Sunteți pe pagina 1din 10

CAUZE CARE NLATURA CARACTERUL CONTRAVENIONAL AL FAPTEI

Caracterul contraventional al unei fapte constituie o nsusire sintetica a faptei ce decurge din ntrunirea trasaturilor esentiale ce caracterizeaza contraventia. Caracterul contraventional al faptei este exclus atunci cnd nu sunt ndeplinite conditiile prevazute de textul actului normativ pentru calificarea faptei respective drept contraventie, lipsindui una din trasaturile esentiale ce o caracterizeaza (vinovatia, prevederea si sanctionarea ca atare ntr-un act normativ, sau pericolul social). Caracterul contraventional este o nsusire sintetica care exprima specificul acestor categorii de fapte ilicite n raport cu alte fapte antisociale. Deci fara acest caracter contraventional o fapta concreta nu poate fi calificata drept contraventie, iar fara contraventie nu poate exista nici raspundere contraventionala. n Codul penal la art. 44-51 sunt prevazute o serie de cauze care nlatura caracterul penal al faptei si implicit raspunderea penala a faptuitorului. si n domeniul contraventiilor se pot ivi situatii cnd o fapta calificata astfel se comite ca atare dar, datorita unor cauze, mprejurari, sit 111j94b uatii sau conditii, ea si pierde caracterul contraventional si nu atrage raspunderea juridica pentru faptuitor, lipsind una din trasaturile esentiale ale acesteia (vinovatia, pericolul social sau prevederea si sanctionarea faptei ntr-un act normativ). Cauzele care, potrivit legii, au efectul de a nlatura caracterul contraventional al unei fapte, constau n anumite stari de fapt, situatii, cazuri, mprejurari sau conditii, a caror existenta, n timpul comiterii faptei, fac ca realizarea eficienta a vreuneia din trasaturile esentiale sa devina imposibila. Aceste cauze apar ca ceva exceptional, ca o deviere de la ceea ce este firesc, ca o realitate ntmplatoare de natura sa modifice aprecierea legii asupra caracterului ilicit al unei fapte. Aceasta explica de ce legea admite ca n prezenta unor astfel de cauze caracterul contraventional al faptei sa fie nlaturat. Cauzele care nlatura caracterul contraventional al faptei, pot fi denumite si cauze care exclud existenta contraventiei. Ele nsa nu trebuie confundate cu cauzele care exclud raspunderea contraventionala, a faptuitorului, caz n care fapta este contraventie, nlaturndu-se doar consecinta ei - raspunderea juridica a faptuitorului. n art. 11 alin.1 din Ordonanta Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor n Romnia se prevad expres o serie de cauze care nlatura caracterul contraventional al faptei: n cazul legitimei aparari, starii de necesitate, constrngerii fizice sau morale, cazul fortuit, iresponsabilitatii, betiei involuntare complete, erorii de fapt, precum si infirmitatii daca are legatura cu fapta savrsita, iar n alineatul urmator se prevede ca, minorul care nu a mplinit 14 ani nu raspunde contraventional. Aceste cauze se constata numai de catre instanta de judecata.

Ord. Guv.nr. 2/2001 nu defineste aceste cauze, ci le preia din Codul penal, recurgnd la definitiile existente n aceasta lege, conform principiului ca orice lege se completeaza cu dispozitiile altei legi. Aceste cauze ce exclud caracterul contraventional al faptei sunt urmatoarele:

1.- Legitima aparare, este o cauza care exclude caracterul contraventional al


faptei datorita lipsei de vinovatie. Se afla n stare de legitima aparare persoana care comite contraventie pentru a nlatura un atac material, direct si imediat ndreptat mpotriva sa, a altuia sau mpotriva unui interes public, atac care pune n pericol grav persoana sau drepturile celui care este atacat, ori interesul public.
Ordinea de drept din tara noastra nu permite nici unei persoane lezate n drepturile sale sa-si faca singura dreptate. Sunt totusi situatii exceptionale n care o persoana este victima unei agresiuni si cnd n fata unui pericol iminent, lipsita de posibilitatea de a apela la interventia autoritatilor nu are alt mijloc de a evita pericolul dect savrsind o contraventie.

