Atanasie Berzescu

LACRIMI SI SÂNGE REZISTENTA ANTICOMUNISTA ARMATA DIN MUNTII BANATULUI

Editura Marineasa Timisoara, 1999
Cuprins
PREFATA

BOTEZUL PRIGOANELOR I. PRELUDIU PRIGOANA ANUL 1940 — O RAZA DE LUMINA II. PRIGOANA — ION ANTONESCU AL DOILEA VAL PARUL DE LA ALBA-IULIA ELIBERAREA DE LA ALBA-IULIA REZISTENTA ARMATA DIN BANAT CONFERINTA DE LA LUGOJ ANUL 1948 LA COASA CU PISTOLUL MITRALIERA ÎN BANDULIERA GRUPUL DE REZISTENTA ARMATA ÎMPOTRIVA COMUNISMULUI DIN COMUNA TEREGOVA-BANAT (1948-1949) LUPTELE DE LA TEREGOVA FENES LUNCAVITA DOMASNEA RUSCA FENES VERENDIN ARMENIS CORNEA CARANSEBES BORLOVA VALISOARA PETROSNITA OTELUL-ROSU CIRESA MAL MARGA VAR BOUTAR RUGI ZORLENTUL-MARE OHABA RUGINOSU JDIOARA CARPA GLIMBOCA LUGOJ FARLIUG CAPRIOARA GRUNI CAPÂLNAS I. GRUPUL DORAN-POPOVICI GRUPUL ORAVITA LUPTELE DE LA PIETRELE ALBE LUPTELE DE LA FENES LUPTATORII MORTI PE CÂMPUL DE LUPTA I. PIETRELE ALBE — 22 FEBRUARIE 1949

II. SALASUL DE LÂNGA MEHADICA. - Noaptea de 7/8 febr. 1949 III. FENES IV. DORANIE LUPTATORII CONDAMNATI LA MOARTE SI EXECUTATI. UN OSTAS AL IANCULUI O POLITA PLATITA CERCETARILE ÎNCHISOAREA DIN CARANSEBES ÎN CETATEA DE SUB DEALUL VIILOR. LUGOJUL ÎNCHISOAREA MILITARA TIMISOARA CARANSEBES LUGOJ LANTURILE AIUD, 1950 - Sectia a II-a LA CELULAR. CARE VREI MURI. ÎN FABRICA LA ROTARIE LA OFITERUL POLITIC IARASI LA ROTARIE PATRUZECI DE ORE ÎN CAMERA DE TORTURA DIN CAMERA DE TORTURA LA ROTARIE SALUPA ROTARIA PE FIR CRACIUNUL ANULUI 1952 DIN FRAMÂNTATUL AIUD. SPITALUL I. MAI APROAPE DE RADU GYR. SPITALUL (II). O SCHIMBARE DE CONDUCERE . SPITALUL (III). DOI ANI DE ZILE FIXAT LA PAT. SALONUL MORTII NR. 10 SPITALUL (IV). DIN GHEARELE MORTII LA VIATA ÎNCHISORILE - UNIVERSITATILE NOASTRE SPITALUL (V). SI TOTUSI L-AM ÎNFRÂNT PE COLLER SPITAL (VI). SALONUL 9 SPITALUL (VII). ECOUL REVOLUTIEI DIN UNGARIA ÎN AIUD DOMICILIUL OBLIGATORIU. LATESTI. LAGARELE. I. ÎN TARA LUI DOBROTICI, UN LAGAR DE EXTERMINARE STAFIILE DE LA NOUA-CULME MOARTEA GENERALULUI NICOLAE STOENESCU LA NOUA-CULME ÎN LIVADA CU CAISI MARTIRIUL PROFESORULUI UNIVERSITAR DE TEOLOGIE IOAN V. GEORGESCU O ÎNSCENARE DE EVADARE DE LA NOUA-CULME LA PERIPRAVA. PERIPRAVA, O RAZA DE LUMINA ÎN INFERNUL ROSU. STUFUL DE LA PERIPRAVA. NORI NEGRI DEASUPRA PERIPRAVEI. FENOMENUL PERIPRAVA ELIBERAREA CONFRUNTARI CU PREZENTUL MUNTII MARTURISESCI SLUJITORI AI ALTARULUI BANATEAN TRECUTI PRIN IADUL COMUNIST

JURNAL DE CALATORIE DE LA LUGOJ LA KARLSRUHE CUVÂNT CATRE TARA

Sotiei mele MARIA Fiilor mei Adrian si Horia Nepotilor mei Adrian, Gabriel si Alina

PREFATA
Numele lui Atanasie Berzescu a intrat, de câtiva ani încoace, în atentia publicului iubitor si interesat de istoria noastra zbuciumata sub dominatia comunista. Este cunoscuta contributia sa la diferite publicatii: Memento din Timisoara, saptamânalul Lugojul din Lugoj, Gazeta de Vest din Timisoara si Permanente din Bucuresti. Dar ceea ce îi stabileste autoritatea de luptator si martor deopotriva este aparitia Suplimentului social-istoric al Gazetei de Vest din Timisoara: “Razboiul anticomunist din Muntii Banatului”, 1995. Carticica a fost primita cu multa caldura si cu mult interes, chiar solicitata peste asteptari. Rasunet în surdina, dar deschizator de orizonturi noi în fata unor documente inedite. Ea a avut darul sa incite noi cercetari si studii laudabile. S-au strecurat si câteva omisiuni regretabile. Asa de pilda nu se vorbeste nimic despre activitatea importanta în rândurile studentimii de atunci a lui Constantin Pascu, sau despre personalitatea luptatorului oravitean Martin Balan, ori despre contributia în mediile taranesti a învatatorului Ion Popescu. A fost deosebit de elogiata aparitia cartii profesorului Ion Gheorgheosu “Voi n-ati fost cu noi celule”. Atanasie Berzescu este atestat drept mentor al unui tineret care se pregatea pentru marea experienta de lupta si daruire. Au fost târâti acesti minunati elevi, frati de cruce, în anchete, judecati, închisori sau în infernalul Canal. Cartea de fata a lui Atanasie Berzescu, LACRIMI SI SÂNGE, cuprinde memoriile unui luptator care participa la marile evenimente ale veacului nostru. Sunt aici oameni prigoniti pentru dreptate, pentru adevar si pentru bine. Marturisitori de credinta pentru împlinirea Cuvântului împotriva comunismului. Cartea are o remarcabila unitate de ton, de gândire si de simtire româneasca. Autorul reuseste printr-o viziune proprie sa structureze evenimentele brute în forme simple, dar foarte expresive. Înzestrat cu un deosebit dar de povestitor, el are putere de retraire si evocare, selectând cu grija faptele semnificative. “Acum când scriu cele petrecute cu multi ani în urma —

zice Berzescu — parca le traiesc mai intens si ard în mine mai mult. Pas cu pas retraiesc viata de atunci, cea ferecata în lanturi”. Povestitorul trece de la o stare la alta cu usurinta, printr-o diversitate stilistica: memorialist, cronicar sau filosof al istoriei. Pentru Atanasie Berzescu, nu povestirea în sine este ultima realitate, ci adevarul. El îsi arata dezgustul pentru minciuna si delatiune. Pentru aceasta, toate mijloacele epice sunt puse în slujba trairii în spiritualitatea crestina. Personajele, fiintele acestea chinuite, nu ilustreaza atât o tipologie umana, cât un principiu etic. Contributia moralistului este de cele mai multe ori directa. Naratiunea se întrerupe lasând loc reflectiei filosofice asupra conditiei umane în comunism. Pe Atanasie Berzescu nu-l intereseaza atât nota de senzational. Dar faptele în sine sunt pline de senzational si de groaza. În realitate, vremurile merg spre distrugere si degradare. Fiinta umana este mutilata si desfigurata. Totul intra în descompunere si spurcaciune. Scenele de cruzime sumbra sunt relatate de Atanasie Berzescu cu mult simt realist, fiind el însusi victima: “Mois voia cu tot dinadinsul sa ma implice în procesul lui Spiru Blanaru”. Dar anchetatul nu voia asta, desi în realitate fusese participant. Se tinea tare. Povestirea intra într-un crescendo teribil al anchetei. — “Nu vreau sa te aud. Nu vorbi nimic, ma auzi? Acum am sa te omor”. — “Si dintr-un salt, fiara dezlantuita a fost lânga mine. Cu amândoua mâinile înfipte în pieptul meu, ma ridica deasupra capului si ma trânti în casa cu bani. Îngramadit acolo, ca vai de mine, el se prinsese cu mâinile de casa de bani si sari cu cizmele pe mine...” etc., etc. Maretiei tragice a luptelor de la Pietrele Albe îi urmeaza taria caracterelor în anchete. Tarani umili, cu genealogii nobile, îsi încearca destinul eroic. Caciulile geto-dace sunt pângarite si aruncate la gunoi. Încet, încet, vremea se deruleaza în istorie. De la Timisoara la Aiud, apoi în vesnicie. Si din tortura vesniciei Aiudului la Periprava, la tentativa reeducarii si prelungirii fara termen. Scrisul lui Atanasie curge fara pauze, fara respiratie. Suntem prinsi în duhul mortii. Povestea este trepidanta. Privim gloatele de tebecisti, care cad în lupta cu suferinta, si cinismul gardienilor manipulati si înraiti. În fabrica, la Rotarie, o vânzoleala de nedescris în realizarea normelor. Timpul se întinde ca o mlastina. “Mlastina deznadejdii”. “Mai baieti”, spunea Lae Orbulescu, “fiti tari!” Dar unde

. prietenul afectuos. iertator. când rânduri. învârtea niste chei pe dupa deget. seful sectiei. fericirea evanghelica: Fericiti veti fi când va vor batjocori pe voi si va vor prigoni. Istoria se întoarce ca o mustrare. Îi raspund ca am cazut cu Spiru Blanaru din Teregova. De fata în timpul tunsului era si gardianul.. Stii tu asta?» Numaidecât. el. Îsi arata maretia si decaderea. cât întunericul spiritual. dincolo de sentimentul tragic al existentei în robia comunista. pe timpul lui Antonescu. iese afara pe sala si cheama repede pe mai multi gardieni din Celular.. ia veniti repede aici sa vedeti si voi un bandit din Teregova care a tras în noi sa ne omoare pe toti. aspectul sinistru este transfigurat în viziune de grandoare a istoriei. care fusese închis — pentru ce? — si la Alba-Iulia ca elev. Sa vedeti si voi cum arata un mare bandit». viata însasi. eroul de la Teregova... Poate. este fericirea care l-a ridicat pe Steinhardt.. care paseau acum în rând cu legionarii: Arbore. în contrast. Deodata se întoarse spre mine si ma întreaba de unde sunt si cu ce am cazut. marele general Ion Arbore.. . ramân consternati.. camarazi de suferinta ai povestitorului. aparent nimic neobisnuit. Fericirea aceea care sustine viata. Însa ceea ce Atanasie Berzescu simte mai acut nu este atât întunericul ferecat cu obloane. voi trebuia sa fiti toti omorâti. a sarit în sus spunând: — «Ce ma. Atâta mi-a trebuit. Dar. Iata o scena.mai puteai retine filosofia lui Lae. si vor zice tot cuvântul rau împotriva voastra. în timpul tunsului. Aparitia lui Iisus în celula este coborârea harului divin în sufletele celor .” etc. Când a auzit de Teregova. Gen. Si totusi. Acum generalii. — “Într-o zi pe la sfârsitul lui aprilie vine frizerul sa ne tunda si sa ne barbiereasca. strigând: «Mai tovarasi. fostii ministri ai ingratului Maresal. ing. El. constituind tonul esential al acestei cronici. Lungului proces de desacralizare a miturilor crestine i se opune mereu împrospatata credinta. Iacobici. Arbore ramase consternat. tu esti din Teregova? Acolo banditii aceia au tras în oamenii partidului si i-au omorât? Voi ati luptat împotriva partidului comunist? Ma. stând de vorba cu noi. Memorialistul devine simbol al maretiei istoriei. mai. al lui Atanasie Berzescu îi învaluie cu dragoste pe acesti mari generali. etc. uneori. intelectualul de seama. Tin-te acum la scandal. aici. Era în Celular la 309. Mares. grijuliu. Dar patosul cald. Îndeosebi bunul general. Povestitorul intra direct ca participant si ca martor.. Dintr-o data istoria se deschide ca o carte. pandemonic. exista si clipe de fericire care mângâie si întareste. rânduri de carute trebuiau sa iasa pe usa fabricii.

. este un lucru extrem de greu si de-o mare îndrazneala. am luat ca îndemn cuvintele Printului Mihail Sturza.îndurerati. Invocatia divina se ridica din adâncurile sufletului: “Doamne. prin aureola de mit si sfintenie. orice tara.. Ca sa nu uitam nimic din ceea ce a fost lupta noastra de rezistenta. satanismul declansat din rasaritul Europei. are datoria si dreptul la mândria trecutului sau si ca uitarea trecutului de catre patura conducatoare a unui popor este cea mai mare nenorocire ce i se poate întâmpla acestuia.” Din Mihail Sturza . adevarul asa cu a fost el. citata mai sus. Este un act de regenerare spirituala si de creatie. din Rusia. orice sat. Daca un cuvânt iesea din gura mea. împotriva urgiei comuniste.România si Sfârsitul Europei În memoriile mele. pentru oamenii care stiau sa fie liberi prin poezie. marea personalitate a profesorului Ioan V. dupa puterile mele. Cu aceasta binecuvântata fotografie credea Atanasie ca l-a învins pe Coller.. Simteam ca ard totul. parca se pogorâse Duhul Sfânt peste mine. Te introduceai în universul creatorului. . distinsul prieten al memorialistului. orice tinut. memorabile. Si mare a fost bucuria. Vecinii mei de pat erau speriati. Georgescu.... în care Atanasie Berzescu ni-l înfatiseaza pe marele poet Radu Gyr ca pe un sfânt. Credeau ca-i de la securitate pentru ancheta. De neuitat sunt paginile privind personalitatea. Petrasievici si frizerul”. eram pierduti. Ramânem cu admiratia în suflet pentru destinele umane realizate în lupta si suferinta. Încerc sa schitez o parte din Istoria Banatului în luptele de rezistenta si de afirmare a neamului românesc. eu. cum ar zice Mircea Eliade. Pot afirma însa ca neamul românesc este cel care îsi ia destinele în mâna si-si alege singur pe cei . Nu le-am spus nimic. Curgeau broboane de sudoare de pe mine. Sa prinzi rabufnirea neamului nostru împotriva pericolului de moarte. O mica scrisoare si o fotografie de familie îl fac pe memorialist sa cânte ca într-un tropar bisericesc. etc. ma straduiesc sa dau. Nu sunt scriitor si nici istoric cu pretentii de a dezlega enigmele sforariilor trase de toti chematii si nechematii în a lua în mâna destinele neamului. dupa revolutia din 1917. PETRU HAMAT “Cred ca orice neam. — etc. trecând zi cu zi prin lacrimi si sânge. Poetul avea darul de a ridica sufletele pe culmi. Pagini întregi. evadând în spirit. Omul ia cunostinta de sacru prin ierofanie.. pe fata si pe cap. din cartea sa. Si libertatea aceasta era contagioasa si ispititoare.

nu-i este dat sa spuna totul. cu un dar de evocare de adânca sensibilitate si traire interioara.care trebuie sa-l apere. schitându-le profilurile literare. Se poate spune ca este un bun mânuitor al limbii române în literatura. 2. cei care am încercat sa asternem pe hârtie cele traite în aproape jumatate de secol. a neamului si a tarii. care poate sta alaturi de D. trecând prin lupte si prigoane. poate. Asa poate ca vor ajunge sa cunoasca si urmasii nostri prin ce am trecut noi si ce am realizat întru apararea credintei. Eu cred ca niciodata nu se va reusi sa se spuna totul despre acest infern rosu. cu toate pornirile de iad. Poate fi considerat un apologet al Crestinismului. ca model pentru toata lumea. prin cartea sa — “Et Ego” — realizeaza ineditul în genul memorialistic. Sunt pagini întregi unde el realizeaza o filozofie crestina. Ca unul dintre cei multi. în realizarea unui tot despre marea înclestare a neamului nostru cu raul. Am încercat dupa puterile mele sa-i prind pe cei trei. mai ales filozofia crestina. fara a fi teolog. de neîntrecut. 1. vor sta la îndemâna. 3. ma simt dator sa pun pe hârtie tot ce am cules din tinerete si pâna-n prezent. a se repeta în expunerea lor. realizând opere de valoare. alaturi de Nicolae Steinhardt. lasând pe dinafara lucruri extrem de importante. Este imposibil acest lucru. Citind memoriile mele. s-a desfasurat întru Hristos. Multi s-au confruntat cu falsul în istorie. Bune si rele. cu atât mai bine se va reusi a se oglindi fidel zbuciumul neamului românesc. Niciodata neamul nostru românesc n-a gresit când a trebuit sa-si apere existenta. Prinde puterea de daruire a românului în lupta pentru neamul sau pâna la jertfa suprema. prin cartea sa — “Brazii se frâng nu se îndoiesc” — prinde spiritul de lupta în rezistenta poporului român împotriva comunismului. Ion Gavrila. Au ajuns. multi vor obiecta ca s-a scris atât de mult despre lupta de rezistenta împotriva comunismului. Sebastian Mocanu. Fiecaruia din noi ne-au ramas viu în minte numai unele aspecte din cele traite în acest iad. Cred eu ca pâna acum trei sunt care s-au întrecut pe sine în memoriile lor. Nascut crestin. Este un povestitor inegalabil. Staniloae sau de Sfântul Grigore de Nisa. Fiecaruia din noi. Ma straduiesc sa fiu un . Cu cât vor fi mai multi în marturisirea trecerii lor prin iadul gulagului românesc si rusesc. Sunt pagini întregi care te îndeamna la meditatie. un eseist si un gânditor în domeniul filozofiei. si nicidecum pentru a ma compara cu ei. altii — cu multe scapari. în cartea sa — “Mântuirea” — prinde caracteristica gulagului românesc. Viorel Gheorghita.

îi omul care ne va scoate pe noi de la multe necazuri. Ma duceam cu drag la el. Sa-i dea Dumnezeu alduitul multa sanatate si putere sa biruie pe cei rai. asa cum cei care si-au daruit viata s-au facut întelesi de neamul nostru românesc. când ai venit aici. avea grija de vite si de toata gospodaria înfiripata acolo. As vrea sa fiu simplu si curat în expunere. mai copile. BOTEZUL PRIGOANELOR I. care ducea la gara. trecusem în clasa a IV-a. fie el taran. tot din clasa a VI-a si el. Fiind în vacanta mare. cu mult soare si cald. din Fratia de Cruce a Scolii Normale din Caransebes. În anul 1938.Corneliu Zelea Codreanu -. Luna august se arata tare frumoasa. din clasa a VI-a. tu ai vazut pe stâlpii de telefon afise mari cu chipul lui Zelea?” — “Da. pe stâlpii de fire telefonice am observat ca erau lipite afise mari cu portretul Capitanului.evocator al luptelor de rezistenta. la început de nou an scolar 1937-1938. Eram 12 colegi din clasa care faceam parte din manunchiul de prieteni. Printre altele. ma duceam ziua la salasul nostru de pe valea râului Igeg. muncitor sau intellectual. Ala îi omul lui Dumnezeu. Acolo. PRELUDIU Mi-aduc aminte ca acum. ma întreaba: — “Ma nepoate. Plecând de acasa. am vazut. dupa ce regele Carol al II-lea instaureaza dictatura. da o noua constitutie. Pe vremea aceea a fost cel mai tânar frate de cruce de la noi. ca omul ala. la înaltimea sufletului românului. trecând pe ulita mare. pe strada principala. Era o vara fierbinte a anului 1937. bunicul meu dupa tata. cum îi mai spunea si lumea din comuna. de-o schioapa. În luna octombrie 1937. duse în Banat si al zvâcnetelor de traire interioara în pornirile de iad ale închisorilor din tara. Cu litere mari.” Cu aceste amintiri intram în miezul povestirii noastre. . Din clasa noastra Zaharia Marineasa a fost încadrat mult mai devreme de anul 1937. ma primea si el cu mult drag. era scris: . Ajuns la bunicul meu. taica Ion Berda. pregatit fiind de Fisteag Nicolae. Sa fiu înteles în scrisul meu de toata lumea. Caut sa nu-mi încarc stilul prin înlantuirea de metafore. înfiripez o discutie cu el. eu am fost primit în manunchiul de prieteni. La rândul lui. la Caransebes.” — “Sa stii tu. desfiintând partidele politice. Ca elev la Scoala Normala din Caransebes. El aduce dreptatea în tara si va baga pe toti hotii la închisoare. în luna februarie. Seful meu direct era Curescu Ion. aprobata de popor printr-un referendum.

întorcându-ne la internat. Horia Sima pe vremea aceea era professor la liceul C. vrând nevrând. acum. n-am pasit o data prin judecati. Chestorul politiei era Boica. directorului scolii si dirigintelui. La o sumara ancheta. Dar. Eu. acum se facuse vinovata de încalcarea unor legi destul de severe.” îsi încheie tata învinovatirea mea. si cu Ion Topleanu din Cosava. am format o echipa. Si acum mi-aduc aminte de cuvintele lui tata de pe salile tribunalului din Caransebes: — “Vezi ce mi-ai facut? Tu. Tot din Lugoj era si Iovanescu. de origine etnica sârb. pe jos. iar pe de alta parte. pe furis. Eu. de vii. marsaluind în forta spre o tinta. Din îndemnul lui Horia Sima a venit avocatul Valeriu Strainu la Caransebes si împreuna cu avocatul Nita Cârpan au organizat apararea. numa câta om. om în toata firea. facuta de seful de post de jandarmi. Profesorul de gimnastica. pentuneric ca trei muschetari. era extrem de afectat. nu altceva. — “Numai tu ai fost în stare sa-mi faci asta. Mândri de noi. sarind gardul de scânduri din gradina scolii si am plecat la Zaguieni. ne declara pe toti cei care am fost în misiune. bietii de noi. . în echipe de câte trei. a si sarit pe noi. înecându-si amarul din sufletul lui. Cu multa sârguinta si ura. o echipa din acestea a fost prinsa de jandarmi în acea noapte si arestata. le venea sa ne manânce. Si acum.” Parca eram pe alta lume. parintii nostri au fost implicati în proces. Brediceanu din Lugoj. avea grija de noi ca un parinte. suparati foc pe noi ca i-am facut de râs. prof. L-am cunoscut pe pielea mea în beciurile politiei în timpul anchetelor. Directorul scolii. Ca un lup la pânda. între ciocan si nicovala ne gasisem. Gheorghe Neamtu. Fiind minori. Iovanescu. Boica ne-a întocmit la fiecare dosarul si ne-a trimis în judecata. Ura din toata fiinta lui Miscarea Legionara. mai ales în procesul educational. Sa te tii acum necaz pe capul nostru. Si asa. parintii nostri. Amândoi ne învatau ce sa declaram ca sa iesim bine la proces. Scoala lui. de la centru de a nu vota cu constitutia. Ne-am îndeplinit misiunea cu bine. împreuna cu Nicolici Dusan din Zagujeni. tin-te frate la scandal si înca unul mare de tot. Friza politicul. pe aici pe gangurile astea întunecoase.Noi cei de Scoala Normala am fost trimisi pe sate. m-ai adus pe la procese. care era un model de disciplina. Noaptea. Intrase politia orasului pe fir. Pe de o parte. am iesit din internat. neobservati de nimeni. locul. cu dispozitia. noi toti. purtându-i pe salile tribunalului.

Puraci Patrichie .Dalci 11.Alibunar 6. Dupa comunicare ne întoarcem fiecare în clasele noastre. Tudorescu Gheorghe . Muroni Iova si Topleanu Ion. Desi ma certa.Lugoj . cam prin luna aprilie 1938. Brânzei Simion . Bireescu Liviu .Iaz 8. Era ora de geografie. În tristetea noastra eram totusi mândri.Teregova 5. Cei mai multi eram noi cei din clasa a IV-a. Gheorghe Neamtu. comunica eliminarea noastra. Petrescu Valeriu . va dau tabelul cu elevii eliminati atunci din scoala: 1.Cosava 13. intuiam totusi ca anul 1938 va fi un an al marilor încercari. Dupa câte îmi aduc aminte. Era o durere pentru toti. cu lacrimi în ochi spune: — “Astazi pleaca din rândurile noastre cei mai buni elevi ai mei si cei mai buni colegi ai . ne miscam automat unul dupa altul. aduna toata scoala pentru a comunica un lucru neobisnuit. înainte de Pasti.Zagujeni 4. holbându-mi numai ochii. Haralambie Ghinescu.Orsova 9. Tacuti si retrasi în noi. Jula Vasile . cu vocea tremurânda. stateam totusi lipit de el.În timpul asta eu stateam mâlcom. Cu copilaria din noi. Din clasa a V-a erau numai doi. Nu ziceam nimic. La scurt timp dupa terminarea procesului.Dalci 10. Trifu Octavian . un an de cotitura pentru neamul nostru. parca tot cerul pica pe noi. Peste clasa se asternuse o liniste de mormânt. Avea sa se petreaca la sfârsit de acel an — 29 spre 30 noiembrie 1938. hotarâta de consiliul profesoral. asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu. Berzescu Atanasie .Surducul-Mic 12.Iablanita 3. Plecam pentru totdeauna din mijlocul colegilor nostri. Ciucur Nicolae . Cu lacrimi în ochi.Var De ceilalti nu-mi mai aduc aminte. directorul scolii. într-o buna zi. Muroni Iova . Din clasa ne luam toate lucrurile. cu privirile în van. ridica toata clasa în picioare. dar… mândri ca luptam pentru neam si tara. pregatindu-ne sa iesim toti odata.sef clasa 2. Profesorul nostru.Devesel 7. Era jertfa cea mare a neamului nostru. Topleanu Ion . cu putinatatea întelegerii momentului politic. Toti pleostiti în aparenta. gata sa izbucneasca în plâns. Marineasa Zaharia . Ca mine erau toti camarazii mei din manunchiul de prieteni. Nicolici Dusan . La proces am fost achitati toti. dar eliminati pe un an de zile din toate scolile din tara si definitiv din Scoala Normala din Caransebes. Suntem eliminati deci din toate scolile din tara pe un an de zile si definitiv din Scoala Normala din Caransebes. al marilor dureri.

nu erau prea multi elevi la scoala. cum ne spuneau satenii. l-or fi dat afara pe copilul lui Berda. Lasa ca o sa treaca si asta. de bulversare. avea sa ajunga si el în F. abatuti si-ntristati. cum îi spuneam noi.D. în tacere. mai ales. Eram bun prieteni. pe partea opusa Bisericii si Scolii. Deschidem usa si plecam pentru totdeauna din aceasta scoala. nu atât de oboseala. alb la fata si încruntat în priviri. eu si cu mama. Ma aparau. Romulus Copaceanu-Stroie. intram în camera. îmi tineau partea. Repede intervine uica Romolos. Si acum. Mai târziu. de la scoala de la oras. Pentru ai mei. S-o fi apucat sa faca politica cu legionarii. cel care îmi luase apararea când venisem acasa de la Caransebes. vecinul nostru. De la Caransebes. de acasa. Pe scari ne întâmpina tata. Abatut. Acasa era tata cu surorile mele. Si asa are el destule pe capul lui acum. În casa mi se aplica un regim de pedeapsa. dar treceam prin marea scoala a Fratiilor de Cruce. Nu va necajiti!” Cu mama împreuna. tot ei trebuiau sa înfrunte dispretul si clevetirile celor din sat. Anica si Lenuta. ma mai duceam si eu pe lunca. vorbeau: — “Auzi tu. Fara sa-mi dau seama. În sufletul meu se îngramadise atâta durere si revolta ca era în stare sa izbucneasca într-un vulcan. cu multi bolovani mari si mult. cu peste cinci mii de locuitori.vostri. Era un drum de pamânt. de-abia rasuflând. Romulus Copaceanu-Stroie. ajungem acasa. Locul era strajuit de tei înalti si umbrosi. Eu . care trebuiau sa înfrunte o comuna întreaga. îl chema Romica. Eu trebuia sa fac toate corvezile. Când scolile erau în vacanta. dar nu si parintii mei. de la gara am luat-o pe scurtatura.C. pe clasa a III-a. cum îi spuneam noi. Când am intrat în curtea casei. era o mândrie ca eu învat mai departe la oras. Ca sa nu ne mai vada lumea. În comuna parca vuia ceva. avea si el un copil la liceu. sa lasi copilul în pace. la locul de plimbare al domnilor si al elevilor de la oras. dupa noi a venit vecinul nostru. Afara pe coridor m-astepta mama. Eram pregatit pentru ce aveam sa înfrunt. pe la Saiba. Vina lor este ca-si iubesc tara si neamul prea mult. alaturi de mama ne-am îndreptat spre gara. la cras. cu bagajele în mâna. Surorile mele. Desi era o comuna mare Teregova. spunându-i: — “Ma omule. mult noroi când era vremea ploioasa. Femeile. ne lasam bagajele. cei din comuna. Un framânt trecea de la unul la altul. cum spuneau ei.” Ne ureaza sa fim tari si cu nadejdea în Dumnezeu. si luptator în grupul lui Spiru Blanaru. ci mai mult de o stare de sfârseala.

apare în fata mea Ilie Smultea. Avea sa se declanseze prigoana legionara din 1939. Când a facut gluma aceea cu mine. La gluma lui n-a râs nimeni. De fapt. ca la niste feti frumosi. Era student la drept la Bucuresti. Facea parte din grupul studentesc din Bucuresti. Zâmbind. am realizat o stare de revolta. un tânar preot. Plimbându-ne asa. D-na Iliescu si D-soara Stoichescu. Totusi. Mut parca. Ma uitam la legionarii nostri. ca elev fiind la scoala primara. fara îndoiala. Învatatoarele care ma avusesera ca elev. Se apropiau Sfintele Pasti. Timpul avea sa dovedeasca si istoria sa consemneze ca el a fost pe masura glumelor lui. destul de puternica. În grupul cu care ma plimbam. În fruntea lor era Horia Sima. Lica îi spuneam noi. de catre regele Carol al II-lea. Trecuse prin Fratiile de Cruce din Caransebes. Într-una din zile ma plimbam pe lunca cu Ion Iliescu si cu Romica Copaceanu. azi când scriu aceste aduceri aminte. venind de catre Rusca si îndreptându-se spre Luncavita. premiantul scolii. pe lunca. A depasit limitele bunului simt. fete si baieti: — “Ce-ai facut? Vezi daca te pisi contra vântului! Acum trebuie sa suporti!” Deodata am simtit ca mi se aprinde fata. Uluit. Horia Sima reusise sa organizeze o garnizoana. Venise în toamna lui 1932. Si-acum îl vad cu parul vâlvoi în . Desi fusesem cel mai bun elev al lor. parca le pusesem ardei iute în fund. vad lucrurile altfel. el n-a facut-o din rautate. N-am mai reusit sa uit aceasta întâmplare. eu eram ca un cal breaz. mai ales ca eram si rudenie cu el. În exil a ajuns la o cariera universitara. Despre toti cei care am fost eliminati se poate spune ca am facut “Botezul Prigoanei”. în scrisul lui. Marsaluiau cântând prin Teregova. ma opreste si-mi spune. fiu de taran. Asa cum spune Sebastian Mocanu. acum când ma vedeau îmi strigau ca eu vreau sa conduc tara. Dar n-a fost sa fie asa. Ma întelegea.ma bucuram de multa atentie a parintelui Traian Coseriu. în locul lui Nicolae Petrascu. doctor în drept. uitând de îndatoririle lor fata de neamul nostru românesc. În Teregova cunosteam bine pe toti legionarii de atunci. de fata fiind multa lume. D-na Gheorghiu. pe când era professor la liceul Traian Doda. Ma asteptam sa ma primeasca cu mai multa caldura. mai mici ca mine cu o clasa. asa sareau în sus când ma vedeau. Ma primisera în rândul lor. ca valoare morala. Se plimbau pe lunca. el m-a îndrumat sa intru la Scoala Normala. mai ales ca eram singurul din comuna napastuit la început de prigoana. am început sa tremur. Toti elevii si studentii erau în vacanta. ca multi dintre cei plecati peste hotare au avut grija sa-si câstige titluri si functii pentru ei.

uitându-se în catalog. nu-ti fie teama. cu multa initiativa. tesute parca de mâini nevazute. retras în mine. ca vei reusi sa scapi si de necazul asta. gândind dupa puterile mele de atunci. Seara. cald de tot. cald. resemnat. seful meu de manunchi de la Scoala Normala din Caransebes. numai noi doi. Tunea Traian. nu ma slabea din ochi. În familie simteam zbuciumul lui tata. Martin Copaceanu-Rica si Romulus Anculia-Miloi. În toata comuna asta mare. la munca câmpului. Toata vara pâna-n toamna am petrecut timpul cu ea. De multe ori. În zilele acestea de un mai fierbinte. care mai târziu a fost seful plasei Teregova. alaturi de comandant. Cartea o pastram într-un chies. Era abatut si îngândurat. Când ei se dadeau pascutului. Sa fii tu sanatos si gata. cei care am fost eliminati.fruntea coloanei. spunându-mi: — “Lasa ca are grija Dumnezeu si de tine. singurul oropsit. se axa pe coordonatele majore ale credintei în Dumnezeu. Era si seful meu de dormitor. ne înveselea cu snoave auzite de la batrânul professor de pedagogie. Atunci mi-a spus ca tatal meu a fost elevul lui. îmi zbura gândul la scoala. Nicolae Maranu. Ma târam dupa ei. prof. Intuia mai mult decât rationa. eu. Tunea a fost învatator la Teregova. Ca-ntr-o oglinda îmi aparea Ion Curescu. cu un ciomag de alun. Singuri. Pareau covoare frumoase. pasteam mieii ramasi de la oile pe care le bagasem în ciopor.” În simplitatea ei. când ma opream din citit. Ilie CojocaruMocea. Sfârsit de mai în anul 1938. cucerind Banatul pas cu pas. Mama. Adesea ma încuraja. cu un baier atârnat de gât. m-a întrebat daca nu sunt din Teregova. îi vedeam aievea pe primii cuceritori ai Banatului. În tineretea lui. bine slefuit si cu o carte în mâna. Nu mai stiam ce se va alege de noi. înainte de culcare. fiind mereu în jurul meu si mult mai aproape de mine. În zori de zi florile se desfaceau realizând raiul pe pamânt. înfaptuind o lume noua. o traista mai mica. pentru brânza. De la Domasnea era Nicolae Horascu. Tata mi-a confirmat acest lucru. Florile învesmântasera fânetele oamenilor de prin gradini ca-ntr-un adevarat rai. am strâns fânul de pe . la colegii mei. cu mai multa întelegere a lucrurilor. Aveam 17 ani. Adesea ma întrebam în acest timp la ce scoala voi merge eu la toamna. Se legase o prietenie între noi. Petre Grozavescu-Maranu. eu ma asezam lânga un prun si citeam. Atunci nu s-or râde vecinii de noi. Am reusit sa vad printre ei si pe consatenii mei: Gheorghe Novac zis Ghita Toni. Horea Anculia-Miloi. Când a dat de mine.

dealul Tomancica. diavolul cu toate puterile lui a început atacul la însasi fiinta lui. La fel îmi aduc aminte si de Ion Sadovan. al abisurilor. la Periprava fiind. auzeam de la unii si de la altii despre arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu. o mâna de tineri. haituit si convulsionat — poporul român. fâneata pe care taica Ianas. Aveam 19 ani. Regele se dezlantuise. Noi. prietenii mei erau aici. împreuna cu Tudorescu Gheorghe si Petrescu Valeriu.R. Asa am ajuns la Deva ca elev la Scoala Normala. la interventia lui Gheorghe Neamtu. împreuna cu sora mea cea mica. ANUL 1940 — O RAZA DE LUMINA Acest an a fost anul convulsiilor. înca din scoala primara. directorul de la Caransebes. veneam la Teregova. intentându-i-se proces. bunicul meu dupa mama. Parca stihiile naturii sociale si politice siau adus aminte ca mai dainuie undeva pe lume si un popor care trebuie zgâltâit. cei de la Scoala Normala din Caransebes. ne-am înscris la Scoala Normala din Deva. În toamna anului 1938. Pe lânga asta mai trebuia sa lucram si pamântul nostru. pentru oi si doua vaci cu lapte. si Muroni Iova pe clasa a V-a. PRIGOANA Lucrând la pamânt. cu functia de sef de judet. Lenuta. de abia pe clasa a IV-a si totusi as fi dorit sa-l vad pe Capitan. o parte din noi s-au înscris la liceul Traian Doda din Caransebes. Eu fiind nascut la Teregova. elev la Scoala Normala din Deva. la existenta lui. Pentru ca s-a nascut crestin si-n prezent este sub pavaza Arhanghelului Mihail. Eu. Eram înca prea tânar. La aceasta treaba venea si mama. Aici erau prietenii nostri si amintirile noastre si toata copilaria noastra. Din ordinul regelui Carol al II-lea au fost asasinati 270 de legionari.T. Mereu ma gândesc la fratele Ilin Dumitru. care a avut fericirea sa-l vada si sa vorbeasca cu el în 1937. Pe vremea aceea. în tabara de la Carmen Silva.. Tata era constructor de linii telefonice — la P. Cu Ion Iliescu eram buni prieteni. Deseori îl trimitea Horea Sima la Bucuresti cu rapoarte. De altfel si parintii nostri erau în bune relatii de . din zori si pâna-n noapte. de cele doua palme date de Capitan lui. ca unul care am facut parte din Fratiile de Cruce în timpul vietii lui. Vara. II. Am trait si înca traiesc aceasta parere de rau. Era elev pe atunci si calcase disciplina. locuiam cu parintii la Lugoj.T. când ne povestea cu multa emotie. Se declansase prima mare prigoana. unde ne simteam în largul nostru. am constituit preludiul prigoanei. pe clasa a IV-a. ne-o daduse s-o lucram.

vestind înseratul. ungurii ne rapesc Ardealul de nord. ziua 28. La Bradu-Mosului am facut un popas. care ne îndemna la drumetie. fara nici un protest din partea regelui Carol al II-lea. glumind. înfipt cu fruntea în bolta cerului însorit. marginita de o mareata padure de fag. colegul meu de clasa la scoala primara. Trecând de Garâna si cele trei ape. admirândo. Bulgarii ne rapesc Cadrilaterul. la un fag mare izolat. ne aruncam privirile asupra poienii. lasam în urma Teregova si ne apropiem de Garâna. Sub ochii nostri de copii.prietenie. plecam iarasi la drum. Brebu-Nou si seara am ajuns la Valiug. În Teregova mai aveam un prieten mai mare ca noi. Din loc în loc. Era poiana lui Radu Besari. urmaream pe Spiru Blanaru. Prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940. Valiug si cele trei izvoare ale Timisului. condusi de Ioji Petzak. pe iarba matasoasa. Am trecut prin Garâna. A treia zi. peste dealul Poieni. mereu împreuna. învatator. vedeam cum tara noastra întregita în 1918. Pe doi septembrie 1940 plecam în excursie. izvoarele Timisului. traiam tragedia neamului românesc. tara noastra ciopârtita. admirând farmecul naturii. În viata mai sunt numai eu si cu Ion Iliescu. O vara târzie. La îndemnul lui organizam o excursie la Garâna. spre Bradu-Mosului. în sir indian. asa cum au visat-o de mult stramosii nostri. La fel eram prieteni si cu Romica Copaceanu si Ilie Pepe. pe ici si colo cu falnici brazi. ne facea sa mai uitam pentru câteva clipe de convulsiile neamului. Nordul Bucovinei si Tinutul Hertei ni le rapesc rusii în 28 iunie 1940. Iosif Petzak. Iata. Dupa o scurta odihna. mai apareau si singuraticii stejari. Soarele scapata dupa creasta de deal. cu umbra lui ne îmbia la odihna. Descumpaniti fiind. BraduMosului si pe sub poalele muntelui Semenic. 1949. pe acelasi drum. Se lasa în jos pe-o panta lina. târât de securitate. Peste noapte am dormit la niste oameni de omenie. Brebu. Am stat o zi prin Valiug. am plecat spre casa. A doua zi am vizitat Valiugul si împrejurimile. când. aici aveam sa înfrunt moartea. Eram patru tineri. Cu ranitele în spate. Iata visul de secole al neamului nostru românesc spulberat. ianuarie. Ochiul si sufletul nostru se desfatau de frumusetile naturii. de dimineata. ne întâlnim . Salasul lui se ridica exact ca un conac în mijlocul poienii. cu fruntile în soare. Era o zi frumoasa de început de septembrie si cu mult soare. unul dupa altul. Basarabia. De-abia tragându-ne sufletul de atâta drum. Peste ani. deci. se destrama.

în sufletul meu începuse sa-si faca loc un suvoi de ecouri. Într-una din zile se vestise ca la Caransebes va fi o mare manifestatie. procesul nostru de la Tribunalul din Caransebes si eliminarea noastra din toate scolile din tara. Acolo ne-am luat si noi dupa lumea cea multa. Cu totii ne-am dus si noi la oras sa vedem cum se desfasoara o manifestatie legionara. cu numele de familie Grozavescu. Întorsi din excursie. Eu eram singurul dintre ei care fusesem încadrat în Fratiile de Cruce la Caransebes. de noi sperante în viitorul neamului. Se schimbase totusi ceva. Se încerca atunci o salvare a poporului român. s-a trecut la o alta stare de spirit. Moise Dumitru a vorbit despre lagarul de la Miercurea-Ciuc. 1938. pe ziua de 5 sept. Nedumeriti. Cu tineretea din noi. El ne spune vesti de o mare importanta despre cele întâmplate în tara. începura avalansa de întrebari în mintea mea. gasim în comuna o alta atmosfera. Cu totii am ramas surprinsi la aceste vesti. cu neastâmparul din noi.cu Patru Maranu. unde sa-si . Refugiatii din nordul Transilvaniei nu mai stiau unde sa se stabileasca. lânga dâlma. Ilie Ghenadie a vorbit cu mult suflet despre spiritul de jertfa al celor doi legionari executati fara sentinta si pe nedrept. Galescu Nicolae si Ghinda Gheorghe. ne îndreptam spre casa. Ni se pareau toate din alta lume. Cu multa disponibilitate si atentie. Fluidul de optimism era pe masura tragismului prin care treceam ca neam. De la starea de tensiune în urma dezmembrarii tarii. responsabil de asasinarea Capitanului. sorbeam totul. unde fusese internat. Un optimism. pentru moartea lui Armand Calinescu. o dorinta de mai bine. ale celor petrecute cu mine în urma cu numai doi ani. priveam înmarmuriti cum se desfasoara toata manifestatia. dupa vestile aduse de Patru Maranu acolo. ne învaluia pe toti. pe un an de zile. din ordinul lui Carol al II-lea. cât a mai ramas în urma sfârtecarilor din trupul tarii. În 3 septembrie 1940. adunându-ne aproape de locul unde au fost executati în septembrie 1939. Horia Sima printr-o manevra armata da peste cap regimul lui Carol al II-lea. a tarii. Împreuna cu generalul Antonescu. Se ducea la Garâna. Arestarile. la cele Trei Ape. Spre deosebire de ceilalti. Rabufnise ceva. Ghenadie Ilie si pe Moise Dumitru de la Lugoj. Atunci i-am vazut pe prof. anchetele politiei. comentând evenimentele din tara. Miscarea Legionara stapâneste situatia politica din tara.

Ion Margineanu. a omului s-a petrecut în timp. atât Fratiile de Cruce cât si cei din grupul politic. unguri si bulgari. Printre profesori aveam pe Barbu Cornel. mai dura si mai draceasca decât a lui Carol. Petru Popa. Si acum. Unitatea de aici a Fratiei de Cruce luase legatura cu noi. era greu de redresat într-un timp atât de scurt. de sub stapânirea comunismului.D. venind din Ardealul cedat. Asa s-a ajuns la asa numita — Rebeliune — care nu era altceva decât o lovitura de stat a lui Ion Antonescu. Gheorghe Cornea si Nicolae Sârbu. III. pornirile din partea celor care si pâna atunci ne-au urât si pâna azi ne urasc. prof. Înainte de . Am luat parte la aceasta slujba religioasa. Sef de unitate în cadrul F.gaseasca un loc de liniste si pace.-ului era Puspurica Toma din cls.Iosif Costea. Dupa acest act nefast al lui Antonescu. Procesul de alunecare a poporului. PRIGOANA — ION ANTONESCU AL DOILEA VAL Trecusera doi ani de scoala aici la Deva. Ceea ce altii au stricat pe linia multor generatii. de matematica. cei veniti de la Caransebes. La Scoala Normala plutea un suflu nou de viata. acuzele. Barbu Cornel. cu atâtea sperante. a daruirii. dupa revolutie. Noul an scolar 1940-1941 începe într-o alta lume parca. în dorul de afirmare. au dat navala peste ei sudalmele.C. Putem spune ca acest al doilea val de prigoana s-a legat aproape fara întrerupere de cel de al III-lea val. Totul s-a desfasurat sub comanda lui Viorel Boborodea. se dezlantuie o noua prigoana. În luna noiembrie 1940 s-a facut reînhumarea legionarilor împuscati dupa executarea lui Armand Calinescu. Lucrase cu Horia Sima. legionarii nu mai stiau ce sa faca mai întâi pentru a alina durerile prin care trecea neamul românesc. I. 22 sept. de mare suflet si bun pedagog. De felul cum s-au miscat atunci. a corectitudinii. Legasem prietenii cu cei mai multi colegi din clasa. Printre cei care au organizat aceasta sarbatoare a fost si prof. Au fost legionari care au stat în închisoare din 1941 si pâna în 1964. În concluzie. Am format careul unde sicriele au fost depuse pentru slujba de înmormântare. cu toate organizatiile din Deva. târând tara în destramare si neamul românesc în degradare morala. Inspector general la învatamânt era prof. Refugiati erau peste tot. a omului din sânul neamului nostru. a dragostei fata de neam. a VIII-a. pâna în 1989. mai ales ca pe capul nostru ca neam cazuse si sfârtecarea tarii.C. toate fortele raului se dezlantuisera împotriva legionarilor. Fusese si el internat în lagarul de la Vaslui. 1939. Scurtul timp cât a fost la îndemâna. Director al Scolii Normale era prof. de sport. pe calea cinstei. tot în timp va trebui sa se realizeze si procesul de ridicare a poporului. Cu totii voiam atunci sa reparam nedreptatea facuta neamului de catre rusi. un om bine pregatit. Sef de judet era Viorel Boborodea si prefect . Stoica.

De la Sibiu venise pe fir la Deva. Hunedoara avea ca sef pe Palcu Traian. Palcu este arestat împreuna cu Iuga Petru. Prin luna iunie 1943. desi era ras de cei fara Dumnezeu. De la Scoala Normala au fost arestati urmatorii: 1. Cu totii deci ne-am trezit peste câteva zile în beciurile politiei.D. m-am dus cu masina la Tebea. Dupa aceasta lovitura de stat. initiativa o iau Centrele Studentesti si Fratiile de Cruce din toata tara. cei trei legionari martiri au fost acoperiti pâna la cap cu camasi verzi si centuri cu diagonala. strajuiau de la Tebea destinul neamului nostru. în sicriu. declarând politiei ca elevii lui n-au iesit din scoala. Câmpeanu Viorel 6. Horia. organizându-ne în Fratiile de Cruce. initiata în arestari legionare. ca elev la Deva. unde am reusit sa descopar troita care strajuia mormântul legionarilor cazuti. Bejan Gherasim 5. aparati fiind de directorul scolii. Dupa rebeliune lucrurile s-au linistit. student la medicina. Legatura cu Palcu o tineam prin Rista. Alaturi de marii capitani ai neamului. Mi-a spus ca-mi va da în loc centura lui de ofiter. Rista Gheorghe. cu toate urmarile ei nefaste. Subversiv. continuam lupta de rezistenta. student la drept la Sibiu. centura cu diagonala. Dupa cum vom vedea. unitatea noastra iesise la lupta în strada cu ceilalti legionari din oras. Procesele se tin lant în toate judetele. multi morti si cu zecile de mii de arestati. Se cunostea scrisul prin sculptura. Cu un an înainte. În timpul rebeliunii. Grupul 54 F. venise. Venise de la Bucuresti o brigada mobila. Barbu ca vine la mine si-mi cere sa-i dau repede centura mea cu diagonala pentru a o pune pe pieptul lui Petru Popa. Muresan Grigore .C. Cu ochii scaldati în lacrimi m-am rugat la mormântul lor. Asa am si facut. începe marea prigoana a lui Ion Antonescu. care ne aresteaza si pe noi. De aici si arestarea lui Rista. Berzescu Atanasie 2. Rista Gheorghe 4. În anul scolar 1942-1943 preiau comanda unitatii de la Scoala Normala din Deva. cam prin anul 1970. Deodata vad pe prof. în care era ceva si de la mine. Closca si Crisan si Avram Iancu. alaturi de camasa sa. sef al unitatii era Adrian Mihut. ajutorul lui.prohodire. La liceul Decebal din localitate. Bara Traian 3. cu câteva zile înaintea noastra. curierul meu. transferat de la Caransebes. Dupa ani si ani.

Fruma si Dr. trasi unul dupa altul. încurajati de sudalmile si bruscarile gardienilor. Eram un grup de peste 30 de tineri. am fost transferati toti elevii de la Deva. tot lotul nostru. În gara orasului.7. Sub arsita soarelui. În piepturile noastre tinere. încadrati de gardieni. Lumea nu prea obisnuita atunci cu astfel de pasageri. Hunedoara. cu broboane de sudoare brazdându-ne fata. . veniti de la Sibiu. pentru a fi judecati de Curtea Martiala a Corpului 7 Armata. de dimineata. Maresalul Ion Antonescu ne declarase razboi tinerilor de atunci. unul dupa altul. cu Petru Iuga ajutor. PARUL DE LA ALBA-IULIA Era în vara anului 1943. forfota. Achitati au fost Bejan Gherasim. în zornaitul lor. în simfonia lanturilor grele. siroindu-ne spinarea. pentru ca am crezut în biruinta neamului românesc. în iunie 1943. început de iulie. care pentru prima data realizase unirea tuturor românilor. Brad si Gura-Barza la închisoarea militara din Sibiu. Hunedoara. se uita la noi. încolonati fiind câte trei în rând. Curca. Cu picioarele ferecate în lanturi grele. Din el începuseram noi sa ne dam jos. Dupa condamnare. Pop Aurel Dupa anchetele facute la Deva. unde am fost judecati si condamnati de catre Curtea Martiala. încolonându-ne pe peronul garii. grupul 54 F. Se întreceau unul pe altul în a înjura si a striga la noi. Apararea la proces a fost organizata de Dr. cald ca-n luna lui cuptor. unite acum. paseam în necunoscut. În gara de la Alba-Iulia. cu fruntile în soare. realizata de impactul lor cu strada. Atunci am cunoscut iadul transferului cu vagonul-duba. în cadenta comandata. suntem pusi în lanturi grele la picioare si transferati la Alba-Iulia. fratii de cruce. înmarmurita. Am primit pedepse grele de închisoare. ucigându-i si aruncându-i în închisori. Tragea în copiii lui. care era tocmai în centrul urbei. Ne duceam greul în spinare. ne dadeam cu greu jos din vagonul duba. cu bratele goale. ne-am facut intrarea în cetatea de scaun a marelui Mihai Viteazul. Pe asfaltul strazilor cetatii înaintam noi.C. prin închisoarea din Ploiesti.D. am primit comanda de înaintare pe jos pâna la închisoarea orasului. elevi si studenti. seful de grup. într-o buna zi. târând dupa noi lanturi grele. Sosise un vagon-duba de la Ploiesti. în frunte cu Traian Palcu. Murarescu Alexandru 8. În zornaitul lanturilor. Dupa Burebista si Decebal ajunsese întâiul voievod al celor trei tari românesti. Câmpeanu Viorel si Pop Aurel. pusese tunurile si mitralierele sa traga. unde am stat doua saptamâni.

Ne conduceau. tinerii tarii angajati într-un razboi declarat comunismului. acestea lasându-si urme adânci în carnea noastra. D-l Prim era seful gardienilor. tocmai atunci s-au comis cele mai mari nedreptati. Ca-n toate închisorile. Nu se . ca atunci când le-am purtat în timpul comunismului. La Alba-Iulia era colonelul Musca. întotdeauna au fost la dispozitia Maresalului. Era destul de sever si absurd. Închisorile din tara. tara. iar drepturile. gras. Nu prea stiam noi atunci ce însemneaza lanturile în viata unui detinut. erau conduse de magistrati militari. pe noi. obligatiile erau multe. Aici.. Generalul Petrescu era comandantul închisorilor pe tara. aproape inexistente. Dar. tânara pe atunci. cu detinuti politici.. cu numarul 40. Se înscaunase un regim de teroare.Pâna la închisoare am fost petrecuti de o lume întreaga. ei pe trotuare. Erau frati de cruce din toate judetele tarii. Toti eram mândri de noi c-am fost pusi în lanturi pentru credinta noastra. care declansase lupta pe viata si pe moarte cu legionarii. Ne primeste cu zâmbetul pe buze. am fost dusi în camera noastra de la etajul I. Aici au fost adusi toti cei care aveau si pedepse disciplinare. La Aiud. cu o ploaie de ironii. prin Maresalul ei. ma? Sa rasturnati guvernul? Voi vreti sa conduceti?” Primirea s-a încheiat cu obisnuitele înjuraturi. A fost numit comandantul închisorii din Transilvania. Mai ramasesera si la Aiud. la intrarea într-o noua închisoare. Eram copiii lor. cei care luptam pe viata si pe moarte împotriva comunismului. comandant era maiorul Munteanu. Am început sa facem cunostinta cu cei mai vechi din Alba-Iulia. închisorile cu detinuti politici aveau ca directori magistrati militari. pe acea vreme. Iata-ne si la închisoare. A doua zi am intrat în programul închisorii. ni s-au taiat lanturile de la picioare. Desi erau judecatori. Deci la vremea aceea. anul 1943. care vorbea ragusit. În mijlocul lor trona unul mai rasarit. unde regimul de detentie era mai aspru. La Târgu-Ocna de asemenea mai erau frati de cruce. Ar fi trebuit sa stapâneasca simtul dreptatii în închisori. Într-un hol mare suntem primiti de o droaie de gardieni. Ironia sortii. Ion Antonescu. S-au calcat în picioare drepturile omului. exact ca-n timpul comunismului. în curtea administratiei. Dupa perchezitia obisnuita. un om mic de statura. cunoscând obligatiile si drepturile noastre. ne rasplatea cu temnita. Tin sa mentionez ca-n urma hotarârii ministrului de interne. aproape toti fratii de cruce au fost adusi la Alba-Iulia. parca era un facut. Noi pe mijlocul strazii. Mai târziu s-a numit camera hunedorenilor. — “Ce-ati vrut.

Cei izolati sunt adusi în curtea închisorii si-n fata detinutilor si a conducerii. Fusesera întinsi la pamânt pe o rogojina. Îi cunosteam pe lugojenii mei de afara. Toti se grupasera în jurul lui Iosif Ripan. de la Liceul Coriolan Brediceanu din Lugoj. Murarescu Alexandru si eu. scrisori. Ca-n tot locul si-n orice închisoare. li se aplica pedeapsa de 25 de lovituri la spate. cu de-amanuntul. Mâncarea se înrautatise. Suciu Ion. instaurându-se teroarea. în frunte cu colonelul Musca si generalul Petrescu. Voia ca pe calea dialogului. din grupul lugojenilor. mai era cineva dintre fratii de cruce care se impunea si conducea toata închisoarea. toti ascultau de el. între detinuti. iar doi . Când am venit eu la Alba-Iulia. Detinutii politici aveau multe drepturi în plus fata de dreptul comun. Detinutii au trecut la amenintare cu greva foamei. ca dupa o grea batalie. Ca organizare. închisoarea de la Alba-Iulia avea un sef consimtit si nu ales. În grupul hunedorenilor eram câtiva banateni: Rista Gheorghe. La rândul ei. administratia a trecut la represalii. Fratii de cruce de aici. Nicolae Itu si Iacob Toma. pachete. Conducea efectiv închisoarea. Vine la fata locului generalul Petrescu de la Bucuresti. care ajunsera cu un an înaintea noastra — 1942. Acolo ascultam de un legionar mai batrân. mai erau si informatori. Cu toate acestea. Cei de la administratie stiau ca Ripan conduce. Printre ei era Itu Nicolae si Iacob Toma. a tratativelor sa rezolve acest conflict cu administratia. îndemna lumea la disciplina si rabdare. Spiritele mai erau înca agitate. protestasera energic împotriva conducerii închisorii. mi-au povestit totul. vorbitor. iulie 1943. cum îi spuneam. tâmplar de meserie. bataile se întetisera. Se batea pâna la lesin. de badia Suciu.mai respecta regulamentul închisorilor. nu l-am mai gasit acolo. prin luna mai 1943. Izoleaza un grup de detinuti în frunte cu Ripan. Pe lânga badia Suciu. Am gasit închisoarea de la Alba-Iulia într-o atmosfera destul de încarcata. nu ales. fratii de cruce înca timorati. Noi toti ascultam de el. regulamentul nu s-a respectat. ci consimtit: Iosif Ripan. Îl adusese colonelul Musca de la Aiud pentru a-i lucra mobila pentru el si conducerea închisorii. Cei care ne-au pus la curent cu cele întâmplate au fost lugojenii. din Vintu de Jos. Avea acest dar de a polariza lumea. Berzescu Atanasie. ca nu se respectau drepturile lor. Cu echilibrul lui interior. La ora protestului.

ne adunam pe grupuri de judet. locul de unde. avea cam la mijlocul ei. 2. De jur-împrejurul curtii. Când a ajuns rândul lui Ripan. putin timorati. prieteni fiind. nr. gen. De-a lungul zidului era o alee. sau si trei. Adesea. n-a scos nici un cuvânt de durere. Atanasie Berzescu. mai mult spre dreapta. erau Ion Almajan si Iuliu Bumba. visam la .” Asa a ajuns Iosif Ripan mutat disciplinar de la Alba-Iulia la Târgu-Ocna. Acolo stateam pâna seara. a rabdat. Dupa aceasta demonstratie de forta. era destul de încarcata si fratii de cruce. La umbra lui. Pe lânga ei doi mai eram si noi ceilalti: Traian Bara. pentru program. de la Scoala Normala. Eu nu l-am mai întâlnit decât afara. Toti eram o familie.gardieni aplicau loviturile. nr. Din Hunedoara oras. aplicându-i-se loviturile. Sa-l trimeteti la Târgu-Ocna cu regim sever. nu s-a auzit nici un cuvânt de durere. pe loturi de judecata. asa cum am descris-o. Curtea în care noi aveam acces era cea din mijloc. a parului. ne faceam programul de camera si ieseam afara în curtea închisorii. Biruise. Între noi era o strânsa prietenie si buna întelegere. Curtea din mijloc. când suna desteptarea la ora 5. buni prieteni între noi. 2. Petrescu a strigat ca un nebun: — “Acesta-i seful lor. Am ajuns sa cunosc destul de bine si detinutii si gardienii care ne pazeau. Strângând din dinti. De la liceul Decebal erau Adrian Mihut si Constantin Iancu. De obicei. în discutiile noastre. De dimineata. când ne urcam în camerele noastre. cum o numeam noi. pe lânga zid. loc al nostru de plimbare. Ne devenise acea curte de mijloc. Atmosfera. Prima curte era cea care ducea la administratie. Hunedorenii se adunau în jurul lui Traian Palcu si Iuga Petru. destul de primitoare. mai visam si acasa. ne plimbam si discutam fel de fel de probleme din multele noastre preocupari. Era locul nostru de odihna. unde noi stateam si ne plimbam toata ziua. Gheorghe Rista. unde stateam toata ziua. totusi. locul nostru de taina. Grigore Muresan. Doi câte doi. Înfuriat. sfidându-ne. Alexandru Murarescu. fiecare din noi îsi gasea câte un loc de odihna. a doua era a noastra. lucrurile s-au mai linistit. De la Gura-Barza era Gâlea Vasile. plimbându-ne doi câte doi. cea care ducea la bucatarie si ateliere. iar a treia. un par frumos si mare. multi ne asezam pe paturi când soarele ardea mai tare.

. am stat cu el. visând si acum ca-n tineretile noastre. la Aiud. din Bucuresti. 1994 la Timisoara. Se parea ca pacea si armonia se realizasera în rândurile noastre. Era anul 1943. Si asa. De atunci. Se purta la noi la Teregova în timp de iarna. Musca. a venit si iarna pe capul nostru. Printre lugojeni au mai fost Dabici Valeriu si Pop Aurel. În timpul anilor de temnita.mai bine. un suman bine croit. ca mai este cineva liber si lupta pentru salvarea neamului nostru. când s-a oficiat o slujba religioasa de pomenire a mortilor din temnita Aiud. Era printre ei un tânar. l-am cunoscut si pe Ion Gavrila. suba era cea care ma scotea din iarna. când eram copil. Mehedinti i-am cunoscut pe Stanica Mihaiescu. si altul ne-am bucurat mult de întâlnirea aceasta din Aiud. Acum era soferul col. ascultam de ei. ca sef al închisorii a ramas tot badia Suciu tâmplarul. Ei doi erau ca parintii nostri. cam de vreo 17 ani. În afara de fratii mei de cruce din judetul Hunedoara. Mai târziu. Dupa plecarea lui Iosif Ripan. seful grupului. nu l-am mai întâlnit decât în 14 sept. Noua-Culme. Ticu Mihaiescu. Pâna când am ajuns la Caransebes ca elev la Scoala Normala am purtat aceasta suba. Aveam pe atunci 22 de ani. Tot de atunci. Din grupul jud. La plimbare când ieseam. la scoala primara. din grupul Fagaras. Periprava. aruncat pe umeri. ca si stapânul. Si unul. cot la cot. ducându-ne amarul prin glume si plimbari. el a fost un îndemn la rezistenta si o speranta în ridicarea neamului nostru. în timpul regimului comunist. Legasem prietenii cu atâtia din fratii de cruce din toata tara. Dupa multe framântari ale noastre am ajuns sa-l consimtim ca sef al închisorii pe Sotirescu Stefan. 1994. soferul Capitanului la Bucuresti. din vremea aceea. În acest timp m-am apropiat mult de bucovineni. Fata-i era luminata de zâmbetul tineresc. a parului de la Alba-Iulia. în loc de palton aveam o suba. De fapt. Pentru mine. fratele lui mai mic. Sufletul si fizicul se armonizau. de la Periprava. Purta în timp de iarna. la Aiud. De la Alba-Iulia nu l-am mai vazut pe Ion Gavrila decât în 1 sept. cu ocazia conferintei tinuta la Universitatea de Vest în legatura cu rezistenta din muntii Fagarasului. a fost o nadejde de mai bine. ma împrietenisem cu Nicolae Itu si Iacob Toma de la Lugoj. sfatuitorul nostru de taina Mateescu. crezând în Hristos. Mitica Oniga. care semana a suman.

una câte una. destul de important. Administratia. Erau coapte de-a binelea. nu mult dupa ce venisem noi de la Sibiu. când ne retrageam la camere. nimeni dintre noi n-a mâncat o para. Perele ne tentau tot mai mult. De la interne au venit generalul Petrescu si generalul Pichi Vasiliu. Prin Bucuresti circula aceasta fapta. toti care observam ca vreo para a cazut o luam si o asezam lânga tulpina parului. Pomul nu era pazit de nimeni. si pe Nicolae Ciovârnache. În felul acesta ne treceau zilele fara sa ne dam seama. Trecând zilele. Ne plimbam unul dupa altul. Am început sa lucrez la sculptura. dupa un timp. au început sa cada. — Istoria parului de la Alba-Iulia. coapta fiind. Erau coapte. lipsiti fiind de fructe. Era spre sfârsitul lunii iulie 1943.Marian Bejat. Fara sa ne dam seama. noi. De data aceasta. îsi apleca crengile tot mai mult spre pamânt. de la unul la altul. ne trezim în luna august. Stiam ca nu este al nostru. De la prima para cazuta la pamânt. Parul nostru. nu cu mult. trecusem un examen si înca unul . Dupa acel conflict dintre conducere si detinuti s-a aprobat câte o scrisoare si vorbitor. cadeam tot mai mult în ispita. am patruns în atelierul de tâmplarie. De aici a fost informat si Maresalul Ion Antonescu. acum încarcat de roada. copiii de atunci. Mai târziu. Acest fapt a uimit lumea. Cald peste masura. Musca în frunte si gardienii care ne pazeau a ramas uimita de gestul nostru. trecând fiecare pe sub coroana lui. cu col. Asa am luat legatura cu familia. Trebuie retinut un lucru. iesita din comun. fratii de cruce din toata tara. perele erau tot mai frumoase. Din zi în zi. Seara. S-au convins la fata locului. student la Stiintele Economice. acum cunoscut sub numele de Emil Manu. punând-o lânga tulpina. scriitor. ca pâna când toate perele s-au copt si au cazut. Perele se aratau acum mai frumoase si mai îmbietoare. la pamânt. se apropia unul dintre noi si ridica para cazuta. Parintii care veneau la vorbitor ne confirmau acest lucru. Eu. Noi. parul ocrotea lânga tulpina o buna gramada de pere. Mircea Bejan. parul nostru devine ispititor. tot frumos si cald. ca si cum asta ar fi porunca. Si nimeni n-a fost sfatuit sa nu se atinga de vreo para. De la acest prim gest. ministrul de interne. Emil Cizmarescu. Au comunicat evenimentul iesit din comun la Bucuresti.

Am dovedit. Telul final era ridicarea si apararea neamului românesc. Maresalul Ion Antonescu se decide sa elibereze o buna parte din tinerii sau. Fac întâmpinare . visul unirii. adunati în padurea Dobrina în 1919. fratii de cruce aruncati în închisori pe nedrept. nu dupa mult timp. ELIBERAREA DE LA ALBA-IULIA În 1944. dupa lungi ezitari. “copiii aia”. din 24 iunie 1927. înfaptuit acum. cum le-a spus el înaintea executarii din 1946. lucrurile iau amploare.din cele mai mari din viata noastra. O mâna de elevi. Si azi acelasi pericol comunist ne ameninta. ma trezesc cu o citatie de la Curtea Martiala din Timisoara. se decid sa lupte pentru apararea neamului împotriva pericolului de la Rasarit. ca scoala în domeniul educational. urmarile lui nu sunt reparate. A fost primul dintre examenele pe care le-am dat în fata neamului. Am demonstrat ca am fost crescuti în scoala Fratiilor de Cruce. De aici si pâna în 1922. Eram dat în judecata pentru nesupunere la încorporare. La vremuri noi. În 13 mai 1944 am fost pus în libertate. sub numele de “Legea 70”. Constatam ca acest fenomen se impune ca o necesitate în scoala româneasca. se va destrama în fata pericolului din afara ca ceata în fata soarelui. comunismul. Asa se explica faptul ca azi. altfel. Începând cu Lenin. La rasarit ne pândea pericolul rosu. ca Fratiile de Cruce. Dupa anul 1918. a României Mari. Corneliu Zelea Codreanu sesizeaza acest pericol. Nordului Bucovinei si Tinutului Hertei. Se declanseaza revolutia spirituala. unde am învatat sa fim cinstiti si corecti. decât au pregatit aparitia fenomenului legionar prin înfiintarea Legiunii Arhanghelului Mihail. împreuna cu Bumba Iuliu si Ion Almajan. în acei ani de început. sa nu furam. în acea vreme. la Iasi sub conducerea lui Alexandru Butunaru. nu sunt o utopie. se cereau oameni noi. Nu vor sa ne recunoasca drepturile noastre asupra Basarabiei. crezând cu tot sufletul nostru în Hristos Iisus. Atunci am câstigat o batalie în fata istoriei. Se da un decret de amnistie. pe care Lenin si toti ai lui ca si pâna-n prezent n-au vrut s-o recunoasca. Fratiile de Cruce nu au facut altceva. desi Pactul Ribbentrop-Molotov este anulat. La 4 mai 1924 ia fiinta prima Fratie de Cruce din tara. când visul de secole al natiunii române — “Întregirea neamului nostru în granitele lui firesti” — se realizase un nou grupaj de necesitati pentru mentinerea acestui vis înfaptuit — România Mare. toti aveau ochii atintiti asupra noastra. Ajuns acasa. Elev fiind. din Hunedoara amândoi. Sa aruncam acum o privire generala asupra istoricului Fratiilor de Cruce si asupra scopului acestui fenomen în revolutia spirituala începuta de generatia de la 1922.

Asa cum eram. ca-mi vine si ordinul de lasare la vatra. Printre ei si Ion Bohotici. Se dau acum lupte grele între armata maghiara si elevii de anul II. Cei din anul II au ocupat o pozitie pe dealul Mocrea. Cu noi veneau din plin si civilii. elev în anul II. Iata ca ne prinde si 23 August 1944. Iata-ma si soldat. primesc si ordinul de încorporare. acum scriitorul Emil Manu. Prin el am luat legatura cu unitatea legionara. Acolo ma întâlnesc cu Emil Cizmarescu. ca nu m-am sustras de la încorporare. O parte din elevii nostri au fost luati de rusi în . un mamelon pe care noi adesea faceam instructie. Echipati de razboi. Cu infanteria motorizata. am ocupat o pozitie de lupta. Facuse Scoala de Ofiteri în Germania. neinstruiti. Eu cu Bara Traian eram în anul I. Din timp ne-am retras spre Buteni. în luna iunie 1944. între pozitia ocupata de scoala noastra si Scoala de Ofiteri nr. fiind condamnat politic. Nu fac nici o luna de zile. Era în fata comunei Mocrea. pentru a fi trimis la Scoala de Ofiteri de rezerva. 2 Bacau. cantonat la Sacalaz. Am alaturat raportului sefului de post o copie dupa foaia de eliberare si o copie dupa decretul de amnistie. Toti erau în anul II. Se scursese mai bine de o luna de când venisem în aceasta scoala. I-au dat peste cap. cu carutele pline de bagaje. plecam pe front cu toata scoala. Pe linia frontului. formând un dosar cu actele necesare de justificare. De la 5 Vânatori sunt trimis la Scoala de Ofiteri de rezerva din Ineu. de catana neinstruita. încercându-se o învaluire a scolii noastre. Era comandantul meu de pluton. În aceeasi zi au fost respinse 12 atacuri ale ungurilor. Pe acolo frontul a fost spart. la Regimentul 96 Infanterie din Caransebes. târându-si dupa ei si traistile pline cu te miri ce. rusii i-au respins pe unguri. Îsi schimbase atitudinea fata de mine.prin postul de jandarmi din Teregova. sublocotenent. Acolo erau toti colegii mei de clasa. În timpul cât eu îmi faceam dosarul pentru Curtea Martiala. cantonat la Valea-Boului. dupa ce luase legatura cu Ion Bohotici. Prin Biroul de mobilizare din Lugoj sunt încorporat la 5 Vânatori Timisoara. cu ranita si tot echipamentul necesar. fugarindu-i pâna aproape de Chisineu-Cris. Eram în apropierea comunei Gurahont. Aici dau de toti fostii colegii mei de la Scoala Normala din Deva. era regimentul 5 Vânatori Timisoara. Era un exod al disperatilor din iadul frontului. Din aceasta unitate mai facea parte si Stoleru.

egalitatii si fraternitatii. la noi în tara. Venise Filon Verca din Germania.linia întâi a frontului. Alaturi de Ion Iliescu. ca professor de limba româna la Liceul “Traian Doda”. cu scopul de a organiza rezistenta împotriva comunismului. Rezistenta armata din BANAT Suntem în anul 1946. Se stabilise în Caransebes. lucram sub ordinele lui Filon Verca. care era ordonanta la un capitan de la ei. Dupa o aparenta liniste pe plan politic. Ion Iliescu. Am intuit faptul ca lupta va fi de lunga durata si cu multe sacrificii. la sfârsit de secol XX. Filon Verca este ajutat de prof. a ocupat doua pavilioane alaturi de noi. Cu multa greutate au scapat de rusi. parasutat fiind în 1945. Niciodata neamul românesc n-a fost mai mult hartuit ca-n lupta cu SATAN. În toamna anului 1945 reusesc sa fiu lasat la vatra. de luari de pozitie. Refugiata din cauza frontului din Moldova. organizarea rezistentei prinde viata. Fratiile de cruce erau deja organizate. Petru Hamat. Parasutarile din 1945. a credintei în Dumnezeu. izbind cu o putere de necrezut. loviturile lui din agonie sunt cele mai periculoase si cele mai perverse. Odata întors în tara. lupta este tot atât de acerba. ma întâlneam zilnic. pe noi trimitându-ne la Scoala de Ofiteri de rezerva nr. atât de ordin strategic cât si de ordin tactic în lupta poporului român împotriva lui Satan de la rasarit. toata scoala s-a întors în cazarma. Era elev la Scoala de Ofiteri nr. pe atunci student la teologie si seful grupului FDC nr. Deci în toamna anului 1945 eram student la teologie. 2 Bacau. 1 din Ploiesti. În februarie 1945. Eram. Acum. El era seful judetului Severin. Lazar Tiberiu si altii. cu Petru Hamat. Si acum. deci. când aparent caderea comunismului s-a realizat pe plan mondial. Aparuse un decret care scutea de armata pe toti studentii în teologie. întorcându-se la Oradea la scoala. dupa doi ani de scoala militara. Ne întâlneam la cantina scolii lor. an de hotarâri. dupa program. Gasindu-ne fata în fata cu inamicul. Ne dadeam seama de pericolul comunist. doua scoli de ofiteri în Ineu. ca si-n 1946. Din acest an se începe reorganizarea Miscarii Legionare. pervers ne lovesc din umbra. au scos în evidenta o multime de probleme. în Ineu. Petru . cum mintea omului nu-si poate imagina. 72 Severin. a libertatii. Pe baza acestui decret am fost lasat la vatra. la un pahar de vin. se desfiinteaza ambele scoli. În 20 octombrie. Sub masca democratiei. împreuna cu Petru Maranu. Eram student anul I la teologie. Cât timp am stat la Ineu. taran din Teregova. Filon Verca ia în mâna reorganizarea Miscarii Legionare.

ei continuând cu arestarile. — “Filoane. Deseori mergeam trimis de Filon la Teregova. fara dubiu. Iosif Ripan lucra sub directa comanda a lui Filon.” — “Iosife. Sa predea armamentul pe care-l detin. toti oamenii lui au venit la casele lor. dispusi oricând la crime. Actul a fost încalcat de catre comunisti. Din istoria evenimentelor se stie ca legionarii n-au fost eliberati din închisori. Zis si facut. Iosif Ripan s-a lasat convins. N-a fost vorba aici de nici o colaborare. tu stii ca si eu sunt pâna acum tot în clandestinitate. Iata din ce a constat aceasta . Sa nu participe la activitatile electorale (cele din 1946). Ca legionarii aflati în clandestinitate sa se prezinte autoritatilor. demonstrativ. Din acest act reiese. a generat si-n rândul legionarilor o confuzie. Numai dupa acest gest al lui Filon. Luncavita. De aici încolo. mergi cu mine la politie si eu sunt primul din judet care fac acest pas. Asa s-a simtit nevoia de a se trece la lamurirea lucrurilor. Activitatea mea se desfasura pe tot cuprinsul jud. prin Ana Pauker si Teohari Georgescu. Ca ajutor l-am avut pe Petrica Dragulete. acest act. Armenis si alte comune din jur. a actului. La mijloc erau comunistii cu caracteristica lor de oameni crescuti în scoala minciunii. care la aceea vreme conducea partea de nord a judetului Severin. de aici si pâna la respectarea întelegerii. precum si elevii de la liceele de acolo. la grupul politic. 2). la vremea aceea. El cunostea bine oamenii din Lugoj. Asa am ajuns sa lucrez si cu Spiru Blanaru. si Partidul Comunist. Severin. Dupa cum vom vedea. Îndata i s-au facut formele de legalitate. eu nu-mi tradez oamenii. Domasnea. Daca este numai o manevra a lor de a ne prinde? Atunci ce ma fac? Ei sunt în paza mea. nu-l credea pe Filon ca acest act este o realitate. Cu el ma sfatuiam în bunul mers al Fratiilor de Cruce. Cunosteam legionarii din aceste comune. Din 1947 eram seful grupului FDC 72 Severin. Aici se cade sa amintesc dialogul lui Filon Verca cu Iosif Ripan la Lugoj. La Lugoj îl aveam pe Iosif Ripan. La Timisoara era Ion Constantin. În cursul anului 1945 are loc un act între Miscarea Legionara. Eu eram ajutorul lui Ion Iliescu. a fost o cale lunga si plina de surprize. Dar.Cojocaru era seful regionalei Banat la FDC. ca nu a fost vorba de colaborare cu comunistii. primind în mâna un act semnat de Seful politiei judetului Severin. În acea zi a mers Filon Verca la politia judetului Severin. prin Nicolae Petrascu si Vica Negulescu. Aici este conditionata eliberarea legionarilor din închisori. respectând urmatoarele trei obligatii: 1). prezentându-se conform actului încheiat între parti. În ruptul capului. 3). Din pozitia aceasta lucram îndeaproape cu Filon Verca.

Nicolae Lupu si Vica Negulescu. Unii. îi alungase de acasa pe o parte din legionarii de la . Abaterile erau tot mai evidente din partea comunistilor. S-au înselat însa. ca securitatea a pus mâna pe ei. timp de trei zile. La Teregova.confuzie: 1). Au continuat cu arestarile. acuzând-o de interventie vadita în favoarea lui Iuliu Maniu la alegerile din 1946. Petru Grozavescu-Maranu si Ilie Cojocaru-Mocea. — Cu capul la pamânt —. erau pentru încetarea activitatii legionare. cei care au scapat de arestarile din 15 mai au luat calea codrului si ei. nelasându-se prinsi de comunisti. Radu Mironovici. la grupul politic si sub comanda lui Ion Sadovan la FDC. Mai târziu au mai venit si altii. 2). prin grija si obladuirea lui Iosif Ripan. hotarându-se linia pe care trebuia sa o adopte în fata Comunismului. cu expresia — cu capul la pamânt — 2). spre Dealul Viilor. Nicolae Petrascu era de parere sa se continue lupta de rezistenta împotriva comunismului. pâna la trecerea urgiei comuniste. ANUL 1948 Se dezlantuise marea prigoana legionara. Unii dintre ei au mai dat si pe acasa. desi eram sefului grupului FDC 72 Severin. În organizarea luptei de rezistenta s-a mers fara sovaieli. Comandamentul Miscarii Legionare tine o conferinta. într-o casa bine pazita. cei mai numerosi. Romulus Anculia-Miloi. Eu. Nistor Chioreanu. În cadrul acestei conferinte. cum au fost Martin Copaceanu-Rica. În nord. pe care le câstigasera taranistii cu neta superioritate. Peste tot era o unitate de vederi. Data de 15 mai 1948 este cea când sunt arestati cei mai multi legionari din tara. o singura problema s-a dezbatut si anume cea a activitatii în lupta de rezistenta împotriva comunismului. erau pentru continuarea activitatii în lupta de rezistenta împotriva comunismului. Altii. LA COASA CU PISTOLUL MITRALIERA ÎN BANDULIERA Mai. dupa câte am retinut din cele spuse de Iosif Ripan. de a continua activitatea si lupta de rezistenta împotriva comunismului. lucra Iosif Ripan. luna florilor a anului 1948. Nicolae Petrascu. Radu Mironovici sustinea sa se înceteze orice activitate a Miscarii. când li se parea ca-i liniste. mai putini la numar. Eram toti uniti sub comanda lui Filon. Au înscenat abateri din partea Miscarii legionare. la Lugoj. O parte din ei iau calea codrului. Pâna la urma a biruit punctul de vedere al lui Nicolae Petrascu. mergeam si curier trimis de Filon în sudul judetului. la Lugoj. În luna octombrie 1946. Petru Anculia-Miloi. Asupra acestui punct erau doua pareri: 1). CONFERINTA DE LA LUGOJ Suntem martorii unui fapt de o mare importanta. La conferinta au luat parte.

