Sunteți pe pagina 1din 29

Disciplina: Reactoare Chimice

(cu aplicatii in Industria

Organica de Sinteza, Petrochimie si Carbochimie)

Semestrul 1 : 2 h/saptamana curs + 2 h/ saptamana aplicatii

Evaluarea cunostintelor prin examen

(50 % raspuns examen si 50 % notarea activitatii

din timpul semestrului)

Semestrul 2: 1 h/saptamana curs + 1 h/ saptamana proiect de an

Evaluarea cunostintelor prin notarea activitatii din

timpul semestrului (verificare pe parcurs);

Proiectul se noteaza separat !

BIBLIOGRAFIE

Mihail R., Reactoare chimice. Analiza si dimensionare, vol.I, Litografia Inst. Politehnic Bucuresti, 1972. Mihail R., Cârloganu C., Reactoare în Industria Chimica, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1963. Mihail R., Modelarea Reactoarelor Chimice, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1976. Mihail R., Muntean O., Reactoare chimice, Ed. Didactica si Pedagogica, Buc., 1983. Muntean O., Woinaroschy A., Bozga G., Aplicatii la calculul reactoarelor chimice, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1983. Muntean O. et al., Culegere de Probleme de Reactoare Chimice, vol. 1 si 2, Litografia Inst. Politehnic Bucuresti, 1981. Bozga G., Muntean O., Reactoare Chimice, vol 1 si 2, Ed. Tehnica,

Bucuresti,2002

Hougen O. A., Watson K. M., Chemical Process Principles, Part 3, Kinetics and Catalysis, John Wiley & Sons, N. Y., 1947. Levenspiel O., Chemical Reaction Engineering. An introduction to the design of chemical reactors, John Wiley & Sons, N. Y.,1962, 1972, 1999. Froment G. F., Bischoff K., Chemical Reactor Analysis and Design, John Wiley & Sons, N. Y., 1979, 1990. Fogler H. S., Elements of Chemical Reaction Engineering, Prentice Hall, N. Y., 1992. Kramers H., Westerterp K. R., Elements of Reactor Design and Operation, Academic Press, N.Y., 1963. Westerterp K. R., Van Swaaij W. P. M., Beenackers A.A.C.M., Chemical Reactor Design and Operation, John Wiley & Sons, N. Y.,1984.

Smith J. M., Chemical Engineering Kinetics, Mc Graw Hill, N.Y., 1956, 1970,

1975.

Trambouze P., Van Landeghem H., Wauquier J. P., Les Reacteurs Chimiques. Conception/ Calcul/ Mise en oeuvre, Technip, Paris, 1984. Villermaux J., Genie de la Reaction Chimique. Conception et fonctionnement des reacteurs, TecDoc, Paris, 1981, 1992.

Structura generala a unui proces tehnologic, specific industriei chimice:

Materii

1. Operatii pregatitoare

Materii 1. Operatii pregatitoare 2. Transformari chimice 3. Separarea/ conditionarea produsilor

2. Transformari chimice

Materii 1. Operatii pregatitoare 2. Transformari chimice 3. Separarea/ conditionarea produsilor

3. Separarea/ conditionarea produsilor

prime

   

Reactanti netransformati; solventi

   

Produsi

Reactanti netransformati; solventi     Produsi Obiectul disciplinei: studiul principiilor ş i metodelor

Obiectul disciplinei: studiul principiilor şi metodelor ce intervin în transpunerea şi exploatarea transformarilor chimice la scară comercială

