Sunteți pe pagina 1din 8

Fisa de lectura

Titlul : Singur Autor : Calistrat Hogas Editura : Herra Anul aparitiei : 1914 Date despre autor : Nascut : 09.04.0848 la Tecuci De : 28.08.1917 la Roman Calistrat Hogas a fost un om indragostit de frumusetile tarii noastre , pe care le cuprinde cu talent si caldura sufleteasca in volumele Pe drumuri de munte in Muntii Neamtului . Alte opere : Cucoana Marieta Gen literar : Epic Specie literara : Povestire Opera este structurata in : Capitole Opera este scrisa in : Proza Locul desfasurarii actiunii : Muntii Neamtului Naratorul : narator-personaj Personaje : Calatorul este un personaj principal , pozitiv si real. Momentele subiectului : - Expozitiunea : Arsita - Intriga : Linistea - Desfasurarea actiunii : Furtuna - Climax : Inseninarea - Deznodamantul : Renasterea Moduri de expunere : Descriere si dialog Titlul operei : Titlul operei ne arata cum ca acest calator infrunta singur capriciile naturii. Figuri de stil : Epitete : tunet razlet - epopee mareata si crancena - valuri stravezii - lumina topita

Metafore : potopul greu al apelor ceresti glasuri de trasnet sclipire de lumina franta ale fulgerelor inalte trepte de haos cutremurul papaditor al spinaii Exista si metafore alaturi de personificari : soarele se inaltase pe ceruri , in varful degetelor soarele isi acoperise fata cu un zabranic de aburi rosietici arsita musca cu dinti de foc Personificari : soarele se uita furis codrii adormiti stihiile pareau ca planuiesc ceva Viforul suiera , gemea si urla puterile adancului se trezisera

Cromatica textului : - albastru sters - discul sau alb - sageata neagra - aburi rosietii - gramezi vinete - flori galbene albastre si rosii Ceea ce impresioneaza este felul in care scriitorul surprinde cu multa maiestrie imaginea naturii vazuta in timpul arsitei , in furtuna , dar si in feerica renastere de dupa aceasta mult asteptata si binecuvantata ploaie .

Rezumat
Parintele Ghermanuta umplu desagii calatorului cu mancare si acesta pleca mai departe . Se lasa pe seama Pisicutei, cal de rasa araba care stia sa aleaga singur drumul cel bun. In scurta vreme se trezi in inima codrilor , singur , departe de grijile vietii de toate zilele . Deodata, in cararea ce urca aparu o stanca uriasa, care nu lasa calatorii sa treaca mai departe , caci in stanga si in dreapta ei erau doua prapastii. Autorul se opri , o lasa pe Pisicuta sa pasca si isi puse si el sa manance . La baza, stanca avea o mare scobitura , numai buna de adapost. Dupa ce manca si privi imprejurimile , isi baricada adapostul cu trunchiuri taiate din padure, aduse lemne pentru foc si o vari inauntru pe Pisicuta. A doua zi , dis de dimineata , soarele ardea cu putere, prevestind ceea ce ii spusese si parintele Ghermanuta , ca se va schimba vremea si va veni furtuna, se duse si mai aduse lemne de foc, apoi stranse o provizie buna de ciuperci. Sosi amiaza, cu o arsita inflacarata care amutise greierii si potolise veveritele. O aduse si Pisicuta in adaport , scapand-o de o musca mare ce o ataca inversunata . Deodata cerul se acoperi de nori negri , o pala de vant sufla cu putere si se auzi un tunet in departare . Incepu furtuna , iar puhoaiele de apa facura ceea ce vantul nu reusise. Trecura de intariturile de la intrarea in adapost si luara cu ele ducand in prapastii ciupercile adunate de calator. Incet-incet, tunetele se rarira si se indeparta, se mai auzeau doar torentele ce mai curgeau la vale. Calatorul facu focul si se culca . Dimineata totul era proaspat si stralucitor . A fost o zi minunat de frumoasa , dar a doua zi trebuira sa plece, caci se ispravisera proviziile. Gasira un loc pe unde sa treaca mai departe, dincolo de stanca . Pe cand il incercau parerile de rau dupa locul parasit , calatorul auzi latratul unor caini. Doi zavozi aparura si sarira la ei. Calatorul se apara cu un par, dar cea tare fu Pisicuta. Se misca precum soparla, folosea cele patru copite si dinti si pana la urma apuca unul din caini in dinti , il scutura, apoi il azvarli cat colo. Ciobanul, care aparu in cele din urma, ramase uimit de asemenea iapa amarnica.

Ciobanul ii conduse la stana. Aici tocmai se pregatea mancarea. Pana fu gata, calatorul se invoi cu ciobanul cel batran sa-I dea doi baieti sa il conduca a doua zi pana la apa Tazlaului. Omul spuse ca n-o sa poata sa-l treaca , fiindca vin apele mari, dar calatorul avea incredere ca Pisicuta va reusi .

Fisa de lectura Titlul operei literare : Popa Tanda Autorul : Ioan Slavici Opera face parte din volumul : Moara cu noroc si alte nuvele Editura : Coresi Anul : 1998 Date despre autor : Scriitor roman, nascut pe 18 Ianuarie 1848 si decedau pe data de 17 August 1925. Alte opere : Moara cu noroc , Mara Genul literar : Genul Epic Specia literara : Nuvela Opera este structurata in : Parti Opera este scrisa in : Proza Locul desfasurarii actiunii : satul Saraceni Naratorul ( tipul de narator ) : narator-autor Personaje : Personaje principale : - Popa Tanda : este un om bun , a invatat multa carte si canta frumos, vorbeste drept , cumpatat, ca si cand ar citi din carte Personaje secundare : - Satenii - Preoteasa - Clopotarul Cozonac - Marcu Florii Cucului Personaje episodice : - Mariuca - Ileana - Trandafirica - Costel

Rezumat : Trandafir, fiul dascalului Pintilie din Butucani, devine preot al aceluiasi sat de oameni gospodari si instariti , dar carora nu le place sa li se spuna prea deschis in fata ce defecte au . Tanarul preot , desi om cumpanit, harnic si gospodar, este mult prea sincer si direct si din aceasta cauza satenii nu-l agreeaza . Dorind sa scape de asemenea preot, ei intervin la protopopsi obtin transferarea parintelui Trandafir in satul Saraceni, situat pe valea Seaca . Locuitorii acestui sat erau neinchipuit de lenesi si lipsiti de orice spirit gospodaresc, incat aspectul satului era deplorabil . Hotarat sa schimbe lucrurile , parintele le vorbeste oamenilor in biserica despre necesitatea si binefacerea muncii, dar , in scurt timp, oamenii nu mai frecventeaza biserica. Umbla din casa in casa pentru a-l convinge, apoi ii ironizeaza, ba chiar ii batjocoreste, fara a reusi , sa-I clinteasca din nepasarea lor. Dupa doi ani de incarcari zadarnice, parintele constata ca I s-au terminat toate resursele de trai, iar casa lui nu arata mai bine ca ale satenilor. Disperat, el se roaga lui Dumnezeu sa-l lumineze pentru a gasi o modalitate de a scapa el insusi de saracie. Momentele subiectului : Expozitiunea : Parintele Trandafir este mutat din satul in care era popa in satul Saraceni, un sat pustiu, cu foarte putini oameni care nu erau tocmai harnici . Intriga : Cand ajunge in sat vede cat de sarac si prapadit este, parintele se ingrozeste dar in el se trezeste dorinta de a-I ajuta pe oameni . Desfasurarea actiunii : Cand era slujba la biserica, insa, nu venea nici un om si vazand parintele acestea, incearca prin toate mijloacele sa-I faca pe oameni sa se intoarca spre credinta insa nu izbuti. Punctul culminant : Intr-o seara , parintele Trandafir , vazand cat de necajit sunt el si familia si cat de rau o duc , se gandi ca a venit timpul sa se gandeasca si la nevoile sale si a doua zi acesta incepu sa repare casa. Deznodamantul : Dupa multi ani satul Saraceni arata altfel si toti locuitorii sai se faleau acum ca au un sat asa de frumos , cu o biserica

asa de frumoasa si de fiecare data cand treceau pe langa casa parintelui Trandafir , care acum era batran si inconjurat de nepoti, se rugau lui Dumnezeu sa-l mai tina pentru ca este un om tare bun Moduri de expunere folosite : Naratiune si dialog Caracterizarea personajului principal : Autorul foloseste mai multe modalitati de caracterizare : Caracterizarea directa facuta de autor in care sunt evidentiate unele calitati ale personajului principal. El este un om bun; a invatat multa carte si canta frumos decat chiar raposatul tatal sau . Vorbeste drept , cumpanat ca si cand ar citi din carte , e harnic si grijitor ( grijuliu, strangator ), pentru ca este asa de priceput incat aduna din multe si facea din nimica ceva . Strange, drege si culege ca sa aiba pentru sine si pentru altii . Naratorul ii gaseste si unele defecte : sinceritatea si corectitudinea, el fiind prea aspru in relatiile pe care le are cu semenii sai : Minunat om ar fi parintele Trandafir daca nu l-ar strica un lucru : este cam greu la vorba, cam aspru la judecata , prea de-a dreptul. Prea vede fatis . Caracterizarea indirecta prin fapte : Preotul are mai multe strategii dandu-si seama ca trebuie sa faca din poporenii sai oameni harnici : isi incepe actiunea cu o energie iesita din comun si cu o uimitoare tenacitate : prin predici care impresioneaza pe ascultatori , dar care nu au nici o consecinta practica ; apoi preotul nu cedeaza si apeleaza cu mai multa insistenta la sfat, la munca de la om la om; incrancenarea sa, vointa de actiune sunt reflectate prin hotararea luata : Asteptati! grai el. Daca nu veniti voi la mine, ma duc eu la voi. Titlul operei : Titlul operei este porecla personajului principal, data de satenii sai pe vremea cand nu ii intelegeau eforturile si este alcatuit din doua subsantive nominative. Familiarul popa si subst. propriu Tanda derivat din tranditura regionalism ce inseamna umblare fara rost .

Impresii : Popa Tanda este opera ce ne ofera un model de viata bun de urmat. Inciuda indiferentei saracanilor, parintele Trandafir reuseste intr-un final sa transforme satul Saraceni intr-un sat cu oameni harnici , ce prospera pe zi ce trece. Ceea ce impresioneaza : Vointa protului de a schimba satul si de a vrea sa triasca in unul model pentru celelalte sate.