Auzul li se ascutise. Întotdeauna îmi spunea: — “Nu pot sa-ti spun pe nume. dupa arestarile din mai. Se asternea atunci un fâsâit de coase în fânul ud de roua diminetii. La orice miscare. Nu sunt în stare sa va redau cele povestite si traite de ei. schimbând cuvinte mai mult în soapta. Acolo. Fânul trebuia cosit. cuciile mângâiau apasat ascutisul coaselor. Eram vecini cu casa. sus. Era parca o ceremonie înaltatoare. fara sa-mi dau seama. Iata ca a venit si luna iulie. “Domnule professor”. Se adaptasera legilor de aparare ale jivinelor din padure. — LA COASA CU PISTOLUL MITRALIERA ÎN BANDULIERA. cosind fânul toti la un loc. vremea coasei. realizau atunci un petec de rai pe pamânt. Si acum mi-aduc aminte cum îmi povesteau când ma duceam la ei. iar instinctul lucra din plin. ascutindu-si coasele. fiind nedespartiti. cu brazda alcatuita atunci de fiecare din ei. pe dealurile de sub Semenic. Trebuie sa te respect. fiecare cu coasa pe umar. stând la pânda. pentru nepotii si stranepotii nostri. de cuvintele însufletite ale lor. dupa o vreme se obisnuisera cu codrul. Se ortaceau. Desi se gaseau într-o lume de iad.” Si asa am ramas pentru ei toti si-n ziua de azi. de dimineata tare. dar parca ne-am salbaticit. povestite mie în zilele de închisoare. ce dumnezeiesc era acest neuitat tablou. cu cucia în cioc si pistolul mitraliera în banduliera. care mai traiesc. scapasera liberi. decât ei. Mergeau unul dupa altul. cum de-abia-n rasarit de soare. Oamenii ostracizati. scaldata de razele soarelui rasare. D-ta ai scoala multa. ca la o comanda. Se duceau de la unul la altul. În rasarit de soare.Teregova. trezindu-ma în pozitie de tragere. plecau unul dupa altul la postata de fâneata. fugiti de urgia satanicului regim comunist. pun mâna pe arma. mai ales de ale lui Martin Copaceanu-Rica: — “D-le professor. chemau pe Dumnezeu cu ei într-ajutor.” Martin Rica nu voia sa-mi spuna pe numele de botez. realizau dumnezeiescul în frumosul tablou: La coasa. se desfasurau unul dupa altul. liberi în mijlocul naturii. Si asa s-a creat aceasta legenda pentru mai târziu. Eu sunt un taran prost. ca doar sub ochii lui am crescut. N-avea cine sa-l taie. sus. în cadenta coaselor. cu fânul de curând cosit. privirile li se otelisera. desi azi. Cu urechile ciulite. strajuiti de codrul des. Se realizase un paradox. Sa fi stat numai deoparte si sa-i fi vazut pe acesti adevarati haiduci ai zilelor noastre. cu semnul crucii facut înainte de începerea lucrului. Doamne. un adevar istoric. realizând acea fantastica simfonie a lor în contactul cu metalul stralucitor în bataia razelor soarelui rasare. Se înfratisera cu codrul toti cei care. prigoniti de Satan. ea este o realitate. nu stiu cum sa-ti spun. haituiti ca vânatul din padure. .

ca s-au speriat din senin. Cum stateau ei în fata castronului cu mâncare. fiind gata oricând sa puna mâna pe el. Si de data aceasta. drept marturie nepieritoare a istoriei neamului nostru. Cineva este interesat ca acestea sa nu iasa la iveala. Eu n-am reusit sa ajung la acele caiete. La urma se alegeau cu un râs si voie buna. în marginea de padure. La umbra unui pom sau a unui arbore. venea prânzul gatit de familia cu fâneata. desfasurându-se în sânul grupului condus de Spiru Blanaru. Era un taran cu multa carte. în toata acea vara fierbinte a anului 1948. pe genunchi era asezat pistolul mitraliera.Daca ati sti cât de frumos povestea Romulus Anculia-Miloi. de pe dealurile Domasnei. cu oamenii lui. înfaptuind acte de eroism. la Ialta. toti recrutati de Horia Sima. De acum încolo îi vom urmari pe toti. în timpul coasei. Îmi mai povesteau haiducii mei ca ori de câte ori. în pozitie de tragere. Cu trupul tarii sfârtecat. . care în mod sigur ascund o sumedenie de adevaruri si fapte petrecute. Stalin. pun stapânire pe Estul Europei. asteptam parca barda calaului sa ne taie capul. neamul românesc. Un autodidact. cu o extraordinara abilitate si cu o perversiune neîntrecuta în politica mondiala. neamul românesc gaseste solutia de a iesi din criza social-politica. când soarele se ridicase bine pe cer. comunistii. dar mai ales spirituala. GRUPUL DE REZISTENTA ARMATA ÎMPOTRIVA COMUNISMULUI DIN COMUNA TEREGOVA-BANAT (1948-1949) O data cu actul de la 23 august 1944. Rusii. A scris opt caiete din memoriile lui. aruncau coasele în fâneata si cu pistolul în mâna se aruncau la pamânt. cu consimtamântul Apusului. sub jugul sovietic. Churchill si Roosevelt determina sfera de influenta a fiecarei puteri în Europa. Pe la orele noua. se asezau cu grija la masa asternuta pe un masai (fata de masa) anume facut din cânepa. De comun acord. Moartea l-a luat înainte de 1989. Asa ajungem noi. acesti haiduci ai zilelor noastre. când era la Caransebes ca professor. Se organizeaza în lupta de rezistenta împotriva comunismului. acesti cavaleri ai Crucii. În mod cert. poporul român îsi pierde libertatea. a alcatuit nucleul grupului de rezistenta care avea sa se formeze când Spiru Blanaru avea sa vina pe dealurile Teregovei în noiembrie 1948. caci Spiru Blanaru a fost o realitate. resemnati. cu capul plecat în semn de rob. se auzea câte un zgomot neobisnuit. ca-ntotdeauna. cazând în robia comunismului. Asa au lucrat ei. Grupul de legionari. si nu o fantasma.

care tot timpul era alaturi de el. Se face apel la toti românii din exil ca sa se înroleze în aceasta armata nationala pentru a lupta împotriva Rusiei. C-tin Florescu. Comunistii. La rândul sau. la vremea aceea. se organizeaza ARMATA NATIONALA. grupul FDC al jud. Tancurile rusesti pun stapânire pe întregul popor român.C. Constantin Munteanu. În Banat a fost parasutat profesorul Filon Verca. Odata ajuns pe pamântul tarii. care conducea rezistenta din nordul judetului Severin. Acum au loc parasutari în toata tara. dar. Sub comanda lui Horia Sima se înfiinteaza GUVERNUL DE LA VIENA în toamna anului 1944. seful regionalei Banat F. totodata fiind si ajutorul lui Ion Iliescu. în 1944. Pe atunci. Filon Verca a fost ajutat si de Petru Hamat. de comun acord cu puterile din Apus. a fost ajutat de Petru Cojocaru. ramâne Constantin Pascu la conducerea regionalei Banat. . au calcat si supus toata tara. fugiti de urgia comunista. Nordul Banatului. ARMATA NATIONALA se desfiinteaza. cu puterea moscovita în spate. erau putini la numar. din fosta ARMATA NATIONALA. care de fapt fusese numit în locul lui Ion Constantin. Pe rând. Aici Filon Verca a fost ajutat de prof. La Lugoj l-a avut colaborator pe Iosif Ripan. În partea de nord a judetului se angajasera în lupta de la tinerii frati de cruce pâna la cel mai batrân luptator. dupa trecerea lui Moroaica în Germania. I-a mai avut alaturi pe Gheorghe Brahonschi. Centru de organizare în Banat a fost Caransebesul. Tin sa mentionez ca eram sub directa conducere a lui Ion Sadovan. professor la liceul “Traian Doda”. Constantin Pascu.Românii din pribegie. Intuisera ca primejdia era mare. Virgil Procapovici. l-a avut ca organizator pe ing. începe organizarea de rezistentei. Ion Godea si altii. Nicolae Balanescu. Viorel Gheorghita. în jur de 1000. Tot acum. vin în tara si se organizeaza în rezistenta pentru aparare. fiind student la Teologie. grupuri de români. am luat parte activa la organizarea rezistentei. Teodor Roman si altii. Severin era condus de Ion Iliescu. ajutat de Ion Sadovan. grupuri. ca student la Teologie. Ion Sadovan. În acea vreme. de Ion Chirila. Ion Iliescu. Ion Constantin. care a cuprins si Aradul. Era în joc însasi fiinta neamului. 9 Mai 1945. iau atitudine în fata actului din 23 August. Dupa terminarea razboiului. care ne rapise Basarabia si nordul Bucovinei. eu.D. Tin sa mentionez ca. seful regionalei Banat. Atanasie Berzescu. Nu la întâmplare s-a pornit lupta împotriva comunismului. Adam Andrei si altii.

ca la Moscova. la alegerile din 1946.S. functiona o directie speciala pentru România. L-au alungat pe regele Mihai în mod necinstit si dictatorial. ei încep treaba. razlet. Atunci când. sef de garnizoana. cu arma în mâna. prin armata sa.S. Aceasta era adevarata armata a poporului român. Cealalta era armata rosie care secera cu necrutare sutele de mii de români. Pâna acolo se ajunsese cu actiunea dusa împotriva poporului român. s-au înrolat în grupurile de partizani. luptatorii din rezistenta formau adevarata armata a neamului românesc. Istoria ne mai marturiseste ca pe vremea lui Avram Iancu — 1848-1849. Au urmarit din aproape pe ofiterii monarhisti. Cu experienta de lupta a Moscovei. mai ales în nordul Moldovei. era condusa România. în vremea anilor 1948-1949 si pâna la desfiintarea ultimului grup de partizani. Comandorul Petru Domasneanu si Gogu Cristescu. ajunsi în tara. Îsi înfaptuiau planurile. partidele . În garnizoana Teregova i-a avut pe Horia Anculia. Din 1947. pe Petru Grozavescu si Romulus Anculia.R. ei îsi desfasoara planul de atac împotriva rezistentei românesti. noi ne-am desfasurat mai liber în organizarea rezistentei. se cuvine sa mentionam un lucru: — Când grupurile de partizani au luat fiinta de-a lungul muntilor Carpati. De acolo. adevarata armata a neamului românesc. o formau luptatorii din aceste grupuri de partizani. Trebuia luptat împotriva lui chiar cu pretul vietii. care cunosteau bine limba româna. comunismul era considerat cel mai mare dusman al nostru. ca organizatori au fost Zaharia Marineasa. tavalugind lumea. de acest lucru. în cadrul ministerului de externe. au ocupat mari functii în stat. Se impune un lucru de luat în seama. Se pregateau alegerile parlamentare. alegerile din 1946. mai lua nastere câte un grup de partizani. Verca a mai fost ajutat de Nicolae Horascu si Spiru Blanaru. sprijiniti de tancurile rusesti. de 6000 de ostasi. neamul traia si se afirma. U. Singura armata lui Avram Iancu. Poporul român se gasea deci într-unul din cele mai grele momente din istoria lui. în plasa Teregova. Era în pericol existenta lui. Toti cei care au facut parte din Armata Nationala. a trecut la organizarea comunismului la noi în tara. O multime de rusi. se furasera voturile. angajându-se în lupta cu comunismul. au primit cetatenia româna. Asa si acum. Prin ei. Dintr-un loc într-altul. Numai ei luptau pentru neam si legea lui Hristos. reprezenta neamul românesc. prin Bucovina.În sudul Banatului. deci. Ne aflam în anul 1946. În plasa Orsova.-ul. neamul românesc s-a gasit într-un mare impas. Aici au luptat cu dârzenie. cei de la conducere. Preocupati. prof. Dupa ce în tara se fixeaza la teren. Ajunsi la acest moment.

militari sau legionari. Când a trebuit sa fuga în munti. printre care cel al lui Spiru Blanaru din Teregova si al colonelului Ioan Uta. Când Gheorghe Ionescu. Toata Teregova se afla în alerta. Dupa Sfântul Ioan. frati între ei. Adesea. el s-a dus în grupul lui Spiru. ci numai doua: Spiru Blanaru si Colonelul Ioan Uta. fara nici un rost. Un du-te vino peste tot. Gheorghe Ionescu face aceasta organizatie pentru a veni în ajutorul celorlalte grupuri de partizani din munte. organizeaza comuna Teregova în formatiune de lupta. Aflati în aceasta situatie. securitatea îi aresteaza pe Grigore Ianosiga-Ionescu si pe Moise Anculia-Pasule. Asteptau sa se întâmple ceva. în cazul în care ar fi cedat la ancheta. organizându-se si aprovizionându-se. Tin sa mentionez un singur lucru. oamenii lui Spiru Blanaru se hotarasc sa atace primaria . Acum securitatea se organiza pentru a înabusi actiunile grupului de partizani. de a apara neamul de dusmanii de la rasarit. Iarna aspra se napustea tot mai naprasnic. Asa au luat fiinta grupurile de partizani. La sfârsitul lui 1948 si începutul lui 1949. Toti erau români. Frigul nu cruta pe nimeni. Teregova numai pentru a putea sustine si aproviziona cele doua grupuri din munte. în partea aceasta a Banatului nu au fost trei grupuri de partizani. constituiti în grupuri armate. se gasea pe dealurile Teregovei. Nu a avut grup separat. Se gândeau tot mai mult la greutatile care vor veni. ieseau din case si plecau prin comuna. Au intrat cu miile. destul de periculoasa pentru existenta grupului si a organizatiei. membri activi ai organizatiei din comuna. cam pe la 9-10 seara. în ianuarie 1949. Spiru Blanaru. În munti fugeau tot mai multi români. În vremea aceea nu se mai facea deosebire între taranisti. Gheorghe Ionescu a organizat com.istorice si pe toti cei care se gaseau luptând pentru apararea neamului românesc. Spiru Blanaru era deja organizat la munte în grup armat de partizani. LUPTELE DE LA TEREGOVA Era acalmie. comunistii. cu grupul sau. liberali. notar public. oamenii erau nelinistiti. Muntii nostri au început sa gazduiasca o multime de români. Aveau arme. cu zecile de mii si chiar cu sutele de mii. juramântul fiind luat de Parintele Alexandru Nicolici. cu o singura datorie. Portile închisorilor s-au deschis. Cei din organizatie se temeau de un denunt al celor doi arestati. Ca-ntotdeauna înainte de furtuna. dar nu erau suficiente. a luptat alaturi de comandantul grupului. Erau partizanii. Aprovizionarea cu arme si alimente devenea o problema.

care aveam misiunea de a coordona grupurile. Nu ne-a ramas decât lupta pe viata si pe moarte. am cazut de acord cu tot grupul. producându-se panica. Partizanii au intrat în postul de jandarmi si i-au eliberat pe cei arestati. securitatea a adus un batalion de ostasi pentru lupta. aveam credinta în Dumnezeu si în misiunea noastra de a apara credinta. cei din comuna se duceau acolo. în mijlocul padurilor care frematau a bejenie. atunci se vor apara luptând.comunei. Dupa lungi discutii. Ei erau multi. A doua zi. Stalin. neamul si tara. Se arunca mai multe grenade în curtea primariei. Erau decisi sa lichideze cu partizanii. Ne asteptam. Grigore Ianosiga si Moise Anculia. în comuna Teregova. Un neastâmpar ne cuprinsese pe noi toti. Aprovizionam cu arme si alimente. desi albastrul cerului vestea ger. Grupul îsi avea locul fixat pe dealul Tomnacica. În cazul când vor fi surprinsi. la un atac de proportii mari din partea securitatii. cauzând moartea în rândurile securitatii. Noi. curierul meu. Slatina-Timis se afla la o distanta de 15 km. Toti ne rugam si nadajduiam în mai bine. era în spatele lor. Dupa orele 22. Era multa speranta si nestramutata credinta ca vom birui. soarele . În 16 ianuarie 1949. Se deschide foc de mitraliera în geamurile imobilului. Tot acum tin sa va încredintez si mesajul lui Spiru catre neamul românesc. Unul câte unul. Era o zi de iarna. care a plecat cu ei. prin armata lui. Noi eram putini. Zilnic faceam drumul în padure pe cai ocolite. În toate comunele din jur se înstapânise o atmosfera grea. fara îndoiala. De acum furtuna se declanseaza. Pâna acolo sunt aproximativ 7 km. Lupta împotriva comunismului trebuia dusa chiar cu pretul vietii. pe îndelete mi-a încredintat multe lucruri gândite de el. În 23 ianuarie 1949. la grupul lui Spiru Blanaru. Am ajuns acolo condus de Tudor Ruset. cei care ne angajasem în lupta. la nord-est de Teregova. în frunte cu Spiru Blanaru si cu Petru Domasneanu. sa nu se dea un atac frontal. am început lucrul. cei de jos. acolo sus. Stând de vorba cu el. Simteam cu totii ca moartea ne da târcoale. Grigore Ianosiga s-a dus singur în padure. nu prea frig. apare legea care prevedea pedeapsa cu moartea pentru toti aceia care se dovedeau ca lupta împotriva statului. împreuna cu ofiterii de paza.30 începe atacul asupra primariei din Teregova. cei putini. Noi. unde se afla postul de jandarmi cu cei doi arestati. Toti ostasii si jandarmii au fugit care-ncotro. eu am fost la Spiru Blanaru pentru a ne întelege asupra a ceea ce aveam de facut. Cale de întoarcere nu mai aveam.

Vânati din toate partile. diferiti. as vrea sa . la fel si sotia mea. În masura zbuciumului din sufletele noastre. Miriade de stelute albe reflectau albul scânteietor al omatului. daca va mai apuca sa scape cu viata. B). de acasa. liantul fara de care nu va fi niciodata biruinta. Spiru începe marturisirea lui. Cu totii ne rugam ca sa scapam din draceasca înclestare între bine si rau. Asa cum am mai spus. suntem prinsi ca-ntr-o menghina. ca apartenenta politica. la momentul potrivit. în mijlocul întinsului de zapada. sprijiniti de tancurile rusesti. În aceasta atmosfera de zbucium sufletesc. Eu. ei erau multi. S-a realizat o prietenie. ne trezea la realitate. Iata ce-mi spune Spiru: A). noi aici am reusit sa realizam. ne zbateam sa gasim o iesire. iar noi eram putini si fara arme. familia mea. unitatea între noi. Aici. ci ca unele framântari ale mele ca om. nu i-am auzit o data sa faca deosebire între ei dupa apartenenta politica. cu albul zapezii scânteind în soare.— “De când stau aici în grup cu acesti oameni. în ciuda pacatului. În lupta aceasta cu raul. — “În fata primejdiei. dupa cum stii. zapada nu se topea. prin ce am trecut si care au fost conditiile de viata si sansele de biruinta asupra comunismului. am certitudinea ca voi muri si-ti încredintez tie aceste gânduri ale mele. Stând asa. Contrastul acela izbitor al colinelor de deal învesmântate în mantia alba.scalda bolta cereasca de un pitoresc nemaivazut. nu ca pe un mesaj. Fiul meu. hotarâti sa lupte pâna la unul. Desi cel mai mare pacat al românilor este lipsa de unitate. Toti suntem români si trebuie sa fim uniti în fata dusmanului. C). am observat un lucru extrem de important în felul lor de comportare. sunt multi legionari. Nu stiu care va scapa din noi doi cu viata. Cred totusi ca tu o sa scapi. Suntem de atâta timp la un loc. Aparuse deja legea care prevedea pedeapsa cu moartea. sa stie si ai mei. liberali si militari. Nu facem diferenta între noi. — “As dori ca. noi ne-am adus aminte de Dumnezeu. Desi suntem. unul lânga altul. Ne-am împacat cu gândul ca va trebui sa murim pâna la urma. ascultam la ce-mi spunea Spiru. în aceeasi masura crestea farmecul naturii. ne întelegem ca fratii. Era o feerie. Este bine sa stii unele gânduri ale mele. frate Tase. într-o iarna grea. Baierele inimii lui se dezleaga si zice: — “Mai frate Tase Berzescu. taranisti. cu noi era numai Dumnezeu.

Plecând spre casa. de traire interioara pentru amândoi. Eram professor la Slatina-Timis. Dupa aceasta încredintare de gânduri si vreri a urmat un moment de tacere. Si-au dat seama ca nu-i de glumit. Avea sa fie ultimul ramas bun dintre noi. Personal. eu am fost arestat de catre securitate. Dumnezeu sa fie cu el. El n-a avut pretentia unui mesaj. Cei care vin dupa noi sa stie ce-am facut si ce-am gândit si noi. ne privim în ochi. Dezmembrarile de partid sa dispara. despartindune. Spre Slatina-Timis. La Teregova. — “Îmi este draga tara noastra. La despartirea mea de oamenii din grup si de Spiru. Acestea au fost gândurile lui Spiru Blanaru. pe carari de noi stiute. crescuti în legea crestina. de la catedra. si este de-ajuns pentru mine. De atunci nu ne-am mai vazut. ne-am îmbratisat si sarutat. Avem obligatia morala fata de copiii nostri sa le lasam mostenire dreapta credinta a stramosilor nostri si raspunderea fata de strabunicii nostri. Pâna seara. fratele meu. Eu însa îl consider mesaj catre toti românii. As dori ca odata sa fie liber. Poporul român s-a nascut crestin. În mare. Fa acest lucru. în “toiul beznelor adânci”. încredintate mie. Gheorghe Ionescu se ocupa de aprovizionarea cu arme si alimente pentru grup. informându-se de cele petrecute cu mine. Arestat fiind. sunt predat maiorului Aurel Mois. Amândoi si-au iubit neamul si legea crestina. catre tara. mai ales asupra unitatii. de Martin Copaceanu si de Martin Moatar. unindu-ne în gânduri si nadejdi. mare si unit. peste coclauri înzapezite. Stiam ca ne hârjonim cu moartea. În 25 ianuarie 1949. la Caransebes. grupul a fost informat de caderea mea. în vremea aceea. facându-i semn cu mâna de bun-ramas. care nici în prezent nu este. Spiru a coborât în Slatina-Timis si a stat de vorba cu sotia mea. încredin-tându-mi pentru viitor cele spuse de el. am fost condus de unchii mei Petru si Ion Berzescu. Se pregateau de retragerea spre muntele Semenic. m-am întors înc-o data cu privirea spre Spiru. Dupa ce m-am despartit de Spiru am stat de vorba cu Petru Domasneanu. Pe înserate am ajuns acasa. zi de o noua întâlnire. aproape o ora. neamul nostru românesc. care era din Slatina-Timis.cunoasca prin ce am trecut. la Slatina-Timis. D). Ca treziti dintr-un vis. jertfindu-se pentru ele. de liniste. unde era centrul de actiune . de comun acord cu ei am fixat ziua de 28 ianuarie 1949. aceleasi lucruri si doruri mi le-a spus si Comandorul.

hotarât. Voi simula o evadare. din Bucuresti. ca dintr-un facut. când am stat de vorba cu Martin Moatar. Eu cu cei doi ofiteri. Mois ma obliga sa merg în urmarirea lui Spiru Blanaru cu compania de securitate. Daca nu-mi reuseste planul de a-i duce. fiind în bune relatii cu el. Martin Copaceanu avea . care a facut parte din grupul lui Spiru. de la centru. ma rugam lui Dumnezeu sa ma scape din acest impas. În mintea mea încoltise o iesire din acest joc satanic. 1949. declarând ca nu stiu nimic de Spiru. gazda mea unde locuiam la Slatina-Timis. Acum el era în grupul lui Spiru. Spiru nu trebuia descoperit si tradat. în plina iarna. care ma însotea. Eram hotarât sa-i înfrâng prin viclenie. smulgându-ma dintre cei doi ofiteri. Singur în celula. ma vor duce legat. Ajuns în fata lui Mois si luat în zeflemea. Sotia. m-am linistit. cu gândul de a ma împusca. voi merge la moarte. Pe tot timpul urmaririi eu am fost încadrat de Schnelbach si înca un ofiter. chiar daca ma împusca. Nimic serios. Seful centrului era chiar Aurel Mois.al securitatii împotriva rezistentei. acesta începe o ancheta sumara si de forma numai. în închisoare. Daca refuz. îmbracat sumar. prin viclenie. atunci. De acest joc stia numai el si cu capitanul Schnellbach. Eram preocupat de jocul pe care trebuia sa-l fac. într-un jeep în urma coloanei. Ajungând la Teregova. cu numele de Ionescu si voi fi tratat ca atare. De aici avea toate datele Mois. Tot drumul l-am strabatut fara sa-mi dau seama. Coloana de masini a plecat din Caransebes la orele 2 din noapte catre Teregova. Si cu pretul vietii mele îl voi salva totusi pe Spiru. în 27 ian. Eu refuz. La tradare nu voi ajunge în nici un caz. Am mers pe ultima carte. în timpul când am fost professor. În biroul lui îmi da urmatoarele instructiuni: Eu voi fi prezentat armatei drept ofiter de securitate. îmi spune sa ma pregatesc pentru a merge cu armata sa-l prinda pe Spiru Blanaru. în alta parte decât la locul de taina al lui Spiru. Mois însa era la curent cu cele întreprinse de mine în legatura cu grupul lui Spiru. Mult mai târziu. numai sa-l scap pe Spiru. am aflat ca Samfiu Banu. i-a spus ca m-am dus la Spiru. care tot timpul ma tineau de brate. În miez de noapte vine Mois la mine în celula si-mi spune sa-l urmez. Mois era în frunte. Am acceptat jocul cu moartea. Înaintea lui Tudor Ruset l-am avut curier pe Martin Copaceanu zis Rica. Nu-mi puteam da seama de unde stie aceste lucruri. În seara zilei de 27 ianuarie. Dupa doua zile. Vor trage în mine împuscânduma. era informatorul securitatii.

stabilind drumul care trebuia parcurs cu armata.” Acum când ma gaseam în momentele cele mai grele. Spiru cu tot grupul. Si sunt acolo multi. cu numele de Miluta. tatal lor. mos Mihai Copaceanu. d-le.” Fratilor. de tine depinde reusita noastra. iar Gheorghe Ionescu este un ofiter mai bun decât toti la un loc. Ma cheama Mois în biroul postului de jandarmi si-mi spune: — “Asculta. Eram vecini cu casa bunicilor din Teregova. Nimeni nu-i avea grija. Mois trimite pe seful de post dupa el. Mai traia si batrânul. ca doar eu am fost la el cu mâncare. domnule. de fapt. Cel de Sus m-a luminat. Daca voi scapa cu viata. Îi sugeram parca prin gând lui Miluta sa spuna ce-i dictez eu. domnul Atanasie Berzescu. a plecat cu tot grupul. Mihai Copaceanu zis Meila Rica. mai stii unde este acum?” — “Da. Tu stii unde este. dupa trei zile de la arestarea mea. Pe mine ma stia foarte bine. Credeam ca va fi plecat asa cum neam înteles. nu numai dvs. pacea s-a coborât în sufletul meu. de la nord spre sud. pe dealul Poeni. mai Berzescule. sa ma duci la el. în închisoare.” În vremea asta îmi batea inima de sa-mi sara din piept. Dar. Era bolnav de nervi. la coliba noastra. Am declarat ca nebunul de Miluta este curierul meu. doar cu el am crescut. — “Ce vrei sa spui cu asta?” — “Plecati de la o premisa falsa si nu puteti conclude just. Fratele tau Martin. Eu îmi faceam planul de bataie. raspund eu. ne jucam de-a moartea. O data cu Miluta este adus si tatal sau. Deci erau tot la vechiul loc.un frate mai mic. Toata lumea din comuna îl cunostea asa. Imediat. mi-am zis. mai vine si mos Meila . Ei stiu unde. este profesorul nostru. — “Mai Miluta. Sa stiti ca si el este ofiter. nebun. când am auzit asta. Ma hotarâsem sa duc armata în punctul opus al dealului Tomnacica. Era plin de viata. La cele declarate de Miluta. — “Da. — “Miluta Copaceanu zis Rica”. Cu el este si un comandor. Mai târziu. îmi garantam o batalie câstigata. Petru Domasneanu. Ma uitam în ochii lui si repetam mereu dealul Poieni. batrân de tot. Miluta nebunul primise mesajul meu.” — “Unde este acum?” — “Apoi.” — “Nu-i nimic. domnule maior. Sa ni-l dai pe Spiru Blanaru în mâna daca vrei sa nu fi împuscat!” — “Domnule maior. cu adevarat. dar se tinea bine înca. noi nu putem sti. am aflat ca ei nu s-au miscat de acolo. Atunci eu nu mai stiam unde se afla. tu esti om zdravan la minte si serios. Tu trebuie sa ai un curier si aici în comuna. Spiru Blanaru nu mai este acolo. — “Cine-i curierul tau de aici?” — ma întreba Mois. catre Herculane. este acolo sus pe dealul Poeni. în situatia în care ne aflam noi acum. Mois îl întreba pe Miluta daca ma cunoaste pe mine.

profesorul lor. pe dealul Poeni. stiu ca voi plati-o cu vârf si îndesat. Teama disparuse. venite din stepele . iar jos. erau în fruntea coloanei. jos de tot. la adierea vântului întepator. Ne trânteam pe burta la pamânt. Si acum la drum. Daca vântul se întetea pe alocuri si facea ca zgomotul sa fie mai tare. Eram târâti sa ne vindem fratii nostri care. jos. acolo sus la Tomnacica. pâna sus pe culmea careia i se spune Cracul lui Daucu. Cu inimile zbatându-se în piept. cu frig si zapada scârtâind la fiecare pas al nostru. Se miscau în urma tancurilor comuniste. În fruntea coloanei erau cei doi. pe buna dreptate. iepureste ciuleam urechile la alte zgomote sau miscari ale inamicului din spaimele bietilor ostasi ai securitatii. cu precizarea ca fiul sau Martin se afla acolo sus. La vremea aceea neamul românesc a trait prin grupurile de partizani din tot lantul de munti ai tarii noastre. Comunismul. Mois îmi da ultimele instructiuni. Atenti ca pasarea de prada si tremurând la orice fosnet de padure. noi auzeam comanda în soapta de “culcat”. era apararea neamului. Urmaream pas cu pas desfasurarea expeditiei. Era 28 ianuarie 1949. cu o luna care lumina ca ziua pe cerul tremurând parca a ger. Noapte de iarna. când pe negrul pamânt dezgolit si înghetat. Miluta si mos Meila Rica. cu un cer senin si mii de stele. la munte sus. Schnellbach si înca unul. mergând unul dupa altul. Daca voi scapa cu viata din aceasta urmarire. încadrat de doi ofiteri. tatal sau. Miluta si mos Mihai Copaceanu zis Meila Rica. Mi-am dat seama ca ostasii acestia din securitate nu aveau nimic comun cu vitejia ostasului român. Banditii sunt peste tot si bine înarmati. Îi duceau în fata. iar încheietor de coloana eram eu. Mergeti cu el si sub supravegherea lui. era tradarea. Eu eram la urma. Curierii mei. Tot în salturi am urcat dealul Poieni.Rica. al lui Berda. stiind ca nu trag în ei. cum îmi spuneau ei în comuna. ziua când eu trebuia sa ma întâlnesc cu Spiru Blanaru. locotenent Ionescu de la Bucuresti. Sus. pe carari în sus. Ma prezinta armatei: — “Dumnealui este tov. ca niste iepuri tremurând a spaima. Satan pusese stapânire si pe sufletele lor. împreuna cu toti partizanii. Parca era armata din Tiganiada lui Budai-Deleanu. pe vremea aceea erau cei ce reprezentau neamul românesc. Luna plina ne lumina drumul si ne arunca umbrele noastre miscatoare când pe zapada înghetata. aproape de Bradu-Mosului. Noi ne foiam întruna în jurul orelor patru dimineata. sus. ne miscam spre o tinta imaginara. cu rasuflarea întretaiata. Gânduri limpezi se depanau în mintea mea. Sa fiti cu bagare de seama la orice miscare.

— “Mosule. spre muntele Semenic. Unul dupa altul. cu putini fagi în margini de poiene.” Bradul-Mosului este alt deal legat de dealul Poieni. desi ne întelesesem sa plece daca eu voi fi arestat. pe culme de deal. dar blânda. De la coliba lui. o podoaba a naturii. ma uitam în dreapta mea. mai avem mult?” îl întrebau ofiterii. epuizati de salturile iepuresti ale vitejilor ostasi de sub ocrotirea rosiei armate din rasarit. aproape de culme si ma uitam cum se desfasoara armata de securitate. Nu-mi venea sa cred ochilor. încadrat de cei doi ofiteri. — “Mai avem. Se sfârsea jos de tot. mos Meila Rica sufla tot mai greu în fruntea coloanei. spre dealul Tomnacica. care era asezata într-o poiana. în dreapta acesteia se facea o panta destul de lunga. Credeam cu tarie ca pe Spiru l-am salvat. Acum era padurar. Am aflat asta când am stat de vorba cu ei la închisoare. Erau ei. scaldati în lumina soarelui. Dupa cum vom vedea. asa sa si întâmplat. Pâna la ei. Urcând Cracul lui Daucu. Frica îsi batuse joc de ei în mod caraghios. Rupt de oboseala. Nu plecasera de acolo. pe dealul Poieni. taicule. mergeam fara încetare pâna la punctul unde ei îsi vor da seama ca s-au înselat si n-au facut nimic. razlet. Ne-am oprit la coliba lui Radu Besari. Mergând asa. sus. În bataia soarelui se vedea numai aburul fiecarui viteaz din coloana. în plinul poienii. în marginea unei întunecate paduri de fag si brad. dar nu lipsea nici stejarul. Eu ramasesem lânga un fag înalt. un consatean si colegul meu de clasa la scoala primara. ca nu-i asa aproape Bradu-Mosului. în bataia soarelui. acolo este si copilul meu. Aici se formeaza o padure deasa. unde se vedea fumul iesind. ne trebuia cale lunga si nu ne ajunge nici ziua. Miriade de stelute faceau ca zapada sa scânteieze în soare. falnici si ei. Avea o gospodarie frumoasa. De lânga mine disparusera cei doi ofiteri care tot timpul m-au însotit. Mergeam stapânit de un curaj supraomenesc. cu soare scânteietor. la . Pe la orele 14 am ajuns si noi la Bradu-Mosului. Era în stânga mea.rusesti. Batrân si cu bastonul în mâna. la locul unde stiam ca-i lasasem în 23 ianuarie pe toti cei din grupul lui Spiru. dupa atâtea culcari în zapada. de brazi înalti. De la doua colibe iesea fum. El a prins jocul meu si mergea si el cu multa încredere în acest joc. am ajuns pe o zi senina. mergeam obositi pe drumul în urcus. cu amestec de fag si brad. ud la picioare.

Ma gândeam ce voi pati eu când îsi vor da seama ca i-am învins.. în sinea mea. piuuu.” Eu înregistrasem acest lucru si-mi dadusem seama ca jocul meu luase proportii. El refuzase sa mearga cu Spiru.vreo zece metri numai. de lupta mea împotriva dusmanului de clasa. Îl prinsesera într-o coliba din desisul padurii. Am intrat împreuna în coliba. gazda noastra. cel pe care Spiru Blanaru îl salvase de la postul de jandarmi. Toti mâncau din pachetele lor. . care era destul de gros. deci. se apropie de mine cu rasuflul greu. Era mos Grigore Ianosiga-Ionescu. sotia lui Radu. curierii mei. Eu cu Miluta si mos Meila Rica. piuuu. De-abia atunci mi-am dat seama de ce cei doi ofiteri au disparut de lânga mine si m-au lasat în paza sefului de post. trebuia sa mai traiesc. îmi spune: — “Era sa va împuste soldatii astia. ca totusi Cel de Sus are grija de mine. Dumnezeu m-a salvat. Doamne. ce bun a fost. seful de post din Teregova. care se facea ca nu ma cunoaste.. Mi-am dat seama. era culcat în zapada. Dupa încetarea focului a venit Schnellbach la mine. Obosit si el. Va rog sa nu uitati. În gândul meu. Trageau în mine. rugându-ma: — “Domnule locotenent. împreuna cu Moise Anculia. m-a dus la coliba. Dintr-un salt am si fost dupa fag. Acum cazuse în gura lupului. îmi aduce un blid de lemn. la zece metri de mine. ca va împusca nebunii aia!” Eu am auzit.” Se facea ca nu stie nimic. plin cu lapte si mamaliga calda. când am ajuns la Caransebes. În timpul acesta se deschide foc de arme înspre culme. din tot sufletul multumeam lui Dumnezeu ca m-a salvat de la moarte. A fugit de unul singur. din adâncul padurii. ma întreaba daca vreau sa manânc ceva. Asta mi-a fost mâncarea pâna a doua zi. luându-ma de brat. Soldatii din jurul poienii trageau acum spre noi. nu mâncam nimic. glontele pe la urechile mele. în stânga mea. Am uitat sa va spun ca în timpul cât trageau soldatii cu armele spre mine. De abia prinsesem si eu puteri. Drept tinta eram numai eu. aduceau un om. Plutonierul. vedeti d-voastra ce greu este când urmaresti niste banditi? Sa nu uitati când faceti raportul acolo la Bucuresti. Într-un târziu. Schnelbach ma îndeamna sa manânc. care nu stia cine sunt. M-am asezat pe un scaun la masa. Eu. Seful de post striga la mine: — “Domnule locotenent. dati-va dupa fag. Femeia. Sa amintiti si de mine. În gluma.

domnule professor. Vine la mine seful de post.” La cele auzite. alias Copaceanu. care ma luase drept locotenentul Ionescu si ma înjura: — “Mai banditule. Cu toate acestea. Lui Miluta Copaceanu i-au dat drumul acasa. ci ei m-au facut ofiter. Cu ce pret. Mois s-a linistit. Eu câstigasem o batalie. Stând jos pe o rogojina unul lânga altul. Lasa ca ai sa-ti iei tu plata!” — “Domnule maior. De la Teregova. ti-ai batut joc de mine. De aceea eu te-am ajutat. v-am spus de la început ca ei. au pornit spre Caransebes. eu voi mâna masina cu toata viteza. fara sa opresc. Ma ia de mâna si ma duce în fata lui Nikolski. mos Meila Rica. alias Copaceanu. ma ia în primire Mois. Într-o goana nebuna. Sa stii un lucru. lasa ca iei tu. nu stiam atunci. Ajunsi la Teregova. ca daca vom fi atacati. mos Meila Rica. ne arunca pe toti trei într-o celula. — “Dumnezeii tai de bandit! Ti-ai batut joc de mine. între cei doi ofiteri. vor pleca. dar l-au arestat pe tatal sau. Afara. Deci pe o alta cale. îmbarcati în masini. singur la postul de jandarmi. Sa nu-i credeti asa de prosti. Mi-a pus câteva întrebari. Grigore Ianosiga si cu mine. dar voi afla pe pielea mea mai târziu. Dumnezeii tai. alta trasnaie pe capul meu. strigând la Mois: —“Du-l de aici!” M-am trezit aruncat într-o camera. cu vocea tare. ca nu sunt. I-am învins. comandantul securitatii judetului Severin. Ajunsi la centru. Eu eram pe banca din spate. împreuna cu doi ofiteri. dupa caderea mea. la care n-am voit sa raspund. Trecuse mult de miezul noptii. le spune celor din masina: — “Sa stiti. Nu mai eram locotenentul Ionescu. Doamne. Aici. ei au fost înfrânti. Eu am câstigat o batalie si înca una mare. îmi ziceam eu. Cu noi este adus si mos Grigore Ianosiga-Ionescu. deodata aud comanda sefului de expeditie ca ne întoarcem acasa. În gândul meu.” . au scapat cu bine. Pe mine ma ia în masina maiorul Zoltan Kling. dar eu nu m-am prezentat drept locotenent. În plina noapte ne-am întors acasa pe valea Teregovitei. Mi-am dat seama ca-mi întinde o cursa. eu am priceput jocul facut de dumneata. Înainte de a pleca. L-am salvat pe Spiru Blanaru. Da la o parte pe sofer si conduce el masina. Vazând ca-l înfrunt. am plecat la Caransebes. N-a fost sa fie asa. se întoarce cu fata catre mine si-mi spune: — “Sa multumesti lui Dumnezeu ca a iesit asa si copiii aia. am multumit iarasi lui Dumnezeu ca totul se terminase cu bine. a sarit în sus.Se apropia seara. Eram sigur ca totul s-a terminat. Kling.” Frica intrase bine în bietele oase ale viteazului maior de securitate Kling. mos Mihai Copaceanu. Eu vin si ma plâng ca la un om cinstit si tu râzi de mine. care venise si el la Teregova pentru a savura o victorie a lor.

în grupul lui Spiru Blanaru. Petru Domasneanu — comand. — mort 3. Ion Berzescu — tâmplar 9. zis Meila Rica. Spiru Blanaru — avocat — mort 2. La începutul lunii februarie 1949.Dumnezeu sa-l odihneasca pe mos Mihai Copaceanu. Petru Puschita — taran — mort 29. Vichente Puschita — taran — mort 28. Ion Stoichescu — taran — mort 6. Gheorghe Urdareanu — taran — mort 30. Uta 24. public — mort 4. Iancu Ghimboasa — taran — mort 21. Ilie Cristescu-Voica — taran — mort gr. grupul Spiru Blanaru avea urmatoarea componenta: TEREGOVA 1. Gheorghe Smultea — student — mort 17. împreuna cu mai multi din comuna. Nicolae Ciurica — meserias — gr. Vasile Valusescu — ofiter Acestia au fost partizanii care s-au angajat în lupta pâna la dezmembrarea grupului în 12 . Petru Berzescu — taran — mort 8. A fost un om viteaz si bun luptator. * Dupa un timp arestarile s-au întetit în comuna Teregova. Tudor Ruset — taran — mort 11. Martin Copaceanu — taran — mort 22. cu dragoste de neam si tara. Gheorghe Ivanici — macelar 14. Romulus Anculia — taran — mort DOMASNEA 25. Anispara Horascu — studenta — mort 27. Ilie Ghimboasa — fierar — mort 15. Ianas Grozavescu — taran — mort 16. Ion Caraiman — croitor — mort SLATINA-TIMIS 32. Nicolae Horascu — taran — mort 26. Iacob Cimpoca — taran — mort 10. Nicolae Ghimboasa — taran — mort 20. Iovan Berzescu — taran — mort 13. Gheorghe Ionescu s-a dus si el în munti. Petru Anculia — taran — mort 12. Martin Moatar — cojocar — mort PRIGOR 33. Horea Smultea — taran — mort 18. Gheorghe Ionescu — n. Moise Anculia — taran — mort 7. Uta FENES 31. Romulus Maritescu — taran — mort 19. Pavel Stoichescu — taran — mort 5. Gavrila Stoichescu — mecanic — mort 23.

Ion Lazarescu-fiul — taran — mort 9. Ilie Cojocaru — taran — mort 41. Roman Grozavescu — taran . Alexandru Nicolici — preot — mort 2. Petru Grozavescu — taran — mort 25. 11. Petru Maran — taran — mort 40. Petru Stoichescu — taran — mort 27. Traian Stoichescu — taran — mort 36. * Acum urmeaza tabelul cu oamenii care au sustinut lupta în padure si cei care au facut închisoare. — 4. Horea Librimir — taran 15. Ion Velea — taran — mort 34. Ion Bica — taran 26. Ion Iliescu — prof. Pavel Bona — taran 18. Iacob Niculescu — taran 24. Ion Lazarescu-tatal — taran — mort 8. Dumitru Popescu — taran — mort 20. Ilie Pârvulescu — taran — mort 31. Nicolae Burai — taran 23. Octavian Stoichescu — taran — mort 37. Horea Anculia — taran — mort 7. Traian Smultea — taran — mort 28. Ion Iacobici — meserias — mort 33. Romulus Copaceanu — medic — mort 13.martie 1949. Ilie Grozavescu — taran 19. Toma Grozavescu — taran — mort 10. angajându-se în lupta de rezistenta împotriva comunismului. Petru Stepanescu — taran 21. Petru Bumbacila — taran — mort 32. Petru Coltan-tatal — taran — mort 30. Corneliu Costescu — avocat — mort 12. Dumitru Stoichescu — preot — mort 3. TEREGOVA 1. Petru Grozavescu — taran 39. Ion Coltan-fiul — taran — mort 29. Petru Cojocaru — inginer 5. Nicolae Iacobescu — taran — mort 16. Petru Ruset — taran — mort 14. Ilie Dragulescu — taran 38. Traian Stepanescu — taran 22. Mihai Copaceanu — taran — mort 35. Gheorghe Grozavescu — taran 17. Atanasie Berzescu — prof. Nicolae Cojocaru — taran 6.

Traian Banda — taran — mort 5. Ion Stepanescu — taran — mort 6. Gheorghe Danescu 30. Ion Isfanut 21. Dumitru Benghia 26. Petru Românu 11. Ion Inga 25. Petru Vuculescu — taran — mort DOMASNEA 1. Gheorghe Cristescu 10. Petru Gherga — taran — mort . Felicia Stoichescu — înv. Petru Gherga — taran — mort 7. LUNCAVITA 1. Maria Cristescu 4. Cala Cristescu 6. Horea Stoichescu — taran 43. Iosif Pepa 24. Ion Duicu 15. Stefan Jubereanu 22. Eftimie Soimu 19. Nistor Duicu 16. Ion Nicoara — taran — mort 4. Dumitru Cristescu 17. Gheorghe Munteanu — taran — mort 2. Boba Petcu 18. Mircea Vladescu — taran — mort 2. Grigore Ianosiga — taran — mort 44.42. Ion Buru 14. Ion Pepa 23. Petru Dragan 27. Gheorghe Novac — taran — mort 2. Ianas Gherga — taran — mort 8. Grigore Cristescu — economist 5. Toma Românu 13. Moise Jurchescu 28. Ion Banda — taran — mort 3. Constantin Românu 12. Petru Ionescu RUSCA 1. Vichenta Puschita — mort 7. Dumitru Isfanut 20. Nicolae Românu 3. Tudor Cristescu 9. Atanasie Serafim 29. Petru Duicu — taran 8.

Ion Petrovici — prof. Petru Hamat — prof. — mort 21. Traian Anderca-tatal — mort 10. 8. Traian Dobromirescu — preot 24.FENES 1. Silvestru Trica — mort 14. Nicolae Orbulescu — prof. — mort 25. Arsenie Marchescu — taran 4. Patrichie Puraci — înv. 16. Manole Vlad — ing. Traian Anderca-fiul — jurist — mort 11. Filip Naia — ofiter — mort 13. Petru Aldea — înv. Adam Andrei — preot 4. Ion Berzescu 6. Nistor Vela 5. — mort 6. Gheorghe Fenes CORNEA 1. Toma Suru — preot 2. Gurgu Mihai — colonel — mort 2. Iosif Tocaci — ofiter — mort 12. — mort 5. Petru Delurintiu 19. — mort 22. 2. silvic — mort 2. Mihai Buracu — prof. Ion Sadovan — ing. 17. Toma Lintu — înv. Ion Draganescu — mecanic 3. Petru Matei — medic 9. Ion Brânzei 3. Ion Vela 3. Victor Târu — impegat — mort . Veniamin Nistor — episcop — mort 2. Ion Pârvulescu — taran ARMENIS 1. Ion Matei — ing. Pantelimon Cristescu — prof. Nemes 4. Isaia Suru — preot — mort 23. Tiberiu Lazar — prof. 15. Ilie Ghinescu — taran — mort 3. Ion Obrejan — mort 20. Ianas Fenes — înv. Ilie Ponoran — taran — mort VERENDIN 1. 7. 18. Ion Dragomir 4. Sabaila CARANSEBES 1.

Cristea C. Mihai Spunei — mort . Ion Jumanca-fiul 56. Miron Iovanescu 50. Ion Jumanca-tatal 55. 47. 61. Ion Jumanca 63. Nicolae Liuba 52. — mort 31. Ion Chetu 45. Gavrila Dumitru — mort 28. Ion Dalea 58. Gheorghe Cristea — econom. Petru Grozavescu 34. Gheorghe Iovanescu 49.26. Dragan — mort 46. Constantin Jumanca 54. Dragu Grozavescu 33. Filimon Liuba 51. Costi Vasilescu — mort 65. Petru Jumanca 53. Nistor Bocicai VALISOARA 1. Francisc Nimu — mort 37. Cornel Olaru — preot 30. Nicolae Cristoi BORLOVA 1. Mihai Popovici 27. Miron Ivanescu 2. Frant Alexandru — mort 64. Petru Iana — preot — mort 43. Stefan Sipca — mort 41. Ion Udrea — înv. Gheorghe Zgaverdea 59. Aurel Vernichescu — ing. Ion Boldea — mort 35. Nicolae Stângu 57. Petru Tocaci — mort 2. Zarie Raut — mort 39. Dumitru Guia — mort 36. Ion Popescu 38. Mihai Suciu — mort 29. Filip Pop — mort 42. Cristea — economist 62. Busu Busuioc — înv. Alexandru Cucu 44. Pavel Raut — mort 40. Simion Gheorghe 60. Achim Crâsnic 32. — mort 48.

Anton Buciuman VAR 1. Virgil Molin 19. Sârbu Bujor — mort BOUTAR 1. Petru Dragulete 2. Iova Zgârcea — mort 16. Pamfil Dragut — mort 3.3. Petru Unguras — mort 7. Andrei Moraru — mort 6. Petru Oprea — mort 9. Mihai Novac 20. Mihai Beg 2. Ion Cerna — mort 22. Alexandru Gaina 10. Pavel Bilca — preot — mort 2. Sabin Varan — mort RUGI 1. Gheorghe Suciu — mort MARGA 1. Aureliu Târziu (Ciuntu) 2. Ion Lenghel 21. Nicolae Marian — mort 12. Ilie Turcin 8. Petru Tantu — mort . Remus Faur 18. Manase OTELUL-ROSU 1. Gavrila Marta 15. Simion Margan — mort 17. Toma Tantu — mort 3. Mihai Zarafu 14. Mihai Anderca PETROSNITA 1. Petru Ilca — mort 4. Toader Oprea — mort 4. Atanasie Boldea — mort MAL 1. Pavel Dragut — mort 4. Moise Roi 5. Mihai Ciobanu — mort 23. Brândusa Târziu — mort CIRESA 1. Martin Munteanu — mort 11. Traian Caciulat — mort 13.

Simion Boaru Luptatorii împotriva comunismului din comunele: Cuptoarele. Antoniu Atnagea — preot 5. Vasile Menescu 2. Martin Mezin 3. Matei Gaspar 11. Vasile Izverceanu GLIMBOCA 1. Ion Mâtu — mort 17.5. Virgil Atnagea OHABA 1. Ion Vucu — medic — mort 2. Toma Gogoasa — mort 8. Avram Mâtu (Brangiu) — mort 9. Ion Rada — mort 6. Lazar Menescu RUGINOSU 1. Plugova si Baile-Herculane. Beg 4. Remus Ambrus 6. Pavel Sorinca — mort 15. Alexandru Crâsnic 12. Victor Lisi — mort 18. fara a diminua arestarile din anii anteriori. Mehadica. Matei Mâtu — mort 3. Ion Murariu — mort 10. Martin Guia — mort 7. În vara anului 1948. Petru Ambrus — mort 5. Lazar Maghet — preot 2. Aurel Craciun CARPA 1. Actiunea de represiune a regimului comunist se declanseaza în forta. Matei Crâsnic 14. Liviu Achim JDIOARA 1. Ion Eremia 8. Martin Rada ZORLENTUL-MARE 1. Petnic. Constantin Munteanu 4. Pavel Luca — preot — mort 16. dupa cum am . Nicolae Munteanu — mort 7. Gheorghe Dragulete — mort 13. în anul 1948. Protestul curajos al luptatorilor împotriva comunismului ramâne ca o faclie luminoasa pentru generatiile care vor veni. Iablanita.

Plugova. Anisoara Horascu.mai amintit. Moise Stolojescu — mort 12. Tudor Iliescu — mort 5. care a rezistat . Ilie Velcan 9. Gheorghe Cristescu — mort 17. Tudor Sârbu — dentist 4. 2. Ion Târziu 14. Luca Dragulescu * Consemnam în mod deosebit comportarea demna si curajoasa a fetelor care au fost arestate si condamnate. Gheorghe Golopenta 8. Petru Dragan 10. Activitatea este descoperita si sunt arestati în ziua de 19 februarie 1949. Andrei Iliescu — mort 11. Paun Stolojescu — mecanic — mort 2. Felicia Stoichescu din Teregova. Petru Lupulescu — mort 7. Tudor Vadraru — brig. Stefan Cristescu — mort 10. Ratec Iosif — preot — mort 3. Grigore Vetanescu 7. Ion Iliescu — prof. Petru Grozavescu 15. Andrei Jurescu — mort 6. Samoila Martinescu 17. Nicolae Trica 6. Ion Juca — mort 4. Nistor Lazarescu 8. Nicolae Târziu — înv. — mort 11. Iata luptatorii arestati din comuna Cuptoare: 1. Pavel Vadraru 12. Pentru sustinerea luptelor. cei din Cuptoare se organizeaza în jurul mecanicului Paun Stolojescu. Petru Guran 13. Ioana Laitin 16. Petnic. Mehadica. Timotei Lazarescu 9. Moise Cristescu — jurist 15. Petru Jurescu 3. Martin Radoi 18. Petru Teregovan 13. Saracovan Gheorghe 5. se organizeaza rezistenta în muntii Banatului. Iablanita. Victor Goanta — jurist 18. Sabin Cristescu 14. Ion Stolojescu 16. Baile-Herculane: 1.

Toma Marasescu 5. D-na Domasneanu. De asemenea nu trebuie uitate dragostea si ajutorul populatiei comunelor respective. Ion Bulbucan .în anchete în mod eroic. 22. Ion Bacila 24. Ion Tomescu 9. iar primele ciocniri au avut loc la începutul anului 1948. Gogu Spataru-Bacila 6. Cornel Lacatus 12. Lazar Miutescu 25. Mugurel Simian 27. Nistor Draghicescu 26. în partea de sud a Banatului. Zaharia Marineasa 2. Moise Popescu 19. Gheorghe Popovici 7. Alexandru Domasneanu 13. Ilie Ciucurel 28. care au fost alaturi de luptatorii anticomunisti. Rudolf Cristin 23. Ion Spataru 18. Talpes ? 17. Ion Ghilezan 20. Mentionam ca primele forme de organizare a luptei anticomuniste pe aceste meleaguri apar în anul 1946. sotia comand. ca de altfel si celelalte sotii. Cei care urmeaza au scapat de pedeapsa cu moartea. surori si fiice. si Ioana Laitin. Stefan Dumitrescu 3. Ioan Petchescu 4. Gogu Cristescu 21. la Baile-Herculane. Aurel Chera 32. Gheorghe Stoicovici 29. mame. 1. Ion Dârpes 15. Ilie Marascu 33. Ilie Vulpes 14. Nicolae Taranu 31. Constantin Ismana 8. Ion Costescu 30. Gheorghe Marascu 34. Pavel Ciucur — preot 10. Alexandru Dorobantu 11. Stefan Matasaru 16. întrucât nu era aparuta legea de condamnare la moarte.

Aceste formatiuni urmau sa se uneasca în clipa declansarii luptei generalizate împotriva comunismului. Petru Nicoara 40. în care era colonelul Uta. Oamenii care au luptat în rezistenta din jurul Lugojului si chiar din Municipiul Lugoj LUGOJ . Careba. Din marturiile depuse de luptatorii care au scapat din încercuire si din rapoartele securitatii. la intervale de timp. a fost executat Ilie Domasneanu. alcatuind grupuri de partizani. Sofia Roseti Bacila 4. sefii si majoritatea membrilor fiind vechi prieteni sau camarazi. nordul Banatului. mai bine zis judetele Severin si Caras. Petru Domasneanu — student 39. Acest grup actiona în raza altor comune. * Fete care au aprovizionat cu alimente si medicamente pe partizani: 1. Au luptat eroic în acea coliba. sotia comandorului. Tot în 1950. sustine lupta de rezistenta prin arme si alimente. Ica Hategan * A existat în Banat si grupul condus de colonelul Ioan Uta. Tot aici. împreuna cu alti opt partizani. Ana Vulpes 5. în data de 7 spre 8 februarie 1949.35. comandorul este obligat sa ia drumul muntilor. se organizeaza si se angajeaza în lupta de rezistenta. Ilie Cristescu-Voica si E. Din grup a facut parte si d-na Domasneanu. Stela Blidaru 3. Gheorghe Damsescu 36. activa si rezista grupul de partizani al maiorului Duma. Colonelul Uta si cei din grupul sau si sunt veritabili martiri ai poporului român. ele au facut parte din aceeasi organizatie. taranist. Neli Miulescu Domasneanu 2. Dumitru Petchescu — elev 38. Tica Artimescu Tin sa mentionez ca Gogu Cristescu si Tica Artimescu au fost arestati dupa un an si executati la Lugoj în 1950. Pentru a avea o capacitate de miscare si aprovizionare mai usoara. Numai dupa trei sau patru luni de la arestarea ei. Pantelimon Erimescu. partizanii au optat pentru solutia de separare în grupuri mai mici. cad colonelul Uta. Dupa o ora de aparare îndârjita. var primar al comandorului Petru Domasneanu. în special Lugojul. în muntii Poiana-Rusca. Petru Belovici 37. la Timisoara. despre care încercam sa adunam date. În timp ce sudul Banatului. desprindem urmatorul fapt: Atacul a fost dat de un grup de peste patruzeci de ostasi ai securitatii care au luat cu asalt salasul din apropierea comunei Mehadica. Desi aceste grupuri au cazut pe rând.

44. Valeriu Dabici — avocat 28. — mort 31. Iosif Vancea — taran 40. 34. Dumitru Jura 14. Dumitru Moise — librar — mort 5. Corneliu Zaslotzi — preot — mort 6. Cornel Duma — mort 9. — mort 23. Coriolan Belgia — medic — mort 24. Iacob Toma — econom. Ion Gaspar — comert 15. Valeriu Streinu — avocat — mort 3. — mort 2. Rusalin Olaru — prof. Petru Orbulov — croitor — mort 17. Ion Boldureanu-tatal — mort 18. 45. Zevedei Moraru — prof. Alexandru Peta — avocat — mort 8. — mort 29. Petconi Aurel — muncitor 41. Xenia Mamaliga 43. Ion Boldureanu-fiul — prof. — mort 25. Tiberiu Mitar — prof. Semenica Moraru — medic 42. Ioan Duma — mort 11. Cornel Hoban 37. Grigore Ripan — croitor — mort 12. Ilean Lazarescu — comert — mort 36. 19. Aurora Peta — înv. Petru Vasilescu — preot — mort 26. Traian Isfanescu 22. Atanasie Berzescu — prof. — mort 16. Ion Petrutescu — dentist — mort 39. Silviu Stoicovici — medic — mort 13. Toma Lintu — înv. 21. Ion Murariu — ofiter 20. Traian Stanescu . Iosif Lazarescu — comert — mort 35. 30. — mort 38. Ion Cristescu — prof. Gheorghe Duma — mort 10. Caius Petric 32. 46.1. Stefan Ilca — ing. Felicia Stoichescu — înv. Dumitru Ilin — sef-cnt. Gheorghe Marinescu — inv. Pavel Micsa 33. — mort 7. — mort 4. Iosif Ripan — sef-cont. Ion Popovici — prof. Ion Boncila — prof. Gheorghe Rista — înv. — mort 27.

Nicolae Voin — prof. Ion Lazarescu 70. Petru Serban 74. Petru Civig — medic 53. Damian Amariei 73.47. Ioachim Tarlie 50. Ca ofiter activ. — mort 61. Ion Paul — mort 67. — mort 51. Ion Târziu — avocat — mort 65. Ion Tomescu 77. Dandu Jucu 72. Gheorghe Radivoievici 79. Ionita Bratu 76. GRUPUL DORAN-POPOVICI 1. Ion Lupulescu 55. Lazar Tinca — mort 52. Liviu Bireescu — ing. Ion Murariu are o contributie deosebita în cadrul rezistentei din Banat. 59. Dumitru Samson 75. Ana Tomescu 78. Nicolae Munteanu 62. Nicolae Doran — comisar — mort . face legatura dintre regiunea Cluj. Emil Ghilezan — jurist 63. Bulzan 48. Victor Sudresan 49. I. Ovidiu Hodos — mort 60. Ion Sârbu 68. Lazar Cadia — econom. Oamenii care au luptat în grupurile de rezistenta din jud. Tiberiu Sevici — notar public — mort 64. Eugen Hodos — mort 58. Caras. Ion Carapantea 69. Ion Cristea 66. Ioan Marcu — comert — mort 56. Cornel Lacatus 71. Nicolae Cardas — preot 54. Ion Hercu 57. si Banat. Tiberiu Târziu FARLIUG Mustetea Ion CAPRIOARA Eugen Spineantu GRUNI Liviu Barboni CAPÂLNAS Ion Cristea Tin sa mentionez ca din cei notati la Lugoj.

Nicolae Zarcula 17. Gheorghe Talescu 11. Octavian Botos II. Petru Babeu 7. Valeriu Lazar 23. Nicolae Popovici-Ionescu — mort 3. Alimpe Aldescu — preot 6. Stefan Luca 22. Vasile Maran 11. Gheorghe Stoica 21. Traian Blaj 2. Ilie Dancea 4. Gheorghe Bogoievici — preot 5. Nicolae Garu 8. Vichentie Dancea 14.2. Ion Chirila 33. Martin Balan 5. GRUPUL ORAVITA 1. Vasile Martin 10. Strein Olaru 30. Nicolae Caragea-Boanta 7. Damaschin Luca 26. Maxim Radovan 8. Ilie Rusmir 9. Doru Blaj 3. Alexandru Rusmir . Puiu Rosu 32. Constantin Coniac 25. Petru Tunea 13. Pavel Cotârla 9. Eugen Cârdu 10. Adam Maran 19. Coriolan Buracu — preot — mort 4. Andrei Ion 24. Nicolae Caragea 6. Remus Groza 31. Cornel Lazar 16. Bubu Vonea 12. Paul Cojan 28. Pavel Brânzei 12. Nicolae Irimia 18. Maxim Pircea 13. Paul Dica-Botos 29. Pavel Andrei 15. Nicolae Murgu 20. Ioan Botosan 27.

de unde în voie puteau sa observe orice miscare a inamicului. Petru Negovan 25. Erau din Teregova. au fost prinsi doi agenti ai securitatii. a informat securitatea de cele întâmplate. Zapada mare. Duminica. cu hatisurile. Mircea Cârmaciu 34. Tunei 36. Ajunsi acolo. Securitatea a deschis focul cu toate armele în flancul stâng al grupului. cunoscute numai de ei. Iosif Bentura 26. De aici s-au deplasat spre Pietrele Albe. Viorel Pistrila 29. Gheorghe Munteanu — economist 37. Ion Munteanu — medic LUPTELE DE LA PIETRELE ALBE Februarie 1949. Ajuns în Teregova. Ion Nicola 20. Din aceasta pozitie partizanii au respins atacul . Cu cei doi agenti a mai fost fiul lui Munteanu. Partizanii patrulau si pândeau din locuri ascunse. S-au pregatit de lupta. s-au asezat în linie de aparare. Spiru Blanaru si Gheorghe Ionescu se asteptau acum la un atac din partea securitatii. Costea 35. Ioan Goian 24. Traian Schiopu 33. Alexandru Eva 31. cu multa zapada. Ioan Ciocu 27. cu locurile tainuite. Gheorghe Linta 22. Iarna grea. sub muntele Semenic. Au fost arestati de Maritescu Romulus si de Martin Moatar de la Slatina-Timis. Se aflau pe dealul Cârciobati. Nicolae Penta 23. Ioan Chetrinescu 28. Gerul nemilos se arata din ce în ce mai aspru. Ion Bubuiescu 17. Nicolae Popistas 32. Pavel Tamas 19. Carol Breiceanu 18. Era ziua de 22 februarie 1949.14. Acesta a reusit sa fuga. În grup au fost cercetati de Gheorghe Ionescu si Spiru Blanaru. 21 februarie 1949. Ion Micicoi 30. cu numele de Munteanu Gheorghe zis Jura si de Pavel Cherciu. Nu mai aveau timp sa se ascunda. Traian Puia 15. Se înfratisera cu muntele. Pavel Raica 21. gerul aspru. Gheorghe Baiescu 16. Asteptau cu înfrigurare atacul securitatii.

pregatindu-se de lupta. îsi dau seama ca securitatea sta la pânda. Doi partizani au cazut în lupta. Grupul a facut o manevra de retragere organizata. Astfel. tragator si Petru Berzescu-Berda încarcator. partizanii au reusit sa scape de urmarire. Aici au facut o bresa. Târsâtura. În urma înfrângerii de la Pietrele Albe. securitatea a organizat urmarirea în întreaga zona a Teregovei. Spiru Blanaru conducea lupta. Armata era hartuita din toate partile de grupuri de câte trei partizani. Armata s-a retras încarcându-si mortii în caruta. Un grup în frunte cu Spiru si cu Ion Caraiman pleaca spre Fenes. în casa lui Ion Caraiman. iar Spiru Blanaru se retrage spre muntele Tarcu. frati. atacând flancul drept al grupului. De la partizani nici un mort. derutând securitatea prin sustinerea retragerii cu foc continuu de catre centrul de aparare a liniei de lupta. la Fenes. . extinzând-o pâna la Domasnea. Se apropia de înserat.securitatii cu un foc nemilos de arme automate. LUPTELE DE LA FENES Spiru Blanaru. Ningea fara încetare. Vazând ca flancul stâng este bine fixat la teren si înzestrat cu armament bun. securitatea a deschis un alt foc. Atacul a fost respins. În adâncul noptii. în cadrul grupului se aflau Ion Berzescu-Berda. Au cazut multi morti din partea securitatii. Zapada crestea mereu. Petru Domasneanu si Gheorghe Ionescu hotarasc sa împarta grupul în mai multe parti si sa dispara din raza de actiune a armatei. Gheorghe Ionescu pleaca spre Orsova. ei pleaca înapoi spre locul lor. Cornereva. Spiru Blanaru. la locul numit Târsâtura. cu grupul. Am uitat sa mentionez ca atacul securitatii a fost declansat la orele 15 si 30 de minute. Petru Domasneanu. Dupa un schimb de cuvinte cu socrul lui Caraiman. La mitraliera. Ajunsi la Fenes. îngreunând tot mai mult retragerea luptatorilor din rezistenta. Era începutul lui martie 1949. pentru informatii si alimente. Între Rusca si Fenes. Înspre Caransebes au cuprins toate comunele din jurul Slatinei-Timis. Mehadia. lui s-a retras de la Pietrele Albe catre Fenes. spre Iablanita. De comun acord cu grupul. se organizeaza iarasi în aparare. Aici voi adauga unele fapte care mi-au fost aduse la cunostinta în ultimul timp de la martori oculari ai acelor vremuri. Se asteptau la un alt atac mai bine pus la punct. Lupta a durat pâna noaptea târziu. Petru Anculia-Miloi si Ghita Urdareanu din Domasnea.

* Pe dealul DORANIE. s-au hotarât sa plece de acolo. grupul s-a retras spre Teregova si Domasnea. spre nord-est de Teregova. plecând afara. Anisoara Horascu si Ion Berzescu. Au ajuns la un alt loc. În aceasta situatie. Zapada fiind mare. a disparut. într-o coliba la Valea de Pesti. în ziua de 12 martie 1949. au intuit primejdia vânzarii. unde s-au instalat. La Valea de Pesti. Spiru Blanaru a fost arestat si dus la Securitatea din Caransebes. fiica sa. pe pozitia de aparare. Se asteptau la o vânzare. Târziu în noapte. Acum Spiru formeaza o echipa din: Ion Caraiman. Valea de Pesti. Securitatea le-a luat urma. iar Spiru Blanaru a fost ranit la picior. Era 12 martie 1949. Ion Caraiman îsi cunostea socrul. Asa au mai reusit sa scape de urmarire. Sângele lui Ion Caraiman curgea în aceeasi iarna cu zapada mare. au ramas Nicolae Horascu. extrem de mare. socrul lui Caraiman pregateste vânzarea. fugind prin gradina spre padure. În tot timpul luptelor de la Fenes au fost urmariti si cu aviatia. Acum. Pentru a deruta urmarirea. s-au întors de la Fenes Petru Berzescu si Iacob Cimpoca. Spiru cu Caraiman au iesit repede din casa. ajung aproape de Fenes. deschizând foc asupra lor. Ei au raspuns cu foc. partizanilor le-a îngreunat retragerea si chiar lupta de aparare. Petru Berzescu si Iacob Cimpoca si pleaca cu ei la Fenes. sânge varsat în apararea neamului de urgia comunista. Nu a încercat nici o sinucidere cu grenada. Petru Berzescu si Iacob Cimpoca s-au retras spre padure. * Dupa luptele de la Fenes. În timpul acesta. Socrul. în intervalul de la prima vizita a lui Spiru la Fenes si pâna la a doua. au fost mult mai târziu prinsi.Când au ajuns la Târsâtura. Ei au adus vestea de cele întâmplate în lupta de acolo. Asa stând lucrurile. Sângele lui Spiru Blanaru se înfratea cu sângele lui Ion Caraiman în omatul mare. în jur de o saptamâna. organizându-se în aparare. Spiru si-a dat seama ca ceva nu-i curat la mijloc. de abia peste câteva luni. a mai fost o încercare . Aici au fost înconjurati si prinsi cei din Teregova. În aceasta lupta a cazut mort Ion Caraiman. Albul zapezii de pe colinele Fenesului se înrosise. În casa lui Ion Caraiman au fost primiti cu o prefacuta caldura de catre socrul lui Caraiman. Spre seara. Au stat ca pe spini si la locul acesta. dupa Tomnacica. au încaltat opincile cu gurguiul la spate. Nicolae Horascu si cu Anisoara Horascu.

trei stranepoti ai luptatorului din armata Iancului.N. ca: “Banditii de pe dealurile Teregovei. Si era anul 1949. Ion Tanase 4. se gaseau cu arma în mâna. Puschita Petru-Mutascu 5. SALASUL de lânga MEHADICA — Noaptea de 7/8 febr. luptând pentru credinta si neam împotriva comunismului. Grupul lui Spiru Blanaru înscrie o pagina în istoria neamului românesc ca luptatori cu arma în mâna împotriva comunismului. Teodor Ungureanu 4. Pantelimon Erimescu 4. în zilele de 13-14 martie 1949. Petru Anculia-Miloi — Teregova 2.-lui sunt mentionati de catre ministrul de externe al U. Careba III. Gheorghe Luminosu Timisoara — 1950 1.S. Petru Puschita-Liber 6. Petru Domasneanu 3. Ion Caraiman — Fenes IV. Gheorghe Ionescu — Teregova — notar public UN OSTAS AL IANCULUI Dupa o suta de ani de la revolutia lui Avram Iancu. Colonelul Ioan Uta — Lugoj 2.S. E. DORANIE 1. Gheorghe Urdareanu — Domasnea II. Ilie Cristescu-Voica — Domasnea 3. Ei au cazut în lupta. În analele O.. Gheorghe Smultea-Crisu 5. Aurel Vernicescu 2. Gheorghe Berda Berzescu. Romulus Maritescu Timisoara — Padurea Verde — 2 august 1949 1.-ului..U. PIETRELE ALBE — 22 FEBRUARIE 1949 1. LUPTATORII MORTI PE CÂMPUL DE LUPTA I. murind pentru lege si neam. Petru Berda Berzescu. Ion Berda . care lupta cu arma în mâna împotriva comunismului”. Iovan Berzescu — Teregova 2. Gheorghe Popovici 3. 1949 1.R. FENES 1. Horea Smultea-Crisu — Teregova LUPTATORII CONDAMNATI LA MOARTE SI EXECUTATI Timisoara —Padurea Verde — 16 iulie 1949 1. Nicolae Ghimboasa-Miclut 7. 1848-1849. Spiru Blanaru 2.de rezistenta din partea lui Iovan Berzescu-Micsescu si Horea Smultea-Crisu.

mos Gheorghe facea parte ca ostas în termen din compania de graniceri de la Teregova a regimentului de graniceri din garnizoana Caransebes. în apararea poporului nostru românesc. ele si-au gasit loc. 15-17 iunie 1848. înfiintate de Maria Tereza pentru apararea granitelor imperiului. mos Gheorghe Berda se afla pe vremea aceea. Eu cu Ion. Aceasta frumoasa istorie de familie este înregistrata de mine. frati. Toti locuitorii comunelor din raza Comunitatii de Avere se bucurau de multa libertate prin faptul ca erau constituiti în unitati militare. Printre ei se afla si mos Gheorghe Berda Berzescu. prietenii si camarazii mei. când el era batrân. aparând fiinta neamului românesc. Regimentul de graniceri. asteptând clipa de a tâsni.” Iata deci. ale lui mos Simion Leican. stranepotul lui mos Gheorghe. îndesat si brunet. ne povestea multe lucruri. copii fiind. Ore întregi am discutat cu ei despre ceea . Datoria voastra este sa nu-l uitati. ostas al Regimentului de Granita din Caransebes. din neamul vostru. Fiind nepotii lui. ati avut un strabunic care a luptat în armata lui Avram Iancu. Fusesem la o întâlnire cu Spiru Blanaru si Petru Domasneanu. În adâncul fiintei noastre. prezidata de Eftimie Murgu. Elena Berzescu. unchiul meu. pe coasta dealului Tomnacica. Parca era ca acum. unchiul bunicii mele dupa tata. a revolutiei lui Avram Iancu. Asa se face ca strabunicul meu. lupta Iancului de atunci se lega cu lupta vremurilor noastre. au dospit în sufletele noastre. nepot de frate. dar bine legat. pe viata si pe moarte împotriva comunismului. În aceasta unitate se aflau douazeci de tineri din comuna Teregova. mos Gheorghe. al lui Berda.Berzescu. eu eram copil mai marisor si-l tin bine minte. Ma conduceau spre Slatina-Timis. Dupa adunarea poporului român de pe Câmpia Libertatii din Lugoj. de la mos Simion Leican. pasteam oile pe dealul Poieni. împreuna cu Martin Moatar si Martin Copaceanu. alaturi de uica Patru si uica Ion. faceau legatura cu strabunicul lor. un mesaj al lui mos Gheorghe pentru noi cei de azi. Cuvintele de atunci. 1848-1849. Era un om mai mult mic de statura. ca si acum toti vor sa ne sara în cap si sa ne sfâsie. s-a dus în armata lui Avram Iancu. Au tâsnit din fiinta noastra exact dupa o suta de ani de la lupta Iancului. o parte din el. Eram vecini cu mos Simion Leican. Sa mergeti pe urmele lui. fratii tatalui meu. Ma vad cu pistolul în mâna pasind în sus. Pe vremea aceea. Vedeti voi. Pe vremea aceea. ostas al Iancului. si Atanasie Berda Berzescu. în Muntii Apuseni. aflati la datorie. sa stiti ca voi. unde aveam pamântul nostru. În arc peste timp. Printre altele ne spune si aceasta legenda: — “Mai copii.

În mod evident si pentru Mois. Duhul neamului lui Berda Berzescu. Zapada era mare atunci. Unitu-s-au atunci Duhul Iancului cu Duhul Codreanului. comandantul suprem al securitatii pe tara. jucându-ma cu moartea. Era 23 ianuarie 1949. Pasind la vale prin omat. Mi-am riscat viata. maiorul Aurel Mois. Mois de data asta s-a pierdut.” O POLITA PLATITA În neastâmparul animalului de prada. ca exact în ziua de 28 ianuarie 1949. În masura în care-si îndeplineste misiunea.ce trebuia sa facem în lupta noastra de aparare. poporul nostru are o misiune de la Dumnezeu. 1949. Si l-am salvat. ca . atunci totul este cenusa. mai ales ca ei nu se mutasera din locul acela dupa arestarea mea. Auzind cele declarate de Ruset. la Spiru. suferise o înfrângere. Cu pretul vietii mele trebuia deci sa-l salvez pe Spiru Blanaru de a cadea în mâinile securitatii. În sinea lui se considera înfrânt. pierderea unei batalii. ostasul Iancului din 1848. punte de legatura. atât de mare pe pamânt. Un lucru am învatat din tot zbuciumul acesta de luptator de o viata: — “Daca în tot ceea ce faci nu esti curat ca lacrima. eu aveam o întâlnire cu Spiru Blanaru. ma astepta în camera de ancheta. în acea zi memorabila de 16 martie 1949. seful securitatii. Si-a dat seama de acest lucru numai dupa ce prinsese pe Tudor Ruset. Eu am mers pe ultima carte. Expeditia pentru prinderea lui Spiru Blanaru s-a facut tocmai în ziua în care eu trebuia sa ma întâlnesc cu el acolo în padure. între mine si Mois. ziua 16. în masura aceea îsi va gasi un loc în fata divinitatii. Vom vedea mai târziu si vom conclude aceasta în urma declaratiilor lui în timpul crizei de nervi. curierul meu. pe vechiul loc la Tomnacica si ca trebuia sa fiu condus tot de curierul meu. eu stiam precis unde se gasea Spiru. ne-am înfratit cu duhul lui mos Gheorghe Berda. În cele ce urmeaza va voi desfasura asa cum s-au întâmplat lucrurile. asa cum a declarat Tudor Ruset. Iar pe Mois l-am înfrânt în acea zi de 28 ianuarie 1949. De aici si credinta ca neamul nostru românesc. În fata lui Nikolski. Era prin luna martie. Înfrângerea lui din 28 ianuarie era o realitate si înca una din cele mai mari din viata lui de pâna atunci. mai ales ca avea toate datele care conduceau la acest adevar. Neaua era mare si frig.

rasufla sacadat. dupa declaratiile lui Tudor Ruset. De ce ai facut asta?” Eu cautam sa-i spun ca nu-i adevarat. Inima-mi batea în piept ca un ciocan pneumatic. Era îngrozitor de turbat. scapa-ma!” Extenuat. În gândul meu ziceam: — “Doamne. Într-adevar. Congestionat la fata. gemea. Ma uitam cu coada ochiului la fata lui. voinic. Eu. Cu amândoua mâinile înfipte în pieptul meu. blond si cu ochii albastri. Desfacut la haina. care semana cu o zdreanta. Îi curgeau balele din gura. El era convins de un lucru. O fire impulsiva. mi-a zis: — “Nu trebuie sa declari nimic. Acum trebuia sa înfrunt dezlantuirea unui nebun. Înjurându-ma. În ziua aceea. Acum era de-a binelea nebun. ca pe cânepa. Te bat pâna ma satur. de abia acum îsi dadea seama maiorul Mois. Ajunsesem o mogâldeata de om. în mod vadit. ma ridica deasupra capului si ma trânti în casa de bani. când am fost cu armata în urmarirea lui. el se prinsese cu mâinile de casa de bani si sari cu cizmele asupra mea. Racnea. ca în fata generalului Nikolski suferise o înfrângere. Era ravasit pâna la nebunie. riscându-mi viata. cu parul vâlvoi. ca vai de mine. am condus securitatea în punctul opus fata de locul unde se aflau partizanii. eu unul am trait iadul pe pamânt. Acest lucru l-a durut mult de tot.” Si. Nicolae Petrascu.parca încerca sa acopere durerile provocate de impactul cu Satan. nu si-a batut joc de mine asa cum tu ai reusit s-o faci. se uita la mine. scotându-mi capul de sub brat si . Striga la mine cu ochii iesiti din orbite: — “Tu stiai precis unde este Spiru în data de 28 ianuarie. Gemea. pe dealurile Teregovei. Ti-ai batut joc de mine cum nimeni n-a facut-o pâna acum. Era ca un animal salbatic ranit. fiara dezlantuita a fost lânga mine. el ma oprea zicând: — “Nu vreau sa te aud! Nu vorbi nimic. De data aceasta pe Mois nu-l mai interesa ca eu nu recunosc cele declarate de Tudor.” Era un om înalt. dintr-un salt. de parca era o gramada de paie pusa cu furca. Nu mai putea vorbi. ma melita de la cap la picioare si de la picioare la cap. Tocmai atunci aveai întâlnire cu el. Eu n-am recunoscut nimic din cele declarate de Ruset. ma auzi? Acum am sa te omor. De abia ajunse la scaunul de la biroul sau. Fiind îngramadit acolo. Acest lucru pentru Mois era o certitudine. pe care l-am anchetat zile în sir. sprijinit cu capul pe mâna dreapta. Cu mâinile îmi ocroteam pe cât puteam capul. Începusem sa ma misc.

Calauzit de acelasi duh satanic. Nu stiu cum s-a întâmplat. de parca atunci ar fi iesit din râu. Mereu îl apar si-l fac cunoscut lumii întregi ca erou si martir al neamului nostru românesc. Lesinând. . Toate acestea începusera pe la orele 11 din 16 martie 1949. Gheorghe Grozavescu-Mutu. ma.uitându-ma numai cu un ochi la el. Mois m-a trimis la închisoare. din nou sari pe mine. ma învârti dupa degete?” Ambalându-se. Grupul lui Spiru Blanaru se dizolvase. Unul mai traieste si acum. Acum. care erau mari de tot. De cinci (5) ori am facut drumul de la închisoare la securitate. Generalul Nikolski era martorul înfrângerii lui. Oricât s-ar fi dezlantuit asupra mea. Din contra. strigând: — “Uite-l. buzele îmi crescusera. rusinea înfrângerii n-o putea sterge. Iata cum din tragic realizam comicul. Multumesc lui Dumnezeu ca nu l-am tradat pe Spiru. Nu se frângeau. iar sângele îmi siroia din gura si din ranile de pe corp. vânataile la ochi se accentuasera. o jigodie ordinara. Si iar striga si iar ma înjura. de un om întreg la cap si serios? Tu o gânganie. am fost transportat din nou la închisoare. Ma ridica si ma izbea de podele. Tu râzi de mine si acum? Nu-ti pasa ca te-am melitat ca pe un snop de cânepa? Mai ai oase întregi? Tu-ti bati joc de mine. cu mai multa truda. Fata mi se umflase. Tipa la mine sa nu scot o vorba. unde era depozitul securitatii. Îngroziti. ca n-a murit. Asa s-au petrecut lucrurile pâna la orele 23 din noapte. Se îndoiau parca. Oasele mele parca erau elastice. de iad adevarat. cu dintii rupti si zdrobit cu cizmele. N-au trecut doua ore si m-au dus iarasi la Mois. Era umilit. cu mai multa patima dorea sa ma omoare. dus-întors. Erau niste colegi de ai mei de scoala primara. Când m-a vazut ca ma misc. dar am simtit ca Dumnezeu ma ocroteste si ma ajuta. Dupa ce a obosit. gângania dracului! Ma. l-am aparat. nu mai puteam sta prea bine pe picioare. cu mai multa furie ma lovea. a sarit ca un nebun la mine. au trait acele clipe de spaima. Curgea apa de pe el. Atunci parca primeam tarie si suportam mai cu sânge rece durerile. ca ma omoara. n-ai murit? Dumnezeii ma-ti de nemernic. În camera vecina erau mai multi teregoveni. am ramas înmarmurit de sinistrul tablou din fata mea. asa ca nuielele de alun si-si reveneau la loc în ciuda lui. asa cum de altfel fac si acum. Naucit de pumni.

destramând sufletele. Fusese directorul închisorii înainte de a veni comunistii la putere. Înca nu se potolise fiara din el. cam prin 18 martie 1949 seara. Era arestat ca luase juramântul teregovenilor din organizatia de lupta. Printre ele erau mama lui Ion Matei si cea a lui Vlad Manole. începe sa ma linisteasca. care cei mai multi dintre ei erau în functii superioare de stat. Cei aserviti lor. erau înghesuiti în camere pâna la refuz. ma astepta cu sufletul la gura parintele Alexandru Nicolici din comuna Teregova. si-a facut cruce. Îi arestasera pe toti cei care facusera parte din organizatia lui Gheorghe Ionescu. Nu mai aveau loc în celule. — Calaul din Cristian Tell 31 — . Îi recunosc. vine la mine speriat si ma întreaba: — “Ce au astia cu dumneata. În încheiere. fostul proprietar al fabricii de tigla din Caransebes.” Cu un prosop ud. adevarul cu minciuna. sub scutul legii însa. Erau asezati pe jos. În localul securitatii era învalmaseala. pentru a ucide omul însusi. În acest timpul am vazut multe lucruri înspaimântatoare. Ma uit prin vizeta. pe coridor. sunt teregovenii. Asa se încheiase un trist.” Plecând. Barbati si femei. pe prici. Porniti sa distruga totul în calea lor. Mirat de halul în care ma vazuse. îsi permiteau totul.Directorul de atunci al închisorii. Tot atunci a fost arestat si domnul Talpes cu sotia.1073 (serie noua) a aparut un articol semnat de d-l Marius Ghilezan. stergându-mi sângele de pe fata si de pe corp. astia vreau sa te omoare. nr. domnule? Te omoara. Voiau sa stie unde se ascund copiii lor. aceeasi sete îi devora pe nostalgicii rosii. unde era numai o rogojina ca asternut. Au fost batute femei în mod bestial. Setea cu care s-a dezlantuit Mois asupra mea este setea caracteristica comunismului în totalitate. au început cu Biserica. ma întreaba: — “Ce-i cu tine? Doamne. Dupa câteva zile. Sa ne întoarcem la Mois. În celula. arestati cu totii. Am mai fost chemat si anchetat. Si de la Revolutia din Decembrie 1989 încoace. Ultima data. era un om mai bun. au venit o multime de oameni arestati. înlocuind dragostea cu ura. Ma batusera si la talpi. cu mai mult suflet. Litera. El a înfiintat aceasta organizatie cu scopul de a ajuta grupul lui Spiru Blanaru si al colonelului Ioan Uta cu arme si alimente. dar glorios episod din marea înfruntare a neamului nostru cu Comunismul. notar public în Teregova. comunistilor. seara la orele 23. tin sa informez asupra unui lucru: — În “România libera” de vineri 8 octombrie 1993. “Cazul Apateu — un tortionar al securitatii se apara în spatele usii întredeschise.

dar nu tradatori. Dragostea în Hristos este mai mare ca toate. Neocomunistii de azi îi apara pe comunistii de ieri. La întâmplare. de confesiune. Loturi.” Noi trebuie sa întelegem un lucru. loturi se formeaza în vederea deferirii în justitia înrobita tancurilor rusesti. întelegatori. CERCETARILE O data cu acea polita platita se încheie jocul nefast al lui Mois cu mine. Îl ocroteau pe Aurel Mois.. dar nu delasatori si sa realizam mai departe apararea poporului român. nu-si mai aduceau aminte ca mai trebuie sa fie si un proces al Comunismului. mai târziu. cum l-au ocrotit si pe Nikolski. nici cei de la Revolutia din 1989. Dar. Are coxartroza.” În dreapta articolului apare fotografia lui. pe atunci maior de securitate. eu am fost implicat în actiunea de lupta în rezistenta din Banat. fiind operat în urma cu doi ani. se trezea câte unul ca-i sef de lot. iertatori. Sa iubim omul în lumina lui Hristos. Era la începutul lui aprilie 1949.. fondul problemelor.. dar. imobilizat într-un scaun. în grupul lui Spiru Blanaru. El nu-si mai aduce aminte de acele vremuri. de multe ori. Dictonul englezesc: “Strugle for life” — exprima de minune fenomenul românesc în lupta. se punea problema activitatii mele în cadrul FDC-ului în jud.. Despre crimele pe care le-a facut spune: — “Nu-mi amintesc de acele vremuri. cunoscând. cu siguranta. de apartenenta politica. arestarea mea s-a facut datorita faptului ca eu eram seful Fratiilor de Cruce pe judetul Severin. se desfasura acel plan de lucru — anchetele. Astazi este un om în etate. Gemeau camerele securitatii si ale închisorii din Caransebes de atâtea suflete haituite. am uitat. Cristian Tell 31. Adesea nu se tinea seama ca ai fost sef sau nu în alcatuirea loturilor. aflati la putere.Este vorba de maiorul Mois Aurel. în mod . noi. A trecut prea mult de atunci. neamul românesc. în felul cum sarea pe mine cu cizmele. Material prea destul. Bucuresti. Telul final era anularea personalitatii fiecarui ins în parte si atacul la fiinta neamului. care în prezent locuieste pe str. Parca-l vad si acum. Pentru rusi am ramas si vom ramâne înca multa vreme inamicul numarul unu. Sa ne unim cu totii în spiritul dragostei crestine. Severin. indiferent de etnie. Satanic se lucra peste tot. În mintea maiorului. mult încoace.. Se intra din plin în cercetari. în planul doi. În mod aparent. Numai dupa aceea. D-l Marius Ghilezan încheie asa: — “Prin atitudinea d-lui Mois Aurel am regasit atitudinea securistilor mai noi sau mai vechi.. Mois.

anchetele. fiind seful securitatii din jud. din Banat. marturisind cele vazute si traite în iadul comunist. cade Petru Cojocaru. Nu dadea nici o importanta actiunii mele în grupul lui Spiru. În aprilie si mai 1949 au fost arestati. Securitatea. Zoltan Kling. În cursul lunilor aprilie si mai se fac arestarile masive în rândul fratilor de cruce din judet. Cu ei de asemenea au fost arestati si multi studenti. Erau sute de oameni. sortii de izbânda erau în favoarea mea. când voi reda cu amanunte conflictul dintre Mois si Kling. sef de grup al jud. în timp. se dezlantuise împotriva mea. totusi eu contam ca organizator al Fratiilor de Cruce. fratii de cruce din jud. Din toate comunele din jurul Teregovei erau ridicati oameni. Se vede ca în planul iconomiei divine. dupa cum aprecia securitatea gradul lor de vinovatie. aveau sa nu dea câstig de cauza lui Mois. Erau îngramaditi si pe coridoare. lucrurile au fost lamurite. Severin. Asa stând lucrurile. Pe lânga profesori au mai fost si învatatori ridicati din comunele din jurul Caransebesului. Se . Vom vedea la momentul potrivit. unitatile mele. Ne întrebam cu totii ce se va întâmpla cu atâtia arestati. Severin. în evidenta lui. rupt si el de atâtia necajiti ca si mine sau poate mai rau. eu am fost lasat la o parte. Oamenii au fost izolati în grupuri mai mici sau mai mari. Mois si Kling au toata reteaua de organizare a FDC-ului în mâna. Desi actiunea mea se rezumase numai la lupta de partizanat în grupul lui Spiru. Rând pe rând. Se trecuse la arestarea Fratiilor de Cruce în Banat. Se dezlantuise taurul rosu. Au umplut pâna la refuz celulele închisorii. ma considera seful Fratiilor de Cruce din judet. Severin ma avea în planul lui de ancheta ca o piesa rara. în implicarea mea în procesul lui Spiru Blanaru. în desfasurarea lor. de elevi. Aceasta. Dumnezeu voise ca eu sa mai traiesc. Dupa caderea lui Spiru Blanaru se aresta zi si noapte. Tot atunci au fost ridicati si o parte din profesorii de la scolile secundare din judet. În timp însa. Kling însa. ca în timp mai aveam de vorbit. La sfârsitul anului 1948. Securitatea i-a implicat si pe ei în înscenarile de uneltire contra statului si a ordinii sociale. prin informatiile detinute de la agentii sai ma stia de curier al lui Spiru Blanaru cu Bubi Roman. Pe rând. în repaus. În aceste conditii. Ma voia implicat cu Spiru Blanaru. care-si disputau sefia în actiunea împotriva grupurilor de partizani. ba chiar mii. zic eu.vadit. ducându-mi necazul pe petecul de rogojina. cad în mâinile securitatii. dupa cum am mai spus. Toti acesti oameni au fost împartiti în loturi.

au fost Zabaila. Mois voia. Nu-l interesa pe ce retea eram eu arestat. Kling lucra sub comanda lui Mois. fiul doctorului Mircu de la Lugoj. lasând pe altii sa-si faca datoria de batausi. adica îmbratisau genunchii si legate o data cu gleznele. Cel legat se balansa pe drugul de fier cu talpile picioarelor în sus. actiune careia el îi dadea amploare. În mod vadit îsi disputau întâietatea la comanda. pentru toata lumea în acelasi fel diabolic — batai. fratele preotului de la Luncavita. Talpile si fundul erau expuse la o bataie satanica pâna la lesin. Se ducea lupta . desi orasul Caransebes era sub ordinea lui Kling. Iata cum functiona: Arestatul era dezbracat la pielea goala sau numai în camasa si chiloti. În jurul lor se învârteau batausii sau calaii. de abia acum încep cercetarile. cu tot dinadinsul. de cele mai multe ori. potrivit pentru tortura. În felul acesta am fost si eu anchetat în luna aprilie la Caransebes. pe o masa cânta un aparat de radio. De la cei din rasarit învatasera sisteme de tortura si chin satanic. Se introducea un drug de fier în latul format de mâinile legate si glezne si asezat între cele doua mese. cu un loc între ele cât ar putea intra un om. îi revenea sarcina de a se ocupa de Fratiile de Cruce. fara exceptie.lucra intens pentru formarea dosarelor în vederea deferirii în justitie. el lucra la formarea dosarelor. cum vreti sa-i numiti. asezate parallel. schingiuiri. Anchetele se desfasurau. Mâinile erau petrecute peste genunchi. la calai. Era sectorul lui. De multe ori tâsnea sângele din talpi si din fund. De obicei era câte o simfonie. Se cautau capete de acuzare. cu fruntea ajungând la genunchii îndoiti. neodihna. foamete si sete. Ele erau plasate la mijlocul camerei. Pentru mine. ca tot acolo ajungem. care s-au întrecut pe ei. Capetele de acuzare abundau în jurul actiunii de partizanat. Severin. Ca batausi. Cristescu de la Orsova si uneori Mircu. sa ma implice în procesul lui Spiru Blanaru. Cei care erau la pielea goala si batuti de mai multe ori se trezeau cu sângele curgând din spate si talpi. Lui Kling însa. Dar. Uneltire împotriva statului. data la maximum. care era seful jud. Omul era adunat ca o minge. torturi. Erau doua mese masive de stejar. În timp ce se batea. sub directa supraveghere a maiorului Kling Zoltan. Ei erau supravegheati de anchetatori. La Caransebes. Sistemul acesta de tortura se numea “Prepeleac”. În camera în care se batea era un anumit mobilier.

Kling se opunea. o buna bucata de vreme. prin luna august. Sa faca ce vrea el cu mine. Înainte de a trece la descrierea timpului petrecut în Lugoj. cum erau claie peste gramada. când a început iadul anchetelor. ca-n camere nu mai aveau loc. din regiunea de sud a Banatului s-a pornit din plin si de mare rasunet rezistenta armata împotriva Comunismului. dar nu avea date suficiente. ulterior. Pâna în cele din urma au cazut de acord prin faptul ca maiorul Kling i-a promis lui Mois ca la Lugoj va pregati dosarul întregului lot FDC-Severin si ne va expedia pentru proces la Timisoara. ne-a lasat în pace. calare pe tancurile aducatoare de moarte. cu caciulile lor tuguiate si date pe o parte. în ancheta. destul de sumbru. au renuntat si m-au lasat în pace pentru un timp. cu privirile pierdute în zare. Kling voia sa ma transfere la Lugoj. Atmosfera era tensionata. Vremurile se anuntau a fi noi. ducând si . În ancheta. peste câtva timp. scrutând parca viitorul. de confruntare a noului cu vechiul. Se parea ca am intrat într-un fagas normal. Gemea închisoarea de oameni adusi din toate partile. dupa 18 martie se întetisera arestarile. lucrurile s-au domolit. cu subele tinute pe umeri. dar sa termine odata cu acest cosmar. norocul meu a fost ca nu am recunoscut întâlnirea mea cu Spiru si nici el. Faptele petrecute în aceasta închisoare pledeaza pentru acest paradox. ÎNCHISOAREA DIN CARANSEBES Caransebesul anilor 49-50 era cel al framântarilor. iar personalul. Dupa multe încercari. de a ajunge la o declaratie definitiva. ma voi opri la a prezenta închisoarea din Caransebes. Acolo vom fi la dispozitia lui Mois. Litera. A fost interceptata o discutie a lui Mois cu Kling asupra mea. chiar în vazul lumii. ca ale dacilor. n-a recunoscut nimic ca am fi colaborat. Mois însa se opunea. ca ce-a urmat o sa vedem nu peste mult timp. Închisoarea se înscrie pe aceeasi linie de comportament. De la sine. al contradictiilor. Se straduia Mois sa ma implice în lotul lui Spiru Blanaru. pe coridoare. nici comandorul Petru Domasneanu n-a recunoscut vreo întâlnire cu mine. fara ancheta. Asta aparent numai. împreuna cu un lot de elevi din Caransebes. Ajunsi la Lugoj. Zbârnaiau zi si noapte jeepurile securitatii. La fel. era format din cei cu mentalitate veche. Îti dadeai seama ca învolburarile erau mari. al bietului neam napastuit de cei de la rasarit.între Mois si Kling. Te uitai la ei când. în frunte cu directorul. al paradoxurilor. De aici.