De exemplu, fapta unui taximetrist, aflat noaptea n statie, care este atacat de doi infractori, care vor sa-l tlhareasca si sa-i ia autoturismul, de a claxona insistent si a striga cernd ajutor cetatenilor, desi a tulburat linistea locuitorilor din zona fapta lui nu va fi considerata contraventie, fiind comisa n stare de legitima aparare. "Tulburarea fara drept linistii locuitorilor cu orice aparat sau obiect ori prin strigate sau larma este interzisa constituind o contraventie prevazuta de Legea 61/1991". Totusi o asemenea fapta nu poate fi calificata ca atare daca faptuitorul a facut acest lucru, alertnd pe ceilalti, deoarece era atacat de doua persoane pentru a fi tlharit. Strigatele sale, desi au tulburat linistea publica, nu pot fi considerate periculoase pentru societate, ntruct au fost produse n scopul apararii integritatii corporale si a bunurilor persoanei mpotriva unui atac material, imediat si direct, deci o fapta utila. Legitima aparare apare ca o riposta pe care o da o persoana mpotriva unui atac ce pune n pericol grav persoana, drepturile acesteia ori interesul public, riposta determinata de necesitatea valorilor sociale periclitate. Cel care riposteaza mpotriva atacului savrseste o fapta admisa de lege. Aceasta fapta nu este comisa cu vinovatie deoarece faptuitorul nu actioneaza cu vointa libera, ci constrns de necesitatea apararii valorilor sociale puse n pericol prin acel atac. Acesta este si temeiul nlaturarii caracterului contraventional al faptei. Ne dam seama ca nu ar fi uman ca legea sa nu admita posibilitatea apararii si deci exonerarea de raspundere juridica pentru o fapta savrsita n scopul nlaturarii unui pericol direct, imediat si injust. O contraventie este considerata ca fiind savrsita n stare de legitima aparare daca sunt ndeplinite urmatoarele conditii: A. Fapta de aparare sa fie precedata de un atac. Aceasta conditie are n vedere

desfasurarea apararii dupa nceperea atacului cnd acesta devine actual. Simpla presupunere ca se va dezlantui un atac nu da dreptul la o aparare legitima. B. Apararea sa se faca fata de un agresor pentru a nceta atacul si a salva valorile periclitate. C. Apararea sa fie riposta mpotriva unui atac material direct si imediat. D. Apararea sa fie proportionala cu gravitatea atacului. Este de asemenea n legitima aparare si persoana care din cauza tulburarii sau a temerii a depasit limitele unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului si cu mprejurarile n care s-a produs atacul.

2.- Cazul fortuit, este o alta cauza care nlatura caracterul contraventional al
faptei. Este vorba de situatia n care o persoana savrseste o contraventie datorita unei ntmplari sau unei mprejurari ce nu putea fi prevazuta sau nlaturata. Aceasta cauza consta deci, n interventia unui eveniment sau a unei ntmplari imprevizibile care determina producerea rezultatului socialmente periculos. Cazul fortuit se refera la situatia, starea, mprejurarea n care actiunea sau inactiunea unei persoane a produs un rezultat pe care acea persoana nu l-a conceput si nici nu a urmarit ca el sa se produca, rezultat ce se datoreaza unei energii a carei interventie nu putea fi prevazuta. Spre exemplu: constituie contraventie la legea privind circulatia rutiera "nesemnalizarea schimbarii directiei de deplasare a unui autovehicul". Se poate ntmpla nsa, ca totusi, conducatorul auto sa fi semnalizat schimbarea directiei de mers, acest lucru fiind indicat de aprinderea becului de la bord, dar becul de la lampa de semnalizare sa nu se aprinda (s-a ars, nu mai face contact din cauza trepidatiilor, s-a desurubat etc.). Aceasta situatie nu poate fi prevazuta si nici nlaturata de conducatorul auto aflat n miscare. ntlnim aceasta cauza atunci cnd peste o fapta a omului, social utila, se suprapune o ntmplare, o mprejurare imprevizibila care deviaza rezultatul firesc al faptei initiale a persoanei, comitndu-se o contraventie. Sursele mprejurarilor fortuite pot fi si fenomene ale naturii, ori o stare de boala (lesin, epilepsie, atac de cord etc.). Caracterul contraventional al faptei respective este nlaturat tocmai pentru ca faptuitorul a fost n imposibilitatea sa prevada interventia fortei exterioare a acelei mprejurari, care s-a suprapus peste activitatea sa si rezultatul ce a survenit acestei suprapuneri. Deci se presupune ca a lipsit factorul intelectiv. Pe de alta parte, fapta nu poate fi considerata contraventie - daca ntmplarea nu poate fi nlaturata - ceea ce nseamna ca desi exista factorul intelectiv, lipseste cel volitiv. Lipsind unul din acesti

factori ai vinovatiei se nlatura caracterul ilicit al faptei. Pentru existenta cazului fortuit este necesar sa fie ndeplinite urmatoarele conditii: 1 rezultatul actiunii sau inactiunii ilicite a contravenientului sa fie consecinta unei

mprejurari straine de constiinta si vointa acestuia; 2 mprejurarea care a determinat savrsirea contraventiei sa fie de asa natura nct aparitia

ei sa nu poata fi prevazuta; 3 fapta contraventionala comisa ca urmare a unei ntmplari ce nu putea fi prevazuta sa fie

stabilita si sanctionata de un act normativ.

