MODULUL: MEDIU SI SANATATE DR. BUTNARIU SIMONA CURSUL 3 IGIENA APEI 1.

PRINCIPALELE RESURSE DE APA Sursele de apa care pot fi folosite in aprovizionarea populatiei globului sunt reprezentate de cele trei faze ale circuitului apei in natura: apele meteorice, apele de suprafata si apele subterane. a. Apa atmosferica - deriva din evaporarea apei marilor, oceanelor, a apei de pe suprafata vegetatiei, a solului si a apei eliminata de vietuitoare. In Romania apa atmosfetica este o sursa neexploatata. Ea se foloseste ca sursa de apa in unele zone din Africa si Asia. b. Apa meteorica - provin din condensarea apelor atmosferice in zonele cu temperaturi mai scazute, si precipitarea lor sub forma de ploaie, ninsoare, grindina, etc. - se folosesc pentru consum in zone limitate - apa meteorica este pura in momentul formarii, fiind de fapt apa distilata, dar se impurifica chiar in momentul condensarii vaporilor in jurul particulelor de fum, praf, etc, iar in momentul caderii sub forma de ploaie antreneaza din atmosfera diverse impuritati (germeni, pulberi) si absoarbe diverse gaze (amoniac, hidrogen sulfurat, oxizi de azot si de sulf, etc). - ajunse pe suprafata solului, ele se impurifica in continuare cu substante organice si anorganice, solubile si insolubile, cu germeni microbieni. Compozitia apelor meteorice depinde de: * perioada de colectare, de * gradul de incarcare al atmosferei cu pulberi, gaze, bacterii, de * metodele de colectare si de * felul amenajarii si exploatarii instalatiilor de colectare a apei. De obicei apele meteorice nu indeplinesc cerintele igienice, motiv pentru care nu sunt indicate pentru utilizare in scop potabil: - debit variabil, adeseori scazut - continut crescut de germeni microbieni - gust fad datorita lipsei sarurilor minerale Indicatii: - spalat, gatit. c. Apa subterana - provine din apa meteorica ajunsa pe sol permeabil, pe care il strabate - in timpul coborarii prin sol apa se debaraseaza de impuritati, de germeni si oua de paraziti, - cu cat stratul de apa este mai profund, cu atat apa este mai pura si gustul este mai placut - corespund din punct de vedere calitativ nevoilor omului, cu rare exceptii dar debitul lor este foarte sczut - servesc la aprovizionarea cu apa a colectivitatilor mici

- in raport cu adancimea la care se gasesc pot fi clasificate in ape freatice si ape de adancime d. Apele de suprafata - provin din precipitatii atmosferice, din topirea zapezilor si din izvoare, care ajung la nivelul unui sol impermeabil - cantitate suficienta, desi variabila in functie de factorii meteorologici - compozitia variaza dupa natura rocilor, terenurilor traversate, dupa anotimp, dupa proprietatile apelor pe care le primesc - sunt utilizate n diferite scopuri - gradul de poluare este crescut, nu pot fi utilizate decat dupa o prealabila tratare si dezinfectie - pot fi: ape curgatoare (rauri, fluvii, paraie, torenti) si ape statatoare( balti, lacuri, mari, oceane) 2. COMPOZITIA NATURALA A APEI - gazele: O2, CO2. O2 se gaseste in cantitate mai mare in apele de suprafata, iar CO2 in apele subterane - substantele minerale: cele mai intalnite - calciu, sodiu, potasiu, magneziu, manganul, fierul; Apele subterane sunt mai bogate in saruri minerale, fata de apele de suprafata la care gradul de mineralizare creste de la munte la ses. - substantele organice: se pot gasi sub forma dizolvata coloidala sau in suspensie. Ele provin din sol, din distrugerea organismelor acvatice si produsii lor de meatbolism. Apele de suprafata contin cantitati mai mari de substante organice, fata de apele subterane la care insa concentratia este mult mai constanta. - organismele acvatice: pot fi vizibile cu ochiul liber sau la ME. In general in apele de suprafata numarul organismelor acvatice este mult mai mare. 3. NECESARUL DE APA a. Apa ca si aerul este indispensabila organismului uman. Apa este constituentul esential al materiei vii, avand rol in desfasurarea tuturor proceselor vitale din organism: - in absorbtie - in transport - eliminarea unor produsi de metabolism din organism - termoreglare - in mentinerea echilibrului acido-bazic - in osmoza - in metabolismul intermediar Rol: constituent de baza al organismului - din cele 70 kg ale unui adult de referinta, apa reprezinta 60- 65% (45-46 kg) din greutatea sa corporala, din care 45% este apa intracelulara si 20% apa extracelulara (15% interstitial si 5% intravascular). Continutul in apa nu este constant in toate etapele vietii, astfel cu cat organismul este mai tanar cu atat cantitatea de apa este mai mare.

Toleranta la deshidratare difera in functie de specie, dar fiintele vii nu pot supravietui fara apa. Omul poate dar nu poate suporta lipsa de apa mai mult de cateva zile (4 zile); daca apa tesuturilor scade cu numai 15%, viata omului inceteaza. Continutul in apa difera de la un tesut la altul si de la un organ la altul . Exista tesuturi bogate in apa: sange (plasma) 90%; tesutul nervos 70-80%; etc si tesuturi sarace in apa: tesutul osos fara maduva 25-30%; tesutul adipos 20%. b. Nevoile de apa ale individului (organismului) Nevoi fiziologice n mod obisnuit apa se gsete in organism ntr-un echilibru stabil, n sensul c aportul de ap si pierderile sunt echivalente. Mentinerea volumului constant de apa in organism se realizeaza prin aportul de apa care este reglat de senzatia de sete crescuta. Scaderea cantitatii de apa din organism provoaca senzatia de sete ; aceasta senzatie apare cand pierderile de apa ating 0,5-1% din greutatea corpului. Ea dispare daca se consuma cantitatea de apa chiar inainte de refacerea cantitatii fiziologice din organism, chiar in momentul cand apa ajunge in stomac fara a fi absorbita datorita unor procese reflexe. Nevoia de apa (APORTUL) pe 24 de ore a unui om adult este de aprox. 2,5 l, din care 1,5 l il constituie apa ca atare, restul fiind acoperit de apa care intr n compozitia alimentelor (variabil de la un aliment la altul) i din apa endogen (200 ml), rezultat din metabolizarea diferitelor trofine (proteine, glucide, lipide, amidon) = combustiile care au loc la nivelul esuturilor. PIERDERILE de apa ale organismului uman, n interval de 24 de ore, este de aproximativ 2,5 l, prin mai multe ci: renala (urina), n medie 1,5 l zilnic, restul prin piele (transpiratie 500ml), plaman ( respiratie 300-400 ml) si tubul digestiv (fecale 150 ml). Mentinerea echilibrului hidric are la baza un mecanism complex neuro-hormonal, in care intervin hipofiza, glandele suprarenale si hipotalamusul. Totusi, chiar in conditii fiziologice pot apare dereglari ale acestui echilibru: * Cand cantitatea de apa primita este mai mare decat cea eliminata ne gasim intrun echilibru hidric pozitiv, * Invers, cand cantitatea eliminata depaseste pe cea ingerata spunem ca ne gasim intr-un echilibru hidric negativ. Nevoi gospodaresti ale populatiei - mentinerea curateniei corporale (in general apa calda sau apa rece) - nevoi gospodaresti sau menajere (apa utilizata pentru spalarea alimentelor, prepararea mancarurilor, spalatul vaselor, intretinerea igienica a locuintei, a hainelor, a incaltamintei, indepartarea dejectelor, etc) Cantitatea totala de apa necesara pentru nevoile gospodaresti variaza intre 20-280 l/24 ore/locuitor. Nevoile de apa ale colectivitatilor Colectivitatile umane utilizeaza mari cantitati de apa in diferite scopuri dintre care cele mai importante sunt: Nevoile urbanistice, in care sunt cuprinse consumurile de apa pentru salubritatea public, pentru institutii, scoli, hoteluri, magazine, etc. Cantitatea de apa necesara pentru nevoile urbanistice este de minim 3-80l/locuitor/zi.

