Sunteți pe pagina 1din 8

1

EXPLORARI FUNCTIONALE PULMONARE


Frecventa mare a bolilor aparatului respirator a impus conjugarea eforturilor specialistilor medici si ingineri- in directia punerii la punct a unor metode si tehnici de explorari functionale pulmonare care sa indeplineasca prin semnificatie, sensibilitate si reproductibilitate criteriile necesare aplicarii clinice. Indiferent de tipul lor, investigatiile au insa rolul nu numai de a evalua aspectele fiziopatologice, ci si de elaborare de valori de referinta pentru toti parametrii aparatului cercetat, valori indispensabile in procesul de diagnostic functional clinic. Evaluarea ventilatiei pulmonare presupune: q determinarea volumelor si capacitatilor pulmonare statice; q determinarea debitelor ventilatorii fortate; q determinarea proprietatilor mecanice ale plamanilor; q evaluarea distributiei intrapulmonare a aerului ventilat. 1. VOLUMELE SI CAPACITATILE PULMONARE STATICE Volumele si capacitatile pulmonare masoara dimensiunile pompei pulmonare si sunt determinate de proprietatile elastice ale parenchimului pulmonar si ale peretelui toracic, de proprietatile cailor aerifere, de forta de contractie a musculaturii ventilatorii si de reflexele pulmonare.

FIG.1 In fig.1 sunt reprezentate volumele pulmonare statice si capacitatile pulmonare, semnificatiile lor fiind urmatoarele:
q q

capacitatea vitala ( C V )

este volumul de gaz care patrunde in plamani in cursul unei inspiratii maxime care urmeaza unei expiratii maxime; volumul curent ( V T) exprima volumul de gaz mobilizat in cursul unei miscari ventilatorii obisnuite (modificarea volumului pulmonar intre limitele expiratiei si inspiratiei de repaus; volumul expirator de rezerva ( V E R ) reprezinta volumul maxim de gaz care poate fi expirat plecand de la sfarsitul unei expiratii de repaus;

q q

volumul inspirator de rezerva ( V I R )

q q

este volumul maxim de gaz care poate fi inspirat plecand de la sfarsitul inspiratiei de repaus; capacitatea inspiratorie ( CI) insumeaza volumul curent V T si volumul inspirator de rezerva VIR, fiind volumul maxim de aer care poate fi inspirat plecand de la sfarsitul unei expiratii de repaus; capacitatea reziduala functionala ( C R F ) este volumul de gaz ce se gaseste in plamani la sfarsitul unei respiratii normale.Determinarea CRF este foarte importanta in evaluarea functiei respiratorii a plamanului pentru ca exprima volumul de gaz in care patrunde, se amesteca si se dilueaza aerul inspirat inainte de a intra in schimb gazos cu sangele.Marimea CRF reflecta echilibrul dintre fortele de retractie elastice, ale plamanului si ale toracelui, care se opun la nivelul suprafetei pleurale; volumul rezidual ( V R ) este volumul de gaz care ramane in plaman la sfarsitul unei expiratii complete.El nu poate fi evacuat din plamani de catre subiectul in viata; capacitatea pulmonara totala ( C P T ) reprezinta volumul de gaz care este continut in plamani la sfarsitul unei inspiratii complete.

2. APARATE SI INSTALATII UTILIZATE IN MASURAREA VOLUMELOR SI CAPACITATILOR PULMONARE Determinarea volumelor si capacitatilor pulmonare statice poate fi facuta prin diferite metode: spirometria, pneumotahografia, metoda dilutiei gazelor, pletismografia si radiologia. Dintre acestea va fi prezentata aparatura utilizata in spirometrie, pneumotahografie si pletismografie.

2.1 SPIROMETRIA: este metoda cea mai utilizata la masurarea capacitatilor vitale si a
subdiviziunilor ei, constand in masurarea amplitudinilor cursei unui clopot determinate de volumul de gaz mobilizat de miscarea ventilatorie a pacientului. Sistemele de masurare cunoscute sub denumirea de spirometre pot fi umede sau uscate.

