Atanasie Berzescu

LACRIMI SI SÂNGE REZISTENTA ANTICOMUNISTA ARMATA DIN MUNTII BANATULUI

Editura Marineasa Timisoara, 1999
Cuprins
PREFATA

BOTEZUL PRIGOANELOR I. PRELUDIU PRIGOANA ANUL 1940 — O RAZA DE LUMINA II. PRIGOANA — ION ANTONESCU AL DOILEA VAL PARUL DE LA ALBA-IULIA ELIBERAREA DE LA ALBA-IULIA REZISTENTA ARMATA DIN BANAT CONFERINTA DE LA LUGOJ ANUL 1948 LA COASA CU PISTOLUL MITRALIERA ÎN BANDULIERA GRUPUL DE REZISTENTA ARMATA ÎMPOTRIVA COMUNISMULUI DIN COMUNA TEREGOVA-BANAT (1948-1949) LUPTELE DE LA TEREGOVA FENES LUNCAVITA DOMASNEA RUSCA FENES VERENDIN ARMENIS CORNEA CARANSEBES BORLOVA VALISOARA PETROSNITA OTELUL-ROSU CIRESA MAL MARGA VAR BOUTAR RUGI ZORLENTUL-MARE OHABA RUGINOSU JDIOARA CARPA GLIMBOCA LUGOJ FARLIUG CAPRIOARA GRUNI CAPÂLNAS I. GRUPUL DORAN-POPOVICI GRUPUL ORAVITA LUPTELE DE LA PIETRELE ALBE LUPTELE DE LA FENES LUPTATORII MORTI PE CÂMPUL DE LUPTA I. PIETRELE ALBE — 22 FEBRUARIE 1949

II. SALASUL DE LÂNGA MEHADICA. - Noaptea de 7/8 febr. 1949 III. FENES IV. DORANIE LUPTATORII CONDAMNATI LA MOARTE SI EXECUTATI. UN OSTAS AL IANCULUI O POLITA PLATITA CERCETARILE ÎNCHISOAREA DIN CARANSEBES ÎN CETATEA DE SUB DEALUL VIILOR. LUGOJUL ÎNCHISOAREA MILITARA TIMISOARA CARANSEBES LUGOJ LANTURILE AIUD, 1950 - Sectia a II-a LA CELULAR. CARE VREI MURI. ÎN FABRICA LA ROTARIE LA OFITERUL POLITIC IARASI LA ROTARIE PATRUZECI DE ORE ÎN CAMERA DE TORTURA DIN CAMERA DE TORTURA LA ROTARIE SALUPA ROTARIA PE FIR CRACIUNUL ANULUI 1952 DIN FRAMÂNTATUL AIUD. SPITALUL I. MAI APROAPE DE RADU GYR. SPITALUL (II). O SCHIMBARE DE CONDUCERE . SPITALUL (III). DOI ANI DE ZILE FIXAT LA PAT. SALONUL MORTII NR. 10 SPITALUL (IV). DIN GHEARELE MORTII LA VIATA ÎNCHISORILE - UNIVERSITATILE NOASTRE SPITALUL (V). SI TOTUSI L-AM ÎNFRÂNT PE COLLER SPITAL (VI). SALONUL 9 SPITALUL (VII). ECOUL REVOLUTIEI DIN UNGARIA ÎN AIUD DOMICILIUL OBLIGATORIU. LATESTI. LAGARELE. I. ÎN TARA LUI DOBROTICI, UN LAGAR DE EXTERMINARE STAFIILE DE LA NOUA-CULME MOARTEA GENERALULUI NICOLAE STOENESCU LA NOUA-CULME ÎN LIVADA CU CAISI MARTIRIUL PROFESORULUI UNIVERSITAR DE TEOLOGIE IOAN V. GEORGESCU O ÎNSCENARE DE EVADARE DE LA NOUA-CULME LA PERIPRAVA. PERIPRAVA, O RAZA DE LUMINA ÎN INFERNUL ROSU. STUFUL DE LA PERIPRAVA. NORI NEGRI DEASUPRA PERIPRAVEI. FENOMENUL PERIPRAVA ELIBERAREA CONFRUNTARI CU PREZENTUL MUNTII MARTURISESCI SLUJITORI AI ALTARULUI BANATEAN TRECUTI PRIN IADUL COMUNIST

JURNAL DE CALATORIE DE LA LUGOJ LA KARLSRUHE CUVÂNT CATRE TARA

Sotiei mele MARIA Fiilor mei Adrian si Horia Nepotilor mei Adrian, Gabriel si Alina

PREFATA
Numele lui Atanasie Berzescu a intrat, de câtiva ani încoace, în atentia publicului iubitor si interesat de istoria noastra zbuciumata sub dominatia comunista. Este cunoscuta contributia sa la diferite publicatii: Memento din Timisoara, saptamânalul Lugojul din Lugoj, Gazeta de Vest din Timisoara si Permanente din Bucuresti. Dar ceea ce îi stabileste autoritatea de luptator si martor deopotriva este aparitia Suplimentului social-istoric al Gazetei de Vest din Timisoara: “Razboiul anticomunist din Muntii Banatului”, 1995. Carticica a fost primita cu multa caldura si cu mult interes, chiar solicitata peste asteptari. Rasunet în surdina, dar deschizator de orizonturi noi în fata unor documente inedite. Ea a avut darul sa incite noi cercetari si studii laudabile. S-au strecurat si câteva omisiuni regretabile. Asa de pilda nu se vorbeste nimic despre activitatea importanta în rândurile studentimii de atunci a lui Constantin Pascu, sau despre personalitatea luptatorului oravitean Martin Balan, ori despre contributia în mediile taranesti a învatatorului Ion Popescu. A fost deosebit de elogiata aparitia cartii profesorului Ion Gheorgheosu “Voi n-ati fost cu noi celule”. Atanasie Berzescu este atestat drept mentor al unui tineret care se pregatea pentru marea experienta de lupta si daruire. Au fost târâti acesti minunati elevi, frati de cruce, în anchete, judecati, închisori sau în infernalul Canal. Cartea de fata a lui Atanasie Berzescu, LACRIMI SI SÂNGE, cuprinde memoriile unui luptator care participa la marile evenimente ale veacului nostru. Sunt aici oameni prigoniti pentru dreptate, pentru adevar si pentru bine. Marturisitori de credinta pentru împlinirea Cuvântului împotriva comunismului. Cartea are o remarcabila unitate de ton, de gândire si de simtire româneasca. Autorul reuseste printr-o viziune proprie sa structureze evenimentele brute în forme simple, dar foarte expresive. Înzestrat cu un deosebit dar de povestitor, el are putere de retraire si evocare, selectând cu grija faptele semnificative. “Acum când scriu cele petrecute cu multi ani în urma —

zice Berzescu — parca le traiesc mai intens si ard în mine mai mult. Pas cu pas retraiesc viata de atunci, cea ferecata în lanturi”. Povestitorul trece de la o stare la alta cu usurinta, printr-o diversitate stilistica: memorialist, cronicar sau filosof al istoriei. Pentru Atanasie Berzescu, nu povestirea în sine este ultima realitate, ci adevarul. El îsi arata dezgustul pentru minciuna si delatiune. Pentru aceasta, toate mijloacele epice sunt puse în slujba trairii în spiritualitatea crestina. Personajele, fiintele acestea chinuite, nu ilustreaza atât o tipologie umana, cât un principiu etic. Contributia moralistului este de cele mai multe ori directa. Naratiunea se întrerupe lasând loc reflectiei filosofice asupra conditiei umane în comunism. Pe Atanasie Berzescu nu-l intereseaza atât nota de senzational. Dar faptele în sine sunt pline de senzational si de groaza. În realitate, vremurile merg spre distrugere si degradare. Fiinta umana este mutilata si desfigurata. Totul intra în descompunere si spurcaciune. Scenele de cruzime sumbra sunt relatate de Atanasie Berzescu cu mult simt realist, fiind el însusi victima: “Mois voia cu tot dinadinsul sa ma implice în procesul lui Spiru Blanaru”. Dar anchetatul nu voia asta, desi în realitate fusese participant. Se tinea tare. Povestirea intra într-un crescendo teribil al anchetei. — “Nu vreau sa te aud. Nu vorbi nimic, ma auzi? Acum am sa te omor”. — “Si dintr-un salt, fiara dezlantuita a fost lânga mine. Cu amândoua mâinile înfipte în pieptul meu, ma ridica deasupra capului si ma trânti în casa cu bani. Îngramadit acolo, ca vai de mine, el se prinsese cu mâinile de casa de bani si sari cu cizmele pe mine...” etc., etc. Maretiei tragice a luptelor de la Pietrele Albe îi urmeaza taria caracterelor în anchete. Tarani umili, cu genealogii nobile, îsi încearca destinul eroic. Caciulile geto-dace sunt pângarite si aruncate la gunoi. Încet, încet, vremea se deruleaza în istorie. De la Timisoara la Aiud, apoi în vesnicie. Si din tortura vesniciei Aiudului la Periprava, la tentativa reeducarii si prelungirii fara termen. Scrisul lui Atanasie curge fara pauze, fara respiratie. Suntem prinsi în duhul mortii. Povestea este trepidanta. Privim gloatele de tebecisti, care cad în lupta cu suferinta, si cinismul gardienilor manipulati si înraiti. În fabrica, la Rotarie, o vânzoleala de nedescris în realizarea normelor. Timpul se întinde ca o mlastina. “Mlastina deznadejdii”. “Mai baieti”, spunea Lae Orbulescu, “fiti tari!” Dar unde

Mares. uneori. etc. — “Într-o zi pe la sfârsitul lui aprilie vine frizerul sa ne tunda si sa ne barbiereasca. Si totusi. prietenul afectuos. Îndeosebi bunul general. Iata o scena. Stii tu asta?» Numaidecât. Însa ceea ce Atanasie Berzescu simte mai acut nu este atât întunericul ferecat cu obloane. Dintr-o data istoria se deschide ca o carte. în contrast. Sa vedeti si voi cum arata un mare bandit». ia veniti repede aici sa vedeti si voi un bandit din Teregova care a tras în noi sa ne omoare pe toti. Îi raspund ca am cazut cu Spiru Blanaru din Teregova.. Memorialistul devine simbol al maretiei istoriei. Deodata se întoarse spre mine si ma întreaba de unde sunt si cu ce am cazut. când rânduri. Când a auzit de Teregova. pe timpul lui Antonescu. camarazi de suferinta ai povestitorului. aparent nimic neobisnuit.” etc. Poate.. al lui Atanasie Berzescu îi învaluie cu dragoste pe acesti mari generali. el. dincolo de sentimentul tragic al existentei în robia comunista. Dar. seful sectiei. fericirea evanghelica: Fericiti veti fi când va vor batjocori pe voi si va vor prigoni. este fericirea care l-a ridicat pe Steinhardt. care fusese închis — pentru ce? — si la Alba-Iulia ca elev. constituind tonul esential al acestei cronici. Istoria se întoarce ca o mustrare. Arbore ramase consternat. mai. El.. viata însasi. si vor zice tot cuvântul rau împotriva voastra. stând de vorba cu noi. în timpul tunsului. aici. învârtea niste chei pe dupa deget. Aparitia lui Iisus în celula este coborârea harului divin în sufletele celor .. Tin-te acum la scandal. voi trebuia sa fiti toti omorâti. Fericirea aceea care sustine viata. Lungului proces de desacralizare a miturilor crestine i se opune mereu împrospatata credinta. care paseau acum în rând cu legionarii: Arbore. iertator. marele general Ion Arbore. intelectualul de seama.mai puteai retine filosofia lui Lae. ramân consternati.. aspectul sinistru este transfigurat în viziune de grandoare a istoriei. strigând: «Mai tovarasi... . Era în Celular la 309. Atâta mi-a trebuit. Povestitorul intra direct ca participant si ca martor. Îsi arata maretia si decaderea. Gen. De fata în timpul tunsului era si gardianul. Acum generalii. grijuliu. ing. eroul de la Teregova. Iacobici. cât întunericul spiritual.. a sarit în sus spunând: — «Ce ma. fostii ministri ai ingratului Maresal. pandemonic. iese afara pe sala si cheama repede pe mai multi gardieni din Celular. tu esti din Teregova? Acolo banditii aceia au tras în oamenii partidului si i-au omorât? Voi ati luptat împotriva partidului comunist? Ma. rânduri de carute trebuiau sa iasa pe usa fabricii.. Dar patosul cald. exista si clipe de fericire care mângâie si întareste.

Petrasievici si frizerul”. din cartea sa. din Rusia. este un lucru extrem de greu si de-o mare îndrazneala. Ramânem cu admiratia în suflet pentru destinele umane realizate în lupta si suferinta. Daca un cuvânt iesea din gura mea. Sa prinzi rabufnirea neamului nostru împotriva pericolului de moarte. cum ar zice Mircea Eliade. citata mai sus. memorabile. dupa puterile mele. adevarul asa cu a fost el.. Invocatia divina se ridica din adâncurile sufletului: “Doamne. distinsul prieten al memorialistului. eram pierduti. evadând în spirit.. De neuitat sunt paginile privind personalitatea.. are datoria si dreptul la mândria trecutului sau si ca uitarea trecutului de catre patura conducatoare a unui popor este cea mai mare nenorocire ce i se poate întâmpla acestuia.. . eu. Nu sunt scriitor si nici istoric cu pretentii de a dezlega enigmele sforariilor trase de toti chematii si nechematii în a lua în mâna destinele neamului. Pot afirma însa ca neamul românesc este cel care îsi ia destinele în mâna si-si alege singur pe cei . satanismul declansat din rasaritul Europei. Cu aceasta binecuvântata fotografie credea Atanasie ca l-a învins pe Coller. Vecinii mei de pat erau speriati. trecând zi cu zi prin lacrimi si sânge. — etc. orice sat. Georgescu.. orice tinut. Nu le-am spus nimic. Simteam ca ard totul. O mica scrisoare si o fotografie de familie îl fac pe memorialist sa cânte ca într-un tropar bisericesc. parca se pogorâse Duhul Sfânt peste mine.. prin aureola de mit si sfintenie. Curgeau broboane de sudoare de pe mine. am luat ca îndemn cuvintele Printului Mihail Sturza. Poetul avea darul de a ridica sufletele pe culmi. Omul ia cunostinta de sacru prin ierofanie. Pagini întregi. Încerc sa schitez o parte din Istoria Banatului în luptele de rezistenta si de afirmare a neamului românesc. în care Atanasie Berzescu ni-l înfatiseaza pe marele poet Radu Gyr ca pe un sfânt. marea personalitate a profesorului Ioan V. Ca sa nu uitam nimic din ceea ce a fost lupta noastra de rezistenta.România si Sfârsitul Europei În memoriile mele. Te introduceai în universul creatorului. pentru oamenii care stiau sa fie liberi prin poezie. etc. Si libertatea aceasta era contagioasa si ispititoare.îndurerati. Este un act de regenerare spirituala si de creatie. împotriva urgiei comuniste. pe fata si pe cap. orice tara. Credeau ca-i de la securitate pentru ancheta. ma straduiesc sa dau.. Si mare a fost bucuria.” Din Mihail Sturza . PETRU HAMAT “Cred ca orice neam. dupa revolutia din 1917.

s-a desfasurat întru Hristos. ca model pentru toata lumea. Bune si rele. Sunt pagini întregi care te îndeamna la meditatie. Am încercat dupa puterile mele sa-i prind pe cei trei. Asa poate ca vor ajunge sa cunoasca si urmasii nostri prin ce am trecut noi si ce am realizat întru apararea credintei. în realizarea unui tot despre marea înclestare a neamului nostru cu raul. Este un povestitor inegalabil. Au ajuns. Poate fi considerat un apologet al Crestinismului. 1. multi vor obiecta ca s-a scris atât de mult despre lupta de rezistenta împotriva comunismului. mai ales filozofia crestina. Nascut crestin. altii — cu multe scapari. cu toate pornirile de iad. Ca unul dintre cei multi. care poate sta alaturi de D. Fiecaruia din noi. cu atât mai bine se va reusi a se oglindi fidel zbuciumul neamului românesc. cu un dar de evocare de adânca sensibilitate si traire interioara. lasând pe dinafara lucruri extrem de importante. Eu cred ca niciodata nu se va reusi sa se spuna totul despre acest infern rosu. Se poate spune ca este un bun mânuitor al limbii române în literatura. 2. de neîntrecut. Niciodata neamul nostru românesc n-a gresit când a trebuit sa-si apere existenta. Sebastian Mocanu. Ion Gavrila. un eseist si un gânditor în domeniul filozofiei. poate. Fiecaruia din noi ne-au ramas viu în minte numai unele aspecte din cele traite în acest iad. 3. realizând opere de valoare. cei care am încercat sa asternem pe hârtie cele traite în aproape jumatate de secol. Citind memoriile mele. trecând prin lupte si prigoane. în cartea sa — “Mântuirea” — prinde caracteristica gulagului românesc. prin cartea sa — “Et Ego” — realizeaza ineditul în genul memorialistic. ma simt dator sa pun pe hârtie tot ce am cules din tinerete si pâna-n prezent. Cred eu ca pâna acum trei sunt care s-au întrecut pe sine în memoriile lor. nu-i este dat sa spuna totul. si nicidecum pentru a ma compara cu ei. prin cartea sa — “Brazii se frâng nu se îndoiesc” — prinde spiritul de lupta în rezistenta poporului român împotriva comunismului. Ma straduiesc sa fiu un .care trebuie sa-l apere. alaturi de Nicolae Steinhardt. a se repeta în expunerea lor. vor sta la îndemâna. Prinde puterea de daruire a românului în lupta pentru neamul sau pâna la jertfa suprema. fara a fi teolog. Cu cât vor fi mai multi în marturisirea trecerii lor prin iadul gulagului românesc si rusesc. Viorel Gheorghita. Staniloae sau de Sfântul Grigore de Nisa. a neamului si a tarii. Este imposibil acest lucru. Sunt pagini întregi unde el realizeaza o filozofie crestina. Multi s-au confruntat cu falsul în istorie. schitându-le profilurile literare.

era scris: . desfiintând partidele politice. ma primea si el cu mult drag. As vrea sa fiu simplu si curat în expunere. Ala îi omul lui Dumnezeu. pregatit fiind de Fisteag Nicolae. trecusem în clasa a IV-a. Ma duceam cu drag la el. am vazut. Era o vara fierbinte a anului 1937. ca omul ala. care ducea la gara. ma duceam ziua la salasul nostru de pe valea râului Igeg. Sa fiu înteles în scrisul meu de toata lumea. PRELUDIU Mi-aduc aminte ca acum. În anul 1938. da o noua constitutie. muncitor sau intellectual. Fiind în vacanta mare. de-o schioapa. asa cum cei care si-au daruit viata s-au facut întelesi de neamul nostru românesc. mai copile. BOTEZUL PRIGOANELOR I.” Cu aceste amintiri intram în miezul povestirii noastre. La rândul lui.” — “Sa stii tu. îi omul care ne va scoate pe noi de la multe necazuri. cu mult soare si cald. din clasa a VI-a. Cu litere mari. la Caransebes. tu ai vazut pe stâlpii de telefon afise mari cu chipul lui Zelea?” — “Da. Din clasa noastra Zaharia Marineasa a fost încadrat mult mai devreme de anul 1937. Plecând de acasa. Pe vremea aceea a fost cel mai tânar frate de cruce de la noi. înfiripez o discutie cu el. Seful meu direct era Curescu Ion.evocator al luptelor de rezistenta. dupa ce regele Carol al II-lea instaureaza dictatura. ma întreaba: — “Ma nepoate. taica Ion Berda. în luna februarie. fie el taran. pe strada principala. la înaltimea sufletului românului. trecând pe ulita mare. Printre altele.Corneliu Zelea Codreanu -. În luna octombrie 1937. Ajuns la bunicul meu. Ca elev la Scoala Normala din Caransebes. avea grija de vite si de toata gospodaria înfiripata acolo. Sa-i dea Dumnezeu alduitul multa sanatate si putere sa biruie pe cei rai. aprobata de popor printr-un referendum. tot din clasa a VI-a si el. Acolo. Luna august se arata tare frumoasa. din Fratia de Cruce a Scolii Normale din Caransebes. la început de nou an scolar 1937-1938. duse în Banat si al zvâcnetelor de traire interioara în pornirile de iad ale închisorilor din tara. eu am fost primit în manunchiul de prieteni. când ai venit aici. bunicul meu dupa tata. El aduce dreptatea în tara si va baga pe toti hotii la închisoare. cum îi mai spunea si lumea din comuna. Eram 12 colegi din clasa care faceam parte din manunchiul de prieteni. . Caut sa nu-mi încarc stilul prin înlantuirea de metafore. pe stâlpii de fire telefonice am observat ca erau lipite afise mari cu portretul Capitanului.