 Nevoile industriale, in care sunt cuprinse consumurile de apa pentru diferite procese industriale, pentru salubritatea ustensilelor, aparatelor, ca apa de racire. Cantitatea de apa depinde de: felul industriei, de procesul tehnologic, de nivelul productiei, de posibilitatile de recirculare si stocare. Nevoi agrozootehnice cuprind apa folosita la hrana animalelor, curatenia acestora, salubrizarea grajdurilor si apa pentru irigatii. Cantitatea depinde de: felul animalelor, numarul lor, varsta acestora, gradul de dotare al fermelor. d. Sursele de poluare a apei Poluarea/impurificarea apei consta in schimbarea calitatilor sale naturale, ca urmare a primirii unor elemente din afara, astfel incat nu mai poate servi in scopurile la care era folosita anterior. Poluarea natural - modificarile se produc fara intervenitia omului Calitatea apelor poate fi modificat de unele procese naturale chimice, fizice i biologice. La baza acestor modificri stau reziduurile organice de origine vegetal i animal, care sunt descompuse prin aciunea bacteriilor prezente n mod normal n ap. Impurificarea natural cea mai frecvent este cunoscut sub denumirea de nflorirea apei i se caracterizeaz prin dezvoltarea excesiv a algelor albastre sau verzi. Impurificarea natural, produs prin diferite modaliti, nu are caracter de durat, ea constituind o alterare pasager a echilibrului biodinamic al diferitelor ecosisteme acvatice. Poluarea artificial Modificarile se datoresc activitatilor umane. Principala cauz a polurii apelor se datorete activitilor domestice i industriale efectuate de om. Sursele de poluare artificial pot fi mprite n dou categorii: surse organizate i surse neorganizate. a) Surse organizate Ele sunt reprezentate de: apele reziduale comunale sau menajere apele reziduale industriale apele reziduale agro-zootehnice sunt eliminate de unitile de cretere a animalelor. b) Surse neorganizate Sunt surse de mai mic importan, au un caracter temporar i difuz, adeseori accidental. Printre cele mai importante sunt: reziduurile solide depozitate de malurile rurilor care antreneaza in apa reziduri animale, gunoaie, rumegus, fertilizanti; apele meteorice care pot deveni foarte nocive in urma contactului cu unele substante din atmosfera (de ex ploile acide), deversari de reziduri solide in apa, etc. e. Autopurificarea apei poluate

Definitie - sursele de ap poluat au capacitatea de a se debarasa de impuritile primite, parial sau pn la puritatea lor anterioar polurii. Autopurificarea apelor de suprafata este intodeauna mai mare decat a celor subterane. Autopurificarea se realizeaza prin procese fizice si fizico-chimice si procese biologice si biochimice. Procesele fizice si fizico-chimice Procesele fizice: Diluia reducerea concentratiei diversilor poluanti este urmarea patrunderii acestora in masa apei. - Sedimentarea - const n depunerea treptat a suspensiilor din ap pe fundul albiei rului. Sedimentarea mbuntete transparena, scade coninutul microbian i n materie organic. Radiaiile solare, i mai ales cele U.V., exercit o aciune bacteriostatic si bactericid, mai ales la suprafaa apei. Temperatura apei influenteaza sedimentarea Procesele fizico-chimice: - Cele mai frecvente sunt: oxidarea, reducerea, precipitarea, adsorbia, absorbia. Ele au loc intre elementele poluante si cele naturale din apa , dar si intre diferitele elemente poluante. Procesele biologice si biochimice Procesele biologice: Concurena microbian sau antagonismul intre flora saprofita (proprie apei) si flora patogena patrunsa in apa prin poluare. - acest mecanism este mai puternic vara, cand metabolismul germenilor este mai ridicat decat iarna, cand acesta scade. Actiunea bacterivora a organismelor acvatice ( distrugerea de ctre organisme acvatice). Aciunea litic a bacteriofagilor - contribuie la reducerea florei patogene din ap, prin fenomenul de liza. Procesele biochimice: - sunt reprezentate de descompunerea materiei organice in substante simple si transformarea lor in substante minerale = biodegradare. - la procese participa o serie de microorganisme (bacterii, fungi, protozoare etc) saprofite. 4. PATOLOGIA INFECTIOASA TRANSMISA PRIN APA Pentru aparitia unei boli hidrice sunt necesare 3 conditii epidemiologice: 1. existenta unei surse de germeni omul bolnav sau purtator, care sa elimine in apa germeni patogeni 2. viabilitatea in apa a germenilor patogeni un timp suficient pentru producerea bolii 3. existenta unei populatii receptive, fata de germenele eliminat in apa consumata. Cu toate progresele facute in purificarea si dezinfectia apei, bolile infectioase constituie principalul risc pentru sanatate legat de poluarea apei de baut.