FIG.2

FIG.3

FIG.4

Spirometrul cu aer (uscat): este prevazut (fig.2) cu un sac (burduf) care colecteaza aerul expirat de pacient.Burduful este prevazut cu o scala gradata care indica volumul expirat. Spirometrele cu apa (umede): (fig.3) sunt compuse dintr-un clopot cilindric aflat in echilibru intr-un vas cu apa. Pacientul comunica cu interiorul clopotului prin intermediul

unei piese de gura.Nasul fiind obturat, circuitul astfel format este inchis.Amplitudinea clopotului, masura a volumului de gaz mobilizat de pacient, poate fi citita direct pe o scala gradata sau determinata prin intermediul unui traductor potentiometric pentru deplasari unghiulare care furnizeaza o tensiune proportionala cu pozitia clopotului. Spirometrul conventional: (fig.4) este un dispozitiv puternic amortizat, raspunsul sau fiind slab la variatii mai rapide si, in plus, are un histerezis apreciabil nepermitand detectarea schimbarilor subtile in respiratia pacientului.

Spirografele: sunt aparate complexe ce permit inregistrarea grafica a volumelor de gaz mobilizate. In principiu un ansamblu spirografic este compus dintr-un spirometru prevazut cu un circuit respirator inchis si dintr-un sistem de inregistrare (fig.5). Prezenta in circuitul respirator a recipientului cu calce sodata asigura mentinerea continutului de CO2 din aerul de sub clopot in limite acceptabile, ceea ce permite testari de durata Fig.5 corespunzatoare capacitatii spirometrului. Inspiratia si expiratia determina miscari ale clopotului spirografului proportionale cu volumul de gaz deplasat, traseul obtinut pe hartia de inregistrare fiind o linie franta continuu descendenta, datorita modificarii in timp a volumului de gaz de sub clopot prin scaderea concentratiei de oxigen. Determinarea volumelor si capacitatilor pulmonare statice se face prin intermediul factorului de conversie al aparatului, care reprezinta volumul de gaz ce produce deplasarea cu 1cm a clopotului fata de acul inregistrator (la multe spirografe k=0,3 litri/cm). Volumul masurat pe spirograma reprezinta volumul de aer la temperatura spirografului, la presiunea partiala a vaporilor de apa corespunzatoare acestei temperaturi, la presiunea barometrica locala.Valoarea reala este data de volumul existent la t emperatura de 37 0 C (temperatura din plamani);cum temperatura din spirograf este mai mica, rezulta ca volumul de gaz masurat este mai mic decat cel real (conform legii Gay-Lussac: Vt =V0 [1 + t] ). Deci, valorile citite pe spirograma se vor corecta la conditiile de temperatura, presiune si saturatie cu vapori de apa existente la nivelul plamanului. este esentiala pentru corectitudinea datelor obtinute. Ea se poate realiza prin mai multe metode. Utilizarea unei contragreutati (fig.4a) nu asigura echilibrarea decat intr-un singur punct pe cursa, sistemul opunand rezistenta mai mare sau mai mica in raport cu pozitia aleasa pentru echilibrare.In plus se caracterizeaza printr-o inertie considerabila. Acest din urma dezavantaj se elimina prin utilizarea arcului (fig.4b) ca element de echilibrare ceea ce nu rezolva in totalitate problema.
ECHILIBRAREA SPIROMETRELOR

Un sistem care sa permita echilibrarea in orice punct pe cursa presupune utilizarea in combinatie cu arcul a unei came a carei profil asigura egalitatea momentelor dezvoltate de greutatea aparenta a clopotului si de arc (fig.6).