Transformarea (reactia) chimică

Caracterizata prin stoechiometrie,termodinamica si cinetica

A. Clasificarea reacţiilor chimice:

Criteriul de clasificare

Tipuri de reacţii

Exemple

   

a) CH 3 COOH + C 4 H 9 OH CH 3 COOC 4 H 9 + H 2 O

stoechiometria

a) singulare

b) C 3 H 8 C 3 H 6 + H 2

b) multiple

C 3 H 8 C 2 H 4 +

CH 4

 

a) ireversibile

a) C 2 H 4 + Cl 2 C 2 H 4 Cl 2

sensul de desfăşurare

b) reversibile

b) C 4 H 10 C 4 H 8 + H 2

 

a) exoterme

a) C 6 H 6 + C 3 H 6 C 6 H 5 -C 3 H 7

efectul termic

b) endoterme

b) C 3 H 8 C 2 H 4 + CH 4

 

a) elementare

a) Cl 2 2 Cl·

complexitatea

b) neelementare

b) C 2 H 4 Cl 2 C 2 H 3 Cl + HCl

numărul fazelor existente în amestecul de reacţie

a) omogene

b) neomogene

a) cracarea termică a hidrocarburilor (fază gazoasă)

b) sinteza acidului sulfuric, prin reacţia SO 3 cu apa

(SO 3 gazos este pus în contact cu apa lichidă )

 

a) monomoleculare

a) C 3 H 8 C 2 H 4 +

CH 4

molecularitatea

b) bimoleculare

c) trimoleculare

b) C 2 H 4 + Cl 2 C 2 H 4 Cl 2

c) 2NO + O 2 2 NO 3

B. Elemente de stoechiometrie

i) Reactii singulare

''

'

νν + ++

11

'

2

'

2

ν

1

,

,

νν

sau:

AA

,

ν

A

MM

1

,

,

ν

s

s

ν j

A

j

= 0

j = 1

ν

+

1

A

ν A

s

s

M

M

+

1

+

+

- coeficienti stoechiometrici pozitivi;

MM+

(1a)

(1b)

M- numar de reactanti;

s - numărul de specii chimice participante la reacţie.

ν

j

= - ν

'

j

0

pentru j

=

1,

,

M

Exemplu:

poate fi exprimată în forma echivalentă:

CH4 + H2O CO + 3H2

- A 1 - A 2 + A 3 +

3A 4 = 0 , în care:

A

1 = CH 4 ; A 2 = H 2 O ; A 3 = CO ; A 4 = H 2

.

ii) Reactii multiple

s

j = 1

ν

ij

A

j

=

0

i=1,2, r

r – numarul de reactii chimice

Matricea coeficientilor stoechiometrici:

ννν ννν ν νν

11

21

31

12

22

32

13

23

33

ννν

123

rr

r

ν

1 s

ν

2 s

ν

3 s

ν

rs

⎤ ⎥ ⎥ ⎥=⎡ ⎣ ⎤= ⎦ ⎥ ⎥ ⎥ ⎦

ν

ij

ν

(2)

Exemplu: Reactiile ce au loc la sinteza metanolului din CO si CO 2

CO + 2H 2 CH 3 OH CO 2 + H 2 CO + H 2 O CO 2 + 3H 2 CH 3 OH + H 2 O Introducând notaţiile:

OH CO 2 + H 2 → CO + H 2 O CO 2 + 3H
OH CO 2 + H 2 → CO + H 2 O CO 2 + 3H

(i)

(ii)

(iii)

A 1 = CH 3 OH ; A 2 = CO ; A 3 = H 2

; A 4 = CO 2

; A 5 = H 2 O

ecuaţiile (1) şi (2) pot fi transcrise în forma:

A 1 - A 2

A 2 - A 3 - A 4 + A 5

- 2A 3

= 0

= 0

A 1 -3A 3 - A 4 +A 5 = 0 Matricea coeficienţilor :

⎡ 1 − 1 ⎢ ν = 0 1 ⎢ 1 0 ⎢ ⎣
⎡ 1
1
ν
=
0
1
1
0
⎢ ⎣

2

1

−−

3

00

11

11

Observatie: ecuatiile chimice (i), (ii) si (iii) sunt liniar dependente. In calculele stoechiometrice se recomanda utilizarea unor sisteme de ecuatii chimice liniar dependente. In exemplul de mai sus, eliminand una din ecuatii, rezulta un sistem de ecuatii independente, corespunzand unei matrici a coeficientilor, cu doua linii. Daca, de exemplu, se elimina ecuatia (iii):

⎡ 1 − 1 ν 01 = ⎢ ⎣
⎡ 1
1
ν
01
= ⎢ ⎣

200

⎥ ⎦

1

1

1

Descrierea simplificata a compozitiei amestecurilor complexe, utilizand reprezentari virtuale prin “pseudocomponenti” - utilizata uneori

in calcule care implica transformari ale fractiilor petroliere.