 Formele de manifestare a patologiei hidrice Bolile infecioase transmise prin ap pot avea mai multe forme de manifestare, n funcie de numrul de mbolnviri, timpul i modul de apariie, agenii cauzatori etc. Se cunosc trei forme principale: epidemia, endemia i forma sporadic. 1. Epidemia este o form frecvent, avnd urmtoarele caracteristici principale: apariia brusca a unui numr mare de mbolnviri ntr-un interval scurt de timp dupa consumul de apa; suprapunerea topografica a zonei din care provin cazurile cu cea a ariei de distributie a apei; sunt afectate toate persoanele receptive, care au consumat ap din sursa contaminat, indiferent de sex, vrst, profesie, nivel economic; aparitia epidemiei in orice anotimp, dar mai frecvent in zona noastra in anotimpul rece incetarea epidemiei, ca urmare a msurilor luate, tot atat de brusc cum a inceput; Caracteristicile secundare (nu sunt obligatorii in orice epidemie, dar daca le gasim intaresc diagnosticul de epidemie hidrica): aparitia inainte de izbucnirea epidemiei a unui numar mare de cazuri de boli digestive, sub forma de: enterite, gastroenterite, boli diareice ami ales la copii si la varstanici, date in general de alti germeni decat cei care produc epidemia. La data izbucnirii epidemiei, agentul etiologic poate lipsi din apa (datorita distrugerii lor de catre conditiile nefavorabile de mediu, in timpul necesar perioadei de incubatie a bolii). Existenta unei defectiuni in sistemul de aprovizionare cu apa - care duc la poluarea apei. Izbucniri prin transmitere de la mare distanta de locul unde s-a desfasurat poluarea. 2. Endemia se manifest prin prezena unui numr mic de mbolnviri, cu apariie neperiodic, dar permanent n aceeai zon geografic obinuit cu nivel de trai, igiena scazut, explozii demografice etc. i unde lipsete supravegherea epidemiologic i de laborator. Frecvent, forma endemic se ntlnete la colectivitile umane care consum ap de suprafa fr tratare prealabil. Zonele endemice pot fi generatoare de epidemii hidrice. 3. Forma sporadic se caracterizeaz prin cazuri izolate, rare, distantate de mbolnvire, care se intalnesc mai ales in anumite boli mai putin caracteristice transmiterii prin apa, dar uneori poate aparea si in cazul bolilor in care apa este recunoscuta ca o cale de transmitere a imbolnavirilor (leptospiroza, bruceloza, tularemia). Ea nu este o form de manifestare a cii hidrice, dar poate exista i n cadrul acesteia. Apare atunci cand actioneaza unii factori favorizanti ( ex: diareea calatorului), precum si cu incidenta estivala a unor antropozoonoze.

Bolile infectioase transmise prin apa se pot imparti in functie de factorii etiologici in: boli bacteriene, virotice, parazitare. BOLI BACTERIENE TRANSMISE PRIN APA Agenii bacterieni transmii pe cale hidric sunt deosebit de numeroi. Teoretic, orice bacterie patogen sau potenial patogen prezent n ap, n anumite circumstane, poate produce mbolnvirea la om. Principalele boli infectioase transmise prin apa: 1. HOLERA Afeciune bacterian digestiva specific omului, este transmis predominant pe cale hidric (90%), dar mai poate apare si prin consumarea fructelor de mare provenite din ape contaminate. In trecut epidemiile, pandemiile de holera au reprezentat adevarate calamitati sociale prin numarul mare de imbolnaviri si mortalitatea ridicata. Astazi - incidena este mai crescuta n teritoriile cu stare igienico-sanitar precar. Agentul etiologic este Vibrio cholerae (vibrionul holeric), care are 139 serotipuri O, din care numai doua sunt responsabile pentru epidemiile hidrice (O1 si O139), care determina scaune apoase extrem de abundente, deshidratare, pierderi electrolitice, etc. Durata de supravieuire a vibrionului holeric rezistenta in mediul extern este slaba in conditii de caldura si lumina. Cel mai mult rezista in apa, pe alimente pana la 5 zile, pe obiecte 1-3 zile. Sensibil la antiseptice si antibiotice (tetraciclina, aminoglicozide, fluoroquinolone, etc). Profilaxie: dezinfectia apei cu clor elimina riscul de producere a holerei. - respectarea regulilor de igiena personala si alimentara - vaccinare (nu a dat rezultate) si chimioprofilaxie 2. FEBRA TIFOIDA Boala infectioasa produsa de bacilul tific (Salmonella typhi) - 30% din cazuri se transmit prin apa. In trecut era considerata ca principala boala infectioasa transmisa prin apa, astazi este aproape eradicata, mai fiind intalnita in tarile subdezvoltate. Rezistenta: in mediul extern, respectiv in apa a bacilului tific este mare, de luni de zile (mai ales la uscaciune si la adapost de caldura si lumina), la 60 gr C moare in 20 de minute, n ghea 2-3 luni. Manifestari: durere abdominala, febra, frisoane, diaree sau constipatie, hemoragie intestinala sau perforatie. Profilaxie: - dezinfectia apei cu clor, controlul riguros al apei, amplasarea corecta a latrinelor in mediul rural. - vaccinare antitifoidica obligatorie. 3. DIZENTERIA

