Cuprins

1.STOPUL CARDIO RESPIRATOR DIN SARCINA........................................................................2 STOPUL CARDIO RESPIRATOR DIN SARCINA..................................................................2 Cauzele stopului cardiorespirator in sarcina...............................................................................2 Interventii importante..................................................................................................................3 Managementul femeii gravide aflata in suferinta include...........................................................3 Modificari ale SVB.....................................................................................................................3 Modificari ale SVA.....................................................................................................................3 Tehnica resuscitarii cardiorespiratorii.........................................................................................4 2.LARINGITA ACUTA........................................................................................................................5 Definitie......................................................................................................................................5 Simptome.................................................................................................................6 Consultul de specialitate...........................................................................................7 Investigatii................................................................................................................7 Tratament - Generalitati...........................................................................................7 Tratament ambulatoriu.............................................................................................7 3.ANGINA PECTORALA.................................................................................................................12 Generalitati.............................................................................................................12 Cum se manifesta angina?......................................................................................12 Cine poate dezvolta angina pectorala?...................................................................12 Care sunt cauzele anginei pectorale?.....................................................................13 Care sunt simptomele de angina?...........................................................................13 Cum este diagnosticata angina?.............................................................................13 Modalitati de tratament..........................................................................................14 Modalitati de prevenire..........................................................................................14 4.IMA.................................................................................................................................................15 Definitie....................................................................................................................................15 Etiologie....................................................................................................................................15 Simptome..................................................................................................................................16 Conduita de urgenta..................................................................................................................17 5.HTA.................................................................................................................................................20 Generalitati.............................................................................................................20 Valori normale ale tensiunii arteriale.....................................................................20 Stadializarea hipertensiunii arteriale......................................................................20 Simptome...............................................................................................................20 6.DIABETUL ZAHARAT..................................................................................................................21 Definitie..................................................................................................................21 Raspandire..............................................................................................................22 Cauze......................................................................................................................22 Simptome...............................................................................................................23 Complicatii acute si tardive....................................................................................24 7.DISLIPIDEMIILE...........................................................................................................................25 8.COMA HIPERGLICEMICA...........................................................................................................27 Conduita de urgenta generala....................................................................................................28 Definitie Coma Diabetica..........................................................................................................29 Cauze.........................................................................................................................................29 Simptome..................................................................................................................................29 Tratamentul de urgenta..............................................................................................................29 9.CRIZA ASTMATICA+STAREA DE RAU ASTMATIC................................................................30 1

10.PNEUMOTORAX.........................................................................................................................31 Generalitati.............................................................................................................31 Cauze......................................................................................................................32 Simptome...............................................................................................................32 Diagnostic..............................................................................................................32 Tratament................................................................................................................32 Riscuri....................................................................................................................32 11.EPA................................................................................................................................................33 Definitie....................................................................................................................................33 Etiologie....................................................................................................................................33 Simptome comune.....................................................................................................................33 Conduita de urgenta..................................................................................................................34

1.STOPUL CARDIO RESPIRATOR DIN SARCINA

Generalitati Oprirea respiratiei(stopul respirator) si oprirea batailor inimii(stopul cardiac), deci incetarea atat a functiilor respiratorii cat si a functiei cardiace duc la stopul cardiorespirator sau sincopa cardiorespiratorie care corespunde cu moartea clinica. Oprirea intr-o prima etapa a respiratiei fara oprirea inimii, deci cu prezenta pulsului bun la artera carotida, permite pe un interval variabil(3-10 min sau chiar 12 min) ca reanimarea respiratorie sa aiba succes. Stopul cardiac este urmat invariabil si de stopul respirator in 20-30min. Dpdv practic, inseamna ca exista reanimare respiratorie fara masaj cardiac, in opriri accidentale ale respiratiei cu hemodinamica pastrata, dar nu exista masaj cardiac fara respiratie ertificiala, pentru ca odata cu stopul cardiac se opreste rapid si respiratia. Moartea clinica incepe odata cu stopul cardiac care determina si oprirea circulatiei cerebrale. Este deosebit de important de stiut ca moartea clinica este un proces reversibil si victima poate reveni complet la o viata normala daca i se acorda primul ajutor competent in timp util. Moartea clinica in care se poate incepe resuscitarea cardiorespiratorie dureaza 3-4min. Orice intarziere in acest interval duce la moartea biologica, datorita lipsei de O2 in creier, adica la moartea definitiva, ireversibila, a victimei. STOPUL CARDIO RESPIRATOR DIN SARCINA Particularitatile abordarii oricarei urgente cardiovasculare la femeia gravida consta in consecintele directe asupra fatului din uter. Decizia privind operatia eczariana de urgenta trebuie luata rapid, deoarece reprezinta cea mai mare sansa de salvare a mamei si a fatului. Cauzele stopului cardiorespirator in sarcina 2 embolie cu lichid amniotic eclampsie toxicitatea data de medicamente cardiomiopatie congestiva disectie de aorta

 embolie pulmonara hemoragii legate de conditiile patologice ale sarcinii Interventii importante Uterul femeii gravide, marit datorita copilului, comprima vena cava inferioara reducand sau blocand intoarcerea venoasa ca urmare a scaderii intoarcerii venoase, poate sa apara HTA si soc Managementul femeii gravide aflata in suferinta include Pozitionarea gravidei in DLS sau impingerea manuala a uterului spre stanga administrarea de O2 100% administrarea de fluide cu debit mare Modificari ale SVB Modificarea compresiei aorto-cavei prin impingerea manuala, blanda, spre stanga, a uterului gravidei Compresiile sterna;e nu trebuiesc facute in treimea inferioara a sternului Compresiile sternale sunt ineficiente cand femeia gravida in ultimul trimestru de sarcina este intinsa in DD, deoarece uterul gravid impiedicaintoarcerea venoasa prin vena cava inferioara Se vor incepe compresiile sternale, dupa ce femeia este asezata pe partea stanga cu spatele inclinat la 30-450 fata de podea, astfel: 1. cu perne de forma triunghiulara, dar acest echipament nu este de obicei disponibil 2. folosirea scaunelor cu spatar sau a coapselor salvatorilor 3. dupa ce am asezat femeia gravida in pozitie lateral-stanga, putem incepe compresiile sternale Modificari ale SVA Nu exista modificari in ceea ce priveste medicatia intubatia defibrilarea ventilatia se realizeaza cu greu, deoarece uterul gravid impinge cranial diafragmul si duce la scaderea volumelor ventilatorii nu exista transfer semnificativ al curentului la fat in urma defibrilarii mamei, a.i. Aplicarea socurilor electrice se face dupaprotocolul standard administrarea medicamentelor necesare in resuscitare se face tot urmand protocolul standard resuscitarea cardiorespiratorie trebuie completata cu o decizie importanta: 1. momentul optim pentru efectuarea cezarienei 2. cand manevrele standard de SVA si SVB esueaza si exista sanse ca fatul sa fie viabil, trebuie luata in considerare operatia de cezariana PERIMORTEM. Scopul este acela de a scoate fatul in 4-5 minute dupa intrarea mamei in SCR 3. Cand mama se afla in SCR, fluxul sangvin spre fat se opreste, determinand suferinta fetala prin hipoxie si acidoza Conduita esentiala pentru reusita resuscitarii este reluarea intoarcerii venoase de la mama. Daca SCR este consecinta unor cauze imediat reversibile(anestezice in exces, reactii alergice la analgezice sau bronhospasm sever), atunci nu trebuie efectuata operatia de cezariana. 3 1. 2. 3.

Daca SCR este consecinta unor cauze fatale, operatia cezariana trebuie efectuata pentru scoaterea copilului. Tehnica resuscitarii cardiorespiratorii 1.Eliberarea cailor aeriene superioare-gura, nas, orofaringe si apoi a celor inferioare subglotice cand exista conditii tehnice-laringe, trahee, bronhii pozitiile diferite in care este asezata victima Hiperextensia capului-avand grija sa nu aiba fractura a coloanei cervicale superioare. La sugari si copiii mici hiperextensia capului nu dezobstrueaza glota, dimpotriva, poate agrava obstructia E-eliberarea CR-aspiratie cu pompa aspiratoare, degetele infasurate intr-o batista, tampon improvizat dintr-o bagheta de lemn saumetal, infasurata intr-o batista(panza); Introducerea unei pipe orofaringiene L-luxarea(proiectarea) mandibulei inaintei: luxatia anterioara a mandibulei impreuna cu baza limbii pt degajarea orificiului glotic P-pensarea nasului-cu policele de la ambele maini, cumana stga, cupense speciale 2.Respiratie -gura la gura 14-16r/min in raport de 1/5 cu 60-70 compresii/min -gura la nas-se acopera regiunea cu o batista/tifon; se evita hiperventilatia -respiratie gura la masca -respiratie gura la sonda -respiratie cu aparate portabile 3.Masaj cardiac extern reanimarea stropului cardiac se face obligatoriu si paralel cu respiratia artificiala, deoarece stopul cardiac este urmat invariabil si de stopul respirator in 20-30 sec se aseaza rapid victima in DD pe un paln dur se poate aplica la inceput o singura lovitura usoara cu pumnul de la o inaltime de 20-30cm in mijlocul regiunii presternale 14-16 r/min 60-70 compresiuni sternale 1 insuflare la 5 compresiuni(1/5 raport) masajul cardiac se aplica transversal cu podul palmei uneia din maini aplicata pe 1/3 inferioara a sternului iar cealalta palma se suprapune perpendicular pe prima cu cele 2 maini su cu ajutorul greutatii corpului se fac presiuni ritmice asupra sternului fiecare compresiune va fi brusca si scurta~1sec, iar sternul va fi infundat max 5-6cm se evita comprimarea coastelor prin ridicarea degetelor, folosindu-se doar podul palmei Eficienta resuscitarii CR se apreciaza prin: aparitia P la vasele mari disparitia midriazei recolorarea tegumentului 4.Medicamente folosite in SVA: adrenalina 3-4ml 1/10.000 CaCl2 10% droguri antiaritmice-chinidina, lidocaina, amiodarona, propranolol, verpamil trusa pentru dezobstructia cailor aeriene subglotice prin IOT defibrilatoare monitoare aparate automate pentru respiratie artificiala 4

 truse de PEV, solutii de PEV-substituenti plasmatici si solutii coloidale O2 Complicatii insuflarea aerului pe calea digestiva caderea limbii si ineficienta insuflarilor Contraindicatii leziuni grave ale peretelui toracic cu fracturi costale hemoragie masiva intrapericardica si tamponada inimii embolie gazoasa masiva

