Sunteți pe pagina 1din 13

`

1.IPOSTAZELE PSIHICULUI
CONSTIINTA Este una dinte cele mai importante nivele de organizare a vietii psihice a individului,cand afirmata cand negata cu vehementa. -pt introspectionisti toata viata psihica e constienta -pt behavioristi constiinta nu are nicio insemnatate si este eliminata din psihologie =>constiinta poate fi definita ca fiind totul sau nimic In definirea constiintei au fost parcurse 3 etape: Prima etapa-inceputurile psiho stiintifice->pana in anii 30 -a fi constient=a gandi,a stabili relatii -a fi constient=a dispune de capacitatea de a face sinteze -a fi constient=a te pputea autosupraveghea -a fi constient=a te adapta la noile solicitari =>functiile constiintei:relatia,sinteza,autosupravegherea,adaptarea Toate aceste definiii sunt limitate, intru-cat primele 3 reduc contiina fie la gandire sau la una din operaiile gandirii (sinteza), fie la limbaj, iar ultima lrgete extrem de mult contiina, identificand-o cu inteligena. A doua etapa-anii 40 anii 60. Henri Ey: a fi contient inseamn a tri particularitatea experienei proprii, transformand-o in universalitatea tiinei ei. Contiina trebuie descris ca o structur complex, ca organizare a vieii de relaie a subiectului cu alii i cu lumea. Definiie (63): a fi contient inseamn a dispune de un model personal al lumii.: contiina este acea form de activitate bazal a creierului i a gandirii care poate fi definit ca organizare a experienei sensibile actuale. Organizare, deoarece activitatea contiinei este un sistem care integreaz in ordine spaio-temporal instanele care o compun; organizarea experienei sensibile pt. c propriul contiinei este constituirea formelor perceptive sau reprezentative ale evenimentelor trite; organizarea experienei sensibile actuale, deoarece contiina face din experienele i sentimentele trite un moment al timpului: prezent.

A treia etapa anii 70 zilele noastre: se centreaz pe caracteristicile psihologice ale contiinei. Piaget: descrie contiina ca pe o acompaniatoare a aciunilor. El difereniaz o contiin in acte (cunoaterea anterioar a prizei de contiin) de contiina reflexiv (echivalent cu priza de contiin). Priza de contiin inseamn o elaborare nou a cunotinelor prin trecerea de la un plan psihologic la altul (din planul aciunii in cel al reprezentrii, din planul reprezentrii concrete in cel al reprezentrii formale). Piaget pune accent pe reflexivitate iar ali autori pe simire i afectivitate. Humphrey: a fi contient inseamn, in mod esenial, a avea senzaii: adic a avea reprezentri mintale incrcate de afectivitate, a ceva ce mi se intampl aici i acum. Muli autori postuleaz intenionalitatea ca fiind una dintre caracteristicile eseniale ale contiinei. Zlate: contiina este o form suprem de organizare psihic, prin care se realizeaz integrarea activ-subiectiv a tuturor fenomenelor vieii psihice i care faciliteaz raportarea / adaptarea continu la mediul natural i social =>

Caracteristicile re-producerii contiente: - omul ii d seama de ceva anume i il re-produce in subiectivitatea sa sub form de imagini, noiuni, impresii. Contiina presupune includerea particularului in general i identificarea generalului in particular => funcia informaional-cognitiv a contiinei. - este cu scop sau orientat spre scop => activism crescut al subiectului, autonomia lui relativ in raport cu influenele mediului => funcia finalist a contiinei. - contiina este o re-producere anticipativ a realitii (diferit de animale) => funcia anticipativ-predictiv. - caracterul planificat (fragmentarea activitii in elemente i stabilirea succesiunii desfurrii i realizrii lor) => funcia reglatoare a contiinei. - caracterul creator (omul re-produce realitatea cu scopul de a o modifica, de a o adapta necesitilor sale) => funcia creativproiectiv a contiinei. Numai interaciunea i interdependena acestor particulariti, integrarea unora in altele genereaz efectul de contiin.