Spre exemplu, Weekman şi Nace (1970) au descris, in mod simplificat, procesul de cracare catalitică a motorinei, prin ecuaţiile:

A 1 ν 12 A 2 + ν 13 A 3 A 2 ν 23 A 3

în care au fost introduse reprezentările globale prin pseudocomponentii:

A 1 - motorina; A 2 - benzine; A 3 - hidrocarburi C 1 - C 4 şi cocs. Pentru fiecare pseudocomponent, A j , se deduce formula globala C x H y utilizand date experimentale (masa molara medie, continutul de carbon si respectiv continutul de hidrogen). Coeficienţii (selectivităţile) ν ij se determină din conditii de conservare a atomilor de C si H.

C. Exprimarea compozitiei amestecurilor de reactie, functie de evolutia (masura) transformarii chimice

C1. Gradul molar de avansare a reactiei (avansarea reactiei)

i). Reactii singulare

Gradul molar de avansare a reactiei descrisa prin ecuatia (1a) este definit prin relatia:

ξ

n

1,0

−−

2,0

nn

1

n

2

==

''

νν

1

2

=

=

n

M

,0

n

n

MM

+

1

n

M

+

1,0

=

'

ν

ν

MM

+

1

=

ξ

=

variatia numarului de moli de

A

j datorita reactiei

coeficientul stoechiometric allui A

j

=

=

n

n

s

n

s

,0

j

ν

s

n

j 0

ν

j

,

j =1,

,s

(3)

(4)

n j0 - numărul de moli de component A j , în amestecul de reacţie la momentul initial; n j - numărul de moli de component A j , în amestecul de reacţie la momentul curent.

Pt reactii ireversibile:

ξ

0;

≤≤

n

n

=

min

n

j ,0

(

ν

j

)

⎫ ⎪

⎪ ⎭

;

j

= 1, K

, M

(5)

Din relatia (4) se obtine:

n

=+n νξ

,0

j

jj

, j =

1, 2,

s

ii). Reactii multiple

s

j = 1

ν ij

A

j

=

0

,

i = 1, 2,

 

(6)

,

r

(7)

Se defineşte un grad de avansare pentru fiecare reacţie, prin relaţia:

(

n

ξ =

i

j

(

n

j

n

j ,0

)

i

n

j ,0

ν

)

i

ij

= ν ξ

ij

i

,i = 1, 2,

r,

j = 1, 2,

,

s

(8)

- contribuţia reacţiei i la variaţia numărului de moli de specie A j din amestec

Din relatia (8) se poate deduce:

r n = n + ∑ ν ξ jj ,0 ij i i = 1
r
n
=
n
+
ν ξ
jj
,0
ij
i
i = 1

, j = 1, 2,

, s

(9)

C2. Conversia, selectivitatea si randamentul transformarii

cantitatea de reactant A transformat n − n j j ,0 j X = j
cantitatea de reactant A
transformat
n
− n
j
j
,0
j
X
=
j =
cantitatea de reactant A supusa transformarii
n
j
j ,0

Din definitie:

0

X

j

1

(10)

In cazul reactiilor multiple, utilizarea conversiei nu permite caracterizarea completa a transformarii. Pentru a exprima cantitativ modul în care a avut loc transformarea reactanţilor în produşi, adesea se utilizează noţiunile de selectivitate şi randament.