2.LARINGITA ACUTA
Definitie
Laringita acuta este o inflamatie si o ingustare a cailor aeriene foarte frecventa la copii mai mici de 5 ani, la care pot antrena o jena respiratorie sau o asfixie prin obstructie. La adult boala este mai putin grava, datorita faptului ca caile aeriene sunt prea largi pentru a putea fi obstructionate. Laringita acuta -Se deosebesc laringita subglotica, cea mai frecventa, si epiglotita. - Laringila subglolica este o inflamatie a regiunii corzilor vocale. Ea este de origine virala, aparand in general cu ocazia unei rinofaringite (asociere dintre o rinita si o inflamatie a faringelui). Copilul respira zgomotos. El are o tuse aspra, ca un latrat. Vocea este ragusita. Cele mai multe cazuri sunt benigne si se vindeca rapid, in schimb, orice jena respiratorie a copilului constituie o urgenta medicala. Daca jena respiratorie persista, copilul trebuie spitalizat. - Epiglotita este o inflamatie care se situeaza deasupra glotei. De origine bacteriana, ea nu este mai grava decat precedenta. Copilul nu ajunge sa-si mai inghita saliva si ii curg balele. Febra sa este ridicata. Jena respiratorie este intensa: ea obliga copilul sa ia o pozitie particulara, aplecat in fata, care trebuie pastrata, deoarece exista un risc de stop respirator daca bolnavul este alungit. Transportarea la spital trebuie sa fie imediata si asigurata de un specialist in reanimare Laringita este produsa de inflamatia, iritarea sau folosirea excesiva a corzilor vocale ce apartin laringelui. Unele din cele mai comune cauze sunt: - infectiile tractului respirator superior, in special viroza respiratorie (raceala) sau gripa - folosirea excesiva a corzilor vocale prin vorbitul indelung si cu voce tare, prin tipat sau cantat - alergiile - expunerea la substante iritante, cum ar fi fumul sau substantele chimice - boala de reflux gastro-esofagian: in acest caz este vorba de un reflux laringian. Simptomele cronice sunt cele care dureaza doua saptamani sau chiar mai mult si ne indica o afectare mult mai severa a corzilor vocale, decat o simpla inflamatie, cum ar fi afectarea nervilor, aparitia unor leziuni sau a unor polipi la nivelul laringelui si o posibila aparitie a unor zone indurate, asa numitii noduli laringieni. Aceste probleme sunt cauzate cel mai frecvent de: - infectii virale cronice 5

- boala de reflux gastro-esofagian - aparitia cancerului - aparitia unor leziuni la nivelul laringelui Vocea ingrosata poate aparea si in mod natural, odata cu inaintarea in varsta, pe masura ce corzile vocale se subtiaza si isi pierd din tonicitate. Cele mai frecvente cauze ale laringitei sunt: - infectiile de tract respirator superior de cauza virala, cum ar fi cea mai frecventa dintre ele - viroza respiratorie; in majoritatea cazurilor laringita apare in acelasi timp sau dupa o infectie de tract respirator superior, si se poate asocia cu prezenta de secretii mucoase sau mucopurulente in exces, ce ajung pe peretele posterior al faringelui si provoaca tuse; alte simptome pot fi: prezenta mucozitatilor la nivelul narilor si o usoara crestere a temperaturii - sinuzita, care reprezinta inflamatia sinusurilor - expunerea la noxele din mediul inconjurator; tusea si prezenta secretiilor la nivelul posterior al faringelui poate, de asemenea, duce la aparitia laringitei, daca persoana a fost expusa la diferiti alergeni sau iritanti; fumul de tigara, inclusiv fumatul pasiv, poate fi considerat unul dintre principalii factori iritanti - vorbirea excesiva si indelungata: vocea ragusita, ingrosata sau soptita, poate aparea si dupa folosirea excesiva a acesteia, asa cum se intampla la sustinerea echipei favorite, in cadrul unui eveniment sportiv - boala de reflux gastro-esofagian: acidul gastric refluat din stomac poate irita si inflama laringele, asa numitul reflux laringian; unul dintre simptomele refluxului, cum ar fi pirozisul (arsura retrosternala) poate sa nu fie intotdeauna remarcat; laringita poate fi uneori primul semn al aparitiei refluxului. Desi rare, infectiile respiratorii produse de fungi, pot duce la aparitia laringitei mai ales la persoanele cu o imunitate slaba. Simptome Principalul simptom al laringitei este modificarea caracterului vocii; aceasta poate fi ragusita, subtiata, ingrosata sau abia perceptibila. In unele cazuri, laringita poate duce la incapacitatea de a vorbi. Se poate intampla ca, inainte de aparitia modificarilor vocii, sa existe durere la nivelul gatului (ce se poate inrautati pe masura ce se accentueaza) si schimbarea caracterului vocii. Primele modificari legate de voce apar dimineata la trezire, cand efortul de a vorbi este mult mai mare si vocea nu mai suna la fel ca pana atunci. Exista de asemenea, nevoia de a tusi si de a se curata rapid gatul, mai ales atunci cand cauzele laringitei sunt legate de infectii, in special de cele virale. Aceste simptome sunt de obicei temporare, in afara de cazul cand poate exista o alta afectiune. Daca simptomele mai includ si dureri severe la nivelul gatului, dificultati la inghitire, tuse cu expectoratie cu sange sau o formatiune vizibila la nivelul gatului, trebuie neaparat sa se prezinte de urgenta la medicul de familie. Un copil care prezinta dureri severe la nivelul gatului, saliveaza si are dificultati in a respira, poate avea epiglotita (inflamatia epiglotei), o afectiune acuta care necesita tratament de urgenta.

Consultul de specialitate Trebuie consultat un medic specialist ORL (care se ocupa cu patologia de la nivelul nasului, urechilor si gatului) atunci cand: - simptomele nu s-au imbunatatit sau nu au disparut dupa doua saptamani - au aparut brusc o serie de modificari care produc dureri severe (dureri care iradiaza pana la nivelul urechilor), dificultati la inghitire sau prezenta tusei cu expectoratie sangvinolenta - exista o alta suspiciune in urma examenului fizic si exista un anumit risc dat de antecedentele medicale personale - medicul de familie crede ca exista posibilitatea ca laringita sa devina cronica sau sa conduca la o alta afectiune; de exemplu, un cantaret profesionist poate dezvolta ocazional episoade acute de laringita, dar este bine ca acesta sa fie sfatuit de un specialist ORL, pentru a preveni aparitia unor polipi sau noduli la nivelul laringelui. Investigatii - laringoscopie: pentru acest examen medicul va introduce un tub flexibil (fibroscopul) in gat, ceea ce ii va permite sa vada in detaliu laringele;in timpul acestui test, medicul poate preleva o portiune de tesut de la nivelul laringelui pentru efectuarea unei biopsii; examinarea anatomopatologica a acestui tesut laringian poate exclude diagnosticul de cancer sau al unei alte afectiuni grave; exista riscul aparitiei cancerului in cazul in care pacientul este fumator si prezinta noduli la nivelul laringelui; - laringostroboscopie: acest test permite medicului sa observe vibratiile corzilor vocale pentru studiul mobilitatii acestora, utilizand un instrument luminos. Alte teste ce pot fi facute depind de natura leziunilor depistate prin examinarile anterioare. Tratament - Generalitati cum ar fi repausul vocal si o buna hidratare, prescrierea decongestionantelor nazale aporturile lichidiene suplimentare si baile de aburi reduc simptomele si grabesc vindecarea. Antibioticele sunt prescrise in cazul infectiilor bacteriene. Alte afectiuni care au simptome asemanatoare cu laringita vor necesita un tratament specific acestora. Tratament ambulatoriu Simptomele laringitei se remit de la sine in mai putin de doua saptamani. Pentru o mai buna recuperare se pot lua o serie de masuri de tratament si acasa, cum ar fi: - repausul vocal: nu trebuie facut un repaus vocal total, dar o utilizare cat mai putina a vocii ar fi foarte buna; trebuie sa se vorbeasca incet, dar nu soptit, deoarece acest lucru poate irita laringele mult mai mult decat vorbitul incet; trebuie evitat vorbitul la telefon sau cu voce tare - trebuie incercat sa nu se faca curatarea gatului: acest lucru poate cauza mai multe probleme si poate creste inflamatia de la nivelul laringelui; un eventual tratament supresiv pentru tuse, poate fi de ajutor daca pacientul respectiv are o tuse seaca, care nu produce mucus - ar trebui ca pacientii sa se opreasca din fumat si de asemenea sa evite si fumatul pasiv: fumul de tigara irita gatul si laringele si agraveaza inflamatia 7