Modele explicativ-interpretative ale contiinei. Modele tradiionale. a. Modelul topic: - interpreteaz contiina in termeni de camp al contiinei. Campul nu este conceput spaial i static, ci ca o structur organizat in limitele creia se ordoneaz experiena individului, acest fapt permiand actualitatea ei. Interpretarea contiinei in termeni de camp al prezentului permite desprinderea a trei caracteristici importante ale contiinei: verticalitatea (se refer la palierele ei constitutive); facultativitatea (capacitatea contiinei de a implica o pluralitate de variaii supus dispoziiei i poziiei de arbitru a subiectului); legalitatea (se refer la forma de organizare a campului). b. Modelul dinamist James: contiina este un fapt fundamental al vieii psihice interioare care avanseaz, curge i se succede fr incetare in noi. Exist 4 caracteristici fundamentale ale contiinei: - fiecare stare tinde s se integreze unei contiine personale (contiina este individual); - in orice contiin personal strile sunt, intotdeauna, in curs de schimbare (contiina e dinamic); - orice contiin este sensibil continu (singurele intreruperi sunt timpii mori in care contiina se identific cu contiina anterioar); - contiina se intereseaz de anumite elemente i se dezintereseaz de altele, dar nu inceteaz a le primi pe nici unele. b. Modelul constructivist: -contiina apare ca o construcie sistematic, in continu micare (Vigotski). In timp de Wundt i Buhler vd contiina ca o reunire sau sintez a proceselor psihice, Vigotski o vede ca o interrelaionare funcional a proceselor psihice. Modele actuale: au aprut datorit dezvoltrii ciberneticii, psihologiei umaniste, psihologiei cognitive i psihologiei evoluioniste. a. Modelul psiho-cibernetic: Se consider c, spre deosebire de reglarea psihic de tip incontient, care apeleaz la modelul informaional al propriului eu, reglarea psihic de tip contient se intemeiaz pe corelarea dinamic a modelului informaional al propriului eu (imaginea de sine), cu modelul informaional al lumii externe, devenind astfel posibile autoraportarea i autoevaluarea ca forme de reglare specific umane. Spre deosebire de feed-back-urile corective, innscute, incontiente care acioneaz in direcia reducerii deviaiilor de la obiectivul ce urmeaz a fi realizat, feed-back-urile dobandite, contiente realizeaz atat corecia abaterilor

de la obiectiv, cat i revizuirea i modificarea obiectivului dac acesta este eronat. b. Modelul psihoumanist: ii are sursa in psihologia umanist. Contiina este numele dat experienei unice a organismului, pe care o personalizm. Experiena contiinei este produs de interaciunea a trei tipuri de variabile: - Experiena primar: stimulri ale organismului de obiecte sau fiine umane i se constituie intr-un substrat de baz al vieii. - Experiena cunoaterii: strans legat de prima, rezultand din intrarea in funciune a diferitelor mecanisme psihice, ca atenia cu posibilitile ei de selecie, memoria, cu stocarea informaiilor etc. - Experiena personal: privat, idiosincratic, unic, care reprezint prim-planul experienei. Ea este esenial pt. contiin i se compune din dou forme: experiena de tip ME, care este percepia personal i I, modul in care individul proceseaz informaia. c. Modelul psihocognitivist: contiina apare ca o capacitate deplin. Modelul pornete de la premisa c funcia esenial a proceselor senzoriale este procesarea informaiilor venite din mediul intern i extern, astfel devenim contieni de ceea ce se petrece in afara i in interiorul corpului nostru. Contiina se focalizeaz pe un stimul i-i ignor pe alii, pentru c nu se poate concentra pe toi. Evenimentele cu importan mare pt. supravieuire au prioritate maxim. Schimbarea ateniei de pe un stimul pe altul este facilitat de schimbrile din mediu. Contiina nu doar selecteaz stimulii, ci i iniiaz, planific i ghideaz aciunile individului => implic dou procese cognitive: inregistrarea i selecia stimulilor; controlul propriului corp i al mediului. Din punct de vedere al accesibilitii, pentru contiin intregul precede partea. c. Modelul psihoevoluionist (perspectiv Darwinist). Danette propune o structur scandalos de simplificat numit Turnul Generrii i Testrii, care se compune dintr-o serie de paliere, care, pe msur ce se construiesc imputernicesc organismele de la noul nivel s gseasc micri din ce in ce mai eficiente, dotandu-le i cu o mare putere cognitiv. - Primul nivel (al fiinelor darwiniene): modele de organisme obinute prin mutaii genetice, care in urma testrii pe teren, au supravieuit doar cele mai bune. - Un alt nivel (fiinele skinneriene): cele care supravieuiesc pt. c au fcut de la inceput, din intamplare, micrile pe care trebuiau s le fac. - Un alt nivel (fiinele popperiene): supravieuiesc pt. c sunt suficient de detepte pt. a face nite prime micri care nu sunt intampltoare. - Ultimul etaj (fiinele gregoriene): cele ale cror medii interne sunt informate despre poriunile proiectate ale mediului exterior, care-i elaboreaz unelte mentale ale aciunilor exterioare, printre care un loc aparte il ocup cuvintele. Trecerea de la un nivel la altul pan la ultimul este echivalat cu drumul