Pe prici. dar eu nu-i raspundeam la nimic. Acestia comunicau cu noi prin diferite mijloace. Se îmbulzeau. prin dreptul comun din închisoare. Ma provoca mereu la discutii. Erau zile când lipsea din închisoare. Mai erau oameni care dormeau si pe sub prici si pe intervalul de la prici la perete. Insista mereu asupra grupului Spiru Blanaru în discutiile pe care le avea cu mine. Facea teren cu securitatea. Securitatea. Mai ales dupa întâmplarea cu Mois. cu buzunarele pline de chistocuri de tot felul de tigari. unde talpile erau vinete în urma batailor de la securitate. Asa am ajuns sa stau cu Milos Gavrila. te prosternai în fata sortii. Camera noastra avea numarul 52 — etaj II. fiind lânga cuptorul camerei iar eu lânga el. informatorii. Desi eram fumator. Eu dormeam lânga parintele Sandi Nicolici acesta fiind lipit de peretele care era un pic mai cald. aparea în camera. care mai de care la chistoacele lui. Dupa doua ore cel putin. Ma ocrotea mult de tot. Cu toate acestea. adesea lansa zvonurile ca “Vin americanii”.” Era o psihoza ce ne cuprinsese pe toti. Cu noi mai era si Tibi Lazar. al Comandorului. noaptea dormeam numai pe o dunga. Am aflat mai târziu ca era finul lui. profesorul de la “Traian Doda”. De aici vedeam si-n . care-si platise polita. Pe vremea aceea nu-l stiam cine-i si ce hram poarta. Pe atunci si-n Caransebes. securitatea în mod sigur ca a bagat si oamenii lor. Geamul nostru dadea în curtea închisorii. La un asa colorit de oameni. ca pe spate nu aveam loc. În camere. În urma informatiilor lui au fost arestati oameni cu duiumul din toate comunele din jurul Domasnei. circula zvonul ca: “Vin americanii. fiecare om îsi gasise locul. Tot la doua zile era scos afara din camera de un ofiter. renumit informator al lor. ca de altfel în toate închisorile din tara. Îmi oblojise ranile si-mi pusese comprese cu apa rece la picioare.aducând oameni de la schingiuirile satanice. niciodata nu m-am dus la el dupa un chistoc. Îl vedeam însa ca nu-i tace clontul si se ducea de la om la om cu vorba. Mai bine de doua luni am stat cu el în camera. la anchete am fost luat la rost de cele vorbite în camera. Ei erau în curte toata ziua. Era opera lui Milos Gavrila. în jurul orelor 11 ziua. În camera eram împreuna cu parintele Alexandru Nicolici si cu parintele Dumitru Stoichescu din Teregova amândoi. El era domasnean. Cerea date si asupra lui Domasneanu. Înghesuit de nu-ti mai puteai trage sufletul.

facând jocul Moscovei. Stateam lânga el. a psihozei ca vin americanii. când comunismul stapânea aici ca le el acasa si când America ne vânduse pe cel putin 50 de ani la Ialta. sacrificând zeci de milioane de oameni. ajungi la concluzia. Zacea bolnav pe patura zdrentuita de vreme. cu speranta în suflete. era trecut de sase luni. era o zapuseala nemaipomenita. sotia mea. Vara. Vestile primite pe geam erau alarmante. scoteam mâna afara si le faceam semne. ca doar. Geamul nu ajungea petru aerisire. Din partea gardienilor n-aveam necazuri. Mereu îmi . Sotia lui Tibi Lazar stia care-i geamul de la camera noastra. Mereu se amuza securitatea pe seama sperantelor noastre ca vin americanii. nu ne vedeau decât numai mâinile scoase printre gratii. Un vot de blam pentru SUA. adormeau la loc pe amarâta de rogojina. Asa se scurgeau zilele în sir. mâine vom fi liberi. Eu îi raspundeam la fel. Zarindu-le. la semnele ei. La ancheta lau dezbracat la pielea goala si l-au batut. cu zâmbetul pe buze. Frig peste tot. Iarna am petrecut-o tare greu. istoria îl va da. Lua mâna copilului si-o misca în sus si în jos. Foc se facea de catre plantoanele de pe coridor. Când am fost arestat de lânga el. Marioara. Au facut jocul Comunismului. Se trezeau oamenii din somn. Noi le vedeam pe ele. dar. asupra unor adevaruri graitoare întru condamnarea celor de la Ialta. Atunci a racit.oras peste casele din fata noastra. toata ferfenitita. ridicându-se în sezut. De la acest geam am vazut-o pe sotia mea care venise cu fiul nostru. în betia libertatii. Tot prin acest geam culegeam stirile de la dreptul comun. Era unul care ne transmitea în limba franceza. Venea adesea câte un ofiter si ne întreba: — “Ce ma. soptind extaziati: “Vin americanii! Îi auziti? Vin cu avioane. a avut patru luni. deloc placuta. Nu stia ce sa mai faca. cât si pentru Anglia. vom fi liberi!” Si asa. mai fratilor. Analizând acea vreme. fara îndoiala. În prezent. la rândul lor. Tibi. în schimb. doar o fi ceva. Vedeam bine când veneau familiile noastre sa ne vada. De atunci si pâna acum am vazut cu totii ce-a fost. fiind cu copilul în brate. Ne încalzeam unii de la altii. Le pândeam la geam. îmi facea si ea semne cu mâna. Tibi Lazar le primea. Acum. Febra era mare si-l epuiza. Occidentul face acelasi lucru cu statele din estul Europei. se pot spune multe lucruri. Tot aici cu mine a fost si Martin Copaceanu-Rica. când îl zaream în bratele sotiei. Sobele aveau usa afara. promitatoare. Sa ne întoarcem la închisoarea noastra din Caransebes. facând meningita.” Asupra acestui fapt. nu vin americanii sa va scoata de aici? Mai asteptati mult si bine pâna vin ei. Din când în când mai treceau avioane sau elicoptere noaptea.

consilierul episcopului Balan al Lugojului. si transferati cu masina la Lugoj. chiar si pentru întreaga lume. ÎN CETATEA DE SUB DEALUL VIILOR.” — “Lasa.” — “Eu nu mai scap de aici. A cazut ca un erou pe câmpul de lupta. Era tânar pe atunci. fostul librar la Lugoj. Traian Grozavescu nr. Sediul securitatii era pe str. bine facut. ca ai sa scapi de boala si o sa mergem si acasa” — îl încurajam eu. târziu de tot. Sigur ai sa scapi. Împreuna cu Spiru. Am sa mor. într-o buna zi. nea Martine. unit si el. Îsi avea libraria în fostul Bazar lugojean. cetatea lui Eftimie Murgu. au fost scosi toti elevii mei. Nu peste mult timp au fost dusi la Timisoara pentru proces. la închisoare. O data pe zi primeam mâncare. Se pregatise un mare proces. Printre ei l-am cunoscut pe d-l Moise Dumitru. toti cei care se încadrau în fenomenul de tortura si conduceau dupa bunul plac erau tortionari. În luna august. Petru si Ion Berzescu. Tot la etajul unu erau si elevii mei din grup. unde ne luase Kling în primire.” L-au tinut asa. Lotul pentru proces se formase. Se dovedise cu mult suflet si credinta puternica în Dumnezeu. cu procesul lui Spiru. Se întreceau în a schingiui si tortura lumea. Ziua ma duceau la camera 54. fara nici un tratament. Regimul de camera era foarte sever. Au ajuns si pe la noi ziarele din luna iunie 1949. erau jos la etajul unu. Nu erau cu noi. Ici-colo. A fost scos si dus la infirmerie. unde erau si unchii mei. Un martir printre sutele de mii. unde a si murit peste câteva zile. în cadrul episcopiei greco-catolice din Lugoj. ai neamului românesc. nadajduind poate si el ca “Vin americanii”.spunea: — “Domnu professor. eu nu mai scap. Aici la Caransebes ne-am întâlnit cu toti cei din grupul Spiru Blanaru. dupa ce se încheiasera dosarele. Toate ziarele vorbeau doar despre procesul lui Spiru Blanaru. Eu am fost dus într-o camera cu mai multi lugojeni. Nu mai pot de durere de cap. ca doar fiecare securitate îsi avea specificul ei. LUGOJUL Ajunsi la Lugoj. în care nu prea vedeai varza si nici uleiul. N-am reusit sa ma întâlnesc cu ei decât la Lugoj. voinic si frumos. si pe la început. cu rasunet în toata tara. Pe coloane întregi era redat acest proces. A mai fost parintele Balan. “Roaga-te la Dumnezeu sa-ti ajute. ce aveau sa fie dupa aceea. câte o steluta de ulei si o frunza . ne conformam obiceiului locului. Toti eram nauciti de înscenarile securitatii la proces. cu mine împreuna. Am sa mor. într-o camera. Mai înainte fusese vânzator si la libraria Diecezana. la etajul II. Traian Stanescu de la Faget. Fara îndoiala. 10. o asa-zisa ciorba de varza. Se lua la harta cu toti gardienii.

Din când în când. anchetatorul. Aveam un sergent. Am protestat. Era un biet taran. Ioan Ploscaru era un om ales. Paza era formata din ostasi ai securitatii. Ne miscam prin camera ca niste stafii.S. mi-au întins o declaratie pentru semnat. voi fi dus din nou la Caransebes. Pe lânga ciorba mai primeam si 250 gr. Deseori ne facea semne. Dupa un timp s-a eliberat. Pentru noi toti cei arestati. Peretii erau umezi. primeam curaj si nadejdi de mai bine. Era batuta la masina. Când îl vedeam. Acuma stati ca un catel în lant. palizi si cu obrajii de ceata. tare ca o caramida. Facea o exceptie de la regula.ratacita de varza. Privin-du-ne-n ochi. Gherga Ion din Rusca. la plimbare. Venea la mine si. Au început cu mine. Ma bucuram de curajul si daruirea ei. Lucrasem. fiind usor manevrat de comunisti.” Nu eram suparat pe el. de pâine. aproape de Teregova. unde voi lua . Grupul nostru era tinut acolo pentru formarea dosarelor în vederea procesului. Îmi facea semn din cap ca totul merge bine. Îi vedeam pe toti cei care se plimbau. Pe atunci era canonic. P. În vremea aceea era cu noi si actualul episcop unit al Lugojului. o mai vedeam si pe Felicia Stoichescu. Camera noastra avea geamul spre curte. Ma vedea si ea cum ma uitam la geam. ma întreba: — “Ce.-ul. d-le professor. un model de viata. caracteristic. întregului popor. Statea într-o celula de unul singur. de la el parca ne venea linistea si pacea. de altfel. fara acel echilibru si bun simt la taranului român. Asteptam ora mesei asa cum asteapta un câine legat în lant sa-i aduca stapânul mâncare. de securitate în special. Era eleva la Scoala Normala din Lugoj. privind-o cum se plimba. deci. P. Tot în acea curte.S. Celula avea o ferestruica deasupra usii. Celulele acelea erau de curând construite si cu ciment pe jos.S. îmi spune. Într-o zi am fost chemati la camera de ancheta pentru completarea dosarului. prin curtea securitatii. Se ruga tot timpul. mergeam unul dupa altul. Ioan Ploscaru.C. daca nu semnez. Zilnic îl vedeam de unul singur. zeflemitor. zilnic.S. Asa ne-am putut da seama cine se mai gasea arestat. ati vrut sa ajungeti ministru? Vedeti ca nu v-a mers. Era buna ca ne astâmparam foamea. ne mai scoteau si la plimbare. Eram slabi si prapaditi. În acelasi corp de cladire era si W. N-a declarat nimic. La protestul meu. atragându-mi atentia ca. scos la plimbare. care nu era altul decât locotenentul Mircu Vasile. dar numai pentru putin timp. cu ea.

. de la securitate am fost dusi la penitenciarul din Lugoj. Pâna la urma am fost obligat sa semnez. pereti. ci priciuri. Aici era lume multa. si frumoase de parca-ti parea rau sa mori si cu atât mai mult sa nu fii liber.de la capat tot procesul de ancheta. Aici viata ni se parea mai linistita. Iata-ne si la Timisoara. Ne tragea ata. în camionul care ne adusese de la Lugoj. despre eroismul si jertfa lui pentru neam si tara. peste multi ani. Primeam mâncare de trei ori pe zi si aveam o ora de plimbare. Nedumeriti. din toate partile Banatului. dar si de an 1949. Sunt multi ani de atunci. Se juca aceeasi piesa cu alti oameni. Cu asta. dupa câte îmi amintesc. în închisoare. Aici. ÎNCHISOAREA MILITARA TIMISOARA Era pe strada Popa Sapca nr. Fereastra era mai mare. Zilele de octombrie. Urcam pe niste scari la etaj. unul dupa altul. 17. Avea parca lumina mai multa ca la Lugoj. Desi toamna. Deci aici statuse bietul Romulus Tranda din Teregova. în camera. dar observ ca memoria înca ma mai ajuta. parca mai buna. ne fac vânt în “Castel”. ne dam jos din camion. catre sfârsit de luna. Viata se parea ca se desfasoara normal. usa si tot ce era în camera. o smucitura de sa te dai peste cap. Acomodati cu camera. În octombrie am fost dusi la Timisoara. pentru proces. Ne bucuram de conditii de viata mai omenesti. cel despre care aveam sa scriu. trecând prin toate fazele de torturi. Ma trasese ata si pe mine sa stau în camera în care statuse Romulus Maritescu înainte de executia din 16 iulie 1949. Se opreste salbatic în fata portii castelului de pe Popa Sapca nr. Mâncarea era putin deosebita fata de Lugoj. pe noi teregovenii. 7. O frâna pusa puternic. ne dam seama cum zilele se scurg. Fiind închisoare militara. Cu bune si rele. De fapt nu erau paturi. i-am întâlnit pe Ion Boldureanu si Ion Petrutescu. adica cu obligatia de a semna declaratiile masluite de ei. încolonati în graba. Lui îi mai spuneau oamenii si Fiert. Parca era un facut. totusi cald ca-n zilele de vara. la Padurea-Verde. 7. Undeva pe lemnul ferestrei era scris numele lui Romulus Maritescu. la închisoarea militara. în fata camerei nr. claie peste gramada. de aici. Cu ei au mai fost si alti lugojeni. începem sa studiem si sa observam paturi. Usa se deschide si patrundem cu totii. Gemeau închisorile tarii de atâtia fii ai neamului românesc. am fost lasati toti în pace pâna la proces. În luna septembrie 1949.

Ajutor sef de grup Petru Dragulete CARANSEBES Scoala Normala 1. numita “neagra”. Aldea Petru 3. asa deodata. Intrati aici. cu o bucata mare de pâine în mâna. De multe ori venea pe la noi parintele Iosif Ratec de la Mehadica. destul ca si eu. dându-ne fiecaruia din noi anii de temnita. Nu prea veneau paznicii pe acolo. n-am de lucru si ies pe coridor. care a avut loc începând din 6 decembrie 1949 si pâna în 9 decembrie inclusiv. de care am avut parte de mai multe ori. Eu. dupa Ianas cazui în plasa. ce nu face. reuseste sa ajunga la neagra. Parintele Ratec a murit de mult. Nu pica bine aici la Timisoara si degraba. amintindu-ne din trecutul nostru cu nostalgie. Adesea venea însotit de Tudor Sârbu. Va dau mai jos componentii grupului FDC 72 Severin care au fost condamnati la ani grei de temnita pentru lupta de rezistenta împotriva comunismului. Erau fost tarani de la Cornereva. 1. Dupa proces am fost scosi din camera 17 si bagati în alta camera mai mare si cu mai multi oameni. Procesul a fost o mascarada moscovita. Seful grupului FDC 72 Atanasie Berzescu 2. am avut parte si de alte drepturi. aici la Popa Sapca.armata ne pazea. de unde si este de nastere. nr. ca vorbitor si pachet o data pe luna. Numaidecât. Aici am stat pâna dupa proces. Securitatea ne condamnase deja. condamnati deja. A fost doar o formalitate. Este si astazi prietenul meu de o viata. 17. Dupa trei zile sunt scos de la neagra. Craciun Aurel . Stateam de vorba. Se tinea raul de el ca scaiul de oaie. era situata la capatul coridorului scurt. Eu primisem 10 ani de temnita grea. la rândul meu. Canicea si Domasnea. nu stiu. De unde o fi aparut. Sârbu Bujor 2. ce face. Dumnezeu sa-l odihneasca în pace. un tehnician dentist tot din Mehadica. Radoi Martin 4. Nu peste mult timp apare si Ianas Fenes de la Caransebes. A fost învatator la Armenis. Deschid repede vizeta de la neagra si-i arunc pâinea lui Ianas. A colindat toate închisorile din tara. În timpul asta ma vede plutonierul de pe coridor. S-a desfasurat dupa indicatiile si sub ochii securitatii. plutonierul îl scoate pe el de la neagra si ma vâra pe mine în locul lui. În fata camerei noastre era o camera de izolare. Camera noastra.

Boncila Ion 2. ca doar de el eram condamnati. criminal de razboi. Obrejan Ion 2. Procesele îsi urmau cursul lor de parodii. Eu am fost judecat ca sef de lot de colonelul magistrat Mihai Stefanescu. Nicaieri în lume. sfârsitul de an 1949 îmi aduce condamnarea asa cum am scris mai sus. Dragulescu Luca 7. Cristea Ion 5. realizau o mascarada. M-am întâlnit cu el în fabrica la Aiud. de scenete jucate cu multa arta. În anul 1952 este si el condamnat la 7 ani închisoare. regizata de Moscova. Tribunalele militare jucau teatru. slujitorii justitiei militare n-au plecat capul în fata comunismului ca-n România. Buracu Mihai 3. “Lingai aplecati de sale” îi califica foarte bine Radu Gyr. Lazarescu Victor Liceul Traian Doda 1. Când l-am vazut.5. Izverceanu Vasile 6. Spineantu Eugen 6. Ne cunostea pe toti. Târlie Ioachim 3. în 1952. la stivuit scânduri. toti cei din Timisoara. de 10 ani de temnita grea. Crâsnic Achim LUGOJ Liceul Brediceanu 1. eram judecati si condamnati de securitate. Hoban Cornel 2. La început s-a speriat de noi. S-au folosit de el pâna la finalizarea proceselor politice în Banat. Barbosu Liviu LANTURILE În Timisoara. Nu faceau altceva decât regizau festivitatea procesului — forma. L-am . Faur Remus 3. Sudresan Victor Liceul Comercial 1. Justitia militara a facut un pas de neînchipuit în adâncul mocirlei comuniste. Când n-au mai avut nevoie. l-au aruncat în temnita. Toti. Fondul era de competenta securitatii. fara exceptie. l-am înconjurat si care mai de care îl întrebam de toate. Delurintiu Petru 4. Lucra în curtea fabricii. Se temea de moarte. Mustetea Ion 4. noi.

dupa noua orânduire. Un lucru mi se pare acum contradictoriu. ca magistrat militar. ca sunt condamnat si eu. Acum. justitia militara. cu pretentie de tânara democratie în spiritul libertatii? Ce proces psihic se petrece? A fost atât de tare si bine înfipt în constiinta poporului Comunismul. La noi în România. De ce atunci. ca pe noi securitatea ne-a judecat si condamnat. b). cu tot arsenalul lui de . nu s-a modelat dezideratelor Marii Revolutii din 1989. de formatie democrata. în spiritul libertatii. Iata ce ne declara fostul presedinte al Tribunalului Militar din Timisoara. la caldura credintei în Dumnezeu. ale celor care-l înconjuraseram pe Stefanescu. justitia militara acum îi apara si-i elibereaza pe cei vinovati de genocid? De ce nu se mai produce acelasi fenomen de modelare dupa noua conceptie de viata. n-am dat nici o sentinta cu de la mine putere. Se contura fenomenul cunoasterii. Dumneavoastra toti ati fost judecati si condamnati de securitate. eu. Era ceva uluitor. a). justitia este anulata. Vesnica lupta dintre bine si rau. Dreptatea este a celor mai tari si venali. s-a modelat atât de repede conceptiei de viata atee. a comunismului? Ei erau formati de scoala româneasca. în spirit crestin. când. când privesc retrospectiv derularea evenimentelor. Toate mi-au fost ordonate în scris pentru fiecare om în parte. aparuse un noian de întrebari. regizat de ei. a celor fara Dumnezeu. de când s-a instaurat comunismul la noi în tara. Eu nu am facut altceva decât am jucat teatru. De ce acum. spunându-i ca nu-i facem nimic. crescuta si formata în conceptie atee de viata a comunismului de aproape 50 de ani. de înalta spiritualitate crestina? De ce în toate procesele intentate comunismului si celor care au ucis în decembrie 1989. De ce acest lucru? De ce aceasta miscare abisala a justitiei românesti din aceasta perioada a anilor 1947-1960? Alta întrebare se pune acum. dându-i mâncare din portia noastra. la noi în tara. nu-mi mai este frica si va spun adevarul curat. justitia militara. s-au pus pe rol atâtea procese împotriva comunismului. Se misca acum sufletul omului pe un registru atât de mare si de urias. Pâna la urma l-am ajutat. De-abia atunci ni s-a confirmat ceea ce noi banuiam. al dezvaluirii uneia din tainele înclestarii dintre oameni.” În aceste momente. în sufletele noastre. dupa Marea Revolutie din Decembrie 1989. va rog sa ma credeti. la început de era comunista. Mihai Stefanescu: — “Domnilor. Era lupta omului cu omul.linistit. în 1992.

Nu puteau întelege de ce au fost condamnati. acesta îsi punea nadejdea în Cel de Sus. Ne întelegeam bine unii cu altii. luptând pentru Hristos si neamul lor. acel mare echilibru sufletesc. libera fiind. Domasnea. Multi dintre tarani erau descumpaniti. dupa 1989. Era acea curatenie sufleteasca specifica taranului român. comunismul. Din adâncurile fiintei lui tâsnea. Sa speram însa ca nu va fi asa. toti cei din lotul meu se linistisera. formata în spirit crestin. 2). sentinta ne-o comunicasera. Acum aveam dreptul la vorbitor. cu multa uitare de sine si cu multa bucurie. care-l facea sa reziste . Justitia militara de acum. Cautam sa ne toleram si sa nu ne certam între noi. în toata epoca comunista. din 1945 si pâna în 1989. achita aproape în întregime pe cei care se fac vinovati de genocid. Rusca. În camera erau peste 60 de oameni. Care de care veneau cu vesti de la ai lor. care am facut ani grei de închisoare. asa cum ne-a fost rânduit. nemodelata conceptiei noi de orânduire democrata. Dupa comunicarea sentintei. Sa ne întoarcem la Timisoara. condamna la ani grei de temnita pe cei nevinovati. si-n altul. eram în camera nr. 40. Justitia îsi apara mentorul. Justitia militara din anii de început a comunismului. În simplitatea lui. numai pentru faptul ca erau români. În asteptare. fiind destul de mare. Cei mai multi erau tarani din Cornereva. la noi în tara. de la casele lor. dar modelata orânduirii de atunci. în vremuri grele. Asteptam ca viata sa-si urmeze cursul ei. Deci si-ntr-un fel. câstiga teren. Numai unul singur din familie avea dreptul sa vina la vorbitor. dupa anii 1946-1960. Acum. formata în spirit comunist. acea potenta spirituala. Verendin si Luncavita. Ne pregateau lanturile pentru mâini si picioare. ne mai puteam întâlni cu familia. Iar noi. în vederea transferului nostru la locul de osânda al diferitelor închisori din tara. În timpul zilei se formau grupuri-grupuri si discutau multe lucruri si bune si rele. Asa cum am mai scris.cuceritor al lumii? Sau ce altceva se petrece? Ramâne ca timpul sa raspunda la aceste întrebari. ne bucuram de mai multa liniste si de oarecare libertate dupa proces. si dupa revolutia din 1989. Judecau lucrurile într-un mod extrem de simplist. În concluzie: 1). suntem în perspectiva de a mai face alti ani de temnita. Canicea. În zilele acestea de vorbitor era mare vânzoleala prin camera.

dându-i înainte cu semnele. pentru a salva camera de la pedeapsa. Cu toate acestea. N-a voit sa asculte. Salvasem camera. Se puteau observa intrarile si iesirile din curtea închisorii. M-am înteles cu elevii mei din lot. Terminând cu vorbitorul. la una din ferestre. am fost luat din camera si dus la izolare. fara mâncare. În camera. am venit la camera. Sa le dam întâietate în toate serviciile din camera. Am stat o saptamâna încheiata la izolare. Cautam sa nu le fac zile grele si. mai apareau si suparari. Învatatorul Ion Nicoara n-a mai venit sa-si ceara scuze si nici sa-mi multumeasca ca l-am salvat. Eu am fost printre primii chemati. La masa îi rugam sa manânce ei primii.si chiar sa biruie. Pe loc. învatatorul. Nicoara al meu. Comandantul pazei vine în camera si cerceteaza înfuriat cazul de indisciplina. Într-o fractiune de secunda miam dat seama de pericol. Suntem amenintati cu suspendarea vorbitorului. Asa s-a ajuns la o buna întelegere între noi. Cei mai multi însa dintre tarani n-au fost la vorbitor. Îi atrag atentia sa înceteze cu semnele ca va face rau celor care n-au fost la vorbitor pâna acum. într-o camera fara lumina si cu rogojini pe jos. La unul din aceste vorbitoare s-a comis un act de indisciplina din partea oamenilor mei din camera. Mi-am dat seama ca nu este padure fara uscaturi. Se vedea foarte bine si vorbitorul cu toti cei care veneau la vorbitor. Cei care au învatat ceva din viata de la mine au fost elevii mei si o buna parte din tarani. Fusesem numit seful camerei. învatatorul Ion Nicoara din Canicea facea semne spre vorbitor. nu vrea sa iasa în fata si sa recunoasca greseala. Ferestrele camerei dadeau spre curtea si poarta închisorii. care-l condamnau . ca sa avem grija de toti taranii nostri din camera. La vorbitor erau chemati în ordinea intrarii familiilor noastre la locul de vorbit. Am iesit în fata si am declarat ca eu am facut semne. Dupa mine terminasera si o buna parte din elevii mei. Insistent întreaba cine a facut semne. daca pot. Se va suspenda vorbitorul. sa-i scot de la necazuri. Asta era vestita “neagra” cu care de altfel facusem cunostinta în primele zile când venisem de la Lugoj. decât o bucata de pâine si apa. Ascultau toti de mine. În acest timp este observat de paza si reclamat.

cum îi spuneau în limbajul închisorii. subconstientul. când scriu aceste lucruri. Cu mult suflet ne îndreptam. Potentele lui latente. am stat deoparte si am vorbit mai mult cu el: — “Domnule comandant. în plina iarna. cutreierate prin tara. comandantul pazei se arata mai dur cu mine. suferintele noastre. cu plafonul jos si lumina slaba. traite prin diferite camere si celule ale închisorilor. sa stiti ca aici se intra foarte usor. la “serparie”. plafoanele joase si ferestrele mici. ascultam seara de seara o multime de povesti si întâmplari traite.” De atunci m-am împacat cu el. fost inspector general de vânatoare regala. Parca eram niste cai rapciugosi. Acolo. Curtea. cu arcade interioare. Aveam în camera cu noi pe inginerul silvic Emil Câmpeanu. Zidurile erau masive. ne-am gasit culcus. destul de mica. prin înfatisarea ei. Grupuri. nu m-am gândit la asta. Pe prici.pe învatatorul lor. în sir. Acolo am întâlnit si ascultat multi oameni de cultura. Aceasta închisoare civila a Timisoarei facea parte din vechile constructii ale cetatii. camerele mai mari. îmi dau seama ca omul ca entitate spirituala este foarte rezistent. la camera. Când m-am întors de la izolare. prin cunoastere. cu mâinile la spate si cu capul în pamânt. M-am bucurat de mult respect din partea lui. depozitul fortelor spirituale ale lui fac saltul spre lumina. aveti dreptate. dar se iese foarte greu. grupuri. Era o camera mica. Într-o zi. Acum. Era o constructie cu multa igrasie si insalubra. unul dupa altul. pe cimentul camerei. la aceste povesti si întâmplari ale fiecaruia din noi. ne adunam si începeam discutiile lasate neterminate la anuntul plimbarii. au fost si clipe fericite. dar si cu straniile noastre fericiri. Ne mai povestea din când în când si romane. când mi-a venit bine. Apoi mi-a raspuns pe un ton conciliant: — “Da. În jurul lui. domnule professor. Acum începe peregrinul nostru prin închisorile tarii. Nu am întâlnit pe nimeni din miile de oameni cu care . În ianuarie 1950 am fost transferat cu tot lotul meu la închisoarea civila din Timisoara. La închisoarea civila din Timisoara am fost cazati claie peste gramada. pe o rogojina. cei nou veniti n-au avut loc. cu gratii destul de groase. Steinhardt în Jurnalul Fericirii. Ne-am gasit locul. treierându-ne zilele. sub prici. Am ajuns.” A stat câteva clipe si a meditat. salvând omul ca existenta. Începe odiseea noastra. care pe unde am apucat. asa cum spunea N. cu necazurile. Acolo ne faceam plimbarea în cerc. Puneam cu totii mult suflet la aceste discutii. cu o parte din elevii mei. deci. Ora de plimbare trecea repede. aduce mai mult a han medieval. ca în lantul închisorilor.

respectând însa specificul fiecarei natiuni. în locurile de detentie. Acum ma despart de copiii mei. Într-o buna zi. cum eram strigati dupa tabel. pozitia de cetatean sa fie sfânta. Ea trebuie sa se înfrateasca si sa ne uneasca.am stat. Intrând într-o lume lipsita de libertate. pacea si linistea se va instaura la noi în tara. viata noastra de zi cu zi traita pâna-n prezent. ne fauream o lume a noastra de vis. se deschide cu zgomot usa camerei si ne anunta sa ne luam bagajele si sa iesim afara. Cu fiecare zi care trecea. ca si credinta lui în mai bine si nadejdea în dragostea lui Dumnezeu. într-o Europa unita. Unul câte unul. Atunci eram tânar. Nu toti au fost legati în lanturi. Posibilitatile omului sunt covârsitoare. Mlastina deznadejdii si-a luat tributul prin înecarea a sute de mii de frati de-ai nostri. ca-ntr-un film. si cu aceasta. români si alte multe nationalitati. totusi ne-am despartit tare greu. traiam. De multe ori mi-e teama ca nu sunt capabil sa va redau clipele traite asa cu au fost. sa le fi jucat memoria vreo festa. aveam 29 de ani. loturi de detinuti spre alte închisori. Fiecare etnie si-a dat tributul ei. Ferestrele noastre de la camera dadeau spre curte. Le traiesc cu multa intensitate. Traiesc din nou aceste emotii prin care am trecut. acum când va povestesc. Numai asa am reusit sa strapungem zidurile nevazute ale utopiei comuniste. Acum. Istoria se va scrie abia acum cu adevarat. cu tragismul din ele. Nimeni n-a scapat sa nu plateasca. De aceea se impune cu necesitate ca în sânul poporului nostru. Deabia atunci. Numai aceia care erau . Numai acest mister ne-a salvat. cu noaptea în cap. În aceasta lupta au cazut multi. Auzeam cum le bateau lanturile la picioare. De cu noapte pregateau lotul de plecare. A fost singurul fir de care ne puteam agata în recile temnite. Credintei si sperantei le datoram totul. Toti ne aduceam aminte. Am fost permanent în dialog cu Dumnezeu. noi ne pregateam sa înfruntam neprevazutul. cu multa claritate. Eram ancorati în viitor. când termenii de comparatie sunt la îndemâna. Comunitatea de idei sa fie liantul nostru în România de mâine. Desi îi pregatisem din timp pentru acest eveniment. Sperând. eram condusi la butucul cu lanturi. perspectiva asupra acelor vremuri este alta. Speram si rezistam. Visul era carapacea noastra care ne apara de moarte. Zilnic plecau din închisoare loturi.

Era un secret al lor. sau ne trageam unul pe altul. în vagon. Ajunsi la gara. De la gara ne-am urcat într-o masina-duba. Ajunsi la duba. urcus greu spre zari de alta lumina. Avea peste 40 de ani. Am trait zile de urcus greu de moarte. intram în masina. spre Aiudul nebunul din blestemul lui Radu Gyr. Nimeni nu ne spune un cuvânt despre tinta drumului. fiind grea. ca altfel ne împiedicam. Ne ajutau înjuraturile si pumnii gardienilor. Asa ne-am dus zilele. Era Aiudul. Suntem amândoi ferecati în lanturi grele. Îti descretea fruntea si mai uitai de necazuri. Uneori ne . În drum spre masina-duba. În catuse si lanturi grele strabateam în timp spre temnita grea Aiudul. Era mai batrân ca mine. spre necunoscut. Altii au platit-o cu viata. Blândele priviri ale parintelui Sinezie ma încurajau. Dupa o zi si o noapte de mers pe drum de fier. Cu parintele Sinezie lânga mine. ne ducem amândoi amarul. Si acum pastrez în suflet zornaitul lor de metal ucigator. prevazut cu usi metalice grele si cu geamuri cu gratii solide. La gara a fost un alt chin pentru noi. Arad. am ajuns într-o gara. ne-am suit zdrelindu-ne pielea de pe picioare. Asa am dormit. Avea o voce blânda si cu multa bunatate în ea. Ne uitam unul la altul cu resemnare si cu speranta ca odata vom scapa. Era înzestrat cu darul preotiei. Cu chiu. din comuna Ranusa. Facea parte din mijloacele de tortura. Împinsi si înjurati de gardieni. asa am mers împreuna la WC. ca-n timp de iarna. De acum. pe scaun. Lotul nostru era de 30 de oameni. Eu am fost legat în lanturi împreuna cu parintele Ioja Sinezei.considerati mai periculosi si sefii de loturi. legati în catuse si lanturi grele. lumina libertatii pe care acum o platim scump. ne astepta vagonulduba. Catusele erau groase si late. ne urcam foarte greu cu lanturile la picioare. reci. Ne mai învatasem cu lanturile. cu vai. trebuind sa ne dam cu greu jos si sa urcam în vagonul-duba. Era un om blând si bun. Trebuie sa fim foarte atenti si sa pasim deodata amândoi. Era un vagon special construit pentru detinuti. rodea prin ciorapii subtiri. se realiza simfonia lanturilor grele. jud. Eram pe la sfârsitul lui ianuarie 1950. Parintele Ioja Sinezie era legat de piciorul stâng. cu multa dragoste fata de om si cu multa credinta în Dumnezeu. Catusa.

elevii. unde un detinut de drept comun. univ. în coloana de câte doi. AIUD. Resemnati. Mihet ? — ing. banditilor”. Asa . ne gasim fiecare locul pe niste rogojini. Aurel Popa — ing. Iuliu Daba — ing. mergem câte doi în rând. Pe rând. de-abia gasindu-ne starea. Mihai Temus 10. 6. Se auzea foarte bine tot ce ne comunicau. Tot timpul ni se adresau cu “banditule. ne taie lanturile de la picioare. Nici n-ajunsesem bine în camera. Într-o camera mare.Sectia a II-a Sfârsit de ianuarie si început de februarie 1950. Dragomir ? — contabil 13. locul de osânda al nostru pentru multi ani. 5. luând legatura cu noi. Sinezie Ioja — preot 9. cu o dalta si un ciocan în mâna. 11. 14. 8. aici în Aiud. pâna când au luat drumul spre locul de executie a pedepsei — Târgsor. zilnic vânzolindu-se pe ele. Emil Câmpean — ing. ca vecinii nostri ne si cheama la perete. De aici. cam ferfenitite de atâtea oase trudite. Viorel Damian — ing. Copiii mei. Corneliu Hobincu — medic 12. Ajunsi la Aiud. silvic 2. ne conduc o droaie de gardieni într-o curte mica. Atanasie Berzescu — professor 15. Iata si pe cei de care mi-am adus aminte ca au fost cu mine în sectia a II-a Aiud: 1. Ion Constantin — ing. ajungem într-o sectie cu multe camere mai mari. Dupa fiecare lant cazut jos se auzea câte un oftat de eliberare. parându-ne ca plutim. univ. 4. Erau cei din dreapta. Pavel Cristetiu — secretar pol. asist. cautam sa fim cât mai linistiti si împacati cu ce ne-a fost dat sa înduram. Constantin Bodea — ing. În ochii fiecaruia din noi se citea nedumerirea si haul în care ajunsesem. cu priciuri etajate. La locul unde bateau în perete puneam gamela si ascultam. încolonati spre sectia a II-a. 7. Iata-ne si-n vestitul Aiud. ne vânzoleam care-ncotro. de curând ajunsi. asa cum am spus mai înainte. ajungem la un butuc. au fost cazati în alta parte. Era sectia a II-a din Aiud. asist. 3. asist. Nicolae Cristetiu — ing. Ca-n oricare loc. De-abia dezmortiti de lanturile grele de la picioare. Dumitru Crihana — ing. unul dupa altul. fierar de meserie. 1950 .mai si amuzam. prof.

nici o miscare. galben ca turta de ceara. În felul acesta treceau în zbor zilele. dar de data asta devenisem o stafie. cum au fost parintele Ioja Sinezie si Tomus Mihai. fara sa ne dam seama. cu bocceaua sub brat. cu care venisem de la Timisoara si. cu tinta în necuprins. pe priciul de jos. Într-un colt. Stând pe priciul de jos turceste. Asistenta medicala era aproape inexistenta. sa ne povesteasca din ispravile lui si din atâtea carti citite. Nu mai puteam sa manânc. Nu mai fusesem niciodata aici. cu bocceaua sub brat. în mijlocul lor. mari si boldanosi. Ajuns pe sala. fac un icter de toata frumusetea. În situatia aceasta.ne-au pus la curent cu toate cele ce se întâmplau la Aiud. le-o recitam si celor care nu s-au ostenit so învete. traversând drumul. Pe vremea aceea la Aiud se murea pe capete. asteptând de fiecare data sa ne apara alte biletele. Eu pe mai departe îmi duceam amarul de osândit. Tin minte ca acum cât de mult m-am bucurat învatând aceste poezii. ne învatase bine de tot. în dreapta catre geam. Ce eram eu slab si pâna acum. Cu multi dintre ei aveam sa ma mai întâlnesc în fabrica. Dar. un mot cu multa dragoste. LA CELULAR Nu dupa multe zile se deschide usa de la camera noastra. cu concursul plantoanelor de pe sala. Frigul era parca mai tare ca de când venisem. Pe nesimtite. Mâncarea era extrem de slaba. ies afara. Nu dupa multe zile încep sa vina mici biletele de hârtie cu poeziile lui Radu Gyr. Ramasesera numai ochii de mine. Iesim din sectie. Fara sa simtim. Nedumerit si pierit de tot. Asa se anunta anul 1950 în Aiud. Aiudul. puterile ne paraseau. Nu era celula sa nu fie bolnavi în ea. îmi iau ramas bun de la toti ai mei. gardianul de pe sala raporteaza conducerii de boala mea. Resemnat. Dupa ce am învatat-o. n-aveam sa ma mai vad. cu ciudateniile lui. ma chemau colegii de camera sa le-o recit. Un sanitar în halat alb ma anunta sa-mi fac bagajul si sa ies afara. nadajduiam în Dumnezeu. iar în jurul lor. Ma împrietenisem cu el. cum de altfel . balabanindu-ma mergeam dupa sanitar. Înghiteam la strofe ca gaina boabele. Prin luna martie. Începutul l-am facut cu “Balada clopotarului din stele”. seara de seara. cu câte 4-5 strofe. Dar. intram în Celular. Asa am început si noi sa ne bucuram de aceste valori spirituale din cultura româneasca. aveam eu locul lânga Mihai Tomus. cu unii din ei. una dupa alta. Inginerul Câmpeanu si aici pornise. viata de rob îsi urma cursul ei.

nici în Aiud. De-abia încapeam pe prici. În fata ochilor se desfasura grandoarea iadului sofisticat. Locul meu era între generalul Arbore si Turcu. stând pe priciul de jos. trei stafii. Înaintea lui Iacobici a fost seful Marelui Stat Major. prezentându-se Turcu Nicolae. colegii mei de la 309. departe de ei. Se parea ca-i un colos. dar cert este ca cei trei se uitau la mine ca la altceva. haotic dimensionat si construit. Asta ca sa stim ca ne puteam încalzi acoperindu-ne cu ele. Acum. Stateam mai mult pe prici. cu fata spre sectia a II-a. În urma mea. Ioan Arbore. Al doilea se scoala în picioare si se prezinta. nu pot sa mai stiu. Gardianul deschide usa si-mi face vânt în celula. zdrannng. si usa se închise cu un scrâsnet de zavor. ma primisera la mijloc. Pe aripa scurta. Ei trei erau locatarii celulei 309 de la vestitul Celular al Aiudului. ascultând si vizionând pe dracescul ochi al usii. În fata mea. alt prapadit. în mijlocul nostru. Arata ca un infern fara sfârsit. se zgâiau la mine. M-am cutremurat. Drept învelitoare aveam niste paturi roase si ele ca bietele rogojini si cu mai multe gauri. prapadit si slab ca vai de el. Credeam ca nu se mai termina. îmi amintesc de ing. Era inginer constructor de cai ferate. Al treilea vine si el la mine. Nu era voie sa bocaneasca pe coridoare. spionau fiecare usa. Era cunoscut de toti. . parca-i vedeam mai bine pe fiecare în parte. cu plasa de sârma între etaje si un târsâit de pâslari al pazei si plantoanelor de pe sala. gândul îmi zbura la cei pe care i-am lasat în sectia a II-a. Dupa sanitar. galben la fata ca sofranul. Pe prici. cu sufletul la gura. Primul din stânga vine la mine si se prezinta — Nicolae Mares. Ca furii. cu patura în spate. Fiind cel mai prapadit. Infernul lui Dante. Parca eram din alta lume. mai ales de grupul de ingineri din Politehnica Timisoara. niste rogojini tocite de vreme si de bietele noastre oase osândite erau singurul asternut al nostru în vreme de iarna si fara caldura în celula. cu nenumarate usi zavorâte mestesugit.. sa sporesc numarul la patru. timisorenii mei. Am mai venit si eu. si povestindu-ne. iadul secolului XX. elev de liceu. Ne oprim la etajul III. fostul ministru al agriculturii în timpul lui Antonescu. fost ministru al economiei în timpul lui Antonescu. Mai mult. Strain printre ei. Ion Constantin. galben. Cum oi fi aratat eu la înfatisare. general. Tevile de calorifer erau mai mult reci decât calde. celula 309. stând pe prici sub geam.. urc etaj dupa etaj.

revoltat ca noi nu ne dam seama.comunismul. Cu spirit critic. Azi. când scriu. ci sa-l luam asa cum este el. uneori fac loc dezmembrarii. Goana dupa marire duce la neunitate. îsi asuma multe din greselile facute de noi toti. chiar daca nu reusesc sa obtina o victorie într-o generatie. Comunismul lupta cu aceeasi tenacitate. A trebuit ca timpul sa dovedeasca. De multe ori. ca cele afirmate de Ion Constantin sunt si azi de actualitate. Neîntelegerea lucrurilor. Ion Constantin ne sfatuia atunci sa nu desconsideram inamicul. De la el am aflat o multime de lucruri întâmplate în organizarea rezistentei din Banat. Asta se întâmpla în anul 1950 la Aiud. o predau la cei ce vin dupa ei. trecut de 80 de ani. Ura a luat locul dragostei si minciuna locul adevarului. cu durere în suflet. ne punea la curent cu multe greseli întâmplate în Banat. Concluzia era ca noi ne gasim cu ei într-o lupta pe viata si pe moarte. Înca mai mult. Orgoliul si veleitatile ne pustiesc sufletele. în 1960. incapacitatea omului. în fata noastra. comunismul de fapt. Acest colos ne vrea noua moartea cu orice pret. care facuse 11 ani de lagar în Siberia. S-a destramat. Si acum. aveam sa le mai aud. Ion Constantin este tot lucid su cu multa seninatate. O iau de la capat cu lupta lor. reaua credinta i-au luat locul. diabolic. Din pacate. Sa nu uitam. Si-n prezent am ramas.asistenti si profesori universitari. Trebuie sa stim ca în fata noastra este un colos. necunoscând îndeaproape inamicul din fata . ne pretam unii . ori de câte ori ar fi înfrânti. peste ani. de la Ion Constantin. Acum. unitatea noastra nu mai este aceeasi. rusii. Aceste lucruri auzite atunci. comunismul mai bine zis. când vremurile sunt atât de grele. Parca si acum îl aud cum ne spunea. noi românii. În concluzie. ne spunea el. în anul 1950 la Aiud. însa în acelasi timp scotea în evidenta si lucrurile bune. nu renunta la telul lor final. ne îndeamna la unitate si lupta cot la cot. noi suntem dezbinati. polul frigului. Îi cunoscuse la ei acasa pe rusi. Georgescu. la Vorkuta si Verhoiansk. Era convins si constient de diavolismul din ei si de vointa ferma de a câstiga teren. Orgoliile. ca toti comunistii. de la Ion V. când toti se napustesc asupra noastra ca lupii. Ba mai mult. în mod cert. dar în lumina adevarului. tenace si neîndurator. fac politica mondiala. Pun la bataie vagoane de aur pentru a-si face drum în telul lor. ca ei. dusmanul numarul unu pentru rusi. când neamul românesc este la grea cumpana.

ajungând inginer. pe priciul de la 309. Singura cale de salvare este sa ne întoarcem la Icoana. ditamai inginerul. în comuna îi spuneam Bârsascu. I-am spus ca nu sunt ruda apropiata cu el.dintre noi sa denigram pe cel ce a mers în rând cu noi pe baricada. dar am locuit pe aceeasi strada. Nu stia ce-i de facut ca sa poti câstiga si tu un ban mai mult. când vede treaba asta si anume ca-i . povestit de Nicolita. dar. m-a întrebat daca nu sunt cumva ruda cu fostul secretar al Politehnicii. a fost secretarul Politehnicii. Cristetiu îi duce diploma de inginer. Un fiu al lui cu numele de Ion Berzescu a fost delegat la adunarea de la Alba-Iulia în 1918. Noi. În singuratatea mea. Directorul. în comuna. Numai în jurul altarului gasim calea spre biruinta. Suntem chiar rude. Mama mea a fost din familia lor. când s-a facut Marea Unire. Sa ne întoarcem de unde am început lupta pentru ridicarea neamului. Iatal si ucenic pe Nicolita al nostru.. directorul scolii îi cere diploma de bacalaureat pentru a-i putea face diploma de meserias instalator de apa. Studiase conservatorul la Timisoara. Uniti în jurul Bisericii sa cautam biruinta. gândul îmi zboara la ing. Bica Felicia. Am copilarit si am crescut cu ea împreuna. Cu el si cu tatal sau legasem o prietenie. era putin dezorientat. În comuna lumea îi spunea Patru Dascalul. Tatal sau. trebuiesc oameni mari. Era prieten bun cu o fata de la Teregova. vremurile sunt mari. sectia Canto. oamenii sunt mici. Se înscrie la una din aceste scoli cu durata de trei ani.. A fost nepot al învatatorului Petru Berzescu de pe timpul Austriei. Pavel. Înaintea lui. ca dupa terminarea facultatii. De la familia lor a ramas si cartierul nostru din comuna cu numele de “Bârsesti”. Nicolae Cristetiu.. Azi. unde de altfel m-am nascut si eu. iar eu de copilaria noastra. Auzind Pavel Cristetiu de numele meu. La terminarea cursurilor de trei ani. Demn de retinut este un lucru extrem de important. vremuri mari. locuiesc în acest cartier. Cu Nicolae Cristetiu ne-am gasit cunostinte comune. cei mai multi cu numele de Berzescu. Nicolita Cristetiu îmi povestea de prietenia lor.. cu mult haz. Stiut este ca la vremurile grele. ca secretar a fost unul Ioan Berzescu din Teregova. Bica. Ne spunea el. Zis si facut. Deodata îi vine inspiratia sa se duca la scoala de instalatori de apa. Liti îi spuneam noi în comuna. De fapt.

ascultând-i cu nesat. mai mult turceste. În fiecare zi pe la orele 10 venea un sanitar cu un planton si-mi aducea laptele într-o gamela. Spre norocul nostru. m-ati fi corcolit si n-as fi învatat meserie. în ziua de 14 septembrie.inginer. Mâncarea o primeam tot de la regim. în celula noastra mai este vârât pe usa un om mai mult înalt decât scund. Nu dupa mult timp. brunet la fata. nici unul din noi nu era cu artag.” Se împlinesc acum aproape 50 de ani de când am trait acele vremuri în blestematul acela de Aiud. gândurile mele zburau hat departe. pe lânga faptul ca au fost ministri în timpul lui Antonescu. separat. Pe prici nu mai avea loc. nu aveam nici o pofta de mâncare si nici ea nu avea vreun gust. cei mici si de jos. al celor de la celula 309. lânga generalul Arbore. Stând tacut pe prici. care. Viorel Demian si cu ing. îl priveau dintr-un unghi cu totul aparte. ne faceam acum intrarea în lumea care odata a condus destinele acestei tari. ba de Nicolae Mares. Nu eram pusi pe cearta. la cei de acasa. De multe ori uitam de mine si de boala mea. în . dealuri si vâlcele. cu lacrimi în ochi se gândeau la noi. peste munti si vai. Era multa liniste. locotenent. Laptele pe care-l primeam era preparat din praf de lapte. se prezentase cu numele de Nedelcu. De acum eram cinci în celula. cu boala în oase. lânga generalul Arbore Ion si Nicolae Mares. mai aveau de povestit si cele petrecute într-o viata de om. Asa. Asta poate ca de unde eram bolnav. Daca bine-mi amintesc. Si acum traiesc parca din plin acele clipe de iad. Era parca fara nici un gust. la sfintirea monumentului. la Aiud. iata-ma si instalator de apa. Fiind bolnav de icter eram trecut la regim. de buna seama. Când venea vorba de maresalul Antonescu. Se aciuieste si el pe podea. îmi duceam amarul si osânda-n spinare. cei naclaiti în sânge si rosi de atâtea boli abatute asupra capului nostru. Ion Constantin m-am întâlnit în 1994. Asa se face ca noi. Stând pe prici. Ca mai batrâni. de ce nu mi-ai spus de la început ca esti inginer?” — “Nu v-am spus pentru ca am vrut sa învat meserie. numai cu ing. cu diploma la mâna. îi spune: — “Pai. Dintre cei de la camera 28. Parea putin adus de spate. sectia a II-a. Dac-ati fi stiut lucrul acesta. lipit de peretele din dreapta cum intri pe usa. intrigat cumva. bine domnule. Toata ziua ascultam la cele povestite ba de generalul Arbore.

Nu voia sa sacrifice armata pentru o cauza deja pierduta. Din timp. cu lucruri bune si frumoase.” . conflictul dintre generalul Iacobici. Era fiu de preot. în mari functii de stat. el îi spunea: — “Mai Nicolae mai. La rându-ne. Dintr-un început condamnau actul de la 23 august 1944. Pe rând. cei din apropierea lui. de peste 10. murdare de atâta boala. Era un om de mare sensibilitate. Istoria începuse sa-l judece. Nu trebuia prins printr-un ieftin siretlic si predat rusilor. dar nu prin tradare. Se ruga tot timpul în celula. Cei care s-au pretat la aceasta scamatorie vor fi judecati de istorie si-n mod sigur condamnati. Ca fosti apropiati colaboratori. Zilnic. nu vorbi cu pacat de oameni. la Sarinasuf. Nu l-am auzit o data bârfind pe cineva.mod critic. rugându-se lui Hristos. ceea ce s-a si vazut în tot comportamentul lui. A fost un om de o mare tinuta morala. erau trecuti prin sita lor toti fostii ministri si generali ai armatei române. Cât a putut. Generalul Arbore si-a petrecut copilaria în Dobrogea. Din povestirile generalului Ion Arbore am înteles multe lucruri. ca pe niste copii. si rele. Mai avea un frate. Au optat pentru initiativa Maresalului de a iesi din razboi. Îi dadeau dreptate lui Iacobici. Acum îi gaseau toate pacatele. Acum. Voiau desprinderea de Hitler. Avea o biblioteca mare si temeinica. 3. era de o modestie rara. de-or fi gresit. Ministrul de Razboi si fostul Sef al Marelui Stat Major al Armatei si Maresalul Antonescu îl vedeau cu alti ochi. professor de limba româna la Focsani. El credea cu toata caldura în Dumnezeu. Nu stiu cum o fi fost în libertate. Le spala rufele de pe ei. Ne ocrotea cât putea pe noi. Ne povestise mult despre el. Spre deosebire de aproape toti cei cu care el a lucrat afara. în perspectiva istoriei. ei si-au dat seama ca Germania va pierde razboiul. ca numai Dumnezeu stie ce-o fi fost în sufletul lor. 2. Cert este ca el trebuia tratat ca un erou si luptator împotriva comunismului. în apropierea Deltei. Tragea de timp. generalul Iacobici a frânat trimiterea pe front de noi trupe. Asa am reusit si eu sa ascult si sa-mi dau seama de tot ce s-a petrecut în drumul parcurs de Maresalul Antonescu în timpul guvernarii lui. unde tatal sau era preot. cunosteau multe lucruri si bune. 1. fiecare din noi ne-am istorisit trecutul nostru.000 de volume. Privea lumea din jurul lui cu multa îngaduinta si dragoste. Condamnau atitudinea regelui Mihai I fata de Antonescu. Nici noi n-am fost mai buni. noi cei mici din camera ascultam la cele povestite de cei doi ministri antonescieni. dar aici în temnita l-a gasit pe Dumnezeu. cu toate neajunsurile si pataniile noastre. De câte ori Nicolae Mares se mai scapa de mai vorbea de rau pe cineva. A murit la Jilava îngrijind bolnavii.

Adeseori ne povestea lucruri din copilaria lui, de felul cum a reusit sa razbata în viata. A parcurs drumul, în cariera lui de ofiter, de la sublocotenent si pâna la gradul de general prin puterile lui, fara a fi ajutat de cineva din afara.

CARE VREI MURI
Era prin luna aprilie 1950. Pe Nicolae Mares, într-o buna zi, de dimineata, dupa deschidere, îl striga un ofiter cu lista în mâna sa-si faca bagajul si sa iasa afara. Tiptil, putin adus de spate, destul de firav, cu bocceaua sub brat, îsi ia ramas bun de la noi si iese afara. Târziu am auzit, când deja eram liber, ca a fost dus la Sighet, unde a si murit. De la plecarea lui am ramas iarasi patru. Vizita medicala se facea o data pe saptamâna de catre medicul civil al închisorii, într-o celula special amenajata. Pe sala, ca planton era si unul, Giury pe numele lui, ungur de origine. Înainte de vizita umbla ca o vijelie, de la celula la celula, strigând cât îl tineau plamânii: — “Care vrei muri! Care vrei muri! Care vrei muri!”, tragând zavoarele de la usi, de sa le rupa, nu alta. La început nu stiam ce-o fi cu asta. Generalul Arbore îmi spune însa ca-i vizita medicala. Cine vrea sa mearga la medic se îmbraca si iese pe sala. Ma ridic si eu si ma iau dupa ai mei. În frunte era generalul si dupa el eu. Când am iesit pe sala, deja coada se formase. Ne asezam si noi la coada, încheind rândul. Rezemati de perete, oamenii vorbeau între ei. De-abia ne mai vedeam unii cu altii, din celulele vecine. Erau scoase cam 5-6 celule deodata. În timpul asta îl vad pe Arbore ca-l ia de mâna pe un batrân, mai mic de statura ca el, brunet, si-i spune: — “Mai Iacobici, vino sa-ti prezint pe un banatean de-al tau de la Teregova, professor de meserie si-i tânar de tot.” Eu, sfios din fire, dar mai bine zis timid, dau mâna cu el. Cu multa afectiune mi-o strânge, bucurându-se ca mai vede pe cineva dintr-ai lui, din acel colt de tara, care a avut curajul sa înfrunte urgia comunista. — “Ma bucur mult de tot ca va cunosc, d-le Berzescu. Eu sunt din Armenis de nastere. Numele d-tale mi-e tare cunoscut. Pe tatal d-tale nu cumva îl cheama Gheorghe?” — “Ba da, d-le general, Gheorghe îl cheama.” — “Sa stii, frate draga, ca o verisoara de a mea, Iconia, a fost casatorita cu unul Ion Berzescu din Teregova. Eu sunt varul ei primar, parintii nostri, frati. — “D-le general, o cunosc foarte bine pe matusa Iconia. Doar în bratele ei am crescut. Sotul ei, uica Ion, a fost varul primar al bunicului meu, Ion. Tatal meu, Gheorghe, tot în bratele ei a crescut. Locuiam în aceeasi casa mare, facuta din caramida din timpul Austriei.”

M-a mai întrebat de multi oameni din Teregova, pe care-i cunosteam bine. I-am mai spus ca atât bunicul meu, Ion, traieste, cât si uica Ion, sotul Iconiei, traieste. I-am lasat în viata. S-a bucurat nespus de mult. Asa l-am cunoscut si eu pe generalul Iosif Iacobici, fostul ministru al Apararii Nationale si înainte de asta Seful Marelui Stat Major. De atunci, de fiecare data când Giury ne scotea la vizita medicala, ne întâlneam pe sala. Dupa mai mult timp de regim alimentar, fara nici un medicament, icterul meu dispare. Am trecut cu masa la comun. Scapasem eu de necazul bolii de ficat si cade fratele meu de suferinta, Turcu. Se îmbolnaveste de plamâni, începe sa faca febra mare, sa tuseasca si sa nu mai poata mânca. Batem în usa, raportam ca-i bolnav destul de grav, dar nimeni nimic. Nici n-au venit sa-l vada, cel putin. La vizita medicala, medicul se multumea cu consultul. În rest, nimic. Fara nici un fel de tratament, îsi ducea boala cu resemnare. Noaptea transpira si tusea întruna. Dupa cum am mai spus, pofta de mâncare nu avea. Sub ochii nostri, la sfârsitul lui aprilie 1950 s-a stins. A murit întins pe prici lânga mine. Dimineata am vazut ca nu mai misca. Întepenise sub patura zdrentuita. Înca unul, pe lânga cei multi, trecuse în vesnicie, fara ca Administratia sa miste un deget, sa ia o masura. Cu buna stiinta au savârsit crima. Se înscrie în planul lor de asasinare a întregului neam românesc. Rusii, cu premeditare, urmareau exterminarea neamului nostru. Pe la început de mai 1950, ramânem în celula 309 numai trei oameni: generalul Ion Arbore, locotenentul Nedelcu si cu mine. Nu dupa mult timp, prinsera sa umble un ofiter si un civil, din celula în celula, si întrebau pe fiecare ce meserie are. Nu stiam de ce fac lucrul asta. Dupa o vreme, generalul Arbore ne spune ce credea el despre treaba asta si anume ca ei vor sa scoata oameni cu meserie în fabrica. Stând si gândind, deodata-mi vine-n minte o idee. Când mai vin prin celule, întrebând de meseriasi, eu voi declara ca sunt tâmplar. Cunosteam destul de bine tâmplaria. Nu aveam teama. Speram c-o sa fie bine. Erau zile de mai, când soarele cu razele lui începuse sa razbata si-n celula noastra. Soare de mai cu nadejdi de mai bine. Într-o zi se deschide iarasi usa celulei si întreaba de meseriasi. Eu ies în fata si le spun ca sunt tâmplar. Ma noteaza si închid usa. — “Ei, acum sa te pregatesti de fabrica. Pe toti care-i noteaza îi scot în fabrica”, îmi spune gen. Arbore.

În zilele urmatoare ne muta pe toti cei din celula noastra într-o alta celula, tot pe partea scurta, dar în partea cealalta a Celularului. De acolo, de pe geam, se vedea curtea fabricii. Era o vânzoleala de oameni. Se auzea destul de bine vuietul de ciocane în tabla de metal. Era atelierul de tinichigerie. Albastrul cerului vazut din celula era atât de îmbietor si de linistitor, încât pentru o clipa uitam ca suntem în temnita. Razele soarelui ne scaldau fata îngalbenita si stafidita de atâta lipsa de lumina si libertate. Toate concurau la o imagine de mult râvnita de noi, osânditii, libertatea si sanatatea. Într-o zi, gen. Arbore îmi spune iarasi: — “În curând vei merge la acel vuiet de fabrica si-ti vei gasi o liniste oarecare.” În celula noastra, 309, se facea curatenie. Se varuia peste tot. Dupa terminarea varuitului ne-am mutat la locul nostru, 309. Florarul parca ne mai potolea dorul de libertate. Ne miscam mai vioi si-n celula. Speram în mai bine. Ne rugam Celui de Sus sa ne întareasca. În fiecare zi, gen. Arbore se ruga cu multa caldura, stând pe prici la locul lui. Senin, le primea pe toate câte veneau pe capul lui. Niciodata nu l-am auzit vaicarindu-se. Ca dreptul Iov, multumea lui Dumnezeu de tot ceea ce se întâmpla. Într-o buna zi, usa se deschide si un ofiter îmi spune sa-mi fac bagajul si sa ies afara. Îmi iau ramas bun de la generalul Arbore si de la Nedelcu si ies afara. Gen. Arbore îmi ureaza mult noroc. De atunci nu l-am mai vazut. Aveam sa aflu ca a murit la Jilava, îngrijind bolnavii. Dumnezeu sa-l odihneasca în pace, ca a fost un mare român si un bun crestin.

ÎN FABRICA
De la etajul III, dupa ce ies din celula 309, merg în urma ofiterului cu bagajele sub brat. Cobor de-abia rasuflând scarile, cu ofiterul în fata. Ajungem la etajul I, în fata unei celule, pe aripa lunga, pe partea dreapta a Celularului. Nu mai stiu bine ce numar avea celula, parca 31, dar sigur nu mai sunt. Dupa noi era si seful sectiei, un gardian cu cheile în mâna. Îmi deschide usa invitându-ma sa intru în celula. Acolo era altfel decât la 309. Erau patru paturi de fier cu saltele curate, cearceafuri, perina si paturi bune. Mi-am lasat bagajul pe patul de jos, din dreapta camerei si am iesit afara dupa ofiter. La iesirea din Celular erau mai multi detinuti încolonati, toti ca mine, pentru fabrica. Afara ne astepta un civil, de statura mijlocie. Statea linistit, cu un bat în mâna si cu privirea tot în pamânt. Parca ar fi cautat ceva. Când m-am atasat grupului, a zis: — “Hai sa mergem!” Mai târziu aveam sa aflu ca era Mares, directorul fabricii. El, în fruntea coloanei, iar noi, dupa el, spre fabrica. Intram pe poarta în fabrica. De cum am intrat, ne-a si luat în primire

o zumzaiala, un du-te-vino al oamenilor, cu treaba si fara treaba. Arata curtea aia ca un furnicar. Se miscau în toate partile. De la intrarea în fabrica, în stânga, un gater, cu doua pânze, scrâsnea ritmic la un bulvan de brad, taindu-l în scânduri la dimensiunea ceruta. În dreapta, mai la distanta, erau birourile fabricii, unde lucrau de zor o multime de ingineri proiectanti. Cu gaterul în continuare era sala strungurilor în lemn. Acolo zbârnâiau daltile înfipte în lemn, mânuite de buni mesteri strungari. Erau colegii nostri, fratii nostri de lupta. Acolo lucra si prietenul meu bun Mihai Puscasu, azi trecut întru cele vesnice. De la strunguri intrai în atelierul de rotarie, unde aveam sa lucrez eu multi ani de fabrica. Legate de rotarie erau atelierele de tâmplarie, cu specificul lor de lucrat în lemn, usi, ferestre, mobila si tapiterie. Pe partea dreapta, cum intrai în fabrica, dupa birouri, se desfasurau atelierele de fierarie, tinichigerie, paturi, forja si altele. Dupa aceste ateliere venea si atelierul de jucarii. Dupa ce toti am intrat în fabrica, aproape de poarta, Mares se opreste în fata noastra, cu lista în mâna. Eram numai ochi si urechi. Asteptam sa vedem care-ncotro va merge la locul de munca. Pe lânga Mares erau mai multi gardieni, sefi de ateliere. Asteptau si ei repartitia. Eu ajung la atelierul de jucarii, cu înca vreo câtiva ca mine. Ne preda unui detinut, mai rasarit parca, îmbracat si el în zeghe ca toti detinutii. Sunt repartizat la o masa unde se confectionau jucarii. Cel care ma luase în primire se si ocupa de mine, aratându-mi ce trebuie sa fac. De prima data îmi da niste placute de lemn pe care trebuie sa le slefuiesc. Zis si facut. M-apuc de lucru. Cel care m-a luat în primire era un detinut de drept comun, cu numele de Movila. Era un om tare bun si echilibrat. Si-a dat seama pe loc ca noi de-abia am apucat sa scapam de Celular si sa mai prindem un pic de libertate, schimbând mediul satanic de oprimare. Acest Movila era seful atelierului de jucarii. Toti cei din atelier îmi erau necunoscuti, desi erau toti politici. De fapt n-aveam de unde sa-i cunosc, ca, de la Timisoara, n-am mai iesit niciunde din celula ca sa-i pot cunoaste. Aceasta a fost, de luni de zile, prima mea iesire din celula, printre oameni, afara de iesirile la vizita medicala pe Celular.

Totul parea nou pentru mine, necunoscut. Adesea ma întrebam pâna unde se poate merge în nesiguranta asta si ce-o aduce ziua de mâine. Nu-mi dadeam seama atunci ca de fapt aceasta-i o caracteristica a gulagului, cu mijloacele lui de oprimare. Toate încercarile de suprimare a omului de catre om nu sunt altceva decât consecintele înclestarii în lupta dintre bine si rau. Fabrica lucra în trei schimburi. Cei de la jucarii lucrau numai în schimbul întâi, de la orele 6 la 14. La iesirea din fabrica, luam masa de prânz. De acolo, liberi fiecare dupa luarea mesei, ne îndreptam spre Celular. Ajuns la celula mea, gasesc înca doi detinuti, la patul lor, punându-si traista cu gamela la capul patului. Nu-mi mai amintesc cine erau acei colegi de camera dintr-un început. Mi-am pus si eu traista la capul patului. Eram patru oameni în fiecare celula. Ce n-am observat de la început a fost faptul ca în celula nu era tineta pentru nevoile noastre. Fiecare mergea la WC-ul din capul coridorului. Usa de la camera era permanent deschisa, zi si noapte. Dintr-o data, alt regim de camera si alte conditii de viata. Ne apropiam de cele normale, spre deosebire de animale. Ma preocupa lucrul din fabrica. Asa ajunsesem la o oarecare libertate. Ma ducea mereu, gândul la generalul Arbore, pe care-l lasasem în celula, slabit de tot, de de-abia-si tinea sufletul. Ridicam ochii din curtea fabricii si priveam acel colt de Celular, unde stiam ca-l lasasem pe Arbore. Vocea lui blajina si dragostea fata de om îl defineau ca pe un adevarat parinte. Ajuns la un oarecare confort, adesea ma gândeam la el, care dormea tot pe prici, cu o rogojina ferfenita si o patura, veche de când lumea, roasa de vreme si gaurita. La atelier, dupa o vreme, de la slefuit am trecut la confectionat piese pentru jucarii. Timpul trecea repede, repede de nu-ti venea sa crezi. Mâncarea în fabrica era mult mai buna. Începusem sa cunosc lumea de acolo. În fata mea, la jucarii, slefuia de zor un om, slab la fata, de statura mijlocie si cu privirile vii de tot. Era numai viata în el. Destul de comunicativ, se uita insistent spre mine. De la o vreme, ma întreaba cine sunt si de unde vin. Cu o oarecare retinere, îi raspund la întrebarile lui. La rându-i, îmi spune si el cine-i si de unde vine. Era parintele Dumitru Mitoiu, care fusese preot în comuna Bacesti, judetul Vaslui. În legatura cu

Avea un suflet mare si curat. — “Cum de porti numele unui mare sfânt. Si-a dat seama de gafa facuta. . pe Tudor Popescu. Tin-te acum la scandal. Deodata se întoarce spre mine si ma întreaba de unde sunt si cu ce am cazut. iese afara pe sala si-i cheama repede pe mai multi gardieni din Celular. Când a auzit de Teregova. Într-o zi. Îmi cauta prietenia. S-au facut destule încercari asupra mea. Georgescu.” M-am uitat lung la el. în timpul tunsului. Învatasem un lucru. Se recrutau informatori.numele meu de botez. Am uitat sa va spun o întâmplare de-a mea. tu esti din Teregova? Acolo banditii aceia au tras în oamenii partidului si i-au omorât? Voi ati luptat împotriva partidului comunist? Ma. ia veniti repede aici sa vedeti si voi un bandit din Teregova. Peste cizme avea încaltati niste pâslari. pe la sfârsitul lui aprilie. ascultând cele vorbite în celula. stând de vorba cu noi. face o gluma. Vin repede vreo trei gealati. încercând sa se poarte frumos cu mine. care a tras în noi sa ne omoare pe toti. Nae Popescu si altii. Ca-ntotdeauna. sa nu leg discutii cu nimeni pe linie politica si nici sa-mi dau pareri asupra conducerii de stat. dar fara rautate în continut. Eram ca doi frati. voi trebuia sa fiti toti omorâti. si se holbau la mine ca la alta aratare. vine frizerul sa ne tunda si sa ne barbiereasca. Îi raspund ca am cazut cu Spiru Blanaru din Teregova. Aici. Atanasie cel Mare. învârtea niste chei pe dupa deget. toti cu pâslari în picioare. seful sectiei. Facuse teologia si dreptul la Bucuresti. nesarata un pic. strigând: — “Mai. mai.” Atâta mi-a trebuit. Stii tu asta?” Numaidecât. intrasera multi detinuti în fabrica. cât eram la Celular cu generalul Arbore. Era cu 5 ani mai mare ca mine. la 309. patriarh al Alexandriei? Tu nu-l meriti. ofiterul politic avea activitate intensa. Nu stia ca terminasem si eu teologia. ca sa nu faca zgomot când se deplasa de la usa la usa. Mereu altii si iar altii. caruia studentii îi spuneau: “Hunul”. În mai 1950. Nimanui nu i-am vorbit despre activitatea mea din libertate. nascut în 1916. De fata tot timpul era si gardianul. dintr-un loc într-altul. fara sa-i raspund. I-a mai avut profesori pe Nichifor Crainic. L-a avut ca professor pe Ion V. a sarit în sus spunând: — “Ce ma. de ne spuneau cunoscutii nostri ca suntem de nedespartit. Atanasie. Generalul Arbore ramasese consternat. Aveam sa devenim buni prieteni. când se faceau miscari mari de oameni. Zilnic erau chemati la el câte 2-3 oameni din fabrica. Sa vedeti si voi cum arata un mare bandit. tovarasi.

Unul dintre ei. eram niste jucarii în mâinile destinului. ca sa se afle în treaba. S-a apropiat de mine ca un frate mai mare. Puteam sa ajung la tâmplarie. nefiind agreati politic. La vremea aceea. unde se muncea din greu. ca el a fost primul care a venit la mine si m-a încurajat. Ajunsesem sef de echipa. voi ati vrut sa darâmati Comunismul? Aici o sa-ti putrezeasca oasele. am ajuns la Rotarie. Asa se face ca am ajuns eu împreuna cu Mitoiu sa lucram la roate. îi spuneam eu. nu numai eu gândeam asa. Politicul ma cunostea însa foarte bine dupa dosar. Libertate-Robie. Era o fire iute la mânie. Nu stiam peste ce am dat. cei întemnitati. una mai frumoasa ca alta. Cu noi care am îndraznit sa zicem NU raului. unde multi din prietenii mei lucrau. dar si cu multa dragoste . noi toti. de o mare cuprindere sufleteasca. seful de atelier. am fost dati la munca cea mai grea din fabrica. sectia de prelucrare a lemnului. N-au reusit. marturisind trairi interioare. Ma întorc iarasi pentru o clipa la jucarii. treceau jucarii. Dumnezeu sa-l odihneasca în pace. numai prin faptul ca esti român si crezi în Dumnezeu. Lucrând cu migala la jucarii. De aceea a si insistat prin altii sa ma capteze în rândul informatorilor. Asa din senin. gândul meu zbura adesea la cei dragi de acasa. sau la mobila fina. îmi pune întrebarea: — “Ce ma. prin mâinile mele. belelele curg pe capul tau. tinând de cruda realitate. bucurându-ma de aprecierea lui Movila. Acolo lucra si Ion Bohotici. Aveam un fiu de trei ani. Sa stii!” S-au uitat la mine ca la urs si s-au dus. ci toti care aveau copii acasa. vazându-i cu traista plina de jucarii. la Rotarie. La jucarii am stat un an de zile. Numarul muncitorilor s-a mai redus. În anul 1951 începusera sa nu mai confectioneze asa multe jucarii. De abia atunci mi-am dat seama si am observat ca într-adevar luptele de la Pietrele Albe au avut un mare rasunet în lume. ca sa se joace cu ea? La ora aceea. LA ROTARIE Daca am îndraznit sa ma opun si sa nu primesc a lucra cu politicul. Ma întrebam de multe ori daca si copilul meu avea în mâinile lui vreo jucarie din cele facute de noi. Atât eu cât si parintele Mitoiu. parca. unde se lucra mult mai usor. sa ne opunem cu pretul vietii puhoiului din rasaritul satanizat. Viata se juca cu noi atât de crud. La rotarie am fost dat împreuna cu parintele Mitoiu. Gândul nostru zbura la ei. Nea Mitu. la ora când.

Ioan Tonea. rotaria se organizeaza în trei schimburi. Cel care era mereu cu noi si conducea era Pitarul Nicolae. rotar de meserie. cam spre sfârsitul lui 1951. Îl cunostea foarte bine parintele Mitoiu. jud. Coordonator al atelierelor. Seful atelierului era Nicolae Pitaru din Negresti. silvic Iosif Roescu. împreuna cu Mitoiu. Roescu s-a purtat bine în tot timpul cât a condus aceste ateliere în fabrica. Lucra numai dimineata. si Dragomir. La începutul activitatii noastre la acest atelier. ajutorul lui. În închisoare s-a purtat cu multa demnitate. nu era fixata vreo norma. Întotdeauna ne aparau în fata conducerii. Ion Roescu. aproape de Teregova. Comanda era mare. M-am bucurat de multa încredere din partea lui. Resita. seful rotariei. Pe lânga acestea.000 de carute din partea armatei. Noi nu prea aveam tangenta cu coordonatorul. gata pentru batut în butuc. de strunguri în lemn. De la izbitul . Atelierul de rotarie era legat de sala strungurilor în lemn. rapoartele cu lucrul executat în timpul schimbului de lucru. Ne-am asezat si noi la o tejghea. Dupa ce ne-am obisnuit cu lucrul. s-a instaurat o atmosfera de mult calm si de prietenie. unde se puneau sinele de fier. maistru rotar detinut. Se primise o comanda de 10. gaterul si al rotariei era ing. De-abia acum se aranja atelierul în plina forma. cum îi spuneau ei în limbajul tehnic al lor. fiind vecini cu comunele. Asta însa. Acolo erau asezate tot felul de tejghele si cai de confectionat rotile. Vaslui. la încaltat. Comuna Bacesti. De la batutul spitelor în butuci. Ing. erau la locul lor. numai dupa sase luni. crezând cu multa putere în Dumnezeu. unde ni s-au dat niste spite de roata. De nastere era din comuna Rusca. Toate se desfasurau de la cele mai simple piese pâna la roata data gata pentru fierarie. A mai avut un frate învatator. de la sefii de sectii. Nicolae al nostru era un om foarte bun. tot silvic de meserie. De fapt. ramase seful rotariei. Pitarul Nicolae. era aproape de Negresti. Era o vânzoleala si o harmalaie de-ti tiuiau urechile. deci moldovean. Era rotar de meserie. înca 2500 de sarete. fiind stapâni pe meserie. unde Mitoiu era preot. Vaslui. trecem la alta operatie. În felul cum se purtau cu noi. Asa stând lucrurile. Dupa aproape un an a fost schimbat. jud. L-am avut si eu învatator la Teregova. sa le finisam. decât numai când lua. În locul lui a venit ing. rob ca si noi. El a fost judecat în lotul lui Auschnit. Atelierul era destul de mare. cei care conduceau rotaria erau cei doi maistri civili: Crisan.fata de om. la facutul rotilor.

Mai mult vorbea decât lucra. Devenisem buni rotari. Cât am putut. la rotarie. Hamat. în cazul acesta. lupta de clasa se ascutise. pentru a avea rezerve. nu pe om. Adesea îi spuneam sa fie atent numai când vine vreun gardian sau altii mai mari. Cu toate astea. Realizasem o unitate de credinta si de fratietate între noi. Aveam . Ajunsesem deja la facutul rotilor. Montarea obezilor pe spite era ultima operatie a rotii. Mai bine zis. administratia încalecându-ne cu normele. Ca sa te întelegi cu vecinul. Nea Lae însa. toate la un loc realizau simfonia muncii. cu noi. se încaltau rotile. sa dea de zor cu ciocanul în dalta. Tonea si lua situatia. tare slab ca fizic. nea Lae. Asta. cum îi spuneam noi. la terminarea lucrului. Lucrul acesta nu-l stia nimeni. dupa care mergea la forja. Eram ca-ntr-o familie. la râscaitul ferastraului care taia spitele la dimensiunile cerute. se simtea tare bine în echipa.barosului de 5 kg. apropiatii lui. Mitoiu ajunsese seful echipei de rotarie. Vom vedea ce am realizat si cu normele când voi ajunge la anii respectivi. Parca-l vad si acum. unde veneau batute spitele. în anii 52-53. finisând un butuc de roata. l-am ocrotit. Eu lucram lânga parintele Mitoiu. mai era si Nelu Cristea. Întotdeauna ne faceam un plus de roti peste norma. Mai târziu. mai ales. si Gheorghe Ungureanu. decât numai noi trei. Era numai os si piele. Asta-i era lucrul lui. De aici si reumatismul. mai venise si Petru Hamat. banatenii. când va trebui. în obezile care trebuiau montate pe spite. venea ing. De multe ori mai venea si câte un control de calitate. Umbla greu de tot. unde de obicei ieseam bine. la lovitul ciocanelor în daltile care pregateau butucii pentru montat spitele. La începutul lui 1952. Îi fusesera degerate picioarele. Lucrul de la executarea rotilor cerea multa atentie. Tot aici. Cu dalta si ciocanul ajusta spatiile de la butuc. când nu realizam norma pe echipa. sa mearga. Tot în toamna acestui an. În fiecare zi. unde i se monta panta de fier. a fost adus si Lae Orbulescu. Mitoiu si cu mine. Pe atunci. ca de restul ne îngrijim noi. trebuia sa te apropii de urechea lui sau sa strigi. apoi slefuitul spitelor. Destul de des venea la el Aurel Cadareanu de la strunguri în lemn. norma se cerea pe echipa. niciodata nu-si facea norma la butucii lui. Pe lânga Lae. Toti trei eram în acelasi schimb.

Cât a fost în spital. Se luasera dupa Pitesti. de bine. Cu ing. în Aiud. S-a facut. Le-am uitat numele. Cât despre cei care lucram la facutul rotilor. eu îi tin locul de sef de echipa.. mai aveam putina caldura. fiind facute din lemn de esenta tare. facuta numai pentru depozitarea materialului. La rindea nu se lasau prea usor la curatat. În locul nostru au fost instalate frezele si strungul pentru butuci. cei care bateam obezile am fost scosi din atelier. reeducarea era precedata de organizarea retelei de informatori. În timpul acesta. Distanta dintre scânduri era mare. lucram numai noi trei. Eram 105 oameni la rotarie. Cel mai greu era la finisatul rotii.multi vrânceni printre noi. Dupa ce se bateau obezile. într-o baraca. Mitoiu ajunge la operatie de apendicita la spital. Nu dupa mult timp. În vremea aceasta. În schimb. Asa am lucrat o parte din iarna lui 1951-1952 si cea din 1952-1953 în întregime. Din partea conducerii. Puteai baga si mâna pe unele locuri. cu tot arsenalul satanic de la Pitesti. printre scânduri. un pas mare pentru rotarie. ca sa fie un cerc bun. Dupa o mai îndelungata chibzuinta a inginerilor în frunte cu Tonea. numarul nostru a crescut. De acolo. nu puteam sa le facem fata. Tonea m-am înteles. una pentru cant si alta pentru fete. m-am descurcat destul de bine cu normele. Ca oriunde. . dar pâna la urma. fiii Vrâncioaiei din legenda. Iar din partea detinutilor era Pânzaru Constantin. o data cu realizarea frezelor. La început mai sareau aschii cam prea mari din roata. Peretii erau din scândura. se curatau tare greu. au facut doua freze de curatat. Hamat si cu mine. Tot ce tinea de rotarie se instalase în locul nostru. de la scut. Cum de altfel s-a actionat si la Gherla. Dar. unde iarna. roata trebuia curatita pe cant. Urma dupa aceea curatatul fetelor. În mijlocul baracii era instalata o soba mare din tabla. ce folos? În fata te pripeai. si aici la Aiud. fiind mari pentru noi la rotarie. ne-am mutat afara. un flacau frumos. însarcinat era unul Dorobantu cu actiunea de reeducare. unde în mod dracesc s-a recurs la anularea tuturor potentelor spirituale ale omului. unde puneam lemne cu nemiluita. Mitoiu. Numai de Toader Bahna mi-aduc aminte. s-a reusit. iar în spate înghetai. acesta fiind unul din marile ateliere din fabrica. pâna se rosea. Obezile. din partea biroului politic se încerca o reeducare.. Totul se facea din mâna. de rau. Comenzile. înalt si destul de voinic. Platiseram deci facutul frezelor. În schimbul nostru la roate. totusi.

vin o multime de noi oameni în fabrica. Parca era o vara târzie. daca ar fi fost cazul sa colaborez cu regimul. nu eu. cei care ne uniseram în lupta împotriva lor. Era o toamna cu mult soare. prin octombrie 1951.Aceasta functiona ca acele de ceasornic. La rotarie mereu ne dadeau târcoale. Ion Bohotici la el. de control al muncii de calitate si al productiei. sa ma terfelesc acum. Ce rost are. Noi. la rândul nostru. o multime de informatori aveau functii de raspundere. d-ta o sa suferi. Îmi oferea toate avantajele în fabrica. Daca vreun vechi cunoscut sau fost prieten vine la mine. Sa nu dau curs liber sentimentului de prietenie. voi primi batai si chiar promisiuni de moarte. dupa atâta suferinta. El lucra la mobila fina. cam pe la orele 10 înainte de masa. Ba chiar si libertatea sub o forma oarecare. Îmi spune sa fiu atent si rezervat. mai încercasera sa se strecoare si-n fiecare atelier. atunci se anunta sumbra perspectiva de a nu mai iesi din închisoare.” — “Bine. Stau de vorba cu el asupra atitudinii ce trebuia luata în fata studentilor veniti de la Pitesti. pe lânga faptul ca mereu voi face izolari. cu scopul de a sparge normele. si nu acum dupa atâtia ani de temnita si privatiuni de strictul necesar unui om. dar rezervat. unde sef era Ordeanu. Si ziua se anunta frumoasa si calda. Stiam prin ce trecusera ei si înca mai îndurau si acum. începusera lupta împotriva noastra. Printre ei erau multi studenti de la Pitesti. în timpul liber de masa dupa prânz. Cauta sub toate formele sa ma recruteze ca informator. LA OFITERUL POLITIC În acest timp. obtinându-le din zi în zi tot mai mari. Parca ne studiau în vederea unei anulari sau chiar a disparitiei unuia dintre noi. Pe la sfârsitul anului 1951. atunci întelept era sa fi facut acest lucru pâna a nu intra în închisoare. Ai sa simti tu lucrul acesta cât ai sa stai în . Tin minte ca acum raspunsul pe care i l-am dat la sfârsitul discutiilor: — “Domnule locotenent. În cazul când eu nu voi primi. d-le locotenent. sa fiu întelegator. când fabrica fierbea în organizarea reeducarii si când reteaua de informatori se structura. În fabrica. Ba. mai ales ca cei mai multi venisera de la Pitesti. A încercat sa ma convinga de orientarea sanatoasa a regimului comunist. domnule. La ofiterul politic am stat vreo doua ore. reactionam prompt la fiecare încercare a lor de patrundere si perturbare a sistemului de munca si a armoniei din cadrul echipei. Ma cheama. Cu un cuvânt. cu securitatea. eu sunt chemat la ofiterul politic.

cei care urmam aceasta scoala ramâneam si schimbul II în fabrica. . cu ei eram împreuna. tin sa va spun unele lucruri mai importante petrecute în fabrica. si parintele Mitoiu. Profesori îi aveam pe maistrul Crisan si pe Dragomir. El îsi face datoria si meseria de politic. spre toamna. un adevarat consiliu de familie l-am tinut cu Petru Hamat si cu parintele Dumitru Mitoiu. Iata ce ma sfatuieste Ion: — “Mai Tase. de fapt. Ma întâlnesc si cu nea Victor Târu. prin golurile dintre scânduri. Zi de zi. Dar. la mine au început sa curga belelele. Repede cu lopetile si maturile aruncam zapada afara. asistând la cursuri. Pâna a nu trece. Ma încurajeaza si el ca toti ceilalti. Am urmat aceste cursuri. Mares. Ei erau cei mai apropiati prieteni ai mei. civili. IARASI LA ROTARIE Ne bagam în iarna cu perspectiva de a lucra tot în baraca aceea afurisita. caruia îi spun totul cum a fost. zapada s-asternea pe noi. acum sa te tii la belele pe capul tau. Cu toate acestea. Cauta sa ma plaseze la muncile cele mai grele.. dupa aceasta solicitare a politicului. când batea vântul tare si ningea. se apropia masa de prânz. meseriasi. Prindem si anul 1952. Este drept ca la dosarul nostru este trecuta aceasta scoala si calificarea de rotar. aceasta scoala.” Asa se face ca. Altfel ne confruntam cu umezeala si noroiul în baraca.” Ma întreaba si nea Lae Orbulescu de vizita mea la politic. dar si înghetai. si pe Nicolae Pitaru. Începând cu martisorul anului 1952. Cât mai putina vorba. În repausul de masa vine Ion Bohotici la mine si ma întreaba ce a vrut politicul. În cursul anului 1951. În oala asta erau si Petru Hamat. De multe ori. I-am spus totul cum a fost si cum au decurs discutiile între noi. Bine ai facut ca l-ai respins si l-ai pus la punct în felul asta.închisoare. iar noi suntem obligati sa ne aparam. Începutul de iarna si sfârsitul de an se savârsesc. timp de 6 luni. în anul 1952. dar sa fii cu mare bagare de seama la cele ce faci si ce vorbesti. am intrat în fabrica drept muncitori calificati. unde în acelasi timp te frigeai. A râs si mi-a spus sa nu-mi pese si sa-mi vad de treaba. Burta ardea si fundul îngheta. detinut. Când m-am întors în fabrica. an care avea sa aduca unele schimbari în organizarea muncii în fabrica.. politicul îmi purta sâmbetele. Trec zilele si eu uit de conflictul cu politicul. Dupa orele de lucru în schimb. cursantii scolii de rotarie. noi. s-a initiat un curs de rotarie de catre conducerea fabricii. prin directorul ei. Iata ca timpul nu sta pe loc.