- trebuie ca locuinta pacientului sa aiba un anumit grad de umiditate:care sa permita scaderea cantitatii de mucus, evitandu-se astfel nasul infundat sau scurgerea de secretii pe peretele posterior al faringelui - sa existe o buna hidratare - eliberarea nasului de secretii: acest lucru poate fi ajutat de mentinerea umiditatii in camera, iar o infuzie salina ar putea fi de ajutor - prevenirea si tratamentul refluxului gastro-esofagian: pentru a preveni sau a micsora refluxul, care poate irita sau chiar produce leziuni la nivelul laringelui, ar trebui sa se evite sa se manance inainte de culcare, sa se reduca cantitatea de cafea si alcool si sa se incerce o alimentatie cat mai sanatoasa; medicamentele pentru reducerea aciditatii gastrice pot ajuta, cand aceste masuri igienodietetice nu mai sunt suficiente. II Laringita acuta este o inflamatie acuta a laringelui si a regiunii subglotice, de cauza infectioasa, cu evolutie clinica foarte caracteristica, cu debut brusc si cu simptome zgomotoase, impresionante prin manifestarile pe care le determina. Caracteristica este prezenta stridorului, un zgomot aspru produs de turbulenta coloanei de aer ce trece printr-o regiune ingustata datorita unei obstructii la nivelul laringelui si/sau traheei. Zgomotul se aseamana cu cel produs prin suflarea printr-un tub. Exista mai multe forme de laringita: laringita acuta simpla, laringita striduloasa, laringo-traheita acuta virala, epiglotita, laringotraheobronsita bacteriana maligna Chevallier-Jackson. Laringita acuta simpla este o forma clinica usoara, aproape in totalitate cauzata de virusuri. Laringitele acute dispneizante se manifesta prin dificultati ale respiratiei (dispnee inspiratorie) datorata inflamatiei mucoasei laringelui si spasmului la acest nivel. Laringita acuta subglotica este intotdeauna de cauza virala, spre deosebire de cea supraglotica, considerata a fi de cauza bacteriana. Are o evolutie in general benigna si este intalnita in special la copilul mic, intre 1 si 3 ani. Spre deosebire de laringita acuta simpla, vocea ramane clara, desi tusea este ragusita ca si in celelalte tipuri de laringita. Epiglotita si laringotraheita acuta maligna Chevallier-Jackson sunt forme severe de laringita, cu evolutie rapida spre agravare si care sunt de fapt urgente majore medicale si necesita internare si inceperea unui tratament de specialitate cat mai repede, pentru ca in lipsa acestui tratament rapid instituit evolutia este spre deces. Cauze: Inflamatia acuta a mucoasei laringelui este cauzata de infectii virale sau bacteriene, dar in majoritatea cazurilor este vorba despre infectii virale. Ea poate sa apara izolat sau asociat cu rinita faringita sau traheita. Poate de asemenea sa apara in evolutia unor boli precum: gripa, rujeola, difteria sau in urma inhalarii de gaze iritante. Dintre virusurile cel mai frecvent intalnite amintesc: virusurile gripale, adenovirusurile, virusul respirator sincitial, virusurile influenzae, virusul rujeolei. Etiologia bacteriana a laringitelor este data in majoritatea cazurilor de Haemophilus Influenzae tip b. Mai pot fi izolate: bacilul difteric (care astazi este insa rar intalnit, datorita introducerii vaccinarii), Streptococul beta-hemolitic de grup A, pneumococul, Haemophilus Parainfluenzae. Varsta tipica la care apare laringita este intre 6 luni si 4 ani, fiind intalnita de obicei sub 8

forma de epidemii primavara si toamna. De notat ar fi ca este de 2-4 ori mai frecventa la baieti decat la fete. Gravitate mare au laringitele aparute la sugar si copilul mic, fiind favorizate de lumenul laringian ingust la aceasta categorie de copii si de tesutul lax submucos bine reprezentat la nivel laringian. Transmiterea: se face ca la orice infectie acuta de cai respiratorii, prin contact cu o persoana bolnava. Simptome care pot sa apara se impart in simptome generale si simptome locale. Simptome generale: Febra Dureri de cap (cefalee) Lipsa poftei de mancare Stare generala influentata Simptome locale sunt inconstante si se datoreaza obstructiei laringiene: Tuse metalica, bitonala Raguseala (disfonie) Dispneea inspiratorie: dificultate la inspir Cianoza coloratia albastra a tegumentelor din jurul gurii si la nivelul extremitatilor Stridorul laringian sunet aspru cu timbru inalt care apare in inspir, mai rar in inspir si in expir si care se aude de la distanta Tiraj suprasternal si supraclavicular Avand in vedere simptomatologia diferita in functie de tipul de laringita, voi descrie in continuare separat fiecare tip cu caracteristicile sale. Laringita acuta simpla Poata sa apara la orice varsta Este data de infectii virale (virusurile amintite mai sus) Se intalneste mai frecvent la varste de sub 5 ani Simptome: incepe de obicei cu o infectie acuta de cai respiratorii superioare: rinofaringita acuta, iar dupa 1-2 zile de la debutul ei se asociaza semnele de laringita Fara febra sau posibil sa apara subfebrilitate (temperatura<38C) Raguseala (disfonie) Senzatie de usturime la nivelul laringelui (de obicei descrisa de copiii mai mari) Dureri la inghitire (disfagie) Tuse latratoare si/sau uscata Investigatiile suplimentare de obicei nu sunt necesare. Tratamentul consta in: Repaus vocal Atmosfera calda si umeda inhalatii de aburi calzi 22-23C 9

 Aplicarea de caldura uscata in jurul gatului Desfundarea nasucului cu aspiratia secretiilor nazale Simptomatice (calmante ale tusei) si medicatie antiinflamatorie. Evolutia este de obicei usoara, favorabila, cu vindecare in cateva zile, prognosticul fiind bun. Laringita acuta striduloasa (spastica) Apare de obicei la varsta cuprinsa 18 luni si 3 ani, mai rar la varsta de peste 5 ani. Este data de infectii virale (virusurile amintite mai sus). In plus intervin in acest tip de laringita si factori favorizanti: varsta mica, terenul atopic, paratrofia (greutate peste normalul pentru varsta), copiii cu adenoidita cronica (polipi), copiii anxiosi. Simptome: Incepe de obicei cu o infectie acuta de cai respiratorii superioare: rinofaringita acuta banala, iar dupa 1-2 zile de la debutul ei, brusc, in timpul noptii, apar fenomene de obstructie laringiana severa manifestata prin: Stridor laringian Dispnee inspiratorie (nu poate trage aer in piept) Tiraj suprasternal Raguseala Tusea cu caracter latrator Copilul are o stare de agitatie marcata Pielea este rece, umeda la maini si picioare, putand sa apara si cianoza NU este prezenta febra Accesul de sufocare dispare spontan, in cateva minute, dar exista riscul sa se repete in aceeasi noapte sau in noptile urmatoare, dar de obicei accesul este de intensitate mai mica decat primul. Intre aceste accese copilul nu are semne de suferinta laringiana, cel mult poate prezenta o usoara obstructie nazala si raguseala. Tratamentul este asemanator cu cel din laringita acuta simpla si consta in: Repaus vocal Atmosfera calda si umeda inhalatii de aburi calzi 22-23C Aplicarea de caldura uscata in jurul gatului Desfundarea nasucului cu aspiratia secretiilor nazale Simptomatice si medicatie antiinflamatorie In plus se recomanda combaterea agitatiei si aerosoli cu solutie de Adrenalina, la indicatia medicului specialist si doar dupa ce copilul a fost evaluat de catre acesta. Evolutia, ca si in cazul laringitei acute simple, este de obicei usoara, favorabila, cu vindecare in cateva zile, prognosticul fiind bun. De mentionat ar fi caracterul recidivant al acestui tip de laringita la copiii care prezinta unul sau mai multi dintre factorii favorizanti prezentati mai sus. Laringita acuta edematoasa subglotica (crup viral, laringotraheita acuta) Este forma cea mai frecvent intalnita de laringita. Cauza poate fi: virala, virala cu suprainfectie bacteriana sau bacteriana determinata de Haemophilus Influenzae. 10

Apare mai frecvent intre 6 luni si 3 ani, cu o incidenta maxima in jurul varstei de 2 ani, fiind de asemenea mai frecvent intalnita la baieti decat la fete. Este mai frecvent intalnita in sezonul rece. Debutul bolii este progresiv, fiind precedata de un episod de rinofaringita acuta cu febra, obstructie nazala si tuse. Simptomele apar la aproximativ 12-48 de ore de la debutul infectiei acute de cai respiratorii superioare si constau in: Tuse metalica Raguseala (disfonie) pana la absenta vocii (afonie) Stridor inspirator initial la efort (alergat, plans, agitatie), ulterior devenind permanent Febra Frecventa respiratiilor crescuta, pana la 50 respiratii/minut semne de insuficienta respiratorie de tip obstructiv: tiraj superior, cianoza, transpiratii, bataia aripioarelor nazale Semne de gravitate majora: sindrom de epuizare a musculaturii respiratorii cu scaderea frecventei respiratorii (bradipnee), respiratie neregulata, scade intensitatea stridorului. Intensitatea maxima a simptomelor de insuficienta respiratorie se inregistreaza dupa 24-48 de ore de la debutul laringitei. Tratamentul constituie o urgenta in aceasta forma de laringita . Copilul necesita de urgenta sa fie transportat la o unitate spitaliceasca sau unitate de primire a urgentelor pentru a putea fi evaluata severitatea formei de laringita, statusul copilului si a se putea decide necesitatea spitalizarii, in formele severe fiind obligatorie internarea in sectiile de terapie intensiva. Starea generala alterata a copilului, deshidratarea care poate sa apara, oboseala marcata a copilului, sunt unele dintre semnele care impun internarea, pe langa cele care sugereaza insuficienta respiratorie. Evolutia este autolimitanta, favorabila, cu vindecare in aproximativ o saptamana in cazul in care a fost urmat un tratament corect. In schimb, in absenta tratamentului specific, evolutia este nefavorabila, iar prognosticul este prost. Prevenire: Prevenirea laringitelor se suprapune peste prevenirea oricaror infectii acute de cai respiratorii acute in general: Evitarea contactelor infectioase Tratamentul prompt al oricarei infectii respiratorii Igiena personala, cu spalarea mainilor Evitarea locurilor aglomerate De o importanta deosebita in prevenirea formelor grave de laringita este introducerea vaccinului antiHaemophilus Influenzae tip b. Este un vaccin sigur si eficient. Vaccinarea poate incepe de la varsta de 6 saptamani, putand fi administrat deodata cu alte vaccinuri.