3.- Starea de necesitate, este si ca o cauza ce nlatura caracterul


contraventional al faptei. Se afla n stare de necesitate persoana care comite o contraventie pentru a salva de la un pericol iminent si care nu poate fi nlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia, un bun material important al sau ori al altuia sau un interes public. Savrsirea unei contraventii n aceasta situatie nu va fi pedepsita existnd aceasta cauza care i nlatura caracterul ilicit. Fapta comisa n stare de necesitate nu este considerata contraventie, deoarece nu este savrsita cu vinovatie. Faptuitorul a fost constrns la savrsirea contraventiei de necesitatea apararii mpotriva unui pericol iminent, si care nu putea fi nlaturat altfel, a anumitor valori ocrotite de lege. De exemplu, un conducator auto, depaseste viteza legala n localitate, n timp ce transporta un accidentat grav, pe care l gasise pe strada, la cel mai apropiat spital. Depasirea vitezei legale n localitati constituie contraventie, dar conducatorul auto nu va fi sanctionat deoarece a savrsit fapta pentru a salva viata celui accidentat. Pentru existenta acestei cauze sunt necesare urmatoarele conditii: 1 fapta sa fie comisa ca urmare a survenirii unui pericol neprevazut (boala, defectiune tehnica, cutremur, inundatii, incendii, accidente etc.). Deci este vorba de un pericol provocat de evenimente ce scapa controlului omenesc; pericolul sa fie real si nu imaginar;

3 4 5 6 7

pericolul sa fie iminent (gata sa se produca); acel pericol sa nu poata fi nlaturat astfel dect prin savrsirea unei contraventii; fapta sa fie comisa numai n scopul de a salva valorile aratate; prin contraventia comisa sa nu se produca, n mod constient, urmari mai grave dect daca nu se intervenea.

4.- Constrngerea fizica sau morala


Nu constituie contraventie - fapta comisa din cauza unei constrngeri fizice careia faptuitorul nu i-a putut rezista, sau din cauza unei constrngeri psihice, exercitata, prin amenintarea cu un pericol grav pentru persoana sa ori a altuia si care nu putea fi nlaturata n alt mod dect savrsind acea fapta. De exemplu: depasirea vitezei legale n localitati constituie o contraventie la regulile privind circulatia rutiera. Conducatorul unui taximetru care a luat n cursa un pasager este amenintat de acesta cu un cutit si obligat sa circule cu viteza excesiva. Nu se va retine vinovatia conducatorului auto pentru aceasta fapta, deoarece era lipsit de libertatea de a hotar si actiona. Pentru a fi vorba de constrngere fizica trebuie ndeplinite urmatoarele conditii: 1 2 3 constrngerea fizica la care este supusa persoana sa fie de natura sa nu-i poata rezista; fapta sa fie prevazuta si sanctionata drept contraventie de un act normativ; constrngerea fizica exercitata de o alta persoana sa fie de natura a paraliza libertatea de vointa si actiune a contravenientului.

Constrngerea psihica este o cauza care mpiedica o persoana sa-si dirijeze liber vointa, de a face sau a nu face ceva, fapt ce exclude existenta uneia din trasaturile contraventiei si anume vointa. Pentru existenta constrngerii psihice trebuie ndeplinite urmatoarele conditii: 1 sa se exercite asupra psihicului faptuitorului o actiune de constrngere de catre o alta

persoana printr-o amenintare grava cu un pericol;

2 3

pericolul sa nu poata fi nlaturat n alt mod dect savrsind contraventia; sub imperiul constrngerii morale persoana sa savrseasca o contraventie.

Actiunea de constrngere executata prin amenintare cu un pericol grav creeaza persoanei amenintate un sentiment de temere sub imperiul careia savrseste o fapta ilicita. De pilda nu exista constrngere psihica atunci cnd contravenientul, vnzator ntro unitate de alimentatie publica a "conditionat vnzarea unui produs de cumpararea altui produs greu vandabil" deoarece patronul l-a amenintat cu ncetarea activitatii daca nu face acest lucru. n acest caz vnzatorul putea anunta politia pentru a nlatura pericolul cu care era amenintat.