Îl ia mai la o parte pe Pitaru si-l întreaba de noi doi. Îmbracati sumar. Acolo coborâm pe scari în jos. Nici nu ne cunostea bine Mares pe noi. Pe coridor. care îi are în primire. Vine la noi la atelier. ne cere sa-l urmam. însa. de acolo de sus primeam noi tarie si dârzenie. încaltati numai în galenti de lemn. scrâsnetul strungurilor de lemn. astai. îi spune politicului. Iata. cu puritatea lui. În închisoare. unde lucram. Ajunge la mine si la Mitoiu. Noi. În lupta de zi cu zi. îsi face aparitia un gardian si întreaba: — “Cine-i Mitoiu Dumitru? Dar Berzescu Atanasie?” Asa. care iarasi insista sa ne dea la o munca grea: — “Tovarase ofiter. scârtâitul gaterului ce despica nemilos lemnul de brad. Dupa discutia asta vine la noi Pitaru si ne spune despre cele discutate cu Mares. însoteau 24 de ore din 24 de ore viata cruda si nemiloasa a condamnatilor politici. cu inima tremurânda. Într-o zi. PATRUZECI DE ORE ÎN CAMERA DE TORTURA Era vara anului 1952. În jurul prânzului. ne îndemna la rezistenta. Vuietul de ciocane. Nu ne scapa din ochi. voi sunteti Mitoiu si Berzescu? Bine. în timpul acesta. mergem la Celular. Vine si 23 August 1952. urmam cursurile de calificare. Era îngerul nostru pazitor. nu mai întelegeam nimic. geamatul obezilor de la rotarie. Ne întreaba de nume si zice: — “A. la atelierul de rotarie. în fata noastra. acum. gardianul ne . Pe fetele noastre se citea suferinta si durere. Cu satisfactia vizibila. ofiterul politic îi cere lui Mares sa ne dea pe mine si pe Mitoiu la cea mai grea munca din fabrica. oamenii acestia sunt la munca cea mai grea. izbite de baroase grele. nu facusem nimic rau. Alt loc nu mai am. Ne uitam nedumeriti unul la altul. Un furnicar de oameni desculti sau lipaind în galenti de lemn se misca febril. în echipamentul vargat al închisorii. o zi calduroasa de august. gândind la libertate. la beci.” Ofiterul politic. întrebând pe fiecare cum îl cheama. zanganitul de tabla. când Mares ne cunostea.Maistrii civili ne mai strecurau câte ceva din cele vorbite la administratie împotriva noastra. Voi sa fiti linistiti si sa lucrati pe mai departe aici. fabrica nu se oprea din lucru. Nu era de prima data când îi cerea lucrul acesta. îsi îndreptau privirile spre cerul albastru. de noi n-a uitat. Dupa el. mânat de treburi prin ateliere. îmbracati sumar. Era si Crisan acolo. nu-i nimic. în pantaloni si camasa. lânga noi este tov. se deschide o usa de fier. Petecul acela de cer. Ne rugam Domnului ca din suferinta sa ne faca punte spre biruinta. Crisan. Deci.

vei birui. Usa se deschidea si aparea câte un ofiter. — “Daca ai credinta si te rogi cu toata caldura sufletului tau. la lumina becului de afara am vazut peretii celulei. Stateam rezemati de pereti. întrebându-ne ce mai vrem. lânga perete. înjurându-ne si îndemnându-ne sa bem apa de pe jos. a venit directorul închisorii. ofiterul si gardianul. Pe jos. gardianul se apropia de usa. la orele 7 dimineata. ne rugam în tacere sa ne ajute Cel de Sus. Le-am pus una peste alta si ne asezaram cu rândul ca sa ne odihnim cât de putin. la ordinul ofiterului. arunca apa pe jos la picioarele noastre. am gasit bucati de caramida. Toti eram nedumeriti. zapuseala ne strivea. Un aer înecacios de urina si de fecale se simtea tot mai puternic. ne tineau de cald si ne protejau talpile picioarelor. Am crezut si am biruit. Cine stie câti or fi murit în chinuri. Am învatat un lucru. care nu era altceva decât o camera de tortura. ne vâram nasul în crapatura acesteia.împinge înauntru si trânteste usa dupa noi. cu gurile cascate dupa un pic de aer. Ne trezim în bezna. izbiti cu capul de pereti. Eram nouasprezece oameni. Nu mai puteam respira si rezista. Când ne apropiam. Lipsa de aer se facea tot mai simtita. ordona unui gardian sa aduca doua galeti cu apa. fiind lânga usa. cu picioarele în apa. Parintele Mitoiu si cu mine. sorbind aer mai curat. fara lumina. De la o vreme. cu capetele plecate. începusera sa ne chinuie setea si foamea. Tot mai mult simteam lipsa de aer. Parintele Mitoiu se ruga pentru noi toti. Acolo unde pluteau fecalele. priveam cum apa era aruncata pe jos. De ce ne-au adus aici? Ne rugam lui Dumnezeu sa ne ajute sa trecem cu bine si peste aceasta încercare. Noroc cu galentii. Fripti de sete. Satisfacuti. zâmbind. Pe loc. Aerul era greu mirositor si umed. dar mai ales setea. Ceream apa. Am rezistat patruzeci de ore. În întuneric. Când s-a deschis usa. în ziua de 24 august 1952. cu fetele brazdate de sudoare. fara apa. ca sa putem bea. ne-a scos din camera. În fata noastra. a . Pe jos era apa pâna la glezna. Moartea îsi lasase pictata fata pe zidul celulei. Nu eram singuri. cu un sadism extrem. fara aer. ne rugam lui Dumnezeu sa ne dea tarie. Si ne-a dat. cu vadra în mâna. Erau tencuiti cu ciment si stropiti cu pete mari de sânge. Camera nu avea nici o fereastra si nici bec. ne-a asezat pe un singur rând. Umiliti. închideau usa. capitanul Dorobantu. mai se aflau si altii. fara mâncare.” Dupa patruzeci de ore.

În timpul acesta. cu martori. de care ne dam toti seama ca ia amploare. Acum în toate sectiile se voia majorarea normelor. o voiau majorata. La Pitesti esuase. ei ne-au cronometrat. Cu toate acestea. La rotarie era un student. Acest lucru ne ajuta la realizarea normei pe echipa. si nu om. subtirel. Ne uitam unul la altul zâmbind. Pielea s-a zbârcit pe picioare.trecut prin fata noastra. Avea o voce cam ragusita. Radu Gyr a cântat suferintele noastre ca nimeni altul. Faptul acesta. Nu stiau însa de unde s-o apuce. nici o greseala la executie. Hamat si cu mine. Oamenii politicului ajunsesera normatori. Pânza informatorilor se întinsese peste tot în fabrica. pentru a duce pe mai departe lupta noastra împotriva comunismului. fiecare din noi trei. dar parca eram întelesi noi trei. Nu stiu cum s-o fi întâmplat treaba. cu norma de 8 roti. demonstrativ. Se încearca o actiune de reeducare. eu cu Mitoiu deveniseram foarte atenti la tot ceea ce se întâmpla în apropierea noastra. Mitoiu. ascunsi fiind dupa stiva de roti. ne-a luat numai pe noi de la rotarie si înca 17 oameni din fabrica. de betivan. Fiecare. ne durea capul. roata asta cu gâlceava era facuta parca pentru expozitie. masurându-ne de sus pâna jos. banatean de origine. de repetate ori am fost cronometrati la facutul unei roate. În cadrul echipei. În secret. cu tot dinadinsul. soldurile si spatele erau întepenite. Astfel. Petrica Iosif. Niciodata n-am facut-o în mai putin de 60 de minute. Am rezistat. Dupa izolarea aceasta din beciul celularului. în medie faceam câte 15 roti. a fiecaruia. cu ochelari. ca sa . o aratare parca. nu puteau mari norma pâna nu vor realiza o cronometrare pe fata. Faceam rezerve. Era un plan al lui de a ne purta sâmbetele. Ei. în toamna anului 1952. Hamat si cu mine. din toata fabrica. Îndemn tinerii de azi sa preia stafeta de la noi. Tinerii de atunci suntem batrânii de azi. nu prea le venea la îndemâna normatorilor. DIN CAMERA DE TORTURA LA ROTARIE Asa se explica faptul ca politicul. iar la Aiud nu putea prinde teren. înalt si putin adus de spate. si ne-a spus: — “Acum mergeti în fabrica si sa le spuneti detinutilor ce ati patit în ziua de 23 August!” A fost o demonstratie de forta comunista împotriva noastra. Mitoiu. În schimb. Nici nu mai stim cum am trecut prin viata. sef de echipa era tot Mitoiu. la Gherla era în toi. în gând. dar aveam puterea de a zâmbi. Norma era de 8 roti. multumeam lui Dumnezeu ca ne-a ajutat sa iesim cu bine din aceasta încercare.

pâna în mai 1953. când eu n-oi mai fi. tot la 8 roti a ramas pe schimb ca norma. odata. omul era ucis. n-a vazut bine ceasul. Fiind ascuns dupa stiva de roti. aici. cu statele din spatele cortinei de fier. de a urca norma. O istorie a Aiudului. La acest raspuns nu se asteptase de la mine. cu cei din imperiul gulagului. Iisus în Celula poate fi considerat un imn al îndumnezeirii omului. În Aiud. În timpul când Vestul a ajuns la un grad mare de prosperitate. cetatea suferintelor. pierdea pe Hristos din sufletul lui. Pot sa spun ca-n timp ce Apusul se ridica realizând un maximum de civilizatie. 2). sub cortina de fier. se ridica pe plan spiritual. Deosebirea între Vest si Est este mare. n-au reusit sa depaseasca numarul de 8 roti pe schimb. traind întru Hristos Iisus. 1). cu Hamat împreuna. s-a ajuns la o spiritualitate înalta. Ori la lumina zilei. unde jertfele omului au ajuns de ordinul zecilor de milioane. Estul se ridica în înaltimile spiritului. fiind întuneric. la . Cu toate pornirile de iad ale Aiudului. Omul de aici îl gasea pe Hristos. la realizarea unei adevarate istorii a Golgotei noastre. Poate ca. de-abia acum se va înscrie. dupa stiva de roti. anulat ca valoare morala. pe buna dreptate. întrebarea fireasca: Cine este cu adevarat în Europa. Aducerile aminte despre rotarie si anul 1952 ma fac sa zabovesc mai mult si sa povestesc tot ce stiu.nu putem face roata în mai putin de 60 de minute. de data asta. totusi a fost si o cetate a spiritualitatii neamului nostru. când am fost internat în spital. spre îndumnezeirea omului. când cercul luminos al cercetarilor istorice va insista asupra lui. sa recunoastem ca se poate mai mult. ajungând poate pâna la idolatrizarea insului. Cât am mai ramas în fabrica. Am realizat 15 roti în timp de 8 ore. Radu Gyr a adus pe Iisus în celula. Estul. În concluzie. bun român. un maximum de nivel de trai al omului. la o traire întru Hristos pâna la mucenicie si sfintenie. Oricâta stradanie din partea normatorilor. a omului ca entitate. se îndeparta de Hristos. suntem banateni si-n particular ne-a cronometrat pe ascuns. Petrica Iosif stia ca si eu. Se înalta. tot el fiind. ba se ajunsese chiar la un cult al omului. Aici. nu s-au putut realiza mai multe roti. marturiile mele vor prinde bine unui istoric. I-am raspuns. În timp ce Vestul aluneca în abisul necredintei. satanic organizat. Ne punem. dar si a satanismului în anularea omului ca valoare spirituala. când omul ca entitate a fost idealizat. ca tot el a gresit. L-a coborât de pe Cruce si L-a adus alaturi de noi pe rogojina cu libarci. De ce acum nu vrem sa facem acest lucru.

Vopsita. Cei din conducerea închisorilor. prinsesera gustul constructiilor navale. în lumea Mondialismului. pe partea atelierelor de fierarie. mucenicind L-au gasit pe Dumnezeu? Cei care. gasindu-l numai aici pe Dumnezeu. în curtea fabricii. fara nici un rezultat. o duc la gara. cu multa pompa. îsi alege oamenii. Unde? Nimeni nu stie. Nimeni nu se prindea sa duca lucrul mai departe. asa cum noi. L-au avut pe Iisus lânga ei. a Europei spiritualizate. Vasile Arama si fiul sau au fost chemati la politic. cei de la interne au socotit sa construiasca o salupa pe Dunare. Au încercat sa-i angajeze pe altii. sau de mare. special amenajat. Nea Vasile. în toamna aceluiasi an. maistru constructor de nave de la Constanta. Spre toamna. Disparusera. În urma tratativelor duse cu cei de la Interne si cu Mares. cersim cu caciula în mâna intrarea în Europa necredintei. Securitatea a speculat pâna la sânge toate posibilitatile de creatie ale detinutilor politici. formata din oameni foarte buni. de ce nu? Îl aveau pe Vasile Arama. directorul fabricii. vazându-se cu o salupa data la apa. Asa se face ca mai comanda la înca o salupa. este asezata pe un car. Dupa un timp. Dupa o luna de zile.vreme actuala? Cei care L-au pierdut pe Dumnezeu. Asa îsi face o echipa de lucru. Printre cei care au fost . Vasile Arama se prinde sa construiasca o salupa. nea Vasile Arama si fiul sau nu mai vin în fabrica la lucru. de la Interne. cum de altfel era si fiul sau. corecti si cinstiti. si a doua salupa prinde contur. neglijând sau chiar uitând cu premeditare de fratii nostri din Basarabia. în celula. Si asa. facându-si din om Dumnezeu? sau cei care. L-am cunoscut bine pe nea Vasile. SALUPA Tin sa amintesc si de acest episod destul de important în viata de rob al Aiudului. Era un om cinstit si corect. unul si unul. tinutul Hertei si Bucovina. în câteva luni. cum este Dunarea. a Ateismului. salupa-i buna de dat la apa. si pe fiul sau. Într-o buna zi. salupa prinde contur. Se apuca de lucru. Într-o buna zi. 1952. inginer specialist în constructii de nave. culcat pe rogojina cu libarci? Va veni vremea când Vestul va cersi intrarea în spiritualitatea noastra. La salupa se lucra de zor. asteapta sa-si ia zborul. dupa care. Chemarile s-au repetat. Lucrul de la salupa a fost întrerupt. Cum specialisti aveau. ca mai batrân si cu experienta. Desi Aiudul se afla la mare distanta de un fluviu navigabil. azi. dar n-au reusit.

demn si corect. Dumitru Crihana de la Timisoara. A ramas acelasi om cinstit. cu o mare întârziere. Cu el aveam multe de vorbit. prietenii si cunoscutii nostri îi spuneau “Popa Rotila”. n-a vrut sa-l umileasca. El se amuza. Drept semn al prieteniei. sa trecem mai întâi pe la prietenii nostri de la alte ateliere. Eu cu Mitoiu aveam dreptul la tigari. Crihana îsi dadea seama ca. Eu uitasem treaba asta. acum când trecusera atâtia ani. la construirea salupei. Ne primea cu multa bucurie. Se stie însa ca dupa o luna de anchete ale politicului. Cumva îngrijorati. n-a primit sub nici o forma sa lucreze mai departe la salupa. conducerea se afla într-un impas. Cu repartizarea celor patru oameni în echipa noastra. Întotdeauna avea câte ceva de spus. A fost unul din conducatorii miscarii de rezistenta din Banat. alaturi de Ion Constantin si Ilie Ghenadie. Voiau sa sparga blocul nostru. El lucra aproape de birourile fabricii. cu tot dinadinsul. Era bun prieten cu Vasile Arama. Din ele îi duceam de fiecare data si lui Ianu Mocanu. tinând la stors. pe care tineam neaparat sa-l vedem în fiecare zi. Adesea. Cu toate amenintarile la adresa lui. Normatorii. care în acelasi timp erau si informatori. erau mereu în jurul nostru. În drumul nostru spre atelier. Cumparam fiecare câte 700 de tigari. ne sunt repartizati patru oameni în echipa noastra. atunci când intram în fabrica. Ne încuraja. a doua salupa a fost terminata. din Lugoj si el. nea Vasile si cu fiul sau dispar din Aiud. Ne fusesera bagati pe gât. la rotarie. întâi treceam pe la nea Ghita Brahonschi. nu stiam ce sa facem. Sef de echipa era tot Mitoiu. Totusi. unitatea noastra de la rotarie. Era o fire extrem de prietenoasa si cu multa disponibilitate. ne mai întâlneam cu mai multi prieteni si cunoscuti. de pe vremea lui Antonescu. facându-ne sa ne simtim si noi mai tari si încrezatori în destinul nostru. Lucra la tinichigerie. De la Brahonschi mergeam la Sebastian Mocanu. însa. De fiecare data îl vedeam si pe Victor Târu.solicitati s-a gasit si ing. ROTARIA PE FIR Mitoiu si cu mine ne facuseram obiceiul ca. Ne trata ca pe fratii lui mai mici. De fiecare data. n-a uitat. Ianu. în vorba cu el. Într-una din zile. Pitaru ne ajuta . Printre ei era si Petconi Aurel. Un carturar de seama si un mare român. Prin fabrica. ne aduceam aminte de Lugojul nostru si de vremuri mai bune. mi-a trimis cu dedicatie un exemplar din cartea lui Mântuirea. Era în închisoare din 1941. ocrotindu-ne parca.

. Zis si facut. “Trio Rotaria”. Bucsa din fonta era cu doi milimetri mai mare în diametru decât gaura butucului. Si-am scapat. Le arat ce trebuie sa faca. sa scapam de ei. Erau prietenii lor si ai politicului. Pitaru ne-a aratat o smecherie. ce-ati facut cu oamenii aia de la bucse. oamenii mei n-au mai venit la lucru la rotarie. care era din lemn de ulm. altul nu-i pentru ei. faceam cu burghiul loc de intrare pâna la doua treimi din butuc. Se framântau de nu-si gaseau locul. Era cea mai grea munca din rotarie. Voiam. dincolo absurditatea normatorilor din fabrica. În felul acesta. Prin bataia ei îsi facea loc de intrare. În cazul asta. cum ne spuneau cei din fabrica. atât le-am trecut pe situatia data de ing. la rotile venite de la atelier. Ea trebuia batuta ca sa mearga fortat în butuc. Dupa o saptamâna de truda. picând pe mine sa-i instruiesc în aceasta operatie. tinem un consiliu de familie. cei patru veniti erau destul de tineri si voinici. Lucrurile se desfasurau în favoarea noastra. Mai ramânea o treime.. pe care bucsa trebuia sa o strapunga fortat. Vine Pitaru la noi râzând si-i spune lui Mitoiu: — “Parinte Mitoiu. unul dupa altul. Nu iesea din cuvântul nostru. Mitoiu. mâine asa. si înca ce mai transpirau. S-a aprobat propunerea mea. Noi îi urmaream. Când am batut noi bucsele. Tonea. dar nu prea era corect. vlajganii mei. Acesta-i lucru. Acolo erau doua baroase mari si cu toate uneltele necesare acestei operatii. Cât au realizat. nu puteau protesta. ca nu mai vreau sa vina la rotarie?“ . azi asa. S-au apucat oamenii mei de lucru. mai mult sarea în sus decât sa intre în butuc. Broboanele de sudoare începeau sa curga pe fruntile lor. Transpirau. noi reuseam sa facem norma. Tot schimbul. ca lucrul tot nu-l realizau asa cum trebuia. ca sa mearga mai repede. Hei. de-abia au reusit sa bata bucsele la doua roti. Norma era de 8 roti pentru ei patru. Bucsa blestemata. Ce facem cu ei? ne întrebam noi. Trebuia multa forta si rabdare. Fac eu o propunere. Ne uitam la ei. dar nu le ziceam nimic. ca sa-i dam la batut bucse. Hamat si cu mine. cu tot dinadinsul. Se schimbau la baros.. dar mai ales al lui Mitoiu. Spargatorii mei de norma nu faceau fata.mult de tot. câltos. Ma duc cu ei la locul unde se bateau bucsele. De protestat. gata pentru forja. treaba tot nu mergea.

vorbeam de Lugojul nostru. Îsi faceau loc din plin înjuraturile. în fiecare zi ma întâlneam cu Iosif Ripan. Acela a fost anul 1952. mai. Când eram în schimbul de dimineata I. toti unul si unul. Nu fac treaba. cât si pe coridoarele Celularului. Îl asteptam cu neastâmpar de copii. da frumos ati scapat de ei. Iata-ne în luna decembrie. care stiau cum sa lucreze. la Petrica Hamat si la mine. Asa cum se întâmpla în toate închisorile din tara. Ofiterul politic avea un cuvânt greu de spus în alegerea celor care urmau sa fie izolati. tot în baraca. iar pe alta înghetam. care a luptat în grupul lui Spiru Blanaru. suspendarea plimbarilor. cu perchezitii. CRACIUNUL ANULUI 1952 A venit si-n Aiud Craciunul (articol publicat în saptamânalul “Lugojul” nr. ca sa mergem în Celular. de muntii prin care am umblat ca frati de cruce. La rotarie viata pulsa si prietenia se închega tot mai mult. cea din 1952-53. atât în cordonul de paza al închisorii. Asa eram când ne pregateam sa înfruntam înc-o iarna. apropiindu-ne de Nasterea Domnului. Începuseram sa uitam de câte ori am petrecut în închisoare Sfântul Craciun. În toate zilele marilor sarbatori crestine sau în zilele sarbatorilor comuniste. Cu cât normatorii ne presau. Cum am iesit din fabrica. ca o reduta greu de cucerit.” De aci încolo. la bucse au ramas tot cei ce au fost înainte. Aveam niste oameni din Vrancea în aceasta echipa. Astia numai ne-au încurcat. Erau de-ai Vrâncioaiei. În ajun de Craciun lucram în fabrica. ne îndreptaram cu mai mult îndemn spre celulele noastre cele de .” — “Mai parinte. mâncare slaba si paza dubla. venea la noi mereu. În Aiud s-a bucurat de mult respect. De unul singur îmi aduc aminte mai bine. Eram ca o cetate. Tot în acest timp. în repausul de prânz. de care ma lega o sincera prietenie si o dragoste de frate. si-n Aiud se iau toate masurile de paza si de aplicare a unui tratament aspru asupra detinutilor. Cu cât era însa prigoana mai mare. Lasa-i sa se duca. fost ofiter de meserie. cu atât noi strângeam rândurile. unde pe-o parte ne frigeam. Asteptam cu înfrigurare scurgerea timpului. Vasile Valusescu. Ati facut o treaba buna. cu atât noi ne înaltam mai sus în spiritualitate si rezistam mai mult. bataile. Deseori. ce sa facem cu ei? Nu-s buni de nimic. Ne împrietenisem bine de tot cu el. ba chiar mai mult. în spatele gratiilor si usilor ferecate.— “Mai Nicolae. Ne pregateam cu totii de colindul ce avea sa fie în noaptea de Ajun. 19 din 18-25 Decembrie 1991) Iisus se naste si-n spatele zidurilor reci si groase. ne aplicau un regim de teroare. punerea în lanturi sau izolarea în camera de tortura a celor mai periculosi detinuti.

Este poetul patimirii noastre. Noi. apoi din ce în ce mai tare. practic ofiterul nu putea face nimic. ca dupa ora închiderii (21). Gardienii bateau disperati în usi cu pumnii. patru la numar. versuri de Radu Gyr. cu inima zvâcnind în piept. cu caldura sufleteasca de parinte. cântam colindul de care vuia tot vazduhul. Întelesi fiind cu totii. de parca am fi fost liberi sa mergem cu colindul. Populatia civila s-a adunat în jurul închisorii. La fel. Radu Gyr sigur colinda si el cu noi. al tatalui albit si îmbatrânit de vreme. continuând apoi pe aceeasi melodie. Dupa ora închiderii. în toate cele peste 300 de celule. Nu cred ca a fost vreun scriitor care sa cunoasca o mai mare satisfactie si multumire sufleteasca si un adânc respect pentru opera lui. Din gura lui am cules laude si îndemn la rezistenta. în scutece înfasat. Îl pastrez în minte si-n suflet pâna la moarte. cu mâinile înfipte în zabrele. din glasurile stramosilor nostri. laudând si preamarind pe Cel prea Înalt si Sfânt. El ne spunea ca nu mai este al lui. Cu ochii pironiti în ele. Simt si azi cum. ca putem începe colindul. dintr-o celula. traia din farmecul colindului. Colindul. ma coplesea. decât în prezenta ofiterului de serviciu. Ascultau uimiti colindul. ce veste minunata”. începem colindul “O. cu infinitul numar de stele. ci al neamului nostru românesc. Am avut fericirea sa stau cu el mult timp. a neamului românesc. Ori. El era patriarhul nostru si comandantul nostru. extaziati. Colind sfânt. fiind peste 300 de celule. ne dam de stire unii la altii. În noaptea aceea nu s-a deschis o usa. strângându-ma la pieptul lui. “A venit si-aici Craciunul”. Era un cer senin. cu ochii înfipti în stele. semnalul de colinde s-a dat. A cunoscut în aceste clipe cele mai coplesitoare sentimente de multumire si de omagiu adus celui mai mare poet care a cântat durerile celor din închisoare. Era creatia lui. prin alfabetul “morse”. ca la sfârsit sa cânte si ei cu noi. vedeam aievea chipul sfânt al mamei. din stramosi mostenit. de undeva. ma fascina. parca venea de peste veacuri. regulamentul nu mai permitea deschiderea usilor. cu expresia fetei din copilarie. al . ca Radu Gyr. cu ochii aprinsi. colindând. al Aiudului întreg. Închiderea s-a facut. În noaptea aceasta de Craciun. cu obrazul siroit de lacrimi. scânteind în noapte. înfipt cu mâinile în zabrele. În sfârsit. Ne pregateam de sarbatoare.toate zilele. În aceste momente de înaltare spirituala si de traire adânca a fiintei noastre. la început abia auzit. Pruncul Sfânt Hristos Iisus. sa încetam. vestind si preamarind pe Noul Nascut. toti cei din celula. usile s-au ferecat.

prin dangatul lor. de ziua Craciunului nu s-a lucrat aproape nimic. era si un ungur. Se uita Petrica Hamat la mine si-i parea rau ca-s bolnav. În acele clipe. La fel si parintele Mitoiu. rotarii. nu precum cei din parlamentul tarii noastre. A doua zi. prin colindul nostru din marginire. de o energie nestiuta luminat. cumva. Pacea si dragostea ne-au fost chezasie. Traim înca acele clipe fericite din miez de noapte. pe de o parte ne frigeam. . de Sfântul Craciun. de azi. lucrând de zor la realizarea rotilor. iar pe cealalta. Am simtit si trait adânc aceste momente sublime. în timp de iarna. acordate într-o armonie cereasca. Eram oameni cu totii în fata lui Dumnezeu. strân-gându-si la piept pruncul parasit de mine la patru luni. în plina primavara. am ajuns. Toti aveam impresia. Parca-l purtau îngerii si nu diavolii. faceam saltul în nemarginire. numai noi stim. ne mângâiau surghiunul. Clopotele Aiudului. cel mai mare era Mitoiu. transpir tot mai tare. zbura în înaltul cerului. ca cetatea infernului. Se dezlantuise un regim de teroare. Cu ele se încheie maretia sarbatorilor Sfântului Craciun din Aiud. Noapte de noapte. ca traiau împreuna cu noi maretia Nasterii Domnului. Ne-au suspendat plimbarile. puteau sa se deschida usile toate. Înduram în tacere. asa cum nu sunt multe azi în lume. asa cum am mai spus.sotiei cu fata brazdata de durere. înghetam. al unchilor si verisorilor si al prietenilor cinstiti la suflet. ca noua nu ne mai era frica de nimic. Eram ca fratii între noi. Tin sa mentionez ca împreuna cu noi în celula. cu multa disponibilitate unii fata de altii. Polgar Stefan si un evreu. noi. ne-am luat plata. în noaptea aceea. al bunicilor albiti si ei de timp. Eram în Dumnezeu si Dumnezeu în noi. Prin aprilie 1953. unde noi. Eram extaziati. Realizau simfonia clopotelor din stele. gardienii sa ne ucida. Îi voiau pe cei care au organizat colindul. boala da peste mine. în dumnezeire. Pofta de mâncare nu mai aveam. N-au gasit nimic. ca si noi. Cum a trecut peste capul nostru. iar noaptea. Tauber Carol. sa iesim si din iarna asta grea. cei fericiti în timpul colindului. ca un castel fermecat. Conducerea ne-a platit politele. În fabrica. Mâncarea s-a înrautatit simtitor. perchezitiile si înjuraturile îsi facusera loc. * În baraca noastra. noi. În aceste marete clipe. A început ancheta. egali în drepturi si-n obligatii. cei din spatele usilor ferecate. Încep sa fac febra si sa tusesc. Dintre noi. Aiudul. al fratilor si surorilor. Maistrii civili ne respectau si nu ne faceau zile grele. Simteau si ei. Cu noi împreuna au trait acele clipe fericite de Sfântul Craciun.

Încarcau rumegusul în carute si-l scoteau afara din fabrica. ma arunca pe un pat al spitalului. Aveam. unde te mai duci?” Cu alta ocazie. În mai 1953. În repausul de masa. Ce eram eu . Nu departe de unde am iesit era grupul de oameni de la Zarca. a primejdiei. prin luna mai. pe la orele 23. Se adunase mult rumegus de la gater. într-o lupta fara egal. Era îmbracat în haine vargate. pentru putin timp. mult talas de la strunguri în lemn. Acesta trebuia scos din fabrica. Sa ne întoarcem pentru o clipa la anul 1952. în curtea fabricii. sunt adusi de la Zarca mai multi detinuti în fabrica. a acestui an. ies din baraca. ca a plecat “Trio-Rotaria” prin fabrica!” Ceea ce pot sa va mai spun despre aceasta unitate a noastra este faptul ca se baza pe dragostea frateasca dintre noi si pe hotarâre în fata dusmanului. dupa examenul medical si controlul la raze. când ne vedeau pe toti trei împreuna. Si acum îi pastrez imaginea vie în sufletul meu a acestui om cu figura de dac. Nu mai puteam face fata lucrului. drumurile noastre se despart. MAI APROAPE DE RADU GYR. în curte. Eu apuc drumul spitalului. Asa ne ramasese numele în tot Aiudul. Dupa miezul noptii.Era nascut în 1916. mai. ca erau paziti de multi gardieni. când lucram în schimbul III. si anume sa faca curat. când ne mai duceam pe la unii sau altii. unde aveam sa stau patru ani si câteva luni. se constata ca am un infiltrat TBC la plamânul stâng. În aceasta vara. Ajuns acolo. la care împingeau oamenii. în fabrica. strigau dupa Mitoiu: — “Mai Popa Rotila. deci. DIN FRAMÂNTATUL AIUD. SPITALUL I. pâna în 27 noiembrie 1957. Unul de lânga mine-mi spune: — “Uite. ma. Asa am ajuns sa fiu internat în spitalul din Aiud. Uluit. când ma eliberez din Aiud pe baza conditionalului de munca. de la prânz. Cu mine erau mai multi curiosi. într-o buna noapte. tuberculoza pulmonara. cu fata brazdata de gânduri si dureri. pentru o corvoada.” M-am uitat bine si l-am vazut. Munceam la rotarie. cât se poate. ma sleieste de puteri. în conditii precare. Se realizase “Trio-Rotaria”. ala cu fruntea lata este Nicolae Petrascu. dar nu prea tare. Pe ceilalti nu mi-i mai amintesc cum aratau si cine erau. îsi spuneau unii altora: — “Uite-i. Munca aceasta era din cele mai grele. Aiudul anului 1953. Ma apropii mai mult un pic de ei. condusa de “Popa-Rotila. în trei schimburi. Lucrul din fabrica. pe la orele 1. Febra era destul de mare si pofta de mâncare mi se taiase de tot. m-am retras în mine pâna la mutenie. Totul se încarca în carute.

cu ochii holbati. Din nou aceeasi stare de spirit. Nu cunosteam pe nimeni din camera. Paream mai linistit. Sa nu ma sperii. Era doctorul Constantin Uta. si-n neputinta mea. Ajung si eu la un loc pe prici. Ne scoteau în zilele senine mai mult timp la aer curat. febra a mai scazut pâna în jur de 37. mi-am zis. doar câte 3 aspirine si ceai neîndulcit. trecând si prin spital. Era mai slaba ca-n fabrica. Ajunsi la sectia a II-a. spunându-le ca vin din fabrica. Tuseam care mai de care mai tare. Când ma uitam la ei. din Celular sau din fabrica. Dupa un timp intra în camera un detinut de statura mijlocie.mai mic de statura. Salonul unde eram internat era plin de bolnavi. dezolanta. mai apuca-voi sa ies eu de aici? ma întrebam în deznadejdea mea. Îmi iau bocceaua cu mine si-l urmez pe sanitarul spitalului în grad de plutonier. veneau la mine ca sa ne cunoastem. Mâncam în sila. Febra începuse sa mai cedeze. Pofta de mâncare însa nu mi-a revenit. zacând. nici nu mai puteam vorbi. acum ajunsesem si mai mic si prapadit. Începusem sa ma regasesc. din iadul acesta!” Dupa câteva zile m-am mai paciuit un pic. Cu multa bagare de seama ma instalez la locul meu. seful sectiei . un gardian. m-am trezit de-abia pronuntând cuvintele: — “Scoate-ma. ma ia în primire si ma vâra într-o camera. îmi statea în gât. Doamne. slabi si galbeni la fata ca turta de ceara! Oare. dar câte trebuie sa mai fie pe capul meu? Nu-mi venea sa cred. Doamne. Tacut. Pe patul de spital. S-a scurs o luna de zile destul de repede. priveam în jurul meu descumpanit. ca pofta nu aveam deloc. Raspundeam la întrebarile lor. De mâncare. Pe rând. Schimbând locul si oamenii de la spital. Si totusi. Arpacasul acela. nadajduiam în mai bine. Aici erau priciuri cu etaj. Nici în ruptul capului nu ma puteam împaca cu gândul ca sunt bolnav de tuberculoza pulmonara. cu un halat alb. La început de iunie 1953. ca totul se va termina cu bine. Era un canon pe capul meu pâna ce terminam gamela. Doamne. Într-o dimineata ma anunta sa-mi fac bagajul. Era medicul sectiei a . aici parca eram picat din luna. Cu spaima în suflet. Doamne. ce rau aratau. Ma vedea timorat. Ma rugam mereu. Vine la mine si-mi spune sa fiu linistit. sub geam. De obicei ne plimbam. nu primeam aproape nimic din cele ale tratamentului. Parca concerta moartea în salonul acela. Alta data n-o mai terminam.4. Speranta în Dumnezeu îmi dadea noi puteri. lucrurile asa stateau. condamnat din 1941 de catre Antonescu. În curtea spitalului era locul de plimbare. Ei stiau ca asta-i drumul fiecarui bolnav.

Ma pune la curent cu felul de cum trebuie sa ma port si ce trebuie sa fac pentru ca sa nu avem de-a face cu paza. Din sufletul lui radia dragostea întru Hristos pentru om. nu te lasa sa dai înapoi. comunistii asta si vor. Târâs-grapis. Pâna acum. Asa era Uta.II-a. nu intuisem atât de bine. Vine la mine si cu blândete îmi spune: — “Mai Berzescule. Te-ai angajat în lupta. m-apuc sa manânc din . Doctorul Uta ma urmarea cu atentie. Era blând. priveam pierdut biata gamela. Ne cunostea pe toti dupa aceste fise. Îmi primesc portia de mâncare. Îl stapânea o fire dispusa la dialog. înfuriat dupa aceea de realitatea destul de sumbra. De doisprezece ani. Acum lupta. ca eram într-adevar pe baricada. asculta-ma ce-ti spun. cu gardienii. Pe marginea priciului. atmosfera era mai blânda. Aici am luat în primire o gamela si o lingura. cu gamela aburinda pe genunchi si cu lingura în mâna. trebuia sa luptam. începusem sa ma trezesc la realitate. trebuia sa fac ceva. La el erau toate fisele medicale ale sectiei. chiar daca broboane de sudoare curg de pe fruntea ta. Eu te ajut. gardienii îl cunosteau bine de tot. Aveam sa-mi dau seama mai târziu ca doctorul Uta conducea sectia. Venea destul de rar în sectie. în fata lui Uta. Tu trebuie sa stii un lucru. dar ajuta-ma si tu pe mine. Era obisnuit cu comportarile noastre. cât avea de Aiud. Aici în închisoare nu avem alt tratament împotriva bolii. Pe la ora unu sosea masa de prânz. Eu stiu ca ti-e greata si nu poti mânca. un om în vârsta si destul de blând în aparenta. Ai obligatia morala fata de tine si cu toata vointa ta trebuie sa manânci tot ce primesti. Medicul sef al Aiudului era doctorul Ranca. Aici. Cu mâncarea în fata. în sectia aceasta. sa nu manânci si sa mori. arpacas gros si o bucata de pâine.” Buimac parca. avea vocea de tenor. decât credinta în Dumnezeu si vointa de a lupta. Ma umpluse greata si parca-mi venea sa o iau la fuga. Pofta nu aveam deloc. Vrei sa le faci voia? Sa îngenunchezi în fata lor? Esti obligat sa lupti. Si vom razbi. Speriat la început. Asta-i boala. ca de aceea ai ajuns aici. Avea multa disponibilitate sufleteasca. daca vrei sa mai ajungi la ai tai acasa. îmbietoare. Eu te oblig sa manânci tot. desi aparentele îl defineau mult mai sever. blând de tot si cu o inima unde încapea toata lumea. Sa stii un lucru.

ma ia dupa cap si-mi spune: — “Hai. înfuriat.” Ma strânse la pieptul lui si plecaram la plimbare. În plimbarea noastra. pe care eu nu-i mai stiu. Ajunsesem la pieptul lui Radu Gyr. pe cap cu o boneta vargata si camasa cu mâneci scurte. Zâmbind. parca eram în al noualea cer. Doamne. mergând în dreapta lui. Sa-l avem pe Dumnezeu în noi tot timpul. prevazut cu mai multe cabine. dar si cu cei care-mi vroiau moartea. Ma încuraja sfatuindu-ma sa fiu mai senin si sa iau lucrurile asa cum sunt ele. Nu stiam ca Uta ma pândeste. tu vei ajunge cu certitudine acasa. la iesirea în curte. când. Ca un copil traiam sentimentul bucuriei. cu ochelari pe un nas destul de mare. Si eu am fost asa la începutul bolii. Parca si acum îi simt bratul drept petrecut dupa capul meu. la începutul fiecarei plimbari. Ma iau si eu dupa ei. Broboane de sudoare curgeau pe frunte.” N-am sa-l uit pe doctorul Uta toata viata mea. Sa te schimbi! Daca vei face tot asa. ochii înlacrimati. ce greu era! Cu fiecare lingura dusa la gura. În programul de dupa masa avea loc si plimbarea. În sfârsit. cu mine la plimbare. Esti ud tot pe frunte si camasa. îi simteam caldura corpului. am terminat totul din gamela. la care tinea foarte mult. Acum. În mijlocul curtii era WC-ul. spre WC-ul sectiei. Îmi simtea timiditatea si se straduia sa ma linisteasca. ma lua dupa cap si ne plimbam roata în jurul WC-ului. fiecare. M-a ajutat sa birui si sa traiesc. Îmi venea sa plâng. Vine la mine si zâmbind îmi spune: — “Ai terminat? Ma bucur ca ai înteles. unde ma opresc. Se deschideau usile camerei si ieseau în voie. O bucurie neîncercata pusese stapânire pe mine. Ma luptam cu boala. îmi prezenta o multime de colegi de suferinta. Dupa ce luam masa de prânz. totul va fi bine. — “Sa nu uiti ca noi trebuie sa credem cu tarie ca vom iesi afara. Uitasem de boala. pe Alexandru Virgil Ioanid. Aratam speriat si destul de timid. bune si rele. Asa l-am întrebat . întinde mâna dreapta spre mine. Ajung în curte. colega.” Strâns la pieptul lui. Mi se dezlegase si mie limba. linistea punea din nou stapânire pe sectie. Deodata vad ca se apropie de mine un om mai înalt. la plimbare. Traian Petrescu si multi altii. înghiteam în sila fiecare dumicat. Asa au trecut zilele la rând. ca: pe Relu Stratan.gamela. Eram în dreptul usii. se ridica un nod în gât. putin adus de spate. demi venea sa dau afara totul. Eu ma pierdusem de tot. pe Gheorghe Dutchievici. începuse sa-mi vorbeasca. Nu te speria. Eram coplesit.

mai mic. Astazi.” Dupa aceasta lamurire. Cel care m-ajuta mai mult este Relu Stratan. Dupa câteva zile vine la mine doctorul Uta si-mi spune sa-mi iau bagajul si sa vin cu el. îl iau pe unul dintre voi si-i spun poezia facuta în camera. Mie mi se parea ca totul merge bine în camera noastra. Lucrurile se desfasurau normal.odata: — “Domnule professor. iar D-voastra poet si professor universitar. Stând el la picioarele patului.” — “Nu te necaji. Putin încurcat. Fac cunostinta cu toti colegii de camera. Norocul meu ca din pozitia sezând turceste pe prici rezistam. Din prima zi ma ia în primire Traian Comanescu. pâna termin poezia. Nu. ca si eu am fost odata tot asa un biet professor. comandantul Aiudului. Mai sunt si altii care le învata. mi-l închipui hârtia mea. la plimbare. El stie toate poeziile mele de aici. D-voastra tot îmi spuneti “colega”. Si asa. ce bine ma simteam! Paseam în rând cu Radu Gyr. El este pentru noi si neamul nostru tot uriasul de la Aiud. în fata ochilor. si-mi povestea Traian Comanescu al meu despre toate si de toate. cum este Gili Ioanid. Sunt atât de mic si prapadit. Într-o zi. îl întreb: — “D-le professor. îmi iau patul meu în primire si tac din gura. Fiind alb. Ma baga într-o camera cu alti bolnavi. cum compuneti poeziile. Când ies afara. plimbându-ne tot asa. Asta s-o retii si nimic mai mult. El a ramas tot Radu Gyr al neamului românesc. Locul meu de dormit era pe peretele din stânga cum intrai în camera. poetul patimirii noastre. Acel zvâcnet de sfintenie al lui în pornirile de iad ale Aiudului nu l-a facut în fata noastra. Nu mai avea parca timp nici sa respire. care fusese mult timp aproape de Capitan. Daca se întâmpla sa moara unul. a celor care acum mai traim. se simtea foarte bine povestind. ma întorc cu gândul si sufletul la anii de zbucium ai lui Radu Gyr — 1961-1962 — când colonelul Craciun. scriu versurile asa cum vin ele din inspiratie. D-ta esti aici alaturi de mine în blestematul acesta de Aiud. îi smulge declaratia de retractare a tot ce-a scris. tocmai sub geam. nepotul maiorului Comanescu. dar eu am fost un biet si amarât de professor începator. asa fara hârtie si creion?” — “Pai. desi el era atât de mare. când scriu aceste rânduri. Îmi iau bocceaua si-l urmez. Reeducarea nu l-a putut desfiinta. Esti egal cu mine. uite cum! Stau în pat pe spate si ma uit în plafon. Acolo. credeam . Si-mi povestea. Doamne. duhurile noastre parca s-au unit. El este biblioteca mea. iar eu atât de mic. strofa cu strofa. pe prici. sa ramâna altul care sa le scoata afara.

fost ministru de interne în timpul lui Antonescu. — “Dar asta-i cel mai important lucru. la mine pe pat cu sacul de povesti.” — “Am înteles. vrute si nevrute. Toata ziua stateam pe prici si mai povesteam. D-le professor si sunt multumit ca am reusit sa fac si eu un lucru bun. — “D-le Radu Gyr. Dupa mult timp. Si asa în fiecare zi. Era vara si destul de cald. care era lânga Radu Gyr. Se apropiase mult de mine. Eu aveam darul de la Dumnezeu sa pot înghiti multe. d-l general se plimba nervos prin celula. În fiecare dupa-masa. în fiecare zi era scandal facut de Traian. la etajul III. de cum se scula si pâna la plimbare. bucuros ca lucrurile au iesit bine. d-l general se ducea la tineta si urina. Cred ca m-ai înteles. — “Asculta. nu stiu nici eu cât o fi trecut. Dupa o saptamâna. Se vedea ca este nelinistit si chiar nervos. Si-ai facut-o foarte bine. vine la mine Radu Gyr si ma ia iar dupa cap si pornim la plimbare. zi de zi. Traian al meu era. Berzescule. sunt necajit ca nu mai aud trecând trenul acela care fluiera lung de . Observ pe fetele colegilor un zâmbet.eu. Toti îsi dadeau seama de acest lucru. Si asa. Amândoi stiam multe din viata noastra. Traian era tot la mine în vizita pâna când suna stingerea. Am uitat sa va spun ca. era o liniste cum nu mai fusese acolo niciodata. Dupa acest fluierat. Si am avut dreptate. — “Eram la celular. în jurul orei patru. credeam noi. atunci când Uta m-a mutat din camera mea. De aici auzeam toate trenurile care treceau într-o directie sau alta. se auzea un tren care pleca din gara cu un fluierat lung. la unii poate chiar ironic. L-ai neutralizat pe Comanescu. m-a luat la plimbare prin curte si-mi povesteste o întâmplare hazlie a lui. ce sa spun.” Radu Gyr. lung de tot si întrerupt din când în când. numai eu nu stiam nimic. acum pot sa-ti spun ca eu te-am mutat în camera cu Comanescu.” Am încercat sa-i spun ca eu nu am contribuit cu nimic. Traian al meu. În camera era însa multa liniste. Iritat si scâncind. decât ca îl ascultam tot timpul pe Traian Comanescu. Asta numai tu ai facut-o. S-a realizat o liniste desavârsita. Pâna aici. În camera. Sa nu fi suparat pe Uta ca te-a mutat. Nu repezeam omul cu usurinta. îl ascultam. petrecuta tot în Aiud. într-o camera pe partea dinspre sectia asta a noastra. cu generalul D-tru Popescu. la altii de multumire. nu prea mi-a picat bine. nu mai auzim acest fluierat. când iesim la plimbare. Geamul îl tineam deschis pentru aer curat. Vrând-nevrând. A fost ordinul meu. Stii de ce?” — “Am intuit ca esti omul care va aduce linistea în camera aceasta. Îl întreb de ce este suparat. dar nu puteam face altceva.

dragul meu. Capitanul Dorobantu. da în primire colonelului Stefan Coller conducerea închisorii. Te tratez eu. Paza devenise destul de irascibila. Pas cu pas. Lui. reducându-se numarul lor. I-am simtit din plin caldura sufletului sau. Încet. al prevestirii de furtuna.tot. Speriati si noi ca jivinele din padure. Aveam acum numai câte o ora. sectia a II-a. A început sa bata asupra Aiudului vântul bejeniei. Mihai. Ma usturau ochii de nu mai stiam ce sa fac. A început sa se strânga surubul. Devin mai duri decât au fost. Craciunul îl petrecem sub domnia lui. primul care pleaca este Radu Gyr. Zis si facut. cu . îi datorez lumina ochilor. ca si eu am avut parte de unul ca Traian Comanescu. Doctorul Ranca este schimbat cu un alt doctor mai tânar. al celor ramasi la T. bun si drept.” Si încep eu atunci sa fac asa ca trenul: puf. Au fost necesare mai bine de trei luni de predare. De aci încolo totul decurse bine. retraiesc viata de atunci. ochii mi s-au limpezit. Alaturi de mine mai era si parintele Bumbac de la Constanta. student la medicina la Iasi. generalul mergea la tineta.C..” — “Nu-i nimic. d-le general. Bogateanu. Gardienii si-au schimbat atitudinea. cu grad de maior. Aparuse la amândoi ochii o albeata. fac eu ca trenul si o sa fie bine. Coplesit. puf. Izolarile erau mereu tixite cu detinuti din vini imaginare. Ne înghesuie pe mai multi într-o camera. ziceam: — “Ce-o mai fi. Mi-a ramas în minte cum mi-a tratat ochii. tot cu tratamentul pentru ochi. fostul comandat al Aiudului. Când ma vede. Cu el vine si fiul lui. A si început cu praf fin de zahar. îmi spune: — “Ma. În timpul acesta. scapând de orbire. doctorul Uta.B. Dintre noi. Procesul de schimbare a luat o cale lunga si lenta. Aveam sa-mi mai aduc aminte de el de multe ori în viata. Timpul trecea si lucrurile au început sa se schimbe. Pâna la urma.. Imaginea lui Radu Gyr si acum este vie în fata ochilor. Asa ca. doctorului Uta. Atunci ma duceam si eu la tineta. când codrul freamata a furtuna. Primul lucru pe care l-am pierdut a fost plimbarea pe timp îndelungat. încet. u-u-u-u-u-u-u-u-. suflat în ochi printr-o pâlnie de hârtie. Coller se facea tot mai simtit. în Aiud se schimba conducerea. Spre sfârsit de august si început de septembrie. În fiecare zi facea operatia aceasta. tu trebuie sa faci un tratament la ochi. M-am învatat asa si nu mai pot urina daca nu mai aud fluieratul trenului. Ma consuma si ard în mine mai mult. vezi. cea ferecata în lanturi. parca le traiesc mai intens. Doamne. Dupa el. retraiesc acele clipe fericite. Pâna la urma m-am acomodat cu viata din sectie.” Acum când scriu cele petrecute cu multi ani în urma. În locul doctorului Uta este adus doctorul Gheorghiu — professor universitar la Iasi. ca altfel vei orbi.. Sita lui Coller începuse sa cearna si-n rândul nostru.

Pe sectia a II-a. din libertate. vara. De acum pentru Aiud începe CALVARUL. bolnavii erau înghesuiti numai pe aripa de catre morga. SPITALUL (II). ca prof. fiind liberi prin curte. Radu Gyr era într-o stare grava de boala. asupra Aiudului se abate furtuna.C. se închid usile cu zavorul. avea sa se pregateasca si sa se încerce o reeducare gen Aiud. salonul mortii. realizând planul satanic de reprimare. Frigul din noiembrie se simtea tot mai mult. În învalmaseala de reorganizare a închisorii. O data cu toamna anului 1953.. Nu avea nici haine. În mod special numai pentru ei era pregatita reeducarea care avea sa se încerce în 1961. acum. Este bine stiut ca Aiudul si Periprava erau cele doua locuri unde se depuneau legionarii. Ianas Fenes — înv. La sectie. Desi eram bolnavi. Prin curte se înstapânise tot mai mult pustiul. legionarii erau adusi la Aiud. si prof. nu se mai respecta programul prevazut de regulamentul închisorii. ca de altfel si la Periprava. acum. care erau cazati în camerele de pe aripa lunga a sectiei. N-a tinut mult aceasta vânzoleala de reorganizare — sistem Coller —. mina si alte colonii de munca. Ioan Iliescu. ca se internase în salonul 5 al spitalului. în 1961. Izolarile deveneau tot mai neîncapatoare. Asa mam întâlnit cu o multime de prieteni si cunoscuti. . nasul meu. Nicu Boscaiu. Coller preia conducerea închisorii. avea sa se declanseze o noua reeducare. Sa ne întoarcem la Aiudul anului 1953. Se pregatea pâna în cele mai mici amanunte la dezlantuirea unei noi torturi. când în mod obisnuit le aveam toata ziua deschise.B. tintuit la pat. c-au si pus biciul pe noi. Ca un sfânt rabda si se ruga lui Dumnezeu sa-l ajute. Ce-o mai urma acum? ma întrebam. în prezent academician. Din toata tara. O SCHIMBARE DE CONDUCERE Luni de zile i-au trebuit lui Stefan Coller sa preia conducerea. Romulus Copaceanu — medic —. canal.noi? Ce mai vine pe capul nostru? Ce mai vreau de la noi?” Peste doi ani. care înainte era toata a bolnavilor T. Locul de unde. De buna seama ca legionarii constituiau un real pericol pentru comunism. M-am bucurat mult de tot de aceasta întâlnire. Ziua ne întâlneam cu cei veniti de la canal. De sus i-am trimis o pijama pentru dormit. Nu-i mai vazusem din 1948. în 1955. în octombrie. toamna. Eu eram în salonul 10. aveam sa mai aud de Radu Gyr. tot în 1961. era o oarecare libertate pe sectie.

Era pe masura lor. Sa traiesti si-ti multumesc ca mi-ai spus. fiul sau. alt medic pentru noi. Printre altele-mi spune: — “Mai Tase. Doctorul Gheorghiu. taranist. Spun si eu acum. A înfruntat atunci moartea si acum si-a vândut sufletul. care serveau si ciripeau. sa stii ca pe sala la noi a ajuns om de serviciu si Ion Stoichescu al lui Cica. Gheorghiu a ajuns la Zarca. mi-am spus. si aici si-a vârât coada? Ion al meu. El se face ca nu ma vede. aveam sa-l gasesc în documentele secrete ale securitatii. Aveam sa aflu mai târziu de toate potlogariile facute de el în închisoare. Dupa cele auzite de noi.” Doamne. fie ei mari carturari sau mari luptatori din toate timpurile. se primenise totul. cu zapada mare. ne ajuta. informator ordinar. iarna se asternuse de-a binelea în Aiud. a ajuns coada de topor. De câte ori ma vedea la Aiud. Ma întelegeam bine cu Mihai. . Asa ne mai întâlneam unii cu altii. Prin ianuarie 1954. Cu ocazia asta l-am întâlnit pe Cornel Costescu. din grupul lui Spiru Blanaru. blond la înfatisare si negru la suflet — naravit. Se urmarea sa fie schimbat. Din partea lui n-am avut nici o neplacere. De aceea. Sa te pazesti de el ca-i omul politicului. O data cu venirea lui Coller se primenise toata lumea.” În toate vremurile. alti gardieni. imperfectiunea implica necinstea sufleteasca — uscatura. alt politic. în 1993. prof. ca era omul lor de informatii printre luptatori. ca “padure fara uscaturi nu exista. Era omul politicului. cât putea. Aveam sa-l cunosc bine pe pielea mea. Gheorghiu. butucanos. Cornele. Adesea cade victima celor stapâniti de duhul raului. Era si el bolnav de T. pe sala. pe timp de trecea. Tu sa ai grija!” — “Bine ca mi-ai spus. sufocati de nametii mari de zapada. Ba mai mult. în toata tara. totul. ca vesti dinafara. schimbând câte o vorba. Când ieseam la barbierit. ca si eu l-am vazut pe sala facând serviciu. era tot mai slaba. Se anunta sa fie una foarte grea. omul permanent se confrunta cu acest mare pacat: ura fata de semenul sau.Mâncarea. Nu trece mult si doctorul Gheorghiu este schimbat cu un alt doctor si anume Cureleanu. Ne-am îmbratisat si ne-am sarutat bucurându-ne mult de tot. alti detinuti pe sala. un om mic de statura. deschidea usa la doua camere deodata. ca foarte multi oameni cinstiti si corecti.B.C. fugea de mine. Parea ca de data asta si-au gasit omul si doctorul. ca de altfel toti cei curati la suflet si cinstiti. Cu un cuvânt. Dupa câte am auzit. aveau sa moara multi oameni liberi. ca si tatal sau. dar a fost un om bun si cinstit. Nu stiu daca mai traieste. un avocat din Teregova.

O data cu venirea. Acolo. Ne facea impresia ca voia sa ne rapeasca. începutul de an 1954 ne strânge tot mai tare în chingi pe noi. ne privea tacut. În ciuda parca. Într-o zi. suntem dusi pe rând. Din când în când îsi mai aducea aminte câte un gardian de noi. Iata cum se realiza genocidul. Stiau ca un flagel al tuberculozei face ravagii în mijlocul maselor de oameni neajutorati. Bucuros. Se petreceau crime împotriva umanitatii. colonelul Coller Stefan se afla bine si sanatos în SUA. pe sectie. Iar colonelul Craciun. dar insistent.C. parân-du-i-se ca aici se ascunsesera cei mai mari dusmani ai clasei muncitoare. cel care luase juramântul în organizatia lui Gheorghe Ionescu în 1948. însa. dupa deschidere. professor de radiologie la Facultatea de Medicina de la Iasi. aruncându-ne pe câte unul în mijlocul celor sanatosi. conducerea ne-a scos pe noi. Deodata. declara: — “Cei patru mii de legionari. o parte din noi am fost scosi afara din infirmeria sectiei a II-a. A murit înainte de 1989. Se napustise asupra bolnavilor. — “Lasa ca trece si asta. deci în stare de contaminare. la un control radiologic la spital. Era condamnat pentru crima de razboi.B. suntem vazuti la aparat de catre doctorul Costin. la repezeala. desi am febra de peste 38 de grade”. Toti ma priveau întrebator. sunt aruncat într-o camera tot pe sectia a II-a cu fata spre Celular. Dumnezeu are grija de noi. bagati unul într-altul de frigul iernii si al urgiei din Aiud. tu esti? Vino aici la mine!” Ma uit mai bine si-l recunosc pe parintele Sandi Nicolici de la Teregova.. cu ochelari pe nas. De multe ori ma provoca. Printre ei eram si eu.B.” Nu luase bine conducerea în Aiud. Iarna grea. Coller a si început atacul. niciodata n-au trait mai bine ca-n Aiud. bolnavii de T. când deschidea usa de la camera. cu mersul ca de ratoi. Acolo. m-am dus la el pe prici si ma întreaba: — “Cum de ai ajuns aici?” — “M-au dat afara din infirmerie. cu omatul mare. oameni multi.” . Dupa acest control. aud o voce în soapta: — “Mai Tase. Col. cei bolnavi de T. Plimbarea aproape ca nu era. camera cu camera. Nimeni nu spunea o vorba. un gardian vine cu o lista în mâna si ma striga sa-mi fac bagajele si sa ies afara. a doctorului Cureleanu parca venise si urgia. desi faceam febra de peste 38 de grade. În sectia a II-a.C. sa ne ia gaia în gheare. La sfârsit de februarie 1954. dar nu-i raspundeam. îi raspund eu. Mic si îndesat. Asistenta medicala era inexistenta cu rea intentie. Premeditat. sa tacem si sa înduram jugul robiei tot mai greu.Dupa eliberarea noastra din 1964. ne facea sa ne adunam tot mai mult în noi. Ce cautam eu cu tuberculoza evolutiva în mijlocul unor oameni sanatosi? Acum când scriu eu. am aflat cu certitudine ca Ion Stoichescu al lui Cica era informatorul securitatii. la un serial al “Memorialului Durerii”.

Acum.” Aici. batu la usa si chema medicul. ma schimbam. tot ud de transpiratie îmi duceam calvarul. Stia cine sunt. dar de cele mai multe ori erau amândoua ude. bolnav de T. într-o buna zi. Când aveam o camasa zvântata. sef de camera era parintele Sandi Nicolici. ajunsesem sa nu ma mai pot misca din pat. Sa ne întoarcem la camera unde am fost aruncat în 1954. Era locul cel mai ocolit de detinuti. Stateam ud sub patura pâna ma zvântam. Ma alatur lor si . Noapte de noapte.Iata paradoxul. la Aiud. fiecare cu greul ei. conducerea astepta. din zi în zi. cu febra mare. Preotul din el îl îndemna sa stea la capatâiul unui bolnav în surghiun. el a avut grija de mine. cântarindu-ma din priviri si pleca. iar în presa se scria ca nu mai moare nici un legionar. Febra mare si tusea ma chinuiau tot mai mult. Prin tot comportamentul lui din închisoare a dovedit ca a fost un mare român. Febra crestea. Boala îsi spunea cuvântul. Asa treceau zilele. hop si eu. Venise luna martie si iarna nu se lasa dusa. alarmat. Eram planificat sa dispar. Zilele trec si nimeni nu ma întreaba ce fac. fara pofta de mâncare. eu nu puteam sa manânc. Din ce trecea timpul. Noaptea transpiram si nu puteam sa dorm. Pe la începutul lui mai 1954. Se uita din rama usii.B. Parintele Alexandru Nicolici era tot timpul lânga mine. De la o vreme. eu slabeam tot mai tare. Iarna trece si eu ma simt tot mai rau. nimeream tot sub geam. în partea stânga. parintele Nicolici. Calculat. doctorul la mine. Dispozitiile ofiterului politic trebuiau îndeplinite. tacere peste tot. tot sub geam. vine la mine doctorul Cureleanu si ma scoate afara pe sala. Luasem drumul spre moarte. În aceasta camera mi-am gasit locul sus pe prici. În orice camera eram aruncat. La insistenta lui venei gardianul cu medicul dupa el. Cât am stat aici. Usa se închide. Mureau cu duiumul legionarii. Eu îmi duc mai departe calvarul meu. am decedat. Medicul Cureleanu îsi facea datoria si de turnator. Tot timpul ma servea la masa. unde erau mai multi detinuti încolonati. Nu aveam pofta de mâncare. Ma încuraja si se ruga tot timpul pentru mine. ca si când nimic nu sar fi întâmplat. Venise primavara. Nu stiu nici eu. Eu trebuia sa dispar.C. Stia ca-i încins si cu sabia neamului. un raport al medicului ca eu am disparut. unde-i bine. Desi mâncarea era slaba. dar parca era un facut. Am ajuns sa-mi spun: “Unde-i rau. nu-i de mine. A fost ca un adevarat frate pentru mine.

unde aveam sa stau mai mult de doi ani în acelasi pat de suferinta. pe perete. slab si prapadit de tot. Stia el ce stia. puse într-un rând pe peretele usii de la intrare. Erau toti în ghearele mortii. În dreapta mea. adevarul. din gura lui. Pe undeva în adâncul sufletului meu. Ramasesera numai ochii de mine. Pe deasupra ne mai luptam si cu moartea. Am înteles ca voia sa ma ajute. Ma consulta cu multa atentie. Eram ametit. Zilnic morga era plina cu trupuri firave. Simteam cum inima îmi batea ca un ciocan. realizând o stare de sufocare. Nu mai puteam sa merg singur. Razele acelea de primavara târzie. Tacut. Contribuise si el la agravarea bolii mele. era inginerul Gheorghe Dragon din Ploiesti. parca venise moartea în Aiud. În stânga mea. într-o masura oarecare. credeam cu tarie ca vom ajunge sa mai fim liberi. Pusese stapânire pe mine o stare de somnolenta. întrebându-ma cum a evoluat boala. SPITALUL (III). În fata mea erau alte paturi. Între noi era o noptiera. Se purta frumos si cu multa caldura fata de mine. situat pe peretele opus usii de la intrarea în salon. bulversat parca. acum devenisem o mogâldeata de om. Cu bagajele în mâna ma duce la salonul 10. Aveam sa aflu mai târziu.plecam. Stihiile mortii fâlfâiau deasupra Aiudului. de sfârseala totala. Pentru luna mai. era patul unui bolnav de la Medias cu numele de Lungu. ca la broscoi. un nod în gât. Ajunsi la spital. În urma acestui control sunt internat în spital. La un moment dat vine la mine doctorul Costin. În urma controlului radiologic. Îmi face fisa medicala si-mi prescrie medicamentele necesare. Faceam febra mare. ma uitam pe rând la fiecare bolnav. îmi aranjez patul. Afara era atâta soare si cald. Aici era iadul pe pamânt. DOI ANI DE ZILE FIXAT LA PAT. în pat cu patura trasa pâna sub barbie. peste 39 de grade. dupa câte-mi amintesc. Ma instalez în patul al doilea. ma supune unui control radiologic. asa cum am mentionat mai înainte. Doctorul Costin ma încuraja ca va trece aceasta stare grea de . Ne împrietenisem bine de tot. Se declansase furtuna în iad. încercau parca sa ne încalzeasca bietele noastre trupuri galbejite de boala. Ce eram eu mic de statura si brunet. 10 Cum venise Coller. SALONUL MORTII NR. doctorul Costin ma interneaza în spital. A facut pentru mine tot ce se putea face la vremea aceea de catre un medic detinut. lipit de patul meu. os si piele numai. Ca nou venit. parca era prea cald.

îmi spunea ca nu-i mare. ma întepa la fiecare înghititura în sec. A venit la mine si Bogateanu. Nu puteam sta mult în picioare. Mie nu-mi spunea nimic. Ce-or fi discutat nu stiu. medicul oficial al Aiudului. nu reuseam sa manânc totul niciodata. era un chin pe mine. La fel ma uitam dupa ei.boala. Cel care ma ajuta mai mult era inginerul Gheorghe Dragon. cu jind. bolnav si el. Când îmi luau temperatura.. Dar. Simteam ca ma sfârsesc. de pe rândul opus mie. Într-unul din paturi. Cu gândul la cele spuse de el. Afara fusese directorul sanatoriului de la Bisericani din Moldova. Intrasem în luna iunie 1954. S-a uitat pe fisa mea de la doctorul Costin. Ma uitam cum altii reuseau s-o faca si se miscau destul de vioi prin camera. Sufletul parca mi-l frigea. era doctorul Ion Zeana. Ma simteam. ma ardea. tot de la Zeana. permanent uscat. În realitate. Simteam cum din corpul . Voichin. Ori de câte ori mergeam la control. cu grad de maior. Simteam ca am febra mare si-mi era rau de tot. ea era trecuta de 40 de grade.. Era medic primar. în jur de 38 numai. am început sa manânc cu noduri în gât. Aveam sa aflu mai târziu tot adevarul despre mine. apoi îndepartându-se de patul meu. tintuit la pat. tot mai rau. când ieseau la plimbare prin curtea spitalului. Gâtul. S-a uitat atent la mine. Eu ramâneam pe loc. Când venea masa. la raze. unele dupa altele. si eu eram tot mai sfârsit si aproape fara glas. vecinul meu de pat. se adunau toti în jurul meu. Febra mare ma chinuia. Îmi aduceam aminte cemi spusese doctorul Uta. Nu puteam mânca nimic. Îmi cunostea bine plamânii. discutând ceva în soapta. Eu eram tintuit la pat si pace. bolnav si el de T. Seara faceam peste 40 de grade. Slabisem de tot. îmbracati în halate de spital.B. iar dimineata în jur de 39 de grade. Zilele treceau si boala mea avansa. voinic si cu multa dragoste de om. Uitându-se la termometru. Era de-a binelea cald si mult soare. pe zi ce trece. era lesietic si salciu. Singur. fara sa ma întrebe un cuvânt. Era înalt. în 1953. Catre sfârsitul lui iunie nu ma mai putui ridica din pat. dar nu asa de greu. La vremea aceea eu nu stiam cât eram de bolnav.C. la începutul bolii. Se scurgeau zilele. Bolnavii care puteau merge ieseau la plimbare. De sub patura mea. el venea cu mine. Nimeni nu voia sa-mi spuna ce febra aveam. La tineta ma ducea Voichin. parca dadeau vapai de foc. plecau capul în jos si se îndepartau de patul meu. Se apropiase de mine mult de tot Constantin Voichin. Gustul apei nu-l mai simteam.

La raze erau doctorul Costin si Ionel Zeana. Eu parca nu mai aveam nevoie de nici un tratament. Dupa acest control am cazut într-o amorteala totala. dus mai mult pe brate. când eu eram mai mult mort decât viu? Si-n clipele acestea când scriu. la raze. Acolo. în ghearele ei. în pesimismul lui. În clipele acelea. din Dobrogea si de Ionel Zeana. nu cea reala. Asteptam aceasta clipa fara sa ma gândesc la moarte. tot asa pe tacute am fost dus la pat. Cum putusem sa cred si sa afirm cu atâta tarie si credinta ca noi vom ajunge liberi acasa. Pe lânga Dragon si Voichin. dar si iulie dogorea.meu. singur cu Ionel Zeana si Voichin. Asta datorita numai si numai credintei în Dumnezeu si-n neamul meu românesc. Ma încapatânam sa traiesc. desi eram de-a binelea în ghearele ei. pe la orele 10. va marturisesc cu toata curatenia sufleteasca. de-abia sunt asezat la aparat si tinut de Voichin. toti cei care erau în camera si puteau. suntem dusi la control. Dupa acest control s-a asternut o liniste de mormânt în salon. ma gândeam mereu când voi ajunge sa ma mai fac si bine. Parca totul ardea în jurul meu. La mine nu vine nimeni cu nici un medicament. sa ma ajute sa scap de suferinta. Si-am ajuns. Mi se parea ca alunecam într-o alta lume. ma ajutau. prin mâini si picioare. Era iulie. noi vom ajunge cu siguranta acasa. Ramasesem si eu uimit de optimismul meu de atunci. se scurgea un foc mare. care ma purtau mai mult pe sus. De la raze. neputincios ma rugam Celui de Sus. Trec doar câteva zile si din nou sunt dus la raze. Dupa mine vin si ceilalti colegi de salon. luna lui cuptor. eu am crezut cu tarie. sa depasesc boala. Sa-mi dea putere sa rezist. ci una de vis. nesatula. Într-una din zile. În dogoarea din pat. de lânga mine. noi nu murim aici. tot timpul si prin toate închisorile si lagarele pe unde am trecut. Aveam certitudinea ca voi supravietui. ca voi ajunge acasa si voi fi liber. îi spuneam de-abia soptind: — “N-ai frica. A doua zi vin medicamentele pentru fiecare bolnav. Eram pierdut de tot. Si . cu senzatia de plutire spre o alta existenta. Bietul Lungu. medicul ftiziolog. Dupa control sunt luat pe sus si dus la patul meu. Ce aveam eu febra mare. când moartea tintea sa ma prinda. ma întreba atunci daca mai ajungem acasa vreodata? Cu fata catre el. De altfel.” Tot mai târziu aveam sa aflu ce zisesem de la el. nu ma desprindeam de existenta mea reala. mai eram ajutat si de Ion Cristea. Constient însa. când învinsesem boala. Afara era cald.

Despre acest lucru aveam sa aflu adevarul de la Ionel Zeana. tu mai traiesti? Te simti mai bine? Mai. eu am ridicat capul putin de pe perina. Parca la o comanda. când s-a dat desteptarea. bucuros îmi zice: — “Ma Berzescule. Dupa desteptare vine la mine doctorul Costin. Ajunsi la patul meu. mai ales ca din cauza mea tu ai facut o recidiva. Ieri când te-am vazut la raze. Am facut raportul pentru administratie ca ai murit. tu aveai o diseminare totala. se petrecuse o minune cu adevarat. Toti stiau. Dupa ce a plecat Bogateanu din spital.” Din aceasta zi. În fata lui Dumnezeu ma condamn pentru ca. A vorbit ceva în soapta cu Costin si a plecat. Eu traiam. Inima îsi spunea cuvântul. Biruise. tu.trebuia sa traiesc. contrariat cumva. acum îti spun totul cum a fost. tu n-ai sa mai mori. în ciuda mortii. Când ma vede ca ma misc si vorbesc. Sperantele în mai bine îsi facusera loc în sufletele noastre. parca se schimbase totul în salon. Susoteli si întrebari tainuite între unii si altii. Se facuse o minune. Bogateanu l-a semnat si l-a predat administratiei. mai. Toata noaptea m-am zbatut între viata si moarte. Eu ma bucur mult de acest lucru. Azi dimineata. ca medic ftiziolog. din acea dimineata de început de iulie 1954. lung la mine. intrând gardianul în salon. Erai trecut pe lista politicului pentru a fi scos din infirmerie. când trebuia sa fii dus la morga. toti bolnavii au ridicat capul sus si se uitau la mine ca la alta minune. Se petrecuse o minune. a minunii petrecute cu mine. doctorul Costin m-a dus din nou la . Bogateanu ma întreaba zâmbind: — “Ce. în martie 1954. batea a viata. traiesti.” Bucuria lui m-a întarit si pe mine. Dumnezeu a întarit-o cu puterea dragostei Lui si a neamului nostru românesc. împreuna cu Costin. Ai învins moartea. nu mai mori?” S-a uitat lung. Tu ajungi acasa. Fara medicamente. În ciuda mortii. vine repede la mine doctorul Costin si bucuros îmi spune cum stau lucrurile: — “Mai Berzescule. Asa cum am mai spus. Împreuna cu Zeana. Când colo. ma miscam. Înainte de prânz vine la mine în salon si Bogateanu. Pentru mine este o minune. Medicamentul care m-a salvat de la moarte a fost CREDINTA în DUMNEZEU. Nu mai aveai de trait decât câteva ore. O rumoare în tot salonul. medicul oficial. Speram si credeam ca va fi bine. aveam impresia ca ma simt mai bine. aruncându-mi privirea asupra camerei. eu te-am scos din infirmerie cu 38 de grade. Dimineata. împreuna cu Zeana si Bogateanu. Eu ramasesem de tot uluit de cele întâmplate. tu nu mai mori. Batea. numai eu nu stiam nimic.

Eram sortit mortii.” Acum când scriu aceste lucruri. ceea ce am vazut la tine si un caz ca al tau nu am întâlnit în viata mea. Voichin sare din patul lui. ridicam capul sa vad daca mai traiesti. El poate sa confirme cele scrise de mine. Tin-te acum la necaz. De la o vreme s-a oprit. Tâsnea sânge proaspat din plamâni. Am fost directorul Sanatoriului de la Bisericani. Toti care faceau diseminari totale mureau a doua zi fara nici o exceptie. Deci ma numar printre primii medici specialisti în chirurgie pulmonara. slabit si pierit de tot. Dar. categoric. Eu aratam ca o stafie. Sarea a început sa ma arda pe esofag. prin marea Ta dragoste fata de om. cu spuma. Plamânii mei se limpezisera. eu sunt medic ftiziolog batrân. Când s-au linistit de tot plamânii mei. Nu dupa mult timp ma prinsese si o tuse seaca. Tusea ma îneca. auzind cele întâmplate. tu esti un miracol. De la o vreme. În chirurgie pulmonara am fost ucenicul lui Carpinisanu. dar din ce în ce mai putin. Zeana era lânga mine.. îmi dau o lingura de sare cu putina apa. Febra mare înca mai faceam. De-abia mai puteam vorbi. ca mai facui una cruda. Nu mai îndrazneam sa ma ridic din pat. Pentru mine. le aveam pe toate acum pe capul meu. Eu cu doctorul Rosu am fost primii ucenici ai lui. Nu puteam expectora.raze. am început sa dau sânge pe gura. Ori pe tine eu te-am vazut la raze. A doua zi. — Na. Slabit eram. Se facuse închiderea. sângele s-a oprit. primul chirurg din tara în bolile de plamâni. cu tine. Alta solutie nu avea nici el. nu mai aratau ca înainte cu o zi. vine Ionel Zeana la mine. Cei din salon. împreuna cu Costin si Bogateanu. Facusem o hemoptizie. dar în schimb a . De-abia acum îmi explic. Catre Tine. doctorul Zeana mai traieste. A durat acest proces al hemoptiziei multe zile la rând. îmi face niste injectii de coagularea sângelui. De câte ori ma trezeam. — Doamne. Asta îmi mai trebuia acum. multumindu-ti — Amin. îmi plec fruntea si Tie ma rog tot restul vietii. A doua zi. Stiintific. dupa o criza puternica de tuse. din ghearele mortii m-ai scos si mi-ai lasat viata. Cu asta. Într-o seara. de frica hemoptiziei.. de ce pentru mine nu mai scoteau medicamente. din jurul meu. mi-am zis în gândul meu. Doamne. s-a petrecut o minune. trecut de 80 de ani. Pâna sa vina medicul era târziu. medic primar. Costin. Mi-am dat avizul ca tu vei muri pâna dimineata. îmi ia gamela de la capatâi si mi-o pune la gura. Plamânii se limpezisera. Nu-si puteau explica cum de n-am murit. nu-mi pot explica acest lucru. Nu mai stiam ce sa fac. la patul meu si-mi spune totul ce credea el: — “Mai Tase. Fulgerator. am fost dus la control din nou.

deci. ramasesera numai ochii de mine. Tot timpul eram în pericol de moarte. dar mai mica. tot singur mergeam. îmi zice Costin într-o zi când intra în salon. Iata cauza hemoptiziei. cu vai. când am fost dus la sectia a II-a T. Aveam deci doua caverne. intrasem bine în luna august 1954. Furtuna se dezlantuie tot mai tare. Viata începuse tot mai mult sa-si spuna cuvântul. mâncam si eu ce primeam. acum sunt un om aranjat. cu doua. SPITALUL (IV). Dupa un alt control la raze. Cum eram eu mai mic de statura. Doamne. crezând cu caldura în Hristos Iisus. De aici. Na. câta durere era. Cât pot. îmi descopera o alta caverna. iadul comunist. sa faci închisoare. Cu toate astea pe capul meu. Se apropia toamna.aparut la stângul o caverna de toata groaza. Te uitai la câte unul cum se stinge ca o lumânare.B. ma plimbam si eu prin curtea spitalului. Se vede ca voia Lui a fost sa mai traiesc. slab si pricajit. Iata. Febra a mai cedat un pic. pâna în toamna anului 1956. boldanosi. Nu mult dupa aceea începe expectoratia. eu ma încapatânam sa traiesc. mi-am zis eu. De atunci. Nu-l puteai ajuta cu nimic. Desi eram în salonul mortii. decât cu o rugaciune. . la dreptul de data asta. Va cer iertare daca nu reusesc sa va redau tot ce s-a petrecut în domnia lui Satan. din acest salon erau dusi la morga o multime de oameni. asa cum este el. pe care eu i-am vazut murind. gândindu-ma mereu la doctorul Uta. M-a scos din ghearele mortii. începusem si eu sa mai prind putere. trebuia sa-ti dai viata. Am ajuns sa merg singur prin camera. broscoi mi-a ramas numele cât am stat în spital. Stând turceste în pat. numai ochii de mine. pentru ca ti-ai iubit tara si neamul. ma ostenesc. Cu chiu. sa mori aici. nu se lasa de om cu una. În secolul XX. ci se tine de capul lui pâna-l darâma de tot daca-i posibil. Doctorul Costin avea o grija deosebita si se apropiase mult de tot de mine. La medicamente nu prea aveam acces. sa fii înmormântat fara haine.C. Cu adevarat Dumnezeu facuse o minune cu mine. Ma mai tine în viata ca sa pot povesti si scrie ce s-a întâmplat în aceasta împaratie a mortii. De la o vreme. aratam ca un broscoi cu ochii mari. cum de altfel si la control. dar se tinea tot în jur de 39 de grade. la raze. — “Ma. c-a si prins-o din zbor. ca domnia lui Coller începe cu acest tribut de lacrimi si sânge. DIN GHEARELE MORTII LA VIATA Usor ca fulgul. destul de brunet. Atât i-a trebuit vulgului. tu arati acum ca un broscoi!”. aruncat ca un câine. Dar raul. în urma lor.

mortii. Era prima streptomicina din viata mea. sa vezi acum pe capul meu alta dandanaie. Era lumina vietii din mine pe care Dumnezeu mi-o daruise în acea tainica noapte. Îmi explica amanuntit tot ce se vedea. Poate-ti ajuta. Era o vara târzie cu mult soare. pentru mine. ma invita sa citesc eu ce vad.-ului. îmi dadeau de lucru. Acum eu eram doctorul lor.B. Saptamânal ne ducea la raze. dupa fiecare masa. spunându-mi: — “L-am luat de la dreptul comun. Si asa a si fost. mi-am zis. Dupa câteva sedinte. încep sa ne aduca si noua Hidrazida si Pass. Numai în cazurile grave nu spunea nimic. când ajungeam în camera. streptomicina. Cât a fost el cu noi. L-au scos din spital. Ca o gâza trezita la viata. cald de tot pentru luna septembrie a anului 1954. toti erau gramada pe mine.C. Hidrazida si 14 buc. înfipta în drepturile toamnei. de acum. Într-o zi vine la mine doctorul Costin cu un gram de Streptomicina din Anglia. ca specialist. voi pleca cu pasi siguri spre viata. Doctorul Costin se apropiase mult de mine sufleteste. Plamânii mei gauriti. În timpul acesta. care la vremea aceea faceau mare vâlva în lumea T. Bucuros. primesc oferta si-mi face injectia. la noi în tara. Dupa fiecare control radiologic. îmi spune: — “Vezi ca ai înteles si ai început sa vezi la raze. Eram ca o umbra miscatoare dupa ei. camarazii mei din salonul mortii. Eram convins ca Dumnezeu m-a învrednicit cu darul vietii si ca eu traiesc numai din supliment pâna la capatul vietii mele. Doctorul Cureleanu nu stie sa citeasca asa cum citesti tu. ma faleam si eu în rândul lor. Îl întrebam pe fiecare ce-i . Într-un târziu. sortita. Zeana nu mai era cu noi. Îmi spunea multe lucruri si bune. ca si penicilina. Medicamente nu primeam. Era omul politicului. Nadajduiam sa fie bine. Mi-a atras atentia sa ma feresc de doctorul Cureleanu de pe sectia a II-a. decât aspirine. Hai sa-ti fac acum o jumatate de gram si mâine cealalta jumatate. Cald. Venea Costin cu fisele la patul meu si-mi spunea sa le trec ce medicamente le trebuie.” La vremea aceea. Îmi arata imaginea plamânilor la fiecare bolnav din salonul meu.sorbind viata din soare.” Na. Bucuros. sa le spun la fiecare ce am vazut la el. pe ascuns. Hotarât. când am fost pe moarte. ne spunea la fiecare ce a vazut. Acolo ma vedea pe mine primul si dupa aceea ma chema la el la aparat. cu fata luminata. Ma bucur ca ai progresat. era o raritate. Nu prea stiau nici medicii sa le dozeze. asa cum a fost cazul meu. Timid. am început sa citesc asa cum facea el. Luam pe zi câte 7 buc. de Pass.

Si multi altii pe care eu nu-i mai stiu. Ma supraveghea tot timpul.trebuie si-i treceam pe fisa. Respiram tare greu. Au fost dusi la Zarca. Din timp a venit la mine si mi-a luat toate datele si adresa sotiei mele. s-a purtat bine. Mi-a tratat toata dantura. în 1964. îmi instituie pneumotorax la plamânul stâng. La o luna dupa plamânul stâng. Ion Berzescu. La instituirea pneumotoraxului a fost si doctorul Octavian Nitu. cu chiu. Nu-i mai retin pe toti cum se numeau. ca sunt la spital si ma simt mai bine. De cele mai multe ori se aprobau cele trecute de mine. dentist. De câte ori ieseam la plimbare. Când am ajuns acasa. cu vârf si îndesat. dar ma tineam si nu ma lasam. Un muncitor de la Resita. desi erau grav bolnavi. El fusese unul dintre martorii care au vazut prin ce am trecut eu. Eram acum umflat ca un butoi. Prin noiembrie 1954. cu vai. Un om exceptional. citesc la raze pentru fiecare bolnav în parte si prescriu medicamente. din Dobrogea. Îmi aduc aminte de Sebastian Danila. Doctorul Marcoci.B. atunci la instalare. Eu stiam acum din fise ca aveam caverne la ambii plamâni. El i-a comunicat unchiului meu. Locuia cu doctorul Costin în camera. aproape de Iasi. Îmi baga câte 500 cm.C. dar nu era asa de apropiat fata de mine. îmi baga si la dreptul aer. care mai ramasese întreaga din bataile lui Mois la Caransebes. apropierea si intimitatea la care ajunsesem cu Costin. la ambii plamâni. A murit de tuberculoza esofagiana si intestinala. când Costin avea sa plece acasa. Cineva din salon informase politicul ca eu fac fisele. doctorul Costin. punându-l la curent cu toata odiseea mea. Mai târziu. cu aprobarea lui Bogateanu. Din salonul 10 au fost . Am uitat sa va spun ca în acest timp au murit multi din salon. ma urmarea cu atentie si ma sfatuia sa nu ma las. Altii au fost scosi din spital. un elev din Moldova. Tare greu mi-a fost pâna la acomodare. am auzit ca Nelu Cristea s-a tinut de cuvânt si a scris acasa. a fost cea de sufocare. sa lupt mai departe. Deci eram cavitar bilateral. în anul 1955. în noiembrie 1954. În timpul acesta. se elibereaza din salonul nostru subinginerul Ioan Cristea. Tot acum. Coller se facea simtit în tot Aiudul. pe Celular. pe numele de Lungu. Nu mai puteam face nimic. ma duceam singur la raze si numai dupa aceea veneau colegii de camera. cubi de aer. pentru a vedea cum evolueaza boala. a murit de ascita T. De la o vreme. A trecut mult timp pâna m-am obisnuit cu noua mea stare de lucruri. La plimbare ma tineam si eu dupa ceilalti. Mergeam la control destul de des. pneumotorax bilateral. care venise în locul lui Costin. eu aveam sa platesc. Prima senzatie pe care am avut-o.

poporul român are o vorba din batrâni: — “Nu mor caii când mor câinii!” Asa a fost cu Zeana. mai aprindeam câte o tigara.C. Fuma si el destul de mult. În sinele nostru. ca apoi la o noua reactivare a procesului pulmonar sa-i aduca înapoi. la fiecare pat. Petrica.. cum spunea el. spunându-va una buna. vine cu sculele de barbierit la noi în salon. fiind aici venit din fabrica. În vremea asta. Petrica Ardeleanu. Nu-i venea sa creada ca n-am murit. atunci când ieseam la plimbare. Când ajunge la mine. ca lucrul asta nu-l poti face!” — “Vom vedea. Conducerea spitalului îl pusese pe el sa ne barbiereasca în fiecare duminica. numai daca te lasa ea pe tine. Parca-si fotografia clientii. Insistent. Eu. tot din timpul lunii mai 1954. cei din saloanele 9 si 10. N-au murit. veneau la mine camarazii mei de munca sa ma vada. În dimineata de 9 mai 1954. Daca am ajuns la capitolul aducerii aminte de cele scapate. Când si când. Nici nu voia sa auda. îi dam înainte cu tigara. când am fost aruncat la sectia a II-a. din câmpul muncii. asta vreau sa fac. Cepi. Voichin si altii. vecinul meu de pat din dreapta. îi spun: — “Mai Petrica. era internat si un bun prieten al meu de la Arad. de când m-am mutat în patul respectiv. doi ani. lucrul asta? Tu. l-au scos din spital. peste capul nostru. prin octombrie.. au trecut multe. În locul lui m-am mutat eu. de data asta pentru a muri. pe Lungu. De atunci. Dragon. T. daca vom trai. Ofiterul politic. Fugea ca de moarte de T. cântându-le în gând fiecare dupa datina coltului de tara de unde veneam. care manânci tigara? Tu n-ai sa poti lasa tigara. desi fusesera programati pentru asta. în jurul orei 10. Dar.scosi bolnavi nevindecati si dusi pe Celular sau la Zarca. Daca mi-ajuta Dumnezeu. în acelasi loc. obisnuit sa pufai. unde am ramas pâna în toamna anului 1956. numai pe noi. sa stii ca m-am hotarât sa nu mai fumez toata viata mea. în salonul 9. sa vi le povestesc acum. Am uitat sa va spun ca. Dar eu asta o voi face si pace.C. si rele.B. Vezi-ti de treaba. El ma stia din fabrica pe mine ca fumam mult de tot si cu patima. Coller n-a venit niciodata pe la noi. masura si cântarea cu privirea. Dragon. În locul meu s-a mutat ing. Primeam de la ei ratia mea de tigari pe o luna de zile. N-o puteam fuma. Craciunul se apropia de noi. si bune.B. Dar. ma.” . dupa cum vom mai vedea. Nadajduiesc sa pot realiza acest lucru.” — “Tu vorbesti. traiam colindele. se arata prin salonul mortii. Deci am stat în acelasi pat. Îmi facea rau. destul de des. frizer de meserie. Era la curent cu necazul fiecarui bolnav.