Cand sa va adresati medicului pediatru: Daca copilul face febra peste 38,5 Daca respira greu, sau daca se aude un zgomot ca un suierat atunci cand trage aer in piept ca sa respire si totodata prezinta si febra, nu trebuie sa asteptati, adresati-va fara intarziere unui serviciu de urgenta sau medicului specialist Daca starea copilului se agraveaza, daca apare o coloratie albastra in jurul buzelor. Acesta este semn ca nu ajunge suficient oxigen in organism si are nevoie de tratament de urgenta 11

 Daca copilul respira greu si rapid, daca observati ca atunci cand respira apar miscari anormale la nivelul toracelui (pieptului), acestea sunt semne ca copilul depune un efort mare pentru a respira si este necesar de urgenta sa mergeti la medic

3.ANGINA PECTORALA
Generalitati Angina sau angina pectorala este durerea, disconfortul sau constrictia de la nivelul pieptului care apare atunci cand o portiune a muschiului inimii nu primeste suficient de mult oxigen din sange. Aceasta nu este o boala in sine ci mai degraba un simptom pentru o boala coronariana, fiind cel mai des intalnit in cazul bolilor cardiovasculare. Inima este irigata de sangele care are un continut scazut de oxigen, in mod special, ca urmare a ingustarii arterelor coronariene determinata de acumularea pe peretii acestora de placa de aterom sau a aterosclerozei (conditie ce creste riscul aparitiei durerii, bolilor coronariente, atacului de cord si chiar a decesului). Cum se manifesta angina? Angina se poate manifesta sub forma unui atac de angina pectorala, durere sau disconfort toracic, care dureza de obicei intre 1 si 15 minute. Exista mai multe tipuri ale conditiei: angina pectorala stabila, instabila si variabila. Angina stabila sau cronica se are loc atunci cand inima este suprasolicitate (cum ar fi situatia din timpul exercitiilor fizice). Acest tip de angina se manifesta in acelasi mod, de obicei si se poate prezice daca s-ar putea declansa in viitor (peste luni sau ani). Simptomele pot fi ameliorate prin repaus sau medicamente. In cazul anginei pectorale instabile nu exista simptome specifice. Aceasta poate sa apara atunci cand o persoana se afla in repaus si este considerata a fi mai grava, nefiind exonerata de repaus sau tratament medicamentos. Angina pectorala instabila poate semnala aparitia unui atac de cord intr-un timp scurt: ore sau saptamani. Angina pectorala variabila si cea microvasculara (caracteristica principala fiind vasele de sange inguste) sunt rare si pot sa apara in repaus, fara sa fie prezenta vreo boala a arterelor coronariene. Acest tip de angina este cauzata de ingustarea anormala sau de relaxarea (spasmul) vaselor de sange, care reduc fluxul de sange de la nivleul inimii. Nici acest tip de angina nu poate fi ameliorata de folosirea medicamentelor. Cine poate dezvolta angina pectorala? Persoanele care se incadreaza in categoria celor care au un risc crescut de boli coronariene sunt, de asemenea, susceptibile de a manifesta angina pectorala. Factorii de risc includ: - niveluri nesanatoase de colesterol - hipertensiune arteriala - fumat - diabet - obezitate sau supraponderabilitate - sindrom metabolic - stil sedentar de viata 12

- varsta de peste 45 de ani in cazul barbatilor si 55 de ani in cazul femeilor - antecedente famliale de boli cardiace precoce. Care sunt cauzele anginei pectorale? Ateroscleroza cardiopatii valvulare-stenoza aortica, stenoza mitrala, cord pulmonar coronarita reumatismala coronarita rickettsiana trombangeita obliteranta

Angina este cel mai frecvent, rezultatul bolilor coronariene subiacente. Arterele coronariene care aprovizioneaza inima au un nivel ridicat de oxigen insa atunci cand colesterolul se depune pe peretele acetora si se formeaza placi de aterom, artera se ingusteaza. Astfel este tot mai dificil pentru sangele bogat in oxigen sa ajunga la muschiul inimii, intrucat aceste artere sunt foarte inguste. In plus, deteriorarea arterelor din alti factori (fumatul, nivel ridicat de grasimi sau zahar in sange) poate determina formarea placilor de aterom si deteriorarea acestora. Astfel, arterele se pot rupe si se pot forma cheaguri de sange care le vor obstructiona. Care sunt simptomele de angina? Angina este de obicei, resimtita ca o presiune, greutate, strangere, arsura sau durere la nivelul toracelui, de obicei incepand din zona partii superioare a sternului, in 80+90% din cazuri localizata retrosternal. Acest disconfort se poate extinde pana la nivelul gatului, maxilarului, bratelor, umerilor, gatului, spatelui sau chiar spre dinti. Bolnavul indica sediul durerii cu intreaga palma sau ambele palme, niciodata cu un singur deget. Cel mai frecvent iradiaza in umarul stang si de-a lungul membrului superior stang, pe marginea cubitala, pana la ultimile 2 degete, alteori pana la baza gatului, regiunea interscapulara, maxilarul inferior. Durata este de 2-3 minute, rar panala 10 min Bolnavii mai acuza inclusiv simptome care includ: indigestia, arsuri stomacale, slabiciune, transpiratie, greata, crampe si scurtarea respiratiei. Angina stabila, de obicei, este surprinzatoare, dureaza perioade scurte de timp si poate fi resimtita su forma unei indigestii. Angina pectorala instabila apare la repaus apare brusc, dureaza mai mult si se poate agrava in timp. Angina variabila se declanseaza cand pacientul este in repaus si este, in general, severa. Cum este diagnosticata angina? Este foarte important ca durerile in piept sa fie diagnosticate corect, intrucat acestea pot prezice probabilitatea manifestarii unui atac de cord. Procesul va debuta cu un examen fizic, intrebari legate de istoricul medical al pacientului, detalii despre simptome si factori de risc. Daca medicul ar putea suspecta angina ar putea recomanda oricare dintre urmatoarele investigatii: - electrocardiograma (EKG)- care inregistreaza activitatea electrica a inimii si poate detecta cand la inima ajunge un aport insuficient de oxigen - test de stres - implica realizarea masurarea tensiunii arteriale si realizarea unei EKG in timp ce 13

pacientul face o activitate fizica intensa - radiografii toracice (raze X) - sunt necesare pentru a se vizualiza structurile din interiorul toracelui - angiografia coronariana - presupune utilizarea unei substante de contrast cu ajutorul unui cateter cardiac si apoi realizarea unei radiografii cu raze X petntru evaluarea arterelor coronariene - analize de sange - pentru verificarea nivleului de grasimi rele din organism, colesterol, glucide si proteine. Modalitati de tratament Scopul tratamentului pentru angina pectorala este de a reduce durerea, de a preveni simptomele si a reduce riscul aparitiei unui atac de cord. Medicatia, modificarea stilului de viata si procedurile medicale vor fi recomandate in functie de severitatea simptomelor si de tipul de angina. Modificarea stilului de viata in scopul tratarii anginei pectorale include: - evitarea fumatului - mentinerea sub control a greutatii - masurarea in mod constant a nivelelor de colesterol - odihna si ritm ponderat al activitatilor - evitarea meselor copioase - invatarea de modalitati de gestionare si evitare a stresului - consumul de fructe, legume, cereale integrale, produse cu un continut scazut de grasimi sau lactate fara grasimi, carne slaba si peste. Medicamentele din grupa nitratilor (cum ar fi nitroglicerina) sunt prescrise cel mai des pentru tratarea anginei pectorale. Acesta previn sau reduc intensitatea atacurilor anginoase prin relaxarea si largirea vaselor de sange. Alte medicamente, cum ar fi beta-blocantele-metoprolol, propranolol blocantele canalelor de calciu-verapamil, nifedipina inhibitorii enzimei de conversie-enalapril, fusinopril, perindopril medicamentele antiplachetare administrate pe cale orala-clopidogrel Pfizer, aspirina anticoagulantele -heparine, derivati de cumarina medicamentele specifice pentru tratarea hipertensiunii arteriale-diuretice(Indapamid),

Aceste medicamente au rolul de a diminua tensiunea arteriala si contribuie la scaderea nivelului colesterolului, a ritmului cardiac, relaxeaza vasele de sange, reduc presiunea asupra inimii si previn formarea cheagurilor de sange. In unele cazuri pot fi necesare inclusiv proceduri chirurgicale pentru tratarea anginei. Medicul cardiolog poate recomanda angioplastia - o procedura chirurgicala in cadrul careia este folosit un balon de mici dimensiuni care este introdus in arterele ingustate ale inimii pentru a le largi. Procedura aorto-coronariana ar putea fi o alta alternativa. Scopul acesteia este de a se inlocui o vena ingustata a inimii cu o alta sanatoasa din alta parte a corpului. Modalitati de prevenire Angina paote fi prevenita prin modificarea sitlului de viata si prin tratarea conditiilor care 14

pot amplifica sau pot contribui la aparitia simptomelor anginei pectorale. Pentru a se preveni angina pectorala se va urma un regim sanatos de alimentatie, se va evita fumatul, se vor face exercitii fizice, iar stresul va fi tinut sub control. In plus, se va urma tratamentul recomandat de medic pentru colesterolul ridicat, hipertensiunea arteriala, diabet zaharat si obezitate. Atitudinea de urgenta repaus absolut nitroglicerina nitrit de amil 2-5 picaturi pe batista deinhalat internare de urgenta ECG transaminaze, glicemie, leucocite, VSH, radioscopie toracica

4.IMA
Definitie
IMA este o zona de necroza ischemica in miocard, produsa de obliterarea unei ramuri coronariene.