Selectivitatea transformării reactantului A 1 în produdul A k , σ k/1 , se defineşte prin relaţia:

σ =

k /1

cantitatea de A

cantitatea totala de A

1 transformat

=

n

1,0

n

1

1

transformat in A

k

n 1, k

(11)

Randamentul transformării reactantului A 1 în produdul A k , η k/1, se defineşte

prin relaţia:

cant it at ea de A

1 tr ansformat in A

k n

n

cant it atea de A

1 sup

usa tr ansformari i

1, k

1,0

η k

/ 1

=

η k / 1 = =

=

(12)

Din relatiile de definitie (10), (11) si (12), rezulta:

η k

/1

= σ

k

X

/11

(13)

Nota: pentru o reacţie singulară σ k/1 =1 şi η k/1 =X 1 .

Aplicatie: La nitrarea în anumite condiţii a clorbenzenului în vederea obţinerii paranitro-clorbenzenului, se obţine un amestec organic ce conţine izomerii nitro- clorbenzenului în concentraţiile (% masice): 33% orto, 64% para, 0,4% meta, alături de 0,6% dinitro-clorbenzen şi 2% clorbenzen netransformat. Se cere caracterizarea transformării clorbenzenului în acest proces. Amestecul initial contine numai clobenzen si acid azotic.

Rezolvare

Se notează: A 1 C 6 H 5 Cl ; A 2 HNO 3 ; A 3 o-C 6 H 4 (NO 2 )Cl ; A 4 m- C 6 H 4 (NO 2 )Cl;

A 5 p-C 6 H 4 (NO 2 )Cl; A 6 C 6 H 3 (NO 2 ) 2 Cl ; A 7 H2O.

Ecuaţiile chimice ce pot fi scrise sunt următoarele:

A1 + A2 A3 + A7

(i)

A1 + A2 A4 + A7

(ii)

A1 + A2 A5 + A7

(iii)

A3 + A2 A6 + A7

(iv)

A5 + A2 A6 + A7

(v)

A1 + 2A2 A6 + 2A7

(vi)

Analizând acest sistem de ecuaţii chimice, se poate constata că include ecuatii liniar dependente (de exemplu (iv) şi (v) pot fi obţinute scăzând (i) şi (iii) din (vi)). Transformarea poate fi caracterizată din punct de vedere stoechiometric utilizând patru din cele şase ecuaţii, de exemplu (i), (ii), (iii) şi (vi), care alcatuiesc un sistem de ecuatii liniar independente. Calculul se efectuează în raport cu o masă oarecare, m f , de amestec organic de produşi de reacţie.

Masele molare: M 1 = 112,5; M 3 = M 4 = M 5 = 157,5; M 6 = 202,5.

Cantităţile de substanţe existente în amestecul final:

n 1 = 0,02 m f /112,5 = 1,77810 -4 m f kmoli; n 3 = 0,33 m f /157,5 = 20,95210 -4 m f kmoli n 4 = 0,004 m f /157,5 = 0,25410 -4 m f kmoli n 5 = 0,64 m f /157,5 = 40,63510 -4 m f kmoli n 6 = 0,006 m f /202,5 = 0,29610 -4 m f kmoli n 1,0 = n 1 +n 3 +n 4 +n 5 +n 6 = 63,91510 - 4 m f kmoli

- conversia clorbenzenului:

X

1

=

n

1,0

n

1

n

1,0

=

63,915 10

4

m

f

1,778 10

4

m

f

63,915 10

4

m

f

=

0,9722

- selectivitatea transformării clorbenzenului în izomerul para:

σ

5/1

=

n

1,5

n

1,0

n

1

=

n

5

n

1,0

n

1

=

40,635 10

4

m

f

63,915 10

4

m

f

1,778 10

4

m

f

=

0,6539

- selectivitatea transformării clorbenzenului în izomerul orto:

σ 3 1

/

=

n

13

n

10

n

1

=

n

3

n

10

n

1

=

20 952 10

,

4

m

f

63915 10

,

4

m

f

−⋅ 1778 10

,

4

m

f

= 0 , 3372

- randamentul transformării clorbenzenului în izomerul para:

η

5 1

/

=

n

15

n

10

=

n

5

n

10

=

σ

51 /

X

0 6357

⋅= ,

1

Semnificaţiile rezultatelor obţinute:

97,22% din cantitatea de A1 supusă transformării (iniţială) a reacţionat;

din cantitatea de A1 reacţionată, 65,39% s-a transformat în izomerul para şi 33,72% în izomerul orto;

din cantitatea de A1 iniţială, 63,57% s-a transformat în izomerul para.