De multe ori era si taios la vorba. un pas si ne trezim cu Noul An 1955. putini la numar. Dumnezeu sa-l odihneasca în pace! Nu mai poate auzi ca eu m-am tinut de cuvânt. Leonida Lupascu. urându-ne din tot sufletul “Sarbatori fericite”. cu spatele proptit de speteaza patului si glumea cu noi. Sa ne întoarcem acum la firul povestirii noastre. Statea de multe ori în sezut pe pat. Credeam în steaua mea. îmbiindu-ne la nadejdea în mai bine. La ora asta. M-a ajutat Dumnezeu sa-mi tin cuvântul. Câte unul din ei mai venea si la spital. Petrica Ardeleanu. Pentru cei multi însa. Speram si eu în mai bine. prof. Aurel Visovan si ing. îndemnându-ne la rezistenta. avea multa caldura si duiosie în exprimare. cam în al treilea pat de la mine. loturi de legionari în Aiud. îsi dadea seama ca stadiul bolii în care ajunsese pleda pentru moarte. dupa datina strabuna. ne îmbarbata. a si dovedit acest lucru. numai sa vrea. Dupa cum am mai spus. Se hotaraste de sus ca Aiudul sa fie numai pentru legionari. Ca inginer chimist. Coller a avut grija sa ni-l faca mai sarac decât oricare alta zi. Era un om destul de înalt de statura si brunet. . Trece pe la fiecare. Asa a venit inginerul Viorel Demian. În dimineata de Craciun. De la Nasterea Domnului. Nutream aceasta nadejde ca voi ajunge la ai mei. în salonul mortii. Simteam cum venea din partea lui suflul dragostei întru Hristos. Ne încuraja. noul an a adus si bucuria eliberarii din iad. Cu o voce de tenor. omul cu multa dragoste pentru semenul sau. Va merge în pace acasa. Pentru unii. tratamentul nostru era Hidrazida si Passul. Se vedea si se simtea. Colindam în noi colindul libertatii. Din acea data de 9 mai 1954. În vremea asta eu ma obisnuisem cu plamânii umflati de aer. erau adusi legionarii. Era stapânit de un scepticism exagerat. eu n-am mai pus tigara în gura. În legatura cu Leonida Lupascu sunt de spus mai multe lucruri. De altfel. El stia sigur ca nu-i nici o scapare. am auzit ca nu mai traieste. Ca si la Craciun. În decursul anului. se realizeaza o strategie a terorii.Acum când scriu suntem în anul 1994. pe nesimtite parca. mai ales. Se internase destul de bolnav în spital. suferind si nostalgic. Era pe rândul meu de paturi. A fost un Sfânt Craciun sarac. mereu soseau loturi. Pentru doctorul Costin era anul eliberarii. dorindu-ne din tot sufletul un an mai bun. Din toata tara. În inimile noastre inundau colindele. vine la noi în vizita doctorul Nitu. Cine vrea sa se lase de fumat se poate lasa. De la ei am aflat si noi multe lucruri. doctorul Nitu vine la noi în salon cu sorcova.

El nu mai avea speranta de scapare de la moarte. poate. ca un Fat-Frumos la înfatisare. apasa cu aratatorul de la mâna stânga între coaste. Nu dupa mult timp. Bucuria a fost mare. De Aurica Visovan m-am apropiat tare repede. la sectie.C. Viorel Demian m-am apropiat tot asa de mult ca si de Aurica Visovan. bucurându-ne cu versurile lui pline de duh si dragoste de tara. cu stângacie. adunate mai multe la un loc. ca si mine. În vremea aceasta continuam tratamentul cu Hidrazida si Pass. îndepartându-le putin. aceste pastile binevenite. mare de tot. Avea grija de el ca de copilul lui. Acum si el. Cei de la sectie nu primeau tratament ca noi. pentru unii. Pot spune ca de ing. Leonida al meu însa. dar pentru altii nicidecum. Aveam sa ma împrietenesc cu el si sa stam împreuna multi ani de închisoare. La noi în salon venea pentru tratament un sanitar detinut. Spunea ca nu mai are nici un rost. dupa o vreme nu mai vrea sa ia medicamentele. lui Carabulea ca sa le duca lui Oniga la sectie. Doctorul Costin avea un fel de-al lui de a baga aer. arde în noi aceasta prietenie. Zis si facut.B. legându-ne printr-o prietenie calda. Pârâia acul pâna ajungea unde trebuie. Când intra aerul. Ion Carabulea. cei de la spital. Ca sa nimereasca în mod sigur între coaste cu acul. Degetele lui erau destul de butucanoase. Încercam sa-l încurajez. la batrânetile noastre. El este unul dintre titanii de la Pitesti. Tare m-am bucurat când la sfârsitul lui 1993 am dat de Aurica Visovan. Eu înghiteam si speram. simteam . era internat un tânar fecior. la sectia a II-a T.Înghiteam fiecare din noi ca gaina boabele. Acul era si el lung si gros. Le aduna si le punea bine cu multa grija. Si azi. Mitica Oniga este grav bolnav. în ciuda oamenilor rai. apoi. Leonida Lupascu stia ca. Leonida Lupascu se stinge din viata sub privirile noastre îndurerate. ma prindea o neliniste. Dumitru Oniga. Leonida îi da Hidrazida si Passul. Când îmi venea rândul sa-mi bage aer. Mergeam de la pat la pat si-i încurajam. Un om tare bun la suflet si cu multa daruire. pe când venise în salon. În timpul acesta. Eram cel mai vechi în salon. Asa a ajuns Mitica Oniga sa se faca bine si sa se salveze de la moarte. ducândusi batrânetile la Suceava. baga acul în cavitatea dintre pleure. traieste. S-a mai dus un frate de al nostru în vesnicia vietii de dincolo. Nu-mi puneam problema inutilitatii tratamentului. S-a hotarât sa nu mai ia pastile si sa i le trimita lui Oniga la sectie. care era destul de speriat de boala lui. De acum este târziu. bolnav destul de greu la plamâni.

Se auzea destul de bine. 2. Gheorghe Bratianu. asa cum au fost: Radu Gyr. Închisoarea poate fi considerata o înalta scoala atât pentru instruire. În fabrica si spital am reusit sa avem hârtie si creion. Aici. Si când veneau. pe lânga satanismul din ele. În Celular si Zarca. Dumitru Staniloae. Îmi era tare greu câteva zile cu respiratul. toti la un loc. noi mai foloseam si gamela. pe buna dreptate. pe care. Ioan V. generalii Ioan Arbore. putem spune. Nichifor Crainic. amiralul Horia Macelaru si multi altii. Mai aveam si câte un capat de creion si hârtie. de la camera la camera. în acest univers concentrationar. Tot ce aparea de pe sectie. Pantazi. Aici s-au format caractere. Cel care vorbea apropia buzele de fundul gamelei si transmitea ce dorea el. Stiam toata Predica de pe Munte. 1. de care faceam rost de la doctorul Costin. se uitau din usa numai si plecau închizând usa. Pentru noi toti a fost o universitate. tinând loc de microfon. având ca dascali elita intelectualitatii interbelice. pe care nu-i mai stiu. în mod normal. Era bun cu noi si ne apara. Georgescu. George Manu. cei care am trecut prin universul concentrationar. Învatam pe de rost versete si capitole întregi pe dinafara. Iosif Iacobici. pe care o puneam pe perete. Nicolae Mares. ÎNCHISORILE – UNIVERSITATILE NOASTRE Fac o paranteza si va prezint. În felul acesta uitam ca suntem bolnavi si-n temnita. au realizat si conditii de scoala înalta. am gasit calea de a ne instrui si forma lânga mari dascali ai neamului românesc. Radu Gyr si Nichifor Crainic.cum se umfla cavitatea toracica. Erau speriati de mortii care ieseau din salonul acesta si de boala care ne macina plamânii. în iadul comunist. pe care le puteam ascunde în saltea mai repede. Pentru a ne împartasi din marea cultura am recurs la toate mijloacele necesare. Cei setosi s-au adapat de la cei înzestrati cu izvor nesecat de cultura. cât si pentru realizarea unei înalte spiritualitati crestine. În conditii inumane. A doua saptamâna îmi baga si la celalalt plamân. Avea un aparat unguresc cu care masura aerul introdus. Nicolae Steinhardt. maestrul si ucenicul. ne-am însusit alfabetul Morse. ce au fost pentru noi închisorile din timpul comunismului. ca am absolvit si aceste mari universitati din scoala vietii. Asa se facea ca aveam la noi fascicole din Noul Testament. nu prea veneau pe la noi. noi învatam. mintea omeneasca nu le cuprinde. prin tevile de la calorifer sau prin batai în perete. Constantin Noica. Puneam urechea pe gamela si ascultam. Când era vorba de perchezitie. Mircea Vulcanescu. Traian Trifan. în mare. . Noi. în aceleasi conditii de viata. Când vorbeam la perete.

în ordine si cu migala. Dupa cum pritocirea oamenilor prin camere se facea destul de des. Moise Anculia-Pasule se pregatise în domeniul agriculturii. Acolo treceam tot ce auzeam. au continuat studiul. tot teregoveni si ei. În felul acesta. unchii mei Petru si Ion Berzescu. avea o contramasura a noastra. realizându-si fiecare o frumoasa biblioteca si sporind-si darul de a vorbi. un alt teregovan. Vazând Coller ca nu mai are ce face cu noi. Cu un ac sau cu un cui bine ascutit scriam pe peretele alb tot ce ne însuseam de la dascalii nostri sau ce primeam de la unul la altul prin viu grai. tarani. istorie. geografie si literatura. pe buna dreptate. a devenit un foarte bun cioplitor în piatra si zidar. poezii sau alte cunostinte. Avea darul povestirii. Despre aceasta mare scoala se pot spune multe lucruri. ci era denivelat prin stropitura. defineste si chiar distinge Rasaritul de . mai diabolica. În toate camerele si celulele din Aiud au stropit peretii cu ciment si var. Scrijeleam peretii cu cunostintele noastre pentru a lasa si la altii care veneau dupa noi. tatal si fiul. zisi But. care dupa ce a iesit din închisoare si-a scris memoriile în opt caiete. iesind afara. ca Romulus Anculia-Miloi. Steinhardt. De asemenea. noi ajungeam sa citim pe pereti atâtea lucruri bune. De la o vreme. fizica. Afara si-a cultivat pamântul ca un agronom. Orice masura luata de ei. conducerea închisorii se luase de grija. Asa au fost unii din teregovenii mei. Asa s-a ajuns ca oameni simpli. Petru Grozavescu-Maranu. noi ne continuam munca în scoala noastra. Pâna la gasirea solutiei. Poezii întregi scriam cu vârful de ac sau de cui. au dovedit ca. muncitori. Ion Lazarescu. Petru Maranu-Cornerevintu. matematica. La fel. Gheorghe Ivanici-Casapu. Gheorghe Grozavescu-Mutu. elevi si chiar studenti sa învete limbi straine. din toate disciplinele. au absolvit o universitate.Marea noastra biblioteca o constituiau peretii celulelor. pe buna dreptate. peretele nu mai era curat ca hârtia. N-a fost perete din camere sau celule în Aiud sa nu aiba scrise coloane întregi de cunostinte. fiecare din noi am realizat si clipe de fericire în nefericirea din iadul comunist. Asa au reusit ca pe peretii camerelor sa nu mai apara scrisul. Asa cum spune N. chimie. Tocmai acest gulag cu scoala lui. a recurs la o alta masura. Nu mai stiau ce sa faca. Ba de cele mai multe ori îsi puneau la punct gramatica limbii române. pe peretele alb ca hârtia. Ion Coltan.

Într-o zi deschide usa pe neasteptate si-l surprinde pe Tavi Radulescu cu un capat de creion în mâna. cum azi ei ne obliga pe noi sa batem la portile lor. crezând în Hristos. I. când s-a facut sfintirea monumentului. Era cu carnetul în mâna. Barabas pune mâna pe creion. dragostea întru HRISTOS. Pe masura ce Rasaritul se înalta. îndumnezeirea omului. Ne-am adus aminte de sotia asta. O criza pe plan spiritual se va asterne asupra lui. iubindu-ne unii pe altii. Vestul si Estul. gata sa-i noteze numele. Se apropie de Tavi si-i cere datele. daca îmi faceti raport eu am sa declar ca D-voastra mi-ati dat creionul. Dumnezeu. Îi spuneam Tavi. Se leaga de o întâmplare destul de hazlie. esti nebun? Când ti-am dat eu creionul?” S-a uitat lung Barabas la el si a plecat fara sa-i mai noteze numele. pentru a ne pastra identitatea de om si pentru a ne înalta spre cer.. asa cum bine schiteaza. pentru un trai mai bun. Aveam sa-l întâlnesc pe Tavi la Aiud în 1994 — 14 sept. Pe vremea aceea gardian era un ungur. Ma împrietenisem bine cu el. este un suflet curat. II. Estul Europei. a facut ca omul sa se dezmeticeasca si sa tâsneasca spre o înalta spiritualitate crestina. undeva. cred într-o armonizare si un echilibru între cei doi frati. a Vestului. Era mai tânar si plin de viata. Telul lor final este omul. Atunci. prin lacrimi si sânge. Tare rau la suflet era si fricos de mama focului. cel de dupa cortina de fier. ridicându-i statuie.. ei vor ajunge sa bata la portile Rasaritului. Gardianul s-a speriat. a Estului. Caracteristica lor. Nu dupa mult timp vine iarasi în salon. Apusul aluneca în haurile ateismului. deci. cele doua profiluri ale Europei. Soljenitîn. decretândul drept suprem ideal. pentru drepturile lui. iar Tavi al meu a scapat cu fata curata. Barabas. ei. * Tot pe acum apare în salonul nostru Octavian Radulescu. bucurându-ne mult de . Apusul. Iata.” — “Ce. În jurul omului s-au schimbat constitutii si au fost îngenuncheate popoare. Nu l-a mai putut ascunde. Vorbea cu toata lumea fiind destul de comunicativ si binevoitor.Apus în Europa. Spre final. Sa închidem paranteza si sa ne întoarcem la episodul nostru. nu pentru un suflet mai curat si mai nobil. luptau pentru om ca individ.materia. Vestul si Estul. pe când al nostru este învierea. nici doua. În timp ce noi scrijeleam pe pereti cu acul. Sa stiti ca asa am sa declar. Caracteristica noastra. Tavi îi spune: — “Domnule gardian. Nici una.. este o burta plina . îl baga în buzunar si pleaca.

când se poate.” — “Bine. grea si cu multa zapada. Îl cheama la el pe bucatarul spitalului. îmi spune ca am hepatita. dar mult mai putin. tu sa asculti de mine. Aproba regimul alimentar. De la o vreme. mai ales dimineata pe nemâncate.” Din acel moment. cu numele de Pierdevara. medic militar. Iata ca nu mi-a fost dat sa am liniste. Dadeam numai verde afara. Adrian Carausu n-a mai facut hepatita. Se pregatea sa plece acasa. Ma ducea Marcoci în brate la control si apoi iarasi în pat. Pierdevara. Începusem sa mai manânc câte . A fost mult mai blânda. domnule doctor. Trece la tratarea hepatitei. amara ca fierea. Iarna lui 1955 n-a mai fost precum cea din 1954. Era de la fiere. parca mi-a pus Dumnezeu mâna în cap. Vomitam destul de des. — “Mai bucatar. Nu mai puteam mânca. Vine cu el pe la toti bolnavii. care era un criminal de razboi. când da peste mine si o hepatita. Când ma vede si ma consulta doctorul Costin. Eu la raze nu mai puteam merge pe picioare. ma pune la regim alimentar. sa pregatesti si sa aduci la bolnavul acesta regimul pe care ti-l prescriu eu. Vomita si el. sa fie bolnavul meu si sa am eu grija de el. am înteles. sa manânci. Însotit si de greturile respective. Îmi balanganea si capul de slab ce eram. Din stomac iesea o secretie verzuie si amara. Vine si Bogateanu la mine si ma vede. Era doctorul Marcoci. La ochi apare galbenul. Îi expira pedeapsa. Se încalzise destul de bine în luna martie. ca eu îti aduc de toate. Venea Pierdevara la mine de câte ori avea ceva sa-mi aduca. dar sa ma asculti. basarabean de origine. Îl introduce în tainele spitalului. expunându-i cazul fiecaruia în parte. Când venea. ci trebuia sa mai am si asta pe capul meu. Spitalul nu avea altceva decât urotropina si sare amara pentru drenarea bilei. bolnav si el de tuberculoza. uite aici. fara sare si cu ulei crud. Ce mâncam dadeam afara. Dupa consultul medical. Cu mine în salon mai era si Adrian Carausu. Eu am sa te pun pe picioare. cu pâine prajita si câte un gratar. sa mi-l dati mie în primire. avea grija sa-mi spuna: — “Mai omule.” Ajunsesem slab de tot. Îmi suspenda tratamentul cu Hidrazida si Pass. numai umbra de mine. varsaturile se rarisera. ai înteles?” — “Da. din momentul acesta este bolnavul tau. Se îmbolnavise bila. Dar va rog un lucru. În timpul acesta doctorului Costin i s-a adus un ajutor.tot. Sa pot veni la el cu mâncare de regim când pot eu. Gura îmi era amara. Passul si Hidrazida ma dadusera peste cap.

Gresisem. Din cauza acestei cutii aveam sa-l supar pe Dragon. Dupa o vreme. Pâinea prajita mi-a prins bine. de altfel. Ce mi-o fi venit mie atunci sa-l refuz nu stiu. ma ajuta. capul si cu dreapta îmi dadea sa manânc cu lingura. dar pe mine m-a ajutat. tinea sa-mi spuna. Iata ca vine si ziua când doctorul Costin trebuie sa plece acasa. tu sa faci asa cum îti spun eu. cu multa dragoste fata de om. Sa ai grija de tine si sa fii cuminte.ceva. Zi si noapte era la mine. Nu mi-a zis nimic si a plecat prin salon. Zaharul îl aducea într-o punga de hârtie. Si lui îi datorez mult de tot. Ai auzit ce a spus Bogateanu? Esti bolnavul meu. ne-a ajutat foarte mult. Sunt pentru voi. Vine la pat. Poate chiar viata. Le dai tu cui vrei. eu plec acasa. El nu ma ierta. ca era tot vecin cu mine si se aseaza pe el. Cât a ramas la spital. dar numai când putea. Întotdeauna venea cu gamela plina. Nu puteam sa manânc tot. bucatarul meu: — “Asculta. S-a suparat. Pe la orele zece venea cu pâine prajita si câte un gratar. desi era un suflet mare si bun. mai aveam si o oala cu ceai. Pe lânga mine. a venit Marcoci si a luat-o. Atunci când nu puteam nici sa manânc. Ma împrietenisem cu el. Ma bucur ca te las mai bine si sper sa scapi si tu cu bine. Ai auzit?” Cu acestea zise. Am dat la toti care au avut nevoie. Vine într-o zi la mine si-mi spune sa-i dau niste fiole unui bolnav. Luase în primire doctorul Marcoci. Eu stiam de acest lucru si nu-i destainuiam nimic. Fusese omul politicului. era prea mult. De câte ori venea. Tinea sa-mi spuna multe lucruri de-ale lui. dar . Vine la mine cu o cutie de lemn plina cu fiole pentru injectii simi spune: — “Mai Berzescule. Îsi aduc tie aceste economii ale mele. Era bun si el. ca si lui Marcoci. cinstit si corect. si mai târziu si doctorului Cornel Petrasievici. îmi ridica. cu mâna stânga. Îmi parea rau.” M-a îmbratisat cu multa duiosie si cu lacrimi în ochi ne-am despartit. ca va fi bine. pleca de la mine. Cu o zi înainte este anuntat sa se pregateasca. Sa fugi de turnatori si de gardieni. Eu am grija de tine. care m-a îngrijit mult de tot. A stat cutia cu injectii mult timp la mine sub pat. Lui îi datorez extraordinar de mult. Refuza si nu mai vrea sa vorbeasca cu mine. Tu stii acum ca eu te-am îmbolnavit a doua oara. ca n-am facut-o niciodata. Eu îi spun sa ia injectiile care i le trebuie. Îmi aducea Pierdevara de toate. Merg acasa cu sufletul împacat ca ai scapat de moarte. A tinut-o asa cu regimul acesta pâna în toamna anului 1956. Dumnezeu sa fie cu tine.

neiertator cu cei slabi. Tot timpul mi-a parut rau de felul cum m-am purtat cu el. Când a fost luat din camera, a venit la mine si si-a luat ramas bun. M-am bucurat de gestul asta. Cred ca ma iertase. Îmi cer si acum iertare de la el. Aveam sa ma întâlnesc cu el în 14 sept. 1994, la Aiud. A venit la mine cu multa bucurie. Nu l-am mai recunoscut. Era batrân. Când mi-a spus ca-i Dragon, am sarit la el de bucurie, intrând împreuna în închisoare, vizitând tot ce era de vizitat. Cu el am stat cel mai mult de vorba. Doctorul Marcoci îmi continua tratamentul cu pneumotorax bilateral. Îmi spusese Costin ca am niste gauri de necrezut. El spera sa ma vindec. Am uitat sa va spun ca în timpul lui Costin am facut lichid la stângul. Deci, aveam hidrotorax si la dreptul, pneumotorax. Asa m-a luat Marcoci în primire. Între timp apare din nou Zeana la spital, în salonul nostru. Când ma vede ramâne mirat de ce am putut sa dau eu. Doctorul Costin plecând mi-a spus: — “Sa stii ca plamânul tau stâng a ajuns la ramolitie, nu mai lucreaza decât pentru el. Tu numai cu dreptul mai traiesti. Sa ai grija. Din cauza lichidului ai o pahipleurita la stângul. Acum Marcoci trebuia sa aiba grija de mine sa-mi scoata lichid din când în când. Îmi baga vitamina C fiole în lichid. Asa l-am tinut doi ani, lichidul acesta. Odata era sa dau ortul popii, daca nu era Zeana cu mine în salon. Ma duce Marcoci jos la raze ca sa-mi scoata lichid. Operatia de pneumotorax o facea acum doctorul Bogateanu. Pâna când a învatat treaba asta l-a luat pe doctorul Zeana pe lânga el. Acum, când m-a luat pe mine la raze, Zeana îi spune lui Marcoci sa fie atent Bogateanu sa nu-mi scoata prea mult lichid, caci îmi poate provoca un soc. Ajung jos, pe masa de la raze, unde Bogateanu îmi vede lichidul. Ma asez culcat pe masa ca sa mi-l scoata. Termina operatia si ma duce Marcoci sus în salon. La un moment dat, dupa scurt timp, eu nu mai pot sa respir. Zeana ma vede, se ridica din pat si bate la usa. Vine Marcoci si Zeana îi spune: — “Du-l repede jos pe Berzescu si spune-i lui Bogateanu sa-i bage 300 cm. cubi de aer peste lichid. A scos prea mult lichid si a facut un soc.” Ma duce repede jos pe masa. Bogateanu, speriat, încearca sa bage acul, dar nu nimereste imediat. A treia oara, în sfârsit, reuseste si începe sa bage aer, asa cum i-a spus Zeana. Îmi revin si încep sa respir mai bine. Ma învinetisem la fata. La plecarea de la raze, Bogateanu îmi

spune ca trei ore sa stau în sezut cu perina la spate si sa nu ma misc. Daca mi-e sete, altcineva sa-mi dea apa. Si de data asta am sarit peste moarte. Cu noi în salon mai fusese internat si Ghiata Ioan, un sofer din Bucuresti. Plecând Dragon, Ghiata a avut grija de mine. Avea un suflet mare. Se daruia îngrijirii bolnavilor. De altfel, toti legionarii au facut asa, prin toate închisorile pe unde au trecut. Fara exceptie, toti s-au daruit omului, în lumina lui Hristos. Ma vedea slab si prapadit. S-a purtat cu mine ca si cu fratele lui bun. Îi datorez multa recunostinta domnului Ion Ghiata, multumindu-i din tot sufletul pentru tot ce a facut pentru mine. Se apropia vara lui 1955. Era cald, cald de tot. Eu cu ambii plamâni tot în pioneze, la stângul lichid, la dreptul pneumotorax, iar cu ficatul fixat la regim. Asa-mi petreceam amarul. Pierdevara se tinea dupa mine. Adesea îmi spunea: — “Eu te-am facut bine si te-am salvat!” Ma bucuram sincer. M-a ajutat foarte mult. Doamne, ajuta-l pe unde-o fi, ca, poate, chiar m-a salvat de la moarte si el. Dac-o fi murit, Dumnezeu sa-l ierte, c-a mai fost si om adevarat. Tot în acest an se elibereaza si el, Pierdevara al meu. Îi venise rândul sa plece acasa. A venit la mine si si-a luat ramas bun. Ne-am îmbratisat si i-am multumit de toata dragostea si grija ce mi-a purtat-o. O data cu plecarea lui Pierdevara, regimul meu de masa s-a schimbat. Noul bucatar nu se mai ocupa îndeaproape de regimul hepatic. Primeam si pe mai departe fara sare la masa. Hepatita mea nu cedase mult. Cu acelasi regim aveam sa plec în 1956 la sectia a II-a. Spre toamna, tot în 1955, nu-l mai vedem pe doctorul Marcoci. În locul lui apare doctorul Cornel Petrasievici, un om înalt, desirat parca, de slab ce era, cu fata prelunga, osoasa. Trece prin saloane pe la fiecare bolnav. O data cu venirea lui, se parea ca atmosfera se îmblânzise.

SPITALUL (V). SI TOTUSI L-AM ÎNFRÂNT PE COLLER
S-au scurs doi ani de când peste Aiud stapân ajunsese Coller. Se simtea cum haturile erau tot mai strânse. În atmosfera plutea parca un început de furtuna. Aiudul se misca pe nesimtite, ca un colos. Seismele se faceau percepute de noi, vietuitoarele colosului. Ca-nainte de furtuna, adesea aparentele înselau. Parea ca se abatuse si o boare de pace, de liniste. Gardienii pareau mai blânzi, mai domoli, dar destul de vigilenti. Se simtea de la distanta ca ceva se misca, se urzeste.

Ca animalul de prada, pititi la pamânt, se pregateau sa sara asupra noastra. Din fabrica începusera sa fie retrasi tot mai multi detinuti politici. Îi înlocuiau cu dreptul comun. Din tara mereu soseau loturi, loturi de legionari. Se faceau pregatiri minutioase în vederea unei mari lovituri, proiectata sa se dea în Aiud. Scrâsnea Aiudul ca doua falii ale pamântului, când se declansase cutremurul reeducarii. Gemetele miilor de oameni se faceau tot mai auzite ca un cutremur de pamânt. Sa ne întoarcem la întâmplarile noastre din salonul zece, din spital. Doctorul Petrasievici îsi luase în primire sectia lui de bolnavi din spital. A fost adus de la Zarca. În locul lui l-au dus pe doctorul Marcoci. Când m-a consultat si a vazut cum aratam, doctorul Petrasievici s-a speriat. Hepatita era pe sfârsite. Lichidul de la plamânul stâng tot îsi mai facea de cap. La dreptul îmi baga aer. Mirat m-a întrebat: — “Cu ce mai respiri, omule? Aveam o respiratie sacadata. — “Aici trebuie sa facem ceva.” — spune el. Din vorba în vorba, afla ca sunt din Lugoj. Povestindu-i de familie, îmi spune ca el a meditat-o pe sotia mea la franceza, când era la liceul “Iulia Hasdeu” din Lugoj. Aveam sa ma conving de acest lucru când m-am eliberat din închisoare. De aici încolo a fost extrem de atent cu mine. Îmi continua tratamentul cu pneumotorax la dreptul. La stângul, lichidul începuse sa scada. Permanent îmi introducea vitamina C, injectii, în lichid. O data cu resorbtia lichidului, Petrasievici este de parere sa nu mai continuam pneumotoraxul la stângul. Îl abandoneaza. El îmi spune ca-mi va dauna sanatatii. Inima se va îmbolnavi. Asa ca, dupa ce noul an 1956 a venit si la noi, eu faceam pneumotorax numai la dreptul. Cu toate sperantele de liniste si pace din Aiud, Coller strânge cercul tot mai tare. Perchezitiile se întetisera tot mai mult. Dupa cele spuse de Petrasievici, Zarca era ticsita pâna la refuz. Iar eu, tot la locul meu, în acelasi pat, îmi duceam calvarul. Ma gândeam mult la ai mei de acasa, mai ales dupa cele discutate cu doctorul Petrasievici. Sa ne întoarcem la început de decembrie 1955, la spital. Într-o dupa-masa vine la mine un plutonier cu halat alb luat numai pe umeri. Se apropie de patul meu si ma întreaba încet, cum ma simt. — “Nu te speria, eu sunt din Lugoj. Am fost vecini cu casa, unde am locuit. Te cunosc, locuiai cu parintii la nr. 3 pe Libertatii. Eu locuiam peste drum, în fata fântânii. Eu sunt sârb, dar nascut în Lugoj. Acum sunt frizer aici la administratie. Spune-mi ce vrei sa transmiti acasa, ce sa

spun?” Am ramas naucit si nu-l credeam. Într-o doara l-am rugat sa comunice ca ma simt mai bine si ca voi veni acasa. — “Sa stii ca acasa este totul bine. Copilul este mare si are 7 ani. Ai sa primesti o fotografie cu ei. Ti-o va da Petrasievici.” Doamne, parca se pogorâse Duhul Sfânt peste mine. Simteam ca ard totul. Curgeau broboane de sudoare de pe mine, pe fata si pe cap. Si mare a fost bucuria. A dat mâna cu mine si zâmbind mi-a spus sa fiu cu curaj ca voi pleca acasa. M-am uitat dupa el extaziat. În jurul meu nu era nimeni. Vecinii mei de pat erau speriati. Credeau ca-i de la securitate pentru ancheta. Nu le-am spus nimic. Mi-era frica. Daca un cuvânt iesea din gura mea, eram pierduti, eu, Petrasievici si frizerul. Peste trei zile vine la mine Petrasievici cu o fotografie. Erau sotia si fiul meu, Adrian, la 7 ani. Pe dosul fotografiei a fost ceva scris, dar a sters totul doctorul. Asa, cu scrisul sters, daca ar pica în mâinile gardienilor, nu s-ar întâmpla nimic. Asa s-a si întâmplat. Am declarat ca am luat-o din bagaj, când mi-am luat din haine. Zile întregi ma uitam la fotografie. De sase ani si mai bine nu-i mai vazusem. Pe fiul meu îl lasasem de patru luni. Îl mai vazusem în decembrie 1949, la vorbitor, la Timisoara, închisoarea militara. Cu toata vigilenta lui Coller, am reusit sa primesc vesti de acasa si sa primesc o fotografie cu sotia si fiul meu, de atunci facuta, în 1955. Pe drept cuvânt, mi-am spus atunci, asa bolnav cum eram: — L-am înfrânt pe Coller. A fost un act de mare curaj al doctorului Petrasievici si al plutonierului frizer. Ne putea costa chiar viata, mai ales pe frizer, ca era membru de partid. La Dumnezeu toate-s cu putinta. S-a lucrat ca-n cea mai temerara actiune de spionaj, totul pe tacute, numai în soapta si fara martori. Cei din jurul meu n-au stiut nimic si nici n-au aflat vreodata de acest lucru. N-am spus la nimeni nimic, cât am stat în Aiud. Doctorul Petrasievici n-a mai comentat nimic despre acest lucru. Era însa extrem de multumit de bucuria mea. As vrea ca pe aceasta cale sa-i multumesc mult de tot. A facut pentru mine extrem de mult. S-a purtat ca un om adevarat. A avut în el atâta caldura sufleteasca, încât pe multi i-a tamaduit numai cu dragostea din el. În Aiud, pe unde a trecut, a lasat urmele lui de mare caldura sufleteasca. N-a tinut seama de apartenenta politica. Toti au fost fiii acestui napastuit popor. Mai presus de toate a fost medicul întru Hristos.

Acum, în 1997, a murit. La fel îi multumesc si plutonierului-frizer de atunci, dac-o fi în viata. A facut pentru mine extraordinar de mult. Se plimba fotografia mea de la om la om. Nimeni nu m-a întrebat de unde o am. Dar nici eu n-am spus la nimeni nimic. Asa a patruns în sufletul meu o raza de lumina, de caldura sufleteasca din partea familiei mele. Pentru cei de afara pare un lucru fara importanta, dar pentru noi, cei de sub zavoare, din întunericul celulei, din mucegaiul podelei, din aerul îmbâcsit al urinei si fecalelor, din durerile ranilor sângerânde, din siroaiele de lacrimi si sânge, este mare lucru. Extraordinar de mare. O minune. Un semn de Sus, de întarire la rezistenta era. Simteam cum în firavul meu trup patrundeau taria, sanatatea si nadejdea în mai bine. Poate ca gresesc si sunt subiectiv, dar eu am credinta ca acest lucru a fost cel mai puternic medicament. A contribuit la vindecarea mea într-o mare masura. Acum, navalesc în mintea mea zilele de zbucium în lupta cu moartea. Mi-aduc aminte de vremea când doctorul Bogateanu îmi facuse raportul pentru Administratie ca murisem. Din vremea aceasta mi-amintesc de doua din visele mele mai semnificative. a). Când ma gaseam între viata si moarte, acel iulie fierbinte din 1954, într-o noapte visez: Se facea ca, asa usor cum eram, într-o camasa lunga de noapte, alba, mergeam pe o carare mai lata, plina de iarba verde si flori de câmp, asa cum era ea, când eu copilarisem pe acolo, la salasul nostru de la Igeg. Acum, în visul meu, usor ca un fulg de pasare, stateam în iarba tolanit pe stânga, proptit în mâna, lânga o tufa de macris salbatic. Cu dreapta rupeam câte o frunza de macris si o duceam la gura. Era tare bun si acrisor. Seninul cerului albastru, cu razele fierbinti ale soarelui, îmi scalda fata. Era cald, cald de tot. Ma facea sa ma bucur de viata aceea care de-abia mai pâlpâia în mine. Alaturi de mine, sotia mea, cu parul balai, bogat în plete, revarsat pe sânii tineri, zvâcnind a viata si dor, cu seninul cerului din ochii ei limpezi si mari, ma privea în mutenia ei cu multa lacomie. Parca glas n-avea, dar la fel nici eu. Ma privea lung, lung de tot, fara sa-mi spuna ceva. Si ea, ca si mine, statea tolanita în iarba moale si verde, pe dreapta. O admiram mâncând la frunze de macris. De la o vreme am încercat sa ma ridic, dar n-a fost chip. Cum ma ridicam, cadeam la loc în iarba. La încercarile mele nereusite, sotia mea sare si ma

Au trecut pe aici multi bolnavi de care eu nu-mi amintesc. Îl înfruntasem pe Coller. tot transpirat. SPITAL (VI). Nu avea alta intrare decât pe aici. Petru Sandru. Tot timpul eram unii la altii.prinde de mijloc si porneste cu mine pe carare greu de tot. lichidul meu a început sa se resoarba. În salonul 9 a fost internat. prin . Scria versuri. atât la Aiud. dupa eliberarea mea din 1964. Dumnezeu i-a dat tarie sa reziste pâna la sfârsit. el este unul dintre titanii de la Gherla. Pentru noi toti. dar totusi merge cu mine mai departe printre florile de câmp si macris. m-am trezit din vis. din plin. Am ajuns acasa si am îmbatrânit alaturi de sotie. Pofta de mâncare a reaparut. Timpul avea sa dovedeasca. dupa tata. Din acest salon avea sa auda prin ce am trecut eu în salonul mortii. mai ales saloanele 9 si 10. ca doar Coller era stapân. Ma straduiam sa-l ridic de jos pe bunicul meu. Nu se putea tine pe picioare. Întorcându-ma de la vis la realitate. dar mai târziu. dar mai cu putere. Asa mergând. înv. Între timp. Am cunoscut un tânar bihorean. Simteam la respiratie o usurare. ca el murise în 1954. Tot aici a fost internat si Constantin Pascu. Noi ne puteam misca mai liberi prin spital. Constantin Butan. Ma straduiam sa dau o dezlegare visului. Aveam sa aflu. bolnavi mai putin grav se internau. în salonul meu mai venisera Tavi Popa. dupa bunul plac... care cocheta cu muza. care mai supravietuim gulagului românesc. Din nou a aparut si Ionel Zeana. Îl târam dupa mine cât puteam. Aveam sa-l cunosc foarte bine si sa stau multi ani cu el în camera. Ne duceam unii la altii în vizita. Ion. alaturi de sotie. SALONUL 9 Ca sa ajungi în acest salon trebuia sa treci prin salonul 10. Cu toate astea au fost cazuri când paza mai lua si masuri arbitrare. Clocotea parca viata în mine si nadejdea de biruinta asupra raului. — Din tot jocul acesta cu moartea. voi scapa cu viata si voi ajunge acasa. b). ca asa a si fost. Era oarecare destindere. va pot spune ca dupa doua luni de la primirea vestilor si a fotografiei de acasa. Era tare slabit. Al doilea vis l-am avut dupa ce trecusem hopul mortii. ing. Suntem în 1955. Se facea ca eram tot la salasul de la Igeg. medic. cât si-n lagare. Umblam acum prin salon ca o sfârleaza. În focul meu de peste 40 de grade. Ne-a legat o prietenie curata si multa întelegere între noi. la vârsta de 87 de ani. Eu nu reuseam sa-l ridic în nici un fel. În acest salon. iulie 1954. pe cararea aceea cu macris. îmi talmacesc visul. Cepi Stere. Pâna la urma n-am reusit sa-l salvez.

altii n-au mai fost?” El stia câti au fost. vara. Scos din sarite. Unul câte unul defilam prin fata gardianului spre salonul nostru. hop ca deschide usa de la salon gardianul Barabas. Ne apropiam de toamna lui 1955. Începe sa se plimbe nervos prin salon. cu capul plecat. Altfel. Nu trece o ora si vine cu ofiterul adjutant dupa el. În acest timp eu judec ca cineva trebuie sa ia aceasta sarcina. Într-o buna zi. parca de stup. si Ion Bohotici. când eram siguri ca nu-i nici un pericol. Se sucea ca un paun printre noi. Cuminti. Mereu o chinuia. Ne fotografiase. cei opt din salonul 10 ne ridicam în picioare. dupa masa. cu ochii sfredelitori. d-le adjutant. Ca la o comanda. Avea grija întotdeauna sa-i vedem gradele de ofiter adjutant. cu gradul de adjutant. învârtind-o în fel si chip. când Petrasievici a venit ca medic la spital. îl ia si din usa bisericii. Adesea venea cu câte o rigla în mâna. Tacere. depanam firul amintirilor. trecem fiecare la patul lui. o liniste de mormânt. îmbietori la ura. Se realizase un zumzet usor. În salon. Nu de mult timp. duseram în vizita la cei din salonul 9. dar eram opt insi care veniseram în vizita. Dar când îi e dat omului sa-l ia Sarsaila în cotarita. vreo câtiva din noi. ca-i raportase . care era pe peretele cu usa de la salonul 9 si întreaba: — “Cine a fost în salonul 9?” Nimeni nu raspunde un cuvânt. Cam dupa orele trei dupa-masa. în salon. Barabas închide usa de la salonul 9. desi se vorbea în soapta.1956. mai venea în vizita prin saloanele noastre un tehnician sanitar. Se parea ca lucrurile merg bine. Necuratul l-a adus pe Barabas peste noi. Cineva trebuia sa ia asupra lui aceasta abatere. Nepasatori. Nu întotdeauna merg bine. cum spune o vorba din batrâni. Dar iata ca lucrurile se mai si schimba. salvând salonul de la pedeapsa. Toti taceam mâlc. Ne fixa pe fiecare cu o privire sfredelitoare. cum te numesti?” Îmi noteaza numele. Ne obisnuiseram unii cu altii. cu o voce metalica si cam pitigaiata. trece agale prin salonul nostru. Un om mai mult înalt decât mijlociu. uitându-se înca o data la fiecare din noi si iese din salon. Se opreste în dreptul patului meu. din salonul 10. cade beleaua pe tot salonul. mai întreaba înc-o data acelasi lucru. — “Bine. Adjutantul mai întreaba înc-o data: — “Numai el a fost în salonul vecin.” Asta s-a petrecut în timp scurt. Nimeni nici o vorba. când linistea se asternuse în spital. subtirel. Cu el am stat mult de vorba. Acum asteptam sa ma scoata din spital. Ma ridic din pat si raspund: — “Eu am fost.

la ziua în care vor azvârli la gunoi carnetul de membru de partid. pe atunci.gardianul.R. Timisoara. cei care ne pazeau pe noi. Nu va mai trebui sa ne tundem la piele. vor fi scosi din spital.S.000 de disparuti si deportati în U. cât si în România se naste un climat de revolta împotriva opresorului. cu toate ca era Coller la conducere. Plutea. care avea sa plateasca scump încercarea de a-si cuceri libertatea. Fiecare voia sa scape de un cosmar — cizma ruseasca.” Cu carnetul în mâna.. sau nu se mai proba. Începusera sa fie uitate ziare prin W. Nefiind siguri de ziua de mâine. era un climat de pace. Arad. Atât în Ungaria. Prin oras. nu mai aveau grija noastra.. gardienii nu stiau ce atitudine sa ia. Se întoarce spre mine si-mi spune: — “Pentru ca ai fost sincer si ai avut curajul raspunderii.-uri. nimeni n-a mai intrat în salonul 9 o bucata de vreme. Cade ispita acestei vraji de libertate Ungaria. Desi grav bolnavi. Oradea. Ceilalti. dar si ei. Multi. descatusarea de opresor. Se temeau. exclama el. ca Tg. un duh al libertatii deasupra Europei Centrale si de Est. Îi noteaza si pleaca. în mod sigur ca se discuta despre ce se întâmpla în UNGARIA. tu nu patesti nimic. visau la o întoarcere la libertate. Dupa doua ore vine cu un tabel în mâna si le spune celor sapte bolnavi sa-si faca bagajul. Speriati si ei de noile întorsaturi. pe la anumite colturi prin fabrica. foarte multi din rândul membrilor de partid. Oprimatii se miscau. Marile orase din Transilvania si Banat. Se vorbea ca ne vor lasa cu parul mare. care s-au ascuns. Suflul libertatii începe sa-si faca loc si dupa Cortina de Fier. Nu numai noi. doreau libertatea. De atunci.”. asta ar fi cerut zile întregi pâna la aprobare. cunosc framântari de mase în mirajul libertatii. Cluj. cu peste 600. Citeam si noi ce apucam. Au fost extrem de operativi când era vorba de facut rau. Mures. trece cu gardianul pe la fiecare din cei care fuseseram în salonul 9. Asupririle Comunismului determina locuitorii acestor orase sa se miste si sa spere. Daca ar fi fost vorba de a ajuta un bolnav cu medicamente. ECOUL REVOLUTIEI DIN UNGARIA ÎN AIUD Anul 1956 aduce în Europa un nou suflu de viata. ne voiam liberi. Cei de la conducere nu mai erau siguri pe ziua de mâine. — “Bineee. au fost scosi din spital si dusi pe Celular. În Aiud. deasupra celor de dupa .S. cei întemnitati si zavorâti. SPITALUL (VII).C. de liniste.

În camera în care am intrat erau paturi de fier etajate. ei ne încurajau. Nichita Hrusciov voia sa fie altfel decât Stalin. Au mai sosit. tot la T. În spital. nu economia dirijata. Mai târziu a venit si Constantin Pascu. Surprins. care a semnat sentinta de condamnare la moarte a comunismului.B.Cortina de Fier. din Moldova. dupa octombrie. Dupa mai bine de doi ani de spital. una dupa alta. Rusii. jos însa. asteptam ceva sa vina. Reusisem. în timp. Intrasem în toamna bine de tot. Alternanta între teama si nadejde. Se scosesera priciurile. realizând teroarea în rândul popoarelor. sa realizam o caldura de adevarata familie. un om cu mult suflet. într-o buna zi sunt anuntat sa-mi fac bagajul. se simte ca ceva s-a schimbat afara. În Aiud. Acolo i-am întâlnit pe Vasilica Alupei. Gardienii devin mai morocanosi si mai putin comunicativi. Cu toate acestea. Sunt condus de sanitarul spitalului.C. dupa cum vom vedea în cele ce urmeaza. pe aripa dreapta. cu care aveam sa stau mai mult împreuna. Privirile lui se îndreptau spre Apus. intuise ca drumul cel bun nu este totalitarismul. Mergeam zilnic la plimbare. sub geam. dupa aceea. De afara. spre lumea libera. nu mai eram învatat cu schimbarea de loc si de pat. Spre toamna. mai degajati parca. de tensiune parca. Nimeni nu stia ce va fi mâine. Probabil. pe o parte si pe alta a camerei. dar si un tragism nebanuit. razbatuse vestea ca revolutia din Ungaria a fost înabusita. ma pregatesc de plecare. un plutonier. pe care-l cunoscusem la spital. anul 1956 aduce multa speranta în rândurile noastre. Asa se scurgeau zilele. Plutea nesiguranta însa. atmosfera era aceeasi ca-n toata închisoarea. ca si-n cel al pazei. A mers pe drumul despotilor de la Kremlin. Cât puteau. cu fata spre morga. la sectia a II-a. mai bine zis. nu s-a putut desprinde de totalitarism. pe Aurica Visovan. Morti cu zecile de mii. au trecut peste ei fara mila. Îmi fac bagajul si-mi iau ramas bun de la toti colegii de camera. Mi se ofera un pat liber pe dreapta. ci aceea de piata. cu tancurile lor. . Au trebuit sa treaca ani multi pâna când a aparut Gorbaciov. ci democratia. Informatii mai primeam de la noii veniti în spital. Se-nasprisera lucrurile. unde ma aflam pe atunci. si Stefan Puscasu si Polgar Stefan. fara sa dai de un capat. în octombrie. În atmosfera aceasta.. tot în acelasi pat. trecusem de jumatatea lui octombrie.

Dar cu ce pret? Cu un popor decimat. si-a reluat activitatea. când Popa T. a fost adus la Aiud. paseste pe drumul acesta. Asistenta medicala . încet. fratele tatalui meu.aproape inexistenta. declarati de ONU agresori. legionar condamnat din timpul lui Antonescu. Mergeam din rau în mai rau. Coller trece la un regim de exterminare. dupa eliberarea mea de la Periprava.C. dupa ce-l asculta. Ne urmareau pas cu pas. dar cu o zi înainte am fost scos din spital si dus la sectia a II-a T. Bolnav fiind de ulcer. Le era frica de o familie aruncata acum în închisori. Uica Petru. În tara s-au facut arestari si condamnari pentru faptul de a fi simpatizat si manifestat pentru revolutia din Ungaria. Ion a fost repede operat de hernie si dus pe Celular. Aveam sa ma întâlnesc cu Ion în anul 1964.Rusii s-au facut vinovati de agresiune. unchiul meu. dupa ce regimul comunist din România si-a dat seama ca nimic nu-i poate abate din drum pe cei de la Moscova. Hrana ajunse sa fie slaba de tot. Aiudul. ajunsese la capatul puterilor. dupa consumarea revolutiei din Ungaria. au început represaliile. Nu mai primeam nici un fel de medicament. de teroare. unde se întâlneste cu Ion Bohotici. Zaceau oamenii în pat fara sa fie chemat medicul. deci. prin Coller. Ioan nu mai putu suferi durerile. Pacatul acesta cade si asupra Apusului. Asa a avut loc cazul lui Popa T. teroarea în închisoare. iar Ion. Coller. se cere la raportul lui Coller. În Aiud. nu voiau ca noi doi sa ne întâlnim. numai pentru a putea declara Rusia ca agresor. Am uitat sa va spun ca dupa ce am fost trecut de la spital la sectia a II-a.B. Nu aveam voie sa ne întâlnim nici în iadul acesta unul cu altul. Coller. în salonul 10. Trebuia sa faca operatie de hernie. cinic asa cum era el. La Ialta au fost negociate natiuni întregi. ramasese la Gherla. care declarase la mina ca-i legionar. asupra lumii libere. încet. A ajuns în salonul 9. îi raspunde: . Ioan. într-o colectivitate determina stari incalculabile de tensiune. Erau. Trebuia sa faca mai din vreme aceasta operatie. a doua zi. Un regim de viata inuman. Ion Berzescu a fost internat în spital. Într-o zi. Dupa multe insistente este scos la acest raport. dar prin faptul ca eu eram în spital. Ion Bohotici îi spune ca eu am fost aici. La spital. În toamna lui 1956. Mureau pe capete. În Ungaria a fost macelarit un popor.

Conditii de viata umana. S-a încercat în repetate rânduri scoaterea din greva. N-a scapat nici el de necazul asta. Cât am putut l-am încurajat. Venise si parintele Mitoiu. în frunte cu Coller. de parca s-ar sparge niste usi si s-ar trânti ferestre. urmate de puscaturi de arme. izolari cu nemiluita. Regimul acesta dracesc. A tinut aproape o ora aceasta manifestatie de protest. Celularul a reactionat pe loc cu batai în usa si strigate. Ne omoara!. stateam si asteptam cu înfrigurare sa vedem ce se întâmpla cu greva. batai pâna la sânge. ba chiar si dincolo de fruntariile tarii. cu toate amenintarile lor. În mod sigur. ci s-a dus tinta catre sârmele ghimpate din zona interzisa. frig. Când s-au trântit însa obloanele de la ferestre.C..” De aici se aude si din partea Zarcii acelasi lucru. Când au fost scosi la plimbare. Detinutii cereau: a). Ostasul a tras în plin o rafala de pistol mitraliera. Ce masuri se vor lua? Pe sectie ne înmultisera bine de tot.. Sarmanul de el. Legatura cu familia.. Vin dupa aceea si niste zgomote puternice. intentionat realizat de Coller dupa revolutia din Ungaria.. tot bolnavi. Într-o buna zi auzim un vacarm neobisnuit. strigate repetate: — “Ne omoara!. caldura. c). Atât i-a fost dat lui sa poata duce jugul robiei.B. numai el a stiut. d). cât amar o fi fost în sufletul lui noi nu stiam. Întors în celula.. Coller numai la asta nu se asteptase. în toamna lui 1956 izbucneste greva foamei la Zarca si apoi pe Celular. le spune colegilor cum a decurs audienta. Greva continua unicitatea în tot gulagul românesc. În vremea aceasta. venit de catre Celular. La acest eveniment. Ne asasineaza!.. Ioan. Dar. lucrurile s-au linistit. În starea aceasta de lucruri.— “Du-te si arunca-te în sârme!” Acesta a fost tot raportul. au început si ai nostri de pe sectie sa trânteasca obloanele de . trântindu-l la pamânt si omorându-l pe loc. sectia a II-a. Popa nu a mai intrat în tarc dupa colegii lui de camera. Înnebunisera cu totii cei de la conducere. b). Dreptul de a citi si a scrie. Tot timpul cei de la Interne se zbateau sa gaseasca o iesire. mai ales prin foame. Îi depasisera actul de protest al detinutilor. Astea au tinut cam o jumatate de ora. cei de la T. Popa T. Peste hotare se vorbea despre acest act îndraznet. împinge lumea pâna-n pragul nebuniei. din Fagaras. Au mai venit de la Zarca. Gheorghe Jijie si Victor Florea. hrana mai buna. Dupa aceea. de catre superiorii veniti de la Bucuresti. noi. Dupa câte stiu era de la Vintul de Jos. un regim de tortura. Pe fetele oamenilor se citea o nemaistapânita revolta. n-au reusit. student la medicina.. Asistenta medicala conform regulamentului. Aveam sa stau mult timp cu ei împreuna. ing.

Aveam parte acum de un regim de teroare si chin. cât si în Celular. pe capul nostru vom vedea. La camera 3. Ne solidarizasem cu Celularul si Zarca. nu-mi mai aduc aminte cine era. Cred ca era pe la începutul lui decembrie 1956. N-a fost camera sa nu fi fost rasturnata cu fundul în sus. asteptând. atât în sectie. dar nu-l mai tin minte cine era si ocupa al patrulea pat de sus. În celula aceea am stat aproape un an întreg. vin niste ofiteri si doctorul Bogateanu. peste Zeana. suntem scosi toti afara. ies si eu pe sala. tot Aiudul iese din greva. Urmarile le vom vedea mai târziu. De la el auzim ce s-a întâmplat cu greva. pâna la 27 noiembrie 1957. Era si el bolnav de tuberculoza. Iata-ne. cu sicane si perchezitii nenumarate si chinuitoare.la ferestre. Fac la stânga pe scurta Celularului. asezat pe patul din stânga jos. Dupa el. intru în Celular. sa se întâmple ceva. Ocup si eu patul de sus din dreapta. de pe Celular. Acolo îl gasesc pe doctorul Ionel Zeana. drept pedeapsa pentru obloanele date jos. Ne asteptam la masuri severe de disciplina. gardianul sectiei deschide usa si-mi face vânt în camera. Ieseam si noi la plimbare în fiecare zi câte 15 minute. iar pe deasupra mâncare proasta. Nicolae Popa de la Piatra Neamt. mult dupa greva. în toamna lui 1956. si un ofiter apare în camera cu o lista în mâna. deci. se hotaraste o mare schimbare de oameni. În mod sigur însa. Ne anunta pe fiecare sa ne facem bagajele. Se uita la noi fara sa spuna o vorba. Într-o zi vad o mâna . când m-am eliberat cu conditionalul de munca. deasupra lui Puscasu. Fel de fel de probleme ne puneam între noi. Când îmi vine rândul. Acolo ma astepta un gardian care ma conduce spre iesirea din sectie. cu sufletul la gura. de aci încolo. viata începe sa se desfasoare dupa tipicul ei. în urma renuntarii la greva de catre Nistor Chioreanu. ravasiti si scosi de la regimul de bolnavi. Începuse Coller sa-si plateasca polita. De la o vreme. Dupa ce s-au linistit lucrurile. Dupa mine mai vine unul. Aveam sa aflu mai târziu ca. în graba parca. Usa se deschide. dar cred ca Stefan Puscasu. în camera noastra. Sunt vânzoliti oamenii ca-n iad. când pe coridorul de la sectia a II-a se aude un ropot de cizme si susuit de soapte. Dupa mutarea noastra. În dreapta. Ce-o mai veni. într-un triunghi din acela zidit în curtea Celularului. numai bine nu va fi. A trecut o buna bucata de vreme de la iesirea din greva si este adus. a iesit si Aiudul din greva. Pe rând. unul câte unul. care a fost dus la Cluj. Vine odata Bogateanu la noi si ne spune ca singuri ne-am facut-o. Târziu de tot.

înca mai tare strigând la mine: — “Aici îi Ion” sau “Aici îi Manole”. una dupa alta. De acolo. Asa am pornitt cu Ghita Munteanu spre Latesti. observam ca noi nu mergem acasa. noi ne ducem în niste comune cu Domiciliul Obligatoriu. De la o vreme. Nu prea ma gândeam la eliberare. De aici ne conduce la militie. iar Ion Iliescu. Când ne uitam mai bine în foile noastre. Pâna la Fetesti-Sat. LATESTI De la postul de militie din Fetesti-Sat. unde ne facuse rost de camere tot militia. Dupa masa. de-abia ne dezmeticiram de întâlnirea si înfatisarea noastra. Pe Ghita nu l-am mai recunoscut. Ne cheama pe rând la birou. Eram liberi. numai pentru a fi sicanati. facându-ne toate formele de eliberare. la militia orasului ne-a însotit militianul de la Aiud. de unde ma vâra într-o celula de vizavi. militianul care era sef de post la Latesti ne ia în primire si ne duce cu o caruta pâna în Latesti. Nu mai bine aratam si eu. catre comuna noastra. Slabise mult de tot. Acolo ne-a predat sefului de militie. Ion. începusera sa se elibereze oamenii cu conditionalul de munca. Spre surprinderea mea. într-un antreu. DOMICILIUL OBLIGATORIU. în ziua de 27 noiembrie 1957. mai ales cum eu aveam un înger pazitor în Aiud ofiterul politic. Tot timpul închisorii îmi purtase sâmbetele. spunându-mi sa-mi fac bagajele. În alta zi aud o alta voce. Ma scoate din camera pe sala. târziu. unde ni se iau niste date. aplicându-ni-se un regim de pedeapsa pentru ca am îndraznit sa protestam împotriva unui regim de exterminare. putin mai înalt decât mijlociu.scoasa pe la marginea oblonului si aud o voce strigând la mine: — “Aici sunt eu. Acum ramasese numai osul si pielea de el. Acolo am ajuns pe înserate. Cu toate astea. un militian ne ia în primire si ne scoate afara pe poarta închisorii. prietenul si nasul meu. în comuna Rachitoasa-Ialomita. Eu cu Ghita Munteanu mergeam în comuna Latesti-Ialomita. În timpul asta. blând si frumos la înfatisare. ma striga un ofiter cu o lista în mâna. În libertate fusese un om bine facut. . însotiti de militianul respectiv. Acolo ti se hotara soarta. În vremea asta. Surprinsi. perchezitiile curgeau lant. Dosarul fiecaruia trecea prin fata unei comisii. întocmindu-ni-se dosar. din raionul Fetesti. Peste noapte am ramas la un hotel. Ni se muiasera picioarele. mai bine zis cam din luna iunie 1957. Dimineata ne-am întâlnit în gara cu militianul nostru. La fiecare ne da câte o foaie în mâna.” Era unchiul meu Ion Berzescu. si pe Gheorghe Munteanu de la Domasnea. uica-tu. dupa masa. Asa ne treceau zilele în sir. acolo îi întâlnesc pe Ion Iliescu. Catre seara am plecat fiecare. Ajunsese la etajul III. un gardian ma duce la administratie.

Eu si cu Aurica Visovan ramasesem la d-l Moise. — “O. cu d-l Moise împreuna. Nu aveam antrenament. De o parte si de alta a mesei erau asezate doua paturi. toti trei. din . La lumina unei lampi de petrol. D-le sef. ne-am culcat. Era destul de joasa. era destul de frig. toate acoperite cu paie. 9 km. Numai bine cred ca nu. Da mâna si cu Aurica. d-le sef. am îmbracat trei camasi pe noi si am luat tot ce aveam. o luam pe scurtatura. ne vedeam unii pe altii. putin cam stingheriti. Cu Aurica în pat. din bagaj. Ne ofera cu bucurie doua scaune la o masa asezata la geam. mai erau acoperite si cu stuf. Ajunsi pe înserate la Latesti. am cunoscut vecinii. Intrati în camera. ca sa ne fie mai cald. A doua zi. Se înserase de-a binelea.cât am asteptat la militie. Lânga el era cladita soba de paie. Deseori ma duceam cu Aurica. la Fetesti. cu câte un tractor. Ca de sfârsit de noiembrie. bucurându-ne si de acest fel de libertate. vine si Aurica Visovan dupa noi. Eu nu mai stiu cum voi fi aratat asa îmbracat. Mergeam cam greu. I se deschide numaidecât. Asa am trecut noi toata iarna.” — “Bine. Soba cea mare se încalzea dupa ce o alimentai cu vreo doua cosuri cu paie. aparând un om de statura mijlocie. numai pentru noaptea asta. d-l Moise ma recunoaste si ma îmbratiseaza. La o casa mai aproape de noi licarea o lumina slaba în fereastra. pe care-l prezint cu multa atentie. s-a facut. distanta.. la lumina lampii de petrol. presarat cu niste mogâldete de case. iar Ghita Muntean este dus la alt binefacator din sat. când ne-am sculat. În camera mi s-a parut destul de cald. buna seara! Ce s-a întâmplat?” — “Nimic rau. Când veneam acasa.” Si asa intram noi în casa. Aurica Visovan si Ghita Munteanu nedumeriti ne trezim pe un mamelon. Speriati. Avea un cuptor facut din caramida si cu plita. eu. Pe ici. pe colo. Dadeam câte 10 lei tractoristului si pace. Vecin cu d-l Moise era parintele Nicolae Ciorbaru. peste câmp. cunoscând si pe altii. unde ani de zile au stat îngramadite. ne-am odihnit destul de bine. d-le Moise. sa gazduiesti oamenii astia care i-am adus acum de la Fetesti. cu hainele acelea ponosite de la Aiud. În zilele urmatoare ne-am dus mai departe în sat.. Usa de alimentare o avea în antreu. Haine pentru iarna nu prea aveam. unde-si facea de mâncare. la Fetesti. adus de alt militian. Te rog. Dupa ce am mai stat de vorba cu d-l Moise. Seful de post bate la usa discret.

deseori. ne duceam la Fetesti. Acasa totul era bine. Mi-au adus de toate. La fel si surorile mele Anica si Lenuta erau bine. Ei au dat o telegrama ca vor veni. s-a bucurat si el de cunostinta familiei mele. Statea cu familia împreuna. deci. de unde ei au plecat mai departe spre Fetesti. Parintii si sotia mea au ramas cu mine trei zile.Dobrogea. venise si profesorul Ion V. Nu-i vazusem de mai bine de 8 ani. am fost invitati la masa. Anisoara. tata. în 6 decembrie 1957. reluându-ne firul vietii de toate zilele. Georgescu. anuntându-i ca m-am eliberat din închisoare si sunt cu domiciliul obligatoriu în Baragan. mai ales cu câte un tractor. Desi era timp de iarna si frig. la vorbitorul din închisoarea militara din Timisoara. De întors. Acum fiind în toiul iernii. cât si Aurica Visovan. unde ne-am simtit tare bine. A doua zi dupa venirea lor soseste si telegrama. Mare ne-a fost bucuria revederii noastre dupa atâta vreme de despartire. Vremea era frumoasa acum. peste . M-am bucurat când am aflat ca Anica mai are un fecior. Alt mijloc de locomotie nu era. dar eu n-am primit-o. Aurica si d-l Moise si-au gasit alta gazda pentru timpul cât vor sta ai mei la mine. trecuse de 9 ani. fie pe jos. Asa cum am mai spus. Nu-l mai vazusem din decembrie 1949. De cum am ajuns în Fetesti. s-a nimerit o zi cu soare si pamântul uscat. am scris acasa. N-a trecut nici o saptamâna si ai mei au venit la mine. Fiul meu Tibi. pâna aproape de sfârsitul iernii. Afara. Aurica. iarna se pusese asa cum de obicei sunt ele în Baragan. ne luam traista în mâna si veneam pe scurtatura. Domnul Moise îi primise cu multa caldura sufleteasca. eu cu Aurica. Eram. Tot acum. De Sfântul Nicolae. în tara Crivatului. cu ineditul si farmecul ei. fie cu vreo ocazie. cu viscole stârnite de Crivatul pustiitor. împreuna cu nepoata mea. mama si sotia mea. Aurica cu d-l Moise au venit acasa. Era gazduit de un vecin de-al nostru. Am stat mult împreuna. Dupa plecarea lor. atât eu. Mai vedea si el oameni din Lugojul lui de altadata. A fost prima noastra masa de sarbatoare de când am intrat în închisoare. acum era mare. în decembrie. prietenul si fratele meu. timp în care de-abia am reusit sa ne povestim atâtea lucruri. fiind ziua onomastica a parintelui Nicolae Ciorbaru. Ei toti îi spuneau Misu. haine de iarna si încaltaminte. La despartire i-am condus pâna la marginea satului. pe nume Mihai. n-au riscat o îmbolnavire a lui. Avea casa peste drum de parintele Ciorbaru.

N-am mai stiut nimic de el. pitite de furia lui. facând parca loc nebunului sa treaca. Domnul Moise. de-abia ne-am facut loc de mers. Zapada mare si vântul dezlantuit din Dobrogea. în munte. Acum. a locuit un var de-al meu. Între timp. pe numele lui de familie tot Stoichescu. S-a dus acasa la Teregova. S-a apucat si a reparat-o. Ajunsesem deci sa stau în casa în care a locuit înaintea mea. Zapada era mare. din Teregova. Se aplecau salcâmii cu crengile la pamânt. fiul lui Traian Hubda. var al doilea cu mama mea. Era Crivatul înfuriat. de parintele Iosif Ratec. Alerga bezmetic peste câmpia întinsa. Din înclestarea lor se desprindea un geamat de nebun. aproape de locul unde locuiam. mai venea si parintele Nicolae Ciorbaru. Aurica si-a gasit o casa destul de buna. Gavrila Stoichescu. un urlet de te scotea din minti. A participat la luptele de la Pietrele-Albe. dar mai rar. la I. Spre Craciun. acesta. iarna s-a asezat de-a binelea peste noi. Spre primavara s-a mutat în casa lui.-ul Bordusani. Gavrila a facut parte din grupul lui Spiru Blanaru. În fata casei. Era aproape de noi. nici 1 km. acasa la Latesti. M-am bucurat când mi-a povestit Moise de el.A. De Craciun ne-am dus la biserica. unde slujea parintele Ioan Sârbu. Parintele Sârbu mai era ajutat. varul meu Gavrila nu mai este printre noi. se eliberase si el. A murit într-un accident de masina. pomi sau vreo fiinta ratacita. Din discutii cu d-l Moise am aflat ca în casa asta. Ramasesem acum numai cu d-l Moise. acoperita cu stuf. peste bietele noastre case. un preot cu mult suflet si dragoste de om. Uneori. Când au venit la mine ai mei. mergea la lucru. mânând din urma ciulinii Baraganului. Asa. voiau parca sa ne înghita. Se vedeau carari de la fiecare casa. înaintea d-lui Moise.S. câtiva salcâmi destul de mari îndrazneau sa i se împotriveasca. ziua. iau adus si d-lui Moise pachet de la ai lui din Lugoj.câmp. Biserica era amenajata într-o casa obisnuita. pe malul bratului Borcea. de obicei. pâna la drumul principal ce ducea la Sfat si de acolo la Biserica si scoala. Nu cu mult timp înaintea venirii mele. case. Eu si cu Aurica ne uitam pe geam la înclestarea draceasca a Crivatului turbat cu tot ce-i sta în cale. împreuna cu Aurica Visovan si cu Ghita Munteanu. am cunoscut pe aproape toti . pâna la birourile fermei.

oamenii din Latesti. Cei mai vechi locuitori acolo, acum deveniti pentru noi bastinasi, erau basarabenii. Mai vechi decât ei au fost banatenii, dar ei au plecat cu totii la casele lor. În memoria locuitorilor de acolo, Latestiul ramasese ca o comuna a banatenilor. Era destul de întinsa, dar foarte multe case acum erau parasite. Cei, care i-am cunoscut mai întâi au fost cei veniti din închisori. D-l Moise facea oficiul de prezentare. Mai erau printre ei si unii pe care-i întâlnisem în puscarie, ca: Pop Grigore, Victor Florea, Iosif Ratec si altii. Apoi i-am mai cunoscut pe Victor Tarniceru, inginer; Petru Varlan, inginer; Artemie Colibaba, dulgher, un bucovinean cu multa dragoste în el, cel care scrisese “Visul unui legionar”; pe Mihai Enescu, Stefan Pâcleanu, Victor Ioan Pica, Victor Medrea, pe Mihai Dragomirescu, care a murit la Noua-Culme, în infirmerie. Statea cu casa aproape de mine. Apoi, am mai cunoscut pe Nicolae Guli, macedonean de origine; pe Midovschi, ofiter de aviatie si pe Ion Oarga din Ardeal. Basarabenii, ca cei mai vechi locuitori de acolo, aveau acum gospodarii bine înjghebate, carute cu cai, vaci cu lapte, porci si pasari de curte. Îi cunoscusem bine de tot si pe unii dintre ei. Erau angajati la I.A.S.-ul din Bordusani. Pamântul de la casele parasite îl lucrau ei. Plateau la Sfat o taxa. Mai târziu, a venit la Latesti si doctorul Sonea Octavian, din Brasov. S-a instalat destul de bine. Venise la el si sotia, pentru a sta cu el. L-am cunoscut bine la Aiud. A lucrat un timp în fabrica. Era un om deosebit. Într-o vreme a lucrat si rotarie, unde, cât am putut, l-am ocrotit. Pe atunci era tare slabit. A tinut minte acest lucru. În Latesti, când am avut nevoie de tratament, s-a ocupat mult de mine. M-a ajutat. Spre primavara, ramasesem numai cu Moise în casa. Aurica Visovan îsi gasise, asa cum am mai spus, o casa pe aproape. Nu mult dupa Aurica, mi-am gasit si eu o casa, pregatindu-ma de mutat. Statusem destul de mult la d-l Moise. El ar fi dorit sa nu plec si sa ramân cu el pâna la eliberare. Acest lucru n-a fost posibil din partea mea. Îl încurcasem destul de mult în gospodaria lui, desi am contribuit la întretinere cu de toate. Primavara se anunta timpurie. Profesorul Ion V. Georgescu se mutase si el la casa lui, la margine de sat. Ne-am împrietenit repede si asa am ramas, buni prieteni, pâna la sfârsitul vietii lui. Aproape toti cei din Latesti lucrau la IAS-ul Bordusani. Altii lucrau la Fetesti-Gara, în cadrul CFR-ului. Acolo aveau o baraca, unde locuiau de luni si pâna sâmbata, când veneau acasa la Latesti. Echipa era condusa de ing. Victor Tarniceru.

Prin luna martie a venit la mine sotia mea pentru o zi. A fost trimisa de spitalul TBC Lugoj într-o delegatie cu niste copii bolnavi de TBC-osos, la mare, la spitalul din Navodari. La întoarcerea spre casa a venit si la mine la Latesti. M-am bucurat mult de aceasta neasteptata vizita. La început de aprilie se încalzise bine de tot. Acum îmi luasem casa în primire. Lucram de zor la amenajarea ei pentru locuit. A fost cam greu la început, dar pâna la urma am razbit. I-am multumit d-lui Moise de dragostea cu care m-a adapostit si ajutat pâna acum. Eu începusem sa lucrez la IAS Bordusani. Ne angajasem în echipa de constructii. La început am lucrat la reparatul gardului de sârma ghimpata în jurul fermei, apoi, mai târziu, la construitul de grajduri, ca dulgher. Ma luase Artemie Colibaba pe lânga el. M-am descurcat destul de bine cu el împreuna la construitul grajdurilor. Lucrarea o conducea inginerul Petru Vârlan. Tot în aprilie 1958, mi-am lucrat si gradina de pe lânga casa. De cele mai multe ori, în gradina osteneam dupa ce veneam de la lucru, în jurul orelor 5 dupa masa. Pâna seara aveam timp destul de rupt oasele în gradina. Pe lânga porumb, cartofi si fasole, mai pusesem multe lubenite si pepeni galbeni. Am avut o recolta de lubenite si pepeni, în a doua jumatate a lui iulie si început de august 1958, foarte bogata. Chiar atunci când au venit la mine tatal si fiul meu Tibi, lubenitele si pepenii galbeni erau în toiul lor, al coptului. Camera mare era plina de lubenite si pepeni galbeni. Multi din cei galbeni plezneau de copti ce erau. Mâncam cât ne tinea burta. Desi avea numai 9 ani, fiul meu exclama: — “N-am mâncat de când sunt eu atâtia pepeni!” Pusesem de toate în gradina mea, tot ce trebuia unei gospodarii. Ma pregatisem de iarna. Aveam doi ani de stat în Baragan. Nu stiam ca aveam sa mai stau departe de casa înca 6 ani de aci încolo. În timpul cât erau ai mei la mine, nu ma duceam la lucru. Ei ma sfatuiau sa nu lucrez. De cât am eu nevoie, îmi trimit bani de acasa. Eu totusi lucram fara stirea lor. Când timpul, cu adevarat, a devenit frumos, cu o primavara îmbietoare, noi ne mai plimbam prin sat, în zilele când nu se lucra la IAS. În timpul acesta de plimbare am cunoscut-o si pe sotia Capitanului, Doamna Elena Codreanu. Acum era casatorita cu generalul Praporgescu. La fel si pe Doamna Maria Antonescu, sotia Maresalului Ion Antonescu. Erau acum îmbatrânite

de vreme. Maria Antonescu era cu parul alb, putin adusa de spate, cu un baston în mâna, îmbracata în negru, adesea se plimba de una singura prin sat. Avea o figura distinsa, cu priviri sfredelitoare. Nu prea lega discutii cu cei pe care-i întâlnea. Cu Doamna Codreanu am stat de multe ori de vorba, dupa ce ne-am cunoscut. Era angajata femeie de serviciu la scoala. Într-o zi, când eram împreuna cu sotia, în luna mai, am întâlnit-o aproape de scoala. Atunci am vorbit mai mult cu ea. Ne cunostea pe toti cei care veniseram din închisoare. Acum fiind numai noi doi si cu sotia mea, a tinut sa-mi spuna ca a fost obligata sa se casatoreasca cu generalul Praporgescu pentru a scapa de urmarire. Cu toate acestea, n-a scapat de ceea ce a fugit. Din contra, a trebuit sa vina dupa ea si generalul, aici, în Latesti. Am încercat s-o linistesc, spunându-i ca noi tot atât de mult tinem la ea ca si înainte. Intuise faptul ca noi, în sinea noastra, am fi voit de la ea un sacrificiu. Fusese sotia lui Cornel Zelea Codreanu, Capitanul. Acest lucru n-a fost cu putinta si nici nu-i ceream lucrul acesta. Era o fire comunicativa si cu multa caldura sufleteasca. Întotdeauna însa, când se întâlnea cu noi, evita sa ne spuna ceva despre Capitan. Se temea. Era urmarita pas cu pas. Pentru noi era mult c-o avem cu noi. Alta data, când ne-am mai întâlnit, era cu generalul împreuna. Era o zi calduroasa de mai, parca era vara cu adevarat. Ne-am salutat cu mult respect, oprindu-ma la o vorba buna. Simtea nevoia sa se destainuie. În sinea ei, procesul se desfasura fara crutare. Era procesul culpei de a se fi coborât de pe culmile maretiei. Oprindu-ma odata de vorba, generalul Praporgescu deschide el discutia, spunându-mi: — “Domnule professor, eu am luat pe Elena de sotie numai pentru a o ocroti, a o apara de comunisti. Am crezut ca, daca se casatoreste cu mine si ia alt nume, va fi lasata în pace, dar m-am înselat, ca n-a fost sa fie asa. Ba din contra, am intrat si eu în focul acesta. Nu-mi pare rau. Am acceptat lupta si de pe pozitiile acestea.” La aceste discutii, neasteptate de fapt, am încercat sa linistesc lucrurile, spunându-le ca n-au gresit cu nimic. Dimpotriva, au facut bine urmând un drum firesc al omului pe pamânt, mergând pe linia dragostei crestine, traind întru Hristos. Cu toate acestea, acest complex al culpei, generat de sinele ei, n-a reusit nimeni sa-l stinga. Tot timpul se simtea cu noi cantr-o familie. Eram copiii Capitanului. Fapt care o determina sa intuiasca pozitia ei de culpa.

Tot timpul cât a stat în Latesti a avut o atitudine demna. Toata lumea o respecta. Dupa câte stiu, în 19 sept. 1958, când noi cei de la Latesti am fost ridicati si dusi la Noua-Culme, fetele noastre au fost si ele ridicate de securitate si duse la Noua-Culme. Cu ele a fost D-na Elena Codreanu. Dupa cum am mai spus, în timpul când eu nu aveam pe nimeni la mine, din familie, lucram în echipa de constructii de la IAS-Bordusani, sub comanda ing. Vârlan. Ma alaturasem lui Colibaba la dulgherie. Pentru mine a fost o binefacere sa lucrez ca dulgher în cadrul echipei de constructii. Timpul trecea atât de repede, de nu-ti venea sa crezi. Între orele 16 si 17 veneam de la lucru, acasa, destul de repede, uneori chiar mai devreme. Aveam timp sa-mi fac de mâncare, chiar si pentru mai multe zile. Dupa ce mâncam, intram în gradina si lucram pâna nu se mai vedea. De 1 Mai ma trezesc cu sotia mea la mine. Îsi luase o permisie de câteva zile, pentru care avea sa înghita multe bobârnace si amenintari din partea doamnei doctor Popovici, omul partidului. Pentru faptul ca era sotia mea, a unui bandit din grupul lui Spiru Blanaru, la salarizare era pe ultima treapta. Când era vorba de premii, nu primea nimic. Toti ceilalti, care stiau sa clampaneasca, primeau de trei ori pe an premii. M-am bucurat mult de tot când am vazut-o. A venit împreuna cu colega ei Ria Moisescu, care legase o corespondenta cu Victor Tarniceru. Acum pentru el venise de fapt. Ce-au facut, ce n-au facut, dar pâna la urma s-au hotarât sa se casatoreasca. Dupa câteva zile au plecat la Lugoj. Mai târziu avea sa vina Ria la Fetesti, transferata în interes de serviciu, ca asistenta medicala la dispensarul din Fetesti-Gara si sa stea cu Victor, pâna când ne-a ridicat securitatea, internându-ne în lagar la Noua-Culme. Am uitat sa va spun ca în cursul lunii aprilie 1958, au venit la mine si surorile mele Anica si Lenuta. M-au ajutat sa mai fac reparatii la casa, unde de abia ma mutasem. Dupa trei zile s-au dus acasa. Ramânând iarasi singur, m-am dus la lucru în echipa mea. De cum plecase sotia mea acasa, la începutul lui mai 1958 si pâna la venirea tatalui meu si a fiului Tibi, dupa Sfântul Ilie, 20 iulie, eu am lucrat, zi de zi, la constructii IAS. Iata-i si pe ei, în sfârsit, ca vin la mine, tata si fiul meu. Am fost în gara la Fetesti, asteptându-i. Era luna lui cuptor, cu o caldura de te coceai, nu alta. Se dau jos din tren, dintr-o zapuseala într-alta. În gara te frigeai. O luam pe scurtatura pâna la Latesti. Pe întinsul Câmpiei

Baraganului, când soarele te cocea, când iarna Crivatul se lua dupa ciulini, mai adia acum o boare alinatoare de caldura. Simteam în fata cum aerul se misca, mai racorindu-ne un pic. Asa am ajuns acasa, unde racoarea din camera ne linisti. Am si facut un tur de orizont prin sat, dupa ce ne-am odihnit. Seara au facut cunostinta cu d-l Georgescu, apoi cu parintele Iosif Ratec, cu Victor Tarniceru, cu d-l Moise si o multime de alti cunoscuti si prieteni. S-au simtit tare bine la mine. Au stat aproape o luna la Latesti, pâna dupa 20 august. Adesea, mergeam cu totii, în timpul liber, în insula Borcea, într-o padurice plina de vegetatie si pajisti cu iarba verde si matasoasa. Treceam bratul Borcea cu multa bucurie, înotând pâna în insula, împreuna cu Victor Tarniceru si cu parintele Ratec. Pe Tibi, de obicei îl trecea Victor în insula. Au fost zile pline de farmec si veselie, în toata izolarea aceasta, voita de putere. Din aceasta frumoasa iesire la iarba verde, ne întorceam vlaguiti de caldura soarelui, de baia facuta în Dunare si de plaja de pe nisipul din poiana, acasa, unde ne asteptau lubenitele si pepenii galbeni. Pe cei galbeni, adesea îi gaseam plezniti de copti ce erau si cu un miros îmbatator. Fiecare din noi, dupa alegere ne luam câte un pepene si cu lingura îi mântuiam. Erau nespus de buni. Nici pâna azi nu stiu cu ce impresie si amintiri o fi ramas fiul meu despre acele zile petrecute în vara lui 1958 la Latesti. De câte ori am încercat sa depanam firul amintirilor, l-am gasit într-o mutenie dezolanta. O data nu m-a întrebat, sau sa-mi spuna cum s-a simtit acolo si cu ce a ramas în sufletul lui, din acele zile petrecute la Latesti. Carui fapt sa-i datorez aceasta mutenie a lui? Nu stiu. De fapt, nu numai de acest capitol este vorba aici, ci, în general, de toata perioada mea de închisoare, de iad, n-a deschis gura cu o întrebare; pe unde am trecut? si ce am îndurat? cunoscând cât de putin si el din acest trist capitol al istoriei noastre. De ce? Nu stiu nici eu. De fapt, cu durere trebuie sa o spun ca nici Horea, celalalt fiu al meu, nu m-a întrebat o data despre toate acestea. Nepotii mei, care au ajuns, doi dintre ei, Adrian si Gabriel, la vârsta de 14 ani, iar Alina la 10 ani, nici ei nu ma întreaba nimic. Parca s-ar confrunta cu o conspiratie împotriva mea si a neamului întreg, trecut prin iadul comunist. Întotdeauna la cunoastere s-a ajuns prin cercetare, prin dorul de a afla. Cunoasterea este un rezultat al stradaniei de zi cu zi, întrebând si adunând cele auzite sau citite.

ce ti-as spune eu sa faci. straini de mine. Ne împrietenisem chiar. fara voia lor. Cunoscând. încât formam o unitate în gândire. Se pregatise si el de iarna. în a lua o hotarâre. pe care mil daduse în anul 1962. Iata. Nu-si iubesc neamul îndeajuns. ma apropiasem mult de domnul Georgescu. dar acesta-i crudul adevar. si nici nu le rasfoiesc. dar nu stiu daca le-au rasfoit macar. cu multa durere în suflet. de eliberare. acum eu o sa plec acasa daca vor vrea astia sa-mi dea drumul. În aceste aduceri aminte acord un capitol profesorului universitar Ion V. Iata si sfatul pe care mi l-a dat. ca am sa mor si copiii mei nu vin la mine sa ma întrebe o vorba despre lupta noastra de rezistenta. teanc. sotia lui. Sa ai în familie un martor al grozaviilor petrecute sub dracescul imperiu comunist si sa nu doresti sa afli si sa stii nimic din cele traite de ai tai! Asta-i un mare pacat în fata lui Dumnezeu si a neamului nostru. care de altfel m-a ajutat mult în viata: — “Mai Tase. Am mers pâna acolo ca le-am vârât pe gât carti si reviste. asa sa faci. destainuindu-ma sau chiar marturisindu-ma celor care vor veni dupa mine. N-au pus mâna pe el. Ma doare. gândeste-te la mine. sa ne întoarcem la cele bune. . Dar. Tot în vremea asta.Le-am servit atâta material scris. chiar cu riscul repetarii. uneori. Ori de câte ori am ocazia sa vorbesc despre el.. Atunci când vei fi la o rascruce de drumuri. vin si ma întreaba. asa cum si eu facusem. cum de altfel facuse si el cu ai mei. am facut o paranteza în rândul celor povestite. Între noi doi exista aceasta comuniune. îmi vine în minte un sfat al lui. Georgescu. construiesti. o lipsa de maturitate în gândire si o neputinta spirituala a lor. înainte de plecare. Doamna Ariana. Atât de mult ne apropiasem unul de altul. I-am cunoscut toata familia. chiar daca vi l-am mai spus. în gândul tau sa stai de vorba cu mine si cam ce sfat ti-as da eu. îmi facea si Victor Medrea câte-o vizita. fara sa vreau. iar ignorând. Stau cartile si revistele la mine. cred eu. asa cum l-am cunoscut si ce am reusit sa prind de la el. De buna seama ca aici este. a stat mult timp cu el la Latesti. Tin neaparat sa încep cu acest sfat. Altii.. Te sfatuiesc un lucru. multe lucruri si chiar învatând. Lui nu-i placea sa munceasca. De multe ori. Nu se stie daca ne vom mai vedea. îi spun sotiei. sotia. De ce? De ce? De ce acest lucru? Deseori. poate. aprovizionându-se cu de toate. iertând pe cei ce înca mai gresesc. Vei merge pe drumul cel drept si curat. Daca faci treaba asta. copiii si cele doua surori. sau sa faci ceva. dispari ca om pe linie spirituala. tu nu vei gresi niciodata.

Jucausa. îi raspund eu. n-am facut-o. Georgescu. Era peste drum de d-l Moise.” Nu voi uita niciodata acest sfat al celui mai bun prieten al meu. în multe articole. în decembrie 1955. Foarte des ne vedeam unul pe altul. — “Da. as putea spune. la Verhoiansk. Pe unde a trecut. Într-o dupa masa. tot fara condamnare. eu si cu sotia mea aduceam un cos mare cu paie pentru încalzit soba în camera în care stateam. ne pregatim soba pentru noapte. ni se adreseaza: — “Hei. de obicei pe dreapta. s-a îmbujorat si mai tare. de altfel cum a stat si-n Rusia. m-am îmbujorat la fata. În vremea asta. Atât de deosebit încât a creat o unicitate. Si el. totusi atâtea sunt pe care nu le-am scris si nici povestit cuiva. desi între noi era o mare diferenta. ma simteam atras de el.” Am dat mâna cu el.” Luat prin surprindere. la Polul Nord. A fost un om deosebit. Adresa veche pe care el o stia nu mai era cea reala. mai ales. Ca si mine. este primit de un om în casa lui. a marcat lumea. dar tocmai atunci Ion V. îl cunosteam foarte bine. într-un loc mai retras. Când am auzit ca-i Ion V. Spera ca asa sotia lui va lua cunostinta ca-i în Latesti. un biet . când a ajuns la Latesti a scris acasa. Eu. Cum vom fi aratat noi la fata nu stiu. a lasat urme. mai bine de 10 ani. Scrisese sotiei. unde a mai stat înca doi ani. tinerii trec voiosi si fericiti. tot timpul urmarit si chinuit de securitate. Stiam despre el multe de la parintele Mitoiu. cum era blonda. Georgescu trecea prin fata noastra spre casa lui. lumina ochilor îi scaldase toata fata. Desi am scris mult despre el. bine cunoscut. si la Vorkuta. Îi fusese professor la Facultatea de Teologie din Bucuresti. Sotia si parintii venisera la mine. Eu. Nu-l cunoscusem pâna acum personal. iar sotia mea. frig si zapada mare. am ramas surprins. Dupa nume. prezentându-ne unii altora. ne facea sa ne gândim tot mai mult la felul cum ne vom împotrivi Crivatului. Dupa ce a venit din Rusia. si sigur de adresa. noi ne-am apropiat mult. polul frigului. dar si ca om de stiinta. tinerii. Bucuros si cu multa dezinvoltura. Din acel moment privirile noastre s-au întâlnit mereu si tot mai des. a fost dus la Gherla. În orice sarbatoare îl regaseam la biserica. ca vârsta si pregatire. Afara era frig. Navaleau în mintea mea toate cele povestite de Mitoiu la Aiud. pregatindu-se de noapte. nu numai în lupta de rezistenta a neamului românesc. cred eu.unitate de vederi. dar prin altcineva. ca si mine. În decembrie 1957 se elibereaza de la Gherla si vine la Latesti cu domiciliul obligatoriu.

Mergeam acum. atunci. asa cum am mai spus. Georgescu. Slujeam aceluiasi crez. Simtea cum totul navaleste în sufletul lui. Primavara se anuntase din vreme. în zumzaitul gâzelor. Ce s-o fi întâmplat cu ai mei nu stiu. în deschiderea de boboci a florilor de primavara. Totul va fi bine pâna la urma.” — “Domnule professor. Totul zumzaia. Eu cred ca nu-i nimic rau. începusem si noi sa ne miscam în acelasi ritm al vietii. I. Nu stiusem pe atunci nici conditiile în care disparuse el în 1945 din Bucuresti. în cei cinci ani de lagar pe care i-am facut zi de zi împreuna si înca 14 ani în libertate. începe sa se framânte. ce bucurie a fost. tot asteptând sa primeasca o veste de acasa. mult mai târziu. Pe linie spirituala era o mare asemanare. de nedescris. cu diploma la mâna. Doamne. Totul în jurul nostru se trezea la viata. unul dupa altul. în pomi si iarba. loc destul de bun si cu multa liniste. destul de des. se înalta în trairea lui. cât si de cea din deportarea lui în Siberia. O data cu zvâcnetul ei. este bine sa sperati si sa mai asteptati. De atâta vreme n-am mai primit nimic. . Sa fi vazut. Viata. Într-o buna zi. caracteristic primaverii. Desi era destul de brunet. Iata ca într-o buna zi de primavara. Sotia îi scrisese ca totul este bine. Nelinistea luase loc în sufletul lui. el de pe pozitiile lui înalte. simtind apropierea sufleteasca dintre noi. totusi ceva ne apropiase. în timpuri bune. îi vine si lui o scrisoare de acasa. în lagarul de la Noua-Culme. Doamne. Sunt tare amarât. Ca fiu de taran. în ciripitul pasarilor. polul frigului. Lumea toata ar fi încaput atunci în el. De la o vreme. despre viata lui. clocotea. îi spun eu. din jurul nostru. copiii sanatosi si vor veni cât de curând la el. ca voi mai gasi pe ai mei în viata si-n pace se naruieste. Numai lumina de Sus venita si-n sperante data. înainte. la Verhoiansk. în suvoiul primaverii. pe drumul ei. pe când el professor universitar si om de stiinta. Aveam sa aflu de la el.” Nu puteam întelege atât de bine framântarile lui. Se ocupa de lucratul gradinii si de amenajatul casei. fata-i radia de lumina. îmi spune: — “Iata ca tot ce am sperat eu. timp de 12 ani de când am fost rapit de pe strada de rusi.absolvent al Institutului de Teologie. cautând fiecare sa ne lucram bucata de pamânt din jurul casei. Îi scrisese si data sosirii. Timpul avea sa dovedeasca acest lucru. trezite la viata. nu era strain de lucrul pamântului.V. în zbenguiala lor. iar eu de pe umilul meu loc. atât cea de acasa. Crezul nostru întru Hristos si destinele neamului românesc erau comune. îsi alesese o casa la margine de sat. ne purta cu ea.