Etiologie
in 90-95% din cazuri ateroscleroza coronariana varsta sex HTA DZ hiperlipemia obezitatea fumat stres sedentarism efort mese copioase stres Factori de risc:

Factori declansatori:

15

infectii acute ale tractului respirator factori meteorologici

Simptome
Durerea Durerea retrosternala, precordiala -senzatie de constrictie sau de "gheara" -senzatie de presiune sau "corset de fier" -simpla jena retrosternala -senzatie de arsura, de greutate -senzatie de apasare suportabila Durerea iradiaza in -umar si brat stang -regiunea cervicala -mandibula Localizarea durerii mai poate fi -extratoracic -epigastru -abdomen -brate, antebrate, coate, pumni -depaseste in sus gatul si in jos poate iradia in epigastru, hipocondrul stang sau drept Durata durereii poate fi de la 30 minute pana la 48 ore Durerea nu cedeaza la nitriti Durerea apare de obicei in repaus si determina agitatia bolnavului Durerea e insotita de -anxietate extrema -senzatie de moarte iminenta -greata si varsaturi, mai rar diaree -distensie abdominala -senzatie de plenitudine epigastrica -transpiratii reci, adinamie, astenie, ameteli Hipotensiunea arteriala poate aparea imediat sau la cateva ore precedata de o usoara crestere a TA datorita durerii cand TA scade brusc pericolul socului cardiogen e iminent TA trebuie supravegheata permanent hTA este insotita de obicei de tahicardie

16

Febra absenta la inceput apare la 12-14 ore de la debut, ~38oC uneori stare de soc cu -paloare -tegumente umede si reci -puls rapid filiform -alterarea starii generale -oligurie grava -edem pulmonar -insuficienta cardiaca rapid progresiva -tulburari de ritm uneori debut atipic frecvent la varstinici cu debut nedureros

Alte semne

Conduita de urgenta
In faza de prespitalizare Prevenirea mortii subite: DD interzicerea oricarui efort fizic psihoterapie sedarea durerii -morfina 1 fiola sc/im/PEV sub controlul respiratiei -mialgin 1 fiola sc/im/iv in 10 ml NaCl sau glucoza -fortral 1 fiola iv/im -morfina se poate asocia cu atropina pentru prevenirea hTA -la durere micaalgocalmin, fenobarbital, codeina urmarirea TA si P -glucoza 5% -dextran -marisang -HHC -xilina de uz cardiologic pentru corectarea extrasistolelor -permeabilitatea cailor respiratorii prin aspiratie -O2 terapie transportul de urgenta la spital obligatoriu cu targa In unitatile spitalicesti 17

Preintampinarea complicatiilor:

1.Instalarea bolnavului in pat: 18 trasportul P se face direct in sectie, cu targa, intr-un timp cat mai scurt mutarea P de pe targa pe pat se face fara nici un efort din partea P climat de liniste, salon bine incalzit, aerisit pozitie cat mai comoda in pat sedarea durerii cu derivatii de opiacee sau amestecuri litice combaterea anxietatii cu sedative se evita administrarea sedativelor concomitent cu opiaceele O2 terapie monitorizarea permanenta a TA,P, R, T, EKG si ritm cardiac dozari enzimatice fibrinogen glicemie leucocitoza VSH colesterol acid uric anticoagulante-heparina 2 fiole/4-6 ore concomitent trombostop 4-6 tb/zi, apoi in functie de timpul Quick xilina 200 mg/im/iv/PEV cu mare punctualitate la pat, in pozitie orizontala nitroglicerina si O2 in caz de urgenta ca rol propriu medicamente pregatite in caz de complicatii mese fractionate pt evitarea consumului> la o masa alimentatie pasiva la pat

2.Aplicarea in continuare a masurilor de prim ajutor:

3.Supravegherea FV 4.Recoltarea probelor de laborator

5.Prevenirea complicatiilor tromboembolitice

6.Preintampinarea hiperexcitabilitatii miocardului 7.Administrarea medicatiei

8.Alimentatia bolnavului

treptat se trece la alimentatia activa la pat regim hiposodat si hipocaloric lichide si pireuri in primele zile, ceaiuri, compoturi, supe, lapte, sucuri de fructe, compoturi, oua moi, administrate lent, cu lingura se evita alimentele flatulente se interzice total fumatul urinar si bazinet la pat, in pozitie culcal-DD combaterea constipatiei cu clisma uleioasa sau laxative usoare diureza si scaunul se noteaza in FO baie generala sau partiala la pat in primele zile, fara sa fie ridicat repaus absolut la pat in prima saptamana miscari pasive ale degetelor de la maini si picioare daca B nu are dureri treptat schimbarea positiei in pat, miscari active ale membrelor mobilizare progresiva, la marginea patului, in fotoliu, sub controlul P si TA in prezenta medicului evitarea discutiilor cu voce tare, chemarile la telefon nu se permite vizitarea in grup se evita vizitele lungi nu se comunica vesti neplacute se va facilita contactul cu B restabiliti, cu efect psihic bun modul cum trebuie luate medicamentele semnele supradozarii digitalice prezentarea la control periodic restabilirea increderii in sine si capacitatea de munca anterioara imbolnavirii respectarea regimului alimentar program rational de munca si viata fumatul interzis

9.Urmarirea evacuarilor de urina si fecale

10.Igiena bolnavului 11.Mobilizarea bolnavului

12.Crearea mediului psihologic favorabil

13.Educatia sanitara

19

5.HTA
Generalitati Tensiunea arteriala are doua componente: - tensiunea arteriala sistolica (numarul mai mare) care reprezinta presiunea inimii generata pentru a pompa sangele de la inima spre celelalte organe - tensiunea arteriala diastolica (numarul mai mic) care reprezinta presiunea vaselor sangvine in momentul in care inima se umple cu sangele venit din restul corpului. Valori normale ale tensiunii arteriale De obicei, presiunea sistolica creste odata cu varsta. Cu toate acestea, dupa varsta de 60 de ani, presiunea diastolica incepe sa scada lent, deoarece vasele sangvine isi pierd din elasticitate si devin rigide. Tensiunea arteriala se masoara in milimetri de coloana de mercur (mm col Hg). Tensiunea arteriala este considerata normala atunci valoarea sistolica este mai mica de 129 mm col Hg, iar cea diastolica mai mica de 84 mm col Hg. Valorile tensiunii sistolice intre 130-139 mm col Hg si a celei diastolice intre 85-89 mm col Hg sunt considerate prehipertensive. Stadializarea hipertensiunii arteriale Hipertensiunea arteriala este impartita in patru stadii: - stadiul I (usoara) - tensiunea sistolica intre 140-159 mm col Hg si/sau tensiunea diastolica intre 90-99 mm col Hg - stadiul II (moderata) - tensiunea sistolica intre 160-179 mm col Hg si/sau tensiunea diastolica intre 100-109 mm col Hg - stadiul III (severa) - tensiunea sistolica >180-209 mm col Hg si/sau tensiunea diastolica >110-119 mm col Hg -stadiul IV(morbida)->210/120 mmHg Hipertensiunea arteriala poate afecta multe organe, inclusiv creierul, ochii, inima si rinichii, la fel ca si arterele din intreg corpul. In cazul persoanelor cu hipertensiune nediagnosticata sau tratata incorect, riscul de a face infarcte miocardice, accidente vasculare cerebrale, insuficienta renala sau posibilitatea de a orbi, este mai mare. Simptome Hipertensiunea arteriala poate determina simptome ca: - cefalee (dureri de cap) -varsaturi -convulsii - oboseala - acufene (tiuituri in urechi) - scotoame (vedere cu puncte galbene) - ameteli, vertij, obnubilare si eventual coma Cu toate acestea, hipertensiunea arteriala este adesea asimptomatica. In 10% din cazuri HTA este secundara, determinata de cauze renale, endocrine, congenitale, anomalii ale aortei sau de scaderea elasticitatii aortei, intalnita la varstnici si in diverse afectiuni cerebrale. 20

Se stabileste diagnosticul de prehipertensiune arteriala in cazul in care, valorile tensiunii sunt situate intre 130/85 si 139/89 mm col Hg la 3 evaluari diferite in mai multe luni de zile. Conduita de urgenta Internarea de urgenta in spital in toate cazurile supravegherea B in caz de acces eclampsic, convulsii, se iau masuri ca evitarea muscarii limbii avitarea accidentarii B scoaterea protezelor dentare sedarea si combaterea convulsiilor combaterea edemului cerebral, a starii de agitatie la indicatia medicului: HIPOTENSOARE diazoxid iv rapid 1 fiola, in 10-20sec rezerpina asociata cu un diuretic rapid-furosemid pentru combaterea edemului cerebral sulfat de Mg25% foarte lent, iv, 2-4 fiole/24h solutii hipertone-glucoza 33%, 20%, 40ml iv combaterea starii de agitatie: fenobarbital 0,5-1 fiola im Tratament de intretinere raunervil furosemid PEV cu manitol 10 sau 25%, glucoza hipertona, dextran 70 in PEV lent, 500-700ml sedative si hipnotice-diazepam, fenobarbital, plegomazin Profilaxie Modalitatile de prevenire a hipertensiunii artriale includ: - efectuarea regulata de exercitii fizice (de exemplu, aerobic) - limitarea consumului de bauturi alcoolice si sare - dieta bogata in legume si fructe si saraca in grasimi saturate - evitarea fumatului - mentinerea unei greutati corporale normale. Este foarte important sa fie modificati, pe cat posibil, factorii de risc ai boli coronariene. In plus de masurile de mai sus, ar mai trebui: - abandonat fumatul - reducerea nivelului crescut de LDL colesterol ("colesterolul rau") - cresterea nivelului de HDL colesterol ("colesterolul bun") Exista posibilitatea controlarii hipertensiunii arteriale doar cu ajutorul acestor modificari in stilul de viata, fara a fi nevoie de medicamente antihipertensive.

6.DIABETUL ZAHARAT
Definitie Diabetul zaharat este una dintre cele mai raspandite boli cronice netransmisibile si cea mai frecventa boala endocrina. Este o boala de metabolism cu evolutie cronica determinata genetic sau dobandita 21

caracterizata prin perturbarea metabolismului glucidic insotita sau urmata deperturbarea metabolismului lipidic, protidic si mineral si care se datoreaza ineficientei absolute sau relative fe insulina in organism. Se caracterizeaza prin tulburari ale intregului metabolism, in special ale metabolismului glucidelor si prin complicatii care afecteaza ochii, rinichii, nervii si vasele de sange. In esenta, diabetul zaharat este o boala in care organismul nu produce destula insulina sau nu o foloseste eficient. Este o boala cronica nevindecabila, in unele cazuri cu caracter ereditar-30-40%.