C3. Exprimarea compozitiei amestecurilor de reactie functie de conversia unui reactant sau gradul molar de avansare, in cazul reactiilor singulare Din combinarea relaţiilor (4) şi (10), se obţine relaţia între conversia reactantului A1 şi gradul molar de avansare a reacţiei:

X =

1

'

νξ

1

n

1,0

sau

ξ

=

n X

1,0

1

'

1

ν

(14)

Combinand cu relatia (6) rezulta:

n

j

n

=+

j 0

,

ν

j

ν

'

1

nX

1,0

1

=

n

1,0

r

j

1

+

ν

j

ν

'

1

X

1

j

= 1 2

,

,

,

s

(15)

r j 1

=

n

j , 0

n

1,0

- raportul molar în care se află speciile chimice Aj şi A1 în

amestecul supus transformării.

Relatia (15) permite exprimarea compozitiei amestecului in raport cu conversia reactantului A1, denumit reactant de referinta. Plecand de la aceasta relatie se pot obtine expresii ale diferitelor tipuri de concentratii, functii de conversia reactantului de referinta.

i) Exprimarea fractiilor molare functie de X 1 si ξ

- numarul total de moli din amestec:

nn

tI

=+

s

s

∑∑

nn

=+

j

I

1

j ==

j

1

n

j , 0

+

n

1,0

X

1

ν

'

1

s

j

= 1

ν

j

=

n

0

+

n

1,0

X

1

ν

'

1

Δν

S

Δν= ν

j = 1

j - variaţia numărului de moli în reacţia chimică

- Expresia fractiei molare a speciei Aj:

y

j

=

n

j

n

t

=

 

'

)

(

nr

1,0

j

1

+ ν

j

X

1

/ ν

1

n

+

n

1,0

X

1

Δν

 
 

0

 

'

 

ν

1

Se introduce notatia:

ε 1

= y

1,0

Δν

'

ν 1

=

yr (

1,0

j

1

+ ν

j

X

1

/

ν

'

1

)

 

'

1 + y

1,0

X

1

/

Δν ν

1

 

(16)

(17)

(18)

Expresia (17) devine:

Pentru inert :

y

y

j

I

=

 

y

1,0

r

j

1

+

ν

j

X

ν

'

1

1

=

1 + ε

1

X

1

n

I

n 1,0

⋅ δ

 
 

=

 
 

X

   

)

n

+

n

1,0

1

Δν

 

n

0

(

1 + ε

X

11

0

 

'

 

; j = 1, 2,

=

ν 1

δ=

n I = r -factor de

I1

n 1,0

dilutie

, s

y

1,0

⋅ δ

1 + ε

1

X

1

(19)

(20)

În mod asemănător, folosind gradul molar de avansare a reacţiei se obţine:

y

j =

ξ

n

j

n

t

=

n

j

,0

+ ν ⋅ ξ

j

n

0

+ Δν

ξ

=

y

j

, 0

+ ν ⋅ ξ

jn

1 +

Δν ⋅ ξ

n

n

=

ξ

- gradul molar de avansare raportat la numărul de

n

0 moli din amestecul iniţial

(21)

ii) Exprimarea concentraţiei molare volumice a speciei A j functie de X 1 si ξ

- Pentru amestecurile de reacţie cu densitate constantă:

C=

j

n

n

jj

=

V V

0

=C

j,0

respectiv:

C

j

=

n

j

, 0

+ νξ

j

V

+

=

ν

j

ν

'

1

C

j

C

, 0

1,0

X =C

1

+ νξ

jv

1,0

r

j1

+

ν

j

ν

'

1

, unde

X

ξ

1

v

=

ξ

V

(22)

(23)

- Pentru amestecurile de reacţie cu densitate variabila:

C

j

n

j

= V

n

j

V

0

-este necesara o expresie de dependenta V(X 1 ) sau V(ξ)

De exemplu, pentru amestecuri de reactie gazoase cu comportare ideala:

V= n

t

Δν ⎞⎛ R T =

⎟⎜

⎠⎝

R

T

GG

=

n +n

0

1,0

X

1

ν

'

1

p

p

1+y

1,0

Δν

ν

'

1

X

1

n

0

R

G

T

p

=V

0

(

1+ε X

1

1

)

(24)

Dacă transformarea are loc în condiţii izobare şi izoterme (p = p 0 ;T = T 0 ):

 

'

)

 

'

)

 

C=

n

j

=

n 1,0

(

r+ν X /ν

j1

j

1

1

=

C

1,0

(

r+ν X /ν

j1

j

1

1

j

V

 

V (1+ε

0

X )

11

 

1+ε X

1

1

   

C

1,0

(

r+ν X /ν

j1

j

1

'

1

)

   
   

; j = 1, 2,

 

s

 

C =

j

 

1+ε X

1

1

 

,

In mod asemanator, se obtine:

 
 

V

=

n

t

R

G

p

T

=

(

n

0

+Δν⋅ξ

)

R

G

p

T

=

V

0

(1

+Δν⋅ξ

n

)

si de asemenea:

 

C=

n

j

=

n+ νξ

j,0

j

=C

 

y

j,0

+νξ

j

n

 

C

=

 

n

0

=

C

j

V

 

V(1+Δν ξ )

0n

0

1+Δν ξ

n

;

0

V

0

   

j,0

(25)

(26)

(27)

(28)

La amestecuri cu densitate variabila, este mai avantajoasa utilizarea concentratiei molare masice:

sau:

 

ν

 
   

n

j

=

n

1,0

r+

j1

ν

j

'

1

X

1

 

r+

ν

j

X

1

g =

j

m

 

m

=g

1,0

j1

ν

'

1

   

n

j,0

+νξ

j

+νξ

 

; ξ

 

=

ξ

 

g=

j

 

m

 

= g

j,0

j

m

m

m

(29)

(30)

(in reactoarele discontinue sau in cele continue in regim stationar, m= constant)

C4. Exprimarea compoziţiei amestecurilor în care au loc reacţii multiple

Se pleaca de la relatia (9):

r n = n + ∑ ν ξ jj ,0 ij i i = 1
r
n
=
n
+
ν ξ
jj
,0
ij
i
i = 1

, j = 1, 2,

, s

(9)

Numarul total de moli din amestec:

n =

t

s

j=1

n

j

Notand:

=n +

0

s

r

∑∑

j=1

i=1

ν ξ =n +

ij

i

0

r

s

∑∑

i=1

j=1

rs

ν ξ =n + ξ

ij

i

0

i

∑ ∑

i=1

j=1

ν

s

Δν = ν

i

ij

- variatia nr. de moli in reactia i

j=1

n =n

t0

+

r

i=1

Δν ξ

i

i

ij

(31)

- fractiile molare ale speciilor chimice in amestec:

r r n + ∑ νξ y + ∑ νξ n j,0 ij i j,0
r
r
n
+
νξ
y
+
νξ
n
j,0
ij
i
j,0
ij
ni
j
i=1
i=1
r
n
t
n
+
Δν ξ
1+
Δν ξ
0
ii
i
ni
i=1
i=1

y=

j

=

=

r

ξ

,

ni

= ξ

i

j = 1, 2,

/ n 0

,

s

(32)

- concentratii molare raportate la unitatea de masa de amestec:

g=

j

n

j

m

=

r

+

i=1

n

j,0

νξ

ij

i

r

m

=g

+

j,0

0 i=1

ν ξ

ij

mi

;

ξ

mi

=

ξ i

m

- concentratiile molare volumice (amestecuri cu densitate constanta):

C

j

=

n

j

=

n

j

, 0

+

r

i = 1

ν ξ

ij

i

V V

0

=

C

j

, 0

+

r

i = 1

ν ξ

ij

vi

Aplicatie: Reactia de descompunere a NO 2 are loc în faza gazoasa în conditii izoterme, izobare, conform ecuatiei:

N O

24

2 NO

2

sau

A 1

2A 2

Sa se exprime evolutia compozitiei amestecului de reactie functie de conversia reactantului A 1 si respectiv gradul de avansare a reactiei, în ipoteza comportarii ideale a amestecului.