Fig.6b Avem: F A=P r F=k(l-lo )=k l=k A (1) (2)

Fig.6a

Din figura 6b, avind in vedere variatia liniara a greutatii aparente in raport cu depalasarea clopotului se poate scrie: P=P1 -(P1-P0 ) h/c (3)

Aproximand profilul camei cu o suma de arce de cerc cu unghiul la centru d , putem scrie: h= ds = r d 0 0 r d 0 k A2 P1 -(P1-P0 ) = c r r r- r ' -(P1-P0 ) =k A2 c r2 Ecuatia profilului camei va rezulta rezolvand ecuatia diferentiala: (P1 - P0 ) r 3 + k A 2 c r - k A 2 c r = 0 (7)

(4)

Deci:

(5)

(6)

In cazul efectuarii unor masuratori complexe, de precizie, se impune utilizarea unor sisteme cu compensare de volum ceea ce asigura mentinerea concentratiei de oxigen in limite foarte stranse. Metodele utilizate sunt diverse:marirea spatiului sistemului, alimentarea continua sau intermitenta cu oxigen, utilizarea sistemelor cu doua clopote spirometrice (ex:spirometrul Godart). In cazul in care in locul arcului se foloseste pentru echilibrarea clopotului o contragreutate ecuatiile pentru determinarea profilului camei sunt urmatoarele: P A=G r , G=constant (1)

P=P1 -(P1-P0 ) h/c

(3)

Aproximand profilul camei cu o suma de arce de cerc cu unghiul la centru d , putem scrie: h= ds = r d (4) 0 0 r d 0 G Deci: P1 -(P1-P0 ) = (5) c r r Gr ' -(P1-P0 ) = - 2 A c r Deci ecuatia profilului camei se va detremina prin rezolvarea ecuatiei diferentiale: (P1 -P0 ) r3 GAc =0 Spirograful Pulmotest-Godart: (6)

Sistemul dispune de doua clopote, stabilizarea volumului realizandu-se astfel: clopotul principal (1) dispune pe firul de legatura de un contact electric care, printr-un releu, actioneaza ventilul electromagnetic(6). Bucsa contactului se deplaseaza in timpul ciclurilor inspir-expir pe o tija ce cuprinde o zona izolatoare si una conducatoare, determinand astfel inchiderea sau deschiderea ventilului. In cazul in care se introduce mai mult oxigen decat FIG.7 se foloseste la piesa bucala, atunci clopotul se ridica, se atinge zona izolata, coborarea clopotului prin consumul de oxiegen de catre pacient avand loc pana cand se atinge din nou zona conducatoare. Circulatia aerului prin sistem se realizeaza prin pompele(8). Din categoria aparatelor de explorari functionale pulmonare ce utilizeaza metoda spirometrica fac parte si spirografele de tip Eutest si Vicatest. Spirografele de tip Eutest sau Vicatest (fig.8):masoara capacitatea vitala minima la expir fiind constituite dintr-un piston metalic imbracat etans de un cilindru de cauciuc (2).

Miscarea pistonului(1) solidar cu acul indicator(5) ca urmare a expiratiei pacientului prin piesa bucala(3),determina obtinerea unei curbe ca in figura 8b.Avantajul acestui tip de aparat consta in sensibilitatea ridicata a sa, determinata de inlocuirea frecarii vascoase de la spirometrul clasic cu frecarea uscata de rostogolire ceea ce duce la o dinamica buna si la reducerea rezistentei in circuit (max. 1cm H2 O ). FIG.8

2.2

are la baza urmatorul principiu:cand fluxul de aer trece printr-un tub in care exista o obstructie partiala, presiunea de dupa obstructie este mai mica decat cea masurata inaintea ei; diferenta dintre cele doua presiuni se gaseste in relatie liniara cu debitul aerului ce trece prin tub. Obstructia este realizata de o sita din fire metalice cu retea foarte fina sau de un mare numar de tuburi capilare montate in paralel in mijlocul unui tub cilindric.Ele opun o rezistenta la curgerea aerului pe care in plus il obliga sa le parcurga in regim laminar (criteriu necesar pentru validitatea masuratorilor). Pierderea de presiune provocata de sita sau de pachetul de tuburi capilare este masurata de un electromanometru diferential si convertit in variatie de flux care este integrata in functie de timp astfel incat sa se obtina volumul de aer ventilat. Un aparat de inregistrare, de obicei un inscriptor x/y, permite inregistrarea semnalului de iesire al electromagnetului ca FIG.9
PNEUMOTAHOGRAFIA:

debit si/sau volum. Etalonand aparatul, se poate masura pe traseul inscris, debitul aerului in orice moment al nivelului ventilator (debite instantanee) sau rezultatul integrarii tuturor debitelor instantanee din cursul unei faze a ciclului ventilator, adica volumul de aer deplasat in acea faza. Aparatele moderne folosesc, ca mijloc de inregistrare, osciloscopia catodica pentru vizualizarea imediata a traseului si imprimare pe banda magnetica cu redarea ulterioara pe inscriptor x/y, metoda ce are avantajul ca anuleaza efectele inertiale ale inscriptorului, efecte care daca nu influenteaza determinarea capacitatii vitale, in schimb pot provoca distorsiuni importante la evaluarea fluxului.Un astfel de aparat este pneumoscreen-ul J A E G R (fig.9)

2.3

PLETISMOGRAFIA: reprezinta tehnica de inregistrare a variatiilor pulsatile volumice la nivelul unui segment de corp, organ sau al intregului corp (body pletismografie). In explorarile functionale pulmonare, pletismografia corporala si-a gasit un larg camp de aplicatii permitand masurarea volumelor si capacitatilor pulmonare statice, a debitelor de aer vehiculate de pacient precum si a rezistentei cailor aeriene. In functie de sistemul aplicat pentru inregistrarea variatiilor de volum ale toracelui in timpul respiratiei se pot distinge: pletismografe corporale cu presiune constanta sau cu volum constant. Pletismografia cu presiune constanta: se caracterizeaza printr-o sensibilitate scazuta, fiind preferata cea cu volum constant. Tehnica pletismografiei cu volum constant precum si instalatiile aferente vor fi exemplificate in cazul determinarii volumului gazos toracic (egal cu capacitatea functionala reziduala). Masurarea se bazeaza pe legea Boyle-Mariotte: la temperatura constanta p V=ct. sau p V=(p+p)(V+ V). Aplicarea acestei legi se face astfel:subiectul inchis intr-o cabina etansa (fig.10), cu un volum de 500-1000 litri executa respiratie printr-o piesa bucala prevazuta cu un dispozitiv care poate inchide etans comunicarea cu cabina, intrerupind astfel fluxul de aer.In primele momente care urmeaza inchiderii subiectului in cabina, aerul din interiorul ei se incalzeste si umiditatea creste datorita aerului expirat de subiect. Apare astfel o crestere a presiunii in pletismograf. Dupa mai multe echilibrari ale presiunii cu aerul atmosferic (prin deschiderea supapelor din peretii cabinei), se ajunge la un regim slab de presiune care permite inceperea masuratorilor. In cursul unei respiratii spontane de repaus prin piesa Fig.10 bucala, presiunea din alveole este egala cu cea din cabina in momentul de la sfarsitul inspiratiei si expiratiei, deci cand nu exista flux de aer in caile respiratorii. Daca se suprima comunicarea cu incinta prin actionarea dispozitivului de inchidere a piesei bucale la sfarsitul unei expiratii normale, volumul de gaz aflat in plamani nu mai este in comunicare cu aerul din pletismograf. In cursul miscarilor de inspiratie si expiratie efectuate impotriva rezistentei circuitului respirator, aerul din plamani este alternativ comprimat si decomprimat.Se masoara variatiile presiunii bucale (identice cu cele alveolare) in cursul comprimarilor si decomprimarilor succesive, concomitent cu variatiile de volum toracic care se traduc cu variatii de presiune in camera pletismografului. Inregistrarea cu ajutorul unui osciloscop sau inscriptor x/y a acestor variatii apare sub forma unei linii a carei panta este egala cu V/p. Conform legii Boyle-Mariotte, avem: p V=(p+p)(V+ V), dar, Se obtine: Cum p0, rezulta: V=VGT VGT= V (pi + p) p V pi. p

VGT= -

V se citeste pe grafic iar pi. este presiunea gazelor din plamani, p egala la inceputul masuratorilor cu presiunea atmosferica. Masurarea presiunii din cheson se efectueaza prin raportare la o incinta de referinta montata in interior, de aceea cresterile de presiune prin incalzirea aerului din cheson si variatiile de presiune ale aerului ambiant nu influenteaza rezultatul masuratorilor. Valoarea raportului

--------------------------------------------------------------------------------------