Într-o zi apare si d-na Ariana cu copiii. cei apropiati mult de el.” Iata deci ca eu unul nu m-am gândit la acest lucru. De prima data. Dupa o absenta de peste 12 ani. Aveam sa fiu si de aci înainte înca 19 ani. o impresie pe care nas fi sters-o niciodata. Femeia însa. Cu timpul însa. nazuintele lui. care-i simbolul vietii. aproape toata vara. În Latesti viata se parea ca se desfasoara normal. Cu barda în mâna ciopleam si fasonam lemnul pentru acoperis. Dupa câteva zile. dupa masa. omul trebuie sa tina seama de anumite reguli. I-as fi creat o deceptie. Dupa câteva zile de la sosirea lor. a frumosului. precum cea a armoniei. nu s-a gândit asa. a elegantei. I. Mai târziu avea sa-mi povesteasca cu multa bucurie de felul în care vedea lucrurile d-na Ariana. a omului când trece de la necaz la bucurie.câta diferenta de stare de spirit exprimata de fata lui. Asa am ajuns eu sa fiu acela caruia sa-i destainuiasca pasul inimii lui. adesea sfarâmate. Ma tineam de Colibaba. lucru pe care sotia l-a condamnat. Un neastâmpar pusese stapânire pe el. De peste doisprezece ani nu-si mai vazuse sotia si copiii. Buna întelegere. În cadrul echipei.V. Simtea nevoia de a împartasi cuiva zbuciumul sufletului sau. Acum îi astepta. O astepta pe doamna Ariana. pâna seara ne saturam de lucru în gradina. Razvan si Bogdan. Mi-a prins tare bine . La orele 16 eram acasa. nu puteam sa apar în fata barbatului fara dinti. sfatuindu-l sa aiba mai multa întelegere. în care timp noi am purtat corespondenta si ne-am vizitat. Nu se terminase scoala. viata însasi. de nedescris. Mai ales ca noi am tinut extrem de mult unul la altul. lucrurile au intrat în normal. Nici chiar sotul ei. casa era pusa în ordine si cu mult gust. lucram alaturi de Colibaba ca dulgher. armonia si chiar dragostea luasera loc rezervei în familie. de legi. cunoscându-i si eu bineînteles. a prestantei. În timpul verii au venit si au stat mai mult împreuna. si pe copiii lui. 5 de lagar si 14 de libertate. Cât de putin. Munceam de zor la IAS. La un moment dat ma gasesc numai cu d-na Ariana. intuieste mai bine ca-n viata. A fost o mare bucurie pe toti. — “Eu nu puteam sa viu la el în halul în care aratam. Dupa ce mâncam. Îmi spune atunci de ce a trebuit sa întârzie cu venirea mai bine de doua saptamâni. mai ales Victor Tarniceru. de dimineata de la orele 7 pâna la orele 15. Copiii se mai obisnuisera cu el.. linistea s-a asternut peste tot. sotia si copiii au plecat acasa. la amenajarea casei. Din fire era destul de sever cu ei. L-am ajutat si noi. copiii au fost extrem de rezervati.

iar sotia mai avea doi batrâni si pe fiul meu de întretinut. Lam prins si eu acasa în 1964. Sunt multi din Latesti ale caror nume le-am uitat. Faptul ca eram legionari îl determina sa ne ocoleasca. nu am mai lucrat la ferma. Daca-i nevoie si ne ataca cineva. De racila asta nici azi n-am scapat. Asa s-a si întâmplat. suntem legionari. Erau întretinuti de cei de acasa. iar pe motanel l-a luat sora mea Anica. dându-i-se si casa în primire si având obligatia de a anunta familia mea sa vina sa-mi ridice lucrurile. în septembrie 1958. Fiind eu arestat. ne ocolea. Nu puteam accepta ca eu sa fiu întretinut de ei. cei care azi mai traim. nu mai exista. În Latesti erau multi care nu lucrau. Ai mei au venit la Latesti si au luat toate lucrurile. Arata ca un tigru. când scriu aceste lucruri. între 70 si 80 de ani. ca fenomen românesc. plimbându-se cu un motan tare frumos pe umar. micut de tot. M-am bucurat tare mult când lam vazut. cu o blana frumoasa. Am învatat si eu ceva. Ajuns la maturitate. în 1996. noi ne aparam crezul pentru care sutele de mii au murit si pentru care noi am luptat. dobrogean de obârsie. dar extrem de rezervat. putin comunicativ. Vazând ca-i admir motanul. parca. ea exista si va exista permanent întru apararea . decât doar ca dainuire spirituala. un om de o aleasa cultura. S-a tinut de vorba si mi-a dat si mie un motanel. Nici nu banuia ca eu lucrez la ferma. Pe noi. bucurestean de loc. când am venit de la Periprava. micut. A fost chemat de securitate ca martor. a ramas singur acasa. Tin sa mentionez ca. Gradina mi-am lucrat-o la vreme. mi-a promis ca-mi da un motanel si mie. A murit de batrân. d-l Mitru. Eram din Aiud si ciumati. L-a dus la Lugoj. au aflat ca eu am lucrat tot timpul. Tata avea numai 500 de lei pensie. Desi Miscarea Legionara. Nu era de acord cu acest fapt. ca partid sau organizatie politica. atâta vreme cât a fost tata la mine împreuna cu fiul meu Tibi. motanelul meu devenise tare aratos. A avut grija de el vecinul meu cu casa. Miscarea Legionara. Îmi aduc aminte de d-l Carandino. cei mai multi.lucrul acesta al dulgheriei. unde s-a facut de toata frumusetea. Toata ziua îl vedeam pe Cretulescu. au ridicat si banii mei de la IAS. frumoasa de tot. Avea înfatisarea si caracteristicile unui motan salbatic. Numai dupa ce am fost internat în lagar. noi. când ei au venit sa ridice lucrurile.

în forma de teracota. luati fara de veste în zori de zi din Latesti. Mânuiam barda ca un mester. LAGARELE I. cu domoale coline scaldate în soare. Ceva plutea în vazduh. trecem Dunarea pe poduri plutitoare în Dobrogea. Se facuse de ziua si era 19 septembrie 1958. Cum noi veneam dinspre nord. în asa fel construita. la chestionari de umplutura. Tara Dobrogei. pe la orele 5 dimineata. de la apus la rasarit. intuind ca un nou val de arestari se petrece acum în tara. d-l Mitru si-i preda casa în primire. ne miscam în tacere. La un moment dat ne desprindem de soseaua spre Constanta si o luam spre sud. când tatarii dadeau navala în Moldova. Tata ma lasase destul de bine aranjat pentru iarna. În septembrie începeau scolile. pe o panta usor ridicata spre vest. în crapat de ziua. Sunt luat de ofiter si dus catre sfat. în zbârnaitul de motoare. Iata ca-n noaptea de 19 septembrie 1958. Se simtea totusi o boare a nelinistii. ma pregatesc îndelete. ca sa se lege cu soba. unul dupa altul. în uruit de motoare. unde erau mai multe masini. Postul de militie ne tinea tot mai strâns. UN LAGAR DE EXTERMINARE O trâmba de praf alerga înnebunita pe soselele Dobrogei. Asa lucrând. pe vecinul meu. Fugeau cinci molotovuri. în goana nebuna s-au întins masinile spre nord. De acum. Cu planurile în fata pentru realizare. gata sa se încalece. lucram zi de zi ca dulgher. cu gândul cel drept si visând la un viitor mai bun. lagarul Noua-Culme era . La Vadul Oii. pline cu oameni. sagetam întinderea pamântului dobrogean. gonind întocmai ca pe vremea lui Stefan cel Mare. pâna în anul 1964. cu noi în spinare. Cu nori de praf dupa noi. Ajunsesem pe acoperis. În gradina. Îl cheama. cum am mai spus. Nu stiam unde mergem. tata si cu fiul meu pleaca acasa. spre est acum. apare un ofiter de militie si-mi spune sa ma îmbrac si sa merg cu el. Îmi procurasem caramida buna pentru o soba de gatit în camera mica. Cu inima zbatându-se în piept. ne primeste într-o adâncitura de teren. ÎN TARA LUI DOBROTICI. Simteam ca ceva se pregateste împotriva noastra. De-a lungul Dunarii. Era într-o zi de sfârsit de septembrie 1958. Mereu veneau de la centru ofiteri si ne chemau pe rând la vorba. porumbul se apropia de copt.neamului. fâsâind pe luciul soselei. Deschizând usa. în surghiun. Nebunatica se vedea acea trâmba de praf. din camera mare. cineva bate la usa cu putere ca sa deschid. Spre sfârsitul lui august 1958.

ca o teracota. Aici. ne trezim într-un lagar al mortii. Plini de praf. Acum stati aici ca animalele”. dobrogean de origine. se formeaza grupuri. Pe rând.spre dreapta. Care cum am putut.. De-o parte si de alta a drumului principal. de pe o mica terasa am intrat într-o camera lunga si întunecoasa. Ei nu mai puteau acuza Apusul. cu Ungaria. batute în cuie si cu geamurile vopsite cu var pe din afara. Era comandantul coloniei. pe tot peretele. Pe plan politic au suferit o înfrângere. din cap pâna-n picioare si cu spaima-n vine. unul dupa altul. unde sunt adunati toti cei care prezentau un pericol pentru ei. Hei! De acum încolo. cu canalul de Suez. grupuri . mergeam spre locul ordonat. erau ferestrele. maiorul Ioanitescu. Aici am fost înghesuiti peste 50 de oameni. La baraca. facând loc masinilor sa intre în colonie. În urma acestei înfrângeri. iau fiinta lagarele de exterminare de gradul I. ne bulucim într-o camera de baraca. — “Vedeti? Daca n-ati fost cinstiti acasa la voi si ati început sa faceti iarasi politica. chiar cu viata. se desprindeau în adâncime baracile. În dreapta. Pe o parte si pe alta erau aranjate doua rânduri de paturi suprapuse. Georgescu. Asa se face ca noi. Noua-Culme. cu zâmbetul satanic pe buze. În 1958. Dupa ce ne-am ocupat fiecare locul în camera. În partea stânga era calea ferata. Cu revolutia din Ungaria . URSS-ul ia atitudine si dezlantuie în toate statele satelite o noua prigoana. de gradul I. Eu m-am urcat într-un pat suprapus. Acum si ei erau acuzati de agresori. portile se deschid larg. Iar în 1959. nu stiu pentru ce. Suntem la portile iadului din tara lui Dobrotici. În fundul camerei mai era o fereastra.1956. a celor care-l cunosteam de la Aiud. în sudalme si picioare în spate. în asa fel ca sa nu se poata vedea nimic ce se petrece în curtea lagarului. cei ce speram ca dupa domiciliul obligatoriu sa mai ajungem si acasa. care cu ani în urma servise canalul.V. un nou val de arestari în toata tara se dezlantuie cu mai multa sete. URSS-ul înghite hapul servit de America. Lagarul mortii. ne primeste.. multi dintre noi. ne dam jos din masina. asa cum am mai spus. Spre stupoarea noastra. Iarna era mai cald. ne spune un ofiter. prevazuta cu un gemulet care se deschidea pentru aerisire. Ajunsi. am ocupat câte un pat. Franta si Anglia. unde aveam sa ne ducem amarul ani în sir. ca agresori. dar. În stânga usii era un cuptor de caramida. Sub mine era parintele Nicolae Ciorbaru. Vecin cu mine. în stânga. deoarece cazusera ei în plasa. lagarul de exterminare Noua-Culme. I. era prof. în cadrul ONU-lui. la etaj. aveam ce plati.

erau considerati periculosi pentru existenta statului. În timpul mersului nu aveam voie sa ne desprindem de brat. întrebându-ne: — “Pâna când. tinându-ne de brat. Voiau degradarea omenescului din noi. Acestea erau dezideratele comunismului. Se tintea la desfiintarea totala a omului din noi. o distanta de 7-8 km. cât lucram la vie. liberi fiind. iar ziua. De câte ori îl vedeam pe Ioanitescu ne trezeam la realitate. soldatul striga la noi ca trage daca nu ne tinem de brat. flamânzi si goi. se adaposteau în crama de la vie. Coloana era încadrata de ostasii de paza ai securitatii. de la est la vest. Era tremurul silniciei si al umilintei. noaptea în baraca tremuram de frig. Asa se desfasoara unul din primele episoade din infernul de la Noua-Culme. Daca n-am murit în închisoare. cu nasul curgând. Viata de aici era un adevarat infern. . anularea personalitatii.de oameni. Din lagar mergeam pe jos câte sase insi în rând. Iata-ne în fata unui fapt împlinit. Mergeam tropaind pe drumul de piatra. Soldatii de paza întindeau tot cordonul înconjurând locul de munca. ne duceam chinul în cadenta satanica. Un tremur ne cuprinsese pe toti. În bataia Crivatului dezlantuit. Batea vântul fara încetare. un pistol mitraliera. Aici trebuia sa refacem spalierul învechit al viei. ne întrebam ce au de gând cu noi. Daca încercam sa ne stergem ochii sau nasul. Aici au fost adusi toti detinutii care se eliberau din închisori si cei care. În miez de iarna. cu ochii spre cer. Mantaua vargata si subtire nu ne ajuta la nimic. Era pe la sfârsitul lui ianuarie si începutul lui februarie 1959. într-o coloana de 48 de oameni. Doamne?” Asa ajungeam noi la Nazarcea. ce ne mai ocrotea. înasprit de Crivat. de acasa. cu degetul pe tragaci. Respirând în oftaturi. se spera ca în acest lagar ne vom gasi sfârsitul. musca din noi fara mila. eram mânati din spate ca vitele în jug. în scrâsnet de dinti. în timpul muncii silnice. domiciliul obligatoriu. atârnat de gât. Pe o coasta lina. Frigul. discutând fel de fel de lucruri. În adâncul fiintei noastre se înstapânise nelinistea. noi duceam o viata trudnica. Se lucra la viile de la Nazarcea. stârnit de vântul dobrogean. apoi aruncati undeva. Doar spatele. întorcându-l catre vânt. Purtau. Cu ochii lacrimând. Zapada mare era spulberata de vânt si calcata în picioare de noi. împreuna cu tehnicianul podgoriei. ne îngheta fata si ochii lacrimau. se întindea toata podgoria. ne uitam în sus disperati. lagarul mortii. ridicati pe nestiute. Mirati. Gerul. în pustiu parca.

Lucram doi câte doi în echipa. la Lugoj. sa ne întoarcem la Nazarcea. Faceam gropile adânci de 50 de cm. cu mâinile înghetate si picioarele amortite de frig. Adesea l-am revazut prin Lugoj. Eram extenuati. În loc de manusi aveam niste ciorapi trasi pe mâna. pentru stâlpii de spalier. cum putini s-au gasit împotriva comunismului. Acum. Erau stâlpi grei de stejar. ca trebuie sa ajungem acasa. Când ajungeam în colonie. sprinten si vioi la cei 85 de ani. amintindu-ne de frumosul trecut. Luptator “de-o vesnicie”. Eu lucram cu un bun prieten al meu. Se numara si el printre cei care l-au sustinut pe Spiru Blanaru. În calea Crivatului. De nastere a fost din Golet. Trudeam din greu pâna reuseam sa sapam câte o groapa. Pamântul era înghetat la mare adâncime. adâncime. Înfrigurati. A fost un om exceptional. primeam o gamela de ciorba si 250 gr. . cu zâmbetul pe buze. Respiram anevoie în zvâcnete de inima. În câteva minute gamela era goala. din Lugoj si el. aproape de Caransebes. De abia se dezmortea camera si lemnele se si terminau. Tusind. ne bagam cu picioarele. De abia ne astâmparam foamea. I-a învatat sa-si iubeasca neamul si tara. Multe generatii de elevi au trecut prin mâna lui. Asa manevram cazmaua la sapatul gropilor. Dumnezeu sa-l odihneasca în dragostea lui. ne uitam unul la altul si ne îndemnam la rezistenta. A fost învatator. Tot timpul lucrului nu mâncam nimic. fara sa reusim a ne satura. Groapa dupa groapa. Toma îmi spunea sa nu ma las. trecea timpul si se apropia ora plecarii în lagar. În camera era un cuptor de caramida. Toma Lintu. unde este înmormântat. A murit în ziua de 4 ianuarie 1995. de pâine. pe rând în groapa. la vie. ne frecam mâinile si ne scuturam parca de rele. Când ajungeam la 30 cm. daca ne-am încalzit un pic. ne culcam în graba. ne îndreptam spre baraca noastra pentru a ne odihni si noi cât de putin. crezând în Hristos. Rebegiti de frig si uzi la picioare de zapada framântata în atâtea ore de munca. în forma de teracota. A mers pe urmele generalului Dragalina si ale lui Eftimie Murgu. mai venea în spatele nostru gardianul. Acum a trecut de la noi întru cele vesnice. crezând cu tarie în destinele neamului nostru. Granicer si el al Comunitatii de Avere din Caransebes. Se tineau ciucure de noi. îndemnându-ne la munca printr-o înjuratura. Printre rafalele Crivatului.

Ce eram noi slabiti si amarâti pâna la declansarea epidemiei si ce ajunseseram cu totii dupa boala. o data cu caldura soarelui. niste stafii. sa se realizeze acea dragoste crestina între toti fiii Pamântului. sfârsit de mileniu. fara pofta de mâncare. când veneam obositi de la munca. În felul acesta ne luau si putinele clipe de odihna. ne dezbracau în pielea goala si ne faceau control. începeam iarasi munca si lupta cu Crivatul. cei care am supravietuit. Asa se scurgeau clipele vietii noastre în infernul comunist. În plina iarna. cu tot cortegiul simptomelor acestei epidemii. Plecam cu noaptea în cap la vie. unul mai prapadit ca altul. Nu adormeam bine si suna desteptarea. ameteli. gardienii ca o haita de lupi ne sculau din somn. la perchezitie. De multe ori. Peste lagar se abatuse o epidemie de gripa numita asiatica. Nu aveam nici un fel de tratament. si-i puneam între cearsaf si saltea. Asa. secolul cruzimii. cu gerul. mai crescura. hotia. Acum. sub o patura zdrentuita. al carui principiu de viata a fost ura. de abia adormiti. Ne pregateam de munca. care si-au dat viata pentru mai bine. Razele soarelui ne mai încalzeau putin. Peste ei ne culcam. Zaceam în pat. cu drumul pâna la podgorie. pâna când a început sa se desprimavareze. Scoteam ciorapii din picioare.” Sfârsit de secol. Când a aparut gripa. Moartea si-a luat partea ei din oameni. Traim dictonul latin: — “Homo homini lupus est. în bine.. pâna dimineata sa se usuce. STAFIILE DE LA NOUA-CULME Era pe la începutul verii anului 1959. cu înjuraturile gardienilor si ale unor soldati înraiti. cu febra mare. Doamne. ca de la caldura corpului. Ei se îngrijeau de noi . ca în numele sutelor de mii de eroi si martiri. uzi leoarca. Cu noi aveam multi medici.Numai asa mai reuseam sa ne încalzim. minciuna.. în fiecare baraca s-au numarat cu zecile bolnavii. II. îi puteam încalta din nou. Raiul bietului om. Sperantele noastre. A doua zi. afara ningând pe noi. Salteaua era umpluta cu paie. ne gasim la sfârsit de secol XX. când va istorisesc aceste clipe de iad traite de noi. Fi-va oare si sfârsitul urii dintre oameni? Fi-va oare începutul mileniului III si al secolului XXI un început de dialog cu Dumnezeu? Al credintei si al dragostei între oameni? Se va realiza oare acea armonie pe glob si unitate între oameni si popoare? Fa. în miez de noapte. dezvaluit lumii prin presa comunista. dureri de cap. într-o galagie infernala. ateismul. Acest ritm de munca a tinut tot timpul iernii.

Pe mijlocul camerei era o banca pe care de abia încapeau zece oameni. n-am scapat ocazia ca acolo unde-i rau sa nu fiu si eu. calvarul neamului românesc în raiul comunist. mâinile se balanganeau pe lânga corp. aici la Noua-Culme.cum puteau. acolo era Noua-Culme. ca ale minerilor. Cei 40-50 de oameni. Regimul acesta de camera îl aveam cu toti. un loc al patimirii neamului românesc. pe din afara. fiind prea batrâni sau bolnavi. la ora 9 seara. frumoasa ca o gradina de rai. . În camera sau la lucru. dar nici pâna azi nu l-am uitat. care se asterneau pe noi lovind pe unde nimereau. Cei care erau la camera. Daca îndrazneam sa ne asezam un minut pe pat se deschidea usa si eram chemati afara de gardian. Bineînteles. Acest fel de viata s-a desfasurat pe un lung sir de ani. Asta mi-a fost crucea. la stuf. ca-ntr-un amurg. cei care ieseau la lucru aveau iadul lor. Cred ca nimeni si niciodata nu va putea reda prin cuvinte infernul trait de noi toti în împaratia comunismului. Eu l-am apucat aproape doi ani. de abia reuseam sa ne odihnim un pic. picau în pat istoviti. În mijloc de tara dobrogeana. nu aveam voie sa stam în pat. lumina era slaba. ne durea spatele. Acolo erau gealati cu bâtele în mâinile lor. din septembrie 1958 si pâna în mai 1960. printre usoare coline. am avut si eu norocul sa fiu mângâiat de un astfel de par. Nimeni care a trecut prin Noua-Culme nu poate spune ca a avut norocul si a scapat într-o zi fara a fi batjocorit. Calvarul nostru. Printre cei care picasera la pat eram si eu. ca astazi sa va pot povesti o mica parte si dupa puterile mele. Clipa de clipa traiam în chinurile iadului. chinurile se consumau fara exceptie. Am rezistat. chiar si cei care nu puteau iesi la munca. se ascunde undeva. seara la culcare. pe rând numai. Odata. ca sa nu se poata vedea ce se petrece prin lagar. În tot timpul închisorilor. Primisera de la infirmerie numai termometre. Toate geamurile erau date cu var. mai rau ca într-o zi de munca. scaldate de razele soarelui stralucitor. Fiecare baraca avea doua camere unde încapeau cam 40-50 de oameni. De când ne sculam si pâna la culcare. Dar Dumnezeu m-a ajutat sa scap din toate închisorile. Ne încurajau cât puteau. când am fost dusi la Periprava. Acolo era iadul. ne vâjâiau urechile. Desi erau multe geamuri. claie peste gramada. asa cum am mai spus. lung de doi metri. Ne dureau picioarele.

din Orastie de loc. N-au reusit sa-l înfrânga. Aurica Visovan a fost luat de securitate de la Noua-Culme si dus la interne. Sa încep cu Ion Lupu. Bolnavii nu prea puteau sa se ridice la geam si sa priveasca în curtea lagarului. O data cu noi au fost adusi Aurica Visovan si Misu Dragomirescu. Ca mine au fost adusi mai multi detinuti. Un schelet batut de vânt si sustinut de parul vietii. cu un cer senin si soare stralucitor. În restul baracilor domnea umbra mortii. Toti care au avut odata un proces pulmonar. cu ocazia sfintirii monumentului. I s-a intentat un nou proces. numai os si piele. cu tot satanismul din ei. despre care am mai vorbit. În prezent este la Sighetul Marmatiei. Medicamente nu erau. Nu era sal mai cunosc. cu un iz de nostalgie a vietii din libertate. despre care vorbeste Dumitru Bordeianu în cartea sa. mi s-a redeschis procesul pulmonar. Se murea pe capete. îsi ducea greul bolii cu multa seninatate. Asa am fost internat la infirmerie. Misu Dragomirescu n-a putut depasi pragul mortii. Acolo era o coloana de vreo 70 de detinuti. prin luna iunie 1959. cautând sa-l condamne la moarte. Într-o dimineata. se miscau muncind. Toti din salon l-am plâns. Gemea infirmeria. tare în zori. cei din echipa lui Turcanu. asezat într-un pat în coltul din dreapta al salonului. acum s-a redeschis. În coada convoiului îl recunosc pe unchiul meu Petru Berzescu. Ajunsesem aici dus pe targa. Nu dupa mult timp.În tot lagarul Noua-Culme. Mi-a ramas un prieten foarte bun. Nu exista plimbare. la Aiud. Era licentiat în stiinte economice. cu multa dragoste de om. pe la sfârsitul lunii. Aveam febra mare si expectoratie din abundenta. pe albia canalului. 1994. despre care s-a dus vestea în toate colturile pamântului. M-am întâlnit cu el în 14 septembrie 1994. Aici la Noua-Culme era mai rau ca la Aiud. privesc si eu pe geamul infirmeriei în curtea lagarului. Desi Aiudul a fost una dintre cele mai crude închisori din tara. despre care am mai scris. Ori cu acestea. decât aspirina si termometre. la Aiud. si-a dat duhul. un mare român si bun luptator. Într-o dimineata de iunie 1959. El este unul dintre titanii de la Pitesti. unde am facut peste opt ani de închisoare. În prezent este la Alba-Iulia. iadul de la Noua-Culme îl depasea. Mihai Dragomirescu. stiindu-l un bun român si mare luptator împotriva comunismului. Din cauza epidemiei de gripa. parasita acum. Parca-i sunau . Si cu el m-am întâlnit tot în 14 sept. cu patru nepoti pe lânga el. Cei de la munca nu mai aveau nevoie de plimbare. singura baraca unde nu erau varuite geamurile era infirmeria. care mergeau la cariera de piatra. La el boala a facut ravagii. N-a mai fost chip sa-si revina.

Martin Copaceanu-Rica si cu Martin Moatar. În mine s-a declansat un proces de revolta al neputintei. atunci. Închid ochii si nu-mi vine sa cred. Doar atât stiu. nepotul lui de frate. alaturi de Spiru. os si piele. Cautându-ne unul pe altul. pe un pat al infirmeriei. al nemultumirii. stafie cum era el. strabateam. pas cu pas. ca-n osânda amândoi. în acea vara din 1959. al setei de a plati odata si odata calailor ceea ce se cuvine. Asa arata. Ce s-o fi petrecut în sufletul însingurat al lui uica Patru. de abia-si potoleau foamea. aproape de Teregova. uica Patru. la piatra. asa arata Petru Berzescu. din aceeasi tulpina a luptatorului de la 1848. În iadul de la Noua-Culme ne gaseam acum doi stranepoti ai ostasului Gheorghe Berda. În noi mai ramasese numai sufletul si nadejdea în mai bine. El flamând si straveziu în lumina soarelui. Veneau seara în amurg si luau masa. în acele zile grele? Cum s-or fi desfasurat gândurile lui. De la lupta cu pistolul mitraliera în mâna împotriva comunismului. Îl cunoscuse bine pe uica Patru. sa silniceasca acolo. iar altul. O adevarata stafie. la o parte. Prin colonie el se misca mai liber. tinea un târnacop. unchiul meu. Aveam dreptul la 750 g. În mâinile în care tinea atunci pistolul. luptator în armata Iancului. În vremea aceea lagarul avea în curtea lui. o stafie. iar eu. Flamând si gol se ducea sa trudeasca la piatra. luptator si el în miscarea de rezistenta din Banat. la neputinta si la sunatul ciolanelor în vânt. din acea vara fierbinte a lui 1959? Nu stiu. ostasul Iancului. spre Slatina-Timis. Ion Berzescu. de pâine. cu ochii în zare. iadul de la Noua-Culme. traiam nostalgia locurilor de lupta. ros de o boala de plamâni. La infirmerie mâncarea era mai buna. ma petreceau de la întâlnirea mea cu Spiru Blanaru. Mos Gheorghe Berda Berzescu. Cu el trudea la scosul pietrei. prânzul si cina la un loc. Eram în subzistenta ministerului sanatatii. El era stranepotul lui mos Gheorghe Berda Berzescu. o crescatorie de porci. unul bolnav în infirmerie. Îngrijitor era Ion Banda din Rusca. El era acela care în 23 ianuarie 1949. ne duceam greul în lagarul mortii de la Noua-Culme. încolonat în convoiul care mergea la cariera de piatra. împreuna cu celalalt unchi al meu. cu ani în urma. câte o gamela de ciorba. Unchi si nepot. Mergea la munca. schelet îmbracat în piele. Asa . dar cu mult suflet. din armata Iancului. acum. piele si os numai.ciolanele în vânt. în arsita soarelui. Cu aceeasi mâncare insuficienta.

Unde? Nu stia nimeni sa ne spuna. În acelasi timp. În fiecare dimineata noi ne vedeam la geam. mai ales. cu mult curaj. desi azi. Sa luptam chiar cu pretul vietii împotriva raului. i-au dat 72 de luni pedeapsa administrativa. Ca-n orice lagar sau închisoare. poporul român. Îi spusese Banda sa se uite. l-am rugat sa-i dea o bucata de pâine de la mine. De plecare s-a bucurat mult. dându-i pâinea cu mult sânge rece. A realizat dialogul cu Dumnezeu. ne indica noua. însa. de conspirator. Se vede bine ca lumea aceasta. a armoniei. Nea Ion Banda. adica 6 ani lagar. cu ochii în patru. . În acest lot a intrat si unchiul meu. Raul nu este altceva decât o absenta a binelui. trebuie sa fie si o iesire din impas. în iad. Ca principiu este numai binele. Gardienii nu prea veneau pe acolo. dupa puterile noastre. Sa speram în el. Daca am fi fost prinsi. în tot complexul ei de existenta. eu as fi fost dat afara din infirmerie. Prin aer plutea speranta în mai bine. Petru Berzescu. Era un loc ferit de ochii administratiei. raul se tine scai de noi. Cel de Sus ne-a ajutat însa. El ne enunta continutul notiunii de moarte. urmând sa fim transferati în alta parte. Când a venit de la Aiud. MOARTEA GENERALULUI NICOLAE STOENESCU LA NOUA-CULME Lagarul mortii trebuia sa-si defineasca prin fapte numele. prin destin parca. cu mult risc. care genereaza din imperfectiune. În fiecare dimineata îi dadeam lui Banda câte o bucata de pâine pe fereastra de la camera mea. cu pâinea ascunsa în sân. neamului românesc si mai târziu lumii întregi ca am pasit pe culmi în afirmarea noastra si. se strecura printre oameni pâna la uica Patru. Spera în mai bine. profitând de libertatea lui. Prin Noua-Culme si prin întregul gulag românesc si îndeosebi prin Marea Revolutie din Decembrie 1989. este creata în baza unei legi. mai la dos. iar Ion Banda dat afara de la munca lui. Noua-Culme. îi parea rau ca ma lasa aici. Cu adevarat era un mare risc. cu tot raul din ea. Deci este o negatie. în acest iad. fara sfârsit parca.stând lucrurile. În felul acesta l-am putut ajuta pe uica Patru. în lupta de rezistenta si de înfrângere a comunismului. neamul românesc a facut un salt pe verticala. din acest colt de lume. Spre toamna auzim ca se formeaza un lot de câteva sute de oameni. Ne tinea la curent cu tot ce se întâmpla în lagar. reusind la rândul nostru sa-l ajutam pe uica Patru. S-au scurs zilele-n sir cu munca silnica în spate. cu noi. Ne luptam cu viata.

sau generalul Macri. fara putinta de a te odihni ziua pe pat. un alt mare om de cultura al poporului nostru. cu drapelul pe piept. Este drept ca a fost ajutat de Mircea Vulcanescu. Asa cum am mai spus. Deci. ca un cersetor. fara aer. Acesta a fost generalul Nicolae Stoenescu. al anului 1959. La arma artileriei a fost propus Nicolae Stoenescu. în conditii inumane. ca un erou.În lagarul mortii. sub conducerea maresalului Ion Antonescu. se dovedeste a fi foarte capabil. Unde este dreptatea? Generalul Nicolae Stoenescu moare la Noua-Culme. unul din . pentru ca la o tara mare trebuia si o armata puternica. s-a comis un sacrilegiu. Noua-Culme. Generalul Nicolae Stoienescu se numara printre marii generali ai armatei române în tara întregita la 1918. A fost un mare luptator împotriva Comunismului. unde razele soarelui patrundeau slab de tot. În timpul razboiului. ca om si ministru. drapel ce fusese sfintit de sângele curs din piepturile goale ale tinerilor. a murit stors de boala si de batrânete. mângâind pe cât era posibil niste fete palide de stafii. neîngrijit de nimeni si este înmormântat în zdrente. luptator împotriva Comunismului. moare un alt general în închisoare. fara sicriu. ofiter superior de artilerie. Este înmormântat cu onoruri militare. În zilele noastre. cu niste zdrente pe el. fara sicriu. A murit la Aiud. fara sa fie de specialitate. în primavara anului 1991. Fusese închis sub acuzatia de genocid. Acei ce vin dupa noi sa judece drept si sa decida. în timp ce un vinovat de genocid este înmormântat cu onoruri. într-o cumplita izolare. S-a comportat în mod exceptional. Nevoile de organizare a armatei au aparut instantaneu. fara lumina. Într-o baraca cu geamurile varuite. în revolutia din 1989. se afla si generalul de artilerie Nicolae Stoenescu. moartea începuse sa ne învaluie în mantaua ei din ce în ce mai mult. Cine este cu adevarat erou al neamului românesc? Generalul Stoenescu. care au fost strapunse de gloantele trase de generalul Macri. cu drapelul românesc pe piept. professor la Scoala de Razboi. Strig în auzul întregii lumi. dar si un martir în lupta de rezistenta împotriva comunismului. Într-o încapere dintr-o baraca. A fost aruncat într-o groapa. generalul Macri. el a fost ministru de finante. s-a facut o mare nedreptate. într-un adevarat iad. care a murit ca un erou în lagarul mortii de la Noua-Culme în vara anului 1959. în vara anului 1959 se declanseaza o epidemie de gripa numita “asiatica”.

rugându-ne. noi am cântat în gând “Cu noi este Dumnezeu”. Li s-a parut lor c-au mai ramas liberi dintre cei mai buni români. cei care în 22 Decembrie 1989 ati jurat. Soarele dobrogean parca ne-a trezit la viata. de a realiza. cum mergeam la Nazarcea. am trecut la livada de caisi. credem cu tarie ca Dumnezeu este cu noi. de a trai. anul marelui val de arestari în tara. Închideam pentru o clipa ochii si ne credeam liberi. Dupa ce am terminat lucrul de la via din Nazarcea. Voi. cu sufletul curat. veneam pe jos. Era prin martie 1959. voiam sa biruim. Asa cum am mai scris. în fata tarii. Începuse taiatul pomilor de uscaturi. visând la mai bine. de a supravietui. De la sosea urcam o . Erau zile când noi veneam cu remorca la lucru. Schelete fiind. Sa stiti ca odata veti plati în fata istoriei. domnilor. Eram amortiti de frigul iernii dobrogene. Dar. Pentru lucrul din livada au fost scosi mai multi oameni. de cele mai multe ori. Coltul ierbii înviat ne îmbia la lucru. Preotii prezenti în lagar s-au rugat în tacere si au slujit generalului nostru slujba de înmormântare. aratând ca niste stafii. cei care am luptat si acum la batrânete înca mai luptam. tinerii si batrânii tarii au umplut închisorile si lagarele. În urma noastra veneau gardienii. tot încolonati si tinându-ne de brat. cei înfrigurati si chinuiti din Noua-Culme. Livada era asezata tot în dreapta soselei. ne trezeam parca la viata. Noi. Ne gaseam tot în sectorul fermei de stat Nazarcea.vinovatii genocidului din Decembrie 1989? Unde sunteti. ati profanat ceea ce altii au sfintit cu pretul vietii. ne înclestam în disperare de viata. Omenescul din noi îsi cerea dreptul sau. Macri. ca gâzele pamântului. Tavalugul rosu trecuse din nou peste poporul nostru. mai prindeam si noi puteri când razele soarelui ne învaluiau. Era un pic mai departe decât via. ÎN LIVADA CU CAISI Începuse sa se desprimavareze. când generalul Stoenescu a murit. La moartea lui. ca veti sluji poporul în numele binelui. De dorul de a trai. Eram robi si nu aveam dreptul la cuvânt. De-a valma. Prindeam si noi viata. Sfârsiti de crivatul pustiitor de la rasarit. sa vietuim. Soarele parca se mai apropiase de noi. Trebuia numai sa silnicim în munca. Se mai încalzeau bietele oase. soldatii care ne încadrau erau cu ochii pe noi si cu degetul pe tragaciul pistolului mitraliera. adevarului si frumosului? Ca veti deschide larg portile democratiei? De ce ati profanat drapelul pe care piepturile strapunse de gloantele lui Macri l-au sfintit? Eu am fost prezent în lagarul de la Noua-Culme. cei ce ati condus tara la înmormântarea gen. Desi eram în lagarul mortii. libertatea de a gândi. Noi am facut ce am putut. Acum pot depune marturie de felul cum a murit si cu mine sunt miile de detinuti care au trecut prin lagarul mortii. Si am reusit sa mai traim.

De acolo. Era amarui. ne miscam de la pom la pom. Probleme de cultura. uitând de noi. I. un ferestrau de mâna si doua foarfeci de curatat pomii. Cu Ion V.panta lina. spre apus. Îti voi reproduce o discutie între Corneliu Z. printre caisii treziti la viata. Într-o buna zi din vara anului 1937. traind din plin cele auzite. Doresc sa-mi gasiti un text biblic. la Bucuresti. pâna pe culme. o dezlegare din învatatura crestina. Codreanu si prof. sa fii acum atent la ceea ce-ti voi spune. Îl ascultam cum îmi povestea. Prin el îl cunoscuse pe Corneliu Zelea Codreanu. nu stiam cum trecea timpul. Asta este o realitate. prin care sa-mi permita sa declansez o revolutie armata pentru a cuceri puterea de stat în România. Împreuna lucrând si povestind. Capitanul îl întâlneste pe prof. Suntem o miscare de mase. Dar fara voia lui Dumnezeu nu se poate.V. Nae Ionescu si-l antreneaza la o discutie: — “Domnule professor. În aceasta livada de caisi am avut si clipe de fericire. în zvârcolirile de iad ale lagarului. de la cais la cais. În fata ochilor. de istorie si mai ales din viata Miscarii Legionare. Acum. eu as putea în 24 de ore sa ocup aceasta putere. îmi spune: —“ Mai Tase. Pentru mine este de o mare importanta. Georgescu. Din când în când mai gaseam câte o caisa uscata. din vara anului 1937. as vrea sa stam mai mult de vorba asupra unei probleme care ma preocupa de multa vreme. mâncând sâmburele. Adesea. Din marturisirile lui am înteles ca fusese ucenicul lui Nae Ionescu. multimea de caisi aparea ca un colt de rai. cu mici portiuni de teren drept. Eu eram cu Ion V. Fiecare echipa avea o scara dubla.” . Georgescu am trait aceste clipe. livada se desfasura pe o alta panta lina în jos. Si asa povestind. Cu cele necesare la noi. ne desfasuram în livada. O luam si o spargeam. Ne deplasam pe covorul verde de iarba. cea mai puternica la ora actuala. Steinhardt le semnalase în iadul închisorilor. Flamânzi fiind. se întâmplau si acele momente sublime pe care N. întepenita pe câte o ramura. În povestirile lui. din câte doi detinuti. De la magazia de unelte se formau echipele de lucru. Nae Ionescu. când suntem un milion de membri cu simpatizanti cu tot. Din acest dialog se contureaza personalitatea lui Corneliu Zelea Codreanu. cu gust de migdala. Georgescu avea grija sa-mi destainuiasca si lucruri mari. ni se pareau deosebit de gustosi. Într-o zi cu mult soare si cu o boare de liniste în aer. unde erau cladirile livezii. curatindu-i de uscaturi si facând si taierile de rod. De cele mai multe ori am avut timp frumos.

” Dupa un anumit timp. GEORGESCU Încerc sa daltuiesc figura unui om care. Ma voi stradui sa gasesc acest lucru. Acolo a stat doi ani. Noi trebuie sa mergem pe drumul convingerilor. am cautat si eu acest text biblic. a lasat o dâra de lumina.— “Capitane. în care a trait. Corneliu Zelea Codreanu. Se parea ca-i dicteaza cineva. Pe umerii nostri apasa sarcina pe care ne-am luat-o la Icoana în fata lui Dumnezeu. senin la fata si parca luminat. Georgescu. Eu de atunci. zice Capitanul. Dupa ce si-a luat licenta în teologie si istorie. . în comuna Bascov. cu urmele pasilor lui adânc înfipte în lutul tarii. Eu nu cred ca cineva va putea gasi asa ceva. S-a nascut în 13 ianuarie 1909. prof. dar fara violenta. care trebuie dusa la îndeplinire. de când Nae Ionescu mi-a împartasit cele discutate cu Capitanul. ca teolog. nu am reusit sa gasesc nici un text din Sfânta Scriptura în legatura cu ceea ce mi-ati cerut. — “Vedeti. În Rusia. N-a fost pentru violenta. Capitanul a fost inspirat când a plecat pe drumul revolutiei spirituale. trei feciori si doua fete. s-a dus la Atena pentru studii de specialitate. cel mai mare din 5 copii. pregatindu-si teza de doctorat în teologie. într-un calm desavârsit. Cândva acest lucru va fi o piatra de temelie la unirea întru Hristos a celor doua mari biserici.” — “Asa s-a încheiat dialogul între Corneliu Zelea Codreanu si Nae Ionescu. A studiat teologia si literele la Universitatea din Bucuresti. Arges. N-am reusit sa-l gasesc. l-am cautat neîncetat. îmi spune I. domnule professor. mai bine de o luna. timp de aproape 11 ani. Fiu de taran. ma duce gândul la dialogul început între Biserica Ortodoxa si cea Romano-Catolica. culegând toate datele cerute de studiul lui de specialitate si pregatindu-si cu multa sârguinta teza de doctorat. deschis cu multi ani în urma. muncind din greu. are o misiune de la Dumnezeu de îndeplinit.V. Nae Ionescu vine la Capitan si-i spune: — “Capitane. cât am stat la Polul Nord. Georgescu. de a apara si promova fiinta neamului românesc. prin jertfa lor pentru Hristos. iubindu-si neamul si glia stramoseasca de pe înaltimile lui Petre Tutea.” La cele auzite de la Nae Ionescu. dar nu va promit nimic. Lega vorbele rar si apasat.” Acum când scriu aceste lucruri. în mijlocul celorlalte popoare. jud. Trebuie sa dovedim lumii ca si poporul român. MARTIRIUL PROFESORULUI UNIVERSITAR DE TEOLOGIE IOAN V. Ion Mota si Vasile Marin. Acesta a fost profesorul universitar Ion V. îmi cereti un lucru extraordinar de greu. pasind prin viata. au facut primul pas în împacarea si unirea celor doua mari biserici. în privinta unificarii. Noi am declansat o revolutie spirituala. a legat o alta discutie cu Profesorul.

Dupa pregatiri minutioase. Prin Nae Ionescu cunoaste bine fenomenul legionar. dupa doi ani de studii. Vintilescu prinde aripi. îsi sustine teza de doctorat în teologie. Paralel cu studiile de teologie. Georgescu pas cu pas. dupa ce se decreteaza Statul national legionar. dintr-un început. care era cu toti cei care erau la putere. sa i se permita sa se ocupe de formarea omului în spiritualitatea crestina ortodoxa a facultatii de teologie din Bucuresti. botezata de el “rebeliune”. . Îl considera ca primul si cel mai mare gânditor si filozof care a creat scoala în cultura româneasca. Ajunsese acum conferentiar la catedra de Istoria Biblica.V. Se pregatea sa plece în Belucistan. îi întoarce spatele si pleaca. Ion Antonescu. axata pe coordonatele neamului si constantele crestine ortodoxe. i se propune un post de ministru în guvernul format de Gen. Îl stiau ca facând parte dintre ucenicii lui Nae Ionescu. Din aceasta pozitie avea un ascendent asupra profesorilor facultatii. Îl urmareste pe I. A stat mult timp în jurul lui Nae Ionescu. În timpul acesta era asistent si secretar la facultatea de teologie din Bucuresti. îsi sustine si teza de doctorat în istorie la universitatea din Bucuresti. Iata-l cu doua doctorate. În domeniul acesta îsi alesese o lucrare care necesita multa munca si cercetari îndelungate pentru elucidarea ei. Cere. Nu dupa mult timp. pâna când i-au retras bursa. Calculat. Georgescu. fiindu-i un apropiat ucenic. tot prin Nae Ionescu. Avea ca subiect “CIVILIZATIA DIN BELUCISTAN”. uimindu-si profesorii din comisie prin felul cum a sustinut-o. Nae Ionescu a avut cei mai multi ucenici. Din prea multa modestie refuza. sa stiti ca Horia Sima miroase de la distanta lichelele. a ocupat postul de secretar al facultatii de teologie din Bucuresti. un oportunist. fara nici un cuvânt. Dintre toti gânditorii nostri. Din acel moment Vintilescu i-a devenit dusman de moarte. În timpul acesta — 1937 — este arestat în mod abuziv si tinut doua luni. Georgescu si-i cere sfatul cum sa ajunga sa stea de vorba cu Horia Sima. Dupa lovitura de stat a lui Antonescu. drumul spinos îsi deschide portile pentru Ion V.” La auzul acestei înfruntari otelite. a trimis pe multi dintre ei la studii în strainatate. îi spune: — “Parintele Vintilescu. reusind pâna la urma sa-i anuleze plecarea la studii. Parintele Vintilescu. îmi povestea adesea despre discutiile avute cu Nae Ionescu. Se integreaza revolutiei spirituale a poporului nostru. se ocupa si de studiile de istorie universala. în anii de închisoare. În 1940. Iata ca. Obtine o bursa “Humboldt”. vine la I.V. Cei din jurul regelui Carol al II-lea au uneltit împotriva lui. pregatind astfel elita de mâine a culturii neamului nostru românesc. în schimb. Stiindu-l o lichea.Întors în tara. În clipele de ragaz.

Deci. Era unul din vârfurile Miscarii Legionare din tara. cu mult calm. În avion. În 22 iunie. prinzându-l de brate. în avion a îndurat de frig ca-n timp de iarna. Fiind sumar îmbracat. Georgescu. Georgescu. în plina zi de vara a anului 1945. Georgescu. Acasa îl asteptau doi copii. Zi de zi anchetat si torturat. se întoarce la catedra. cu o masina. agale. Într-o zi de august 1945. Iata-l pe Ion V. a fost dus direct în fata lui Beria. noapte de noapte. Georgescu se poate spune ca a fost facuta de Beria. rapirea lui Ion V. România declara razboi Rusiei. ajungem în luna octombrie 1945. tot timpul. cu seninul cerului scaldat de razele soarelui dogoritor. venea de la facultate. spre casa. Ne gasim la marea închisoare din Moscova — Liublianka. Cei doi îl încadreaza între ei. ajunge titularul catedrei de Istoria Biblica la Facultatea de Teologie din Bucuresti. cu o camasa cu mâneci scurte. Asa. pe la sfârsit de luna. Vintilescu reuseste sa-l trimita pe front pe Ion V. si-a dat seama ca-i rapit. Destinele neamului alaturi de Horia Sima sunt în mâinile lui. Îl obliga sa intre în masina si zboara cu el pâna la aeroport. întrebându-l de sanatate. Intuia ca-i un drum poate chiar fara întoarcere.Plecând din tara. Pe umerii lui apasa o sarcina grea. se faceau presiuni asupra prof. într-o româneasca perfecta. îl poftesc cu ei pâna la masina. În învalmaseala gândurilor se trezeste cu doi barbati în floarea vârstei în fata. cei doi mascau multa bunavointa si respect. uitându-se pe la vitrine. De aici. Georgescu. Horia Sima lasa la conducerea Miscarii Legionare din tara pe Ion V. Mirarea si întrebarile se desfasurau de-a valma în capul lui. În situatia aceasta îl prind evenimentele de la 23 august 1944. pantaloni albi si cu sandale în picioare. la 36 de ani. Ajunsi la Moscova. Rapit de rusi. si sotia Ariana. Prin uneltirile lui. de la aeroport. Se mai oprea din loc în loc. Ion V. rapit de pe strazile Bucurestiului. Fiind bine pregatit. urcat în avion si dus la Moscova. . Razvan si Bogdan. cu toate metodele binecunoscute de noi toti care am trecut prin infernul comunist. sub presiune. Dupa doi ani de front. Dupa ce si-a revenit din starea aceea de om bulversat. Aceasta se confirma si prin ceea ce voiau sa obtina de la prizonier prin anchetele facute asupra lui timp îndelungat. unde zoriti îl arunca de-a valma în avion. sumar îmbracat de vara.

Georgescu a fost condus într-o alta celula. Toate acestea i se aplicau în mod deliberat prizonierului pentru faptul ca nu rostea alt cuvânt decât NU. au recurs si la alte lucruri. În tot timpul anchetelor a fost supus la presiuni neobisnuite. fiind întrerupta chiar si fraza. Pâna la urma au trecut si la aceste lucruri. Prin gura canalului venea un zgomot ca de frigider. cu peretii si tavanul lacuiti în negru. în tara. se implanta comunismul. mai mare. Sotia a fost amenintata si data afara din serviciu. Iata deci programul de zi cu zi al prizonierului: în miez de noapte plimbarea. deci. profesorul Ion V. Atunci când. numai ca sa-i poata întretine pe cei doi copii. De acolo se vedea Moscova noaptea. Sotia a executat tot felul de munci. sa bata cu barosul. Georgescu. mergând în Apus. În tavan era montat un bec de 500 de lumini. cu peretii si tavanul lacuiti cu negru. Într-una din zilele lui octombrie 1946. Avea. Singurul lui raspuns era: NU. galagie. I. anume ca vor lua masuri si asupra sotiei. si va realiza cele propuse. pe la orele 11. Camera nu avea nici o fereastra. Permanent era supravegheat. Pe el nu l-a speriat nici amenintarea cu moartea. Cu multa greutate a gasit de lucru la un atelier de fierarie în Bucuresti si anume la forja. în afara de gardianul care-l pazea si avea grija de el si vorbea româneste.V. un adevarat infern. atitudinea lui a fost una singura — N-a acceptat nici un compromis. cu gura de canal pentru scurgerea apei. cu un bec de 500 de lumini pentru a-i strica ochii si sanatatea. zdrobind încercarile de rezistenta. neodihna si batai. mai murdare. sub senilele tancurilor rusesti. o mare de lumini. Georgescu era zavorât într-o camera de supliciu. pe terasa închisorii. în camera instalat un microfon. pâna prin luna octombrie 1946. fara lumina soarelui. raspicat. la Moscova. cu foame. sete. Razvan si Bogdan. când i-au promis solemn ca daca va primi sa lucreze cu ei. în închisoarea Liublianka. La plimbare era scos numai în miez de noapte. Mai târziu. Un an de zile n-a vazut lumina zilei. n-a vazut fata de om. muzica. obligând-o chiar sa divorteze. Pe jos era ciment mozaicat ca-ntr-o baie.Ion V. ziua prin gura de canal se auzeau tot felul de strigate. L-au amenintat si cu familia. Aerul era conditionat. Raspunsul a fost NU. sub toate metodele de ancheta. Asa s-au tinut lant anchetele si presiunile asupra lui. ancheta a luat sfârsit. La toate încercarile. îl vor pune în locul lui Petru Groza.30. Fusese seful . asupra ei.

Georgescu. n-a raspuns nimic si a plecat. a muncit din greu. Le era frica de evadare sau razvratire. unde a muncit la exploatarea lemnului din padurile Siberiei. Ochii îl jenau din cauza luminii prea puternice a becului. Georgescu. continuându-se ancheta de la aceeasi fraza întrerupta. Din când în când. în toti anii lui de patimire în gulagul rusesc. Ajuns la Verhoiansk. a fost chemat la ancheta. cei mai multi cu care a stat împreuna au fost rusii. I-au dat 20 de ani de lagar. În asa fel a fost pazit de securitate încât nu a reusit. discutând. În camera îl chinuiau lipsa de aer. pedeapsa administrativa. exact ca si când nimic nu s-ar fi întâmplat. l-a întrebat pe ofiter: — “Ce-ati face d-voastra daca odata ati descoperi pe Dumnezeu dupa o stea. gardianul. a fost bagat în mina.Miscarii legionare în tara. Din când în când. exact la aceeasi ora — 11. De atunci. polul frigului. Irkutsk. Ion V. Georgescu este dus într-un lagar de munca din nordul Siberiei. Vorkuta. Ajunsese. sa întâlneasca un român. . Pe unde s-a dus. la un moment dat. îi dadea câte o bucata de pâine. Ne întrebam acum. Uhta. N-au reusit sa-l condamne.30 — în aceeasi zi. de acelasi ofiter. De aici se poate conclude la ce tehnica au ajuns în a distruge tot ce-i omenesc si a anula orice personalitate din om. Asa s-au scurs zilele anului de izolare si-n octombrie 1947. Numai dupa aceea chinezii. Cei mai revoltati împotriva regimului erau rusii. Ion V. În tot timpul lagarului. un ostas credincios al lui Horia Sima. când se întorcea de la plimbare. Krasnoiarsk. Dupa doi ani de anchete si suplicii în marea închisoare Liublianka din Moscova. la ce au folosit toate acestea? Acum. niciodata. când în Rusia Partidul Comunist nu mai are puterea. De mentionat este faptul ca prof. pe care acum o priviti cu atâta indiferenta?” Ofiterul s-a uitat lung la el. mai venea câte un ofiter în timpul plimbarii pe terasa. farâma din divinitatea sadita de Dumnezeu în adâncul fiintei umane. profesorul Georgescu. În soapta îi spunea s-o manânce repede. Din toata ancheta nu s-a putut ajunge la intimidarea lui Ion V. Aici n-a stat mult si a fost scos la suprafata. n-a mai venit nimeni la el. n-a întâlnit nici un român. setea si neodihna. Într-o noapte cu stele multe pe cerul Moscovei. foamea. Verhoiansk — polul frigului. Mai tâsnea din când în când acea bunatate a omului de pretutindeni.

Niciodata. dorul de tara sa-l usuce si gândurile sa-l macine. Cu toate acestea. numai si numai Ion V. Viata acestui om. întrebându-se de ce îi cere lui lucrul acesta. sunt prigoniti si maltratati. Sotia a trebuit sa divorteze pentru a putea creste copiii. Este internat în spital. omul nu putea sa reziste mult. Ofiterul politic. Georgescu si-i spune sa ia în primire cabinetul medical. care se ocupa cu dosarele detinutilor. Fruntea lui boltita se înnoura. constituie una din marile epopei ale neamului nostru. acasa era mult mai greu. dar nu este înteles. saliva pâna jos ajungea ca o piatra. Intuia ca cei de acasa. securitatea n-a lasat-o în pace. Stia un lucru si anume ca istiologia era o disciplina a medicinii. Acolo. sa scape de urmarirea securitatii. peste mari si tari. Pe cei care i-a cunoscut mai bine dintre straini erau chinezii. Este bagat la arestul lagarului pentru nesupunere. Sotia si copiii au fost scosi în drum si-n casa a intrat un ofiter de securitate. Georgescu. Casa. dar mai putini. Puterile începeau sa-l paraseasca. La un moment dat lagarul ramâne fara medic. zbura cei la de acasa. De acum începe calvarul. Cei mai multi se îmbolnaveau de inima.dupa un scurt interval de convietuire cu rusii. spitalul era improvizat într-o cladire facuta din lemn. El era. Adica. În tot acest timp se . gândul lui zboara peste munti si vai. din România. El ramâne surprins. Ofiterul nici nu voia sa stie de cele ce-i spune prof. Îi explica politicului acest lucru. Conditiile de viata erau grele. el n-a reusit sa-si piarda urmele în marea masa a detinutilor de toate neamurile. Dorul de tara si gerul aspru de la Verhoiansk l-au îmbolnavit de inima. În zilele acelea grele de arest. sa învete bine limba rusa. când el nu este medic. ca daca scuipai. Fratele prof. doctor în istorie si teologie. prin el securitatea îi facea tot felul de sicane sotiei sale. Georgescu ajungând colonel de securitate. Cu greu scapa de acolo. Se împrietenise bine cu ei. Pe dosarul lui scria “doctor isteolog”. Într-adevar. vine la prof. Pâna la urma a fost obligata sa se recasatoreasca. Aici unde era polul frigului. Pe lânga rusi si chinezi mai erau si alte nationalitati. care era proprietate personala. Georgescu. urmarit pâna în pânzele albe. Era asa de frig. La vremea aceea nu se mai putea afla nimic de acasa. a luat-o tot securitatea. din tara. Frigul îl chinuia greu de tot.

Poate ca tu le vei duce mai departe si unde trebuie. Era o curte mare. spunându-le: — “Vedeti voi omul acela. în care soaptele celor doua voci se întâlneau. Dupa aproape 11 ani de suferinta în gulagul rusesc. ma rugam lui Dumnezeu. Dumnezeul meu cel viu. care manânca iarba? Tine cu dintii de viata. ajuta-ma. În urma îndelungatei boli de inima. dar extrem de îmbietoare. Stând în sezut. Vointa lui de a trai îl va scoate din impas. Sa ne întoarcem la Verhoiansk. Georgescu cum manânca iarba. o lume necunoscuta. La un moment dat nu mai putea nici sa umble singur pe picioare. Ion V. Îsi dadea seama de gravitatea bolii. Puterile începusera sa-l paraseasca. Constiinta lui oscila între cele doua limite. mestecându-le îndelungat si apoi înghitindu-le. dorul de tara si de cei de acasa. în spitalul unde I. Iata ce mi-a declarat într-una din zile la “Noua-Culme”: — “Mai Tase mai. La vremea aceea. Nu va muri. În fata lui se afla un grup format din medicul sef si ajutoarele lui. Asa ma rugam: — “Doamne Iisuse Hristoase. punându-si nadejdea în Dumnezeul cel viu. prin luna noiembrie 1955. slabise mult de tot. I se parea ca-i mai usor. el rupea cu mâna dreapta firicele de iarba si le ducea la gura. i se parea ca se afla la limitele conditiei umane. în 1955. b). simtindu-L ca este viu si-I cu mine. Georgescu suferea si se ruga. Dupa o îndelungata suferinta în spitalul din Verhoiansk. când ma gaseam greu bolnav la Verhoiansk. ca acum sa ti le spun tie. din loc în loc cu iarba pe jos. Se producea parca o alunecare din planul existentei. medici si sanitari. bolnavii au fost scosi în curtea spitalului la soare.” Întelegea acum foarte bine limba rusa. Se va salva singur. nu ma parasi!” — M-a ajutat si am venit si-n tara. Într-o zi calduroasa de vara. Sau de a fi. L-au scos si pe Ion V. desi aluneca mereu spre punctul de a nu mai fi. Georgescu.V.” Dumnezeu a voit ca teologul de frunte Ion V. Îl copleseau amintirile. Cugetând asa. Era stapân pe ea. Georgescu sa fie în acelasi timp si un mare credincios. Din iarba aceea culege tot felul de vitamine. Înainte de a pleca spre tara. Acesta era mecanismul gândirii lui în momentele de odihna pe petecul de iarba din curtea spitalului din Verhoiansk. se sprijinea si-n mâini. se mai întremeaza si-i scos din nou la munca. la hotarele dintre fiinta si nefiinta. în mod . când mai multi români sunt eliberati din lagarele rusesti. esti prietenul meu si-ti marturisesc din intimitatile mele. Le arata cu mâna spre Ion V. facându-l sa-si dea seama ca mai exista. În clipele când cugetul lui se desfasura. prof. Starea sufleteasca era în plin zbucium. alta. toamna vine în tara.ruga lui Dumnezeu. El ne îndemna sa ne rugam lui Dumnezeu cu tarie si caldura sufleteasca. atunci când cele doua lumi încercau sa-l atraga fiecare în inima ei: a). în acela al altei existente. Georgescu la soare pe un petec de iarba. dar altfel decât înainte.

la lucru la Nazarcea. anul 1959. Se lucra la via din Nazarcea. Dupa cum iarasi am mai scris. O buna parte din cele întâmplate este relatata si de Bucur Stanescu în bilunarul AFDPR-ului — Rezistenta — nr. Mai ales atunci când mai eram pedepsiti. am fost împreuna. ca de obicei. am lucrat împreuna tot timpul cât am stat în aceasta comuna. mentinându-se pe aceeasi pozitie. Este unul dintre ucenicii lui Lucian Blaga si Constantin Noica. la Latesti. de luptator împotriva comunismului. supranumit lagarul mortii. 1976. În rest. când coloana mergea. O ÎNSCENARE DE EVADARE Ceea ce va istorisesc acum este un episod trist. gardienii se repezeau si loveau în stânga si-n dreapta. într-un . îl rasplateste pe Ion V. Georgescu. ne aruncam la izolare. Pentru a întelege lucrurile mai bine. cum de altfel a ramas si acum. Bucuresti. ajuns la exasperare. Georgescu cu închisoarea de la Gherla. va redau mai jos tristul episod al înscenarii de evadare. În acest iad. A fost professor de filozofie. Am stat cu el în camera la Noua-Culme. prin cei care o conduceau. Aici s-a lucrat munca silnica. În decembrie 1957. Atunci. în luna iulie 1959. dar adevarat. 1958 am fost ridicati si dusi în lagarul de la “Noua-Culme”. atât pe linia culturii. A refuzat categoric acest lucru. la fel ca în anchetele lui din 1945-1947. 2 din aprilie 1991. cu toate ca aceasta tara. Bucur Stanescu. vara. în 12 sept. Prin aceasta tentativa s-a urmarit exterminarea lui Ion V. cât si pe cea a caracterului. s-a încercat o înscenare de evadare. unde-si duce cu fruntea senina mai departe calvarul. ma aflam la infirmeria lagarului. pe care l-am publicat în saptamânalul “Lugojul” nr. În Latesti. Georgescu se elibereaza de la Gherla si este trimis în com. De atunci si pâna la moartea lui din 21 dec. era iadul pe pamânt. În acea vreme. Acolo. desi este trecut de 80 de ani. cu fata brazdata de suferintele anilor petrecuti în gulagul rusesc. l-am întâlnit pentru prima data. 17 din 1991. Într-o buna zi. de istovire si de aruncare în moarte.insistent. bine pregatit. asa cum am mai scris. Pe Bucur Stanescu l-am cunoscut foarte bine. Latesti cu domiciliul obligatoriu. prof. iubita atât de mult. a fost solicitat sa ramâna în Rusia ca cercetator stiintific în cadrul Universitatii din Moscova. unde ne mai odihneam. Foarte rar aveam momente de ragaz. Ion V. A fost un luptator de elita în rezistenta româneasca. Desi împovarat de ani. voia si dorea din tot sufletul sa-si vada tara pe care a iubit-o cu pretul vietii lui. traind din plin urgia si zvârcolirile celor de acolo.

stau la pamânt. Lupta a durat câteva minute. Baspalian a luat o mâna de pe . socotelile mele sunt doar ale mele si nu am dreptul sa va împovarez sufletul.” A început urmarirea. nici existenta cu ele. pregatit sa traga. si-i spune: — “Domnule caporal. care urmareau si ei uimiti cele ce se petreceau. dar nu ma mai duc în cordon. nemaifiindu-i frica de moarte. deci mai puternic decât Bucur. vizibil usurat.moment de dezechilibru psihic. venea spre fugar. si nu “Banditule”. vrea sa ma bata! Eu fug de sub escorta. Eu nu vreau sa-mi încarc sufletul cu viata d-voastra. Grabindu-se sa-i dea lovitura fatala. Bucur s-a oprit din fuga. Trece pe lânga caporal. îngrozit ca trebuie sa ucida. si-a dat seama ca tânarul ostas folosea o alta limba decât cea oficiala: “Domnule”. Bucur s-a ridicat în picioare. în rândul coloanei de detinuti. Cuprins de un fel de extaz. cu mâinile înclestate pe sapa. gardianul a început sa-l înjure si sa-l ameninte. Ca o fiara s-a napustit asupra sapei. seful escortei. Când s-a apropiat de Bucur. dar l-a asigurat ca nu va fi batut. al satului românesc. nu mai fugi. se straduia sa i-o smulga. Caporalul. Stanescu îi spune: — “Domnule caporal. Baspalian. fara sa ameninte sau sa înjure. Cu toata starea lui de transa. dar lui Bucur Stanescu i s-a parut o vesnicie. Se dezlantuie într-o fuga nebuna. Gardianului îi era frica de sapa. Atunci. în apropierea d-voastra. Atunci caporalul i-a explicat ca detinutii sunt sub escorta lui. m-ati convins. Se uita pe furis la Bucur. Le aplicati regimul dorit. A cazut în genunchi si se vedea pierdut. M-am oprit. Gardianul. repezindu-se sa-l loveasca.” Lui Bucur nu-i venea sa creada. Se vedea ca fortele latente ale poporului român umpleau de har sufletul acestui tânar. Fulgerator. Baspalian i-a ordonat lui Stanescu sa se culce la pamânt. Nu am încotro si e pacat. Astepta nerabdator sa simta lovitura glontului.” Caporalul i-a explicat ca nu-i da voie regulamentul sa faca asa ceva. ca eu trebuie sa trag. În spatele lui Bucur se auzeau pasii ostasului care-si arma pusca. El s-a culcat. pastrându-si însa sapa. A început lupta. Prinzând cu amândoua mâinile de coada sapei. seful escortei. aducator de liniste si pace. Ca prin vis aude o voce gâtuita de emotie: — “Domnule. evadatul nu avea de gând sa se opreasca. încheind: — “D-voastra în interior faceti ce vreti cu ei. Dintr-un salt a fost la el. a început sa loveasca în stânga si-n dreapta. Gardianul era mai înalt si mai tânar. face un salt în afara coloanei si fuge. dar la lucru nu aveti dreptul sa-i bateti ca se întâmpla ceea ce s-a întâmplat.” Ajunsi la vie. uimit de comportarea lui Bucur si a caporalului.

Georgescu. considerat pe atunci de securitate ca unul dintre marii comandanti ai rezistentei românesti. Bucur Stanescu si Ion V. Se ocupa pâna în cele mai mici detalii pentru a înscena o evadare organizata. crescut si format de Nae Ionescu.” Apoi s-a îndepartat de Stanescu. profesorul Ion V. Sa fii cu mare bagare de seama. Voiau sa-i condamne la moarte. fugind de sub escorta. Georgescu a primit 100 de lovituri la spate. Ion V. Gardianul îl ameninta: — “Mi-ai taiat mâna. Într-adevar. Securitatea se razbuna. Tot corpul era numai sânge si rani. ca . oblojindu-si rana cu o cârpa. Dumnezeul ma-ti de bandit. razbunarea lui Baspalian a fost cumplita. Atât de mari erau starile sufletesti. afirmând ca a avut un moment de ratacire. de un caracter cum rar se poate întâlni. În detasamentul de munca era si profesorul Ion V. Bucur a facut sa-i intre taisul sapei în podul palmei. Se uita si el la cele ce se petreceau. într-un moment de disponibilitate. de groaza. Georgescu ma ia deoparte si-mi spune: — “Asculta. Ai sa vezi tu la colonie. Ajunsi în colonie. Bucuria si mândria pusesera stapânire pe Bucur. Sunt dusi amândoi la izolare. Daca eu voi scapa din acest infern si voi reusi sa ies afara înaintea ta. în celule separate si anchetati zile în sir. prietenul meu cel mai bun. Printr-o încordare. de nedescris. De acum începe calvarul. Georgescu. Au fost supusi la suplicii de neînchipuit. Câstigase o batalie. Georgescu au fost scosi din coloana si dusi la izolare. Un om exceptional. pusa la cale de Ion V. unde voia sa-l izbeasca. fixându-l spre capul detinutului. pâna la starea de lesin. Aici este marele lui merit. Dupa toate aceste peripetii. La fel si Bucur Stanescu. Georgescu nu facuse nimic. Bucur Stanescu si-a pastrat cumpatul. Daca tu scapi cu viata din acest iad. atunci nu mai ai obligatia acestui mesaj. încât umbreau teama de ceea ce avea sa urmeze. care începuse sa sângereze abundent.coada sapei si a prins de tais. S-a mentinut pe pozitie. Securitatea voia cu orice pret sa scoata un proces de organizare a detinutilor de la Noua-Culme sub conducerea lui Ion V. Dumnezeu l-a întarit pe Bucur Stanescu si n-a recunoscut nimic din cele înscenate de securitate în legatura cu evadarea. Vezi tu. Georgescu si o evadare în masa din lagar. Profesorul Ion V. am sa-ti destainuiesc câteva lucruri foarte importante. A salvat viata unui om de aleasa cultura. sa transmiti mesajul meu celor în drept din conducerea Miscarii Legionare.

Ceea ce-ti spun acum este mesajul meu catre Horia Sima. Am reusit sa scot Miscarea Legionara ca o miscare democrata. Îmi era teama ca nu voi fi în stare sa fac acest lucru. atunci m-am rugat lui Dumnezeu sa ma ajute si sa ma lumineze. Pentru mine. — La Moscova. N-a fost niciodata nici fascista. dar eu m-am ales cu o suta de lovituri la spate. Viata din Periprava ne-a unit mai mult. În toate actiunile mele voi fi ajutat de oameni de încredere. muncind tot timpul împreuna. Ascultându-l pe omul care i-a înfruntat pe Beria si pe Stalin. al unuia dintre cei mai mari luptatori din miscarea de rezistenta din infernul rosu — Ion V. În fata lui Dumnezeu si a neamului românesc. deci la ei acasa. se fac vinovati cei care lau primit de la mine si nu l-au dus unde trebuie. în luna mai 1960. totalitara si nici comunista. Eu am facut o caracterizare a Miscarii Legionare în câteva zeci de pagini batute la masina. Nu am primit acest lucru. constituie obiectul unor alte episoade. Daca tot m-a ales pe mine sa duc acest mesaj. Este o caracteristica a fiintei neamului românesc. este singurul care s-a dovedit capabil dintre noi toti. Le sunt incomod. în cadrul anchetei urmatoarele: 1). în 1946. am fost dusi la Periprava. mi s-a cerut de catre Beria. În prezent se gaseste în dosarul meu de la Moscova. Ai vazut din aceasta înscenare de evadare. . De la Noua-Culme. Sa duc acest mesaj. prin orice mijloace. A fost în cele din urma primita de conducerea politica a securitatii. la Moscova. aici în colonie. Sa merg în Occident. 4). Daca n-a ajuns în mâinile lui Horia Sima. bine pregatiti si pusi la punct cu toate problemele. supus de multe ori greselilor. care nu le-a reusit. Sa ma întareasca sa duc la îndeplinire aceasta misiune. spre sfârsitul anchetelor. Daca voi face acest lucru. cu argumente bine sustinute. Tot timpul s-a considerat un umil soldat în transee. Acest mesaj l-am transmis exact asa cum este cel de fata. voi fi bine rasplatit. Sa renunt la Miscarea Legionara si sa colaborez cu ei. cu toate slabiciunile lui si cu tot omenescul din el. Georgescu. eu mi-am facut datoria. în 1945 luna oct. Felul cum s-au scurs zilele noastre. m-am înfiorat. 3). Horia Sima. Tu stii foarte bine toate astea din cele ce ti-am povestit pâna acum de când ne-am împrietenit. Si acum le simt. unde sa duc o activitate de anulare a Miscarii Legionare pe plan politic si ideologic. mi-au promis locul lui Petru Groza ca presedinte al Consiliului de Ministri în România. de centru. Sa-l suprim pe Horia Sima. cu pretul vietii. Este o miscare democrata. 2). În 1946.securitatea este hotarâta sa ma lichideze.

Asta a fost si dupa revolutia din 1989. din 6 mai 1964. Ziua de 17 iunie 1976 a fost si ultima întâlnire a noastra. a fost gresit. mi-a destainuit unele lucruri care acum îmi dau de gândit. Eroismul de care a dat dovada este legendar. I-a provocat un proces T. în iunie 1976. În 17 iunie 1976. scapând de o noua tentativa de reeducare. În 21 dec. ce se pregatea cu mult. Nu este exclus ca si acum. celor multi. A fost chemat de multe ori de securitate. Asa-mi explic eu acum faptul ca aveam permanent un agent dupa mine. Securitatea era la curent cu vizitele noastre. la Academia de Stiinte Medicale. Ion V. la fundul de ochi. DE LA NOUA-CULME LA PERIPRAVA Sperantele noastre de a scapa din lagarul mortii s-au înfiripat înca din toamna anului .B. Acolo. nu s-a mai putut face nimic. Mi-a si spus sa nu ma feresc de prietenia noastra. a tinut sa-mi spuna multe lucruri. am reusit sa ne salvam vietile. În 21 dec. mi-a declarat ca daca ar trebui s-o ia de la capat cu viata. Un mare semn de întrebare. Datorita atitudinii luate de el si a sfaturilor pe care ni le-a dat noua. Ne faceam vizite la Bucuresti si Lugoj. trei zile. cu analizele respective. la Bucuresti. unul la altul. S-a eliberat în 12 sept. Dupa eliberarea mea.C. Georgescu a luptat pâna la moarte împotriva comunismului. la Periprava. Figura lui va fi permanent în mijlocul nostru si vom striga totdeauna prezent pentru el. 1962. Niciodata n-a regretat ca a mers pe acest drum. Numele lui va fi mereu pe buzele noastre. de ani de zile. S-ar putea interpreta ca acest tratament a fost aplicat gresit cu buna intentie de catre medicul curant. când am fost la el acasa. unde avea o nepoata angajata. Boala era destul de avansata si nu stiau daca se mai poate face ceva. A declarat tot ce stia despre noi. când am reusit sa-i dam pe nebuni peste cap. a facut un control medical. Într-o zi. Georgescu era urmarit si anchetat de securitate destul de des. medicul respectiv i-a spus ca tratamentul care i s-a aplicat. 1976 a decedat.Tin sa mentionez ca si aici. am reusit sa iau legatura cu prof. Georgescu. care era si prof. 1976 a murit în urma unui atac de cord. tot pe acest drum ar merge. Ion V. Noi am continuat lupta împotriva celor care voiau sa instituie reeducarea pâna în 1963. Ion V. acest purtator de grija sa fie dupa mine. universitar. Când am fost la el. pentru ridicarea neamului românesc. bucurându-ne ca am scapat cu bine din infern. În legatura cu moartea lui se pot spune multe lucruri. Ba chiar l-au si retinut câte doua. În acel an. Într-adevar. tot timpul de pe baricade.

Dar. iadul unde ne târam zi si noapte. si nu dragostea. prin aprilie 1960. plecarea s-a facut în luna aprilie 1960. O soapta zbura prin colonie: — “Mai frate. dupa câte-mi aduc aminte. parca. Si. o epidemie de gripa. Asa eram noi acum. ca mladitele pomilor primavara. noi nadejdi. Pentru ei. Aceasta era dragostea fata de om. în lagarul mortii. însa. cam pe la mijlocul ei. spre nemurire. exploatându-l prin cele mai sofisticate metode.1959. Daca pentru toata planeta “Pamânt”. cei ramasi la Noua-Culme. ne spuneam noi în gândurile noastre. În realizarea omului nou. Unii dintre noi fixasem data plecarii în mai.omul. scapam de infernul rosu. Se încropeau. totusi. iadul rosu. când seva datatoare de viata le smulge din amortire. . Voiau “realizarea” a cât mai multor disparuti. Prinsesem cu totii curaj. era alta. bucuria le umplea sufletul. printre noi. cei care am trebuit sa mai trecem o iarna în acest cazan smolit. vom scapa si asta-i bine. Realitatea. Acesta este unicul drum spre viata vesnica. Procedau la înlantuirea lui. Nu se stia unde. prima etapa o reprezenta distrugerea lui. ca entitate spirituala. cei considerati dusmanii poporului. orbecaind fara nici o tinta. ca fiinta umana. totul se schita pe lumina bucuriei. asa cum a fost cea de la Noua-Culme era considerata o primejdie pentru viata omului. pe care o fluturau în toata lumea drept ultim scop si suprem ideal. Omul a platit si aici tributul lui cu miile de morti. spre noi nadejdi de vietuire. lupta pentru mai binele omului. Prinsesem viata. Ca prin farmec. La început de primavara. dar n-a renuntat la lupta de aparare. îsi facuse loc un zvon. când primul lot de detinuti a plecat undeva.” La început. sa stii ca plecam de aici. O unda de bucurie ne umplea sufletele. principiu de viata era ura. de supravietuire. totul se întorcea la viata. altii o fixasera în luna aprilie. nimic nu este. Plutea lin peste noi vestea plecarii din lagarul mortii si desfiintarea lui. Ne apropiam de luna mai 1960. Scapau de Noua-Culme. ca primavara vegetatia. s-a dovedit ca daca dragoste nu este. chiar daca în necunoscut se duceau. Omul urca Golgota spre învierea lui din moarte la viata. gripa din 1959 a constituit un eveniment de mare bucurie si deplina satisfactie a conducerii. Singura tinta cunoscuta de ei era exterminarea noastra. capital nepretuit . Scapam de moarte. ca natura le-a prilejuit o secerare în rândurile noastre. Am ramas noi. când speram sa plecam din lagar. Fara voia lor.

Acolo. Urcati în vagoane. Ne asteptau vagoanele de marfa. încolonati dupa nume. Ne încolonam. ca de altfel în orice moment din viata omului. toata marfa vie. Gându-mi zboara la Miron Costin. Colonia prinsese viata. Unde mergem? Unde ne duc? Ne duc în Rusia? ne întrebam fiecare din noi. Noi. Orice intrare are si iesire. Georgescu. de teama.Ca-ntotdeauna si pretutindeni pe pamânt. Era o zi cu soare. a ajuns la pozitia de animal. la toate neamurile. Un freamat se strecurase în tot lagarul. numarati si cântariti. care asa a spus: — “Bietul om sub cârma vremii. pe unde strapunge si se îndreapta spre cei carora le este destinata. ne chemam unii pe altii. în primirea pazei.. Ne gândeam cu totii în tacere la acel: — “Pohod na Sibir. Noaptea a fost adus un tren cu mai multe vagoane de marfa închise.” În raiul comunist am trait din plin acest dicton. Bucuria era mare. Asa cum suntem. si acum. Pentru plecare. plecam. orice actiune secreta îsi are fisura ei. securitatea. Furnicarul de oameni se misca în toate partile. La 500 de metri de colonia noastra era halta CFR. Freamatul bucuriei era diminuat de cel al fricii de deportare. Asa era si profesorul Ion V. Eu eram cu el tot timpul. în ordinea apelului ne urcam în vagoane. deci. De aceasta veste eram siguri. La noi acum. Asa am ajuns si noi sa stim cu câteva zile înainte de plecarea noastra. gamela si lingura legate toate în patura. Freamatul necunos-cutului. fiecare din noi ne cautam un loc. toti într-un oftat exclamam cu voce tare: — “De acum. Ne asezam pe sumarul bagaj.” Vine si ziua plecarii. Bietul om. ca din senin parca venita. Acolo. cald si placut pentru cei liberi. OMUL. Pe acolo ne vor ramâne oasele. înjurându-ne. Se formeaza o coloana parca nesfârsita. bucuria plecarii era umbrita de teama ca ne vor duce în Rusia. ne pregatisem bagajele. Deznadejdea plutea pe aripile mortii. Peste tot un freamat. Dumnezeu cu noi!” . Din vârf de piramida în creatia lui Dumnezeu. Daca ne duc în Rusia. Era pentru noi. Parca la o comanda. care speram în mai bine. Gardienii strigau la noi. Vagon dupa vagon se completeaza si se da. legat în patura jerpelita.. în soapta. camera dupa camera. despre care am mai vorbit. sa fie tare. Vom iesi si de aici cu bine. dar acum si pentru noi. spre gara. cele câteva zdrente. Eram în luna aprilie 1960. Tot timpul ne încuraja si ne spunea ca omul trebuie sa spere. în vagoanele acelea era înghesuit cel mai de pret capital al Comunismului. de acolo nu mai venim acasa. speranta întotdeauna este secondata de deznadejde. Printre noi aveam multi oameni care mai fusesera în Siberia ca prizonieri de razboi sau ostatici. Încolonati. ne îndreptam spre gara. Dar.

Din mersul trenului vedeam toate baracile. defilând parca. Se vedea Dunarea. cu acest infern pe pamântul tarii noastre. De la bifurcarea liniei ferate Bucuresti-Constanta. — “Dobrotici.Printr-un fluierat lung. Obiditii sortii. Priveam numai pe cele patru geamuri mici si cu gratii ale vagonului. prea multi au murit într-un lagar din tara Ta!” — “Adio. înghesuiti în vagoane. lagarule flamândule. intram în zona dealurilor Dobrogei de nord. fata de calea ferata.” Unii dintre noi refuzam sa credem ca-n lumea asta-i numai rau si bine nicidecum. Ceea ce am observat cu totii era faptul ca mergeam tot în necunoscut si de aci încolo. Dobrotici. Cu un zvâcnet de vagoane si cu scâncet de tampoane. Printre noi. pe rând. Se facuse noapte de-a binelea când vaporul se lupta cu valurile. Mergând în zanganitul de tabla si al loviturilor de tampoane ale vagoanelor. Încolonati. rumoare. treceam prin fata coloniei. pe rând. Pâna la Tulcea am mers în simfonia rotilor de tren. Suntem în paza lui. ca mergem în necunoscut. care era asezata. fiecare vagon se deschide si tot asa. În noapte nu prea vedeam . Am uitat sa va spun ca plecarea de la Noua-Culme s-a facut dis-de-dimineata tare. lung de tot al locomotivei se da semnalul de plecare. Cautam dialogul cu Dumnezeu. Daca pâna acum unii dintre noi mai speram sa nu mergem în Siberia. prin fata noastra. de-abia trenul se urneste din loc. un loc de sinistre întâmplari. Atât doar stiam. iar de aici încolo. Blastamat sa fii de neamul românesc pe vecie!” Unde anume am plecat. pe o panta lina în urcus. Simteam ca nu ne vom mai întâlni cu acest lagar al mortii. N-aveam prea mult câmp de vedere si nu observam mare lucru. prea multi frati ne-ai înghitit. Ne apropiam de Tulcea. Ajunsi în gara. singura speranta care ne-a mai ramas. de acum sa stiti ca “Pohod na Sibir” este drumul nostru. Apareau Muntii Macinului. acum când ne-am urcat pe puntea vasului aveam cu totii credinta ca Siberia ne va înghiti. unde? Dumnezeu stie. De-acum. facea-te-ai stana de piatra. un loc de tribut în vieti omenesti. la vest. Lasam în urma o viata hartuita. pulbere de drumul mare. Cu noi aveam hrana rece. ne îndreptam spre vapor. Maria Ta. de-abia. Totusi ne bucuram ca am plecat. Usile vagoanelor erau bine închise. spulberata de vânt în cele patru unghiuri ale pamântului. în simfonia valurilor Dunarii. Se aud voci deznadajduite si cobitoare: — “Fratilor. trenul nostru o ia spre nord. ne dam jos. un vas cu apa si tineta pentru necesitati. n-am stiut nici unul din noi.

furându-l. Uitasem de-a binelea. pasari de noapte. Acolo citim pe o tabla-indicator: “Periprava”. cu mai multa lumina pe fetele speriate. am ramas surprinsi cu totii de marea deosebire dintre Noua-Culme si Periprava. încet. pe o suprafata de 10. un port improvizat în delta. Cu amorteala în oase. tropaind pe drumul uscat si plin de praf al deltei. dar. la colonie. Iata. cu gândul de a dormi. Una dupa alta. Suntem de acum în plina delta. se puteau plimba fara opreliste prin colonie. Si mai suntem si în apropierea vestitei paduri LETEA. cu boccelele-n spate. strainii îsi facusera cuib. fara cadenta. Aici se muncea într-o atmosfera mai umana. altadata pline de grâu si pline de dor. încet.000 de hectare. deci. Vapaile de foc ale lui se oglindeau jucause în apele Dunarii. câte patru în rând. Se vedeau localitatile si frumoasele coline ale Basarabiei. îsi fac loc si clipe de fericire. plecam din micul port. Era o feerie. Priveam cu nesat un rasarit de soare în Delta. Baracile erau asezate în ordine. Toti cei care erau aici trebuiau sa munceasca. Nu ne . ne dam jos. la Periprava. ce frumos a aparut rasaritul soarelui. Doamne. Acum. fiecare din noi ne dezmeticeam si ne adunam pe puntea vasului. Vaporul aluneca pe luciul apei. Ca la o comanda. De la o vreme începuse sa se mijeasca de ziua. Am scapat de “Pohod na Sibir”. în sufletele noastre de surghiuniti. extaziati. Era un lagar de munca de gradul IV. fratii nostri basarabeni luasera drumul Siberiei. stelele dispareau de pe bolta cerului. fara geamuri varuite. cum. Ajunsesem deci în colonia Periprava. Sa putem privi tot farmecul creatiei Tale. cu ferestre mari si luminate. cuib de cucuvele. câstigat cu truda.mare lucru pe malurile Dunarii. toti respiraram usurati. somnul nu se prindea de noi. Se lucra pe terenul IAS-ului din cadrul Ministerului de Interne. ferita de inundatii si de umezeala accentuata în timpul ploilor. Încolonati. — Minunate sunt lucrurile Tale. Se anunta o zi cu mult soare. În ordine. Se realizase descatusarea fiintei noastre. în timpul liber. Luptându-se cu valurile. Detinutii. Colonia Periprava era asezata pe un mamelon domol. Doamne! Robi fiind. la vale. Din când în când ne mai asezam capul pe bocceaua noastra.. ca un facut. rapitoare. Tu ne-ai învrednicit cu aceste clipe de fericire. Când am intrat în colonie.. Cu sutele de mii. casele oamenilor pline de saracie si toate-n pustie. de faptul ca eram robi. Azi pretind ca-i cuibul lor. colbaiti din cap pâna-n picioare. Pe pamânturile noastre. vaporul nostru ajunge la un ponton. Dupa o jumatate de ora de mers.

ne bucuram de farmecul naturii. Periprava. disparând în desisuri. realizam acea fericire. s-a încheiat cu aceasta raza de lumina din iadul rosu. Se vedea Vâlcovul. Daca pentru tot ce-i în viata. puhoiul libertatii rupsese barajul interdictiilor. oras altadata al nostru. Iata ca din nou. Tâsneau care-ncotro. asemenea celor tropicale. din regnul animal si vegetal. Ni se parea ca de-abia acum ne miscam si noi ca oamenii. în stufarisul des. spre nord. ca oricare . Realizasem atâtea clipe de fericire în Universul Concentrationar românesc. Dintr-o data parca. Extaziati. O RAZA DE LUMINA ÎN INFERNUL ROSU Asa vedeam noi. facând abstractie de multele neajunsuri create de cei ce ne pazeau. de fuga ratelor salbatice. Napasta terorii disparuse. Ne bucuram din plin de razele soarelui din delta. Pasind pentru prima data în padurea Letea. la gradina. atunci si noi. cei veniti din lagarul mortii. cei veniti din lagarul mortii. plina de dor. ale acestui frumos parc natural. în cei patru ani traiti în delta. Ne aparea frumoasa noastra Basarabie. ni s-a parut mai usoara în raport cu cea de la Noua-Culme. pe malul Dunarii si pe nesfârsitele tarlale ale IAS-ului din cadrul MAI-ului. Universul concentrationar românesc. tara cetatilor lui Stefan cel Mare si Sfânt. decât numai când se facea numaratoarea. bineînteles din rândurile noastre. Cele mai multe ocazii mi le-a oferit Periprava. si vietuitoarele padurii. Respiram în voie si usurati. în brigazi de lucru. cu sudul ei. delta este un rai. surprinsi am fost si noi. se desfasura o priveliste încântatoare. Din fata coloniei. de zbenguiala pestilor în apele Dunarii si ale nesfârsitelor canale din delta. de freamatul padurilor.venea sa credem. de parfumul întinselor covoare de flori dintre canale si de pe malul lacurilor naturale din padurea Letea. Munca dusa în aer liber. asa cum spunea Nicolae Steinhardt. Noua-Culme. Sef de brigada era unul consimtit de noi. Munca se desfasura organizat. PERIPRAVA. Gardienii nu se faceau vazuti. acum rapit de vecinii de la rasarit. Mina si Aiud. pentru foarte multi detinuti politici. LETEA. Ajunsesem la acest consemn între noi. peste Dunare. de farmecul si perfectiunea creatiei lui Dumnezeu. Iata si un paradox. detinutii. în infern. ca Periprava era ca o raza de lumina în infernul comunist. de jocul pasarilor în zbor. tot un colt de rai l-am considerat. surprinse cu puii dupa ele. Canal. tara plina de grâne.

de dimineata si pâna la orele 12. Toti ne întelegeam foarte bine. . unde se vedea Vâlcovul. Se putea merge pe el cu masina. care plecau perpendicular de pe linia lui. amenajat pe un dig. de colonie. Ne vom lua pamântul. Toata gradina era împartita în parcele mari. Din loc în loc erau facute punti de trecere peste canal. Se cultivau toate zarzavaturile necesare coloniei. se desprindeau alte canale secundare. asezata pe malul Dunarii. care aveau nevoie de apa în plina vara. Lucram la gradina lagarului. Dar. sa lupte pentru a ne usura viata. iar adâncimea apei. la vreo 5 km. De la Dunare pleca un canal principal. permanent. Pe acest canal venea suvoiul de apa si alimenta toata gradina. Gradina avea o suprafata de 25 de hectare. Faceam cale de o ora pâna la locul de munca. Din acest canal principal. de o jumatate de metru. cu felurite zarzavaturi si plante. Celelalte se cultivau în raport cu nevoile coloniei. pe care venea apa pentru a iriga nesfârsitele parcele din inima gradinii. Se putea trece si prin saritura. Colt din tara noastra. fiind mai rezistente la umezeala. în inima tarlalelor gradinii. nepotul de frate al scriitorului Liviu Rebreanu. Pe malul Dunarii mergeau. dupa cât era nevoie sa dai drumul la apa. Rosiile. Puneam mâna stresina la ochi si adulmecam zarea oftând. ne spuneam noi atunci. care taia gradina în doua. oras românesc din mosi-stramosi. dupa nevoile culturilor respective. Tot canalul era construit în adâncul digului care taia gradina în doua. formata de un dig facut de oameni pentru apararea terenurilor agricole de revarsarile Dunarii. De-a lungul Dunarii era o dâlma. Preponderenta aveau rosiile. ardeii si varza aveau prioritate la udat. de 5 cm. ardeii si varza. De acolo. Eu am fost în brigada lui Petre Rebreanu. asa cum de altfel am mai spus. nu va trece mult si istoria ne va face dreptate. De la distanta îti facea impresia ca-i un canal sapat numai în pamânt. care fusese al razesilor lui Stefan cel Mare. Se putea regla. Pentru care Ioan Voda cel Viteaz a murit spintecat de turci. Din acest canal principal se desprindeau alte canale secundare.. adesea ne uitam pe celalalt mal. Acest canal principal era construit din scânduri groase de stejar.ar fi numit sef de brigada. Acest dig avea latimea de 3 m.. La deschiderea fiecarui canal secundar era o usita care se ridica în sus ca la stavila. asa cum am mai spus. doua pompe de mare calibru. Latimea canalului era de 1 metru. ni l-au mâncat strainii. care trageau apa din Dunare.

ca nu cumva apa. La Periprava. când caldura era prea mare. conducând apa unde si cât trebuia fiecarei parcele. cei care eram în aceasta echipa. nu eram opriti de la consumul lor. am dus în colonie suc de rosii. Periprava a facut o nota aparte fata de toate celelalte închisori si lagare din tara. Se pazeau si ei mai mult de turnatori. pentru cei care erau bolnavi de colita. închideam micul canal al parcelei cu o sapa de pamânt. Cât lucram la conserve. la udat. prin presiunea ei. de multe ori gardienii se solidarizau cu noi. Cu adevarat. Când se murdareau de stropitul cu noroi din canal. În lunile de vara. au fost momente de oarecare destindere.Toate canalele secundare. trebuia sa venim si duminica la lucru. în sticle de bere. deschizând la parcela opusa a canalului. pe malul vechiului Danubiu: La gradina. parcela cu parcela. Puteam mânca oricât am fi dorit. unele chiar inedite. De atâta soare în nenumarate zile de vara. pielea noastra se bronzase peste masura. Statea la umbra sa nu-l arda soarele. erau construite tot din scândura. Si asa. De multe ori aveam grija sa-l aprovizioneze pe Ion Udrea. Gardianul nu ne avea treaba noastra. nici în jumatate de ora. Mai ales eu. aratam ca un negru. Cu toate acestea. Sa ne mai întoarcem acum si la gradina noastra. cu diminetile senine. pâna la orele 12. udam cu multa grija. . Asta se întâmpla de obicei când pregateam zarzavaturile pentru conserve sau pentru ambalare. cu albastrul cerului scânteind în soare. noi. Eu ma nimerisem la loturile cu ardei. Dadeam drumul la apa la mai multe parcele deodata. îi spalam si se uscau la soare. Dupa-masa soarele era prea puternic. împotriva turnatorilor. Noi. ba chiar clipe de fericire în timpul lucrului. inundând fara rost cultura. Unii lânga altii. povesteam atâtea lucruri. care de la natura sunt cam tuciuriu. prevestind o caldura înabusitoare. trebuia sa terminam cu udatul. sa faca vreo fisura în canal si sa se piarda. fara a încetini ritmul de munca. în chiloti numai si cu galenti în picioare. echipa de udatul gradinii. Alte medicamente nu erau pentru noi. pe o anumita distanta. fiecare alergam de colo-colo. Era o munca istovitoare. Cam la trei zile fiecare parcela ajungea din nou la apa. colt de rai. A doua zi veneam si sapam ceea ce cu o zi înainte udasem. Când ajungea apa la jumatatea plantei. Adesea. ne bagam în canalul principal si faceam baie. Eram toti niste fapturi în soare. în chiloti albi si cu sapa în mâna. luat de alaturi. cu conditia de a nu duce nimic în colonie. dar si reconfortanta. Numai chilotii erau albi pe noi. Era recomandat de medic si le facea bine.