Raspandire Prin frecventa sa, diabetul zaharat intra in categoria asa-numitelor boli cronice ale civilizatiei. Pe cat de simpla pare astazi determinarea nivelului glicemiei, pe atat de dificila este totusi determinarea prevalentei diabetului zaharat la o anumita populatie. Acest lucru se datoreaza in mare masura faptului ca standardele de diagnosticare a bolii nu sunt inca uniform aplicate. Tipuri de diabet Diabetul zaharat se grupeaza in mai multe forme de boala cu manifestari si cauze distincte si anume: Diabet Zaharat tip 1-insulino dependent Diabet Zaharat tip 2-non insulinodependent Alta clasificare DZ ereditar primar-apare spontan, se trasmite ereditar si are evolutie stadiala DZ secundar pancreatic-in urma unor afectiuni ale pancreasului DZ secundar extrapancreatic-de cauza endocrina, care poate aparea in Boala Cushing, Basedow, Feocromocitom, Acromegalie

-de cauza iatrogena-medicatie tiazidica, corticoterapie, anticonceptionalele Cauze 22 Factorul ereditar 30-40% alimentatia-consumul de zahar si dulciuri concentrate supraalimentatia si deco obezitatea profesia si mediul-bucatari, cofetari, ospatari persoanele cu functii sedentare si suprasolicitare nervoasa mai frecvent la sexul masculin si in mediul urban afectiuni ale pancreasului sau interventii chirurgicale pe pancreasuluiinfectiile, in special cela virale traume psihice puternice diureticele tiazidice-furosemid, spironolactona anticonceptionalele

alcool, fumat tulburari hormonale (de exemplu acromegalia, feocromocitomul, boala Cushing), diabetul indus de medicamente si substante chimice, diverse boli genetice etc. In functie de mecanismul de aparitie, exista diabet zaharat de tip 1 si diabet zaharat de tip 2.

Cauzele diabetului zaharat sunt elucidate doar partial. Pe de o parte, se stie ca aparitia ambelor tipuri de diabet este legata intr-o oarecare masura de factori ereditari, genetici. Pe de alta parte, factorii de mediu joaca si ei un rol important. Diabetul zaharat de tip 1 apare mai ales la copii si tineri si necesita intotdeauna tratament cu insulina, deoarece pancreasul nu o mai poate produce. Din acest motiv se mai numeste si diabet insulino-dependent. Diabetul zaharat de tip 2 apare de obicei la adultii de varsta mijlocie (40 de ani) sau mai tarziu, mai cu seama la persoane supraponderale. In acest caz, organismul continua sa produca insulina, dar aceasta nu isi poate indeplini rolul in mod normal. Acest al doilea tip de diabet nu necesita de regula tratament cu insulina, fapt pentru care s-a si numit diabet zaharat non-insulinodependent. Trebuie insa mentionat faptul ca dependenta de insulina nu inseamna in mod obligatoriu ca pacientul va urma terapia cu insulina; de asemenea, termenul de non-insulino-dependent nu se suprapune intotdeauna cu absenta tratamentului insulinic. Expertii considera mai degraba ca notiunea de insulino-dependent" atrage atentia asupra faptului ca, in absenta administrarii insulinei, pacientul prezinta risc de cetoacidoza diabetica. Cu alte cuvinte, termenii insulinodependent" si non-insulinodependent" descriu de fapt stari fiziologice (predispozitia, respectiv rezistenta la cetoacidoza), in timp ce termenii tip 1" si tip 2" se refera la mecanismul patogenic, autoimun (in tipul 1) si nonautoimun (in tipul 2). Simptome Simptomele diabetului zaharat variaza de la caz la caz. In general, diabetul se caracterizeaza prin cresterea peste normal a concentratiei de glucoza in sange (hiperglicemie), cu sau fara eliminarea de zahar prin urina (glicozurie). Alte simptome care pot sa apara sunt: setea excesiva cu aport crescut de apa, eliminarea de urina in cantitati mari si foamea excesiva cu ingestia de alimente in cantitati mari. Aceste trei simptome, cunoscute in terminologia medicala ca polidipsie, poliurie si respectiv polifagie, sunt in general cauzate de hiperglicemie. La pacientii care sunt bolnavi, dar care au ignorat semnele mai multa vreme, nefiind astfel diagnosticati, se poate intampla ca prima manifestare remarcata sa fie coma diabetica. Diabetul de tip 1 isi face simtita prezenta de regula inainte de 40 de ani, dar exista si pacienti la care diabetul de tip 1 survine in mod atipic, tarziu in viata, la varsta de 50 de ani sau chiar mai tarziu, in cazuri rare. De obicei, pacientii cu diabet de tip 1 aparut la o varsta mai inaintata nu sunt obezi ca cei care sufera de diabet de tip 2. Diabetul de tip 1 poate debuta brusc, cu sete, urinare in exces, apetit crescut si pierdere in greutate. Persoanele cu diabet de tip 1 pot avea greutate normala sau pot fi subponderale, in functie de intervalul de timp dintre debutul simptomelor si inceputul tratamentului. De regula, in cazul diabetului de tip 1, odata ce simptomele s-au dezvoltat, este necesara administrarea insulinei. Diabetul de tip 2 debuteaza de obicei la mijlocul vietii sau mai tarziu. De regula, pacientul cu diabet zaharat de tip 2 este obez sau supraponderal. De asemenea, la acesti diabetici, simptomele 23

apar si se manifesta treptat. Daca pacientul reuseste sa-si controleze greutatea corporala prin masurile dietetice, respectiv prin administrarea de medicamente antidiabetice cu administrare pe cale orala, nu este necesara administrarea insulinei. Exista destul de multi pacienti cu diabet de tip 2 la care se aplica insulinoterapia.

Complicatii acute si tardive Cele mai grave complicatii, posibil letale, sunt cele acute. Acestea apar prin scaderea sau cresterea marcata a nivelului de zahar in sange (hipoglicemia cu coma hipoglicemica, cetoacidoza diabetica la diabeticii insulino-dependenti si coma noncetonica hiperosmolara de obicei la diabeticii non-insulino-dependenti). La o mare parte dintre bolnavi, boala diabetica duce in timp la asanumitele complicatii tardive. In timp ce unii diabetici nu ajung niciodata la astfel de complicatii, altii le dezvolta devreme. In medie, complicatiile tardive se manifesta la interval de 15-20 de ani dupa aparitia hiperglicemiei manifeste. Unii pacienti pot prezenta mai multe complicatii simultan. Diabetul afecteaza intregul metabolism si, in lipsa tratamentului adecvat, duce in timp la aparitia unor complicatii serioase din cauza afectarii vaselor de sange de la nivelul inimii, creierului sau rinichilor. Diabetul netratat poate duce la orbire, suferinte ale nervilor, ulcere la nivelul picioarelor etc. La diabetici, ateroscleroza apare mai extinsa si mai devreme decat la populatia generala. Bolile cardiovasculare - cardiopatia ischemica, infarctul miocardic asimptomatic, accidentul vascular cerebral au o frecventa crescuta. Retinopatia diabetica apare la aproximativ 85% dintre pacienti si este o cauza importanta a orbirii. Nefropatia diabetica este o boala care produce leziuni la nivelul vaselor sangvine ale rinichilor si afecteaza aproximativ 35% dintre pacientii cu diabet de tip 1. Aceasta complicatie duce deseori la invaliditate si chiar la deces. Neuropatia diabetica poate afecta fiecare portiune a sistemului nervos, mai rar creierul. Neuropatia poate afecta un nerv sau mai multi, in cazul acesta fiind vorba de polineuropatia diabetica. Aceasta se manifesta prin amorteli, parestezii (furnicaturi), hiperestezie severa (sensibilitate crescuta a receptorilor nervosi) si durere. Durerea poate fi intensa si deseori se accentueaza in timpul noptii. O complicatie aparte a bolii diabetice o constituie ulcerele la nivelul picioarelor. Acestea se datoreaza distributiei anormale a presiunii cauzate de neuropatia diabetica. Evolutia infectiilor la diabetici este in general mai grava. Sunt intalnite infectii ale pielii, ale tractului urinar, ale aparatului respirator, infectii fungice (candidoza) etc. Specialistii atentioneaza in special cu privire la patru infectii cu gravitate deosebita, caracteristice pacientilor cu diabet: otita externa maligna, mucormicoza rinocerebrala (o infectie fungica), colecistita emfizematoasa si pielonefrita emfizematoasa. Tratament 24 igieno-dietetic medicamentos-insulina/antidiabetice orale-sulfamide si biguanidele efort fizic

cura balneo climatica

7.DISLIPIDEMIILE
Dislipidemie este o afectiune caracterizata prin alterarea metabolismului grasimilor evidentiata prin modificarea valorilor colesterolului, LDL-colesterolului, HDL-colesterolului, trigliceridelor. Dislipidemie - clasificare genetica secundara altor afectiuni Defectele genetice sunt localizate la nivelul genelor care sintetizeaza enzimele implicate in hidroliza grasimilor (lipoproteinlipaza, lipaza hepatica) sau la nivelul genelor implicate in sinteza apoproteinelor. Dislipidemiile genetice pot fi autosomal dominante (este suficient ca unul dintre parinti sa prezinte defectul genetic) sau autosomal recesive (trebuie ca ambii parinti sa prezinte defectul genetic). Dislipidemia secundara insoteste alte tipuri de afectiuni : obezitatea (cresterea masei de tesut adipos si cresterea rezistentei la insulina determina o productie in exces de acizi grasi liberi cu cresterea valorilor de LDL si VLDL) diabetul zaharat determina tulburari ale metabolismului lipoproteinelor prin hiperglicemie si hiperinsulinemie la persoanele cu rezistenta la insulina afectiunile tiroidiene, in special hipotiroidismul se asociaza cu niveluri crescute pentru LDLcolesterol prin scaderea clearence-ului hepatic afectiunile renale (in special asindromul nefrotic) se asociaza cu hipercolesterolemie si hipertrigliceridemie bolile hepatice pot determina atit cresterea nivelurilor de lipoproteine prin scaderea clearence-ului acestora cat si scaderea lor prin afectarea capacitatii de biosinteza a apoproteinelor sindromul Cushig prin valori crescute de glucocoticoizi determina cresteri de VLDL, LDL, tigliceride estrogenii cresc sinteza de VLDL si HDL consumul de alcool in exces inhiba oxidarea acizilor grasi liberi si creste nivelul de trigliceride dietele bogate in grasimi saturate (carne, lapte, ciocolata, produse de patiserie, prajeli) produc dislipidemii medicamentele modifica nivelurile de colesterol (diureticele tiazidice, estrogenii, betablocantele) stressul, anxietatea, fumatul Diagnosticul dislipidemiei se bazeaza pe : examen clinic care evidentiaza xantelasme (leziuni plane, de culoare galbuie localizate la nivelul pleoapelor) sau xantoame (leziuni localizate la nivelul tendoanelor) examen de laborator care arata modificari la nivelul : colesterolului, HDL-colesterolului, LDL-colesterolului, trigliceridelor excluderea unor cauze secundare prin efectuarea unor analize suplimentare : glicemie, hormoni tiroidieni, transaminaze, uree, creatinina 25

 identificarea unor factori asociati dislipidemiilor : obezitatea, fumatul, consumul de alcool, sedentarismul Istoricul familial, xantoamele, xantelasmele, valori foarte mari pentru LDL-colesterol sau trigliceride (peste 1000mg/dl) orienteaza spre o cauza genetica a dislipidemiilor. Dislipidemie - consecinte factor de risc pentru boala cardiovasculara ateroscleroza boala vasculara periferica pancreatita acuta (hipertrigliceridemia)