sinuos al apariiei contiinei. Un autor conchide c contiina reflect componenta afectiv a sistemelor specializate. Ea const in capacitatea omului de a atribui sentimente activitilor mentale, ceea ce e diferit de aparate, de maini etc.

SUBCONSTIENTUL. Locul subcontientului n psihologie. Termenul a aprut la sfaritul secolului XIX, inceputul secolului XX, poziia lui in psihologie este destul de empiric, fiind considerat cand o parte a contiinei, cand o precontiin. Unii l-au denumit chiar incontient normal. El reprezint un coninut de gandire mai puin contient. Dou etape n definirea subcontientului: Prima etapa: Subcontientul considerat un nivel psihic ce cuprinde actele care au fost candva contiente, dar care, in prezent, se desfoar in afara controlului constient. Ribot:constiinta stinsa Janet&Pierce: constientul apare ca un fel de constiinta inferioara ce coexista cu cea centrala Freud : subconstientul sugereaza existenta unei alte constiinte ca sa spunem asa subterana a unei constiinte secunde care oricat de atenuata ar fi ramane in continuare calitativa cu fenomenul constient=>nicio dif intre constient si subconstient A doua etapa: Henry Wallon: A spune ca starile constiente reproduc sau perpetueaza starile de constiinta inseamna a reveni la considerarea constiintei ca fiind singura expresie a vietii psihice.Ipoteza este arbitrara si aduce o conceptie simplista aspura vietii psihice:subconstientul este un mediu inert unde se adapostesc perceptiile resimtite pana in mom in care trebuie evocate din nou,printr o atractie a constiintei. Subconstientul este definit ca o cerebratie latenta ce are loc sub simplicitatea aparenta a perceptiilor. Subconstientul este continutul memoriei de lunga durata care nu se allfa antrenat in momentul dat in fluxul operativ al constiintei dar care poate fi constientizat in situatii adecvate.El cuprinde informatii,amintiri,automatisme,deprinderi,ticuri,stari de set perceptiv si intelectual,tonusul emotional,motive.Cea mai mare parte a elementelor componente ale sale se afla in stare latenta,acatuind rezervorul activitatii constiente curente.Active si realizabile in comportament in afara campului constiintei sunt doar automatismele deprinderile si obisnuintele. Importanta subconstientului: 1.asigura continuitate in timp a eului si permite constiintei sa realizeze integrarea sub semnul identitatii de sine a trecutului prezentului si viitorului. 2.da sens adaptativ invatarii permitand stocarea informatiei si experientei pt uzul ulterior. 3.asigura consistenta interna a constiinte,durabilitatea ei in timp. Caracteristicile si rolurile subconstientului: -latenta si potentialitatea -coexistenta cu constiinta -facilitatea,servirea constiintei -filtrarea si medierea continuturilor care trec dintr-un nivel in altul

