Constitutiile Romaniei

Necesitatea unei constitutii, ca fundament al organizarii institutional-politice, s-a conturat in societatea romaneasca in conditiile procesului de modernizare a vietii social-politice de la sfarsitul sec al XVIII-lea si inceputul celui XIX. Constitutia reprezinta legea fundamentala a unui stat sau un ansamblu de norme juridice care reglementeaza raporturile dintre individ si stat, care precizeaza institutiile statului si atributiile acestora, cat si drepturile acestora, cat si drepturile si libertatile cetatenesti. Istoria constitutionala in spatiul romanesc incepea cu acte elaborate de puterile straine ; Rusia sau puterile garante, urmand ca abia in 1866 sa fie adoptata prima constitutie interna romaneasca, ce a contribuit la modernizarea societatii. Inlaturarea lui Alexandru Ioan Cuza si aducerea printului strain a urgentat adoptarea unei noi legi fundamentale a statului. Avand ca model Constitutia belgiana din 1831, Constitutia din 1866 a fost adaptata la necesitatile interne romanesti si a fost considerata la acea vreme, cea mai liberala din Europa. Ea a fost sanctionata si promulgata de Carol I la 1 iulie 1866. In cele 8 titluri si 133 de articole, ea consacra faurirea statului roman modern, proclama monarhia constitutionala pe temeiul separarii puterilor in stat, precum si drepturi si libertati cetatenesti. Actul din 1866 introducea pentru prima data numele de stat de Romania si nu mentiona raporturile cu Poarta si Puterile garante, fiind considerat un adevarat act de independenta. Puterile statului erau organizate pe baza a trei principii: al suveranitatii nationale, al separarii puterilor in stat, al guvernarii reprezentative. De asemenea, prevedea largi drepturi cetatenesti: libertatea constiintei, a invatamantului, a presei, a intrunirilor. Fiind elaborata de reprezentantii burgheziei si mosierimii, proprietatea era considerata sacra si inviolabila. Exista si o discriminare cu privire la acordarea cetateniei romane. Astfel, art 7 conditiona acordarea cetateniei strainilor de apartenenta la crestinism; in acest mod erau exclusi de la exercitarea drepturilor politice evreii si turcii. In octombrie 1879 acest art va fi modificat. In privinta separarii puterilor in stat puterile erau impartite astfel: puterea executiva, apartinea domnului si guvernului. Prerogativele domnului erau limitate de Constitutie, insa cu toate acestea avea puteri largi: numea si revoca ministrii, numea si confirma in toate functiile politice, are drept de a bate moneda, conduce armata,

acorda distinctii si decoratii. Persoana domnului este inviolabila, astfel orice act semnat de el are valabilitate doar daca este contrasemnat de un ministru de resort. Puterea legislativa este exercitata de Domn si Parlament, institutie bicamerala ce avea drept de initiativa legislativa si sanctiune a legilor, drept de interpelare, vota bugetul, in timp ce Domnul se bucura de initiativa legislativa 1, avea are drept de veto absolut2, are drept de a dizolva Parlamentul. Puterea judecatoreasca era exercitata de curti si tribunale, instanta suprema de judecata era Inalta Curte de Justitie si Casatie. iar deciziile se luau in numele Domnului. In linii generale Constitutia din 1866 a creat cadrul necesar functionarii institutiilor moderne, a reglementat statutul monarhiei in Romania, a fost perceputa in plan extern ca o manifestarea a independentei, prevedea ereditatea domniei si atributiile unui domn suveran, depasind statutul de autonomie recunoscut prin tratatele internationale. Avea insa si limite votul era censitar 3, iar femeile erau excluse din viata politica. Infaptuirea statului national unitar roman in 1918 cerea unificarea organizarii de stat si a legislatiei, menite sa favorizeze progresul intregii natiuni. Constitutia adoptata de Parlament a fost promulgata de regele Ferdinand I la data de 28 martie 1923. Noua lege avea la baza Constitutia din 1866 din care se pastreaza 76 articole, si mentinea aceleasi principii in stat: al separarii puterilor in stat, al suveranitatii nationale si al responsabilitatii ministeriale. Deosebirile sunt legate de sistemul de vot care acum era universal, Parlamentul fiind expresia natiunii, avand de asta data puteri extinse, in timp ce Regelui ii sunt limitate puterile legislative, detinand doar drept de veto. De asemenea, proprietatea nu mai era sacra si inviolabila ci avea o functie sociala, exprimata prin faptul ca se admite exproprierea pentru cauze de utilitate publica. Constitutia din 1923 a contribuit la democratizarea societatii romanesti, consfintea unitatea nationala. Pe baza acestui act au fost adoptate legea pentru unificarea administrativa in 1925 si legea electorala din 1926. In plan economic, legile elaborate de liberali au crescut ponderea industriei in ansamblul economiei nationale
1 2

Propune legi Drept excepional pe care l are cineva (recunoscut prin lege sau prin convenii) de a se opune adoptrii unei propuneri sau unei hotrri 3 Sistem electoral n care drepturile de vot ale cetenilor depind de averea lor.

si Parlamentul a ramas in perioada interbelica una din institutiile fundamentale ale Romaniei. Constitutia a fost suspendata in 1938, cand Carol al II-lea impunea o monarhie autoritara, si adopta astfel o constitutie care nu mai pastra principiile actelor anterioare. Dupa 1944, cand Romania se angaja in razboiul antihitlerist, se revine la Constitutia din 1923, dar numai pentru trei ani, caci instaurarea regimului comunist in Romania impunea constitutii de alta factura decat democratica. Asadar, in perioada 1948-1989 au fost adoptate trei constitutii in 1948, 1952, 1965, nedemocratice, elaborate dupa model sovietic, care modificau forma de guvernamant, statul devenind republica, eludau drepturile si libertatile cetatenilor, puneau accentual pe puterea poporului si nu a natiunii, pe rolul conducator al clasei sociale, al partidului unic, pe proprietatea de stat socialista. Dupa inlaturarea lui Nicolae Ceausescu in 1989, se revenea la democratie si se adopta o noua Constitutie, in decembrie 1991, ce reflecta instaurarea statului de drept, a regimului democratic, a separarii puterilor in stat si a revenirii la pluripartidism. In conditiile desfasurarii procesului de integrare europeana, in anul 2003, unele articole au fost modificate, pentru a permite aderarea Romaniei la Uniunea Europeana. In concluzie, putem afirma ca, orice sistem politic, democratic sau totalitar are la baza o constitutie, care stabileste principalele repere ale regimului politic. Constitutia legitimeaza un regim politic. Modificarile majore in evolutia societatii romanesti au determinat de fiecare data elaborarea unei noi constitutii care sa legitimeze noul regim. Spre exemplu prabusirea regimului comunist in Romania si revenirea la democratie a impus necesitatea unei noi constitutii. Constitutiile Romaniei comuniste nu puteau legitima regimul democratic instaurat dupa 1989. Pentru dezvoltarea unei societati democratice este important modul in care legea fundamentala a statului este pusa in practica si respectata.