Un studiu publicat in revista Lancet (09.2010) a aratat ca scaderea LDL-colesterolului cu 1mmol/l a redus de 5 ori riscul de evenimente vasculare majore (infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, revascularizatia coronariana). Tratamentul dislipidemiilor Scopul tratamentului dislipidemiei este reducerea nivelurilor de colesterol, LDL-colesterol, trigliceride si cresterea HDL-colesterolului reducind astfel riscul de boala cardiovasculara. Dislipidemie - principii de tratament terapia nutritionala scaderea grasimilor saturate si polinesaturate pina la 10 % din numarul total de calorii scaderea consumului de colesterol(< 300mg/zi) consumul de fibre care impiedica absorbtia zaharurilor suplimente antioxidante (vitamina C, vitamina E) si cresterea consumului de vegetale si fructe pentru prevenirea aterosclerozei scadere ponderala (daca este necesar) scade nivelururile de trigliceride si creste HDL-colesterolul promovarea activitatii fizice s-a asociat in unele studii clinice cu reducerea usoara a LDL-coleterolului, fara a influenta foarte mult valorile HDL-colesterolului si trigliceridelor tratament farmacolgic (medicamentos) statine : inhiba enzimele care controleaza biosinteza colesterolului endogen; cresc activitatea receptorului pentru LDL-colestreol crescand catabolismul LDLcolesterolului; au efect la nivelul placii de aterom prin diminuarea formarii trombusului; au reactii adverse de tip : mialgii, artralgii, cresteri ale transaminazelor derivatii de acid fibric : scad trigliceridele si cresc HDL-colesterolul; pot determina dispepsii, mialgii, cresteri ale transaminazelor inhibitori ai absorbtiei intestinale a colesterolului acidul nicotinic : creste HDL-colesterolul; poate determina manifestari dermatologice : prurit, rash; poate exacerba boala inflamatorie intestinala, boala ulceroasa, astmul bronsic acizii grasi de tip omega3 sunt acizi polinesaturati care se gasesc in concentratii mari in peste si care reduc nivelul de trigliceridelor; se asociaza cu antioxidanti de tip vitamina C. tratamentul cauzelor secundare de dislipidemii Terapia farmacologica (medicamentoasa) in dislipidemie are ca scop obtinerea unor valori tinta care 26

se stabilesc in functie de factorii de risc individuali. Tratamentul medicamentos se initiaza dupa o evaluare medicala pentru stabilirea riscului cardiovascular si a patologiei asociate si se supravegheaza periodic. Dislipidemia familiala necesita asocieri de hipolipemiante, iar uneori nu raspunde la medicatia uzuala. Dislipidemie - preventie alimentatie sanatoasa cu reducerea consumului de grasimi saturate si polinesaturate, dulciuri hiperconcentrate, bauturi racoritoare care au un continut caloric crescut, alcool in exces, cafeaua in exces, fast food-uri evitarea fumatului mentinerea unui indice de masa corporala la valori normale practicarea activitatii fizice, in special exercitii aerobe educatia copiilor pentru un stil de viata sanatos (in familie, la gradinita, la scoala) Dislipidemie - screening adulti peste 20 ani testare < 20ani daca exista factori de risc - istoric familial de : dislipidemie, boala cardiovasculara precoce (< 55 ani); obezitate In concluzie dislipidemia este o afectiune complexa avind atat cauze genetice cat si dobindite (stil de viata inadecvat, afectiuni ce predispun la dislipidemii) fiind un important factor de risc pentru boala cardiovasculara. Dislipidemia poate fi prevenita, se diagnosticheaza prin metodele de screenig existente, iar tratamentul este individualizat si presupune : terapie nutritionala, activitate fizica si tratament medicamentos daca este cazul.

8.COMA HIPERGLICEMICA
Definitie Coma este o suferinta grava a creierului, caracterizata prin alterarea pana la pierderea totala a functiilor de relatie, cu conservarea partiala a functiilor vegetative. Dpdv etiologic, comele pot fi de origine cerebrala si de origine extracerebrala In functie de gravitatea ei, se deosebesc 4 grade ale comei: 1. Coma superficiala cunostinta nu este complet pierduta reflexe, circulatia si respiratia sunt normale pierderea completa a cunostintei B nu raspunde la intrebari si nue xecuta ordine reflexele OT si corneean sunt pastrate functiile vegetative sunt pastrate-respiratie, circulatie pierderea totala a starii de constienta

2. Coma de profunzime medie

3. Coma profunda-Carus

27

reflexele OT, pupilare si de deglutitie se abolesc treptat deglutitia si mictiunea nu mai sunt controlate de centrii cerebrali tulburari respiratorii-polipnee, bradipnee, Cheynne-Stokes sau Kussmaul tulburari circulatorii-soc tulburari metabolice-deshidratare, acidoza, alcaloza

Se determina glicozuria,, acetonuria

Conduita de urgenta generala

1. Prevenirea si combaterea insuficientei respiratorii acute: DD curatirea cavitatii buco-faringiene de mucozitati, resturi alimentare si scoaterea protezei hipertextensia capului introducerea unei canule orofaringiene-pipa Guedel in caz de stop respirator se aplica respiratia artificiala pana cand B va fi intubat punctia venoasa sau denudarea venei recoltarea de sange pentru uree, glicemie, determinarea hemoragiei, etc PEV cu glucoza 5%, eventual abord venos la ambele brate trebuiesc luate toate masurile de heostaza si inlocuirea masei sangvine supravegherea permanenta a FV si Fvg, R, P, TA, pupilele, deglutitia, tegumentul, comportamentul B. interogatoriul apartinatorilor pentru aflarea antecedentelor circumstantele in care a aparut coma debutul brusc sau progresiv mirosul aeruluie xpirat-halena-, miros de alcool, etc daca se varsa, se pastreaza varsatura se perchezitioneaza hainele, toate amanuntele se transmit medicului transport la spital in DL in stationar se recolteaza probe de laborator: glicemie, glicozurie, acetonemie, uree, probe toxicologice

2. Crearea accesului la o vena si instituirea unei PEV

3. Oprirea hemoragiei 4. Aprecierea FV si Fvg

5. Cercetarea tuturor amanuntelor la fata locului

28

Definitie Coma Diabetica

Coma Diabetica este cea mai grava complicatie a DZ, este o complicatie amenintatoare de viata. Lasata netratata, coma diabetica poate fi fatala.

Cauze
Eroare dietetica-post prelungit oprirea sau diminuarea nejustificata a tratamentului cu insulina erori in dozarea insulinei surmenaj, factori psihici infectii, intoxicatii corticoterapie

Simptome
In precoma: este intotdeauna precedata de o faza prodromala anorexie totala greturi, varsaturi, greutate epigastrica polidipsie, poliurie polipnee cu halena acetonica sunt 3 semne majore:

In coma: 1. dispnee-respiratie Kussmaul, ampla, zgomotoasa 2. tulburari de constiinta-coma calma 3. deshidratare globala -tegument uscat -extremitati reci cu aspect violaceu -pliu cutanat persistenteuscaciunea limbii(rosie, prajita), a mucoaselor -facies supt, nas ascutit -hipotonia globilor oculari, infundatiin orbite -hTA, colaps Alte semne-hipotermie, varsaturi, dureri abdominale, midriaza, halena acetonica se fac determinari-glicozurie, acetonurie

Tratamentul de urgenta
29 Insulina 20U iv chiar de la domiciliul transportul de urgenta la spital

tratamentul se etapizeaza pe pe ore si strict individualizat pentru combaterea acidozei si hidratare recoltarea probelor de laborator pentru determinarea glicemiei, glicozuriei cantitative, acetonuriei, hematocritului, azotemiei, ionogramei, rezervei alcaline

9.CRIZA ASTMATICA+STAREA DE RAU ASTMATIC

Astmul bronsic este o criza de dispnee paroxistica expiratorie provocata de stenoza functionala spastica a bronhiilor Bronhospasmul se datoreaza contractiei musculaturii edemului mucoasei bronsice, fenomene care duc la obstructia bronsica, ce stinghereste in special eliminarea aerului in expiratie Factori determinanti si predispozanti alergici-praful de casa, polenul, pulberile, parul de animale, alergenele alimentare(carne, albus de ou, lapte, peste), unele medicamente-penicilina, analgetice-, detergenti, coloranti nealergici(astmul intrinsec)-cel mai important rol il au factorii infectiosi-bronsite cronice, sinuzite. Se maipoate asocia cu expuneri la frig, ceata, umezeala, trecerea brusca de la aer cald la aer rece, factori emotionali. incepe brusc, survine mai frecvent noaptea accesul este precedat de o stare prodromala-stranut, tuse uscata, hidroree nazala dispnee cu caracter expirator prelungit -brahipnee cu expiratie fortata, suieratoare, zgomotoasa tuse cu expectoratie mucoasa, filanta, eliberatoare ortopnee cu capul inclinat pe spate si sprijinit in maini facies care exprima sete de aer, cu exoftalmie, gura intredeschisa tegumente palide-cenusii, acoperite de transpiratii reci hipersonoritate pulmonara, murmur vezicular diminuat, raluri sibilante si ronflante brahicardie durata 1/4-3 ore, se termina relativ brusc