Subconstientul nu este un simplu rezervor si pastrator al faptelor de constiinta ci isi are propriile lui mecanisme.El nu doar conserva ci poate prelucra restructura crea.Asadar subconstientul nu este un simplu dublet al constientului ci dispunde de o fizionomie proprie de continuturi si legitati de functionare bine individualizate. INCONSTIENTUL Cel mai controversat nivel de organizare al vieii psihice. Negarea i afirmarea incontientului. Negarea incontientului: psihiatria german considera c, din moment ce un fenomen incontient nu poate nici s fie trecut, nici s treac prin contiin el nu exist. Un psiholog japonez considera c incontientul i contiina au coninuturi de aceeai natur i au aceeai orientare. Aceast identificare echivaleaz, practic, cu negarea specificului ambelor nivele. Afirmarea incontientului: se datoreaz, in principal, concepiei lui Freud care, dei nu a introdus noiunea de incontient in psihologie, a elaborat o concepie structurat cu privire la coninutul i rolul incontientului in viaa psihic a individului, furnizand chiar i o metod de sondare i asanare a lui. Un alt exemplu sugestiv de afirmare a incontientului este introducerea lui in psihologia cognitiv. Lansarea conceptului de incontient cognitiv e una din sfidrile cele mai incitante. Chiar dac incontientul freudian este fierbinte i umed, in mod cert este capabil de analize profunde. Impunerea incontientului n psihologie. Noiunea a fost lansat, mai intai, in filozofie in epoca postkantian. Filosofia incontientului (idei): prin natura sa, incontientul este iraional; incontientul este o adevrat for care guverneaz intreaga via a individului. Apoi cercetrile efectuate dup 1880 la coala de la Nancy (Breinbam) au constituit bazele pentru dezvoltarea psihanalizei. Aceste cercetri redau incontientul ca reversul contiinei. Freud va fi cel care va da o definire i o fundamentare tiinific incontientului. Principalele merite ale lui Freud n investigarea incontientului: - descoperirea incontientului dinamic, conflictual i tensional, corelativ procesului refulrii, - trecerea de la considerarea incontientului ca substantiv ce desemneaz faptele mintale refulate, la interpretarea lui ca adjectiv, ca o calitate psihic, ceea ce inseamn c incontiente nu sunt doar amintirile, ci i mecanismele de refulare sau ceea ce pornete de la Supraeu, - multiplicarea zonelor care se sustrag contiinei: Sinele sauIncontientul propriu-zis, o parte a Eului i Supraeul (primul reprezint incontientul refulat, celelalte dou reprezint incontientul nerefulat),

- considerarea incontientului ca fiind profund, abisal i nu doar un automatism psihologic, ca la Janet. Mult vreme s-a meninut o tcere aproape jenant asupra concepiei lui Freud, apoi medicii austrieci Bleuler, Jung i alii au inceput s utilizeze metodele lui Freud. Urmeaz, apoi, etapa postfreudian cu Adler care considera psihismul incontient ca fiind determinat de voina de putere i sentimentul de superioritate (mecanism compensator). Compensarea la Adler joac acelai rol ca refularea la Freud, numai c ambii fac aceeai greeal: absolutizarea acestui mecanism. Jung lrgete, apoi, sfera incontientului. Tot el introduce i termenul de incontient colectiv, interpretat ca o zon supraindividual a psihicului. Incontientul colectiv conine imagini ancestrale (arhetipuri), care ofer individului posibilitatea de a avea acces la sufletul istoriei colective. Muli autori au adus, in continuare, contribuii importante la teoria incontientului. Definirea incontientului. Unii autori, inclusiv Freud, au definit incontientul intr-o manier restrictiv i exclusivist: rezervorul tendinelor infranate, inlnuite, refulate, frustrate, cel care explic lapsusurile, pseudoamneziile, actele ratate, visele etc. Alii il definesc intr-o manier negativ: haos, iraional, involburare de pulsiuni oarbe ce nu cunosc nici o organizare, cu efecte inhibitive i dezorganizatoare asupra vieii psihice, inand chiar de patologia mental. Psihologia contemporan: incontientul este o formaiune psihologic ce cuprinde tendine ascunse, conflicte emoionale generate de resorturile intime ale personalitii. El este o schem dinamic deschis lumii, organizand elementele primite, modelandu-le, integrandu-le in psihic i dand sens fiinelor i lucrurilor. - incontientul nu este lipsit de organizare, ci dispune de o altorganizare, a propriei sale subiectiviti => e puin previzibil, - incontientul nu are numai roluri negative, ci i pozitive: rol de energizare i dinamizare a intregii viei psihice, rol de facilitare a procesului creator (combinri spontane), rol de asigurare a unitii Eului, prin faptul c este principalul depozitor al programelor informaionale i tensiunilor motivaionale pe baza crora, prin organizare specific, se emancipeaz contiina. Natura i rolurile incontientului: a) Natura: Incontientul este, preponderent, afectiv i nu absolut, cum nici contiina nu este absolut raional. Ey: exist dou teze: - gandirea lui Freud din etapa sa iniial, erotic, in care incontientul era considerat ca fiind format din imagini investite libidinal, - consider c incontientul este structurat ca un limbaj i c, deci, se poate comunica cu el, cu condiia de a-l auzi. Cele dou teze nu sunt ireconciliabile. b) Rolurile: Jung considera c incontientul este superior contiinei pentru c ar conine inelepciunea ce i-a fost conferit prin experiena a nenumrate mii de ani => combinaii subliminale superioare. Un alt autor consider incontientul ca germenele vieii mentale, condiia i elementul su fundamental, funciile lui fiind prepararea i susinerea operaiilor spiritului i eliberarea gandirii pentru a deveni apt de rezolvarea unor probleme.