Este afeciunea digestiva hidric cea mai rspndit, att n ara noastr ct i n alte zone geografice. Contaminarea se face direct (prin intermediul materiilor fecale) sau prin intermediul deversrii apelor reziduale menajere n bazinele naturale de ap. Agentul etiologic este reprezentat de bacilii dizenterici (Shigella dizenteriae), cu diversele sale serotipuri. Rezistenta in apa sarata este de 15 zile, in alimente, in special lactate de 150 zile, l auscaciune, caldura, etc. Profilaxie: in mediul rural, introducerea alimentatiei centralizate cu apa - cercetarea bacteriologica periodica a surselor de apa, mai ales in mediul rural - respectarea normelor privind amplasarea latrinelor - clorinarea apei potabile - controlul periodic al personalului din sectoarele cu risc - vaccinarea orala, are eficienta scazuta, scurta si nu previne starea de purtator 4. LEPTOSPIROZELE Este o zoonoz cu focalitate natural, foarte rspndit, ntlnit accidental la om. Rezistenta in apa: rezista la temperaturi joase, la inghet (ani), umezeala, la adapost de soare, de la cteva zile la cateva saptamani. Este distrusa de razele UV, uscaciune, ph acid, caldura. Profilaxie: masuri de protectie a muncii, deratizare, educatie sanitara - vaccinarea animalelor din crescatorii, a cainilor - la om nu exista vaccin. 5. TUBERCULOZA Bacilul Koch, agentul etiologic al tuberculozei. Viabilitatea in apa a bacilului Koch este destul de mare, pana la 100-150 de zile. B.K. rezist mai mult la dozele de clor curent utilizate n dezinfecia apei. Transmiterea directa a tuberculozei la om, pe cale hidric (prin apa) este rar ntlnit. Contaminarea apei cu bacil tuberculos este mai frecventa in sanatorii TBC, apele reziduale ale colectivitatilor, prin contaminarea apei cu sputa bacilara. S-au descris mbolnviri la copii. Transmiterea indirecta prin laptele unor bovine care au consumat apa contaminata cu bacilul Koch sau au pascut pe pasuni irigate cu ape contaminate. Recomandare: fierberea laptelui! 6. BOALA DIAREICA ACUTA Enteritele i enterocolitele sunt cuprinse n marele grup al bolilor diareice i care se transmit frecvent i pe cale hidric. Agenii etiologici ai acestor mbolnviri sunt numeroi au fost izolai n mod regulat din ape cu diferite grade de poluare: Genul Campylobacter produce frecvent tulburri diareice acute la copii i aduli, speciile incriminate fiind Campylobacter jejuni i Campylobacter fetus. Dei infecia se transmite n principal prin alimente, poate fi transmis i pe cale hidric. Boala se manifest sporadic sau epidemic. Rezistenta in mediu extern: rezita o perioada lunga, 12 luni la 4C. Sunt susceptibile la clorinare. Escherichia coli este specia cea mai frecvent izolata din materiile fecale umane si face parte din flora intestinala saprofita a persoanelor sanatoase. Se cunosc 4 tipuri de E. Coli implicate in aparitia bolii diareice: E.coli enterohemoragic, E.coli enterotoxigen, E.coli enteropatogen, E.coli enteroinvaziv.

Timpul de supravieuire n ap este ndelungat: la temperaturi de 8-10C rezist 35 sptmni, la 20-30C peste 40 de sptmni, n ap ce conine humus peste 160 de zile. Profilaxie: clorinarea continua a apei si monitorizarae clorului rezidual. Yersinia enterocolitica determina gastroenterite acute cu diaree. BOLI VIRALE TRANSMISE PRIN APA 1. Poliomielita. - se transmite prin apa si poate da epidemii hidrice. - virusurile poliomielitice au rezistenta mare in mediul inconjurator, in apa supravietuiesc intre 150-180 zile. - sunt sensibili la clor si alti dezinfectanti obisnuiti ai apei. - introducerea vaccinarii antipoliomielitice a redus numarul imbolnavirilor, de aceea OMS considera ca boala poate fi eradicata 2. Hepatita acuta virala A - transmitere hidrica - virusul hepatitei A este raspandit in intreaga lume si este foarte infectios. - este sursa majora de morbiditare asociata cu contaminarea fecala a apei si se transmite pe cale fecal-orala. - incubatia 10-50 zile dependent de doza infectanta - simptome: greata, varsaturi, dureri musculare, icter, etc. - rezistenta in apa a virusului este mare peste 180-200 zile - este foarte rezistent la clor si alti dezinfectanti ai apei, ceea ce creeaza dificultati in prevenirea si combaterea bolii si necesita cresterea dozelor. - profilaxie: vaccinare anti hepatita A, respectarea regulilor de igiena individuala si alimentara. 3. Gastroenteritele virale In etiologia lor se asociaza patru grupe majore: rotavirusurile, adenovirusurile enterice, calcivirusurile si astrovirusurile. Rotavirusurile - tipul A este cel mai important patogen uman. Apar mai frecvent la nou nascuti si copii. - calea de transmitere este fecal orala, dar mai poate fi si respiratorie prin aerosoli. - incubatia 18-48 ore - simptome: febra, diaree, deshidratare, greturi, varsaturi, crampe abdominale. - profilaxie: vaccinare. Adenovirusurile enterice - afecteaza in special copii in primele 6 luni de viata Calcivirusurile. - afecteaza copilul mare, adolescentii si adultii. Astrovirusurile. - produc imbolnaviri la copii sub 5 ani dar si la adult.

4. Conjunctivita de bazin - Este produsa de un adenovirus, transmiterea realizandu-se prin intermediul bazinelor de inot prin prezenta in bazine a unor persoane bolnave. - Este mai frecventa vara - adenovirusul este destul de rezistent in apa, mai putin la clor BOLI PARAZITARE TRANSMISE PRIN APA 1. Amibiaza - este cea mai raspandita parazitoza de natura hidrica. - este data de Entamoeba histolitica - eliminatorul parazitului in mediul extern este omul bolnav dar si unele animale domestice (cainele, porcul) si salbatice (sobolanul). - cu cat temperatura apei este mai rece, cu atat rezistenta parazitului este mai mare. - contaminarea omului se produce prin ingerarea apei poluate, infestate dar si prin alimente, in special fructe si zarzavaturi care se consuma crude, spalate sau irigate cu apa infestata. 2. Lambliaza (giardioza) - este produsa de lamblia sau giardia intestinalis, un protozoar flagelat unicelular - parazitul este eliminat de omul bolnav sau purtator, numai exceptional de animale, sub forma de chist rezistent la factorii de mediu exteriori. - cei mai afectati sunt copii - in apa supravietuiesc cateva luni de zile. - imbolnavirea se produce mai ales prin ingestia apei infestate si mai rar prin alimente. - se manifesta clinic prin sindrom diareic cronic insotit de durereri epigastrice flatulenta si scaderea in greutate. - la adult poate fi asimptomatica. - rezista la clorinare, dar sedimentarea si filtrarea sunt eficiente in retinerea chisturilor. 3. Tricomoniaza - boala este determinata de un flagelat Trichomonas vaginalis. - acesta se transmite cel mai frecvent prin contact sexual interuman dar si prin folosirea aceleasi lenjerii si imbaierea in aceasi apa (bazine de inot) - este foarte putin rezistent in mediul extern unde traieste in apa cateva ore, in apa calda peste 30 grade Celsius rezistenta sa fiind mai mare.