SIMPTOME

CONDUITA DE URGENTA 30 pozitie semisezanda, sprijinit, sters de transpiratii antispastice-papaverina, lizadon dilatatoare ale bronhiilor-eufilina, miofolin simpaticomimetice-efedrina, asmofug, asmopent, alupent, berotec in inhalatii sau spray miofolin1-2 fiole iv lent HHC 50-250mg IV O2 terapie 6-8 l/min

 sulfat de magneziu 10-20 ml iv lent simpaticomimetice sub forma de inhalatii-salbutamol bronhodilatin sublingual efedrina 1-2 fiole sc adrenalina 1 fiola sc STAREA DE RAU ASTMATIC Este stadiul cel mai sever al astmului bronsic. Se manifesta printr-un sindrom asfixic, poate sa dureze peste 24h CAUZE infectii bacteriene, virale, difuze reactii alergice imediate medicamente sedative, opiacee, tranchilizante, prin deprimarea centrului respirator suprimarea brutala a corticoterapiei utilizarea necorespunzatoare a O2 SIMPTOME Ortopnee polinee cu tiraj transpiratii profuze absenta tusei si expectoratiei diminuarea extrema a murmurului vezicular, raluri bronsice mari si mici la auscultatie CONDUITA DE URGENTA internare de urgenta bronhospasmolitice-miofilin 2 fiole in PEV glucozat 5% HHC initial 2 fiole iv apoi 1 fiola din 4 in 4 h/ 24 h O2 terapie antibiotice si chimioterapice numai in cazuri de suprainfectii-biseptol 3tb/zi, vibramicin 1-2 capsule/zi tetraciclina 2g/zi se evita penicilina -alergizanta se evita morfina, mialgin, sedative, tranchilizantele psihoterapie viata linistita in aer curat, uscat, gimnastica respiratorie cure balneoclimaterice

10.PNEUMOTORAX
Generalitati Pneumtoraxul este rezultatul acumularii de aer in spatiul dintre plamani si peretele toracic, in asa numitul spatiu pleural. Cu cat cantitatea de aer creste, cu atat creste si presiunea exercitata asupra plamanilor, determinand colapsul (colabare). Colapsul impiedica plamanii sa se destinda adecvat in momentul inspiratiei, determinand scurtarea respiratiei si junghi toracic. Pneumotoraxul poate deveni amenintator pentru viata daca presiunea din torace impiedica plamanii sa aduca in sange cantitatea adecvata de oxigen.

31

Cauze Pneumotoraxul este determinat, de obicei, de un traumatism la nivelul toracelui, cum ar fi de exemplu o fractura costala sau o plaga intepata. Poate, de asemenea, debuta brusc, fara o cauza aparenta (pneumotorax spontan). Pnemotoraxul spontan poate rezulta ca urmare a afectarii pulmonare determinate de boli, cum ar fi boala pulmonara obstructiva cronica, astm bronsic, fibroza chistica si pneumonia. Poate, aparea, de asemenea si la persoanele fara boli pulmonare. Acest lucru se intampla in cazul in care un chist umplut cu aer se rupe si continutul aerian se elibereaza in spatiul pleural. Persoanele fumatoare sunt mult mai susceptibile de a face pneumotorax spontan, fata de cele nefumatoare. De asemenea, cu cat se fumeaza mai multe tigarete pe zi, cu atat cresc sansele de a face pneumotorax. Simptome Simptomele depind de severitatea pneumotoraxului. In cazuri minore, nu determina nici un fel de simptome. In cazurile severe, simptomele se dezvolta rapid si pot duce la soc cardiorespirator. Simptomele includ: - dispnee (ingreunarea respiratiei), de la usoara pana la severa, depinzand de cat de extinsa este zona de plaman colabata - durere toracica debutata brusc, severa pe aceeasi parte cu plamanul colabat Simptomele se pot agrava daca este schimbata altitudinea (de exemplu, zborul cu avionul sau coborarea la adancime). Diagnostic In cele mai multe cazuri, pentru diagnostic se foloseste radiografia toracica. Medicul specialist poate recomanda, de asemenea, analize sangvine care masoara nivelul oxigenului din sange. Tomografia computerizata (CT) sau ecografia pot fi necesare la diagnosticul severitatii bolii si la alcatuirea schemei de tratament. Tratament Pneumotoraxul minor necesita doar observarea bolnavului de catre un medic. In unele cazuri, poate fi necesar oxigenul, administrat, de obicei, pe masca faciala. Cazurile mai severe se tratateaza prin introducerea unui ac sau a unui tub in cavitatea toracica. Ambele proceduri elibereaza presiunea intrapulmonara si permit destinderea adecvata a plamanilor. Poate fi necesra si o interventie chirurgicala in cazul in care, tratamentul initial nu este eficient sau daca se reinstaleaza pneumotoraxul. Cu toate acestea, deoarece interventia chirurgicala nu este lipsita de riscuri, cei mai multi medici specialisti recomanda aceasta metoda de tratament doar dupa mai mult de o recidiva a pneumotoraxului. Riscuri In cazul unui prim pneumotorax, riscul pentru recidiva este crescut. Aproximativ toate recidivele apar in 2 ani de la primul pneumotorax. In cazul fumatorilor, abandonarea acestui viciu scade riscul de recidiva. Pneumotoraxul spontan recidiveaza la 20-30% din persoanele care nu au boli pulmonare. Persoanele cu boli pulmonare coexistente au un risc de 50% pentru recidiva.

32

11.EPA
Definitie
EPA survine prin inundarea brutala a alveolelor de catre un transsudat sangvinolent necoagulabil din capilarele pulmonare, provocata de -cresterea presiunii sangelui in capilarele venoase pulmonare -cresterea permeabilitatii membranei alveolo-capilare -alte cauze Alterarea permeabilitatii capilare este mecanismul fundamental al EPA si este prezent in ambele tipuri de EPA

Etiologie
EPA CARDIOGEN(hemodinamic) insuficienta ventriculara stanga IMA cardiopatie ischemica HTA cardiopatii valvulare tulburari de ritm paroxistice EPA LEZIONAL(necardiogen) Toxice-gaze sufocante-Cl, CO2, CO, benzen, organo-fosforice Infectioase-infectii pulmonare, gripa, bronsiolita capilara Neurologice-leziuni ale SNC, AVC, abcese, tumori cerebrale, encefalite acute Iatrogene-hipervolemie prin incarcarea patului vascular-perfuzii, transfuzii EPA la inecati EPA "uremic" EPA in bronhoalveolita de deglutitie la copii mici, etilici, comatosi

Simptome comune
33 Se instaleaza de cele mai multe ori in cursul noptii dispnee intensa severa, survenita brusc polipnee zgomotoasa, sete de aer ortopnee anxietate extrema tuse uscata initial, apoi cu sputa spumoasa, rozata, aerata, caracteristica transpiratii cianoza turgescenta jugularelor raluri subcrepitante tahicardie

TA poate fi normala, crescuta, scazuta dureri toracice, febra, expectoratie mucopurulenta

Conduita de urgenta
EPA cardiogen cu TA normala sau usor EPA cardiogen cu TA Incepe de la domiciliul bolnavului, in timpul transportului catre spital, in unitatile ambulatorii, in spital instalarea P in pozitie sezanda aspirarea expectoratiei si curatarea gurii P aplicarea garourilor la radacina a 3 membre fara comprimarea arterelor si schimbarea din 10 in 10 minute la al 4 membru O2 terapie pe sonda nazofaringiana umifificata in barbotaj 2/3 alcool+1/3 apa aerosoli antispuma cu alcool etilic(C2H5OH)+bronhodilatatoare intubatie cu aspiratie artificiala Morfina im/iv 1 sau fiola dar NU se administreaza in caz de astm bronsic, AVC, BPOC. Se inlocuieste cu Mialgin 1 fiola Atropina im 1 sau fiola Digitalice -deslanozid 2 fiole initial iv -lanatozid 2 fiole -digoxina 2 fioleiv lent Diuretice-furosemid 2 fiole iv lent Venesectie rapida 300-500ml sange/5 minute dar NU in IMA si varstnici cu ateroscleroza cerebrala Ventilatie mecanica prin IOT Nitroglicerina 1-4 tb sublingual in specoal la coronarieni antihipertensive in functie de TA

Tratament Simptomatic

Sunt contraindicate: emisiunea de sange morfina hipotensoarele la TA prabusita, P va fi asezat in DD EPA NECARDIOGEN Scoaterea din mediul toxic Antidot-atunci cand exista Ventilatie artificiala NU MORFINA Corticoterapie-HHC in PEV 1g/zi Tetraciclina 2g/zi Cotrimoxazol 3tb/zi Tonicardiace O2 terapie Sangerare de necesitate

INTOXICATII

INFECTIOS

34

NEUROLOGIC

NU MORFINA Tatament simptomatic Sangerare abundenta 300-500ml Diureza osmotica cu Manitol si Furosemid Sangerare abundenta 300-500ml Furosemid 3-5 fiole iv

IATROGEN

INECATI

IOT, aspiratie bronsica, ventilatie mecanica O2 terapie masiva 10-12l/min In apa dulce -sangerare 300-500 ml -furosemid 2 fiole im/iv In apa sarata -NU sangerare - NU diuretice -Dextran 70 in PEV 500ml sub controlul TA NU MORFINA NU SANGERAREA O2 terapie Aerosoli antispumanti Aplicare garouri la radacina membrelor Tonicardiace Epuratie extrarenala Respiratie asistata

UREMICI

BRONHO ALVEOLITA de DEGLUTITIE

35

36