In psihologia contemporan este recunoscut implicarea incontientului in procurarea informaiilor, in soluionarea problemelor, in actele de creaie.

Tipuri de incontient: Mai muli autori au realizat existena mai multor tipuri de incontient. Freud imprea incontientul in 3: unul latent (sau precontient): strile psihologice ce pot deveni contiente; altul format din faptele psihologice refulate; iar, al treilea este partea cea mai important a Eului ideal. - incontient funcional cu subdiviziunile: incontient fiziologic i incontient psihic - incontient adaptativ cu subdiviziunile: incontient automatic i incontient afectiv. Pavelcu deosebea trei forme ale incontientului: incontientul abisal, incontientul periferic, incontientul temporal. In continuare vom descrie trei tipuri de incontient care au revenit in actualitate: Incontientul cerebral: Modelul incontientului cerebral a fost propus de neurofiziologie. In timp termenul de incontient cerebral a schimbat cursul gandirii tiinifice, dup ce, iniial, era ignorat. Incontientul cerebral este incontientul fiziologic, pe care l-am putea numi reflex automat care intr in funciune fr ca individul s-i dea seama, dar care afecteaz viaa psihologic contient. O serie de autori au demonstrat faptul c, datorit conexiunii intre mduva spinrii i creier, cea mai mare parte a actelor sunt reflexe. Secenov: exist trei categorii de micri involuntare: - pur spinale (se produc in timpul somnului, cand creierul nu acioneaz), - slbite sau oprite (este cazul gandirii care poate frana ultima verig a unui reflex), - consolidate (ca in cazul pulsiunilor). Dar prin demonstrarea existenei incontientului cerebral s-a trecut de la o extrem (omniprezena contiinei) la cealalt (omniprezena incontientului). Incontientul colectiv: Dac incontientul cerebral era de natur pur fiziologic, material, incontientul colectiv este de natur pur psihologic, spiritual. Exist preri diferite cu privire la incontientul colectiv: Le Bon: incontientul colectiv se caracterizeaz prin impulsivitate, mobilitate, iritabilitate, sugestibilitate i credulitate, exagerare i simplism in sentimente, intoleran, autoritarism, dispariia vieii cerebrale i preponderena celei medulare, dispariia personalitii indivizilor (incontientul mulimilor). Freud: in incontientul colectiv se regsesc sentimente pe care le gsim in orice incontient individual, ele fiind comune mai multor indivizi (ex.: complexul lui Oedip). Jung: psihicul se compune din trei niveluri: - contientul: ganduri sentimente, percepii, amintiri; - incontientul personal (coninuturi care au devenit incontiente pentru c i-au pierdut intensitatea i au fost uitate sau pentru c au fost refulate + coninuturi percepute subliminal, care n-au fost niciodat

