sange.
— Unde ai Tnvafat aceasta fermecatoare mdemanare
de a transforma orice conversafie Tntr-o Tncaierare verbaia?
Ai face bine sa intri Tn politica, domeniu Tn care caiomnierea
a devenit o arta. A f paria pe herghelia mea de cai ca a ta
s-ar clasa pe unul din cele mai bune locuri.
— Imi dau seama ca modelul feminin preferat este acela
££->'• 131
Susan Johnson
timid, ascultator f i rusinos — zise ea pe un ton infepat
— ca esti obisnuit cu femei mereu zambitoare fi supuse.
— Nu e neaparat ca cele doua femei sa se includa
una pe cealalta, riposta el, parand ca-si aminteste ceva.
— Genul asta de femeie mi se pare insipid, ca un ceai
vechi de-o zi.
— O exprimare delicata, ca de obicei, replica el calm,
dar pentru a scurta acest dialog plin de sarcasme, si
deoarece eu imi caftig traiul muncind — ai auzit despre
muncS, presupun, chiar f i la altitudinile rarefiate de.pe
Beacon Hill — preferi sa faci baie cu sau fara patura asta?
— Prefer sa nu fac baie deloc, se Tncap&fana ea.
— Din pacate, asta nu-i la alegerea ta.
— Sper, Jon Hazard Black, ca vei arde in iad!
— Sper, domnifoara Braddock, ca ftii sa Tnofi!
Si cu aceste cuvinte, o azvarli tocmai Tn mijlocul
lacului liniftit.
Cand ea se izbi de apa, fipatul putu i i auzit pana la
jumatatea drumului spre Diamond City. Dar o secUnda
mai tarziu Blaze pieri din vedere, sub apa, f i Hazard se
arunci Tn unde cu un plonjon demn de un concurs de
viteza, biestemgndu-se ca nu za bovise cat sa afle daca ea
§tia sa Tnoate. Despicand apa din cateva miscari rapide,
ajunse Tn mijlocul lacului, unde adancimea era Tndeajuns
de mare pentru a exista pericolul Tnecului. Se scufunda si
o vazu imediat prin apaiimpede, o apuca de un brat care
era deja lipsit de vlaga, fi o trase spre suprafafa. O finea
sus, firoind toata f i tremurand, Tn afa fel Tncat capul fi
umerii sa-i fie deasupra apei. In timp ce taia apa Tntr-un
ritm lent, Tfi ceru scuze ca o speriase.
— Imi pare rau. Niciodata nu mi-a trecut prin minte ca'
s-ar putea sa nu ftii sa Tnoti.
Cu apa scurgindu-i-se de pe fafa fi din par, cu buze
tremuratoare, Blaze se rasti la el.
— Dracu’ sa te ia!... ftiu sa Tnot... afurisita... patura...
finea... picioarele... mainile!
Daca o privire ar putea s£ ucida, Tn clipa aceea fi
132
dragosfea
acolo el ar fi Tncetat sa mai existe. Dar chiar atunci
pantalonii de piele ai lui Hazard se frecara de coapsa lui
Blaze, si focul ucigator din ochii ei se transformara Tn ceva
cu totul diferit. Sim findsocul devastator, Hazard trase
adanc aer Tn piept. O dorinfa instantanee goni ca o flacara
de-a lungul traseelor senzuale ale trupuiui si minfii lui.
Blaze simfi un vai de pldcere, simfi cum dorinfa
arzatoare se raspandeste de la furnicatura din punctul de
contact asemenea luminii rasaritului de soare. Amefita
de o brusca slabiciune, Tnchise o clipa ochii si se Tnfiora
Tn brafele lui. x
— Ti-e frig, sopti Hazard, la gdndul ca ori va face
dragoste cu ea, ori va muri; si abia mai respirand. Da-mi
voie sa te Tncalzesc.
Dintr-o data, gura lui fu aproape, cuvintele mangaindu-i
obrazul. Cople§it de dorinfa intensa, Hazard nu mai
gandea, ci doar simfea. Brafele i se Tncordara, tragand-o
mai aproape, apasand trupul ei catifelat §i rece de al lui.
Ea TI simfea ca pe o caldura solara; o erecfie minunata,
ivita doar de cateva clipe si care capatase viafa doar
pentru ca el o dorea. O dorea, Tn ciuda cuvintelor lui reci,
rationale de azi-dimineafa, o dorea atat de intens Tncat
atingerea Ti starnea aceeasi pasiune arzatoare. Degetele
ei palide se sprijinira, apoi se prinsera bland de umerii lui
iafi. Simfind mica greutate a mainilor ei, el se cutremura, §i
asta o bucura; o bucurie salbatica, nestapartita, ca totu§i
se putea ajunge la Jon Hazard Black. De acum inainte, gandi
ea vlaguita dar cu o Tncredere Tn sine reTnnoita, am <>arma
tmpotriva acesiui temnicer, Tn minte Ti aparu si se intensified
sentimentul puterii, pe mdsura vrajei care o cuprindea
cand simfea erecfia lui Hazard langa coapsele ei.
Experimentand nou-descoperita putere, Blaze T§i agita
usor partea de jos a trupuiui, Tnainte si Tnapoi, de-a
lungul trupuiui Tncordat si rigid al lui Hazard.
O cutremurare zgudui umerii de sub mdmile ei. Fu
prima ei slaba incercare de a simfi gustui puterii. Isi Tntoarse
imperceptibi! fafa spre el, totu?i el o simfi §i astepta,
133
Su5an Johnson
finandu-§i respirafia, cat timp ea se rasuci ceva mai mult
catre gura lui calda. Apoi ea se mai intoarse cu cateva
grade pana cand, in sfarsit, buzele-i catifelate se contopira
cu marinimie si ispititor cu cele ale lui Hazard.
— Te vreau... in mine, §opti ea.
Pofta trupeasca exploda in mintea lui §i gura lui cobori
peste a ei, raspunzandu-i intr-un mod fierbinte, arzator,
care o fdcu sa uite cine asupra cui avea putere.
Reacfiona si ea: toate nuanfele dorinfei ei senzuale si
ale pasiunii imbobocite erau incantdtoare in noutatea lor;
o intensitate iiespus de placuta, extraordinary, cu care se
mandrea, deoarece era o tanara rasfafata care credea cd
putea sd aiba tot ce dorea. Si in momentul acela arzator,
glorios, care tocmai trecuse, descoperise ca putea sa-l
aiba pe Hazard Black oriunde, oricand, oricum. Era <>
victorie dulce, imbatalor de dulce, decise ea, Simfindu-I pe
Hazard chinuit sub mdinile ei. Era o dulceafa de care
puteai sd devii dependent.
Viteza era acum singurul lucru la care reu§ea sd se
gandeasca Hazard. O finea strdns, de pared apasarea
trupuiui ei ar fi fost salvarea, ca si cum austeritatea pe
care o practicase in acea dimineafa n-ar fi fost decat un
preludiu, o ispasire pentru ceea ce avea sd vina. „Din partea
unui barbat normal e de asteptat sa-si satisfaca pasiunile",
isi reaminti el cuvintele Batranului Coiot, subconstientul
lui imltdnd focul ce-i curgea navalnic prin sange.
Mdinile lui slabira stransoarea §i ea se pomeni stand
in picioare. Uimita, Blaze isi deschise pleoapele si mirarea
din ochii albaftri se oglindi in ochii negri ca smoala,
plini de o pasiune nestapdnita.
Incertitudinea ei se risipi, caci privirea lui Hazard nu
Idsa loc de indoieli. Ea lasd patura sd-i cada in apa.
— Fagaduie§te-mi... murmura, mdna ei mangaind
alene mu§chii incordafi de pe pieptul lui Hazard; ... faga-
duie§te-mi cd md vei iubi...iar...si iar...
El doar o atingea, si ea il dorea, dorea sd traiasca tot
farmecul iubirii lor, voia sd se joace in aceastd gradina
P * 134
nou-descoperita a placerilor, sa ademeneasca si sa se
amuze cu nou-descoperitele ei puteri.
— Fagaduiesc, raspunse Hazard Tntr-o suflare abia
auzita, ridicand-o iar in brafe pe Blaze printr-o miscare
rapida si mdreptandu-se catre mai. Saruta-ma, spuse cu
gias ragu?it, apropiindu-si de ea geneie ude. Acum!
Cu o timiditate salbatica ce se potrivea cu senzafiile
ei de Incepatoare, brafele lui Blaze Tnlanfuira gatul lui
puternic. !§i ridica fafa si se Tntinse sa-i atinga gura.
Amintirea si necesitatea TI ghidara pe Hazard cdtre
muschiul moale de sub tufele de anin. Peste cateva clipe,
Tn timp ce stateau amandoi culcafi sub ramurile verzi si
Tnfrunzite, cu trupurile umede §i Tmpreunate, cu gurile
calde f i strivite, Blaze sopti:
— Crezi ca sunt teribila?
Varful trandafiriu al limbii ei fi linse in joaca gura,
cocheta jucandu-se de-a flirtul — fascinand si fascinata,
usuratica precum un copil rasfafat.
* — Mmm... murmura el, ciugulindu-i la randul lui gura.
Ochii ei langurofi se deschisera larg, vrajitoarea
Tnca neavand siguranfa de sine Tn jocul dragostei.
— Teribil de lacoma, §opti Hazard. Nu-i sade bine unei-
doamne, Ti reprosa el Tn gluma, Tn timp ce un zambet de
tachinare Ti rotunjea gura superba. Teribil de nerefinuta,
continua Tn soapta, sarutand cu delicatefe o spranceana,
si teribil de dezirabila, Tncheie el cu un gias profund Tn care
se simfea placerea anticipate a carui caldura n mangaie
obrazul Tn timp ce trupul se a§eza peste al ei.
Blaze zambi — un zambet neasemuit de frumos, tot
atat de irezistibil ca si candoarea din ochii ei.
— lubeste-ma, porunci ea. Acum!
— Placerea este de partea mea, doamna, murmura
Hazard, departandu-se de ea ca sa-§i scoata pantalonii.
Cand facu aceasta mi§care o vazu — punga lui sacra
— agafata de copacul de pe mai. Mica amuleta de leacuri
era Tncarnarea viziunii sale, laolalta cu toate obiectele sacre
vdzute de el In viziunile lui; investita cu puteri supranaturale,
Susan Johnson
ce-i dadeau putere si binecuvantari. Pungufa legata era
un talisman protector si Spiritul Forfei lui Vitale: o bland
de puma Infa§urata Tn jurul unor bucafele sfinte de
fragmente pamant esti. Si acele bucafele de piatrd, de
pene si de oase erau ceea ce-l finusera pe el teafar, la ele
se ruga el, ele TI Tndrumau, Ti reaminteau care-i era datoria.
Se ridica Tncet Tn picioare, interdicfia pe care singur f i-o
impunea fiind o cumplita suferinfa Tn acest paradis al
simfurilor. Departandu-se pufin de Blaze, ramase nemiscat,
Tmboldit cu putere de dorinfa. Nu avea Tncredere cd ?i-ar
pastra hotararea dacd ar mai fi atins-o. In cele din urmd,
cand ochii ei se deschisera mirafi, el spuse:
— larta-ma. Vrei, te rog, sd te Tntorci acum la cabana?
Un du§ rece ar fi fost mai pufin §ocant pentru Blaze,
al carei trup vibra de viafa, dorinfa ei nefiind mai pufin
intensa decdt a lui Hazard. Statea culcata Tn alcovul ei de
muschi cu naturalefea unei nimfe a padurii, dar ochii ei
alba§tri §i stralucitori erau limpezi f i aveau o privire
tdioasa — antiteza acelei viziuni poetice.
— Sd nu faci asta, spuse Tn obisnuita ei maniera di recta.
In sinea lui, Hazard !§i zise cd era cea mai frumoasa
femeie pe care o vazuse vreodata. Ochii ei Ti refinura
privirea, dar el ramase tdcut.
— De ce? Tntrebd ea.
— Cineva trebuie sd fie rafional.
— De ce? repeta ea, cu inocenfa §i cu simplitate.
El nu dispunea de un raspuns pe care ea I-ar fi Tnfeles.
Sau chiar dacd putea Tnfelege tot ce simfea el Tn legatura
cu datoria, cu importanfa pe care 0 avea pentru poporui lui
misiunea asumata de el, acesta nu era Tntregul adevar. §i
doar nu avea sa-i explice cd ea i se parea atdt de tulburator
de ispititoare Tncat Tfi putea imagina saptamani nesfarsite
petrecute cu ea Tn pat. Nu voia ca ea sd stie asta. Sau cat
de Tndrdgostit era de ea, ca un adolescent amefit. Cum
nevoia lui de a o atinge, senzafia extraordinary pe care o
simfea In prezenfa ei erau ca o vrajd magica. El avea o
sarcina de Tndeplinit si nu dispunea de timp pentru a se
dragostea m e a .^
Tndragosti. Poate cand treaba asta se va fi sfarsit, cand
clanul lui avea sa se afle Tn siguranfa, Tsi va lua o vacanfa
§i se va Tntoarce Tn est. Unde anume nu va avea importanfa
pentru nici unul dintre ei. Era sigur de raspunsul ei, tot atat
de sigur pe cat fusese din prima zi cefoasa^ cand !§i
ridicase privirile fi o vazuse stand deasupra lui. Intre ei doi
exista o afinitate uimitoare, si cu experienfa lui vasta o
recunoftea ca fiind rarisima.
Blaze vazu un barbat necllntit ca moartea, Tncremenit Tn
retragerea lui. Nu te puteai Tn$ela Tn privinfa Tncordarii. O
simfea §i ea — dorinfa arzatoare dintre ei, asemenea unui
fitil care arde mocnit. Dar ea nu voia sa se retraga, nu voia
sa fie rafionala. Neconstransa de motivele care-1 stapaneau
pe Hazard, ea admitea deschis atracfia lor §i nu dorea
decat sa exploreze frumusefea uimitoare ce se nastea din
fiinfele lor. Putea fi ea naivS Tn probleme de sex, dar
recunostea dorinfa Tn ochii barbafilor— o cunoscuse
Tnca de cand lasase Tn urma cosifele copilariei.
— Ai de gand sa-mi raspunzi? insists ea, ridicandu-se
pe jumatate si sprijinindu-se Tn cot, Tntr-o pozifie nerufinat
de provocatoare.
— Nu, zise Hazard cu gias rastit.
Rotunjimea supla a mijlocului ei, §oldul f i coapsa
aveau efecte dezastruoase asupra autocontrolului sau.
— Te vreau. Credeam ca si tu ma vrei. Nu Tnfeleg ce
altceva mai conteaza.
— Din nefericire, zise el cu regret, aproape orice altceva
conteaza.
— §i toate astea nu pot astepta?
— Sau sa dispara? sugera el cu blandefe.
— Ar fi bine.
— Ar fi si mai bine daca tu te-ai Tnapoia la cabana.
Ea Ti contempla alene izbitoarea frumusefe barbateasca.
— De ce nu te Tntorci aici?
Cu o iscusinfa plina de viclenie, facu o pauza apoi
mana ei mica netezi mufchiul moale de ISngS foldul ei.
— Exista o duzina de motive, dar nici unul pe care s3
137
Susan Johnson
banuiesc ca te-af putea face sa-l Tnfelegi.
— Incearca-ma.
El izbucni fn ras, dublul Tnfeies al cuvintelor parandu-i-
se ispititor.
— Ei, bine, mai Tntai fi-ntai... eu muncesc. Din greu.
— Pana acum asta nu parea sa te necajeasca.
Blaze era ca un copil mic, decis sa obfina ceea ce dorea.
— Lasand asta la o parte, continua el, glasul
tradandu-i amuzamentul, noi doi suntem adversari.
— Nu zau? se mira ea, parea nevenindu-i sa creada.
— Cand vrei ceva, Tfi schimbi convingerile la iuteala,
nu-i asa? sopti Hazard, amintindu-fi amenin{arile pe
care i le adresase ea ieri — drace! — doar cu cateva
minute mai inainte, Tn drum spre lac.
— Niciodata nu castigi ceva fiind rigid, susurd ea
dulce. Cuvantul meu de ordine este oportunitatea.
— Cred, zise el cu brusche|e, ca ar trebui sa continuam
aceasta discu|ie atunci cand vei avea ceva haine pe tine.
Ea era conftienta de forfa lui fizica precum si de
dorin|a lui acuta.
— Te deranjeaza sa ma vezi goala?
— Ma deranjeaza faptul ca tatal tau §i prietenii lui vor
si-m i ia parcela. Prin comparable, orice alt deranj pa Ieste.
— Dar eu nu-|i vreau terenul.
— Iar eu nu-fi vreau farmacele intime, declara Hazard
cu hotarare. Nu face mutra asta §ocata, adauga, ducandu-
se spre ea si tragand-o sa se ridice. Cu siguranfa stii ca
despre asta discutam.
Atitudinea de flirt fu Tnlocuita printr-o rapida explozie
de manie, pe care Hazard o considera mult mai nepri-
mejdioasa de Tnfruntat.
— Esti grosolan, riposta Blaze plina de antipatie si
eliberSndu-§i mana din stransoarea lui.
— Iar dumneata, domnifoara Braddock, efti o bucafica
prea scumpa pentru mine, replica Hazard, a carui voce
bldnda deveni pentru prima data muscatoare. Ar fi mai bine
sa Tnveti de pe acum ca nu oricine este gata sa se Iase
'^ ^ p ia z c . dragostea
cucerit de... farmecele dumitale. Afa ca hai sa ne pastram
distanja. Pe mine ma intereseaza o relate platonica, adauga,
privirea lui recapitandu-fi calmul. Ceva ce nu ne va cauza
necazuri nici unuia dintre noi.
— Platonica... zise Blaze, de parea ar fi cercetat o
marfa de catitate foarte proasta.
— Platonica, repeta el. Asta-i cuvantul meude ordine.
Pentru mai multa siguran{a Tfi tinea privirea nedezlipita
de spranceana ei stanga; deoarece Tn momentele acelea
logica lui se lupta ca sa reziste cerinfelor insistente ale
trupuiui sdu.
Parodia aceasta facu sa apara o strafulgerare de
ciuda Tn imenfii ochi albaftri. Apoi, pe un ton taios,
Blaze spuse:
— Foarte bine!
Si risucindu-se brusc Tn loc, se Tndeparta.
Hazard Ti urmari cu privirea mersul unduios, trupul
zvelt, cu rotunjimi ispititoare, |inuta mandra a capului si se
blestema cd avea scrupule. Oare va veni o vreme cand sd-i
poata explica si ei viziunea lui, cand Ti va putea satisface
dorjn|a?
Intaratata f i confruntandu-se acum pentru prima
datd Tn via|a ei cu o provocare, Blaze zambi. Stia ca t^tdl ei
avea s-o salveze, de asta era sigura. Pana atunci, Jon Hazard
Black si scrupulele lui, for|a lui cumplita f i ciudata-i
sensibilitate trebuiau sa fie luate cu asalt de un asediator
hotarat sa Tnvinga.
Cand se Tnapoie de la lac, cateva minute mai tarziu,
Hazard Tfi facu doar doua sandvifuri f i pleca la mind.
Nu-i adesa nici un cuvant lui Blaze, decis sd pastreze
distanta, decis sd evite orice alta discugie referitoare la
tulburatorul subiect af refa|iilor sexuale.

Colonelul Braddock privea cum ghidul indian aprindea


un mic foe, defi gandurile Ti erau Tn alta parte. Oare Blaze
era rdnita, tratata cu brutalitate? Oare latura salbatica
p H , 139
Susan Johnson
a individului acetuia, Hazard, avea sa abuzeze de fiica
lui? Cine ftie cum avea sa reacfioneze barbatul acela in
condifii de stres. Billy Braddock isi facea griji si in legatura
cu Yancy. Imprevizibil si iute la manie, Yancy era ultimul
om pe care s-ar fi g§ndit sa-l Iase nesupravegheat in urma,
la Confederate Gulch, dar Millicent solicitase sprijinul lui,
asa ca el ifi daduse acordul. Yancy venise la el acum doi
ani, cu recomandari bune, asa ca-l angajase ca admi­
nistrator al fabricii sale. Se dovedise a fi de prima mana in
ceea ce privea organizarea; de fapt, el se ocupase extra-
ordinar de bine de logistica intregii calatorii actuate. Dar
Yancy era irascibil fafa de subalterni fi, ca mulfi dintre
semenii lui sudifti, avea prejudecafi de neclintit impotriva
oricarui om cu piele de culoare mai inchisa decat a lui.
Pana acum, prejudecata aceasta nu contase, deoarece
Yancy raspundea fafa de el, iar el nu tolera discriminarile.
Tnsa era posibil ca Yancy sa porneasca de capul lui
urmarirea acelui Hazard, facand ceva ce ar putea s-o puna
in pericol pe Blaze. Nu exista nici o posibilitate ca sa afle
dacd in timpul zilei Blaze se afia cu indianul, in mina, sau
daca, in cazul unui atac, ar cadea cumva prosteste intr-o
capcana, si numai Dumnezeu ftie ce-ar fi Hazard in stare
sa-i faca daca ei ar urea dupa el inarmafi cu pistoale. Prin
mintea coloneluiui treceau torturile diabolice atribuite
indienilor. Voi face orice va j i necesar pentru a-l pololi pe individ,
decise in sinea lui. Blaze e tot ce am pe lume.
Aroma de cafea ii ajunse la nari fi gandurile rata-
citoare il revenira spre foe, la priveliftea cafelei care
clocotea intr-o ulcica atarnata deasupra flacarilor.
— Poate ca-i vina mea, spuse cu voce aproape tare,
mintea fiindu-i obsedata de ideea captivita|ii lui Blaze.
Colonelul Braddock ofta, se uita in jur ca un om care n-ar
fi prea sigur unde se afld fi ifi continua gandul cu gias tare.
— Am Idsat-o sd piece. N-ar fi trebuit. Si acum...
Ofta iar, coplefit de o tristefe tot mai adanca.
Nu era limpede dacd sarmanul colonel ii explica lui ceva
sau dacd vorbea singur, dar Cal-Patat rdspunse calm:
p * 140 ^
draqosi'ea m e a .^ '*"f*

— Ostatici. Menfin pacea. Nu face rau la ei.


— E?ti s ig u r ? Tntreba colonelul, ai caror ochi prinsera
viafa pentru prima data de cand cei Tncepuse calatoria.
— Crows nu scalpeaza, declara Cal-Patat. Nu ucid albi.
Crows la fel cu bannack, adauga cu gias mai scazut. Stiu
ca oameni albi place iarba pe preerie.
Billy Braddock Tsi Tndrepta spinarea, simfindu-se brusc
mai Tncurajat.
— Cat de mult spuneai ca mai e pana la raul Cenusii?
Cat mai avem de mers pana sa gasim clanul lui Hazard?
— Poate cdnd soare rasare iarasi. Rau nu departe,
raspunse indianul.
Tatal lui Blaze se relaxa, trupul lui parasindu-si finuta
rigida. Faptul ca ghidul acesta parea foarte sigur de motivele
lui Hazard era iinistitor. Daca ostaticii erau folosifi pentru a
se menfine pacea, atunci Hazard va fi de acord sd nego-
cieze. Dar Tn mintea lui se strecurara din nou Tndoieli
chinuitoare: Cat de mult va dura pana sa ajungd la clan, apoi
sa se inapoieze la mind? Si in timpul acesta, cum va reac(iona Blaze
fa\d de cel care o tinea captiva?
— Bea, spuse ghidul, Tnmanandu-i coloneluiui o ceasca
de cafea aburinda. Cafea ajuta, declara el pe un ton grav.
Nu obosit.
Cafeaua era foarte dulce, asa cum Ti placea ghidului.
Dar Cal-Patat avea dreptate. Dupa ce bau cafeaua, colonelul
nu se mai simfi atat de obosit, si cand la scurta vreme
dupa aceea incalecara din nou, colonelul constatd ca era
gata sa calareasca peste orice munte i s-ar fi ivit Tn fafa.

Capifo/uf 11
Impacandu-se cu ideea unor ceasuri petrecute Tn singu-
ratate, Bfaze tocmai se instalase Tn fotoliu cu un ziar vechi
de o luna cand usa se dadu de perete. Ridicandu-si privirile,
vazu un baiat stand Tn valui de lumina pe care soarele TI
revarsa prin deschizatura usii. Claia lui de par blonziu era
p K 141 ^
Susan Johnson
rdvdfitd, ochii cenusii aveau o expresie serioasa, iar brafele
robuste fineau doua pachete legate cu sfoara.
— Am adus nifte Iapte si carne, explica el pe un ton
grav. Ferguson a taiat ieri un juncan.
— Tu esti baiatul care a cules fructele din padure?
— Da, doamna, rdspunse el politicos.
— Intra in casa, fl pofti Blaze, ridicandu-se fn picioare.
Voi lua eu pachetele. Le duse la tejgheaua de langa chiuveta
§i, nefinand seama de talentele ei culinare, intreba:
— Ai vrea sa mananci ceva?
— Nu, va mulfumesc, doamna, refuza el cu politefe.
Cand trecuse pe la mina sd-fi primeasca ordinele
pentru ziua aceea, Hazard fi spusese ca ea nu se pricepea
sd gateasca. Acum, fncepu sd stranga teanc farfuriile
ramase de la cina din ajun.
— Nu trebuie sd faci asta...
Blaze tacu, nestiind cum sd i se adreseze.
— Jimmy, doamna, Jimmy Pernell, se prezentd el,
aranjand sarea f i piperul chiar fn mijlocul mesei.
— Nu-i necesar, fncepu Blaze iar, urmarind cu privirea
mifcaiile rapide fi sigure ale baiatului.
— El mi-a spus sd fac asta, doamna, rdspunse Jimmy,
fntinzand mana sd ia ligheanul de vase atarnat fntr-un cui,
langa soba de gatit. §i mi-a zis sd vd ajut fi la pregatirea
mesei de pranz.
— Te platefte? se interesa Blaze, uimita de siguranfa
cu care trebdluia el.
— O, bine’nfeles, doamna! rdspunse el, ridicandu-fi
ochii de la ceea ce facea. Hazard platefte fntotdeauna foarte
bine. Mama fi spala si-i calca toate cdmafile. El o plateste
cu cinci dolari bucata. Si sora mea Abby copiaza pentru el
unele din legile noi pentru zece cenfi cuvantul. §i aia micu’
deocamdata nu poate sd caftige bani, da’ Hazard zice cd
oricine care-i atdt de dragalaf merits o rasplata macar
pentru ca-i zambeste fi-l fnveselefte. Nu trebuie sd vd facefi
nici o grija, doamna, nu existd om mai bun ca Hazard.
lata asadar o foarte frumoasa povcste despre adorarea unui
142 ^
emu — Tsi zise Blaze, zambind Tn sinea ei — {i o apreciabila
cheltuiald lunara pentru Hazard.
— Dar pe dumneavoastra, doamna, cu cat va piateste
ca sa avefi grija de toate?
— Pai... Tnca n-am discutat despre asta.
Rotindu-si privirea prin tncapere si constatand
dezordinea neobisnuita, Jimmy remarca, amabil:
— Cand o sa va deprindefi mai bine cu treburile, sunt
sigur ca o sa va plateasca foarte bine, asa cum face cu tofi
ceiiaifi. Mama zice ca-i generos ca un prinf. Si-i mai curat
decat orice barbat pe care l-a cunoscut ea vreodata.
— Tnfeleg ca tribul lui are o oarecare tradifie Tn privinfa
scaldatului, spuse Blaze, adresandu-i-se baiatului care,
pus pe treaba, Tsi sufleca manecile camdsii.
— Nu stiu nimic despre asta, da’ mama zice ca
Dumnezeu, dupa ce l-a facut pe Hazard, n-a mai folosit
acelasi tipar. Altu’ ca el nu mai exista.
Se /Hire, decise Blaze simfind o Tnfepatura de ciuda, cd §i
mama lui Jimmy are o oarecare inelinafie spre adorarea eroilor.
— Ce varsta are mama ta? Tntreba cat putu de deta§at.
— E batrana, declara Jimmy, asemenea copiilor care con­
siders varstnic pe oricine care a depart doisprezece ani.
Ridicandu-§i privirea de la aranjamentul lui de
ligheane de spalat vase si clatit, baiatul adauga:
— Poate ca are cu vreo doi ani mai mult decdt dumnea­
voastra, doamna. Vrefi sa va arat cum se spald vasele?
— Tfi mulfumesc, zambi Blaze. Ar fi foarte draguf din
partea ta.
— Nu mi-o luafi Tn nume de rau, doamna — zise el,
cercetand cu ochii cabana presarata cu tot felul de obiecte
si gunoaie — dar ce §tip sd facefi?
— Md tem cd educafia mea a neglijat... aceste lucruri.
— Nu va necajlfi, o linisti el din nou, o sa va ajut eu.
— Tfi mulfumesc, Jimmy, rdspunse Blaze, cucerita de
sinceritatea lui copildreasca. la spune-mi, cu ce sd Tncep?
— Punefi apa fierbinte din rezeivorul de pe sobd
pdnd la jumatatea ligheanelor de-aici. Eu o s-aduc apd
Susan Johnson
rece, f i pe urma va arat cum sa spalafi vasele.
Et le spala si ea le stergea. Dupa ce terminasera
vasele, Jimmy matura toate resturile de vesela sparta.
Odata, la scurta vreme dupa moartea tatalui sau, Tn urma
cu un an, o vazuse pe mama lui aruncand de perete o
farfurie si apoi izbucnind in lacrimi. §i ftia ca atunci
cand oamenii mari sparg atat de multe vase, ceva nu era
Tn regula. Asa ca toate cioburile fura adunate, puse Tntr-o
cutle veche f i carate afara.
— Acu’, spuse el Tnapoindu-se si zambind aprobator
cand vazu eforturile lui Blaze de a face patul — cred c-ar fi
mai bine sa ne apucam de pregatit pranzu’, fiindca Hazard
zicea c-o sa fie acasa la doi’fpe fix.
Baiatul era un profesor mult mai bun decat Hazard,
deoarece era un bucatar mult mai bun.
— Am Tnvafat de la mama mea, explica el, cand Blaze
Ti complimenta, vazandu-l cum framantd un aluat dand
impresia cd treaba asta n-ar fl necesitat nici un efort. Punefi
pufina faind pe masa de colo, fi o sa va arat cum se
ruleazd cu facaletul. Focu’ merge bine?
O Tnvdfase deja pe Blaze unde sa se uite, fi ea raporta
cd, „mergea bine“. Astfel cd Tntr-un rdstimp ce i se parea
incredibil de scurt cuiva pentru care faina, zaharul fi
cartofii erau lucruri tot atdt de binecunoscute ca fi o limba
straina, masa de pranz fu gata. Turtifele tocmai fusesera
scoase din cuptor, Tn vreme ce cotletele sfaraiau pe ceapa
calita Tn unt dintr-o cratifa mare, iar cartofii noi abureau
Tntr-un sos de Iapte condimentat cu arpagic salbatic.
— Efti o adevarata minune, recunoscu Blaze, impre-
sionata de priceperea baiatului. Cum ai reufit sd termini de
facut toate astea deodata?
— Nu-i greu, doamna. Incepi cu ceea ce dureaza mai
mult.
— Pare foarte Ufor cand faci tu treaba, ofta Blaze.
— M-afi ajutat si dumneavoastra, doamna, admise el
politicos, evitand sd aminteasca incercarile lui Blaze, care
fusesera cat pe-aici sd le provoace adevarate dezastre.
p k 144 '3^5
^B laze, dragostea m e a .^ v ^ Y ' ? ' ^

Cand, cinci minute mai tarziu, intra Hazard ?n cabana,


Jimmy dadea directive fi mancarea era aranjata pe masa.
Hazard fu generos cu iaudele, si asta Tn mod sincer.
Modul lui de a gati era dintre cele mai rudimentare, asa
ca preparatele lui Jimmy fura apreciate din toata inima.
— Este realmente formidabil, conveni Blaze, simfindu-
se rasplatita prin caldura privirii zam bit oare pe care i-o
adresa Hazard. Defi ma tem ca eu mai mult I-am Tncurcat,
in loc sa-l ajut. Cine fi-ar fi Tnchipuit vreodata ca-i atat de
greu sa tai o ceapd?
— N-a fost vina dumneavoastra, domnifoara, ca s-a
rostogolit pe pardoseala, zise Jimmy, caruia Hazard Ti
corectase apelativul „doamna.“ Ar fi trebuit sa va spun ca
mai mtai era bine sa reteza|i unul din capete. Si n-o sa va ia
mult timp pan-o sS-nvafafi sa Tntinde|i aluatul cu facalefu’.
— Ai Tntins aluat cu facaleful? se mira Hazard.
— MS tem c i I-am cam stricat terciuindu-l. La Tnceput
se lipea de sticia, pe urma de masa f i dupa aceea de
mainile mele.
Blaze Tsi trecu o mana neglijenta prin par, Tntr-un mod
fermecator de dulce, care-1 facu pe Hazard sa-fi spuna Tn
sinea lui ca ea ar trebui sa aiba ceva de Tmbracat Tn afara
de pantalonii negri fi camafa din panza alba, deoarece
Tmbracamintea barbateasca parea nepotrivita cu gestul
acela feminin. Daca s-ar fi gandit mai mult, aceasta era
prima m3sura pe care ar fi trebuit s-o ia pentru a o gazdui.
Notandu-fi Tn minte sa se ocupe de garderoba ei, spuse
curtenitor:
— Sunt sigur ca, fara tine, Jimmy n-ar fi putut sa faca
totul.
Ochii Tnconjurati de gene lungi ai lui Blaze aruncara o
privire rapida spre Hazard, a carui remarca galanta i-l
reaminti pe barbatul fncantator, Tn haine de seara, de la „balul
regional11. Asta era ceea ce o descumpanea Tntotdeauna:
comportamentul civilizat, glasul civilizat, purtarile uneori
cavalerefti. Aici, pe munte, imaginea lui era atat de indis-
cutabil aceea a unui indian — pe jumatate dezbracat, cu
p k 145 ■
Susan Johnson
vesminte din piele Tmpodobite cu margele, tot numai piele
bronzata si plete lungi negre. Dar cand vazu ca pe chipul lui
frumos nu era nici urma de ironie, rdspunse cu gias bland:
— Sunt convinsa ca ar fi putut foarte bine, dar totusi
Tfi mulfumesc. Niciodata nu ai ce regreta daca Tncerci sa
Tnvefi ceva nou.
— Asadar, crezi ca Tn curand vom putea adauga
turtife la meniul nostru cu ciocolata fierbinte si capsuni?
— Poate cu multe rugaciuni fi cu o intensa daruire,
replied Blaze, ale carui buze se destinsera la randul lor
Tntr-un mod de raspuns.
Sinceritatea ei voioasa TI fermeca.
— Ar fi de folos o ceremonie cu rugaciuni Tn bucatarie?
o tachina el.
— Musca-fi limba! Stramofii mamei mele s-ar rasuci Tn
mormintele lor metodiste, replica Blaze cu ochii stra-
lucitori de ras.
— Mi-as asuma riscul unor spectre Tnnebunite de
durere dacd toate mancarurile din farfuria mea ar fi la fel
de gustoase ca astea.
Jimmy nu pricepea tot ce se petrecea pe deasupra
capului sdu dar Tnfelegea surasurile si socotea cd era posibil
ca de-acum Tnainte sd nu se mai sparga atatea farfurii.
— Eu o s-ajut ori de cdte ori pot pleca de la pravalia
lui McTaggert si de la mama, se oferi el.
— Vezi? Nu va trebui sd pierzi nici un timp cu mituri
si cu ritualuri. Jimmy va avea grija de instruirea mea.
— Asa de usor de Tndrumat esti? Eu prin ce am gresit?
— Aproape prin totul, TI tachina ea, adaugand totusi
cu buna-credinfa: cu excepfia unui singur lucru, pe care-1
faci foarte bine.
— la seama cum te porfi, spuse Hazard foarte Tncet,
dupd ce Tsi recapatase respirafia.
— Niciodata nu-mi pasa prea mult de bunele maniere.
Sunt atat de plictisitoare! replica voios Blaze, Tncantata
de reacfia lui.
— Si presupun cd nu acesta e momentul si nici locul
‘^Blaze. dragostea
Tn care sa-fi schimbi parerea.
— Nu stiu, zise ea cu grafie si adresandu-i un zambet
fascinant. S-ar putea sa vreau sa-mi schimb parerea Tn
legatura cu ceva, daca ai vrea si tu sa fi-o schimbi pe-a
ta referitor la anumite lucruri.
— Pufin probabil, finand seama de ceea ce este in joc.
Desi — continua el, cu politefea unui gentleman — te
asigur ca asta nu Tnseamna ca n-as,dori-o.
— Cat de linistitor!
— Ma bucur. Si acum, spuse Hazard ridicandu-se de
la masa, Tnapoi la munca. Va mulfumesc amandurora.
Schifa o plecaciune lenta, cu o miscare lejera, care
facu sa i se contracte muschii pieptului. Oprindu-se la
jumatatea drumului spre usa, i se adresa lui Jimmy.
— inainte de plecare, opreste-te la mina. 0 sa trimit
Tnapoi prin tine ceva aur, pentru procurarea alimentelor.
— Imediat ce domnisoara §i cu mine spalam vasele.
— Iar? izbucni Blaze, mirata ca totul Tnceape din nou.
— Poate ca taticu’ o sa soseasca aici Tn curand —
sugera Hazard, privind-o amuzat — si o sa te salveze de
corvoada.
Blaze facu o mutra Tmbufnata.
— Ori asta, ori bine-ar fi sa apara personal
suplimentar cat timp mainile mele mai au albul crinului.
II uimea cu regularitate. Nici urma de femeie timida.
Era sigura pe sine, lipsita de orice teama. §i superba.
Pacat ca nu se putea bucura de ea. In alte Tmprejurari...
Dar ce sa-i fa d , Tsi reaminti el cu asprime, nici nu-(i putiai
inchipui doua persoanv si doua eulturi mai diferite, si nici
tmprejurari mai neprielnice.
Lui Blaze i-ar fi placut sa se duca spre Hazard, asa
cum statea el Tn picioare, Tn mijlocul camerei, si sa-l sarute
usor pe obraz. Putea atat de u§or s-o facS sS zambeasca,
putea s-o Tncalzeasca printr-un singur zambet; cand Tsi
Tntorcea privirea ochilor negri spre ea o facea sa se simta
pentru prima data-n viafa ei ciudat de fericita. Si Tn plus,
trupul lui Tnalt, zvelt si cu umeri largi era frumos. Pacat, Tsi
p - 147
^ Susan Johnson
zise fn sinea ei, ca avea o conceptie aldl de dura in privinfa
datoriei. Deoarece ea fnsasi fusese crescuta Tntr-o lume
nespus de egoista, considera ca respectul fafa de datorie
era o virtute valoroasa din punct de vedere intelectual,
dar nesatisfacatoare din cet emotional.
— Voi Vedea ce pot face in aceasta problema, zise
Hazard, fntrerupandu-i reflecfiile.
Ea se uita spre el surprinsa.
— Mainile albe ca crinul, explica el.
— Ar putea doar sa stearga, interveni Jimmy, gasind fn
fine fn aceasta conversafie de adulfi ceva ce Tnfelegea.
— In cazul asta s-a rezolvat, conchise Hazard cu un
zambet, si pleca.
Cand, peste o ora, Jimmy coborf muntele, lista pe care
o purta fn minte era lunga, si instrucfiunile primite erau
foarte precise: nu trebuia sa spuna nimanui nimic despre
femeia din cabana. Asa ca fu foarte prudent fn timp ce*si
facu cumparaturile, unul dintre tinerii baiefi de la magazinul
universal al iui Klein fiind bucuros sa-i vanda o lada mare
contra unei bucafi de aur fn valoare de douazeci de dolari
si dupa fnchiderea magazinului pe timp de noapte. Si daca
ar fi fntrebat cineva, Jimmy stia ca baiatul n-ar fi spus cine
a cumparat-o. Iar fn zorii diminefii urmatoare, baiatul de
pravdlie si Jimmy fncarcara caii lui Hazard — cai pe care
acesta fi finea pe pasunea familiei Perneli contra unei chirii
lunare. Si cu mult timp fnainte ca Diamond City sa se
trezeasca, Jimmy se afia la jumatatea drumului, pe
poteca ce urea spre cabana lui Hazard, verificandu-si
fnca o data fn minte lista, ca sa fie sigur ca nu uitase nimic.

Capitolul 12
— Asculta ce-fi spun, Millicent — zise Yancy, care de
cand colonelul disparuse fn munfi, f$i luase obiceiul de a i
se adresa sofiei patronului sau folosindu-i numeie de botez,
nu are nici un rost sa asteptam intoarcerea coloneluiui.
^B laze, dragosfea m e a . ^ - ' ^ ”^ , ^

Un blestemat de indian! E ridicol sa asteptam. Drace!


putem sa-l zburam de acolo Tntr-un minut!
— Colonelul nu va permite sa se mearga la rise in
legatura cu prefioasa lui fiica,ii reaminti ea. E foarte bine si
frumos sa vorbim despre a-i zbura pe indian, dar colonelul
ne-ar taia amandurora capul daca actiunile noastre i-ar
pune In primejdie „scumpetea“.
Yancy si Millicent se m|elegeau perfect unul pe celalait.
Amandoi fusesera nevoiti, datorita saracirii vechilor ior
familii din Virginia, sa caute pana departe m odality prin
care sa-si refaca dinastiile. Dar niciodata nu acceptau pe
deplin aceasta necesitate. Cei pu{in nu de buna voie. Un
resentiment arzator mocnise Tntotdeauna sub suprafafa,
deoarece nici unul din ei nu se a§teptase vreodata sa fie
obligat sa munceasca pentru a-si castiga existen^a. In cazul
lui Millicent, a fi casatorita cu banii lui Braddock insemna
desigur munca. Pentru Yancy umilirea era si mai fa|isa.
Dupa ce razboiui civil TI deposedase pana si de planta|ia
familiei grevata de multe ipoteci, fusese efectiv obligat
sa-si caute o siujba.
— §i tu? Tntreba Yancy cu o foarte slaba urma de ironie.
Millicent Tsi petrecuse o viafa de om msusindu-si toate
nuanfele perfectei conduite a unei doamne din sud.
— Vai, domnule Strahan! TI mustra ea, strecurandu-si
Tn gias exact atata exprimare a sentimentelor sale jignite
cata se cuvenea. Sunt mama ei.
— Va cer scuze, doamna, replica Yancy, cu ochi tot
atat de lipsi|i de simfire ca si ai ei. Sunt preocupat doar
de proprietatea coloneluiui. Asta m-a facut sa uit pentru x
o clipa care-mi sunt Tndatoririle §i pozi|ia.
Tonul lui era plin de remuscari Tntocmai atat cat se
cuvine, tot asa cum fusese al ei, cand se aratase jignita.
Erau ca doi actori care interpretau roluri extrem de
politicoase, Tn timp ce Tn minte Tsi recapitulau angajamentele
de ordin social din seara respectiva. Jocul acesta — com-
plicatul set de formule com porta mentale nesincere — Ii se
potrivea amandurora ca o a doua natura. Fiecare din ei stia
149 '
^ Susan Johnson ^
ce sentimente are celalalt fafa de colonel, fa|a de fiica lui si
fafa de banii iui, dar jocul acesta cerea anumite reguli.
In curand ajunsera la o Fntelegere. Era pur fi simplu o
problema de negocieri exprimate Tntr-o formulare acceptata.
Cei doi complici neda|i pe fata se pregatira sa ia cina
impreuna — ceva ce servitorilor din casa Braddock Ii se
parea un obicei nu numai tot mai frecvent, ci si nepfacut.

Capitolul 13
Dupa o a doua noapte fara odihna, Hazard se trezi pe
patul sau alcatuit din piei de bivol si, cu greu, isi ridica
trupul obosit. Se Tntinse lenes, fiecare mufchi raspunzand
cu o Tntarziere de o milisecunda. Ziua de azi, gandi el, nu va
fi buna pentru confruntarea cu <> criz.d, cu creierui si cu trupul
mole$ite de ohoseala, $7 cu prezenta lui lilaze umplandu-mi
gdndurile cu <>exclusivitale daunatoare unei gandiri limpezi-
Fara zgomot, se strecura afara din cabana §i se Tndrepta
cu pasi mari spre lac. Dimineata aceasta Ti amintea de
multe altele din tinerefea lui: proaspata, Tnsorita, cu o adiere
de briza frematdnd printre plopii tremuratori. Si, vreme,
de o clipa trecatoare, Tfi dori sa aiba din nou inocenta de
atunci. Vremuri Tn care pe aceste pamanturi nu exista decat
tribul lui, numai anticiparea vreunei piaceri caracteristice
copilSriei — o cursa de cai sau un joc de-a „cercui si parul“ ,
— nimic mai presant pe durata unei ziie decat o fntrecere
normala Tntre baie^i. ;
Stand Tn picioare pe malul Tmbracat Tn muschi al apei,;
ofta si nostalgia i se Tmprastie. Soarele se Tnalfa si acum
luminos si imens — peste aceeasi coama nereguiata a
peisajului muntos, dar nimic altceva nu mai era la fel ca pe;
vremuri. Poporul lui se mutase la nord de acest! munti, unde
albii Tnca nu venisera sa caute aur sau nu-fi Incercaserd
plugurile Tn vaile muntelui. inocenta lui disparuse chiar
Tnainte ca fetele-pafide sa fi intrat Tn viata lui. Si acum e(.
muncea ca un sclav — afa cum il acuza Blaze ca ar transform
150
dragostea m ea.^
ma-o pe ea Tn sclava; trudea zi dupa zi ?n maruntaiele
slab luminate ale pamantului, Tn speranfa de a-si salva
poporul de soarta altor triburi, care fusesera deposedate
de bunurile lor ca urmare a expansiunii albilor. Solu|ia era
aurul. Ultimul raspuns la toate problemele. Ei, bine, aproape
la toate problemele, se corecta el cu ironie. Aurul nu avea sa
solu|ioneze aceasta coplesitoare dorin|a pe care o sim|ea
fafa de Tncapatanata lui tovarasa. Stia, desigur, ce anume
ar fi rezolvat problema... Brusc, plonja Tn lac, sperand ca
apa rece avea sa-l linisteasca.

Cand o o ri mai tarziu se trezi si Blaze, cabana era


tacuta, singurul sunet fiind trilul pasarilor de afara. Zvarlind
la o parte cuverturile, se ridica Tn capul oaselor si Tfi roti
privirea Tn jurul micii Tncaperi. El plecase deja, urmele ude
ale pafilor sai erau Tnca vizibile pe pardoseala rece de
scanduri, iar oa|a cu unt si resturile pregatirii unor sandvi-
fu ri fusesera lasate afara, pe masa. Toate acestea —
vestigiile prezenjei lui — Ti creara o senzajie de caldura,
f i totodata o irita constatarea ca simtea o asemenea
tandrete fata de el. Pina acum considerase sentimentele
ei pentru Jon Hazard Black ca pe o manifestare senzuala
zgomotoasa f i necomplicata. Alungand nesupusele f i
tulburatoarele ganduri, Tfi reaminti ca el se folosea de ea fi
ea se folosea de el — un schimb cinstit dupa parerea ei:
ostatic contra profesor — pana cand tatal ei avea s-o
rascumpere. Zilele astea constituiau o aventura de care ea
avea sa-fi amin-teasca toata viata cu un fior Tntepator de
emotie, deoarece Hazard Ti daruise cea dintai placere
senzuala, sublima, iar ea dorea cu nerabdare si mai mult.
Nedescurajata de faptul ca profesorul ei declarase ca-si
Tnceteaza serviciile, Blaze se gandea acum la vreo forma
de mituire mai convingatoare, de vreme ce primele ei
tentative dadusera gre§. Neabatuta si Tmboldita de un privi-
legiu pe care fi-l asumase ea Tnsafi, domnifoara Venetia
Braddock din Beacon Hill se decise sa gaseasca cheia
151
^ Susan Johnson ^ ^
catre Tnvingerea excepfionalei autodiscipline a lui Hazard.

Cand Hazard veni acasa pentru pranz, Jimmy se afia


acolo, mancarea era pregatita, pardoseala de curand
maturata, iar Blaze purta o crenguja de maces Tnfipta In
butoniera de sus a bluzei sale. Asta Ti reaminti lui imediat
senzafia de petala catifelata pe care i-o creasera sanii ei
§i, furat de amintire, nu auzi Tntrebarea lui Jimmy decat
atunci cand Ti fu repetata.
— Azi ai Tnceput sa Tnaintezi spre sud?
— Aha... exclama el vag, de parea s-ar fi trezit dintr-un
somn usor. Da. In diminea|a asta am facut vreo zece metri.
— Zece metri! se mira Blaze, care se pricepea la minerit
tot atat de bine ca §i tatal ei. Asta e un record.
Hazard se uita la ea si gandi ca trandafirii ii stateau bine.
— Cea mai mare parte din treaba a facut-o praful de
pu§ca, replica el cu modestie.
— Cum ai scos pamantul afari?
— Cu un mic carucior basculant. Cand am Tnceput sa
lucrez la lotul asta am instalat cateva §ine.
— Te astepti realmente ca mina sa fie productive.
— N-a§ fi investit timp si efort daca nu m-a§ fi
asteptat la asta.
— Hazard a urmat cursurile facultafii de mine din
Columbia si stie absolut totul Tn legaturd cu mineritul, se
baga Tn vorba Jimmy, Tncantat de prilejul de a pune Tn
lumina Tnca o fafeta stralucitoare a eroului sau'
— IJi multumesc, Jimmy, pentru compliment, spuse
Hazard, adresandu-i un zambet micului sau susfinator,
dar ceea ce stiu este departe de a fi totul. Am urmat doua
cursuri de minerit al aurului, nimic mai mult. Ceea ce
avea loc destui de aproape de Boston.
Cu ochii marifi, Blaze exclama acuzator:
— Niciodata nu mi-ai spus ca ai locult la Boston!
— Niciodata nu m-ai Tntrebat.
— Ce faceai la Boston? se interesa ea, simfindu-i-se
£ > - 152
dragosfea
Tn ton o banuiala chinuitoare.
— Ma duceam la „Harvard“.
Si atunci ea Tsi aminti remarca lui Turledge Taylor despre
zvonurile ca ar fi posibil ca el sa fi Tnva|at la „Harvard“.
— Nu te-am vdzut niciodata.
— Nu cred ca frecventam aceleafi camere de joacd,
replica el, cu un zambet sincer care-i lumina fa|a.
— Nu sunt chiar afafde tanara.
— Indeajuns de tanara, remarca el calm.
— Ce vrei sa spui cu asta?
Glasul ei era aproape rastit, ?i Blaze sim|ea ca Tncepe
sa fie cuprinsa de o enervare necontrolabila.
— Nimic provocator, te asigur, domnisoara Braddock,
raspunse Hazard Tmpaciuitor, sperand sa domoleasca
motivele ei de iritare. Numai ca, tinand seama de nojiunile
de eticheta stabilite de clasele superioare, sejurul meu Tn
societatea bostoniana a precedat debutul tau, asta-i tot.
Privindu-i pe adulfi ca un spectator la un meci de tenis,
Jimmy Tnjelese brusc, cine spdrsese vesela. Doamna care
locuia aici Tmpreuna cu Hazard se enerva mai rapid decat
s-ar napusti o vulpe asupra unui pui de gaina gras.
— Se race?te mancarea, interveni el, displacandu-i sa
se afle Tn mijlocul unei batalii la seara reala, desi— decise
el, uitandu-se cu coada ochiului la Hazard — ceea ce
vedea pe fa|a acestuia semana foarte mult cu un zambet.
— Vino, domnisoara Braddock, hai sd mancam, o
invita Hazard. E pacat sa fie zadarnic tot efortul acesta.
A§ezandu-se la mica masa, continua pe un ton sincer,
de parea recentul schimb de cuvinte nici n-ar fi avut loc:
— Spune-mi, turtifele de astazi sunt opera ta?
Blaze deveni tot atat de trandafirie precum florile de
mace? de ia decolteul ei. Cum reusea el, se Tntreba fn gand,
sa ilea giasnIui sau atata caldura? Era ca Si cum ar fi fost
mangaiatd cu catifea. §i decise ca societatea bostoniana
trebuie sa fi fost destui de interesanta Tn anii Tn care
Hazard !§i exersa acolo farmecele sale asupra doamnelor.
— Bine’n|eles cd ea le-a fdcut, rdspunse Jimmy, dornic
153 ^
Susan Johnson
sa-i faca placere lui Hazard si stiind ca se presupunea ca
el era cel care o Tnvafa pe „domni§oara“ sa gateasca.
Zambind brusc chipului frumos ridicat spre ea, Blaze
explica, respectand adevarul:
— Jimmy ma lasa pe mine sa amestec. Si ma pricep
de minune sa adaug stafidele. Daca nu intervine papa, s-ai
putea sa-mi iau diploma la amanunte mai complicate..
Tntr-ale bucatariei.
Printr-un gest al mainii, Hazard ii pofti pe Jimmy si pe
Blaze sa ia loc pe scaunele lor si Tncepu sa-si unga c
turtifa cu unt.
— Cine ftie, poate te angajam sa locuiesti aici, Jimmy
Uitasem ce gust bun are mancarea.
— Mi-ar placea, dar nu pot, se grabi sa raspundi
Jimmy, cu gura plina cu turtifa.
— Presupun c3 mama ta are nevoie de tine, conveni
Hazard, savurand gustul delicios al morcovilor tineri fier|i
cu pu|in zahar.
Jimmy Tsi lasa ochii Tn jos, Tngaimand un „da“ evaziv s
concentrandu-si atenfia asupra morcovilor din farfuria lui
adunandu-i Tntr-un mic morman.
— Ai putea totusi sa vii aici sus, §i sa dai o mana de
ajutor, nu-i asa?
Furculita turti mormanul de morcovi. Jimmy mormai:
— Cred ca da.
Remarcand nervozitatea necaracteristica unui baiefel
Tn mod normal plin de vioiciune, Hazard Tsi puse pe
masa furculita, Tnghifi Tmbucatura frageda de carne de
vita din gura lui si insista cu blandefe:
— Asa crezi?
Ochii lui Jimmy se ridicara rapid, se afintira Tntr-ai lui
Hazard vreme de o clipa fulgeratoare, apoi, sub privirea
perplexa a acestuia, revenira asupra morcovilor.
— E ceva Tn neregula, Jimmy?
— Nu, domnule.
— Plata e corecta?
— Da, domnule, nu-i asta.
154 * $ §
dragostea mea.
— Atunci ce este?
— Ei bine, mama a vazut... ce-am adus sus Tn dimi-
neafa asta, si...
Ochii lasafi in jos T§i recapatara ceva din obisnuita lor
stralucire cand continua:
— Mie nu mi se pare atat de ciudat, dar mama a cam
strans din buze si, ei bine...
O unda de veselie Tnlocui perplexitatea din ochii negri
ai lui Hazard.
— Si...? TI Tndemna el pe baiat, netezind alene cu un
deget o fafa de masa inexistenta.
— Mama zice ca doamna Gordon a avut tot timpul
dreptate.
— Dreptate cu privire la ce? Tntreba Hazard, pe buzele
caruia Tncepuse sa tremure un zambet care arata ca
pricepuse despre ce era vorba.
— Nu stiu prea bine, domnule. Ceva Tn legdturd cu un
lucru numit o stricata-mpopofonata.
Blaze se meed Tnghifindu-si mancarea, dar Jimmy nu
paru sa observe.
— Al dracului sa fiu — au! iertare, domnule — daca
stiu ce-i aia. Da’ mama era de-a dreptu' indignata si mi-a zis
sa nu raman dupa asfinfit. Ce sa-nsemne asta, domnule?
Tntreba Tn final Jimmy cu nevinovafie.
— Presupun ca-si face griji daca tu te afli noaptea
pe munte, raspunse Hazard calm, Tndreptandu-si privirea
spre fafa congestionata a lui Blaze.
— Da’ am mai ramas!
— Poate ca-n ultima vreme au fost vazufi ursi grizli,
zise Hazard, reTncepand sa manance.
— N-a pcmenit nimic despre grizli. Ce-i aia o stricata-
mpopofonata? Tntreba Jimmy, pronunfand Tntr-o singura
suflare cuvintele necunoscute.
Fu randul lui Hazard sa se Tnece cu mancarea Chipul
baiefelului care-1 privea era plin de mirare, Tn timp ce
ochii albastri si maniofi ai lui Blaze pareau ca-l ard.
— Aa... de fapt... este o problema de definire, rdspunse
^ 155
^ Susan Johnson
el Tn mod echivoc. Unul din aceie lucruri despre care disc uta
femeile. Eu unul nu i-as acorda nici o atenfie. iar tu fa cum
vrea mama ta. Vino sus doar daca pofi.
— Bine’nfeles ca voi veni. Se pare ca pe ea n-o
supara atat de tare daca-i pe lumina, a§a ca voi veni ca de
obicei cu cumparaturiie dumitaie, de acord?
Cand mama lui TI certase Tn dimineafa aceea Tn legatura
cu lada cea mare Tncarcata pe saua calului, Jimmy se
temuse ca avea sa piarda prietenia lui Hazard. Voia sa
capete o asigurare ca totuf va ramane neschimbat Tntre el
si barbatul care se purta fa|a de el cu o bunatate pe care n-o
cunoscuse niciodata, nici chiar din partea tatalui sauVi".
— Perfect, Jimmy, si spune-i mamei tale cat de mult Tfi
apreciez munca. Si acum, da fuga la rau §i adu o galeata
cu apa proaspata, da? Ti ruga, stiind ca femeia care statea
de cealalta parte a mesei era pe punctul de a expioda.
— Da, domnule, imediat! exclama Jimmy, sarind Tn
picioare. Ma-ntorc cat ai zice peste!
Nici nu trecuse bine pragui cand Blaze izbucni:
— Ce tupeu la femeia aia! Cine dracu’ Tsi Tnchipuieea
ca este?
— Eu nu m-as necaji pentru asta, spuse Hazard,
Tmpaciuitor.
— Nu ma necajesc. Pentru ce m-as necaji Tn legatura cu
ceea ce spune despre mine o spalatoreasa oarecare?
— Snobismul tau iese la iveala, Boston.
— Snobismul meu? repeta ea zambind sarcastic si
apasand intenfionat pe ultimul cuvant.
— Punct marcat, zise Hazard.
— Sper si eu! se rasti ea, rasucindu-se manioasa
spre el. Erai cat pe-aci sa-i |ii partea!
— Nici nu mi-ar fi trecut prin minte. Cuvantul „stricata‘‘
nu este inclus Tn vocabularuf meu.
— Cunoscandu-te, a§ zice ca doar atata vreme cat ele
poarta o fusta, nu-i asa?
— Sau pantaloni negri, adauga el, Tnvitluind-o Tntr-o
privire admirativa.
„ . ^ 156 ^
‘^B la ze. dragostea m e a .^ ,; * | l^ ’^ ' » ^

— Hazard, pentru moment nu ma intereseaza compli-


mentele. Tfi pofi imagina asa ceva? izbucni ea din nou,
acuzand cu inversunare ceea ce considera a fi o mare
nedreptate. Dintre toate obrazniciile...!
— Asa sunt barfele. Nu le lua in seama.
— Chiar asta si intenfionez! Naiba s-o ia... Stricata?!
re peta, batand darabana pe masa cu unghiile.
— Este o tabara miniera mica.
— Prea al dracului de mica! De ce naiba sa-mi spuna
asa? intreba Blaze, mai mult intrigata decat suparata. Sunt
o ostatica, pentru numeie lui Dumnezeu!
Tn general imuna la ce zice lumea, Blaze continua
controversa refer itoare la iipsa de importanfa a remarcii.
Problema nu era ce facea sau nu facea ea cu Hazard. Asta
era treaba ei — intotdeauna facuse ce poftise cu viafa ei.
Ceea ce o uimea era faptul ca o spalatoreasa oarecare Tsi
permitea sa emita comentarii cu privire la respectabilitate
intr-o tabara miniera necivilizati ca Diamond City, unde
viciul insufi era o afacere — o afacere importanta.
— Probabil te vrea pentru ea Tnsasi, isi dadu cu
parerea Blaze, plina de dispref.
— Probabil, conveni Hazard.
Ochii lui Blaze se ridicara fulgerator.
— §i tu...?
— Nu mi se pare ca asta ar fi treaba ta, replica el
rostindu-si cuvintele cu precizie si pe-ndelete.
Apoi i§i vazu iar de mancare. Furculifa lui era la juma-
tatea drumului spre gura cand Blaze i-o smulse din mana.
— Ai facut dragoste cu ea? insista nestiind nici ea
pentru ce, dintr-o data, asta ar fi avut vreo importanfa.
Dar ftia ca avea.
Lasandu-fi incet mana pe masa, Hazard o privi cateva
clipe cu ironie.
— Efti mama mea? o intreba sarcastic.
— Seman cu mama ta? ii reintoarse ea sarcasmul, cu
un gias dulce ca mierea.
Cateva clipe el continua sa se uite la ea ?n tacere,
157 ^
^j r’ Susan Johnson ^
alegandu-si raspunsul, Tntrebandu-se daca macar avea
chef sa-i raspunda. Decise ca, la urma urmei, rechizitoriul
ei furios il amuza.
— Nu, raspunse.
— Nu, ce?
— Nu semeni cu mama mea.
-? /?
El zambi rautacios.
— N-am facut dragoste cu ea. Acum pot sa-mi
recapat furculifa?
Usa se dadu de perete chiar Tn clipa aceea, si Jimmy
Tsi facu apari|ia, abia mai sufland si carand o gileata cu
apa proaspata.
Blaze ti arunca Tnapoi furculifa si Hazard reTncepu sa
manance.
In timp ce masa continua, Jimmy decise ca a !> se
acorda aten|ie de doua persoane era de doua ori mai
distractiv decat de a fi luat in seama de una singura.

Capitolui 14
Mai tarziu in aceeasi seara, Tn moleseala de dupa cina,
cand apropiata Tnnoptare TI gonise pe Jimmy acasa,
Hazard termina sa-si curefe pusca, o puse cu grija ia loc, Tn
stelajul de deasupra ufii, si iesi afara.
Auzind zgomotul de fnchidere a zavorului, Blaze se
Tntreba, C U p rin s a de panica: (hire se duce lu Diamond City? Se
va tntoarce la noapte? Macar se va tntoarce candva? Dumnezeule,
daca el plecase intr-adevar de-a bineiea, oare ea avea sa fie gasita
de o echipa de caulare abia peste o hind, moarld de Joame?
Apoi u§a se deschise din nou §i Hazard intra, luptan-
du-se cu oarecare dificultate cu greutatea Tnspaiman-
tatoare a unei mari lazi de lemn.
— Te-ai inapoiat! murmura ea Tn mod spontan,
simfindu-se o evidenta usurare Tn acea exclamafie.
— Am lipsit doar doua minute, replica el, cu zambetul
is a
dpagostea
pufin ironic cu care Blaze Tncepuse sa se obisnuiasca.
Punand pe pardoseala lada de scanduri de lemn, el
Tndrepta spre ea o privire lenesa, strecurata pe sub
pleoapele pe jumatate lasate.
— Ar fi trebuit sa ma prezint mai curand?
— N-ai spus unde aveai de gand sa te duci. Pana acum,
niciodata n-ai mai iesit din casa atat de tarziu. Cand nu-i
luna este foarte Tntuneric... La naiba! Tncheie ea, Tntr-o
izbucnire de lehamite.
Lipsa ei de prefacatorie i se paru lui Hazard fermeca-
toare. Era o calitate ciudat de plinS de inocenfa la o femeie
Tn mod ostentativ independents.
— Poate mi se va ierta o nepolitefe atdt de cumpliti,
spuse el, Tndreptandu-si trupul, cand vei vedea ce fi-am
adus.
Arata cu mana spre lada deschisa, Tn semn de invitafie.
— Pentru mine? se mira Blaze.
Glasul usor ragusit de emofia anticiparii Ti reaminti lui
Hazard c§t de tanara era ea. Cu excepfia crizelor de furie
pe care le facea din cand Tn cand, ea privea realmente tot
ce se Tntampla ca pe un soi de aventura.
— Pentru tine, confirma el.
Si cand Blaze I§i parasi fotoliui Tn care se ghemuise
si se ridica Tn picioare cu o grafie fireasca, el se surprinse
ca ramane Tn contemplare. Blaze era desculfa, cu picioarele
ei lungi subliniate de pantalonii negri si stramfi si trupul
zvelt conturat de lumina focului. Cat timp, se Tntreba el, avea
sa mai poata rezista dorinfei care-l impingea spre ea?
Un raset de Tncantare Ti Tntrerupse gandurile rata-
citoare, si privirea i se concentra asupra chipului ei.
— Mi-am zis ca o sa-fi placa, spuse.
— Cum de te-ai gandit la asta? Unde ai gasit-o?
exclama Blaze, atingand bordura lucrata cu grija a unei
cazi de baie din aramd.
— Deoarece nu te trage inima sa folosesti instalafiile
mele de baie exterioare, am decis ca o alternative era...
— Necesara?
Susan Johnson
— Niciodata nu as mdrazni sa menfionez... murmura
el pe un ton dezaprobator si cu o scanteiere usor ironica
in ochi.
— Unde a gasit-o Jimmy?
— Dupa investigafii discrete a descoperit una ia
magazinul lui Klein. Se pare ca Jimmy l-a convins pe
prietenuJ lui sa ne vanda cada asta pe care o comandase
una dintre... aa... fetele care lucreaza in oras.
— Asadar, e un model pentru curtezane, nu-i asa? zise
Blaze zambind.
Micile inserfii de portelan, in interiorul, pe latura din fata
si pe cea din spate a cazii ii atrasesera privirea. Desi
mitologice, scenele reprezentate pe placile pictate erau
de o lubricitate provocatoare.
— Asta e ceea ce a vazut mama lui Jimmy, adauga ea.
— M i tem ca da... §i nu e totul.
— Ce altceva mai e? intreba Blaze, incercand sa nu
izbucneasca in ras.
— Doua lucrusoare. Arunca o privire sub panza aceea.
Ridicand {esatura, Blaze se uita, apoi se intoarse
spre Hazard cu un suras rautacios.
— Pe astea le-ai comandat, sau se vand odata cu cada?
— O nefericitd serie yde imprejurari. Ceea ce-i s'puse-
sem lui Jimmy sd cumpere erau doua rochii pentru tine.
Ma gandeam ca poate |i-ar placea sa-fi schimbi imbraca-
mintea. Nu mi-a trecut prin minte ca „femeile respectabile“,
pe care le mai avem aici la Diamond City, i§i cos ele insele
vefmintele. Rochiile de la pravalia lui Klein sau a iui Bailey
sunt pentru... celelalte femei.
— Mama lui Jimmy trebuie sa-si fi inchipuit ca-fi deschizi
aici un bordel, remarca Blaze inveselita, Tn timp ce scutura
o scandaloasa creafie din satin purpuriu garnisita cu
pene. Daca port asta mai sunt obligata sa gatesc?
Hazard se stapani la timp. Raspunsul ce-i venise pe
varful limbii fusese pe masura caldurii din ochii ei.
— Nu efti deioc obligata s-o porfi, spuse cu o raceala
a glasului greu ca?tigata. Ma gandeam ca Jimmy avea sa
160
^ ' ^ ‘^Blaze. dragostea m e a . ^ v ^ ' f
ia ceva cu flori din acelea mici... stamba Ti zice, nu-i asa?
— Niciodata n-am purtat stamba, marturisi Blaze,
placut impresionata de Tncercarea lui galanta de a o Tmbraca
Tn ceva confortabil.
— Nu, presupun ca n-ai purtat, recunoscu el, dar cred
ca astea nu vor fi ceea ce trebuie. Vom reface comanda si
vom cere sa se coasa ceva pentru tine. Tu precizeaza
materialul, daca socotesti ca stamba nu-i buna si, data
viitoare cand vine Jimmy, trimite jos masurile.
— Nu mi le stiu, spuse ea, ridicandu-si ochii spre el.
Tn lumina focului, chipul ei era de o frumusefe
impresionanta.
Hazard se trase Tnapoi cu jumatate de pas, ca si cum
retragerea I-ar fi pus Tn siguranfa fa|a de primejdia
ochilor ei ispititori.
— O sa caut o sfoara pe-aici pe undeva. Te vei putea
masura cu ea.
— Sau o piele neargasita? Ti reaminti ea, stdrnita de
re|inerea lui constants.
— O sa gasesc o sfoara, re pet a el apasat. Dupa ce o
sa aduc aici sus apa pentru tine.
§i sea pa, iesind afara la timp. A-i rezista lui Blaze
Braddock era o treaba care necesita un gen de curaj pe care
el nu §i-l cultivase niciodata. Era un novice cand era vorba
de spus nu unei femei frumoase.
Peste cinciprezece minute cazanul de pe soba de
gatit era plin, §i dupa Tnca o jumatate de ora din apa se
Tnalfau aburi. Luand cu grija cazanul greu, Hazard turnd
Tn cada apa fierbinte. In timp ce o racorea adaugand apa
adus3 de la rau, Ti explica lui Blaze:
— Mai pune cata apa rece vrei din galetile astea. $tii
unde e sapunul.
— Foarte dragut din partea ta. Tfi muttumesc.
Acum nu exista nici urma de ironie Tn glasul ei, nici o
sclipire rautacioasa pe sub genele ei lungi. Era sincera,
prietenoasa si recunoscatoare. §i Hazard descoperi cd
la o astfel de purtare Ti era §i mai greu sa reziste decat la
161
S ^ an Johnson
ironia ei ostentativ senzuala.
Tonul lui fu taios si, spera el, pragmatic:
— Dupa baie, s-ar putea sa vrei sa Tmbraci una din
chestiile alea de prost gust, din satin. Cel pufin sunt curate.
Peste o zi sau doua vom obfine ceva mai convenabil.
Fara a-?i da seama, spusese „vom obfine". El nu remar­
ca, Tnsa Blaze da. In seara asta o impresiona Tntr-un mod
ce nu se asemana cu nimic din experienfa ei de pana
acum. Cada de baie, apa calda, solicitudinea lui fafa de
gustul ei Tn materie de Imbracaminte, totul o misca nespus.
Hazard era o faptura uimitoare din punct de vedere fizic,
dar, §i mai demn de remarcat, era totodata un barbat
frumos cu o bunatate si blandefe sufleteasca a§a cum ea
nu mai vizuse pana acum la nici unul din barbafii pe
care-i conoscuse Tn lumea ei. >
— Nu ramai? Tntreba Tn §oapta, vazandu-l ca se si
Tndrepta spre usa.
Hazard se Tntoarse pe jumatate, §i Tntre ei se lasa o
ticere adanca. El Tntarzie atat de mult cu raspunsul, Tncat
ea Tsi Tnchipui ca nu auzise. Deschise gura sa repete
cuvintele.
— Nu, spuse el repede, desi ochii lui spuneau d a .
Apoi, rasucindu-se brusc Tn loc, iesi afara.

Baia era divini. Cada, facuta pentru meseria de curte-


zana, era Tndeajuns de spafioasa pentru doua persoane.
Cu toate acestea Blaze se scalda pe-ndelete, dar singura.
Hazard Tsi petrecu timpul pe pragul cu vedere spre
coasta muntelui, cu barbia proptita pe tocul pustii ?i cu
brafele Tntinse de-a lungul fevii netede ?i reci. Luminile din
Diamond City, la mica departare, se reflectau ca o sclipirei
trandafirie pe patura de nori. Colful de luna, Tntunecat In
noaptea asta de nori grosi, stralucea desigur undeva, dar
pe muntele lui Hazard domnea Tntunericul, atmosfera era
Tncarcata, iar propriile lui ganduri, tot atat de frimantate
ca si natura ce-l Tnconjura.
162
dragostea mea.
Se gandea la ea de o suta de ori pe zi, ?i nu de mai
pufine ori dorea s-o atinga. Zambetut si rasul ei — chiar
si firea ei exploziva — creau un soi de calda tovarafie pe
care el n-o mai simfise de cin d murise Aripa-de-Corb.
Din nefericire, ea era absolut de neatins — o femeie
strans si irevocabil legata de un grup de oameni care
vroiau sa-l ucidi; mai direct spus, legata de o lume ce
constituia o napasta pentru tot ce-i era lui drag. Mainile
lui cu oase prelungi se Thclestari ifS jurul fevilor de metal
ale armei pana cand durerea din Tncheieturile albite ale
degetelor TI trezi din visare. Ajunge! decise el. Hotararea
Ti era ferma. Ea nu avea sa fie aici o vesnicie. DupS
plecarea ei, el nu voia nimic din ea, nici o amintire, nici o
complicate adaugati viefii lui si afa complicate. Prin
urmare rim ase acolo, Tn noaptea Tntunecoasa, silindu-si
gandurile sa se cimenteze asupra prioritafilor care aveau
importanfi: mina, aurul, bunastarea poporului sdu.
Voia sa fie sigur ca atunci cand se va Tntoarce, ea
avea sa fie iesita din baie §i gata Tmbracata.

Oare avea sa vina la ea? se Tntreba Blaze, stand culcata


in apa caida si odihnindu-fi capul pe arama cu bogate
ornamente Tn relief. Ca un copil care-§i doreste o jucarie
scumpa, ea dorea ca el s i vini. Dar totodati, deloc aseme­
nea unui copil, era pe deplin constienta de diferen{a
dintre realitate si dorinfa. Dar se gandise la ea atunci cand
cumpirase cada, cand comandase rochiile. Blaze stia ca
nici el nu era maT imun fafa de ea decat era ea fafa de el.
Aveau s i mai faca dragoste, ftia. Era ceva inevitabil, tot
a?a cum primivara urmeaza dupi iarni. Simfea plicerea
excitanti de a-l atrage, senzafia amefitoare a puterii ei
sexuale, Tnca lipsita de experienfi. Simfea intensitatea
atracfiei dintre ei ca pe o forfa vie, parjolitoare... si
bucuria cu care aftepta si-1 scoati din rezerva lumii lui
de Tndatoriri si obligafii morale era irezistibili.
Susan Johnson £

Cand in cele din urma el intra in cabana, focul murise,


nelasand Tn urma decat cafiva carbuni inrofifi care
proiectau umbre de un auriu Tntunecat pe pieptul lui gol,
fafa reflectandu-i o nuanfa de sofran. Numai ochii si parul
lui matasos erau de un negru lucios.
In clipa in care Hazard o vazu pe Blaze, imbujorata,
cu unul din picioarele ei zvelte Tndoit sub ea, stand pe un
scaun, langa foe, hotararea Ti fu profund zdruncinata. Simfi
cum i se opreste inima Tn loc, sarind peste o bataie. Ea
alesese rochia din tafta neagra: un decolteu extrem de
adanc abia daca-i acoperea sanii palizi si rotunjifi; umerii
f i brafele albe luceau ca un simbol al puritafii f i inocenfei,
Tn contrast cu taftaua neagra ca pacatul; margelele negre,
risipite cu generozitafe, precum stelele Tn miez de noapte,
captau lumina jaratecului, accentuand sanii ridicafi
provocator, aproape revarsandu-se peste croiala Tndraz-
neafa a decolteului. Apoi ea se mifca ufor, f i parul
stralucitor Ti aluneca peste umar ca un^val unduios de
arama, si el simfi cum adrenalina Ti invadeaza nebuneste
venele. Prin aceeafi mifcare, fusta ampla, cu falduri
Tncrefite, se Tntredeschise, matasea fifonata fofnind de
parea ar fi avut o viafa a sa proprie. Brusc, picioarele ei
ramasera dezgolite, ca fi porfiuni dintr-un fold fi o coapsa,
modelul rochiei fiind conceput pentru desfatarea clienfilor.
Blaze era o vrajitoare, pe jumatate dezgolita in fata
lui, frematand de ispita fierbinte afa cum catifeaua Tmbie
ochiul, Tndemnandu-te s-o atingi... o femeie fascinanta, ai
carei ochi albaftri pareau sa spuna:„Ma dorefti?“
Pentru a suta oara Tn acea zi, Hazard Tfi sili mintea sa
alunge ispititoarele posibiiitafi.
— Cum a fost baia? Tntreba cu gias foarte scazut, c
ochii afintifi asupra coapsei ei zvelte f i rotunjite.
In matasea neagra f i lucioasa, ea avea o Tnfafifare
dragufa, feminina f i ademenitoare, parfumul sapunului
zabovind pe pieiea ei calda.
— Tfi place rochia? replica Blaze cu gias la fel de
scazut ca al lui, ignorandu-i intrebarea.
— Numai unui barbat mort nu i-ar placea, raspunse
el, rostind cuvintele domol si mangaietor, in timp ce
privirea ochilor lui negri aluneca in susul trupuiui ei, ca
spre o apreciere suplimentara.
— Pe piele pare rece.
El nu se misci. Tsi simfea inima batand de parea ar fi
alergat de-a lungul prea multor mile.
— Imi inchipui.
— Ai remarcat modelul? insista ea,1 seuturandu-si .»
fusta astfel meat sa se mai mtredeschida pufin.
— Desigur, spuse el, cu gias acufn ragusit. II felicit pe
cel care a creat-o. Si felicit si „modelul“ . S-ar putea sa
nu fie ceea ce porfi de obicei, dar te asigur — continua in
timp ce ochii lui negri o invaluiau intr-o privire manga-
ietoare — ca in mod garantat ar lasa muta de admirafie o
sala de bal
— Sau salonul de primire al unui bordel.
— Chiar si pe acela, conveni el calm. As dori sa pot
profita de un asemenea prilej.
— As vrea sa pofi.
Amestecul de impertinenfa si candoare il ujmea Intot-
deauna. Nici o prefacatorie. Nici o ipocrizie. In general,
femeile albe adoptau o purta re fals timida, facand pe
mironosifele pana in ultimul moment.
— Cred totufi, replica el cu un oftat usor, ca nu tot
atat de mult pe c5t as vrea eu.
— Ei, si atunci?
Tsi intihse mana spre el, cu o delicatefe care-1 surprinse
si-1 emofiona. Tot ce avea de facut era sa intinda braful
si sa atinga mana care-1 invita, sa inainteze cu degetele de-a
lungul brafului ei alb ca laptele, si sa faca sa aiunece
taftaua neagra de pe umerii ei imaculafi si catifelafi. Visul
fu totusi de scurta durata, §i Hazard reveni la realitate.
— Nu infelegi, nu-i asa?
165
Susan Johnson ^
Coborandu-si braful, ea scutura lent din cap, si parul
lung §i sclipitor, care in lumina focului parea rosu ca
flacara, se revarsa peste umerii ei goi.
— Tatal tau va veni dupa tine.
— §tiu.
— Si eu nu vreau sa fiu raspunzator pentru nimic
aitceva decat pentru faptul cd vreau sa-mi pastrez
parceia intacta.
— Nu-i pufin cam tarziu pentru asta?
— Pentru mine nu, replica el sec. in orice caz, n-ar fi
in avantajul nici unuia dintre noi. Daca ai fi o femeie
absarokee, situafia ar fi alta. Dar nu esti. Cultura noastra
permite mai multa libertate in probiemele acestea. A
voastra e mai restrictive.
— A§ vrea sa incetezi cu toata intelectualizarea asta.
Dumnezeule! exclama ea exasperate, nu pofi pretinde ca
nu ma dorefti!
— Nu sunt un actor atat de bun.
— Atunci, naiba sa te ia! izbucni ea, ridicandu-se
brusc in picioare. O sa te sarut!
El incerca sa rada, dar cand mersul ei facu ca margelele
negre sa se atinga, asemenea unor lacrimi scanteietoare,
de pieiea alba a sanilor ei, taria for lucioasa accentuand
fermecatoarea fragezime tremu rat oare a acestora, se
simfi invaluit de o caldura aproape palpabila. Ea era foarte
aproape, fofnetul matasii semanand — in tacerea si umbrele
create de sclipirea jaratecului — cu zgomotul unor
descarcari electrice.
intinzand mana, ea ii atinse curbura gatului, acolo
unde acesta se intalnea cu umarul, si ifi petrecu u$or
degetul peste o suvifa de par negru si lucios, prinsa in
supla arcuire dintre muschi ?i tendon.
— Te voi saruta, fopti ea de asta-data.
El o lasa sa-i traga capul in jos, in asa fel meat sa
poatS atinge fafa lui; ii lasa buzele sa-i alunece pe obraz,
iscand o tresirire de placere; ii iese gura aproape sa
ajunga ia a lui, §i abia atunci i§i infipse degetele in umerii
^ r t l T f ^ ^ l a z e . dragostea m e a . £ ^ ^ y ^
ei goi si parfumafi cu o nelndurare tot atat de intensa ca
si seducfia ei. Tsi Tnclina capul si Ti strivi buzele Tntr-o
sarutare saibatica, necivilizata, care spre sfarfit se
transforma Tntr-un lent exercifiu de excitare senzuala.
Cand el Ti dadu drumul, ea era profund zguduita.
O susfinu cu braful Tntins, deoarece ea nu se mai
finea prea bine pe picioare, chipul lui ascunzand ceea ce
al ei lasa sa se vada. Avu nevoie de cateva clipe pana
cand sa poata vorbi, dar cand o facu, glasul lui suna
aproape normal.
— Nu trebuie sa ma ispite§ti, Boston, caci risti sa te
arzi. Eu am jucat jocul acesta mult mai mult timp.
Apoi, fara voia lui, Hazard zambi.
— Cand te gande§ti — spuse Tnsofindu-si cuvintele
cu un chicot — ca am ajuns s i apar virtutea meal Ce
idiofenie! Dar dragalasa si rasfafata mea draga — sopti
el cu sinceritate, uitandu-i-se drept Tn ochi — nu pofi
avea tot ce doresti. Din motive importante pentru mine,
spuse coborandu-si privirea spre fafa ei frumoasa dar
Tmbufnata, eu nu sunt disponibil. Si cred ca-n noaptea
asta eu voi dormi afara. Vise placute!
Luand o piele de bivol, iesi din cabana.
— Blestemat sa fii! striga Blaze Tn urma lui,
recapatandu-si glasul Tn clipa Tn care el iesea pe usa.
Taftaua neagra ca abanosul abia daca-i mai refinea
sanii pe care mania Ti facea sa palpite intens.
— Inghifi-te-ar iadul!
Sa revenim la disciplina! gandi el cu amaraclune.
Si Tncuie usa cu zavorul.

Capitolul 15
In noaptea aceea fanfarii au fost violenfi, tabarand pe
el Tn mici nori, atacand Tn hoarde neTnduratoare. Hazard Tsi
muta de doua ori patul pana gasi o oarecare tihna, la
jumatatea drumului spre creasta muntelui, unde o briza
16f
'I K Susan Johnson
rece tinea insectele la distanfa. Poate ea sunt un prost in
privinta acelei femei, Tsi zicea Tn sinea lui, stand culcat dar
treaz, sub binevenita adiere rScoroasa ce-i mangaia pieiea.
Intr-un moment de capriciu, Batranul Coiot, ajutorul cel
lipsit de respect al Atotputernicului, ar fi adus usoare
modificari simfului lui de onoare si datorie. Par conceptia
despre lume a indienilor absarokee fusese sadita Tn et Tnca
din copilarie. Considerarea individului ca sursa de putere
reprezenta un mod de gandire propriu numai triburilor
absarokee. Hazard fusese Tntotdeauna condus de visurile
sale vizionare, care constituiau un stimulent emofional
si de esenfa casnica definit cu precizie. Si Tn legatura cu
femeia el nu se simfea Tn largul sau.Tn noaptea aceea se
ruga sa primeasca un semn. Poate ca femeia fusese trimisa
ca un dar binevoitor, poate ca nu personifica tradarea si
lacomia. Poate era un dar din partea universului mistic.
Era tarziu cand se trezi si, din nefericire, dimineafa nu
aduse cu sine nici o revelafie lamuritoare pentru framan-
tarea tuibure din mintea lui. Spera, mai mult cu logica
decat cu o convingere emofionaia, ca Tn curand avea sa-si
faca aparifia colonelul Braddock.
Cdnd intra Tn cabana pentru micul dejun, Blaze era deja
sculata si Tmbracata Tntr-una din camasile de bumbac ale
lui Hazard.
— Ai dormit bine? TI Tntreba cu o voiosie nesincera.
— Nu prea.
Oboseala Tsi spunea cuvantul, dupa nopfile petrecute
pe piei de bivol.
— Efti gata pentru micul dejun?
— Indatd, raspunse el scurt, Tn timp ce scotocea prin
garderoba lui, Tn cautare de Tmbracaminte curata.
Se rasuci brusc Tn loc cand, Tn cele din urma, TI izbii
Tnfelesul Tntrebarii ei. Oare pregatise Tntr-adevar gustareajj
de dimineafa? Vazu ca, realmente, o pregatise. Masa era«
pusa, §i ceva ce semana vag a turtife se afia langa sianinaj
carbonizata din farfurie. Zambi, posomoreala risipindu-i-j
se Tntr-o clipa. Ea parea extrem de Incantata de rezultatuh
162
dragostea m ea..£■
eforturilor ei. Adaugase si o sticla de coniac, pentru
cazui Tn care el ar dorit la micul dejun f i o bautura. Ceea
ce nu era o idee rea, finand seama de felul Tn care aratau
alimentele din farfuria lui.
— Te deranjeaza daca golesc cada de baie afara?
— Nu, binemfeles ca nu.
Si cand o vizu luptandu-se cu gaieata plina cu apa
pe care o scosese din cada, adauga:
— L a s i-m i sa te ajut.
Pana la urma el fu cel care goli cada, iar Blaze ajuta
la umplutul gilefilor si-i mulfumi cu d rig alifen ie.
Cand peste cateva minute Hazard se aseza la masa,
ea spuse:
— Ma Tntorc Tntr-o clipa.
§i mai Tnainte ca el sa fi Tncercat turtifele acelea cu
forma ciudata f i slanina neagra, ea aparu din nou. Hazard
Tnca mai cumpinea daca stomacul lui era Tn stare sa
reziste pedepsei cand ea trecu pragul, grabindu-se sa-si
ceari scuze:
— Cred ca am uitat ceva la turtle. Sunt cam tari fi...
ei, bine... Tmi pare rau pentru slanina. Sper ca n-a costat
prea mult.
— Tfi apreciez efortul §i nu-fi face probleme Tn privinfa
banilor. Daca n-as avea cateva mii de oameni de care sa
am grija, a? fi considerat un om relativ bogat, chiar §i
dupa standardele voastre.
— A! exclama Blaze, surprinsa.
Modul de viafa al lui Hazard nu prea vadea bogafie, si
ea nu-l privise niciodata ca pe o persoana avuti.
— la loc, Ti propuse el, aratandu-i un scaun. Voiam sa-
mi cer scuze... pentru aseara. Tu nu... Eu port toatS vina.
— §tiu. Asadar, suntem prieteni? Tntreba Tntinzandu:
?i mana mica peste masa.
— Prieteni, confirma el, §i se ruga Tn gdnd sa se
poata stapani.
Blaze refinu mana calda fi batatorita, fi Tfi aminti unde
o simfise alta data. Amintirea o facu s i rofeasca.
' 169
Su5an Johnson ^
— Tfi mulfumesc pentru micul dejun, spuse el politicos,
cautand o scuza pentru a da drumul mainii ei.
Senzafia degetelor ei Tndoite sub ale lui Ti relnvie
propriile-i amintiri cu un efect dezastruos.
— A fost foarte draguf din partea ta.
Glasul Ti era linistit, dar degetele, cand le desprinse
de pe mana ei, Ti tremurau.
— Ei, bine, dupa gestul cu cada, si rochiile, §i toate
celelalte — zise Blaze pe un ton de gluma, decisa sa poarte
conversafia cu aceeasi dezinvoltura ca si Hazard— m-am
gandit sa Tncerc. Pare atat de u§or cand o face Jimmy,
recunoscu apoi cu tristefe, uitandu-se la mancarea din
farfuriile lor.
— §tiu, spuse Hazard cu Tnfelegere.
— Nu e§ti obligat s-o mananci.
Era prima data cand o vedea chinuita de remuscari.
— Si nici tu nu esti obligata sa porfr rochiile alea,
replica el curtenitor.
Ea izbucni Tn ras, iar el Ti adresa zambetul acela al lui,
care facea sa i se opreasca inima Tn loc. O armonie
Tncantatoare §i plina de Tnfelegere se Tnfiripa Tntre ei.
Micul dejun fu Tnlocuit cu obisnuitul meniu alcatuit
din oua fierte, unt si lapte, Tndeajuns de simplu pentru
iscusinfa lor Tn arta culinara.
— Daca Jimmy nu vine sus, o sa murim de foame,
recunoscu Blaze, cu un zambet Iuminos ca soarele.
Hazard nu-i spuse ca, Tn cursul incursiunilor la care
lua parte, subzistau uneori saptamani Tntregi numai cu
pastrama de vita §i pemican'. Era obisnuit cu o alimentafie
rudimentara.
— Poate ca o marire a retribufiei ar fi indicata pentru
a ne asigura supraviefuirea, sugera el cu un zambet u§or
ironic.

' Pemican: turta fac uta din carne uscata §i maruntita, amestecata
cu grasime topita, folosita Tn alimentafia indienilor din America de
Nord (n.t.).
^ ^ ‘‘^Blaze. dragostea mea
— Absolut. 0 sa-l platesc si eu.
Cand sprancenele lui Hazard se Tnalfara Tntrebatoare,
ea adduga:
— Daca ai accepta o chitanfa semnata de mine. Pentru
moment ar fi cam delicat sa ma due la banca mea.
— Nefnchipuit de delicat, cel pufin pentru mine, admise
el, ochii scanteindu-i de ras. §i tu nu trebuie sa platefti.
— Am mulfi bani.
— Sunt corivins.
— Si gandefte-te ia corvoada de care ma scuteste el.
— Ca veni vorba despre corvoada, spuse Hazard
taraganandu-si cuvintele, ezit chiar si sa abordez subiectul...
Ce schimbare, constata Blaze Tn sinea ei, placut
surprinsa, fatd de aceea de acum cdteva ziie.
— Temnicerul meu s-a Tmblanzit, nu rezista ea sa-l
tachineze.
— Supusenia ta timida m-a fermecat, replica el cu
ironie.
De sub sprancenele-i arcuite, ea TI privi drept Tn ochf.
— Daca as fi timida si supusa nu m-ai placea.
— A§ vrea sa Tncerc, se oferi el.
— Slabe speranfe, riposta Blaze privindu-l cu ochi senini
si cu expresia voioasa a unui amiral care urmarefte cum
se scufunda ultima dintre navele inamice.
— Cum fi s-a Tngaduit sa fii atat de al dracului de
incapafanata? Tntreba el, cu un oftat teatral.
— Dar fie cum fi s-a permis? contraataca ea.
— Nu cred ca ar ajuta la ceva daca am recurge la
argumentele referitoare la rolul barbatului si al femeii Tn
societate.
— La absolut nimic.
— In cazul asta nu ftiu prea bine cum sa abordez
subiectul, dar...
Tonul lui era mult prea dezinvolt f i daca ea I-ar fi
cunoscut mai bine ar fi depistat ironia ascunsa Tn
cuvintele lui.
— §i?
171
5. Su5an Johnson
Blaze se simfea mcantator de invincibila, un
sentiment deioc neobisnuit pentru o extraordinar de
frumoasa fiica de milionar.
— Pantalonii mei din piele au nevoie sa fie spalafi.
Si ?n mod inexplicabil, Hazard Tsi dadu seama ca Tsi
strangea puterile pentru a face fafa repiicii ei.
— Asta-i corvoada la care te refereai? fu tot ce spuse
ea, pe un ton moderat, neiritat, nebanuind ca spalarea
unor pantaloni din piele implica o munca mai grea decat
clatirea catorva batiste murdare.
El dadu din cap si se relaxa in mod vadit.
— Nu-i pofi trimite... doamnei Pernell? Tntreba ea,
rostind cu rnulta dragalasenie ultimele cuvinte.
— Nu stie cum sa procedeze cu asemenea pantaloni.
— Atunci, cine-i spala de obicei?
— Una dintre femeile din clanul meu vine din cand Tn
cand aici.
Blaze si-o putea imagina: tanara, frumoasa, supusa.
Femeile trageau probabil la sorfi sau plateau pentru
privilegiul de a veni sa munceasca pentru Hazard.
Deoarece nu era cu totul naiva Tn privinfa barbafilor si
nici naiva Tn legatura cu reputafia lui Hazard Tn materie
de femei si, cu atat mai important, nu era naiva nici cu
privire la incredibiia lui pricepere Tn arta iubirii,
urmatoarea Tntrebare Ti veni Tn minte imediat.
— Cat timp raman femeile aici? se interesa plina de
suspiciune.
Hazard fu Tncantat sa constate ca Ti starnise curiozitatea.
— O zi si peste noapte, raspunse.
— De ce m-oi fi ostenit sa te Tntreb? se mira Blaze,
zeflemitoare.
— Nu stiu. Niciodata n-am pretins ca due o viafa de
calugar.
— Dar nu si fafa de mine.
— Din numeroase motive... toate logice.
— Asta, riposta ea cu ironie, este o problema de opinie.
— Ai vrea sa Tnvefi cum sa speli nifte pantaloni din
^B laze, dragostea

piele? o intreba el, mcercand sa indrppte iar conversafia


catre un subiect asupra caruia nu se putea discuta in
contradictoriu la infinit.
— Am oare de ales? replica ea sarcastic, cu un
zambet insinuant.
— Desigur, raspunse el privind-o peste masa, cu o
expresie sincera si nevinovata.
— Dar, murmura ea cu seninatate, simfindu-se
departe de a fi liniftita, alegerea implica un musafir care
sa ramana aici peste noapte. Un musafir feminin.
— Asta a fost obiceiul, recunoscu Hazard, al carui
zambet se accentua.
Indreptandu-si umerii, Blaze i?i propti mainile in
solduri — camasa lui Hazard, mult prea mare pentru ea,
ridicandu-se in mod periculos datorita acestei atitudini
— trase aer In piept — ceea ce avu efecte primejdioase
asupra libidoului lui — si dadu drumul u n u i: „Ha!“
— Asta inseamna ca ai vrea s-o faci tu? intreba el,
ignorand cu voiosie infelesul aspru si nedisimulat al
exclamafiei, si straduindu-se sa nu ia in seama nici
conturul accentuat al afarcurilor ei, ispititor de vizibile
prin fesatura uzata a camasii lui.
— Decat sa ascult cum faci dragoste cu alta femeie la
cafiva pafi de mine?
— Sa infeleg asadar ca spui da?
Hazard nici nu se gandea sa raspunda ultimei intrebari
puse de ea cu atata patima; in orice caz nu acum, cand
efortul de a-§i pastra controlul era impins la maximum.
— Naiba sa te ia, Hazard...!
El se mulfumi sa a§tepte, neindraznind sa vorbea^ca
in starea psihica sc him bat oare si capricioasa In care se
afia. Nu era oare un prost, sa tot spuna nu? Chiar ar fi
avut vreo importanfa, daca ar fi luat ceea ce avea atat de
ispititor de aproape si disponibil? Tsi lasa privirea sa
alunece peste frumusefea de giuvaer a unei femei
indeajuns de aproape de el cat s-o poata atinge.
— Dracu’ sa te ia...da! E§ti mulfumit?
173
^ Susan Johnson
— Foarte! se gribi el sa spuna, simfindu-se usurat Tn
moduri pe care n-ar fi vrut sa le recunoasci.
— Nu am de gand sa accept alta femeie Tn cabana asta!
Era aceeasi femeie imperioasa pe care o mai vazuse
si pana acum, de atatea ori. Indiferent de felul Tn care era
fmbracata — Tn pantalonii din stofi de lani, Tn satin Tmpo-
dobit cu margele sau Tn haine pentru facut curafenie —
era siguri de ea.
— Perfect, spuse el, fiindu-i extrem de usor sa faci
acea concesie.
A-si Tnchipui o alta femeie laolalta cu Blaze Tn stramta
cabana era un gand nelinistitor. Si nu era foarte sigur c i
ar fi vrut sa se confrunte cu el.

Hazard Ti a r i t i lui Blaze ce trebuia fic u t cu pieiea


tratati a pantalonilor. Ii arati cum sa Tnmoaie Tmbrica-
mintea Tn apa limpede a lacului, cum s-o frece cu sipun
de yucea'pe care TI cumpirau de la shoshont, apoi s-o
Tntindi pe iarbi, feriti de soare. §i la o depirtare ce-i
Tngaduia s i fie v iz u ti de la zigazul la care muncea el
to ati ziua, Blaze freca si s p ili ?i cliti, avand grija ca
pantalonii din piele ai lui Hazard s i fie curafi, asiguran-
du-se c i Jon Hazard Black nu va avea a lti femeie Tn
patul lui.
In ziua aceea Jimmy nu urci la cabani, §i cand Blaze
fic u aceasti remarci, Hazard Ti spuse c i nu era ceva
neobifnuit. Baiatul avea si alte Tndatoriri de care trebuia
s i vadi acasi, si absenfa lui nu avea nimic extraordinar.
Blaze era de a lti parere, dar se simfea prea obositi ca
s i discute Tn contradictoriu. Chiar prea obositi pentru a
face o baie, atunci cand Hazard se oferi si-i care apa. Ceea
ce Ti §i declara, mofiind Tn fotoliul de langa foe.

yucea (bot.): PI ant a americana cu flori albe §i frunze Fn forma de


sable (n.t.)
2 shoshoni: trib de indif " ‘ de Nord (n.t.)
— Si-n plus, Ti spuse ea, azi, spalandu-fi afurisita aia
de Tmbracaminte, am stat mai mult Tn apa decat afara.
— Ifi mulfumesc Tnca o data. Ai facut o treaba buna.
— §tiu, si aftept plata obifnuita, replica ea somno-
roasa dar impertinenta, pana la capat.
Hazard deschise gura sa riposteze, apoi o Tnchise.
Blaze adormise Tn fotoliul prea mare pentru ea. Isi dadu
seama ca Tn ziua aceea muncise foarte c^reu pentru el.
Insa nu realiza ca Tn toata viafa ei Blaze nu muncise
niciodata pentru nimeni.

Capitolul 16
Peste o jumatate de ora, Hazard o ridica din fotoliu cu
mare blandefe, o culca pe pat si o Tnveli cu patura. Isi
permise o usoara sarutare.
— Ifi mulfumesc, bia, fopti atingandu-i buzele cu ale
safe. Efti o spalatoreasa fermecatoare.
In vis, Blaze auzi tandrul compliment fi zambi.
Dupa ce Tncuiase cabana la plecare, Hazard privea —
o ora mai tarziu — treptele ascunse Tn umbra ale intrarii
din spate a celui mai prosper f i elegant bordei din Confe­
derate Gulch. O cercetare t Sc uta TI Tncredinfa ca noaptea
Tntunecoasa nu confinea secrete, f i cu pafi silenffofi,
urea pana la etajul al doilea. Cdnd ajunse Tn holul a cdrui
pardoseala era acoperitd de un covor rosu, TI Tntampina
mirosul binecunoscut de lemn ceruit, fum de figarS f i de
parfumuri. Fard ezitare, strabatu cu pafi mari covorui de
plus, coti pe coridor la stanga fi deschise Ufa din dreapta,
ca f i cum ar fi fost afteptat.
D efi nu chiar afteptat, Hazard avea acolo invitafie
permanenta si fu primit, literalmente, cu brafele deschise.
— Hazard, iubitule! exclama frumusefea bruna
vazandu-l.
Ridicandu-se din fotoliul confortabil de catifea, veni
parea alunecand spre el, cu brafele larg desfacute, Tntr-un
m 175
Susan Johnson
nor de volane dantelate, parfum scump si cald bun-venit.
— Nu te-am vazut de secole!
Cu pantofii ei de satin cu tocuri Tnalte, era aproape cat
el, si cand se Tmbrafisara, trupul ei splendid se adapta la
al lui tot atat de perfect precum coperfile unei carfi. Isi
indlfa gura astfel Tncat sa compenseze neTnsemnata
diferenfa de Tnalfime dintre ei si Tsi aftepta sarutul.
Acesta fu cald, prietenesc, negrabit, dar inexplicabil de
indiferent.
— Arafi superb, zise Hazard, departand-o la distanfa
de un bra| si zambindu-i lenes f i apreciativ cu acelafi
suras perfect pe care si-1 amintea ea.
Uitandu-se la barbatul pe care-1 Tngrijise pana se
Tnsanatofise dupa sangeroasele lui practici de doliu si
care, mai mult fara voie, Ti fusese partener de pat cand
Tsi ceruse drepturile asupra parceleL lui de minerit, se
undui ispititor si replied soptit:
— Tu arafi ca dracu’. Femeia aceea sa fie explicafia?
— Nu, riposta Hazard accentuandu-fi zambetul. Tfi
faci prea multe griji.Numai ca muncesc ore Tn sir.
— Mai apuci si sa dormi?
Ochii violefi, de culoarea unor orhidee exotice, TI
scrutard cu atenfie, dar nu puturd afla nimic Tn afara de
faptul cd el era frant de oboseala.
— Nici o problema, minfi el ca s-o linisteascd.
— Toata lumea vorbeste despre asta, sd ftii.
Hazard Ti elibera braful pe care Tn tot acest timp i-l
fin use §i se Tndrepta spre un fotoliu de langa fereastra
acoperita de perdele grele, lasandu-se sd cada Tn el. Isi
sprijini capul de spatar fi, Tnainte de a raspunde, Tfi
Tntinse picioarele Tn fafa lui.
— De fapt nu-mi Tnchipuiam cd nu se va observa,
remarca el, cu gias coborat, plin de ironie.
— Umbla vorba cd te grozavefti cu ea de pared ar fi o
femeie Ufoara Tntrefinuta de tine.
— Dacd as vrea sd md grozdvesc cu ea, a f face-o
Tntr-un ^iod mai pufin disc ret. Au ftiut ei ce fac atunci
draqostea mea
cand mi-au trimis-o la cabana. Planul a dat gres, si acum
ei se regrupeaza, asta-i tot.
Rose isi Tmpreuni degetele mcarcate de inele si,
ducandu-se spre el, ramase Tn fafa lui ca un profesor
care-si mustri elevul.
— Te confrunfi cu nifte oameni puternici.
— Dar o am pe femeie, replica el, ridicandu-si ochii
pentru a-i vedea fafa, acum cin d ea era atat de aproape.
Si Tn ceea ce privefte bluful, sunt mai priceput decit
ta til ei.
Ii aprecia Tngrijorarea, dar avertismentul era inutil.
Stia, poate mai bine decat ea, Tmpotriva cui lupta.
— §tii c i Braddock a urcat pe munte?
Hazard scuturi Tncet din cap, pirul lui negru si des
alunecand peste brocartul mov — m itase pe mitase.
— Cauti un intermediar fn trfbul tiu .
Femeia se apropie un pas, aducind la nirile lui
binecunoscutul parfum de trandafiri, f i se opri pe una din
laturile fotoliului, unde lumina unei lim pi de m asi
accentua cearcinele Tntunecate de sub ochii lui.
— Bun, asta Tnseamni c i Tn cur|nd va face o oferti.
— Pari obosit, Jon.
Hazard ofta; degetele lui se Tnclefatri, apoi se
destinseri fi se Tnconvoiari ufor pe brafele din lemn de
trandafir ale fotoliului.
— Muncesc ca un hamal, Rose. Mai din greu decit
oricand Tn viafa mea. §i nu s-ar pirea c i am ajuns la
capitul efortului. Cafi pionieri crezi c i au venit luna asta
Tn fara mea? Tntrebi accentuand cu sarcasm cuvantul
prin care se referea al albii invadatori.
— Vei reufi? Tntrebi cu calm, deoarece aceasti noui
acfiune a lui era de o violenfi mai impetuoasi decat s-ar
fi afteptat ea, chiar f i din partea lui.
— Rose, iubita mea, spuse Hazard, Tn vorba lui
domoali strecurandu-se o extrem de fina nuanfa tiioasa.
Sunt gata, daci va fi nevoie, si-m i vand sufletul pani la
ultima lui fira m i pentru a reufi... Tntr-un fel sau altul,
§ # 177
§U5an Johnson
incheie el, glasul sunandu-i inselator de bland.
Apoi, brusc, chipul i se lumina de un zambet baiefesc,
si Rose vazu vreme de o clipa o rar cunosc uta imagine a
splendidului tanar de dinainte de a fi venit trezirea la
realitate.
— Dumnezeule Atotputernic, Rose, sa nu devenim
morbizi!
Cu o miscare lenefa, ifi puse picior peste picior, se
aseza mai comod §i, cu o placere anticipate, spuse:
— Povestefte-mi cele mai recente scandaluri din oraf.
Care medic sau avocat face dragoste pasionata si cu cine?
§i care sofie de medic sau avocat face amor cu piofenie si
cu cine? Tn saptamanile din urma am scapat ultimele barfe.
— Vrei sa te simfi ca pe vremuri? Atunci o sa-fi
prezint o dare de seama amanunfita despre cine pe cine
rostogolefte in fan.
Hazard izbucni intr-un ras dezinvolt.
— Suna minunat.
Cand ea parasi incaperea, el se lasa pe spate in fotoliul
capitonat, fi genele negre precum cirbuneie coborara,
odihnindu-se pe pomefii obrajilor oachefi. Obosit pana in
maduva oaselor, ar fi putu dormi o sdptamana.
Cinci minute mai tarziu, ea reveni cu mixtura ei
personala de ceai negru, cu zahar f i frifca proaspata.
Auzind-o ca se intoarce, Hazard ifi trecu o mana peste
ochi, ifi indrepta trupul in fotoliu f i primi ceafca de
porfelan ornamentata cu o pictura delicata.
— Mulfumesc, Rose, spuse cu o oboseala pe care n-o
mai putu ascunde. §tii de cand n-am mai mancat frifca?
Rose ftia cu precizie de cand, dar ramase tacuta. Defi
legatura lor fusese foarte placuta, Hazard ifi pastrase
intotdeauna pentru sine sentimentele.
— Daca a f crede cd femeia ar putea ingriji o vaca,
adauga el, a f cumpara una f i a f duce-o sus la cabana.
— Nu vrea sa munceasca? se mira Rose.
Pentru Hazard, ea ar fi facut cu bucurie orice soi de
munca, defi de ani de ziie nu mai depusese nici o munca.
^ l ^ ' ^ v ^Blaze. dragostca
Dar Tsi t>nu limba, deoarece Invafase pe pieiea ei sa se
pazeasca de crasa greseala a naivitafii. Hazard Black nu
Tncurajase niciodata tovarasia regulata a vreunei femei.
— Nu-i obifnuita sa faca mare lucru. Mult prea mult
rdsfaf Tn educafia ei, remarca el, ochii lui cu gene lungi fi
cu o expresie amuzata Tntalnindu-i pe cei ai Rosei pe
deasupra cestilor lor de ceai. Nu asa ca a ta si a mea,
adauga el.
Hazard era politicos. De fapt, el fusese crescut ca fiu
al unei capetenil, Tntr-un clan prosper si niciodata nu fusese
nevoit sa facd pentru el Tnsufi ceva, fi nici nu se obosise
sa faca. Intinzandu-fi ceasca sa mai primeasca ceai, porfe-
lanul parand ciudat de delicat In palma lui mare, spuse:
— Cred ca voi avea nevoie, acolo sus, de mancare
mai buna. Hrana unui miner ar putea fi de ajuns pentru
mine, dar...
— Te-ai cam Tndragostit de ea, Hazard? Tntreba Rose
pe un ton liniftit, turnand Tn ceafca lui lichidul de
culoarea chihlimbarului.
Chipul lui calm nu trada nimic. Niciodata nu lasa sd i se
ghiceasca gandurile f i sentimentele. Rezemandu-se pe
spatar, el amesteca Tncet zaharul din ceai.
— Nu am timp sa ma Tndragostesc de o femeie. Ea
este o asigurare, nimic mai mult.
Sprancenele Rosei se Tnal|ara provocator fi, fara a-fi
lua frumofii ochi de la Hazard, murmura:
— Draguta asigurare!
El ignora insinuarea nerostita.
— A f vrea sa fie Tn stare sa gateasca. Jimmy a tot
venit sus, dar se pare ca mama lui a impus unele
restric|ii cu privire la vizitele lui.
— Care va sd zica Molly Pernell, cu toata religia aceea
prefacuta, este geloasa, remarca Rose, cu agerime.
— Fard nici un motiv real, murmura Hazard.
— Poate ca pe MoJly ai reufi s-o convingi, Hazard,
daca i-ai vorbi mai m eftefugit, dar nu-fi irosi eforturile
cu mine. Eu n-am Tn trup nici un pic de fa|arnicie.
179
Susan Johnson
Neavand de gand sa se Iase antrenat Tntr-o discufie
referitoare la obiceiurile lui sexuale, Hazard prefera s-o
roage pe Rose sa-i faca unul din serviciile pe care
venise sa i le ceara.
— Avand problema asta cu gatitul, precum f i nevoie
de o mancare mai buna, ma intrebam daca mi-ai face un
serviciu.
Rose Tfi ex prima acordul dand din cap.
— Ai putea sa cumperi pentru mine cateva lucruri
mai bune de-aici din Confederate Gulch, si sa le trimifi
sus prin Jimmy? Mi le va aduce odata cu cumparaturile
de la Diamond City. Mi-ar placea cateva fructe si legume
proaspete. O paine mai buna. Am vazut piersici si struguri
Tn vitrfna magazinului„Haroldson“. Lucruri de felul asta.
§i cap?uni, daca ai putea gdsi.
— O fii bine, Hazard.
— Numai supraviefuire, Rose. Nu cred ca reufefte sa
arda piersici fi struguri, spuse, zambind Ufor, la amintirea
micului dejun. Dar vom vedea. Pana acum s-a comportat
foarte bine. Aa, f i mai e ceva...
— O calitate superioara de fampanie, pentru
doamna? Tntrebd Rose rdnjind ironic.
— Nu, este ceva mai practic, raspunse, punandu-si
pe masa ceafca golita. Are nevoie de Tmbracaminte. Ii
spusesem lui Jimmy sa aduca sus doua rochii, dar
acestea erau pufin deplasate Tn cabana unui minier.
— De la pravdlia lui Klein?
Hazard Tsi rezema capul brun de matasea lucioasa.
— Din nefericire.
La Tnceput Rose Tfi Tnabufi un chicotit, apoi Tsi lasa
capul pe spate f i izbucni Tn hohote de ras. Cand peste
cateva secunde Tfi recapata suflul, Tntrebd:
— §i Molly le-a vazut?
— A fa mi s-a spus.
— S-ar putea ca gafa asta monumentala sd te fi scos
de pe lista ei de bdrbafi buni de luat Tn cdsatorie, TI tachina
Rose, zambetul ironic accentuandu-i-se f i mai mult.
iso
dragostea
Ochii negri, ce aminteau de o pantera se marira o
clipa, apoi revenira la fanta usor cinica de mai Tnainte.
— Asta-i bine, deoarece nu intenfionez sa ma
casatoresc cu nimeni.
— Asa spun tofi barbafii pana cand o oarecare femeie
dragalafa Ti tranteste la pamant. Umbla vorba ca
domnisoara din Boston era marfa neatinsa.
— Dumnezeule Sfinte! exclama Hazard pe un ton
taios. Oare si amanuntele privitoare la lenjeria ei sunt de
domeniul public?
— 0 sa te Tnsori cu ea? continua Rose
Doi ochi calmi §i prietenosi Ti Tntalnira pe ai ei si,
sclipira de o veselie plina de ironie.
— Nu voi fi eu acela, replica el am uzat. Ti-o garantez.
Pe un ton dezinvolt, de parea ea n-ar fi pus Tntrebarea
arzatoare care framanta minfiie tuturor celor din
Confederate Gulch f i din Diamond City, Hazard
continuS:
— Sa revenim la rochii. Eu nu ma pricep la fesaturi, dar
sa fie ceva practic. Sus, la cabana, nu este salonul tau
de primire de la parter.
Rose Tnfelese ca nu avea rost sa insiste.
— Ce reacfie a avut fiica bine educata a coloneluiui fafa
de rochiile neconvenfionale de la Klein? Oare rasfafata
societafii s-a aratat jignita?
Cavalerismul TI obliga pe Hazard sa se abata de la
adevar. Murmura un raspuns echivoc.
— Fata nu este prea rafinata.
Dar, rostind cuvintele, Tsi amintea cu foarte mare
claritate imaginea lui Blaze Tn lumina focului, decolteul ei
alb-trandafiriu, toata numai provocare, Tn timp ce rochia de
tafta neagra mai mult dezgoiea decat ascundea.
— Ce masura?
Rose Tntrebase deja de doua ori, §i ochii cu care TI
privea pe Hazard devenisera scrutatori.
— Nu sunt sigur, raspunse el, dandu-si seama ca ea
Ti vorbise . Cam de talia lui Kate, cred. Poate pufin mai
iai
Susan Johnson
inaltd. Imi pare r3u ca informafiile sunt atat de vagi, dar,
ei bine...
Giasul i se stinse intr-o maniera neobifnuit de
indecisa pentru un barbat fn mod normal hotarat. Apoi,
ochii lui negri o privird din nou drept tn fafa §i prietenefte.
— Pot conta pe tine, la, bineinfeles, suficient aur cat
sa-fi compenseze fi timpul tau.
Dezlegandu-fi de la Centura o punga grea, plina cu
praf de aur, o puse pe masa acoperitd cu danteld.
Peste masufa pentru ceai, Rose se uita ia cel mai
frumos bdrbat pe care-i cunoscuse ea vreodata, care
statea calm in fotoliul ei, odihnindu-f i o mana pe genunchi
f i imbrdcat Tn seara aceasta, Tn vefminte de-ale albilor:
pantaloni negri, cizme, cam afa cu maneci lungi. Cu
excepfia pdrului, care-i atingea umerii, nu purta nici o urma
a originii lui. §i nici chiar parul nu era atat de neobif nuit
Tn acea zona de frontiera. Defi avea o reputafie de ucigaf
f i cu toate ca viafa dusa de el mai Tnainte, ca tandr
rdzboinic, fusese o Tnfiruire continua de incursiuni, ochii
lui — nu-fi dadea nici ea bine seama cum — nu pdreau
niciodata s i semene cu cei ai unui om Tn stare sa ucidd.
Nu se potriveau cu perechea de Coit-uri prinse Tn Centura
joasa de pe foldurile lui. Erau prea blanzi. Ochii aceia cu
sprancene groase, de un negru ce confinea o ciudata
caldura, o priveau cu atenfie, asteptandu-i raspunsul.
— Bineinfeles, prostufule. §tii ca pentru tine fac orice.
Fafa frumoasa, cu o structura osoasa clasica f i cu
trasdturi perfecte pentru care indienii absarokee erau pe
drept celebri, se lumina de un zdmbet.
— Mulfumesc. Orice decizie vei lua Tn privinfa acestor
rochii va fi bund. Patru, cinci, fase — cam atdtea.
(hire planu 'ut un priztmierat indelungal, se intreba Rose, sau
fata coloneluiui se schimba pentru cina in fiecare seara?
— Aha, f i adauga la cumpdraturi si ciocolata!
Sprancenele Rosei ajunserd pand la linia parului.
Hazard indlfd scurt din umeri.
— imi place ciocolata, spuse schifdnd un suras vag.
182
dragostea
— Desigur, Hazard, desigur.
Ochii mari ai lui Rose TI masurara Tndelung.
— Nu te-as putea convinge sa mai rdmai aici pufin?
— Te superi daca refuz deasta-data? Nu am Tncredere
s-o las sus prea mult timp. Numai Dumnezeu ftie Tn ce
bucluc poate intra.
— Cum spui tu. Totusi eu sunt aici Tntotdeauna. Nu
uita asta. Si-fi urez noroc cu asigurarea ta.
— Probabil Tmi va fi necesar.
Se Tndrepta spre ufd, dar se opri cu mdna pe clanfa
din alama, cu model complicat.
— ?i vreun sapun mai ca lumea, te rog, Rose, adduga
el. Poate Guerlain, daca pofi gasi asa ceva.
— Guerlain? Presupun ca nu pentru tine.
El se agita pufin, cizmele lui confecfionate de mana
sclipind Tn lumina lampilor cu petrol, f i cu acelafi gias
coborat si calm care oferea un minimum de explicafii, zise:
— Nu. Ea nu-i obif nuita sa se sciade Tn bulboane reci
ca gheafa.
— Si tu cari apa sus, pentru ea, Hazard? Niciodatd nu
mi-am Tnchipuit c-o sa traiesc sa ajung ziua asta.
Intonafia ei vesela reufi sa nu tradeze Tntreaga
intensitate a surprinderii ei.
— Autoaparare, draga Rose. Altminteri nu s-ar Tmbaia
zilnic.
— Blestemafi indieni crows'... cei mai curafi indieni
pe care i-am Tntalnit vreodata. Dacd stau sa ma gandesc,
cei mai curafi oameni pe care i-am vazut vreodatd.
—- E usor sa fii curat, Rose, cdnd ai crescut Tntr-o fard
cu ape limpezi. Incerc s-o Tnvaf acest lucru pe domnifoara
Braddock.
— Mult success Hazard, cu fiica multimilionarului!
— Mulfumesc. Imi va fi necesar. E mai greu de strunit
decat un ponei salbatic.
— Nu md-ndoiesc, murmura Rose. Vei reufi.

crow = cioara
— Ak-baba-dia-ba-ala-go-da-ja, spuse el. Cu ajutorul lui
Dumnezeu.
Dupa plecarea lui, Rose ifi sprijini spinarea de
spatarul fotoliului de catifea, si ganditoare f§i mangaie
coapsa tmbracata in matase. Conversafia cu Hazard in
seara aceasta, fusese un exemplu clasic de arta a
ambiguitatii. Cu o usoara invidie si cu o infelegere
intuitiva, trase concluzia ca Jon Hazard Black era
Tndragostit mai profund decat ifi dadea seama el Tnsusi.

Hazard intra fara zgomot in cabana. Fara graba, isi


desfacu tocul revolverului si-1 agafa cu grija in cuiui de
Idngd Ufa. Isi descheia camasa cand Blaze susura, cu o
dulceafd prefacuta:
— A fost buna?
Auzindu-i vocea, el se rasuci in loc, scrutand umbrele
Tncaperil. Blaze nu era in patul ei. Dupa ce privirea iui se
roti in continuare, o vazu intr-al lui: stand in capul oaseior,
ca indienii, in mijlocui pieilor de bivol facute maldar.
Camafa pe care o purta era deschisa indeajuns cat sa
Iase sd i se intrezdreasca un sdn alb, iar picioarele ei
goale, afa incrucifate cum f i le tinea, invitau privirile
pdnd ia capatul coapselor sale. El reincepu sa-fi descheie
cu calm nasturii cdmafii, in mod evident intr-o stare de
spirit mai blanda decdt aceea a ostilei lui colege de cabana.
Compania Rosei il liniftise, fdcdndu-l sd vada lumea intr-o
perspectiva mai lesne de acceptat. Defi Rose n-ar fi apreciat
dacd i-ar fi spus afa ceva, in prezenfa ei se simfea adesea
afa cum se simfise alaturi de mama lui — liniftit f i cu forfe
reimprospdtate pentru urmatorul atac impotriva iumii.
— Mirofi a bordel, declara Blaze cu scarba, sesizand
m ireasm a g rea, de flori, a parfum ului Rosei, care um plu
strdmta caband.
— De fapt — comentd Hazard, desfdcandu-fi butonii
camdsii, parfumul Rosei este prea costisitor pentru tarfele
obisnuite. In schimb, in est, este foarte apreciat de
' ^piaze. dragostea mea.
doamnele din Tnalta societate.
A luzia era facuta cu buna ftiinfd. Si atunci, mirosul
acela atinse o coarda in memoria lui Blaze. Multe dintre
prietenele mamei sale preferau acel parfum. Blaze, consi-
derata prea tanara pentru parfumuri atat de grele, nu-l
folosea niciodata.
— Cel pufin, asta lamurefte o problems. Cu siguranfa
„ea“ nu este una obifnuita, zise Blaze cu o expresie
bosumflata.
Hazard o privi o clipa.
— Geloasa? intreba, punandu-si camasa pe un scaun.
— BineTnfeles ca nu! se rasti ea.
— in cazul acesta, n-are importanfa, nu-i asa? replica
el, asezandu-se Tntr-un fotoliu ca sa-fi scoata cizmele.
— Nu-fi ajunge o singura fem eie odata?
El Tfi ridica privirea de la cizma pe care fi-o trdger
ramanand cu mana mcleftata pe tocul bine lustruit.
— Dar n-am nici una, nu-i afa? ripostd, pe un ton
usturator, defi prietenesc.
— Dracu’ sa te ia! Te-ai culcat cu alta femeie?
In acel moment, pe Blaze n-o interesa rafionamentul
bazat pe deducfii. Mireasma de trandafiri era atdt de
intensi, Tncat ftia ca el nu pastrase distanfa fafa de
femeia aceea, indiferent cine sau ce o fi fost ea.
— Nu-fi raspund, declara Hazard ridicandu-se Tri
picioare si Tncepand sa-si descheie nasturii centurii
pantalonilor.
— Vreau sa ftiu!
— Si ce-i cu asta?
— Jon Hazard Black!
— Ei, drace! Nu, dacd trebuie neaparat sd ftii. $i nu
ma-ntreba de ce, pentru cd sd fiu al naibii daca ftiu.
De fapt, era prima data Tn viafa lui cdnd o refuzase pe
Rose. Ldsand pantalonii negrii de cdlarie sa-i aiunece In
josul coapselor zvelte, si-i scoase fi Ii arunca peste cdmafd.
Crescut Tntr-o cultura Tn cadrul cdreia trupul barbdtesc
era deseori neim bracat, se tndrepta spre pieile de bivol
Susan Johnson
f j ramase Fn picioare in fafa ei, superb in goliciunea iui si
foarte Tn largul sau.
— Te afli Tn patul meu, spuse calm, Tncordandu-si
voinfa ca trupul sd nu-l tradeze.
— §i daca as ramane aici? fopti Blaze.
— Nu pofi.
— Asa vreau.
— Sunt prea obosit — replica el cu gias ferm si
categoric — ca s-o luam de la capat Tn problema asta.
Pleaca sau te voi muta eu.
E anuseclin ti.
Cand o lua de jos, ea Tsi petrecu brafele pe dupa
gatul lui, adapostindu-f i capul Tn scobitura umarului lui.
(i simfi brafele Tncordandu-i-se. Peste cateva secunde,
Hazard o lasa sa cada pe patul ei.
— Somn ufor, Ti ura el.
Si ea ftia ca avea sd doarma, deoarece Tn ciuda
Tndelungatei lui absenfe, Tn pofida atacului acelui parfum
patrunzdtor si cu toate cd el nu voia sd recunoascd, Hazard,
Tn timpul cat lipsise, nu se culcase cu nici o femeie.

Capitolul 17
Jimmy nu sosi nici Tn ziua urmatoare, si Blaze se
mulfurmsa s puna de doua ori: „Ji-am zis eu“. De fiecare
data, Hazard Ti ignora remarca.
— Molly trebuie sd fie foarte suparata pe tine, adauga
ea Tn treacat, cu o voce a carei dulceafa n trada satisfacfia.
Crezi cd acum va trebui sd Tnvaf sd calc camdf i?
El se pregatea sd piece la mind fi, ridicandu-si
privirile de la cizma pe care tocmai f i-o Tncalfa, Ti arunca
ceea ce el spera sd fie o uitatura nimicitoare, dar Tntalni
o expresie de o asemenea seninatate voioasa, Tncat nu
avu nici o fansa sd reufeasca.
— A f Tndrazni sd spun — remarca Blaze adresandu-i-
se spatelui rigid al lui Hazard, cand acesta Tntinse mana
lae
^Blaze. dragostea m e a . ^ . ^ ^ 1^ ^
sa-si ia pufca din cui — cd atunci cand md voi Tnapoia la
Boston voi fi ?n stare sd supraveghez cu o noud eficienfd
toate treburile casnice.
Daca aceasta era concepfia ei despre ejhienfa, gdndi Hazard
CU jale, Hoston-ul urma sa aiba b surpriza.
— Cred cd pentru pFdnz o sa-ncerc sd fac nifte
turtife, continua ea, cu aceeaf i seninatate mgrijoratoare.
— Fie-{i mild, Molly, trimite-l sus pe Jimmy! murmurd
Hazard, incingandu-fi hamul revolverului.
— Pardon?
El se rasuci brusc in loc, simfindu-se imboldit sa-i
reteze capul. Micul dejun fusese saracdcios, pranzul
promitea sd fie un nou experiment, fi afard ploua. Avea sd
fie ud toata ziua, fi vederea ei, abia acoperita de o alta
dintre camafile lui, mult prea mari pentru ea, il fdcea sd
doreasca s-o rastoarne chiar acolo unde statea. Fdrd
preliminarii, fdrd cuvinte dragalafe. Pand acum nu mai
incercase niciodata sd ducd o viafa de celibatar, fi nu
putea s-o recomande. La dracu’! tare ispititoare mai era!
Vederea ei, cu parul in dezordine f i cu picioarele ei lungi, Ti
potoli iritarea. Nu puteai s-o invinuiefti pentru faptul cd
incerca. A fa cd preferd sd spuna:
— Suna promifator. Vezi sd nu te arzi.
£//a ca turtifele aveau sd fie arse.
— Atunci, ne vedem la pranz.
— E-n ordine, rdspunse el, deschizand U f a .
— Dumnezeule! Astazi o sd te uzi!
El ii aruncd o privire crunta si pleca.

Blaze incercd, realmente se stradui, dar nici mdarta


nu-fi putea aminti dacd trebuia sd puna doua linguri de
praf de copt sau doua de sare, sau una de sare f i trei de
zahar. §i oudle... habar nu avea cdte oua pusese Jimmy.
Sau poate in refetd nici nu erau oua? A-( ajuta pe un
bucdtar nu era chiar totuna cu a face treaba tu insdfi.
— Mii de draci si blesteme! ocdri ea printre dinfi. Macar
187
Su5an John5on
dac-af fi avut o carte de bucate.
Deodata Fi trecu prin minte ca trebuia sa stea jos.
Asezata la masa grosolana, cu scandurile nerindeluite ale
pardoselii sub picioarele ei goale fi cu mainile Tmpreunate,
pe suprafafa fin smirgheluita, isi dadu seama cu o bucurie
tulburatoare ca realmente voia sa invefe sa gateasca
pentru el. Voia sa-i fie pe plac, voia sa fie bagata in seama de
el. Toate acestea fiind preocupari noi intr-o viafa care pana
acum se concentrase in jurul ideii de a lua. In cursul
ultimelor ziie isi analizase cu precizie sentimentele fafa de
Hazard. Erau senzuale, ifi spusese. Carnale, patimase.
Reacfia normala a unei femei fafa de Jon Hazard Black.
Nimic neobifnuit. De fapt ceva cu totul de afteptat. In
definitiv, el se bucura de binemeritata reputafie de a le
placea femeilor. Dar pe urma ea avusese prilejul de a
cunoaste f i alte calitafi ale lui Hazard, in afara de legen-
dara lui vitejie. El era un barbat naravaf, completamente
imprevizibii, dar cald fi nespljs de bland, cu un umor
neruf inat, extrem de inteligent f i inzestrat cu o fidelitate si
un curaj afa cum ea nu-fi inchipuise ca era posibiL sa se
gaseasca la un singur om.
§i nevoia de a avea o carte de bucate constituia
uluitorul instrument al revelafiei ei — inspaimantatoare
prin simplitatea ei lipsita de inflorituri. Ifi dadea seama ca
finea la el, ii pasa de ceea ce gandea el despre ea, ii pasa
ca nu era in stare sa gateasca sau sa se ocupe de cura-
fenie sau sa faca orice altceva ce fac femeile pentru
birbafii pe care-i iubesc. ii lua un oarecare timp, stand
acolo, in cabana mica fi tacuta, pana cand infelese pe
deplin cat de mult i se schimbase viafa. Fara nici un plan
sau aranjament premargator f i intr-un mod atat de lipsit
de prefecatorii si stratageme incat orice debutanta
neftiutoare dar cu respect de sine i-ar fi deplans
absurditatea. Dar se intamplasa Nu-I dorea numai in
sendul fizic, il dorea pe el. II iubea. O capetenie indiana
dintr-un trib de munte cu nume straniu. Era oare posibil?
Abia daca-l cunoftea. Si cu ciudata lui reticenfa, il va
^ v ^ !a z c . dragosfea mea.
cunoaste ea vreodata? Dar emofia Ti invada toate
simturile, ca un cantec: iliubescl Si rosti cu gias tare:
— II iubesc!
Dar pe urma fi reveni Tn minte latura Tntunecoasa f i
amenintatoare a acestei declaratii Tncantatoare, minunate.
Daca — si {inand seama de Tntampldrile din ultimele ziie,
pastrate vii Tn amintirea ei, ar fi fost ceva foarte posibil
— daca el n-o voia?
Stand pe scaunul tare, de lemn, din cabana de munte
izolata, aflata la doud mile departare de Boston, Tfi
Tndrepta parea Tn mod instinctiv umerii. Toti nervii, toate
ceiulele cerebrale, toate venele Tn care-i pulsa sangele
fura puse Tn alerta. Nu acceptand Tnfrangerea Tfi
capatase ea spiritul nedomolit. Tn definitiv, era fiica tatalui
ei. „Cand se va Intampla, draga mea Blaze, vei f t i“, Ti
spusese tatal ei. §i acum cand se Tntamplase — Tn mod
miraculos, incredibil — ea avea sa aibd grija, cu aceeafi
tenacitate fi hotarare cu care aborda orice alta problema,
sa faca Tn a§a fel Tncat sa i se raspunda la dragoste cu
dragoste.
Zambea cand lua lingura ca sa termine de amestecat
aluatul.
— Vai, Dumnezeule! exclama ea Tn foapta, zambetul
pierindu-i de pe buze.
Aluatu) era tot atdt de tare ca pamantul ud de afara.
— Ei bine, nu-i nimic, murmura ea Tn tacerea
diminetii, recapatandu-fi zambetul.
Oricum, turtifele nu erau mancarea lui preferata, decise ea,
punand castronul Tntr-un col| ascuns vederii, Tn spatele
lazii de lemn. Ceea ce-i placea lui cu adevarat erau biscuifii
aceia cu iapte f i unt. Bun, dar cum era? O lingura de o£et
la o cana de Iapte, sau o lingura de Iapte la o cana de
p{et? De aici Tnainte, se va lasa condusa de dragoste.
Tn mod cert Tfi va nota re{eta data viitoare cand avea sa-fi
faca Jimmy aparitia, presupunand ca etica morala f i
gelozia lui Molly Pernell va Tngadui asta. in orice caz, gandi
ea, hotarandu-se la cartofi prajifi Tn locul unor biscuiti cu
129
5. Susan Johnson
Iapte fi unt fara refeta, trebuie sa Jii murinimoasa cu rivalele
tale. La urma urmei, infelegerea f i compasiunea sunt
virtufi creftinefti, fi dacd Molly Pernell le considera ufor
de trecut cu vederea, ea insdfi, simfind deja puternic
mirosul victoriei, putea sa fie iertatoare. Cu sau fara
Jimmy, avea sa invefe sa gateasca. Ah!... si dupa seara
ziie de azi... Gandurile Ti ratacira Tntr-o direcfie placuta.

Hazard se Tnapoie la pranz ud pana la piele, o saiuta


pe Blaze politicos, afa cum ar fi putut sd se poarte fatd
de o sora sau o matusa f i se afeza la masa. lira un noroc
— gandi el, uitandu-se Tn farfuria lui — ca putea sa mdndnce
carne cruda... ei, bine, /Mrfial crudd, deoarece exteriorul fusese
carhonizat cu meticulozitate. Cartofii prajifi dovedeau o
Tncercare curajoasa, fi el o felicita pentru efortul ei. Din
nefericire, fi ei erau tot atat de uniform de negri, fdrd
salvatorul gust pe care-1 avea carnea crudd. Cartofi cruzi
nu era Tn stare sd mdndnce.
— Soba frige totul prea repede, explica Blaze, de
pared m af ina de gatit ar fi avut o viafa a sa proprie.
— O Tmprejurare nefericitd, fu de acord Hazard, fard
sd sublinieze faptul cd nu soba era bucdtdreasa.
— imi pare realmente rau.
— E-n ordine, spuse el, atacdnd carnea deloc patrunsa.
Crede-md.
— Efti sigur? Tntreba ea, personificare a umilintei si
nevinovafiei.
— Sunt sigur.
— Arafi atat de ud! Sunt convinsa cd nu-i placut.
— Focul Tmi face bine.
Focul intens din sobd compensa lipsa calitafilor Tn
arta culinara prin puterea iui de incdlzire. Cabana caldd
era un refugiu placut impotriva pioii continue f i intense
de afara. imbracamintea leoarca a lui Hazard incepea sd
i se usuce incet-incet pe trupu
— Nu crezi c-ar trebui sd te schimbi?
190
drasostea

— N-ar ajuta la nimic. in cinci minute as fi iar ud.


— Trebuie sa muncefti f i cand ploua atat de tare?
El o privi cateva clipe, cum pinindu-fi raspunsul. El
nu era condus de fnfelitoarea doamna Fortuna, asa ca
majoritatea minerilor, ci de considerente care nu-i
fngaduiau sa-si ia pauze din cauza vremii nefavorabiie.
Cum sa-i explice toate aceste imprejurari unei domni-
soare din inalta societate din est?
— Odata ce te-ai udat, nu mai conteaza, raspunse,
evitand rafiunile mai complicate care -1 obligau sa lucreze
sapte ziie pe saptamani.
— Atunci, daca nu te deranjeaza... daca tot e fti ud...
n-ai vrea sa aduci pupna apa pentru baie, cand vei reveni?
Era o simpli rugiminte, tot atat de nevinovati ca fi
expresia ei inocenta.
— Sigur c i da, se fnvoi el, nebinuind motivele
ulterioare ascunse fn spatele cererii ei prozaice.

Capitolul 18
In seara aceea Hazard munci pana tarziu, cand intri
fn c a s i ud leoarci f i neobifnuit de rezervat, carand
primele doui gilefi de api. Umplu cazanul, puse celelalte
gilefi langa cadi, apoi, ticut, didu o mana de ajutor la
pregatirea cinei, fmboldit de o foame chinuitoare care
cerea o hrana comestibila m icar o d a ti la douizeci f i
patru de ore. Defi sim pli, mancarea fu hrinitoare, si
dupa masa se culca, fn fine cu stomacul plin si mulfumit,
pe patul lui moale de langa Ufa.
Blaze nu-i lisa sa-i ajute la spilatul vaselor fi, dupi
orele de m unci suplimentare din ziua aceea, el nu pro-
testi. In timp ce-f i vedea de treaba, ea canta fn surdina
pentru ea fnsafi, luminati de strilucirea aurie f i caldi
ce-o fnviluia dinspre vatra, f i daca Hazard n-ar fi fost
atat de dezobif nuit ar fi recunoscut senzafia de acum ca
fiind multumire.
Susan Johnson
Cand vasele fura spa late, uscate si puse la locul lor,
Blaze trase cada de arama Tn fafa vetrei si, cu grija, Tncepu
s-o umple cu apa din cazanul de pe soba, turnand cate
un ulcior pe rand.
— Probabil cd astazi ai facut vreo „Tmpufcare“
remarca ea, pe un ton pur conversational. Hainele Tfi
erau mai murdare decat de obicei.
Intorcandu-se cu spatele spre soba, Ti zambi Tnainte
sa care ulciorul cel greu spre cada.
Hazard nu schifa nici un gest ca s-o ajute. Dar cand
Blaze trecu pe langd el, cu picioarele goale Tndeajuns de
aproape cat sa i le poata atinge, inspira adanc fi dadu aerul
afara din plamdni Tnainte de a-i raspunde.
— Am deschis o a treia galerie.
Ochii lui Ti urmareau picioarele lungi Tn mers, tonul
fiindu-i mai dezinvolt decat gandurile.
— Oare Lup-Razvratit se va Tntoarce curand? Sau e
prea devreme?
— Nu sunt sigur, raspunse el.
Pentru a-i vorbi, ea se rdsuci pe jumatate spre el, fi
lumina focului lasa sa i se vada rotunjimile voluptuoase
ale sanilor prin transparenfa fesaturii aspre a camasii lui
de lucru.
— Imi pare rau, n-am vrut sa-mi var nasul Tn treburile
altora, Tfi ceru scuze Blaze, interpretand gresit cauza
asprimii lui.
— Nu face nimic.
Cuvintele Ti iefira mai rastit decat avusese el intenfia,
dar tocmai vazuse sanii ei plini tremurand usor, cand ea
se Tntorsese cu fafa spre el.
— Te-am suparat? Stiu ca aurul tau nu-i treaba mea f i...
Glasul i se stinse Tncet, scuza fiind oferita cu o naivi-
tate atat de plina de prospefime meat el Tfi aminti brusc
ca, pana Tn urmd cu patru ziie, ea fusese virgina. Simfi
valul de placere pe care i-l starni Tncantatoarea amintire,
f i fu conftient de Tnceputul unei erecfii. Fir-ar sa fie! Ar
trebui sa piece de-aici, sd se ducd afara cat timp avea sd
192
faca ea baie. Sa doarma afara. Dar ploaia care Tnca rapaia
cu putere pe acoperif constituia o piedica. Al dracului sa fie
daca avea de gand sd stea ud toata noaptea, a§a cum statuse toata
ziua, Tfi spuse Tn sinea lui.
— Nu-i nevoie sa-fi ceri scuze. Programul lui Lup-
Razvratit este Tn cea mai mare parte imprevizibil. Niciodata
nu ftiu cdnd o sa vind.
Hazard rdspundea Tn mod automat, dar conversafia
nu-i refinea atenfia. Se uita la tivul camdfii care flutura Tn
jurul coapselor ei, doar la cafiva centimetri de dulceafa
pe care fi-o reamintea cu atata precise Tncat simfi cum i
se accelereazd pulsul.
— Aha, rdspunse Blaze pe un ton liniftit, continuand
sd stea cu fafa la el, is. o departare de cafiva pafi, Tn
cabana slab luminata. Tnfeleg.
§i scutura din cap ca sd dea la o parte o bucld de pdr
rebela care-i cazuse peste frunte.
Gestul acela TI izbi brusc. Si Tntr-o clipd Tfi aminti de
mincinoasele femei din trecutul lui. La vederea acelei
lente f i senzuale mifcari a parului aramiu, fluturand ca o
fasie de matase Tn adierea vantului, i se nascu o bdnuiala
inocenta. Oare era manipulat de aceasta femeie tanara,
care abia de curand cunoscuse arta iubirii? Oare inocenfa
plina de prospefime era chiar atdt de autentica pe cat
parea? Era oare posibil ca ea, fie printr-o infinita aroganfa,
fie dintr-o ignoranfa nevinovata, sd Tncerce sa-l seduca?
Tncapafanat la randul lui, tot atdt de cutezator ca fi
Tndrazneafa domnifoara Braddock, aftepta, cu o curiozi-
tate plina de nerabdare sd vada daca Tn seara asta ea era
neruf inata sau doar decisa sd faca baie.
Ea nu se grabea defel, umpldnd cada bogat orna-
mentata, umbldnd cu grija Tncolo si-ncoace prin lumina
aurie, Tn aparenfd nepdsdtoare fafa de ochii negri f i
Tnfocafi care o urmareau cu interes.
Tn mers, sanii ei catifelafi se mifcau sub camafa ufoard.
Luciul palid al picioarelor ei, expuse vederii sub poalele
camdfii care-i ajungea la jumatatea coapsei, capdtau Tn
193
Susan Johnson
lumina focului cutoarea bronzului, accentuand amintirea
intensa pe care o evocau Tn mintea lui Hazard. Catifelate, Tfi
amintea el, §i puternice.
Blaze Ti simfea pe trupul ei privirea — calm i si parea
evaluand-o. Dar el nu se ridicase Tn picioare §i nu plecase.
Poate ca ceea ce-l refinea Tn c a si era ploaia de atari.
Sau sd fi fost dorinfa f i pasiunea? Cu cat rimanea mai
mult Tn cabana, cu atat mai Tndelung o privea, oricat fi-ar
fi stapanit ochii acela negri fi pitrunzatori, f i cu atat mai
sigura de sine devenea ea.
Si cu atat mai convins devenea el ca Tn toata purtarea
ei nu era deloc vorba de naturalefe. Cat de departe va
merge? se Tntrebi el.
Cat de departe va trebui sd mearpa, se Tntreba f i Blaze la
randul ei, pentru a-l mi§ca pe bdrbatul in aparen(a de neclintit,
de pe patul lui solitar? Ce anume va fi necesar pentru a-l
face s i se abati de la princiipiile du pi care traia, de la
restricfiile pe care el le impusese asupra relafiilor lor?
— la rti-m i c i nu te las s i te culci, spuse Blaze
turnahd ultimul ulcior de a p i rece.
In ochii ei azurii, cin d si-i ridica lent de la Tnde-
letnicirea ei, nu se vedea nici urm i de pirere de riu.
— Nu m i Tmpiedicl sa m i eule, rispunse Hazard, tot
atat de prompt Tn a disimula ca f i ea.
Atunci ea zambi, cu un ispititor tremur al buzelor.
— Tn. cazul acesta, n-ar trebui s i m i simt obligati s i
m i gribesc? ■
— Nu din cauza mea, replici el calm, dar scanteia
incandescenti din ochi Ti contrazise cuvintele liniftite.
— Ce driguf din partea ta, murmuri Blaze, ca f i cum ar
fi rispuns cu detafare unui compliment politicos, la o
petrecere Tn aer liber.
Luind de pe m asi un ac de p ir — unul din cele trei
pe care le purtase Tn p ir Tn ziua Tn care urease pe munte
spre parcela lui Hazard — Tfi ridica pirul strilucitor ce-i
cidea pe umeri f i Tfi Tnalfi brafele, prinzandu-fi buclele
bogate pe creftetul capului. Gatul ei alb f i neted i se
194
vedea din profil; sanii, pe care mifcarea aceea ii tragea
fn sus, stiteau ridicafi, cu sfarcurile conturdndu-se prin
camafd. §i prin Tnalfarea brafelor, picioarele ei palide erau
expuse vederil, ca o invitafie, pana la rotunjimea ufoara
a feselor ei.
Hazard simfi cumplita aprindere a poftei carnale,
simfi cum erecfia lui tot mai mare Tntinde pantalonii din
piele moale de elan pe care Ti purta, dar nu-fi putea lua
ochii de la ea.
— 0 adevaratd mica stricatd, murmura el pe un ton
sec. Foarte dragufa, dar extraordinar de transparenta.
— Nu stiu despre ce vorbefti, Ti replied Blaze barbatu-
lui toldnit pe pieile de bivol, cu mdinile Tmpreunate sub cap.
Dacd ar fi putut sd vada, ar fi fost Tncantatd sd constate
cd, sub parul negru f i matdsos, Tncheieturile degetelor
lui erau albite de Tncordare.
— §til al dracului de bine despre ce vorbesc, mormdi
el c u ria s scazut, schimbandu-fi pufin pozifia ca sd facd
fafa apdsdrii crescdnde la care era supusd pieiea
pantalonilor sai.
. Ochii albastri si limpezi ai lui Blaze, inocenfi ca cerul de
primdvara, trecura cu o nevinovafie angelica peste trupul lui
— Pur f i simplu n-am avut timp sa-mi fac baia mai
devreme, — spuse Tncet, descheind lent camafa — cu
toate amanuntele casnice asupra carora insifti.
Ii adresd un zambet virtuos, descheind ultimul nasture
f i lasand camafa de bumbac sd cada pe pardoseald.
Acum nu mai purta nici o Imbracdminte, fi lumina focului
Ti Tncadra silueta. Pieiea ei inspira farmec f i dorinfa, fi
sanii ridicafi f i rotunzi tremurara de pared ar fi simfit
atingerea lui. Pe buzele ei flutura un zambet misterios,
mandru, supus, timid... dar mai presus de orice, plin de
afteptare. Nespus de dulce f i pdrand cd afteapta.
Fdrd a Idsa sd se vada, Hazard Tfi finu respirafia.
— Foarte amuzant, spuse cat putu de nonfalant, datd
fiind brusca accelerare a batailor inimii lui. Dar inutil.
— Ce om bdnuitor!
Si cu aceste cuvinte, Blaze se Tntoarse pufin si se
apleca lent sa Tncerce temperatura apei din marea cadi
de arama.
Pozifia ispititoare, rotunjimea satinata a feselor ei,
curbura grafioasa a soldului, a coapsei si a picioarelor
zvelte, expunerea deliberate §i priveliftea atragatoare a tot
ce dorea el cu atata disperare Ti smulse lui Hazard o
inspirafie suieratoare, ca aceea a unui om care se Tneaca.
Nu trebuie , Tfi zise Tn gand. Nu trebuie sd cedez. Dar vederea
ei Ti reaminti ultima data cand finuse trupul ei cald sub al
lui, f i o simfi aievea strans Iipita de el. Vreme de cinci
secunde de tacere Tncordata rim ase complect nemiscat,
privind Intens ispititorul trup feminin, invitafia provoca-
toare care i se oferea cu atata bunavoinfa si apoi, cu o
brusca exalare a aerului refinut Tn plim ani, gata sa-l
sufoce, arunca la o parte patura de sub capul lui f i se
ridica Tn picioare asemenea unui uliu care se Tnalfa,
trupul lui dur si suplu parea fiind purtat pe aripi de foc.
Strabatu din doi p a fi mica distanfa ce-i desparfea, o
trase, silind-o sa stea drept, o rasuci cu fafa spre el f i o
fintui de peretele de lemn cu o asemenea forfa Tncat o
simfi tresdrind. Trupul lui se apasa cu o violenfa salbatica
peste Tntregul ei trup, Tmpingandu-i-se Tn sanii, foldurile f i
coapsele ei, f i Blaze, cu inima batdndu-i mai sa-i sparga
pieptul, Ti simfi erecfia, arzand de dorinfa de-a o poseda.
— Blestemata sa fii, spuse el Tntr-o foapta ragufit
strangand-o convulsiv cu mainile f i ap2 sandu-fi trupul
Tn ea. Drdgalafa cafea bostoniana este Tn calduri f i
aceasta mireasmd este irezistibila, a fa cum bine ftii.
Sper ca trupforul tau Tncins ftie la ce sa se aftepte.
Intr-un rispuns tacut, Tfi ridica mainile delicate
agafandu-i-se de umerii musculofi, ochii ei reflectdnd
intensitatea dorinfei dintr-ai lui. Hazard se blestema Tn
sinea lui pentru ultima data Tnainte de a capitula, fi gura
lui Tnfometata o lua pe a ei. Fu un sarut brutal, Tmboldlt de
pofta lui carnala, de frustare f i de simful lui de onoare
tradat. Se napusti asupra ei cu toatd violenfa dorului pe
'Blaze, dragosfea mea..
care f M detesta, a intensitafii cu care ravnea lucruri interzise.
Ea Tnvinsese, si el se disprefuia pentru faptul ca o dorea...
cu o frantura de secundd Tnainte ca rafiunea sa dispard.
Nu mai putea a§tepta — singurul lucru care conta acum
era senzafia necontrolabila a sangelui Tnfierbantat.
Tragea de pantaloni cautandu-i febril gura care se
deschidea sub a lui. Senzafia de a fi maturat de un val Ti
invada pustiitor trupul. Cu o brutalitate frenetica, Ti zdrobea
cu salbdticie gura, devorand-o, luptandu-se sa scape de
pantalonii care-1 Tmpiedicau. Se departa o clipa — vreme
de doua secunde, nu mai mult — f i sexul Ti fu liber. O
poseda repede, stand Tn picioare, incapabil sa mai aftepte
cele cateva clipe ce-ar fi fost necesare pentru a o duce
pana la pat sau a o culca pe pardoseala. Si ea TI primi cu
salbdticie si cdldurd, Tnldnfuindu-I cu brafele de pared ar
fi vrut sa-l lege de ea, cu o violenfa asemdnatoare cu a lui.
Hazard avea senzafia ca-i zboara capul. Nevoia lui
urgentd se u f ura imediat, revdrsandu-se Tn spasme, adanc
Tnauntrul ei, f i ea TI Tntampina cu o violenfa care Ti ului pe
am indoi. Ti acoperea obrajii f i ochii cu sirutari.
— De awa-gee-shick, de awa-gee-shick, murmura el,
respirind accelerat, cu gafaieli fierbinfi langa obrazul ei,
simfindu-se Tnvaiuit de paradis ca de o vraja trupescS.
Degetele ei se strecurara prin parul lui, finandu-i ufor
capul puternic Tn timp ce se mifca deasupra fefei ei. §i
avea impresia ca a luat foe, arzand de o imensa fi neastam-
pSrata exaltare pe care numai acest superb barbat brun
o putea domoli.
Peste cdteva clipe el ramase nemifcat, cu fafa Tngro-
patd Tn scobitura gatului ei, inimile amandurora bdtdnd
cu furie, ca doud to be din jungld. Ridicandu-si capul,
respirdnd Tncd ^ulerdtor, Tfi ceru scuze Tntr-un murmur
scurt, apoi o purtd pdnd pe patui din piei de bivol, unde
Tfi petrecu urmdtoarea ord fdcdndu-i pe-ndelete placere.
Dupd a doua oard, o tachind, ducand-o pdnd la
marginea extazulul f l apoi, Tn Joacd, oprindu-se. Pe urmd,
o data, ea ajunse la orgasm fdrd el f I dupa aceea Blaze
197
Izbucni Tn ras — o vo/ofie calda, molipsitoare.
— Nu am nevoie de tine! zise cu un zambet rautacios.
— Asta-i plicerea dragostei, §opti ei, mangaindu-i
obrazul cu pirul lui. Oescoperirea. Actul iubirii poate fi
nou de fiecare dati. ,S7cu fiecare femeie, adauga in gand.
— Mai vreau!
— Tu Tntotdeauna mai vrei, spuse Hazard sarutand-o.
Copil lacom ce efti. Te bucuri la banchetul viefii?
— Mmmm!... suspini ea, Tntinzind mdna, sa-l tragi
mai aproape.
— Asta voia s i fie un da? Tntreba Hazard, Tn al cirui
gias se simfea amuzamentul.
Ea Tncepu s i-i sirute, Ufor, dulce, trasand o cirare
de s iru tiri Tn josui fefei iui. Fi saruta gura surazatoare,
ochii amuzafi, conturui rotunjit al maxilarului s iu dur. §i
el Ti raspunse la sirutari, gustandu-i duiceafa gurii, fi
obrazul, si spranceneie ei matisoase. Apoi, printr-o Tmpin-
gere rapida si puternici, ea Ti risturna pe spate f i tncepu
sa alunece Tn jos cu gura si limba ei caldi. Cind ajunse Tn
dreptul mijlocului, el Ti atinse capul.
— Nu e fti obligati s i faci asta, spuse el, nesigur Tn
privinfa motivelor ei.
Intorcindu-fi pufin fafa, Tfi afinti privirea Tn ochii lui,
ai ei fiind arzatori, umezi f i Tncarcafi de pasiune. Limba ei
catifelata f i trandafirie aluneci lent peste abdomenul lui
Tncordat, apoi se opri.
— Dar vreau s i fac asta, murmuri.
§i capul ei Tfi continua drumul Tn jos.
El Tfi ridici mdna, s i-i tragi capul Tn sus, dar Tn clipa
aceea limba ei TI atinse acolo f i el Tfi l i s i m ina s i cadi
alituri. Cu un icnet scurt, abdomenul i se contracti sub
mangaierea gurii ei fierbinfi, f i Tn cateva secunde se Tntari
cu o Intensltate aproape dureroasi.
— Ifi place? Tntrebi ea peste citeva clipe, limba ei
lingandu-l cu dragoste.
La auzul vocii ei, el deschise ochii f i se sili s i revini de
pe marginea pripastioasi a extazului. Genele lui negre
f j f c 198
se desfdcura cu o fnfinita m olesealZ §i ei se uitd in jos,
spre femeia cu gias dulce culcata Tntre picioarele lui.
— Mmmm... fopti abia auzit, cu mult sub posibilitatea
de a Tntrefine o conversafie.
Limba ei se ivi din nou f i atinse fragezimea lui
catifelata, facand sa vibreze terminafiile lui nervoase, deja
arzatoare. El tresari, cu un icnet.
— Asta Inseamnd un da? Tntrebd ea, zambind.
Limba ei aluneca de-a lungul venelor lui, Tn care se
simfea pulsul puternic, Tnaintdnd spre varful masiv. §i
tragand adanc aer Tn piept, el dadu din cap Tn semn de
Tncuviinfare.
Ea zdmbi din nou fi, Tncet, TI trase Tn gura ei, f i focarul
trupuiui iui se affd sub buzele ei caide. El se incorda f i
mainile i se dusera spre umerii ei, apoi alunecara
cuprinzdndu-i capul ca Tntr-un c a u f.
Blaze gusta cu o imensa placere senzafia de putere
pe care i-o dddea felul Tn care TI atingea ea, bucurandu-se
de piacerea pe care i-o daruia, bucurandu-se de capitularea
lui Tn fafa ei. Degetele lui se Tncleftau Tn parul ei, f i ea Ti
simfi tremurul Tnainte ca acesta sd Tnceapa.
Deo data, ea fu ridicata f i se pomeni culcata pe spate,
dorinfa lui Hazard acfionand ca o forfd ce-l conducea Tn
mod instinctiv. Dorea sd fie inauntrul ei; voia sa vada
fafa ei atunci cand el ajungea la orgasm; voia sa-i vada
fafa cdnd ea se Tncolacea Tn jurul lui. Brusc, era foarte
important ca el s-o atingd la fel cum TI atingea ea pe el, fi
o strlvl cu violenfd de el, alunecdnd Tnduntrul ei de pared
acolo ar fl fost acasd. II coplefi o nevoie primordiala de
posesiune, prlmltiva fl totufi complexa. Niciodata pana
acum nu simfise afa, f I dacd i s-ar fi atras atenfia asupra
acestui fapt, n-ar fi primit cu pldcere o asemenea remarca.
Ea Ti rdspunse cu aceeafi ufmitoare mffacdrare care TI
izbea de fiecare data ca o noutate, arcuindu-se cu lacomie
pentru a-l simfi addnc Tnduntrul ei, findndu-l cu degete
tremurdtoare ce-l apdsau Tn jos, la baza firei spindrii, In
a fa fel Tncat sa-l reflna cu o secundd mai mult la fiecare
Tmpungere de-a lui. Cu trupurile Tncleftate laolalta Tntr-un
delir amefitor, lumea era a lor, cu univers cu tot. Numai
simfire. 0 scanteie curata, orbitoare, Tntre doi oameni
diferifi, d§nd nastere unei dorinfe Tnspaimantatoare, tot
atat de intensa, cu tot atata reciprocitate ca f i Tmpreunarea
trupurilor lor. Li se mai Tntamplase f i mai Tnainte, fara nici
un avertisment: un torent salbatic, navalnic, care Tnldtura
totul Tn calea lui, Tntr-o cabana saracacioasa, luminata de
flacara focului, pe un lanf de munfi Tmpadurifi cu pini, la
peste o mie de metri deasupra niveluiui marii.
— De awa-gee-shick, fopti el iar Tn buclele ravafite din
spatele urechii ei, de awa-gee-shick.
— Acum, Jon! Acum!
§i la sfarsit ea scoase un fipat — un scancet slab,
stins, de eliberare f i iubi re. ^

Stateau culcafi, la caidurd f i foarte satui, pe pieile de


bivol, sub stralucitoarea lumina aurie a focului. Toianit pe
spate, Hazard o finea pe Blaze Tntr-o Tmbrafifare slaba, ea
fiind culcata de-a curmezif ul peste pieptul lui.
— Deawa... gee, pronunfa ea grefit cuvintele, Tn timp
ce respirafia ei fi mangaia usor pieiea, ce Tnseamna asta?
Ochii lui se marira de mirare. Defi era formulata pe
jumatate, el recunoscu fraza „Te iubesc". Nu-fi amintea
s-o fi rostit.
— Cuvinte de iubire, atata tot. Dezmierdari.
— §tiu, dar ce fei de cuvinte de iubire? insista ea.
— Din cele pe care le place femeilor dragufe sa le
auda, spuse el, evaziv.
— Tradu-mi-le.
§i de astd data Tfi propti barbia pe pieptul lui f i TI
prlvi drept Tn ochi Tn felul acela al ei care Tntotdeauna fi
amintea lui de un copil de zece ani, plin de curiozitate.
— Bia-cara, zise zambind, este una din acele expresii
colocviale, care prin traducere Tfi pierd frumusefea.
— §i-o pierde f i bia-cara? Tntrebd ea, Tn ochii mari f i
Blaze, dragostea mea..
albastri aparandu-i o scanteiere ironica.
— Nu, replied el, sim|indu-se din nou pe teren sigur.
Asta, pisicufo — f i varfurile degetelor Ti alunecara peste
buzele ei pline — asta Tnseamna „iubita“. §i tu, chad-gada-
hish-ash, micufa mea vulpe rof ie, e fti cea mai dulce.
Tfi Tnalfa capul de pe perna fi saruta carlionfii de
langa fruntea ei.
— Crezi — continua el, schimbandu-fi pozifia fn a fa
fel meat acum statea sprijinit Tn ambele coate, privind in
jos, spre ea — crezi cd ar trebui sd folosim cada aceea?
A r fi, Tfi zicea el, o alternativd la intrebarile ei, la care nu
avea de gand sa raspunda.
— Mi-e caid f i sunt lipicios, f i tu efti Tncalzitd f i...
— Uf! Tmi e prea lene, replica Blaze, cu capul Tncd pe
pieptul lui. §i-n afara de asta, probabil cd pdnd acum apa
s-a racit, adaugd cu un Oftat, simfindu-i sub obrazul ei
mufchii tari ai toracelui.
Ridicand-o cu aceeaf i u f urinfa cu care ar fi luat Tn brafe
o pisicujd, el o puse langa el, pe blanurile ravafite. Acum
se uita Tn jos spre ea, cu ochii lui negri f i catifela|i.
— N-ar fi ceva prea istovitor.
— Tn cazul acesta... se Tnvoi Blaze, adresdndu-i yn
suras lent.
Cdnd TI refuzase la Tnceput nu fusese refractara sau
poruncitoare. Era doar coplefita de o binecuvantata
plinatate — o senzafie noud f i minunata pe care nu voia
S -0 piardd. Era mui|umita. Nu, acesta era un puv&nt prea
moderat, decise ea. Era ceva ce nu putea fi exprimat.
Sdrutdnd-o usor, Hazard pdrdsi patul, urmarit de ochii ei
care-i absorbeau frumusefea goliciunii, remarcdnd perfe-
c|iunea trupuiui lui zvelt, cu umerii lafi. Cobordndu-fi ient
privirea de-a lungul spatelui musculos, tresari cand vdzu
zgarieturile sangerande pe care i le facusera unghiile ei.
Glasul lui Ti readuse privirea spre chipul lui cand,
oprindu-se si Tntorcdndu-se cu fafa spre ea, spuse:
— Md faci foarte fericit, bi&cara, chiar dacd... efti cea
mai lenef d femeie pe care o cunbsc.
^ 201 sjfcj
Blaze arunca spre el o perna, pe care el o evita cu
Tndemanare. Cu un zambet rautacios, riposte:
— Ba nu-s deloc lenesa. Tocmai mi-am petrecut o ora
amuzandu-te, §1 Tnainte de asta fi-am preparat cina...
— Nu-mi mai aduce aminte, uitasem de cina.
Presupun ca nu vrei s-o aduc aici, ca sa gateasca, pe
vreuna din femeile cianuiui meu.
— Presupui corect.
— S-ar putea, bia-cara — replica el zambind — sd
murim de foame, daca nu Tnvefi tu sa gatesti mai repede.
— Hazard Black! protesta ea, acum pufin indignata,
deoarece realmente se straduise sd pregdteasca cina. Pot
Tnvafa sd fac mancare. Adu-mi o carte de bucate si o sa-fi
demonstrez.
— S-a fdcut, pisicufo.
Cdrand cazanul pdnd fa cada, TI umplu din nou, apoi TI
puse pe soba §i afafa iar focul. Dacd I-ar fi vdzut atunci
cineva din clanul lui, ar fi fost batjocorit fara mild.
Rdzboinicii absarokee nu le slujeau pe femei. In dragoste,
ei se comportau desigur la fel ca oricare alfi barbafi. Defi
era complezent fafa de femei, pdnd acum Jon Hazard
Black, nu facuse niciodatd servicii vreunei femei. Astazi
era o premierd. El nici macar nu-fi dddu seama. In timp ce
Blaze stdtea culcata pe pat, odihnindu-se, calda f i fericita,
nespus de Tndragostita de barbatul pe care-1 urmdrea cu
privirea, Hazard scotocea Tntr-o pungd de piele Tnghesuita
sub cdteva pdturi, pe un raft fi scofand o mana plina de
ierburi uscate le aruncd Tn cazan.
— Lamaifa, rdspunse ei privirii Tntrebdtoare a lui
Blaze. O sa-fi placd parfumul ei Tn apa.
— Cum de ftii tu toate acestea?
-r- Am fost crescut aici, bia, zise el, afezandu-se la
masd Cunosc fiecare centimetru de pSmdnt de aici f i pdnd
la rdul Vantului, fiecare pasare, fiecare copac f i fiecare
animal. Fiecare fir de iarbd f i boare de vant. Toate varfurile
de munte f I toate malurile de rdu. Aceasta e patria mea.
Oare ii va infelege ea vreodata, se Tntrebd Blaze, acest
^^202
'Blaze, dragosfea mea.
sentiment al lui de a f i una cu natura? Ea cunoftea numai
obiecte — achizifii. El cunoftea pamantul, natura, de
parea ar fi fost o preiungire a iui Tnsufi.
— Ce faceai cand erai copil? il Tntreba pe un ton
liniftit, vrand sa-i cunoasca pe barbatul pe care-i iubea,
voind sa Tnfeleaga aceasta patrie a iui, cuitura fi poporul
lui. Pierdut Tn propriiie-i ganduri, Hazard Tfi ridica privirea
f i vreme de cateva clipe, se uita (a ea ca §i cum ar fi fost
o strdina. Apoi o recunoscu, f i odatd cu recunoafterea
Ti reveni fi amintirea. Domnifoara Braddock — asigurarea
lui impotriva morfii. Cel pufin temporar. Motivul pentru
care Tnca Tfi mai detinea el parcela. Slaba legaturd dintre
supraviefuirea f i disparifia tribului sau. Ar trebui s-o
urasca. Ura tot ce reprezenta ea: bogafia privilegiata,
acapararea dezinvoltd a bunurilor altora, amuzamentui Tn
Tnsuf irea acestora.
Ea stdtea culcata pe piei cu un abandon firesc, cu
braful drept aruncat peste cap, Tndoit grafios, cu spinarea
ufor arcuita, cu un picior zvelt ridicat f i cu celalalt Tntins,
Intr-o atitudine de molefeald.
— Ce faceai Tn copiiarie? repeta ea, vazandu-i expresia
TndepSrtata a ochiior f i nefiind sigura ca ei o auzise.
— Ceea ce fac cei mai mulfi copii, rdspunse Hazard Tn
mod vag, starea de spirit devenindu-i brusc melancolica.
Exista ceva extrem de bine cunoscut Tn felul Tn care statea
ea culcata, Ti reTnvia o veche amintire despre o alta femeie
care statea culcata afa Tn locuinfa lui de baiat tanar, dintr-o
p af une muntoasa, cu multe veri Tn urmd. Uitandu-se la
femeie, Tncerca sa-fi pund stavila memoriei, stiind cd nu
voia ca Blaze Braddock sd devind Tn mintea lui o altd
amintire de nesters. Prin frumusefea f i spiritui ei^ Blaze
pusese deja prea multd stdpdnire pe prezentul lui. In mod
intuitiv, el se retrase, recdpdtdndu-fi simful corectitudinii,
restabilind redutele lui mentale Tmpotriva emofiei. Pundnd-o
pe Blaze Braddock din nou la locul ei: o ostaticd; garanfia
lui cd avea sd mai vadd f i ziua de mdine. §i dupd noaptea
asta, dupd ce renunfase la onorabila lui Tncercare de a
SOS
Susan Johnson
respecta celibatul, ea avea sa ocupe pozifia dorita de ea
Tnca de la Tnceput, aceea pe care el o contestase — cea
de amanta. Acum cdnd framantarea luf mentala se
liniftise, avea de gand sa se foloseasca de ea... frecvent.
— Vino aici, spuse, Tntinzand mana spre ea. Aseaza-te
pe genunchil mei § 1, mai bine, povestefte-mi tu despre
copildria ta. A mea este lipsita de evenimente.
In vreme ce-i vorbea, se uita la el, plimbandu-fi privirea
ochilor albaftri, plini de adorafie, peste chipul puternic
atat de aproape de al ei. Ochi lui erau pe jumdtate salbatici
§1 plini de neastdmpdr, si atdt de frumofi sub sprancenele
perfecte f i arcuite, Tncat Blaze se surprindea uitandu-se
la eie iar f i iar, afa -cum nu te-ai putea satura sd admiri
un trandafir fdrd cusur numai pentru pldcerea pe care fi-
o daruia. §i nasul lui cu creasta pronunfatd avea o linie
impecabila, trasata cu o mdna sigurd. Intinse mana fi, cu
varful degetului, alunecd de-a lungul acelui contur neted,
ca f i cum atingandu-i profilul pur f i drept, ar fi putut '
simfi o senzafie asemdndtoare cu perfecfiunea lui.
Cu gdndul Tn alta parte, ei ridica mdna f i duse la buze
degetele ei ratdcitoare. Cel care puse pe ele o sarutare
fu o b if nuitul curtezan.
— Te iubesc, sd ftii.
Cuvintele acestea simple sfaramara pacea trecatoare,
neatentd, a lui Hazard. Mdna lui se Idsa brusc Tn jos. De
la prima privire uimitd, observa ca ochii ei erau tot atdt de
senini ca f i expresia ei. NU, totul este o eroare! fu prima
lui reacfle dureroasd.
— Pofi face fafd la asta? Tntrebd ea cu calm, reacfia
lui fiind Tntocmai cea la care se afteptase ea.
— Nu ftii ce spui, replica vorbind rar, cautandu-si cu
grija drumul Tntre responsabiiftate f i conftiinfa.
Ea se mulfumi sd dea din cap afirmativ, cu aceeafi
expresie calmd f i stdpSnitd a ochilor.
— Fetele tinere Tfi Tnchipuie Tntotdeauna cd-l iubesc
pe primul bdiat...
— Care le ia fecioria? Intr-adevdr? se mira ea, parand
drnaostea
scepticd f i bflnultoare.
— A fa am auzlt, se grdbi el sa se corecteze.
Zambetul — asemSnStor cu razele de soare peste un
c a m p d e m a c l— Tfi fScu aparifia.
— Nu-ml pasd de nimeni altul. Te iubesc. Nu trebuie
sd-fi faci grijl, continue ea netulburatd. Nu ma aftept ca
tu sd md Iubefti.
D efi novice in dragoste, nu era novice in felul Tn care
trebuie sd te porfi cu barbafii. ifi dadea seama ca nu va
caftiga nimic insistdnd sa capete acum un raspuns.
— De Tndata ce se va Tntoarce ta til tau sa te ia de-
aici, nu ne vom mai revedea niciodata. Te vei cdsdtori cu
vreun tanar vlastar tot atat de bogat fi aparfinand aceleiaf i
clase sociale f I vefi crefte copilafi bogafi.
— A f putea sd rdman aici, riposta ea.
— La ce bun? fu rdspunsul scurt f I aproape nepoliticos.
~ Ca sd supraveghez minele tatei.
In atitudinea lui exista Tn ceie din urma un sentiment, f i
ea TI considers mult mai satisfacator decat o indiferenfa rece.
— ca sa va Tnsuf ifi fara mea.
— Numai minele.
— Este acelafi lucru. Cum rostefte cineva cuvantul
aur, ne f i sunt invadate pamanturile.
—■Te-af putea ajuta.
Brusc, el zambi — un zdmbet tineresc, plin de
vioiciune f i veselie.
— §tiu. Si ma f i ajufi, dulce bia. Realmente ma ajufi.
Gura lui se repezi, punand stapanire pe a ei. Nu voia sa
discute despre mine f i despre oamenii albi, fi nici despre
ce ar fi putut face aceftia peste un an, sau o luna sau o
saptamana... despre toate obstacolele fi piedicile. Nu avea
chef sa-fi amintesca tocmai acum de nimic din toate
astea. Voia sa uite, chiar daca numai vreme de o noapte.
O trase aproape de el, Tnconjurandu-i umerii cu braful
drept; degetele lui suple se rldicara spre gdtul ei, odih-
nindu-i-se pe maxilar, finandu-i capul nemifcat Tn a fa fel
meat sa-i poata gusta gura, sa-fi strecoare limba Tnlauntru
§u5an 3ohn5on
f i s-o s im ti rispunzindu-i; s-o finS ca pe propria lui
ju c irie scum pi, cat de mult timp avea s-o doreasci.
Cealalti mana a lui gasi rotunjimea grea a sanului ei,
palma lui Tndreptandu-se lent Tn sus, catre sfarcul obraznic,
apoi revenind, varful Tntarindu-se Tn palma lui... lenta
m ifcare de du-te vino declanfand zagazurile dorinfei Tn
trupurile amandorura.
— Te iubesc, fopti ea, cand gura lui o p iris i pentru
scurta vreme pe-a ei, pentru a-i ciuguli buza interioara.
— §tiu, raspunse el cu gias rigufit, Tn clipa Tn care
virful sfircului se TntSri brusc. §i eu te doresc, bia-cara...
ca sa-mi stingi focul.
O afeza cu mare grija Tn fotoliu, sarutandu-i cu
tandrefe buzele catifelate f i calde, Tnlaturandu-i cu o
mangaiere buclele de pe umeri. Pe urmi, desfacandu-i
picioarele, atat de lent Tncat mifcarea aceea prelunga trezi
Tn ea un fior de anticipafie, Tngenunche Tntre picioarele ei
fi, aplecindu-se Tnainte, Ti sarutd sinul. H supse unul din
sfdrcurile trandafirii, la Tnceput ufor, atat de ufor Tncat sim|u-
rile ei se excitau la cea mai mica atingere mangaietoare.
Ea se arcui Tn sus, Tntr-o afteptare tremuritoare, dar limba
lui nu facu altceva decdt sa Tncercuiasca varful rigid,
Tnfiorat, f i apoi trecu sa dezmierde celalalt boboc de
trandafir. Senzafia blanda a gurii lui, calda f i excitanta,
era o promisiune ispititoare, f i fiecare mica ciugulire sau
lingere trimitea spirale de placere ce coborau Tn goana
nebuna, pana cind ea simfi ca trebuie sa-l aibi sau va muri.
Ridicand mina, Tncerci si-1 atingi. Prin ceafa dorinfei,
constati c i excitafia lui era tot atat de pregitita ca fi a ei.
— Nu, spuse el Tn fo a p ti, dindu-i mainile la o parte.
— Nu mai pot aftepta.
Chiar f i Tn rugimintea ei murmurati exista o intonafie
poruncltoare, cerand cu tirie ceea ce dorea. Tntinse iar
mina, dar el o opri cu ufurinfi, degetele lui Tnchizindu-se
peste Tncheieturile m iinilor ei, f i r i totufi a i le stringe.
— Trebuie s i aftepfi.
— Nu vreau...
— O sa-i dai bataie de cap sofului tau, Boston, o
tachina el Tn gluma. Sper sa aiba destula energie, pentru
a face fafa nevoii tale insistente de a da ordine. Ce s-ar
Tntampla daca nu fi s-ar face Tntotdeauna pe vpie?
— Dar Tntotdeauna obfin ceea ce vreau.
— Objineai, o corectd el.
— Efti plictisitor, spuse ea, bosumflandu-se, f i buzele
ei fermecatoare se stransera Tntr-un botic ispititor. De
ce, cu tine, totul trebuie sa devind un fel de provocare?
— N-ai Tnvafat s i fii maleabild, pisicufo, murmurd el.
De aceea. Vrei sa fi tu cea care conduce totul, dar eu nu
ma supun ordinelor... mai ales celor date de o femeie.
— Nu a fa Tnfeleg eu lucrurile, fopti ea, alunecand cu
cdfiva centimetri Tn josul fotoliului pdna cand ajunse
ispititor de aproape de barbdfia Tntaritd a lui Hazard.Ti-ar
placea mai mult dacd a f aftepta sd md rogi tu?
El izbucni Tn rds, cu ochii plini de amuzament. Radea
de teatrul jucat de ea, de frumoasa aventurierd cu pdr
rofu ca flacara f i de temperamentul ei neobifnuit pe
care, Tn mod ciudat, simfea cd trebuie sd-l stdpaneascd.
— Ah, drace! capitula el, cu un zdmbet extrem de
fermecator, care naiba ar fi diferenfa...
Si cdnd, cu grija, Ti puse picioarele Tn jurul mijlocului
sdu, potrivindu-i pozifia cat mai confortabil Tn fotoliu, fi cdnd
o patrunse, amdndoi simfird cum se cutremura pamantul.

Dupd cdteva clipe Tndelungate, mangaind capul brun


culcat Tn poala ei, Blaze declara Tn foapta:
— Apa e fierbinte.
— Acum sunt eu prea obosit.
— O voi pregati eu, zise Blaze.
Incercd sa se ridice, dar trupul lui era nemifcat.
— Mai lasa-md cinci minute, TI auzi ea spundnd Tnfundat.
— Credeam cd indienii absarokee sunt cei mai curafi
oameni de pe pdmdnt.
— Oare de ce recurg femeile Tntotdeauna la culpa-
Susan 3ohn5on
bilizare? bombani el, Tnsa fara a se mifca.
— Sa nu adormi, fl sfatui Blaze, scuturandu-i umarul.
Afa ca el Tfi Tndrepta trupul si, la cateva clipe dupa ce^i
Tnalfase capul din poala ei, se ridica Tn picioare. Era istovit.
— Ceea ce-mi trebuie realmente mai mult decat o baie
este pufin somn, zise, Tnvaiuind-o pe Blaze Tntr-o privire
mangdi etoare.
— Doar o baie rapida. se ruga Blaze.
— Daca intru Tn cada aia Tmpreuna cu tine, nimic nu
va fi rapid.
— Cedraguf!
— Efti al dracului de epuizanta, sa ftii,
— Dar buna de iubit, replied ea.
— Dar buna de iubit, conveni cu amabiiitate.
— O pregatesc eu, se oferi ea.
— O voi pregati eu. Daca-mi fagaduiefti ceva.
— Orice, declard ea, fericita.
— Sa nu m ai spui ca mai vrei... cel pufin, adauga el,
nu pdna dupd miezul nopfii.
— Fagaduiesc, zise ea, zambind rautacios.
Zdmbi f i el, f i se Tndrepta spre soba.
Baia fu pldcuta f i Tnviordtoare. Hazard se lasa pe spate,
sprijinin-du-se de rezematoarea pentru cap f i scoase un
oftat de mulfumire. Brafele lui o fineau pe Blaze Tntr-o
Tmbrafifare comoda. Ea Ti statea Tntre picioare, cu spinarea
rezemata de pieptul lui.
— Ai mai facut vreodata baie cu o femeie?
— Nu, minfi el.
— De ce nu? E foarte placut.
— N-am avut timp, minfi el iar.
— Cred cd o cadd pentru doi e o invenfie formidabila.
— A fost ganditd acum cel pufin patru mii de ani,
iubito. Sexul nu este o idee originala.
— Vrei sd spui cd nu suntem noi primii? TI tachina ea.
— Primii pe aceastd coastd a munfiior Marii Centauri,
din teritoriul Montana, Tntr-o caband de pe parcela 1014
— posibil, dar pentru mai mult de-atat eu n-af paria.
^ 208
— Ce realist rece si dur!
— Asta e ceea ce-Ji face lumea, bia: Tfi rapeste iluziile.
Adesea la capatul fevii unei pufti. BineTnfeles c i nu pot
vorbi Tn numeie domnisoarelor din Tnalta societate bosto­
niana. Pentru ele, s-ar putea ca deziluzia sa se exprime
mai degraba printr-un inel cu smarald mai mic decat un
ou de porumbel.
— N-ar trebui sa fii atat de sardonic.
— Imi pare rau, ai dreptate. In seara asta exista iluzie
§i Tnca ceva, extrem de fermecitor: senzatii.
Degetele lui manga iara ufor rotunjimea foldului ei.
— §i domnisoarele din Tnalta societate nu se limiteaza
la a-si numara giuvaerurile. Mai fac tot felul de alte lucruri,
spuse ea, cu o u?oara nuanja de condescenden|a tru fa fi.
— Problema este totu§i d a c i facefi ceva util, bia-cara...
in afara d e asta, adauga el, uitandu-i-se zambitor Tn ochi.
Spune-mi drigu{a mea — serios vorbind, Tn clipa de fafa,
junghiurile mele de foame sunt foarte apropiate ca
im po rtant de poftele mele carnale — crezi ca ai putea
face unul din acele „tot felul de alte lucruri" ale tale f i sa
realizezi uh tort de ciocolata, dupa ce ai c ip ita o carte
de bucate? Am o pofta cumplita de tort de ciocolata.
— Mai cumplita decat pofta de mine?
— Asta niciodata, bia, raspunse Hazard ca un gentle­
man perfect, dar cu o nuanji de ironie Tn zambet. Tu e§ti
tortul de ciocolata al viefii mele, §i prefer sa te mananc
pe tine decat orice altceva din lume.
— Libertinuie!
— Asta numai din vina ta, Ti repro?§ el, ridicind-o pe
genunchii lui. Sa fiu a! naibii daca pot schimba ceva Tn
privinfa asta. ’
— Oare fi-o cere cineva? TI Tntreba ea cu d rag ilifen ie.
— E?ti cea mai indrSzneafa fem eie pe care-am
Tntalnit-o vreodati, tort de ciocolata al vietii mele.
— Bun, zise Blaze. In cazul acesta, m i Tntrebam...
d a c i m i exprim corect... vreau sa zic, pentru a nu face
vreo propunere necuviincioasi...
§J$.’ 209
Susan aohnson
In ochii iui Hazard se aprinserd sclipiri poznafe.
— ... adica... ginand seama de cat de bine pari a te fi...
Tnviorat... Numai Tnca o singura datd, murmurd ea.
— Doamne ferefte! o mustra ei calm, Tncalzind cu
zambetul lui fragezimea obrazului ei.
— Nu trebuie sa-mi Tnfelegi cuvintele Tn sens literal,
fopti ea simplu, fara nici o prefacdtorie, ultima silaba fiind
rostita gafait, ceva Tntre un suspin f i un mic fipat,
deoarece Hazard, Ti dadu ascultare f i zambind, o cobor!
Tncet de-a lungul sexului sau Tn erecfie.
Oare pofi muri de fericire? se Tntreba ea.
Mult mai tarziu, Hazard mangaie o tdnard femeie foarte
somnoroasa f i foarte multumita culcata Tn patul moale
alcdtuit din piei de bivol f i o Tnveli cu grijd. Ea dormea deja
Tnainte ca el sa sfdrfeasca de aranjat peste ea pdtura
supld. Se uita la ea f i zdmbi — dulce ca zaharul din p u f de
plop, primavara, decise el, privind fata fragila f i Tmbujorata
f i ciaia de par matasos. Dulce pretutindeni, gdndi apoi, Tn
timp ce o binecuvantata oboseala se strecura Tn fiecare
por al trupuiui s iu . Ea Ti dorea, Tn noaptea aceea o
spusese iar f i iar, Tnsa — la naiba! — f i el o dorea pe ea,
f i pana-n seara aceasta Tncd nu-fi ddduse seama cat de
mult dorise sd aibd o femeie.
Rdmase cu privirea pierduta spre bdlfile de apa de pe
pardoseala. Avea sd Iase mlzeria pdnd dimineata — de
asta putea sd se ocupe Blaze. Sau nu putea? Zdmbi ironic
Tn sinea lui. Sau putea? Hazard fusese crescut astfel Tncat
sd considere cd toate treburile casnice erau munca de
femeie, f i din punot de vedere al acestei prejudecati se
deosebea foarte pufin de orice barbat din secolul al
noudsprezecelea, indiferent de rasa.
— Ei, la dracu! bombani el, Tntinzdnd mdna dupd un
prosop.
Tn zece minute pardoseala fu ftearsd, cada golita
afard, toate prosoapele ude atarnate pe balustrada de la
intrare. Abia atunci se culcd f i el Idnga Blaze f i adormi
mai bine decat i se Tntdmplase de ziie rntregi.
210 ^
Capitolul 19
Hazard se trezi de cu zori, potrivit maximei indienilor
absarokee: „Nu duce somnui pana ia capat, ci trezefte-te
atunci cdnd asta necesita voinfa hotarata". Lasand-o pe
Blaze adormita, Tfi lua hainele si iefi afara, Tn lumina
soareiui. Plecd fara sa zavorasca U f a .
Cand Blaze se trezi, prima ei reacfie fu de dezamagire.
Hazard plecase. Ar fi vrut sa-J gaseasca Tnca langa ea, ar
fi dorit sa-i foptesca „buna dimineafa'* f i sa fie Tncaizitd
de zambetul lui. El zambea ca nici un alt bdrbat din cei
pe care-i cunoftea ea — un zdmbet lent, care zdbovea si
Tncepea Tn ochii lui ca apoi sa-i ridice ufor colfurile gurii,
cu o reticenfa nesigura, ca f i felul lui liniftit de a vorbi.
§ i pe urmd, surasul te atingea pand-n strafunduriie
fiinfei tale, de pared Tn Tntregul univers n-ar mai fi existat
nimeni altcineva, ca f i cum el ar fi Tntins mdinile fi te-ar
fi Tmbrdfifat. Era prea fermecator, se avertiza Blaze, prea
perfect, cu o prea mare experienfa. Pana fi cuvintele lui aveau
un farmec convingdtor. Si totufi il doresc, era gdndul care
persista mereu repetdndu-se de-a lungul fiecarei fibre
nervoase din creierui ei. h vreau. Prea fermecator, prea
perfect, prea experimental, prea seducator, nu numai pentru
ea, Tfi aminti Blaze C U tristefe, ci pentru orice femeie. Stia
toate acestea; Tnfelegea. Dar nu conta catusi de pufin.
Nu numai datorita culorii parului ei Tfi capatase porecla
de Blaze. Ochii ei strdluceau acum cu o intensitate ce
exprima o hotdrare care nu ar fi putut fi abatutd din drum.
Azvdrlind ia o parte Tnveiltoarea de bland, se ridicd | i Tfi
roti privirea prin Tncdpere. Oare el se va Tnapoia pentru
micul dejun, sau mdncase deja? Nu era sigura, dar
observa cd atdt cada cat f i prosoapele f i bdlfiie de apa
dispdruserd. Era incredibii de amabil, acest bdrbat care nu
cu prea multe ziie Tn urmd susfinuse cd avea s-o jupoaie
de vie dacd nu Tnvafa sd faca treaba.
211
Susan Johnson
Dupa ce gdsi o camafa pe care s-o poarte, arunca o
privire prin bucdtarie, Tntrebandu-se dacd trebuia sd
Tnceapa sd pregdteasca micul dejun. Deodata observd cd
Ufa era Tntredeschisa. O mica fa§ie de soare strabatea
pardoseala grosoiand, fi Blaze se apropie de ea fovaitoare,
asemenea unui prizonier care ar privi un cdmp de iarba
verde. impinse U f a , deschizand-o cu mea cinci centimetri,
f i aftepta. Dupd cdteva clipe, devenind brusc curajoasd,
dddu U f a de perete si iefi Tn pridvorui cu acoperif jos.
Era foarte frumoasa aceasta noud f i msoritd lume a
ei: ianfui muntos din departare, pinul verde f i plopul de
un verde mai dechis, parfumul proaspat ai aerului curat al
diminefii. Defi nesigura Tn privinfa viitorului ei, nesigura
Tn ceea ce privefte susceptibilitatea iubitului ei, fi ftiind
prea bine cd Hazard avea Tndatoriri concrete mult mai
importante decdt dorinfele oricaruia din ei, simti, cu
tinerefea-i plina de viafa, o tuiburdtoare senzafie de fericire.
§i asta pentru cd TI iubea.
Trecand de pridvor, Blaze se plimbd Tncet Tn jurul
cabanei, senzafia de liberate dandu-i o stare de euforie. In
picioarele goale, pafi cu grijd pe pietrifUl aspru, se opri
cateva clipe Tn iarba rdcoroasa f i umedd de sub cireful
salbatic de langa buiboana, si pe urmd hoindri de-a lungul
potecii care ducea spre rdpa unde stdtuse Hazard Tn urmd
cu cateva ziie; privind-o Tn timp ce se apropia.
Se opri chiar pe creastd, uitandu-se Tn josui potecii
presdrate cu fisturi sfardmate pe care urease ea Tn ziua
aceea, f i se minuna de cum se poate schimba atdt de
irevocabii viafa unui om Tntr-o perioadd de timp atdt de
scurta. Gresia era calda sub picioarele ei, calda f i linifti-
toare ca f i briza matinala care-i ravafea Ufor parul lung
fi-i Tnfafura poalele camdfii lui Hazard Tn jurul pulpelor
goale. Fdcu un pas mic f i Tfi Tncovoie degetele picioarelor
peste marginea lespezii.
— fn locul tau n-af merge mai departe.
Glasul Ti era calm,' f i destui de puternic ca sd ajungd
pdnd la ea; cu fiecare silaba pronunfatd cu claritate.
Ea se Tntoarse cu non§alan{a, enervata de cinismul
inclus Tn acea observa|ie. Tn ultimele cateva minute nu-§i
daduse seama ca fusese o ostatica. Privirea ei sc ruta lent
coasta muntelui, Tn direcfla vocii lui Hazard. Ti trebuira
poate treizeci de secunde pdna sa-l descopere, mult
deasupra intrdril Tn mind, la o departare de aproximativ
trei sute de metri. Tncepu sd mearga spre el.
Hazard nu se mifca, muljumindu-se s-o priveascd,
admirand formele frumoase ale trupului ei abia ascunse
sub cama§a, chipul Tncdntator atdt prin frumuse|e cat §1
prin caracter, pdrul ei asemanator cu o flacdrd, care-1 facea
sd doreascd sd-fi Tngroape fa|a Tn el. Tn timp ce o urm area
cu privirea, se Tntreba dacd ea ar mai fi Tnaintat cu un
pas dacd el n-ar fi strigat.
— Ce-i aia? Tntreba Blaze cdnd fu fndeajuns de
aproape, ardtand cu bdrbia o piesa de artilerie.
— O mitraliera Gatling.
— Pare ucigdtoare.
— Chiar este.
— Ai fi utilizat-o asupra mea? Tntreba ea Tn §oapta.
— Sunt nevoit sd fiu precaut, spuse ignorand Tntreba-
rea la care nu era sigur cd ar fi putut rdspunde. Pana voi
reufi sd te cunosc mai bine. Vreau sd zfc, Tn alte privinte.
§i trebuie sd spun cd astept s* le descopar cu o profunda...
Se Tntrerupse, uitdndu-s a ea de pared ar fi vazut-o
pentru prima oara.
De asta-data, lini§tlndu-se, Blaze surase si Tncheie fraza
Tn locul lui.
— Tncdntare?
— Ko-dak.
— Ce-nseamnd asta?
— Amin.
Tn dlmlneata aceea Hazard Tncepu munca tdrziu; pana
acum,, niciodata nu fdcuse dragoste la umbra unei
mitraliere Gatling. Soarele f i aerul matinal le scalda
simturlle; valul de Tncdntare le stdrni pasiunea si universul
dispdru... sau mai curdnd, universul se reduse la ei doi.
^ 213 ^
Susan Johnson

— Cat se presupune ca ar trebui sa asteptam


Tntoarcerea coloneiuiui? bom bani Yancy.
Millicent statea Tn fafa*tui, Tntr-o atitudine refinutd §i
relaxata. Ii convinsese pe ceilalfi membri ai grupului de
propietari de mine sa porneasca Tnapoi spre Boston Tnaintea
ior. Fusese nevoie de oarecare munca de convingere,
dar odata cu trecerea zilelor, argumentele lui Millicent
capatasera forja. Tn definitiv, William le daduse instrucfiuni
sa „stea calmi si sa nu faca nimic", le reaminti ea, asa ca
prezenfa lor nu prea era necesara. §i ei tofi TI cunofteau
pe Billy Braddock ca pe un barbat capabil sa se ocupe
de propriile treburi, un om care n-ar fi apreciat nici o
intervenfie din partea altuia. Tn clipa de fafd ea se simfea
nespus de fericita si din ce Tn ce mai Tncrezatoare.
— Acum ca au plecat tofi s-ar putea sa nu mai fim
deloc nevoifi sa asteptam, replied ea cu calm.
— Vrei sa spui ca acum un indian mort nu ar mai
conta? Tntreba cu un zambet slab.
— Cred ca un accident nefericit al lui William §i pe
urma un indian mort ar fi o succesiune a evenimentelor
mai indicata. Asta Tfi spune ceva?
— Tmi place ideea, raspunse el.
— M-am gandit ca ni§te talhari la drumul mare ar fi
tocmai ce trebuie. Tncd o crima dupa atatea zeci care au
avut loc Tn ultima vreme prin Tmprejurimi n-ar da na§tere
la comentarii, sunt sigurd. Jefuirea aurului §i violenfa care
o Tnsofe^te pare sd fie aici o ocupafie de prim ordin.
— S-ar putea sd dureze multa vreme pana sd fie gdsit
Tn mun|H aceia.
— De ce sd nu afteptdm pana se Tntoarce? Te pofi
Tncrede Tn vreunul din oamenii tai?
— Am putea instala o micd tabara pe cdrarea aceea
din nord, care intrd Tn teritoriul tribulul Grow. Sa-i prindd
Tnainte ca ei sd ajungd aproape de ora§. As putea trimite
214
f *
?i cafiva urmaritori. Asta ar grdbi lucrurile.
— Cat de mult ar dura? Tntrebd Millicent cu non§alanfa,
ca §i cum s-ar fi interesat de programul stagiunii teatrale,
dupa emofia din glasul ei.
Yancy se Tntreba §i el cat timp ar fi necesar pana
cdnd se va putea Tnsura cu milioanele colonelului, dar
rdspunse Tntrebarii mai actuate a lui Millicent cu o Tnalfare
din umeri si o Tngustare a pleoapelor.
— Tindnd seama ca e plecat de atata vreme, Tncepu
sd explice, nu mai pot fi multe ziie pana sd porneasca
Tnapoi, cu sau fdrd membrul acela din tribul indianului pe
care-1 cauta. A§ zice cateva ziie, maximum o sdptdmana.
— Minunat, replied ea cu un zambet mMltumit. Ei, §i-
acum, cred cd ar trebui sd stabilim numdrul exact de
oameni f i arme de care vom avea nevoie ca sd ludm cu
asaft mina aia. Dacd-mf dai o cifra pentru banii necesari,
l-a§ pune pe bancherul acela mai mult decat prietenos,
vecin cu mine, sd cdntdreascd aurul chiar maine. Altceva?
— Tot ce-mi trebuie sunt banii, Millicent. Tu §i cu
mine §tim asta. Orice altceva vine la rand dupd ei.
— Tatdl meu obi§nuia sd spuna uneori ceva Tn sensul
acesta. Cdteodata semeni foarte mult cu el, Yancy, §i-mi
place. Vino sd te a$ezi langa mine. De azirdimineafa nu
m-ai mai atins.

Capitolul 20
O sdptdmdnd mai tirzlu, la ora cenu§ie premergatoare
zorilor, Lup-Rdzvrdtit se ultd pe fereastrd, stranse din buze
§1 Idsd sd-l scape un oftat usor. Preslmfirea lui Tn legatura
cu Hazard 9 1femeia se dovedise pdnd la urmd corecta. Dar
cu Hazard nlciodatd nu puteal fi sigur. In momentul Tn care
intra Tn caband, mirarea lui de la Tnceput era sub control.
Auzind zgomotul fdcut de picioarele Tncalfate Tn
mocasini, Hazard 19I relaxase mana ce se §i Tntinsese
cdtre pistolul pe care-1 flnea Tn apropiere, veriflcase repede
215
daca Blaze era acoperita, f i cand intra Lup-Razvratit
tocmai Tfi Tmbraca pantalonii. Dialectul absarokee vorblt
Tn $oapta o trezi pe Blaze, dar ea ramase culcata, mojdind
liniftit §i lasand vorbele fuierdtoare sa treacd peste ea.
— Spune-mi ziua, ca sa stiu cine a caftigat pariul,
zise Lup-Rdzvrdtit.
Zdmbetul lui era atat de excesiv de inofensiv, Tncat era
imposibil ca Hazard sa nu Tnfeleaga ce vrea sd spuna.
— Uitasem ce adunatura de barfitori suntefi tu §1
prietenii tdi, replica Hazard. Presupun ca n-ar folosi sd ma
prefac ed nu §tiu despre ce-i vorba.
— Ar fi trebuit sd ftii cd era un prilej de loterie pe care
nimeni cu mintea Tntreagd nu-l putea scdpa, cunoscdndu-te,
continua Lup-Rdzvrdtit uitandu-se cu Tnfeles spre Blaze,
atdt de bine cum te cunoaftem noi to|i.
§tiind cd problema Tn discufie n-ar fi fost lasata
deoparte decdt prin rdspuns, Hazard cedd cu bunavoinfa.
— Tn urmd cu opt zite.
Tndreptandu-fi repede privirea spre Blaze, o vazu
treaza. Adresdndu-i un surds, §opti atdt de Tncet Tncat
glasul sd nu-i treaca dincolo de Lup-Rdzvrdtit.
— Acum hai sd nu mai vorbim despre acest subiect
de fa{a cu ea. Nu Tnfelege limba, dar rdnjetui tau ticalos
este graitor pentru oricine.
Fara rufine, Lup-Razvratit continua sa zambeasca.
— Asadar, a caftigat Urs-Rosu. Eu unul nu credeam
cd vei rezista atat de mult. Am notat ziua dupa ce am
piecat data trecuta.
— Multumesc pentru dovada de Tncredere.
— La dracu’, Hazard! Ce legdturd au principiile Tnalte
cu a face dragoste? Asta niciodatd nu corupe. Teama de
asta e cea care corupe. A face dragoste doar te aduce
mai aproape de cer. §i apropo, Tmi place „cerul tdu“.
Cand o sd te plictise§ti de ea...
— Nu te obosi. Ea nu-i din soiul de care te plictisefti.
— E inventivd?
— Spontand.
— Spontaneitatea ar putea sa dispara Tn orice clipa,
f i atunci ce vei face? Ti ream inti Lup-Razvratit.
Tn ultimele ziie, Hazard se pomenea deseori ca uita
aceasta posibilitate. Se pomenea cd uita ca Blaze avea o
familie f i o alta viafa, Tn afara lumil lui.
Lup-Razvratit Ti remarca disparifia zambetului f i TI
vazu cum devine serios Tntr-o clipa.
— L-a vdzut cineva pe tatal ei? Tntreba brusc Hazard,
prin a carui minte trecura Tn goana o mulfime de posibilitafi.
— Nu.
— Rose zice ca el umbla Tn cdutarea taberei de vard.
— Se zvonefte ca ar fi murit.
S-a terminat, fu primul gand al lui Hazard. Dacd Tritr-
adevar colonelul Braddock murise, toate regulile jocului
erau depasite.
— Al cui e zvonul? Tntreba repede.
— Banda lui Padure-Mare. Un membru al tribului
„lnimilor“ a auzit asta de la fratele nevestei sale.
— Cat de sigur esti?
— Un cumnat al „inimii“ a vdzut cadavrul.
— Nu putea sa fi fost un alt alb?
— P o s ib il Nu sunt sigur. Tofi aratd la fel.
— Fir-ar sa fie!
— E vreo problema?
— Colonelul e mai Ufor de convins decat vreun terf.
— De ce nu. aduci aici, pur si simplu, o garda? Sa
zicem douazeci sau treizeci de „lupi“...
— Nu vreau asta. Tofi politicienii de mana a treia care
bantuie.prin teritoriu ar fi Tncantafi sa faca apel la armata.
§i de la Tncheierea rdzboiului Tntre State, orice ofifer
ambifios care dorefte o avansare goneste Tn galop peste
Campiile Nordice, sperand cu Tnverfunare sa Tnceapd un
razboi indian. A f prefera sa nu fiu pretextul vreunui baiat
viteaz dornic sa caftige tresele de colonel.
— Cu noua piesa de artilerie am face treaba bund.
Ca specialist Tn tactica, Lup-Razvratit era extraordinar,
f i ochii Ti strdluceau la gandul posibilitafiior oferite de
217
Susan Johnson
amplasamentul ales de Hazard pe varful muntelui.
— Si am putea pierde mine, Ti aminti Hazard.
— Efti sigur ca asta-i important? Tntotdeauna am fost
un clan prosper. De ce ne trebuie mai mult decat ceea ce
avem acum?
— Fefele-palide nu vor Tnceta sa vina. Vor veni atata
vreme cat exista aurul. §i bizonul nu va rezista o vesnicie.
Nu era prima data cand cei doi bdrbafi discutau
aceasta problema.
— Exista oameni care n-ar fi de acord cu tine Tn
legatura cu asta, spUse Lup-Razvratit, pe un ton blajin.
— N-au decat sa nu fie de acord, replica Hazard cu
aceeaf i blandefe. Tntre timp eu voi acumula aur.
— Jon, zise Blaze, Tntrerupandu-I cu gias foptit, vrei
sa-ncerc sa va pregatesc o gustare?
— Afadar a Tnvafat sa gateasca? Tntreba Lup-Razvratit.
Tnfelegea engleza tot atat de bine ca f i Hazard.
Fuse sera crescufi ca frafii, f i Ramsey Kent, birbatul alb
casatorit cu o Indiana din clanul lor, fusese pentru
amandoi un unchi foarte bun.
— Tfi mulfumesc, domnifoara Braddock, spuse
politicos Lup-Razvratit, adresandu-i lui Blaze o plecaciune
eleganta si dezinvoltd. Mi-ar face mare placere.
— §tii engleza! exclama ea. Hazard, de ce nu mi-ai spus?
— Probabil n-afi avut mult timp pentru a sta de vorba,
murmura Lup-Razvratit Tn limba lor materna, insinuarea
din glasul lui rdgufit fiind evidenta.
— Draguf! replica Hazard rastit, apoi se Tntoarse sa-i
raspunda lui Blaze.
Se gandea la sutele de mii de Tntamplari f i oameni fi
anecdote din viafa lui despre care ea nu ftia nimic, fi cateva
clipe se simfi Tn Tncurcatura.
— Un alb s-a cdsatorit cu m atufa noastra... el era
englez, zise Hazard fovaitor, f i copii fiind, am Tnvafat
engleza amandoi.
Stand culcata pe pat, ea parea foarte ispititoare, si Tn
momentul acela TI irita faptul ca Lup-Rizvratit o privea
cu atenfie, asa pe jumatate Tmbracatd cum era.
— Cat timp vezi de gustare, eu o sa fac o baie, declara
cu bruschefe. Dupa tine, adduga aratand cu barbia spre U f a .
Si Lup-Razvrdtit iesi afara Tnaintea lui.
— In dimineafa asta pune-Ji pantalonii, fi porunci
Hazard sotto voce lui Blaze, pregatindu-se sa-l urmeze pe
Lup-Razvratit.
Nu avea chef s-o Tmparta cu acesta nici macar vizual.
— S-au stramtat cand i-am spalat, rdspunse Blaze Tn
foapta.
— Imbraca unii de-ai mei.
— Sunt prea mari. A f putea sd port una din rochiile
pe care tu...
— Nu. Pune-fi pantalonii, ziie el, subliniind cu calm
fiecare cuvant.
— Da, domnule! murmurd ea, dandu-f i seama de
gelozia lui.
— §1 vom face rost imediat de ceva Tmbrdcaminte
pentru tine. §i Blaze, fdra glume. Cdnd ma Tntorc, vreau
sd te vdd purtand pantalonii.
— Da, stapane, susura ea dulce.
Supunerea ei blanda trezi o ufoard neTncredere Tn
mintea lui Hazard. Rareori era ea atdt de ascuitatoare. §i
Tndata el se corecta: niciodata nu era ascuitatoare. O
ameninfa cu degetul §i, spre mai mare siguranfa, adauga:
— §i o cama§a.
Cand cei doi se Tntoarserd, Blaze supraveghea slanina
care sfaraia Tntr-o tigaie pe soba, f i o privire rapida Ti
Tncredinta pe Hazard cd, Tn mod exceptional, slanina
nu era prea arsd, ci doar prdjitd ademenitor. Fu de
asemenea recunoscdtor sd vadd ca de data aceasta! ea Ti
re&pectase realmente instructiunile. Purta una din
cdmdfile lui, vdrdta Tntr-o pereche de pantaloni de-ai lui
suflecafi de cdteva ori Tn partea de jos f i strdnfi cu nifte
bretele Tncinse Tn jurul mljlocului ei subtire. Simjindu-se
ufurat cd o vedea Tmbrdcata Tn Tntregime, trecu cu
vederea faptul cd arata ca un copil de la orfelinat.
§ « F tl9 # § '-
Susan Johnson
— Au mai ramas oud? Tntreba, rutina de a o ajuta pe
Blaze fiind atat de obifnuita Tncat devenise un lucru
flresc pentru el.
— Le-ai folosit ieri, raspunse Blaze, fdrd sa se
Tntoarcd de la soba. Eu nu fin minte.
Luand loc la masa, Lup-Rdzvrdtit Tfi ridica privirea
spre Hazard si, rdnjind ironic, spuse:
— Invefi si tu sd gdtefti?
— Hazard este un ajutor minunat! exciama Blaze,
Tnainte ca Hazard sd poata replica. Dacd n-ar fi el, am
muri de foame.
— Va trebui sa-mi demonstrezi talentele tale culinare,
cand te vei Tnapoia acasd, zise Lup-Rdzvrdtit, Tn al carui
gias se simfea cdt se amuza, defi fafa Ti era inexpresiva
ca o statuie.
— A fa ceva nu-i probabil, murmura Hazard, ftiind cd
data viitoare cand va vizita tabara avea sd auda nesfarfite
glume referitoare la facutul mancarii.
— §i spala vasele, f i curafa podeaua, si tot ce mai
trebuie dupa ce... ei, bine... acum cateva seri... continua
Blaze, cu mai multd delicatefe cdnd TI auzi pe Hazard
tu f ind Tn semn de avertisment.
Era mandrd de galanteria lui. Intorcandu-se spre el
Tnsd, vazu cd era destui de stanjenit.
— Tmi pare rau, se grabi sa ceara scuze, Tn timp ce-f i
ftergea mdinile pe pantalonii mult prea mari pentru ea.
Am uitat cu totul de prejudecafile tale bdrbdtefti.
— E-n ordine, o linifti Hazard.
— Da, la vdndtoarea de vard este Tn stare sa-i uimeasca
pe tofi declara Lup-Rdzvrdtit, cu o licarire ironica Tn ochi.
Zarind uitatura crunta pe care i*o arunca Hazard lui
Lup-Rdzvrdtit, Blaze se interesd:
— Ce-i aceea o vdndtoare de vard?
— Spune-i, TI Tndemna Lup-Rdzvrdtit pe Hazard,
amuzat de situafia jenantd Tn care se afla acesta.
Tmpotriva voinfei sale, Hazard se supuse:
— Clanurile se adund pentru a vdna f i a Tntrefine
relafii sociale, explica el concis.
— Ce frumos! Ca un picnic mare. Vei avea acolo
multe rude pe care sa le vizitezi?
Vocea i se Tndlfase de placere, ca aceea a unui copil.
— Nu voi fi acolo ca sd aflu, raspunse Hazard pe un
ton linistit dar apdsat.
Si Tntorcandu-se iar spre Lup-Rdzvrdtit, TI fulgera cu
privirea pentru cd adusese Tn discufie acest subiect.
Revenind la dialectul absarokee, Lup-Rdzvrdtit propuse:
— Daca ai veni, ai putea sa-l caufi pe tatal ei.
— Daca este Tn viafa, md va gdsi el, replica Hazard.
Lup-Rdzvrdtit ridica din umeri fi vorbi din nou Tn engleza:
— Tofi Tfi vor simfi 1ipsa Tn vara asta.
— Nu poate fi evitat, riposta Hazard rostind cuvintele
sacadat ?i rece.
Blaze se uita cu prudenfa de la un bdrbat ia celalalt.
Tfi dddea seama cd nu trebuia sa se amestece Tn viafa lui
Hazard mai mult decat o fdcuse deja, fi cd exista cu
siguranfd vreo problema persona la pe care o discutau Tn
limba lor. La urma urmei, asta era decizia lui Hazard,
recunoscu ea, dar... mai ezita doar o fracfiune de secunda
Tnainte ca impetuozitatea ei sd Tnvinga motivele mai
nobile ale sensibilitafii ei.
— Am putea merge f i noi? Te rog, Hazard, ar fi atat
de distractiv!
— Nu.
— De ce nu? atacd ea cu voiofie, tot atdt de imuna la
refuzul lui ca f i la oricare altele din viafa ei. Niciodata n-am
vdzut un sat indian, sau o vandtoare de vard, sau macar
vreun indian, Tn afard de tine, de Lup-Rdzvrdtit f i de
ajutoarele noastre.
— Nu este un spectacol, organizat pentru distracfia ta.
— Nu fi atdt de senslbil, flr-ar sd fie! N-am gandit Tn
felul dsta f i tu o ftii.
Lup-Rdzvrdtit ramase o clipd cu gura cascatd, Tnainte
sd-fi revina. Niciodata pdna acum nu vdzuse ca lui Hazard
sd i se vorbeascd Tn felul acesta — de catre nimeni f i Tn
221 ^
Susan Johnson
mod cert de cdtre nici o femeie. Dar nici nu-l mai vazuse
vreodata pe Hazard facand mancare sau cura{enie pentru
vreo femeie. in jumatatea de secunda care trecu pana sa
raspunda Hazard, ftiindu-l pe acef Hazard pe care-1
cunoftea el, Lup-Razvratit se aftepta, fara urma de
Tndoiala ca acesta sa explodeze Th vreun fel.
— Imi pare rau, se scuza Hazard.
Si gura lui Lup-Razvratit se eased si mai mult. De cate
ori Tn viaja lui TI ceruse Hazard iertare vreunei femei?
— Imi pare rau, repeta Hazard cu blande|e, dar nu ne
putfcm duce acolo. Este imposlbii. ;
— Din cauza minei? Tntreba Blaze, pe un ton mai plin de
In|elegere.
Hazard paru destui de stanjenit f i deodata ea Tfi
regreta insisten|a.
— Da, cpnflrma Hazard, bucuros cd avea o scuza de-a
gata pe care Blaze avea s-o accepte.
Nu avea deloc intenjia de a-i Idsa pe tofi membrii
clanului sau sd vada cdt de mult o dorea el pe aceasta
femeie. §i dacd o ducea la vanatoarea de vard, ea ar fi
putut s-o vada ca pe o aventura fermecdtoare, o incursiune
Tntr-o cultura necu nose uta, dar lui Tnsufi situa{ia I s-arfi
parut extrem de chinuitoare. Ar fi fost amdndoi sub priviri
mereu scrutatoare f i toata lumea ar fi ftiut cd pasiunea
cu care o dorea el pe Blaze depdfea dorin{a normald. Iar
flirtul public f i datina de a face curte, normale Tn tabdra de
vara, ar fi creat probleme de nemchipuit. §tla cum
reacjiona Blaze cdnd venea vorba despre alte femei din
viata lui, fi defi Tnfelegea, Tn teorie, cd gelozia era sub
demnitatea unui bdrbat, Tn ceea ce o privea pe Blaze,
ducd-se dracului orice demnitate! In afard de toate
acestea, o mare parte din timpul lui i-ar fi solicitatd pentru
Tntruniri ale sfatului, f i prietenfi lui s-ar aftepta ca el sd II
se aldture la vdnatoare, la diverse Tntreceri — toate
activitdtile obifnuite care constituiau pldcerea taberelor
de vard. Toate fiind activitati bdrbdtefti. Ar fi imposlbli.
— Atunci poate altd datd.
— Poate, spuse el, fara a se angaja.
Lup-Razvratit pleci foarte curand dupa micul-dejun,
cu un fir de cai de povari bine Tncirca}i.
Blaze nu mai aduse vorba despre vanatoarea de vara
decat o data, Tn timpul cinei din seara aceea, interesandu-se
de ea la modul general, ca Tntr-o conversatie obisnuita.

Capitolul 21
Doar la cdteva minute du p i ce manca, Hazard Tncepu
sa -f i Tncheie hamul pentru p u fc i.
— Iar Tn oraf? Tntrebi Blaze cu gias scazut.
Noaptea petrecuta Tn oraf Tnsemna Rose, f i gelozia ei
clocotea, Tn ciuda abstinenfei lui din ultima vreme. Iar
pericolul avea sa fie constant f i foarte real daca Yancy
era tot atat de Tnverfunat cum fusese Tn ziua Tn care
venise ea pe munte.
Hazard confirma din d din cap.
— Rose? nu se putu ab|ine ea sa Tntrebe.
Continuand sa-fi lege cureaua de pe picior, el Tfi
Tnalfi capul.
— Numai pentru Tmbricimintea ta, spuse, ochii lui
negri pastrandu-f i expresia calm i. Pana acum, Jimmy ar
fi trebuit s i vina aici. Vreau s i ai ce Tmbrica.
— Din cauza lui Lup-Rizvritit?
— Da, raspunse el simplu.
— Asta nu m eriti un drum sinucigaf, Tn oraf.
— Eu consider c i merita, replica el pe un ton liniftit.
Data trecuti nu m-a v izu t nimeni, f i nu voi fi vizut nici
de a s ti dati.
Era Tmbricat Tn Tntregime Tn negru, cu excepfia moca-
sinilor, deoarece se aftepta la eventualitatea de a fi nevoit
s i fu g i mai repede decat i-ar fi perm is nifte cizme. Cu
to a ti explica|ia liniftitoare d a ti lui Blaze, ftia c i posibi-
iitatea unui „comitet de primire" era de fuat Tn considerare.
— A ftea p ti pani le aduce Jimmy.
— Tocmai asta e problema. Jimmy n-a venit. In mod
evident exista vreo dificuitate. Rose cunoaste tot ce se
petrece Tn finut. Voi afia despre ce-i vorba.
— Presupun ca n-ar ajuta fa nimic daca te-af ruga si
te -af implora? Tntreba Blaze cu dragdlafenie, tarm ecul
fiindu-i accentuat de straiucirea calda a focului care Ti
lumina trdsaturile frumoase ale fefei.
— Nu voi lipsi mult, spuse Hazard, refinandu-se cu
greu sa nu reacfioneze ia frumusefea ei delicata.
Luandu-si pusca, si-o petrecu pe dupa unui din umeri,
apoi Tfi prinse pe cefalalt un sac din piele.
— Vrei sa-fi aduc cdteva cdrfi? §tiu cat de plictisitoare
potfi zilele...
— Fir-ar sa fie, Hazard! Dau cumva impresia cd a f
vrea sa-fi rifti viafa pentru a-mi aduce mie nifte biestema-
te de cdrti, cu care sa-mi micforez nenorocita de plictiseala?
Teama o f3cu sd se ridice Tn picioare, f i ochii i se
umpluserd de lacrimi de Tngrijorare f i frustare.
— Arat eu de pared a f vrea ca tu sa mori? zise cu gias
tremurator.
Hazard Tfi lasa pufca jos fi, cu obifnuita lui grafie feiina,
strabatu fara zgomot mica Tncapere. Vreme de cateva clipe
Tfi coborT privirea spre fafa ei plind de temeri, apoi o trase
la pieptul lui. Niciodata nu-fi daduse seama cat de suscep-
tibil era fafa de starile ei psihice.
— Nu pfange, bia-cara, fopti, stergandu-i lacrimile cu
sarutari. A f fi un prost daca mi-af asuma vreun rise cand
te am pe tine, la care sd md Tntorc. §tii cata nevoie am de
tine.
Ochii umezi si stralucitori ai lui Blaze se Tnaffara f i Tfi
adancira privirea Tntr-ai lui.
Adevarat?
— Pe cuvant de onoare, o asigura el, zambindu-i Tn
felul acela Tn care o facea sa i se opreasca inima Tn loc.
— Grdbefte-te sd te Tntorci, Ti fopti ea bdrbatului care
Ti mdngdia sufletul.
— O sd alerg tot drumul, replied Hazard cu bldndefe.
224
Si chiar asa facu, pornind cu pasi asemanatori unor
salturi, despre care fusese inva^at ca puteau fi sustinufi de la
soare-rasare la soare-rasare.

Cdnd se apropie de periferia orasului Confederate


Gulch, unde pinii pitici f i tufele de arini marcau limita civi-
lizajiei, statu nemifcat cdteva minute, explorand cu privirea
amestecui rau famat de clddiri din putin adanca depre-
siune din fa|a lui. Oraful era un talmef-balmef de case de
locuit, magazine, strazi, cofraje din lemn pentru consolfda-
rea minelor, corturi f i cabane din bufteni, toate construite
in funcfie de nevoile minerilor, fara a lua Tn considerare
vreun plan. Dar Hazard cunoftea fiecare constructie, ftia
pe unde ferpuia fiecare stradd, si-i cunoftea din vedere pe
cei mai multi dintre locuitori. Asemenea unui cercetaf,
scruta cu ochii priveliftea, Tmpar|ind suprafata m zone,
reevaiudnd-o, trecand de la o zona la alta cu p meticuiozi-
tate metodica despre care invatsse, cu prilejul incursiunilor
facute m teritorii dufmane, cd putea tnsemna diferenja
Tntre a trdi fi a muri. Tncredintat Tn cele din urma cd Tn
imediata vecindtate nu era nimeni, Tnainta cu prudenja in
cele mai intunecate locuri umbrite fi se mdrepta pe furif
catre localul Rosei.
Ei fu primul care Ti vazu. A fa cum se afteptase:
pdndari postal Tn fa{a §i in spate, la ambele intrdri ale celui
mai bun bordel ?i totodata said de jocuri din Confederate
Gulch. Aveau Infatifarea unor aventuiieri din est. Retragan-
du-se, se apropie de localul Rosei dinspre (atura cea
mai Tnddpartata a cvartatului f i evaluand distanja papd la
acoperiful magazinuiui de pieldrie „Malustrom“, decise cd
putea ajunge, ajutat de lasoul sdu, la coful din spate.
Franghia supla fdcuta din par de bivol era un obiect necesar
Tn orice incursiune efectuatd de un indian absarokee,
deoarece caii reprezentau bogatie, dar incursiunile consti-
tuiau un mijioc de a'i tine Tn viata. Fiecare razboinic
absarokee era expert fn mdnuirea iasoului de ia zece ani.
Susan Johnson
Bucla cazu perfect peste cosul din spate al magazinului
„Malustrom“ fi, dupd doua smucituri puternice pentru a
se Tncredin{a ca zidaria era solida, Hazard se cafara,
Tnaintand mana dupa mana, de-a lungul frdnghiei Tntinse,
pdna pe. acoperif ul Tnvelit cu §indrild. Sprijinindu-se de
cof, stranse coiac iasoul, apoi si-1 iega de Centura printr-un
nod culisant. Vreme de cateva clipe statu fara a face vreun
zgom o t,evaluand diversele acoperif uri pe care le avea de
traversat f i indentificandu-i acum, cand se afia deasupra
niveluiui strazii, pe pandarii postafi la fiecare cladire
adiacenta. Incredintat ca nu fusese vazut, Hazard p af i pe
findrila cu mocasinii sai cu talpi moi fi Inainta prudent
spre est, catre localul Rosei, situat la distant de fase cladiri.
Impozanta eleganfa a construc|iei din gresie f i fier forjat
domina capatul cel mai Tndepartat al cvartaluiui.
Moralitatea Tnca nu ajunsese la Confederate Gulch.
Asta se Tntampla Tntotdeauna mai tSrziu, daca aurul dura
Tndeajuns de mult pentru a Tncuraja o instalare mai stabila.
In lunile de avant ce urmau descoperirii unui nou filon,
chiar f i Tn primii cafiva ani, nu exista nici o alta lege, Tn
afara de legile minerilor; nici un prlncipiu, cu exceppa lui
„Tmbogdfefte-te rapid"; nici o formalitate pentru judecarea
binelui sau a raului, Tn afard de cel mai iute pistol sau cufit.
Iar justifia teritoriala, d e fi fn teorie domnea Tn mtregul
teritoriu, se afia de fapt la o departare de o suta de mile, Tn
Virginia City. Intreprinderile cele mai profitabile erau
carciumile, casele de joc, salile de dans f i localurile de
fetul aceluia al Rosei. Cdndva, relafiile disponibile la
stabilimentul Rosei aveau sd fie alungate spre zone Tnde-
partate de strada principals. Insa Tn acele timpuri frenetice
ale unei noi dezvoltari, localul ei era cea mai mare cladire
din Confederate Guich, construita din piatra de gresie cu
o nuanfd trandafirie transportata de-a curmeziful farii,
tocmai de la Fort Benton.
Rose insistase Tntotdeauna pentru tot ce era mai bun,
Tnca de cdnd fusese destui de coapta, la New Orleans, ca
sa ftie ce era cel mai bun. D efi se nascuse din flori,
protectorul mamei sale fusese generos fafd de mult-iubita
luimetresa §i fiica lui naturala. Pana la moartea parinfilor
ei, Tn epidemia de febrS tifoida din ’59, Rose se bucurase
de toate avantajeie care se pot cumpara cu bani. Oar cSnd
au murit, familia tatalui ei a preferat s5 n-o recunoascd. Din
nefericire, prin mama ei avea un strop de sange negru.
Pentru a se evita pastrarea numelui de Longville, fusese
rdpitd Tntr-o noapte de catre un slujbaf, expedlata cu
vaporul Tn susul raului.si vanduta fa Natchez. Propietarul
ei a murit — Tn aceeafi noapte Tn care o cumparase si o
dezvirginase — cu gatul spintecat. A§a-i trebuia, gandise
Rose, daca nu avea creier indeajuns cat sa nu adoarma, beat mort,
dupd ce abuzase de cea mai buna sclava a lui. BineTnfeles, ea a
fost dati Tn urmarire pentru crima, dar la vremea aceea
se afia deja la jumatatea drumului spre St. Louis, avand
ascuns tn bagajuf ei contfnutul cutiei cu bani a propietarulul
ei de scurtd durata.
Se apucase de afaceri, sau, mai curand, pusese pe
picioare Tntreprinderea ei la St. Louis Tn vara lui ’59. Rose
Condieu nu lucrase niciodata efectiv Tn aceasta afacere.
Avusese suficien|i bani pentru a nu fi nevoitd s-o faca. Tn
alegerea carierei se bazase pe domeniile destui de limitate
disponibile femeilor fara famllie care se decideau sa nu o
duc3 de pe azi pe maine, mul|umindu-se la nivelul de sub-
zistenfa. §1, lucru si mai important, acea cariera avea s5-i
asigure protecfia funcfionarilor locali Tnsarcinafi cu respec-
tarea legii care Ti patronau localul Tn calitate de oaspe|i ai ei.
Justifia sudului era deosebit de rauvoitoare fafa de sclavii
care Tfi ucideau stapdnii, f I Rose fusese prudenta.
Balcoanele din fier forjat de la etajul doi fdceau ca
accesul de pe acoperif sa fie extrem de simplu. Printr-o
mifcare ufoara de basculare, Hazard se lasa s i cada pe
balustrada fi apoi pe pardoseala balconului, tot atat de
tScut ca f i umbrele strSvezii dintre localul Rosei f I maga-
zinul de fierdrie al lui Shandling. Deschizand cu grija Uf ile
cu geam ale balconului, depdrta cu un centimetru draperia
de brocart f i se uita Tn dormitor. Culcatd pe spate, Roxy
227
distra un client, dar privirea ei ritacea i'ncolo f i-ncoace, cu
o expresie de vagi plictiseali. Pasind Tn Tncipere, Hazard
ridica mana Tn semn de salut si zambi. Batraiorul om de
afaceri, care Tn varianta oferita sofiei sale se afia Tn seara
aceea la o Tntrunire a masonilor, statea cu spatele spre
Hazard si era profund absorbit Tn propria-l plicere.
Strabatand fara zgomot camera, Hazard ajunse la u fi, Tn
tot acest timp Roxy, urmarindu-l cu un u fo r suras. El
deschise cu grija Ufa, arunca o privire Tntr-o parte ?i-n alta
a coridorului si, nevazand pe nimeni, TI trimise lui Roxy o
sirutare din varful degetelor si se strecuri afara din
Tncapere. Roxy Ti raspunse facand ironic cu ochiul, Tntr-un
gest sugestiv f i plin de umor, fi cand intri Tn apartamen-
tul Rosei, la trei usi mai Tncolo, Hazard Tnca mai zambea.
Privirea uimita a Rosei fu urmati de recunoaftere.
— Efti nebun, Hazard f i pe deasupra mai f i zambesti.
De la ultima ta vizita, localul asta a fost sub supraveghere
douazeci §i patru de ore din douazeci §i patru.
— Stilul deosebit al lui Roxy e cel care ma face sa
zambesc, replica Hazard, binedispus, de o voiofie imper-
turbabila §i neluand Tn seama mustrarea Rosei. D efi,
continue el cu un ranjet ironic, Reggie Weaver arata de
parea n-ar fi fost Tn stare sd fa c i fafa unei „!ntruniri
masonice" farS s i rifte un atac de apoplexie.
— Asa ai intrat? Tntrebi Rose, Tn timp ce verifica
ferestrele ce dideau spre stradi ca s i se asigure c i
perdelele grele de m itase erau bine apropiate.
— Intririle pireau cam aglomerate, admise Hazard pe
un ton sec.
— N-ar fi trebuit s i vii.
— Tfi mulfumesc pentru primirea prieteneasci, zise
Hazard, instalindu-se Tntr-un fotoliu de catifea.
Tncredlnfata c i perdelele erau asigurate cum trebuie,
Rose se Tntoarse spre Hazard.
— Individul i-a angajat pe tofi nemernicii din oraf ca s i
te omoare, TI avertizi ea. §i ieri au aparut afifele. O feri
un pref al dracului de bun pentru capul tiu .
Blaze, dragosiea mea.
— Indlvidul? Nu colonelul?
— Nu. Yancy Strahan. Soiul acela de gentleman bun de
nimic care face renume prost sudului, raspunse Rose.
— Credeam c i tu disprefuie§ti sudul.
— Nu sudul, Hazard. Numai pe dobitocii care §i-au
Tnchipuit c i sunt stipani pe el §i pe oricare a carui piele
este pufin' mai fnchisi la culoare decat a lor. §i nu incerca
s i schimbi subiectul. Stii al dracului de bine cine e cel
care vrea s i te vadi mort. §i asta m i readuce la Tnceputul
conversafiei noastre. De ce nu pleci chiar acum §i nu te
Tntorci de unde ai venit Tnainte s i observe cineva ceva?
Vocea ej era ferm i; ochii mari si violefi TI priveau cu
Tngrijorare.
— Nu-i nimic de observat, o lini§ti Hazard. Nu m-a
vazut nimeni, cu excepfia lui Roxy, §i nu-i de presupus
c i ea m-ar ucide.
— Numai cu d rig ili§e n ie , daci ai lisa-o, conveni
sec Rose.
— Nu ziu , Rose, §tii c i pentru mine tu e§ti singura
prieteni, replici Hazard, cu un zambet u§or si cuceritor.
Pana la ultima lui viziti, Rose era pe deplin convinsi
c i se bucura de mai m ulti atenfie din partea lui Hazard.
Dar convingerea se spulberase datoriti dovezii ca ostatica
lui Ti luase locul. Cunoscand poftele sexuale ale lui Hazard,
faptul n-o mira; Tn definitiv, domni§oara Braddock se afia
Tn apropierea lui douizeci §i patru de ore din douizeci §i
patru, §i Hazard nu-i ficuse niciodati impresia c i ar fi
fost un adept al celibatului §i nici un ascet.
— Nimeni nu va pune mana pe tine, Hazard, daci stai
prea mult pe-aici. Cu excepfia groparului.
— Pentru ce a luat acest Strahan atat de brusc
hifurile Tn m in i?
Rose se Tndepirti de fereastri si, Tnsofiti de un fosnet
de m itase si o adiere de parfum, se cocofi pe braful de
fotoliu de doui persoane.
— Umbla zvonul ca el f i nevasta colonelului ar fi
foarte buni prieteni.
^ 2 2 9 ^
Susan Johnson
Sprincenele lui Hazard se Tnalfara, exprimandu-§i
oarecare mirare. In pufinele da|i cand o vazuse, Millicent
Braddock Ti facuse impresia unei femei total nepreocupata
de sex. Prea slaba, prea controlati, prea perfect alcatuita,
fic§ndu-te s i te gandesti c i un ghiont neafteptat ar
sfarama o Tmbinare atat de fragila.
— Nu mai spune?! murmuri el, gindindu-se deja la
schimbirile pe care asemenea situafie le aducea.
— Au relafii cat se poate de intime, Hazard. Informafia
o am de la o sursi autorizati, fi explici Rose, ca §i cum
Hazard ar fi fost prea bitut fn cap ca s i fnfeleagi toate
consecinfele ce puteau rezulta din asta.
— Crezi c i ar fi auzit despre moartea coloneluiui?
fritreba el, dand deja la o parte relafiile lor sexuale, conside-
randu-le de prea mici importanfi fn comparafie cu semni-
ficafia criptica a presupusei disparifii a coloneluiui.
— Sfinte Dumnezeule! A murit?
— Este posibil.
— Isuse, Hazard, d a c i a...
— E doar o posibilitate, o linifti el. O birfa la a treia
guri, comunicati mie de Lup-Rizvritit. Nu sunt sigur.
Ridicandu-se iute Tn picioare, ea fic u nervoasi doi pa§i
spre Hazard, tivul rochiei sale liliachii fluturind m itis o s
peste covorul cu desen floral complicat.
— Hazard, ia-fi de-aici trupui tiu minunat! Doamne,
d a c i a murit, viafa ta nu mai valoreazi mult! A sculti-m i
ce-fi spun, Strahan este periculos. Cand a venit fn ora§,
fntaia dati, le-a rinit pe doua din fetele mele. Ulterior i-am
zis c i nu e binevenit aici. Din fericire, fi aveam pe Buck
§i pe Tom care s i m i susfini, deoarece el nu intenfiona
s i se poarte rational fn le g itu ri cu darea lui a fa ri. Lui
Yancy Strahan nu-i pasi pe cine fl face s i sufere. Asta-i o
reaiitate, Hazard. A§a ca, vrei te rog s i pleci dracului de-aici?
— Nu intra fn panici, Rose. M i descurc eu cu Strahan.
— S-ar putea s i pofi, si s-ar putea s i nu pofi. Tipul
is ta de oameni nu lupti cinstit. S i ftii, Hazard, c i if t ia
nu lupta niciodati cu ei fnsifi, daci pot evita asta. Strahan
230 ^
'Blaze, dragosfea mea.
este un badaran din cap p£na-n picioare. Si fi-a alcatuit
o jumatate de armata din batausi piatifi.
O bataie Tn Ufa rasuna chiar Tn clipa aceea Tn somptu-
oasa Tncapere. Rose Tsi Tnabusi un fipat de spaima.
Fara o vorba, Hazard Ti facu semn sa deschida Ufa fi
trecu fara zgomot in camera de toaleta a Rosei.
Cand deschise U f a , glasul Rosei era calm.
— Ce este, Edward? TI Tntreba pe recent angajatul ei
dealer pentru jocul de monte1, care statea timid pe coridor.
— Keene vrea un credit, domnifoara Condieu. Peste
limita de cinci mii pe care afi fixat-o pentru el. §i face un
scandal nemaipomenit.
In timp ce-i aftepta instrucfiunile, ochii cfea/er-ului
scrutara Tncaperea pe deasupra capului ei.
Harvey Keene avea fanse sa fie noul judecator si,
gandindu-se la aceasta posibilitate, Rose spuse:
— Mai da-i alte cinci mii. Dar pe urm i va trebui s i
stea de vorba cu mine... Priceperea lui Tn domeniul legal
nu-i chiar atat de buna.
— Foarte bine, domnifoara Condieu.
Vocea Ti era onctuasa, iar Rose remarcase ca ochii lui
negri se aprinseri brusc de o sclipire intensa. O oglinda
Tngusta — lata doar de vreo cinci centimetri f i abia vizibila
prin arcada cu sculpturi decorative ce ducea spre aparta-
mentul particular al domnifoarei Condieu — reflecta o m ici
porfiune de par matasos, f i un umar imbracat in negru.
Noul dealer de monte, trimis la localul Rosei de catre
Yancy Strahan, tocmai caftigase rasplata promisa.
— lertafi-ma ca v-am deranjat, se scuza, plin de respect.
Si se Tntoarse sa piece, cu inima zbatandu-i-se Tntre
coaste. Blestematul de indian era acolo! fn apartamentul
Rosei, cum ma vez/ §i cum te vad! In ciuda patrulelor care
pandeau prin oraf, Tn pofida gardienilor din fa|a f i din
spatele localului; Tn ciuda afifelor care ofereau o mica

' Monte: joc de noroc spaniol, jucat cu patruzeci fi cinci de carji


(n.t.)
Susan Johnson
avere drept recompense pentru prindetea lui, viu sau mort)
Cum dracu’ reusise? De fapt, asta nici nu avea vreo impor­
ta n t- Nu avea sa se mai afle prin preajma mdeajuns de
multa vreme cat sa raspunda la aceasta Tntrebare.
Cel mai recent dintre dealer-ii Rosei coborf seara f i trecu
fdrd a se opri pe langa Harvey Keene. Yancy spusese cd
putea fi contactat ziua sau noaptea la hotelul ..California".
In vreme ce picioarele lui lungi il purtau cu pafi mari pe
strada ce ducea la hotel, Edward Doyle nu-fi putea lua
gandul de la cei cincizeci de mii de dolari fagdduiti.

— §i acum, insista Rose, cu o cuta sapata pe fruntea-i


palidd § I uitandu-se la Hazard, pleaca dracului de aici!
— De data asta nu-mi oferi un ceai? o tachina el.
— Nici nu poate fi vorba, se rasti Rose, extrem de
enervate de vizita dealer-ului ei.
Niciodata nu avusese Tncredere Tn Edward Doyle, si TI
angajase numai pentru cd se pricepea la jocurile de cirfi.
Un al faselea simf Ti spunea ca savarfise o greseala.
— Nu am Tncredere Tn el, spuse cu calm. Te rog sa pleci!
— E fti realmente Tngrijorata, observa Hazard.
— Individul ala f i mama... ostaticei tale alcatuiesc
cea mai necrufdtoare echipd pe care-am vazut-o vreodata.
Cu toata vorba lor tardganata, din sud, nu sunt decat doua
brute.§i sunt al naibii de Tngrijoratd.
— Tmi pare rau, Rose, n-am avut de gin d sd te supar.
Am venit dupa rochiile acelea f i celelalte lucruri, daca ai
fdcut rost de ele, Ti explica liniftit. Pe urmd voi pleca.
— Ai venit dupd rochii?'. exclama ea, neputandu-si
stdpdni uimirea.
— Dupd rochii, repetd el. Nu cumva ai vreo doua carti
de care sd te pofi Ilpsi? se interesd cu calm. §i o carte de
bucate, adaugd apoi. Am fdgdduit sd md-ntorc cu una,
Tncheie Hazard cu un ufor zambet care-i lumina ochii.
Exasperarea o facu pe Rose sa-fi iasa din fire.
— Dau eu impresia ca a f avea o carte de bucate? Am
§ 232
Tnfilfi^area unei gospodine? Ti-ai pierdut mingle, Hazard?
— lartd-ma, Rose. Am fdcut o greseala.
Apoi zambi §i, pe un ton enigmatic, spuse:
— Trebuie sa confina re$eta pentru tort de ciocolata.
Oare bucatarul tau nu are vreuna? Tntreba plin de speranfd.
— Maestrul bucatar al meu, te-ar lua la goana, Hazard,
dacd l-ai numi bucatar. Oricum talentul tui e spontan,
Tnvafat dar nepus pe hartie. Totul este Tn capul lui.
— In cazul acesta, murmura Hazard pe ganduri, n-ai
vrea sa comanzi una? I-am promis...
— Rochii, Guerlain, bomboane de ciocolatd, cdrji de
bucate... ce altceva i-ai mai promis, Hazard?
— Este convingatoare, zise.
— Nu m a-ndoiesc.
Ochii violefi se Tngustara u§or, §i Rose se uita la el cu o
Tngaduinfa Tnjelegatoare, care Tntotdeauna TI facuse pe
Hazard s-o indrageasca.
— Tot e bine, cdtd vreme nu te convinge, pe Idnga
toate celelalte, sd-icumperi si o verighetd.
— Nici parul, nici tenul ei nu au culoarea potrivita,
replied el pe un ton liniftit. Nu discutam despre o relafie
permanentd, ci doar despre car|i, daca ai cdteva pe care
nu te deranjeaza sd le dai cu Tmprumut. §tiu cd |i-au fost
expediate de la magazinul lui Ming, din Virginia City.
— Sa le dau cu Tmprumut? exclamd Rose, aproape
tdindu-i-se respirafia. Cred c-ai Tnnebunit, Hazard. Fii atent
la ce-fi spun. Existd pe-afara oameni care aid de dorinja de-a
te ucide. Nici sd nu te gandesti sd mi le aduci Tnapoi, zise ea,
fnsfacand un teanc de cdr{i de pe o masa alaturata. Pastrea-
zd-le! Nu mi le inapm\ Vorbesc serios, Hazard. Nu Tnainte ca
Yancy Strahan sa fi piecat sau sa fi murit. E din soiul care
ar trezi instincte ucigase pana si Tntr-o cdlugari|a, Tntr-atat
este de ticaios. Pricepi?
— Ifi mul|umesc pentru carfi — zise Hazard, vdrdndu-
le Tn traista lui cu franjuri — cat §i pentru avertisment.
Voi fi prudent.
Instinctul lui de supravie{uire Tsi avea raddcmile Tn
^ 233 ^
Susan Johnson
necesitafile ?i exigence educafiei tribale. Asta era taria lui.
Tsi Tndrepta trupul, apoi aftepta linistit, cu o expresie de
seninatate.
Rosei Ti venea sa urle. Era o femeie patimasa, iute la
manie, si caimul imposibil al lui Hazard Tn fata acestei
acestei Tngrozitoare primejdii o zgaria pe nervi Tntocmai
ca un fipat strident.
— Ce mai aftepfi? TI Tntreba.
— Rochiile, rdspunse el liniftit fi cu un zambet cuceritor.
— Asta fi-e ultima dorinfa Tnainte de m oarte?
— Dimpotriva, replied el, accentuandu-fi zambetul la
gdndul motivului foarte fermecator pentru care dorea sd
traiasca: o frumusefe toata numai piele trandafirie f i
pasiune, care K aftepta Tn cabana.
— Sper sa ramdi Tn viafd, fir-ar al dracului! — explodd
Rose, TndreptandU'Se cdtre un dulap de haine — ca s-o
pofi lasa sa-fi mai vada zdmbetul asta Tncantator.
Cu gesturi mdnioase, scoase rochiile una cate una,
aruncdndu-i-ie.
— Eu nu cred ca fata aia merita un asemenea rise!
Rasucindu-se Tn loc, Ti azvarl u n brafe ultima rochie.
— E fti o dufceafa, rdspunse bland Hazard, obifnuit
cu iufeala cu care se aprindea Rose f i cu tot atdt de rapida
ei calmare. Presupun ca n-ai gasit nici un sdpun Guerlain.
Daca ar fi posibil ca o fiinfa omeneasca sa scoata
aburi, se poate spune cd Rose Tnpepu sa scoata aburi.
— Dumnezeuie Sfinte! Cum a f fi putut sa uit? replied ea.
ReTntorcdndu-se la dulap, Tntinse mdna pdnd la raftui
de sus, trase un pachet f i TI azvarii spre Hazard ca pe o
arma ucigatoare.
— Doar n-am vrea ca domnifoara Braddock sd se
spele cu un sapun ordinar, nu-i afa? Fereascd Sfantul!
Hazard opri din traiectoria ei cutia gata sa-l loveasca
fi, cu gesturi calme, o puse peste ceieialte sase rochii
afezate la repezeala Tn traista iui de piele.
— Tfi raman Tndatorat, Rose, fu tot ce spuse.
— Ti-af fi recunoscatoare dacd ai pleca de-aici, astfel
234
Tncat si-m i pot reveni Tntr-o buna zi! .
— Tocmai m i pregatesc de drum... doar ca...
— Doar ce?
— Bomboanele de ciocolati.
— Tot ce pot zice — o fti Rose exasperati — este c i
sper sa traiefti Tndeajuns cat s i te pofi bucura de ele.
— Im i voi da to ati silinfa.
Un minut mai tarziu, cutia de bomboane era pu si Tn
traisti, Tmpreuni cu cirfile, rochiile si sipunul.
— § i altceva? Tntrebi Rose cu p re fic u ti dulceafi.
Poate un evantai din pene de maribu, pentru doamrta, sau
cercei cu smaralde, Tn vederea cinei?
Hazard Tfi rnalfa brusc capul.
— Asta Tmi amintefte de ceva. Jimmy n-a venit sus.
§tii de ce?
— §i-a rupt braful.
— Cum?
— Se pare ca un butoi s-a rostogolit dintr-un vagon de
marfi Tn direcfia gref ita tocmai cand el ajuta la descircare.
Ron Davis, un vanzator de la magazinul lui Klein, TI cunoaf-
te pe Jimmy, afa c i I-am trimis s i se informeze ce-i cu el.
— Cine e Ron Davis? Un client?intrebi Hazard.
— Un prieten ciruia i-ar plicea sa devini client, dar tu
ftii ca eu n-am „lucrat“ niciodati, rispunse Rose zambind.
— Te pofi Tncrede Tn el?
— Ar face orice pentru mine.
— In cazul acesta, ai vrea, te rog, si-1 trimifi la Jimmy
cu un mesaj din partea mea? Tntrebi el, azvirlindu-fi
sacul pe umeri.
— D aci te gribefti fi pleci odati de-aici, voi face orice,
mergand fi p in i la crimi. Ifi spun, aici nu efti Tn siguraiifa!
— D aci nu revin o bucata de vreme...
— Nu! Pentru Dumnezeu, nu! Ti retezi vorba Rose.
— Voiam doar sa-fi spun — continui Hazard, luandu-i
mina f i mingaindu-i ufor mchefetura, cu gesturi liniftitoare
— c i s-ar putea s i m i Tntorc Tn ta b ir i pentru vanitoarea
de vari. O si-1 las pe Yancy s i aftepte cateva siptamani.
§^235#^
Susan Johnson
— §i ea? Tntrebi Rose, scrutandu-i atent chipul.
— Ma va Tnsofi. Este asigurarea mea, zise el, omlfand
faptul ca ea devertise ceva mult mai important.
Rose ftia ca raspunsul lui Hazard era evaziv. Nimeni
nu-fi risca viafa pentru nifte rochii f i bomboane de
ciocolati destinate unei femei care era doar o asigurare,
Tnsa asta avea s-o recunoasca el la vrem ea potriviti, de
asta era convinsi.
— Ifi poate Yancy lua parceia Tn absenfa ta? TI Tntreba,
Tngrijorati nu numai de bunistarea fizici a lui Hazard, ci
f i pentru viitorul lui.
— In mod legal, nu. Este Tnregistrati cum se cuvine fi
corect. in atari de asta, el nu va ftii c i noi suntem plecafi.
— Cand vefi reveni?
— Peste doua-trei siptim ani, poate o luna. Cand
Jimmy se va simfi mai bine, i-ai putea trimite sus o data la
cateva ziie, ca de ob icei. In felul asta nu s-ar naf te banuieli.
Din cate se va fti Tn Diamond City, noi vom fi tot la cabani.
§i Tnci o data mulfumesc, Rose, pentru toate.
Degetele lui Hazard mai zib o v iri cateva clipe pe
mana ei, apoi Ti didura drumul. Tocmai se pregatea sa-si
ia pufca Tn momentul Tn care Ufa zburi din fafani.
B irbatul care stitea Tn prag finea Tndreptati spre
Hazard o pusca cu doui fevi retezate, fic u ti de comandi,
si degetul Ti era Tndoit pe tragaci Tntr-o stabilitate precara!
— Nu mifca, piele-rofie ticaloasi ce efti! marai
Yancy Strahan.
Hazard Tfi zise c i nu era de demnitatea lui sa protes-
teze Tmpotriva insultei gratuite adresate rasei sale. Triise
destui ani Tn lum^a albilor, a fa c i le auzise pe toate. Le
auzise f i nu le a^ordase atenfie, considerandu-le doar
ca pe o retorici bazata pe ignoranfi a unei rase pe care
indianul o privea ca fiind prostcrescuti, zgomotoasa, de o
nerab-dare copilareasci, f i lipsiti de bune maniere. Dar
(a auzul poruncii grosolane a lui Yancy simfi cum prin
vene i se rispin defte o u ri aprinsi, asemenea veninului
m ufciturli de farpe; o u ri imensi, necontrolabila.
236
Rose scoase un tipat.
— Taca-fi gura, stricato! zise Yancy, pasind iute In
Tncapere si Tnchizand Ufa printr-o lovituri cu piciorul.
Altminteri o s i te-mpufc f i pe tine. Ard de neribdare s i
te fmpufc, nemernicule, mormii ameninfitor, uitandu-se la
Hazard, §i chiar asta o sa fac, de Indata ce o s i semnezi
ca-m i cedezi mie loturile tale de pimant.
— Cedarea nu va fi legali, daci nu e Inregistrati,
sugera Hazard.
— Atunci — la dracu’!— o s-o f i Tnregistrim.
— Num ai tu f i cu mine? intreba Hazard, calm , cu
ochii atinti|i asupra fefei congestionate a lui Yancy.
D u hoarea de w h is k y um p lea cam era. Si biroul de
inregistrari se afia la o departure de §ase cvartale de cladire, Tfi
zise Hazard in gand cu m ulfum ire.
— Tu f i cu mine, replici Hazard ritos, f i cei cinci
oam en i de pe coridor, f i ceilal|» zece de la parter, fi cei
doisprezece din fa|a f 1din spatele localului.
Ca f i ceior mai rnulfi b id ira n i violenfi, lui Yancy nu-i
placea s i ocupe centrul scenei decat atunci cind spatele
Ti era asigurat de Tntariri.
Pentru intenfiile lui Hazard, nevoia lui Yancy de a-fi
da importanfi facea ca fanseie sa fie mai avantajoase.
Se u iti la el, cum stitea proptit Tn fata ufii, nedovedind
nimic din rafinamentui cu care se lauda tradifia sudiftilor,
lipsit de eleganta sau lustrul de civilizatie atat de asiduu'
cuftivat de aibii ce se voiau gentlemani. Yancy avea puterea
unei brute, o maltime peste medie fi o musculaturi impresi-
onanti, pieiea blonzie f i pirul de cuioarea nisipuiui al
strim of ilor s ii. Hazard constati c i ochii lui spaliciti, erau
dilatafi, f i c i un tremur usor agita mainile de muncitolr
care tineau pufca. Prea mull whisky. Bun. Tnci un avantaj,
cu conditia s i nu apese trigaciui Tn mod accidental.
— Ce pirere are colonelul cU privire la asta? Tntrebi
Hazard cu calm. E posibil ca eu s i fi instalat un sistem
prin care s-o arunc in aer pe domnifoara Braddock daci
nu m -af Tntoarce Tn cabani.
Susan Johnson
— Ma p... pe colonel, declara Yancy. §i la Tnmormdntarea
cafelei aleia rofcate o sa pldng! jubila Yancy, izbucninci
Tn ras.

Un ras plin de multumire f i Tncdntare, rasul unui om


care deja Tfi numara banii, daca Millicent Braddock era
singura moftenitoare.
— S-ar putea sa-fi schimbi tonul, cdnd se va Tntoarce
colonelul §i-fi va reteza ce ai Tntre picioare, replica liniftit
Hazard, urmdrind cum gatul lui Yancy devine stacojiu la
auzul acestei riposte.
— Gura, ticalosule! Pot avea eu grija de colonel. Impre-
una cu doamna coloneluiui, adauga el cu Tndrazneald,
convins ca viitoarea avere se f i afia la Tndemana lui. Fa
rost de un toe, Ti porunci Rosei. Si hartie!
Tnalfand sprancenele, Hazard se uita Tn jos, la mdinile
lui cu degete lungi. Apoi Tfi ridica ochii negri f i dddu din
cap Tn semn de consimfire.
— N-o sa-fi mearga, daca faci asta, declara Rose, cu
o expresie plina de dispref. Unora dintre mineri nu le plac
tacticile tale de mana forte.
— Tacd-fi gura, tdrfa, sau Tfi tai gatul!
De cdnd fugise de la Natchez, nimeni nu-i vorbise Rosei
Tn felul acesta. Mandria o facu sa-fi Tndrepte spinarea, f i
; numai foapta Tnceata a lui Hazard patrunse Tn creierui ei
invadat de un val de urd ucigatoare.
— Linifteste-te, draga mea. Adu tocul f i hartia.
§i numai Rose, careTI cunoftea atdt de bine, auzi mania
stapanita ascunsa sub tonul lipsit de expresie. Hazard Ti
zdmbi liniftitor f i Ti facu cu ochiul, simfind caldd, pe piele,
lama cufitului Tnfipt Tn teaca prinsa de pulpa piciorului sau.
Ea dadu din cap, apoi deschise sertarul biroului fi
Tntinse mana spre hdrtia de culoarea levanficai.
Cdnd Hazard se afezd la masa din mijlocui Tncaperii,
aiese scaunul care se afia cu fafa spre Yancy. Cu tocul
sprijinit pe hartie, aftepta.
Blaze, dragostea mea.
— Scrie data! porunci Yancy.
Hazard scrise data. Apoi a§tepta din nou.
— Sunt de acord sa-i vand parceieie... Scrie numereie
corespunzatoare!
Un gias striga prin u§a:
— E totu-n ordine, sefu’?
Hazard Tsi_ dori raspunsul lui Yancy cu toate fibrele
trupului sau. Tmpotriva mai multor barbafi nu avea nici o
§ansa.
— Totul e perfect! confirma Yancy, fn gias simjindu-i-
se certitudinea succesului.
In sinea lui, Hazard fu recunoscator si relncepu sa
respire.
— ... lui Yancy Strahan, S-t-r-a-h-a-n, dicta el litera cu
litera. Pe urma semneaza-te.
Naiba sa-l ia de ticalos lacoml ocarT Hazard Tn gand, stiind
ca societatea „Buhi Mining" era cea care cumparase toate
celelalte parcele. Tn mod evident, Yancy se pregatea sa
faca o afacere persona la, Tn detrimentul patronilor lui. Unii
oameni nu au destula minte ca sd-§i dea seama cand exagereaza,
decise el si, cu o mi§care Tn aparenfa stangace, lasa tocul
sa-i cada pe pardoseala.
— Nemernic neTndemanatic! exclam a Yancy, nu
foarte enervat.
Hazard se aplecd Tncet, pipaind cu mana Tn cautarea
tocului, dar mai Tnainte, printr-o mifcare balansata oarecum
independents de gandirea lui, T?i coborT capul Tndeajuns
de mult cat sa vada sub masa. Cugeta unde sa loveasca,
constatarea stricaciunii sgferite de covorul Rosei fiind deja
Tnlocuita de probleme de logistica. AbdomenuI lui Yjancy,
vintrele lui, cu§ca pieptului. Fiecare gmta fu luatS Tn
considerare, apoi respinsa, printr-o acfiune implicate si
totu§i neimplicatS, timpul pSrand suspendat vreme de
cateva clipe. Daca Yancy nu era ucis instantaneu, trebuia
cel pu{in sa fie ficut sa taca. Gatul, concluziona Hazard.
Rana posibil mortala daci era atinsa vena juguiara; oricum,
Tmpiedicand scoaterea unui tip^t. Intinzandu-se Tn mod
^ 239 ^
ostentativ dupa tocul cazut, degetele suple §i bronzate ale
lui Hazard atinsera manerul de os al cufitului, senzajia
tactila parandu-i-se linistitoare ca vocea unui prieten.
Tragand usor lama ascufita din teaca Tn palma lui, se
ridica din pozifia apiecata a trupuiui printr-o arcuire lina
si plina de forfa. Varful stiletului finut Tntre degetele lui era
Tndreptat direct spre gatul lui Yancy. Lama sclipi Tn lumina
pe durata unei batSi de inima, §i se Tmplanta Tn gatul
carnos al lui Yancy. Groaza convulsions fata congestionata
a lui Yancy, si cand el T§i Tncle§ta mainile pe gat, din gura
cascata i se auzi un zgomot asemanator cu un galgait.
Tntre caderea tocului §i oribilul zgomot de Tnecare,
trecusera doar cateva secunde. Peste o clipa, Yancy
Strahan se pr£bu§i pe pardoseala.
Atat Rose cat §i Hazard aruncara trupuiui o privire
rapida. Cea care vorbi prima fu Rose.
— Pleaca, §i grabe§te-te! spuse vorbind Tn foapta.
— O sd te descurci? N-o sa ai probleme cu 3sta?
— Glume§ti? Tn fiecare noapte avem batai. §i-n afara
de asta, de cand am donat douazeci §i cinci de mii de
dolari pentru fondul campaniei lui electorale de anul
trecut, judecatorul Faraday este aliatul meu.
— S-ar putea sa fi murit, zise Hazard.
— Sper din toata inima sa fie a§a. Acum pleaca! fopti
Rose abia auzit, dandu-i un brand lui Hazard.
— Numai daca e§ti sigura ca n-o sa ai necazuri.
— Hazard!
— Atunci, bala-ba-aht-chilash (noroc), Ti ura el zambind,
aruncSndu-§i pe dupa umar traista de piele.
LuSndu-si pu§ca, T§i strecura cu prudenjd trupul prin
perdeaua de brocat. Se opri cateva clipe Tn umbra dintre
draperle §1 usa balconului, supraveghind strada de sub el.
Un grup de oameni mi§una Tn afara intrarii principale, dar
constata cu usurare ca pe balcon nu se afia nimeni. Oeschi-
zand usa suficient cat sa poata trece prin ea, pa§i afara.
Perdelele se umflara scurta vreme, apoi Rose auzi cum
u§a se Tnchide cu un pocnet u§or.
240
Rose se uita la ceasul de aur de pe biroul ei, pe urma la
Yancy, care sangera pe covor. Daca paznicii nu veneau
acum, ea urma sa fipe peste cinci minute. Pana atunci,
Hazard avea sa fie Tn afar? orasului, cu condifia sa-i fi
evitat pe tofi pistolarii angajafi.
Cu spinarea Iipita de Ufa cu geamuri, Hazard se opri
o clipa infima, dand timp ochilor sai sa se adapteze ia
Tntuneric. Sc ruta apoi acoperiful Tnvecinat. Simfurile lui
ascufite se relaxara. Trecandu-fi pufca de-a curmeziful
spatelui, verifica daca traista de piele era bine fixata f i
dupa aceea Tfi lua avant fis S ri pe balustrada balconului.
Din acest punct f i pana avea s£ ajungd la coful maga-
zinului „Malmstrom“, oricine ar fl privit Tn sus I-ar fi vazut.
Tragand adanc aer Tn piept, pentru a se linifti, Tntinse
mana spre acoperif, gasi un sprijin pentru degete pe
cornifa ief ita Tn afara doar cu cafiva centimetri §i se salts
de pe balustrada balconului. O clipd, Tnainte ca piciorul lui
sa se agafe de marginea acoperifului, se balansd Tn vazduh,
§i vreme de o fracfiune de secundS atarna Tn lumina ce se
revarsa pe ferestrele localului, adunandu-§i puterile pentru
al doilea elan de care avea nevoie ca sd ajunga cu totul pe
acoperif. Facand apel ia toate forfele lui, apuca mai strains
precarul punct de sprijin §i, contractand mufchii umerilor,
se trase Tncetul cu Tncetul peste streafina Tngusta.
Lipindu-se de findrlla, stdtu nemifcat §i Tfi Tncorda auzul,
afteptand sa audd ca fusese descoperit. Numai obif nuitele
zgomote nocturne ale unei tabere miniere: muzica de plan
din carciumi, zumzetul Tnfundat al unor glasuri ridlcate,
obscenitafi, fi din cand Tn cand cate-o bStaie.
Ridicandu-se Tn genunchi, sfe uita cu prudenfd. spre
nord f i spre sud, unde puteau fi patrulele. Vazu cafiva
dintre pistolarii plStifi, stran§i in grupuri mici, fumand f i
vorbind, dar nici uhui nu privea Tn sus. Era bine. Ifi TncordS
picioarele, pregdtlndu-se sa faca saltul de aproximativ trei
metri pana la acoperiful mai scund al clddirii aiaturate,
Tfi centra traista pe umeri, Tfi potrivi pufca ia locul ei. §i sSri.
Era Tn aer cand auzi fipdtul Rosei.
^ 241 ^
Susan Johnson
Se cafara pe acoperiful tinichigeriei lui Shadling c in d
auzi cum Ufa balconului era facuta fandari. Se repezea
peste balustrada acoperifului cand primul glonf suiera
pe deasupra capului sau. In timp ce strabatea Tn goana
celelalte mici acoperif uri, prinse crampeie de ordine strigate
de pe strada de sub ei. Oar glasurile erau Tntotdeauna cu
una sau doua clddiri Tn urma lui. Dacd nu-mi rup un picior
— Tfi zise Tn gand, aterizand cam dur dupa un salt
asemenea unui zbor pe deasupra unei alei Tnturiecoase
— voi putea menfine avansul fafa de ei.
Ajungand la coful de care Tfi legase lasoul, nu avu
timp decdt ca sa-fi balanseze picioarele peste marginea
acoperifului, sa-fi dea drumul sa atame cu tot trupul
agafat doar cu varful degetelor, si apoi sa parcurga prin
cadere ultimii patru metri pana la sol. Cazatura TI starni un
junghi Tn fira spinarii, durerea urcand Tn spirale precum
lamele unor cufite. Se odihni o clipa Tn genunchi, sa se
domoleasca spasmul cel mai intens al durerii ce-l strapun-
gea ca nifte gheare, dar strigatele ce se apropiau TI facura
sa se ridice Tn picioare. Sprinta cdtre cele mai Tntunecate
umbre, Tn direcfia paraului. §tia Tncotro se ducea. Ceilajfi
nu ftiau. Trebuia sa fie Tn stare sd le-o ia Tnainte. In
momentul acesta Ti revenird Tn minte toate Tntrecerile de
alergdri din copildrie — imaginile unor bdieff care se
ndpusteau peste preerii bdtute de vdnturi, cu pdrul lor lung
faifaihd Tn urma lor, cu trupurile umede de transpirafie, cu
picioarele Tncdlfate Tn mocasini zburdnd peste verdele
ierbii. Si cel mai Tnalt tanar, iute ca o antilopd, Ti Tntrecea
Tntotdeauna pe ceilalfi. Hazard zambi acelor imagini atat
de vii, Tnduiosat de amintirile mifcatoare ale adoiescentei
sale, pe vremea cand acest teritoriu era pdmdntul
indienilor absarokee. §i acum, nifte albi ziceau ca este
al lor... f i voiau sangele lui. Tntr-un acces de bund
dispozifie izbucni iarasi Tn ras, f i Tfi accelera fuga. Nu in
noaptea asta, gandi, Tn timp ce mocasinii lui cu tdlpi moi
strdbateau ultima strada din Confederate Gulch. Tn
noaptea asta e in u aveau sa-i capete sangele.
Capitolui 22
Se opri ca sd ia doi dintre caii sai de pe pd§unea
familiei Perneii. Cdnd Ti simfird mirosul, caii nechezara
u§or. Ii batu usor cu palma peste bot, ca sa-i lini§teasca §i,
dupa ce Tfi Tncoldci lasoul Tn chip de cdpastru improvlzat,
porni cu ei mai departe. Cdnd ajunse la o distanfd
Tndeajuns de mare fafa de ferma, se azvarii fn spinarea lui
Pete, pentru a urea muntele. De-a lungul drumului le vorbei
cailor domol, spunandu-le ca aveau sd se Tnapoieze Tn
vaile de pe Tnalfimile munfilor cu prilejul vandtorii de vard.
Ei pareau sa Tnfeleaga voiofia din tonul lui; capetele lor
se Tndlfau, urechile Ii se ridicau drepte, iar ndrile le
tremurau raspunzand prin u?oare fornaituri. Pe ultima
miia de drum anevoios al potecii §erpuite, Hazard Tnsofi
caii mergand pe jos, dar Peta TI tot Tmpingea de la spate
cu botul, pared nerdbdatoare sd ajungd acasd.
— Afadar si pe tine, Peta, te atrage vanatoarea de vard,
murmurd Hazard, izbucnind Tn ras cdnd iapa TI Tmpinse iar,
pdrand ca-i rdspunde. Amandoi dorim sd ne ducem acasd.
Era foarte placut sd se gandeasca la Tntoarcerea acasd.
Nu mai fusese acolo de trei luni, f i cu excepfia celor
cateva ziie petrecute la Virginia City, Tn tot acest timp nu
avusese nici o pauza Tn truda intensd a mineritului. Acasa!
Gandul cuprindea mulfumire, tihna, sporturl placute,
prieteni sinceri.

Blaze se uita la ceas pentru a mia oara. „Pe la ora


doud, trei“, spusese el. Era aproape cinci.
Presupun ca petrece prea bine la localul Rosei ca sa-§i mai
poata da seama de trecerea timpului. Puteam sa-mi fnchipui,
gdndea ea. Eu ma ingrijorez, ma framant, el probabil i§i
termina cel de-al patrulea coniac. Sau, §i mai rau, Ti fopti
creierui ei cuprins de banuieli.
Susan Johnson
— Sau f i mai r§u, rosti cu gias tare.
§i inca o data se ridica enervata Tn picioare, ducandu-se
spre fereastra cu vedere spre poalele muntilor.
Luna aluneca printr-o spartura a norilor, f i pe scurta
durata cat ea ilumina peisajul, Blaze Tfi Tncorda privirea.
Nimic. §i nici un zgomot.
Lui nu-i pasa ca plecarea la oraf o Tmbolnavea de
Tngrijorare. Rapirea ei era cunoscuta de toata lumea. Cu
siguranfS Hazard era un om pus sub urmarire. Tatal ei nu
putea avea control asupra fiecSrui locuitor al orafului.
Blaze se Tntreba uneori cat control avusese el vreodata
asupra unor brute de felul lui Yancy. Hazard pufin se
sinchisea de faptul ca era TnnebunitS de teama, si toate
astea pentru cateva rochii. Afurisita dorinfa de posesie a
barbafilor! Ca f i cum expunerea catorva centimetri din
piciorul ei merita o calatorie sinucigafa ia Confederate
Guich. Blaze presupunea cd el n-ar fi mulfumit decat
atunci cand ea ar fi acoperita cum se cuvine Tn fafa
prietenilor lui. Acum nu se gandea decdt sa faca zdrenfe
blestemateie acelea de rochii, cand Hazard se va Tntoarce
cu ele. A fa ar merita, pentru toat§ supararea pe care i-o
cauza ei.
Ramasese Tndelung afara, Tn pridvor, Tnchipuindu-fi
de o duzina de ori ca-i auzise zgomotul pafilor. Dar el nu
venea, f i aerul rece al nopfii o goni Tn cele din urma
Tn&untru. Sfinte Doamne, unde era el? Blestemat sa fii, Jon
Hazard Black, daca ai plecat §i te-ai lasat ucis pentru ni§te
amardte de rochii! Niciodata n-o sd te iert!
Vreme de o ora, continua sa stea Tn fotoliu, feapana
f I nervoasd.
Unsprezece §i jumatate. fmi fac atdiea griji, §i probabil ca el se
rostogole§te in fdn cu Rose. Nu f i proastd, Blaze Braddock! Uite ca
e§ti gata sd plangi, §i e foarte probabil ca el sa §opteasca nimicuri
dulci la urechea vreunei tarfe, stand amandoi ca doua turturele,
in patul eiplacut §i cald. Ar trebui sd md due sd md culc. Dacd a§
putea. Ei, bine, o sd md prefac cd dorm.
Ce a fosta asta? Se repezi la fereastra. Hazard! E Hazard!
Cand intrd Tn cabana, fafa lui era luminata de un
zambet larg, f i Blaze deja alerga sa-l Tntampine, Tnainte
ca el sd fi trecut la doi pafi de pragul ufii. Aruncandu-i-
se Tn brafele deschise, se lipi fara rufine de el. Teama Tn
absenfa lui fusese Tngozitoare prin Tnsafi conjunctura ei,
iar dulcea bucurie de a-l vedea cd revine teafdr era Tn
momentul acela ca un delir. Ii acoperea fafa cu sdrutdri,
iar el, zambind, o sdruta la randul lui, desfatandu-se de
nevinovafia Tncantarii ei. Dupa lungi si binecuvantate
clipe, Hazard Ti Tndrepta cu bldndefe brafele fi, finand-o
Tn asa fel Tncdt sa-i poata vedea fafa fi sa-i urmdreascd
reacfia, Tntreba:
— Ti-ar face pldcere sd mergem la vanatoarea de
vara, la Pdraul Sagefii1X?
— Da! rdspunse Blaze pe data. Da, da, da! Cdnd?
Acum cd Hazard se Tnapoiase, viafa ei redevenise
perfecta; Tfi recdpatase perfecfiunea §i mulfuriiirea, §i o
fericire pe care Tncetase sa-ncerce a o Tnfeiege.
— N-ai deloc rabdare? o tachina el.
Pe sub genele dese, ea Ti aruncd o privire scdnteietoare.
— Adu-fi aminte cu cine vorbe§ti — Ti reaminti ea,
zdmbind cu vioiciune — atunci cand pomene§ti despre
rabdare. Sunt femeia care, chiar Tn cabarta asta, te-a
sedus de doua ori.
El izbucni Tn ras. Iar ea repeta, ceva mai apasat:
— Cdnd?
Hazard Ti cuprinse bland fafa Tntre palmele mainilor
lui, T^i Tnclina capul cat sa aibd ochii la aceia§i nivel cu at
ei, Ti saruta foarte dulce gura si spuse:
— Acum.
Ea scoase un fipat de bucurie. Mainile lui Ti dddurd
drumul cand, Incantata, ea schifd doi pa§i de dans, f i abia
atunci vdzu Blaze sangele.
— Efti ranit! strigd, Tncercand sd-i apuce mdinile.
Susan Johnson w-
— Nu-i nimic, zise el, tragandu-se la o parte, s-o evite.
Palmele lui erau jupuite de la findrlla aspra f i ca
urmare a nevoii lui de a se grabi.
— Ai sdnge pe mdini! '
— Doar zgarieturi, Ti explica el. Ar trebui sd plecam.
— Daca n-am pleca de-aici foarte curand ar fi vreo
diferenfa pentru siguranfa noastra? Si, dracu’ sa te ia,
Jon Hazard, sd nu minfi!
Ochii ei de un albastru intens TI urmareau cu atenfie,
f i el renunfa la ideea de a se preface.
— S-ar putea.
— Cine-i pe urmele tale; te-ntreb de pared n-af fti!?
—■E posibil sd-l fi ucis.
— Unde?
— La Rose. Am plecat Tn mare grabd.
— Ei pot gasi drumul Tncoace, pe Tntuneric?
— Nu, f i nu cred cd f i-ar risca viafa venind aici. Dar...
— Ce este?
— Dintr-o datd mi-e dor sd md due acasd. Fard vreun
motiv foarte rational. Poate cd m-am saturat de oameni
care trag Tn mine. Am nevoie de odihna. §i tu oricum
doreai sd plecdm. Nu te superi, nu-i afa?
Sd md supar, gandi ea. Pentru cd md duci sa-fi vad caminul
parintesc, rudele, modul de viafa care te-a facu t sd devii un
barbat superb, a§a cum e§ti? Tot ce dorea ea acum, cand el
se Tnapoiase teafar, era sd n-o mai pdrdseasca niciodatd.
In loc de toate aceste ganduri, rdspunse cu calm, fiind
sigurd cd, dacd i-ar cunoafte intensitatea reala a
sentimentelor, el s-ar Tngrozi.
— Nu. Nu ma supar deloc.
Hazard mai umplu doi saci cu Tmbracaminte, hrana fi
pdturi de bland, Ti card afara fi-i potrivi comod pe cai.
Revenind Tn caband, o Tntreba pe Blaze ceva ce probabil ar
fi trebuit s-o Tntrebe mai devreme:
— Jptii sd cdldrefti?
§i apoi^ pentru prima oard se uita la ea Tn ipostaza de
cdldreafd. Imbrdcata Tntr-una din camafile lui, n-ar rezista
^ 246
dragostea mea.
la drum nici o ora. Ca o ironie a sorfii, nici rochiile
ufoare din bumbac, pe care tocmai le adusese de la
Rose, nu mai erau utile.
— Da, raspunse simplu Blaze.
— Mersul noaptea poate fi primejdios. Cateodata caii
se Tmpiedica.
— O s a m a descurc eu.
Dupa ce masura cu privirea camafa total nepotrivita,
el sovai o clipa, apoi, Tndreptandu-se spre nifte rafturi, lua
de pe unul din ele un balot invent in piele de caprioara —
mare, plat, §i legat cu fa fii complicate, Tmpodobite cu
mdrgele. H puse pe masa f i zise:
— Imbraca unui din astea. Pentru caidrit.
Si, Tntorcandu-i brusc spatele, ie f i afara.
Blaze dezlega cureaua de piele care fixa fasiile cusute
cu margele f i despaturi pieiea de cdprioara. fnauntru,
infasurate cu grijd Tn bland de hermind, se aflau trei
costume femeiefti. Unul dintr-o piele de cdprioara de un
galben deschis, unul din piele de elan, f i altul dintr-o piele
alba, find, pe care ea n-o recunoscu. Pentru confecfionarea
flecdrei Tmbrdcdminfi fusesera folosite cu generozitate luni
de ziie de lucru manual; Tn unele porfiuni, pieiea era
acoperita de margele. Cu ambalajul acela aproape ritual,
era evident ale cui erau vefmintele acestea. Le pusese
el bine dupa moartea sofiei lui. Oare de cand mtirise?
Cum murise? Care-i fusese numeie? Si atunci, un val de
gelozie Ti invada mintea. Se Tntrebd cu teama, atat curioasa
cat fi panicata, daca el avea copii de la sofia lui. Tnsufi
gandul ca Hazard fusese Tnsurat parea de neTnchipuit.
Totu§i fusese, §i trebuie sd f i finut foarte mult la sofia lui, Cligeta
ea CU tristefe, daca ii pastrase vefmintele cu atata venerafie.
Nu vreau sd le port, Tfi zise, posomorata. De fiecare
data cdnd se va uita la ele se va gandi la ea. §i faptul de
a se afia din nou cu ai lui n-ar face decdt sd relnvie amintiri
vechi. Pentru ce ar trebui ea sd le poarte f i sa reTnoiasca
acest soi de aduceri-aminte? Pur§i simplu nu le voi purta.
lefind ca o furtund din caband, se opri pe treapta de
247
Susan Johnson
sus a micului pridvor si, adresindu-i-se lui Hazard, care,
(a o depirtare nu mai mare de un metru fi jumatate,
potrivea capastrul din piele neargisiti, pe jumatate fixat
pe falca inferioari a calului, striga:
— N-o sa le port!
Luat prin surprlndere, Hazard Tsi ridica privirea.
— Ce te-a apucat?
— Ce m-a apu cat pe mine? Pur f i simplu nu vreau sa
port Tmbricimintea sofiei tale moarte! fip i ea.
Gelozia, invidia, teama de a-l pierde, neliniftile Tn
legatura cu deosebirlle dintre culturile lor, cu dlferenfele
dintre sentimentele fi modul lor de viafa de p in i atunci,
ameninfarea brusc reali a acfiunii organizate de „Buhl
Mining" Tmpotriva parcelelor 1014-1015, totul contribuia
la generarea acelui strigat isteric.
— fn camafa aia nu pofi c ilir i, se mulfumi Hazard s i
spuna, neluand Tn seama isteria, nevrand sa discute despre
ea. Vei avea nevoie de ele, Tncheie pe un ton categoric.
— Du-te dracului! i-o Tntoarse Blaze, a carei stare nu-i
permitea sa vada latura practica a problemei.
Pe Hazard TI costase o mica parte din suflet ca sa dea
jos de pe raft balotul Tnvelit Tn piele de caprioara. Acesta
reprezenta nu numai o sofie pe care odinioari o iubise,
ci f i o tinerefe atat de departata de prezent Tncat amintirile
Tncepuseri s a -fi piarda detaliile. Anii se amestecau,
chipurile deveneau neclare, cuvintele — doar pe jumatate
amintite. Nu-i fusese u fo r sa ofere vesmintele. Erau
ultimele urme ce-i ramasesera de la Aripa-de-Corb, un
relicvariu atat pentru ea cat f i pentru tinerefea lui lipsiti
de griji — nifte vremuri pe care nici el, nici clanul lui nu
aveau s i le mai vada vreodati. Dumnezeule, c it de mult
Ti displicea s-o a u d i fipind. Nu era obifnuit cu femei
care fipa. Un mufchi de pe obrazul sau tresari.
— Nu fi le-af fl oferit.jzise cu raceali Tn gias, d a c i ar
fi existat o alta solufie. Si nu-mi place c in d fipi.
— Mie nu-mi place s i mi se ofere nifte afurisite de
amintiri, pastrate ca o comoara, striga Blaze, manioasi.
— Ce-ai vrea sa spun? o Tntreba ei pe un ton grav, cu
mainile Tnca pe pieiea cipistrului.
Gestul Ti fusese dictat de necesitate: Tn camasa aceea,
ea n-ar fi putut c ili r i vreme de doua ziie. Propriile-i
sentimente erau prea noi pentru el ca sa recunoasca Tn
mod conftient ca gestul sau reprezentase ceva mai mult
decat o necesitate. Era o renunfare la memoria lui Aripa-
de-Corb, la tot ce fusese ea pentru el, la tot ce personifica
ea din tinerefea lui. Nici o femeie n-o Tnloculse vreodata
pe deplin Tn ungherele tainice ale sufletului sau, Tn ciuda
jocului de-a dragostea caruia i se dedase dupa moartea
ei. Pana acum.
Tnsa prea mulfi ani Ti fusese guvernata viafa de
logici, precum si de simful datoriei, afa cd nu-fi didea
seama mai mult decat Blaze ce Tnsemna Tn realitate faptul
de a da alteia rochiile lui Aripa-de-Corb. Acestea erau ni§ _
obiecte, atata tot, utile in momentul de fafa, gandea el rafional,
nebinuind fina fe s itu ri de emofii care TI dlctau decizia.
— Daca nu vrei, nu le purta. Tot ce vreau eu este sa
mergem acasa, spuse Hazard. Acum. Din partea mea, n-ai
decat sa cilarefti pe fundul ila afurisit al tau, adiuga,
strangand ultimul nod al cipistrului.
— Voi purta o pereche de pantaloni de-ai tii.
— Perfect. C ind e fti gata, pornim,
Blaze Ti Tntoarse spatele, bafoasa, si reintra Tn cabana.
Cand peste citeva clipe veni f i Hazard Tniuntru, ea nu-i
arunci nici o privire f i rimase cu spatele la el, cu atenfia
concentrati asupra luptei pe care o dadea cu talia mult
prea mare a pantalonilor albastri, de cavalerie, ai lui
Hazard. Cand U f a se triinti din nou, ea se rezum i la a
bombani ceva despre barbafii odiofi — barbafi odiosi,
Tnci Tndrigostifi de sofiile lor moarte. Fu nevoiti s i- f i
suflece cracii pantalonilor de cateva ori ca s i po ati merge,
si Tnci mai blestema Tn surdini afurisita indiferenfi rece a
lui Hazard c in d parasi cabana.
— Am fost destui de rapidi pentru gustul tiu ?
Tntrebi cu ric e a li, ie f ind Tn pridvor.
^ 2 4 9 ^
_ — Efti cea mai rapida femeie pe care am cunoscut-o
vreodata, replica Hazard, tot at3t de caustic.
— Si ai cunoscut multe!
— Din nefericire, cu una prea mult, riposta Hazard
sec, Tncalecand fara ?a pe Peta.
— In cazul acesta, de ce ma iei cu tine? propuse
Blaze ofuscata, stand nemifcata Tn picioare langa cai. L-ai
scuti pe tata de o mulfime de necazuri.
— Si sa-mi pierd parcela? Nici gand! Hai sa pornim.
— Cum s-ar presupune ca as ajunge eu pe calul asta?
Tntreba ea, uitandu-se lung la patura ufoara pusa Tn chip
de sa, §i la scarile legate Tn scurt.
— Credeam c-ai spus ca ftii sa calarefti.
— §tiu, dupa ce sunt sus, pe blestematul de animal.
Cu un gest scarbit, Hazard se lasa sa alunece jos de
pe Peta f i se apropie de ea.
— Am ujtat sa angajez un grajdar care sa te ajute sa
urci Tn fa . ?mi pare rau, doamna mea, cd suntem atat de
primitivi aici, Tn salbaticia asta, comenta el cu ironie.
§i cuprinzandu-i mijlocul, o afeza pe faua ufoara.
— Nu-i timp de pierdut, constata Blaze, uitandu-se Tn
jos, spre el.
— Ce spirit de observafie! remarca Hazard.
— Cum TI strunesc, domnule Black?
— Folosefte-fi genunchii, prinfesa, sau vrei sa fi-l
conduc eu? sugerS el sarcastic.
— Nu!
Tnalfand din umeri, se salta pe Peta §i lua Tn mana
fraiele. Se aftepta ca mai Tnainte de a se Tncheia ziua sa
fie nevoit s-o conduca. Albii calareau, dar nici unul nu
manuia caii ca un indian absarokee. Cand copii absarokee
Tncepeau sa poata sta Tn fezut, erau legafi pe o fa de
povarS cu spdtar Tnalt si din clipa aceea cdlareau pe
proprii lor ponei. Cand ajungeau la varsta de patru ani,
erau capabili sa calareascd singuri, f i la fa p te erau
calareti desdvarfigi. De asemenea, aveau bataturi pe
fezut, ca urmare a anilor petrecu|i calare.
Hazard nu-fi am intea ca fundul domnifoarei Blaze
Braddock sa fie Tnzestrat Tn mod similar. §i stofa aceea
de lana aspra avea sa fie chinul dracului In comparable
cu pieiea moale a pantalonilor lui din piele franjurafi.
Totufi, asta nu e problema mea, Tfi zise el, f i CU O lovitura de
cdlcaie, o Tndemnd pe Peta sd porneascd Tn galop.
Hazard se opri o data, chiar Tnainte de asfinfit, ca sa
adape caii la un pardu mic marginit de plopi tremuratori.
Schifase gestul de a o ajuta pe Blaze sd descalece, dar ea
il ddduse la o parte mdna ce-i cuprfnsese braful f i cobordse
slngurd. Mancara pemican f i bdurd apa Tntr-o tdcere
austerd, fi curdnd dupd aceea i f I reluard calatoria. Pana la
mljlocul dupa-amiezei el nu mai fdcu nici o oprlre. §1 nu
s-ar fi oprit nici atunci dacd n-ar fi remarcat Tncleftarea
maxilarelor lui Blaze, care rdmasese la o jumdtate de mild
Tn urma. Putea sd jure cd ea suferea, f I Tn sinea lui Ti
admird curajul Tncdpdfdnat. Afteptand doar sd gdseasca
un loc potrivit pentru instalarea taberei, opri la scurtd
vreme pe malul unui alt rau zglobiu, mdrginit de plopi
inflorifi f i pini dantelafi. De asta-datd, cdnd el se oferi s-o
ajute sd coboare, ea TI Idsa, f i Hazard o puse cu bldndefe
pe pamant. D efi nu intenfionase sd facd popas peste
noapte, spuse:
— Luminif ul Ssta e confortabil. Ramanem aici diseara.
Hazard fdcu focul, pregdti mancarea f i servf cina, apoi
tdie suficiente crdci de pin cat sd alcatuiascd un acta ’tse’
— un soi de culcuf Tn stil absarokee, f i afternu deasupra
o saltea moale din cetina de cedru f i salvie dulce. Nu o
tachinase, nu o certase f i nici nu spusese: „TI-am zis
eu cd a fa o sa pafefti", f i datorltd bundtdfii lui, Blaze fu
gata-gata sa pldngd. Fir-ar sd fie! Cum putea fi el atat de
rdbdator f i bland? §i — fi-ar sd fie! — pentru ce TI iubea
ea? §i fir-ar al dracului, de ce continua el sd -f I iubeascd
nevasta? Nu era cinstit! Era o mare grefeald a dreptdfii
cd, dupd noudsprezece ani, cdnd Tn fine TI gdsise fi ea pe
bdrbatul pe care-1 iubea, acesta sd fie Tncd Tndrdgostit de
sofia lui moartd.
sat
Susan Johnson
Dorea cu disperare s i ftie de ce avea el astfel d l
simfaminte, Tnsa nu era ceva cu ce ar fi putut da pur a
simplu buzna, punand Tntrebarea. Chiar f i Blaze realizl
ca unele lucruri erau sacre: orice persoana avea dreptia
la propria-i intimitate. §i daci Hazard nu finea la ea, c l
siguranfa nu ea putea sa-l facd sa o-ndrageasci. dm
pierdere, ff i Zise fn gand, atafia anipetrecufi cultivandu-fi toam
talentele despre care fi s-a spus ca l-ar fermeca pe un barbaL&j
acum, cand gasise un b&rbat pe care fl putea iubi atat eH
mult fncat nimic altceva pe lume nu mai conta, se izb ilfl
de un zid de piatra. Oare de ce nu scrisese nimeni fti
carfile fcolare un capital referitor la aceasta situafie critica? J
Ei bine, fn orice caz ea avea o oarecare mandrie, uri
oarecare respect pentru sentimentele altei persoane. Chian
daca dorea sd ftie, mlmente cu disperare pentru ce continua
ei sa-fi iubeasca nevasta, fn mod cert nu-l va Tntreba. 1
— De ce fnca Tfi mai iubefti sofia? se auzi ea fntrebandi
fn timp ce-l priyea drept fn ochi, pe deasupra r5m3f ifeloil
focului pe care fusese pregatita cina.
Ochii lui Hazard fulgerara, apoi genele lui se lasara in jos. j
N u va raspunde, I f i spuse Blaze. Este prea dureros. tncd a
mai iube§te foarte m ult
Dumnezeule, se tntreba el, de ce a pus intrebarea asta? Si C U
gias tare fi zise:
— Te simfi bine? $tiu ca trebuie s i te doara fundul.
— Nu fncerca sa schimbi subiectul. Vreau sa ftiu.
Vreme de cSteva clipe el nu raspunse, apoi sopti:
— Este moarta.
— Asta nu-mi raspunde la fntrebare.
— E ceva important? Fiindci cei din neamul meu
considera c2 a vorbi despre cei morfi e o lipsa de respect
Ochii ei, care cdpdtaserS culoarea marilor furtunoase,
erau foarte larg deschifi si aveau o privire izbitor de
intensa. Dadu din cap afirmativ.
— Atunci cand moare cineva, rosti Hazard cuvinteje
foarte lent, nu mai pofi iubi acea persoana. Pofi sa-i iubefti
amintirea, sau placerea pe care fi-a d§ruit-o, sau bucuria
252
^ y ^ ^ '^ ^ p ia z e . dragostea
vlefli pe care eventual fi-a intensificat-o. Dar odata ce a
ajuns Tn lumea spiritelor, persoana pe care ai iublt-o a
dlspirut. Iarba continue sd creasea, florile miros tot atat
de dulce. Totdsi, amintirile nu sunt aidoma fiinfei vii. Tu
crezi ca e posibil sa iubefti pe cineva care nu mai triie fte ?
— Nu ftiu, raspunse Tn cele din urma. Dar daci-i afa,
pentru ce ai pistrat rochiile acelea?
— Rochiile ficeau parte din amintiri, din tinerefea mea.
§i Tfi aduse aminte de entuziasmul curat al tinerefii
lui, cand idealurile fineau loc de judecati, cdnd viafa era o
Joaca, fi cind viitorul nu parea s i aduci nimic mai vesel
decat incursiuni cilare f i procrearea copiilor. Toate
acestea pireau s i fi fost acum o mie de ani.
— Ce varsti aveai cand te-ai cisitorit?
— §aptesprezece ani, zise cu un zimbet slab, dupa
cum v i exprimafi voi, fefele palide. Noi spunem fapte-
sprezece zipezi sau ierni.
Tn lumina focului, originea i se vedea limpede pe chip fi
in silueti. Pirul negru ii cidea pe fafi, datoriti inclinirii
ufoare a capului, f i ochii lui negri priveau fix in fiic iri, de
parea raspunsul la intrebirile ei iscoditoare s-ar fi
concentrat in irizafiile lor rofii f i incandescente. Tenul lui
fin era mai intunecat in umbra serii, trupul im bricat in
piele pirea acasi fa el in acest fmut.
— Erai fericit? insisti Blaze, facandu-f i curaj pentru
primirea rispunsufui; vrand s i ftie f i nedorlnd s i ftie.
— Da.
Rispunsul liniftit o duru mai mult d e c itifi Tnchipuise.
— Ce s-a fntimplat?
— A murit.
— Cum?
— De propria ei mani.
Tn glasul lui se simfea o intonafie tiioasi care mai fnainte
nu existase. Lup-Razvratit desprinsese p in i la urm i dege-
tele lui de pe incheietura mainii reci a lui Aripi-de-Corb si-
I luase de acolo. Nimeni altul nu indriznise s-o faci.
— §i acum, continua el, gata cu interogatoriul. Eu o
Susan Johnson
s i dorm in partea din a fa ri, declari Hazard pe un tot
placid, ca f i cum confesiunile lui n-ar fi avut nimic neobif
nuit, cind de fapt, prin spusele lui, sotia moarta devenis<
f i mai misterioasi.
Cum murise ea? se tntreba Blaze, care rim isese ct
ochii m irlfi de mirare.
— Plecam odati cu risiritul soarelui.
Misterul va trebui sa a§tepte un ah prilej, ifi zise Blaze, §
didu s i se ridice. Ii s c ip i un icnet de durere f i cizu ia
jos. De cind o coborise Hazard de pe cai, stituse lini§titl
f i aproape uitase c it de intensi ii era durerea. In cursu
zilei petrecute cilare, |esitura aspri a pantalonilor lu
Hazard ii frecase pieiea p in i la singe. Hazard fu ling!
ea intr-o clipa si cu gesturi blinde o ridici in brafe. Ir
curind o afeza cu griji pe patul inmiresmat.
— Amindoi am fost prea in cipifinati, murmura el. Im
pare rau, bia. Ar fi trebuit s i observ mai devreme c i sufereai. i
— E numai vina mea, recunoscu Blaze, in d u io fati d<
scuzele lui. Trebuia s i fi spus ceva.
— Asta n-ar fi fost in firea neimblanzitei domnifoares
Braddock, o tachini el, cu un zambet care-i scoase in|
evidenfi albul dinfilor in contrast cu tenul bronzat.
— Tn momentul de fa fi te uifi la cea mai neimblanziti
femeie din lume. O saptamani n-o s i fiu in stare s i merg! '
— M i pot eu ingriji de asta.
— (ati o situate in care ingimfarea plini de
siguranfi suni dulce ca un cor ingeresc.
— Am luat cu noi nifte leacuri, zise el cu un zambet
blajin. Afa... pentru orice eventualitate.
— B irbatii foarte incantati de propria lor persoani
m-au enervat tntotdeauna, replici Blaze pe un ton dulce.
Dar surisul ei putea v riji o tarantuli, fic in d -o s i se
depirteze de un osp&t de patru steie.
— Iar pe mine, femeile in c ip itin a te , conveni el. Am
luat cu noi rochiile, pentru cazul tn care te-ai razgandi. in si
—continui el, conftient de privirea scinteietoare a lui
Blaze — le vom obfine pe ale tale de indati ce vom ajunge
254
Blaze, dragostea mea.
In sat. Nu intenfionam ca rochiile sa produca suferinfa.
Erau singurele de care dispuneam.
— Nu (egai de ele nici un Tnteles profund ulterior?
Speranfa din vocea lui Blaze era mduiosator de naiva.
— Jur. Poate ca ar fi fost bine sa porfi nifte pantaloni.
Am putea aranja sa fi se confecfioneze cafiva. Defi... tu
efti cea care decide... rochie sau pantaloni. Dar ori una ori
alta, vor trebui sa fie din piele. Altm lnteri...
Schifa o strambatura si adauga:
— Uf, la dracu’! Va trebui sa alcdtuim o garderoba
pentru tine. Tu decizi ce anume vrei.
— Femeile absarokee poarta pantaloni? Tntreba Blaze,
apreciind efortul lui de a fi plin de tact f i Impdciuitor.
— Nu.
— Te-ar deranja daca eu a f purta pantaloni la tabara
de vara?
— Ai dreptui sa porfi ceea ce dorefti. N-af Tndrazni sa...
Atitudinea lui era extrem de concesiva, deoarece, de
fapt, avea sa fie subiectul multor glume daca Blaze va
purta pantaloni.
— Dar nici o femeie din clanul tau nu poarta pantaloni.
El scuturd din cap.
— Daca maine voi fi Tn stare sa ma mifc, voi Incerca
una din rochiile acelea, spuse ea surazand, f i te voi
scuti de stinghereala.
El zdmbi brusc, ca un baiefel.
— Pot avea f i singur grija de mine, domnifoara
Braddock. Nu-i nevoie sa te sacrifici pentru mine.
— Nu e nici un sacrificiu. Sunt superbe, dar... cand
vom ajunge la tabdrd vreau sa am propriile mele rochii.
— Le vei avea, declard el calm. Atatea cate vei vrea.
Indienii absarokee era u tribul cu cea mai mare stralu-
cire din toate c it e exist au in Campie, mandrindu-se cu
Tnfafifarea f i vefmintele lor.
— Si tot ce nu putem cumpara, vom pune sd se
confecfioneze, fdgddui Hazard, decis ca femeia lui sd fie
bogat Tnvef mantata.
255
Susan Johnson
Abia mult mai tarziu Tn acea noapte, Tn timp ce o tines
strans pe Blaze Tn brafele sale, TI izbi Tnfelegerea faptulu
ca se gindise la ea ca la femeia lui, f i ca afa o consldera.

Leacul se dovedi tot atat de miraculos pe cat stU


Hazard ca era. Blaze se trezi simfindu-se foarte bine' §
asta nu numai d atoriti leacului. Dimineafa era Tnviori-
toare, calda, inundata de soare. §i, lucru ?i mai important
se trezise Tn brafele lui Hazard. O finuse Tmbrififati
bland toata noaptea, temandu-se sa n-o trezeasca daci
s-ar fi miscat, conftient de faptul ca, d u p i mdelungile
ceasuri de drum, ea era epuizati. El era obifnuit s i nu
doarmi. Cand pleca Tn Incursiuni, se Tntampla deseorl s i
petreaci multe ziie f i r i odihna, atunci c in d urmirirea
era Tncrancenata. In acele Tmprejurari te mulfumeai sa te
arunci pe un cai proaspit, si cilareai mai departe.
In cursul nopfii m ofiise pufin, a fa c i nu era total
nedormit. Insa cea mai mare parte a timpului fj-o
petrecuse uitandu-se Tn focul mocnlt fi analizand nofiunea
de femeie a lui, care, Tn cele din urm i, Tfi croise drum Tn
gindurile lui conftiente. Se ridicau unele probleme. Cele
evidente erau legate de m ini, cele mai pufin izbitoare se
refereau la eventualul viitor pe care I-ar fi putut avea.ei.
Oare era vorba de o simpla revarsare a neobiqnuitei inclindri
spre aventura a lui Blaze Braddock, in care intervenea j i un
capriciu dictat de senzualilaie sau sd f i fost ea capabila §i de mai
mult? Dar defi nu gisea nici un rispuns, de un lucru fra
convins: voia ca ea s i fie femeia lui. A renunfa la ea, a o
alunga, chiar §i a o ignora din punct de vedere sexual
pentru unele concepfii de moralitate f i onoare, afa cum
Tncercase la Tnceput — toate acestea nu mai constitujau
solufii vlabile. Ea Ti plicea Tn nenumirate moduri, aducea
bucurie Tn viafa lui. $1 plicere — mai profundi f i mai
intensi decat oricare alta cunoscuti de el mai Tnainte.
— M i simt mult mai bine, murmuri Blaze, trezindM
din visare. Ce Dumnezeu confine chestla aia?
256
— Mult seu de bivol, raspunse Hazard, m ifcin d u -fi
braful amorfit de atata nemiscare, f i cateva plante:
yucca, urzica, musefel. Cateva vriji si fum de tutun sacru.
— Ma tachinezi? Tntrebi Blaze, cuibarindu-se langa el
?i privindu-l cu ochi a fa cum Ti placeau lui cel mai mult:
enormi §i plini de curiozltate f i voiofie.
— Deloc. Este tot atat de adevarat ca risul lui E-sacha-waia.
— Una din poveftile voastre folclorice?
— In aceasta, Batranul-Om-Coiot ne amintefte de
natura noastra omeneasci, f i de fragilitatea noastri.
— Povestefte-mi-o!
— Maine, cin d ne vom desfata Tn loculnfa mea din
Valea Sigefii. Acum bia, este timpul s i plecim, daci vrem
s i ajungem acasa Tnainte s i se Tntunece. Acum, prinfesa
din Boston — fopti el, dindu-i ufor la o parte parul ce-i
aiunecase peste obraz — trebuie s i te pregitefti.
Si, aplecindu-se, o s ir u ti cu tandrefe pe ochi, apoi o
hrin i, o sui pe Peta, f i s iri f i el Tn spate, afezind-o pe
genunchli lui. Nici nu se gindea s i o Iase s i c ilire a s c i
astizi, defi Blaze susfinea c i se simfea foarte bine.
Hazard o finu afa pe toata durata zilei, c ilirin d tot
mai sus, pe munte. Se oprira la un pariu chiar Tnainte de
firul de cercetasi — pe care elTi numea „lupi“ — instalafi
Tn jurul taberei f i se s p ila ri. Hazard se Tmbraci Tn
vefminte de gaii, cu toate accesoriile statutului sau de
fef: cozi de lup la cilciiul fiecirui mocasin, care semnificau
„victoriile“ lui; pene de pe piept de vultur legate Tn spatele
unei urechi — talismanul f i Tndrumitorul lui spiritual;
scoici de mare cu irizafii al bast re f i verzi, atarnate de
lobii ambelor urechi, stripunfi de mama sa cu un ac gros
Tnrofit In foe In cea de-a doua zi a viefii l u i x; pantaloni
din piele, cu franjuri, ornamentafi cu cozi de hermini, care
TI aratau ca fiind conducatorul unei expedifii, Tntorcandu-se
cu pradi. O c im a fi cusuti cu mirgele X1, Tntredeschisa pe
pieptul puternic, lisa s i se vadi un colier din dinfi de urs.
Peta fu f f ea tm podobita, c u un 1rau § I cu o p la to fi
bogat ornamentate, cum pa rate la Tntrunirea anuali de
. 25T
Susan Johnson
primavara cu shoshonii. Medalionul bine lustruit stralucea,
impodobit cu pene fluturande f i firaguri de margele.
O fringhie Tnnodata ce atarna de gatul lui Peta grdia
despre taierea legat uri i calului priponit al unui dufman. Iar
numirul de cai capturafi putea fi aflat dupi dungile
vopsite cu argila a lb i de sub ochii si de pe coastele ei.
Cdnd term ini cu imbricatul, a d iu g i la costumul lui
Blaze un colier greu din argint, asortat cu rochia din piele
de caprioara de un galben pal impodobiti cu margele fn
nuanfe argintii f i azurii. Apoi ii p ie p tin i cu grija pirul, cu
pieptenele din c o ad i de pore spinos folosit in mod
obifnuit de triburile din Campiile nord-vestice. M ifcirile
lui erau blande f i indeminatice, f i in lumina soarelui
spre asfinfit, parul ei auriu-rofc.it striluci in curind ca
satinul. Cand fu mulfumit, o sui pe spinarea lui Peta f i se
arunca f i el pe cat, Tn spatele ei. TJnand-o cu griji pe
genunchi, o indemna pe Peta cu o ufoara apasare in
coaste. Penele de vultur de dupa urechea stangi se
agitari in adierea u fo a ri a vantului.

Capitolul 23
„Lupii“ fura primii care le sesizari prezenfa, f i ifi
lansara strigatele. Hazard zambi, sunetul acela trezindu-i
amintiri din copilarie.
Doi cercetafi venira deodata in galopul cailor f i se
napustira spre ei, traversand campul de iarba f i oprindu-si
brusc poneii, doar la cafiva metri de Hazard f i Blaze.
~ — Fii binevenit, Dit-chilajash\ strigari ei, cu fefele lor
tinere luminate de zambete de voioasa Tntampinare. Ne
era teama ca n-o sa vii!
— Imi era prea dor de voi, cifelandrilor, ca sa stau
departe, le raspunse Hazard, zimbitor.
Remarcand privirile lor furife catre Blaze, schifa spre
ea un gest plin de farmec si spuse:
— Buah, Blaze Braddock.
1h%2 ?laze, dragostea mea.
Si Blaze le surase, Tnfelegand cd era o prezentare.
Cei doi ramasera cateva cllpe cu gurile cascate cdnd
Hazard spuse buah. Vorbind rapid, Hazard Ti Tndemna, si
amandoi Tngaimard In engleza:
— El-lo.
— Md tern cd la atata se rezuma cunoftinfele lor de
engleza, Ti zise Hazard lui Blaze. Sunt fii surorii mamei mele
si... uneori sunt o adevarata pacoste, Tncheie el zambind.
Hazard le sopti cateva fraze scurte Tn absarokee, §1 cu
un gest foarte asemdndtor cu un salut, ei Tfi Intoarsera
Tn loc poneii §i se Tndepartara Tn galop.
— Vor calari Tnaintea noastra. O treaba care Ii se
potrivefte foarte bine. La varsta asta nu ftiu decdt sd
caldreascd Tn galop.
Astfel cd atunci cdnd Hazard fi Blaze intrara ceva mai
tarziu fn sat, zvonul Ti f i precedase, afa cum ftluse Hazard
ca avea sd se Tntdmple. „Buah“ (sojia lui) — se foptea din
gura rn gura. Hazard, Puma Neagra, si-a luat softe“,
circula vestea din locuinfd fn locuinfa. ,,0 fafa-palida“,
murmurau tofi, f i tinerele femei care se bucuraserd fn
trecut de atenfia lui Hazard fopteau fraze mai pufin
caritabfte. Hazard, Puma Neagra, fusese de multd vreme
celebru pentru frumusefea f i gentilefea lui, f i fostelor lui
iubite nu le placea sa afle ca au fost fnlocuite.
Corturile grupurilor de indieni absarokee de prin munfi
si de pe malurile raului erau raspandite pe fntreaga vale
ierboasd a raului. Indienii erau fmpdrfifi fn clanuri, loc uinfele
ior, dispuse fn careuri, fiind aranjate dupa un plan bine
cunoscut, fiecare cu intrarea orientata spre est. intocmai
ca pentru tofi indienii din Campii, caii fnsemnau avere. §i
tabara aceasta era bogatd. De jur fmprejur, colinele erau
pline de ponei de toate marimile f i culorile.
Cdlare, Hazard trecu fncet prin mulfimea oamenilor
ce se fnghesuiau fn jurul lor. 2ambea f i dddea din cap
fafd de urarile lor de bun venit, raspundea zecilor de
fntrebari prin glume echivoce care-i faceau pe tofi sd
rada. Cu tofii remarcau cu cdtd grijd o purta el pe femeia
? 259
fafa-palida. Si nici unul din ei nu uitase originea rochiei
bogat Tmpodobite cu margele pe care o purta. Tofi Tfi
aminteau cafi cai platise Hazard pentru ea. Pentru prima
lui sofie. Sofia lui absarokee. „Cata putere" — se Tntrebau
ei — „avea frumoasa femeie cu pdrul ca flacara?"
Hazard se opri Tn fafa unui cort de un alb imaculat
mai Tnalt decat celelalte si pictat foarte frumos, asa curr
nu erau celelalte corturi. Continuand s-o fina pe Blaze it
brafe, coborT ufor de pe Peta. Stand Tn picioare Tn mijldcu
mulfimii pline de admirafie, le vorbi celor stranfi Tn juru
lui, Ti asculta, zabovi uneori Tnainte de a le raspunde
alteori raspunzandu-le doar printr-un zambet. Caflvj
baiefei se Tmpingeau sa-l vada, iar cei mai indraznefi T
atingeu cu mdna. Era legendarul Dit-chilajash, capetenU
care avusese mai multe victorii decdt oricare altul, de
cdnd se putea fine minte. Dupd o vreme potrivitd ct
cerinfele politefii, Hazard saiuta printr-o Tnclinare s
capului f i se Tntoarse spre cort. Apoi vorbi repezit s
concis, ca f i cum ar fi dat ordine.
Oamenii se dadura la o parte, croindu-i drum libel
pana la intrarea cortului. Inaintand cu pafi hotarafi spre
intrare, el i se mai adresa de doua ori unui tdndr care it
semana izbitor de mult, de§i era Tnca adolescent fi cu
cafiva centimetri mai scund decat Hazard. Bdiatui izbucn)
Tn ras. Hazard zdmbi f i mai rosti cateva cuvinte Tn foapta,
dupa care, aplecandu-se pufin, trecu Tn interiorul colibel
sale, Tmpreuna cu Blaze.
O afeza cu grijd pe un pat din cuverturi de blana —
unul din cele doua instalate de o parte f i de alta a intrarii.
Locuinfa era tot atdt de mdiestrit Tmpodobitd Tn interior
ca si Tn exterior. Piei pictate atarnau de sus pdna la niveiul
ochilor. Lumina se revarsa Tn Jos prin gaura pentru fum,
aflata mult deasupra capului, ff prin pieiea palida
strabdtea, difuza, lumina soarelui de dupd-amiaza.
— Efti obosita? o Tntreba Hazard, trdgdnd mai aproap
o berjera din salcie Tmpletita f i toldnindu-se comod langa
patul lui Blaze, care se rezema de propriul el incereko tsi ’te.
— Nu, replica ea cu un suris siret.
— Maine vei fi desigur complet vindecata, si fi se
va putea organiza o vizita de cunoastere a taberei.
— Si a ta? Tntreba Blaze pe un ton fermecator.
Fiindca Tn dimineafa asta m-ai abandonat.
II dorise foarte mult, pe patul lor din cetina, dar el o
refuzase cu bl3ndefe, temandu-se sa nu provoace dureri
trupuiui ei zdrelit.
— Pentru binele tau, nebunatico. Si da, maine vot fi
disponibil. Sa-mi aduci aminte, zise el, zambind ironic.
— Va fi oare posibil, cu tofi oamenii aceftia care par
sa te cunoasca si care vor sa-fi acapareze timpul? insista
ea, jumatate Tn gluma, jumatate Tn serios. Esti extrem de
bine cunoscut.
— Tofi fac parte din clanul meu, bia. Eu sunt unul dintre
§efii lor, asa cum a fost tatal meu, Tnaintea mea. Ti cunosc
pe fiecare din ei, fi fiecare ma cunoaste, raspunse el cu
dezinvoltura, parand sa nu dea importsnfa faimei sale.
— Clifi sunt?
— Clanul meux" este unul dintr-un total de treispre-
zece, f i avem patruzeci de colibe*1". Ca numar de oameni,
Tn jur de patru sute. Facem parte dintre Indienii absarokee
„din Munte“, numifi uneori „Colibele Numeroase“. Vara ne
Tntrunim cu indienii absarokee „de pe Rau“, numifi „Coli-
bele Negre“, si strangem relafiile Tntre noi. Tofi sunt Tnrudifi
Tn tot felul de moduri. Este ca o mare adunare de familie, la
care sunt prezente toate ramurile Tnrudite. Probabil acum,
aici se afia deja cinci sute de colibe.
— §i tu il cunofti pe tofi?
— Pe cei mai mulfi dintre ei.
Iar ei tofi te cunosc pe tine, gandi ea oarecum stanjenita.
Te cunosc §i vor o parte din tine. I§i aminti de privirile lacome
ale femeilor §i, trecand peste politefe, Tntreba:
— Aivreunul?
— Vreun ce? Tntreba el, parand ca nu Tnfelege.
— Copii, Ti explica ea.
Tn coliba racoroasa se lasa tacerea. Trupul tolanit al lui
261
Susan Johnson
Hazard capita dintr-o dati o atitudine Tncordati. Dumne
zeule, o cunoftea atat de putin, f i m ei mai pufin ftia cun
gandea ea. De ce era oare atat de afurisit de dornici si
afle totul?
— Nici unul de la sofia mea, spuse scurt.
Pentru prima oara in viafa ei, focul o amufise pe Blaze
Incerca de doui ori s i vorbeasci, dar cuvintele nu voiai
s i se desprindi din talm ef-balm eful din mintea ei.
— In clanul nostru lucrurile se petrec aitfel, zise el pi
un ton liniftit, dupi ce ticerea se prelungise f i primul va
de ro fe a fi de pe obrajii lui Blaze se domolise... f i dupi ce
propriile lui amintiri dureroase fuseseri din nou puse sut
lacit. Barbafii f i femeile au iubite f i iubifi; uneori sofiiU
sunt ripite. La noi existi diverse posibilitifiXIV.
— Cine dispune de aceste posibilitifi? Tntrebi Blaze
re c ip itin d u -fi Tn cele din urm i vocea f I v rin d sa ftie
cum se n is c u s e ri copil lui Hazard, fntrebindu-se dace
opfiunile erau nifte prerogative b irb ite fti.
— A tit barbafii c it f I femeile. Deoarece femeile posed<
propria lor avere, Tntocmai ca birbafii, ele au mai multi liber
tate. Ceea ce nu inseamna ca majoritatea casniciilor n-ar f
stabile f i de lungi durata. Cele mai multe afa sunt... dar...
— Existi posibilitatea de a alege, Ti Tncheie Blaze fraza.
— Exact, spuse, ftiind c i versiunea lui trunchiata Tr
privinfa unui foarte complicat fenomen de culturi nu aves
s i satisfaci Tntrebarea lui Blaze Tn legitura cu copii lui.
— Biiatul acela cu care ai vorbit afari era al tau?
Incerca s i r im in i calm i, Tn ciuda valului de emofie
care se nipustea asupra ei.
— Ai remarcat aseminarea?
— E izbitoare, rispunse Blaze, c it putu de liniftita.
Era am efiti de gelozfe.
— Nu, nu este al meu, defi i se spune bara’ke, ceea ce
Tn termenii de rudenie ai clanului nostru Tnseamni „copilul
meu“. Cred c i voi l-afi numi v ir . Legiturile noastre de
rudenie sunt foarte diferite de ale voastre. Pana-Rosie
este fiul surorli tatilui meu.
Simfindu-se nu prea In largul sau, Hazard Tncerci sa
puni capit conversafiei.
— Hai sa renunfim la subiectul acesta, propuse el.
Im plici nesfarfite complicafii si nu se bazeazi pe nici
una din tradifiile albllor.
— Dupi ce Tmi vei spune ceea ce vreau sa ftiu,
insisti Blaze, cu gias scazut.
— De ce? Tntrebi Hazard scurt, preferind s i existe o
discufie Tn contradictoriu.
— Pentru ca sunt geloasa, spuse ea foarte Tncet, pe
oricare femeie de care ai fost legat vreodati.
Negasindu-si locui, el Tfi feri privirea fi, stingherit,
aluneci cu cifiva centimetri Tn josul spitarului sau din
Tmpletlturi de salcie. Blaze TI foca cu sinceritatea ei candidi.
Dupi ani f i ani Tn care folosise doar vorbe dulci de iubire
f i dezmierdiri de suprafafi, era silit sa-i ris p u n d i acestei
femei, remarcabil de sincere f i independente, Tn moduri cu
totul noi pentru el. Era nevoit s i se gindeasci vreme de
citeva clipe, ca sa evite frazele Tmpiciutoare din trecut,
cu care era atat de o b if nuit.
— Nu ai de ce s i fii, replici el Tn cele din urm i cu
simplitate. Si d a c i n-ai fi Tnca Tn curs de vindecare, fi-af
dovedi-o.
— Sunt foarte s u p ira ti pe tine, declara Blaze pe
neafteptate.
— S-ar putea s i fi obseryat, riposta el pe un ton sec,
c i uneori ai f i tu acelafi efect asupra mea.
— Adlci, Tn legatura cu toate femeile din trecutul tiu .
— Ai vrea s i protestez si eu Tn legituri cu barbafii din
trecutul tau?
— N-a existat nici unul, Ti reaminti ea. §i oricum, n-ar
fi contat.
— Nici femeile din trecutul meu nu conteazi, insisti
el calm.
— Dar copiii...
— Sunt cu mamele lor. Cind vor fi mai mari, s-ar putea
ca biiefii s i vrea s i locuiasci cu mine, potrivit modului
Susan Johnson
nostru de viafa. Cand va sosi acea vreme, se va lua a
decizie. Deocamdata sunt Tnca mici.
— Sunt mulfi?
— Nu. Trei. §i Tmprejurarile sunt...
In clipa aceea, baiatul draguf care avea Tnfafifarea pe
care trebuia s-o fi avut Hazard la varsta lui striga: „Dee-
ko-lah“, anunful politicos prin care se vestea un vizitator:
„Suntefi acolo?“xv
Hazard se grabi sa rispunda, primind cu bucurie
Tncheierea unei discufii care nu putea decat sa dea
naftere unor probleme.
Pe urmele baiatului intrara fa s e femei, toate cardnd
alimente. In cdteva minute, Tn fafa lor se Tntinse o masa
substanfiaia. O femeie aprinse ierburi aromate, ce raspan-
d IrS un mlros parfumat f i proaspSt. $i apoi vizitatorii se
perindard sub privirile lor.
Hazard fedea Tn partea din spate a colibei, cu fafa spre
Ufa, avand-o pe Blaze Tn stanga lui, cei mai de cinste loc
pentru un oaspete. O capetenie mai Tn varsta exprima ceea
ce gandira cu tofii cand o vazura pe Blaze stand Tn stinga
lui Hazard.
— Ramane, fu tot ce spuse Hazard.
Se auzira cateva bombaneli cu gias scazut, dar nimeni
nu-l mfrunta.
Dupa un salut de bun sosit formal, musafirii fura poftifi
sa se afeze Tn anumite locuri, dupd care Tncepura sa
fumeze. Pipa fu trecuti de jur Tmprejurul cercului de
vizitatori, f i tofi bdrbafii fumarS. Apoi se servira mancaruri
foarte variate, m cepand cu cea mai gustoasa delicatesS
— fripturd de limba de bivol. Urma o tocana cu carne de
bivol, sue de fructe f i felina salbatica Tn farfurii facute din
omoplafi de bivol albite la soare. Ospaful continua cu
dovleac copt cu sirop de arfar, napi salbatici copfi Tn
cenufd fierbinte, f i radacini de cama coapte pe pietre Tncin-
se. Anghinare fierte, de un verde apetisant f i asezonate cu
salvie, contribuira prin culoare la cateva castroane pline
de struguri copfi f i mure. Desertui special, rezervat pentru
ocazii importante, de felul acesteia, fu fntampinat de un
murmur de Tncantare: Tnghefati de plop tremurator — o
spumS asemanatoare cu un jeleu, razuiti de pe suprafafa
jupuita de coaji a copacului fu prezentati Tn grimezi
pufoase f i liptoase pe un mare platou de lemn. Un
zumzet de conversafie plutea Tn jurul m irii de oaspefi care
cinau Tmpreuni cu Hazard f i cu Blaze. Lup-Razvratit
statea langa B laze §i Ti servea d e translator, cel putin
pentru parfile de conversafie care i se pireau convenabile.
Oe mai multe ori, ea constitui subiectul conversafiei, f i
Hazard raspunse cu calm diverselor Tntrebiri. Explici
tuturor c i ea venise la m ini Tn chip de miti, c i el o
refinuse ca ostatici, f i c i acum ea devenise femeia iui. Se
ridicari oarecare obiecfii cu privire la pozifia ocupati de
ea de fapt. „Bia“, intrebara ei, „sau bwa-!e-jah“— iubiti sau
prieteni? „Buah“ — sofia mea— spuse Hazard pe un ton
categoric, f i vizu cum uimirea invadeaza multe dintre.
perechile de ochi negri. Se pirea c i mulfi dintre ei avuse-
seri impresia c i ea avea sa fie mai pufin importanti
decit anunfase ei Tn acea dupi-am iazi. Mulfi dorisera cu
ardoare ca ea s i defina un rol de mai m ici Tnsemnitate.
La auzul declarapei lui ferme, sprancenele s e Tniifari, f i
vreme de citeva clipe domni o ticere stinjenitoare.
— Existi vreo obiecfie? Tntrebi Hazard, privind cu
atenfie cercul de oaspefi uiuifi. E-n regula, concluzioni
du pi ticerea care urmase.
Nu era o noutate ca oameni albi s i se cisatoreasca
Tn cadrul tribuiui; se mai Tntimplase fi p in i acum. Singura
deosebire Tn cazu l de-acum era aceea c i una dintre
capeteniile lor alesese o fafa palidi. A fa ceva nu se mai
Tntamplase niciodata.
— Spunefi-mi, sparse Hazard ticerea, bivolui este
Tndeajuns de aproape pentru vinitoare?
Din momentuJ acesta, Lup-R azvratit Tfi relua rolul de
translator. Nu se mai iscari discufii referitoare la noua
sofie a iui Hazard; se fa c u ri planuri pentru a porni ia
vinitoare peste doui ziie, se schimbari anecdote privitoare
^ 2 6 5 ^
Susan Johnson
la vandtoriie precedente si, dupd ce II se servi o fierturl
dulce alcatuitd din zmeura, alune, prune §i miere, oaspefi
plecara.
— Absolut tofi te asculta cu atata supunere? Tntrebi
Blaze, Tn timp ce Hazard lasa sa cada Tn urma ultimuluj
oaspete pieiea ce constituia usa.
El strabatu lafimea vastei colibe §i se tolani alaturi de
ea pe patul din piei de bivol.
— In tribul nostru se poate discuta orice. Nu exists
nici o persoana care sd ia, ea singura, toate deciziile.
— Am avut impresia cd unora dintre barbafii mai Tn
vdrstd nu (e-au convenit cdteva iucruri spuse de tine.
— Nu le pofi fi totdeauna pe plac tuturor, replicl
tllozofic. Unii dintre bdrbafii mai vdrstnlci sunt mai pufin
deschi§i fafa de compromisuri.
— Asta-i foarte adevdrat pretutindeni.
El dadu din cap, cu gandurile Tn alta parte §i cu
privirea pierdutd Tn noaptea Tnstelata, vizibila prin fumul
ce se Tnalfa Tntr-o spirald lenta prin gaura pentru fum.
— Lumea se schimba atdt de repede, spuse aproape
Tn §oaptd, gandindu-se cdt de mici erau cu tofii sub boita
ceruiui nesfdr§it. Daca nu ne adaptdm, nu vom supraviefui.
Cdteva clipe ramase tacut, ?i cdnd ochii Ti revenira
spre Blaze, tonul Ti fu mai pufin visator.
— Nu exista decat §ase mii de indieni absarokee; de
doua ori atafia oameni locuiesc numai Tn Virginia City.
— Tfi pierzi vreodata speranfa... cu asemenea sanse?
Niciodata pana acum nu-i vorbise despre poporul lui,
§i meiancolia ce i se simfea Tn gias era sfasietoare.
Totufi, Ti rdspunse zambind:
— De cel pufin o sutd de ori pe zi... sau o mie.
Blaze dorea sd-i ofere alinare, sa-l ajute Tn vreun fel,
sd u§ureze tristefea din spatele acelui zambet.
— Hazard, eu am bani. Cunosc oameni, pot sd...
— Ssst, prinfesa din Boston. Gata cu discufiile serioase,
bia. Suntem aici ca sd ne distrdm, murmura el, sd ne
distram §i sd ne jucdm. A§a cd sdrutd-md, dragd Boston.
% £JBlaze. dragostea mea.
0 finu Tmbrafi?ata toata noaptea §i dormira ca nf§te
copii obosifi, simfindu-se acum, dup5 saptamani de
incertitudini, fn sfar§ft fn siguranfa de acasa, fn coliba
capeteniei, fn centrul taberei. Aparafi §i pazifi.

Capitolul 24
Ii trezira activitafile matinaie ale taberei. Cei dintai
fura cainii, urmafi de vocile pifigaiate ale copiilor, ie§ifi la
joaca, ?i fn curand fntreaga zarva a imbaieril, a pregatirii
mancarii — toate ocupafiile din primele ore ale ziie —
zumzai fn jurul lor, fn timp ce ei continuau sa mofSie.
— Mmm!... murmura Hazard mai tarziu, fntinzandu-se
alene. De luni de ziie n-am dormit a§a.
Rostogolindu-se pe o parte, se apieca s-o sSrute pe
Blaze — un bland sarut de buna dimineafa.
— Cum se simte cea mai dragufa ro§cat£ din toata
tabSra?
— Vrei sa zici singura ro?cata, replica ea, lene§.
— §i asta, recunoscu el zambind. Gata pentru baie?
Blaze se trase §i mai muit sub cuverturile de bland.
— Chiar atat de entuziasmata? Cel pufin vom avea
raul numai pentru noi. Tofi ceilalfi se scalda la rasaritul
soareiui.
Blaze gemu.
— Din fericire, nimeni nu se a§teaptd din partea ta Ia
un comportament normal, o tachina el.
— Asta-i bine, veni r&spunsui fnfundat de sub
mormanul de blinuri.
— Doar la unul... clvillzat. Hai, bia, trebuie s& te scalzi.
Vrei sd m3 faci de ru§ine?
Trupul de sub bldnuri nu dddu semne ca s-ar mifca.
— BSnuiesc ca voi fi nevoit sa te car eu pan£ la riu.
Blaze se ridica brusc fn capul oaselor §i blSnurlle
aiunecara la o parte, fn falduri (ucioase.
— Te porfi iar ca un badaran, Hazard! exploda ea,
Susan Johnson
semandnd cu o pisicufa moale f i ciufulita, cu ochi enormi
?i plini de adorafie.
— Eventual am putea negocia treaba asta, bia-cara,
murmura Hazard tmpaciuitor. A f putea gdsi un loc cald,
tnsorit, unde apa nu e prea adanca fi unde chiar si pentru
tine va fi destui de cald. §i dacd ai veni la rdu f i te-ai
scdlda tmpreuna cu mine ca o sofie supusa, a fa cum
presupun toff ca ai fi, Tfi fagaduiesc...
— Stai o clipa, ceru Blaze, ridicandu-se in genunchi
f i simfind ca inima ei incepe sa-fi accelereze bataile.
Reia pufin ce-ai spus.
— Tfi fdgaduiesc sa...
— Mai dinainte.
Glasui lui fu calm:
— Tofi cei de aici presupun...
— Mai tnainte.
II surprinse f i pe el cat de ufor ti curgeau cuvintel
de pe limba, f i ftia bine la ce se referea ea. Privind-o
drept tn ochi, repetd fara sarcasm, ca fi cum cuvintele ar
fi avut o viafa a lor proprie:
— Sofie supusa?
§i privirea lui Blaze fu directd.
— §i ma rog, tntreba ea foarte tncet, pentru ce ar
presupune oamenii a fa ceva?
— Pentru cd afa le-am spus eu.
— Suntem casatorifi?
— In ochii poporului meu, suntem.
— A f fi putut fi...
— Amanta mea, ti incheie el fraza. Dar nu asta voiam
sd fii, adduga.
— Fiindcd ma iubefti, spuse ea, cu o stralucire tn ochi.
— A... a trecut atata timp, spuse Hazard, vorbind lent.
Sunt atdt de multe probleme... prea multe...
— Atunci, de ce?
— Nu voiam sd te atinga vreo rufine, deoarece efti
cu mine.
Nu era numai o problema de conftiinfd, dar el nu era
pregatit sa se confrunte cu situafia existenta.
— Si trebuie sa fii cu mine, continua el, cel putin
pana cand va sosi tatal tdu.
— Si atunci ce se va Tntampia? Tntrebi ea cu gias
scazut.
— Sa nu ne gandim ia asta cat timp suntem aici,
replica el cu calm. Nu ne este destui sa ne bucuram de
ceea ce avem? Nu putem uita ce va fi luna viitoare, anul
viitor? Te rog, spuse el, abia foptit.
Ascultand pledoaria soptita a lui Hazard, Blaze Tfi
dadu seama ca, spre deosebire de ea Tnsasi, cu viafa 4i de
rasfaf, acest barbat tanar pe care-i iubea, Tfi asumase o
enorma raspundere fafa de poporul lui. Plecase Tn est,
Tnfelegdnd ca modul de viafa al indienilor absarokee era
Tn primejdie, Tnfelegand totodata f i cd era de datoria lui sa
minimalizeze acel pericol. Daca putea Tnvdfa manierele
albilor, ar ff putut define instrumentele f i armele cu care sd
puna capdt corupfiei, sd reduca pierderile. §tia ce trebuia
sd faca, pentru ce f i Tncotro ducea efortul lui; cunoftea
toate sacrificiile pe care e nevoita sa le accepte onoarea
pentru a obfine eficienfa; Tnfelegea compromisurile jalnice
pe care le rezerva viitorul. El se afta sub presiuni pe care
Tn viafa ei egoistd, ea nu f i le Tnchipuise vreodatd. Si cand
el implora Tn foapta „N-am putea uita?” ea Tnfelegea cd
Hazard dorea sd Tnchida Ufile, macar pentru o vreme,
fafa de orice lume Tn afara de a lor proprie.
— Ce poarta o sofie supusa cand se duce la baie?
Tntreba, zdmbind.
Ochii negri ai lui Hazard se Tncalzira imediat,
Tmprdftiind posomoreala de moment.
—-O mantie, o rochie, orice. Drace! Infafoard-fi pe ■
trup blana aia, f i te voi purta Tn brafe pana acolo.
Ea se ultd cu impertinenfa pe sub genele-i curbate.
— §i ce se-ntampla cu demnitatea ta?
Tragand-o spre el, Hazard Ti acoperi fafa cu sdrutari
— sarutari ufoare, ca nifte fluturi zburdalnici, sdrutdri
pline de voiofie.
Susan Johnson
— Duca-se dracului demnitatea mea! murmura el.
SI ridicand-o Tn bra{e, o purta prin tabara Tnsorita —
trecand pe langa priviri zambitoare, comentarii obscene
§oapte speculative, ochi atotcunoscatori — de-a lungu
potecii marginite de salcii pldngdtoare.
Era o zi calda §i luminoasa, care desfata simfurile cu ur
coplefitor ospaf de placeri. Se balacird Tn apa azurie, sc
jucard de-a prinselea Tn curentul tin, se spdlara unul p«
celalalt cu sdpun moale de yucca, §i cand trupurile loi
Tncalzite o cerurd, facura dragoste sub salcii, Tn timp cc
pasdrelele cantau deasupra lor. El fdeu dragoste cu ea
§i ea cu el, de pared ar fi fost pentru prima oara, sdrutan
du-se, dezbracdndu-se, gustand fiecare savoarea celuilalt
cu soarele a r z in d deasupra lor — o palida replica e
stralucirii iubirii lor. El era cel mai bun lucru din viafa ei
trdltd pand acum printre toate placerile din lume.
Hazard Ti spusese Tn graiul lui liric cd Irumusefea e
era frumusefea soarelui cdnd alunecd Tn spatele munfilor
cd vocea ei se asemdna cu muzica dulce a vdntulu
sufldnd prin ramurlle pinilor, cd ochiii ei aveau albastru
nes12r§it al c eru lu i patriei lui. in tim p ce el m urm urs
cuvintele indiene, expresia ei era tandra §i solemnd, §
cdnd el termina, ea Ti spuse foarte, foarte Tncet:
— Sunt a ta. §i tu e§ti al meu. Indienii absarokee ni
conteazd. Boston-ul nu are nici o importanfa. Unde U
duci tu, acolo merg eu.
El nu raspunse. Se mulfumi sd suradd §i T§i Tnconjura
gdtul cu brafele ei.
— Tine-te strans, Ti fopti.
§i se rostogoli pe spate. Dupa ce se aseza confortabil
ea ramase culcata pe el, mole§itd si satuld, rdsuflarea e
mangaind u§or gdtul lui.
— Cum Tfi place vdndtoarea de vard pdna acum'
murmUra el, mangaindu-i spinarea cu degete lene§e.
— Jl-a spus cineva cd tu efti cel mai bun amfltrion dir
lume? Tntreba ea languros, fdrd a se mlfca, asemenes
unei pisicufe pe care o mdngdi.
i ' ^ 2 7 0 ^ -
Blaze, dragostea mea..
— Vrei adevarul sau ceva mai diplomatic?
Mormdi cdnd ea n izbi cu pum nul, f i se pomeni
privind Tn doi ochi albaftri Tngustafi f i sarcastici.
— Tn cazul acesta — spuse el dupd ce Tfi re c ip a ta
suflul, f i adoptdnd un ton prefdcut serios, Tn vreme ce
ochii Ti sclipeau amuzafi — rdspunsul este nu.
Dupa asta fu nevoie de liniftire, o liniftire Tn joacd,
pentru a o-Tmpaca pe agresiva lui tovardfd, dar amdndoi
se desfatau Tn acel joc, Blaze tachinandu-l tot atdt de
provocator ca si el. §i bineTnfeles, jocul avu un sfdrfit
previzibil f i Tncdntator.
Mult mai tarziu, cdnd cerul amiezei se strecurd cu o
lumina de culoarea piersicii prin frunzele de un verde
fraged, Hazard Tntrebd:
— f I s-a fdcut foame?
Blaze stdtea culcata Idngd el pe iarba parfumatd f i
fntorcand capul Tndlfd o sprdnceand ironicd.
— Dacd este o Tntrebare serioasd, da, pufin, rdspunse
ea, azvdrlindu-f i brafele peste cap.
— O sd trimit sd ni se aducd mancarea.
— Aici?! Ce vor zice oamenii? Tntreba.
— Probabil vor spune: „Desigur Ti face pldcere sd facd
dragoste cu ea dar credeam ca i se va face foame mai
curand”.
— Ce jenant!
— De ce, pentru cd mi-e foame?
— §tii al naibii de bine la ce md refer, replica ea, iritata.
— Nu tu ai fost aceea care voiai sd-mi fin programul
zilelor liber pentru tine? Tntrebd el pe un ton rabdator,
fara nici o enervare.
— Ei bine, da, Tnsd... adicd...
— A fa am f i facut, f i ftiam cd la un moment dat va
trebui sd mdncdm. Aici nu mi se Tngdduie sd fac mancare,
precizd el, Tndlfdnd f i cobordnd repede sprancenele.
Demnitatea mea, ftii tu. §i ftiam cd nu ne puteam baza
pe „gdtitul tdu“, dacd md iertafi cd menfionez acest lucru,
doamhd, Tncheie el ca s-o necdjeascd.
^Nl^s. Susan Johnson
— Chiar ai spus cuiva ca vei fi ocupat toata ziua facandj
dragoste cu mine f i ca vei avea nevoie de mancare?
— Nu cuiva anume, raspunse el calm.
— Nu vorbi ambiguu, Hazard. Cui i-ai spus de fapt?
Pe un ton de conversable, pe care l-ai folosi pentru |
discuta despre vreme, el raspunse: 1
— Doamnelor care au gatit pentru noi asearS, f]
barbafilor care voiau ca astazi sa calaresc cu ei f i sq
descoperim unde se afia cireada de bivoli. I
— Vai, Dumnezeule! exclama Blaze. §tie toata lumeail
— Ascultd, iubito, n explica el cu calm, urmdrind cunj
rofeafa urea de-a lungul gatului ei delicat, nu ai de ce sS
te simfi jenata. Efti sofia mea. Astea sunt treburi obifnuita
Tntre oameni cdsatorifi. §i privindu-te doar o data, oricine
ar putea sa vada c i nu m-am Tnsurat cu tine pentru ca te-al
pricepe sa cofi sausa gdtefti.
Trecu virful unui fir de iarbS de-a lungul trupuiui el
parguit de soare.
— E fti bucuria viefii mele, bia, f i nu-mi pasa cine
ftie asta.
Cuvintele simple erau un adevarat balsam. Blaze Tfi
ridica ochii spre Hazard, spre parul lui ca o matasoasa
cascada neagra, spre fafa lui cu trasaturi clasice care
exprima o calda afectiune, spre trupul lui zvelt, ce parea
luminos sub razele soarelui.
— Tu e§ti viafa mea, fopti ea, ftiind ca Inima ei nu
grefea.
Pe drumul lor Tnapoi spre coliba, Hazard zambi deseori,
f i replicile lui la comentariile voioase ce i se adresau fura
tot atat de pline de voiofle. Blaze Tfi ascunse fafa, lipindu-
fi-o de umdrul lui puternic f i num ira pafii lui peste
campia Tnverzita.
Femeile care adusesera mancarea chicoteau cand
plecara, cu excepfia unei femei Tnalte f i suple, care se
uita la Blaze cu raceala f i apoi Ti vorbi scurt lui Hazard.
Rispunsul lui fu Tncordat.
— O prietena de-a ta? remarca Blaze dupa plecarea ei.
272
— Din cate se pare, nu, riposta el pufin tulburat.
Digera comentariile provocatoare ale lui Luna-Mica.*
Parea ca unul dintre viteji se laudase ca o va rapi pe Blaze.
Acest soi de bravada era de afteptat Tntr-un grup de tineri
cu sange fierbinte, Tnsa cel mai mult Ti Tngrijora promi-
siunea lui Luna-Mica. Spusese cd avea sd vina sa-l viziteze
Tntr-una din nopfi. Nu era ceva neobif nuit ca amanfii sd
se strecoare pe sub panza corturilor, mai aies vara, f i mai
cu seamd Tn atmosfera Tngdduitoare a vandtorii de vard,
cdnd Tnclinarea spre flirt atingea cote maxi me. Ar fi
refuzat-o, dar nu putea fi sigur cd ea i-ar fi respectat
dorinfele. Mdcar dacd Blaze ar fi Tnfeles toate com p licate
culturii absarokee. Of, la drac ' Avea sd Tnfrunte proble-
mele pe masurd ce vor apdrea. i-oate nu vor ie f i niciodatd
la suprafafd. In orice caz, era imposibil ca el s-o educe Tn
cateva ziie, facand-o sd-§I Tnsufeascd tradifiile unei cuituri
vechi de o mie de ani. A fa cd, nesocotind posibilitatea
ivirii unor probleme, verified largul sortiment de alimente
dispuse Tn fafa lor f i spuse zdmbind:
— Dacd Lund-Micd a preparat aceste mancdruri,
poate cd ar trebui sd avem un gustator de alimente.
— A... o prietena geloasa!
— O fosta prietena, fdcu Hazard corecfia.
Si gustd de probd pufina tocana.
— Daca peste zece minute mai efti Tn viafd, o sd
Tncerc f i eu sd mandnc dintr-asta.
— E-n ordine. ladul nu are nici o furie atat...
— A f adar ai abandonat-o.
— Categoric. Eu iau Tn serios treaba asta cu casdtoria.
Acum, pe langa tocana, gustase alte trei feluri de
mancare.
Blaze T) urmdrea cu o privire apreciativa cum afundd
o lingurd Tntr-o fierturd de fructe.
— Efti un adept al ideii de a trdi periculos. Eu nu m-af
Tncrede nici cat negru sub unghie Tn femeia aceea, zise
cu un zambet nevinovat.
Hazard se uitd fix la ea cdteva clipe, gura zvdcnindu-i
' 273
Susan Johnson
fara sa si-o poati stapani, si apoi se Ia s i s i cadi p<
spate, izbucnind Tn hohote de ras. Rase p in i Ti didun
lacrimile, si Blaze se Tntreba Tngrijorati daca nu cumvj
se contorsiona datoriti unei otrivi cu acfiune rapidi. Ii
cele din urma el se linifti, Tsi Tmpreuna degetele la ceafi
§1 rim ase nemifcat, culcat pe blinurile lucioase.
— Ce era atat de caraghios? Tntrebi Blaze, u§urati
ca-l vedea Tnci teafir §i s in ito s .
— Ironia remarcii tale cu privire la a trii periculos
drigufa mea. Ca §i cum o Tmbucitura mica de mancari
ar putea conta, cand to ati viafa mi-am trait-o pe muchU
de cufit. Si ar trebui si-mi fac griji Tn legituri cu mancareal
Pisicufa mea dulce, efti o scumpa dar nu ftii nimic
despre lume §i nici despre supraviefuire. 1
— Am o suma depusa Tn pistrare, disponibila cand
voi Tmplini douizeci §i unu de ani, §i sunt banii mei, c ii
care pot s i fac ce vreau. l-as putea ajuta pe indienii
absarokee s i supraviefuiasci.
— S-ar putea ca spusele mele s i pari cinice, pisicufo,
dar am mari Tndoieli c i ic e l fond de credit ar putea fi pus
la^dispozifia mea. Oricum nu-l vreau si nici nu-mi trebuie.
Parcelele mele sunt bogate. Acolo se afli destui aur pentru
a-mi acoperi nevoile. Cum se face c i ajungem mereu la
acest subiect, cand tot ce vreau este s i te fin Tn brafe, s i
fac dragoste cu tine f i s i uit deo£amdata totul? Priveftd
— spuse pe un ton dezinvolt, desficand larg brafele -4
n-am murit. Vino sa minanci, prinfesi. Vei avea nevoie
de forfe. Am dat ordine severe s i nu fiu deranjat pani
maine dimineafi. I
Blaze zambi. ]
— Asadar, e ca o lu n i de miere? \
— Ti-ar plicea s i fie o luni de miere? |
Ea dadu din cap Tn semn c i da, nefiind niciodati si gura
daci el nu cumva Ti vorbea Tn zeflemea, fiind siguri doar
de propriile-i sentimente.
— Atunci, lu n i de miere s i fie. D i-m i voie s i te hri^
nesc eu, murmuri el, luind cu degetele lui suple o bucati
274
de carne fripta f i punandu-i-o cu delicatete Tn gura. §i lasa-
ma sd-Ji pieptan parul, fopti Tncet. §i sa am grija de tine.
— Daca faci tu totul, ce se presupune c-ar trebui sa
fac eu? Tntreba Blaze abia auzit.
— Poti avea grija de mine, Tn felul tau foarte personal.
— Atata tot? Nu trebuie sa muncesc?
— A f prefera — murmura el, simtind cum limba ei,
lingandu-i varfurile degetelor, trimitea mesaje fierbinji cat re
creierui lui — sa-fl dedici energia fata de mine Tn alte moduri.
— Ce dragut-. replied Tncet Blaze.
Apoi, luand mana lui Tntr-a ei, o facu sd alunece In jos
f i o puse pe unul din sanii ei.
— ... fiindca la asta md pricep foarte bine.
Da, te pricepi, conveni Hazard, a carui privire
Fncepea sd se aprinda. Foarte bine, Tntr-adevar. Dar mai
Intai mdndnca, prin|esa, fiindca intentionez sd profit pe
tot restul zilei de generozitatea ta fireasca, f i vei avea
nevoie de forfe.
Dupa-amiaza se scurse Tntr-o succesiune de pldceri
care scoasera Tn evidentd toate afinitdtile lor, nici mdcar
o data asediate de demonii discordiei. Ea era insatiabila,
Iar el nu se simtise niciodata atat de bine. Se apropia
seara cand Hazard exclama: Jmbracaminte!”, Tntr-o foapta
brusca, urmata de o Tnjuratura. Sarutand Tn fuga pdrul lui
Blaze, o Tmpinse la o parte fi se rostogoli jos din patul
alcdtuit din piel de bivol. Ducandu-se spre Ufa colibei,
ridica putin.panza f i vorbi scurt, Tn absarokee.
— Cine-i acolo? Tntrebd Blaze pe un ton liniftit.
Uitandu-se peste umdr, el rdspunse:
— Am uitat.
Apoi se Tntoarse iar spre mica deschidere f i continua
sa vorbeasca soptit f i repede Tn absarokee. Ii raspunsera
cateva glasuri femeiefti si o mulfime de chicoteli.
— Haremul tau? vru Blaze sd ftie, rostind cuvintele
cu o dulceata extrema cdnd Hazard lasa usija sd cadd la
loc f I reveni la ea.
— Cu tine, nu am timp pentru harem.
^ 2 7 5 ^
Susan : ° hn5on
— Sau nu ai o asemenea Tnclinatie? i-o mtoarsi
Blaze, Tncalzita de zambetul lui dar Tnca geloasa si avan<
nevoie de asigurari.
— Categoric, se grabi Hazard sa confirme. DoamneU
de afara nu sunt pentru mine — au adus garderoba ta, §
eu am uitat. Cred ca au a§teptat o buna bucata de vreme
a§a ca mi-am cerut scuze. Ai face mai bine sa probez
vesmintele acum.
— Ale cui sunt ve§mintele astea? Tntreba Blaze
nesigura, mirandu-se cum putea fi alcatuita atat de repedc
o garderoba noud.
— Toate sunt noi. Femeile confectioneaza rochii, camasi
mocasini, orice, pentru nego|. Am menfionat ieri ca voianr
sa cumpar Tn dupa-amiaza asta Tmbracaminte pentru tine
Din nefericire, mi-am amintit abia acum un minut.
Intinzand mana sa-si ia pantalonii, Hazard adauga:
— Le voi pofti sa intre.
— Nu!
— Nu? Credeam ca voiai sa ai propriile tale rochii.
— Vreau. Spune-le sa Iase totul f i o sd le probez ma
tarziu.
— Iubita mea, rochiile vor avea nevoie de ajustdri
replica el, tragandu-fi pantalonii §1 petrecand centurs
prin gaici.
— Voi face eu asta.
. El termina de legat Centura §i pe urmd Tntreba calm:
— Te pricepi sd cosi?
— Pdi... cdnd eram mica... Tncepu Blaze.
Hazard se uita Tn jos la ea, §i sesizdnd cum stai
lucrurile, spuse:
— Nu §tii sd co§i.
Blaze ofta si Tsi mu§ca buza inferioard.
— Nu, recunoscu ea.
— In cazul acesta, probabil cd ar trebui sd avem pc
cineva care sa §tie sa coasd §i care sd le ajusteze, ni
crezi? Tntrebd el pe un ton glumet.
— Presupun cd da. Tnsa o persoand pe care n-o
276
cunosc, atrase ea atenfia.
— Tu nu cunosti pe nimeni, iubito.
— Cineva pe care sa n-o cunofti tu.
— Eu le cunosc pe toate.
— Nu asta am vrut sa zic, protesta ea, posomorata.
— Bine, spuse el, Tnfelegdnd Tn cele din urma.
— Cineva Tn varsta, adauga Blaze.
Hazard izbucni Tn ras.
— O sd vad ce pot face.
Cdnd iesi din coliba, le explicd femeilor ca so|ia lui
era rufinoasa fi apoi se apuca sa cumpere toate rochiile,
Tn a fa fel Tncat sa nu jigneasca pe nimeni. Dupd aceea,
le trimise pe toate femeile sa-si vada de treburi, cu
excepfia unei batrane.
Blaze Tsi puse una din camasile din piele de manz ale
lui Hazard f i cand acesta intrd Tn coliba Tmpreuna cu
batrana, ea statea Tn picioare, langa pat. Asa cum era, Tn
picioarele goale, ea Ti aminti lui de un tanar Tmbracat cu
o cdmafd mult prea mare pentru el, dar finuta ei era regala.
Numai Tn ochi i se citea o oarecare nesiguranfa. Hazard i-o
prezenta pe Salcia, explicandu-i ca aceasta era cunoscuta
de-a lungul §i de-a latul preeriei pentru frumusefea
modelelor ei cu pene. Apoi cdra Tnauntru un maldar mare
de rochii Tmpodobite cu franjuri f i alte ornam ental, Tn
timp ce femeile Tfi zambeau timid una alteia.
— Incepe cu astea!
— Crezi ca ai adus destule? Tntreba Blaze ca sa-l
tachineze, Tn vreme ce-fi petrecea usor mainile peste
multimea de vefminte luxoase din piele.
— Ai vrea mai muite, Boston? replica el, cu o sclipire
amuzata Tn ochi. Voi trimite crainicul sa dea de ftire.
— Efti prea risipitor.
— Am o femeie deosebita careia trebuie sa-i fiu pe
plac, spuse el Tntr-o foaptd abia audibila.
— Vrei sa-mi placi? susurd ea, fericita.
— Tntr-o infinitate de moduri, bia-cara, murmura
Hazard, dupa ce vei proba aceste rochii.
— Le probez de fafa cu Salcia? riposta Blaze, sovaind
— Acasa la tine te Tmbraci singura?
— Uneori, ocoli ea un raspuns direct.
— Considera ca acum nu e „uneori“. Te rog.
Stand deoparte, Slacia asistase la scena f i Tnfeleses
in ciuda englezei, ca Dit-chilajash cerea ceva si ca feme
aceasta se opunea. Ochii ei clipira atotcunoscatori car
Hazard Tsi Tnsofi ultimul cuvant categoric cu un zambe
f i Tnainta cu un pas, oferindu-fi serviciile.
— Desenul cu stele este fdcut pentru femeia um
capetenil, Ti explica ea lui Hazard, iar cel cu margele
inspirat dupa un cerb tdnar. Spune-i femeii tale sa
probeze mai Tntai pe astea.
Hazard Ti traduse lui Blaze, puse rochiile pe pat i
scoase la Tndemdna rochia indicata, ornamentata T
fafa f i la spate cu o complicate stea colfuroasd, alcatui
din nenumdrate pene multicolore.
— Simbolul stelei Ti aduce noroc celui care TI poarti
precizd el, oferindu-i-o. Haide, bia, Tncearc-o.
Blaze se trase Tnapoi.
— Ma pui Tntr-o situafie jenanta.
— Nu ai de ce sd te jenezi. Salcia a vazut la viafa i
destule trupuri goale, iar eu... te prefer nudd, zdmbi e
Am fdcut a fa cum ai cerut: le-am spus celorlalte fem<
sd piece. Acum respecta partea ta din Tnfelegere.
Blaze ceda f i, dupd ce Tmbraca prima rochie, pe cat
Salcia o ajusta la umar, Tn talie f i pe folduri, se simfi mj
pufin stanjenita.
— Sofia ta este forte frumoasa, comenta Salcii
Tnsemnand cu o bucatd de piat ia pest
umar._
— Tfi mulfumesc, replied Hazara, repeianau-i lui Blaz
complimentul.
Blaze primise toatd viafa complimente de acest fe
dar nu se ftie de ce, cel de acum era mult mai valoro<
venind din partea acestei batrane care era un membru t
clanulul lui Hazard.
'Blaze, dragosfea mea.
— Cum se zice „mulfumesc“ Tn dialect absarokee?
Tntreba ea.
Si cand Hazard Ti spuse, Blaze repeta cu grija cuvantul.
— Aho-aho, pronunfa ea lent, cu un zambet cald si
ficand o mica reverenfa.
Salcia se Tnclina la randul ei, fi amandoua izbucnira Tn
rSs. Seamana cu Hannah, gandi Blaze, cu inima plina de
bucurie.
Rezemandu-se comod de spatarul Tmpletit din salcie,
Hazard gusta din piin placerea de a asista la fedinfa de
proba. Pana acum nu avusese niciodata prilejul de a o
privi atat de Tndelung pe Blaze. Nu o privise de unul
singur, niciodata atat de Tndelung. A fa ca se desfata Tn
linifte cu frumusefea f i perfecfiunea chipului f i siluetei
lui Blaze. Sub perefii translucizi ai colibei, pieiea ei parea
aurie ca piersica, parul avea strdiucirea aramei. La ordinele
Blementare ale Slaciei, ea se mifca grafios, Tnalfand brafele
pentru a -fi scoate o rochie, aplecandu-fi capul ca sa
fmbrace un vefmSnt ce i se oferea spre probare, undu-
Indu-fi ufor foldurile pentru a face sa-i alunece Tn josul
trupului pieiea moale a unei rochii. Sub Tndrumarile Salciei
era timida, fovaitoare — o revelafie pentru Hazard, care
vazuse la ea mai mult hotarare f i o atitudine poruncitoare.
Aici, Tn tabara de vara, era altfel, mai pufin imperioasa,
mai — oare sa Tndrazneasca ei sa utilizeze cuvantul? —
mai ascultatoare. Si pe urma, acest gand absurd Ti
smulsese un zambet fi, ridicandu-si genele dese, Tntalni
privirea ei pe deasupra capului carunt al Salciei.
Ii facu cu ochiul fi ea surase, Tntre ei trecand un
curent de o Tncantatoare dulceafa.
Dupa probarea mai multor rochii, discutara pufin Tn
contradictoriu Tn legatura cu un decolteu croit prea adanc,
pentru gustul lui Hazard. Fascinata, Salcia urmari disputa,
infelegand doar din cand Tn cand cate un cuvant, dar
^tiind prea bine cum avea sa se sfarfeasca.
— Asta nu este ceea ce trebuie, spuse Hazard,
racandu-i semn Salciei s-o dea la o parte.
Susan Johnson
— Stai o clipa, o refinu Blaze printr-un gest pe batrana
Mie fmi place asta. Garnitura de margele pare fluida, ata
e de densa. Si-mi plac culorile.
Era o piele crem, atragatoare, cu suplefea catlfelel, §
garnitura de margele albastre f i verzi radla in desenc
unduioase care, pornind de la decolteul adanc, s<
largeau treptat.
— Eu am spus nu.
— Nu vorbi cu mine pe tonul asta.
Hazard se stapani, renunfand la poruncile autoritare.
— fmi pare rau, bia, pdstreaz-o daca doref ti.
Dar cdnd i se adresd Salciei, dupd ce rochia fuses<
probata, adaugd numai pentru ea, in dialect absarokee:
— Pe asta sd n-o aduci Tnapoi.
Salcia Tfi exprima acordul ddnd din cap. Dit-chilajasl
Tnvinsese. Dar Ti recunoscu femeii merltele ei. Femeia fafa
palidd Ti finuse piept lui Dit-chilajash tot atdt de vitejefte ci
un barbat. Nu avea sd Tnvingd el Tntotdeauna, ftia ea asta
Nu cu aceasta femeie cu pdrul ca flacdra. Salcia o cunos
cuse pe prima sofie a lui Hazard Tncd din primele ziie aU
copildriei, fl confecfionase rochia de mlreasd; vazuse cun
tanara pereche crescuse Tmpreund, o ajutase pe Aripd-de
Corb cdnd aceasta zdcea pe moarte. Relafia pe care <
vazuse astazi era cu totul altfel, ca f I cum Puma-Neagri
fi-ar fi gdsit egalul, nu numai partenera de dragoste. S<
Tntreba cum avea sa fie pruncul ndscut din astfel dc
pdrinfi. Fafa-palida era gravidd — ceva evident daca ftia
ce indicii sa caufi. Oare is-bia shibidam Dit-chilajash (Hazard
Puma-Neagra) stia asta?

Dupa ce se strecurasera spre rau sd se scalde, Hazarc


f i Blaze stdteau culcafi sub sdlcii fi-i ascultau pe tiner
cantand din fluier serenade iubitelor lor. Melodiile se
suprapuneau altor melodii, notele Tngemanandu-se Tn aeru
cald al nopfii Tnstelate.
— Efti fericit? TI Tntrebd Blaze, deodata.
280 W
.
'Blaze, dragostea mea.
— Ce-I asta, un test?
Nu putea sa-i vada Tn bezna colibei, dar fi simfi in
gias zambetul. Cand ea il ciupi, Hazard doar scanci ufor,
apoi, Tn Tntuneric recunoscu:
— Da, sunt fericit. Dar tu, bia-cara? vru la randu-i sa
ftie. ifj place tabara noastra de vara?
— imi place totul. Este perfect. Tu e fti perfect.
Comportamentul lui era mai bun ca niciodata, voiofia fi
mulfumirea manifestdndu-i-se Tn mod firesc. Hazard Tfi
tncantase noua „sofle” pe toata durata acelei ziie de
lenevie. O zi rezervata numai pentru ei, o zi Tn care lumea
Tntreagd fusese finutd la distanfa.
Auzindu-i raspunsul plin de entuziasm, el rase Tncet.
— Si ce s-ar Tntampla, pisicufo, daca aceasta perfec-
flune ar fi invadata maine de lumea exterioara? Tot fi-ar
mai pldcea?
— Desigur. Atata vreme cat tu efti cu mine, raspunse
ea cu o emofie sincera f i infinita, care pe el TI fermeca si
TI descumpani totodata.
— Asta Tnseamna ca maine vei merge la vanatoarea
de bivoli?
— ParticipS f i aite femei?
— Unele da.
— Ce ghinion! Acum pot sa spun ca mi-ar face placere,
fi ca oricum as fi mers, dar afa suna mai degraba
politicos decdt ca o insistenfa dezagreabila.
— Suna de parea voi avea o umbra nedezlipita de mine.
O finea strans Tmbrafifata f i se gandea cat de mult se
schimbase viafa lui de cand o Tntalnise.
— in general, asta-i ideea, replica Blaze cu voiofie.
Am voie sa te sarut Tn public?
— Ar ajuta la ceva daca a f spune nu?
— La nimic.
— Presimt ca se va aiege prafui de demnitatea mea.
— Cu atat mai bine. Demnitatea — zise ea cu f iretenie
— este o noflune cdreia i se acorda prea multa importanfd.
— A f putea mdcar sd-fi recomand o oarecare dis-
Susan Johnson
crejie? Tntreba el, amuzandu-se.
— Tmi poji recomanda tot ce poftesti, replica Blaze p
un ton plin de dulcea|a.
— Face impresia ca si capetenia absarokee are ui
fef, zise el, chicotind.
— Ai putea spune f i afa, admise Blaze, cu un zambe
partial rautacios dar Tn Tntregime feminin.
El Tfi lasa palmele sa alunece lenef de-a lungul spinar
ei f i o trase mai aproape. Tn probleme de dragoste, e
putea sa-l conduct liniftita, cu binecuvantarea lui. ^
asta Ti f i spuse.
— Nu ma gdndisem la un roi atdt de circumspect.
— Tmi Tnchipuiam ca e posibil sa nu te fi gandit, replic
el, plin de politefe f i tact. Poate ca ar trebui sa revenir
la discufia despre vdnatoarea de bivoli.
— Lafule!
— Diplomat, o contrazise el, cu un gias Tn care s
simjea caldura. Niciodata nu mi-ar trece prin minte s
ndruiesc aceasta Tncantatoare relate...
§i schimba subiectul Tntr-un mod pe care fi-l perfec
tionase cu multi ani Tn urma.

Capitolul 25
A doua zi dimineafa se gasira vefmintele potriviti
pentru Blaze, f i atat ea cat f i alte iubite f i sofii „deosebite
Tncalecara pe poneii de pre| ai iubifilor lor, Tndreptandu-si
catre terenul de vanatoare. Barbatii nu-fi calareau nicic
data caii pana ce nu Tncepea vanatoarea propriu-zisa
pentru a-i menfine cu forte proaspete; femeile, a caro
povara nu apdsa greu pe spinarile lor, nu oboseau aceli
animale puternice.
Mersera de-a lungul Paraului Sagetii, la umbra plopilo
tremuratori. La addpostul arborilor Tnalfi era racoare
soarele abia Tncepandu-si calatoria pe bolta cereascs
Cireada paftea chiar la sud de „Stanca-fara-nici-o-treca
toare”, la o departare de o ora de cdiarit rapid, in pasul
domoh de acum, drumul avea sa dureze de doua ori pe
atat. Lup-Razvrdtit f i iubita lui actuals cdldreau imediat
ma intea lui Blaze si a lui Hazard, Tntr-un fir de calSrefi ce
se Tntindea pe mai bine de o mila.
In vreme ce vanatorii f i Tnsotitoarele lor Tnaintau Tncet
de-a lungul paraului ferpuitor, tinerii viteji, cu tmpurile
lipsite de vefminte f i expuse vederii, goneau pe langa
procesiune, demostrandu-f i iscusin|a la caiarit sub ochii
lubitelor f i amantelor lor. Era cea mai spectaculoasa
manifestare ecvestra pe care-o vazuse Blaze vreodata. Intro
fracfiune de secunda, ei sareau cu ufurinja jos de pe cai,
apoi din nou pe el, in vreme ce poneii lor galopau cu toata
viteza. Agili ca nifte acrobafi, se balansau Ufor stand Tn
picioare pe caii lor iu|i, se agajau fara efort sub pantecele
poneilor Tn plina goana.
Un razboinic musculos f i sprinten exec uta o „ rot ire
mare” pe spinarea calului sSu, aluneca TncS o data cu
gra|ie, ISsandu-se cdlare pe el fi, evitSnd doar cu vreun
metru f i jumatate o coliziune cu Peta, Tfi alinie alSturi de
aceasta animalul focos.
— Be-se-che-waak, Dit-chilajash (Imi place femeia,
Hazard), striga el peste umar, Tndepartandu-se apoi Tn
galopul calului.
RSsucindu-fi trupul pe jum&tate, Lup-Razvratit,
zambind manzefte, spuse Tn absarokee:
— Vad ca Duh-de-Vultur este Tn forma lui obif nuita.
— Cineva va trebui sa-i dea o lecfie Tntr-o buna zi,
replied Hazard, moduldndu-fi cu grija tonul.
— Ziua aceea poate sosi mai curand decdt T|i Tnchipui,
zise Lup-Rdzvratlt, al cdrui zambet slab fu Tnlocuit de un
ranjet. Luna-Micd zlce...
— Am auzit deja, Ti reteza Hazard vorba.
— Pentru tine este o situate noud. Cum te sim|i?
— Despre ce-i vorba? Tntrerupse Blaze schimbul de
cuvinte, scutindu-l pe Hazard de necesitatea de a -f i sonda
sentimentele pe care He trezea aceastd noud experienfd.
' §5^283$^
Susan Johnson
Tntotdeauna facuse §i el curte femeilor Tntocmai a§
cum procedase astazi Duh-de-Vultur, sub ochii clanuli
lor. Acum, cea careia i se faceau avansuri era feme!
lui, §i el se afia Tn defensiva.
— Joaca de baie|andri. Le place sa arate ce po|
explica Hazard cu dezinvoltura.
Dar sistemele lui de apirare teritoriala erau Tn alerta;
— Asa cum obi§nuiai sa faci si tu? TI necaji Lup
Razvratit.
— Vorbesti prea mult, bombani Hazard.
Dupa o bucata de drum, Hazard !n§irui o lista di
instructiuni menite sa asigure securitatea lui Blaze.
— De Tndata ce cireada o ia din loc, nu o mai po|i opr
Poate parea mare| si spectaculos daca n-ai mai vazut pan;
acum a§a ceva, dar oricine se afia Tn drumul ei, chiar si I;
distanja, este ca si mort. Nu face prostii si nu-Ji asumi
nici un rise.
— Arat eu ca o persoana capabila sa intre calare Tntrs
cireada de bivoli? riposta Blaze cu oarecare indignare
dupa ce, pe durata a aproape cinci mile, ascultase ci
rdbdare monologul plin de instruc|iuni al lui Hazard.
— Din experien^a mea, printesa, Ti spuse pe un toi
amical, trag concluzia ca e§ti Tn stare sa faci orice \\-a
pune Tn minte.
— Posibil, admise Blaze cu bunavointa, dar nu ma sim
Tnclinata sa ma iau la Tntrecere cu o cireada de bivoli.
— Ma simt u§urat auzind ce spui.
— Si nici nu jupoi bivoli.
El izbucni Tn ras.
— Asta ar putea sa te faca sa devii sarbatoriti
Boston-ului, draga mea. Poate ca ar trebui sa Tncerci.
Privirea crunta pe care i-o arunca ea TI Tndemna s;
adaugerepede:
— Nu-|i face griji, iubito. Spre deosebire de alte triburi
la noi jupuirea bivolilor nu este o Tndeletnicire femeiasca
Barbafii ucid, jupoaie, Tmpart bivolul si TI aduc Tn tabara
Abia apoi ar deveni problema ta.
Q f r 284
^Blaze, dragostea mea.
— Unde gasesc o tigaie atat de mare?
—■
- § i la urma urmei, se grabi el sa se corecteze, amin-
tindu-si cum gatea ea si nefiind prea sigur daca remarca
ei fusese spusa in serios, sunt sigur ca ne putem face §i
alte planuri.
— Acum eu sunt cea care ma simt usuratd, raspunse
Blaze razand, si amandoi Tsi continuara drumul mai linistifi.

Cand caiare|ii ajunsera la departare de o mila fafa de


bivoli, Tnceta orice discutie. Bivolii, ca majoritatea patru-
pedelor, adulmecau mirosurile dupd vdnt, dar f i auzul lor
era foarte bun, a§a cd poneii si calarefii faceau cat mai
putin zgomot posibil, Tn timp ce se apropiau. Dupa ce
parcursera Tncd o jumatate de mild, cerceta§ul se urea pe o
movild, semnaland cu pelerina lui. Asta Tnsemna cd
cireada era vizibild. Semnalul Ti facuse pe tofi sd se Tmpra§tie
Tn teren. Coborand de pe calul sau, Hazard T§i scoase
cama§a si pantalonii din piele. Fara zgomot, el §i Blaze
fdcura schimb de cai, §i sarutand-o u§or, el Tncalecd pe
poneiul lui specializat Tn vdndtoarea de bivoli. Cercetasul
de pe movila T§i roti de doua ori mantaua Tn jurul capului,
apoi o lasa sd cada. Tnainte ca ea sd atinga pamantul, tofi
caii vdnatorii goneau, lasand Tn iarba din urma lor mici
nori de praf. Calul tdrcat al lui Hazard, Tmpodobit cu pene
prinse Tn coadd §i pe cre§tet, nu se mai Idsa stdpdnit cdnd
simti mirosul cornutelor §1, fdrd a astepta vreun Tndemn, se
napusti ca vantul spre cireada. Tn varful colinei, bivolii —
Tn numar de aproximativ doua mji — puteau fi vazu|i acum
pe pa§une pascand rdspdnditi. Tnainte ca norii de praf sa
Tnceapa sd se Tnalfe, Blaze zdri o imagine fugard a lui
Hazard Tmpu§cand primul lui bivol. Se apleca, lipit de gatul
calului, cu varfurile picioarelor prinse sub pantecele
animalului pentru a-§i menfine echilibrul, tragand cu o
singura mdnd..
O ord mai tdrziu, praful se afternuse peste iarba
campiei, §i sute de bivoli morfl zdceau Tmpra§tiati cat
J Susan Johnson

vedeai cu ochii. Atunci femeiie, Tmpreuna cu baiefii mj


nevdrstnici f i cu batranii se Tndreptard cdlare intr-acolc
conducand caii de povara. Blaze TI gdsi pe Hazard la i
departare de o mild, taind Tn bucafi o bivoliia grasa. Catevi
halci mari de carne erau deja stivuite pe pieiea pe care i
jupuise.
— Treaba asta ar mai putea dura o vreme, bombar
el, azvarlind pe piele Tnca o bucata enorma de carne. A
face mai bine sa te Tnapoiezi Tn tabard.
— Ca$i ai de taiat?
— AmTmpufcat cinci, dar unchii mei se ocupa de trc
dintre ei. Imi va mai lua do u i ore.
Soarele era torid. Trupul gol al lui Hazard, purtdn<
doar o panza Tnfafurata Tn jurul falelor, lucea de sudoare.
— De ce nu pleci din soare? Ti propuse el lui Blaze
sufland ca sa-§i dea la o parte o §uvi|a de pdr ce-i caiusi
peste ochi.
— Nu ma supara soarele, replied Blaze, sarind jos di
pe Peta.
— Societatea bostoniand n-ar aproba pieiea ta cafenie.
— Nu md due Tnapoi, a§a cd pot sd ma fac cat di
cafenie poftesc.
Hazard nu raspunse §i T§i relua treaba. Singurul lucri
la care se gdndea era pldcerea pe care i-o produce;
faptul cd ea ramdnea langa el.
— M-ai auzit? Tntreba Blaze, Idsandu-se sd cada p<
iarbd, mifcarea fiindu-i Tnso|itd de fofnetul franjurilo
Tmpodobite cu margele.
Cu|itul lui Hazard se opri. Intorcand pe jumatati
capul, el se uita la ea pe sub genele-i negre.
— dacd tatal tau e de altd parere, ori poate mami
ta, sau Yancy Strahan?
— Tu vrei sd md Tntorc la Boston?
— §tii cd nu md pot gandi la ceea ce vreau eu. Trebuii
sd am grijd de parcela mea f I de poporul meu.
Nu era raspunsul dorit de ea, dar nu era nici negativ.
— §i neluand Tn considerare aceste probleme?.,
Insista ea, Tmpinsa de un impuls sponfan, vocea devenin-
du-i dintr-o data timida, deoarece niclodatd Tn viafa ei
rdsfafata nu dorise ceva cu atdta ardoare. '
— Daca nu finem seama de aceste probleme, nu
|lnem seama de Tntreaga lume, bia.
— Spune doar ca am putea.
— O lume de vis, zise el zambind cu indulgenfa. La
asta te referi?
— Da. Spune, Hazard, atunci ce-ai face? TI Tntreba ea.
, — Atunci, pisicufa mea dulce, fopti el, as vrea sd te am
cu mine. Tn lumea mea de vis, niciodatd n-af concepe s i
trdiesc fara tine.
— O sa se realizeze, replied Blaze fericita, cu un
ontuziasm de nestavilit. Ai rabdare f i o sa vezi.
— A fa cum s-a Tntamplat Tntotdeauna pentru rasfafata
domnifoara Braddock? Tntreba Hazard calm.
— Tntocmai afa, Tncuviinfa Blaze cu impetuozitate.
Si purtata de fericire, se arunca Tntr-un vartej de franjuri
•supra lui Hazard. Tl r&sturna pe spate, cazdnd peste trupul
lui cu mainile f i brafele larg desficute, fi-l saruta nebu-
nefte, nepasandu-i de ceilalfi, ftiind doar cd el era Tntregul
bI univers. '
Reac|iile lui devenind rapid necontrolabile pe masura
ce trupul catifelat al lui Blaze se Tmpingea Tntr-al lui, Hazard
HTnapoie sarutarile. Zambind, razand f i sarutandu-se, se
rostogoleau ca doi cafelufi care se joacd, mireasma proas-
pata a ierbii strivite desfitandu-le narile ca un parfum.
— Efti o ispititoare distragere de la munca, sopti
Hazard dupddipe Tndelungate, abia mai putand respira.
Pozi|iiie le erau acum inversate, trupul lui lucind de
transpira|ie ajungdnd deasupra ei.
— Dar... vru el sd continue.
— Dar ce? Tntreba Blaze gafaind, deoarece zvarcolirea
lor jucaufa o facuse f i pe ea sa-fi piardd suflul.
— Dar furnicile or sd manance cei doi bivoli pe care
Be presupune c-ar trebui sd-i hdeuiese eu. -
— Nu zdu? murmura Blaze pusa pe joacd.
287
Susan Johnson
— Tfi dau cuvantul meu de onoare. Poate o amanare de.;
— De o ora socotind din clipa asta?
Hazard arunca o privire rapidd asupra spre cele dot
carcase pe care trebuia sa le termine de taiat.
— Sa zicem doua, f i Tfi voi arata un loc liniftit, c
maluri acoperite de mufchi, nu prea departe de aici.
— De acord, zise ea, cu un zambet larg. Lasa-ma s
te ajut.
— Dacd ma ajufi, o sa dureze trei ore.
— N-o sd ridic un deget, se Tnvoi repede Blaze.
Jupuind cel de-al dollea bivol, Hazard stabili un no
record.

Capitolui26
Mersera calare pana la o spdrtura abrupta a terenuli
la o departare de cdteva mile, unde podiful acoperit d
iarba era despicat de o prdpastie addncd strdjuitd la intrat
de un ddmb Tnalt, asemandtor cu un turn. Cdnd desti
lecara, furd imediat rdcorifi de panta umbrita, napddit
de un frunzif des si de lastarif, precum f i de arbor
Tnciinafi care aproape se prdbufisera tn josul dambuli
§i pe pere|ii prapastiei.
— Afteapta, spuse Hazard, conducand caii prin las
rif ul sal batic si Tntunecos, Tnainte de a reveni la Blaze.
Lumina soarelui, de un galben auriu §1 palid, Tfi gdse
drum prin bolta verde de deasupra capetelor lor, razbi
tand Tn fa fii pafnice f i luminoase. Trecura fdrd zgomc
prin acea vegetafie tdcutd f i rertild, plind de viafa, parfumi
plantelor salbatice Tnflorite f i al aninilor Tnmuguri
pdtrunzandu-le Tn nari. Tinand-o de mana pe Blaze, ca s-
ghideze prin ciudatul drum pe sub stdncd, Hazard se ult
la ea zambind. §i Tn clipa urmdtoare dadu la o parte o ramur
de prun Tncarcata cu flori f i o invitd sd treacd Tnainte.
Blaze pafi Tntr-o micd pajifte; orientata spre sud, !
dragostea

Tnconjurata de arbori de cenusa' si plopi tremuratori —


un soi de paradis luxuriant. Doi ciresi Tncadrau accesul la
un lac mare si limpede care se Tntindea spre est, scur-
gandu-se peste o ridicatura stancoasd Tmbracatd Tn
muschi. Pasarelele cantatoare §i sturzii ciripeau deasupra
capului. Era o priveliste unica, frumoasaca o bijuterie.
— Ti-ar placea sa Tnofi? Tntreba Hazard. BineTnfeles,
adauga el ca s-o tachineze pe Blaze, numai daca nu cumva
te excita vederea sdngelui.
Trupul lui bronzat §i lucios, gol pana la panza ce-i
Tncingea §oldurile, era manjit cu singe de bivol.
— Noi, debutantele din Boston — replica Blaze pe un
ton ironic §i cu o sclipire Tn ochi — am fost Tntotdeauna
fnvajate sa le cerem barbafilor sa-si spele sangele de
macelarie de pe trup Tnainte de a face dragoste. Este
regula numarul doi.
— Si care-i regula numarul unu — Tntreba el sarcastic,
Tn aceasta ierarhie a etichetei?
— Sa-fi scofi mai Tntai rochia, Tn cazul Tn care
Tnsofitorul tau nu respecta regula numarul doi, susura ea
dulce, Tnsofindu-f i vorbele de un zambet vesel.
— §i tu te coniormezl acestui protocol fascinant?
murmura el cu glasul mangaietor ca matasea si Tnaintand
spre ea.
— Binelnfeles, replied Blaze cu prefacuta sfiala, tragan-
du-si rochia peste cap §i lasand-o sa-i cada la picioare.
Ochii negri ai lui Hazard se Tnfierbantara. Blaze Tfi finea
drept trupul zvelt, sanii ei ridicandu-se ca niste ofrande
ce afteptau sd fie atinse.
— Vino aici, murmurd el.
— E de nemchlpuit sd Tncalcam regulile, domnule,
riposta ea, adresandu-i un zambet malifios. Md voi duce
sa Tnot.
Ea era deja Tn apa cdnd Ti strigd:

' Arbore de cenusa (bot.): copac de pddure din neamul frasinului,


cu coaja cenu§iu-arginti^ (n.t.) ^
Su5an John5° n
— Te provoc la Tntrecere pani la malul celals
Tnvingatorul caftigi...
Hazard Tfi dezlegi la iufeali curelele din piele net
gasita care-i refinea panza din jurul falelor cand <
plonji sub apa.
— Ce castiga Tnvingatorul? strigi el cand Blaze ie
din nou la suprafafi, peste cafiva metri mai Tncolo.
— Pe tine! Ti raspunse ea, tot strigand.
— §i daca Tnvingatorul sunt eu? contraataca i
azvarlindu-fi din picioare mocasinii.
Zambetul ei fu vizibil chiar si de la depirtarea aceea
— Nu vei Tnvinge! striga, vaslind cu brafele pe si
apa cu o precizie plini de grafie §i disparand din veden
Cand peste cateva secunde el sparse luciul ap<
avea un avans de jumatate de lac fafa de Hazard, ca
aluneca prin apa Tn spatele ei, cu m ifc iri puternic
Hazard vazu ca ea era o Tnotatoare de prim ordin, §i de
el caftiga Tn mod continuu teren, apropiindu-se de ea,
doi nu erau adversari cu forfe prea inegale. Ea despU
apa ca ffichiul unui bici, §i abia cand nu mai aveau mi
pana la malul opus reu§i Hazard sa o ajunga din urma.
— O sa pierzi, spuse el, scuturand din cap ca sa-
Tndeparteze parul cazut peste fafa.
4 Ea nu raspunse, mulfumindu-se sa zambeasca, ap
se cufunda fulgerator sub apa si sprinta catre mai cu
bataie dinamica a picioarelor, care lasa Tn urma ei o da
spumoasci. El o imita printr-un plonjon taios ca un brici i
izbind f i el apa cu picioarele lui puternice doar cu cafr
metri Tnainte de mai, ajunse, galant, cu o diferenfa <
cateva secunde pe locul doi, Idsandu-se sa cadi lan<
ea, pe malul Tmbricat Tn mufchi.
— Ai pierdut, declari ea radioasi,gafaind.
V iz in d -o cum zace v lig u iti pe pim ant, cu fa
Tntoarsi spre a lui, Hazard Tfi spuse Tn gand c i obraz
ei catifelat, apisat pe mufchiul verde ca smaraldt
sem ina cu o m itase pusi pe catifea.
— Efti o Tnotitoare al dracului de buni, Bosto
'Blaze, dragostea mea.
comenta Hazard zambind, el Tnsufi respirand sacadat.
Pentru o femeie, adauga, un amuzament strengaresc
strecurdndu-i-se Tn cuvinte.
— Pentru o femeie? izbucni ea. Asta o sa te coste,
dragul meu!
— Care-i costul? Tntreba el, rostogolindu-fi spre ea
trupulgol si privind-o cu o expresie ftrengareasca.
— Tnfelegerea noastrd a fost cd acela care va Tnvinge
te va cdftiga pe tine. Am Tnvins eu. Acum fue§ti al meu.
— S-a pus vreodatd asta la Tndoiala? zise el Tn gluma.
— Trebuie sd faci tot ce vreau eu.
— Pldcerea e a mea, stdpdnd, murmurd el.
Privirea aluneca pe trupul ei, dorin|a crescdndu-i.
— Pentru Tnceput, vino aici f i sdrutd-md, porunci ea.
Sdltandu-fi trunchiul f i sprijinindu-se Tntr-un cot, el
se apleca f i se supuse poruncii.
— Nu-i rau, remarcd ea gandltoare, peste cdteva clipe,
ca f i cum ar fi avut un etalon interior de apreciere a
calitdfii.
Buzele i se Tntredeschisera Tntr-un surds rdutdcios
cdnd ceru:
— incd o datd!
De asta-datd, sarutul lui fu prelungit, dar aproape
cast. Nu o atinsese cu mdlnile.
— Se va Tmbundtafi prin practicd? Tntreba ea cu
nonfalan|a.
— Nu putem decdt sd speram, stdpdnd, replied el
firet. Cu cooperarea stdpdnei, desigur.
— Chiar dacd m -af hotari sd nu cooperez, rosti ea cu
blandefe, trebuie sa faci a fa cum spun eu. Totul.
— Ce drdguj! exclamd Hazard. Niciodatd n-am mai
fdcut a fa ceva pand acum.
— Efti sclavul meu, Hazard.
— Tmi vine f l mie rdndul, Tn acest joc fermecator?
— Nu, dragule, nu se admite decdt un singur
;astigator. Acum ridicd-te Tn picioare.
El se ridicd.
& 291
— Masturbeaza-te, ordona ea.
— Chiar trebuie?
— Trebuie, afirma ea apasat. Efti sclavul meu.
Cu o usoara Tnalfare din umeri si cu un zambet slat
el se conforma. Degetul lui mare si celelalte degete i s
Tnchisera Tn jurul penisului si, cu o lenta miscare d
alunecare a mainii lui suple, adauga erecfiei sale o nou
dimensiune. Blaze urmarea frumoasa lui lungime cres
canda si simfea tremurul unui fior de caldura coborandu
de-a lungul sirii spinarii.
Apoi el se contorsiona, petrecandu-si degetele prin pari
negru si umed, Tnconvoindu-si spinarea, ca un gladiatc
adulat prezentandu-se spectatorilor sau ca un splendid osta
din garda unui palat, care a fost remarcat si se bucura d
favoruri datorita frumusefii si dimensiunilor sale.
— Tfi place? o Tntreba pe Blaze, lasandu-f i brafele sa
cada cu grafie pe langa trup.
— Cred ca acum mi-ar placea sa te Tncalzesc, spus
ea cu un gias scazut, ca un suflu. Vino aici.
El se Tndrepta spre ea ca o mare puma neagra; trupi
lui sprinten §i cu muscuiatura perfecta, cu o erecti
superba i se oferea ei. Stand aproape de ea, aftepta T
linifte, jucand jocul ei cu obifnuitul lui farmec seducato
Dar cdnd buzele ei TI atinsera f i gura ei Tntredeschisa s
Tnchise Tn jurul lui, limba ei calda hoinarind delica
autocontrolul lui ceda fi el tremura usor.
Ridicandu-f i o clipa privirea, ea Tntreba Tn foapta:
— Sa te mai sdrut? Ti place vasalului meu?
— Tot atat pe cat Tmi place sa respir, murmura el.
Si petrecandu-fi degetele prin pdrul ei, o trase Tnapo
Tn scurt timp, propriile dorinfe ale lui Blaze fura pe masui
dovezii Tntarite a nevoii lui Hazard, fi ea simfi cum caldur
se aduna, fierbinte ca flacara, Tn Tnsufi miezul ei vibrant
Departandu-se de el, ea Tfi ridica ochii cu gene dese
— Cred ca mi-ar placea sa te simt Tnauntrul meu, ros
lent, fafa Tmbujorandu-i-se ca focul care-i biciuia simfurile
— Ti-ar placea Tn picioare, stapdna, sau acolo... unc
te afli?
— Aici, sopti ea, cu ochii pe jumatate Tnchifi,
lasandu-se pe spate.
Ingenunchind Tn fata ei, Hazard Ti desficu picioarele,
fmpingandu-le cu blandefe.
— Efti foarte buna, stipani, pentru slujitorul ocazional,
§opti el, alunecand cu palmeie lui calde Tn susul picioa-
relor ei zvelte, mainile pirandu-i de un cafeniu Tnchis Tn
contrast cu pieiea ei palida.
— M-am rizgandit, declara ea cand degetele lui Tncinse
ii at insera coapsele, defi respiratia i se accelerase. Nu
mai am chef.
— Prinfesi din Boston, spuse Hazard abia auzit,
gustand fiecare cuvant Tn parte, te vei trezi Tn fafa unei
revolte a sclavilor daca nu-fi reconsideri decizia.
Blaze Tnalfi usor dintr-un singur umar.
— Ei, bine, Tn cazul acesta, poate pufin, se Tndura ea
cu mirinimie, de parea i-ar fi acordat o favoare.
— Pufin... adici afa, stapana? Tntreba el Tn fo a p ti,
inaintand cu mainile, sa atinga miezul cald al dorinfei ei.
— Mmmm!...
— §i afa?
Aluneci Tnauntrul ei, cu doi centimetri afafatori. Cdnd
trupul tare al lui Hazard o a pasa cu spatele de mufchi,
jrmand-o si el, ochii ei se Tnchisera. Tl simtea cum Tncepe
sa o umple, f i placerea Ti inunda mintea asemenea
/isurilor carora le da naftere opiul.
— §i acum, stapand, spuse el taraganandu-fi lenes
:uvintele f i retragandu-se pufin, atata ajunge.
Ochii lui Blaze se deschisera brusc.
— Nu! protests ea, Tntinzand mainile spre el.
Indatoritor, Hazard se lasa iar Tn jos, patrunzSnd-o
jdanc, simfind-o strans Tn jurul lui, auzind fip itu l ei
nabuf it. §i atunci el se retrase din nou.
— Mai vrei, stSpanS? Tntreba cu gias raguf it.
— Da... raspunse ea, mifcandu-fi foldurile ca si-1
simti ei. Ah, da!
Susan Johnson
— Atunci, bia-cara, fopti el atingandu-fi buzele de ale e
sclavul devine stdpan. Nu cred cd eu vreau mai mul
Poate mai tarziu.
Si se trase Tnapoi infinit de putin.
— Hazard! 0 sa pun sa fii Tmpufcat!
— Nu chiar acum. N-ai face afa ceva, replica el Ti
foaptd, alunecand iarTnauntru.
— Dar dupa asta afa voi face, riposta ea, cu un icnet
— §i ce va face Inalfimea Ta mdine, o tachina el, can
micul tdu trup Tnfierbantat va Tncepe sa planga... cand T
vei amlnti cum ma sim|eai Tnduntrul tau...
— Voi gdsi pe altcineva, abia sufla ea, bosumflata.
— Dar va fti el sa te atinga aici... §i aici? Va fti el c
sanii tdi pa Ipita cand Ti muse doar atat de tare? Nu pre
tare... — spuse Hazard peste cateva clipe, alunecand c
gura peste celalalt sfarc Tntarit al ei — dar Tndeajuns d
tare.
§i dinfii lui se stransera ufor peste unul din varfuril
trandafirii.
— Te rog, Jon. Nu md chinui. Vreau sd te simt.
— A§a? Tntreba el.
— Da, suspina ea.
— §i a§a?
Mainile lui alunecara sub fesele ei adorabile fi o ridicari
pentru ca ea sd-l Tntdmpine. Valul de extaz o coplesi.
— In cazul acesta, Boston, tu efti cea care trebuie s
facd ceea ce p se spune, altminteri nu-fi voi da ceea ce vrei.
— Hazard, implora ea abia auzit. Vrei sd te rog?
— Dumnezeule, nu! protesta el cu sinceritate. Vrea
numai sd-fi fii sdnii Tn sus, ca sa-i sarut. Nu sunt destu
de aproape de mine.
Ea nu se mifed.
— Cred cd o sd md due sd Tnot.
Trdgdndu-se Tnapoi, el rdmase stdnd Tn fezut.
Mdinile lui Blaze se ridicard f i Tmpinserd Tn sus san
rotunzl f i generofi, Tn a fa fel Tncdt sd stea oferifi ci
vdrfurile Tnalfate, sfdrcurlle fiind scoase Tn evidenfd.
294
— Afa e mai bine, prin|esa, murmura Hazard,
iprobator. Pe care sa-l sarut mai Tntai?
Ochii ei nu Tndrazneau sa-j Tntalneasca privirea.
— Uita-te la mine, scumpo. Pe acesta? Tntreba Hazard
fncet, aplecandu-se fi dand unuia din varfurile umflate
Un usor bobarnac.
Sanul ei se agita si Blaze gemu, mifcandu-fi soldurile
ca sa Tntampine caldura care cobora Tn spirale navalnice.
— Sau pe acesta?
Si gura lui Hazard se Tnchise pe celalalt stare umflat
f I TI supse cu delicatete. Isi strecura o mana Tntre coapsele
•I §i explora lent, Tn vreme ce cealalta excita sfarcul
celuilalt san al ei. Se juca f i o mangaie pana cand, cu gura
fntredeschisa, ea scoase un mic strigat, ce rasuna adanc
fn gatlejul ei, fi Tntinse bratele sa i se agate de umeri,
Infingandu-si unghiile Tn pieiea lui.
— Efti gata sa ma primefti, iubito? fopti el, Tndepar-
Idndu-i cu blandete mainile de pe umerii lui fi punandu-i-ie
pe langa trup.
Ea Tfi Tnalta privirile spre el, cu ochi Tn care ardea un
foe mocnlt.
— Efti pregatita pentru mine? Trece-ti ufor un deget
peste carnea ta trandafirie fi ispititoare fi spune-mi.
Blaze ezita.
— Trebuie s-o faci, draga, altminteri n-am sa ftiu,
nsista el cu glasul pe jumatate aspru, pe jumatate bland.
Inchizand ochii, Blaze aluneca delicat cu degetul
seste fragezimea umeda fi gemu cand provoca astfel
tguduitorui val de dorintd.
— Inca o datd, fopti Hazard, urmdrind cum lichidul
;atifelat picura lent peste degetele subtiri.
Si cand se supuse, ea se cutremura.
— Cred, spuse el foarte Tncet, ridicandu-i mana fi
itrecurandu-fi Tn gura degetul ei ud... ca efti gata.
Gustui ei semana cu acela patrunzator al unui fruct
i&lbatic, fi el nu^mai putea sd aftepte. O saruta, fi ea TI
idruta cu patimd, nemaiftiind nimic Tn afara de senzatia
Susan Johnson
ce depafea limitele suportabilului. Micile ei explozii Tnc
pura pe masura ce el patrundea meet Tn ea, si el rama
liniftit f i rabdator Tnauntrul ei pani cand se stinse c
din urma val Tncantator de placere. Atunci o saruta blan
a fa cum siruta soarele de primavara mugurii noi, vei
f i fragezi, fi inima lui puternica Tn care risuna iubirea
dorinfa, Ti purta pe amandoi Tn paradis.
Pe urm i, Hazard se ridica Tn capul oaseior. Intinzai
mana, prinse cu blandete un fluture Tn cduful palmelor,
purta Tn mainile Tnchise fi-l puse cu delicatete pe pantecc
alb f i neted al lui Blaze. Senzatia asemdndtoare cu atinger
unei pene o facu sa deschida ochii. Vdzu pretioasa fapti
ca o licarire de aur. Era galben cu negru fi avea aripi mari
fragile.
— ifi voi darui toate comorile lumii, bia-cara, sotie
mea, fopti Hazard, mangdind at§t de ufor o aripa transf
renta f i evazata, vargata cu dungi auril, meat frag
creatura nu dadu semne de teamd.
— Nu te vreau decat pe tine, raspunse ea Tntr-i
murmur.
Ochii Ii se Tntdlnird. Fluturele Tfi lua zborul.
— Sunt al t§u, spuse el_ calm, fa|a lui frumoaj
exprimand o infinite tandrefe. Tntotdeauna.

Capitolul 27
La vremea cdnd Hazard f i Blaze se Tnapoiara Tn s«
Tncepusera s i bata tobele, culorile asfinjitului brazd<
cerul ca nifte flacari peste mun|ii cenufii din departar
f i mirosul carnii de bivol fripte pe focuri le zganddri
foamea pana f i pasareleior din copaci.
Se Tmbracard Tn graba — Hazard Tn costum de pie
Tmpodobit cu pene, fi Blaze Tntr-una din noile ei roch
ornamentata cu scoici de mare f i margele. Hazard acorc
o grija deosebita parului ei, pieptSnandu-l Tn bucle larc
lucioase.
— Nu trebuie sd faci tu totul! protests Blaze cand el
ridica unul din picioarele ei f i i-l Incalfa cu un mocasin
nou, garnisit cu mdrgele.
Hazard Tsi Tndltd ochii spre ea fi, ca o foarte micd
aluzie la tot ce dorea el sa spuna f i sa facd pentru ea,
raspunse cu seninatate:
— Poll spune cat de mult Tfi iubefte un birbat femeia
dupa felul Tn care are grijd de ea. A fa se poarta najiunea
noastra. Uita-te la pdrul oricdrei femei, f i vei ftii cat de
mare este iubirea so|ului ei.
— Este un obicei foarte dragu|, f i uimitor la un popor
de razboinici.
— O via|d petrecuta Tn rdzboaie nu exclude sensibi-
litatea. Nici eu nu-mi pot Tnchipui un bdrbat alb purtdn-
du-se altfel decat ca un barbar, ceea ce f i este. Vezi tu
avem fi noi prejudecdtile noastre lipsite de toleran|a.
Ii Tncaltd cel de-al doilea mocasin, se ridica f i o lud
de mdnd.
— Vino, am Tntarziat. Pana la ora asta, jumdtate din sat
ne-a luat-o Tnainte fi, fiind una dintre cdpetenii, ar fi
trebuit s i fiu acolo devreme.
— Trebuie sS dansez?
— Este ufor, rSspunse Hazard. Tu ftii sS dansezi.
Te-am vazut la Virginia City.
— Acum e altceva.
— O sa-|i arat eu, replied el, tragand-o Tn afara u f ii.

Afadar, sub luna p lin i suspendata Tn Tntune^icul


cerului de v a ri, Blaze Braddock, pand de curdnd locu-
itoare a Boston-ulgi, Tfi puse mdinile pe umerii putemici
ai iuhitului ei, ^imti cum mdinile lui Ti Tncercuiesc
mijlocul fi, la Tnceput fovditoare, urmdri mifedrile lente
f i glisante ale dansului bufnijei — po’pate disu.
Pe deasupra capului lui Blaze, Hazard TI Tntrezdrea
din cdnd Tn cdnd pe Duh-de-Vultur, viteazul despre care
vorbise Luna-Mica. Acesta nu dansa, ci stdtea deoparte,
§3^ 297^ •
Susan Johnson
cu ochii nedezltpiti de Blaze. Hazard Tnjelegea ca tanaru
era asemenea focului, nesocotit f i primejdios. Mai ftia f
ca Ouh-de-Vuitur se afia Tn competifie pentru ob{inerei
unui rang de capetenie. Va trebui s i stea cu ochii pe el Tr
cazul Tn care intentiona intr-adevar sa o rapeasca pe Blaze
Apoi tobele Tfi Integra bataile, se Tnmultira, fi intensi
ficara rapaitul tobelor mai mici, semnaland prezentare
unui nou dans, adus recent din Hidatsa. Un val de emofi«
fi nerabdare trecu prin mul|imea de dansatori. Indieni
absarokee din clanul Raului asistasera la acest dans cane
vizitasera Hidatsa, f i noii pasi fusesera prezentaji Marelu
For doar cu cafiva ani Tn urma. Marele For se aratasc
surprins cand vazusera pentru prima oar a acel dans
fiindca Tn el barbati fi femeile care participau se sarutai;
unii pe al|ii Tn public, fnsa dansul fusese asimilat ci
entuziasm de catre tinerele femei din tabara de vard
deoarece Tn com ponent Marelui For erau multi barbat
chipefi. Cand ritmul tobelor se acceleri, Tncepu sa si
formeze procesiunea bi ra i gye disu a, condusa de doui
fete caste f i alcatuita din toate femeile.
— Ce se Tntampla? Tntreba Blaze, vazand cum Tncepc
sa se alcatuiasca firul de femei f i devenind constientt
de Tncarcarea electrica ce parea sa cuprinda multimea.
— Este un alt dans, dar ramai aici.
— Toate femeile acelea...
— Tu nu cunofti pafii, raspunse el ambiguu, cuprin
zandu-i cu un gest posesiv mijlocul.
Intorcand pentru o clipa capul, i se adre6a lui Lup
Razvratit, care se afia langd el.
— Fii cu bchii pe Duh-de-Vultur. Daca pornefte Ti
direcfia asta, vreau sa fie oprit. j
Lup-Razvratit se Tncuviinta dand din cap.
intre timp, femeile formasera un cerc Tn jurul un
grup de barbati f i dansau leganandu-se f i rotindu-se
sensul acelor de ceasornic. Un crainic pafi Tn centrd
cercului, strigand:
— Tineri barbati, oferi|i daruri tinerelor care vd plac
^ 298
draaostea mea.
sarutati-le. Dacvrefi sa va casatorifi cu ele, darui^i-le un
cai f I nici una nu o va iua la goana.
Un tanar razboinic Tnvefmantat cu o panza frumoasa
ce-i Tnvelea salele fu primul care, dupa ce le privise pe
femei cu atenjie, Tnconjura cu braful o fatd frumoasa. Ti
darui o patura Tmpodobita cu margele f i un sarut. Tn
curand, participard cu tojii. Unii barbati ofereau bastoane
pictate reprezentand cai, fi dacd fata respectiva primea
darul, cei doi erau considerati casatorifi. Unele femei
refuzau darurile, asteptandu-i pe barba|ii pe care-i doreau.
Cateva femei Tn varsta treceau prin multime biciuindu-i pe
tinerii fi pe femeile care nu se implicasera Tn dans, Tn timp
ce persoanele din cerc urmareau spectacolul. Tn scurta
vreme, aproape tofi participan|ii tineri f i ardtofi ai Tntrunirii
dansau si se sdrutau, distrandu-se extraordinar de bine.
Hazard constituise obiectul unei inspect foarte intense
— era celebru pentru frumusetea lui, f i nu dansa. De
asemenea, Blaze fu privitd lung de nu mai pufinii tineri
focofi, cu ochi Tndrdzne|i, Tnsa braful lui Hazard, Tncon-
jurdnd cu fermitate mijlocul ei, descuraja o cutezanfa mai
mare. Tnsd nu dupd mult timp, doua femei bdtrdne se
apropiara de Hazard f i nu se iasara contrazise, defi
acesta Tncerca sd refuze. Blaze nu Tnfelegea cuvintele,
dar pricepea gesturile amenintatoare ale bdtrdnelcf f i
Tmpotrivirea politicoasd a lui Hazard.
— Du-te, Ti spuse ea. Este de datoria ta.
Era Tntr-o stare de spirit binevoitoare, acceptand
responsabilitd|ile lui Hazard Tn calitatea lui de cdpetenie
a clanului, fi Tncd desfatdndu-se la amintirea dupd-amiezei
petrecute atdt de superb Tn vdlceaua Tnverzita f i retrasa.
Oricum, totul parea perfect inofensiv, considera ea.
— Nu te deranjeazd? o Tntreba Hazard cu gias
cobordt, privind-o cu ochi negri plini de seriozitate.
— Nu. Du-te. Tofi se afteaptd la asta din partea ta.
— Efti sigurd? repetd Hazard, conftient de obligatiile
sale, dar decis sd evite orice controversa cu Blaze.
— Du-te.
S u 5an Jo h n so n
Lup-Razvratit spuse ceva succint fi Hazard raspunst
Tntr-o Tnfiruire de cuvinte foptite Tn absarokee Tnainte de <
accepta sa fie iuat de acolo.
— Despre ce era vorba? TI Tntreba Blaze pe Lup-Razvratit
— I-am spus sa le evite pe vechile prietene, iar el t
zis ca avea de gand sd sarute o fecioara, pentru a menfine
totul Tn limitele inocente. Nu voia sa te jigneasca, dar, a§*
cum pofi vedea, este Tntotdeauna foarte dorit.
— Nu sunt jignita. Nu mai e necesara nici o explicate
Toata lumea vrea sa-i fie pe plac, nu-i a§a? continua ea.
— Este cel mai bun, replica Lup-Rdzvrdtit cu calm,
Intotdeauna a fost asa.
Si apoi, privirea ei altruista TI urmari pe Hazard Tn timj
ce acesta !§i ridica peste cap un colier frumos lucrat dir
gheare de urs si-1 punea cu grijd Tn jurul gatului delicat a
unei tinere deosebit de frumoase. O fatd micuta, zveltd
care T§i Tnalta spre Hazard ochii plini de adorafie §1 dorinfa
Privirea aceea Tnfometata fu cea care produse prima fisuri
Tn starea de spirit toleranta a lui Blaze. §i atunci slmf
cum cea dintai mica neliniste se raspandefte, crescand
precum valurile pe suprafafa unui lac. Capul brun al lu
Hazard se apleca mult s-o sarute pe fata, iar mana lu
alunecd din obi§nuinfa Tn jurul mijlocului ei, Tn vreme ce ej
Ti cuprindea capul Tn palme. Aceasta a doua observant
sfarama o porfiune mai mare din fafada de bunavointd a lu
Blaze. Si cand fragila fatd se lipi de trupul lui, ultima farami
de caritate disparu.
— Cine e fata aceea? Jntrebd Blaze, Tntorcandu-s*
spre Lup-Razvratit f i Tnfigandu-fi privirea Tn ochi
nervo§i ai acestuia.
— Noi nu vorbim despre morti.
— Fa o exceptie, se rdsti Blaze, pe un ton poruncitor.
— E sora mai mica a lui Aripa-de-Corb.
— Cine este Aripa-de-Corb? insista ea, mdnioasa. Un;
dintre fostele lui prietene?
— Prima sofie a lui Hazard.
Ochii lui Blaze se umplura de lacrimi fierbinfi -
lacrimi de furie si umilinfa. Simfea cum i se strange gatul
din cauza presiunii suspinelor pe care se straduia sa si
le domoleasca. Inainte de a se trada Tn fafa tuturor acelor
ochi plini de curiozitate, Blaze se rasuci Tn loc §i se pierdu
Tn Tntunericul ce Tnconjura zona destinata dansului. Lup-
Razvratit se repezi dupa ea, dar Blaze se strecura printre
doua femei §i se topi Tn noapte. Tmbrancind cu umarul
femeile, goni Tn Tntuneric printre doua corturi, cu mintea
stapdnita de ecoul cuvintelor lui Hazard: „Fii cu ochii pe
Duh-de-Vultur“. Cu pufin Tnainte de a le da la o parte pe
femei, scrutase spafiul Tn care statuse Duh-de-Vultur
toata seara. Locul acela era pustiu.
Hazard reu§i sa se elibereze din Tmbrafifarea lui Floare-
Albastra. Era tot atat de gata sa-l primeasca pe cat ar f i putut sd
fie o femeie, reflecta el Tn timp ce, cu un zambet politicos,
se desprindea din brafele ei si se Tndeparta prin mulfime.
Usurat, ofta u§or, privirea, lui cautand-o Tn mod automat
pe Blaze. Cand TI vazu pe Lup-Rdzvrdtit facandu-si loc prin
mulfimea Tnghesuita a dansatorllor, pfjlsul i se accelera.
— Am pierdut-o!
Cuvintele prletenului sdu furfi auccinte §i jenate.
— Cum? Tntreba Hazard, ftilnd deja de ce.
— A luat-o la goana atat de repede Tncat n-am putut s-o
opresc. Sarutul acela lung... subllnie el aluziv, Tnalfandu-si
sprancenele.
— Stricata aia afurisitd nu voia sa-rrti dea drumul.
Unde-i Duh-de-Vultur? Tntreba pe un ton taios, aproape
Tn aceeafi rasuflare, uitand atat de fata cat si de sarut.
— Disparut.
— Drace! Presimfeam eu ca a§a se va Tntampla.
— De mult te tot sfideaza.
— §tiu.
— In ultimii ani ai fost plecat foarte multa vreme.
— Hm.
— Crezi ca poate gasi drumul pana la cort? Tntreba
Lup-Razvrdtit.
— Nu pe timp de noapte. E prea mare asemanare
Susan Johnson
Tntre corturi. A§ zice sa-l verificam mai Tntai pe cel al Ii
Duh-de-Vultur.
— Efti chiar atat de sigur?
— A disparut, nu-i afa?
— Poate ca Ii s-a alaturat dansatorilor, sugerd Lup
Rdzvratit.
— Pun ramafag pe calul meu contra roibului tau c
n-a facut-o.
§1 o lua la fuga, cu Lup-Razvratit pe urmele lui.

Dupa ce alergase orbeste printre firuri de colltx


Blaze se oprise, gafaind, f i Tfi rotise privirile in jur. Nimi
nu-i pdrea cunoscut. Numai firuri dupa firuri de cortu
pustli, to|l locuitorii lor participand la petrecerea vesel
de pe malul raului. Cum voi gasi drumul tnapoi, spre coliba lu
Hazard? De§i asta n-ar avea nici o importanfa, decise ea C
Tncapafanare. In urmatoarele cateva ore, probabil ca c
avea sa fie prea ocupat cu micufa frumusefe pe care
„devora“ 7n fafa sutelor de spectator! curiosi. Ayea sa-i fi
TnvSfdturd de minte dacd ea nu se Tnapoia la colibi \
noaptea asta. §i Tn timp ce se invartea Tncet Tn loc
Tncercand sd se orienteze, se Tntreba vreme de catev;
clipe dacd va fi Tn stare sd gdseasca umbrarul de sdlcii di
Idngd rau. Ar avea un pat confortabil. s
■Nu facuse mai mult de cinci pa§i Tn direcfia luminilo
focurilor cand un tandr razboinlc, Tmbrdcat Tn vefminti
bogate §1 cu pdr negru strdlucltor Tn lumina lunii, veni Ti
Intdmpinarea ei. fi zdmbi §i Tntinse m ina spre ea, schifan<
semnul prieteniei. Blaze Tnfelese mesajul si zdmbi, ia
Duh-de-Vultur Tfi zise cd Hazard era un prost cd o Iasi
sa-i scape din ochi. Vorbi cu gias scdzut Tn absarokee
spunandu-i cd e frumoasa.
Blaze scutura din cap, indicand cd nu Tnfelege, da
cand el Ti Tntinse Tncd o data mana, Tn mintea ei Tncinsa <*
resentimente se nascu o idee. De ce sd nu danseze ci
acest frumos rdzboinic tanar? Dacd Hazard, oricat ar
pretins ca o facuse Tmpotriva voinfel lui, putea sd danseze
fi sa sarute femei tinere, pentru ce n-ar putea $1 ea sd-l
sarute pe barbafii chipefi? Tn definltlv, la asta se rezuma
dansul care se desfdf ura langd rau. Toatd lumea petrecea
bine. De ce se Iase furia inutild §1 Invldla sd strice o seara
placuta? Avea sd urmeze pur $ I simplu exemplul lui, parti-
cipand la Tmbulzeala de Tndrdgostltl ce se distrau sub
bolta Tnstelata.
Blaze T§i puse degetele Tn mdna Tntinsa spre ea f i Ti
zambi tdnarului.
— Dans, spuse ea, mimdnd cuvantul printr-o unduire
a trupului.
Duh-de-Vultur se excitd instantaneu f i o trase mai aproape.
— Nu, se Tmpotrivi Blaze cu blandefe, ddndu-se pufin
Tnapoi. Dans... acolo, la rau. Dans.
§i schifa cdfiva pasi alunecafi.
— Ah!... replica Duh-de-Vultur zambind. Didek!
— Da, ... dans, confirma Blaze, Tndemnata de mania
Tmpotriva lui Hazard. Sd mergem la rau f i sd dansdm, zise
aratand Tn direcfia focurilor.
— Hukawe, zise el, Blaze recunoscand cuvantul „vino“.
Degetele iui se prinsera mai bine Tntr-ale ei, f i cand el o
trase ufor, ea TI urmd. Tn timp ce strdbdteau tabdra, ea
arunca spre el scurte priviri furife. Avea parul mult mai
lung decdt al lui Hazard, f i cdnd se Tntoarse spre ea fi-i
zambi, Blaze decise cd bdrbafii absarokee Tfi meritau
faima Tn privinfa perfectiunii fizice. Era extraordinar de.
chipef.
Abia dupa o oarecare distanfa observa Blaze cd pareau
sd se Tndepdrteze de'stralucirea luminoasa a focurilor
ce se Tndlfau spre cerul nopfii. Se opri brusc, f i strdn-
soarea cu care Duh-de-Vultur Ti finea mdna se Tntdri.
— Dansul este acolo, Tn urmd, spuse ea, Tntorcandu-se
cu o jumatate de pas fi aratand direcfia cu mana liberd.
— Hu kawe, bia, replied el liniftit.
§i Tfi relud mersul, trdgand-o pe Blaze dupd el.
Ea simfi un junghi dureros Tn stomac, deoarece recu-
§ ^ 3 0 3 ^
noscuse fraza aceea Tn Tntregime: „vino, iubita mea“. De c
o numea el iubita lui? Sa fi fost aceasta o forma de adresari
nevinovata, sau avea o semnificafie mai personala? DintiH
data se simfi foarte singura Tn acea tabard pustie. Si Ti
nesiguranfa. Poate ca plimbarea asta prieteneasca f
zambetele politicoase erau mai pufin inocente decat pareau.
— Stai! ceru ea fara multa ceremonie.
Si T§i Tnsofi cuvantul de fapta, oprindu-se Tn loc. Tot ata
de bine ar fi putut Tncerca sa stavileasca o forfa a naturii
Duh-de-Vultur nici macar nu-fi Tntrerupse mersul. I f
Tntari stransoarea f i o tart dupa el fdrd efort.
— Stai dracului un minut! striga ea, izbindu-l cu pumnul.
El se opri cateva clipe f i, privind Tn jos spre ea, zise:
— De-yea-x-wah-saw-weeh-ma (Nu-fi voi face nici un rdu}
Be-le-she-chila-lema (O sd ma placi).
Era foarte sigur de sine, f i multe femei cdrora U
daruise placere i-ar fi susfinut afirmafia. Ridicand mana
urmdri cu varful degetelor linia grafioasd fi supla a gatul u
ei.Cand Blaze Ti Tndepdrta mana cu un gest tdios, el izbucn
Tn ras f i spuse ceva cu gias atat de scazut mcdt cuvintele
sunara doar ca un murmur ragufit, dar mesajul din ochii lu
era foarte clar.
— Vino, repetS el, reluindu-f i mersul.
Nemaivoind sa i se supuna, Blaze se proptea Tn calcaie
dar Tmpotrivirea ei abia daca-l Tncetinea, singurul rezulta
fiind micile brazde lasate Tn iarba de calcaiele mocasinilorj
ei. Tn cele din urma se oprira Tn fafa unui cort si el sa
apleca ca sa dea la o parte panza ce-i acoperea intrareaj
Profitand de prilejul scurtei lui neatenfii, Blaze se rasucf
brusc, Tfi elibera degetele din stransoare f i o lua la fugdj
Defi gonea, Tn curand TI auzi Tn urma ei. Dupd doud sute da
metri de fuga cat o flneau picioarele, ea Tnsafi gdfaia, f
in clipa Tn care tragea cu greu aer Tn piept, se pomeni ci
din spate i se pune piedicd fi, Tnainte de a cddea, fu prinsi
de doud brafe puternice. Tncepu sd se zbata, Tmpingandu-
pieptul musculos, izbindu-i cu pumnil umerii, lovind aeru
cu picioarele, dar el se mulfumi sd chicoteasca, Tntarindu-
^ 304 ^
dragostea m e a . J ^ " ^ ^
si stransoarea, f i sopti cateva cuvinte pe care Blaze TI
auzise pe Hazard murmurandu-i-le cand ficeau dragoste.
Tanarul Tfi Tnclina capul, s-o sarute. Tinuta strans Tn
brafele lui, cu ochii m3rifi.de uimire f i team i, Blaze Ti
vedea gura la numai cifiva centimetri de a ei.
Deodata, Blaze TI vizu Tn campul ei vizual pe Hazard.
Teama dispiru Tn mod automat, dar gelozia Ti reaminti cd
Hazard merita o pedeapsa pentru sarutul acela lung, cu
fata de la dans. Zambi ufor cand Tfi Tnilfi buzele sa
primeasci sarutul lui Duh-de-Vultur.
Hazard nu vazuse Tmpotrivirea lui Blaze. Nu o vazuse
fugind, f i nici zbitandu-se. Nu o v izu decat Tm brififati
de Duh-de-Vultur, f i sirutandu-l. §i gelozia explodi Tn
mintea lui.
— Va distrafi bine? Tntrebi el t ir ig in a t Tn englezi,
stapanindu-fi imboldul de a se nipusti lovind.
Duh-de-Vultur se risuci Tn loc.
— Da-i drumul! Ti porunci Hazard cu raceali, cuvintele
rostite Tn absarokee sunand neflresc de aspru.
— Poate ca ea vrea s i ramani!
— Vrei sa ramai? Tntrebi Hazard calm.
Si fa fi de acel ton, Blaze, chiar afa manioasi cum
era, nu Tndraznl s i ris p u n d i afirmativ. Ochii lui Hazard o
priveau mult prea distant. A fa c i scuturi din cap.
— Asta e, zise Hazard, impasibil. Acum d i-i drumul.
Duh-de-Vultur Tfi slibi stransoarea fi Blaze se lis i s i
cadi pe pimant.
— Du-o Tnapoi la colibi, Ti didu Hazard instrucfiuni
lui Lup-Rizvritit, care sosise chiar Tn spatele lui.
— Stai o clipi, protesti Blaze. Nu accept s i fiu Tnde-
partati ca o ...
— Ca o t i r f i care s-a purtat cum nu trebuie? Ti
Tncheie el fraza, cu un zambet neplicut.
— Nu-mi vorbi mie despre purtare. nepotrivita, replici
Blaze furioasi, ficand un pas ameninfitor spre el. Te-ai
plictisit de jocurlle dansului?
— Despre asta putem discuta mai tarziu, zise, nedorind
Susan Johnson
sd poarte un razboi verbal la seara mare in fa|a lui Lup
Razvratit si a lui Duh-de-Vultur.
— Aha... mai tarziu! Jngeleg, inalfimea Ta. Asada
urmeaza sa fiu concediata?
— Cam asta e ideea, replica Hazard, vorbind domol.
— Si ce se Tntampla daca mie nu-mi convine sa fii
concediata de un amant de vis al tuturor femeilor? i-c
Tntoarse ea cu viclenie, pe un ton dulce-acri§or. Amantu
fetei aceleia de la dans, amantul lui Luna-Mica, amanti
lui Lucy Attenborough, enumera ea, ridicand vocea
mdsura ce lista se lungea. Amantul lui Elizabeth Motley
al lui Fanny...
— Fa-o sd taca f i ia-o de aici, se rasti Hazard.
Si Tn clipa urmatoare, la mijlocul numelui de femeii
care venea pe lunga lista, Blaze se pomeni luata pe sus.
— Imi pare rau, se scuza Lup-Rdzvrdtit, acoperindu*
gura cu mana, §i Tmpiedicand-o sd vorbeascd de-a lungi
celei mai mari pot^iuni a drumului de Tnapoiere spr<
coliba lui Hazard.

Duh-de-Vultur ranjea ironic.


— Poate |i-ar placea sd te scap de ea.
— Poate cd nu.
— Oare marea capetenie Dit-chilajash se lasa condus
de b femeie fafa-palidd?
Tonul era jignitor dar Hazard nu lua Tn seama insulta.
— Te avertizez sd stai deoparte, Duh-de-Vultur.
— Am putea sd ne batem pentru fafa-palida, TI provoci
Duh-de-Vultur, dornic sa aiba un prilej de a triumfa asuprs
lui Hazard.
— Stii cd nu md lupt pentru femei.
— Esti la f ?
Replica era uimitor de grosoland, dar Hazard Tsi amint
cat de impertinenfi erau tinerii, §i se multumi cu un
avertisment verbal.
— Ai muri, Tncercand sd afli rdspunsul.
— Atunci efti un bdrbat finut sub papuc! E ruf inos
pentru un barbat sd dea dovada de atata atafament fafa
de o femeie. Te faci de ras cu o asemenea slabiciune. A
dori cu Infocare Tnseamna sa decazi ca rdzboinic.
— Tfi Tnfeleg sfidarea, Duh-de-Vultur. Pe toate cele din
trecut f i pe cea de acum. Calea pe care trebuie sa
pdfeasca un rdzboinic este cdutarea gloriei f i dorinfa
de a deveni cdpetenie. Tnfeieg chiar f i faptul ca o dorefti
pe ea. §i eu am fost crescut fn aceleafi tradifii ca f i tine,
afa cd n-ar trebui sd-mi pomenefti mie despre rufine fi
dezonoare. Dar asta este altceva, si de aceea te avertizez.
Tn legatura cu ea md voi purta a fa cum am pofta, adauga
Hazard al cdrui ton devenlse acum tdios f i categoric. Nu
majndnia In privinfa aceasta, cdci altfel...
Tnchise ochii pentru cateva clipe, nesigur el Tnsufi de
cat de departe ar merge de dragul dorinfei pe care-o
simfea pentru ea. Cdnd Ti redeschise, privirea II era rece.
— Pur si simplu, nu md mdnia.
— A f putea s-o rdpesc. Atunci n-ai putea face nimic.
— Nu-i sezonul pentru a fa ceva™.
— Va fi din nou.
Hazard zambi slab.
— Nu f i pentru minexv".
— Care va sd zicd e adevdrat. Am auzit cd-i cari apa
fi gatefti pentru ea ca o femeie, rosti Duh-de-Vultur ironic.
— Fac ce-mi place, replied Hazard liniftit. Efti tanar
fi ai multe Tn fafa ta. Tfi sugerez sa-fi caufi altd femeie. §i
dacd Tncerci sd vii dupd ea, va trebui mai Tntdi sd ai de-a
face cu mine.
— O sa te facd sd devii slab.
— Te invit sd Tncerci sd te convingi dacd ai dreptate.
Oricand, se oferi el, afteptand fara enervare.
Apoi, neprimind nici un rdspuns, se Tndepdrtd.
Stand de pazd In fafa colibei lui Hazard, Lup-Rdzvratit
simfi o mana pe umdr f i auzi glasul lui Hazard, coborat fi
prietenos, spundndu-i:
— Tfi mulfumesc. Discutam maine dimineafa.
^ 3 0 7 #5?
Susan Johnson
— Nu fii prea aspru. Comportamentul nostru e not
pentru ea. j
Hazard asculta cu respect sfatul celui mai bur
prieten al lui f i zambi slab.
— In viafa mea n-am lovit o femeie, raspunse liniftit
Tndeparteaza-fi de pe fafa expresia asta fngrijorata.
— In cazul acesta, zise Lup-Razvratit, privindu-l cu
zambetul acela voios care Ti relnvia lui Hazard o mie de
amintiri din copildrie, Tfi urez vise placute.
Oar Lup-Razvratit nu-l vazuse nicicand pe Hazard
alergand dupa o femeie. Niciodata. §i se Tndoia ca femeia
lui Hazard avea sa scape nepedepsita dupa sarutul
fierbinte pe care o vazuse dai Vultur.
Cand Hazard pafi Tn cort, ea stdtea Tn picioare,
feapana f i dufmanoasa, asteptandu-l.
Indiferent de ceea ce-i spusese lui Lup-Razvratit,
Hazard era Tn momentul acela extrem de furios, pentru ca
imaginea lui Blaze sarutandu-l pe Duh-de-Vlutur hranea oi
gelozie violenta care TI distrugea obifnuita stapanire de
sine. Ti venea s-o scuture pana cand va fagadui ca
niciodata nu va mai siruta'vreun alt barbat. Drepturile
teritoriale Ti Tntunecau rafionamentul fi-i exagerau simful
posesiunii dincolo de limita unui cbmportament moderat.
— Te gandeai la Aripa-de-Corb cdnd Ti sarutai surioara?
prelua Blaze ofensiva, ca de obicei.
Hazard se opri Tn loc, se u iti la Blaze, deschise gura
sd vorbeasca, apoi reTnchise buzele Tntr-o linie crunta.
Trecu pe langa ea, pdna Tn capatul cel mai Tndepartat al
colibei, f i Tfi trase peste cap cam afa, m ifcarea
Tncordandu-i muschii spatelui.
— Ce dracu’ vrei, fir-ai tu sa fii? striga ea, revoltata
de purtarea lui, precum si de tacerea de acum. Pe ce eu,
Hazard, cdnd orice femeie de-acolo ar fi bucuroasa sa
schimbe cu mine locul? Tnfeleg c i ai nevoie de-o ostatica,
dar la ce bun tot restul? De ce vrei sa te ostenefti cu
dezmierdari si cuvinte de iubire? Pentru tine, astea nu
Tnseamna nimic, e evident. Fata aceea, ar putea sa-mi ia
locul Tn orice clipa. Dacd Tfi doresti o servitoare care sa-fi
gateasca f i sa se ocupe de curafenie, ftii ca nu sunt Tn
stare de asa ceva. Si dacd ceea ce-fi doresti este o
curtezana, cu siguranfa sirul celor care ravnesc la acest
post trebuie sa fie lung!
— Curtezanele ftiu macar... Tncepu el morocanos.
Dar Blaze nu-l asculta, revarsandu-fi Tn continuare
furia, nedorind decat sa-si exteriorizeze frustarea din
ultima ord — o frustare bazatd pe o medicare a indepen-
denfei sale afa cum nu i se mai Tntdmplase de la primul
sarut al lui Hazard, cu doua sdptamani Tn urmd. Seara
de-acum nu era decdt ultima picaturd care fdcea sd se
reverse paharul, f i nu cauza ascunsd a revoltei ei.
— Sau poate... continua ea pe un ton sarcastic,
Ignorand Tncercarea lui de a v o rb i,... ca eu ar trebui sd te
platesc pe tine. In deflnitiv, tu efti cel cu o reputafle f i o
Iscusinfa binecunoscuta. Cat Tfi datorez pana acum?
Stabilefti taxa cu ora sau cu saptamdna?
El preferd sd se departeze decat s-o loveasca, f i se
lasa sd cada pe pdturile de bland. Cuvintele ei manioase
continuau sd se rostogoieasca peste el Tn timp ce numdrd
tremurand pana la cincizeci, zece nefiind destui. Pentru ce
aveau mereu feple-palide impresia ca pentru a f i auzifi trebuiau sa
strige? O sa taca vreodata? Se aplecd sa-fi dezlege mocasinii,
fi-i scoase din picioare f i se culca pe pat.
Tn doua secunde, Blaze se propti Tn fafa lui.
— Ce naiba ai de gand sd faci? TI Tntfebd furioasa.
— Sd dorm, Ti declara Hazard purul adevar.
— Nu vrei sa-mi raspunzi la Tntrebare? se rasti ea.
— Nu, zise Hazard, stapanindu-se cu un efort vizibil.
— Vreau un raspuns! fipa ea.
Ti domina, superbd, Tmbujorata, extrem de mdndra.
Dar nu tot atdt de primejdioasa ca Hazard.
El vdzu palma lansata cu braful rigid, cobordnd pentru
a-i hrani furia... f i Ti prinse Tncheietura malnii la vreo
treizeci de centimetri de fafa lui. O rdsturnd pe pat fi,
cuprins de o pofta carnald primitivd, Tntefitd de furle,
309
Susan Johnson
gelozie ?i de nevoia primordial^ a posesiunii, T§i azvarl
trupul peste al e l Mainile cu care-i jintuia umerii erau de
o brutalitate cruda. Enervarea i se ascundea acum Tn
ochii Tngustafi, glasul Ti fu prea bland cand vorbi:
— Vrei un rispuns? O sa-fi dau eu un rispuns: nu caut
o servitoare. Si nici o curtezani. §1 nu vreau sa m i plitesti
dulce t ir f i, zise, privind-o cu un rinjet neplicut. Nu ai;
destui bani.
Tmpingandu-§i genunchii Tntre coapsele ei, T§i potrivi
trupul Tntre picioarele ei, Tn pozifia de acum familiari
— Singurul lucru pe care l-ai priceput vreodata este
eu vreau, zise azvarlind cat colo scoicile sfiramate. A venit
vremea, dulce pisicufi, adauga el calm, trigandu-i cu
brutalitate rochia p in i mai sus de talie, s i afli c i lumea
nu se Tnvarte§te Tn jurul dorinfelor tale. Se Tnvarteste Tn
jurul dorinfelor mele, ?i eu n-am chef s i te Impart cu nici
un birbat pe care Tfi cad fie ochii.
— S i nu m i atingi, ipocrit afurisit ce efti! protesti ea
furioasi, abia mai putand s i respire din cauza greutifii lui,
care o apasa. §i nu-mi fine tu mie predici despre fidelitate!
— Nu este o predici. E un ordin, zise el cu un gias
Tnspaimantator prin blandefea lui. Imi pare riu, dar pe
viitor va trebui s i renunfi la amanfi Tn afara programuiui.
Contractul meu nu permite a§a ceva.
— Tnfeleg. Legea lui Hazard! fu ie ri ea printre dinfi
Numai to v a rife de jo aci pentru tine!
— N-am sirutat-o pe femeia aceea fiindci a? fi vrut
eu asta. Am sirutat-o pentru c i era ceea ce se aftepta din
partea mea. Tntocmai asa cum m i a§tept acum, din partea
ta, bia, s i joci rolul sofiei ascultitoare, mormii el, Tn timp
ce mina lui urea f i r i nici o blandefe pe interiorul coapsei ei.
— Naiba s i te ia, nu vreau!
Si T§i Tntoarse fafa Tn a lti parte, clocotind de furie
interioari. Dar mana lui Ti risuci cu forfa capul spre el
— Nu trebuia s i pleci cu Duh-de-Vultur.
— Buzele surioarei fi-au fost pe plac? Ti azvarli ea;
replica de parci I-ar fi scuipat.
^ 310
Blaze, dragostea mea.
— Efti foarte departe de casa, Boston, si ceea ce nu
ftii Tn legatura cu traditiile culturii noastre ar umple o mie
de volume. Lecfia numarul unu: N-o sa Tngadui sa mai
pleci cu alfl barbafi.
— M-a silit, gafai ea, simfind cum toata zbaterea ei e
Inutila, fafa de purtarea lui.
— Bine’nfeles ca te-a silit. Dar nu asa se vedea de
acolo de unde stateam eu.
— Credeam ca urma sa ne ducem sa dansdm, insista
ea, abia mai sufland.
— Ha, chiar c-afi fi dansat! exclama el sarcastic. Cel
mai vechi dans din lume.
— Asta nu-i cinstit! protesta ea, Tmpingand ca sa reziste
greutafii lui neTnduratoare. Nu aveam nici o intenfie...
— Adu-fi aminte, Boston, ca eu ftiu cat de fierbinte
poate fi trupul tau dulce. Nu-mi spune mie cd nu aveai nici
o intenfie. Nu f i dupa soiul de sarut pe care I-am vdzut.
— Nu e§ti propietarul meu, Hazard!
— Aici sunt. Aici sunt cu adevarat propietarul tau,
Iubita mea sofie. Cel pufin atata vreme cat te doresc,
adaugd cu grosoldnie, cand amintirea buzelor ei pe gura
lui Duh-de-Vultur Ti reveni ca o arsura Tn minte.
— S-ar putea ca eu sd te parasesc prima, spuse Blaze,
pe un ton tdios. Aici exista egalitarism, nu-i afa?
— Plecand, ai risca sa dai de mici necazuri. Din
nefericire, Tn viafa teoria f i practica nu sunt sinonime.
imi aparfii cu totul, Boston. Impacd-te cu acest gand.
— §i daca refuz? riposta ea cu dufmanie.
— Atunci voi fi nevoit sd-mi modific programul Tn
consecinfa, spuse el cu o politefe brutala, ca sa-fi las timp
sa te convingi. Vom mai discuta despre asta de-acum
intr-o ora, fopti pe un ton sec.
— Va trebui sd ma forfezi! Ti zvarli ea raspunsul,
imbujorata f i clocotind de mdnie.
— Nu fii proasta. De obicei — cum sd md exprim cu
delicatefe? — efti dornicd Tntr-un mod placut, murmura el.
— Iar tu... tu e fti ca un afurisit de taur Tn cdlduri.
311
— Cred cd de aceea ne Tnfelegem atdt de bine. Unora le
plac femeile bldnde, Boston. Alfii le prefers sdlbatice. lai
unit spun cd le plac blande, dar dacd tree la fapte te
mdndncd de vie. Afa ca primesti exact ceea ce ceri. Dar pe
viitor vom avea grijd ca cererea sd se limlteze la mine.
— Poate da, poate nu, rdspunse Blaze, pusa pe cearta.
— Hotarat f i fdrd nici un echivoc, comenta Hazard,
Tntdrindu-fi stransoarea mai sd-i zdrobeasca oasele
brafului.
— Nu-mi pofi spune ce sd fac! strigd ea cu obstinate.
— Ai nevoie de lecfii, ca sa-nvefi sd-fl fii limba. E fti
pufin cam zgomotoasd pentru gustui meu.
— Iar tu efti insuportabil de stapanit pentru al meu, i-o
Tntoarse ea, cu o expresie cruntd f i Tncdpdfdnatd.
— Efti Tndaratnica, zise cu gias scdzut, enervanta ca
dracu’, fi primejdioasd pentru liniftea mea sufleteasca. Ce
sd fac eu cu tine? ^
— Da-mi drumul la mand, TI implord ea Tn foaptd, Tn
timp ce un zambet slab Ti Tncordd trdsdturile fefei. Liniftea
sufleteasca este o nofiune cdreia i se acordd mult prea
multd importanfd.
Hazard bombdni batjocoritor, Tfi sldbi stransoarea f i
Tfi Tnfundd capul Tn scobitura gdtului ei.
— Totufi, cd veni vorba despre liniftea sufleteascd,
se hazardd Blaze Tn continuare, de vreme ce tu ai adus-o Tn
discufie... n-af zice cd a f susfine-o ca virtute, dar a f vrea
sa-mi spui ceva, Tncheie ea brusc fraza.
Hazard Ti simfi trupul Tncordat sub al lui, f i cand Tfi
ridica privirea fu u f urat vdzdnd-o cd Tncearcd sa surdda.
— Dar fii cinstit, adaugd ea, recdpdtdndu-fI seriozitatea.
— Desigur, o Tncredinfd el.
— Are vreo Tnsemndtate pentru tine?
— Fata de la dans?
Blaze dddu din cap, spdfita f i atdt de neasemanatoare
cu ea Tnsafi Tncat Hazard se Tntrebd, Tngrijorat vreme de
cdteva clipe, dacd nu cumva o lovise Tn timpul iuptei lor.
— Nu, rdspunse pe un ton foarte bidnd. A fost doar o
^ 3-12
dragostea mea.
datorie, un ritual, o ceremonie... oricum ai vrea sa-i spui.
— Nici o amintire sau Tnfepatura de regret? insists ea.
— Avea opt ani cand am plecat prima data la „Harvard“.
— Atunci, spuse Blaze cu vocea bine-cunoscut3, cu
o nuanfa de voiof ie jucdufS, poate cd nu era nevoie sa
Tncerc sa te fac gelos, s3rutandu-l pe Duh-de-Vultur.
— Vrei sa zici ca asta a fost ceva deliberat?
— Te-am v3zut venind. Inalnte m3 luptasem ca s3-mi
apar virtutea.
— Ei, bine, driguto...
— Hazard!
— Bineinfeles ca te cred, se gr3bi el sa admits, Tncalzit
dintr-o data de amintirile despre draga defi enervanta lui
iubitS, Tnduiofat de uimitoarea ei diversitate f i pluralitate
f i de instinctele ei combative.
Dar fiind un om realist, Tfi not3 Tn minte sa a lb i grij"
ca Blaze sa fie bine p3zit3 atunci cand va fi In afara
protecfiei lui.
— Nu-mi pas3 de Floare-Albastra, sau de Luni-Mica,
sau de Lucy Attenborough, sau chiar...
Se opri Tnainte de a pronunfa numeie fi-i zambi blind
lui Blaze.
— Chiar f i amintirile mi-au 'Mspirut, continu3 el Tn
fo a p ti. Tu ai ocupat Tn conftientui meu chiar f i cel mai
mic spafiu. Te iubesc. RSmSI cu mine.
Apoi, pe neafteptate, se rostogoli jos de pe trupul ei f i
se pribufi pe spate, tnflg3ndu-fi brusc degetele Tn p3r.
— Fir-al al dracului! bombini el. Cum vom . reufi
vreodati...
L3s3 neterminata Tntrebarea c3reia nu i se putea
rSspunde.
— N-ar fi trebuit s3 spun nimic din toate acestea,
continuS apoi, aruncdndu-fi bratele peste cap cu un gest
de nerdbdare fi afintindu-fi ochii asupra cerului Tndepirtat,
vlzibil prin deschlderea din acoperif.
Tot ce putea s3 vad3 erau fuvoaiele de fefe-palide
care invadau \a ra lui, profejia visului sau vrajit, de cu
atat de multa vreme Tn urma, dovedindu-se dezastruos
de adevarata. Cand avusesera de-a face cu fefele-albe,
triburiie indiene nu obfinusera niciodata nici un avantaj
politic. Le lipsea viclenia pe care albii o cultivau ca pe o
virtute prefioasa. Aceftia o numeau eficienfa, nu cruzime.
Progres, spuneau ei, Tn loc de exterminare. Era oare
posibil sa Tnvinga? Nu ftia.
Blaze se arunca peste trupul lui, iubind fSra nici o
Tndoiala, din toata inima f i cu tot sufletul.
— Te iubesc, fopti cu bucurie. Te iubesc, te iubesc!
Blare era coplefita de vraja iubirii ei, simfind o minu-
nata unitate cu lumea, ca f i cum totul fi-ar fi recapatat
locul firesc cu simpiitatea unui vis de copil. §i voia sa
strige asta din creftet Tn creftet de munte.
Brafele lui Hazard Ti Tnlanfuira trupul, f i privind Tn
ochii ei scanteietori, el Tntrebi:
— Cum pofi fi atat de sigura?
— §tiu, raspunse ea simplu.
— De ce Tfi este atat de ufor s-o spui? murmura el pe'
gdnduri.
— Daca simfi un lucru, TI spui, Ti explica Blaze. Nici o
restricfie, e ceva spontan. Tu nu simfi niciodata afa?
— Nu, raspunse el fara ezitare.
Ar fi dorit ca f i sentimentele lui sa fie tot atat de necom-
plicate. lubirea lui fafa de ea era Tmpiedicata, obstrucfionata
de o mulfime de impedimente, toate la fel de distrugStoare.
— Saruta-mi! ceru ea cu ardoare, smulg§ndu-l din
gandyrile iui morbide. §i iubefte-ma!
— Dictatoare mica ce efti! mormai el. Niciodata nu te
schimbi.
Dar rostind cuvintele, zambea.
Tnsa pana la urmd ea fu cea care TI saruta mai Tntai, cu
dor f i ardoare, un preludiu Tnflacarat al pasiunii, f i Tn
cdteva secunde el uita tristefea amaraciunii sale, pe|
masura ce zagazurile placerii se deschideau Tn fafa]
unui torent navalnic.
Capitolul 28
Zilele urmdtoare fura perfecte, nespus de prefioase.
Momente demne sa fie pistrate vefnic in amintire ca o
comoara. Hazard o tinea pe Blaze aproape de el. Ti placea
sa poata Tntinde m ina f i s-o atlngi, ca f i cum prezenfa
ei, confirmata prin simful tactil, ar fi fost un talisman
Tmpotriva viitorului pe care, Tn aceste cateva saptamini
de varS, prefera sa-l ignore.
Ficeau plimbiri cdlare, ieneveau Tn Tnsoritul ascunzlf
de saicii, lasindu-se pradi dragostei § i uitind totul Tn
afara de prezent. Uneori, noaptea, urcau pana la jumatatea
muntelui, pana la nifte mici pafuni si Blaze se ghemuia
langi umirul lui Hazard, Tn timp ce el se odihnea Tn iarba
Tnmiresmata. Sub cerul scanteletor al nopfii, el Ti a rita
constelafiile, spunindu-i denumirlle lor Tn limba indiana,
sau Ti povestea legendele absarokee. Odata Ti vorbi
despre prima lui viziune, pe care o avusese pe acest munte.
— Unchiul meu murise, ucis de un indian lakota, pe
raul Pulberii. Mi-am crestat carnea f i am singerat pani
mi-am pierdut puterile.
— Astea sunt cicatrice de la doliu?
Cu gias iiniftit, el spuse c i da. Ochii i se Tnilfari spre
cerul Tnstelat f i timp de cateva clipe amintirea fu a tit de
vie, Tncit i se piru c i aude vaietele mamei sale.
— Unchiul meu era t i n i r f i vlteaz, f i repurtase deja
multe victorii. Pentru mine constituia un model.
— Ce virsta aveai c in d a murit?
— Doisprezece ani, f i TI iubeam mult. Mi s-a s fifia t
inima, f i am Tnfeles c i trebuie sa visez daca doream sa-l
razbun vreodata. S-a Tntamplat cam pe vremea asta a
anului. Mi-am luat o pereche de mocasini de rezerva f i o
pieie buna de bivol f l am plecat pe munte.
— Ce-au zis pSrintii tai? Virsta de doisprezece ani
pare foarte frageda, murmura Blaze.
Susan Johnson
— Am plecat pe furif. De cum am ajuns Tn munfi, mi-ari
pregatit un cort de transpirat acoperindu-l cu pieiea d<
bivol §i mi-am curafat trupul. Pe urma mi-am facut un pa
din salvie dulce f i cetina de cedru. Ziua era torida fi, Ti
pieiea goala, am Tnceput sa urc munteie, chemand spiritele
Dar n-am primit nici un rispuns. Vreme de trei ziie an
postit, am umblat fi am dormit, f i apoi, Tn a treia zi, m-<an
trezit fi am auzit cum ma cheama cineva pe nume. Spirited
venisera la mine. „Vino“, mi-au spus ele. Le-am urmat
Am ajuns la un foe care ardeg...
Deodata, Blaze se Tnspaimanta. Aspectul lui Hazarc
se modificase, glasul lui dand impresia ca se auzea dir
departare.
— Jon, murmura ea, punandu-fi palma pe obrazul lui
nu Tnfeleg.
Atingerea ei paru sa-l aduca Tnapoi. Tfi scutura ufoi
capul, apoi 0 stranse aproape de trupul lui.
— Nu-i nimic, bia. Uneori ni se arata semne Tn vise
atata tot.
Nu mai zise ca vracii ftiusera cand se Tntorsese de pi
munte, TI ascultasera descriind viziunea lui cu bivolu
patat, cu cele Patru Vanturi si ca Tnca de la doisprezecd
ani Ti spusesera ca poseda calitafile de a deveni o persona-]
litate. „Ah-badt-daht-deah fi-au daruit-o“ —i-au spus ei —j
„dar diferenfa dintre oameni rezulta din feiul Tn care ftiu
sa se foloseasca sau nu de ceea ce le este da. Invafa sa
folosesti ceea ce fi s-a d5ruit. Vei deveni o mare cape^
tenie.“ Din ziua aceea Tfi cuhoscuse el forfele. ,
— E ceva atat de nou. Cand vorbefti a fa mi se parei
ca nu te cunosc.
— Gandefte-te la asta ca la o religie f i fi se va parea
mai pufin ciudat. Toate religiile albilor sunt f i ele diferite.
Cu greu gasefti doi albi sa cadd de acord care dintre ele
este justa. Unii au doi zei f i o zeifi, alfii au mai mulfi zei,
unii doar unul, fi preofii vorbesc despre viziuni fi miracole.
N-am vrut sa te sperii, zise el, mdngdindu-i parul.
— Face atdt de mult parte din v|afa ta, fopti Blaze.
^ § f ^ 1 h j ^ lazc’ dragostea
— Noi ne Tntalnim fafa-n fafa cu divinitafile noastre, fara
intermediari. Credem ca puterea mistica se afia Tn vant, Tn
ploaie, Tn rauri, Tn pasari, Tn munfi, f i Tn campii.
— Pamantul este important, nu-i afa? fopti Blaze,
Tnfelegdnd doar pe jumdtate comuniunea lui cu natura.
— Este totul, rosti Hazard cu respect. Ah-badt-daht-
deah, Cel-care-a-facut-toate-lucrurile, ne-a daruit cel mai
frumos pdmant din lume. §i visul meu este sa o pastrez
pentru poporui mey.
Acum, ca de atatea ori cand vorbea despre viitor, se
cufunda treptat Tntr-o tacere posomorata. Dar continua
s-o find strans, Tn timp ce privea imensa boltd cereascd
plinade steie.
— Pofi face asta, Jon, fopti Blaze.
— Posibil, murmura el. Atata doar... posibil.
— Vreau sa te ajut. Dacd pot, indiferent cum.
— Efti aducerea mea aminte, clipa de ciipd, ca viafa
inseamna bucurie f i fericire, bia. Acum, da-mi o sarutare.
ho dadu, f i simfi gustul lacrimilor pe obrajii lui.
Tn acele seri liniftite de vara, Blaze ajunse sa Tnfeleaga
mandria ce-l Tnsuflefea pe Hazard Tn legatura cu mofte-
nirea lui, precum f i sentimentele care-i iegau de acest
pamdnt. Pamantul acesta Ti hranea spiritul f i trupul, iar
in schimb el TI iubea cu un misticism supranatural.
Tabdra de vard Ti facea sa se simta bine. Pidcerea era
preocuparea tuturor. Rudele se Tntaineau din nou, f i zileie
fi serile se scurgeau Tn neTntrerupte mese, dansuri, jocuri
fi sporturi. Nefinand seama de regulile de comportament,
Hazard o lud pe Blaze cu el la Tntrunirile sfatului. Era o
sfidare galanta, fac uta Tn numeie iubirii. Cu toate acestea
o avertizase:
— Efti binevenita sa vii, Ti spuse, dar afteaptd-te la
unele Tncruntaturi. Nu pentru cd ar fi ceva ce nu s-a mai
auzit. Am avut uneori rdzboinici femei, f i Tn cadrul sfatului
le-am tratat ca pe nifte egali. Tnsa nu f i Tn ultimii zece ani,
fi oamenii uita. Tn plus, tu asifti Tn calitate de sofie a mea,
nu de rdzboinic. Nu lasa pe nimeni sa te supere.
317 # 5
Susan Johnson j£ |f
— E fti sigur c i e bine? TI Tntrebi Blaze pentru ultiir
data, Tnainte de a iefi din cort, fiind conftienta de etiche
uzuali.
— E perfect, rispunse Hazard cu un zambet dezarmar
Un om devine cipetenie nu numai ca o consecinfa
meritelor castigate prin victoriiie iui^", el este recunosci
f i pentru talismanul lui v rijit f i pentru realizirile sal
spre binele cianului. Tfi dovedefti curajul Tn lupti f i fori
m orali Tn situafii care pun la Tncercare inima unui barba
§i aceasta capacitate ifi Tngaduie s i conduci fi sa guvernez
Teoretie, nu este o posturi ereditari, f i clanurile sun
organizate democratic, Tnsi familia este importanti. 1
diversitatea traiului nostru Tn comun, o famiiie mare t
bogata Tfi asigura prosperitateaXIX. De fapt, cea mai grav
insulti pe care i-o pofi adresa unei persoane este sh
numefti akiri’ have, o persoani f i r i rude. Defi mama i
tatil meu au murit anul trecuti eu mai am o Tntreaga refe
de rude, f i toate m i sprijini. In plus, talismanul meu mH
Tngiduit s i am muit succes Tn incursiuni. Si cei m«
clarvizatori membri ai sfatului Tfi dau seama c i aurul di
mini ne va asigura supravlefuirea. Eu sunt considerat u
kon-ning — un om care ftie s i se poarte — a fa c i, vezi
bia-cara, fic in d parte din aristocrafia afa-numifilor batse’tst
adici a cipeteniiior, mi se permite s i fac aproape ce vreau.
— Aceasti Tnclinafie a ta, dragui meu, este pentru mini
izvor a tit de mare bucurie cat f i de supirare, replica Blaze
cu preficuti dezaprobare.
— Uneori f i mie mi-au trecut prin minte ginduri d<
acelafi fel, pisicufo, zise el, iovind-o ufor peste nas
Tatil tiu te-a ris fifa t mult prea mult.
— Si Tfi par neatrigitoare?
— Nu chiar. §i... a f dori o m ici asigurare pentri
mine, iubito, d a c i nu te deranjeazi. La sfat, daca te ve
abfine si-m i dai tot felul de ordine ritoase, demnitatea
mea n-ar fi primejduiti.
— Vrei s i spui c i nu te pot trage de-acolo cand vo
simfi un jmbold irezistibil de-a face dragoste cu tine?
318
— Ar putea fi jenant. Se presupune ca noi rizboinicii,
suntem deasupra unor emofii atdt de frivole cat timp
suntem in consiliu.
— §i suntefi?
— Din pacate nu, zise el cu un zambet larg.
— Fagdduiesc sa nu te pun in situafii penibile in
cadrul sfatului, declard Blaze m im ind solemnitatea.
— Ce usurare! replica Hazard ca s-o tachineze, stergan-
du-si de pe frunte o transpirafie imaginara. Dar cand Tfi
vine o astfel de idee ai putea si-m i faci discret cu ochiui,
fi eu fmi voi aduce imediat aminte de vreo situafie de
criza care necesita atenfia mea.
— Efti plin de resurse.
— Mi s-a mai spus.
O privire spre expresia iritati a lui Blaze TI facu sd
adauge Tn graba, cu un zdmbet larg:
— ... de cdtre prieteni, iubito, numai de cdtre prieteni.
A fa cd Tn saptamdna urmatoare, Blaze asista la doud
Tntruniri ale sfatului, dar Tnfelese foarte pufin din limbajul
folosit f i nimic din nuanfele intervenfiilor. Dupd cea de-a
doua fedinfa lunga, Blaze preferd sd ramana la coliba pe
durata viitoarelor consilii.
La prima Tntrunire la care nu fu prezenta Blaze,
Hazard Tntrebi cdpeteniiie de fafa dacd fusese abordatd de
cdtre colonelul Braddock vreuna dintre ele. Le explicd
imprejurarile care-i fdcuserd pe colonel sa-fi Tnceapd
pelerinajui prin munfi, f i prin diverse raspunsuri reufi sa
reconstituie Tnaintarea lui Billy Braddock pana ia Tntal-
nirea acestuia cu clanul Buzelor-Dureroase, Tn apropiere
de Paraul Cainelui. D upi aceea, nimeni nu-l mai vizuse.
— Unde e ghidul lui? se interesi Hazard, ciutand mai
multe amanunte specifice ulterioare momentului Tn care
fusese vizut pentru ultima oard colonelul.
— S-a dus sa-fi viziteze rudele din partea sofiei sale,
care se trage din clanul shoshon-ilor.
— Dacd afia cineva ceva despre colonelul Braddock,
dafl-mi de ftire, Ti sfdtui el.
319
Susan Johnson
Insa Tn sinea lui era mai mult de cincizeci la suta slgi
ca Blaze Tsi pierduse tatal. Avea sa verifice, cu ajutor
cumnatului lui O-Singurd-lnima... daci TI va putea gasi.
Discufia se muta asupra unei incursiuni programa
printre acfiunile viitoare. Un cercetaf, care caldtorise spi
nord cu o herghelie de cai luafi de la clanul lakota aflat
sud de Yellowstone, venise cu vesti. Tofi fura de acoi
sd porneasca la drum Tnainte de Torii zilei urmatoare.
In timp ce se Impraftiau, Secure-Indrazneafa, tatal it
Aripd-de-Corb, atinse braful lui Hazard.
— Fa cdfiva pa?i Tmpreund cu mine, Ti spuse.
Ei f i Hazard pornira spre rdu, discutand despre aprc
piata incursiune, schimband barfe despre prieteni comun
am intindu-fi de anii lor de prietenie, conformandu-s
astfel protocolului preliminar unei discufii pe care Hazati
ar fi vrut s-o poatd evita.
— Ai cunoscut-o pe Floare-Albastra Tnca de cdnd er<
copil, spuse Secure-lndrazneafa, atacand subiectul car
Ti Tndemnase sd-l invite pe Hazard la o piimbare.
— Da, Tntotdeauna a fost sora preferata a sofiei meiei
— Acum, de mai bine de un an a devenit femeie, f i ;
refuzat doua cereri Tn cdsdtorie.
Hazard se Tntreba cum sd jigneasca mai pufin.
— Tu ftii ca obiceiurile noastre Ti Tngdduie unii
bdrbat sd se Tnsoare cu sora sofiei lui.
~ Este tanara, replied pe un ton liniftlt Hazard. Poati
cd Tn tabara aceasta ar putea gdsi...
— Ea nu vorbefte decat de tine.
Hazard se opri, ar3ta spre un ddmb Tmbracat Tn iarbl
de pe malul raului si propuse:
— Hal sa ne afezdm.
Vreme de cdteva clipe privira Tn tacere raul ce curges
domol sub cerul Tnserarii, vargat Tn fanteziste nuanfc
purpurii. Cand Hazard Tncepu sd vorbeasca, glasul Ti eri
tot atdt de calm ca f i apa din fafa lor.
— Sunt onorat, Secure-lndrazneafa, de atenfia p<
care m io acorda fiica* ta. Sora ei, pe care am iubit-o, mi-«
adus mult5 fericire. tntotdeauna m-am sim$it binevertjt fn
familia ta. Acum, n-ar fi corect din partea mea sa accept
•entimentele pe care mi le ofera Floare-Albastra Femeia
fata-palida fmi este buah, f i fin la ea. Te rog sa-fncerci si-i
spui lui Floare-Albastri ceea ce simte inima mea.
— Efti tin ir , f i Tnci de copil nu te lisai condu§ de
«l|ii, spuse Secure-Tndrazneaji cu afectfune. O siofie
fati-palidi poate crea multe probleme. Iff vorbesc afa
cum ar fi ficut-o ta til tiu .
— Cred. Mul{umefte-i lui Floare-Aibastri pentru cilcjura
sentimentelor ei.
— Va fi dezamigita.
— La virsta ei va uita Tn cateva ziie.
— Probabil ai dreptate. Sper s i fie afa. Mult noroc la
Incursiunea de maine, a d iu g i, ridicindu-se in picioahe.
— Nu m i aftept s i fntim pinim greuta|i.
D upi piecarea lui Secure-Indrazneata, Hazard rim ase
pe loc, privind riul care curgea Tn apropiere. Uitindii-se
cu ochii Tn gol spre apa llmpede ce trecea prin fata lui,
ftia c i Tn urm i cu fase luni ar fi acceptat s-o ia Tn c $ s i-
torle pe fiica lui Secure-Tndriznea|a. $1 se Tntrebi, cu
aceeafi tutburare sicilto are care didea naftere multora
dintre frim in tirile ce-i ocupau mintea, daci drumul pe
care-1 alesese Tn v ia |i nu se va dovedi nu numai de^as-
truos, ci chiar mortal. C it de prost era, nesocotind cu
neobrizare con-ventiile f i luand-o de sofie pe Blaze,
Tnfruntind totodati un conglomerat amenint&tor a fa cum
era compania „Buhl Mining"? Un prost foarte mare, decise
e\Un prost imens de fericit, recunoscu Tn sinea lui zambind, fi
prin profunzimea, extinderea f i intensitatea ei, acea
fericire diminua orice altceva.

Tn noaptea aceea, Tnainte sa adoarma, Hazard fl vorbl


lui Blaze despre incursiune.
Ea rimase tic u ti un timp atat de fndeiungat, in cit el | j|
Tnchiput c i poate fusese furati de somn f i nu-l auzise.
Susan Johnson
— Sunt pe cale s i devin o v id u v i? Tntrebi ea Tncet.]
— Nici gand. 1
— Nu sunt un copil, Hazard. Vreau sa ftiu adevarul. !
— Este doar o incursiune pentru cai, iubito, nu d
scop de rizbunare. C ind pornim Tn incursiune s i lu in
sau s i „tiiem “ cai, succesul mare consti Tn a realia
asta f i r i a fi slm|it, deoarece Tn felul acesta dai dovaq
de mai m ulti finefe. Noi ne mindrim c i avem mai mull
fine{e decit fo rfi brutala. 1
Aceasti declarable simpli Ti explici lui Blaze muM
trisitu ri plicute ale firii lui Hazard. 1
— Efti sigur c i nu-i periculos? 1
— Categoric. I
— C it de departe va trebui s i v i ducefi? I
— Nu departe. In drumul lor spre casi, PicioareW
Negre tree tangent cu granija de sus a teritoriului nostra
P in i acolo ar putea fi do ui sute de mile. 1
— A tit de aproape? |
— Foarte aproape. D aci am tiia pe diagonali spij
direct ia lor de mers, i-am putea ajunge din urm i Tn mi
pufin de o zi. 1
— Femeile participi vreodata la incursiuni? i
Hazard eziti. D aci venea f i ea, s-ar fi ivit problem^
deoarece Duh-de-Vultur ficea parte din grup. Defi Tn unei
incursiuni mergeau f i femei, ca s i le prepare mincaij
birbatilor sau ca s i fie de ajutor cu caii, Hazard nu credej
c i Blaze ar putea face fati. Totusi, daci i-ar spune asta, ej
ar primi imediat provocarea. Preferi afadar un rispurfl
care se abitea putin de la adevir. ]
— Numai daci incursiunile sunt neprimejdioase. 1
— Credeam c i ai spus c i asta a fa f i este, replici e i
enervata. 1
Hazard Ti strinse Tn m in i pumnul mic.
— In principiu este, Ti exp lici el cu calm, dar P ic M
relor-Negre le place s i ia scaipuri**, fi nu m-ar Tncinta sa-
v id pe-al tiu prins Tn stilpul unui cort de Picioare-Negre. :
— Dar cu al tiu cum rim in e ? ■
— Pot sa am grija de mine Tnsumi, dar d a c i ar trebui
sa te pazesc fi pe tine, fanseie ni s-ar Tnjumatafi.
— Efti chiar nevoit sa te duci?
Raspunsul lui fu rostit cu blandefe, dar raspicat:
— Vreau sa ma due.
Razele stralucitoare ale lunii iluminara fafa lui Blaze,
care devenise serioasa. Tragand-o aproape de el, Hazard
o cuibari Tn bratele sale.
— Dureaza doar doua ziie, bia, fo p ti Tn parul ei
matasos. Tfi va fine companie Pana-Rosie. Si o sS-fi aduc
un dar.
— Nu Tncerca sa ma mituiefti cu cadburi, protesta
Blaze, cand am de petrecut doua ziie Tntrebandu-ma
daca te voi mai vedea vreodata.
— Nu Tncerc sa te mituiesc. Probabil, pani Tn momen-
tul de fafa posezi jum itate din Montana, datorita instin-
ctelor de jefuire ale cOmpaniei „Buhl“. Vreau doar sa spun
ca ma voi gandl la tine, atata tot.
— Daca nu te superi, Hazard, mai bine gandeste-te
cum sa ramai Tn viafa. E singurul cadou pe care-1 doresc.
— Asta fi-o garantez. Am practicat arta supraviefulrii
vreme de douazeci fi fase de ani. Incursiunea aceasta
este o aventura placuta Tn comparafie cu campania de la
Vicksburg.
— Chiar Tfi place, nu-i afa?
In clarobscurul Tn care se afia Hazard, ea nu putu
decat sa-fi imagineze zambetul lui.
— Incursiunile pentru cai sunt un sport amuzant.
Acum spune-mi ca o sa-fi fie dor de mine.
— §tii ca-mi va fi. Sper numai — murmura ea, fuguin-
du-si o clipa gura, Tntr-o Ufoara grimasa — sa nu-mi fie
dor v e f nic.
Hazard rise, apoi o saruta pe varful nasului.
— Mi-as risca eu viafa, cand te am pe tine, la care sa
maTntorc?
— Nu, banuiesc ca nu, raspunse Blaze, al carui chip
se lumina de un sur£s firet f i mulfumit.
— D aci in lipsa mea vei avea nevoie de ceva... Tn
afara de asta, se corecta el, vizandu-i spranceana
Tnilfata pe jumatate. §i fine minte — a d iu g i pe un ton
glumef, defi Tn fond era extrem de serios — pirerea mea
cu privire la drepturile teritoriale este primitivi.
— Merge fi Luna-Mica?
— Nu ftiu.
— D aci merge si ea, nu uita c i am § I eu concepfii toi
a tit de riguroase ca f i tine referitoare la drepturile tern
toriale, declara Blaze cu ton categoric.
— Ai cuvintul taeu de onoare, rosti Hazard solemn.
§1 cind brafele lui puternice se Tnchiseri Tn jurul ei.
Blaze simfi c i iubirea din Tntreg universul era a ei.

Cu toate acestea, pand Hazard pleca, ea nu d id il


dovadi de dne ftie ce curaj, ci se arunca plingand Trj
brafele lul. Ef o s iru ti tandru fi, departe de a socoti c i
lacrimile ei erau prostefti, Ti veni f i lui sa p lin g i. Era
prima lor despirfire. ]
— Vei fi atent?
— Tntotdeauna sunt atent, minfi el. j
— F ira erolsme! \
— Nici unul. \
— Efti sigur c i v i sunt necesari mai mulfi cai?
— Necesari?; exclami el, uitandu-se la ea mirat. Estcl
un joc, bia. Nevoia nu are importanfi. '
— §i cu nevoia mea cum rimane? ]
— Asta, zise el cu un gias cald, e alti problemi. i
Se privira Tn ochi, ca doi copii mici care pun la cale a
fotie. Ea avea sa-si aminteasci toati viafa vraja acelei clipe. i
— P ani-R of le o s i a lb i grija de tine. S i fii cuminte. :
— §i daci n-o s i fiu? j
— Pentru ce crezi c i-l iau pe Duh-de-Vultur cu noi? ;
— Nu ai Tncredere Tn mine? i
— Ba sigur ca am, o linifti el. '
— §i daci m i plictisesc? 1
§^324
— Ma voi Tnapoia Tnainte ca plictiseala sa fie mortala.
Ifi dau cuvantul meu cd a fa va fi.
Trase o pana de vultur din ornamentul ce-i impodobea
capul si l-o Tnflpse pe dupa ureche. Indienii absarokee
considerau ca pana de vultur era simbolul succesului.
Hazard se uita Tn jos, la chipul femeii lui — se uita
Tndelung, doarece era posibil sa n-o mai vada niciodata.
Apoi o saruta f i, dupa o clipa, era deja plecat.

Hazard si douazeci de viteji Tnarmafi cu pufti, cu feile


impovarate de saci plini cu carne f i Tmbracafi Tn ve§min-
tele de gala ale razboinicilor, se Tndreptau spre muntele
Marele Albastru. In timp ce calarea Tmpreuna cu tovarasii
sai prin campia tacuti f i pustie, inima lui Hazard era plina
de cantec. In adancul sufletului sau cre§tea iubirea
profunda fafa de acest pamant pentru care poporul lui
luptase f i murise. Mile Tntregl de pelin fi iarba grasi, mile
de pasuni unduitoare pentru bivoli, fosnind ufor, coline, si
rauri f i campii. Plopi tremuratori, §i salcii, si pini. Intlnderi
vaste f i tacute sub cerul albastru, atat de aproape. Si maref ia
munfilor, care facusera atat de mult parte din copilaria lui,
atat de vitali pentru educafia lui Tncat nu-fi putea Tnchipui
ca, fara ei, ar fi reufit sa supraviefuiasca Tn Boston.
Lup-Razvratit, finand pasul alaturi de el, fi adresa un
zambet scurt.
— Doi-Cai zice ca-i vom ajunge din urma Tnainte de
Scoica Midiei.
Era o bucurie sa calareasca avandu-l langa el pe cel mai
bun prieten. Asemenea glasului vantului de noapte abia
auzit, pe care nu-l pofi Tnfeiege, ci doar TI simfi, tot afa
era f i Hazard patruns de pldcere.
— Pariez, zise zambind la randui lui, cu o siguranfa
plina de voiofie, cd nu-i vom Tntalni pe Versantul Nordic.
Miza va fi calul pe care-1 cSiarefti.
— Adu-fi aminte, azi-dimineafa eu am stat de vorba
cu lupii. Tu-fi faceai ochi dulci cu femeia ta.
§ 5 ^ 325 s& J
Susan Johnson
— Ochi dulci? repeta Hazard cuvintele, zambire
Pentru cineva care f i-a petrecut cea mai mare parte dj
cele doua ziie Tnfirand vorbe dulci lui Briza-Vantului-dj
Sud, pe malul riului Tn locul tau nu m -af grabi sa arufj
primul piatra. 3
— S-ar putea ca eu sa fi Tnf irat vorbe dulci — zig
Lup-Razvratit Inaljandu-f i sprancenele — dar nu cred (j
m-a auzit cineva pomenind cuvantul casatorie. Asta
pentru bdrbagi fndragostifi lulea, TI tachind el.
— Aveam motivele mele ca sd ma Tnsor cu ea.
— Sigur ca da; oricine se uita la ea ftie, replica sd
Lup-Rdzvratit.
— Erau motive serioase.
— Fa-Ji singur iluzii, dar pentru oricine cu vedei
bund este o slabiciune sentimentala.
— Spune-i cum poftefti, rdspunse Hazard senin, dj
niciodata n-am fost mai aproape de paradis.
Spranceana i se ridica sarcastic.
— Sldbiciune pe care |i-o recomand f i tie; este
senzafie unicd.
— Dacd are o sora geamdna, m-a? putea lasa convin:
i-o Tntoarse Lup-Rdzvrdtit ftrengareste. Altminteri, capcar
cdsatoriei nu-i pentru mine. Mie Tmi place varietatea.
— Tntr-o bund zi vei gdsi pe cineva care sa schimfc
situafia asta.
—.Poate, zise Lup-Rdzvrdtit cu un ranjet si ret, dar r
prea curdnd.

Tn urmdtoarele doua ziie, Blaze trecu alternativ de j


Tncrederea oarba Tn iscusinta lui Hazard de a supravieti
la o teamd paralizantd. Nu ftia ce ar face dacd I-ar pird
dupd ce cunoscuse o asemenea dragoste f i Tmpllnin
Dintr-o femeie care Tntotdeauna simtise numai o enorm
Tncrederetn ea Tnsaf I f i Tn propriile-i puteri, Blaze ajunses
acum s a -fi considere vlata ca fiind numai o jumdtat
dintr-un Tntreg — complectd numai cu Hazard aldturi de ei
§i mai avea Tnca o teama, care se adauga senzafiei ei
de nesiguran. Daca Hazard sadise o viafa in trupul ei, oare va
primi el cu bucurie paternitatea? se Tntreba sovaitoare. Oare,
va ajunge sa-l Tntrebe? Tnalfa spre Tnaituri ruga ei tdcuta.
— Se va Tntoarce, nu-i afa, Pana-Rofie? Tntrebd ea doar
ia cateva minute dupa piecarea lui Hazard. Nu-i nici un
motiv de Tngrijorare, nu?
Pana-Rofie Tnfelese ruga din glasul ei. Ti vazuse Tn
ochi iubirea f i teama, cand Hazard Tfi luase ramas bun.
— Dit-chilajash se va Tnapoia. Puterea e cu el.
Pand-Rofie fusese Idsat Tn mod ostentativ ca Tnsofitor
al lui Blaze. De fapt, el se afia acolo pentru un singur scop:
sa pazeasca viafa lui Blaze cu Insdf i viafa lui. Pentru
starea de Tngrijorare a lui Blaze, Pana-Rofie era un prieten
nelntrecut. Cu sinceritatea lui de adolescent, se adapta la
toanele ei schimbdtoare, o distra cu tot soiul de activitafi,
raspundea cu rabdare fi detallat la Tntrebarile ei piine de
curiozitate cu privire la modul lor de viafd. §i Tn timp ce
devenea prieten, paznic fi ajutor la toate al sofiei unchiului
sau, se Tndrdgosti f i el pufin de ea.
Tfi petreceau diminefile cdldrind de-a lungul fi de-a latul
Tntinderilor pafnice ale reglunii. Pand-Rofie o Tnvdfa pe
Blaze denumirile tuturor florilor sdlbatice. Calareau de-a
lungul paraului Sagefii, unde sturzii fluierau, chemandu-se
printre tufifuri si ulmi. Dupa-amiezile, cand soarele era
fierbinte, se odihneau la umbra colibei. Tmpreuna exersau
absarokee-ul lui Blaze. Pand-Rofie era un profesor plin de
rabdare, darnic cu laudele, f i se bucura cu o placere
adolescentina de rolul sau de tutore. Dar pdrea foarte
matur atunci cand demonstra cum se cos mocasinii., §i
cand Blaze Tntrebd uluitd: „Si Dit-chilajash fi-i coase?“ el
raspunse liniftlt:„Desigur".
Cdnd venea vremea de culcare, Pana-Rosie spunea
Tntotdeauna politicos noapte buna f i pleca. Blaze nu ftia ca
el se ghemuia Tntr-o cuvertura, sub cerul liber, f i continua
s-o pdzeascd.
Cea mai cumplita nelinifte o cuprindea noaptea, tarziu.
Susan Johnson
Singuri Tn vastul sat indian, avand certitudinea ca purt
Tn pdntece copilul lui Hazard, se ruga: „Te rog, Doamnc
fa sS vina acasa teafar!"
In dimineafa celei de-a treia zi, Blaze fu trezita de ui
scancet slab, ce se auzea de foarte aproape. Pe jumdtati
adormita, se Tntoarse pe partea cealalta f i continud s;
mofaie. Peste cateva cllpe, zgomotul o trezi din nou. La a
treilea scancet limpede urmat de un nechezat slab, !$
trase peste cap rochia cu franjuri, se scula din pat §
strdbdtdnd coliba tacuta, ridicd clapa de la intrare. Ui
superb palomino1autlu, cu pieiea lucioasd stralucind ca <
monedd de aur nou-noufd, cu o franghie Tmpletit
petrecuta pe dupa grumazul lui puternic, era legat d
stalpul colibei. §i prins sub franghia care-i Tncercuia gatu
era un buchet de flori de vard. Hazard se Tntorsese! Inima i
tresalta de bucurie.§i abia cdnd splendidul palomin<
scanci din nou, primind ca raspuns mai muite nechezatui
din apropiere, abia atunci se uita Blaze dincolo de frumu
se|ea aurie a calului legat de colibd. Numerofi alfl cai
tofi la fel de frumo§i, erau legafi ceva mai Tncolo.
— Tfi plac? Tntreba peste umarul ei un gias familiar.
Ea se rasuci brusc Tn loc. La o distanfa de nici <
jumatate de metru, Hazard statea Tn picioare, zambind. §
ea Tfi Tntipdri Tn memorie imaginea lui din dimineafa aceea
Tnait, stapan pe sine, gol de la brau Tn sus, cu parul Tnci
ud dupd baia fac uta Tn rau, Tnvaluit de cea|a matinala ct
se ridica Tn jurul lui, Tn timp ce briza aducea trilurile une
pasari. Gatul puternic Ti era Tnconjurat de un colier Tmpleti
din flori de susan salbatic, care presdrau o culoare auric
pe pieptul lui sculptural. Alerga spre el prin iarba uda d<
roua, cu chipul luminat de fericire.
El o stranse cu putere la pieptul lui racoros fi se sim

Palomino: Cai de culoare crem sau aurie, cu coama sau coad


de un alb-galbui, originar din sud-vestul Americii de Nord
Denumirea provine de la cuvintul spaniol palomino (porumbe
tanar) (n.t.)
cuprinsdeo mulfumire imensa.
— Mi-a fost dor de tine, murmura el, sarutandu-i parul.
Si ramasera Tmbrafifafi, lubirea lor fiind ca o prezenfa
binecuvantata §i tangibila. Simfind pe piept lacrimi tacute,
el Ti ridica fafa si le fterse cu biandefe.
— Nu-i nevoie de lacrimi, bia.
— Asta pentru ca sunt fericita, zise Blaze trigandu-fi
nasul f i straduindu-se sa zambeascS.
— Nu s-ar spune, o tachina Hazard, Tndepartand o pata
de polen de pe obrazul ei. Te bucuri f i de cadoul tau?
— Sunt superbi... f i florile...
— Acum, Tn clanul nostru, efti o femeie bogata.
— Sunt, daca zici tu, chicoti ea fericita.
— Atat de mulfi cai sunt considerafi ca un gest
extrem de generos, o tachina el Tn gluma.
— Odata cu gestul generos, mi se daruiefte f i un
paznic pentru herghelie? Pentru ca eu n-af fi Tn stare sa
Tndeplinesc funcfia asta.
— Desigur, prinfesa. Sofiile de capetenii nu se ocupd
de herghelii.
— Ma simt u f urata sa aflu asta, susura ea.
Nu se mifcasera din loc, mulfumifi s i se find Tmbrafifafi,
stand de vorba sub razele cu varfuri trandafirii ale soarelui
ce abia rasdrea, fiecare dintre ei ftiind ca Tn Tmbrafifarea
celuilalt era bucurie.

Hazard dormi jumatate din zi, f i Blaze TI veghe, abfi-


nandu-se sa-l atinga. In definitiv, nu dormise de doua ziie.
§i Tn timp ce statea aiaturi de el TfLdadu seama, acum ca el
se Tnapoiase, ce teama cumplita Ti fusese. Cand Tn cele din
urma Hazard se trezi, ea i se ghemui Tn brafe f i statu afa,
cu trupul f i cu sufletul Tmpacate.
— Povestefte-ml despre incursiune, spuse.
§i el se supuse. In cuvintele alese cu grija nefiind
spusa povestirea reala: echipa de incursiune a Picioarelor-
Negre intrase noaptea, tarziu, Tntr-un sat prietenos, de pe
329 ^
Susan Johnson
teritoriul Picioarelor-Negre. Simfindu-se Tn siguranfa, Tnc
pusera sa petreaca, f i cdnd grupul lui Hazard Ti ajunse
din urma, cinci tobe bateau simultan, vastul platou fii
plin de cai.
Hazard Impreuna cu affl cafiva Indieni absarokee
furifasera Tn tabara ca sa subtilizeze cafiva dintre prefio
cai finufi Tn apropierea corturilor, in timp ce restul echi
Tnconjurau caii de pe campie.
Hazard vazuse calul palomino legat de un cort Tna‘
ampiasat pufin mai departe decat celelalte. Imediat Tfi pu
Tn minte si-1 ia pentru Blaze. Calul pastea Tn fafa cortului
o funie legata Tn jurul gdtului sdu se prelungea pana I
cort. Cineva TI iubea f i dormea cu mdna pe franghi
Hazard se Tntinse cu burta pe pdmdnt, langa palomino, c
cufitul gata ridicat sa-i taie sfoara, cand cineva se mifca
Interiorul cortului. Defi bateau tobele, ftia cd nu putea s"
acolo prea mult timp. Chiar dacd indianul Picioare-Neg
dinauntru nu-l vazuse, era posibil sd fie descoperit vreun
dintre absarokee, f i atunci, cdnd s-ar fi dat alarma, el
fi fost prins f i ucis. Tocmai Tncerca sd se declda cdt s
giai aftepte cdnd auzise o Tmpufcatura, apoi alta,
Tdiase frdnghia, sdrise pe palomino f i o luase la goan
In timp ce Tfi croia drum prin sat, primul absarokee
care-1 vazuse fusese Lup-Rdzvratit. Acesta TI aftept
cdlare pe un cai murg. La vremea aceea tot satul era T
picioare, pocnetele puftilor rasunau.
— Ce s-a Tntamplat? strigase Hazard.
— Tu erai ultimul rdmas Tnauntru, f i Duh-de-Vultur
din grefeala, a pus pe fuga caii nelegafi.
Alergau amdndoi catre locul Tn care Tfi lasaser
hainele, cu doi oameni care sd le pazeasca. Biciuindu-
caii, se napustira Tn noapte. Calul palomino era iute,
Hazard ajunsese primul. Sdrind jos de pe cai, Tncepus
sd-f i Tmbrace pantalonii de piele. Auzise tropotul copitelo
chiar mai Tnainte de a -fI fi legat Centura Tmpletita. Lup
Razvrdtit se afia cu pufin Tnaintea „indicatorllor“ — oamen
care cdldresc Tn fruntea hergheliei pentru a ghida caii I
§5^330
dpaaostca
goana — f i imediat Tn urma lui veneau tropotind ca un
tunet caii speriafi, manafi de pe cimpie.
— Pe dracu’ din grefeala! urlase Hazard, aruncandu-i
lui Lup-RazvrStit pantalonii.
— Daca scipSm cu viaf§ din asta, ar trebui sd facem
cu Duh-de-Vultur o plimbare pana la rau! strigase ca
raspuns Lup-Razvratit.
Ochii lui Hazard stralucisera Tn lumina lunii, si izbucnise
brusc Tn ras, aducandu-§i aminte de o catastrofa asema-
natoare petrecuta cu mulfi ani Tn urma, rezultat al geioziei
dintre Tnclinafiile lor amoroase.
— La Stinca-Clopot! strigase el, cu un rSnjet larg. Hai
sa vedem daca putem iefi cu bine f i din asta. Vom Tncerca
sa urcam pe malul abrupt al rgului.
Hazard §i Lup-RSzvritit sarisera fiecare pe calul sau fi
strabatuserS cu greu hoarda de cai, pana Tn frunte. Du§ma-
nul era pe urmele lor, puftile fulgerau Tn lumina lunii.
Calarind ca vantul, se napustisera drept catre peretele
canionului. Creasta de unde terenul se prabufea Tn
prapastie era la o departare de numai cafiva metri. Trdgdnd
aer adanc Tn piept, Hazard scofind strigatui de razboi Tfi
biciuise calul palomino, facandu-l sa sara peste marginea
rapei. Pe murgul sau, Lup-Razvratit se a v in ta s e § i ei Tn
aceea?! clipa Iansin d u -§ i fipatul Tn vant. Ca un vartej de
Iru n ze u scate purtate de furtuna, cai f i calSrefi Ti
urmasera, atingand din nou pdmantul cu fapte metri mai
jos... cu tofii Tn viafa!
Picioarele-Negre se oprisera, mufi de uimire, pe malul
de sus al prapastlei. Echipa de incursiune a lui Hazard
sprintase spre pSdure fi, ieflnd din raza vizualS a
d u f manulut, se Tndreptase agale spre casa.
Blaze asculta povestirea laconici a lui Hazard, dar
cuvlnteie nonfalante cadeau peste ganduri concentrate
asupra aitor lucruri, fi abia dacd auzea cdte ceva. Unul
farS celdlalt, viafa lor nu avea nici un sens.
— Au fost ceie mai lungi ziie din cdte am trait, fopti el,
aplecdndu-se s-o sSrute. fi-a fost dor de mine?
§ « ? 331
— Mi s-a parut ca am petrecut ?ase iuni aie unei ierni
polare.
Apoi buzeie ii se unira si gheaga desparfirii lor se topi.

in seara aceea, toata iumea din tabara sarbatori


incursiunea profitabiia. Capturasera doua sute de cai, fara
sa piarda nici o via{a omeneasca. Vizitatorii se perindau de
la un cort ia aitul, tofi bucurandu-se de triumf, §i Hazard, Tn
caiitatea lui de capetenie, avu parte de cei mai numerosi
vizitatori dornici sa-l feiicite. De asemenea, to|i vroiau s-
o vadd de aproape pe faja-palida, vrand s-o cunoasca pe
femeia careia Ti daruise Hazard treizeci de cai.
Secure-Tndrazneata f i famiiia lui sosira tarziu la
festivitaji. El se scuza sotto-voce fa|a de. Hazard:
— A insistat sa vina fi ea, zise, aratand spre Floare-
Albastra. Crede ca tofi caii pe care i-ai trimis sunt pentru ea.
— Erau pentru vechea noastra prietenie.
— Stiu, bombani Secure-lndrazneata, dar Incearca sa
i-o spui f i ei.
— Nu conteaza, spuse Hazard cu bfande|e. Peste
cateva ziie noi ne vom duce Tnpoi la mina.
Tn timp ce Hazard f I Secure-Tndrazneata conversau Tn
linifte, Floare-Albastra se uitase {inta ia Blaze, fara a-fi
ascunde curiozitatea.
— Nici macar nu face mancare pentru el, Ti spuse
Floare-Albastra'mamei sale, care Ti arunca imediat fiicei
ei o privire de avertisment.
Nu era o remarca rautacioasa, doar o ironie usoara.
Pasiunea lui Floare-Albastra era totala f i plina de devo-
tatrtent, f i ea se mira ca o sotie care Tfi iubea barbatui nu
^ t e a pentru el. Ea Tnsafi ar fi fost mai mult decat fericita
sd-i prepare mancarea, mScar dac-ar fi vrut-o ca o a doua
sotie.
— Cine va avea grija de el, o Tntrebd ea Tn foapta pe
mama ei, cand se va duce Tnapoi la mind, dacd ea nu e Tn
stare sd facd mancare, nici sd coasd?
Blaze, dragostea mea..
Inalnte ca mama ei sa-i poata raspunde, un gias
netuiburat zise:
— Nu am nevoie sa-mi poarte cineva de grija, Floare-
Albastra, dar T|i mul|umesc pentru preocuparea ta.
Floare-Albastra rofi — raspunsul timid al unei fete
tinere. Hazard nu parea sa remarce feminitatea debordanta,
nici adora|ia din ochii ei. Dar Blaze le vedea. La urma
urmei, Ti starneau un junghi de geiozie. Nu putea nega
inocenta de floare de mar a tinerei frumuse|i.
Cu diplomatic, Hazard canaliza conversatia Tntr-o
direc|ie care era putin probabil sa puna Tn Tncurcatura pe
cineva. Si dupa un timp decent, familia pleca. Tn mai pujin
de o ora, ultimul dintre oaspelii venifi Tn vizita plecase.
— l-ai vazut provocarea pasionata? Adorajia accea?
nu se putu abfine Blaze sa spuna, Tn gias simtindu-i-se o
suparare nejustificata.
— Pe mine nu ma intereseaza adora|ia, bia-cara,
replica Hazard pe un ton iiniftitor.
Se lasa pe spate, sprijinindu-se de spatarul de salcie
Tmpletita cu maiestrie f i ofta din adanc.
— Sper ca acesta-i ultimul dintre musafirii din seara
asta, spuse el, schimband Tn mod deliberat sublectul. Nu
te-am avut numai pentru mine de ore Tntregi. §i, printesa,
vorbefti un absarokee fermecdtor. Tfi multumesc c l l-ai
Tnvatat.
— Nu-i nevoie sd ma Tncinfi cu com plimentele tale,
cand chiar adineauri ai insinuat ca eu nu te-af adora,
riposta Blaze.
— Tn mod categoric, tu nu e fti o adoratoare, scumpa
mea. Adorabila, da; dar adoratoare? Oricum, pentru ce ai
vrea sa fii afa?
— N-ai observat ochii aceia de cafetuf, fixafi asupra
ta? Te-af fl putut fneca fn privirea lor p lin i de v e n e ra te f i
idolatrizare.
— A f prefera sd ma Tnec Tn ochii tai enormi fi furtunofi,
Boston. Liniftefte-te, Tn orice caz nu-i vom mai vedea.
Va trebui sa ne gdndlm la reTntoarcerea noastrd la mind.
333
Susan Johnson
— N-am putea sd mai stdm pufin?
— Am stat deja mai mult decat planuisem. -
Hazard se lasase fi el condus de emofii. Ar fi trebuit sd
porneasca Tnapoi Tnca de acum o saptamana.
— Cand? Tntreba cairn Blaze, care Tsi promisese ca TI
va spune lui Hazard de copil Tnainte de a se Tntoarce la
cabana.
— Poimaine.
Afadar mai avea o zi Tn care sa-si amane dezvaluirea.

Trecuse bine de miezul nopfii. Hazard adormise, Tn


timp ce Blaze ramasese treaza. Nu-i spusese. In ziua aceea
Tncepuse de zeci de ori, Tnsd de fiecare data Ti lipsise
curajul, neftiind cum va primi el vestea iminentei pater-
nitaji. Dar ftia c i trebuia sd-i spund.
Cdnd TI atinse, el se trezi fi, printr-o m if care reflexa,
Tntinse m3na sd-fi ia cufitul. Cand vdzu ca erau singuri,
TI v£ri la loc Tn teaca.
— E ceva Tn neregula? Un cofmar, bia?
Tn lumina difuzd a lunii vedea cutele de Tngrijorare
deasupra sprdnceneior ei matSsoase, f i mainile ei
Tncleftate, cu Tncheieturile degetelor albite.
— Nu, nici un cofmar, replica ea cu gias scazut.
Hazard fedea Tn capul oaselor scrutandu-i fafa cu ochii
lui negri. Trupul lui puternic f i musculos se Tncorda, ca
pentru a citi gandurile ei nerostite.
— Indiferent ce te-ar Tngrijora, bia, spune-mi. Voi
rezolva eu.
§i spunea adevarul: pentru ea ar fi mutat fi munfii.
— Este vorba de... faptul cd ne ducem Tnapoi?
— Nu-i asta, fopti ea.
— Atunci, ce, prinfesa? Tntreba el cu blandefe.
Mdinile lui suple cuprinsera mainile ei Tncleftate,
mdngaindu-i dosul palmelor cu degetele mari.
Nu exista nici o modalitate subtila prin care sa-i spuna
ceea ce avea de spus, defi Tn ultimele cateva ziie se
'Blaze, dragostea mea..
gandise la o sutd de posibilitdfi.
— Sunt Tnsarcinata, zise.
Degetele mari ale lui Hazard Tfi Incetara mifcarea, f i
ochii lui Ti Intalnird pe ai ei cu calm.
— §tlu.
— §tii?
— Md gandeam, raspunse liniftit, ca poate tu nu ftiai.
— Cum de-ai ftiut? Tntreba ea de-a dreptul.
— Am fost cu tine Tn fiecare zi. A f fi ftiut daca {i-ar fi
venit ciclul lunar. Ceea ce nu s-a Tntamplat.
— Efti suparat? Ti Tntreba ea, fdrd a-fi ascunde teama
care Ti tdia respirafia.
— Nu.
— Efti fericit?
§i-i aftepta rdspunsul, cu inima plind de teama.
Situapa il ingrozea, dar nu-i putea spune el asta. Acum ,
pentru prima datd Tn viafalui era vulnerabil — vulnerabil
fafa de teama de moarte. Tntotdeauna fti use ca destinul
lui era sa-fi salveze mult-iubitul clan sau sd moard Tn
aceasta Incercare. Acum, neutralitatea lui In fafa primejdiei
era imposibila, f i asta II Ingrozea. Trdgdnd-o aproape de
el o ridica f i o afezd pe genunchii lui, apoi Tfi Tngropd
fafa Tn parul ei parfumat. Peste cateva clipe fopti:
— Sunt fericit, Wa-ca/a, de copil. Acum spiritele noastre
sunt contopite Tntr-unui singur. Cand tu respiri, simt f i eu;
cand zdmbefti, caldura Tmi atinge pieiea; pulsul copilului
nostru Tfi are ecoul Tn mine.
— Trebuie neapdrat sd ne ducem Tnapoi? implora ea,
simfindu-se Tn siguranfa si aparata aici, In munfi.
— Acolo se afld datoria mea. Sunt obligat, spuse
Hazard, simfind la gdndul plecdrii aceeafi tristefe ca fi
Blaze. O coliba Tn munfi, cu tine f i cu copilul nostru...
candva..
Ochii lui Blaze se um plura de lacrim i.
— Nu s-ar putea nafte copilul aici, Tn munfi?
Hazard dadu din cap, Tndemnat de acelafi impuls,
dorind ca acest copil sd se nascd Tn pace f i iubire. El fi
Susan Johnson
Blaze g is is e ri toata caldura posibilsi aici, pe pim intul
poporuiui sau, f i Tfi dorea cu ardoare pentru copilul lor,
s i se bucure de aceeafi dragoste.
— Figiduiefte-m i — se rugi ea, vrand s i se agafe de
acele cuvinte ca sa lupte Tmpotriva tremurului care-i
coplefea mintea.
— Figiduiesc, zise Hazard, fiindci o iubea pe
aceasti femeie.
Era o promisiune Tn care voia s i creadi, o promisiune
pe care nidijd u ia c i va fi Tn stare s-o respecte.

Capitolu i 2 9
Pornira pe drumul de Tntoarcere Tn zori, escortafi de
Lup-Rizvritit f i de o duzina de razboinici, deoarece dupi
incursiunea fic u ti Tmpotriva Picioarelor-Negre exista
posibilitatea unei acfiuni de rizbunare.
C ind ajunseri la terenul minei, g is iri cabana
neatinsi, cu excepfia catorva provizii pe care le adusese
sus Jimmy. Intrarea minei era intacti — nici acolo nu
fuseseri vizitatori. Lup-Rizvritit cerceti Tntreaga zo n i
Tnainte de a o declara siguri: niciieri nu se vedeau semne
ale unor intruf i nedorifi.
— Te simfi ca acasi, spuse Blaze, stand Tn picioare
lin g i prag, si privind cisufa m ici fi primitivi.
— Primul nostru cimin, zise Hazard, venind Tn spatele
ei f i Tnconjurandu-i mijlocul cu brafele. Efti obositi?
— Nu, cilatoria de Tntoarcere a fost tihniti.
— Acum trebuie s i ai griji. Nu trebuie sa faci prea
m ulti treabi.
— M i simt foarte bine.
— Mmm, aprobi el, strangand-o aproape f i aplecan-
du-f i capul ca s-o sirute pe obraz.
§i se Tntrebi, afa cum ficuse adesea de cand urease
ea pe munte cu atat de multe s ip tim in i Tn urm i, cum de
existase el Tnainte de venirea ei. Ceea ce Ti readuse Tn
minte un gand care, de cand Ti vestise Blaze copilul, TI
preocupa, framantandu-l Tntr-una. Continuand s-o find
Tmbraflfata, o Tntoarse cu fafa spre el fi spuse cu blandefe:
— Acum, ca sosefte copilul...
— Da?...
Expresia grava a lui Hazard o Tngrijora.
— Ar trebui sa-l g3sim pe tatal tau. Ar trebui sa ftie f i
el de copil, de casatoria noastra.
Sau, gandea Hazard, daca el este mort, ar trebui sa i se
spuna lui Blaze, in a§a fe l ca sa nu-l mai tot a§tepte sa apara.
— Mi-ar placea asta. §tlu ca tata s-ar bucura pentru
mine, pentru noi. tntotdeauna spunea: „Cand vei Tntaini
iubirea vei fti”, dar pana te-am cunoscut pe tine nu eram
sigura ca avea dreptate. Crezi ca ar trebui sa-i trimitem
cumva un mesaj... poate prin Jimmy?
— O sa verific situafia, raspunse Hazard, convins cd
daca Jimmy nu ftia unde se afia colonelul, Rose ar fi
putut sa descopere.

In aceeafi seara Tn care Blaze f i Hazard se reinstalau


la mina, Yancy f i Millicent Braddock discutau despre
planurile lor de casatorie.
— Ar trebui sa afteptam un an, draga Yancy. Cunofti
eticheta.
— Millicent, replica Yancy cu un zambet rugator. Nu
pot aftepta un an. Te rog sa nu insifti. §tii de cdnd am tot
cdutat o femeie ca tine?
Glasul lui avea o rezonanfa intima, dar de cand
cu|itul lui Hazard Ti strapundese gatul era ragufit. Yancy
se zbatuse Tntre viafa f i moarte pana cand pandarii piatifi
revenisera la Confederate Gulch la scurt timp dupa atacul
lui Hazard. O luna mai tirziu se Tnsanatof ise iar cadavrul
colonelului se afia la antreprenorul de pompe funebre,
afteptand sa fie transportat Tn est, de Tndata ce Tndurerata
viduva f i-ar fi gdsit fiica.
Millicent se fandosi, privindu-l pe sub genele plecate.
337 ^
Su5an Johnson
— Ce draguf din partea ta!
— Este adevarul adevarat, pe Dumnezeul meu,
scumpo, spuse Yancy, crezdnd in fiecare cuvant rostit.
Toata viafa lui cautase o doamna bogata cu care sa se
Tnsoare.
— Daca ai fi acceptat ca el sa fie Tnmormantat aici,
am fi putut sa ne casdtorim chiar dupa funeralii. Nimeni
din afara regiunii Montana n-ar fi ftiut cu exactitate cdte
luni diferenfa erau Tntre una f i alta.
— Uifi de „Buhl Mining", iubitule, Ti atrase ea atenfia
cu prudenfa. Dacd ne-am fi grabit sd Tncheiem cdsatoria
asta mi s-ar fi Tnchis toate ufile Tnaltei societdfi din Boston.
— §i ce dacd? Oricum ne vom muta Tnapoi Tn Virginia.
— Fii practic, draga. Deschiderea testamentului va
dura luni de ziie. Luni de ziie la Boston, avdnd de-a face cu
prieteni de-ai lui William. In plus, propietatea miniera este
definutd Tn comun cu tofi colegii lui din Boston. O Tntoarcere
Tn Virginia este de domeniul viitorului deocamdatd, tofi
banii f i proprietafile sunt blocate Tn Boston.
— Unde se afia de fapt testamentul? se interesa Yancy.
— La avocatul lui William, Curtis Adams.
— §tii cum sunt Tmparfite bunurlle?
Exprimarea era amabild, dar acum, Tn afteptarea
rdspunsului, ragufeala giasulul I se accentuase.
— Tntre mine f i Venetia, presupun.
— Tn cazul acesta avem Tntr-adevdr nevoie de ea,
admlse el. Absenfa el ar putea fine Tn loc totul.
— Cred cd Tn condifiile morfll lui William — zise
Millicent, uitdndu-se cu Tnfeies la Yancy — cazul nostru ar
pdrea mai respectabil dacd fiica noastcd s-ar Tnapoia Tn est
Tmpreuna cu noi. O mamd f i o filed Tn dollu, Tnsofite de un
„var !ndepartat“ ar atrage mai pufine comentarll decat
noi doi, revenind singuri cu cadavrul sofulul meu. Tn general,
indienii nu au acces la nolle arme Winchester, f i minfile
bdnuitoare ar putea sd bdrfeascd. Prezenfa Venetiei ar fi
liniftitoare pentru cei care ar avea Tndoleli. Pe urmd, dupd
ce se deschide testamentul f l dispunem de avere, sunt
' ^ 338^
sigurd ca Venetia ar putea fi instalata undeva — poate in
Europa — cu un stipendiu modest. Daca se dovedefte a
fi dezagreabild, ne putem gandi la altceva.
— Planurile tale par a fi foarte complecte, murmura
Yancy ragufit, ochii lui spalacifi aproband cu viclenie.
— Asta nu Tnseamna cd nu as fi visat la asta §i tnainte,
zise Millicent cu gias mieros. Dar pana a nu aparea tu,
Yancy draga, nu aveam pe nimeni cdruia... sa-i Tmpar-
tdsesc gdndurile mele.
Millicent era Tncantata de Yancy, dar amandoi erau §i
mai Tncantafi de perspectiva de a deveni milionari. Desi TI
apropia originea lor comuna, adevarata legatura era lipsa
lor comuna de scrupule, ?i Tn fond, casatoria despre care
discutau era Tn mod cert un aranjament practic. Era o
Tmperechere de firi patima§e, pline de ura, o Tmperechere a
unor oameni saraci §i cu pretenfii de rafinament, ahtlafi sd
intre Tn posesia unei mari sume de bani. Mai presus de
toate, era o Tmperechere a unor lacomii nelimitate, o
casatorie de extrema convenien|a.
— Tn cazul acesta, Millicent, iubito, cred cd ar trebui
sd ne gdndim imediat la salvarea fiicei tale din mdinile
rapitorului ei. Cu cat a§teptam mai mult, cu atat va dura
mai mult pana vom ajunge la Boston §i vom lamuri
problemele legate de proprietate.
— Ai deja adunafi oamenii necesari?
— Ti am Tncd de cdnd a fost adus din munfi cadavrul
colonel ului.
— §i s-au Tnapoiat amandoi?
— In noaptea asta s-au aprins lumini Tn ferestrele
cabanei, m-a informat padurarul meu acum nu mai mult
de o jumdtate de ora.
— Tn fine! exclama Millicent oftand.
Ea §i Yancy a§teptasera Tn Diamond City mai bine de
o sdptdmdnd, §1 era scdrbitd de condifiile primitive de acolo.
— Nu vreau sd I se faca vreun rau. Reputafia mea n-ar
supraviefui morfii atdt a fiicei mele cdt §i a sofului meu.
— Fdrd Tndoiald, Millicent. Tnfeleg.
§ ^ 3 3 9 ^
Susan Johnson
Pana cand aveau sd fie casatorifi, Yancy nu intenfiona
sa-i refuze nici cei mai mic capriciu.
— Va dura mult?
— Ar trebui sa fim gata de drum pe la jumatatea
dupa-amiezei. Sau a diminefii, daca totul merge'bine.
— Am aranjat eu totul-, zise ea, buzele schifand un
Ufor zambet.
— Bravo.
Ochii lui Yancy se aprinsera de un foe interior. Maine
seara pe la vremea asta aveau sa fie Tn drum spre Salt
Lake City, Tn interiorul continentului. In mai pu|in de doud
saptamani, cu legdturi bune si fara ghinioane, vor fi la
Boston. Iar el va fi langd bogafiile de care nu avusese
parte toata viafa. Se ridicd Tn picioare, gata de plecare,
avand grija sd pastreze aparenfele Tn acest mic ora§ minier.
— Ah, f i Tncd ceva, dragd... Nu vreau sa aflu nici un
amdnunt Tn legdturd cu indianul. §i nu uita biletul, Ti
reaminti ea, ardtand spre masa de langa fereastra. Daca
ar face cineva investigafii, vreau sa-si Tnchipuie cd Venetia
a plecat din propria ei voinfd.

Capitolu i 30
Mica armatd de scursori si nemernici a lui Yancy urea
pe munte Tn dimineafa urmdtoare, dupd ce Hazard intrase
Tn mind. Erau o suta, Tnarmafi pand Tn dinfi cu ultimele
modele de pusti Winchester f i pistoale Colt. Un Indian din
tribul Picioarelor-Negre, d u f man de moarte al lui Hazard,
le era ghid. Deoarece atacul, care nu finuse seama cu bruta-'
litate de prezenfa lui Blaze, avu loc Tn plind zi, Hazard fu
luat pe nepregdtite. Chiar dacd tatdl lui Blaze era mort,
Hazard nu se afteptase ia o asemenea nepdsare fafa de
ea — cu siguranfd unui din partenerii colonelului, macar
sofia lui, nu ar fi riscat viafa fetei Tntr-un mod atdt de fa fif.
Surprinderea fu totald f i imensa. Niciodata nu trebuie sd
subestimezi lacomia rapace a omului alb.
Indianul Picioare-Negre ajunsese primul Ia cabana §i
Tnabufi Jipatul Tngrozit ai lui Blaze. O finea strangand-o
plin de cruzime, acoperindu-i gura cu una din mainile lui
mari, cand ea Ti auzi pe Hazard strigandu-i numele, Tntr-un
urlet tot mai Tncarcat de Tngrijorare f i spaima.
Si pe urma, o suta de pufti trasera o serie neTntrerupta,
de focuri ucigatoare, si ea Tsi pierduse constiinfa.
'Rezem at de stinca rece a galeriei sudice, Hazard,
cu brafui stang sfaramat de la cot Tn jos, gafaind din cauza
durerii care parea ca-i smulge capul, se uita cu groaza Tn
lungul celor cincizeci de metri de tunei. Vederea Ti era
tulbure. Frecandu-fi ochii, T§i umplu degetele de sange.
Nu dispunea de mult timp, dar durerea se Tntindea Tn susul
brafului sau, Tmpiedicandu-I sa judece limpede. Auzi har§a-
iturile deasupra lui, Tn timp ce cele o suta de pufti afintite
asupra intrarii minei Tntrefineau un baraj de foe susfinut,
ca Tntr-o ireala scena de iad.
Tfi scutura capul f i vederea i se limpezi. Acum era
sigur ca Billy Braddock era mort. §i Tn mod clar, Yancy
Strahan nu murise la localul Rosei. Glasul care dadea
ordine era ragufit fi aspru, dar accentul sudic era incon-
fundabil. Yancy Strahan stapanea situafia. Blaze se afia
Tn mainile lor. Copilul lor se afia Tn mdinile lor. §i daca
pulberea neagra al carei miros TI simfea el era manuita
de cineva cat de cat priceput (a explozibili, el Tnsuf i avea
sa fie Tngropat de viu.
Hazard se stradui sa se mifte, defi se simfea amefit
fi-i era greafa, f i oasele sfaramate TI Tnfepau la fiecare
tresarire, durerea silindu-l s i se opreasca f i sa se odih-
neasca dupa fiecare Tnaintare. Avea nevoie de proviziile
lui Tnainte ca explozia sa cufunde tuneful m tr-o bezna
totala. Chiar Tn timp ce se Tndrepta spre mica lada de lemn
cu lumanari, focul primei explozii TI izbi de perete.
Cand fumul se mai Tmpristie, constata ca jumatate din
intrare era blocata. Dupa asta Tncerca sa se grabeasca,
apreciind ca nu va mai fi necesara decat una, oricum nu
mai mult de doua explozii pentru ca lumina sa dispari.
^ 341 ^
Susan Johnson
Incerca sa-si concentreze gandurile asupra lui Blaz®|
ftiind ca trebuia s-o ajute. La numai o infima distanfa d i
o totala cufundare in incon§tien|d, creierui lui amor{l|
refinea senzafia Tnnebunitoare de panica pe care i-o evoca
numeie ei. insa nu mai era Tn stare sa formuleze mesaje*
coerente, nemaifiind capabil de rafionamente deductive,;
Numeie ei plutea Tn jurul cefoaseior peisaje interioare, la|
ceie mai joase niveluri ale spaimei, §i T?i trimitea pur
simplu ecoul, asemeni unui fipat viu, de-a lungul cori-*
doarelor sfasiate de durere ale min|ii lui. I
Oprindu-se, se sprijini gafaind de peretele galeriei,
tragand cu greu aer Tn piept si privind cum sangele ft
picura pe varfurile degetelor. Amejit, nu §tia de cat tim^
statuse proptit de perete, propriui sau timp scurgandu-se
odata cu sangele lui. i§i scutura de doua ori capul ca sa-ff
iimpezeasca vederea §i sa-§i reactiveze creierui inert.
Cea de-a doua explozie Ti tranti la pamant, f i a bia
dupd mai bine de cinci minute T§i gdsi energia necesard
ca sa se salte Tn genunchi. Incerca sa se tarasca, dar
brafui sfaramat §i fara vlaga i se izbi din gre§eala de solui
aspru, provocdnd un spasm dureros, care urea Tn spirali
de-a lungul terminatiilor sale nervoase, atat de intens*
Tncat fu nevoit sa zaca clipe Tndelungate, cuprins de uri
tremur de nestdpdnit. Incerca sa se gdndeasca la alte
iucruri, se stradui sd-§i Tndepdrteze mintea de la monstru-
oasa suferinfa, fie macar §i pentru o ciipd, Tn asa fel mcdt
sd se poatd ridica. Centimetru cu centimetru, Tn chinurt
de nelnchipuit, se Tmpinse Tn susul peretelui pand cand
ajunsese sd stea Tn picioare. Atunci reu§i sd vada lada
— o siluetd confuzd la o departare de treizeci de metri.
Urmatoarea explozie avea sa-l biocheze Tnduntru. Nu gandL
Totce trebuie sa facefi este sa mergefi, le porunci ei membrelof
sale. Altminteri vei muri.
Se prdbuf ise chiar Idngd lada cu lumandri, cand detond
cea de-a treia explozie. Pe urma simfi mirosul prafului de
pufca, dar nu mai vedea nimic. Se afia Tntr-o bezna totald.
Ca la un semnal, creierui lui Idsa sa-i scape slaba
^#342
stransoare cu care Tsi menfinea propria-i lumina interioara,
§i Hazard aluneca Tntr-o stare de incon§tien|a.

Cand se trezi, Blaze o vazu mai Tntai pe mama ei. Era


un chip luminat de bucuria interioara a trimfului. 0 fafa pe
care ea o recunoscu ca pe cea a unui du§man de moarte.
— Tu, o acuza calm §i cu amdraciune.
Millicent atinse perlele de la gatul ei. Nu era un gest
nervos. Era lent §i indiferent.
— Tntr-o buna zi, cand vei fi mai Tn varsta §i mai Tn|e-
leapta, Tmi vei mulfumi. Numai tinerele proaste fac
gre§eala de a se Tndrdgosti de persoane indezirabile.
In somn, Blaze strigase cu gias tare, chemandu-l pe
Hazard, plangand pentru el. §i Yancy descrisfese cum se
zbatuse Blaze sa se elibereze Tnainte de explozie, cand TI
auzise pe Hazard strigdnd.
— El este de o mie de ori mai bun decat voi, replied
Blaze cu asprime.
Hazard avea calitati pe care oameni ca Yancy si
Millicent nu le-ar fi putut poseda niciodata, pe care laco-
,mia lor n-ar fi reu§it sa le rascumpere.
Millicent izbucni Tntr-un ras u§or.
— Copil Tncapafanat ce e§ti! I|i vei schimba felul de a
gandi cand te vei maturiza.
— Nu intenfionez sa ma cert cu tine. Unde este tata?
Vreau sa-l vad pe tata.
Millicent nu se mi^ca.Degetele i se oprira pe periele
sclipitoare de la gatul ei, iar Tn ochii de un cenusiu deschis
se aprinse, stralucitoare, lumina bucuriei.
— A murit, raspunse.
Cuvintele o izbira pe Blaze ca o lovitura fizica, Tncat
trebui sa se lupte sa-fi recapete respira|ia. Cand vorbi,
nu reu§i sa scoata decat o §oapta Tndurerata:
— Minfi.
— Cadavrul lui se afld la Virginia City, il po|i vedea.
— L-ai ucis! exclamd Blaze, acuzator.
343
Su5an Johnson
— Nu zau, ce copil dezgustdtor efti! BineTnfeles ca
nu l-am ucis. Nu s-a mai Tntors vlu din cdldtoria lui nebu-
neasca prin munfi, ca sa te saiveze pe tine. Fara fndoiala
cd l-au omorat unul dintre renegafii aceia sdlbatici cu care
conviefuiefti tu. Daca vrei sa Tnvinovdfefti pe cineva, tu
e fti un candidat la fel de bun ca oricare altul. Yancy mi-a
spus ca tu ai fost cea care ai insistat sd te duci sus, sa
discufi cu salbaticul acela. Eu a f zice, domnifoara, ca
moartea tatalui tau fi se poate imputa fie tot atat de bine
ca oricui altcuiva.
— Ticdloaso!
— Sunt foarte imuna la insultele tale, spuse ea liniftit,
aranjandu-f i manfeta de danteld a rochiei sale de matase.
Este efectul banilor.
— Este singurul lucru de care fi-a pasat vreodata, nu-i
a^a? Nu de tata. Numai de banii lui.
— Ei bine, desigur, ce altceva m-ar fi putut interesa?
Tatal tdu era un fardnoi. §i se pare ca f i prin tine curge
sangele lui. Ti-a facut piacere sd te culci cu indianul acela
corcit al tdu? Tntreaba pe un ton dulceag.
— Originea lui este mai pura decat a oricarui Hatton
din Virginia.
— Era, draga. Acum e mort de-a binelea.
' Cu fafa albd ca varul, Blaze fu izbita de realitatea dura.
Se gandise la Hazard Tnchipuindu-§i-l viu, desi TI cuno§tea
pe Yancy, Tn ciuda macelului care distrusese mina. Tn stra-
fundurile minfii ei, planuise sd paraseasca patul acesta,
camera aceasta, pe aceasta femeie plind de urd, f i sd se
ducd Tnapoi pe munte, la cabana. Sfinte Doamne, fa sa se tn ele!
— Nu este adevdrat!
Tn glasul ei calm se simfea cum se strecoara isteria.
— E mort.
— Nu. Este Tn viafd. Trebuie sd fie!
Inima lui Blaze se zbdtea nebunefte Tn coful pieptului,
palmele ei erau reci ca gheafa.
— Mort f i Tngropat Tn mina aia noroioasa!
— Nu! rasuna slab f i sfdf ietor strigdtul de durere —
^■ 344^
dragostea

un strigat primitiv §i vechi de cand lumea. Nu, nu, nu, nul


— Este mort §i Tngropat sub tone de pietris.
Blaze Tfi tras peste cap o patura, mcercand sd facd sa
taca vocea calmd §i deta§ata. Dar nu slujl la nimic. Fiecare
cuvant continua sa-i sfa§ie inima. Fiecare cuvant Ti zdrobea
dorinfa de a trdi. Hazard mort! Hohotele de plans Ti zgu-
duiau trupul firav. Hazard, care pentru ea devenise Tnsdfi
viafa — mort! Lacrimile Ti f iroiau pe fa|a, §i brusc, renunfa.
Amorfitd de durere, gandi cu jale: Am murit.

Trecurd doua ziie §i ea abia daca mi§ca. Lacrimile se


sfarsisera. Nu mai putea sd plangd, dar suferinfa crescuse.
Hazard Ti umplea gandurile, fiecare clipa, fiecare respirafie,
§i amintirile sfa§ietoare Ti transformau melancoiia Tntr-un
chin cumplit.
Tn dupa-amiaza ceiei de a doua ziie, cand mintea §i
trupul Ti erau cople§ite de sldbiciune, fu lesne convinsa
cd ar trebui sa Tnsofeasca trupul tatalui sdu la Boston.
Nu voia sd stea de vorba cu mama ei sau cu Yancy,
dar Hannah Ti aminti de datoria fa|d de tatal ei §i de
amintirea acestuia. Blaze T§i goiise Tn mod voit mintea de
orice ganduri, ca sd scape de durerea morfii lui Hazard.
— Dupa aceea ma Tnapoiez, Hannah. De Tndata ce
tata va fi Tnmormantat a?a cum se cuvine, ma Tntorc aid.
Voia ca pruncul lor sd se nasca acolo unde se ndscuse
Hazard. Voia sd-l creasca pe copilul lor Tn regiunea pe
care Hazard o numise „acasd“. Lui Hannah nu-i spuse
toate acestea, dar batrana doica Tnfelese durerea ei
pentru bdrbatul pe care-1 iubise.
— Este o regiune placutd §i frumoasa, Tn care merita
sd te Tntorci. Dar deocamdata trebuie sd te duci acasa.
— Pentru mine, aici este acasa.
— §tiu, copild, §1 te vei Tntoarce, o lini§ti Hannah, a§a
cum Tn trecut liniftise multe lacrimi copildre§ti.
Cu toate acestea, dorea din inimd ca tristefea de acum
sd fi fost la fel de banala. O cu nose use vreme de prea
Susan Johnson '
mulfi ani pe Millicent Braddock ca sd accepte orbe§te
povestea despre o explozie a c cid e n ta l. Iar Yancy Ti
facuse Tnca de la Tnceput impresia unui criminal nemilos,
oricat de mareafa ar fi fost obar§ia familiei lui.
Ea nu putea sa schimbe ceea ce se Tntamplase. Nu-i
putea aduce Tnapoi lui Blaze iubirea. D ar avea sa-y
daruiasca tot ce-i daruise Tntotdeauna: dragoste si
mangaiere.

Tn ziua Tn care Blaze parasi Diamond City, Hazard


Tncepu sa ciopleasca Tn roca verzuie a tavanului galeriei
estice. T§i Tncropise o atela provizorie pentru bratuI stang,
din doud scanduri scoase dintr-o lada veche pentru
pulbereTn jurul carora Tnfafurase fasii de piele rupte din
pantalonii lui. Treaba asta Ti luase o jumatate de zi, fiindca
din cauza durerii lefinase de cdteva ori. Braful, care i se
umflase ajungand la dimensiuni monstruoase, transforma
Tn chin orice mi§care bruscd. Urmarise cum culoarea
brafului sdu trecuse de la trandafiriu la ro§u, si Tn ziua
aceea la un purpuriu urdt, si §tia din experienta cd dacd
varfurile degetelor se vor Tnvineti, avea sa-si piarda braful.
Tn acea prima zi, dupa ce reufise sa-si fixeze atela, zacuse
Tntr-un semile§in — mesajul trupului sdu, prin care cerea
sd se odihneasca pentru a -fi recupera forfele Tn urma
distrugerii pe care o suferise. Nu fdcu nimic altceva decat
sd aprlnda vreme de cdteva clipe o lumanare, atunci cand
se trezea, ca sd verifice Tnaintarea culorii pe braful sdu,
§i apoi sufla stingand flacara.
Avea un vag plan, care se Tnchega Tn timp ce dormea.
Tn momentele lui de luciditate TI revedea, TI gandea fi iar
TI refacea, dramuindu-si timpul Tn asa fel Tncat sa fina
seama de lumanari si de lipsa lui de hrana si apa. Trebuia
sd se odihneasca. Trupul lui cerea asta alunecand Tn
inconftienfa ori de cdte ori !§i uza forfele peste mdsura.
Dar Tn curand trebuia sd se mi§te. Fdrd hrana si neavand
de baut decat umezeaia care se aduna de pe stand, nu
346
dispunea de mult timp pentru a-si sapa un drum de ief ire.
Tn fiecare zi, rezerveie de putere aveau sa-i scada. Dar
daca exista o caie de scdpare, daca exista o modalitate
prin care sa ajunga la Blaze si la copilul lor nenascut, avea
s-o gaseasca. Sau va muri Tn acea incercare. Aceasta -
avea sa fie ultima lui incercare, f i el ftia asta. Jon Hazard
Black Tmpotriva morfii.

La vremea Tn care Blaze supusd f i zdrobita era


ajutatd sa urce Tn trasura Tnchiriata, Tn zorii celei de a treia
ziie de dupa explozie, Hazard muncea deja de cinci ore.
Dupa cat putea el sa aprecieze, galeria estica se afia Tn
punctul ei cel mai Tnalfat, la o adancime de doi metri f i
jumatate sub pamant. Tn ziua precedents Tndepartase
cioplind un strat de aproximativ o jumatate de metru fi pe
urma fusese nevoit sa instaleze un soi de cofraj. Planuise
ca de acum Tnainte sa-fi continue truda cu cat mai pufine
pauze de odihna, fiindca ftia cd zi de zi forfele aveau sa-i
slabeasca. Si cu viteza cu care Tnainta, problema era care
avea sa cedeze prima: piatra verzuie sau puterea lui.
Numai gandul la Blaze f i la copilul lor nenascut TI finea
Tn viafa.

N-a fost nevoie ca Blaze sd fie trasa cu forfa, plangdnd


f i fipand; ea parasi Diamond City ca o umbra materiala a
ei Tnf if i. Dar Tn drum spre capdtul de cale feratd refuza
sd le spuna vreun cuvant mamei sale fi lui Yancy, o manie
latenta salafuind adanc sub durerea acuta a pierderii
suferite. de cum fu instalatd Tn patul din vagonul tatalui
ei, Ti spuse foarte liniftit lui Hannah, Tntr-o foapta ce nu
putea fi auzita nici la doi paf i:
— Nu vor Tnvinge.
— A fa vreau sa vorbefti, fata mea! spuse Hannah,
Tntinzdnd o mdnd batucitd de munca f i varsta ca sd
mangdie pdrul lui Blaze. A fa te vreau, fetifo!
§i lacrimile straluceau Tn ochii ei la aceasta prima
scanteiere de viafa de cand plecasera de la Diamond City.
— Tata I tau n-ar fi vrut ca nemernicul ala care troneazd
Tn salonul mamei tale sa capete banii lui.
— Stiu, zise Blaze cu calm. Si nu-i va capata. Tofi
sunt ai mei, tu stii asta.
§i pe urma ochii lui Blaze parura cateva clipe lipsifi
de viafa. l-ar fi fost atat de folositori lui Hazard! Dar acum
era prea tarziu... Lacrimile Tncepurd sa-i firoiasca.
— Asta va fi o surpriza pentru ea, se grabi Hannah sa
declare, Tncercand sd schimbe direcfia gandurilor lui Blaze.
— Cu toate acestea nu mai conteaza, nu-i afa?
Inima lui Hannah sangera vazand cum viafa si energia
se scurgeau din tanara femeie pe care Tntotdeauna o
ftiuse frivola f i vesela. Nu avusese de gand sa pome-
neasca despre asta, si chiar fi acum ezita o clipa, nevrand
sa se vare cu forfa Tn sufletul lui Blaze. Dar cand lacrimile
se revdrsara peste obrajii palizi alunecand de-a lungul
chipului sldbit, a carui expresie a rata o retragere Tn fafa a
orice Tn afara de durere, Hannah se hotar! sd vorbeasca:
— Acum conteaza pentru micul, nu-i asa?
Blaze Tfi Tnalta brusc privirea.
— Doar nu vrei ca aia doi, de-acolo sd ia ceea ce i se
cuvine prin naftere copilului tau. §i o vor face, copila mea,
tot atat de adevarat pe cat este cd respir, daca tu te mulfu-
mefti sd zaci Tn pat, a fa cum ai facut pana acum.
— De unde ftii? sopti Blaze...
— Asta-i o Tntrebare prosteasca, fetija mea. Te-am
Tmbracat si dezbracat vreme de nouasprezece ani.
— Crezi cd ei ftiu?
Blaze se stradui sd se salte Tn capul oaselor, f i un
strop de culoare Ti Tnviora pomefii obrajilor, prea proemi-
nenji acum, dupa zece ziie Tn care abia se atinsese de
mancare.
— Nu, deocamdata ei nu ftiu, Tnsa natura le-o va
spune destul de curdnd. Acum, poji sa zaci acolo f i sa-fi
usuci ochii plangdnd, sau te pofi scula sd te asiguri cd
6 ^ 3 4 8 ^
pruncul tau va avea parte de averea la care are dreptul.
— Vor incerca, nu-i asa...?
— Asta-i tot atat de sigur ca si rasaritul soarelui in
fiecare zi.
— Dar eu pot numi ca moftenitor al meu pe oricine.
Spatele i se indreptase §i o culoare trandafirie, sana-
toasa, Ti invadase obrajii.
— In definitiv, sunt banii mei, adauga ea.
— Va trebui sa fii foarte isteafa, copila mea, pentru ca
iucrurile sa ramana asa.
Blaze se uita finta la Hannah, si in privirea ochilor de
safir se aprinse din nou focul.
— In cazul acesta, zise azvarlind cuverturile la o parte,
a§ face mai bine sa ma imbrac. Si pe urma cred ca imi
voi reface testamentul. Mai este hartie aici? Da.
§i-i zambi lui Hannah. Primul suras dupa zece ziie.
— Gaseste-mi o rochie, un toe, §i Tnca un martor,
Hannah. Adu-i pe bucatar. In el se poate avea incredere.
Blaze cea care cobori din tren la Boston era foarte
diferita de^cea care urease Tn vagon Tn Nebraska. Millicent
§i Yancy ar fi trebuit sa observe, dar erau prea tare
adanciti Tn propriile lor planuri, prin care puneau la cale
cum sa cheltuiasca mo§tenirea ramasa de la colonelul
Braddock. Nu remarcasera mersul usor si hotarat al
tinerei femei care pasi Tnaintea lor pe peron.
Fu cea dintai grefeala a lor Tn batalia pe cale sa Tnceapa.

Capitolul 31
Cand cea din urma lumanare a lui Hazard se stinse, el
se sprijini de peretele pu|ului Tngust pe care-1 cioplea Tn
roca verzuie si lasa sa treaca primul vai de teama. Apoi
deschise f i Tnchise ochii de dou§ ori. Ii trebui Tncd o
bucata de timp ca sa-fi combata cel de-al doilea val de
panica. Se stradui sa respire calm, refacu caiculul zilelor
de cdnd fusese Tngropat de viu; verified dimensiunea cu
^ 349^
care Tnaltase puful sapat prin plafonul galeriei estice, f i
pe urma, alungdndu-fi demonii spaimei, calcula Tncd o
data ecua|ia. Ar fi trebuit ca la nu mai mult de treizeci de
centimetri deasupra capului sau sa existe aer, f i lumina,
§i iarba verde, fi libertate. Facea o evaluare prudenta,
pentru a-fi amortiza eventuala dezamdgire. Dar sim|ul lui
launtric Ti spunea ca cel mai probabil era ca stratul de rocd
ramas sa nu depdfeascd douazeci f i cinci de centimetri.
Mana cu care strangea tarnacopul Tncepu sa alunece,.
pe mdsurd ce palma Ti transpira din cauza temerilor...
cumplita posibilitate de a fi grefit calculele. Nu mancase
de cinci ziie, f i acum avea nevoie de mai multa odihnd
Tntre reprizele de munca. Ultima data cand mo|aise avusese
halucinatii,. Acum, cand cioplea numara, silindu-se sa
izbeasca de treizeci de ori Tnainte de a face o pauza.
Reusea de fiecare data sd ajunga la treizeci, defi ultimele
cateva lovituri erau Tnsofite de Tncleftarea dinfilor. §i o
data, cand nu nimerise roca f i tarnacopul Ti alunecase
pe brafut rupt, ecoul fipatului sau a rasunat clipe nes-
farfite de-a lungul tunelurilor subterane.
Acum, nu mai era Tn stare sa izbeasca decat de zece
ori pana cand durerea TI silea sa se opreasca. Aproape
ca hohotea de plans din cauza extenuarii. Cu ritmul acesta
mai lent avea sa-i ia f i mai mult timp. §i timp nu avea.
Timpul era dufmanul lui Tn aceafi masurd Tn care-i fusese
dufman Ydncy Strahan. Iar acolo unde nu reufise Yancy,
era posibil sd reufeasca oboseala.'’ Nu Tndrazni sa respire
cand sim|i usorul, subfirele suflu de aer proaspdt. Daca
am iar halucinatii? se Tntreba... f i Tfi refinu respirafia,
afteptdnd, sperand. A fa cd Tnca Tfi finea respirafia cand
sim^i cea de-a doua boare proaspata. Dand lent drumul
aerului din piept, murmura foarte, foarte Tncet:
— Blaze...
O secunda mai tarziu, tarnacopul se roti Tn sus, fi
roca verzuie f i dura ceda, stratul de nisip f i pamant
Tncepand sd curga Tnauntru.
Lucrase deasupra capului, afa cd mai ramanea pro-
'Blaze, dragostea mea.
blema ie§irii lui, trdgandu-se in sus, Tnsa asta era o
dificultate pe care o Tnfrunta cu mai multa placere.
Tncepu sa-fi croiascd drum Tn sus cu precaufie, centimetru
cu centimetru, cdtarandu-se prin apdsarl alternative,
umarul lui drept preluand aproape Tntreaga for{a cu care se
Tmpingea pe peretele opus al pufului Tngust, cu picioarele,
atat de arcuite Tncat calcaiele mai ca-i atingeau fesele. Se
Tnalta cu greu, conftient tot timpul de umezeala peretilor
de stanca. N u-f i deplasa un picior pand cand nu era fixat
bine celdlalt. D aci ar fl cdzut, ar fi putu sa se rostogo-
leascd peste braful frdnt, si i-ar fi trebuit iarafi ceasuri
Tntregi pana sd fie Tn stare s i se miste. Nu-fi putea permite
sd cada, f i nu numai din cauza timpului pierdut, ci §1
fiindcd acum funcfiona doar pe baza de adrenalina, fi
dacd ar fi fost nevoit sd se ca|ere Tncd o data prin puf,
era posibil sd nu mai aibd forta necesard. Sd moara atdt
de aproape de libertate ar fi fost o torturd prea dureroasa
ca s-o poatd Tndura.
Cand umerii lui iefird la suprafafa, inima Ti bdtea atat
de tumultos Tncat putea sa-i simta vibrafiiie Tn gurd. Dar
Tfi sili picioarele sa-fi continue ienta cafarare, pdnd cdnd
bra|ul drept Ti fu liber. §i atunci, printr-un avant supra-
omenesc, se sdltd Tn afara pufului fi zacu, gafaind pe iarba
de pdfune, Tn timp ce o brizd Ufoara Ti rdcorea transpirafia
care-i acoperea trupul. In foapta, canta imnul spiritului
sdu, glasul lui adanc f i cu timbru cald Tnalfandu-se
deasupra munfiior asemenea aerului nopjii argintii. Cdnd
Tfi sfdrfI cdntecut, se ridica Tn picioare cu greu, se Tntoarse
spre caband f i Tncepu Tndelungata-i coborare.

Se opri Tn pragul intrarii, cu silueta luminata de luna.


Pretutindeni se vedeau urmele vandalismului. In felul
acesta operau bandifii plati|i, aceftia simteau o nevoie
intensd sd sparga, sd sfarme f i sa ucidd — o ostilitate pe
care Hazard n-o Tnjelesese niciodata. Sperase cd pistoaiele
lui Colt sau pufca Henry cu repeti$ie sd fie Tncd acolo. Nu
351
Susan Johnson
erau. Nimic nu ramasese Tntreg. Ceea ce era prea mare
pentru a fi carat fusese sfaramat. Masa $i scaunele erau
facute zob. Pana §i soba cea grea fusese rasturnata.
Il cople§i o triste|e plinS de melancolie. El §i Blaze
triiserd aici primeie ziie ale dragostei lor, Tn aceasi
Tncapere care acum era deschisa intemperiilor §i anima-
lelor, si iuminii lunii, ce se revarsa netulburata prin gaurile
ferestrelor sparte. Pa§ind peste alimente §i cioburi de
sticla, cauta prin sfaramaturi vreun indiciu care sa-i poata
spune-c$va despre Blaze. Oe doua ori trecu pe iangSpiic
pana cand o raza de soare Ti scoase Tn e v id e n t un colt-
Plicul se afia pe polifa caminului.
II lua de-acolo, m ina lui mSnjita de praf de pu§cd ?i
noroi lasand urme negre pe hirtie, §i iesi cu el Tn pragul
u§ii. Nu era sigilat. Trase afara cu dinfii unica foaia de
hartie, lasand sa cada plicul. Despaturi biletul si clti:

„Hazard,
Nu sunt buna de ostatica. JT-a/n mai spus asta.
Ma due inapoi la Boston.
Blaze

De la parul sau argintat de lumina lunii si pana la rana


Tnsangerata de pe gatul sau, Hazard se facu alb ca varul.
Uluit, reciti biletul. Citi fiecare cuvant Tn parte, de pared
mesajul s-ar fi schimbat prin schimbarea ritmului. Dar
cuvintele nemiloase Tfi bateau joe de el, dezvaluind toata
falsitatea dintre el §i frumoasa doamna din Tnaita societate
bostoniana. I se facu frig, sim|ind cum o furie de ghea|d
Ti patrunde pana Tn maduva spinarii, si pe urma un val de
manie clocotitoare crescu Tntr-o clip i pana ce lua dimen-
siunile unei violenfe nestavilite, cand Tsi aduse aminte de
Tnmormantarea lui de viu. Afadar fiica milionarului se
plictisise sa se joace prin pustieta^i de-a salbatica nobila.
Se plictisise §i se hotirase sa se Tnapoieze la Boston. Nu
era prea frumos ca, pe deasupra, Tncercase si-1 ucida.
Dar dacS se gandea mai bine, moartea lui ar fi rezolvat
definitiv problems drepturilor companiei „Buhl Mining"
asupra bogafiilor Montanei. Ar fi fost destul de u§or ca
parcelele lui sa revina copilului sau. Pur si simplu o parcela
de teren aurifer, moftenita Tn mod corect. BineTnteles ca
niciodata nu-§i imaginase cat de premeditata fusese
conceperea copilului. Era oare posibil ca Blaze sa fi mers
atat de departe pentru a salva terenul? Nu-i plicea sd se
gSndeasca la o Tn§elatorie atat de josnica. Dar vizuse
atata corupfie Tn legatura cu aurul — de obicei aurul
altuia — Tncat §tia ca, oricat de neimaginabila, o astfel de
posibilitate exista.
Mare pacat, gandi el cu rautate, lasand biietui sa cada
pe pardoseala §i strivindu-l Tn gunoi cu calcaiul, ca progra-
mul lor nu avea sd se indeplineasca atat de u§or. De cum i se
va vindeca braful, intenfiona sa deschida mina. §i de data
aceasta nimeni nu-l va mai prinde nepregatit.
Drumul de patruzeci si cinci de minute pana la Diamond
City Ti lu i patru ore, trupul ramanandu-i pe picioare numai
prin puterea voin{ei. Cand peste cateva minute pa§i Tn
salonul Rosei, nu mai avu forfa decat atata c it sa strabata
distanfa pana la cel mai apropiat fotoiiu. Prabusindu-se
Tn el, T§i pierdu cuncftinta, §i Rose TI gasi asa cateva clipe
mai tarziu. Insdngerat, murdar, cu bra|ul Tntr-o esarfa
Tncropita ca vai de lume, cu capul rasturnat pe spate Tntr-
un mod a tit de Tnspaimantator Tncat vreme de o clipa ea
TI crezu mort. Dar Tn cele din urma constata ca respira f i
inima ei Tnspaimantata T§i Tncetini ritmul accelerat.
A§adar Yancy Strahan se Tn§elase. Nici chiar o suta
de bandifi Tnarmati nu reufisera si-1 ucida pe Hazard. §i
pe urma simfi ca i se stringe inima. Ce avea sa faca el
cand Tfi va recapata cunostinfa si va descoperi c i Blaze
se Tnapolase la Boston?
In s i cand se trezi Hazard, tarziu Tn dimineafa urma-
toare, Rose Ti spuse ce se intamplase. Cu glasul calm $i
cu ironia lui obifnuita, el se mulfumi sS zica:
— $tiu. Doar ca a§ fi preferat ca prinfesa rasfSfatS sa
fi plecat cu mai pujinl fanfari.
^ 3 5 3 ^
S u sa n 3 o h n so n

Capitolul 22
Dar Rose surprindea in ochii lui o privire posomorita.
Cand o vedea, expresia lui se schimba instantaneu, f i
devenea acelafi Jon Hazard pe care-1 cunoscuse ea.
Insa Rose simfea c i nu era indiferent fa fi de Blaze fi
cdnd ramanea singur, expresia Ti era tot Tntunecata fi
posomorati.
Tn cele din urm i, Tn ziua Tn care el stitu pentru prima
o a ri Tn picioare, atari, pe balcon, ea TI Tntrebi:
— Vrei s i discutim despre asta?
El se Tntoarse spre ea, cu ochii mirafi, ca f i cum ar fi
uitat die existen|a ei, f i dupa o scurti pauzi, replici:
— Va fi nevoie de m ulti m unci pentru a redeschide
mina.
— Nu la asta m i refeream.
— Tfi sunt foarte Tndatorat, Rose. Pana acum m-ai
salvat de do u i ori.
— Nu-mi datorezi nimic, Hazard. Daci n-af fi vrut, n-af
fi facut-o. Ai de gind s i te duci dupi ea?
U rm i din nou o scurti ticere, Tn timp ce creierui lui
c in tire a rispunsuri posibile. Apoi una din sprincenele
lui negre se Tnilfi.
— Ai de gind — o Tntrebi el pe un ton glume} — s i-i
cedezi aceiui t in ir funcfionar care-fi face ochi dulci de
a tita vreme?
— Nu schimba subiectul, Hazard.
El ridica din umeri, fi, cu un zim bet spuse:
— Sunt citeva ziie de c in d Tmi arunci priviri ucigi-
toare. M i aftept din clip i Tn c lip i s i flu provocat la duel
de acest cafelandru.
— Are doar cu patru ani mai pufin decit tine.
PleoapeJe lui Hazard se deschiseri ceva mai mult, fi
defi glasul Ti era vesel, In ochii negri i se ghicea melan-
colia. Ceea ce ficea era pur f i simplu s i zim beasci fi
sa vorbeasca pentru a stavili intrebarile ei.
— Afadar \i s-a fic u t m ili de el?
— Nu in felul acela.
— Ce alt fel exista? Din experienfa mea...
— El a dus o viafa la adipost de necazuri, Hazard.
— Ceea ce nu-i cazul tau f i al meu.
— Nu.
— Efti foarte d rig u fi, Rose — zise asemenea unui
unchi bland. Ar trebui sa te porfi frumos cu acel tanar.
— A§a cum ar trebui sa te porti f i tu cu femeia ta. De
ce nu pleci s-o aduci Tnapoi?
Ochii lui Hazard Tntalnira privirea scrutitoare a ochilor
ei violeji, si i-o susfinu un timp considerable Cand
raspunse, glasul Ti era stipanit f i blind.
— Ea a fost un pion Tn acest joc. Numai ca a fost un
pion Tntr-un joc pe care ei l-au pierdut, de vreme ce sunt
Tnci Tn via{a. Asta face ca acum pionul s i fie inutil —
pentru mine, pentru ei, pentru oricine.
— Eu nu vorbesc despre m ini sau despre un joc.
Colturile gurii lui se ridicara, Tncercind saschifeze
ceva ce ar fi trebuit s i fie un zimbet, dar ochii lui aveau
o ric e a li dezastruoasa.
— Efti prea romantici, Rose. Doar asta a fost
Tntotdeauna: numai mina f i jocul — „Buhl“ contra Jon
Hazard Black. Ce Interes a f mai avea s i ma due dupi ea?
Eu am mina mea, iar „Buhl“ a recipitat-o pe ea.
— Eftisigur?
— Ei, bine, d a c i am noroc, zise el zambind, ei nu-i
vor da adresa mea urmitoarei femei plitite s i m i conver-
teasci sexual. Ultima a fic u t mai multe necazuri decit a
merftat.
— Lasa mina, Hazard. Efti sigur Tn privinja lui Blaze
Braddock?
Rose dorea s i se convingi ca Hazard Tntr-adevir nu
avea nici un interes s i se duci dupi Blaze, f i asta datoriti
unor motive personate egoiste. Dar prea multi vreme avu-
sese de-a face cu emotiile omenefti ca s i ia de bun
355 ^
Susan Johnson
rdspunsul lui Hazard fara o cercetare mai profunda.
— Sunt sigur, afirma el posomorat, gandindu-se la
felul Tn care dragostea lui pentru Blaze pusese Tn primejdie
nu numai viaja lui, ci f i Tnsafi existenja clanului sau. Voi
recunoafte ca a fost interesant, adauga ridicand ufor din
umeri. Ea avea instinctele morale ale unei pisici salbatice,
f i asta era uneori amuzant. Din pacate, avea f i nesin-
ceritatea vicleana a pisicii. Chestia asta aproape ca m-a
costat viafa. Experien{a mea adeverefte o data mai mult
un sfat Tn legatura cu fejele-palide: „Niciodatd sa nu iei
seama la cuvintele lor; fii cu ochii pe degetul cu care
apasa pe tragaci“. Cu exceptia celor prezen|i, desigur.
Barbatul Tnalt fi suplu Ti adresa un zambet stralucitor,
apoi adauga:
— §i totusi, ma Tntreb...
— Ce anume? zise Rose, cu calm.
— Crezi, Tntreba el sec, ca odrasla mea va avea parul
ro§u ca flacara?
Expresia posomorata u revenise Tn ochi §i, cu o mifcare
nerabdatoare, se uita spre soare, mijindu-§i pleoapele.
— Este prea devreme pentru un pahar? Braful asta
doare azi al dracului de rau.
Cuibarindu-fi Tn maini coniacul, el se Tntreba ce ar fi
facut daca Blaze n-ar fi plecat a fa cum o facuse, f i daca
Tntr-o zi ar fi trebuit sd aleaga Tntre clanul lui f i ea. Clanul
trebuie sa fie pe primul loc, fara Tndoiala, desigur.
If i goli paharul pand la fund.
— Mai vrei unul? il Tntreba Rose, revenind din Tncaperea
aldturata, unde ii daduse cameristei instruc|iuni pentru
masa de pranz.
Cu un suras rufinat f i un Jm i pare rau“ rostit calm,
Hazard Tfi ceru scuze pentru compania plictisitoare pe
care i-o oferea.
— Oricine are ziie proaste, Tfi exprima Rose simpatia,
turnand Tn paharul lui Hazard o por{ie generoasa de coniac.
El izbucni Tn ras.
— Ziie proaste? Imi place eternul tau optimism, Rose.
Ce fraza moderata, cugeta el ridicandu-f i la buze paharul,
pentru o capetenie ursuza, care in inima sa §tie ca, oricare ar f i fost
situafia, n-ar f i ales alternativa tmpotriva lui Blaze. Care ftia f i
ca, Tn ciuda tuturor deosebirilor dintre ei, totul nu putea sa
se sfarfeasca decat afa. Care ftia ca, fiindca o iubise, Tfi
uitase Tndatoririle.
In dimineafa aceea bau cea mai mare parte din
confinutul sticlei, dar acesta nu fterse amintirile, vechile
Tntrebari ramase fara raspuns, fi catastrofa abia evitata.
Si nici furia.

Capitolul 3 3
in cea de-a treia saptamana petrecuta de Hazard la
Rose pentru a se vindeca fi reface, Tn aceeafi zi Tn care fu
Tn stare Tntaia oara sa-si m ifte degetele pe arma lui fara a
fi inundat de sudoare rece, la Boston, Millicent Braddock,
revoltata, se ridica exploziv Tn picioare Tn biroul lui Curtis
Adams, unde tocmai fusese citit testamentul sojului ei,
f i striga, ranjind cu rautate:
— Trebuie sa fie o eroare!
Curtis Adams fusese prietenul dar fi avocatul lui Billy
Braddock. §tia ca nu era nici o eroare. Iar Tmprejurarile
morfii lui Billy, precum f i noul „var“ al lui Millicent,
confirmau propria parere a lui Billy despre so£ia lui.
De fapt nu fusese lasata pe drumuri. Ca vaduvi a lui
putea sa locuiascd Tn casa oricat de mult ar fi vrut, fi
avea s i primeasca o aloca|ie iunara adecvata. Personal,
Curtis n-ar fi fost atat de generos. insa Billy avea o inima
mai buna decat a lui.
— Vreau ca acest testament sa fie anulat! porunci
Millicent ritos, chipul ei exprimand o furie intensa.
Curtis Tfi Tmpreuna calm mainile pe tablia lustruita a
birouiui sau.
— Este legal, Millicent.
— Sunt siguri ca voi reufi sa gasesc un judecator
357 ^
care sd nu fie de aceeafi parere.
— Cum poftefti, replica el politicos.
Apoi se Tntoarse spre Blaze.
— Vei continua sa locuiefti Tn casa de pe Beacon Street?
— Nu multa vreme. Ma Tntorc Tn Montana.
Era Tmbracata Tn matase neagra, pieiea Ti era palida,
sub ochii obosi|i avea umbre ufor vinefii, f i totufi era tot
splendida, Tn stare sa atraga cu frumusefea ei orice barbat
din Boston. Tn mod ciudat, doliui parea s5-i accentueze
frumuse|ea. Fara podoabe, aratand si mai delicatS datoritS
palorii, cu parul ei bogat pieptanat simplu, cu ochii dominan-
du-i fa{a f i cu o noua Tmplinire a trupului. Inocenfa fi
melancoiia coexistau Tn mod paradoxal cu o senzualitate
profunda, care acum nu mai era o atitudine de flirt, ci ceva
real. Acum era femeie, nu mai era fata din primavara
trecuta, f i nu exista barbat Tn via|a care sa nu fi sim|it
imboldul intens de a o consola, u f urandu-i durerea. Dar
Hazard o facuse sa n-o mai intereseze aifi barbafi. Nici
un alt barbat nu se putea compara cu ei.
— Asta-i ridicol! protesta brusc Millicent. Vei ramane
la Boston, unde fi-e locul!
— M3 voi duce unde-mi place, mama.
— Vom avea noi grij§ de asta, o contrazise Millicent
cu rautate, aruncandu-i fiicei sale o privire plina de atata
ura Tncat Blaze fu fo c a ti de acel sentiment necamuflat.
Millicent era furioasa. Pe sotui ei decedat, pe Curtis
Adams, pe Blaze, pe oricine fi orice statea Tn calea ei catre
averea cu care se casatorise Tn urma cu douazeci de ani.
Facdnd o pauza doar cdt sa traga aer Tn piept pentru o
predict, fuierd print re din|i:
— PrefScuta mica fi...
— Nu te pripi, o avertiza Yancy, cu vocea blanda dar
cu ochii ca doud cuburi de piatra.
Lua mdna lui Millicent Tntr-a lui.
— Este Tnnebuniti de durere, Ti explica lui Blaze, avand
grija sS-f i stdpaneasca propria-i manie clocotitoare.
De data asta fusese atat de aproape... douazeci fi
doua de milioane de dolari! §i Blaze Ti capita pe to|i.
Cdfea mica §1 vicleana! Probabil ftiuse asta tot timpul —
nu parea surprinsa.
Cerandu-§i scuze cu elegan^a, atat pentru el Tnsu§i
cat §i pentru Millicent, §i apeland la toate nuanjele bunelor
maniere sudice, o cunduse pe aceasta, fara alte nepliceri,
afara din birou.
Blaze rimase Tn urma lor ca sa semneze documented
necesare, punandu-§i cu meticulozitate semnatura pe
fiecare hirtie. Pentru prima data se Tngrijora cu adevarat
pentru copilul ei. P in i acum, niciodata nu mai vizuse
atata ura. O asemenea aversiune si furie erau ceva neobi§-
nuit. indeajuns de neobi§nuit pentru a ucide.

Cdnd Blaze se Tnapoiase de la biroul lui Curtis Adams,


Yancy o urma pe furi§ p i n i Tn camera ei §1 o Tncuie
Tnauntru, Tn timp ce Millicent o oprea pe Hannah Tn camera
de zi. Din respect pentru memoria colonelului, le d id u s e ri
d u p i-a m ia zi libera servitorilor de la etaj. Amandoi Ti
spusera lui Hannah ca Biaze plecase spre Montana rmediat
dupa citfrea testamentului si Ti oferiri un avans generos
din renta anuala pe care i-o lasase Billy Braddock.
La Tnceput, Hannah protesta.
— Blaze n-ar fi plecat fara sa-mi spuna, insista ea.
— In ultima vreme a fost foarte deprimata. Tu §tii asta.
Cred ca singurul lucru la care se gandea era sa se duca
Tnapoi. l-am spus ca era nepoliticos sa piece fara a-fi lua
ramas bun de la tine, dar tu o cunosti pe Venetia. Tata I
ei i-a lasat totul, §i acum este mai hotarata decat de obicei
sa se poarte dupa bunul ei plac. Daca vrei, TI po|i Tntreba
pe Curtis Adams. El a ajutat-o sa urce Tn trasura Tnchiriata.
Daci crezi cd-i necesar, te due acolo.
Miljicent T§i tampona delicat ochii cu o batistd brodatd.
— In ultima vreme a fost foarte nefericita, murmura
ea. Ai vrea sd discu|i cu Curtis?
— Biata copild, spuse Hannah pe ganduri, mai pu{in
359
Susan Johnson
Tngrijorati de vreme ce se menjionase numeie lui Curtis.
Voia ca micuful ei sa se nasci Tn |inutul acela silbatic,
Tfi aminti ea, vorbind pe jumatate pentru ea Tnsi§i.
Singurul zgomot Tn vastul salon rim ase tic-tac-ul
orologiului de Meissen. Revenind Tn prezent du p i scurta
ei c lip i de visare, Hannah remarca ticerea Tncremenita.
— In c i nu va spusese, nu-i a§a?
Cea dintai care T§i recapata prezenja de spirit fu Millicent.
— Nu, dar asta face totul §i mai lesne de Tnfeies...
plecarea ei precipitata. Tn asemenea Tmprejuriri, sarmana
micufa, adauga ea cu falsa solicitudine, sigur ca voia sa
se Tnapoieze imediat.
Millicent T§i Tngadui un zambet matern, apoi continui:
— A m indo ui §tim cat de TncapaJanata este Venetia.
Dar nu trebuie sd-fi faci griji, Hannah. Cu milioanele tatalui
ei, T§i poate permite cea mai bund Tngrijire oriunde ar trii.
— Sper ca micugul sa-i aduci pace.
Cdnd era vorba de fericirea lui Blaze, Hannah pared
avea ochelari de cai.
— Sunt sigurd cd i-o va aduce, Hannah. §i acum, ai
prefera un cec sau bani ghea{d?
— Cdnd veji capita adresa ei, vd rog sd mi-o dafi §i mie.
Eu voi fi la sora mea, Tn Lancaster. O sa vd dau adresa.
^i Hannah scrise cu grija strada §i numdrul pe o foaie
de hartie pe care Millicent o trase din ruloul de pe birou.
— Uite, Ti atrase Millicent atengia, Tmpaturind coala de
hartie. O voi pdstra chiar aici, deasupra.
§i puse peste ea un prespapier din cristal italienesc.
— Ar trebui sd primim §tiri de la Venetia Tn legatura cu
locul unde se afld §i ce mai face peste trei sau patru sapta-
mini. Tfi multumesc, Hannah, pentru tofi anii tdi de serviciu
devotat. §i acum, Yancy, dragul meu, daci vei avea grija
de bagajele lui Hannah, eu voi completa un cec pentru
primele §ase luni din renta ei... §i cred cd poate ar fi bine,
pentru Tnceput, §i o platd pe §ase luni cu bani gheafi. E-n
ordine a?a, Hannah?
— E foarte bine, doamni, dar bagajele mi le voi face
360
singura, replica Hannah pe un ton categoric.
La scurt timp dupa aceea, Yancy, tot numai zim bete
prietenoase, o Tnsoji pe Hannah pana la trasura parcati
Tn fa|a usii de serviciu, avu grija ca bagajele sa-i fie
a§ezate bine, dadu instruc|iuni vizitiului, f i !§i flutura
mana Tn semn de adio.
De fapt, Hannah nu se lasase pacalita de toata polite|ea
aceea exagerata. Stia ca nici unuia nu-i pisa daca ea era
vie sau moarta. Dar daca Blaze j i copilasul ei plecaseri,
nu mai exista nici un motiv ca ea sa r im in i.

Yancy reveni Tn salon, Tnchise cu grija u§ile duble, se


sprijtni de ele si zambi cu multumire.
— Aranjand cu citeaua asta b itra n i, ne-am mai
apropiat de cele douazeci §i doua de milioane, iubito.
— A mers destul de bine, nu-i a§a? conveni Millicent,
stind la micul birou §i ridicandu-si privirea.
— Perfect, §i muljumita ei, acum ar trebui sa fie mult
mai u§or s-o convingem pe draga de Venetia sa v a d i
lucrurile a§a cum vrem noi. Nici o tanara mama atSt de
decisa sa se ofileasca de dorul iubitului ei, asa cum pare
sa fie ea, nu ar renun|a la copilul, efti de acord? Ar fi
ultima legaturd cu marea ei iubire.
— Copilul ca mecanism de convingere, murmura
Millicent ganditoare, rupand hartia cu adresa lui Hannah.
Dar cum obfinem noi banii? Testamentul e foarte explicit.
— Simplu. Va trebui s-o punem sa semneze o Tmputer-
nicire pe numeie nostru. Dupa aceea banii sunt ai noftri,
zise Yancy, privindu-fi cu multumire varful lustruit al cizmei.
— §i ce se-ntampla pe urm i? Nu putem s-o jinem
Tncuiati o vesnicie. Lumea va vorbi.
— O dati copilul niscut daci ea pleaca, s i zicem Tn
sudul Frantei, sau Tntr-o locuinja liniftiti Tn Costwolds, i se
va trimite o alocatie, fi copilului nu i se va face nici un riu.
— Totul foarte curat, aprobi Millicent cu interes.
— Deocamdati, va trebui s i spunem pur §i simplu c i
ea s-a Tnapoiat Tn Montana. Dupa ce se na§te copilul,
vom avea grija ca ea sa piece Tn Europa. Si pe urm i, tu
§i cu mine vom avea cele doudzeci si doua de milioane
de dolari, bune de cheltuit.
— Imaginafia ta mi se pare Tncantatoare.
— A ta, fara Tndoiala, va gdsi caile potrivite pentru a
dispune de o suma de bani atdt de mare.

Tn seara aceea dusera la etaj tava cu cina pentru Blaze,


dupa ce le explicara servitorilor cd citirea testamentului
tatalui ei Ti provocase o prabusire emofionaia, care, sperau
ei, avea sa cedeze ea urmare a odihnei la pat §i a singu-
ratafii. Apoi, Tncuind cu grija u§a pe dinauntru, Ti adusera
la puno§tinfa lui Blaze planurile lor.
*Ea Ti asculta lini§tita, desi Tn minte cauta Tnnebunita o
cale de scapare.
— Asadar, daca vei coopera, Tncheie Yancy, totul se
va termina cu bine.
— Pentru voi, replica ea scurt. Nu tot atat de bine
pentru mine.
— Tu vei avea un copil.
— Iar voi ve|i capata banii mei.
Tn realitate, lui Blaze nu-i pasa prea mult de bani. Avea
fondul ei de credit, de care nici chiar ei nu se puteau
atinge, §i acesta'era mai mult decat suficient ca sd aiba din
ce trai. O supara totu§i lacomia lor. ^i o §i speria. Cat de
departe ar merge ei pentru a-si satisface preten|ia asupra
celor douazeci §i doua de milioane? Oare nu le ajungea
moartea lui Hazard?
Daca le-ar ceda lor mo§tenirea, copilul ei — copilul
lui Hazard — ar pierde. Chiar Tn acea dupa-amiaza
legalizase testamentul pe care-1 scrisese Tn tren. Acum,
Curtis TI avea Tn dosarele lui. Daca ea le dadea celor doi
o Tmputernicire, copilul ei nu si-ar mai ca§t}ga niciodata
drepturile cuvenite prin na§tere. Pe de altd parte, daca
nu le-o dadea, era posibil ca ei sd nu trdiasca. Un copil
362
mic ar fi mult mai u§or de ucis decat Hazard. §i daca
acesta nu fusese Tn stare s i-i Tmpiedice, cum ar putea
s-o fa c i ea?
— Vreau sa ma gandesc la propunerea asta, spuse
cu gias calm.
— Sa nu dureze prea mult! Ti porunci Yancy. Tfi dau trei
siptamani, zise el. Tndreptandu-se spre u§i, s-o descuie.
Millicent TI urm i, §i dupa ce usa fu z iv o r iti, Blaze
rim ase singura. Hannah plecase. Hazard era mort. Lui
Curtis §i prieteniior ei care ar veni s-o viziteze Ii se va
spune ca ea se Tnapoiase Tn Montana. Iar servitorii credeau
ca ea avusese o depresiune nervoasa §i era feriti de
privirile curioase ale lumii. Ea §i copilul ei erau singuri...
Tntre Yancy, Millicent, si cele douazeci si doua de milioane
pe care le ravneau ei. Nu-i plicuse expresia din ochii lui
Yancy cand pronunfase cuvintul „insuportabili“. Mai
vazuse f i a ltid a ti privirea aceea Tn ochii unor barbati
care nici macar nu tanjeau dupi banii ei.
In noaptea aceea T§i dori, a§a cum numai un copil mic
se roagi,pentru Tmplinirea unei dorinfe, ca Hazard s i nu
fi murit. isi dori ca el, alituri de ea §i de copilul lor s i fi
putut tr il In munfi cu creste senine; !§i dori ca ea sa-l fi
cunoscut f i r i ca Tntre ei s i intervini aurul §i licomia.
§i pe urmi, ca §i cum dorinfeie i s-ar fi Tmpiinit, Yancy
veni Tn dimineata urmitoare cu tava pe care-i aducea
micul-dejun §i cu ceea ce el numea un zvon interesant.
— S-ar putea s i vrei s i renunfi la capriciul tiu Tn
legituri cu Tntoarcerea Tn Montana, zise el, rezemandu-se
de canatul u§ii.
— Se presupune c i la aceasti Tntrebare de Tnceput,
eu ar trebui s i Tntreb „de ce“, nu-i a§a? E-n ordine, Yancy.
Pot fi Tndatoritoare. De ce?
— Pentru c i iubitul tiu §i-a gisit alt pat.
— S i fie asta vreo iluzie metaforici? Fiindci d a c i
acesta-i cazul, mie nu mi se pare amuzanti.
Dar inima Tncepu s i-i b ati nivalnic, deoarece Yancy
nu era Tndeajuns de subtil pentru a§a ceva. C ind spunea
^ 3 6 3 ^ ?
Susan Johnson
„pat“ prin asta Tnfelegea „pat“. I§i dori din toata puterea
voinfei ca mainile sa i se relaxeze Tnainte ca Yancy s i le
observe Tncle§tarea.
— Nu se stie cum, dar ticilosul a scipat cu viaji de sub
o suta de pfunzi de puibere neagri, zise Yancy mojicefte.
Sufletul lui Blaze intona cintece de o fericire salbatica,
Tn timp ce spuse pe un ton detafat:
— In cazul acesta, mai bine a\i lisa u§a asta descuiati
Tn perm anent si aji sterge-o Tn Virginia. Nu cred ca aici
veji fi Tn siguranfi.
— Nu m-ai auzit, asa-i? o Tntreba el pe un ton mieros,
desi glasul ragusit Ti suna, dimpotrivi, aspru. Este Tn patul
Rosei, la Confederate Gulch. §i acolo a fost o luni.
Cuvintele lui o Tnghe$ari. Trebuia sa fie o greseala. Ea
era so|ia lui. Asa spusese el. Urmau sa a ib i un copil. Cu
siguranfa el nu s-ar fi dus la Rose. Avea sa v in i dupa ea.
— Oferta mea rim in e Tn picioare, fetifi bogata. Trei
saptamani. Atunci semnezi Tmputernicirea, sau, daca nu,
voi recurge la unele metode de convingere deloc blande.
Blaze se ridica din fotoliul pentru do ui persoane §i
se Tndrepti sprg fereastri Tnainte ca el s i v a d i c it de
Tndurerati era.
Dar ea a§tepti. Tn pofida afirmatiilor vulgare ale lui
Yancy, Tn pofida distan{ei enorme care-i despir|ea, Tn
ciuda incertitudinii care zibovea Tn mintea ei cind Tncerca
s i g in d e a s c i asa cum ar fi putut gandi Hazard.
La sfirsitul celei de a treia s ip tim in i, Yancy veni Tn
camera ei, conform promisiunii. In acest interval ea nu
semnase. Trisese de timp. Dar cand TI v izu intrind Tn
cameri Tn seara aceea, Tmbricat Tn halatul s iu de mitase,
cu un colac de franghii TmpTetite atirnat pe braf §i cu o
expresie Tnfometata Tn ochii lui spalacifi, se Tntoarse pe
jumitate cu spatele spre el §i privi o scurti c lip i afari,
prin fereastra cu vedere spre riu l Charles. C ind se
Tntoarse iar spre el, umerii ei mici erau pufin pribu§i£i.
—Nu va fi nevoie de astea, spuse §optit. O s i semnez.
Yancy p iris i camera cu averea ei Tn buzunar.
mea.
Si Blaze planse pana adormi. Lacrimile nu erau pentru
pierderea mo§tenirii ei, ci pentru aceea a iubirii sale.
Hazard nu venise s o caute. Nici macar de copil nu-i pasa.
Dar, de fapt, Jon Hazard Black avea doi copii, precum §i
iubite. Probabil ca pana acum ii uitase §i numeie.

Yancy §i Millicent ramasera treji mai toata noaptea,


toastand pentru proaspat dobandita lor avere.
— O fi fost el taranoi, draga mea, dar la vinuri se
pricepea, remarca Yancy, destupand inca una din sticlele
bine pastrate in pivnifa perfect dotata a colonelului.
— O singura calitate pozitiva a unui personaj altminteri
plin de defecte nu-i deloc suficienta pentru a Ji-I face drag,
replica Millicent, nedispusa sa recunoasca meritele sofului
ei, de§i ii era datoare pentru priceperea cu care adunase
o avere de care se putea bucura ea acum. Sangele de
Jaran tot sange de taran ramane, declara ea cu emfaza.
— Ceea ce-mi aminte?te o propunere de a pune capat
respectivului sange {aranesc.
— Ai ramas Tn urma, Yancy. Individul e mort §i ingropat
de cateva saptamani.
— Ma gandeam... la nepotul lui. 0 asigurare, impdtriva
unor preten{ii viitoare.
Stand Tn §ezlongul ei, Millicent, perplexa, i§i Tndrepta
trupul. I§i puse jos cupa de §ampanie.
— Cum propui sa facem asta?
— Exista la New York o specialists care se ocupa de
fetele cu necazuri.
— Ea n-o sa fie niciodata de acord cu un avort.
— Acum avem Tmputernicirea legala. Putem sa-i
spunem, nu sa-i cerem ce sa faca.
— Unde $i cand? Tntreba Millicent, dandu-§i seama de
siguranta viitoare pe care le-o oferea o asemenea ac{iune.
— Cea ia care se due toate cele de aici este madame
RestellXXI. Exista chiar posibiiitatea — adauga Yancy —
ca Venetia sa nu supravietuiasca avortului.
365
Su5an Johnson
— Destul, Yancy. Refuz sa te mai ascult, replica ea,
catu§i de pu|in tulburata, ci doar prudentd.
— Stiu, iubito, r|i displac detaliile. Ei bine, nu-ti face
griji, de astea o sd ma ocup eu.
— Sper ca mai bine decat Tn cazui indianului.
Yancy Tnalta din umeri, devenit non§alant dupa trei
sticle de §ampanie.
— Ala-i imposibil de ucis ca un om normal... dar doua
parcele mici nu mai conteazd acum, nu-i a§a?... Acum,
cu milioanele pe care le avem.
Era u§or sa nu fii seama de Hazard, deoarece acesta
se afia la o depdrtare de doua sute de mile, dar lui Millicent
nu-i placea sd lase lucrurile neduse pana la capat, mai ales
pe.cele care erau mult mai la Tndemana, a§a ca apdsdnd
cu Tnfeles pe fiecare cuvant, Tntreba:
— Cand te vei ocupa de actualul nostru amanunt?
— Maine, raspunse Yancy zdmbind. E primul lucru pe
care-1 voi face mdine.

Capitolul 24
Hazard ramase la Rose ceva mai pufin de o luna, §i Tn
acest rastimp yara lasd Tncet locul toamnei. Yancy avuse-
se dreptate cand afirmase ca Hazard folosise patul Rosei,
Tnsa implica|iile §i Tmprejurarile nu erau aceleafi. Hazard ar
fi putut sd faca dragoste cu Rose, f i dupd ce braful Tnce-
puse sd I se vindece, ea spusese asta, cu dezinvolturd:
— Fara obligafii, Hazard, la fel ca Tntotdeauna. Dacd
vrei. Voi Tnfelege ?i dacd nu vrei.
Cdnd ea adusese Tn discufie acest subiect, amandoi
erau culcafi pe pat, §i Hazard se lupta sd-§i alunge amin-
tirile Tn care o revedea pe Blaze sub sdlciile prin care se
strecura soarele.
— E fti prea al dracului de bund cu mine, Rose,
recunoscu el, ru§inat.
Auzindu-i refuzul politicos, ea se Tntoarse pe o parte,
'Blaze, dragostea mea.
sprijinindu-se Tn cot, §i-l privi drept Tn ochi.
— Pentru ce — dracia dracului! nu te duci dupS ea?
— Fiindca ea nu vrea asta, replica el sincer.
— De unde §tii?
— Un bilet pe care l-am gasit arata limpede acest lucru.
— Crezi ca avea cunoftinfa de planurile lui Yancy?
— A§a se pare.
— Dar ea nu credea ca vei supravie|ui, ca sa-l citefti.
Ce rost avea?
— Nu ftiu. Ce mai bund explicate pe care mi-o pot
imagina este ca biletul ar fi absolvit*o de orice amestec Tn
moartea mea. O prevedere inutila pentru {inutul acesta,
Tn care zilnic mor oameni fara ca mdcar sa se observe.
Tnsa ei ac{ionau probabil {inand seama de regulile proce-
durii juridice valabile Tn est. Niciodata nu strica sa fii Tn
siguranja, mai aies daca ea era Interesata sa obtina pentru
copilul nostru moftenirea parcelelor.
— Asta te deranjeaza? Ca acel copil va fi crescut acolo?
Raspunse rastit, pentru prima data lasand sa i se
vada mania.
— Mi-a spus ca voia sa ramana aici. sa aduca pe
lume copilul Tn mun|i. Niciodata nu m-am considerat atat
de u§or de pacaiit, Rose, dar al dracului sa fiu daca n-am
fost. Ca un adolescent cu ca§ la gura.
— Nu aveai cum sa ftii.
— Dar am trait Tn societatea asta mincinoasa din
Boston. Ar fi trebuit sa fiu Tn stare sa-mi dau seama!

Cand Hazard se Tnapoie la poporul sau, nu gasi deloc


alinarea pe care o cduta. OriTncotro se Tntorcea, o revedea
Tn amintire pe Blaze: purtand rochia ei din piele de elan,
atingandu-l Tn timp ce el lua parte la sfat, cu trupul cald
langa al lui Tn racoarea nop|ii.
Era singur §i ca atare oamenii vorbeau. Nu se culca
niciodata cu nici o femeie. Nu lua parte la incursiuni. Cand
se ducea la vanatoare, vana de unul singur. Clanul, rudele
Susan Johnson
§i prietenii lui Tsi faceau griji. Era ca si cum spiritul viu l-ar
fi parasit. Si pe urm i, vizita pe care i-o facu Tntr-o seara
lui Secure-lndrazneafa lini§ti Tngrijorarea: Hazard Tncepea
sa iasa de sub vraja Tntunecata care-1 dominase. Soiul
acela de tratative era un semnal bun.
Ceea ce-l Tndemnase s-o ceara Tn casatorie pe Floare-
Albastra fusese mai curdnd o doringa de aparare decat un
sentiment. Avea nevoie de o bariera solida, de fortificagii
inatacabile Tmpotriva dorului sdu arzdtor. Floare-Albastra
constituia fortificagia lui, casatoria era apararea definitive
Tmpotriva intensitagii cu care o dorea pe Blaze. In seara
aceea, Floare-Albastra spusese bucuroasa da, §i Hazard
o sarutase pe obraz u§or, ca un calugar.
Primul Tnghet JJmplu de culoare plopii tremuratori,
frunzele fragile aprinzandu-se de strdluciri aurii. Tufl§urile
de mace^ §i ofetarii semanau cu nifte stropi de foe pe
coastele muntilor. Hazard statea tolanit sub un pile de
plopi tremuratori cu nuance de sofran, pe jumatate rezemat
de trunchiul copacului, cautand o oarecare pace sufle-
teasca.
Doi copila§i se jucau langa mamele lor, care preparau
mancarea pentru masa de seara. Copiii mergeau fovdietor
pe piciorusele lor durdulii §i nesigure. Se amuzau cu
jucdrii noi, gangurind §i chicotipd. Erau sdndto§i, fericifi,
iubifi, §i se jucau sub un soare care strdiucea deasupra
unor pdmanturi ale tribului pentru care luptasera §i pe
care le aparasera saisprezece capetenii. Si, deodata,
Hazard dori ca §i copilul lui sd fie crescut aici, laolaltd cu
poporul lui, cu el. Nu la Boston, unde TI cuprindea jalea
la gdndul zapezii cenu§ii, mdnjite de funingine, al caselor
Tnghesuite una Tntr-aita, unde niciodatd nu puteai vedea
cum asfin{e§te soarele. Nu voia ca odrasla lui sd fie
crescutd Tntr-un morman de piatrd de pe Beacon Hill,
de catre o mamd ale carei cuvinte nu erau decat §iretlicuri
de calcul rece al afacerilor. Dintr-o datd, gdndul la copilul
lui, crescdnd Tn ora§ul cenu§iu §i aglomerat, TI fdcu sd i
se zbdrleascd pieiea.
^ 368
'^^JbBlaze. dragostea mea.
Astfel cd Tn ciuda oricarui argument rational, Tn
pofida logicli care de saptamani de ziie TI finea neclintit
Tn Montana, se Tnapoiase la coliba lui §i Tncepuse sa-fi
pregateasca bagajul.
— Te grabesti sa pleci undeva? TI Tntreba Lup-
Razvratit, stand Tn pragul inundat de soare.
— La Boston.
— Ai nevoie de vreun ajutor?
— Nu, mul|umesc. §tiu cum sd ma port cu ea.
Apoi, Tndreptdndu-§i trupul, Tntinse braful sd-si ia
Colt-urile si le Tnfipse Tn tocurile prinse de Centura care-i
Tncingea foldurile.
— Cred ca a sosit timpul — adduga el calm, Idsdnd sd
i se strecoare Tn vorbe o u?oara aroganfd — ca domni-
foara Venetia Braddock sd afle cd §1 fiicele de milionari
pot simti ascujif ul zabalei. Destul s-a purtat numai dupa
bunul ei plac. Imi vreau copilul.
— §i ce se-ntampla dacd Floare-Albastra...?
— Va face ce i se va spune, replied Hazard pe un ton
taios. O cajea obraznicd pe an este maximum a ceea ce
pot suporta. Ne vedem peste aproximativ o lund.
— Cu copilul tau?
Zambetul care fulgera pe chipul lui Hazard fu crud.
— S-ar putea zice §1 a§a.

Peste doua ziie lud diligenfa din Diamond City. Daca


ar fi mers cdlare, ar fi fost nevoit sd se opreascd pentru a
se odihni. A§a, dorml cea mai mare parte din drum,
ghemuit Tn coltul poftalionului pentru a-§i proteja braful
Tncd sensibil, §1 cu pdldria trasa peste ochi. Nu avea chef
de conversafie, §i cdnd i se vorbi, pur $ I simplu nu rds-
punse. Cdldtorii nu Inslstard sd-i adreseze o a doua frazd
bdrbatului cu ten Tntunecat, Tmbracat Tn negru. In cea de-a
treia zi, la est de Salt City, ni§te tdlharl la drumul mare
atacard dillgen|a, §i Hazard, cu reactia lui rapldd §1 sigurd
fatd de violen|d, Ti Tmpu§cd — pe tofl trei — mai repede
^ 3 6 9 ^
Susan Johnson
decat i-ar fi trebuit unui ochi omenesc ca sa-l urmSreascS.
Tot ce vazura ceilalti pasageri fu doar cum Tfi Tnfigea el
revolverele la loc, Tn tocuri, cu aceeafi dezinvolturd cu
care f i-ar fi pus cativa bdnufi Tn buzunar, cum Tfi trdgea
pdlaria ceva mai jos peste frunte, fi cum Tnchidea iar ochii.
Dupi aceasta demonstrate, pasagerii Ti lasara un loc fi
mai mare, dar el auzi foaptele: „Pistolar pldtit“.
Ajunse la Boston Tn timp record: zece ziie, fase ore §i
treizeci fid o u d de minute.

Yancy nu-i vorbi lui Blaze despre planurile sale decdt


cu o o r i Tnainte de-a o Tnsofi pe scarS, coborand spre
trdsura care deja Ti a f tepta
— Nu vreau sd fac asta, zise ea tdios. Nu ma potf sili.
— Nici nu-Ji Tnchipui cat de multe tinere tree, Tmpotriva
voinfei lor, pragul doamnei Restell, replied Yancy. Presi-
unea din partea pdrlnfilor este ceva foarte oblfnuit. Nu vei
fi decdt una Tn plus Tntr-un lung fir de femei care, fdra pic
de Tntelepciune, au preferat sa iubeasca pe cineva sub
standardul social. O vei face, zise cu brutalitate, renunhand
la orice pretenfie de politete, chiar dacd va trebui sd te leg
de masd eu Tnsumi. madam Rested™ nu va pune nici o
Tntrebare, cdnd Ti voi oferi o taxd dubld.
— O sa-i spun totul despre voi.
— NU te va crede. §1 oricum, nu §i-a clddit cea mai
mare vfld pe Fifth Avenue refuzand afacerile banoase.
Plecdm peste o ord, a$a cd nu-ti obosi pldmdnii degeaba.
Dandu-si seama cd o discufie Tn contradictoriu era
inutild, Blaze se supusese. Mdcar avea sd iasa din camera
ei zdvordtd, §1 o evadare era mai probabila decdt Tn
conditiile de pana acum. l$i alesese Tmbracamintea cu
grijd. Deoarece era Tn doliu, firagul de perle negre nu
avea sd atraga atenfia. Ar fi vrut sa-fi goleasca Tn geanta
toatd caseta de bijuterii, dar nu Tndraznea. Era posibil
ca Yancy sd-i cerceteze con|lnutul, f i dacd ar fi descoperit
cd ea scotea din casa bijuterii valordnd o avere, i-ar fi
370
distrus din fafd planurile. De trei sdptdmani, astazi era
prima datd cand i se Tngaduise sa iasd din camera ei,
Tntaia oard cdnd exista o cat de micd fansd de scapare.
Pe tot drumul spre gara f i Tn cursul calatoriei spre
New York, expresia ei ramase Tndureratd, afa cum se cuve-
nea, dar mintea ei examina febrii nenumdratele amdnunte
ale evadarii ei.
Timpul necesar pentru un avort trebuia sd-i asigure
cel pufin un mic avans Tnainte ca Yancy sd descopere
Tnfelaciunea. Dacd ea ar reufi sd ajunga la banca din
NewYork a tatdlui ei, ar putea retrage din fondul ei de
credit o suma necesard pentru caldtoria spre vest. Era
preferabil sa evite garile, decise ea. Pentru primele doua sau
trei ziie avea sd Tnchirieze o trdsura cu vizitiu f i va cauta
un loc de gdzduire la Baltimore sau Washington. Nimeni
nu se va aftepta ca ea sd se Tndrepte spre sud.

Capitoltil 25
De sus §i pana jos, Millicent Braddock avea Tnfdtifarea
unei doamne aparfinand clasei suspuse. Purta o rochie de
doliu din matase brumdrie, numai cu doud §iraguri de perle
mici, asortate. Parul ei de un blond imaculat era strdns
Tntr-un coc prins cu panglici, finuta Ti era dreapta, §i mdlnile
Tmpreunate Tn fata cu grafie. Tocmai puse deoparte prima
ei cea^cd de ceai f i stdtea Tn picioare, la fereastrd,
admirand trandafirii tdrzii din grddind.
U§a se dddu brusc de perete f i ea se Tntoarse, ener-
vata, s-o certe pe servitoarea atat de imprudentd Tncat sd
intre fdrd ca mai Tntdi sd bata.
— Unde-i ea?
O vreme Tndeajuns de Tndelungata pentru a pdrea
grosolana, ea nu rdspunse.
— Poftim? zise Tn cele din urma. Cine te crezi, ca sd
intri aici fdrd sd bafi la Ufa?
El se multumi sd se uite la ea cu o privire nimicitoare.
371
— Nu vrea sa te vada, declare Millicent pe un ton acru.
— M3 due sus.
— Nu-i acolo, spuse ea ritos.
El se opri la jumatatea drumului spre Ufa si se rasuci
brusc Tn loc.
— Atunci, unde este?
— E plecata. ->
— Evident. Unde?
— Voi pune sa fii dat afara. Nu voi toiera aceasta fla-
granta violare a locuinfei mele. Daca nu pleci imediat...
— Ai exact zece secunde ca sa-mi spui unde este
Blaze, sau o sa te strang de gat chiar acolo unde stai.
— Nu i-ai facut deja destule?
El Tfi ridlcd privirea de la ceasul din aur masiv pe
care fi-l scoase din buzunarul vestei.
— Ti-a spus ea asta?
— Da.
— Atunci avem pareri diferite Tn privinfa a cine f i cui
i-a facut ceva, zise Hazard, cu calm. Cinci secunde.
— Nu ma poji intimida, sal bat ic ce efti!
— Trei.
— N-o sa scofi nici un cuvant de la mine.
— Pacat. Doud.
Plina de rautate fi sigurd de sine, Millicent spuse:
— Yancy te va ucide, cin d se va Tntoarce.
— O secunda. Spune-fi rugdciunile.
Tnchizdndu-i cu pocnet capacul, Hazard Tfi puse Tn
buzunar ceasul de aur gravat, f i strabatu Tncaperea cu o
iufeald uimitoare. Ea Tncerca sa fuga, dar el Ti bloca drumul.
— New York! scanci Millicent, care, cdnd Hazard Tntin­
se mdna spre ea, se convinse de realitatea amenin|arii.
— E un oraf mare, zise el cu nonfalanfa, strecurandu-
f i degetele Tn jurul gdtului ei f i tragand-o spre el.
— La madame Rest el I, fopti ea, strdnsoarea lui lasdnd
urme pe gdtul ei alb, Tn timp ce teama cumplita Ti sfardma
pojghija de aroganfd.
La auzul numelui, Hazard simfi cd-i vine rdu f i TI
272
coplef I un val de greafa.
— Cand au plecat? Tntreba, cu gias abia audibil.
— Acum o o ri, reufi ea sa Tngaime, deoarece degetele
stringeau Tn continuare asemenea unei menghine.
O sudoare rece acoperi trupul lui Hazard. Tl cuprinse
deznidejdea, fi cateva clipe cumplite retrii ororile trecutului.
Ceea ce-l trezi la realitate fu ciudatul sunet scos de cineva
care se Tneca. L is i mainile Tn jos si o lua la goani. Alerga
mai repede decat alergase vreodata Tn viafa lui.

Capitolul 36
Cand ajunseri la casa din piatri cafenie, cu patru
etaje, pe care o poseda madame Rested pe Fifth Avenue,
Blaze fu Tmpinsa pe furif prin intrarea de serviciu fi
condusi de o asistenta Tntr-un dormitor bogat mobilat,
Tn timp ce Yancy se Tntalnea cu madame Rested Tn biroul
de la parter. Cei doi pistolari platifi, pizeau semineul de
marmuri ca doi gardieni de Tnchisoare.
Lasa-l pe Yancy sa spund tot ce pofte§te, Tfi Zise Blaze Tn
gin d , rotindu-§i privirea prin Tncaperea tapetata cu un
brocart bleu pal. Oferta finala o voi face eu. §i nimeni — §tia
ea asta — nu-?i putea permite s i refuze o s u ti de mii de
dolari pentru a nu face un avort.
Auzi Ufa deschizandu-se fi se pregiti s-o cunoasci
pe cea mai celebri femeie din oraf ul New York.
— Arifi bine, domnifoari Braddock — zise un gias bine-
cunoscut, pe care nu-l mai auzise de fapte s ip tim in i.
Blaze se Tntoarse brusc, cu degetele Tncleftate pe
perlele negre. El stitea pe jum itate Tn um bri, Tmbracat
impecabil Tntr-un pardesiu din stofi neagri al cirei guler
de catifea lucea slab Tn semiTntuneric. Ochii priveau
acuzator f i sub acea privire rece, imensa ei bucurie pieri,
fiind Tnlocuiti de un coplef itor sentiment de vinovifie.
Cum de o gasise? Oare ce gandea? Inima Ti batea nebuneste.
— De unde ai ftiut c i sunt aici? Tntrebi Tn fo a p ti.
Susan Johnson
Dintre toate cuvintele cu care ar fi putut sa-l Tntampine,
erau cele mai prost alese.
Fata de neafteptata ei candoare, Hazard Tfi Tndlfa
aproape imperceptibil sprancenele, f i apoi Tfi aminti ca
asta era ceva caracteristic pentru genul ei de persoana —
egoista f i egocentrica. Raspunsul lui omise amanuntele
mai pufin subtile ale felului Tn care TI obfinuse.
— Millicent este lesne de convins, spuse el calm, cu
un gias tdios ca o lama de cu|it.
— Cum ai aflat?
Mainile lui Blaze pdrasira perlele f i se Tncleftara pe
matasea neagra f i grea a fustei sale, de parea fesatura
apretata avea s-o find Tn picioare. In vocea foptita i se simfea
uimirea f i nedumerirea. Cu ideile lui preconcepute, el o
interpreta grefit. Tulburare §i ranchiund, gandi el, expli-
candu-fi tot atdt de eronat f i pumnii ei Tnclefta{i.
— Femeia se laudd cu un venit care se numdrd cu
fase cifre, fi traiefte Tn stil mare, pe Fifth Avenue. Nu-i
prea greu de gdsit.
Vocea calmd, atdt de bine cunoscuta, mangdia nervii
lui Blaze.
— §i-n afard de asta, adauga ei cu gias scazut, eu am
mai fost aici f i alta data. Madame Rested este foarte
apreciata de societatea bostoniana. Doar nu efti singura
fatd de aristocrat Tntinatd, care Tfi petrece aici cateva ore.
— Ar fi trebuit sd ftiu, zise Blaze, Tn a carui voce
calmd se strecurd brusc o intonafie tdioasd, Tn clipa Tn care
Tn minte Ti apdrura, vii, imagini ale lui Rose fi Hazard. E de
Tnfeies, cu recordul tau de urmaf i.
— Nu, nu ftii, ripostd el, tot atat de tdios. Spre deose-
bire de tine, eu Tmi prefuiesc progeniturile. Am venit o data
aici cu Cornelia Jennings f i cu o prietend de-a ei.
— Eu... zise ea, f i se opri Tnghifind un nod. lartd-ma...
Foifa cu care Tfi mclefta mdinile pe matasea mototolita
slabi, f i deodatd i se strdnse inima fa vederea lui. Pdna
la urmd venise... Dar pare atdt de distant, gandea ea, privin-
du-l cum se rezema nonfalant de ufd. Distant., fi jigniL
dragosiea mea.
— Yancy este aici, cu ciin ii lui de pazi, TI avertizi Tn
fo a p ti, apropiindu-se de el cu un pas.
— §tiu, zise el, luandu-i respirafia Tntretaiata drept o
manifestare a temerii cd i se ftia tridarea, nu a Tngrijoririi.
Am intrat prin usa de la terasa „doamnei“. l-am spus ca
sunt adoratorul tau cu inima zdrobiti, Ti explica ei, pronun-
fand fiecare cuvant cu silabe apisate. §i i-am dat aur Tn
valoare de douazeci de mii de dolari ca sa ma lase sa te vad.
— De ce?
— Pentru c i zece mii nu au reufit sa-i clinteasci nici
o geani, f i cinsprezece abia daci au avut ca rezultat un
zambet cu subTnfelesuri. Paternitatea costi mult.
— Nu, de ce al venit? D upi a tita vreme...
— Zi-i nostalgie a paternitifii, rispunse Hazard cu
gias mieros. Aproape tocmai ia timp, din fericire, deoarece
se pare c i, p in i ia urm i, tu ai decis s i nu devii mami.
Ochii lui Tnviluiri Tntr-o privire ironici silueta rotunjiti
a lui Blaze.
— Presupun, a d iu g i el, ca Tfi ripea din timpul de
jo aci mai mult d e c it avusesefi Tn vedere.
— Nu-i ceea ce crezi, Jon.
— De unde s i ftiu ce s i cred? riposta el a tit de
brusc Tncit ea se retrase cu o jum itate de pas. Ceea ce
cred eu, do m n ifoari Braddock, continui apoi cu un gias
lipsit Tn mod voit de orice emofie, este c i e vorba §i de
copilul meu, si nu voi permite a§a ceva.
— Jon, Tmi pare riu, §opti Blaze, cu ochii dintr-o d a ti
plini de lacrimi si cu buza inferioari tremurind.
Cu brutalitate, el rim ase ticut, ofelindu-se Tmpotriva
impulsului de a se Tneca Tn ochii aceia imen§i f i rugitori.
— Te Tn$eii... Eu n-af... tu nu Tnfelegi, se balbai ea,
a lb i ca varul.
— Cum ai putut? Tntrebi el cu silb iticie, minios c i
ea reufea si acum si-1 Tnduiofeze.
— Nu aveam de gind s i ... adici... ei...
Ochii albaftri ai lui Blaze, plini de implorare, Tfi s fifia u
inima. O vrijitoare Tnci Tn stare sa-l farmece.
S u5an 3ohn5on
— Nu-mi spune ca ei te-au silit s-o faci, Blaze, protesta
ei brusc, furia interioara opundndu-se vrajei. Nu tu. Nu
femeia care vrea sa puna ea singura stapanire pe Tntreaga
lume.Recunoafte, cafea ce efti! — Tncheie el cu asprime,
afintindu-fi privirea disprefuitoare pe fafa lui Blaze. N-ai
vrut copilul meu.
— Nu, nu, asta nu-i adevarat. Nu este! Eu niciodata...
§i in clipa aceea sentimenteie o copiefira. Saptamanile
Tn care TI crezuse mort, dezamagirea la auzul povestii lui
Yancy despre el f i Rose, destramarea visului ei de fericire,
f i acum, el era aici, la numai cafiva paf i de ea.
— Traiefti cu adevarat! suspina ea, emotiile rdvafind-o
nebunefte, neTncrederea f i teama asaltandu-i mintea
tulburatd. Efti viu, fopti printre hohote de pldns, atat de
Tndurerata Tncat nu-fi simfea lacrimile, fi nici nu-fi dadea
seama ca tremura.
El era hotarat ca de asta-datd sd reziste acelui teatru
cu taria necru$£toare a unui barbat care s-a ars o data.
— Nu, T{i multumesc, scumpa mea — zise el
tdrdgdndndu-f i calm cuvintele. A fost totuf i o Tncercare
iscusitd, asta trebuie sa recunosc.
Zgomotul Tndepdrtat al clopo|eiuiui de la Ufa de intrare
Ti aduse brusc aminte de elementul timp. Madame Restell Ti
fag&duise ca nu vor fi deranjafi, dar el nu avea prea multa
Tncredere Tn ea, odata ce-f i capatase banii.
— Pune-ti pelerina, Ti porunci lui. Plecam.
— Unde? murmura Blaze, amenta, uluita, temandu-se
de Yancy, de paznici... temandu-se pentru viafa lui Hazard.
— In Montana, unde Tn alta parte? §i grabefte-te!
— Pentru ce n-ai scris? Tntreba ea, de pared el n-ar fi
vorbit. N-ai scris niciodata, gemu ea, cu glasul frant, plin
de nedumerire.
— Aveam impresia — replied Hazard pe un ton ferm,
urmarindu-i cu aten|ie chipul — dupd ce-|i citisem fasci-
nantul bilet, cd nu te interesa sd porti o corespondent
cu mine.
— Ce bilet?
376
dragosfea
O expresie de uimire se Tntipari pe fata ei frumoasa f i
paiida f i Tn ochii mSriti de mirare.
Hazard aplauda ufor; in timp ce gura lui schija o
grimasa batjocoritoare.
— Minunat, draga mea. Ifi admir taientul de duplicitate.
Dar, de fapt, Tntotdeauna ai fost o actrita foarte talentata,
nu-i afa... Wa?
Rosti Tn foaptS ultimul cuvant, f i acesta pluti prin
Tncapere, evocdnd dulcile amintiri despre o cabana cu o
singura Tncapere dintr-un tinut al nimanui, alcatuit din
parcele, aur f i multumire. Ochii lui, de nepatruns, Ti |intuira
pe-ai ei vreme de o clipa Tndelungata, recunoscand acum,
Tn prezenta ei, putefea acelor amintiri. Otelindu-f i voinja,
Tnainta hotarat f i lua de pe fotoliu efarfa garnisita cu tresa.
— Cu siguranfa Tfi aduci aminte de bilet, iubito, spuse
sec, oferindu-i haina elegants. Biletul pe care l-ai s c rr
cu o zi Tnainte de atacul lui Yancy.
— Niciodata n-am scris nici un bilet. Jur! Arata-mi-l!
— Nu eram Tntr-o dispozlfie sa ma Tndemne sd-l pastrez.
— T|i voi dovedi ca nu eu l-am scris. Uite! O sa scriu...
— Las-o baltd, Boston, acum nu mai conteazS.
— Jon, sunt sigurS ca-|i pot explica...
— Nu-fi raci gura de pomana, Blaze, spuse el punand
capSt discutiei f i aranj3ndu-i haina pe umeri. Calatoria
de la Montana pana aici a fost lunga, fi cu cainii aceia pe
urmele noastre drumul Tnapoi va fi f i mai dificil.
— Ne ducem Tnapoi... murmura Blaze cu ochii stra-
lucind de fericire.
Ii spusesera ca el murise f i nu era adevarat. Nimic nu
mai conta, decat ca el traia. Orice altceva se putea rezolva.
Mania lui, Tnjelegerea lui gresita, Rose... Se Tndrepta spre el.
Mana lui se ridica s-o o preasea, atingandu-i ufor umarul.
— Am venit dupa copilul meu. Vreau s i se nasca ala-
turi de poporul meu. Nu m-am Tntors pentru tine. Din
nefericire, aitfel nu-i pot avea. Dupa naftere, vei scapa de
mine. Dar pina atunci, intenfionez sa te tin sub stricti
supraveghere. Foarte strictS.
Blaze trase scurt aer Tn piept, starea de spirit modi-
ficandu-i-se Intr-ooiipa.
— Chiar afa? Tntrebi ea, jignita si suparata.
— Chiar afa.
— Eu nu am nimic de spus Tn problema asta?
— Cred ca Tn ultimele cateva luni dorin|eie |i-au fost
Tndeplinite Tndeajuns. Redeschiderea minei va necesita
saptamani de munca grea f i neplacuta. Ca s i nu mai
pomenesc de mica Tncercare de a-mi scurta viaja. Poate
ca am fost un prost, dar la a fi un martir pun punct. §1
pun punct la asta, zise cuprinzand Tncaperea cu un gest
larg al mainii. S-ar putea ca tu sa nu vrei copilul meu, dar
eu TI vreau.
Blaze deschise gura ca sd nege cu vehemen|a Tnchi-
puiriie lui eronate, dar Hazard continua sd vorbeasca:
— Nu te voi refine mai mult decdt va fi necesar. Dupa
ce nafti, vei fi libera sd pleci. Pot gdsi Tn sat o doica.
Aroganta plina de siguranta, binecunoscutul iui ton
poruncitor, o irita, ca Tntotdeauna.
— Afadar, o iapa de prasila. Asa e?
— Nu eu am vrut sd fie afa. Tu ai vrut-o. Biletul tau
era cdt se poate de clar.
— Naiba sd te ia! Niciodata n-am Idsat vreun bilet!
— Ei bine, atunci l-a Idsat aitcineva, pe nume Blaze.
Sarcasmui lui o usturd.
— §i dacd nu voi pleca... nu ma voi lasa data la o
parte, dupa nafterea copilului? Tntreba ea furioasa.
— Sunt sigur ca vei prefera sd pleci, riposta Hazard
pe cel mai nonfalant ton ai sau. Nu ai fi o prima sotie, bia.
Si, adaugd el atintind asupra ei o privire rece, ca sd fiu
sincer, soarta unei sotii de-a doua nu e Tntotdeauna piacuta.
— Sotie de-a doua?
Blaze respira atdt de silentios Tncat, chiar dacd Tn
Tncapere ar fi domnit o linifte totala, zgomptul rasuflarii
ei abia de s-ar fi putu auzi.
Jon Hazard Black Tfi Tnclina capul.
— Trage aer Tn piept f i pdmantul o va lua iar din loc.
^ 3 7 8 ^
— E nevoie sa Tntreb cine?
— Probabil ca nu. Floare-Albastra Tmi va create copilul.
Logodna a avut loc acum trei saptamani.
— In|eleg, spuse Blaze.
— Tmi Tnchipuiam cd vei mfelege.
— §i datfa eu nu sunt de acord cu interpretarea ta?
Ochii lui Blaze pareau lacuri vinete pe un chip lipsit
de sdnge.
— Te vei razgandi dupa cateva luni Tn sat. Gandefte-te,
Blaze, zise cu sarcasm, taragdndndu-f i cuvintele, Tn timp
ce privirea lui, devenita brusc neiiniftitor de pdtrunzd-
toare, facea Tnconjurui Tncdperii. Nimic din toate astea...
fara saltele de puf, fdrd servitori... Nici flori de serd nu
avem Tn Montana. Cum vei supravie|ui?
— Am supraviefuit destul de bine la vandtoarea de vard.
Inima ei tremura, mai sa-i vind rau.
— A fost ceva temporar, f i tu efti o actrifa bund. Nu
spera sd ma las pacdlit a doua oara de acelafi spectacol.
— N-a fost un spectacol, dracu’ sd te ia!
— Tu spui cd n-a fost. Eu spun c-a fost. Acum hai sd
plecam naibii de-aici. Putem discuta mai tarziu despre
cele o mie f i una de deosebiri dintre noi. Cate luni vei
avea de afteptat Tn Montana?
— Du-te dracului, Jon Hazard!
Lacrimi strdlucitoare Ti umpleau ochii. Frustarea
parea ca o Tndbufe ca un ghemotoc de vata.
— l|i multumesc, doamna, dar nu te voi lua Tn seama.
Gura lui era doar o linie dreapta f i subtire, glasul —
scazut f i dintr-o data posomorat. A§a cum ar f i trebuit sa fie
chiar de la inceput, gdndi ei cu amdraciune.
— Ti-e teama de mine, afirma Blaze cu intona|ia unei
descoperiri.
— Nu, replied Hazard, Tndreptdndu-se catre fereastrd,
recunoscand Tn sinea lui cd de asta datd provocarea era
mai reala dedat adevdrul. Nu md tem de nimeni... f i cel
mai putin de tine, scumpa mea.
Stingdnd lampa, trase perdelele f i deschise fereastra.
379 ^
Susan Johnson
— Acum a f eaza-fi fundul tau xlulce aici f i urca-te pe
pervazul ferestrei. O sa te cobor pe pamant.
— N-am terminat cu tine, spuse Blaze apropiindu-se
de el.
— Nici eu n-am terminat cu tine, bia. Nu Tnainte de
cinci luni de-acum Tncolo.
§1 trdgand-o langa el, o ridica Tnconjurandu-i mijlocul
cu un braf f i o trecu dincolo de fereastra.

Capitolul 37
Aurul lui Hazard le permise sa ob|ina o trasura, un
vizitiu, fi cea mai bun§ pereche de cai din New York. Tn
mai pu|in de o ora se Tndreptau spre vest.
— Mi-au luat tofi banii, Ti spuse Blaze, dupa ce se
instalasera Tn fine Tn interiorul frumos tapifat al trasurii.
— Nu conteaza. Am eu destui.
— Nu asta vreau sa zic. Am fost nevoita sa semnez o
Tmputernicire pe numeie lor, pentru moftenirea de la tata.
Ne-au ameninjat copilul.
Pleoapele lui Hazard se ridicara pe jumatate peste
ochii lui negri f i obositi, care o privira pe Blaze cu iornie.
— larta-ma daca povestea ta mi se pare improbabiia,
dupa ce te-am gasit la o specialists Tn avorturi.
Pleoapele i se coborara, plictisite, f i el Tfi potrivi capul
Tntr-o pozi|ie confortabila, pe pernele de catifea.
— Nu am chef de melodrame, murmuri el, motaind
deja pe jumatate. Am fost pe drum unsprezece ziie.
§1 Tn vreme ce Blaze Tncremenea la auzui acestui
raspuns nedrept, gandindu-se la o replica destui de ustura-
toare fafa de o injustitie atat de crasa, auzea ritmul
respiratiei lui Tncetinindu-se pe masura ce el se adancea
Tn somn. Cu toata mSnia ei, inima i se stranse. Ardea de
doringa de a-l atinge, dar el ridicase bariere care o speriau.
El credea ca ea TI tradase, o Tnvinula pentru atacul asupra
minei, o vedea ca pe un dufman, la fel cum o vazuse cand
se dusese prima data la mina lui, Tn dimineata aceea de
vara, cu multe luni Tn urma. Dar atunci reuf ise sa-l faca sa
' gandeasca altfel. Va izbuti Tnca o data? Ti iubea — asta nu
se schimbase niciodata. §i faptul de a-i revedea nu facea
decat sd Tntareasca acea iubire. Cum putea el sa vorbeas-
ca despre casatoria cu Floare-Albastra? Era al ei! Zece die,
gapdea ea, doua saptamani singuri, pana cdnd vor ajunge in
clanul lui, pana ce el avea s-o reintalneasca pe Floare-Albastra. In
acest rastimp trebuie sa-l recapdt, reflecta ea, Tncalzindu-se la
gandul provocarii. Vom vedea noi care e prima so(ie §i care a doua.
In actuala ei stare de spirit, cu vechea ei siguranfa de
sine revigorata de prezenja lui Hazard f i cu dragostea ei
coplefitoare, Blaze nu ar fi recomandat nimanui sa
parieze pe rezultatul acestei provocari.
La urmatoarea oprire, Hazard se trezi cu o tresarire
brusca, abia dupa o clipa amintindu-fi unde se afia. Tsi
Tndrepta trupul f i pleca sa se ocupe de cai noi. Cand
reveni si se lasa sa cada Tn aceeafi atitudine prabuf ita,
Blaze, ai carei ochi albaftri pdreau extraordinari de mari
pe fata ei palida, se grdbi sa spuna:
— Te rog, n-am putea lua totul de la Tnceput? Te
iubesc. Intotdeauna te-am iubit. Niciodata nu te-am facut
Tn mod intentionat sa suferi. Crede-ma, te rog.
— Ultima data te-am crezut, murmura el, cu gias Tnas-
pritde aversiune. Aproape cd am murit. A fost o lectie de
trezire, scumpa mea.
Ridica o perdea laterala f i arunca o privire afara.
— Cat de departe am ajuns?
Acum tonul Ti era cel obifnuit Tntr-o conversa|ie,
Tncercarea de Tmpacare a lui Blaze fiind data uitarii.
— Spune-mi cum ai supraviefuit exploziei din mina...
cum ai iefit afara. Ai fost ranit? Trebuie sa fi fost. Spune-mi.
Nu-mi pasa cat de departe am ajuns.
— Nu, banuiesc ca nu-fi pasa.
Arunci o ultima privire pe fereastra, Tnainte de a lasa
sa recada perdeaua.
— Oricum, cred ca-i putem lasa Tn urma, adauga el,
5usan Johnson
de parea Tntrebarile ei rugitoare n-ar fi fost rostite. Tmi pare
rau ca te dezamigesc, Boston, Tncheie el, uitandu-se o
clipa la ea, dar pe drumul acesta caftigam cincizeci de mile.
— Fir-ar sa fie, Hazard! explodi Blaze, nu exista nici un
motiv ca eu s i fiu de partea lui Yancy. D aci n-ai fi atat de
Tncapafanat ai Tnfelege. Yancy f i mama ar prefera sa m i
vadi f i pe mine moarti. Atunci tofi banii ar fi ai lor, f i r i
nici o manevra legali. §i copilul TI vreau, Jon. Intreabi-I pe
Curtis Adams, l-am lisat prin testament totul copilului!
— A fa zici tu, replica Hazard, Tn al cirui gias adanc
se simti o no ti de iritare.
Dar fraza „i-am lisat prin testament totul copilului" des-
p ici vreme de o c lip i zidul solid al armurii lui defensive.
— Naiba s i te ia, este adevarat!
— Este adevarat §i c i eu m i aflu aici numai pentru c i
am reufit si-mi cioplesc drumul prin doi metri f i jumitate
de piatri, Tnainte s i mor de foame, zise, un mufchi tresi-
rindu-i pe maxiiar. Este adevirat — spuse cu gias foarte
coborat — f i c i scaparea mi-a fost Tntampinata de biletul
tiu . Nici nu ftiu cum fi-af putea descrie sentimenteie de
nefters pe care mi le-a gravat Tn inimi.
— Cum s i te conving c i nu eu am scris biletul acela?!
exclam i ea, uitandu-se la el cu un fel de m inie rin iti, la
care se adiuga o sfidare curajoasi. Oricum, pentru ce a f fi
lisa t un bilet, daci a f fi fost m in i Tn m ani cu Yancy?
— Ca s i te aperi, presupun. Ei, dricia dracului! Nu-mi
cere mie s i gisesc expiica|ii. Am renunjat la asta de
cateva siptamani.
— Vorbefte cu Hannah. Tfi va spune. \\\ va povesti
despre mama f i Yancy, f i cum voiam s i mor cand am
auzit c i ai fost licis.
— Hannah? Cine mai e f i asta? Inca una din f leahta ta?
Renunti, Blaze, zise scuturind din cap. Nimic din tot ce
afirmi nu Tnseamni nimic pentru mine.
Trisura se c litin i pentru citeva clipe, cand caii pornira
Tn galop, dar nici chiar asta nu deranji trupul tolinit al
lui Hazard din pozi|ia lui plini de indiferenfi.
382
— Sunt sofia ta, insista Blaze, enervata de dezin-
teresul lui Tncdpafdnat. Nici asta nu Tnseamna nimic?
— Nu vei mai fi pentru mult timp... daca a§a am chef,
veni rdspunsul impasibil.
— Ce vrei sd spui prin asta?
— Tot ce am de fdcut este sd-fi scot lucrurile Tn fata
colibei, ?i casatoria e desfacuta.
— Al dracului de convenabil pentru voi, bdrbafii!
— A, nu, ai Tnfeles gre§it, o corecta el cu bldndeje. O
sotie Ti poate face sofului acela§i lucru.
Blaze pufni, tot atat de indispusa §i enervata ca §i
so{ul ei cdnd avea toane, §1 devenind din ce Tn ce mai
iritata de atitudinea nepasatoare a lui Hazard.
— Poate cd md voi decide sa-mi exercit opfiunea.
— Cum pofte§ti, zise el rostindu-si cuvintele rdspicat.
Tot ce vreau eu este copilul.
— §i dacd-i vreau si eu?
— Nu md face sd rdd, se hlizi Hazard. Adu-fi aminte,
te-am gasit acasd la madame Restell.
— A fost singura data Tn trei sdptamdni cdnd mi s-a
Tngaduit sd ies din camera mea. M-am dus acolo pentru
ca era unica mea §ansa de a-mi recapata libertatea, §i
mi-am luat cu mine perlele negre, continud ea sd insiste,
pentru a-mi rdscumpara acea libertate de la madame
Restell. Aceste perle valoreaza aproape de doudzeci de
ori atdt cat ar fi castigat cu un avort. Madame Restell ar fi
acceptat, §tiu asta, Jon. Martor Tmi este Dumnezeu cd
vreau acest copil al nostru. De cdte ori trebuie sa-fi spun
cd nu aveam de gind sd merg pana la capdt cu avortui?
— Degeaba-fi bafi gura sd md convingi, spuse Hazard,
Tncepdnd sd-§i piarda rabdarea. la-fi cdte aere de mater-
nitate jignitd poftefti. ^terge lacrimile de modestie si ru§ine.
Reia discufia cu vizitiul trasurii, dupa ce vom ajunge la
St.Joe... Dar, scute§te-ma de teatrulasta!
— E§ti imposibil!
— Noi suntem imposibili.
Apoi ridicd din umeri cu nepdsare, asa cum facuse
^ # '3 8 3 # ^
probabil in primele ziie ale captivitatii ei.
— Am spus asta Tnca din prima zi la mind. Avearri
dreptate atunci f i am f i acum.
— §i Tn timpul intervalului? insinud Blaze.
De data asta Tnalfarea din umeri fu mai grabita, un
singur umdr ridicandu-se pufin. Si exprima dorinfa de a
Tncheia discufia.
— O nefericita eroare a rafiunii.
Dar gandurile Ti zaboveau asupra amintirilor.
— Cum pofi numi dragostea noastra o nefericita
eroare a rafiunii?
— Am avut timp s-o reevaluez, iubita so|ie, Tn aceie
cinci ziie petrecute sub pamdnt, cioplindu-mi drumul spre
iesire. Stii ce-i aceea o apreciere calculate? Asta a fost
puful s i pat de mine cdtre libertate, zise fara a-i aftepta
raspunsul. S-ar fi putut tot atat de bine sd ma fi Tnselat cu
un metru f i jumatate sau cu trei Tn minus Tn aprecierea
mea, fi a f fi murit acolo. Genul acesta de experienfa tinde
sa-fi tempereze iubirea.
— Spune ce vrei, replied Blaze, Indrazneafa §i sigura
pe ea. Eu nu voi pleca dupa na§terea copilului- Niciodata
nu te-am pdrasit cu voia mea, si niciodata n-o voi face. As
putea sa te avertizez de pe acum, ca sa nu existe nici o
Tn|eiegere gre§ita. Cu toate erorile §i interpretarile eronate
din reiafia noastrd, as prefera sd evit aparifia altora.
Ochii lui se Tntainird cu ai ei, susfinandu-ie Tndelung
privirea, dar ea nu tresdri §i nici nu se uitd Tn alta parte. El
Tfi aminti de tdnara virgina careia el Ti spuse, cu multe iuni
Tn urmd, sd piece. Il rdspunsese cu aceeaf i privire fermd,
ff spusese ca va rdmane. Privirea aceea categorica a
ochilor albaftri Tnsemna Blaze Braddock f i hotarar