MODULUL: MEDIU SI SANATATE CURSUL 3 IGIENA APEI

10

6. PATOLOGIA NEINFECTIOASA PRODUSA PRIN APA (PATOLOGIA CHIMICA)

In afara bolilor infectioase in care apa are un rol important in transmiterea catre organismul uman, apa mai poate sa produca o serie de afectiuni determinate de compozitia sa chimica (fapt pentru care mai poarta denumirea de patologie chimica de natura hidrica). Exista mai multe categorii de substante chimice care pot actiona direct sau indirect asupra sanatatii populatiei. A. In prima categorie sunt cuprinse in principal elementele minerale din apa. In compozitia apei intra un numar mare de substante minerale care in acelasi timp se gasesc prezente si in organele si tesuturile organismului uman. Carenta sau excesul acestor elemente minerale se rasfrange tot atat de puternic asupra organismului putand conduce la carenta sau excesul respectivului element mineral in organismul uman. Cele mai frecvente afectiuni in care elementele minerale din apa pot interveni cu o pondere crescuta: 1. GUSA ENDEMICA sau DISTROFIA ENDEMICA TIREOPATA - importanta datorita numarului mare al cazurilor si datorita complicatiilor mai ales nervoase si endocrine pe care le poate avea

11

 ROLURILE IODULUI Iodul este un element indispensabil organismului uman, intrand in compozitia normala a tesuturilor si organelor. Iodul se gaseste in cantitati relativ constante in apa marilor si a oceanelor, dar distributia sa in sol si in apa dulce este variabila. Cea mai mare parte provine din ceea ce mancam si ce bem - continutul iodului in plante si animale este determinat de mediul in care se gasesc. Plantele crescute pe soluri sarace in iod, pot fi deficitare, la fel si carnea sau alte produse ale animalelor hranite cu aceste plante. - In fructe, vegetale, cereale, carne continutul de iod este in medie de 20-50 g/kg, dar poate ajunge pana la 100 (soia, fasole, pastai, nuci, morcovi, arahide, gulii, varza, conopida, etc) - Alimentele marine (bibanul, crustacee, fructele de mare, hering, pastrav) sunt o sursa buna, deoarece apa marilor si oceanelor este bogata in iod. - Glanda mamara concentreaza iodul, produsele lactate fiind surse bune de iod. - Unii coloranti alimentari (eritrozina) - Unele dezinfectante tegumentare pe baza de iod - Substantele de contrast si unele medicamente (Amiodarona). Deficientele se apar: in zone muntoase inalte, in zone cu inundatii frecvente si in alte zone carentate (Africa Centrala, Asia Centrala, mare parte din Europa). In Romania peste jumatate din sursele de apa sunt deficitare in iod (sub 5g/l). 30 de judete fiind declarate endemice" pentru deficitul de iod moderat (IDD moderat) clinic manifest: Alba, Arges, Bacu, BistritaNsud, Buzu, Brasov, Botosani, Cluj-Napoca, Dmbovita, Gorj, Harghita, Hunedoara, lasi, Maramures, Mehedinti, Neamt, Prahova, Satu-Mare, Slaj, Sibiu, Suceava, Vaslui, Vlcea, Vrancea, Caras-Severin, Covasna, Mures, Dolj, Olt, Bucuresti. Cantitatea totala de iod din corpul uman se apreciaza la cca 25 mg, din care, cea mai mare parte 15 mg se concentreaza in glanda tiroida unde participa la formarea hormonilor tiroidieni (T3 sau triiodotironina si T4 sau tiroxina), restul situandu-se in splina, ficat, rinichi, plamani, muschi, creier, piele si oase. 1% se afla in sange. Se elimina prin urina. APORTUL DE IOD Nevoile exogene de iod pentru organism sunt de cca 150 g/zi la adult. Cantitatea necesara pentru prevenirea gusii este de cca 1g/kg/zi, ceea ce inseamna cam 50-75 g pentru majoritatea adultilor.
12

Iodul este esential pentru producerea hormonilor tiroidieni si este necesar pentru functia tiroidiana normala. Hormonii tiroidieni sunt necesari pentru cresterea si dezvoltarea normala, dezvoltarea creierului. LIPSA/CARENTA DE IOD Deficitul de iod se manifesta atunci cand aportul zilnic de iod este sub 20g. - organismul reactioneaza printr-o sinteza insuficienta de hormoni tiroidieni si apoi prin stimulare hipofizara a tiroidei si se ajunge la hiperplazia glandei si aparitia gusii. Cand marirea in volum a glandei tiroide apare la peste 10-15% din populatia unei zone, gusa endemica. (concentratiei I2 din apa < 5 g/dm ). - deficitul de iod la mama determina avort sau alte complicatii ale sarcinii si infertilitate. - deficitul de iod la fat determina retard mental permanent, cretinism, greutate mica la nastere sau supravietuire redusa. Mai pot aparea surdomutitate, nanism, anomalii neuro-musculare. - hipertrofia glandei tiroide - hipotiroidism - cancer tiroidian Carenta absoluta de iod = atunci cand iodul se gaseste in factorii de mediu in cantitati insuficiente. Carenta relativa de iod = atunci cand factorii de mediu contin cantitati corespunzatoare de iod, dar acesta devine insuficient pentru organism Carenta relativa de iod se poate datora fie: - unor nevoi fiziologice crescute ale organismului - la anumite persoane ca femeile gravide sau care alapteaza si la tineri in perioada de adolescenta - unor factori exogeni asociati care perturba metabolizarea si biodisponibilitatea iodului, cum ar fi: Duritatea crescuta a apei Prezenta sarurilor de calciu in exces Fluorul in exces Manganul in exces Factorii alimentari:

13

 unele alimente care contin substante gusogene naturale (tiocianati), care inhiba sau blocheaza patrunderea I in celula tiroidiana. excesul de lipide are efect antitiroidian, Unele medicamente, ca tiouracilul si sulfonamidele. PROFILAXIA GUSEI ENDEMICE administrarea de iod cu ajutorul sarii iodate In Romania sarea se iodeaza - HG nr. 568/2002,
republicata 2009, privind iodarea universala a sarii destinate consumului uman, hranei animalelor si utilizarii in industria alimentara.

tablete de iodura de potasiu (Jodid, Jodthyrax, Kaliumiodid, ect) in momentele de nevoie crescuta a organismului (la pubertate, femei gravide si care alapteaza). Uleiul vegetal iodat, per os sau injectabil in tarile cu carente accentuate de iod. Preparatul LIPIODOL a fost folosit initial ca si substanta de contrast. O singura administrare orala asigura cantitatea de iod necesara pentru un an, iar daca se administreaza in injectii i.m asigura nevoile organismului pentru 3 ani si gusa regreseaza in 3 luni de la injectie. iodarea apei potabile iodarea pinii iodarea hranei animalelor domestice. EXCESUL DE IOD Toleranta la iod variaza de la individ la individ. Majoritatea oamenilor tolereaza cantitati destul de mari de iod (cel putin 1 mg fara efecte adverse). Excesul de iod poate sa inhibe abilitatea tiroidei de a sintetiza hormoni si sa determine gusa sau mixedem. La doze mari de iod poate sa apara un gust metalic, salivatie exagerata, iritatie gastrica, leziuni acneiforme pe piele. CUM PUTEM APRECIA DACA PRIMIM SUFICIENT IOD? Se poate face doar o apreciere grosiera:. * Masurarea concentratiei de iod din urina 90% din iodul ingerat se elimina prin urina.