contiente (complexe corespunztoare arhetipurilor), - incontientul colectiv, care ine chiar de lumea animal, in general: arhetipurile i Sinele. Definiie: incontientul colectiv este acea imens zestre spiritual ereditar, rezultat din evoluia oamenilor, care renate mereu, in fiecare structur cerebral individual. Coninuturi: arhetipuri. Arhetipurile: sunt structuri psihice identice, comune tuturor, constituind motenirea arhaic a umanitii. Arhetipal i dobandit este doar predispoziia de a avea anumite experiene, nu i experiena insi. Cele mai cunoscute arhetipuri: - Umbra: partea sadic a personalitii; rezult din atrocitile comise de oameni de-a lungul timpului, - Anima: imaginea colectiv a femeii in psihologia brbailor, - Animus: imaginea colectiv a brbatului in psihologia femeilor. Anima i Animus apar ca mijlocitori intre contient i incontient. Rolul: dispunand de o mare for, iniiaz, controleaz i mijlocete tririle i manifestrile comportamentale tipice tuturor oamenilor Incontientul cognitiv. Noiunea a fost lansat de psihologia cognitiv. Nu trebuie demonstrat c oamenii nu contientizeaz procesele, operaiile prelucrrilor informaionale, ci doar produsele. Trebuia demonstrat, ins, c, pe parcursul prelucrrilor exist o serie de procese implicite, incontiente care se convertesc in produse contiente. Existena unui incontient nepulsional, deci nefreudian a fost intuit de Pierre Janet in 1915. Hunt: incontientul cognitiv este o parte a unei tendine interne de a deveni contiente. Aadar, autorul consider c incontientul cognitiv este parte a unui continuu al devenirii contiente. Mai spunea c s-ar putea s nu existe nici o capacitate cognitiv incontient care s nu fie pe cale de a deveni contient. Ins aceast concepie sugereaz existena unor diferenieri minimale de grad intre contient i incontient. Zlate: diferenierile sunt mai profunde. Hrist: procesrile incontiente apar fr dubiu, ins ele analizeaz informaiile primite la un nivel superficial exceptand cazurile cand produsele procesului emerg cel puin la periferia contientului. Psihologia cognitiv vede contiina ca pe unul dintre principiile sale fundamentale, iar incontientul cognitiv ca pe o ramur automatizat a acesteia, fr a fi, ins, subordonat contiinei. Relaia dintre contient i incontient Probleme generale: Relaia dintre contient i incontient a fost, cel mai adesea, abordat fie prin opoziia fie prin reducia unuia la cellalt. Fiecare are, ins, propriile coninuturi i mecanisme ce nu pot fi reduse unele la altele. Incontientul poate funciona i atunci cand structurile contiente sunt destrmate (vezi cazurile patologice), ins contientul se destram in lipsa incontientului, de unde ii trage seva. Starea fireasc, existenial i acional a celor dou niveluri structuralfuncionale

ale psihicului o reprezint interaciunea i interdependena lor. In funcie de diferitele ipostaze ale manifestrilor comportamentale ale individului, contientul i incontientul vor fi coordonate i alternate prin praguri mobile => ceea ce e la un anumit moment dat contient, poate deveni la un alt moment dat incontient i invers. Ceea ce e contient este in acord cu experiena individului, ceea ce o contrazice este respins in incontient. Coninuturile incontiente nu sunt inactive, ele influeneaz din umbr comportamentul contient. Incontientul activeaz, modific descrcrile energetico-informaionale ale contientului, iar contientul restricioneaz i stabilizeaz incontientul. Tipuri de relaii ntre contient i incontient: Exist trei tipuri de relaii: a) Relaii circulare: constau in faptul c oricare din coninuturile contientului trece in incontient, pentru ca, in urma germinaiei, s treac din nou, nu neaprat toate, in contient.Schimburile i transformrile sunt continue i reciproce. b) Relaii de subordonare integrativ: - dominarea incontientului de ctre contient (inlarea omului); - dominarea contientului de ctre incontient (degradarea omului). c) Relaiile de echilibrare: realizarea unui uor balans intre strile contiente i cele incontiente; individul nu este nici contient nici incontient (aipire, reverie, spontaneitate, contemplaie). Terapii derivate din relaiile contient-incontient: - Freud: cura psihanalitic pe baza incontientului dinamic, - Goodman: psihoterapia existenial pe baza incontientului existenial (lucrul trit, dar nu cunoscut), - Analiza existenial ptrunde in lumea experienelor pacientului (asemntor cu critica lui Freud), - psihologia umanist (Rogers, Maslow etc.): valorile omului.

2. PERCEPTIA
-Reflectare subiectiva nemijlocita in forma de imagine a obiectelor si fenomenelor externe ce actioneaza in momentul dat,asupra noastra prin ansamblul insusirilor si componentelor lor.-zlate -Reflectand obiectul in uunitatea insusirilor lui componente perceptia constituie un nivel calitativ superior de realizare a cuonasterii senzoriale care permite nu numai simple disciriminari ci si operatii mai complexe de identificare si clasificare deosebindu se de senzatie. -Perceptia consta intr-o cunoastere a obiectelor si fenomenelor in integritatea lor si in momentulcand ele actioneaza asupra organelor senoriale-cosmovici -Comparativ cu senzatia,perceptia este un nivel calitativ superior de prelucrare di integrare a informatiei despre lumea exterioara si despre propriul nostru eu.Aceasta superioritate consta in realizarea unei imagini sintetice,unitare in care obiectele si fenomenele sunt reflectate si reproduse ca totalitati integrale in individualitatea lor specifica. Perceptia ca activitate: -Orice punere in relatie a elementelor percepute in campuri diferite=activitate perceptiva-piaget Forme ale activitatii perceptive: -explorari simple sau polarizate -transpozitiile de marimi,de forme in spatiu si timp -anticipari

-schematizari -formele activ perceptive se pot solda cu decentrarea dau aparitia unor deformari(iluzii secundare) Caracterul de activitate al perceptiei a fost bine specificat de indata ce s-a incercat surprinderea unor faze parcurse de aceasta Fazele perceptiei: Bourdon: 1.Faza identificarii primare-recunoasterea semnalelor 2.Faza identificarii secundare-intelegerea semnalelor Forgus: -perceptia=procesul extragerii informatiilor 1.detectia 2.discriminarea 33.rezolutia 4.identificare 5.manipularea formelor identificate =>perceptia nu este un simplu efect al actiunii stimulului ci un rezultat al implicarii active a subiectului Produsul perceptiv-perceptul- contine 4 faze principale: 1.Detectia-sesizarea si constientizarea aparitiei sau prezentei unui obiect 2.Discriminarea-detasarea stmului din contextul celorlalti stimuli si relevarea deosebirilor dintre el si acestia 3.Identificarea-desavarsirea imaginii perceptive a stimulului 4.Interpretarea-evidentierea laturii utilitarea a obiectului perceput Reuchelin:perceptul este o constructie un ansamblu de informatii selectate si structurate in functie de experienta anterioara de trebuinte de intentiile organismului implicat activ intr o anume situatie. Perceptia este un proces constient orientat si organizta care implica actiuni cu obiectele care se formeaza,se construieste si se verifica prin actiune.In psih cogn perceptia este tratata in termenii procesarii sau tratarii informatiei.Ea apare astfel ca un mecanism reglator esential al activitatii adaptative. Perceptia trebuie considerata in 2 ipostaze: a.ca forma specifica de activitate b.ca veriga reglatoare bazala in structura oricarui act comportamental orientat spre lumea externa In concluzie perceptia apare ca fiind un mecanism reglator esential al activitatii adaptative.Constructele perceptive servesc drept cadre de referinta pentru actiunile noastre,pregatind si ghidand activitatea drept semnale ce permit anticiparea situatiilor ce vor veni si in sfarsit drept modalitati de orientare si controlare a activitatii.

Perceptie ca expresie a personalitatii: Omul traieste intr o lume pe care o percepe ca pe o situatie de viata asa incat comportamnetu sau va fi influentat nu numai de lumea in sine ci si de felul in care ea este perceputa Moduri de a percepe: -perceptia sincretica -perceptia globala -perceptia analitica -percepptia sintetica Trei roluri fundamentale ale perceptiei in raport cu existenta si activ omului: -rol de informare a individului despre obiectele din lumea inconjuratoare -rol de reglare a comportamentelo -rol comutator-inchide si deschide circuitele traiectorilor ale actelor mintale si motorii Determinantii perceptiei: Fiind un proces relational perceptia este influentata in desfasurarea ei concreta de o multitudine de factori care pot fi clasificati astfel: -externi:obiectul,miscarea,organizarea -interni:setul,atentia,motivatia -relationali:interactiunea celor externi si celor interni a.Determinanti exteriori: Principalele caract care isi pun amprenta pe continutul inform precum si pe aspectele cantitativdinamice: -Specificitatea sau modalitatea-exprima natura substantial calitativa a stimului ,acesta face ca respectivul obiect sa impresioneze doar un anumit analizator.Pt a produce o perceptie de anumita modalitate trebuie sa existe un stimul specific. -Intensitatea-caract de care depinde gradul de claritate al operatiilor de procesare a informatiei si al perceptului.Intensitatea stimului cea mai favorabila pt o perceptie optima este cea medie. -Durata-caract definitorie a oricarui stimul.O durata minima pt a produce o stimulare senzoriala si o durata maxima dincolo de care actiunea stimului duce la instaarea fenomenelor de saturatie si oboseala. -Frecventa aparitiei-perceptia stimulilor familiari se realizeaza mai rapid decat cea a stimulilor noi.Un stimul cu aparitie frecventa este perceput mai repede decat altul din aceeasi categ dar care apare la intervale mai mari de timp. -Contextul:-caract oricarui camp perceptiv extern.Cu cat un element este mai slab conturat fata de elementele din jur cu atat perceperea lui va fi mai dificila. -trebuintele unui individ modifica felul in care el perepe un anumit stimul -mecanismele perceptive pot apara subiectul mpotriva intruziunii acelor percepte care il pot tulbura -contextele sociale au si ele o influenta asupra constructiei perceptive. -Semnificatia-repr calitatea unui obiect de a corespunde anumitor expectatii motivatii ale subiectului receptor. 2 aspecte:-aspectul obiectiv-potential -aspectul relativ-real =>3 efecte:semnif potentiala concorda cu realitate,este subestimata sau este supraestimata.