5.- Eroarea de fapt, este o alta cauza ce nlatura caracterul contraventional al


faptei si prin care se ntelege situatia cnd faptuitorul, n momentul comiterii contraventiei nu cunostea sau cunostea gresit existenta unei stari de fapt, situatii sau mprejurari de care depindea caracterul contraventional al faptei. Daca el ar fi cunoscut n mod real si corect realitatea nu ar fi comis contraventia. Eroarea de fapt este definita n doctrina juridica ca fiind "reprezentarea gresita de catre cel care savrseste o fapta ilicita, a realitatii din momentul savrsirii faptei, reprezentare determinata de necunoasterea sau cunoasterea gresita a unor date ale realitatii". Din punctul de vedere al existentei vinovatiei, ineficienta capacitatii psihice, datorita unei deficiente ocazionale, de moment, produce aceleasi efecte ca si lipsa acestei capacitati, adica exclude vinovatia. Cnd faptuitorul nu a cunoscut sau a cunoscut gresit n momentul efectuarii actiunii sau inactiunii sale, ceva din realitatea obiectiva, ceva ce nu era de natura sa imprime faptei sale un caracter ilicit. Deci n acel moment capacitatea sa psihica nu a actionat eficient. Spre exemplu: constituie contraventie la legea privind circulatia pe drumurile publice, "conducerea unui autoturism pe o strada la nceputul careia este instalat indicatorul accesul interzis tuturor autovehiculele". Conducatorul autoturismului intra pe aceasta strada, savrsind o contraventie, datorita faptului ca indicatorul respectiv era cazut la pamnt si acoperit de zapada. Fapta nu va fi considerata contraventie deoarece conducatorul auto nu a putut observa acel indicator. Eroarea de fapt nu nlatura nsa, raspunderea civila a contravenientului daca prin fapta comisa s-au produs pagube materiale.

De precizat ca eroarea de drept (necunoasterea sau cunoasterea gresita a legii) nu constituie o cauza care sa nlature caracterul contraventional al faptei. Este aplicarea dictonului latin "nemo censetur ignorare legem" nimeni nu poate invoca necunoasterea legii.

6.- Iresponsabilitatea
Este vorba de situatia n care o persoana iresponsabila comite o contraventie. Iresponsabilitatea din cauza unei boli psihice constituie si ea o cauza care nlatura caracterul contraventional al faptei. Este iresponsabila persoana care nu-si poate da seama de actiunile sau inactiunile sale, ori nu si le poate stapni. Pentru ca starea mintala a unei persoane sa determine nlaturarea caracterului contraventional al faptei este necesar sa se constate incapacitatea psihica a sa de catre un organ medical de specialitate. Legiuitorul apara persoanele iresponsabile din punct de vedere psihic deoarece ele nu au reprezentarea faptelor comise si nici a consecintelor acestora. Prin "iresponsabilitate" se ntelege incapacitatea psiho-fizica a unor persoane de a-si da seama de semnificatia sociala a actiunilor sau inactiunilor sale ori de urmarile faptelor lor, sau a-si dirija n mod normal vointa, n raport cu actiunile sau inactiunile lor. Aceste persoane "iresponsabile" nu nteleg pericolul social al unor fapte si nu sunt receptive la amenintarea sanctiunilor contraventionale. Iresponsabilitatea poate fi determinata de diverse cauze de natura medicala (idiotenie, cretinism, debilitate mintala, autism, boli psihice etc.). Ea poate fi permanenta sau temporara.

7.- Infirmitatea
Este o cauza necunoscuta n legislatia penala n sensul ca ea nu exonereaza de raspundere juridica persoana infirma care a comis o infractiune. n dreptul contraventional aceasta cauza opereaza daca este n legatura cu fapta contraventionala comisa, nlaturndu-i caracterul contraventional. Exemplu: trecerea strazii printr-un loc nepermis sau pe culoarea rosie a semaforului de catre un orb.