Ne sculam repede si ne pregateam. mâncam din pachetul lui. Fiind si eu pe aproape cu patul. Cafeaua cu o bucata subtire de pâine o luam aproape din mers. În fiecare seara îsi facea planul pentru a doua zi. când ni se aducea masa la locul de munca. Cu noi în aceeasi camera mai era si Constantin Pascu. nu mai arata asa de slabit. Se bucura când îi spuneam ca am umblat la provizii. Cu asta lucram noi pâna la orele 13. Seara. Desteptarea suna la ora patru dimineata. Pascu se ducea la patul lui Savu. în zilele de ploaie. ne gaseam încolonati. Asa ca portiile lor de mâncare le cedasera conductorilor nostri de la carute. Astfel se face ca eu si Costica Pascu. care-l si escorta. Stateam în camera cu el si cu unchiul meu. care lucra la grajd. Programul de lucru începea cu noaptea în cap. O ducea foarte bine. care lucra la bucatarie. Era în elementul lui. Savu ne repartiza pe toti la locul de munca. Era pe postul de conductor de caruta. Au fost colegi de an la facultatea de agronomie. În jurul orei 5. Uica Patru mai primea de acasa si pachet. De la el din pachet nu mai putea sa manânce. Erau bine organizati în desfasurarea muncii de conductori de carute. dupa ce ing. ne asezau pe un singur rând. Trecut-am amândoi. Fiecare caruta era data în primire unui ostas care raspundea de om si caruta. cu apelul facut si gata de plecare. Cei care eram în echipa de udat. adesea luam si eu parte la aceste amicale discutii. de multe ori. La gradina. Avea o caruta în primire. Ne întâlneam seara în camera. Mergea acest convoi de carute prin toata delta. bucurându-se de farmecul ei. prin ciur si prin dârmon. Deci avea si legatura cu familia. într-un fel oarecare. nu voia sa manânce de la cazan. dupa lemne de foc pentru nevoile coloniei. Dupa el venea un soldat în colonie. Petru Berzescu. Erau peste zece carute. Inginerul Savu. gradina cu fiecare zi ce trecea . Lotul de parcare al carutelor fiind aproape de bucatarie. Se întremase.învatator în Caransebes. executam alte lucrari. Pentru masa aveam la dispozitie o ora. un bun prieten si coleg. Ajunsi la gradina. Adeseori se duceau si pâna-n inima padurii. brigada dupa brigada. încadrati de ostasii de paza. La înfatisare. Mâncarea era suficienta. primeau mâncarea pe saturate. fiind luati în primire de gardianul cu gradina. ne repartiza la lucru. Eu însa nu ma bucuram de acest drept. El se scula la ora 3 dimineata pentru a pregati caii si caruta. Dreptul comun. unde legau lungi discutii. Sub ochii nostri. noi ne vedeam de ale nostre pâna la ora mesei. dar nu ne dam batuti. detinut si el.

la locul de munca ne mai confruntam si cu rânjetul sau bruscatul în surdina al unor gardieni. Constantin Pascu. cartile au fost anume selectionate pentru noi. mama. CULTURA MARE. În aceasta brigada lucrau în jur de 100 de oameni. lucrau miile de detinuti din Periprava. Fara doar si poate. luam si pentru unchiul meu Petru Berzescu. 3). Desi nu prea aveam timp de ele. cu gândul în zbor peste munti si vai. ne uneam cu cei de acasa. De la orele 17. dar putine. vara. M.A. când suna stingerea. cu ochii pierduti în zare. dupa o atât de îndelungata vreme. În planul lor. de 25 hectare. când veneam de la lucru. Se construiau case pentru paza coloniei si noi baraci pentru detinuti. Munca în colonia Periprava se desfasura în cinci puncte de lucru: 1). Aici era o brigada formata din specialisti în zidarie si dulgherie. Se mai strecurau din când în când si ziare. am reusit.I. Cu lacrimile înecate în noi. Totusi. 4). CONSTRUCTII. încheiam sirul vedeniilor dragi cu bunicii. prin înfiintarea bibliotecii. cam în jur de 20. De multe ori noi. Aici a fost calvarul. S-au mai strecurat printre ele si carti bune. mai încercam sa citim. În anul 1961. Era la o distanta de cel putin 15 km. care faceau acest lucru cu pasiune. În cadrul IAS-ului. 2). De fiecare data când luam carti pentru mine. tata. Veniti de la Noua-Culme. cei care-i mai aveam. Aproape toate erau teziste si-n sprijinul ideologiei comunist-atee. condusi de ing. Îi placea sa citeasca. CÂMPUL EXPERIMENTAL. actiunea întreprinsa în vederea reeducarii. s-a înfiintat o biblioteca pentru noi. sa uitam de cele îndurate în trecutul atât de apropiat. frati si surori. spre Sulina. a crapat unde ei nu se asteptau. sotie. În aceasta brigada am lucrat si eu un timp destul de îndelungat. cu sufletul ademenit spre zari senine. fara voia opresorilor nostri. într-adevar. am reusit sa luam carti si sa ne bucuram de ele. si pâna la orele 21. Periprava ni se parea o . soarele deltei smulgea plantele din pamântul bogat si le înalta cu fruntile spre cer. de colonie. Atunci când noua. copii. Eram în plina vara a anului 1960. Aici lucrau mai putini oameni. în spatiul mioritic. tinteau la pregatirea terenului prielnic declansarii unei reeducari gen Pitesti. celor ce lucram la gradina. în buna masura.lua alta înfatisare. unde lucra o brigada formata din 100 de oameni. Poporul nostru are o zicala cu multa întelepciune în continutul ei: — “Unde dai si unde crapa. Pe malul Dunarii se întindea locul gradinii. GRADINA. Pâna acolo se mergea cu remorca.” Timpul a dovedit ca.

de unde erau încarcate în slepuri încapatoare si transportate în tara. la gradina. toti se bucurau de acelasi tratament. aproape de dig. cu parul în mâna. Am avut si eu parte de el. Se aplicau doua regimuri de munca: a). În cultura mare a IAS-ului. traiam clipele de iad de la Noua-Culme si Aiud. eram darâmati. Asa eram de obositi în zilele când lucram la cultura mare. le strângeam. Un regim mai blând. n-au sa înteleaga niciodata ca Periprava a fost si o raza de lumina. Aici. unde. Din cele descrise pâna acum am putea spune ca. în lagarul din Periprava. de-abia ne târam la baraca noastra. În interiorul lagarului erau mai multe puncte de lucru: cizmaria. Se faceau stive mari de varza. Regimul dracesc. De câte ori munceam la cultura mare. uzina electrica. cei mai frumosi si-i mâncam. grajdurile si întretinerea curateniei în colonie. Aici lucrau 90% dintre detinutii coloniei. Se muncea în mai multa liniste si pace. de asemenea. le recoltam si le depozitam în cazi mari. ATELIERELE DIN COLONIE. de toate soiurile. celor ce lucrau la Cultura Mare li se parea un iad aceasta colonie. dupa cum se coceau. Cu totul altfel era la gradina. Îi alegeam pentru noi. Nu permitea nici o iesire a gardienilor. În aceste puncte ne desfasuram noi. Niciodata nu mi-am putut explica aceasta mare diferenta de comportament al pazei la locul de munca. iadul pe pamânt. dupa ce veneau oamenii de la lucru. muncind si glumind. Rând pe rând. Cea mai placuta munca era la început de toamna. Împreuna cu uica Patru. Si pe bun drept asa si era. dar pentru unii numai. b). Rosiile. Pentru ei însa a fost tot timpul un iad. tâmplaria. croitoria. Asa se face ca cei care au lucrat numai în cultura mare. am lucrat la culesul porumbului. munca se desfasura într-o nota aparte. fruntile se înseninau. În timp ce. ne mâna ca pe vite la lucru. Atunci începea recoltatul produselor gradinii. zi de zi. precizându-le ca la locul de munca ei raspund de pacea si linistea din timpul lucrului. Faceam si stive de ardei. De aici se alegeau pentru bulion si pentru . tapiteria. munca noastra cea de toate zilele. afara de cultura mare. la locurile de desfacere. în colonie. fieraria. Balabanindu-ne. când ne întorceam în colonie. În spatele nostru. haita de nebuni. asezându-ne pe pat. în dreptul pontonului. oamenii uitând de starea în care se gaseau.raza de lumina. 5). Seara. munca se desfasura în conditii mai bune. Seful escortei era mereu în mijlocul nostru. Nu ne oprea nimeni. ni se parea ca ne ducem cu pat cu tot în fundul pamântului. sub biciul si înjuraturile gardienilor. La toate punctele de lucru din colonie. De multe ori interveneau ostasii din cordonul de paza.

din Olosag. munca se desfasura dupa un program bine stabilit. Erau împartiti în doua tabere: — Comandantul cu o parte din ofiteri si gardieni.pasta de rosii. de o parte. Aici am sesizat cel mai bine lupta care se ducea între ei. Aici era o adevarata oaza a pacii si a linistii. A fost trimis în Banat pentru a lua legatura cu grupul de rezistenta de aici.Ardealul de Nord condus de Aurel Calin. Erau amenintati cu închisoare. atât de mult râvnita de noi în desertul comunismului. Ne-a creat cu adevarat un mediu placut de munca. A facut parte din grupul de rezistenta din partea Clujului . Era cercetator stiintific din cadrul Academiei Stiintelor Agricole de la Bucuresti. Sef de brigada era Ion Murariu. dar nu aveau ce face. În timpul cât gardianul îsi înfuleca zakuska. Nu era nici un gardian cu noi. În acele clipe. cu Spiru Blanaru. La câmpul experimental se muncea în conditii cu totul diferite de celelalte puncte de lucru. Asa se scurgeau zilele. aproape de Lugoj. A facut scoala de ofiteri în Germania. iar noi uitam adesea unde ne gaseam. Între patru ochi. La vreme de zakuska. iar Comandantul ajutor. si cu rele. Fiecare din ei avea câte o gamela de zakuska. ofiterul politic si alti gardieni. Se realizase o comuniune sufleteasca între muncitori. Nu era nici un fel de dragoste între ei. În lupta de rezistenta a fost unul din marii luptatori împotriva comunismului. urmarindu-se în mod stiintific evolutia plantelor pâna la . C-tin Pascu din Timisoara. se destainuiau ca s-au saturat si ei de haituiala. Ne purta grija numai caporalul. În simplitatea lor. noi îl pazeam sa nu fie surprins de colegul lui. si cu bune. aveau la dispozitie ce era mai bun. Se urmareau si se vânau unul pe altul ca fiarele din padure. unde se fierbeau bulionul si pasta. Se reclamau unii pe altii politicului si comandantului coloniei. cel care raspundea de toate lucrarile de aici era un inginer agronom de la Bucuresti. Ei nu mai aveau treaba noastra pâna când venea timpul de plecare la colonie. Avea multa putere si influenta în Ministerul Afacerilor Interne. Lucrarile erau conduse de ing. de cealalta parte. cei care formau grupul de paza si cei din administratia lagarului. surprindeam omul din ei. gardienii însarcinati cu supravegherea noastra au ajuns sa se împrieteneasca cu noi. având la dispozitia noastra uleiul si sarea. În brigada de constructii. se supuneau orbeste dispozitiilor satanice. Erau trei cuptoare cu cazane mari. Atunci ne considerau semenii lor. Se cultivau tot felul de culturi. seful de escorta si paza. celalalt gardian. O mâncau cu multa pofta. Din partea MAI-ului. Cei care lucrau în echipa de conserve.

asa cum facea odinioara. pentru a transporta produse din gradina pentru bucataria coloniei. La cei 85 de ani ai sai. îmi povestea despre plimbarile lui cu caruta prin padurea LETEA. anume pentru a-l îmbratisa si saruta de ziua lui. De-abia îl asteptau colegii lui de la grajd. era . de unde venisem. Era o zi de vara. De multe ori venea la gradina unchiul meu Petru Berzescu. de Pietrele-Albe. Acolo. unde numai noaptea ne vedeam de cele mai multe ori. cu caruta. Copil fiind. mai ales rosii si ardei. fusesem la el la Potoc. prin padurea dealului Poieni de la Teregova. începuse sa-mi povesteasca din aducerile aminte de anii de încercare în luptele grele cu arma în mâna. a luptat împotriva comunismului. îmi aduc aminte de timpul când. Când doinea el. în ziua de 29 iunie 1995. Si bucuria ne-a fost atât de mare ca. al doinelor cântate din frunza si al vâjâitului gloantelor din pistoalele mitraliera. pe la sfârsitul lunii mai 1961. într-o echipa. la padurea Letea. îngânându-l în ecouri pâna departe. rasuna padurea. îmi spunea ca de multe ori îi venea sa se dea jos din caruta.maturitate. sa vina cu rosii si ardei. când ne-am vazut. când. în marginea padurii. fiind încarcator la mitraliera. la început. împreuna cu fratele sau. Ion. L-am iubit tare mult pe uica Patru. Cât despre padurea Letea. loc de amintire al luptelor încrâncenate împotriva comunismului. Loc de amintiri acum. a Sfintilor Petru si Pavel. am fost dusi la tunsul oilor. scaldati în lacrimi. în rândul dreptilor. Dumnezeu l-a luat la el. o parte din noi ne întorceam la gradina. Eram amândoi. parca amutiseram amândoi. cald si cu mult soare. când era tânar fecior. pe data de 11 decembrie 1995. departe. Atunci când nu era nevoie de 20 de oameni la lucru. Observatiile acestea se facea cu multa precizie si minutios. si acum parca-l aud cum cânta din frunza. peste vaile împadurite. Îi ramasesera în suflet si-n minte cadenta gloantelor de mitraliera si glasul ferm al lui Spiru. în aceeasi camera. Când ne întâlneam în colonie si aveam un pic de ragaz. Numai ochii vorbeau. cu ochii scrutând parca necunoscutul. Toate rezultatele se înregistrau într-o condica. sub comanda lui Spiru Blanaru. sa-si rupa o frunza din copac si sa doineasca din ea. În anul acela. Atunci aveam grija si-l aprovizionam cu de toate. unchi si nepot. Nostalgic. Le punea în lada de sub sezutul carutei. Acum. Se auzea pâna-n Tomnacica.

Mireasma padurii ne îmbata. ne urcam toti în remorca. Dupa operatia tunsului. Cerul era atât de senin si de un albastru limpede. în visul omului de a realiza îndumnezeirea. Partea rea ne apare în toata goliciunea ei. Se legasera oamenii de meseria lor. de parca raiul coborâse asupra-ne. sperând. ajungem acum sa cunoastem o alta fata a coloniei din Periprava. sa nu taiem blândul animal. mai usoara si respira în voie. O data cu iarna. Întorcându-ne la oile noastre. Cu regretul în suflet ca vom parasi frumosul loc.saivanul coloniei. Ca-ntotdeauna. Cânta în noi tot farmecul padurii. Acea raza de lumina. De data aceasta. limpede si poleit cu aurul razelor de soare. munca din ateliere era mai putin placuta si de tot plictisitoare. Spre asfintit de soare am terminat cu tunsul oilor. de truda lor. aceeasi panorama. pe rând. Cei care au avut ghinionul de a fi trimisi la stuf. soarele cu binefacatoarele lui raze ne încalzea si ne tamaduia. când ai în fata doua lucruri rele. noi. Toate se derulau ca-n lumea basmelor si a legendelor. Visam. Desi robi. asteptând si noi un Fat-Frumos. Mereu aceiasi oameni. Sa ne pregatim de o noua lupta. biruitor al zmeului din poveste. Nori negri se adunau deasupra Peripravei. De dimineata. padurea Letea. Periprava. lucram de zor sa terminam tunsul oilor. tundeam cu multa grija. Cerul începuse sa se întunece. Mânuind foarfecele. Uitam de hamaitul de zi cu zi al gardienilor. au cunoscut iarasi lupta cu moartea. Ne ancoram în ideal. credeam cu adevarat ca viata noastra a luat alt drum. STUFUL DE LA PERIPRAVA Noi. minunile naturii ne înaltau spre lumina. ajunsi la Periprava. Remorca ne astepta. În interiorul lagarului. Vântul rece al înclestarii prinse sa bata de la rasarit. cei veniti din lagarul mortii. una câte una. Asa si noi. fiecare oaie se scula scuturându-se parca de o nesuferita greutate. asa cum ne spune atât de convingator parintele Dumitru Staniloae. cei de la Noua-Culme. Ne simteam bine. cel mai putin rau devine bun. ni s-a parut un colt de rai în imensul infern al comunismului. le aduceam la tuns. întarindu-ne. Pe înserate ajungem la colonie. traiam. drumul spre libertate. aceleasi locuri. ca o zi de vara. când am pasit în colonia asta din adâncul deltei. Era acum mai libera. eu . încalzit de raze. Am cunoscut numai aspectul pozitiv. Oameni si locuri se învolburau parca. care nu stia sa strige. ziua se aratase de tot frumoasa. colt de rai. ciripitul pasarilor ne încânta. în mijloc de ape. încetul cu încetul aluneca spre asfintit. Speram si. despre care am încercat sa vorbesc. Asezati în genunchi pe covorul de iarba.

A fost acuzat de pactizare cu taranii. la degajarea lagarului de zapada si la mentinerea curateniei în interior. Taranul român. prin instinctele lui de proprietate. la întretinerea silozurilor de produse agricole. Nu ajungeau conditiile precare de viata. Procesul colectivizarii trebuia sa fie încheiat pâna în 1961. În toamna anului 1960. Un om cu mai mult bun simt. Vara se încalzea peste masura. a cazut pacostea pe capul unchiului meu Petru Berzescu. Fusese directorul Câmpului Experimental de la Fundulea. Nici vara nu se putea locui. Conducea gradina coloniei. statul comunist a înlaturat toate obstacolele.” Aceasta parere i-a fatala: a disparut de la conducere. un rau nu vine singur. celor din Periprava. Savu pe numele lui. Toti cei care au muncit la stuf au fost cazati în bacuri. dupa câte îmi aduc aminte. ne-a fost de mare ajutor noua. de 25 de hectare. Târaste dupa el un al doilea rau. Cei ramasi am fost mai linistiti. Au fost adusi la Periprava câteva mii de olteni din Dolj si Mehedinti. Adeseori le spunea gardienilor: — “Mai. În schimb. în tara s-au facut multe arestari în rândul taranimii. Lucram în jurul coloniei. Ei nu sunt vinovati cu nimic de ceea ce îndura pe nedrept aici în colonie. Sa ne întoarcem la oltenii nostri. se mai adaugau si haituielile gardienilor. nu era bun pe timp de iarna sa locuiesti în el. A muncit din decembrie 1960 si pâna la 1 aprilie 1961. Pe vremea aceea. cei care au umplut pâna la refuz colonia si cei care au împânzit marile întinderi de stuf în timp de iarna. Romulus Proistasescu. Gardienii cei mai înraiti erau la acolo. iar iarna se . comandat al coloniei era colonelul Gheorghiu. sa va purtati bine cu acesti oameni. anume amenajate. Gardienii nu se prea omorau cu grija noastra. Asa era la stuf. Gheorghiu la liceul din Ploiesti. Toti cei care s-au opus colectivizarii au fost arestati. fusese coleg de clasa cu col. N-au voit sa intre în colectiv. Printre ei era si un inginer agronom. Asa am ajuns sa cunoastem si noi gândurile lui. Pentru realizarea lui. s-a opus acestui proces. detinut si el. Cu experienta lui de om de stiinta si de cercetator.am avut norocul de a ramâne în colonie. ca mâine vor pleca de aici si vor ajunge sa conduca aceasta tara. ca si-n viata. Bacul. fiind construit din tabla groasa de metal. Toata atentia era îndreptata spre stuf. fapt care a contribuit la înlaturarea lui din acest post de conducere extrem de repede. Am stat cu el în camera la Periprava.

Urcarea pe aceasta scara verticala se facea printr-o procedura sui generis. cât de cât. iar timpul ramas disponibil pentru hrana era cât se poate de aglomerat. Ca sa întelegeti mai bine conditiile precare în care s-a lucrat în tot timpul campaniei de recoltare a stufului la Periprava. pentru a nu fi împroscati de continut. Urcarea scarii trebuia sa se petreaca într-un ritm lent. . trebuia sa ne ajunga cel putin 12 ore. iar colegul sau îsi sprijinea prajina pe umar ca sa poata asigura. care consta numai din cafea si pâine. astfel ca în genere erau pline ochi. teoretic. iesirea de la lucru fiind în mod general planificata pentru ora 5 dimineata. aproape verticala si numai aceia care au trait în aceste conditii au realizat echilibristica la care erau supusi detinutii de serviciu care trebuiau sa evacueze tinetele si sa aduca hrana.racea foarte repede. fiindca pe de-o parte plecam la lucru. fara nici o instalatie electrica. aceste recipiente erau insuficiente. în care unul din cei ce manipulau recipientul urca câte o treapta sprijinindu-se de rampa. fiindca în afara unei sobe improvizate în strafundurile sale erau instalate paturile în trei rânduri suprapuse într-o întunecime totala. Pentru a ilustra conditiile noastre de viata este nevoie a aminti niste detalii fara de care imaginea nu ar putea sa capete un contur real: tinetele erau niste ciubere ale caror extremitati erau prevazute cu doua orificii-ureche prin care se trecea un bat pentru a fi purtate. la cei peste 300 de insi pe care îi adapostea închisoarea improvizata. Desteptarea se dadea la ora 4 dimineata. în limita celui pe care puteam sa-l sustragem din necesitatile bucatariei si ale spalatoriei improvizate. În burta bacului unde erau instalate cele trei rânduri de paturi suprapuse se cobora pe o scara. Când spun amenajat sunt îndatoritor. mai ales din cauza efortului fizic si a frigului din încapere. Soba era improvizatie ad-hoc. În aceasta burta metalica urma sa fim adapostiti în cursul noptii pe toata durata campaniei. va redau câteva pagini din Catalin Ropala: — “Bacul era un slep metalic afectat în mod obisnuit transportului cerealelor si care fusese amenajat pentru cazarea noastra. orizontalitatea ciubarului. care de fapt constituia prânzul. erau folosite în timpul noptii de nenumarate ori. În campania stufului nu erau prevazute decât doua mese: masa de dimineata. iar combustibilul era tot stuful. iar pe de alta parte. ori aici timpul era foarte scurt. pâna la masa de seara.

cum puteam înfuleca în graba cele 2 feluri de mâncare si toate aceste pe întuneric? De fapt nu eram complet în întuneric. pe cap aveam o caciula cu clape pentru urechi. Picioarele încaltate în acesti galenti dadeau o siguranta extrem de precara. mai ales din cauza lunecusului cauzat de mâzga noroioasa de pe pardoseala. mai rar pe o bucatica de pluta. un fel de sandale romane primitive si originale. un fel de ciorapi de cauciuc care se ridicau peste genunchi (asemanându-se cu botforii ce constituiau echipamentul de gala al Escortei Regale pe vremea când executam serviciul militar).Desigur ca e greu sa-ti imaginezi cum se putea derula pregatirea mesei pentru 300 de oropsiti. ca în curând tot acest decor dantesc de întuneric si frig sa fie populat cu licurici. Un lampas era confectionat dintr-un borcan de sticla ca de iaurt pe care plutea o festila muiata în gaz. Desigur ca treptele scarii aveau si ele un start gros de noroi de unde trebuia sa faci un effort ca sa poti sa-ti eliberezi piciorul în timp ce urcai. a fost suficient sa apara primul “lampas”. ceva în sensul unor candele primitive. Nu trebuie sa uitam ca aducerea mâncarii de pe pamânt. fara sa avem cutit. În strafundurile nepieritoare ale bacului. iar în picioare opinci de cauciuc. De multe ori. astfel încât galentul facea un salt în forma de arc. În interior toti erau echipati cu galenti de lemn. Din opinci si peste pantaloni trageam “ciulcii”. Ciulcii erau impregnati de noi cu sapun la cusaturile din spate ca sa nu patrunda apa si erau asigurati ca sa nu alunece în jos prin niste . trebuia neaparat sa urmeze coborârea pe scara verticala urmând aceeasi procedura ca si urcarea tinetelor. iar în locul cureluselor figurau sfori încrucisate. asa cum purtau de altfel si militienii si localnicii si sentinelele. dar nimeni nu avea timp sa se mai opreasca din cauza acestei întâmplari. aterizând în ciubarul cu mâncare. Ni se distribuise fiecaruia un echipament specific muncii ce urma sa o execute: aveam un costum-pufoaica format din veston si pantalon. sustinuta la suprafata pe o surcea. cum puteam împarti pâinea în 8 portii egale. unde se gasea bucataria. efortul facut ducea la desprinderea neasteptata din clisa noroioasa. acele luminite firave imaginau un straniu decor de înviere. confectionate din tot felul de scândurele sau deseuri de lemn.

brigadierul civil. Vestoanele erau scurte si aproape ajungeau ciulcii. desi temperatura era de câteva grade sub zero. foarte simpla: cu mâna stânga cuprindeai un manunchi de tulpini de stuf. uneltele care serveau la recoltarea stufului. el se infiltra prin pufoaicele subtiri. la început. Când apaream în front aliniati pentru a pleca la lucru. în principiu. stuful forma un fel de protectie. miscarea haotica si continua pentru a nu degera. înseamna contra revolutionar si trebuia sa ne desparta de D. aspectul nostru nu era jalnic. Pufoaicele aveau impregnat pe spate un mare C. nu avea rezistenta ca sa suporte greutatea omului. Singurul remediu era miscarea. Nu ni se zareau decât ochii care luceau în întuneric ca ai lupilor. dar barbateasca si ca prin inventivitatea detinutului politic vom gasi noi metode . ni s-a parut ca munca va fi aspra. De ciorapi nu putea fi vorba. chiar daca avea un start de gheata la suprafata. Vanea. Din capul locului. ne-a facut cunoscuta tehnica secerarii stufului. prelungita cu un bat de circa un metru. Ni s-au distribuit tarpanele. când ne-am primit pufoaica. ci mai mult trufas: clapele caciulii erau lasate peste urechi si peste sprâncene. iar cu dreapta sprijineai tarpanul pe luciul ghetii si printr-o singura lovitura circulara (ca la coasa) desprindeai tulpinile. Protectia picioarelor contra înghetului era asigurata de clasicele obiecte cazone pe care le confectionam distrugând dosurile de perna din echipamentul patului de dormit.legaturi împletite din papura. eram aproape înghetati. asemanându-se cu vechii cruciati din Evul Mediu.R. un lipovean urias.. Tulpinile astfel taiate se rânduiau în ordine pe gheata si când erau de dimensiunile unui maldar se legau printr-o funie confectionata tot din stuf. pe care îl purtau detinutii de drept comun care lucrau pe alte bacuri. dar din cel mai fraged care nu ajunsese înca la maturitate. în naivitatea mea am crezut ca am de-a face cu o organizare perfecta în care fiecare individ avea impregnate initialele numelui sau. Tehnica recoltarii era. bietii lucratori stuficoli. astfel ca balta. Nenorocirea era ca.R. iar nojitele de papura împletite peste gambe ne dadeau un aspect razboinic. când temperatura scazuta prezuma înghetarea baltii. iar noi. Curând m-am lamurit ca C. ca niste ucenici necunoscatori. de multa vreme ciorapii cu care fuseseram arestati se tocasera. Toata tehnica recoltarii stufului era prevazuta numai pe anotimpul de iarna.C. tarpanul era un fel de secera ascutita. Vântul nemilos al deltei nu ne cruta.

Noaptea. iar în fata noastra santinelele si-au încarcat armele si pustile mitraliera asteptând numai semnalul pentru a deschide focul. Multimea aceea de licurici. rebegiti de frig. Personal. nu stiau ce sa faca mai întâi. nu putea sa lumineze cum trebuie. Am cedat si rezultatul a fost ca ne-am semnat singuri sentinta. a trebuit sa rezistam trei luni. astfel ca ne-am trezit în apa pâna la brâu. uzi pâna la piele. Încaperea se umplea de aburi. dar în acel moment mi-era perfect indiferent daca acest ordin va fi dat sau nu. Cei tineri au rezistat mai mult. tineau rece. Se schimbau de hainele ude. fiindca în aceste conditii. se apropiau de cuptor sa se încalzeasca. când se întorceau. am parasit cu totii locurile de munca refugiindu-ne pe un teren solid. formata din lampasele improvizate. pag. iar Vanea. atârnându-le de pat. Daca pentru încaltaminte gasisem imediat antidotul schimbând puful de stuf din opinci ud cu praf uscat. ne-a mângâiat aratându-ne ca si lucratorii civili lucreaza în aceleasi conditii.6/1992 — Arhiva Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din România Seara.” Fragment din articolul Campania de recoltare a stufului la Periprava . Se trezeau oamenii cu broboane de transpiratie siroind pe spate si pe fata. 169-175. cei batrâni si slabi adesea plateau cu viata. de Catalin Ropala. La refuzul nostru de a intra în apa am fost aliniati ca într-un pluton de executie. A urmat o lunga tocmeala. Cu gurile . nimeni neputându-si asuma raspunderea secerarii a 300 de vieti omenesti. publicat în “Din documentele rezistentei” nr. Se trezeau la un moment dat ca-ntr-o baie de aburi. Surpriza s-a produs în prima zi de munca: gheata ceda pe toata întinderea suprafetei. Totul se facea pe bâjbâite. brigadierul civil. Aerul devenea încarcat de vapori de apa. Curând s-au declansat bolile. Peretii bacului. iar cei de pe margini resimteau frigul. Cei care erau lânga soba se supraîncalzeau. care reuseau. Ca la comanda. se producea un alt fenomen.pentru usurarea muncii noastre. sufocant si rau mirositor. atitudine ce nu era prevazuta în regulamentele coloniei de munca. niciodata nu am crezut ca acest ordin poate fi dat. fiind din metal si fiind complet în apa. Cuptorul se încalzea prea tare. cu argumente pro si contra. în încaperile bacului. E drept ca pe parcurs cam 5% din efectiv s-a prabusit plecând pe drumul fara întoarcere. Lumina din camera era slaba de tot. pentru pufoaicele îmbibate de apa nu exista remediu: trebuia sa le purtam ude pe noi si numai vântul le mai putea zvânta la suprafata. apoi. Nu am auzit ordinul “Foc” fiindca acest ordin nu s-a dat.

cei care aveam la ora aceea peste 10 ani de temnita. Celor mai multi dintre noi le expirau pedepsele la aceeasi data. nu-si mai faceau aparitia printre noi. Stapânirea voia sa scape de ei. trei la numar. înjuraturi. spiritele începusera sa se agite prin colonie. fara exceptii. care era considerata ca o oaza în desertul comunist. în toamna târzie a anului 1960 au fost adusi la Periprava câteva mii de olteni. Inginerul Sava. cei ramasi. Îl stiam slabit înca de la Noua-Culme.cascate. Se distingea tot mai insistent pe buzele noastre. cei de la stuf. anul sperantei noastre. O data cu vestitorii primaverii. Spre sfârsitul anului 1961. Pe fetele lor se citea dezolarea. Dupa un an de lagar. Bruscari. Toti au plecat la stuf. ghioceii.” Eram în 1961. familiilor lor despre ei. Ma gândeam la uica Patru. În 12 septembrie trebuia sa ne eliberam. S-au daruit jertfei cu totul. De-abia asteptam ca oamenii sa se întoarca de la stuf ca sa vedem cine a scapat cu viata. Nu se mai deosebeau de noi. sinistrul cuvânt — reeducarea. îmi spunea: — “Au murit multi. ca prea au fost curati la suflet. Locul unde atâtia au patimit si au murit. iar noaptea pornea din interior spre afara. s-au întors în colonie. Ne-am pregatit din vreme. deci pâna în 1964. NORI NEGRI DEASUPRA PERIPRAVEI FENOMENUL PERIPRAVA Periprava. Dar n-a fost sa fie asa. Aveau sa ne prelungeasca pedeapsa cu înca trei ani. Unii din fostii gardieni. ca sunt bine . eram un lot de 121 de oameni. Au cazut ca spicele de grâu înaintea coasei. dar si înversunarea. În concluzie. În baracile oltenilor. Nu se puteau împaca cu gândul ca le-au luat pamântul si libertatea. În 12 septembrie 1961 trebuia sa fim pusi în libertate. Din decembrie 1960 si pâna în aprilie 1961 au murit foarte multi dintre ei. cam prin luna septembrie. cei care au mai ramas în viata. Pâna atunci. Nume intrat în istoria universului concentrationar din România comunista. si-ntr-altul. din puzderia de oameni din toamna. Aproape ca ne luam ramas bun de la cei mai apropiati. care venise din mijlocul lor. Si-ntr-un fel. ei tot uzi ajungeau. cel mai numeros lot din tot lagarul. acum vedeam rândurile rarite. toti care îsi ispasisera anii de lagar erau eliberati la termen. Ne luam angajamentul de a comunica celor dragi. oltenii nostri s-au acomodat cu Periprava. Cum spuneam. cautau aer curat. Gardienii începusera sa se faca tot mai des vazuti printre noi. mai blânzi. al celor carora li se împlineau anii de lagar. Nu erau obisnuiti cu hartuielile ca noi. ziua umezeala patrundea din afara spre corp. Aripa mortii îndolia si colonia Periprava. cei vechi si caliti în focul iadului.

Era 12 septembrie 1961. dar si resemnare. El avea 6 ani de lagar. ca linistea s-a asternut peste toata colonia. Mie îmi parea rau ca-l las în urma. toti cei ramasi. Ce se întâmplase? ne întrebam noi. pe la orele 4 dupa-masa. Doamne. cu inima cât un purice. Deci trebuia sa mai facem înca trei ani. nici un nume strigat. Cei 20 de strigati si-au facut bagajele si s-au dus. s-a . au fost eliberati în urma angajamentelor luate. fara raspunsuri. Acolo. afara. Spre seara. dar nimic la orizont. Era din Mehadica. Sotia mea. Pe fetele noastre se citea nedumerire. nimeni n-a aflat. Ce-au discutat. Acum este mort de multa vreme. cu mult fast. În zadar am asteptat. un ofiter cu lista în mâna anunta 20 de oameni din lotul nostru. Începuse sa se dezlege enigma. fratele tatalui meu. În total aveam 6 ani de lagar. pe rând au fost chemati de ofiterul politic. Cei 20 care au plecat din lotul nostru. Mult mai târziu am aflat de ce s-au petrecut aceste lucruri. 101 la numar. Unul din cei care a plecat în aceste conditii era dintr-o comuna apropiata de Teregova. îndeplinea formalitatea de a-l anunta pe fiecare ca ni s-a prelungit cu înca trei ani lagarul. Noianul de întrebari se bulucea în capul nostru.si sanatosi. ceva nu-i în regula. Nimic si nici un nume strigat. în sala mare a bibliotecii. am fost chemati la clubul coloniei. cu o saptamâna înainte de plecare. Ziua mult asteptata a sosit. am fost poftiti pe rând la o masa. Trebuia sa mai ramâna înca 3 dupa mine. unde ofiterul politic. Acesti oameni care au plecat. Dupa o saptamâna. Fiecare treceam si semnam de luare la cunostinta. Afirm acest lucru în urma unei întâmplari. ca s-a înecat ca tiganul la mal. Un lucru ne-a parut noua suspect. despre el. Alta lista n-a mai urmat la rând. Ce-o fi? Nimeni nu stia. Am tot asteptat noi. Dumnezeu sa-l ierte. Îmi cunostea foarte bine familia. în libertate. În tot timpul închisorii a fost un om cinstit si corect. Nici o miscare prin colonie. Era o liniste prevestitoare de furtuna. Simteam cu totii ca ceva s-a întâmplat. de la Teregova. Din timp m-am pregatit sa ma despart de uica Patru. cei în cauza. cu un maldar de dosare în fata. ca multe mai sunt de îndurat! ne spuneam noi în sinele nostru. ca vor colabora cu securitatea. când a auzit ca el s-a eliberat având aceeasi pedeapsa ca si mine. Era bucuros ca vor fi anuntati ai lui.

N-a rezistat pâna la sfârsit. le-a spus ca sotul nu este acasa. ca tare a fost slab. Anchetele securitatii se tineau lant. fiind sub ascutisul sabiilor voastre. Atunci s-a facut lumina. A recunoscut ca i-a fost frica. cu multi ani de lupta. Ne-am resemnat si ne-am continuat viata de lagar cu munca si cu nadejdile noastre de mai bine. Pentru mine a fost o mare deceptie ca acest om cazuse. Veneau pentru asta ofiteri de la centru. a fost chemat la ancheta prof. Ne-a explicat pe . la casa lui. chiar daca noi vom muri. care l-a însotit la biserica de acolo: — “Pentru cine va rugati. din iulie 1961. Nicolae Steinhardt. Dupa 1964. Iata ca si aceasta enigma s-a dezlegat. Când au ajuns la Mehadica. l-au vazut la geam. Era prin octombrie 1961. Profesorul Ion V. la Mehadica. Ion V.” Si eu zic sa-i ierte. Am stat de vorba cu Beria si-mi dau seama foarte bine cum se misca lumea în prezent. Am stat în Rusia 11 ani. ca eu stiu mai multa politica decât d-voastra. Sotia l-a recunoscut. Georgescu îl întreaba pe ofiterul anchetator de ce si-au permis sa faca aceasta mare greseala politica. pentru ca este o utopie. Cei ce vin dupa noi vor învinge. D-voastra veti pierde partida. Enigma se dezlegase. Georgescu a fost repezit pentru îndrazneala lui de a-i acuza. când ne-am eliberat si m-am întâlnit cu el. Ion V. Comunismul va fi înfrânt. împreuna cu sora mea. El s-a retras repede de la geam si a disparut. parinte Nicolae?” El a raspuns: — “Ma rog si pentru cei care ne-au ucis si chinuit. în dosul perdelelor. Într-una din zile. în fata altarului. Cazuse. sa-l întrebe ce stie despre mine. ca n-au stiut ce-au facut. împotriva comunismului. a lotului de 101 oameni. de familia mea. Este calatorit si nu vine decât peste câteva zile. Afara la poarta a iesit sotia lui. de a prelungi nejustificat detentia noastra. Sotiei mele nu i-a mai trebuit nimic. a înteles cum stau lucrurile.” A fost scos afara si amenintat cu izolarea. sa stiti un lucru. desi era preot. Sa-i ierte si pe ei Dumnezeu.dus la el. mi-a relatat întâmplarea cu sotia mea. dar neamul românesc sa-i judece si sa lase urmasilor nostri o lectie de aparare a neamului în fata raului. dupa ce si-a facut în genunchi rugaciunile. Sa-l ierte si Cel de Sus. nici o explicatie. Dupa lungi discutii. L-am iertat. nici o lamurire. Georgescu. Cu mult sânge rece. La acest lucru i-a raspuns: — “Domnule colonel. a fost întrebat de sotia unui martir de la Sighet. Acesta i-a raspuns ca au fost represalii dictate de centru în urma manifestatiei românilor de la Paris. Toate acestea le stiu de la el. Plina de revolta si dezgust. El fugea de noi.

La fel si la Periprava. Aveam cu noi câtiva români cu multa experienta în lupta de rezistenta: Prof. schiop de piciorul drept. reiesea ca erau hotarâti sa declanseze o noua persecutie sau chiar sa precedeze exterminarea noastra. Când l-am vazut. Era un fost dizident din timpul lui Gheorghiu-Dej. de panica în mijlocul nostru. era ceva uluitor. Acum era marginalizat si bagat în lagar cu pedeapsa administrativa. Mihai Angheliu. În mintea noastra se derulau planuri de tot felul. Dupa declaratiile lui Craciun. totusi. Prin el se încerca. cei multi. noi. ne-am dat seama ca ne pregatesc pieirea. pe Ioanitescu si pe Angheliu. reeducarea. brunet si . ca-n viata nu exista nici o problema careia sa nu i se gaseasca si rezolvarea. care trecusem prin lungul sir al închisorilor. S-a creat o stare de tensiune. Gherla. pe viata si pe moarte. sfatuindu-ne sa fim extrem de atenti ca un nou val de teroare va avea loc acum la Periprava. Pentru noi. Georgescu. Fusese în Comitetul Central. Se anunta o lupta grea. de la cei veniti de acolo la Periprava. Noaptea nu se mai putea prinde somnul de noi. Mai venise în colonie si un detinut. De când i-am vazut împreuna. în prezent. an de cotitura în lupta noastra de rezistenta. uscativ. Ilie Ghenadie. care era seful securitatii de la Constanta. a fost si anul când în Aiud s-a declansat reeducarea. În jurul lor eram noi. Despre acest lucru aveam sa aflam mai târziu. Ion Sadovan. Aiud. cu ochii aprinsi. cei pe care Dumnezeu ne-a întarit si scapat cu viata din prima încercare de reeducare. Bucur Stanescu. unde reusise sa aduca moartea în mijlocul nostru. Zvonul se facea tot mai auzit. Dupa felul cum au decurs anchetele pâna atunci si dupa întrebarile puse de ofiterul anchetator. Satana parca-i adusese pe amândoi. Eram convinsi. cei ce veniseram de la Noua-Culme. fostul comandat ajutor de la Aiud si comandantul lagarului de la Noua-Culme. Horia Cosmovici. Într-unul din episoadele “Memorialului Durerii”. În colonie se gaseau foarte multi care au trecut prin infernul de la Pitesti. am ramas uluiti. din om în om. a spus ca pe vremea aceea se hotarâse de catre conducerea “Partidului” ca în Aiud sa fie adunati toti legionarii din tara. Sebastian Erhan. Willi Popescu. Tiberiu Mitar. Se studia cum sa se puna în aplicare planul de reeducare la Periprava. Colonelul Craciun. În colonie a aparut la un moment dat maiorul Ioanitescu. Angheliu era un om mic de statura. O a doua experienta pe spatele celor torturati nu se putea închipui ca va avea loc. Ion V. Anul 1961.larg cum stau lucrurile. în Aiud erau peste 4000 de persoane. comandantul Aiudului.

am reactionat invers decât ceilalti. în colonie apareau tot mai des sentintele de divort. singur pe aleea din spatele baracii. spre stupefactia ofiterului. Toti cei din jurul meu au ramas consternati de seninatatea cu care primisem sentinta. Greul mi l-am dus în tacere. Spre vara. sa nu te mai vada nimeni!” De atunci n-am mai scapat o lacrima. Pentru moment am ramas consternat. ofiterul de la birou anunta divortul si astepta satisfacut înmarmurirea celui în cauza. Sa-i ajute Dumnezeu!” Ofiterul. M-a surprins cu durerea înecata-n lacrimi.cu o voce metalica. Noaptea aveam cosmaruri. Prietenii veneau si glumeau cu mine. unde era infirmeria. Primele trei zile am rezistat. Am parat lovitura cu exclamatia: — “Bine a facut. spunându-mi: — “Nu ti-e rusine? Ai uitat cine esti? Acesta-i exemplul tau de conduita în colonie? Nu esti tu acela care. însa. fara ca cineva sa fi stiut vreodata de acest tragic sfârsit. colonia aflase cum înfruntasem ofiterul si cât de linistit paream. Avalansa de divorturi numai dupa 1961 a început. Dar. Lacrimile-mi siroiau fata. În acest timp. Dar a fost sa nu fie asa. afara.. tie nu-ti pare rau?” — “Nu!” i-am raspuns eu. Cu zâmbetul pe buze. Într-o dimineata. în desis de padure si-n nesfârsitele întinderi de stuf. Cu ochii scânteind. Cu mult fast erau communicate. Eram la margine de lume parca. dat peste cap. ai condus grupul de rezistenta? Sa nu te mai prind cu lacrimi pe fata. mi-a dat doua palme zdravene peste fata. însa. ma. În interiorul meu eram. stiindu-ma stapân pe sentimentele mele. . Si-a luat o grija de pe cap. Copiii nostri n-au fost primiti la scoala daca mama nu era divortata. Pe cei de acasa îi amenintau cu darea afara din serviciu. în fata mea apare prof. S-ar fi putut întâmpla ca trupurile noastre sa fi îngrosat fundurile lacurilor si canalelor din Delta. De acum este libera. La serviciu. Pe sotiile noastre le-au obligat la aceasta. intrigat. Pâna seara. Intrasem bine în anul 1962. erau urmarite de un agent al securitatii. Ma obseda figura sotiei si a copiilor. Nu era nimeni. m-a napadit durerea. Era cel mai bun prieten al meu. afara de Cel de Sus. Nu ma asteptam. Totul era regizat de afara.. Ca din senin. numai eu stiam cât eram de tare. pe strada si acasa chiar. În clipa urmatoare. am fost si eu anuntat de sentinta de divort. Ardeam. Georgescu. m-a întrebat: — “Ce. Ion V. în fata tuturor. Du-te si te spala.

În sala de club. din libertate. se petreceau înainte de 12 septembrie 1961. Rusia. daca uica Patru va primi un prosop în pachet. El mi-a precizat ca. Grabit sa ajung cât mai repede la el. pe o tabla mare de scoala. Toate acestea. De-abia asteptam pachetul lui uica Patru. uica Patru m-astepta cu zâmbetul pe buze. Sa iau prosopul si sa caut în tivul lui de la ambele capete. Prin el am primit si eu vesti de acasa. cu un scris marunt si îngrijit. facuta sul. În 1962 se elibereaza din lagar un prieten de-al nostru. La doua saptamâni o data. cu biblioteca si scrisorile. De primit scrisori. De un timp. Nimeni din colonie nu credea o iota din cele debitate de ei cu atâta îndrazneala. eram tentati sa strigam ca niste copii. Cu el m-am înteles cum sa ne trimita vesti de acasa. Printre ei era si uica Patru. Acest . Unii dintre noi aveau dreptul la expedierea unei scrisori pe luna si la pachet. nu mai stiam pe unde calcam. de a crea o atmosfera de destindere. De sub perina scoate stergarul si mi-l întinde. în baraca. Am gasit foita dupa foita. însa. ca ne-ai ajutat!” Cu înfrigurare am luat stergarul si ca un bezmetic am întins-o la baraca mea. economic si mai ales edilitar. Numai luând exemplu de la marea noastra prietena si protectoare de la rasarit. biblioteca fusese înfiintata cu un anumit scop. Era spre bine? Scrisorile ne erau dictate. pe o carte postala. Dupa o vreme. Unii au luat contact cu familia. pachetul a venit. nu mai stateam cu el în baraca. La patul lui. de luare de contact cu realitatea de afara. Era scrisul sotiei. textul scrisorii. acesta este semnul ca ne-a scris. Erau direct interesati sa luam cunostinta de realizarile pe plan cultural. Ion Banda de la Rusca. Foarte putini mai primeau pachete. Seara m-am dus la baraca lui. ca de tigara. În sfârsit. venea ofiterul politic si ne facea o scurta expunere. ofiterul politic scria. nu primeam.În colonie. cu datele fiecarei familii. Ne rugam amândoi: — “Multumescu-Ti. M-am asezat în pat si am început sa desfac tivul de la stergar cu multa grija. Numai pachetul îl primeam. Doamne. de creion chimic. Mi-era teama ca nu gasesc stergarul în pachet. scrisorile au fost suspendate pentru cei mai multi din lagar. Oamenii care scriau acasa completau textul de pe tabla. Numai cei de la ateliere si grajduri. Învaluiti amândoi în lumina bucuriei. România a reusit sa fie în fruntea popoarelor ni se spunea.

La acest semnal de lupta. Nasterea a fost înainte de termen.lucru s-a întâmplat cu mult timp înainte de divort. nu mai aveam nimic. Lucrurile s-au desfasurat în modul acesta lent. Trebuia sa avem grija sa nu atacam regimul. Nu ni se cerea sa-l laudam. Iata-ne. dupa bunul plac. câte unul din noi mai citea câte o dizertatie pe marginea unui volum de literatura. S-au retras o multime de carti. Acesta era imperativul vremii. ca singura forma legala si constructiva a societatii de mâine. calauzitor al drumului firesc pe care poporul român trebuia sa mearga. sa aratam ca numai “Partidul Comunist” merge pe linia constructiva a socialismului. deocamdata. Pe la sfârsitul lui ianuarie 1959 trebuia sa nasca. sotia mea era însarcinata. mai ales clasicii literaturii române. Locul lor îl ocupau detinutii de drept comun. Ni se pune în vedere ca acele comunicari sustinute la club trebuie sa fie facute cu alt scop. De atunci si pâna la primirea prosopului. schiopul. În stergarul primit erau si pentru el 5 foite. Pâna acum. se întrerup toate lucrarile. S-a bucurat luminându-se la fata. de la Teregova. cam prin aprilie 1962. Atacul l-a început cu biblioteca. în 12 septembrie 1958. Eu îmi alesesem “Hanu-Ancutei” de Sadoveanu. Ceea ce. în cultura. Spre sfârsitul anului 1962. Am primit vesti multe si îmbucuratoare. ca la o comanda. politica. Când m-au arestat din Baragan. lucrurile s-au schimbat. la 7 luni. La gradina erau tot mai putini din ai nostri. fara exceptie. se cerea si la Periprava. deci. Petru Grozavescu-Maranu. Nimeni nu mai voia . la Aiud. Eram izolati într-o baraca. la început de reeducare. La fel si uica Patru a primit de stire. nu am mai stiut nimic despre cei de acasa. Intrând pe fir Mihai Angheliu. În colonie se strânge surubul tot mai tare. S-a nascut în ziua de 5 decembrie 1958. cu vesti de acasa. Au disparut în buna masura cartile bune. Spre toamna. economie si-n crearea unei lumi noi. au început sa se ia masuri de restrângere a libertatii. Cu mine în camera era si un bun prieten al meu. colonelul Craciun le pretinsese la începutul anului 1961. În ele trebuia. la club. Recunoasterea partidului comunist. Acum am aflat ca mai am un fecior. sunt scosi de la grajd detinutii politici. Nu mai lucram la gradina. Numai acesta ne orienteaza pe calea cea buna. Nu mai spun de Eminescu. Pedepsele se întetisera. pâna când s-au hotarât ca reeducarea sa înceapa cu adevarat. creator al omului nou. Pâna catre mijlocul anului 1962. cu numele de Horea. la mijlocul anului 1962. ne-am miscat oarecum mai în voie. de la sotia lui.

Ion V. Dupa lungi discutii. Suferea de logoree. Georgescu. Din clasicii rusi erau mai multe. Mult mai volubil în manifestare. Ce era de facut? Ne adunam câtiva. ca este un Makarenko al nostru. ajungem la concluzia ca avem nevoie de timp. Ion V. Sa continuam travaliul pentru comunicari literare în cadrul clubului nostru. Aici intra si Sadoveanu. Gherla si Aiud. La biblioteca era un mare numar de carti care elogiau pedagogia marelui educator rus Makarenko. bucurându-se din plin. am optat pentru o cale de mijloc în elogierea comunismului. câti mai ramasesera în biblioteca. ajutorul de comandant al coloniei. Georgescu ne impune sa tragem de timp. Georgescu.V. Toti acestia erau patati. Sa ne alegem. Pe ofiterul politic ajunsese sa-l domine. sa chibzuim. vine si ne spune ca noi trebuie neaparat sa ne mentinem pe pozitia luata în toamna târzie a anului 1961. Când am transmis acest lucru. Ca un cuvânt de ordine. La vremea aceea eram deja despartiti în doua tabere de lupta. Ion V. prof. din scriitorii români.sa contribuie cu comunicari literare. Georgescu. cu experienta lui din Siberia si cu intuitia lui asupra primejdiei declansarii unui nou macel în rândurile noastre. sa recunoastem bunavointa partidului de a ne reda societatii. La îndemnul lui Ion V. Pe zi ce trecea. Lucrarile sa respecte fondul literar. Angheliu. era pe lânga el. subiecte din clasicii nostri. avea tot mai multi detinuti în jurul lui. pe cât este posibil. Reusita depindea de strategia uneia din tabere si de cel ce avea initiativa la lovitura de gratie. La finele lucrarii. al românilor. Îi cunosteam pe toti. Primul care a luat un subiect a fost I. de la destindere la saltul în reeducare. se straduia sa-l convinga pe maiorul Ioanitescu. Reusise sa se înconjoare de multi oameni compromisi. si-a dat drumul la limba. Georgescu ne recomanda clasicii rusi ca subiecte de lucrari si cei care au simpatizat cu ei. care erau informatorii securitatii sau fosti tortionari la Pitesti. Georgescu. Prof. deci. Sa prelungim starea aceasta de trecere. anume hotarârea noastra de a continua comunicarile literare în cadrul clubului. În tabara noastra se afla un avocat din Focsani. care la ora aceea devenise brigadierul sef al coloniei. Aproape tot timpul cât maiorul Ioanitescu se afla prin colonie. Se cerea. Sa le-o luam înainte tortionarilor. Corneliu Octavian. sa actionam repede. Angheliu s-a luminat la fata. Era un om extrem de . în frunte cu prof. Pentru a îmblânzi atmosfera si a abate atentia celor care declarasera reeducarea.

V. Georgescu l-a pornit împotriva lui Angheliu. Ne rugam lui Dumnezeu. În rest o scalda. Îl avea în supraveghere. pe prof. iar la urma.V. Corneliu Octavian avea o linie precisa în ceea ce priveste reeducarea. Ion V. Cu ei împreuna au fost si preotii uniti si romano-catolicii. Stia ca asta însemna moarte. Georgescu. A intuit. nu ne-ar fi auzit nimeni strigatul final. de la ierarhi si pâna la ultimul preot. în disperarea noastra. Georgescu. S-au grupat pâna la unul în jurul profesorului lor de teologie. Corneliu Octavian era chemat zilnic de comandantul coloniei. Georgescu. Dupa un timp destul de îndelungat. Asa cum era izolata colonia. Am observat ca tine la tine.V. Asa stând lucrurile. Se rugau tot timpul sa ne ajute si sa ne întareasca Cel de Sus sa putem birui. sa te apropii de Corneliu Octavian si sa-l cultivi. dar friza usor lipsa de caracter. ceea ce era bine în prezent la el e ca nu admitea nici el reeducarea. Sa nu-ti fie frica de el. Clubul cadrelor cumparase un televizor “Cosmos”. Zilnic era la clubul cadrelor. din partea securitatii de la Bucuresti. care s-a apucat de lucru. La Periprava aveam multi preoti în jurul nostru. îmi spune: — “Mai Tase. Numai Biserica Ortodoxa a dat peste 2000 de preoti târâti în lanturi si aruncati în celulele reci si întunecoase ale izolarilor. care lucra mâna în mâna cu Ioanitescu si. mai ales a comandantului. Georgescu începe sa-l cultive pe Corneliu Octavian. Dar. Stiam ca daca nu vom gasi o portita de iesire vom muri cu totii. Într-una din zile. eu voi pleca acasa daca îmi vor da drumul la termen — 12 septembrie 1962. prof. Era împotriva ei. ofiterul politic. dupa multi altii. E un om cu multa judecata. Asa au facut apel la Corneliu Octavian. ca ne va fi de mare folos în lupta noastra. În tot zbuciumul acesta. au stat ca un zid de aparare a noastra. Pe atunci. S-a observat ca. Îl urmarea pas cu pas pe I. când cu unii. atunci când venea la Periprava un colonel de securitate de la Centru. era chemat si I. De aici si ura politicului pentru el. dupa pozitia pe care o avea în colonie si dupa apropierea fata de comandant. El numai . I. tu vei ramâne aici. în tara la noi era o noutate. a câstigat încrederea cadrelor. Nu avea nici o tangenta cu ofiterul politic din Periprava. Biserica a luat parte efectiva la lupta. era chemat la ancheta Corneliu Octavian. El se pricepea la electronica. Comandantul era multumit de el. Ion V. I. din Rusia. când cu altii. nu se stie.V. sa iesim curati din înclestarea aceasta. dar în numar mai mic. În vremea aceea.abil si intelligent. Georgescu. pâna când. facând televizorul sa mearga bine. Norocul lui si al nostru a fost ca a reusit de prima data sa puna televizorul în functie. Sub imboldul lui. Nu stiau cum sa-l instaleze.

Mereu îl repezeau si-l aruncau în colonie. Apropie-te de Corneliu Octavian. În concluzie. ca din senin. pe ei nu mai are cine sa-i acuze. Când luati o hotarâre. vorbeam întotdeauna cu el. Pe tacute. s-a aliat cu noi. În jurul lui erau numai ofiteri si gardienii care se strânsera în jurul comandantului. lupta se contura tot mai precis. în speranta ca-l voi sprijini în actiunea lui de lupta împotriva lui Angheliu. când paznicii cu pazitii. Corneliu este chemat afara. Asa am si procedat. Vine la baraca si povesteste cele întâmplate. Tabara maiorului Ioanitescu. a stiut sa-l atraga pe comandant. Mai bine zis: 1). uniti. La una din aceste scene. s-a aliat cu Angheliu. Ma cultiva si el pe mine. Totul sau nimic. a celor care luptam împotriva reeducarii. ale grupului care ne opuneam reeducarii. o parte din ofiteri si mai multi gardieni. bine de tot. Îl astepta Comandantul. Când venea de la clubul cadrelor. ne-am zis. Corneliu se familiarizase cu clubul cadrelor. lupta împotriva raului. În rândurile noastre. Nu dupa multa vreme. apare comandantul coloniei. Se contura acum. Câstigase încrederea comandantului si a altor ofiteri. Atunci nu vei gresi. între comandanti a fost o discutie la cutite. de Corneliu Octavian nu s-a mai prins nimeni. Va va fi de mare folos în lupta voastra. ce as spune eu. asa cum ti-am spus alta data. Tabara noastra. Periprava a devenit astfel un caz unic în gulagul românesc. Este acest fenomen fara precedent în istoria gulagului românesc. Deci. si-au facut aparitia si cei . Am riscat în manevrele noastre de a atrage de partea noastra pe Comandant. Nu mai lega nici o discutie cu nici un gardian. Corneliu fusese azvârlit în colonie. Aceasta tabara era pentru reeducare. Va executa numai ordinele lui.pe mine m-a avut în primire. fie rea. Târât. fie buna. la clubul cadrelor. prin Corneliu Octavian. 2). când celor doua tabere ale detinutilor li s-au aliat câte una din cele ale Conducerii. În schimb nu-l puteau suporta maiorul Ioanitescu si ofiterul politic. ofiterul politic si cu putini gardieni. De felul cum va miscati depinde victoria voastra. Locuiam împreuna în aceeasi baraca. Vechii tortionari stiau ca daca vom muri noi. Din acel moment si pâna la sfârsitul coloniei. fara nici un motiv. Se declansase un razboi între cele doua tabere ale Administratiei. Era destul de prudent. care îi spune ca de acum încolo de el nu se va mai lega nimeni. tu sa te gândesti la mine. frontul de lupta. tabara formata de comandantul coloniei.

îi spune: — “Domnule Carianopol. cu securitatea. vor fi primii care vor colabora cu ei.” Mi-a raspuns ca nu-l cunosc daca asa pot vorbi cu el. Într-una din zile. Georgescu. profesorul Petru Hamat. dar acum nu faceti nimic cu asta. Aici lucram si eu. Erau cei duri. Hamat a avut dreptate. era prof. Tu când vei iesi afara. care-l cunostea foarte bine. Ion V. Ion Maxim. când vor iesi afara. tot asa de îndaratnic din fire si putin aplecat spre întelegere. mi-am permis sa-l bruschez. pentru atitudinea luata fata de reeducare si pentru îndemnul de a continua activitatea clubului pe linie culturala. Ion V. Vei colabora cu ei. Ioane. Dupa eliberare s-a stabilit în Timisoara. când se facea schimbul. de altfel om cinstit si corect. Nici nu voia sa auda de comunicari literare. desi era cel mai în masura s-o faca. Facea si el parte din grupul celor care nu voiau sa dialogheze cu administratia. Vrem sa învingem noi. ca a murit de mult! Un alt om. si nu ei.care nu voiau sa admita nici o repliere. de ce nu va linistiti? De ce mereu vorbiti la adresa lor vrute si nevrute? Eu stiu ca aveti dreptate. În curtea coloniei s-au constituit mai multe puncte de lucru pentru noi. celor ce vrem sa ocolim reeducarea. cu multa credinta în Dumnezeu. nici o manevra. Când toti ne-am eliberat. Îl atacase pe prof. Printre ele era si atelierul de confectionat rogojini. — “Asculta. Cu el am avut o discutie. Georgescu? mai ales într-un mod grosolan si gratuit si pe o tema unde tu nu ai dreptate. Credeti ca-i puteti convinge? Va faceti numai rau si d-voastra. dupa câtiva ani. Într-o echipa se afla si poetul Virgil Carianopol. Sa stiti ca multi dintre cei care azi braveaza în fata lor si sunt intransigenti. El era unul care se lua la harta cu toti ofiterii si gardienii ce veneau în contact cu el. Mereu era dus la izolare sau chiar batut. Dumnezeu sa-l ierte. Atunci la ce foloseste aceasta bravada a d-voastra? La auzul acestei apostrofari. nu s-o înfruntam. Nu l-am mai vazut mult . ca erau foarte putini din acesti oameni. La ce i-a folosit bravada aceea? A ajuns sa-i dedice poezii Elenei Ceausescu. Fiind foarte buni prieteni. Era atât de pornit ca nici nu voia sa stea de vorba cu nici care din noi. Carianopol a sarit în sus si n-a mai vorbit cu Hamat. pe zilumina. Norocul nostru. Se lucra în doua schimburi. Virgil Carianopol se gasea lânga Adrian Paunescu si Corneliu Vadim Tudor. cum ti-ai permis sa-l insulti pe prof. vei fi primul care te arunci în bratele lor. intransigent si dur. Timpul însa a dovedit ca prof. care nu voiau sa se angajeze în nici un dialog. si noua. A mers pâna la a-l insulta.

Îsi însusise toata tehnica sovietica Stalin-Beria. pentru a o citi în cadrul clubului. Stiam ca-i în oras. Mai apropiat de el era unul Suciu. Pentru asta eu te stimez foarte mult si apreciez cinstea si curatenia ta sufleteasca. a predat lucrarea lui învatatorului Stefanescu. ajungând la conducerea coloniei ca brigadier sef si fiind în bune relatii cu ofiterul politic si cu Ioanitescu. Ai avut dreptate. ma întretai cu el pe strada. fost student. Tu ai vrut sa fiu pe baricade cu tine. A cazut în propria-i plasa.C. pe vremea lui Teohari Georgescu si Anei Pauker. de la biblioteca Universitatii din Iasi si învatatorul Ion Stefanescu. întinsa pentru altii. Stiu ca nu ma condamni pentru acest lucru. Suntem acum prin luna septembrie. În 1974. dar negru la suflet. fara sa prinda Revolutia din 1989. Ajunsese spaima coloniei. În lagarul de la Periprava. prin anii 1950. Georgescu. a fost marginalizat si Angheliu de catre GheorghiuDej. dar mai stiu ca nici nu uiti neghiobia mea si lipsa de patrundere a realitatii. Nicolae Alexa. dar nu l-am mai întâlnit.R. ma ia de brat si începe sa-mi povesteasca multe lucruri. când voi iesi afara.-ului. pe care l-am jignit în mod grosolan. prin care el urma sa se impuna în ochii partidului. care mi-ai spus cu atâta franchete ca eu. Brigadier sef al coloniei era Angheliu. a ajuns si-n închisoare. Georgescu se elibereaza. la politic. se înconjurase de turnatori. în urma turnatoriilor lui. Foarte mieros la vorba. care era la un pas de noi. Te rog sa ma ierti.” A murit si el devreme. Mai târziu. apoi îmi declara: — “Mai Tase. Voi ati înfruntat moartea. ca noi ne angajasem pe o linie de lupta. fiind destul de abil. a început sa urzeasca planuri mari. O singura greseala la mutarea de pe tabla de sah a Peripravei si ne costa viata. Bucuros de revedere. În fiecare zi erau chemati la ancheta oameni din colonie. Ion V. M-am împacat cu I. Dupa disparitia acestor doi corifei din arena politica. Îl numisem Timurlenk. Ion V. Lucrez la o revista si-mi public versurile. acolo la Periprava. . Avea numai 4 ani de lagar. ca vechi activist. Dumnezeu a fost cu noi. am sa colaborez cu ei. Georgescu.V.timp. Eu colaborez cu ei ca sa pot trai. înainte de a pleca din lagar. La biblioteca clubului lucra prof. ai fost singurul din tot lagarul de la Periprava. În treacat am mai spus ca Angheliu a facut parte din Comitetul Central al P. Era foarte bine cunoscut de catre administratie.

ci cum da Domnul. apare dihonia. Nu era singurul marginalizat. Se ocupau acum de maruntisuri. Aceia care la început erau mai apropiati de Angheliu.. Gheorghiu-Dej. Dar. De ce sa nu se poata? Doar întreaga istorie a Partidului Comunist era constituita din detronari. unde nu-i lucru curat.. pe badia Sebastian Erhan din Câmpulung Moldovenesc. mai copii. Viata în lagar. Ni s-a parut destul de suspecta aceasta apropiere. Asa a si fost si-n acest nucleu format de Angheliu pentru rasturnarea lui Gheorghiu-Dej. vreo patru sau cinci la numar. Din ce în ce tot mai multi erau chemati la ancheta pentru abateri de la disciplina interioara si colportari de stiri împotriva partidului. Nu-l dau cu numele. ucideri si înlocuiri de secretari generali si comitete centrale. Lupta pentru putere. Telul lui era de a rasturna pe rivalul lui de o viata. ca-i sfarâmam ca pe niste surcele. Fiecare din acesti îsi avea locul lui bine fixat si promis în Comitetul Central. A mers pâna în detalii cu planul lui. grupul sau s-a împartit în doua. Le destainuie marele lui vis.R. Aveam cu noi un taran. Angheliu era as în astfel de urzeli. Încet. încet. Asa s-a întâmplat si cu noi. Îl devora ura împotriva lui Gheorghiu-Dej. În planul sau de înlaturare intra si comandantul coloniei. inteligenta altora îl supara de moarte pe Angheliu.. urma sa iasa pe teren si sa înceapa ofensiva. O credeam manevra a lui . din zi în zi. Angheliu spera ca din aceasta actiune de reeducare de la Periprava sa-si faca o trambulina de lansare în conducerea P. Fecioru. Acest grup. de cremene. de la putere. ba înca cei mai buni prieteni. asa cum am mai spus. Le puneau la punct. cum frumos îl numea Aron Cotrus pe Horea. nu-ntotdeauna-i cum planuieste omul.C. a început apropierea de noi. Intereseaza doar actiunea. În noi îi duhul lui Stefan Cel Mare.” Dar. îsi pregatise ucenicii. dat la o parte. Deci. Se apropia de 70 de ani. Pe unul dintre cei care era dat la o parte l-am cunoscut si eu. Nu m-a înfrânt razboiul. Era o capacitate.-ului. cu tot Comitetul lui Central. era tot mai apasatoare. Cu adevarat ca printre cei care acum erau dati la o parte erau oameni destul de inteligenti. câstigase încrederea totala a politicului si a lui Ioanitescu. ca de obicei.Dupa luni de zile de activitate în colonie. s-au trezit la periferia grupului. Eram speriati cu totii. nefiind nevoie de acest lucru.. daramite napârcile astea. Dar. Ne spunea: — “Nu va fie frica. Cei care se credeau marginalizati si cu functii mai mici au început sa bata în retragere. O data ce grupul lui Angheliu s-a consolidat.

Angheliu. Eram în primavara anului 1963. Am fost diriguiti si torturati de Angheliu mai bine de un an. În septembrie 1963 se împlineau doi ani de când începuse sa se strânga surubul. În lupta contra lui Angheliu, mizam pe ajutorul comandantului, prin Corneliu Octavian. Am uitat sa va spun ca din 1962 vara, în colonie a început construirea de tarcuri mari din plasa de sârma, cu ochiuri mici, înalte de 3 metri. Doua câte doua baraci intrau în fiecare tarc. Ce tarcurile au fost facute, a început schimbarea oamenilor prin baraci. Aceasta se facea dupa planul lui Angheliu. Deseori ne ameninta: — “Lasa ca va schimb eu din baraci si va sparg gasca voastra de criminali împotriva Partidului.” Cât era ziua de mare, ne vedeam închisi în tarc. Acolo ne faceam plimbarea, acolo ne duceam viata cu perspective sumbre. Cea mai apropiata asezare omeneasca era comuna Periprava, la 7 km. spre apus. Spre rasarit era comuna Sistovka, la vreo 14 km. În jurul nostru, nici o suflare de om. Peste Dunare, era Vâlcovul. Mlastinile din jurul nostru, pline de stuf si balarii, cu serpi de toate marimile... Fiecare tarc avea un gardian, sub al carui control eram. În acele vremuri, am realizat o deosebire esentiala în comportamentul gardienilor. Daca era într-o zi o echipa a gardienilor cu mai multa întelegere si omenie, atunci cealalta echipa era îndracita. Ne tineau închisi toata ziua în tarcuri. În tura gardienilor buni, toata ziua erau portile tarcurilor deschise. Ne duceam unii la altii si stateam de vorba. Iata ca într-o buna zi, pe la sfârsitul lui septembrie 1963, unul dintre prietenii lui Angheliu, acum margina-lizat, vine la Corneliu Octavian si-i spune din fir a par tot planul lui Angheliu, de a înlatura pe Gheorghiu-Dej de la putere, împreuna cu Comitetul Central. În planul lui mai intra si comandantul coloniei, Fecioru, pe care voia sa-l înlature de la comanda coloniei. În urma celor auzite, Corneliu Octavian ramâne înmarmurit. I se parea un vis. — “Daca-i totul adevarat, suntem salvati”. Cu mult tact, se apropie de omul care-i adusese informatia, rugându-l sa fie sincer si sa nu umble cu povesti. Vazând îndoiala lui Corneliu si ca nu prea are credit, acolo vine cu înca doi prieteni de ai lui, care-i confirma cele declarate mai înainte. De data aceasta, Corneliu le spune categoric: — “Daca voi sustineti ca-i adevarat ceea ce îmi spuneti, eu va salvez de la o mare nenorocire, dar trebuie sa-mi dati în scris toate aceste lucruri.” Au cazut de acord. Peste câteva zile, vin la el cu 3 declaratii semnate. De-abia atunci ne

povesteste Corneliu Octavian toata întâmplarea. Îi venea sa cada în genunchi si sa multumeasca lui Dumnezeu ca ne-a ajutat si ne-a dat o raza de speranta. Cucerisem o cota înalta în lupta noastra. Acum va juca un rol mare diplomatia noastra. Depinde mult de maiestria lui Corneliu Octavian. Ajuns în fata lui Fecioru, Corneliu Octavian îi relateaza cu lux de amanunte toate cele întâmplate. La urma, vazându-l pe Fecioru ca ramâne uimit, nevenindu-i sa creada, îi înmâneaza declaratiile celor trei fosti prieteni ai lui Angheliu. N-a durat o saptamâna si apare în colonie un grup de ofiteri straini. Era si comandantul coloniei, Fecioru, cu ei. Ne aduna la club, unde unul din ofiterii straini ne pune un sir de întrebari în legatura cu Angheliu. Dupa o ora de anchete si explicatii, ne anunta ca Angheliu nu va mai fi brigadier sef în colonie. Aceasta era pe la sfârsitul lui octombrie 1963. În acele clipe, o rumoare a prins toata sala clubului. Toti am încercat momente de euforie. Era un torent al bucuriei, manifestat în tacere. Toti, fara exceptie, fiecare în felul sau, ne rugam si multumeam lui Dumnezeu. El ne ajutase sa câstigam o batalie, Dupa câteva zile, am ales un alt brigadier sef, din partea noastra. Comandantul, la indicatiile lui Corneliu Octavian, l-a numit brigadier sef pe Ion Itu, un om cu mult curaj si cu mult bun simt. Dupa acest eveniment s-a produs o usoara destindere. Începusera gardienii sa se faca, din nou, tot mai putin vazuti printre noi. Comunicarile literare de la club au încetat. Clubul, din nou, devine sala de lectura si loc de întâlniri ocazionale. Acum am reusit eu sa-l plasez pe uica Patru la atelierul de cizmarie. Înca mai era maiorul Ioanitescu comandant ajutor. Când a facut propunerea Ion Itu, ca sa-i aprobe lui Patru Berzescu sa intre la cizmarie, Ioanitescu a sarit în sus, auzind de numele Berzescu. La Aiud, avusese un conflict cu celalalt unchi al meu si fratele mai mic al lui uica Patru, Ion Berzescu. I-a trebuit lui Ion Itu câteva zile sa-i explice ca nu-i el cel de la Aiud. De fapt, Itu îl adusese imediat la atelier, având încuviintarea lui Fecioru, comandantul coloniei. Iata-l acum pe uica Patru si cizmar. I-a prins bine, ca, în câteva luni, prinsese meserie destul de bine. De acum începe însa o alta lupta la Periprava, fara sa ne angajeze pe noi, decât tangential. Cele doua tabere ale administratiei declanseaza confruntarea surda, dar ucigatoare. Observator la

aceasta batalie era Corneliu Octavian. Tot mai multe si mai dese erau ciocnirile între Fecioru si Ioanitescu. Înainte de Craciunul lui 1963, vin în colonie un colonel de securitate si un capitan. Ne aduna la club pe toti detinutii. Noi fiind multi n-am avut loc sa intram toti în sala. Era o zi linistita. La o masa, erau asezati colonelul si capitanul de la centru, împreuna cu Fecioru si cu un ofiter care-l însotea mereu prin colonie. Noul colonel ne punea întrebari referitoare la comportamentul lui Ioanitescu si al ofiterului politic. La toate s-a raspuns în maniera în care au fost relatate de Corneliu Octavian. Fecioru era tot timpul informat de Corneliu despre bruscarile si bataile lui Ioanitescu si ale ofiterului politic. De la aceasta adunare de la club, noi nu iam mai vazut pe Ioanitescu si pe ofiterul politic prin colonie. De Craciun, ne spune Corneliu Octavian ca au venit un capitan în locul de ajutor de comandant si un alt ofiter politic. De-abia acum bucuria noastra tâsneste ca un izvor de sanatate, de apa cristalina, din colturosii bolovani ai chinurilor din închisori. Ca niste copii, tineri si batrâni, saream prin curtile lagarului, plini de satisfactia bataliei câstigate. Ne bucuram, ne bucuram. Dumnezeu a fost cu noi si este cu noi. Si acum, când scriu aceste rânduri, la batrânete, ma podidesc lacrimile bucuriei, lacrimile recunostintei ca Dumnezeu ne-a ajutat ca din moarte sa trecem la viata. Pot spune ca am fost prezent la una dintre cele mai mari victorii din tot sirul de închisori si lagare din istoria gulagului românesc. De la acest victorios si Sfânt Craciun al anului 1963, portile tarcurilor nu s-au mai închis. Ne plimbam în voie, de la unii la altii, fara sa ne mai bruscheze nimeni. De la disparitia lui Ioanitescu si a ofiterului politic, nici gardienii care ne bruscau n-au mai aparut prin colonie. Norii negri de pe cerul Peripravei s-au împrastiat. Respiram usurati, beti parca de multumire. A fost un Craciun frumos, dupa câte-mi amintesc, cu colinde si bunavoie între noi. Preotii nostri si-au facut simtita prezenta. Multi ne-am împartasit prin stradania preotilor care aveau sfânta cuminecatura ascunsa în tivul hainelor lor. Iata-ne si-n anul 1964. Era anul în care ne luam ramas bun de la Periprava. Adesea, gândul meu zbura spre Ion V. Georgescu. Aveam sa-l întâlnesc afara si sa mai stam împreuna înca 14 ani, timp în care am învatat multe de la el. Cât am mai stat la Periprava, dupa biruinta asupra lui Angheliu, ma împartasisem iarasi din frumusetea padurii Letea. Nu mai vedeam serparia din ea si moartea prin radacinile arborilor

asemenea celor de la tropice. De când am scapat de spaima reeducarii, lumea se linistise. Eliberarile se faceau la termen. Anchetele se rarisera mult de tot. Sperantele noastre cresteau o data cu mireasma florilor de primavara. Cu urmele catuselor groase si ale lanturilor grele, purtate prin nenumarate închisori, visam la o doina pe plai de munte, din fluier cântata, dusa departe prin ecouri, îngânata în spatiul mioritic. Visam la tara cu Feti Frumosi si Ilene Cosânzene, învingatori ai zmeului din poveste.

ELIBERAREA
Anul 1964, luna aprilie, la Periprava. Se instaurase un climat de pace, de liniste. Focul cel mare se stinsese. Toti ne asteptam termenul de eliberare. Era anul când ne expira prelungirea pedepsei. Colonia, fiind asezata pe un mic mamelon, stapânea împrejurimile. De la locul de unde se lucra la rogojini, puteam vedea pâna la Dunare si, dincolo de ea, chiar si Vâlcovul, oras care pe vremuri era al nostru. La margine de tara, în nesfârsit de ape, visul nostru adesea se destrama. Când oare, ajunge-vom iarasi sa mai fim stapâni pe întreaga noastra tara, sa fim una? ca tara mare si frumoasa, în granitele firesti ale acestui popor? Macinati de gânduri si purtati de doruri, asteptam termenul de eliberare. La început de mai 1964, forfota prin lagar. În ziua de 6 mai, de dimineata, apar ofiteri straini prin colonie. În jurul orei opt sunt chemati oameni la ancheta, dar mai multi odata. Nu dupa mult timp îi vine rândul lui uica Patru. Îl pândesc sa vad daca mai se întoarce. El era în alta baraca. Cei care ieseau de la ancheta nu aveau voie sa ia contact cu noi, cei care n-am fost chemati. Totusi, reusesc sa ajung la el, întrebându-l ce a fost. Repede îmi spune ca ne da drumul acasa. Ca sa nu ma prinda gardianul, am fugit înapoi. Asa au fiert colonia pâna înspre seara. Mai ramaseseram câtiva nechemati. Ceilalti îsi faceau bagajul si se duceau spre poarta. Cu mine mai ramasese si doctorul Aristide Lefa medicul lagarului. Ne faceam noi calculul ca vom ramâne pe mai departe în lagar. Nu ne era totuna, dar n-aveam ce face. Buna, rea, trebuie s-o primim si pe asta. Pe înserate, ma cheama si pe mine la ancheta. Era un capitan de la Timisoara. Nici una, nici alta, capitanul îmi spune: — “Intentionat te-am lasat la urma, ca sa te mai fierb un pic, ca destul ne-ai fiert tu pe noi, pe unde ai trecut, prin închisorile acestea din tara. Uite ce-i, sa semnezi o declaratie ca afara nu

vei sta de vorba cu nimeni despre închisorile prin care ai trecut. Asta-i una. A doua este sa nu te opui orânduirii. Sa te supui legilor statului. Acum vei merge acasa, în familie. Vei intra în câmpul muncii. Daca respecti ordinea sociala, nu vei avea cu nimeni nimic.” Asa ne-am despartit unul fata de altul. Merg la baraca si-mi iau bagajul. În fata birourilor erau toti fratii mei care se eliberau. Mi s-au facut si mie formele de eliberare si am intrat în rând cu ceilalti. Seara, târziu, pe întuneric, ne-am despartit de Periprava. Pe masura ce înaintam spre portul improvizat, Colonia Periprava intra într-o bezna adânca. CONFRUNTARI CU PREZENTUL Raspuns d-lui Radu Ciuceanu la “Potcoava fara noroc”.

MUNTII MARTURISESC
De când s-a nascut neamul românesc, muntele pentru el a fost cetate si altar. A ocrotit si salasuit pe cel napastuit si haituit pentru dreptate. A fost întaritor. Adesea a tinut loc de altar întru HRISTOS, gasindu-si calea cea buna în izbavire si-ntr-o înalta spiritualitate. De aici, ca Fetii Frumosi din basme, se aruncau în lupta împotriva dusmanului, aparându-si neamul si glia, realizând spaima în rândurile inamicului. Nu la întâmplare s-a ajuns la vechea zicala: “Codru-i frate cu românul”, pentru ca într-adevar codrii si-n zilele noastre de rezistenta s-au înfratit cu românii. Citind cartea D-lui Radu Ciuceanu Potcoava fara noroc — Memorii II, editata la Ed. Meridian 1994, am ramas surprins de lipsa de obiectivitate în relatarea evenimentelor si a datelor istorice din capitolul: “Partizanii din Banat”. Ca unul care am facut parte din acest grup, am constatat pachetul de contradictii de-a lungul prezentarii rezistentei din Banat si inadvertentele istorice întâlnite la tot pasul. Sa trecem acum la sustinerea celor afirmate pe baza de documente. I Colonelul Ioan Uta a fost numit prefect al judetului Severin dupa lovitura de stat a generalului Ion Antonescu din ianuarie 1941. Dupa procesul Maresalului Ion Antonescu din 1946 si mai ales dupa executarea lui, au urmat în tara o multime de arestari din rândul ofiterilor superiori din imediata apropiere a Maresalului. Ori, cum col. Uta fusese numit prefect de Maresal, se numara si el printre cei care trebuiau sa fie arestati. Asa stând lucrurile, a fugit de acasa în sudul judetului Severin, în regiunea muntoasa, scapând de acest val de arestari. Nimic de condamnat în acest gest, ba din contra, de apreciat, pentru ca în felul acesta, col. Uta declara

dar pe care la vremea oportuna nu l-a avut cum trebuia. ne spune: “. “Partizanii din Banat”: a. II Cunoscându-l acum pe colonelul Uta.. ca de altfel si-n toata tara. care se instalase de-a binelea la conducerea tarii. . Refugiat în Muntii Tarcului. de la care a nadajduit mult ajutor.. În realitate. Teregovei si al Bailor Herculane. trecând prin Caransebes si Lugoj. La pag. la pag. Comandantul unitatilor de partizani era colonelul Uta. sa izoleze si sa distruga focarele de revolta. Tot în cuprinsul aceluiasi capitol.pe fata razboi comunismului. data de colonel. dupa arestarile masive de legionari din 15 mai. incluzând Valea Cernii. Cracurile Maneasa. b.” Din acest alineat se desprinde în mod clar ca grupurile de rezistenta nu aveau o comanda unica.cum afirma d-l Ciuceanu despre col. se formeaza în muntii Banatului. Nucleele de rezistenta. prin comunele din jurul Caransebesului. Prin incursiunile îndraznete colonelul Uta reusise sa puna pe fuga posturile de militie si autoritatile locale comuniste. Moraru si Tarcului. chiar si pâna la Timisoara. În vremea aceea pe toti ne preocupa problema rezistentei împotriva puterii comuniste. de-a lungul muntilor Carpati. el nu a stat doar ascuns în padure. mergând pâna la izvoarele Jiului românesc si Muntii Semenic. Oslea.”. fost prefect de Caras-Severin. în special a judetului Severin. mare ca numar si uniti între ei. În aceasta parte a Banatului de sud. Rascoala a izbucnit din puncte diferite. niciodata n-a avut mai multi de noua oameni cu el. Era primul detasament de partizani. sa trecem la ceea ce prezinta Radu Ciuceanu în cap. colonelul Uta îsi formase o grupa de luptatori alaturi de care va actiona pe un teritoriu întins. lipsind un comandament unic. Asa se face ca se întâlneste si cu Aurel Vernichescu la Lugoj. Radochioasa.. unde chiar a si poposit putin timp. În acest timp. Actionau la o singura comanda. care matura regiunea de contact al Muntilor Olteniei cu cei ai Banatului. deghizat. într-o succesiune de miscari care a permis regimului comunist sa-si concentreze fortele. îsi face o multime de prieteni si de cunostinte. miscarile n-au putut fi coordonate. 214. Gârdoman. fara legatura între ele. rezistenta a fost expresia unei nemultumiri generale fata de ideologia otravitoare pentru lumea satului. Uta. Dar. Din cele prezentate în alineatul de mai sus reiese clar ca Uta avea o unitate bine formata de partizani. De multe ori s-a deplasat. de-abia în anul 1948.. în vara din 1948. însa. 211 ne spune asa: — “Scena confruntarilor suprapunea regiunea masivelor Godeanu.