14

* Concentratia serica a TSH (tireotropina) folosita pentru evaluarea functiei tiroidiene. Concentratiile mari de TSH denota cantitati mici de hormoni tiroidieni, deci o functie inadecvata a tiroidei. * Volumul glandei tiroide indicator al gravitatii carentei de iod. 2. CARIA DENTARA

Caria dentara reprezinta afectiunea cu cea mai larga raspandire, care se intalneste la toate varstele si la ambele sexe. Este produsa de SCADEREA CONCENTRATIEI DE FLUOR IN APA sub 0,5 mg/l; caria devine grava la scaderea fluorului sub 0,3 mg/l apa. Cu cat concentratia fluorului din apa este mai scazuta, cu atat frecventa persoanelor cu carii dentare e mai mare, numarul cariilor este mai mare si varsta la care apare caria este mai mica. SURSE FLUOR se gaseste in apa, sol, alimente. - apa usor asimilabil de catre organism si se absoarbe in proportie de 97%. Apele de suprafata sunt cele mai sarace in fluor. - alimente se absoarbe in proportie de 80%. - toate tesuturile si organele: oasele si dintii, unde continutul creste cu varsta, sunt cele mai bogate in F; in compozitia chimica a parului, testiculelor, creierului, ficatului, in glanda tiroida, tegument si sperma; lichidele extracelulare; sange; - Ceaiul (mai ales chinezesc), mai ales in stare uscata - Sucuri de fructe, bauturile carbogazoase, preparatele pentru sugari si unele cereale Fluorul se excreta rapid prin urina si cantitati mici se elimina prin laptele matern, transpiratie si saliva.

15

In etiopatogenia cariei dentare au fost incriminati si alti factori: alimentatia defectuoasa, mai ales in saruri de calciu si fosfor si in vitamine, consumul exagerat de dulciuri, masticatia defectuoasa, lipsa de igiena a cavitatii bucale, absenta radiatiilor ultraviolete, diverse traume psihice. Consecintele cariei dentare sunt multiple: complicatii locale, (ce merg pana la edentatie) complicatii la distanta (articulare, renale), complicatii asupra sferei psihice si sociale. EFECTE FLUOR CARIOPREVENTIV, confera o rezistenta crescuta smaltului la agresiunile externe. BACTERICID, distrugand bacteriile acidofile care iau nastere in cavitatea bucala ca urmare a fermentatiei resturilor alimentare si a zaharurilor care ataca smaltul dintilor. ANTIENZIMATIC oprind desfasurarea proceselor cariogene de la nivelul smaltului. favorizeaza eruptia dentara reduce frecventa anomaliilor dentare influenteaza favorabil culoarea si aspectul dintilor creste rezistenta paradontiului la infectii neutralizeaza efectul methemoglobinizant al nitratilor. PROFILAXIA CARIEI DENTARE - badijonarea gingiilor cu fluorura de sodiu glicerinata - pasta de dinti fluorizata, a apelor de gura, a gelurilor - tablete de fuorura de sodiu (Flour Vigantoleten) copiilor in perioada de dezvoltare a dentitiei definitive. - fuorizarea laptelui, a painii, a sarii de bucatarie, a bauturilor alcoolice - fluorizarea apei de baut cu fluorura de sodiu cea mai eficienta - alimentatie complexa, cu un continut optim de proteine, lipide, saruri minerale, vitamine 3. EXCESUL DE FLUOR = FLUOROZA ENDEMICA - afectiune mai rar intalnita, determinata de concentratii crescute de fluor in apa de baut - pentru ca o apa sa fie considerata ca avand valori optime de fluor, trebuie sa contina concentratii maxime de pana la 1,2 mg F/dm apa
16

 Primele manifestari apar la concentratii de fluor de peste 1,5-2 mg/dm de apa si se localizeaza la nivelul dintilor sub denumirea de FLUOROZA DENTARA. - maladia consta in aparitia unor pete (galben-aurii pana la pete maron inchis) pe suprafata smaltului dentar, cresterea friabilitatii dintilor care capata aspect de dinti mancati de molii sau dinti de fierastrau. - leziunile sunt ireversibile, progresive - mai ales la copiii intre 5 si 14 ani, in perioada de mineralizare si dezvoltare a dentitiei permanente - apare la populatia care consuma cel putin 2-2,5 ani apa cu concentratii ridicate de fluor La concentratii mai mari de fluor, peste 5 mg/dm apa fluorul actioneaza asupra scheletului, producand o crestere importanta a opacitatii fata de razele X (radiologic), fara a fi insotita si de alte simptome = OSTEOSCLEROZA SAU OSTEOFLUOROZA ASIMPTOMATICA. - modificari osoase la nivelul vertebrelor sacrate, oaselor lungi, a oaselor bazinului - face osul fragil. La concentratii si mai mari peste 20 mg/dm apa se produc deformari anchilozante, cu cresterea cantitatii de fluor in dauna calciului = OSTEOFLUOROZA ANCHILOZANTA - modificari osoase: osteoscleroza, osteoporoza, calcificari ligamentare, osteofite, exostoze la nivelul oaselor lungi - simptome subiective: dureri cu caracter reumatoid, mai ales la nivelul coloanei vertebrale si al articulatiilor mari - simptome obiective: degete hipocratice, anchiloze articulare, deformari de coloana, luxatii si fracturi spontane. PROFILAXIE - reducerea concentratiei de fluor din apa diluarea apei - defluorizarea apei cu ajutorul rasinilor sintetice schimbatoare de ioni. 4. BOLILE CARDIOVASCULARE Bolile cardiovasculare reprezinta afectiunile cele mai raspandite la ora actuala in intreaga lume, dar in special in tarile avansate unde dau cel mai ridicat procent de mortalitate. Etiologia bolilor cardiovasculare este multifactoriala, cuprinzand un numar mare de factori de la cei genetici,

17

alimentari, matabolici, sedentarism, obezitate, alcoolism, fumat pana la stresul psiho-social. - apa lipsita /carentata de saruri de Ca si Mg cresterea mortalitatii cardiovasculare, modificari ale electrocardiogramei, aparitia de aritmii - cresterea cantitatii de cadmiu in apa contribuie la cresterea tensiunii arteriale; influenteaza metabolismul colesterolului cu depunerea lui pe vase si favorizarea aterosclerozei. - zincul in cantitate redusa reduce hipertensiunea arteriala - cupru () favorizeaza producerea aterteriosclerozei - cromul, actioneaza asupra colesterolului si reduce nivelul acestuia (conduce la eliminarea colesterolului); lipsa de crom din apa sau alimente poate produce ateroscleroza. - sodiul, in cazul unui aport crescut determina cresterea tensiunii arteriale (experiente doar la animale), etc. B. In a 2 a categorie sunt cuprinse substantele chimice toxice din apa Substanta toxica = orice substanta in anumite conditii sau peste anumite concentratii, acest lucru fiind valabil chiar si pentru substantele care in mod obisnuit sunt necesare organismului. - ele sunt aproape exclusiv legate de producerea de intoxicatii Factorii de care depinde actiunea toxica a substantelor chimice din apa sunt: Concentratia substantei Solubilitatea substantei Stabilitatea substantei in apa Prezenta in apa a mai multor substante toxice = potentare Prezenta acelorasi substante in alt factor de mediu Rezistenta scazuta a organismului 1. NITRATII a. Intoxicatia acuta cu nitrai este cunoscuta si sub numele de methemoglobinemia infantila cianotica sau cianoz infantil sau boala albastra a nou-nascutului apare in urma consumului de apa cu nitrati in concentratii crescute sau a consumului de alimente vegetale cultivate pe terenuri fertilizate.

18

Ea apare aproape exclusiv in mediul rural. Cea mai mare inciden a bolii este la copii, cu deosebire la grupa de vrst 0-1 an care sunt alimentai artificial, cu lapte praf preparat cu apa de fantana bogata in nitrati. Aceast grup de vrst este preponderant afectat datorit unor factori specifici: aciditatea sucului gastric hemoglobina sugarului mai posed caracteristicile hemoglobinei fetale, mult mai labila, mai usor de oxidat la metHb nevoia de ap mai mare comparativ cu adultul (raportat la greutatea corporal, de aproximativ 12 ori), unele defecte enzimatice (deficit de glucozo-6fosfatdehidrogenaza). Principala simptomatologie produsa este reprezentata de: - tulburari cardio-vasculare cu tahicardie si cianoza, HTA, - tulburari respiratorii : tahipnee, dispnee, senzatie de sufocare - tulburari digestive (diaree sau constipatie, colici; greata) - tulburari nervoase, cu producerea de agitatie, ameteli, contractii musculare si convulsii. S-a constatat insa ca nitratii ca atare nu sunt toxici (de ex: nitratii si nitritii se folosesc pentru mentinerea culorii si pentru conservarea preparatelor de carne, au efect bacteriostatic, prelungesc durata de pastrare, determina un gust palcut al produselor), decat in anumite conditii: - sufera un proces de reducere enzimatica si bacteriana in tractul buco-gastro-intestinal si sunt transformati in nitriti, care patrunsi in sange se combina cu hemoglobina si formeaza methemoglobina, producand astfel un deficit de oxigen. Tratamentul intoxicatiei acute const, n principal, n ntreruperea alimentrii cu ap poluat cu nitrai- nitrii; in cazuri grave administrarea de O2 100%, administrarea i.v de vitamina C si albastru de metilen. b. Intoxicatia cronica cu nitrati Aportul continuu de nitrai prin ap produce intoxicaia cronic a organismului copilului. Poate aparea la copii care au trecut prin intoxicatia acuta dar si la copiii care aparent sunt sanatosi si la adulti. Analizele arata la acesti copii arata prezenta anemiei si a methemoglobinei, care este prezent permanent in proportie de 5-10% (fr a produce simptome clinice evidente). Simptomatologie -scderea rezistenei organismului i deficit n procesul de dezvoltarea fizic (staturo-ponderal) si intelectual. c. Alte efecte ale nitratilor

19

Unii autori acorda nitratilor din apa un rol imoptant in favorizarea neoplaziilor. Profilaxia intoxicatiei cu nitrati: - in cazul instalatiilor centrale de aprovizionare cu apa se poate propune folosirea schimbatorilor de ioni pentru eliminarea excesului de nitrati din apa - alimentarea nou nascutului in primele 3 luni pe cale naturala, evitandu-se folosirea apei care sa poata avea nitrati si a prafului de lapte care insuficient sterilizat sa contina o flora reducatoare - prevenirea infectiilor digestive si respiratorii la sugar - reducerea poluarii apei cu nitrati ca atare si mai ales cu fertilizanti folositi in exces in agricultura - in mediul rural se recomanda cunoasterea continutului in nitrati a tuturor surselor de apa si a zonelor cu sol bogat in azot - respectarea concentratiilor maxime admise de nitrati prin lege - instruirea personalului medical in vederea recunoasterii bolii. 2. PLUMBUL SURSE PB: provenienta plumbului in apa poate fi datorata poluarii apei cu reziduri industriale care contin Pb sau patrunderii in apa a Pb din conducte. Pb patrunde in organism pe cale respiratorie, prin mucoasa nazala si pe cale digestiva, el absorbindu-se la nivelul mucoasei stomacului si intestinului, ajunge in sange, apoi in oase, de unde o parte este eliminat prin urina iar restul prin materii fecale. Pb absorbit trece prin ficat unde sufera un fenomen de detoxifiere, motiv pt care nu se descriu fenomene de intoxicatie acuta cu Pb pe calea apei, decat in cazuri rare. In schimb pot aparea intoxicatii cronice sau tulburari importante in organism ca urmare a consumului timp indelungat a unei ape incarcate cu Pb (poluant cumulativ). Simptome intoxicatie cronica: oboseala accentuata, cefalee, ameteli iritabilitate paloare anorexie greata, varsaturi, scadere in greutate gust metalic in gura
20