b.Determinantii interiori: Pt aprox gradului de complexitate al realizarii perceptiei se iau in considerare urmatoarele variabile:varsta,sexul,tipul de personalitate(cognitiv si tipul deschis/inchis),starile motivationale(motivatia=rol de facilitare di estompare si dirijeaza comportamentul si infl modul de percepere a obiectelor),starile afectiv,starea atentiei,starea memoriei(fara ea ar fi imposibila identificarea si recunoasterea),experienta perceptiv anterioara,starea psihologica,starea structural-functionala a analizatorului,starea de set si de expectatie(setul este starea de pregatire interna in vederea receptarii,interventia lui in perceptii se soldeaza cu o multitudine de efecte :asimilarea pozitiva,asimilarea negativa,transformare; acesta relativizeaza sensul definitiei care se da perceptiei adica de reflectare directa nemijlocita a obiectului-stimul) c.Determinantii relationali: Perceptia este o tranzactie,un fel de interrelatie sau schimb intre organism si mediu,dar in care fiecare parte a situatiei intervine ca participant activ si isi datoreaza existenta tocmai aceste participari active. Piaget considera drept mecanisme perceptive procesele ce intervin in cursul perceptiilor in masura in care este vorba de a relationa centrarile sau produsele lor,atunci cand distantee lor in spatiu sau in timp exclud o interactiune imediata. Legile generale ale perceptiei: Legea integralitatii perceptive: exprima faptul ca perceptia creeaza constiinta unitatii si iintegralitatii obiectului ea operand nu insusiri izolate ale obiectelor ci cu obiecte unitare.Unitatea imaginii perceptive provine din unitatea obiectului. Legea structuralitatii perceptive: arata ca insusirile obiectului numai impreuna organizate si ierarhizate creeaza efecte de perceptie;totodata ea releva faptul ca nu toate insusirie obiectului sunt la fel de importante pt perceperea lui ci cele care dispun de cea mai mare incarcatura emotional,criteriul fiind cel al inform continute. Legea constantei perceptive:mentinerea invariantei impaginii chiar si atunci cand exista variatii ale obiectului perceput;exista 2 teorii pt explicarea acestei legi:-teoria inferentei inconstiente;teoria ecologica Legea semnificatiei-semnaleaza faptul ca se percep mai bine,mai rapid si mai corect obiectele care au o anumita semnificatie decat cele indiferente Legea proiectivitatii imaginii perceptive:precizeaza faptul ca desi imaginea perceptiva se elaboreaza cortical ea este proiectata la nivelul obiectului. Produsul perceptiv: Perceptia se finalizeaza in plan subiectiv printr-o imagine.Imaginea perceptiva se aseamana dar se si deosebeste de cea senzoriala prin faptul ca ea contine informatii despre insusirile concret intuitive.In cazul imaginii perceptive primeaza valorea ei cognitiva si mai putin aspectele cum ar fi intensitatea sau tonalitatea afectiva.Imag perceptiva dureaza n mod normal atat timp cat obiectul se afla in campul perceptiv.Imaginea perceptiva dispune de atributul vizualizarii. Astfel in conditiile in care informatia parvine pe alte canale decat cel vizual se constata tendinta de a transpune informatia intr0o imagine vizuala.Imaginea perceptiva mai are si atributul verbalizarii,cuvantul jucand un rol f important in perceptie.cuvantul esre un integrator verbal dar are si o functie reglatorie.In concluzie perceptia este procesul psihic de integrare a informatiilor senzoriale intr-o imagine cu sens.