8.- Betia involuntara completa (accidentala)


Betia involuntara completa (accidentala) este starea n care a ajuns o persoana independent de vointa sa. Spre exemplu, o persoana lucreaza ntr-un mediu cu vapori de alcool si fara sa-si dea seama inhaleaza astfel de vapori si ajunge n stare de betie. Sau persoana este constrnsa fizic sau psihic sa consume bauturi alcoolice, ori consuma substante aparent inofensive fara sa-si dea seama de efectul lor si ajunge n aceasta stare. Betia completa se caracterizeaza prin paralizarea aproape completa a energiei fizice si o ntunecare a facultatilor psihice. n aceasta stare persoana este incapabila sa

nteleaga caracterul actiunii sau inactiunii sale si de a fi stapn pe ea. n vechea reglementare a regimului juridic al contraventiilor, respectiv Legea nr. 32/1968 betia nu era enumerata printre cauzele care nlatura caracterul contraventional al faptei, n nou reglementare Ordonanta Guvernului nr.2/2001 este prevazuta si aceasta cauza. Era si firesc acest lucru deoarece n legea penala aceasta cauza nlatura caracterul penal al infractiunii, fapta cu un pericol social mai mare dect cel al contraventiei. Betia este starea psiho-fizica n care o persoana se afla ca urmare a actiunii exercitata asupra facultatilor sale psihice de substante excitante sau narcotice consumate de aceasta persoana sau introduse n corpul sau de altcineva. Cea mai frecventa forma de betie este cea alcoolica. Starea de betie mbraca mai multe forme: A. betia accidentala, independenta de vointa persoanei; B. betia voluntara, cnd persoana n cauza a consumat n mod voit substante ce iau provocat starea de betie. Indiferent ca este completa sau incompleta, nu nlatura caracterul contraventional al faptei; C. betia completa, cnd persoana nu mai este stapna pe miscarile sale fizice, nu mai are capacitatea de a ntelege si voi; D. betia incompleta, cnd exista o slabire a capacitatilor psihofizice ale persanei; E. F. betia ocazionala, cnd consumul de substante care o provoaca se face ntmplator (la petreceri); betia cronica, cnd se mentine o stare permanenta de intoxicatie cu bauturi alcoolice sau alte substante.

Dupa gradul de intoxicatie cu alcool ori cu alte substante betia poate fi: - Completa, si se caracterizeaza prin paralizarea aproape completa a energiei fizice si o ntunecare a facultatilor psihice. n aceasta stare persoana este incapabila sa nteleaga caracterul actiunii ori inactiunii sale si de a fi stapn pe ea. - Betia incompleta, se caracterizeaza prin aceea ca intoxicatia cu alcool ori alte substante ebriante este n faza incipienta manifestata de regula, prin excitabilitate si impulsivitate. n aceasta state capacitatea persoanei de a-si da seama de actiunile sale este doar slabita. Conditiile starii de betie pentru a constitui o cauza care sa nlature caracterul contraventional al faptei:

A. n momentul comiterii contraventiei faptuitorul sa se fi aflat n stare de betie produsa prin alcool ori alte substante; B. Starea de betie n care se afla contravenientul sa fie accidentala, involuntara, fortuita; C. Starea de betie sa fi fost completa; D. Fapta comisa n stare de betie completa accidentala sa fie prevazuta de lege. Fapta comisa n stare de betie accidentala completa nu este contraventie, fiind savrsita fara vinovatie.

9.- Minoritatea
Ord.Guv.nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor stipuleaza n mod expres n art. 11 alin.2 ca minorul sub 14 ani nu raspunde contraventional. Rezulta ca minoritatea este si ea o cauza care nlatura caracterul ilicit al faptei, deoarece minorul sub 14 ani aflndu-se n procesul natural de dezvoltare organica si psihica exista prezumtia absoluta ca el nu are capacitatea de a ntelege suficient caracterul faptelor sale si nici experienta de viata necesara pentru a cunoaste si ntelege legile si normele de convietuire sociala. n continuare legiuitorul prevede la art. 2 alin.3 din aceasta ordonanta ca minorii care au mplinit 14 ani sunt sanctionat contraventional dar limita minima si maxima a sanctiunii prevazuta n actul normativ ncalcat pentru fapta savrsita se reduc la jumatate . De asemenea legea cadru stabileste la art. 11 alin.4 ca minorul care nu a mplinit vrsta de 16 ani nu poate fi sanctionat cu nchisoare contraventionala sau cu obligarea la prestarea unei activitati n folosul comunitatii. Aceasta diferentiere a raspunderii minorilor este determinata tocmai de stadiul diferit n care se gaseste capacitatea lor psihica de a-si da seama de caracterul periculos al faptelor. Nemplinirea vrstei de 14 ani de catre minorul care a savrsit o contraventie nlatura nu numai caracterul contraventional al faptei, ci si raspunderea juridica a faptuitorului. nlaturarea caracterului contraventional al faptei, n ceea ce priveste pe minor nu exclude raspunderea civila (pentru pagubele produse de acesta prin comiterea contraventiei) a persoanelor care la data comiterii faptei l aveau n supraveghere (parinti, tutori etc.).

Cauzele care nlatura caracterul contraventional al faptei se constata numai de instanta de judecata.