Solutie

a) Se supun transformarii n 1,0 kmoli A 1 pur.

Aplicând relatiile (22) si (23), cantitatile (în moli) de A 1 si A 2 sunt:

nn

1

=

(

1X

1

)

sau

− ξ

10

,

n

1

=

n

10

,

n

2

= 2

nX

10

,

1

sau

De asemenea:

n 2 = 2ξ

ε = y

1

Δν

1,0

ν

'

1

= y

1,0

=1

Fractiile molare rezulta din (19)- (21) :

y

1

=

respectiv:

1

X

1

1

+

X

1

y

1

;

=

y

10

,

y

2

− ξ

=

n

1 + ξ

n

2X

1

1

+

X

;

1

y

2

Volumul ocupat de amestecul de reactie:

V=V

0

(

1+ε X

11

)

= V

0

(

Concentratiile molare:

C

1

=

C

1

X

1

1,0 1

+

X

1

;

C

2

=

C =

1

p

1-ξ

1-ξ

nn

1+ξ

=C

RT

1+ξ

0

nn

2C

1,0

X

1

1

+

X

1

,

=C

10

1-ξ

n

1+ξ

n

=

2

ξ

n

1 + ξ

n

1+X

1

)

;

respectiv:

C=

2

p

2ξ

n

=

2C

10

ξ

n

RT

1+ξ

n

1+ξ

n

Concentratiile molare raportate la unitatea de masa, se obtin de asemenea din (29) si (30):

g 1

= g

sau:

1,0

(

1X

1

)

;

g

1

= g −ξ

1,0

g

2

m

= 2g

1,0

X

1

;

g

2 =

2

ξ

m

b) Se supune transformarii un amestec format din n 1,0 kmoli reactant A 1 si n I kmoli inert I

n =n

0

1,0

+n =n

I

1,0

(1+δ);

n

1

1,0

y= =

1,0

n +n

1,0

I

1+δ

;

n

I

δ = n

1,0

Δν

ε =y

1

1,0

ν

'

1

Fractiile molare:

y=y

1

1,0

1-X

1

1+ε X

11

=

1-X

1

1+δ+X

1

;

y=

2

Sau:

y

1

=

y

1,0

-ξ

n

1+ ξ

n

Concentratiile molare:

;

y

2

2ξ

n

= 1+ ξ

n

=y

1,0

=

1

1+δ

2y

X

1

2X

1

1,0

=

1+ε X

1

1

1+δ+X

1

;

y=

I

δ y

1,0

1+ξ

n

=

;

y=

I

δ

δ y

1,0

1+ε X

11

(

1+ξ

n

)(

1+δ

)

=

δ

1+δ+X

1

C =C

1

1,0

1-X

1

1+ε X

1

1

=

C

1,0

(

1+δ

)(

1-X

1

)

1+δ+X

1

;

C

=

2C

1,0

(

)

1+δ X

1

2 1+δ+X

1

Aplicatie numerica: n 1,0 = 100 moli; n I = 10 moli; M 1 = 92;

M I = 28;

; C

=

(

δ C 1+δ

1,0

)

I 1+ δ +X

1

X 1 = 0,75; T= 400 K; p=1 bar;

Teme

1) Reactia de oxidare a metanolului are loc în faza gazoasa, cu oxigen din aer, în conditii izoterme, izobare, conform ecuatiei:

CH OH + 0,5O CH O + H O

3

2

22

Din motive de selectivitate a transformarii, se lucreaza cu un exces de 25 % al metanolului fata de oxigenul stoechiometric necesar.

a) Sa se exprime evolutia compozitiei amestecului de reactie (fractii molare si

respectiv concentratii molare volumice) functie de conversia oxigenului si respectiv gradul de avansa