— Izolat pe saua care leaga Muntii Tarcului de masivul Godeanu. De aici. izvorul Râului Rece sau Hidegul. începe s-o ia la vale.” Si din acest alineat. Ilie Cristescu si E. Deci. col. Iata ce zice autorul la pag. a. desi aici nu se gasea decât noua partizani. Cea mai apropiata prapastie este în partea de sud a masivului Tarcu-“Mânioasa”. vârât într-un sac si expediat de securitate la Bucuresti. III Autorul nu ne da data aproximativa a luptelor angajate între securitate si grupul de partizani condusi de col. împreuna cu ceilalti partizani. Caras. b. Când a fost? Nu se mai stie. în jurul comunei Mehadica. Uta a murit aici aruncându-se în prapastie. 1949. 1949.” Aici. fara sa fie împuscat. cad colonelul Ioan Uta. agatat de mitraliera cu care trasese în atacatori. Pantelimon Erimescu. colonelul Uta împreuna cu putinii supravietuitori pe care-i mai avea alaturi au respins atacurile succesive ale batalioanelor de interventie. cum se mai numeste acum. când au fost efectuate 51 de arestari în judetul Severin. cu multa precizie. Somat sa se predea. însa. Apar acum relatarile contradictorii. strabatând zidurile puscariei. pe data de 7/8 febr. Ilie Cristescu si E. persoanele vizate fiind banuite ca ar întretine legaturi cu partizanii. Prapastie atât de mare si de aproape de câmpul de lupta nu este. Cu toata parerea de rau. Tineau. Peste patruzeci de soldati au luat cu asalt salasul în care se afla colonelul Uta si. Ioan Uta în masivul muntos al Carpatilor Meridionali. unde a fost capturat comandorul Petru Domasneanu. 317: — “Atacul s-a declansat la 7/8 febr. concludem ca lupta s-a dat între masivul Tarcu si masivul Godeanu. grupele de partizani au fost obligate sa se retraga ori sa piara în lupta. Trupul sau a fost scos mai târziu din vagauni. nu numai fostului detinut politic Radu Ciuceanu: — Când a murit Colonelul Uta cu adevarat? . legatura cu altii prin curieri. În afara de Uta. colonelul. Dupa o ora de aparare îndârjita. — Din nou ne gasim în fata unui alt mare neadevar. Trupe de interventie din Batalionul 9 de securitate au fost trimise în comuna Valea-Bolvasnita. Careba. 213-214: — “Sub tirul aruncatoarelor de grenade. ma adresez istoricului. Grupul colonelului Uta a fost capturat în apropierea comunei Mehadica din jud. Adevarul este altul si anume ca fiecare grup actiona la comanda conducatorului de grup.c. Careba. s-a aruncat în prapastie. a luptat eroic în acea coliba. autorul arata ca Ioan Uta. au mai pierit în lupta înca trei partizani: Pantelimon Erimescu. Amanunte asupra ultimelor lupte au ajuns la noi. lupta a durat aproape o ora. Iata ce ne spune la pag.

Catre Ministerul Afacerilor Interne. RAPORT: — Comandamentul Unic Timisoara Strict secret prin curier Nr. un erou prin comportamentul sau în apararea neamului românesc. 30200 din 24 februarie 1949. 1949. 200 m. Petru Domasneanu si Gheorghe Ionescu.— În luptele dintre Tarcu si Godeanu. compania a luat contact cu banditii. Teregova. Nu s-a aruncat în prapastie ca sa scape de inamic. în primele elemente ale Companiei. La aprox. “În ziua de 22 II 1949. la Cracul Stanei. este amintit de patru ori. IV În “Potcoava fara noroc”. Severin. jud.” — O alta inadvertenta. De Gheorghe Ionescu nu aminteste în nici o parte a cartii. la circa 22 km vest de Cornereva. împuscat în spate când a încercat sa se strecoare afara din coliba? — Sau l-ati scos d-voastra de guler din prapastie si l-ati adus sa lupte din nou la Mehadica? — Care-i adevarul? Sa fim lamuriti de un singur lucru. 317. Aici. 317318. aruncându-se cu mitraliera în prapastie. La primirea focului si dupa ce a fost conturata zona de desfasurare a companiei pe cei . eroismul lui si martiriul sau nu exclud lupta si eroismul lui Spiru Blanaru. la capitolul “Partizanii din Banat”. Lupta colonelului Uta.30. cu grupul de partizani. “Note”. cota 1099/8 Km V. autorul nu vorbeste aproape nimic de Spiru Blanaru. Sa lasam sa vorbeasca securitatea despre aceste lupte din 22 febr. sau pe data de 7/8 febr. banditii au deschis foc cu armamentul automat. A luptat cu securitatea si a murit rapus de gloantele dusmane. — Colonelul Ioan Uta a fost un luptator împotriva Comunismului. Trece totul sub tacere. Compania Teregova era în executarea misiunii de captare a bandei “Teregova”. autorul noteaza urmatoarele: — “O parte din grupul lui Spiru Blanaru cade în lupta la 22 februarie 1949. pe saua de acolo. Doar în partea ultima. La pag. Insista însa asupra comandantului Petre Domasneanu. Secretariatul General pentru Trupe. 1949. gasindu-se pe un punct dominant au vazut compania care se îndrepta (cu masuri de siguranta) pe vâlceaua cere duce înspre Pietrele Albe. a. desi istoria îl consemneaza ca un mare luptator si conducator. pag. Operatiunea de urmarire a fost continuata pâna în regiunea Pietrele Albe. Banditii. ora 15. aproape de Mehadica.

actioneaza pe cont propriu. Desfasurarea a fost mult îngreunata si apropierea întârziata simtitor. . care era mult mai în spate în apropierea padurii. ceea ce denota ca în rândurile banditilor sunt unii raniti. Muntele parca fierbea si Codrul tragea în acea zi de macel în apararea neamului. la Pietrele Albe s-a dat lupta. consemnata de istorie — 22 februarie 1949. Nimeni n-are voie sa uite aceasta mare batalie. asa cum spune Radu Ciuceanu. Securitatea. când urmele au fost pierdute. de-abia încarcându-si mortii si ranitii în caruta.” În concluzie. Ghimboasa Nicolae si Smultea Gheorghe. taranistii si militarii. Airoaiei Vasile cade ranit la piciorul drept de doua gloante. Uniti sub comanda lui Spiru Blanaru. Slt. prin rapoartele ei. au repurtat una din marile batalii din rezistenta româneasca. sprijinita de focul unei mitraliere. La adapostul acestei ariergarzi. REZULTATE: Au fost împuscati mortal în timpul luptelor: — banditul Petre Anculia — banditul Ghita Urdareanu Au fost prinsi: — banditul Ghimboasa Nicolae — banditul Smultea Gheorghe. La orele 17. si nu la Cracul Stânii. asa cum Muntele Semenic marturiseste despre aceasta mare batalie: — Era o zi cu ger aspru si zapada mare. Ghita Urdareanu. condusa de Spiru Blanaru si de Gheorghe Ionescu. S-au gasit urme de sânge. simtind învaluirea schitata de Companie. în acea zi. Operatiunea s-a facut în tot timpul sub observatia si focul extrem de puternic al banditilor. poate cea mai mare din toata rezistenta. Întreaga ariergarda a fost capturata. adica toti românii înfratiti pâna la moarte în lupta contra comunismului. Cu toate acestea. Operatiunea s-a dus strabatând întregul masiv paduros pâna în regiunea satului Brebul-Nou. Deci. pe timpul când învaluirea s-a produs simtitor. mai putin mitraliera. ramânând fara comandant. liberalii. pe care d-l Radu Ciuceanu i-a uitat. lasa o ariergarda alcatuita din Petre Anculia. Securitatea.doi versanti ai vâlcelei cu scopul de executa o dubla învaluire. Trupa. instalata înapoi pe un punct dominant. a fost data peste cap. confirma întru totul lupta dusa de Spiru Blanaru si Gheorghe Ionescu cu grupul de partizani în ziua de 22 februarie 1949 la Pietrele Albe. Lipiti de pietrele albe si reci trageau înversunati legionarii. Totusi trupa a ramas în tot cursul noptii în zonele unde s-a desfasurat lupta si a doua zi dimineata a reluat înaintarea pe urmele lasate de banditi. Banditii. Continuarea operatiunii a fost mult îngreunata si de faptul ca întunericul a înlesnit fuga banditilor si pierderea urmelor. restul banditilor se retrag si dispar în padure.

s-au strecurat unele greseli la numele de persoane si localitati. banditii înarmati lupta împotriva Partidului Comunist!” Cine sunt acesti banditi de pe dealurile Teregovei? Sunt partizanii condusi de Spiru Blanaru. Am citit articolul cu mare atentie. Au mai fost lasati la o parte mai multi preoti care au luptat si au rezistat cu eroism încercarilor satanice din închisori si lagare din timpul comunismului. Este vorba despre sfârsitul lucrarii.La sfârsitul lui martie 1949.N. greseala pare sa fie nevinovata. unii chiar murind întru Hristos. Autorul lasa sa se înteleaga. 1. ba chiar a mai avut loc si plasarea unor actiuni imaginare.U. Sa încercam sa facem un pic de lumina. nu-l implica cu nimic pe episcopul Veniamin Nistor al Caransebesului. Împreuna cu tot grupul constituie simbolul luptei de rezistenta în Banat. Raspuns d-lui Cicerone Ionitoiu la articolul: SLUJITORI AI ALTARULUI BANATEAN TRECUTI PRIN IADUL COMUNIST publicat în Altarul Banatului nr. Ca s-a cerut preotului Daicovici sa preia cheile catedralei unite din Lugoj. Iata ce spune autorul: — “Un exemplu de tarie în fata fortei l-a constituit si cazul preotului ortodox Daicovici care. Ma bucura faptul ca se consemneaza aportul Bisericii Crestine în lupta împotriva comunismului. în fata întregii lumi. În continutul lui. Actul de nedreptate facut Bisericii Greco-Catolice în 1948. de episcopul Veniamin al Caransebesului. în mod samavolnic. Ca sa se confirme acest adevar. facea parte din miscarea de rezistenta din Banat. Si-a dat demisia. de desfiintare a acesteia. Ma voi stradui sa le aduc în lumina adevarului. a fost un act . ca vladica Veniamin a avut o actiune negativa. Oare numai atât se stie despre episcopul Caransebesului? Daca-i asa.. Aici as dori sa nu ne grabim si sa judecam lucrurile cu multa disponibilitate si cu mare atentie.-ului a vorbit asa: — “În România. chemat de episcopul Veniamin al Caransebesului si ordonându-i-se sa mearga sa ocupe si sa preia cheile catedralei greco-catolice de la Lugoj. dar nu si-a încarcat constiinta cu o faradelege”. Voi încerca sa completez golurile. a trebuit ca rusii sa declare la O.S. fara voia autorului. episcopul Caransebesului. cu sufletul curat pot sa marturisesc ca Veniamin Nistor. prin slujitorii ei. ministrul de externe al U. pe dealurile Teregovei. atunci este destul de regretabil. ca unul care am fost la fata locului si am luat parte la organizarea miscarii de rezistenta din Banat începând înca din 1945.R.U. din cele scrise. la O.N. a refuzat. Fiind eu martor al vremurilor acelea. Spiru Blanaru a fost o realitate.S. prin faptul ca a cerut preotului Daicovici sa preia cheile catedralei unite de la Lugoj. 4-6 / 1996 Am citit cu mult interes în Altarul Banatului articolul d-lui Cicerone Ionitoiu. ca într-adevar în Banat s-a luptat împotriva comunismului.

lumea venea la biserica.administrativ. în liniste ieseau afara din biserica. însufletindu-se parca pe masura ce predica. Totul. mergea vorba ca fulgerul. fiu al orasului. 3. De fiecare data. Acest fenomen era si înca este si acum în multe locuri. În urma predicilor tinute se ajunsese la o stare de spirit deosebita în Caransebes. de unitate în lupta a celor care ne hotarâseram sa rezistam comunismului.” Si asa. Asa a trecut sarbatoare de sarbatoare a fiecarei duminici din calendar. Vremurile de bejenie ale neamului românesc de dupa 23 august 1944 l-au gasit pe vladica Veniamin la postul lui. când ajungea. Cu un ton obisnuit. putem spune. 2. Problema a fost rezolvata de protopopiatul Lugojului. la liturghie. Cu sufletul la gura. vine la Caransebes un tânar de curând licentiat în teologie la Bucuresti. Atât de înaltator vorbeste de parca acum-acum pravaleste la pamânt raul din lume si pe toti lingaii care s-au înhaitat cu rusii. Dupa instalarea lui Veniamin ca episcop al Caransebesului. de obicei. În Biserica se asternuse o liniste de mormânt. ca professor de Teologie fundamentala si dogmatica la Academie si în acelasi timp si hirotonit ca diacon. pe baricada. Pe strazile orasului se soptea de catre unii si altii: — “Ma. biserica se umplea. eu mâine ma duc la biserica. molcom. al carui martor am fost si eu. atunci când se stia ca predica diaconul nostru. În anii aceia. lucrurile se petreceau invers. voi povesti un episod. Linistea desavârsita . Petru Hamat si Ion Iliescu am luat parte activa la organizarea miscarii de rezistenta împotriva comunismului. predica era a lui de pe amvonul catedralei. ticsind sfântul lacas pâna la refuz. Caransebesul era centrul de organizare a miscarii de rezistenta în Banat. Se crease o stare de spirit aparte. dar când începea predica tânarului diacon. Vedeam în el simbolul unitatii si al biruintei întru Hristos. Alaturi de Filon Verca. Daca în timpul liturghiei erau credinciosi si nu erau. cei care asistau si se rugau la liturghie. unul câte unul. Pâna aici. Pentru a reliefa mai bine aceasta stare de lucruri. ca iarasi vorbeste tânarul diacon la predica. de la unii la altii. rândul predicii. Eu sunt unul dintre martorii acelor vremuri. lua o pornire navalnica spre adevar. se misca în jurul episcopului Veniamin. ascultam vorba taioasa a blândului diacon de pe amvon. Aici însa. blând si linistitor. La vremea aceea. în foarte scurt timp acesta s-a identificat cu aspiratiile si încercarile eparhiei de realizare a pacii si trairii întru Hristos. Se ajunsese ca în fiecare duminica. fiind student la teologie. Ne fascina. Oricând pot marturisi despre lupta dusa de Vladica Veniamin contra comunismului. Cuvântul lui era ascutis de sabie. si nicidecum de cult.

Teregova. Dupa caderea lui Spiru Blanaru din 12 martie 1949. Preotul Nicolici a luat 15 ani munca silnica. Tot acum este arestat si parintele Nicolici Alexandru.S. care se abatusera asupra lui Hristos si a neamului românesc. II Acum sa trecem la partea a doua a lucrarii si anume la completarea numelor preotilor.S. La pag. Teregova este organizata militar de catre notarul public Gheorghe Ionescu. . Teregova. Tânarul diacon de atunci este mitropolitul de azi al Banatului. s-a abatut sabia lui Satan. îndreptându-se spre surghiunul impus la Alba-Iulia. Veniamin. pag. alaturi de preotul Dimitrie Stoichescu. Nu a facut parte din grupul lui Aurel Vernichescu. Nicolae Corneanu.punea stapânire pe biserica. 170: — “Îmi amintesc de trista zi de 31 martie 1949. încep arestarile în masa în com. este trecut preotul Nicolici Alexandru. luând juramântul la toti membrii organizatiei. Parintele Nicolici Alexandru nu s-a deplasat niciodata în munti la partizani. De atunci.P. În toamna anului 1948. cât si în Aiud. 1. Împreuna cu parintele Nicolici Alexandru. 4-6 1996. Nicolici Alexandru s-a nascut în com. Nicolici Alexandru a facut parte si el din aceasta organizatie. Un ierarh al Bisericii Ortodoxe Române ia drumul calvarului si al rezistentei pâna la sfârsitul vietii. Cuvânt dupa cuvânt ne mergea la inima. un an de zile. asupra pastorului si luptatorului. Veniamin Nistor. mereu ma gândesc la felul cum s-au desfasurat evenimentele. Tatal lui a fost tot preot. Mai târziu. aproape de Orsova. Este o greseala. 76 — Altarul Banatului nr. I. A fost arestat în martie 1949. Ne era teama sa si respiram.” Deci. com. atât la securitate. vrednicul si blândul pastor si vladica Veniamin parasea scaunul episcopal. Iata ce spune parintele Dimitrie Baloni într-un articol din Altarul Banatului nr. atunci în 1948-1949. a fost judecat de Timisoara în lotul al doilea — Spiru Blanaru. când în gara Caransebes. nascut în Teregova. episcopul Caransebesului. Tufari. trecute gresit. 4-6 1996 — Note si comentarii. 2. necredintei si urii. Erau loviturile de sabie date comunismului. sub obladuirea episcopului de Caransebes. Am stat mult timp cu el în camera. Teregova. STOICHESCU DUMITRU — preot în com. iar preotul Stoichescu. la Fenes. si ale celor care au fost uitati din necunoastere. nici nu-l cunostea. ajunge preot în com. Sa-mi fie iertat ca am îndraznit sa povestesc acum ce am trait si vazut atunci.

SURU ISAIA — protopop al Caransebesului. A fost arestat în martie 1949 la Caransebes. A luptat cu tot sufletul împotriva comunismului. IOJA SINEZIE — preot în com. A facut parte din miscarea de rezistenta din Caransebes. A fost arestat în 1949. a fost arestat si condamnat. 13. A fost arestat în 1949 si condamnat la multi ani de temnita. ILARION V. printre care si Aiudul. jud. Prin lupta lui a fost un erou. aproape de Caransebes. A fost condamnat si dus la Aiud. 14. L-am cunoscut la închisoarea civila din Timisoara 1950. trecând si prin Aiud. ATNAGEA ANTONIU — preot la Zorlentu-Mare. GLAVAN PAVEL — preot la Timisoara. A trecut prin multe închisori. A fost arestat în 1949. 11. Era o fire blânda. cu un lot de 30 de oameni. Mehadica. RATZEC IOSIF — preot în com. A fost arestat în 1848. A fost arestat în 1943. A fost arestat si condamnat în 1949 de catre Tribunalul Timisoara. A fost professor universitar la Academia Teologica din Arad.3. 7. Am stat si cu el mult timp în celulele închisorii. A fost un mare luptator si un bun român. Arad. 1961 de la Periprava. în acelasi timp si rector. 5. La 28 oct. A facut parte din miscarea de rezistenta din Lugoj. dupa desfiintarea episcopiei si trimiterea în surghiun a episcopului Veniamin Nistor. 9. ZASLOTZI CORNELIU — preot greco-catolic la Lugoj. Se elibereaza în 12 sept. A facut parte din miscarea de rezistenta Oravita. 1949 a fost condamnat la un an. Curtea. 8. FELEA — preot. apoi arestat din nou în . A fost arestat în martie 1949. IANA PETRU — preot în com. SURU TOMA — preot în comuna Verendin. A murit bolnav de tuberculoza la Târgu-Ocna dupa multi ani de temnita. Bania. pe când lucram în fabrica. A facut parte din grupul de rezistenta din Caransebes. A facut parte din miscarea de rezistenta. 6. A sustinut grupul lui Spiru Blanaru si col. A fost arestat în anul 1949 si condamnat la multi ani de închisoare. 15. Pe la sfârsitul lui ianuarie aveam sa fiu legat în lanturi grele la picioare împreuna cu parintele Ioja Sinezie si transferat. În anul 1948. A facut parte din miscarea de rezistenta. A facut parte din miscarea de rezistenta. CIUCUR PAVEL — preot. aproape de Faget. La Periprava am stat cu el împreuna. Rugi. BOGOIEVICI PAVEL — preot în com. A fost condamnat la 10 ani de temnita. cu grupul de rezistenta din sudul Banatului — Baile-Herculane. sustinând grupul lui Spiru Blanaru si cel al colonelului Ioan Uta. BILCA PAVEL — preot în com. trecând prin Aiud si Periprava. unde m-am întâlnit cu el în anul 1950. la Aiud. La Periprava am stat mult timp împreuna. 10. avea vorba domoala. A fost professor de religie. Uta. 4. Ranusa.

În autocar ma rog lui Dumnezeu sa-mi ajute sa merg sanatos. ma struneste.S. Arad. Aici. La orele 11 am sosit cu masina de la Lugoj la Timisoara. A fost arestat si condamnat ca luptator anticomunist. preot fiind si professor de religie la Arad. A fost condamnat pentru a fi luptat împotriva comunismului. în urma unei ocluzii intestinale. acolo unde cu trei ani în urma au murit tinerii acestui neam. 10 dec. Afara ploua încet si marunt. Arestat în 1949. La unguri am stat trei ore. sa cunosc si sa înregistrez asa cum sunt lucrurile. în casa lui Constantin Pascu.S. A fost condamnat pentru a fi luptat împotriva comunismului. BERGHIANU ? — A fost arestat în 1948. întrevedere care a durat 45 de minute.P. La orele 10 fara un sfert. 19. La orele 13 am ajuns la frontiera. 21. La orele 16 . despre jertfa Mielului ca unicitate în rascumpararea si mântuirea omului. BOGOIEVICI GHEORGHE — preot aproape de Oravita. 1961. 9 decembrie 1992 Început de jurnal. si cu partea frumoasa a lor. De la orele 19 si pâna la 21 a vorbit despre credinta în Dumnezeu. Dupa multa suferinta. 1992 Plecarea în Germania . Sunt în preziua plecarii în Germania. A fost arestat pentru a fi facut parte din miscarea de rezistenta din Oravita. Sa pot observa cu ochii mintii totul pe unde trec. granicerii români ne-au dat drumul liber de trecere. 20. Pâna la plecare am fost însotit de bunul meu prieten Costica Pascu. Plecarea are loc la 10 si 10 minute. ALDESCU ALIMPE — preot în protopopiatul Oravita. BEJ TEODOR — preot în jud. în treizeci de minute.la orele 10. JURNAL DE CALATORIE DE LA LUGOJ LA KARLSRUHE Miercuri. 18. A fost arestat în 1948 si condamnat la multi ani de temnita pentru a fi luptat împotriva comunismului. I s-a refuzat orice tratament. 17. Ne-a prins noaptea la frontiera. autocarul a fost în fata Catedralei. este condamnat la ani multi de închisoare pentru ca a fost împotriva comunismului. Cu multa emotie m-am vazut în fata masinii. LUCA PAVEL — preot în com. MEILA IOAN — preot în Bocsa-Montana. Seara am luat parte la conferinta Parintelui Galeriu în aula Facultatii de Medicina. în fabrica. Ne-am adapostit pâna la sosirea autocarului pe scarile catedralei. Joi. 16. Costica. moare la 18 sept. Ploua marunt si rece. început de drum.14 martie 1959. condamnat la 20 de ani munca silnica. Glimboca. Nicolae Corneanu. La orele 12 am fost în audienta la I. mai stapân pe sine. cu pieptul desfacut si cu mâinile ridicate spre cer pentru a cuceri libertatea. din fata Catedralei Ortodoxe. L-am cunoscut la Aiud.

Soferii. ajungem la frontiera Cehoslovaciei. facem o halta de ajustare. la Karlsruhe. La punctul de granita al Germaniei. fusese un start subtire de zapada. iata-ne la frontiera Germaniei. care au plecat fara a respecta viza de intrare în tara. Pasesc pentru prima data pe pamântul Germaniei. Din partea Cehoslovaciei ne-au dat drumul repede. oras mare si frumos si cu un trecut bogat în istorie. Târziu în noapte ajungem la Budapesta. cu hainele botite si cu încaltamintea . unde era si locul de parcare a autocarului. l-am gasit pe Aron Florincas asteptându-ma. stam mult de tot. Ne-am îmbratisat si am plecat spre casa. Verdele grâului rasarit cu ruginiul padurilor desfrunzite realizau simfonia începutului de iarna pe pamântul Germaniei. oras dupa oras. Împlinisem 30 de ore de mers cu autocarul de la Timisoara la Karlsruhe. Asa am vazut din goana masinii. locul unde poporul german a fost îngenuncheat în urma binecunoscutului proces. Frânt de nedormit si de oboseala. bunastarea si gradul de cultura. Strabatem orasul trecând Dunarea. S-o vad acum când ea sta în fruntea Europei. Pamântul e acoperit cu un start subtire de zapada. în schimb. Pe la miezul noptii. râuri si poduri. ajungem în Frankfurt am Main. 11 dec. Trecem fara sa oprim prin Würzburg. Pe întreg cuprinsul distantei. de o jumatate de ora. am ajuns la Karlsruhe cam la orele 15. Aici o multime de calatori se dau jos din autocar. Dupa o buna bucata de drum. Din loc în loc apareau locurile de parcare cu WC-uri. Obosit. întinzându-si oasele. Budapesta mi se pare un oras frumos. Au trecut anii si Germania s-a ridicat. eu n-am iesit din tara mea. dealuri si câmpii frumoase. la informatii. voi reusi sa vad Germania. Datorita prieteniei lui Aron si a Magdalenei Florincas. Si-n Ungaria.plecam spre Budapesta. La iesirea din oras. dar si placut surprins de frumusetea locurilor. de la granita Cehoslovaciei si pâna la aproape de cea a Frantei. 1992 De la frontiera ne îndreptam spre Nürnberg. lingându-si ranile razboiului si ale înfrângerii. Mai ramânem o mâna de oameni. la o parcare. Toate în slujba omului. ploaia toaca marunt. Aceasta din cauza a doua tinere femei. Spre ziua. Era în 11 decembrie 1992. în ceea ce priveste economia. Desi e noapte. Am pornit de-a latul Germaniei. si ei frânti de oboseala. Erau îngrijite ca-n povesti. se misca de ici-colo prin masina sau chiar se dau jos. Trecem prin Nürnberg. Pâna la vârsta de 72 de ani aproape. codri dupa codri. În gara centrala. dar mai ales sosele si autostrazi serpuind pe întreg cuprinsul tarii.

Azi a fost o zi de vizita prin oras. de-o parte si de alta. pe una din strazile largi ale centrului.murdara. Din loc în loc apareau brazi de diferite marimi. 13 dec. 1679. ca sa pot vedea multe minuni ale lumii. O zi cu cer mohorât. 12 decembrie 1992 Sunt cu adevarat în Karlsruhe. amplasata în centrul orasului. Zi de duminica.” Inscriptia gravata în partea de nord. Este adevarat ca si eu am vazut multe minuni. pe care am s-o descriu mai în aproape. Aron m-a plimbat pe la locurile cele mai însemnate. unde cu multa caldura m-a primit. lumea infernului rosu. instalatii de lumini electrice. nascut în Durlach la 18 ian. o adevarata feerie. în centru. privind si-n dreapta si-n stânga. Am ramas uluit. Eram ca trei pasari ratacite. într-o piata s-au amenajat mici casute iluminate fermecator în asteptarea lui Mos Craciun. Acest monument i-a fost ridicat de Biserica. îmbratisându-ma. se numeste KARLSTADT. Dumnezeu sa le dea multa sanatate si noroc mult. din inima Carpatilor. de-a dreptul uimit de ce-mi aparea în fata. cu inscriptia gravata în partea de sud: “Margraful Karl Wilhelm. Aceasta mare cladire. în vitrinele mari ale magazinelor. în forma de piramida. lumea comunismului. primit cu toata caldura sufleteasca de catre Leni si Aron. împodobiti cu becuri electrice si panglici. Leni. zi de sarbatoare. am început si eu sa-mi trag sufletul. brazi de diferite marimi. cu scari rulante. sotia lui. unde l-a si înmormântat. Asa am vazut monumentul istoric. la 17 iunie 1715. curatenie peste tot. frumosul încorona ordinea constructiilor. Tot aici. În atmosfera aceasta de prietenie. Am intrat într-o cladire mare cu patru etaje. în mijlocul familiei Florincas. decedat la 12 mai 1738.” De la acest monument am plecat prin oras. am intrat în locuinta lui Aron Florincas. care de fapt o putem numi Piramida Monument. Si acum întreaga omenire mai simte miscarile sale de zvârcolire. a treia de când sunt la Aron. puternic luminata. dar într-o lume a lui Satan. 1992. desi eram destul de batrân. Nu mai vazusem în viata mea asa ceva. Seara mai ales. undeva prin landurile bogate ale Germaniei. deasupra strazilor suspendate. vânt . la 72 de ani. pe Piramida Monument: “Margraful Karl Wilhelm depune primul piatra de temelie la noua sa resedinta a acestui oras.

mai precis de o vizita la un alt român — Valeriu Sântion. Ajungem la Sântion. 14 decembrie 1992 Am stat acasa tot timpul. mareata. La spatiul mioritic al lui Blaga. Dar sa nu se uite ca-n acelasi timp am adus si acea disponibilitate a sufletului românesc. spre marea mea bucurie. cu semne de iarna.rece. dar din nefericire adesea am pierdut razboiul. neam întors la Aron. De aici. vând un ceas vechi de buzunar cu 100 de marci. acea îngaduinta si dragoste de aproapele. plecam toti trei în oras. la nobletea sufletului neamului nostru. gândul ma împinge spre realitati românesti. fericiti. aducându-ne aminte de vremurile trecute ale regimului comunist. monahul de la Rohia ne-a învatat cum sa ne rugam lui Dumnezeu si cum sa iubim omul. Pe la orele 10 plecam în oras. cât am putut. acea toleranta si ospitalitate a nedreptatitului nostru neam. Noi. despre oameni si fapte. La sfârsit de secol. Erau direct interesati sa afle cât mai multe vesti din tara. de cele mai multe ori. am reusit sa realizam un colt din tara noastra. la sfârsit de mileniu. deci. spre a dovedi înca o data ca prin credinta si dragoste nemasurata se poate ajunge la mântuire. Ies pe balcon si-mi curat cizmulitele de noroiul adunat la vama noastra. De-abia sunt în a patra zi de când sunt în Germania si dorul de tara m-a luat în stapânire. Aici. asa cum îl vedea Petre Tutea. Am adus si eu. le-am spus tot ce stiam la ora aceea. un pic de noroi de la noi în Karlsruhe. bine împrejmuita si pazita de . unde Nicolae Steinhardt s-a desavârsit ca om. Zgura n-o putem îndeparta decât atunci când poporul român va realiza reforma morala. Facându-mi cizmulitele. În jur de orele 15 ne pregatim de o plimbare în oras. la peticul de pamânt ROMÂNIA. am câstigat victorii. vas ales de Dumnezeu. Eu. În drum spre acest magazin am vazut cladirea Tribunalului Constitutional al Germaniei. din vestitul Occident al Europei. 15 decembrie 1992 A fost o zi senina si cu mult soare. Prea multa rugina pe sufletele noastre. Nu dupa mult timp a venit acolo si d-l Mitrofan din Timisoara. unde luam un ceai fierbinte si discutam despre multe altele. Ajunsi la un anticariat. în decursul istoriei. Aici vom ajunge numai daca mergem pe drumul Bisericii. Aici m-am simtit foarte bine. Mai mult am discutat de anii petrecuti la SMT Lugoj. Dupa o ora. Seara. ma gândesc cu mult dor la tara mea. un supravietuitor al gulagului românesc. românii.

Aprovizionându-ne cu alimente. Din pacate. Tot cautând. am rânduit darurile în dulapul unde îmi pastrez hainele. scoate si un aparat de radio portativ si mi-l întinde si pe acela. ocupa locul de frunte. Horia si cu nepotii mei Adrian si Gabriel. Cu aceeasi emotie l-am primit si pe acesta. a gasit în interiorul clapelor o frunza de copac mototolita. Era o masina foarte buna si putin întrebuintata. Aron mi-a încredintat-o. sa stii ca frunza asta este cauza defectiunii masinii. Este prima zi când vad Karlsruhe scaldat într-un soare de iarna. Poate ca la ora asta si ele se gândesc la mine.” Eu. spunându-mi cu mult drag: — “Tasule. cu . Simt tot mai mult dorul de tara. Dupa aceea. Azi se împlinesc trei ani de la începutul Revolutiei din decembrie 1989. Aron a asezat-o pe masa si da-i cu controlul pe ea. Am uitat sa spun ca-n piata vânzatorul a cerut 10 marci pe ea. Ai mei mereu îmi apar în fata ca pe un ecran de televizor. Sigur ca toti se gândesc la mine. arata ca noua. unde domneste o ordine desavârsita si o liniste îmbietoare. Mergea foarte bine. prezenta unele defecte. Pâna la urma am luat-o si-am pornit spre casa.politisti cu pistolul mitraliera în mâna. pentru depistarea hibelor. Eram nerabdatori sa vedem ce anume are de nu prea merge cum trebuie. Îl aud pe Aron ca-mi spune: — “Mai Tasule. ti-o fac tie cadou. La fel surorile mele. Lânga ele persista Tibi. plini de viata si bine dispusi. supla si destul de frumoasa la înfatisare. 16 decembrie 1992 Sfânta zi de miercuri din postul Craciunului ne-a ajutat. De dimineata am fost cu Aron la piata de vechituri. ne întoarcem acasa. Intram apoi în cladirea Postei. cu emotie. aceiasi oameni. Aron. în mod amanuntit. cu un scris elegant. Ne-am adus aminte de sângele varsat de tinerii Timisoarei pentru libertate. Aron i-a dat numai 7 marci. spunându-mi sa-l primesc în dar din partea lui. am primit-o. cu toti ai casei. a încercat-o.” — “Sar putea”. Anica si Lenuta. Cu gândul la ai mei din tara. Sa fii sanatos si s-o folosesti cu mult succes. Ajunsi acasa. Frunza ajunsa între clape blocase masina. A încercat-o pe o coala de hârtie. Nusa si Anisoara. am gasit o masina de scris. Sfânta zi de miercuri ne-a ajutat. îi raspund eu. Dupa ce a curatat-o. Alina si cu Marioara. multumindu-i din tot sufletul. spunându-i ca nu-i prea buna. care se pricepe la ele. bunica ei. Pâna la urma am scos-o cu 7 marci. Cautând.

18 decembrie 1992 Ne apropiem de Sfintele Sarbatori ale Nasterii Domnului. în care scriau niste neadevaruri grosolane la adresa orasului Karlsruhe si anume ca statuia unui cal troian. Prin comportamentul lui. parca. Intrigati de acest fapt. Sunt multe de spus dintr-o viata de om. noi multumeam lui Dumnezeu ca în tot greul vietii ne-a ajutat ca si din înfrângeri sa învatam câte ceva. cu numele de Gruber. cu un start subtire de gheata pe masinile din strada. Sâmbata. Am admirat îndeaproape acest monument. Cu toate acestea. Am colindat prin magazine. Tot mai mult gândul meu zboara la cei de acasa. Totul este asa de frumos. Aron a facut si face mult pentru noi. Am luat tramvaiul si am ajuns la teatru. Joi. acum stabilita în Germania. în aceeasi masura. Cred cu tarie si o spun de aici. . cu toate aparentele victoriei neocomunismului. Dar. din Germania. românii. Fiecare casa de aici. 19 decembrie 1992 Ne-am pregatit de mers în oras. care am avut viata supraîncarcata cu evenimente si întâmplari destul de neobisnuite. 17 decembrie 1992 S-a scurs o saptamâna de când am plecat din România. a atras admiratia germanilor. era statuia Calului Troian. nepoata lui Aron de la Arad. cu vreme rece si ninsoare de iarna. apare acest lucru cu multa pregnanta. se pregateste pentru întâmpinarea Craciunului. Niciodata n-am urât omul si nici n-am încercat sa ne razbunam. unde. timpul ne-a dat dreptate. Doamna ne-a aratat o bucata decupata dintr-un ziar din Lugoj.. Azi am întâlnit-o si cunoscut-o pe Nadina Radu. Vineri.. în Germania. din Karlsruhe. Stam acasa. cu trei picioare. în parc. a doua zi ne-am dus la fata locului. Putem concluziona ca. ca Dumnezeu ne va ajuta sa vedem pacea. Azi a venit pe la noi d-l Mitrofan. bunastarea si la noi în România. istoria va dovedi lumii ca jertfa Timisoarei n-a fost zadarnica. care-l cunosc ca pe un om cinstit si corect. cu trei picioare. Este o zi linistita. Este o fata frumoasa si cu multa caldura sufleteasca. pretul atât de mare te sperie când îl citesti. Ne-am întâlnit doi prieteni. Te oboseste. ar fi lovita de catre cetatenii orasului cu oua stricate. Vorbind. Am vorbit despre tara si despre oamenii de acolo. din tot ce am înfaptuit.alta palarie. aceasta extraordinara rânduiala a marfii. Am cunoscut o doamna din Lugoj. Dupa masa am fost cu Aron în oras. De aici. depanând firul amintirilor. Din nou am fost la Karstadt. din inima Germaniei. Aici. din Germania.

cu cladirile monumentale si cu 14 linii de peron. Marti. Anii prea multi adunati în spatele nostru îsi spun cuvântul. în Germania. Ne ocolesc toti. trebuie sa constat ca ai nostri de la Lugoj sunt de rea credinta si sustin în acel articol de ziar lucruri neadevarate. sub protectia umbrelelor. Totul este la dispozitia omului. unde ne facem fotografii din diferite pozitii. De acolo. cântând “O brad frumos” pe versurile de Radu Gyr. jignind un oras întreg. românii. Am intrat în libraria garii. Toate acestea se datoresc faptului ca în ultimii trei sute de ani neamul românesc a început sa alunece în haul dezmatului si al decaderii morale. Duminica. A trebuit sa vin aici. obositi ca dupa o zi de coasa. Parca si acum ma vad într-o celula a Aiudului. De la ei ne ducem la magazinul Karstadt. Pe la orele doua ne întoarcem acasa. spre Calul Troian. îmbracat în zeghe. La televizor am ascultat cu multa emotie colindele pomului de Craciun. În acele clipe mi-am adus aminte cum în închisoarea din Aiud cântam “O. dar n-am gasit. Cu toate acestea de-abia astept sa ma întorc la ai mei. Trecem în fuga si pe la prietenul nostru Sântion si la doamna Camelia. Luni. este un du-te-vino. toate acoperite. Ma simt foarte bine aici. Eu cu Aron ne îndreptam. Am ascultat slujba sfintei liturghii la Europa Libera. prin ploaia marunta. ca sa-mi dau seama ca acest cuvânt de România are mai multa plinatate decât atunci când esti în tara. Pe aici nimeni nu vorbeste de poporul nostru. Lumea. dupa treburile zilei.Cu parere de rau. Afara ploua marunt si-i cam prea cald pentru acest anotimp. brad frumos”. Este o gara mare. tare suntem mici si prapaditi. plecam prin oras. în România. dar prea scump. unde am cautat o revista cu constructii de barci. Gândul si dorul meu au zburat la cei dragi din tara. Apoi am vizitat gara centrala.am admirat. în vizita la locurile mai importante. la Aron. tremurând de frig si foame. . îmi vine sa spun ca noi. 20 decembrie 1992 Azi n-am iesit în oras. Câteodata. Dupa aceea plecam în cautarea unui brad frumos de Craciun. mai ales vazuti din Germania. cu voie buna. 22 decembrie 1992 Îl însotesc pe Aron la magazinul din apropiere de locuinta si facem aprovizionarea cu apa minerala si bere pentru sarbatori. În jurul orei 13 ne-am îndreptat spre casa. 21 decembrie 1992 Am ajuns la solstitiul de iarna. în frunte cu Alina.

Si acum mi-a ramas în minte imaginea lui de copil zglobiu. trântit de vânt. ca mai târziu pe acest fond sa se grefeze pacatele omului. singura. cu multi pomi fructiferi si ici-colo pâlcuri de arbori razletiti de padurea încheiata de fag. în magazinul acela mare. lasând-o pe Nadina la noi. Este o fata frumoasa si comunicativa. Brazii sunt expusi în suporturi speciale. Am uitat sa spun ca acolo. Aron si-a ales un brad frumos. apoi ne-am îndreptat spre casa. Discutam de parca ne-am fi cunoscut de-o vesnicie. este un loc special amenajat cu o multime de brazi. A trait 87 de ani. Bradul ales lam lasat în curtea depozitului cu un bilet purtând numele lui Aron si am purces la vizitarea magazinului. Se facea ca eram mai multi în jurul lui. 23 decembrie 1992 Azi noapte l-am visat pe bunicul meu. dar zglobiu si vioi cum n-am prea întâlnit. Aron a pus mâna pe crestetul copilului si l-a întrebat ce face si unde se duce. îmbracat în haine curate. mereu cu zâmbetul pe buze. am întâlnit un copil marunt. Toata viata lui a fost un om care a stiut sa înfrunte greul. luându-ne bradul ambalat.Ajungem la marele magazin Wertkauf. A raspuns mama lui pentru el. pe care vânzatorul l-a împachetat într-o plasa speciala. ne vorbea. unde. Toti copiii pamântului sunt asa. Se facea ca era o zi frumoasa de vara. Un magazin urias si-o forfota de lume. ale copilariei mele. mi-l aduc aminte bine. ca un sac. de toate marimile. zâmbind. Miercuri. taica Ion Berda. Când se gasea la cel mai mare necaz. dar scumpi. împreuna cu Corina. el se consola spunând: — “Asa a fost voia lui Dumnezeu!”. trezit din acest vis frumos. care. o tânara femeie. a plecat acasa. veniti la studii. de locurile acelea frumoase. foarte buni. În jur de orele 16 a venit Nadina la noi. Erau indonezieni. tare simpatica. asa cum era el. Pe toti îi caracterizeaza curatenia sufleteasca. cu fata radiind de lumina bucuriei. cu pletele lui albe sclipind în soare. cred. Catre orele 14 am ajuns obositi morti. departe de casa. Era cu mama lui. presarata din loc în loc cu mesteceni pletosi si ciresi salbatici. pe o pajiste bogata în flori si verdeata. undeva pe dealul Poieni. departe de tara. nu dupa mult timp. uscat acum de-a binelea. Pe tulpina unui copac de mult cazut la pamânt. Aron a cumparat niste struguri. Acum. statea bunicul meu. A murit în . lânga el.

în Karlsruhe. Viorel Mehedinti este parohul Bisericii ortodoxe din Karlsruhe. prin colindul nostru din marginire. strângându-si la piept pruncul parasit de mine la patru luni. aici. în dumnezeire. vedeam aievea chipul sfânt al mamei. al fratilor si surorilor. Asa mi s-a parut mie. În acele marete clipe. Parintele Dr. Barbati si femei luam parte la raspunsurile cantorului. Joi. 24 decembrie 1992 Suntem în ajunul Craciunului. bolnav de tuberculoza. ma rog cu caldura. al sotiei. Acest vis m-a rascolit. De dimineata. poate cu misiunea de-a vorbi si a scrie prin ce am trecut. între zidurile reci ale celei mai grele închisori din tara. femei si barbati.. cu brazde de durere. Începe slujba religioasa.1955. Nostalgic. o atmosfera de o înalta traire spirituala.. care-i gazduieste întotdeauna pe românii ortodocsi. faceam saltul în nemarginire. Heidelberg si Heilbron. Pe vremea aceea eu eram în Aiud. în salonul mortii. Am ajuns pe la orele 11 fara 15 minute. Biserica este luterana. pe un pat din spitalul închisorii. al unchilor si verisorilor si al prietenilor cinstiti la suflet. mi-am adus aminte de colindul din 1952. În aceasta biserica luterana. La orele 11 va începe slujba. din Aiud. cu ochii înfipti în stele. ne-am dus prin oras pentru aprovizionarea cu cele necesare pentru Craciun. Îl socotesc de bun augur. Alaturi de Aron si Nadina m-am simtit foarte bine. închinata Nasterii Domnului. În fata bisericii e multa lume adunata. Voia Lui a fost ca eu sa traiesc si. De dimineata ne pregatim pentru a merge la biserica. Colindând. s-a creat. Toti români. În acele clipe puteau sa . Azi pot spune ca Dumnezeu n-a voit sa mor acolo. Eram extaziati. A fost înaltator. de asta data. cel care pentru prima data am iesit din hotarele tarii mele si-n ajun de Craciun luam parte la o slujba religioasa. Înaintea slujbei se produce o oarecare fierbere. traiesc clipele frumoase. al bunicilor albiti si ei de timp. dar m-a si înseninat. cei din spatele usilor ferecate. Aron ma prezinta multor prieteni si cunoscuti. Pe lânga aceasta parohie mai are înca trei: Frankfurt. dar grele ale luptelor noastre duse în grupul lui Spiru Blanaru. L-am ajutat pe Aron la fixarea bradului întrun suport. colindând. noi. Suntem mai aproape de Nasterea Domnului. obrazul siroit de lacrimi al tatalui albit si îmbatrânit înainte de vreme. În noaptea aceea de Craciun. Cu gândul la ai mei si tara mea. La sfârsitul slujbei am colindat cu totii gândindu-ne acasa.

i-am raspuns si-n numele tarii mele. Eu. S-a creat o atmosfera de intimitate. simt atât de aproape tara mea.. departe de ai mei. Craciunul. în Germania. cu gândul la el. El. de felul cum reprezinta Biserica si neamul nostru aici. am mers la d-l Petru Calarasu. îmi petrec Sfintele Sarbatori. un moldovean de isprava. Când totul a fost gata. se gaseste pe drumul de lupta în lumina dragostei întru Hristos. În gând ma întreb ce vor face ai mei? Cum vor petrece sarbatorile fara mine? Dupa obiceiul meu. Vineri. în orasul Karlsruhe. sotul lui Eli. împreuna cu Eli si Monica si cu familiile lor. încurajându-ma în ceea ce vreau sa fac. Nicolae Corneanu. România. Dintre cei prezenti. Aron ne-a fotografiat pe toti. De-abia apuc sa ma întorc acasa si sa-i fac o vizita.se deschida usile toate. femei si barbati. acesta fiind de serviciu. ma scol la orele 6 dimineata. Aron m-a prezentat parintelui cu multa caldura. cu care am stat mai mult de vorba. parintele ne-a vorbit despre Nasterea Domnului. dar ferm. Masa de prânz am luat-o în mijlocul familiei lui Aron. Departe de tara. dupa colinde. emotionat. afara de Ion. la Lugojel. strângându-mi mâna. urmez firul gândurilor. În biserica. Dupa toate acestea. L-am luat în brate parca si l-am asezat pe pat. Într-una din noptile de Craciun. Aici. Apoi am sarutat crucea si am luat nafura. Asa mam trezit din vis. am ramas uimit. în Germania. Cu creionul în mâna. întrebându-l ce-i cu el? Mi-a raspuns ca-i tare obosit.. drumul fara întoarcere în lupta pentru Hristos. gardienii sa ne ucida. Sa-i aud glasul blând. pot spune cu sufletul curat ca nu au dreptate. mitropolitul Nicolae Corneanu. Ce i s-o fi întâmplat acolo la Timisoara? Sigur ca si azi sunt multi care-l încoltesc. de altfel ca si aici în Germania. Am ascultat si colinde de Craciun. ca noua nu ne mai era frica de nimic. A fost o masa cu de toate. înregistrate de Aron. Si acum îi aud glasul în raspunsul de . Aici a venit si parintele Viorel Mehedinti. drumul jertfei. aici în Germania. în mijlocul familiei lui Aron. Se facea ca era la mine acasa.P. înainte de nafura. l-am visat pe I. Drumul lui pe care a apucat este drumul PAULIN. mai multi au venit la mine.S. aproape de granita cu Franta. 25 decembrie 1992 Ziua Nasterii Domnului.S. Eram în Dumnezeu si Dumnezeu în noi. Dar. Când l-am vazut. Ne-a primit foarte bine. Toti au fost prezenti.

Asa s-a mai scurs o zi. Leni si cu Aron s-au gândit la mine si mi-au oferit daruri. Ma rog lui Dumnezeu sa le ajute si sa-i tina pe toti sanatosi si cu mult noroc în viata. În jurul orei 10 am plecat la plimbare prin Grötzingen cu Aron si Nadina. 41 de ani. cam pe la orele 15 si 30 de minute. împlineste. S-a creat o atmosfera calda de familie. voievozi si iarasi regi. Aron ne-a facut mai multe fotografii. Am facut mai multe fotografii împreuna cu Nadina. ci întotdeauna am avut regi. Sâmbata. Am început ziua cu ascultarea cuvântarii tinute de Regele Mihai I. La fel si despre Constantin Noica. fosta casiera de la SMT Lugoj si înca doua doamne tot din Lugoj. Am ramas surprins de cunostintele si cultura Helgai. La masa de prânz ne ducem la Monica. Ne-am bucurat unii de altii. Helga lucreaza la Institutul de Cercetari din Stuttgart ca fiziciana. Cu emotie. Cuvânt firesc de încurajare pentru poporul român. Duminica. cu ocazia Nasterii Domnului. Am stat pâna spre seara. Ne rugam sa ne ajute ca prin rugaciunile lui sa iesim din acest mare si greu impas al poporului nostru. Este ziua ei de nastere. A fost o surpriza pentru mine. în jurul cafelelor. Afara era destul de rece. pe data de 28 decembrie. au venit la noi în vizita doamna Gabi Ross. care nici nu auzisera de gânditorul de la Paltinis si de Monahul de la Rohia. la Grötzingen. Grötzingen este bunica orasului Karlsruhe si mama Durlach-ului. constat ca a venit si la mine mos Craciun. 26 decembrie 1992 A doua zi de Craciun. Ne-a primit cu multa caldura. niciodata. Dupa masa. A fost maret de frumos. cel dintâi martir al Crestinismului. apropiindu-se plecarea mea. Vântul de nord ne mângâia fata. Pe la orele 12 ne-am întors acasa zgribuliti de frig. mai ales asupra lui Nicolae Steinhardt. Noi. Ana si Helga Wingert. La fel si Monica din partea familiei ei mi-a adus multe cadouri. Un lucru trebuie stiut de catre noi toti: Neamul românesc s-a nascut crestin si monarhic. Neam regasit unul cu altul în felul de a pune problemele. când ne-am dus acasa. iarasi. la masa bogata a acestei zile de Sfânt Craciun. 27 decembrie 1992 Este ziua Sfântului Stefan. De-abia o . nam avut presedinti de tara. Am vazut mai din aproape cartierul în care locuia Aron. Si aici. Cu Helga am avut mai multe schimburi de idei. revazându-ne dupa atâtia ani de despartire. spre deosebire de multi români de aici.multumire dat parintelui Galeriu în Aula Facultatii de Medicina din Timisoara la 9 decembrie 1992. A fost o întâlnire placuta. Ma întorc.

C. orele 18 pentru plecarea noastra spre casa. nu este de bun augur. Mi-e tare dor de tara. Copaci si pomi desfrunziti dau privelistii nota de iarna. Am trecut pe la dl Sântion. deci. Am fixat. Cu toate acestea gândul meu zboara spre casa. în Germania. Un neastâmpar a pus stapânire pe mine. Presa noastra se ocupa mai mult . Deci trebuia sa plec pe ziua de 9 ian. Afara-i frig si vântul bate tare si ascutit. Seara. dar rece. Conflictul dintre A. Sunt nerabdator de a pleca acasa. Ne-a povestit despre multe lucruri si mai ales despre necazurile ei. Acolo au refuzat sa prelungeasca sederea.C. spre tara mea. În timpul acesta Aron a vorbit la telefon cu Zornek din Freiburg despre cursa spre tara. Marti 29 decembrie 1992 Aici. venita în Germania de 14 ani. cu fel de fel de stiluri în constructie. “Expres Magazin”. de unde am primit în dar mai multe haine. Parca taie cu palosul. Asa stând lucrurile. Nu dupa mult timp a venit si Eli pe la noi. si P.astept. cu albul lor caracteristic. A trecut si Craciunul. L-am petrecut în mijlocul familiei lui Aron si Leni. Este o zi senina. Acum are cetatenia germana. fara unitate. Nici acum nu vrem sa întelegem ca. cu fatade neasemanându-se una cu alta si cu podurile toate mansardate. În fata mea se arata maiestuos un deal poleit cu aurul soarelui dinspre apus. data de 7 ian. una mai frumoasa ca alta. Luni. 1993. Ne-am simtit tare bine la ea. facându-ma sa ma simt bine. Numai uniti vom învinge. Îti percep taxe dupa bunul lor plac si numai în marci. 1993. Nu este un birou al societatii cu care vrei sa pleci. Privesc afara pe geamul din camera mea. Pe acest fundal apar casele. ca sa ajungi în tara esti la discretia soferilor de pe autocar. Se apropie trei saptamâni de când sunt în Germania. ne-am întors acasa. Zilele acestea trebuie sa-mi adun bagajele. constat cu durere ca opozitia noastra se destrama. desi ma simt foarte bine aici la Aron si la Leni. mai ales de când politia a refuzat prelungirea termenului. noi nu vom realiza nimic. stând mai mult de vorba. nu vom depasi criza. nici cea politica si nici cea economica. în Germania. ruginii si parca fara viata. 28 decembrie 1992 De dimineata am fost la politie pentru prelungirea termenului de ramânere în Germania. Citind aici. în jurul orei 20.A. Dupa masa pe la orele 16 ne-am dus în vizita la doamna Flori Hateganu. Au stat în jurul meu. Soarele-i spre asfintit.

Norocul a fost ca am luat cu mine medicamentele necesare. sfârsit de an si cu început de an. Cei tineri. cu familiile. dar n-am gasit nimic. Nusa. Miercuri. Am primit multe lucruri bune si folositoare de la Aron si Leni. ce sta la locul de frunte. Ei si nepotilor Adrian si Gabriel le-am luat mai multe lucruri. o ridicase printre tarile fruntase la vremea aceea. sezonul rece îmi da de lucru. cu frumoasele felicitari de sarbatori. îl petrec si ma bucur nespus de mult împreuna cu Leni si Aron. Alina. respiratia este foarte grea si tusea ma cam supara. Dupa masa mi-am facut bagajele pentru plecare. desi aici ma simt minunat. împreuna cu dulciuri. Tot astazi a sosit si o scrisoare de acasa. unindu-ne în duh crestin si visând la mai bine. Cu un lucru nu ma împac eu. Din tara pe care Carol I. Eli si cu Monica. Spre deosebire de sezonul cald. Anul Nou 1993. acum în iarna vin putini oameni cu marfa lor de vânzare. Dupa ce a fost decorat de catre Stalin si i s-a facut o avioneta cadou. cu vise si sperante. Marioara. Ma bucura mult faptul ca voi pleca acasa. de la Marioara si Tibi. fiind .de felul cum tuseste si-si scutura pletele Adrian Paunescu si nu de câti înca mor în Basarabia si Bucovina. Mi-e dor de tara si de toti ai mei. În jurul orei 10 a venit Eli pe la noi si am plecat cu totii prin oras. La fel. în Karlsruhe. strabunicul lui. nepoata mea. 30 decembrie 1992 Se împlinesc azi 45 de ani de când România a fost aruncata într-un hau adânc. De la piata am plecat prin oras dupa cumparaturi. Am fost de dimineata cu Leni în oras pentru cumparaturi si anume sa luam ciorapi pentru femeile din familie. Oriunde as fi. Si aici totul este scump. Totusi nu reusesc. Leul românesc era la paritate cu francul elvetian. Sunt 45 de ani de când Regele Mihai I a fost izgonit de pe tronul lui întrun mod absurd si pervers. Joi. Am fost si la piata de vechituri. Anica si Lenuta. Anisoara. Pe lânga ele mai este una. cea mai frumoasa din familie. Iarasi sperante de mai bine. Undeva în sud-vestul Germaniei. Iata unde ne-au adus cei care atunci ne luasera în brate — Tatucul Stalin si toti acolitii lui. Haul comunismului. lau alungat din tara lui. Acum caut sa vorbesc cu ei la telefon si sa le anunt data plecarii de aici si a sosirii în Timisoara. 31 decembrie 1992 Iata-ne si-n ajunul anului nou si la sfârsit de an vechi. am luat cadouri si pentru Tibi si Horia. Cât de departe suntem de adevarata libertate si de sensul real al democratiei.

aratate pe toate ecranele televizoarelor lumii. În jur de orele trei dimineata m-am dus la culcare. M-am bucurat ca un copil ca am vorbit cu ei. dar numai pentru putin timp. în închisoarea Aiudului. Din pat am mai urmarit programul la televizor. în Grötzingen. Sa mai vad ca neamului nostru românesc i s-a facut dreptate. 1 ianuarie 1993 Un nou an. A raspuns fiul meu cel mare. pentru ca sunt departe de tara mea. am întâmpinat Noul An 1993 cu traditionalul pahar de sampanie. Pe la orele 18. Nadejdi noi pentru încercatul om de pe planeta Pamânt. oras al culturii franceze si locul de unde începe sa radieze în toata lumea pacea si adevarata dragoste între popoare. am reusit sa vorbim la telefon cu Lugojul. sa petrecem revelionul împreuna. îmi aduc aminte de Petre Tutea. Vineri. spre bucuria noastra. priveam în întunericul de afara. Împreuna cu ei s-a dus si Nadina. Am ramas pe canalul 1. Dumnezeu mi-a ajutat sa fac acest lucru. sampanie de Alba-Iulia. La televizor. Vasile cel Mare. Azi îl sarbatorim pe Sf. Se auzeau pocnetele cartuselor ca-n vreme de razboi. atât cele de stat 1. Tibi. aproape de Strasbourg. raspândind în vazduhul întunecat o lumina feerica în fel de fel de culori. în fata Catedralei. La televizor s-au dezlantuit noi dansuri si cântece de pe întreg cuprinsul Germaniei.” Sunt batrân la cei 72 de ani ai mei si ma rog lui Dumnezeu sa ma tina sa pot vorbi si scrie. El.tineri. Cu gândul la ai mei din tara. pâna la al 32lea canal a fost muzica si dansuri. Emotionati. Le-am urat noul an fericit si cu multa sanatate. rude si prieteni. Noi. am ramas acasa. petrec noul An în anturajul celor de vârsta lor. Acum. în frumosul oras Karlsruhe. cei cu mai multi ani în spinare. 1993 voi fi la Timisoara. pe toate canalele. la orele 18. ne-am urat unii altora multa fericire. l-am început aici în Germania. luminat din când în când de lampile multicolore. Sa fim drepti si buni când judecam . M-am gândit iarasi la toti ai mei din tara. în locuinta lor. Si a fost. sanatate si pace în lume. Am trecut apoi pe balconul casei si-am asistat la un spectacol nemaivazut de mine. cât si cele particulare. ne spunea: — “Nu poporul român trebuie sa ne considere eroi. cu cei din familia Florincas. La orele 24. Am uitat sa va spun cel mai important lucru. ci noi trebuie sa multumim poporului român ca ne-a dat ocazia sa luptam pentru el si chiar sa murim.2 si 3. Mii si mii de cartuse trase în înaltul cerului. întelegându-i marea dragoste pe care a avut-o pentru poporul român. I-am spus ca vin acasa si ca pe ziua de 8 ian.

Sa ne rugam lui Dumnezeu ca poporul român sa ajunga sa fie respectat de celelalte popoare. unde ea a fost mult timp casiera. curata. aproape de noua biserica cu un turn patrat. Leni si Nadina pleaca la cumparaturi de dimineata. având un stil neobisnuit pentru mine. te însufletesc. daca vrem sa fim în rândul oamenilor adevarati. vorbind despre toate. te dinamizeaza. eu cu Aron mergem la Monica si Gigi. Sa ajungem si noi odata la cultul muncii. Eu cu Aron am ramas acasa. Pe toate cele patru fete se afla câte un ceas mare. Spre seara au venit pe la noi Eli si cu Ion. Am luat. D-l Gheorghe Stredie este un om aparte. 3 ianuarie 1993 De dimineata ne-am pregatit de o vizita. La ora 10 plecam. dar eu asa sunt. Nu stiu cum vor fi altii. Din Lugoj îl voi pune la posta. în tara. care vine cu masina si ne duce la ea acasa. sotul ei. Sâmbata. Sa ne axam pe drumul cinstei si al corectitudinii. Noi toti suntem gata de plecare. Un om înalt de statura. Sta într-un bloc la parter. Un patrulater înalt si cu cruce în vârf. îti dai seama cât de mult îti iubesti tara si neamul. Monica si Gigi. adesea ne aprindeam pâna la emotie. La Gabi ne-am simtit foarte bine. iar sperantele în mai bine te aprind. M-a impresionat locuinta D-nei Gabi. aducându-ne aminte de oameni si fapte din trecutul nostru. Am baut cu ei un vin foarte bun de pe Rin. Aron.oamenii acestui popor din Carpati. un pachet pentru mama lui Gigi. Daniela si Gigi. dar si gata oricând de a sanctiona raul din om. printre straini. la Bruchsal. Acolo ne-am simtit foarte bine. A venit Eli cu masina dupa ele. Dar ne înfierbântam si când ne gândim . Duminica. Dupa masa. sotul ei. bine îngrijita si cu mobilierul ales cu mult gust. De aceea exista între ei un respect reciproc. Ura si minciuna sa dispara. La plecarea lor a venit si Monica cu toata familia ei. la plecare. Despre greselile conducerii vorbesti cu durere si revolta. Vorbind împreuna cu totii. Depanând firul amintirilor. am constatat un lucru. Am vorbit despre multe lucruri si ne-am adus aminte de oameni si fapte de la noi din tara. O asteptam pe doamna Gabi Roos. ca numai atunci când esti departe de tara ta. Tot mai mult ma gândesc la ai mei. Asa mi s-a parut mie. 2 ianuarie 1993 Înc-o zi din noul an. Timpul se apropie. Pe mine ma bucura mult faptul ca socrul si ginerele se întâlnesc pe linia aceasta a omeniei. de anii petrecuti la SMT Lugoj. de la ei. cu ochi patrunzatori si cu multa caldura sufleteasca.

Ne-a servit cu un vin bun de pe valea Rinului. respecta si cred în acelasi Dumnezeu. care primesc preotul cu crucea. Afara s-a facut mai frig. într-o buna masura. atunci ce sa mai zicem de noi românii? Daca si Germania. Oameni si popoare. timpul a trecut repede aici în vizita noastra la Bruchsalul frumos si bine îngrijit. Ma gândesc acum la Lugojel. cu Irozii si cu stele mari aurite. Acolo am fost primiti cu multa caldura. fara zapada. Este o iarna pe sec. mai cu alta. . Ne uitam în Iugoslavia. capitalul strain a fost stopat în Germania. ne uitam si constatam impasul în care se gaseste azi Germania. Asa am petrecut câteva ore placute si cu nostalgice amintiri din vremuri de demult. Luni. unde numarul somerilor a început sa creasca. ne uitam la dezmembrarea Cehoslovaciei. zi de post. sfânta cruce. luându-ne ramas bun de la doamna Gabi si multumindu-i din tot sufletul de felul cum ne-a primit. Cu noi a fost si Nadina. 4 ianuarie 1993 A mai trecut o zi. îmbracati în costume speciale si cu coroane aurite pe cap. peste tot pamântul. 5 ianuarie 1993 Suntem în ajun de Boboteaza. Am luat Busul din oras si ne-am îndreptat spre Karlsruhe. în felul lor. –7 grade. în urma manifestarilor extremiste. în Germania. de Rin. Marti. Aici. La orele 16 si 30 de minute am plecat spre casa. Catre orele 20 am plecat spre casa lui Aron. ziua aceasta de post o traiesc în mine. zi de reculegere si meditatie. ne uitam la subrezenia pacii în fosta URSS. în Lugojul nostru cu vechi traditii românesti. Daca si aici se întâmpla astfel de fenomene. Dar. Acasa la noi ne-a întâmpinat o atmosfera calda si îmbietoare de familie: “Bine ca la noi acasa nu-i niciunde!” Omul. cu de toate. respectând si realizând datina din batrâni. la Alina si Marioara. si-a pierdut credibilitatea în fata marilor capitaluri. atunci ce sa mai spunem despre tara noastra? Mai cu una. cu gândul la Cel de Sus. sa ne ajute sa iesim la lumina. Pe aici. am observat ca în ajun de Boboteaza umbla prin oras copiii mai mari. Aici. Dupa masa am plecat în vizita la dl Mitrofan. în Karlsruhe. Merg de la casa la casa. Din cauza nesigurantei sociale. asa si spune. Cu smerenie si cu pietate îl primeam si sarutam crucea. mai mult. Boboteaza se bucura de un mare respect si se manifesta printro bogata ceremonie. Karlsruhe este la numai 2 km.la raul din lume. pregatita ca la noi în tara. Ne-a servit o masa bogata.

cu un pahar de tuica ne-am încalzit si am mâncat foarte bine. în fata noastra. Ne fericea ca aveam caciuli pe cap. joi. Acasa am ajuns pe la orele 13 si 30 de minute. El tragea de palarie pe cap. Vorbeau repede si se pareau a fi tigani si dupa grai. multumindu-le din tot sufletul. fiind destul de tuciurii. La plecare mi-am luat ramas bun de la distinsele gazde. Pe la 10 am plecat în oras dupa fotografii si dupa cumparaturi. cu paltoane si caciuli. În total am fost 8 insi. Dupa un timp. m-am sculat tot de dimineata. Azi suntem invitati la dl Sântion la masa. îl întreaba pe Aron. mai tânar si cu palarie pe cap. unul din ei. 25. Eu. Ion voi pleca cu autocarul la orele 18. ne spune ca sunt albanezi de la Kosovo si ca iugoslavii sunt la pamânt. La urma. ca dupa caciulile noastre nu paream nemti. daca suntem nemti. Au sarit în sus de bucurie si ca asa da. Si acum si aici am realizat un colt din tara. ca simtea destul de bine frigul. pe str.pe întreaga planeta Pamânt. Afara-i frig cu minus 8 grade. si servita de catre Camelia dupa toate regulile artei. i-am luat drept tigani. A fost invitata si familia Mitrofan. Din nou am colindat pravaliile. Händel nr. ca de obicei. multumindu-le de felul cum am fost primiti. erau patru albanezi. împreuna cu Nadina. Astept cu emotie si nerabdare plecarea. Pentru câteva ore România a fost la Sântion acasa. doua femei si doi barbati. adica români pe limba lor. Ajunsi acasa. Neam despartit în mare veselie. Gândul si dorul meu zboara catre cei de acasa. un ger pe uscat. Al doilea nume de botez al lui Valeriu este Ioan. Aron le spune ca noi suntem Ciobané. 7 ianuarie 1993. în germana. A fost o masa ca-n povesti. Toti ne pregatim sa mergem la Valeriu si la Camelia. De s-ar ajunge odata la adevarata dragoste si armonie pe pamânt. Pe la orele 13 suntem primiti cu multa caldura de familia Sântion. în frigul acesta. Aron i-a raspuns ca da. Nu stiu daca vreodata voi putea sa fiu la înaltimea lor. . în tara. cu de toate. Din vorba în vorba. De Sf. Miercuri. desi la Leni si Aron m-am simtit excelent. S-au purtat cum nici nu se putea mai bine. Suntem bine îmbracati. în România. La înfatisare. În tramvai. facând putina ordine în camera si apucându-ma sa mai notez câte ceva în jurnalul meu. 6 ianuarie 1993 Botezul Domnului. flamânzi si înfrigurati. Urmeaza sa plec a doua zi.

M-am despartit de Leni cu lacrimi în ochi. Aron s-a dovedit expeditiv. Eram unul lânga altul. 1993. împreuna cu neastâmparul dorului de tara. iar Nadina pe locul II. ne miscam într-un fel haotic. în Gara Centrala. pace în suflete si mult. 7 ianuarie 1993 A sosit si ziua plecarii. Joi. 130 de marci. în România. La orele 16 si 30 de minute am plecat. Pe rând au venit la mine si si-au luat ramas .Ajunsi acasa la Aron. Pe la 17 si 30 am fost în fata garii. trecând prea repede timpul de stat în Germania. ales de ea. Caldura cu care am fost primit de Leni si Aron a fost extraordinar de mare. Aici. sa le dea sanatate. Aceasta. iar al Nadinei pentru Arad. De dimineata încerc un sentiment de parere de rau parca. împachetând ceea ce a mai ramas prin camera. Ploua marunt si rece. A adus doua carucioare pentru mine si Nadina si acolo ne-a pus bagajele. al meu în locul indicat pentru Timisoara. Eram cu Costica Pascu pe treptele Catedralei si ploua marunt si rece. Asta ma face un pic nelinistit pâna ma vad urcat în autocar. Destul de emotionati. la Timisoara. A venit la noi Gigi Stredie cu masina. Dupa multa truda. O femeie ne-a strigat de pe o lista pe mine si pe Nadina. L-am rugat sa ma astepte în fata Catedralei Ortodoxe în ziua de vineri 8 ian. S-a pregatit sa ne duca la Gara Centrala. Am multe bagaje. La orele 18 fara 10 minute a sosit autocarul. mult noroc pâna la adânci batrâneti. Este ziua Sfântului Ioan Botezatorul. Au cazut bagajele de pe carucior încurcându-ne un pic. În sfârsit am ajuns la locul meu în autocar. am reusit sa-l prindem. unde asteptam autocarul lui Zorneck. Cu întelegere din partea soferilor. Ma misc într-o parte si alta. când va sosi autocarul. Ma rog lui Dumnezeu sa-i ajute. Îmi aduceam aminte ca si plecarea mea în Germania tot prin ploaie a fost. Mi-a promis ca vine si ea la gara. Bagajele au fost încarcate în masina. Aron mi-a platit drumul pâna la Timisoara. îmi imprima o stare de bulversare. M-am rugat sa-mi ajute sa ajung cu bine acasa. Niciodata nu voi putea sa le multumesc de tot ce au facut pentru mine. la orele 18. împlinind ultimele pregatiri de plecare. pe locul I din spatele soferului. am reusit sa urcam calabalâcul în masina. am dat un telefon lui C-tin Pascu.

La granita se mijeste de ziua. în plina noapte de iarna. trancaneste cu taxatoarea în germana si sfârseste întotdeauna într-o engleza stricata. ginerele sau. Din loc în loc erau construite WC-uri publice. Era o cunostinta din Arad. o caldura placuta te îmbia la somn. Daca la Karlsruhe ploua. S-a cuibarit si a adormit. La plecarea autocarului. mantaua alba a zapezii acopera tot pamântul. fiecare în felul lui. bine îngrijite. În autocar. Pe drum însa masina a oprit mai des. Iata-ne ajunsi si la Nürnberg. sarutându-ma cu mult drag. ne-am gasit caldura sufleteasca necesara pentru a fi uniti în gând si fapta. cald bine de tot. De la o vreme Nadina a obosit. Plecam din mijlocul unor oameni adevarati. Însingurati. Încetase conversatia cu soferul ungur.bun. Ajungem la München. unde ajungem la orele 22. de unde alti calatori se urca în masina. fapt pe care noi de-abia-l asteptam. De la Nürnberg ne îndreptam spre est. La urma a venit si Leni. La vama trecem fara nici o . apropiindu-ne de frontiera Cehiei. S-a renuntat la WC. Pâna la urma s-a rezolvat. Se întoarce spre mine si pune capul pe umarul meu atipind pentru o clipa. aici ninge cu fulgi mari. Nadina si-a gasit de vorba cu femeia care se ocupa cu taxarea calatorilor. dupa el a venit Gigi. Pe ici si colo îsi facea aparitia câte un petic mare de zapada. Am îndemnat-o sa se culce fara nici o retinere. Peste tot pe unde trecem este lumina ca ziua. Aici a aparut o problema. O cuprinsese somnul. Unul din soferi este ungur la origine si vorbeste cu Nadina ungureste. Ne-am îmbratisat si ne-am despartit cu lacrimi în ochi. În autocar aproape toate locurile erau ocupate. Sosim la Frankfurt. neamt din Freiburg. Ploua si ploua ca toamna si era tare rece. Pornim spre Ulm. În autocar vad ca aproape toti calatorii motaiau. dar calatorii trebuiau luati. Eram o mâna de români într-o masa compacta de germani. Atunci luau fiinta noi cuvinte în engleza. Celalalt sofer. Afara. apoi Monica. Poceste cuvintele de-ti ia maul. Aron a fost primul. care rula încet printre oameni. În autocar e cald. Aici s-au urcat noi calatori. De la München o luam spre nord si ne oprim numai la Nürnberg. ne-am mai facut din mâini semn de calduroasa despartire. Am apreciat acest lucru ca fiind ceva bun pentru om. printre straini. Locul unde era amplasat WC-ul a fost ocupat.

Când ma uit la locul unde erau bagajele mele. Si eu. Suntem în plina noapte. De atunci. Nadina era asteptata de mama ei. La Bratislava. Când opreste în Arad. Oprirea în Budapesta a fost de mai lunga durata. Dupa un timp. pe malul Dunarii. Lumea se cam rarea. Era în plina zi. un oras mare si frumos. De aici iarasi la drum. Eu. asteptam sa vad pe careva din ai mei. în piata. pune-le la locul lor!” — Pai sa vedeti ca vreau sa le scot pe ale mele. Trecem prin Bratislava. apropiindu-ne de frontiera cu Ungaria. Statusem o luna de zile cu ea la Aron si la Leni în Germania.” Sub ochii mei au fost puse de unde le-a luat. Se face ziua. De data aceasta toata Ungaria am traversat-o la lumina zilei. La vama trecem fara dificultate. Jos. obosit si troznind din toate încheieturile. Afara ninge cu fulgi mari si desi. vad ca apar cei doi fii ai mei. fulgii de zapada se lasau alene pe pamânt. Soselele fiind acoperite cu zapada. O îmbratisez cu multa caldura si ne despartim. autocarul face o oprire. Toate localitatile erau asa de aratoase ca nu se putea sa nu fie admirate. Ajunsesem la orele 24 din noapte. Trecem prin Brno fara sa oprim. cu soselele în serpentina. Nadina coboara si ea cu bagajele ei. Se citeste pe fata noastra. eu ma dau jos din autocar. luându-si fiecare bagajul si plecând. orele 22. nu mai stiu nimic de ea. autocarul.problema. Speram sa ajungem mai devreme. amândoua erau date jos. Strabatem colinele Boemiei si Moraviei. se opreste din mers. la toti ai casei. Este o tara binecuvântata de Dumnezeu. la lumina farurilor. destul de riscant pe timp de iarna. Spre seara ajungem la Seghedin. Din Arad zburam prin zapada spre Timisoara. zapada se face tot mai mare. mai omule? Acestea sunt ale mele. Bucuria este mare. Se vedea cum din înaltul cerului. Era 8 ianuarie 1993. fiecare din noi ne dam jos din masina. Pe masura ce ne apropiem de tara. gândul meu fugea spre tara. Ne voiam acasa. dar n-a fost asa. în schimb. soferii se odihnesc. Strig la cel care se chinuia cu ele. Ne îndreptam spre Arad. Tibi si Horea. se merge foarte greu pe ele. I-am sarutat pe amândoi si ne-am . si Nadina dadeam dovada de multa nerabdare. Pe masura ce mergeam. Am sa le pun iarasi la locul lor. Drumul era destul de anevoios pentru autocar. Ramâneam fara ele daca nu ma dadeam jos din autocar. ajut sa le dea jos. frumoasa si bine îngrijita. Ca furnicile. În fata Catedralei. Pornim iarasi la drum. La Budapesta ajungem pe ziua. scrutând întunericul. zâmbind. — “Ce faci. Suntem în tara. Te rog.

alti membri ai grupului. precum si caldura rachiei fierte. în anul 1949 la 16 iulie de catre regimul comunist pentru ca au luptat împotriva lor. Petru Puschita-Mutascu. Petru Domasneanu. Ce-i drept. Si de aici drumul a fost tot anevoios prin zapada si prin întuneric. Iar în data de 2 august 1949. mi-a încredintat multe lucruri gândite de el. Petru Puschita-Liber si Nicolae Ghimboasa-Miclut.Timisoara). Mesajul constituie de fapt TESTAMENTUL SPIRITUAL AL LUI SPIRU BLANARU. tin totusi ca memoriile mele sa le închei cu acest mesaj al lui Spiru Blanaru catre Neamul Românesc. Realizam cu adevarat ca eram în tara mea si-n mijlocul celor dragi. adusesem de la Aron cam multe lucruri. în 23 ianuarie 1949. Gheorghe Smultea. Gheorghe Popovici. A fost o mare bucurie pentru toti. Sotia si nepoata Alina erau în bratele mele. De la Timisoara plecam spre Lugoj dupa orele 2 din noapte.urcat în masina. Comunistii s-au napustit cu o înversunare draceasca asupra memoriei lui Spiru Blanaru. Dintr-o data casa s-a umplut de bucurie si de bagaje. unde bucuria cea mare a revenirii a izbucnit din plin. multumindu-i familiei Pascu pentru toata dragostea ce ne-o poarta. desi nu erau condamnati la moarte. Din initiativa AFDP-Timis si a fundatiei culturale “Memoria”. este mai actual ca oricând. Nu mai aveam loc în camera. Sa cinstim pe cei care si-au dat viata pentru Hristos si neamul lor! La 16 iulie 1992 s-a înaltat o sfânta cruce în memoria celor care au fost executati la Padurea Verde (lânga Muzeul Satului . Asa se încheie calatoria mea la Karlsruhe si înapoi cu. în mijlocul padurilor care frematau a bejenie. Mi-a facut asa de bine caldura sufleteasca cu care ne-a primit familia Pascu. Acolo ne asteptau cu tuica fiarta. o navalnica dragoste de familie si de tara. Ei sunt: Aurel Vernichescu. Romulus Maritescu. catre Tara. în cinstirea memoriei martirilor neamului nostru: Spiru Blanaru. desi albastrul cerului vestea . CUVÂNT CATRE TARA Desi ma repet. Era o zi de iarna. Teodor Ungureanu. nu prea frig. Ma întorc în urma cu 44 de ani. Ion Tanase. pe îndelete. transcriind o parte din acest testament în cuprinsul lucrarii. La orele 5 am ajuns la Lugojel. stând de vorba cu Spiru Blanaru. contestându-i chiar eroismul. acolo sus. ducându-ne la Costica Pascu acasa. Fiecare vorbeam în limba noastra. au fost executati în acelasi loc. Prin continutul lui. iubindu-L pe Hristos si neamul lor. care în lupta lor au mers pâna la jertfa suprema. crucea a fost ridicata si sfintita pe locul unde a fost executia. când.

a comunistilor. nu ca pe un mesaj. Ei erau multi. . cu o iarna grea. taranisti. am observat un lucru extrem de important în felul de comportare. suntem prinsi ca într-o menghina. în aceeasi masura crestea farmecul naturii. În masura zbuciumului din sufletele noastre.Mai frate Tase Berzescu. Spiru Blanaru începe marturisirea lui. ne zbateam sa gasim o iesire.As dori ca la momentul potrivit. frate Tase. Toti suntem români si trebuie sa fim uniti în fata dusmanului. Stând asa. ascultam la cele spuse de Spiru. Baierele inimii lui se dezleaga si zice: . unitatea dintre noi. sunt multi legionari. am certitudinea ca voi muri si-ti încredintez tie aceste gânduri ale mele. Eram în plina lupta cu Raul. prin ce am trecut si care au fost conditiile de viata si sansele de biruinta asupra lor. Ne luptam la ora aceea cu moartea. Ne-am împacat cu gândul ca va trebui sa murim pâna la urma. în mijlocul întinsului de zapada. militari. cu albul zapezii scânteind în soare. este bine sa stii unele gânduri ale mele.De când stau aici. Aparuse si legea care prevedea pedeapsa cu moartea. dar ca unele framântari ale mele ca om. noi eram putini si fara arme. în grup. Comunistii creasera prin legi draconice atmosfera prielnica lichidarii noastre ca dusmani ai lor. În aceasta atmosfera de zbucium sufletesc. si altora. Iata ce-mi spune Spiru: . Era o feerie. noi aici am realizat în ciuda pacatului. Miriade de stelute albe reflectau albul scânteietor al zapezii. liberali. Se realizase o prietenie. dupa cum stii. liantul fara de care nu va fi niciodata biruinta. Vânati din toate partile. daca vrei. La vremea potrivita sa le faci cunoscute. daca va mai apuca sa scape cu viata si sotia mea la . Aici. Fiul meu. noi ne-am adus aminte de Dumnezeu. Desi suntem ca apartenenta politica diferita. familia mea. Nu stiu care va scapa din noi doi cu viata. sustinuti de tancurile rusesti. dar zapada nu se topea.ger. Cu totii ne rugam ca sa scapam de draceasca înclestare între bine si rau. Suntem de atâta timp la un loc.În fata primejdiei. Cu noi era numai nadejdea ca dreptatea va iesi la iveala si Dumenzeu este cu noi. Contrastul acela izbitor al colinelor de deal învesmântate în mantie alba ne trezea la realitate. unul lânga altul. cred totusi ca tu o sa scapi. cu acesti oameni hotarâti sa lupte pâna la unul. sa stie si ai mei de acasa. Soarele scalda bolta cereasca de un pitoresc nemaivazut. Nu facem diferenta între noi. ne întelegem ca fratii. nu i-am auzit niciodata sa faca deosebire între ei dupa apartenenta politica. Eu. Desi cel mai mare pacat al românilor este lipsa de unitate. .

de Nicoara Ion. am stat de vorba cu Petru Domasneanu. sunt datorita lui Spiru Blanaru. A mai fost sprijinit si de oamenii din Mehadica. El mi-a salvat viata. unindu-ne în gânduri si nadejdi. seful rezistentei din comuna. în memoria martirilor nostri. Spiru a luat legatura cu Ianas Fenes de la Armenis. lipseste cu desavârsire. Stiam ca ne hârjonim cu moartea.fel. Dumnezeu sa fie cu el si dezmembrarile politice. împartasite mie. avem obligatia morala fata de copiii si nepotii nostri sa le lasam mostenire credinta dreapta a stramosilor nostri si raspunderea fata de strabunicii nostri. încredintându-mi pentru viitor cele spuse de el. aceleasi lucruri si doruri mi le-a spus si comandorul. ne privim în ochi. prin Petru Guran. Poporul român s-a nascut crestin. Dupa ce ne-am despartit de Spiru. eu trebuia sa fac parte din lotul de judecata al lui Spiru. de Veltanescu din Corni. oprindu-ma din scris. aproape o ora. În tot timpul anchetelor a avut mult echilibru si judecata în gândire. si este de ajuns pentru mine. însa.Îmi este draga tara noastra. Ca treziti dintr-un vis. Apelul la unitate nationala este un deziderat al nostru. De asemeni si de Samoila Martinescu din jurul Mehadiei. dar pacatul dezbinarii l-am mostenit în mod sigur. al românilor. împreuna cu o multime de români din sudul Banatului. Cei care vin dupa noi sa stie ce-am facut si ce-am gândit si noi. Acestea au fost gândurile lui Spiru Blanaru. El n-a avut pretentia unui mesaj catre toti românii. mare si unit. În urma declaratiilor lui Tudor Ruset. Nu am recunoscut nimic din cele declarate de Ruset. condus de Spiru Blanaru. Amândoi si-au iubit neamul si legea crestina. Asa se face ca eu am fost scos din lotul lui Spiru. de partid. Dupa caderea mea din 25 ianuarie 1949. jertfindu-se pentru ele. Nu stim ce am mostenit noi de la daci. crescuti în legea crestina. . mi-am auzit . fratele meu. În mare. de la oameni apropiati si altii necunoscuti. despartindu-ne. Dupa aceasta încredintare de gânduri si vreri a urmat un moment de liniste. sa dipara. ma înfior. El a declarat ca nici nu ma cunoaste. De atunci nu ne-am mai vazut. reflectând. ar vrea sa cunoasca prin ce am trecut. în toiul beznelor adânci. de traire interioara pentru amândoi. Dupa ce am scris tot ce am stiut si mi-am adus aminte despre grupul de rezistenta armata din Banat. învatatorul de la Canicea.ca eu daca mai sunt în viata. curierul meu. Unitatea. Fa acest lucru. neamul nostru românesc si as dori ca odata sa fie liber. ne-am îmbratisat si sarutat. Acum când scriu cele petrecute la ridicarea Crucii de la Padurea Verde din 16 iulie 1992. alaturi de multi oameni din comuna. Tin sa mentionez un lucru . catre tara. continuând lupta de rezistenta.

Cândva. pe meleagurile Banatului. cât va dainui acest popor românesc. ei îl contesta pe Spiru Blanaru ca sef al lor. Nu. este cel mai puternic argument ca ea a existat si neamul românesc a luptat pentru salvarea lui. Sa nu uitati: Spiru Blanaru este simbolul rezistentei armate din Banat. pentru ca a dat cei mai multi luptatori si morti în rezistenta armata din 1949. Dumnezeu a harazit neamul românesc sa se nasca crestin. Desi Spiru a fost moldovean. Prin aceasta i-a încredintat si o misiune. Spiru Blanaru va ramâne pentru vesnicie comandantul rezistentei armate din muntii Banatului din anii 1948-1949. indiferent de etnie si crez politic. Aparându-L pe El. Ponegrindu-ne pe noi. Deci. este pentru totdeauna banatean. nu eu l-am creat pe Spiru Blanaru erou si martir. prin jertfa lui. Ati aruncat o tara întreaga în criza morala si politica. pe locul unde au fost executati. Pacat ca cei morti nu mai pot auzi cele vorbite de fratii lor. Domnilor nostalgici ai rosiilor de la rasarit. cu atât mai mult îl aureolati. azi constituie un paradox. de copiii lor si de nepotii lor. ci el. punându-i arma în mâna si dragostea de neam în suflet. ne aparam fiinta neamului nostru. ca s-ar rusina. la Padurea Verde. aceea de a crede în El si a-L apara. Lupta dusa de voi împotriva rezistentei armate din Banat si din tara. care ar trebui sa fie considerata comuna erou. Prin lupta dusa împotriva lui Satan. împotriva comunismului. Istoria va consemna aceste lucruri când apele se vor limpezi. fratilor! Nu eu l-am creat pe Spiru Blanaru erou! Prin nasterea lui. el ramâne în istorie simbolul luptei pentru credinta si neam. Eu am avut fericirea sa fiu alaturi de el. ca sa fie pilda vie nepotilor si stranepotilor în apararea lui Hristos si a neamului nostru românesc. . Va fi ca un far luminos în negura vremii. Crezul lui a fost si va fi crezul neamului românesc pâna la sfârsitul veacului. m-a creat pe mine scriitor al faptelor de arme si dragoste de tara a românilor banateni.acuza ca eu l-am creat pe Spiru erou si luptator pâna la jertfa suprema asupra comunismului. cu cât atacati si cautati sa-l defaimati pe Spiru Blanaru. Comuna Teregova. Timpul este cel mai bun judecator. Dumnezeu l-a harazit luptator. se va înalta o Catedrala. prin lupta si jertfa lui. va prabusiti voi în haurile urii si ale minciunii. Manevrati fiind de comunisti. cu arma în mâna si sa-i cunosc crezul si taria sufleteasca.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful