Sunteți pe pagina 1din 6

NOTIUNI DE GERIATRIE INTRODUCERE IN GERIATRIE Caracteristica ultimelor decenii ale secolului nostru, este cresterea numerica a populatiei varstnice

in structura populatiei, adica imbatranirea demografica, fenomen mai accentuat in tarile dezvoltate economic, dar prezent si in tara noastra. Prognozele demografice apreciaza ca si in continuare populatia varstnica va creste mai rapid decat cea nevarstnica. In tara noastra, in perioada 1930 - 1975, ponderea persoanelor de peste 60 de ani a crescut cu circa 110% (de la 5,9% la 14,3%). In anul 2000 se estimeaza atingerea unei ponderi de 17%. In anul de fata se apreciaza existenta unui procent de 15% populatie varstnica. In 1988, O.M.S. a inclus problemele imbatranirii, printre primele cinci probleme de sanatate ale lumii, alaturi de inima, cancer, SIDA si alcool. Iata de ce cunostintele de gerontologie si de geriatrie sunt o necesitate. Gerontologia, ca termen se defineste ca stiinta proceselor de imbatranire, iar Geriatria, drept o ramura a medicinii, care cerceteaza aspectele patologice ale imbatranirii. Geriatria presupune cunostinte in primul rand din domeniul medical, dar si din alte domenii ca: psihologie, sociologie etc. Geriatria a devenit astfel o stiinta de sine statatoare, cuprinzand intr-o medicina interna a varstei inaintate, capitole importante din cardiologie, psihiatrie si neurologie, care reprezinta substanta sa fundamentala. Cauzele care explica fenomenul de imbatranire a populatiei sunt: scaderea natalitatii, progresele medicinii si cresterea nivelului de trai, care maresc rata de crestere numerica a populatiei varstnice, prin ameliorarea morbiditatii si mortalitatii. Se apreciaza ca denumirea de persoane ale varstei a treia este mai proprie decat aceea de persoana in varsta (O.M.S.), deoarece evoca sectoral populatiei care a depasit, mijlocul vietii. Spre deosebire de imbatranire (proces dinamic indiferent de varsta cronologica), Semescenta, cuprinde ultima perioada a vietii. In cadrul acesteaia se delimiteaza Senilitatea, care este o perioada finala, cu deteriorari biologice severe. Senescenta nu este o boala, este un proces fiziologic, chiar daca imbatranirea se asociaza de regula, desi nu obligatoriu cu imbolnavirile. Diversele modificari fiziologie par sa fie in raport direct cu imbatranirea, dar multe persoane varstnice isi conserva capacitatile lor functionale, cu toata degenerescenta organica aparenta. Se considera astazi ca prag al batranetii varsta de 60 -65 de ani. O caracteristica in procesul demografic al imbatranirii, este cresterea proportiei populatiei feminine, cu deosebire in tarile industrializate, avand drept cauza principala supra mortalitatea masculina. Durata medie a vietii

arata deja, in unele tari dezvoltate, diferente de 8 - 9 ani, in favoarea femeilor (feminizarea populatiei, dupa cum s-a spus). Prin cresterea populatiei varstnice, apar unele consecinte nedorite. Creste indicele de dependenta economica, adica raportul dintre populatia inactiva si cea activa. Din ansamblul populatiei varstnice, se pot reliefa unele grape cu risc crescut: Persoanele foarte in varsta (80 - 90 de ani), varstnicii care traiesc singuri sau care nu au copii, batranii cu afectiuni sau handicapuri grave, cupluri in varsta din care unul sau ambii sunt grav bolnavi, femeile in varsta, batranii care traiesc in institutii colective (camine de batrani, camine spital) etc. Pentru protectia acestora s-a elaborat, carta drepturilor batrdnului. Consecintelor demografice, li se adauga si consecinte sociofamiliale: cresterea numarului familiilor cu copii putini sau fara copii, crejterea numarului batranilor fara copii, uneori dezinteres si lipsa de afectiune pentru batrani din partea familiei etc. De aici decurg sarcini grele economice pentru societate. Dar aspectul cel mai important il constituie implicatiile medicale. Se apreciaza ca dupa 65 de ani (inceputul varstei a treia), 50% dintre batrani au nevoie de ingrijiri medicale, ambulatorii sau spitalicesti. In timp ce varstnicii reprezinta circa 15% din totalul populatiei, ei consuma 50% din prestatiile medicale. Asistam de fapt la o geriatrizare a medicinei. Din aceasta cauza este necesara pregatirea tuturor cadrelor medico sanitare, indiferent de specialitate, dar in deosebi a omnipracticianului, medicul generalist cu cunostinte referitoare la asistenta medicala a varstnicului. Daca se are in vedere ca asistenta geriatrica, implica nu numai consultatii dar in special ingrijiri, de obicei complexe, se intelege ca rolul medicului si al cadrelor medii, devine foarte important. O clasificare curenta a persoanelor in varsta distinge: - intre 65 (60) - 75 ani, trecerea spre batranete, sau perioada de varstnic. - intre 75 - 85 (90) de ani, perioada de batran. - peste 85 (90) de ani, marea batranete sau perioada de longeviv. In afara de aceasta clasificare cronologica, se foloseste si o clasificare medicala: imbatranirea fiziologica, armonioasa, in care varsta cronologica se identifica cu varsta biologica. - imbatranirea nefiziologica, care poate fi: - prematura, cand incepe de timpuriu, sau - accelerata, cand ritmul de imbatranire se accelereaza la un moment dat (dupa pensionare, dupa decesuri in familie, dupa internari etc). Imbatranirea nefiziologica este o imbatranire patologica (C. Bogdan), dar aceasta nu inseamna ca batranetea este o boala. Se mai distinge si o imbatranire asincrona, determinant pe un profil (cardiovascular, cerebral, etc). Asistenta varstnicului nu este numai medicala, deoarece implica si aspecte psihosociale care cunoscute, creeaza o perspective mai

favorabila procesului de intelegere si ingrijire a varstnicului. Astfel varstnicul, prin incetarea activitatii profesionale, mai ales cand aceasta este brusca, fara pregatire, isi pierde sentimentul de utilitate sociala, prestigiul social, responsabilitatea, roluri si statuturi in familie, uneori fenomenul fiind resimtit ca o adevarata drama, o moarte sociala (C. Bogdan). Stresul devine nociv. Se descrie chiar o patologie a retragerii, a pensionarii. Daca se adauga izolarea se poate intelege dimensiunea problemei. In timp ce vechile civilizatii apreciau si utilizau intelepciunea batranilor, societatea moderna priveste cu neincredere utilitatea lor. Se dezvolta o cultura a tineretii si adolescentei, in care batranul isi gaseste din ce in ce mai greu locul. In concluzie, societatea moderna genereaza batranete, dar tinde sa o respinga si o izoleaza. Pentru combaterea acestui fenomen, pentru ameliorarea conditiilor, de viata a varstnicului, in interesul acestuia dar si al societatii, sunt necesare eforruri. Trebuie edificata o conceptie realista despre imbatranire. Aceasta trebuie sa se desfasoare demn, ferita de griji si de boli. Este ceea ce s-a numit pregatirea pentru imbatranire. Corpul medico sanitar, chemat prin specificul profesiei, sa ingrijeasca si aceasta categorie de populatie, trebuie sa ofere batranilor respinsi de societate, si uneori de propria familie, un sprijin nu numai profesional dar si moral (C. Bogdan). Pentru a ajuta populatia varstnica, trebuiesc cunoscute bine modificarile fiziologice care apar la varstnic. Astfel, facultatile de perceptie sunt in regresie la batrani (auzul, vederea dar si gustul, mirosul). Senzatiile dureroase si termice diminua. Adesea la batrani apare infarcte miocardice, ulcere perforate sau chiar fracturi, fara durere. Patologia batranului este diferita de a adultului. Claudicatia intermitenta, (durerea in molet, la arteritici in miscare), angorul sau dispneea, pot fi mascate de restrangerea activitatii. Polipatologia este regula, iar tablourile atipice sunt foarte frecvente. Modificarile psihice ca apatia, depresia, teama de spitalizare, confuzia, sunt obisnuite. Ele pot masca o suferinta somatica, organica. Incontinenta urinara sau de materii fecale, poate insoti unele boli acute sau iatrogene (medicamentoase). Cele mai frecvente boli care apar la batrani sunt: Cardiopatii aterosclerotice ischemice, hipertensiunea arteriala, tulburarile de ritm si conducere, arterita cu celule gigante, anemia pernicioasa, leucemia limfatica cronica, diverticuloza digestiva, hemia hiatala, ischemiile digestive, diabetul zaharat, mixedemul, tireotoxicoza, ateroscleroza cerebrala, boala Parkinson, dementele, depresiile, starile confuzionale, glaucomul, cataracta, osteoporoza, poliartrozele, guta, fractura capului femural, cancerul cutanat, pruritul etc. Incheiem acest capitol cu o problema de termitologie. Termenul senil a

capatat o nuanta peiorativa. De aceea el trebuie utilizat rar, in cazul de decrepitudine, stari degenerative ireversibile etc. In locul traditionalului senil, se prefera termenul involutional, mai nuantat. 18.2. NOTIUNI GENERALE 18.2.1. BATRANETEA ETAPA FIZIOLOGICA, NU BOALA. O.M.S., defineste starea de sanatate ca o stare complecta de bine, fizic, mintal si social.... La batrani, capacitatile fizice regreseaza, are loc o deteriorare intelectuala si o dezangajare sociala cu marginalizare. Totusi batranetea nu trebuie privita ca o boala. De altfel, raportarea la normal se face de obicei luand ca referinta normalul adultului, fapt care nu corespunde realitatii. Aceasta situatie tine si de faptul ca invatamantul medical se axeaza in general pe medicina adultului, desi practica il confrunta pe practician mai ales cu bolnavi varstnici (C. Bogdan). De aici decurge necesitatea cunoasterii modificarilor principalelor functii, induse de batranete. Declinul aptitudinilor psihomotorii, incepe de la varsta de 25 - 35 de ani. Totusi posibilitatile intelectuale, se prelungesc uneori mult peste 70 de ani. Uzura organelor este inegala. Modificarile de imbatranire apar mai ales in sistemele cardiovascular, respirator si locomotor. Modificarile legate de inaintarea in varsta, intre anumite limite, apartin unei imbatraniri normale. Aceste modificari sunt: scaderea activitatii vizuale si auditive, slabirea vocii, scaderea fortei musculare, diminuarea somnului, constipatia edentatia, modificarea pielii si fenerelor etc. Valoarea tensiunii arteriale create cu varsta. Astfel valori de 160 mm pentru maxima si 95 pentru minima pot fi considerate normale la batrani. In practica se considera hipertensiunea arteriala orice depajire a valorilor de 150/90 mm Hg. Glicemia depaseste valorile considerate normale la adult. Valori de 130 mg% si chiar pana la 150 mg pot fi considerate fiziologice la batrani. Colesteroemia depaseste frecvent valorile normale. Viteza de sedimentare a hematiilor atinge un maximum in al V-lea si al VI-lea deceniu, ajungand chiar 15 mm la ora la 70 de ani. Ureea, acidul uric si creatinina au volori superioare normalului adultului, in timp sideremia si proteinemia au valori mai scazute. IMBATRANIREA PSIHOLOGICA Daca la baza acestui fenomen stau modificarile de varsta suferite de diferitele organe si sisteme, unele evenimente care intervin in existenta varstnicului o precipita (retragerea din activitate, imbolnaviri diferite, plecarea copiilor, decesul partenerului, disparitia vechilor prietenii etc.). Criza de adaptare la noile conditii are mari implicatii psihologice. Examinarea unui batran implica cateva functiuni psihice: nivelul de

constienta, orientarea, starea afectiva, gandirea, comportamentul, integrarea in familie si societate, limbajul etc. Se disting in psihologia senescentei, trei aspecte generale: - Caracter diferential, adica diferente semnificative de la o persoana la alta si chiar la aceeasi persoana de la un organ la altul. - Nivelul imbatranirii depinde mai putin de varsta si mai mult de particularitatile genetice, somatice, morale si sociale. - Caracterul relativ al deficientelor, datorita rezervelor compensatorii si echilibrarii complexe. Un exemplu: Maximul inteligentei se situeaza intre 16 si 25 de ani. Totusi de multe ori se obtin performante mai mari si dupa aceasta perioada. Aceasta se datoreste organizarii activitatii, perfectionarii schemelor de generalizare, sinteza si abstractizare. Iata de ce se spune ca varsta a treia, devine o varsta a intelepciunii. Este evident ca in psihologia senescentei, involutia este inegala, cu diferente individuale. In inbatranire, apar frecvent: depresia, anxietatea, instabilitatea emotionala, ideile de persecute, logoreea, insomnia cu fragmentarea somnului noaptea, si somnolenta diurna intermitenta. Senescenta senzoriala apare constant. Scade acuitatea vizuala, auditiva, sensibilitatea tactila, mirosul si gustul. Diminua atentia si memoria (frecvente intoarcerii in trecut, la experienta de mult dobandita). Scade spontaneitatea gandirii cu inertii si stereotipuri, dar se conserva si chiar cresc functiile de sinteza, generalizare si schematizare, aplicate din pacate cunostintelor de multa vreme acumulate. Limbajul reflecta dificultatile gandirii. Scade fluxul verbal, apare lentoarea ritmului si a vocabularului. Afectivitatea este compromisa adeseori. Comportamentul este emotional, apare irascibilitate si labilitate emotionala. Si personalitatea reflecta deteriorarile prezentate. ROLUL SI POZITIA MEDICULUI SI ASISTENTEI FATA DE BOLNAVUL VARSTNIC. Medicul care nu cunoaste sau nu tine seama de particularitatile varstei bolnavului, risca erori de diagnostic si tratament uneori grave (C. Bogdan). Primul gest terapeutic al medicului, este de a stabili daca se afla in fata unui bolnav in varsta, sau a unui varstnic cu modificari fiziologice de imbatranire (C. Bogdan). Aceasta, pentru ca uneori familia sau chiar pacientul solicita medicului, masuri pentru recuperarea unor functii si performante caracteristice unor varste mai tinere. Deci delimitarea starii de boala, de starea de imbatranire, nu este simpla dar este obligatorie. Medicul trebuie sa convinga subiectul si anturajul ca simptomele prezentate sunt firesti, tin de varsta, deci nu trebuie sa ingrijoreze. Vor fi prescrise terapii neagresive, blande, dietetice, vitamine, eutrofizante, tonice. Se va face psihoterapie, se vor aplica corectiile necesare (ochelari, protejarea auzului), se va stabili

regimul de viata. Anamnezei, trebuie sa i se asigure timp suficient, deoarece astfel se pot obtine detalii importante daca nu se obtin informatiile dorite, se recurge la familie sau la anturaj. Este important si felul in care medicul participa la convorbirea cu bolnavul. Hipoacuzia fiind frecventa, trebuie sa se vorbeasca bolnavului mai tare, mai rar si mai clar, neezitand repetarea intrebarii cu rabdare si tact. Trebuie gasit timp pentru a asculta pe indelete, chiar daca bolnavul devine incoerent sau amnezic. Importanta este si inspectia, observatia bolnavului (faciesul, atitudinea in pat, mersul, mimica, vorbirea deci habitusul varstnicului). Mai rar vom fi solicitati pentru simptome zgomotoase (febra, frisoane, etc) si mai frecvent pentru alterari difuze si rapide ale starii generale. Diagnosticul trebuie sa fie pluridimensional, adica si clinic si gerontologic. De exemplu: formularea clasica cardiopatie ischemica sau hipertensiune arteriala, trebuie completata cu diagnostice ca: imbatranirea prematura, sindrom de imobilizare, boala de retragere (de pensionare), sociodependenta etc.