 tremuraturi diaree sau mai frecvent constipatie dureri articulare si musculare anemie saturnina insomnie tulburari de memorie, de atentie Pot aparea chiar tulburari cardiovasculare (HTA, accelerarea aterosclerozei, cresterea riscului cardiovascular), manifestari renale (insuficienta renala cronica, nefrita interstitiala, HTA de cauza renala), avort spontan, malformatii, cancer, sterilitate la barbati si retard mintal la copii. Ajuta la punerea diagnosticului: - punerea in evidenta a Pb in apa - cresterea cantitatii de Pb in sange (> 40 g/100 ml) si in urina (> 80 g/dm). - dozarea Pb depozitat in oase. PESTICIDELE
Sub denumirea de substane pesticide sunt grupate o serie de substane chimice cu efect de distrugere n mas a duntorilor (insecte, fungi, roztoare, plante neproductive etc.). Prin tratarea chimic a terenurilor agricole, o parte din substanele pesticide sunt fixate de sol, de unde sunt ncorporate n plante sau rmn n cantiti reziduale pe suprafaa lor, iar o alt parte este antrenat de apa de precipitaii n straturile de ap subteran sau n bazinele naturale de suprafa. Pesticidele sunt substane cu toxicitate variabil (mai mare pentru grupa organo-fosforate i mai redus la organo-clorurate), n general rezistente la atacul chimic i biologic, cu persisten mare n mediul ambiant (greu biodegradabile). Aceti compui pot provoca episoade de poluare intens, localizate sau temporare, situaii mai frecvent ntlnite accidental. Marea lor majoritate ns antreneaz o poluare redus, dar durabil n timp i extins n spaiu, considerat a fi .ubicvitar.. Pesticidele sunt substane care exercit numeroase aciuni i asupra organismelor umane sau animale. Efectele pot fi acute sau cronice. Efectele acute se produc n condiii accidentale, n episoade temporare de poluare intens, i sunt determinate, cu precdere, de grupul organo- fosforatelor. Manifestrile intoxicaiei acute constau din cefalee, vrsturi, crampe abdominale, transpiraii, salivaie,

21

lcrimare, iar n formele severe i contracii musculare, abolirea reflexelor, dificulti n respiraie, lipotimie i deces. Efectele cronice sunt mai frecvente dup expuneri la substane pesticide organo.clorurate. Acestea sunt liposolubile i, n concentraii orict de mici, se acumuleaz n depozitele de grsime ale organismelor. Efectele cornice produse de pesticide (cu referire special la organo.clorurate) pot fi: hepatotoxice, cu alterarea funciei ficatului pn la producerea hepatitei cronice; neurotoxice, de la simple modificri funcionale ale EEG pn la encefalopatii; gonadotoxice, manifestate la femei prin reducerea numrului de sarcini, avort cancerigene.

spontan, perturbarea ciclului menstrual, iar la brbai prin sterilitate;

CONDIII DE POTABILITATE A APEI Apa potabil este apa consumat cu plcere i care nu exercit efecte nocive asupra populaiei. A. Condiii organoleptice Aceste caracteristici pot fi determinate exclusiv cu ajutorul organelor de sim. Sunt determinri care au caracter subiectiv. a. Gustul este rezultatul prezenei n ap a elementelor minerale i a gazelor dizolvate, cu deosebire a oxigenului, care confer prospeime apei. n lipsa lor, apa este fad, neplcut, i nu satisface senzaia de sete. Excesul de: CO2 produce gust acrior, neptor; srurile minerale n exces modific gustul sub diferite aspecte: excesul de Fe produce gust metalic, Ca gust slciu, Mg gust amar, clorurile gust srat. Prezenta urinii da un gust usor sarat; fecale dulceag-neplacut. b. Mirosul Apa potabil nu trebuie s prezinte miros sesizabil de consumator. Mirosurile particulare sunt date de substane naturale sau poluante in exces. materiile organice n descompunere, prin degajare de SH2 i NH3 produc mirosuri neplcute substanele chimice poluante, cum sunt pesticidele, detergenii, produsele petroliere, fenoli, confer apei mirosuri caracteristice, de asemenea neplcute.

22

 multiplicarea n exces a organismelor vegetale sau animale imprim apei miros de iarb, mucegai, pmnt, pete etc. B. Condiii fizice Obinuit, ele se determin cu anumite aparate, avnd caracter de obiectiv. Ele servesc ca si indicatori de poluare. a. Temperatura are valori i constan n funcie de sursa de ap. Sursele subterane au temperatura apei cu att mai constant cu ct se gsesc la adncime mai mare. Modificarea t reflect ptrunderea altor surse de ap cu transfer, totodat, de poluani. Aceasta i confer calitatea de indicator igienico-sanitar pentru apele de profunzime. Sursele de suprafa au temperaturi variabile, n funcie de valorile mediului ambiant. Pentru a avea gust plcut i a satisface senzaia de sete, temperatura apei trebuie s fie cuprins ntre 7-15C. b. Culoarea Apa potabil trebuie s fie incolor. Culoarea este dat de substanele dizolvate n ap, organice sau anorganice. Exemple: algele cromatofore confer apei culoarea verde, srurile de Fe - roie, srurile de Cu - verzuie, Zn produce aspect lactescent etc. Apariia culorii n ap limiteaz consumul de ctre populaie, din punct de vedere organoleptic, iar unele substane chimice au i potenial toxic. ndeplinete rol de indicator igienico-sanitar de poluare. c. Turbiditatea este indicator de poluare a apei - apa potabila nu trebuie sa fie tulbure Prezena particulelor n suspensie limiteaz consumul de ctre populaie. d. pH-ul este indicator al aciditatii apei, fiind determinat de concentraia ionilor de H din ap. Modificri pot surveni prin ptrunderea poluanilor. pH-ul apei, trebuie sa fie neutru, n limitele 6,5-8,5, pentru a asigura un gust plcut. Apa acida, are efecte nocive asupra mucoasei gastrice, apa alcalina irita ochii, pielea, mucoasele. C. Condiii chimice Substanele chimice din ap pot fi compui naturali ai apei sau provin prin poluare industriala sau agricola. a. Substantele cu actiune nociva - provin cel mai frecvent prin poluare - au o limita maxima admisa foarte exacta b. Substante indezirabile
23

- nu au efecte nocive - prezenta lor modifica caracterele organoleptice ale apei - au origine naturala in apa c. Substantele indicatoare ale poluarii - acele substante care nu au efecte nocive toxice asupra organismului si care nici nu limiteaza folosinta apei D. Condiii bacteriologice Apa potabil, din punct de vedere bacteriologic, este apa n care bacteriile patogene sunt total absente. Prezena bacteriilor patogene n ap poate fi pus n eviden prin: a. Numarul total de germeni aerobi mezofili (bacteriile care se dezvolt la 37C) b. Bacteriile coliforme sunt indicatori sanitari ai polurii de natur fecal, situaie n care posibilitatea prezenei bacteriilor patogene n ap este mare. Ex: Enterococii E. Condiii biologice Pentru a fi potabila apa trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: - organismele vizibile cu ochiul liber sa fie absente - organismele caracteristice apelor poluate (protozoarele, ciliatele, flagelatele, viermii) sa fie absente - organismele daunatoare sanatatii, ca oua si larve de paraziti sa fie absente - organismele care prin inmultire in masa modifica caracterele organoleptice ale apei sa fie absente - organismele animale microscopice sa nu depaseasca 20/dm apa - absenta resturilor fecaloide sau industriale.

24