Boica ne-a întocmit la fiecare dosarul si ne-a trimis în judecata. mai ales în procesul educational. Si acum mi-aduc aminte de cuvintele lui tata de pe salile tribunalului din Caransebes: — “Vezi ce mi-ai facut? Tu. care era un model de disciplina. în echipe de câte trei. acum. Friza politicul. Horia Sima pe vremea aceea era professor la liceul C. le venea sa ne manânce. suparati foc pe noi ca i-am facut de râs. a si sarit pe noi.” Parca eram pe alta lume. Amândoi ne învatau ce sa declaram ca sa iesim bine la proces. marsaluind în forta spre o tinta. vrând nevrând. ne declara pe toti cei care am fost în misiune. Profesorul de gimnastica. bietii de noi. înecându-si amarul din sufletul lui. Eu.” îsi încheie tata învinovatirea mea. parintii nostri. între ciocan si nicovala ne gasisem. iar pe de alta parte. . pe aici pe gangurile astea întunecoase. si cu Ion Topleanu din Cosava. facuta de seful de post de jandarmi. Si asa. Cu multa sârguinta si ura. L-am cunoscut pe pielea mea în beciurile politiei în timpul anchetelor. pe furis. Noaptea. era extrem de afectat. neobservati de nimeni. m-ai adus pe la procese. La o sumara ancheta. Brediceanu din Lugoj. noi toti. am format o echipa.Noi cei de Scoala Normala am fost trimisi pe sate. Gheorghe Neamtu. Ca un lup la pânda. directorului scolii si dirigintelui. pentuneric ca trei muschetari. locul. acum se facuse vinovata de încalcarea unor legi destul de severe. Tot din Lugoj era si Iovanescu. Dar. n-am pasit o data prin judecati. pe jos. de origine etnica sârb. de la centru de a nu vota cu constitutia. Din îndemnul lui Horia Sima a venit avocatul Valeriu Strainu la Caransebes si împreuna cu avocatul Nita Cârpan au organizat apararea. prof. avea grija de noi ca un parinte. parintii nostri au fost implicati în proces. de vii. Directorul scolii. Sa te tii acum necaz pe capul nostru. Ne-am îndeplinit misiunea cu bine. om în toata firea. întorcându-ne la internat. tin-te frate la scandal si înca unul mare de tot. Iovanescu. Si acum. Chestorul politiei era Boica. sarind gardul de scânduri din gradina scolii si am plecat la Zaguieni. cu dispozitia. am iesit din internat. Scoala lui. Mândri de noi. Fiind minori. Intrase politia orasului pe fir. — “Numai tu ai fost în stare sa-mi faci asta. nu altceva. Ura din toata fiinta lui Miscarea Legionara. purtându-i pe salile tribunalului. Pe de o parte. împreuna cu Nicolici Dusan din Zagujeni. Eu. numa câta om. o echipa din acestea a fost prinsa de jandarmi în acea noapte si arestata.

Toti pleostiti în aparenta. directorul scolii. Dupa comunicare ne întoarcem fiecare în clasele noastre. Plecam pentru totdeauna din mijlocul colegilor nostri. Peste clasa se asternuse o liniste de mormânt. cu privirile în van. Desi ma certa. într-o buna zi. holbându-mi numai ochii. Nicolici Dusan . Muroni Iova si Topleanu Ion. va dau tabelul cu elevii eliminati atunci din scoala: 1. aduna toata scoala pentru a comunica un lucru neobisnuit. Nu ziceam nimic. înainte de Pasti.Lugoj . Avea sa se petreaca la sfârsit de acel an — 29 spre 30 noiembrie 1938. La scurt timp dupa terminarea procesului. Din clasa a V-a erau numai doi. La proces am fost achitati toti. cu putinatatea întelegerii momentului politic. Cu lacrimi în ochi. Era ora de geografie. asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu. stateam totusi lipit de el. gata sa izbucneasca în plâns. Topleanu Ion .În timpul asta eu stateam mâlcom. Brânzei Simion . cu lacrimi în ochi spune: — “Astazi pleaca din rândurile noastre cei mai buni elevi ai mei si cei mai buni colegi ai . dar eliminati pe un an de zile din toate scolile din tara si definitiv din Scoala Normala din Caransebes. Suntem eliminati deci din toate scolile din tara pe un an de zile si definitiv din Scoala Normala din Caransebes. cam prin luna aprilie 1938. Ca mine erau toti camarazii mei din manunchiul de prieteni. Ciucur Nicolae .Dalci 11. În tristetea noastra eram totusi mândri. Trifu Octavian . Petrescu Valeriu .Dalci 10. dar… mândri ca luptam pentru neam si tara.Iablanita 3.Devesel 7. ne miscam automat unul dupa altul. Dupa câte îmi aduc aminte. Din clasa ne luam toate lucrurile.Teregova 5. Era o durere pentru toti. comunica eliminarea noastra. Berzescu Atanasie . pregatindu-ne sa iesim toti odata.Orsova 9.Iaz 8. ridica toata clasa în picioare. Tudorescu Gheorghe . Gheorghe Neamtu. Marineasa Zaharia . cu vocea tremurânda.Surducul-Mic 12.Alibunar 6. parca tot cerul pica pe noi. Cei mai multi eram noi cei din clasa a IV-a. Haralambie Ghinescu. Muroni Iova . un an de cotitura pentru neamul nostru. Era jertfa cea mare a neamului nostru. Jula Vasile . Cu copilaria din noi. al marilor dureri. Bireescu Liviu .Cosava 13.sef clasa 2.Zagujeni 4. Profesorul nostru. Tacuti si retrasi în noi. Puraci Patrichie . intuiam totusi ca anul 1938 va fi un an al marilor încercari.Var De ceilalti nu-mi mai aduc aminte. hotarâta de consiliul profesoral.

cum ne spuneau satenii. de la gara am luat-o pe scurtatura. Afara pe coridor m-astepta mama. Era un drum de pamânt. cum spuneau ei. în tacere. alaturi de mama ne-am îndreptat spre gara. spunându-i: — “Ma omule. Când scolile erau în vacanta.” Ne ureaza sa fim tari si cu nadejdea în Dumnezeu. Anica si Lenuta. Repede intervine uica Romolos. În casa mi se aplica un regim de pedeapsa. de acasa.vostri. dupa noi a venit vecinul nostru.D. pe clasa a III-a. Romulus Copaceanu-Stroie. Pentru ai mei. ajungem acasa. si luptator în grupul lui Spiru Blanaru. îl chema Romica. Femeile. la cras. abatuti si-ntristati. Pe scari ne întâmpina tata. Si acum.C. cei din comuna. tot ei trebuiau sa înfrunte dispretul si clevetirile celor din sat. mult noroi când era vremea ploioasa. de la scoala de la oras. Lasa ca o sa treaca si asta. cum îi spuneam noi. Eram bun prieteni. de bulversare. dar treceam prin marea scoala a Fratiilor de Cruce. Si asa are el destule pe capul lui acum. Deschidem usa si plecam pentru totdeauna din aceasta scoala. Mai târziu. cu peste cinci mii de locuitori. eu si cu mama. Un framânt trecea de la unul la altul. Locul era strajuit de tei înalti si umbrosi. mai ales. Ca sa nu ne mai vada lumea. dar nu si parintii mei. pe partea opusa Bisericii si Scolii. cu multi bolovani mari si mult. alb la fata si încruntat în priviri. În comuna parca vuia ceva. la locul de plimbare al domnilor si al elevilor de la oras. ne lasam bagajele. cu bagajele în mâna. Surorile mele. care trebuiau sa înfrunte o comuna întreaga. Ma aparau. ma mai duceam si eu pe lunca. nu atât de oboseala. Acasa era tata cu surorile mele. În sufletul meu se îngramadise atâta durere si revolta ca era în stare sa izbucneasca într-un vulcan. l-or fi dat afara pe copilul lui Berda. avea sa ajunga si el în F. Fara sa-mi dau seama. Când am intrat în curtea casei. Eu trebuia sa fac toate corvezile. Romulus Copaceanu-Stroie. ci mai mult de o stare de sfârseala. sa lasi copilul în pace. de-abia rasuflând. Nu va necajiti!” Cu mama împreuna. De la Caransebes. Vina lor este ca-si iubesc tara si neamul prea mult. Eu . S-o fi apucat sa faca politica cu legionarii. îmi tineau partea. intram în camera. Eram pregatit pentru ce aveam sa înfrunt. avea si el un copil la liceu. vorbeau: — “Auzi tu. cel care îmi luase apararea când venisem acasa de la Caransebes. Abatut. nu erau prea multi elevi la scoala. era o mândrie ca eu învat mai departe la oras. vecinul nostru. cum îi spuneam noi. pe la Saiba. Desi era o comuna mare Teregova.

Si-acum îl vad cu parul vâlvoi în . am început sa tremur. vad lucrurile altfel. el m-a îndrumat sa intru la Scoala Normala. Asa cum spune Sebastian Mocanu. Desi fusesem cel mai bun elev al lor. venind de catre Rusca si îndreptându-se spre Luncavita. Ma uitam la legionarii nostri. Ma primisera în rândul lor. premiantul scolii. mai ales ca eram si rudenie cu el. Lica îi spuneam noi. doctor în drept. Dar n-a fost sa fie asa. Totusi. Era student la drept la Bucuresti. Mut parca. ma opreste si-mi spune. am realizat o stare de revolta. în scrisul lui. Timpul avea sa dovedeasca si istoria sa consemneze ca el a fost pe masura glumelor lui. În grupul cu care ma plimbam. el n-a facut-o din rautate. pe când era professor la liceul Traian Doda. acum când ma vedeau îmi strigau ca eu vreau sa conduc tara. eu eram ca un cal breaz. azi când scriu aceste aduceri aminte. fete si baieti: — “Ce-ai facut? Vezi daca te pisi contra vântului! Acum trebuie sa suporti!” Deodata am simtit ca mi se aprinde fata. de catre regele Carol al II-lea. D-na Iliescu si D-soara Stoichescu. ca multi dintre cei plecati peste hotare au avut grija sa-si câstige titluri si functii pentru ei. A depasit limitele bunului simt. pe lunca. fiu de taran. de fata fiind multa lume.ma bucuram de multa atentie a parintelui Traian Coseriu. D-na Gheorghiu. uitând de îndatoririle lor fata de neamul nostru românesc. apare în fata mea Ilie Smultea. Avea sa se declanseze prigoana legionara din 1939. În Teregova cunosteam bine pe toti legionarii de atunci. În exil a ajuns la o cariera universitara. un tânar preot. Învatatoarele care ma avusesera ca elev. Trecuse prin Fratiile de Cruce din Caransebes. La gluma lui n-a râs nimeni. Venise în toamna lui 1932. Horia Sima reusise sa organizeze o garnizoana. destul de puternica. Facea parte din grupul studentesc din Bucuresti. fara îndoiala. Într-una din zile ma plimbam pe lunca cu Ion Iliescu si cu Romica Copaceanu. Când a facut gluma aceea cu mine. Ma asteptam sa ma primeasca cu mai multa caldura. Plimbându-ne asa. în locul lui Nicolae Petrascu. mai mici ca mine cu o clasa. Se plimbau pe lunca. ca elev fiind la scoala primara. Marsaluiau cântând prin Teregova. Ma întelegea. Despre toti cei care am fost eliminati se poate spune ca am facut “Botezul Prigoanei”. În fruntea lor era Horia Sima. Uluit. N-am mai reusit sa uit aceasta întâmplare. ca valoare morala. Toti elevii si studentii erau în vacanta. Zâmbind. De fapt. Se apropiau Sfintele Pasti. asa sareau în sus când ma vedeau. mai ales ca eram singurul din comuna napastuit la început de prigoana. ca la niste feti frumosi. parca le pusesem ardei iute în fund.

cu mai multa întelegere a lucrurilor. Pareau covoare frumoase. cucerind Banatul pas cu pas. singurul oropsit. o traista mai mica. cu un baier atârnat de gât. la munca câmpului. Nu mai stiam ce se va alege de noi. am strâns fânul de pe . care mai târziu a fost seful plasei Teregova. De la Domasnea era Nicolae Horascu. Sa fii tu sanatos si gata. când ma opream din citit. gândind dupa puterile mele de atunci. În zilele acestea de un mai fierbinte. De multe ori. spunându-mi: — “Lasa ca are grija Dumnezeu si de tine. Petre Grozavescu-Maranu. Tata mi-a confirmat acest lucru. Florile învesmântasera fânetele oamenilor de prin gradini ca-ntr-un adevarat rai. Ca-ntr-o oglinda îmi aparea Ion Curescu. îi vedeam aievea pe primii cuceritori ai Banatului. pentru brânza. cei care am fost eliminati. Ilie CojocaruMocea. Când a dat de mine. numai noi doi. Mama. înfaptuind o lume noua. la colegii mei. Era si seful meu de dormitor. alaturi de comandant. cald de tot. În toata comuna asta mare. Horea Anculia-Miloi. înainte de culcare. nu ma slabea din ochi. Adesea ma întrebam în acest timp la ce scoala voi merge eu la toamna. cu un ciomag de alun. se axa pe coordonatele majore ale credintei în Dumnezeu. uitându-se în catalog. nu-ti fie teama. În familie simteam zbuciumul lui tata. Toata vara pâna-n toamna am petrecut timpul cu ea. Atunci nu s-or râde vecinii de noi. Seara. Era abatut si îngândurat. Martin Copaceanu-Rica si Romulus Anculia-Miloi. Cartea o pastram într-un chies.fruntea coloanei. Aveam 17 ani. Sfârsit de mai în anul 1938. În zori de zi florile se desfaceau realizând raiul pe pamânt. eu ma asezam lânga un prun si citeam. ne înveselea cu snoave auzite de la batrânul professor de pedagogie. resemnat. pasteam mieii ramasi de la oile pe care le bagasem în ciopor. seful meu de manunchi de la Scoala Normala din Caransebes. Singuri. bine slefuit si cu o carte în mâna. Adesea ma încuraja. Când ei se dadeau pascutului. Intuia mai mult decât rationa. Tunea a fost învatator la Teregova. Am reusit sa vad printre ei si pe consatenii mei: Gheorghe Novac zis Ghita Toni. Tunea Traian. Se legase o prietenie între noi. Ma târam dupa ei. cu multa initiativa. Atunci mi-a spus ca tatal meu a fost elevul lui.” În simplitatea ei. prof. cald. tesute parca de mâini nevazute. fiind mereu în jurul meu si mult mai aproape de mine. În tineretea lui. retras în mine. Nicolae Maranu. m-a întrebat daca nu sunt din Teregova. ca vei reusi sa scapi si de necazul asta. îmi zbura gândul la scoala. eu.

Eram înca prea tânar. locuiam cu parintii la Lugoj. La aceasta treaba venea si mama. Am trait si înca traiesc aceasta parere de rau.T. La fel îmi aduc aminte si de Ion Sadovan.T. în tabara de la Carmen Silva. Aici erau prietenii nostri si amintirile noastre si toata copilaria noastra. fâneata pe care taica Ianas. cei de la Scoala Normala din Caransebes. cu functia de sef de judet. Mereu ma gândesc la fratele Ilin Dumitru. PRIGOANA Lucrând la pamânt. intentându-i-se proces. haituit si convulsionat — poporul român.dealul Tomancica. Regele se dezlantuise. Deseori îl trimitea Horea Sima la Bucuresti cu rapoarte. elev la Scoala Normala din Deva. Vara. o mâna de tineri. pe clasa a IV-a. Cu Ion Iliescu eram buni prieteni. înca din scoala primara. la existenta lui. ANUL 1940 — O RAZA DE LUMINA Acest an a fost anul convulsiilor. ca unul care am facut parte din Fratiile de Cruce în timpul vietii lui. Era elev pe atunci si calcase disciplina.R. Eu. Se declansase prima mare prigoana. care a avut fericirea sa-l vada si sa vorbeasca cu el în 1937. Aveam 19 ani. o parte din noi s-au înscris la liceul Traian Doda din Caransebes. Noi. la Periprava fiind. am constituit preludiul prigoanei. Tata era constructor de linii telefonice — la P. ne-o daduse s-o lucram. auzeam de la unii si de la altii despre arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu. si Muroni Iova pe clasa a V-a. împreuna cu sora mea cea mica. directorul de la Caransebes. diavolul cu toate puterile lui a început atacul la însasi fiinta lui. când ne povestea cu multa emotie. Parca stihiile naturii sociale si politice siau adus aminte ca mai dainuie undeva pe lume si un popor care trebuie zgâltâit. al abisurilor. de cele doua palme date de Capitan lui. de abia pe clasa a IV-a si totusi as fi dorit sa-l vad pe Capitan. Din ordinul regelui Carol al II-lea au fost asasinati 270 de legionari. Pe lânga asta mai trebuia sa lucram si pamântul nostru. prietenii mei erau aici. De altfel si parintii nostri erau în bune relatii de . Asa am ajuns la Deva ca elev la Scoala Normala. II. Eu fiind nascut la Teregova. împreuna cu Tudorescu Gheorghe si Petrescu Valeriu. bunicul meu dupa mama. unde ne simteam în largul nostru. veneam la Teregova. la interventia lui Gheorghe Neamtu. În toamna anului 1938. Pe vremea aceea.. ne-am înscris la Scoala Normala din Deva. Pentru ca s-a nascut crestin si-n prezent este sub pavaza Arhanghelului Mihail. pentru oi si doua vaci cu lapte. din zori si pâna-n noapte. Lenuta.

Eram patru tineri. Trecând de Garâna si cele trei ape. BraduMosului si pe sub poalele muntelui Semenic. Iata visul de secole al neamului nostru românesc spulberat. ne facea sa mai uitam pentru câteva clipe de convulsiile neamului. ianuarie. plecam iarasi la drum. spre Bradu-Mosului. La îndemnul lui organizam o excursie la Garâna. mai apareau si singuraticii stejari. Valiug si cele trei izvoare ale Timisului. Dupa o scurta odihna. Bulgarii ne rapesc Cadrilaterul. admirândo. izvoarele Timisului. fara nici un protest din partea regelui Carol al II-lea. unul dupa altul. Ochiul si sufletul nostru se desfatau de frumusetile naturii. Pe doi septembrie 1940 plecam în excursie. ziua 28. glumind. Sub ochii nostri de copii. Peste noapte am dormit la niste oameni de omenie. Descumpaniti fiind. când. La Bradu-Mosului am facut un popas. ne aruncam privirile asupra poienii. Era o zi frumoasa de început de septembrie si cu mult soare. Se lasa în jos pe-o panta lina. A doua zi am vizitat Valiugul si împrejurimile. se destrama. lasam în urma Teregova si ne apropiem de Garâna. peste dealul Poieni. O vara târzie. înfipt cu fruntea în bolta cerului însorit. marginita de o mareata padure de fag. pe ici si colo cu falnici brazi. tara noastra ciopârtita. Era poiana lui Radu Besari. A treia zi. Iosif Petzak. cu fruntile în soare. Peste ani. deci. pe acelasi drum. aici aveam sa înfrunt moartea. urmaream pe Spiru Blanaru. În viata mai sunt numai eu si cu Ion Iliescu. cu umbra lui ne îmbia la odihna. Am trecut prin Garâna. Soarele scapata dupa creasta de deal. vedeam cum tara noastra întregita în 1918. La fel eram prieteni si cu Romica Copaceanu si Ilie Pepe.prietenie. învatator. ne întâlnim . Din loc în loc. vestind înseratul. Brebu-Nou si seara am ajuns la Valiug. am plecat spre casa. care ne îndemna la drumetie. Cu ranitele în spate. 1949. Salasul lui se ridica exact ca un conac în mijlocul poienii. ungurii ne rapesc Ardealul de nord. Iata. Brebu. la un fag mare izolat. traiam tragedia neamului românesc. Prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940. Am stat o zi prin Valiug. în sir indian. Basarabia. În Teregova mai aveam un prieten mai mare ca noi. Nordul Bucovinei si Tinutul Hertei ni le rapesc rusii în 28 iunie 1940. condusi de Ioji Petzak. asa cum au visat-o de mult stramosii nostri. admirând farmecul naturii. pe iarba matasoasa. De-abia tragându-ne sufletul de atâta drum. colegul meu de clasa la scoala primara. de dimineata. târât de securitate. mereu împreuna.

gasim în comuna o alta atmosfera. Spre deosebire de ceilalti. începura avalansa de întrebari în mintea mea. Rabufnise ceva. Cu totii ne-am dus si noi la oras sa vedem cum se desfasoara o manifestatie legionara. De la starea de tensiune în urma dezmembrarii tarii. procesul nostru de la Tribunalul din Caransebes si eliminarea noastra din toate scolile din tara. din ordinul lui Carol al II-lea. Ni se pareau toate din alta lume. pe ziua de 5 sept. în sufletul meu începuse sa-si faca loc un suvoi de ecouri. Cu tineretea din noi. Se schimbase totusi ceva. Într-una din zile se vestise ca la Caransebes va fi o mare manifestatie. În 3 septembrie 1940. o dorinta de mai bine. Se ducea la Garâna. comentând evenimentele din tara. lânga dâlma.cu Patru Maranu. Eu eram singurul dintre ei care fusesem încadrat în Fratiile de Cruce la Caransebes. Atunci i-am vazut pe prof. Nedumeriti. cât a mai ramas în urma sfârtecarilor din trupul tarii. a tarii. pentru moartea lui Armand Calinescu. Un optimism. Întorsi din excursie. Horia Sima printr-o manevra armata da peste cap regimul lui Carol al II-lea. Împreuna cu generalul Antonescu. Fluidul de optimism era pe masura tragismului prin care treceam ca neam. Miscarea Legionara stapâneste situatia politica din tara. Refugiatii din nordul Transilvaniei nu mai stiau unde sa se stabileasca. adunându-ne aproape de locul unde au fost executati în septembrie 1939. cu neastâmparul din noi. sorbeam totul. Ghenadie Ilie si pe Moise Dumitru de la Lugoj. 1938. Galescu Nicolae si Ghinda Gheorghe. El ne spune vesti de o mare importanta despre cele întâmplate în tara. Moise Dumitru a vorbit despre lagarul de la Miercurea-Ciuc. dupa vestile aduse de Patru Maranu acolo. unde sa-si . ne învaluia pe toti. anchetele politiei. s-a trecut la o alta stare de spirit. Ilie Ghenadie a vorbit cu mult suflet despre spiritul de jertfa al celor doi legionari executati fara sentinta si pe nedrept. Arestarile. priveam înmarmuriti cum se desfasoara toata manifestatia. Cu multa disponibilitate si atentie. la cele Trei Ape. Se încerca atunci o salvare a poporului român. Cu totii am ramas surprinsi la aceste vesti. ale celor petrecute cu mine în urma cu numai doi ani. cu numele de familie Grozavescu. Acolo ne-am luat si noi dupa lumea cea multa. de noi sperante în viitorul neamului. responsabil de asasinarea Capitanului. unde fusese internat. pe un an de zile. ne îndreptam spre casa.

a daruirii. toate fortele raului se dezlantuisera împotriva legionarilor. 1939. 22 sept. târând tara în destramare si neamul românesc în degradare morala. mai ales ca pe capul nostru ca neam cazuse si sfârtecarea tarii. Dupa acest act nefast al lui Antonescu. legionarii nu mai stiau ce sa faca mai întâi pentru a alina durerile prin care trecea neamul românesc. pâna în 1989. acuzele. se dezlantuie o noua prigoana. era greu de redresat într-un timp atât de scurt. în dorul de afirmare. De felul cum s-au miscat atunci. La Scoala Normala plutea un suflu nou de viata. a corectitudinii. Refugiati erau peste tot. unguri si bulgari. În concluzie. a omului din sânul neamului nostru. Totul s-a desfasurat sub comanda lui Viorel Boborodea. Gheorghe Cornea si Nicolae Sârbu. tot în timp va trebui sa se realizeze si procesul de ridicare a poporului. de matematica.D. venind din Ardealul cedat.gaseasca un loc de liniste si pace. prof. Barbu Cornel. PRIGOANA — ION ANTONESCU AL DOILEA VAL Trecusera doi ani de scoala aici la Deva. Stoica. I. cu toate organizatiile din Deva. pe calea cinstei. Au fost legionari care au stat în închisoare din 1941 si pâna în 1964. Director al Scolii Normale era prof. mai dura si mai draceasca decât a lui Carol. cu atâtea sperante. Printre profesori aveam pe Barbu Cornel. au dat navala peste ei sudalmele. atât Fratiile de Cruce cât si cei din grupul politic. Inspector general la învatamânt era prof. Ceea ce altii au stricat pe linia multor generatii. Scurtul timp cât a fost la îndemâna. III. Petru Popa. Putem spune ca acest al doilea val de prigoana s-a legat aproape fara întrerupere de cel de al III-lea val. Printre cei care au organizat aceasta sarbatoare a fost si prof.-ului era Puspurica Toma din cls. Unitatea de aici a Fratiei de Cruce luase legatura cu noi. Procesul de alunecare a poporului. Si acum. dupa revolutie. Asa s-a ajuns la asa numita — Rebeliune — care nu era altceva decât o lovitura de stat a lui Ion Antonescu.C. Legasem prietenii cu cei mai multi colegi din clasa. de sport. pornirile din partea celor care si pâna atunci ne-au urât si pâna azi ne urasc. Noul an scolar 1940-1941 începe într-o alta lume parca. un om bine pregatit. de sub stapânirea comunismului. Ion Margineanu. Am luat parte la aceasta slujba religioasa.C. Am format careul unde sicriele au fost depuse pentru slujba de înmormântare.Iosif Costea. Înainte de . Sef de unitate în cadrul F. a omului s-a petrecut în timp. a VIII-a. a dragostei fata de neam. de mare suflet si bun pedagog. cei veniti de la Caransebes. Fusese si el internat în lagarul de la Vaslui. Sef de judet era Viorel Boborodea si prefect . Cu totii voiam atunci sa reparam nedreptatea facuta neamului de catre rusi. În luna noiembrie 1940 s-a facut reînhumarea legionarilor împuscati dupa executarea lui Armand Calinescu. Lucrase cu Horia Sima.

initiata în arestari legionare. Closca si Crisan si Avram Iancu. în care era ceva si de la mine. multi morti si cu zecile de mii de arestati. Barbu ca vine la mine si-mi cere sa-i dau repede centura mea cu diagonala pentru a o pune pe pieptul lui Petru Popa. organizându-ne în Fratiile de Cruce. cu toate urmarile ei nefaste. Rista Gheorghe. Cu ochii scaldati în lacrimi m-am rugat la mormântul lor. student la drept la Sibiu. alaturi de camasa sa. initiativa o iau Centrele Studentesti si Fratiile de Cruce din toata tara. Alaturi de marii capitani ai neamului. care ne aresteaza si pe noi. continuam lupta de rezistenta. cam prin anul 1970. cei trei legionari martiri au fost acoperiti pâna la cap cu camasi verzi si centuri cu diagonala. Procesele se tin lant în toate judetele. sef al unitatii era Adrian Mihut. Asa am si facut. Bejan Gherasim 5.D. declarând politiei ca elevii lui n-au iesit din scoala. În timpul rebeliunii. Horia. De la Scoala Normala au fost arestati urmatorii: 1. Mi-a spus ca-mi va da în loc centura lui de ofiter. Cu totii deci ne-am trezit peste câteva zile în beciurile politiei. ca elev la Deva.C. Dupa aceasta lovitura de stat. student la medicina. cu câteva zile înaintea noastra. curierul meu. desi era ras de cei fara Dumnezeu. Rista Gheorghe 4. Dupa ani si ani. transferat de la Caransebes. venise. De la Sibiu venise pe fir la Deva. Prin luna iunie 1943. Dupa cum vom vedea. La liceul Decebal din localitate. Bara Traian 3. centura cu diagonala. strajuiau de la Tebea destinul neamului nostru.prohodire. Grupul 54 F. Deodata vad pe prof. m-am dus cu masina la Tebea. aparati fiind de directorul scolii. Hunedoara avea ca sef pe Palcu Traian. începe marea prigoana a lui Ion Antonescu. unde am reusit sa descopar troita care strajuia mormântul legionarilor cazuti. Muresan Grigore . în sicriu. unitatea noastra iesise la lupta în strada cu ceilalti legionari din oras. Venise de la Bucuresti o brigada mobila. Palcu este arestat împreuna cu Iuga Petru. ajutorul lui. Dupa rebeliune lucrurile s-au linistit. De aici si arestarea lui Rista. Legatura cu Palcu o tineam prin Rista. Câmpeanu Viorel 6. Berzescu Atanasie 2. Subversiv. În anul scolar 1942-1943 preiau comanda unitatii de la Scoala Normala din Deva. Cu un an înainte. Se cunostea scrisul prin sculptura.

pentru ca am crezut în biruinta neamului românesc.7. siroindu-ne spinarea. pusese tunurile si mitralierele sa traga. Sub arsita soarelui. unde am stat doua saptamâni. Apararea la proces a fost organizata de Dr. Brad si Gura-Barza la închisoarea militara din Sibiu. am fost transferati toti elevii de la Deva. înmarmurita. ucigându-i si aruncându-i în închisori. Pe asfaltul strazilor cetatii înaintam noi. veniti de la Sibiu. În piepturile noastre tinere. . încurajati de sudalmile si bruscarile gardienilor. încolonându-ne pe peronul garii. în iunie 1943. început de iulie. În gara orasului. târând dupa noi lanturi grele. seful de grup. într-o buna zi. Dupa condamnare. În zornaitul lanturilor. forfota. Curca. cu fruntile în soare. Tragea în copiii lui. Atunci am cunoscut iadul transferului cu vagonul-duba. Câmpeanu Viorel si Pop Aurel. cu bratele goale. tot lotul nostru. care era tocmai în centrul urbei. fratii de cruce. se uita la noi. ne dadeam cu greu jos din vagonul duba. paseam în necunoscut. PARUL DE LA ALBA-IULIA Era în vara anului 1943. unde am fost judecati si condamnati de catre Curtea Martiala. Ne duceam greul în spinare. unite acum. încolonati fiind câte trei în rând.C. trasi unul dupa altul. prin închisoarea din Ploiesti. în frunte cu Traian Palcu. În gara de la Alba-Iulia. Am primit pedepse grele de închisoare. Cu picioarele ferecate în lanturi grele. Hunedoara. Sosise un vagon-duba de la Ploiesti. elevi si studenti. ne-am facut intrarea în cetatea de scaun a marelui Mihai Viteazul. încadrati de gardieni. cu broboane de sudoare brazdându-ne fata. Maresalul Ion Antonescu ne declarase razboi tinerilor de atunci. Eram un grup de peste 30 de tineri. în simfonia lanturilor grele. am primit comanda de înaintare pe jos pâna la închisoarea orasului. unul dupa altul. Dupa Burebista si Decebal ajunsese întâiul voievod al celor trei tari românesti. care pentru prima data realizase unirea tuturor românilor. Fruma si Dr. Pop Aurel Dupa anchetele facute la Deva. realizata de impactul lor cu strada. Achitati au fost Bejan Gherasim. Se întreceau unul pe altul în a înjura si a striga la noi. suntem pusi în lanturi grele la picioare si transferati la Alba-Iulia. cu Petru Iuga ajutor. Murarescu Alexandru 8. Hunedoara.D. de dimineata. pentru a fi judecati de Curtea Martiala a Corpului 7 Armata. în zornaitul lor. grupul 54 F. Din el începuseram noi sa ne dam jos. Lumea nu prea obisnuita atunci cu astfel de pasageri. cald ca-n luna lui cuptor. în cadenta comandata.

Tin sa mentionez ca-n urma hotarârii ministrului de interne. Deci la vremea aceea. cu o ploaie de ironii. Dupa perchezitia obisnuita. acestea lasându-si urme adânci în carnea noastra. În mijlocul lor trona unul mai rasarit. în curtea administratiei. Eram copiii lor. Ne conduceau. ca atunci când le-am purtat în timpul comunismului. care declansase lupta pe viata si pe moarte cu legionarii. pe noi. La Târgu-Ocna de asemenea mai erau frati de cruce. iar drepturile. Erau frati de cruce din toate judetele tarii. Era destul de sever si absurd. exact ca-n timpul comunismului. A fost numit comandantul închisorii din Transilvania. Ion Antonescu. erau conduse de magistrati militari. întotdeauna au fost la dispozitia Maresalului. am fost dusi în camera noastra de la etajul I. ni s-au taiat lanturile de la picioare. cunoscând obligatiile si drepturile noastre. anul 1943. Ironia sortii. unde regimul de detentie era mai aspru. ma? Sa rasturnati guvernul? Voi vreti sa conduceti?” Primirea s-a încheiat cu obisnuitele înjuraturi. Dar. obligatiile erau multe.Pâna la închisoare am fost petrecuti de o lume întreaga. La Aiud. D-l Prim era seful gardienilor. Nu se . A doua zi am intrat în programul închisorii. aproape toti fratii de cruce au fost adusi la Alba-Iulia. Iata-ne si la închisoare. Ne primeste cu zâmbetul pe buze. tara. Aici. Noi pe mijlocul strazii. Într-un hol mare suntem primiti de o droaie de gardieni. tânara pe atunci. cu numarul 40. S-au calcat în picioare drepturile omului. tocmai atunci s-au comis cele mai mari nedreptati. — “Ce-ati vrut. pe acea vreme.. închisorile cu detinuti politici aveau ca directori magistrati militari. comandant era maiorul Munteanu. tinerii tarii angajati într-un razboi declarat comunismului. Mai târziu s-a numit camera hunedorenilor. La Alba-Iulia era colonelul Musca. Mai ramasesera si la Aiud. Nu prea stiam noi atunci ce însemneaza lanturile în viata unui detinut. la intrarea într-o noua închisoare. aproape inexistente. cu detinuti politici. Se înscaunase un regim de teroare. Ar fi trebuit sa stapâneasca simtul dreptatii în închisori. care vorbea ragusit. Toti eram mândri de noi c-am fost pusi în lanturi pentru credinta noastra. cei care luptam pe viata si pe moarte împotriva comunismului. gras. parca era un facut. ei pe trotuare. Desi erau judecatori. prin Maresalul ei. Am început sa facem cunostinta cu cei mai vechi din Alba-Iulia.. Ca-n toate închisorile. Aici au fost adusi toti cei care aveau si pedepse disciplinare. Închisorile din tara. ne rasplatea cu temnita. un om mic de statura. Generalul Petrescu era comandantul închisorilor pe tara.

instaurându-se teroarea. În grupul hunedorenilor eram câtiva banateni: Rista Gheorghe. Suciu Ion. nu l-am mai gasit acolo. Când am venit eu la Alba-Iulia. prin luna mai 1943. Cei izolati sunt adusi în curtea închisorii si-n fata detinutilor si a conducerii. Nicolae Itu si Iacob Toma. în frunte cu colonelul Musca si generalul Petrescu. Se batea pâna la lesin. Avea acest dar de a polariza lumea. cum îi spuneam. Printre ei era Itu Nicolae si Iacob Toma. toti ascultau de el. administratia a trecut la represalii. Mâncarea se înrautatise. Murarescu Alexandru si eu. Detinutii au trecut la amenintare cu greva foamei. fratii de cruce înca timorati. din Vintu de Jos. Detinutii politici aveau multe drepturi în plus fata de dreptul comun. Am gasit închisoarea de la Alba-Iulia într-o atmosfera destul de încarcata. Cei de la administratie stiau ca Ripan conduce. Voia ca pe calea dialogului. Fratii de cruce de aici. Îi cunosteam pe lugojenii mei de afara. Cei care ne-au pus la curent cu cele întâmplate au fost lugojenii. îndemna lumea la disciplina si rabdare. iulie 1943. din grupul lugojenilor. Vine la fata locului generalul Petrescu de la Bucuresti. închisoarea de la Alba-Iulia avea un sef consimtit si nu ales. de la Liceul Coriolan Brediceanu din Lugoj. La rândul ei. mai erau si informatori. vorbitor. între detinuti. Conducea efectiv închisoarea. care ajunsera cu un an înaintea noastra — 1942. Acolo ascultam de un legionar mai batrân. Berzescu Atanasie. mai era cineva dintre fratii de cruce care se impunea si conducea toata închisoarea. ci consimtit: Iosif Ripan. Cu echilibrul lui interior. ca nu se respectau drepturile lor.mai respecta regulamentul închisorilor. scrisori. Noi toti ascultam de el. iar doi . pachete. nu ales. tâmplar de meserie. Spiritele mai erau înca agitate. Pe lânga badia Suciu. Ca-n tot locul si-n orice închisoare. de badia Suciu. Ca organizare. mi-au povestit totul. Izoleaza un grup de detinuti în frunte cu Ripan. bataile se întetisera. ca dupa o grea batalie. La ora protestului. cu de-amanuntul. Cu toate acestea. a tratativelor sa rezolve acest conflict cu administratia. Toti se grupasera în jurul lui Iosif Ripan. Fusesera întinsi la pamânt pe o rogojina. li se aplica pedeapsa de 25 de lovituri la spate. protestasera energic împotriva conducerii închisorii. Îl adusese colonelul Musca de la Aiud pentru a-i lucra mobila pentru el si conducerea închisorii. regulamentul nu s-a respectat.

De jur-împrejurul curtii. La umbra lui. 2. Curtea în care noi aveam acces era cea din mijloc. ne plimbam si discutam fel de fel de probleme din multele noastre preocupari. Doi câte doi. asa cum am descris-o. buni prieteni între noi. mai visam si acasa. Hunedorenii se adunau în jurul lui Traian Palcu si Iuga Petru. pe lânga zid. ne faceam programul de camera si ieseam afara în curtea închisorii. Toti eram o familie. prieteni fiind. Dupa aceasta demonstratie de forta.gardieni aplicau loviturile. a parului. Înfuriat. n-a scos nici un cuvânt de durere. Strângând din dinti. ne adunam pe grupuri de judet. fiecare din noi îsi gasea câte un loc de odihna. pe loturi de judecata. Adesea. sfidându-ne. De dimineata. aplicându-i-se loviturile. Acolo stateam pâna seara. Gheorghe Rista. Atmosfera. un par frumos si mare. Alexandru Murarescu.” Asa a ajuns Iosif Ripan mutat disciplinar de la Alba-Iulia la Târgu-Ocna. avea cam la mijlocul ei. Grigore Muresan. cea care ducea la bucatarie si ateliere. totusi. a doua era a noastra. Eu nu l-am mai întâlnit decât afara. nu s-a auzit nici un cuvânt de durere. unde noi stateam si ne plimbam toata ziua. mai mult spre dreapta. lucrurile s-au mai linistit. pentru program. De-a lungul zidului era o alee. Era locul nostru de odihna. Petrescu a strigat ca un nebun: — “Acesta-i seful lor. Ne devenise acea curte de mijloc. Prima curte era cea care ducea la administratie. plimbându-ne doi câte doi. multi ne asezam pe paturi când soarele ardea mai tare. Atanasie Berzescu. gen. De la liceul Decebal erau Adrian Mihut si Constantin Iancu. locul nostru de taina. destul de primitoare. a rabdat. visam la . când suna desteptarea la ora 5. era destul de încarcata si fratii de cruce. 2. cum o numeam noi. Pe lânga ei doi mai eram si noi ceilalti: Traian Bara. când ne urcam în camerele noastre. Biruise. iar a treia. De la Gura-Barza era Gâlea Vasile. loc al nostru de plimbare. locul de unde. nr. unde stateam toata ziua. nr. în discutiile noastre. Am ajuns sa cunosc destul de bine si detinutii si gardienii care ne pazeau. erau Ion Almajan si Iuliu Bumba. sau si trei. Între noi era o strânsa prietenie si buna întelegere. Din Hunedoara oras. Curtea din mijloc. putin timorati. Sa-l trimeteti la Târgu-Ocna cu regim sever. de la Scoala Normala. Când a ajuns rândul lui Ripan. De obicei.

visând si acum ca-n tineretile noastre. De la Alba-Iulia nu l-am mai vazut pe Ion Gavrila decât în 1 sept. în timpul regimului comunist.mai bine. De fapt. care semana a suman. Ei doi erau ca parintii nostri. Se purta la noi la Teregova în timp de iarna. ca si stapânul. din vremea aceea. Tot de atunci. a venit si iarna pe capul nostru. Mehedinti i-am cunoscut pe Stanica Mihaiescu. În afara de fratii mei de cruce din judetul Hunedoara. Se parea ca pacea si armonia se realizasera în rândurile noastre. Noua-Culme. a fost o nadejde de mai bine. nu l-am mai întâlnit decât în 14 sept. am stat cu el. de la Periprava. Dupa multe framântari ale noastre am ajuns sa-l consimtim ca sef al închisorii pe Sotirescu Stefan. seful grupului. 1994 la Timisoara. ca sef al închisorii a ramas tot badia Suciu tâmplarul. Legasem prietenii cu atâtia din fratii de cruce din toata tara. . Si asa. În acest timp m-am apropiat mult de bucovineni. ascultam de ei. Aveam pe atunci 22 de ani. Acum era soferul col. aruncat pe umeri. Era anul 1943. De atunci. Pâna când am ajuns la Caransebes ca elev la Scoala Normala am purtat aceasta suba. În timpul anilor de temnita. când eram copil. a parului de la Alba-Iulia. la scoala primara. el a fost un îndemn la rezistenta si o speranta în ridicarea neamului nostru. cam de vreo 17 ani. cot la cot. Dupa plecarea lui Iosif Ripan. Pentru mine. când s-a oficiat o slujba religioasa de pomenire a mortilor din temnita Aiud. din Bucuresti. Mai târziu. Ticu Mihaiescu. ma împrietenisem cu Nicolae Itu si Iacob Toma de la Lugoj. Era printre ei un tânar. soferul Capitanului la Bucuresti. ca mai este cineva liber si lupta pentru salvarea neamului nostru. Sufletul si fizicul se armonizau. crezând în Hristos. la Aiud. fratele lui mai mic. cu ocazia conferintei tinuta la Universitatea de Vest în legatura cu rezistenta din muntii Fagarasului. Purta în timp de iarna. un suman bine croit. La plimbare când ieseam. suba era cea care ma scotea din iarna. Musca. Si unul. Printre lugojeni au mai fost Dabici Valeriu si Pop Aurel. Periprava. Mitica Oniga. si altul ne-am bucurat mult de întâlnirea aceasta din Aiud. în loc de palton aveam o suba. sfatuitorul nostru de taina Mateescu. ducându-ne amarul prin glume si plimbari. Fata-i era luminata de zâmbetul tineresc. Din grupul jud. din grupul Fagaras. 1994. l-am cunoscut si pe Ion Gavrila. la Aiud.

îsi apleca crengile tot mai mult spre pamânt. De la prima para cazuta la pamânt. S-au convins la fata locului. acum încarcat de roada. Au comunicat evenimentul iesit din comun la Bucuresti. la pamânt. punând-o lânga tulpina. Fara sa ne dam seama. copiii de atunci. trecusem un examen si înca unul . Parul nostru. scriitor. Musca în frunte si gardienii care ne pazeau a ramas uimita de gestul nostru. trecând fiecare pe sub coroana lui. Perele se aratau acum mai frumoase si mai îmbietoare. Pomul nu era pazit de nimeni. Mircea Bejan. Parintii care veneau la vorbitor ne confirmau acest lucru. Din zi în zi. Asa am luat legatura cu familia. De data aceasta. parul ocrotea lânga tulpina o buna gramada de pere. când ne retrageam la camere. de la unul la altul. acum cunoscut sub numele de Emil Manu. Erau coapte de-a binelea. una câte una. Cald peste masura. Noi. cadeam tot mai mult în ispita. Seara. nimeni dintre noi n-a mâncat o para. Am început sa lucrez la sculptura. nu mult dupa ce venisem noi de la Sibiu. Ne plimbam unul dupa altul. Emil Cizmarescu. De aici a fost informat si Maresalul Ion Antonescu. Administratia. Dupa acel conflict dintre conducere si detinuti s-a aprobat câte o scrisoare si vorbitor. ne trezim în luna august. De la interne au venit generalul Petrescu si generalul Pichi Vasiliu. Trecând zilele. cu col. De la acest prim gest. Acest fapt a uimit lumea. Si nimeni n-a fost sfatuit sa nu se atinga de vreo para.Marian Bejat. noi. lipsiti fiind de fructe. iesita din comun. ministrul de interne. Eu. student la Stiintele Economice. am patruns în atelierul de tâmplarie. coapta fiind. Erau coapte. si pe Nicolae Ciovârnache. Trebuie retinut un lucru. Stiam ca nu este al nostru. Prin Bucuresti circula aceasta fapta. Perele ne tentau tot mai mult. nu cu mult. dupa un timp. Era spre sfârsitul lunii iulie 1943. — Istoria parului de la Alba-Iulia. se apropia unul dintre noi si ridica para cazuta. În felul acesta ne treceau zilele fara sa ne dam seama. au început sa cada. parul nostru devine ispititor. perele erau tot mai frumoase. Mai târziu. destul de important. ca si cum asta ar fi porunca. fratii de cruce din toata tara. toti care observam ca vreo para a cazut o luam si o asezam lânga tulpina parului. tot frumos si cald. ca pâna când toate perele s-au copt si au cazut.

se va destrama în fata pericolului din afara ca ceata în fata soarelui. O mâna de elevi. ELIBERAREA DE LA ALBA-IULIA În 1944. decât au pregatit aparitia fenomenului legionar prin înfiintarea Legiunii Arhanghelului Mihail. ma trezesc cu o citatie de la Curtea Martiala din Timisoara. Se declanseaza revolutia spirituala. Ajuns acasa. cum le-a spus el înaintea executarii din 1946. în acei ani de început. La rasarit ne pândea pericolul rosu. Am demonstrat ca am fost crescuti în scoala Fratiilor de Cruce. pe care Lenin si toti ai lui ca si pâna-n prezent n-au vrut s-o recunoasca. ca scoala în domeniul educational. nu dupa mult timp. Elev fiind. sa nu furam. La vremuri noi. Corneliu Zelea Codreanu sesizeaza acest pericol. Dupa anul 1918. înfaptuit acum. din Hunedoara amândoi. urmarile lui nu sunt reparate. la Iasi sub conducerea lui Alexandru Butunaru. Sa aruncam acum o privire generala asupra istoricului Fratiilor de Cruce si asupra scopului acestui fenomen în revolutia spirituala începuta de generatia de la 1922. a României Mari. crezând cu tot sufletul nostru în Hristos Iisus. Fratiile de Cruce nu au facut altceva. împreuna cu Bumba Iuliu si Ion Almajan. Se da un decret de amnistie. La 4 mai 1924 ia fiinta prima Fratie de Cruce din tara. Atunci am câstigat o batalie în fata istoriei. comunismul. toti aveau ochii atintiti asupra noastra. ca Fratiile de Cruce. unde am învatat sa fim cinstiti si corecti. A fost primul dintre examenele pe care le-am dat în fata neamului. lucrurile iau amploare. În 13 mai 1944 am fost pus în libertate. Asa se explica faptul ca azi. Nordului Bucovinei si Tinutului Hertei. adunati în padurea Dobrina în 1919. sub numele de “Legea 70”. din 24 iunie 1927. când visul de secole al natiunii române — “Întregirea neamului nostru în granitele lui firesti” — se realizase un nou grupaj de necesitati pentru mentinerea acestui vis înfaptuit — România Mare. Maresalul Ion Antonescu se decide sa elibereze o buna parte din tinerii sau. Începând cu Lenin. “copiii aia”. Fac întâmpinare .din cele mai mari din viata noastra. De aici si pâna în 1922. nu sunt o utopie. altfel. Telul final era ridicarea si apararea neamului românesc. se decid sa lupte pentru apararea neamului împotriva pericolului de la Rasarit. se cereau oameni noi. Am dovedit. dupa lungi ezitari. desi Pactul Ribbentrop-Molotov este anulat. Si azi acelasi pericol comunist ne ameninta. Constatam ca acest fenomen se impune ca o necesitate în scoala româneasca. în acea vreme. Nu vor sa ne recunoasca drepturile noastre asupra Basarabiei. fratii de cruce aruncati în închisori pe nedrept. Eram dat în judecata pentru nesupunere la încorporare. visul unirii.

neinstruiti. Îsi schimbase atitudinea fata de mine. Prin el am luat legatura cu unitatea legionara. Iata-ma si soldat. ca-mi vine si ordinul de lasare la vatra. Prin Biroul de mobilizare din Lugoj sunt încorporat la 5 Vânatori Timisoara. Cei din anul II au ocupat o pozitie pe dealul Mocrea. Nu fac nici o luna de zile. târându-si dupa ei si traistile pline cu te miri ce. sublocotenent. De la 5 Vânatori sunt trimis la Scoala de Ofiteri de rezerva din Ineu. cu carutele pline de bagaje. era regimentul 5 Vânatori Timisoara. formând un dosar cu actele necesare de justificare. dupa ce luase legatura cu Ion Bohotici. Eram în apropierea comunei Gurahont. Printre ei si Ion Bohotici. un mamelon pe care noi adesea faceam instructie. Din timp ne-am retras spre Buteni. acum scriitorul Emil Manu. Se dau acum lupte grele între armata maghiara si elevii de anul II. Era în fata comunei Mocrea. Iata ca ne prinde si 23 August 1944. încercându-se o învaluire a scolii noastre. Asa cum eram. Din aceasta unitate mai facea parte si Stoleru. fugarindu-i pâna aproape de Chisineu-Cris. am ocupat o pozitie de lupta. Cu noi veneau din plin si civilii. Eu cu Bara Traian eram în anul I. plecam pe front cu toata scoala. Aici dau de toti fostii colegii mei de la Scoala Normala din Deva. Se scursese mai bine de o luna de când venisem în aceasta scoala. Era comandantul meu de pluton. în luna iunie 1944. I-au dat peste cap. pentru a fi trimis la Scoala de Ofiteri de rezerva. fiind condamnat politic. Acolo erau toti colegii mei de clasa. ca nu m-am sustras de la încorporare. elev în anul II. În timpul cât eu îmi faceam dosarul pentru Curtea Martiala. Acolo ma întâlnesc cu Emil Cizmarescu. cantonat la Sacalaz. între pozitia ocupata de scoala noastra si Scoala de Ofiteri nr. la Regimentul 96 Infanterie din Caransebes. rusii i-au respins pe unguri. O parte din elevii nostri au fost luati de rusi în . cantonat la Valea-Boului.prin postul de jandarmi din Teregova. cu ranita si tot echipamentul necesar. primesc si ordinul de încorporare. Pe linia frontului. Facuse Scoala de Ofiteri în Germania. Cu infanteria motorizata. 2 Bacau. În aceeasi zi au fost respinse 12 atacuri ale ungurilor. Am alaturat raportului sefului de post o copie dupa foaia de eliberare si o copie dupa decretul de amnistie. Pe acolo frontul a fost spart. Era un exod al disperatilor din iadul frontului. Echipati de razboi. Toti erau în anul II. de catana neinstruita.

întorcându-se la Oradea la scoala. deci. când aparent caderea comunismului s-a realizat pe plan mondial. Niciodata neamul românesc n-a fost mai mult hartuit ca-n lupta cu SATAN. Filon Verca este ajutat de prof. la sfârsit de secol XX. Alaturi de Ion Iliescu. ca si-n 1946. a ocupat doua pavilioane alaturi de noi. Ne întâlneam la cantina scolii lor. Parasutarile din 1945. parasutat fiind în 1945. au scos în evidenta o multime de probleme. 72 Severin. egalitatii si fraternitatii. Odata întors în tara. Fratiile de cruce erau deja organizate. Eram. de luari de pozitie. cu Petru Hamat. Din acest an se începe reorganizarea Miscarii Legionare. atât de ordin strategic cât si de ordin tactic în lupta poporului român împotriva lui Satan de la rasarit. se desfiinteaza ambele scoli. la un pahar de vin. Deci în toamna anului 1945 eram student la teologie. taran din Teregova. a libertatii. Era elev la Scoala de Ofiteri nr.linia întâi a frontului. organizarea rezistentei prinde viata. pervers ne lovesc din umbra. Aparuse un decret care scutea de armata pe toti studentii în teologie. toata scoala s-a întors în cazarma. 1 din Ploiesti. an de hotarâri. Cu multa greutate au scapat de rusi. pe atunci student la teologie si seful grupului FDC nr. Refugiata din cauza frontului din Moldova. Gasindu-ne fata în fata cu inamicul. Venise Filon Verca din Germania. 2 Bacau. doua scoli de ofiteri în Ineu. Se stabilise în Caransebes. dupa doi ani de scoala militara. care era ordonanta la un capitan de la ei. izbind cu o putere de necrezut. lucram sub ordinele lui Filon Verca. Dupa o aparenta liniste pe plan politic. lupta este tot atât de acerba. Ion Iliescu. dupa program. în Ineu. împreuna cu Petru Maranu. Lazar Tiberiu si altii. ca professor de limba româna la Liceul “Traian Doda”. Eram student anul I la teologie. Acum. la noi în tara. În februarie 1945. Filon Verca ia în mâna reorganizarea Miscarii Legionare. Cât timp am stat la Ineu. Si acum. Ne dadeam seama de pericolul comunist. loviturile lui din agonie sunt cele mai periculoase si cele mai perverse. Petru Hamat. El era seful judetului Severin. cu scopul de a organiza rezistenta împotriva comunismului. Rezistenta armata din BANAT Suntem în anul 1946. În toamna anului 1945 reusesc sa fiu lasat la vatra. cum mintea omului nu-si poate imagina. Am intuit faptul ca lupta va fi de lunga durata si cu multe sacrificii. pe noi trimitându-ne la Scoala de Ofiteri de rezerva nr. În 20 octombrie. a credintei în Dumnezeu. Pe baza acestui decret am fost lasat la vatra. Petru . Sub masca democratiei. ma întâlneam zilnic.

Iosif Ripan s-a lasat convins. nu-l credea pe Filon ca acest act este o realitate. Îndata i s-au facut formele de legalitate. a generat si-n rândul legionarilor o confuzie. primind în mâna un act semnat de Seful politiei judetului Severin. La Timisoara era Ion Constantin. Actul a fost încalcat de catre comunisti. tu stii ca si eu sunt pâna acum tot în clandestinitate. de aici si pâna la respectarea întelegerii. mergi cu mine la politie si eu sunt primul din judet care fac acest pas. fara dubiu. Asa s-a simtit nevoia de a se trece la lamurirea lucrurilor. prin Nicolae Petrascu si Vica Negulescu.Cojocaru era seful regionalei Banat la FDC. eu nu-mi tradez oamenii. si Partidul Comunist. Dar. dispusi oricând la crime. Sa nu participe la activitatile electorale (cele din 1946).” — “Iosife. Activitatea mea se desfasura pe tot cuprinsul jud. care la aceea vreme conducea partea de nord a judetului Severin. Aici se cade sa amintesc dialogul lui Filon Verca cu Iosif Ripan la Lugoj. ca nu a fost vorba de colaborare cu comunistii. Cunosteam legionarii din aceste comune. Daca este numai o manevra a lor de a ne prinde? Atunci ce ma fac? Ei sunt în paza mea. Deseori mergeam trimis de Filon la Teregova. În cursul anului 1945 are loc un act între Miscarea Legionara. În acea zi a mers Filon Verca la politia judetului Severin. Iosif Ripan lucra sub directa comanda a lui Filon. Din pozitia aceasta lucram îndeaproape cu Filon Verca. Ca ajutor l-am avut pe Petrica Dragulete. Din istoria evenimentelor se stie ca legionarii n-au fost eliberati din închisori. În ruptul capului. Ca legionarii aflati în clandestinitate sa se prezinte autoritatilor. N-a fost vorba aici de nici o colaborare. Severin. Eu eram ajutorul lui Ion Iliescu. La mijloc erau comunistii cu caracteristica lor de oameni crescuti în scoala minciunii. Numai dupa acest gest al lui Filon. — “Filoane. Domasnea. demonstrativ. La Lugoj îl aveam pe Iosif Ripan. Cu el ma sfatuiam în bunul mers al Fratiilor de Cruce. acest act. El cunostea bine oamenii din Lugoj. la vremea aceea. Iata din ce a constat aceasta . ei continuând cu arestarile. prin Ana Pauker si Teohari Georgescu. respectând urmatoarele trei obligatii: 1). a actului. precum si elevii de la liceele de acolo. Zis si facut. Sa predea armamentul pe care-l detin. a fost o cale lunga si plina de surprize. Aici este conditionata eliberarea legionarilor din închisori. De aici încolo. toti oamenii lui au venit la casele lor. la grupul politic. prezentându-se conform actului încheiat între parti. Din 1947 eram seful grupului FDC 72 Severin. Din acest act reiese. 2). 3). Luncavita. Dupa cum vom vedea. Asa am ajuns sa lucrez si cu Spiru Blanaru. Armenis si alte comune din jur.

o singura problema s-a dezbatut si anume cea a activitatii în lupta de rezistenta împotriva comunismului. lucra Iosif Ripan. Petru Grozavescu-Maranu si Ilie Cojocaru-Mocea. Nicolae Petrascu. erau pentru continuarea activitatii în lupta de rezistenta împotriva comunismului. hotarându-se linia pe care trebuia sa o adopte în fata Comunismului. 2).confuzie: 1). O parte din ei iau calea codrului. într-o casa bine pazita. CONFERINTA DE LA LUGOJ Suntem martorii unui fapt de o mare importanta. prin grija si obladuirea lui Iosif Ripan. de a continua activitatea si lupta de rezistenta împotriva comunismului. acuzând-o de interventie vadita în favoarea lui Iuliu Maniu la alegerile din 1946. Radu Mironovici. Eu. Nicolae Petrascu era de parere sa se continue lupta de rezistenta împotriva comunismului. cum au fost Martin Copaceanu-Rica. mergeam si curier trimis de Filon în sudul judetului. Eram toti uniti sub comanda lui Filon. ANUL 1948 Se dezlantuise marea prigoana legionara. Data de 15 mai 1948 este cea când sunt arestati cei mai multi legionari din tara. Petru Anculia-Miloi. cu expresia — cu capul la pamânt — 2). Mai târziu au mai venit si altii. Unii dintre ei au mai dat si pe acasa. Pâna la urma a biruit punctul de vedere al lui Nicolae Petrascu. În organizarea luptei de rezistenta s-a mers fara sovaieli. cei mai numerosi. dupa câte am retinut din cele spuse de Iosif Ripan. Nicolae Lupu si Vica Negulescu. desi eram sefului grupului FDC 72 Severin. Peste tot era o unitate de vederi. La conferinta au luat parte. erau pentru încetarea activitatii legionare. Comandamentul Miscarii Legionare tine o conferinta. Altii. Unii. nelasându-se prinsi de comunisti. îi alungase de acasa pe o parte din legionarii de la . ca securitatea a pus mâna pe ei. Abaterile erau tot mai evidente din partea comunistilor. pe care le câstigasera taranistii cu neta superioritate. Asupra acestui punct erau doua pareri: 1). când li se parea ca-i liniste. Radu Mironovici sustinea sa se înceteze orice activitate a Miscarii. S-au înselat însa. mai putini la numar. Au continuat cu arestarile. Romulus Anculia-Miloi. Au înscenat abateri din partea Miscarii legionare. La Teregova. În cadrul acestei conferinte. timp de trei zile. În luna octombrie 1946. cei care au scapat de arestarile din 15 mai au luat calea codrului si ei. spre Dealul Viilor. la grupul politic si sub comanda lui Ion Sadovan la FDC. LA COASA CU PISTOLUL MITRALIERA ÎN BANDULIERA Mai. luna florilor a anului 1948. pâna la trecerea urgiei comuniste. În nord. — Cu capul la pamânt —. la Lugoj. la Lugoj. Nistor Chioreanu.

“Domnule professor”. — LA COASA CU PISTOLUL MITRALIERA ÎN BANDULIERA. plecau unul dupa altul la postata de fâneata. În rasarit de soare. trezindu-ma în pozitie de tragere. chemau pe Dumnezeu cu ei într-ajutor. sus. La orice miscare. povestite mie în zilele de închisoare. prigoniti de Satan. Nu sunt în stare sa va redau cele povestite si traite de ei. dupa o vreme se obisnuisera cu codrul. decât ei. cosind fânul toti la un loc. Si asa s-a creat aceasta legenda pentru mai târziu. dar parca ne-am salbaticit. dupa arestarile din mai. strajuiti de codrul des. Eu sunt un taran prost. Oamenii ostracizati. de dimineata tare. pe dealurile de sub Semenic. scaldata de razele soarelui rasare. scapasera liberi. Se duceau de la unul la altul. haituiti ca vânatul din padure. Se înfratisera cu codrul toti cei care.” Si asa am ramas pentru ei toti si-n ziua de azi. pun mâna pe arma. liberi în mijlocul naturii. cu fânul de curând cosit. cum de-abia-n rasarit de soare. ca doar sub ochii lui am crescut.” Martin Rica nu voia sa-mi spuna pe numele de botez. un adevar istoric. Era parca o ceremonie înaltatoare. de cuvintele însufletite ale lor. nu stiu cum sa-ti spun. Se asternea atunci un fâsâit de coase în fânul ud de roua diminetii. Eram vecini cu casa. stând la pânda. vremea coasei. Sa fi stat numai deoparte si sa-i fi vazut pe acesti adevarati haiduci ai zilelor noastre. Cu urechile ciulite. ce dumnezeiesc era acest neuitat tablou. ea este o realitate. fiind nedespartiti. ascutindu-si coasele. ca la o comanda. fugiti de urgia satanicului regim comunist. schimbând cuvinte mai mult în soapta. în cadenta coaselor. realizau dumnezeiescul în frumosul tablou: La coasa. Doamne. privirile li se otelisera. cu semnul crucii facut înainte de începerea lucrului. pentru nepotii si stranepotii nostri. cuciile mângâiau apasat ascutisul coaselor. Iata ca a venit si luna iulie. Si acum mi-aduc aminte cum îmi povesteau când ma duceam la ei. Fânul trebuia cosit. mai ales de ale lui Martin Copaceanu-Rica: — “D-le professor. Se ortaceau. Trebuie sa te respect. . Desi se gaseau într-o lume de iad. D-ta ai scoala multa. Auzul li se ascutise.Teregova. se desfasurau unul dupa altul. fiecare cu coasa pe umar. sus. N-avea cine sa-l taie. fara sa-mi dau seama. Întotdeauna îmi spunea: — “Nu pot sa-ti spun pe nume. Acolo. care mai traiesc. realizând acea fantastica simfonie a lor în contactul cu metalul stralucitor în bataia razelor soarelui rasare. Se adaptasera legilor de aparare ale jivinelor din padure. cu brazda alcatuita atunci de fiecare din ei. desi azi. iar instinctul lucra din plin. Mergeau unul dupa altul. realizau atunci un petec de rai pe pamânt. Se realizase un paradox. cu cucia în cioc si pistolul mitraliera în banduliera.

De comun acord. sub jugul sovietic. Cu trupul tarii sfârtecat. pe genunchi era asezat pistolul mitraliera. la Ialta. înfaptuind acte de eroism. cu o extraordinara abilitate si cu o perversiune neîntrecuta în politica mondiala. resemnati. desfasurându-se în sânul grupului condus de Spiru Blanaru. acesti cavaleri ai Crucii. Îmi mai povesteau haiducii mei ca ori de câte ori. Se organizeaza în lupta de rezistenta împotriva comunismului. pun stapânire pe Estul Europei. De acum încolo îi vom urmari pe toti. ca-ntotdeauna. când soarele se ridicase bine pe cer. cu oamenii lui. în pozitie de tragere. A scris opt caiete din memoriile lui. caci Spiru Blanaru a fost o realitate. Churchill si Roosevelt determina sfera de influenta a fiecarei puteri în Europa. se asezau cu grija la masa asternuta pe un masai (fata de masa) anume facut din cânepa. Un autodidact. cu consimtamântul Apusului.Daca ati sti cât de frumos povestea Romulus Anculia-Miloi. se auzea câte un zgomot neobisnuit. Stalin. În mod cert. GRUPUL DE REZISTENTA ARMATA ÎMPOTRIVA COMUNISMULUI DIN COMUNA TEREGOVA-BANAT (1948-1949) O data cu actul de la 23 august 1944. care în mod sigur ascund o sumedenie de adevaruri si fapte petrecute. în toata acea vara fierbinte a anului 1948. Cineva este interesat ca acestea sa nu iasa la iveala. Asa ajungem noi. fiind gata oricând sa puna mâna pe el. neamul românesc. . La urma se alegeau cu un râs si voie buna. ca s-au speriat din senin. Asa au lucrat ei. Eu n-am reusit sa ajung la acele caiete. neamul românesc gaseste solutia de a iesi din criza social-politica. asteptam parca barda calaului sa ne taie capul. Si de data aceasta. a alcatuit nucleul grupului de rezistenta care avea sa se formeze când Spiru Blanaru avea sa vina pe dealurile Teregovei în noiembrie 1948. comunistii. în timpul coasei. Pe la orele noua. când era la Caransebes ca professor. venea prânzul gatit de familia cu fâneata. dar mai ales spirituala. cu capul plecat în semn de rob. în marginea de padure. Cum stateau ei în fata castronului cu mâncare. aruncau coasele în fâneata si cu pistolul în mâna se aruncau la pamânt. acesti haiduci ai zilelor noastre. Grupul de legionari. Era un taran cu multa carte. Rusii. si nu o fantasma. La umbra unui pom sau a unui arbore. cazând în robia comunismului. Moartea l-a luat înainte de 1989. drept marturie nepieritoare a istoriei neamului nostru. toti recrutati de Horia Sima. de pe dealurile Domasnei. poporul român îsi pierde libertatea.

Ion Sadovan. Filon Verca a fost ajutat si de Petru Hamat. care de fapt fusese numit în locul lui Ion Constantin. în jur de 1000. care ne rapise Basarabia si nordul Bucovinei. Tin sa mentionez ca. grupuri de români. la vremea aceea. ajutat de Ion Sadovan. seful regionalei Banat. au calcat si supus toata tara. Constantin Pascu.D. Virgil Procapovici. începe organizarea de rezistentei. Se face apel la toti românii din exil ca sa se înroleze în aceasta armata nationala pentru a lupta împotriva Rusiei. Comunistii. Atanasie Berzescu. Ion Iliescu. În Banat a fost parasutat profesorul Filon Verca. I-a mai avut alaturi pe Gheorghe Brahonschi. am luat parte activa la organizarea rezistentei. Dupa terminarea razboiului. Nicolae Balanescu. iau atitudine în fata actului din 23 August. grupuri. Ion Godea si altii. grupul FDC al jud. totodata fiind si ajutorul lui Ion Iliescu. Odata ajuns pe pamântul tarii. eu. Pe atunci. l-a avut ca organizator pe ing. vin în tara si se organizeaza în rezistenta pentru aparare. fugiti de urgia comunista. Tin sa mentionez ca eram sub directa conducere a lui Ion Sadovan. ARMATA NATIONALA se desfiinteaza. Tancurile rusesti pun stapânire pe întregul popor român. care tot timpul era alaturi de el. din fosta ARMATA NATIONALA. La rândul sau. Nordul Banatului. Tot acum. se organizeaza ARMATA NATIONALA. ca student la Teologie. fiind student la Teologie. C-tin Florescu. în 1944. Intuisera ca primejdia era mare. Severin era condus de Ion Iliescu. dupa trecerea lui Moroaica în Germania. Ion Constantin. În partea de nord a judetului se angajasera în lupta de la tinerii frati de cruce pâna la cel mai batrân luptator. seful regionalei Banat F. Sub comanda lui Horia Sima se înfiinteaza GUVERNUL DE LA VIENA în toamna anului 1944. a fost ajutat de Petru Cojocaru. Viorel Gheorghita.Românii din pribegie. Pe rând. Centru de organizare în Banat a fost Caransebesul. dar. erau putini la numar. care conducea rezistenta din nordul judetului Severin. În acea vreme. Nu la întâmplare s-a pornit lupta împotriva comunismului. Adam Andrei si altii. 9 Mai 1945. Era în joc însasi fiinta neamului. cu puterea moscovita în spate. Teodor Roman si altii. professor la liceul “Traian Doda”. . ramâne Constantin Pascu la conducerea regionalei Banat. Constantin Munteanu. Aici Filon Verca a fost ajutat de prof. Acum au loc parasutari în toata tara. de Ion Chirila. de comun acord cu puterile din Apus. care a cuprins si Aradul. La Lugoj l-a avut colaborator pe Iosif Ripan.C.

Se pregateau alegerile parlamentare. În garnizoana Teregova i-a avut pe Horia Anculia. Din 1947. Dintr-un loc într-altul. Dupa ce în tara se fixeaza la teren. mai lua nastere câte un grup de partizani. ca la Moscova. De acolo. în cadrul ministerului de externe. se cuvine sa mentionam un lucru: — Când grupurile de partizani au luat fiinta de-a lungul muntilor Carpati.R. ca organizatori au fost Zaharia Marineasa. la alegerile din 1946. Verca a mai fost ajutat de Nicolae Horascu si Spiru Blanaru. de acest lucru. tavalugind lumea. Singura armata lui Avram Iancu. Trebuia luptat împotriva lui chiar cu pretul vietii. prin armata sa. Preocupati. sef de garnizoana.În sudul Banatului. prof. Atunci când. razlet. Prin ei. în plasa Teregova. ei îsi desfasoara planul de atac împotriva rezistentei românesti. Aceasta era adevarata armata a poporului român. Cealalta era armata rosie care secera cu necrutare sutele de mii de români. au primit cetatenia româna. o formau luptatorii din aceste grupuri de partizani. luptatorii din rezistenta formau adevarata armata a neamului românesc.S. Comandorul Petru Domasneanu si Gogu Cristescu. Numai ei luptau pentru neam si legea lui Hristos. ei încep treaba. Îsi înfaptuiau planurile. În plasa Orsova. partidele . Pâna acolo se ajunsese cu actiunea dusa împotriva poporului român. Au urmarit din aproape pe ofiterii monarhisti. alegerile din 1946. ajunsi în tara. Poporul român se gasea deci într-unul din cele mai grele momente din istoria lui. adevarata armata a neamului românesc. O multime de rusi. Asa si acum. L-au alungat pe regele Mihai în mod necinstit si dictatorial. sprijiniti de tancurile rusesti. mai ales în nordul Moldovei. reprezenta neamul românesc. angajându-se în lupta cu comunismul. noi ne-am desfasurat mai liber în organizarea rezistentei. au ocupat mari functii în stat.-ul. Cu experienta de lupta a Moscovei. se furasera voturile. Se impune un lucru de luat în seama. a trecut la organizarea comunismului la noi în tara. Toti cei care au facut parte din Armata Nationala. neamul traia si se afirma. Istoria ne mai marturiseste ca pe vremea lui Avram Iancu — 1848-1849. prin Bucovina. Aici au luptat cu dârzenie. era condusa România. s-au înrolat în grupurile de partizani. functiona o directie speciala pentru România.S. cei de la conducere. Ajunsi la acest moment. U. neamul românesc s-a gasit într-un mare impas. Ne aflam în anul 1946. de 6000 de ostasi. cu arma în mâna. Era în pericol existenta lui. în vremea anilor 1948-1949 si pâna la desfiintarea ultimului grup de partizani. care cunosteau bine limba româna. comunismul era considerat cel mai mare dusman al nostru. pe Petru Grozavescu si Romulus Anculia. deci.

Aprovizionarea cu arme si alimente devenea o problema. Spiru Blanaru era deja organizat la munte în grup armat de partizani. Teregova numai pentru a putea sustine si aproviziona cele doua grupuri din munte. Adesea. în cazul în care ar fi cedat la ancheta. liberali. Se gândeau tot mai mult la greutatile care vor veni. cam pe la 9-10 seara. Acum securitatea se organiza pentru a înabusi actiunile grupului de partizani. notar public. cu zecile de mii si chiar cu sutele de mii. Erau partizanii. a luptat alaturi de comandantul grupului. Nu a avut grup separat. LUPTELE DE LA TEREGOVA Era acalmie. Ca-ntotdeauna înainte de furtuna. Spiru Blanaru. Au intrat cu miile. Muntii nostri au început sa gazduiasca o multime de români. în ianuarie 1949. Un du-te vino peste tot. Asteptau sa se întâmple ceva. Când a trebuit sa fuga în munti. oamenii erau nelinistiti. organizeaza comuna Teregova în formatiune de lupta. oamenii lui Spiru Blanaru se hotarasc sa atace primaria . ci numai doua: Spiru Blanaru si Colonelul Ioan Uta. În munti fugeau tot mai multi români. Cei din organizatie se temeau de un denunt al celor doi arestati. Aveau arme. Frigul nu cruta pe nimeni. juramântul fiind luat de Parintele Alexandru Nicolici. dar nu erau suficiente. se gasea pe dealurile Teregovei. constituiti în grupuri armate. militari sau legionari. frati între ei.istorice si pe toti cei care se gaseau luptând pentru apararea neamului românesc. Gheorghe Ionescu face aceasta organizatie pentru a veni în ajutorul celorlalte grupuri de partizani din munte. Tin sa mentionez un singur lucru. în partea aceasta a Banatului nu au fost trei grupuri de partizani. organizându-se si aprovizionându-se. destul de periculoasa pentru existenta grupului si a organizatiei. cu o singura datorie. securitatea îi aresteaza pe Grigore Ianosiga-Ionescu si pe Moise Anculia-Pasule. cu grupul sau. Toata Teregova se afla în alerta. Când Gheorghe Ionescu. În vremea aceea nu se mai facea deosebire între taranisti. Portile închisorilor s-au deschis. printre care cel al lui Spiru Blanaru din Teregova si al colonelului Ioan Uta. de a apara neamul de dusmanii de la rasarit. Gheorghe Ionescu a organizat com. Iarna aspra se napustea tot mai naprasnic. Asa au luat fiinta grupurile de partizani. comunistii. membri activi ai organizatiei din comuna. el s-a dus în grupul lui Spiru. Toti erau români. Dupa Sfântul Ioan. Aflati în aceasta situatie. ieseau din case si plecau prin comuna. fara nici un rost. La sfârsitul lui 1948 si începutul lui 1949.

Noi eram putini. Un neastâmpar ne cuprinsese pe noi toti. prin armata lui. neamul si tara. În toate comunele din jur se înstapânise o atmosfera grea. Nu ne-a ramas decât lupta pe viata si pe moarte. Grupul îsi avea locul fixat pe dealul Tomnacica. Era multa speranta si nestramutata credinta ca vom birui. am cazut de acord cu tot grupul. Aprovizionam cu arme si alimente. Partizanii au intrat în postul de jandarmi si i-au eliberat pe cei arestati. Se deschide foc de mitraliera în geamurile imobilului. care a plecat cu ei. Grigore Ianosiga s-a dus singur în padure. era în spatele lor. fara îndoiala. Dupa orele 22. Stalin. Toti ne rugam si nadajduiam în mai bine. Noi. Grigore Ianosiga si Moise Anculia. pe îndelete mi-a încredintat multe lucruri gândite de el.30 începe atacul asupra primariei din Teregova. la un atac de proportii mari din partea securitatii. cei de jos. Zilnic faceam drumul în padure pe cai ocolite. Se arunca mai multe grenade în curtea primariei. În cazul când vor fi surprinsi. Toti ostasii si jandarmii au fugit care-ncotro. împreuna cu ofiterii de paza. De acum furtuna se declanseaza. nu prea frig. Dupa lungi discutii. curierul meu. producându-se panica. acolo sus. A doua zi. Ne asteptam. Tot acum tin sa va încredintez si mesajul lui Spiru catre neamul românesc. atunci se vor apara luptând. în comuna Teregova. în frunte cu Spiru Blanaru si cu Petru Domasneanu. Erau decisi sa lichideze cu partizanii. cei putini. Lupta împotriva comunismului trebuia dusa chiar cu pretul vietii. sa nu se dea un atac frontal. Era o zi de iarna. Ei erau multi. Pâna acolo sunt aproximativ 7 km. unde se afla postul de jandarmi cu cei doi arestati. cei care ne angajasem în lupta. care aveam misiunea de a coordona grupurile. soarele . Am ajuns acolo condus de Tudor Ruset. Noi. eu am fost la Spiru Blanaru pentru a ne întelege asupra a ceea ce aveam de facut. Unul câte unul. în mijlocul padurilor care frematau a bejenie. Simteam cu totii ca moartea ne da târcoale. cauzând moartea în rândurile securitatii. Cale de întoarcere nu mai aveam. Slatina-Timis se afla la o distanta de 15 km. desi albastrul cerului vestea ger. În 23 ianuarie 1949. securitatea a adus un batalion de ostasi pentru lupta. la grupul lui Spiru Blanaru. am început lucrul. cei din comuna se duceau acolo.comunei. la nord-est de Teregova. aveam credinta în Dumnezeu si în misiunea noastra de a apara credinta. apare legea care prevedea pedeapsa cu moartea pentru toti aceia care se dovedeau ca lupta împotriva statului. În 16 ianuarie 1949. Stând de vorba cu el.

nu ca pe un mesaj. sa stie si ai mei. Cu totii ne rugam ca sa scapam din draceasca înclestare între bine si rau. am observat un lucru extrem de important în felul lor de comportare. ca apartenenta politica. Este bine sa stii unele gânduri ale mele. familia mea. prin ce am trecut si care au fost conditiile de viata si sansele de biruinta asupra comunismului. ne trezea la realitate. Aparuse deja legea care prevedea pedeapsa cu moartea. S-a realizat o prietenie. cu albul zapezii scânteind în soare. Iata ce-mi spune Spiru: A). în aceeasi masura crestea farmecul naturii. sunt multi legionari. unitatea între noi. liberali si militari. — “În fata primejdiei. as vrea sa . în mijlocul întinsului de zapada. taranisti. Desi cel mai mare pacat al românilor este lipsa de unitate. hotarâti sa lupte pâna la unul. Ne-am împacat cu gândul ca va trebui sa murim pâna la urma. dupa cum stii. noi ne-am adus aminte de Dumnezeu. B). ne întelegem ca fratii. frate Tase. nu i-am auzit o data sa faca deosebire între ei dupa apartenenta politica. Eu. Suntem de atâta timp la un loc. suntem prinsi ca-ntr-o menghina. daca va mai apuca sa scape cu viata. Aici. În masura zbuciumului din sufletele noastre. Miriade de stelute albe reflectau albul scânteietor al omatului.scalda bolta cereasca de un pitoresc nemaivazut. la momentul potrivit. Vânati din toate partile. cu noi era numai Dumnezeu. Toti suntem români si trebuie sa fim uniti în fata dusmanului. ei erau multi. iar noi eram putini si fara arme. Cred totusi ca tu o sa scapi.— “De când stau aici în grup cu acesti oameni. ci ca unele framântari ale mele ca om. noi aici am reusit sa realizam. unul lânga altul. într-o iarna grea. ascultam la ce-mi spunea Spiru. Fiul meu. ne zbateam sa gasim o iesire. diferiti. Contrastul acela izbitor al colinelor de deal învesmântate în mantia alba. am certitudinea ca voi muri si-ti încredintez tie aceste gânduri ale mele. sprijiniti de tancurile rusesti. liantul fara de care nu va fi niciodata biruinta. în ciuda pacatului. zapada nu se topea. Spiru începe marturisirea lui. Asa cum am mai spus. Desi suntem. la fel si sotia mea. Nu stiu care va scapa din noi doi cu viata. — “As dori ca. Stând asa. În aceasta atmosfera de zbucium sufletesc. În lupta aceasta cu raul. C). de acasa. Nu facem diferenta între noi. Era o feerie. Baierele inimii lui se dezleaga si zice: — “Mai frate Tase Berzescu.

ne privim în ochi. Pe înserate am ajuns acasa. unindu-ne în gânduri si nadejdi. de Martin Copaceanu si de Martin Moatar. de comun acord cu ei am fixat ziua de 28 ianuarie 1949. m-am întors înc-o data cu privirea spre Spiru. Amândoi si-au iubit neamul si legea crestina. zi de o noua întâlnire. la Caransebes. aceleasi lucruri si doruri mi le-a spus si Comandorul. catre tara. de traire interioara pentru amândoi. aproape o ora. Fa acest lucru. Spiru a coborât în Slatina-Timis si a stat de vorba cu sotia mea. de la catedra. Cei care vin dupa noi sa stie ce-am facut si ce-am gândit si noi. Spre Slatina-Timis. Stiam ca ne hârjonim cu moartea. De atunci nu ne-am mai vazut. Eu însa îl consider mesaj catre toti românii. În mare. crescuti în legea crestina. Si-au dat seama ca nu-i de glumit. Dupa ce m-am despartit de Spiru am stat de vorba cu Petru Domasneanu. Eram professor la Slatina-Timis. Personal. Dumnezeu sa fie cu el. încredin-tându-mi pentru viitor cele spuse de el. Plecând spre casa. Acestea au fost gândurile lui Spiru Blanaru. D). încredintate mie. La Teregova. unde era centrul de actiune . Arestat fiind. ne-am îmbratisat si sarutat. Avem obligatia morala fata de copiii nostri sa le lasam mostenire dreapta credinta a stramosilor nostri si raspunderea fata de strabunicii nostri. În 25 ianuarie 1949. jertfindu-se pentru ele. Ca treziti dintr-un vis. grupul a fost informat de caderea mea. Avea sa fie ultimul ramas bun dintre noi. despartindune. de liniste. mai ales asupra unitatii. neamul nostru românesc. sunt predat maiorului Aurel Mois. si este de-ajuns pentru mine.cunoasca prin ce am trecut. în vremea aceea. mare si unit. Se pregateau de retragerea spre muntele Semenic. eu am fost arestat de catre securitate. Dezmembrarile de partid sa dispara. facându-i semn cu mâna de bun-ramas. Dupa aceasta încredintare de gânduri si vreri a urmat un moment de tacere. pe carari de noi stiute. care nici în prezent nu este. La despartirea mea de oamenii din grup si de Spiru. care era din Slatina-Timis. Poporul român s-a nascut crestin. informându-se de cele petrecute cu mine. As dori ca odata sa fie liber. Gheorghe Ionescu se ocupa de aprovizionarea cu arme si alimente pentru grup. Pâna seara. fratele meu. peste coclauri înzapezite. El n-a avut pretentia unui mesaj. — “Îmi este draga tara noastra. la Slatina-Timis. în “toiul beznelor adânci”. am fost condus de unchii mei Petru si Ion Berzescu.

Dupa doua zile. care tot timpul ma tineau de brate. era informatorul securitatii. Ajuns în fata lui Mois si luat în zeflemea. Vor trage în mine împuscânduma. îmi spune sa ma pregatesc pentru a merge cu armata sa-l prinda pe Spiru Blanaru. în plina iarna. gazda mea unde locuiam la Slatina-Timis. în timpul când am fost professor. care ma însotea. Eram hotarât sa-i înfrâng prin viclenie. 1949. hotarât. am aflat ca Samfiu Banu. acesta începe o ancheta sumara si de forma numai. ma vor duce legat. Daca nu-mi reuseste planul de a-i duce. Martin Copaceanu avea . Eram preocupat de jocul pe care trebuia sa-l fac. Sotia. în închisoare. Mois era în frunte. care a facut parte din grupul lui Spiru. cu numele de Ionescu si voi fi tratat ca atare. Si cu pretul vietii mele îl voi salva totusi pe Spiru. cu gândul de a ma împusca. În miez de noapte vine Mois la mine în celula si-mi spune sa-l urmez. din Bucuresti. declarând ca nu stiu nimic de Spiru. prin viclenie. În biroul lui îmi da urmatoarele instructiuni: Eu voi fi prezentat armatei drept ofiter de securitate. ma rugam lui Dumnezeu sa ma scape din acest impas. fiind în bune relatii cu el. Singur în celula. în alta parte decât la locul de taina al lui Spiru. Spiru nu trebuia descoperit si tradat. De aici avea toate datele Mois. numai sa-l scap pe Spiru. Nu-mi puteam da seama de unde stie aceste lucruri. într-un jeep în urma coloanei. Pe tot timpul urmaririi eu am fost încadrat de Schnelbach si înca un ofiter. În seara zilei de 27 ianuarie. m-am linistit. Ajungând la Teregova. Mult mai târziu. Eu cu cei doi ofiteri. Seful centrului era chiar Aurel Mois. Am mers pe ultima carte. Am acceptat jocul cu moartea. smulgându-ma dintre cei doi ofiteri. La tradare nu voi ajunge în nici un caz. Mois ma obliga sa merg în urmarirea lui Spiru Blanaru cu compania de securitate. de la centru. Tot drumul l-am strabatut fara sa-mi dau seama. în 27 ian. Eu refuz. voi merge la moarte. Înaintea lui Tudor Ruset l-am avut curier pe Martin Copaceanu zis Rica. De acest joc stia numai el si cu capitanul Schnellbach.al securitatii împotriva rezistentei. În mintea mea încoltise o iesire din acest joc satanic. Daca refuz. Voi simula o evadare. ca dintr-un facut. chiar daca ma împusca. Acum el era în grupul lui Spiru. Mois însa era la curent cu cele întreprinse de mine în legatura cu grupul lui Spiru. îmbracat sumar. Coloana de masini a plecat din Caransebes la orele 2 din noapte catre Teregova. când am stat de vorba cu Martin Moatar. i-a spus ca m-am dus la Spiru. Nimic serios. atunci.

tatal lor. — “Mai Miluta.” — “Nu-i nimic. Tu stii unde este. este acolo sus pe dealul Poeni. Sa stiti ca si el este ofiter. îmi garantam o batalie câstigata. Mihai Copaceanu zis Meila Rica. în închisoare. doar cu el am crescut. Daca voi scapa cu viata. mos Mihai Copaceanu. am aflat ca ei nu s-au miscat de acolo. raspund eu. iar Gheorghe Ionescu este un ofiter mai bun decât toti la un loc. ne jucam de-a moartea. de la nord spre sud.” Fratilor. Eram vecini cu casa bunicilor din Teregova.” Acum când ma gaseam în momentele cele mai grele. mai stii unde este acum?” — “Da. — “Miluta Copaceanu zis Rica”. cu numele de Miluta. dupa trei zile de la arestarea mea. sa ma duci la el. cu adevarat. Atunci eu nu mai stiam unde se afla.” — “Unde este acum?” — “Apoi. mi-am zis. este profesorul nostru. Miluta nebunul primise mesajul meu. domnule maior.un frate mai mic. Nimeni nu-i avea grija. nu numai dvs. Pe mine ma stia foarte bine. — “Da. La cele declarate de Miluta. Spiru Blanaru nu mai este acolo. batrân de tot. Credeam ca va fi plecat asa cum neam înteles. Mois trimite pe seful de post dupa el. Ei stiu unde. noi nu putem sti. Spiru cu tot grupul. tu esti om zdravan la minte si serios. Ma hotarâsem sa duc armata în punctul opus al dealului Tomnacica. Si sunt acolo multi. Imediat. în situatia în care ne aflam noi acum. pacea s-a coborât în sufletul meu. — “Cine-i curierul tau de aici?” — ma întreba Mois. — “Ce vrei sa spui cu asta?” — “Plecati de la o premisa falsa si nu puteti conclude just. Dar. de tine depinde reusita noastra. catre Herculane.” În vremea asta îmi batea inima de sa-mi sara din piept. când am auzit asta. domnul Atanasie Berzescu. mai Berzescule. stabilind drumul care trebuia parcurs cu armata. Ma cheama Mois în biroul postului de jandarmi si-mi spune: — “Asculta. Toata lumea din comuna îl cunostea asa. O data cu Miluta este adus si tatal sau. nebun. Ma uitam în ochii lui si repetam mereu dealul Poieni. dar se tinea bine înca. Era plin de viata. pe dealul Poeni. Cu el este si un comandor. Îi sugeram parca prin gând lui Miluta sa spuna ce-i dictez eu. la coliba noastra. Mai traia si batrânul. Fratele tau Martin. Cel de Sus m-a luminat. Petru Domasneanu. Era bolnav de nervi. Tu trebuie sa ai un curier si aici în comuna. Mois îl întreba pe Miluta daca ma cunoaste pe mine. Mai târziu. a plecat cu tot grupul. mai vine si mos Meila . Sa ni-l dai pe Spiru Blanaru în mâna daca vrei sa nu fi împuscat!” — “Domnule maior. de fapt. Eu îmi faceam planul de bataie. ca doar eu am fost la el cu mâncare. d-le. Deci erau tot la vechiul loc. domnule. Am declarat ca nebunul de Miluta este curierul meu.

Urmaream pas cu pas desfasurarea expeditiei. Parca era armata din Tiganiada lui Budai-Deleanu.Rica. cu precizarea ca fiul sau Martin se afla acolo sus. Ma prezinta armatei: — “Dumnealui este tov. când pe negrul pamânt dezgolit si înghetat. aproape de Bradu-Mosului. Noapte de iarna. jos de tot. ziua când eu trebuia sa ma întâlnesc cu Spiru Blanaru. Satan pusese stapânire si pe sufletele lor. cu o luna care lumina ca ziua pe cerul tremurând parca a ger. Era 28 ianuarie 1949. la munte sus. Atenti ca pasarea de prada si tremurând la orice fosnet de padure. Luna plina ne lumina drumul si ne arunca umbrele noastre miscatoare când pe zapada înghetata. La vremea aceea neamul românesc a trait prin grupurile de partizani din tot lantul de munti ai tarii noastre. ne miscam spre o tinta imaginara. pe vremea aceea erau cei ce reprezentau neamul românesc. Schnellbach si înca unul. al lui Berda. jos. Îi duceau în fata. mergând unul dupa altul. pâna sus pe culmea careia i se spune Cracul lui Daucu. iar încheietor de coloana eram eu. stiu ca voi plati-o cu vârf si îndesat. stiind ca nu trag în ei. Comunismul. iepureste ciuleam urechile la alte zgomote sau miscari ale inamicului din spaimele bietilor ostasi ai securitatii. Mi-am dat seama ca ostasii acestia din securitate nu aveau nimic comun cu vitejia ostasului român. tatal sau. Banditii sunt peste tot si bine înarmati. erau în fruntea coloanei. cu rasuflarea întretaiata. noi auzeam comanda în soapta de “culcat”. cu un cer senin si mii de stele. Daca voi scapa cu viata din aceasta urmarire. cu frig si zapada scârtâind la fiecare pas al nostru. Sa fiti cu bagare de seama la orice miscare. cum îmi spuneau ei în comuna. Mois îmi da ultimele instructiuni. Eram târâti sa ne vindem fratii nostri care. pe carari în sus. pe buna dreptate. acolo sus la Tomnacica. la adierea vântului întepator. Eu eram la urma. Si acum la drum. Noi ne foiam întruna în jurul orelor patru dimineata. locotenent Ionescu de la Bucuresti. Tot în salturi am urcat dealul Poieni. Sus. Gânduri limpezi se depanau în mintea mea. Se miscau în urma tancurilor comuniste. ca niste iepuri tremurând a spaima. împreuna cu toti partizanii. Miluta si mos Mihai Copaceanu zis Meila Rica. Daca vântul se întetea pe alocuri si facea ca zgomotul sa fie mai tare. venite din stepele . Miluta si mos Meila Rica. era tradarea. În fruntea coloanei erau cei doi. era apararea neamului. iar jos. Curierii mei. Teama disparuse. încadrat de doi ofiteri. profesorul lor. sus. Ne trânteam pe burta la pamânt. Cu inimile zbatându-se în piept. pe dealul Poeni. Mergeti cu el si sub supravegherea lui.

ne trebuia cale lunga si nu ne ajunge nici ziua. mos Meila Rica sufla tot mai greu în fruntea coloanei. cu amestec de fag si brad. la . unde se vedea fumul iesind. razlet. De la coliba lui. o podoaba a naturii. Eu ramasesem lânga un fag înalt. aproape de culme si ma uitam cum se desfasoara armata de securitate. în marginea unei întunecate paduri de fag si brad. ma uitam în dreapta mea. Ne-am oprit la coliba lui Radu Besari. Pâna la ei. cu putini fagi în margini de poiene. scaldati în lumina soarelui. desi ne întelesesem sa plece daca eu voi fi arestat. — “Mosule. în bataia soarelui. Credeam cu tarie ca pe Spiru l-am salvat. acolo este si copilul meu. taicule. De lânga mine disparusera cei doi ofiteri care tot timpul m-au însotit. la locul unde stiam ca-i lasasem în 23 ianuarie pe toti cei din grupul lui Spiru. mai avem mult?” îl întrebau ofiterii. epuizati de salturile iepuresti ale vitejilor ostasi de sub ocrotirea rosiei armate din rasarit. Am aflat asta când am stat de vorba cu ei la închisoare. falnici si ei. de brazi înalti. mergeam obositi pe drumul în urcus. sus. — “Mai avem. dar blânda. spre muntele Semenic. Rupt de oboseala. pe culme de deal. Era în stânga mea. De la doua colibe iesea fum. Mergând asa. Unul dupa altul. dupa atâtea culcari în zapada. Urcând Cracul lui Daucu. spre dealul Tomnacica. cu soare scânteietor. ca nu-i asa aproape Bradu-Mosului. Acum era padurar. Nu-mi venea sa cred ochilor. în dreapta acesteia se facea o panta destul de lunga. în plinul poienii. El a prins jocul meu si mergea si el cu multa încredere în acest joc. Avea o gospodarie frumoasa. Se sfârsea jos de tot. Aici se formeaza o padure deasa. Dupa cum vom vedea. pe dealul Poieni. În bataia soarelui se vedea numai aburul fiecarui viteaz din coloana. dar nu lipsea nici stejarul. ud la picioare. Batrân si cu bastonul în mâna. Nu plecasera de acolo. Miriade de stelute faceau ca zapada sa scânteieze în soare. mergeam fara încetare pâna la punctul unde ei îsi vor da seama ca s-au înselat si n-au facut nimic. Pe la orele 14 am ajuns si noi la Bradu-Mosului. Frica îsi batuse joc de ei în mod caraghios. care era asezata într-o poiana.” Bradul-Mosului este alt deal legat de dealul Poieni. un consatean si colegul meu de clasa la scoala primara. Erau ei. încadrat de cei doi ofiteri. asa sa si întâmplat.rusesti. am ajuns pe o zi senina. Mergeam stapânit de un curaj supraomenesc.

luându-ma de brat. rugându-ma: — “Domnule locotenent. Soldatii din jurul poienii trageau acum spre noi. plin cu lapte si mamaliga calda. Schnelbach ma îndeamna sa manânc. trebuia sa mai traiesc. împreuna cu Moise Anculia. în sinea mea. din tot sufletul multumeam lui Dumnezeu ca m-a salvat de la moarte. curierii mei. aduceau un om. care se facea ca nu ma cunoaste. Eu. cel pe care Spiru Blanaru îl salvase de la postul de jandarmi. Va rog sa nu uitati. la zece metri de mine. Sa amintiti si de mine.” Eu înregistrasem acest lucru si-mi dadusem seama ca jocul meu luase proportii. Trageau în mine. în stânga mea. El refuzase sa mearga cu Spiru. . Doamne.. dati-va dupa fag. De abia prinsesem si eu puteri. ma întreaba daca vreau sa manânc ceva.. În gândul meu. Am intrat împreuna în coliba. A fugit de unul singur. Era mos Grigore Ianosiga-Ionescu. Dumnezeu m-a salvat. de lupta mea împotriva dusmanului de clasa. care nu stia cine sunt. Într-un târziu. se apropie de mine cu rasuflul greu. Dintr-un salt am si fost dupa fag. vedeti d-voastra ce greu este când urmaresti niste banditi? Sa nu uitati când faceti raportul acolo la Bucuresti. piuuu. ca va împusca nebunii aia!” Eu am auzit. Obosit si el. Acum cazuse în gura lupului. Femeia. În gluma. Dupa încetarea focului a venit Schnellbach la mine. De-abia atunci mi-am dat seama de ce cei doi ofiteri au disparut de lânga mine si m-au lasat în paza sefului de post. sotia lui Radu. Ma gândeam ce voi pati eu când îsi vor da seama ca i-am învins. când am ajuns la Caransebes. Îl prinsesera într-o coliba din desisul padurii. seful de post din Teregova. ce bun a fost.vreo zece metri numai. M-am asezat pe un scaun la masa. gazda noastra. Asta mi-a fost mâncarea pâna a doua zi. Am uitat sa va spun ca în timpul cât trageau soldatii cu armele spre mine. deci. Seful de post striga la mine: — “Domnule locotenent. Eu cu Miluta si mos Meila Rica. În timpul acesta se deschide foc de arme înspre culme. era culcat în zapada. Toti mâncau din pachetele lor. care era destul de gros. nu mâncam nimic. îmi aduce un blid de lemn. ca totusi Cel de Sus are grija de mine. glontele pe la urechile mele. Drept tinta eram numai eu. Mi-am dat seama. Plutonierul. îmi spune: — “Era sa va împuste soldatii astia. din adâncul padurii. m-a dus la coliba. piuuu.” Se facea ca nu stie nimic.

ne arunca pe toti trei într-o celula. deodata aud comanda sefului de expeditie ca ne întoarcem acasa. Grigore Ianosiga si cu mine. îmbarcati în masini. Mois s-a linistit.Se apropia seara. Eu eram pe banca din spate. dar voi afla pe pielea mea mai târziu. Mi-a pus câteva întrebari. mos Meila Rica. am plecat la Caransebes. Sa nu-i credeti asa de prosti. între cei doi ofiteri. eu voi mâna masina cu toata viteza. Vine la mine seful de post. am multumit iarasi lui Dumnezeu ca totul se terminase cu bine.” Frica intrase bine în bietele oase ale viteazului maior de securitate Kling. N-a fost sa fie asa. comandantul securitatii judetului Severin. Deci pe o alta cale. Lasa ca ai sa-ti iei tu plata!” — “Domnule maior. la care n-am voit sa raspund. Ajunsi la centru. se întoarce cu fata catre mine si-mi spune: — “Sa multumesti lui Dumnezeu ca a iesit asa si copiii aia. strigând la Mois: —“Du-l de aici!” M-am trezit aruncat într-o camera. ei au fost înfrânti. În plina noapte ne-am întors acasa pe valea Teregovitei. vor pleca. dar eu nu m-am prezentat drept locotenent. le spune celor din masina: — “Sa stiti. L-am salvat pe Spiru Blanaru. alias Copaceanu. a sarit în sus. au pornit spre Caransebes. Eram sigur ca totul s-a terminat. ti-ai batut joc de mine. Nu mai eram locotenentul Ionescu. Eu am câstigat o batalie si înca una mare. singur la postul de jandarmi. ma ia în primire Mois. Mi-am dat seama ca-mi întinde o cursa. — “Dumnezeii tai de bandit! Ti-ai batut joc de mine. fara sa opresc. Cu toate acestea. v-am spus de la început ca ei. Lui Miluta Copaceanu i-au dat drumul acasa. alias Copaceanu. au scapat cu bine. domnule professor. Sa stii un lucru. nu stiam atunci.” La cele auzite. Ma ia de mâna si ma duce în fata lui Nikolski. Eu câstigasem o batalie. Da la o parte pe sofer si conduce el masina. Într-o goana nebuna. Pe mine ma ia în masina maiorul Zoltan Kling. Trecuse mult de miezul noptii. Înainte de a pleca. împreuna cu doi ofiteri. I-am învins. De la Teregova. îmi ziceam eu. ci ei m-au facut ofiter. Eu vin si ma plâng ca la un om cinstit si tu râzi de mine. lasa ca iei tu. care venise si el la Teregova pentru a savura o victorie a lor. mos Mihai Copaceanu. care ma luase drept locotenentul Ionescu si ma înjura: — “Mai banditule. Afara. alta trasnaie pe capul meu. dupa caderea mea. Kling. Vazând ca-l înfrunt.” . ca nu sunt. Cu noi este adus si mos Grigore Ianosiga-Ionescu. Cu ce pret. Aici. eu am priceput jocul facut de dumneata. De aceea eu te-am ajutat. Stând jos pe o rogojina unul lânga altul. mos Meila Rica. dar l-au arestat pe tatal sau. În gândul meu. Doamne. Ajunsi la Teregova. cu vocea tare. Dumnezeii tai. ca daca vom fi atacati.

Anispara Horascu — studenta — mort 27. grupul Spiru Blanaru avea urmatoarea componenta: TEREGOVA 1. Gheorghe Ionescu — n. Ianas Grozavescu — taran — mort 16.Dumnezeu sa-l odihneasca pe mos Mihai Copaceanu. La începutul lunii februarie 1949. Ilie Ghimboasa — fierar — mort 15. Martin Moatar — cojocar — mort PRIGOR 33. Spiru Blanaru — avocat — mort 2. Martin Copaceanu — taran — mort 22. Vasile Valusescu — ofiter Acestia au fost partizanii care s-au angajat în lupta pâna la dezmembrarea grupului în 12 . zis Meila Rica. Ion Stoichescu — taran — mort 6. Petru Anculia — taran — mort 12. Iancu Ghimboasa — taran — mort 21. * Dupa un timp arestarile s-au întetit în comuna Teregova. Romulus Maritescu — taran — mort 19. Gheorghe Smultea — student — mort 17. public — mort 4. Iacob Cimpoca — taran — mort 10. Uta 24. Nicolae Ghimboasa — taran — mort 20. Tudor Ruset — taran — mort 11. Gheorghe Ionescu s-a dus si el în munti. Uta FENES 31. Vichente Puschita — taran — mort 28. Ion Caraiman — croitor — mort SLATINA-TIMIS 32. A fost un om viteaz si bun luptator. Nicolae Ciurica — meserias — gr. Iovan Berzescu — taran — mort 13. în grupul lui Spiru Blanaru. Petru Puschita — taran — mort 29. împreuna cu mai multi din comuna. Gheorghe Urdareanu — taran — mort 30. Pavel Stoichescu — taran — mort 5. Nicolae Horascu — taran — mort 26. Moise Anculia — taran — mort 7. Romulus Anculia — taran — mort DOMASNEA 25. Ion Berzescu — tâmplar 9. Ilie Cristescu-Voica — taran — mort gr. Gheorghe Ivanici — macelar 14. Petru Domasneanu — comand. Petru Berzescu — taran — mort 8. — mort 3. Horea Smultea — taran — mort 18. cu dragoste de neam si tara. Gavrila Stoichescu — mecanic — mort 23.

Ion Lazarescu-fiul — taran — mort 9. Dumitru Popescu — taran — mort 20. Petru Bumbacila — taran — mort 32. Mihai Copaceanu — taran — mort 35. Toma Grozavescu — taran — mort 10. Ilie Grozavescu — taran 19. Horea Librimir — taran 15. Ion Coltan-fiul — taran — mort 29. Ilie Dragulescu — taran 38. Traian Smultea — taran — mort 28. Romulus Copaceanu — medic — mort 13. Petru Ruset — taran — mort 14. Traian Stepanescu — taran 22. Horea Anculia — taran — mort 7. Pavel Bona — taran 18.martie 1949. Corneliu Costescu — avocat — mort 12. Octavian Stoichescu — taran — mort 37. angajându-se în lupta de rezistenta împotriva comunismului. Ilie Pârvulescu — taran — mort 31. Nicolae Burai — taran 23. Traian Stoichescu — taran — mort 36. Petru Stepanescu — taran 21. Atanasie Berzescu — prof. Alexandru Nicolici — preot — mort 2. Dumitru Stoichescu — preot — mort 3. — 4. Ion Bica — taran 26. Petru Coltan-tatal — taran — mort 30. Ion Lazarescu-tatal — taran — mort 8. Petru Grozavescu — taran — mort 25. Nicolae Cojocaru — taran 6. Ilie Cojocaru — taran — mort 41. Petru Cojocaru — inginer 5. Petru Grozavescu — taran 39. Petru Stoichescu — taran — mort 27. Roman Grozavescu — taran . * Acum urmeaza tabelul cu oamenii care au sustinut lupta în padure si cei care au facut închisoare. Ion Velea — taran — mort 34. TEREGOVA 1. Nicolae Iacobescu — taran — mort 16. Iacob Niculescu — taran 24. Ion Iliescu — prof. 11. Petru Maran — taran — mort 40. Ion Iacobici — meserias — mort 33. Gheorghe Grozavescu — taran 17.

Ion Isfanut 21. Grigore Ianosiga — taran — mort 44. Dumitru Cristescu 17. Dumitru Isfanut 20. Vichenta Puschita — mort 7. Ion Nicoara — taran — mort 4. Petru Românu 11. Moise Jurchescu 28. Traian Banda — taran — mort 5. Nistor Duicu 16. Ion Stepanescu — taran — mort 6. Petru Ionescu RUSCA 1. Constantin Românu 12. Nicolae Românu 3. Ion Duicu 15. Boba Petcu 18. Mircea Vladescu — taran — mort 2. Dumitru Benghia 26.42. Petru Vuculescu — taran — mort DOMASNEA 1. Ion Buru 14. Petru Gherga — taran — mort 7. LUNCAVITA 1. Grigore Cristescu — economist 5. Eftimie Soimu 19. Iosif Pepa 24. Maria Cristescu 4. Ianas Gherga — taran — mort 8. Gheorghe Danescu 30. Atanasie Serafim 29. Ion Inga 25. Petru Gherga — taran — mort . Ion Pepa 23. Gheorghe Cristescu 10. Gheorghe Munteanu — taran — mort 2. Gheorghe Novac — taran — mort 2. Toma Românu 13. Felicia Stoichescu — înv. Stefan Jubereanu 22. Cala Cristescu 6. Ion Banda — taran — mort 3. Horea Stoichescu — taran 43. Petru Dragan 27. Tudor Cristescu 9. Petru Duicu — taran 8.

8. Toma Lintu — înv. Ilie Ghinescu — taran — mort 3. 16. Nistor Vela 5. — mort 6. Sabaila CARANSEBES 1.FENES 1. Traian Dobromirescu — preot 24. Ion Pârvulescu — taran ARMENIS 1. Petru Matei — medic 9. 2. Ion Petrovici — prof. Veniamin Nistor — episcop — mort 2. Ion Dragomir 4. Manole Vlad — ing. Iosif Tocaci — ofiter — mort 12. 15. Traian Anderca-fiul — jurist — mort 11. Arsenie Marchescu — taran 4. Ion Obrejan — mort 20. Toma Suru — preot 2. Petru Delurintiu 19. Filip Naia — ofiter — mort 13. Ion Berzescu 6. Silvestru Trica — mort 14. Pantelimon Cristescu — prof. — mort 22. Patrichie Puraci — înv. Gurgu Mihai — colonel — mort 2. Adam Andrei — preot 4. Petru Hamat — prof. Mihai Buracu — prof. Ilie Ponoran — taran — mort VERENDIN 1. — mort 5. Ion Draganescu — mecanic 3. — mort 25. Ianas Fenes — înv. Ion Brânzei 3. Ion Matei — ing. 18. Gheorghe Fenes CORNEA 1. Traian Anderca-tatal — mort 10. 7. — mort 21. silvic — mort 2. Nicolae Orbulescu — prof. 17. Ion Sadovan — ing. Victor Târu — impegat — mort . Tiberiu Lazar — prof. Nemes 4. Petru Aldea — înv. Isaia Suru — preot — mort 23. Ion Vela 3.

Costi Vasilescu — mort 65. Dragan — mort 46. Alexandru Cucu 44. Filip Pop — mort 42. 47. Dumitru Guia — mort 36. Simion Gheorghe 60. Mihai Suciu — mort 29. Aurel Vernichescu — ing. Miron Ivanescu 2. 61. Dragu Grozavescu 33. Ion Chetu 45. Achim Crâsnic 32. Frant Alexandru — mort 64. Petru Tocaci — mort 2. — mort 31. Petru Grozavescu 34. Gheorghe Cristea — econom. Ion Dalea 58. Mihai Spunei — mort . Zarie Raut — mort 39. — mort 48. Busu Busuioc — înv. Cornel Olaru — preot 30. Constantin Jumanca 54. Miron Iovanescu 50. Ion Jumanca-fiul 56. Francisc Nimu — mort 37.26. Pavel Raut — mort 40. Nicolae Liuba 52. Nicolae Cristoi BORLOVA 1. Filimon Liuba 51. Cristea — economist 62. Ion Jumanca-tatal 55. Petru Iana — preot — mort 43. Ion Udrea — înv. Ion Jumanca 63. Nistor Bocicai VALISOARA 1. Cristea C. Gavrila Dumitru — mort 28. Mihai Popovici 27. Gheorghe Zgaverdea 59. Stefan Sipca — mort 41. Petru Jumanca 53. Ion Boldea — mort 35. Gheorghe Iovanescu 49. Nicolae Stângu 57. Ion Popescu 38.

Mihai Beg 2. Brândusa Târziu — mort CIRESA 1. Mihai Anderca PETROSNITA 1. Andrei Moraru — mort 6. Simion Margan — mort 17. Virgil Molin 19. Petru Oprea — mort 9. Manase OTELUL-ROSU 1. Petru Ilca — mort 4. Aureliu Târziu (Ciuntu) 2. Sârbu Bujor — mort BOUTAR 1.3. Gavrila Marta 15. Petru Tantu — mort . Anton Buciuman VAR 1. Petru Unguras — mort 7. Mihai Novac 20. Iova Zgârcea — mort 16. Moise Roi 5. Toma Tantu — mort 3. Alexandru Gaina 10. Nicolae Marian — mort 12. Pavel Bilca — preot — mort 2. Sabin Varan — mort RUGI 1. Pavel Dragut — mort 4. Atanasie Boldea — mort MAL 1. Traian Caciulat — mort 13. Ilie Turcin 8. Mihai Zarafu 14. Ion Lenghel 21. Mihai Ciobanu — mort 23. Toader Oprea — mort 4. Remus Faur 18. Pamfil Dragut — mort 3. Petru Dragulete 2. Ion Cerna — mort 22. Gheorghe Suciu — mort MARGA 1. Martin Munteanu — mort 11.

în anul 1948. Beg 4. Remus Ambrus 6. Mehadica. Ion Murariu — mort 10. Matei Crâsnic 14. Petru Ambrus — mort 5. Protestul curajos al luptatorilor împotriva comunismului ramâne ca o faclie luminoasa pentru generatiile care vor veni. Antoniu Atnagea — preot 5. Simion Boaru Luptatorii împotriva comunismului din comunele: Cuptoarele. Actiunea de represiune a regimului comunist se declanseaza în forta. Vasile Menescu 2. Ion Vucu — medic — mort 2. Aurel Craciun CARPA 1. Martin Rada ZORLENTUL-MARE 1. Toma Gogoasa — mort 8. Lazar Maghet — preot 2. Pavel Sorinca — mort 15. Ion Rada — mort 6. Avram Mâtu (Brangiu) — mort 9. Martin Guia — mort 7. Virgil Atnagea OHABA 1. fara a diminua arestarile din anii anteriori. Ion Eremia 8. Liviu Achim JDIOARA 1. Constantin Munteanu 4. dupa cum am . Pavel Luca — preot — mort 16. Matei Gaspar 11. Vasile Izverceanu GLIMBOCA 1.5. Alexandru Crâsnic 12. Matei Mâtu — mort 3. Lazar Menescu RUGINOSU 1. Victor Lisi — mort 18. Nicolae Munteanu — mort 7. Iablanita. Martin Mezin 3. Plugova si Baile-Herculane. Petnic. Ion Mâtu — mort 17. În vara anului 1948. Gheorghe Dragulete — mort 13.

Petru Teregovan 13. Saracovan Gheorghe 5. Iata luptatorii arestati din comuna Cuptoare: 1. Paun Stolojescu — mecanic — mort 2. Petru Grozavescu 15. Tudor Iliescu — mort 5. Tudor Sârbu — dentist 4. Sabin Cristescu 14. Timotei Lazarescu 9. Gheorghe Cristescu — mort 17. Nicolae Târziu — înv. Petru Jurescu 3. cei din Cuptoare se organizeaza în jurul mecanicului Paun Stolojescu. Nicolae Trica 6. Gheorghe Golopenta 8. Pavel Vadraru 12. Stefan Cristescu — mort 10. Pentru sustinerea luptelor. Ratec Iosif — preot — mort 3. Victor Goanta — jurist 18. 2. Grigore Vetanescu 7. Ion Târziu 14. Iablanita. Baile-Herculane: 1. Plugova. se organizeaza rezistenta în muntii Banatului. Ioana Laitin 16. Luca Dragulescu * Consemnam în mod deosebit comportarea demna si curajoasa a fetelor care au fost arestate si condamnate. Samoila Martinescu 17. Petru Dragan 10. Anisoara Horascu.mai amintit. Andrei Iliescu — mort 11. Ion Stolojescu 16. Ion Iliescu — prof. Martin Radoi 18. Petru Guran 13. Ilie Velcan 9. Moise Stolojescu — mort 12. — mort 11. care a rezistat . Ion Juca — mort 4. Mehadica. Nistor Lazarescu 8. Activitatea este descoperita si sunt arestati în ziua de 19 februarie 1949. Petnic. Moise Cristescu — jurist 15. Andrei Jurescu — mort 6. Petru Lupulescu — mort 7. Tudor Vadraru — brig. Felicia Stoichescu din Teregova.

si Ioana Laitin. Gogu Spataru-Bacila 6. Ion Ghilezan 20. care au fost alaturi de luptatorii anticomunisti. întrucât nu era aparuta legea de condamnare la moarte. Toma Marasescu 5. Gheorghe Popovici 7. sotia comand. surori si fiice. Ilie Vulpes 14. Ilie Ciucurel 28. Aurel Chera 32. Zaharia Marineasa 2. Ion Dârpes 15. Mugurel Simian 27. Constantin Ismana 8. D-na Domasneanu. Ilie Marascu 33. Stefan Matasaru 16. Talpes ? 17. Gheorghe Stoicovici 29. Ion Costescu 30. Ioan Petchescu 4. Cei care urmeaza au scapat de pedeapsa cu moartea. Gheorghe Marascu 34. Ion Spataru 18. Alexandru Domasneanu 13. 1. în partea de sud a Banatului. 22. Alexandru Dorobantu 11. Nicolae Taranu 31. ca de altfel si celelalte sotii. De asemenea nu trebuie uitate dragostea si ajutorul populatiei comunelor respective. Cornel Lacatus 12. Moise Popescu 19. mame.în anchete în mod eroic. Nistor Draghicescu 26. iar primele ciocniri au avut loc la începutul anului 1948. Pavel Ciucur — preot 10. Lazar Miutescu 25. Ion Bulbucan . Stefan Dumitrescu 3. Rudolf Cristin 23. Gogu Cristescu 21. Ion Tomescu 9. Ion Bacila 24. Mentionam ca primele forme de organizare a luptei anticomuniste pe aceste meleaguri apar în anul 1946. la Baile-Herculane.

Tica Artimescu Tin sa mentionez ca Gogu Cristescu si Tica Artimescu au fost arestati dupa un an si executati la Lugoj în 1950. se organizeaza si se angajeaza în lupta de rezistenta. Aceste formatiuni urmau sa se uneasca în clipa declansarii luptei generalizate împotriva comunismului. taranist. activa si rezista grupul de partizani al maiorului Duma. Pentru a avea o capacitate de miscare si aprovizionare mai usoara. Tot aici. Sofia Roseti Bacila 4. mai bine zis judetele Severin si Caras. Gheorghe Damsescu 36. a fost executat Ilie Domasneanu. desprindem urmatorul fapt: Atacul a fost dat de un grup de peste patruzeci de ostasi ai securitatii care au luat cu asalt salasul din apropierea comunei Mehadica. ele au facut parte din aceeasi organizatie. Tot în 1950. în care era colonelul Uta. în special Lugojul. Ica Hategan * A existat în Banat si grupul condus de colonelul Ioan Uta. în data de 7 spre 8 februarie 1949. despre care încercam sa adunam date. sefii si majoritatea membrilor fiind vechi prieteni sau camarazi. În timp ce sudul Banatului. alcatuind grupuri de partizani. Ilie Cristescu-Voica si E. Petru Domasneanu — student 39. nordul Banatului. Pantelimon Erimescu. Colonelul Uta si cei din grupul sau si sunt veritabili martiri ai poporului român. Din grup a facut parte si d-na Domasneanu.35. Stela Blidaru 3. Acest grup actiona în raza altor comune. Oamenii care au luptat în rezistenta din jurul Lugojului si chiar din Municipiul Lugoj LUGOJ . sotia comandorului. Dumitru Petchescu — elev 38. Ana Vulpes 5. în muntii Poiana-Rusca. partizanii au optat pentru solutia de separare în grupuri mai mici. Petru Belovici 37. la Timisoara. la intervale de timp. Careba. Petru Nicoara 40. Dupa o ora de aparare îndârjita. * Fete care au aprovizionat cu alimente si medicamente pe partizani: 1. Au luptat eroic în acea coliba. comandorul este obligat sa ia drumul muntilor. cad colonelul Uta. Neli Miulescu Domasneanu 2. sustine lupta de rezistenta prin arme si alimente. Desi aceste grupuri au cazut pe rând. Din marturiile depuse de luptatorii care au scapat din încercuire si din rapoartele securitatii. Numai dupa trei sau patru luni de la arestarea ei. împreuna cu alti opt partizani. var primar al comandorului Petru Domasneanu.

Aurora Peta — înv. 45. 30. Ion Petrutescu — dentist — mort 39. Iosif Vancea — taran 40. Gheorghe Marinescu — inv. Semenica Moraru — medic 42. Zevedei Moraru — prof. Tiberiu Mitar — prof. — mort 7. Toma Lintu — înv.1. Caius Petric 32. Ion Gaspar — comert 15. Ion Boncila — prof. — mort 31. — mort 29. Silviu Stoicovici — medic — mort 13. Ion Cristescu — prof. — mort 4. Ion Boldureanu-fiul — prof. Gheorghe Duma — mort 10. 34. Ion Boldureanu-tatal — mort 18. Atanasie Berzescu — prof. Traian Stanescu . Dumitru Moise — librar — mort 5. Alexandru Peta — avocat — mort 8. Petconi Aurel — muncitor 41. Dumitru Jura 14. 44. 21. — mort 16. Stefan Ilca — ing. Pavel Micsa 33. — mort 27. Ion Murariu — ofiter 20. — mort 23. Corneliu Zaslotzi — preot — mort 6. Petru Vasilescu — preot — mort 26. Valeriu Streinu — avocat — mort 3. Ion Popovici — prof. Petru Orbulov — croitor — mort 17. Cornel Hoban 37. 19. Ilean Lazarescu — comert — mort 36. Traian Isfanescu 22. Gheorghe Rista — înv. Iosif Lazarescu — comert — mort 35. — mort 38. Iacob Toma — econom. Rusalin Olaru — prof. Cornel Duma — mort 9. Grigore Ripan — croitor — mort 12. Xenia Mamaliga 43. — mort 2. Iosif Ripan — sef-cont. Valeriu Dabici — avocat 28. Dumitru Ilin — sef-cnt. 46. Felicia Stoichescu — înv. Coriolan Belgia — medic — mort 24. — mort 25. Ioan Duma — mort 11.

I. Petru Civig — medic 53. Lazar Cadia — econom. 59. Ovidiu Hodos — mort 60. Damian Amariei 73. Nicolae Munteanu 62. Ion Lazarescu 70. Victor Sudresan 49. Ionita Bratu 76. Gheorghe Radivoievici 79. Ion Carapantea 69. Ion Cristea 66. Bulzan 48. Ion Sârbu 68. — mort 51. Petru Serban 74. Nicolae Cardas — preot 54. Caras. GRUPUL DORAN-POPOVICI 1. Oamenii care au luptat în grupurile de rezistenta din jud. Liviu Bireescu — ing. Ion Târziu — avocat — mort 65. Lazar Tinca — mort 52. — mort 61. Dumitru Samson 75. Cornel Lacatus 71. Ioan Marcu — comert — mort 56. Tiberiu Sevici — notar public — mort 64. Nicolae Voin — prof. Ion Hercu 57. si Banat. Ca ofiter activ. Ana Tomescu 78. face legatura dintre regiunea Cluj. Ion Lupulescu 55. Ioachim Tarlie 50. Emil Ghilezan — jurist 63. Dandu Jucu 72. Tiberiu Târziu FARLIUG Mustetea Ion CAPRIOARA Eugen Spineantu GRUNI Liviu Barboni CAPÂLNAS Ion Cristea Tin sa mentionez ca din cei notati la Lugoj. Ion Paul — mort 67. Ion Murariu are o contributie deosebita în cadrul rezistentei din Banat. Ion Tomescu 77. Nicolae Doran — comisar — mort . Eugen Hodos — mort 58.47.

Cornel Lazar 16. Ion Chirila 33. Nicolae Caragea-Boanta 7. Nicolae Murgu 20.2. Puiu Rosu 32. Pavel Cotârla 9. Gheorghe Stoica 21. Valeriu Lazar 23. Paul Dica-Botos 29. Vasile Maran 11. Strein Olaru 30. Vichentie Dancea 14. Constantin Coniac 25. Maxim Radovan 8. Coriolan Buracu — preot — mort 4. Pavel Andrei 15. Octavian Botos II. Nicolae Irimia 18. Martin Balan 5. GRUPUL ORAVITA 1. Nicolae Popovici-Ionescu — mort 3. Ilie Dancea 4. Alimpe Aldescu — preot 6. Eugen Cârdu 10. Nicolae Caragea 6. Bubu Vonea 12. Pavel Brânzei 12. Vasile Martin 10. Stefan Luca 22. Petru Tunea 13. Ilie Rusmir 9. Gheorghe Bogoievici — preot 5. Adam Maran 19. Gheorghe Talescu 11. Andrei Ion 24. Traian Blaj 2. Doru Blaj 3. Petru Babeu 7. Ioan Botosan 27. Alexandru Rusmir . Nicolae Zarcula 17. Remus Groza 31. Paul Cojan 28. Maxim Pircea 13. Damaschin Luca 26. Nicolae Garu 8.

Gheorghe Munteanu — economist 37. Acesta a reusit sa fuga. Erau din Teregova. S-au pregatit de lupta. Pavel Raica 21. Din aceasta pozitie partizanii au respins atacul . Gheorghe Linta 22. Gerul nemilos se arata din ce în ce mai aspru. s-au asezat în linie de aparare. cunoscute numai de ei. Partizanii patrulau si pândeau din locuri ascunse. Era ziua de 22 februarie 1949. sub muntele Semenic. Nicolae Popistas 32. a informat securitatea de cele întâmplate. Securitatea a deschis focul cu toate armele în flancul stâng al grupului. Petru Negovan 25. Costea 35. Iosif Bentura 26. Ioan Ciocu 27. Viorel Pistrila 29. au fost prinsi doi agenti ai securitatii. Ion Munteanu — medic LUPTELE DE LA PIETRELE ALBE Februarie 1949. de unde în voie puteau sa observe orice miscare a inamicului. cu numele de Munteanu Gheorghe zis Jura si de Pavel Cherciu. Ion Nicola 20. Zapada mare. Alexandru Eva 31. Asteptau cu înfrigurare atacul securitatii. Se înfratisera cu muntele. cu locurile tainuite. Au fost arestati de Maritescu Romulus si de Martin Moatar de la Slatina-Timis. Nicolae Penta 23. Traian Schiopu 33. Ajunsi acolo. Tunei 36. cu hatisurile. Se aflau pe dealul Cârciobati.14. Gheorghe Baiescu 16. Spiru Blanaru si Gheorghe Ionescu se asteptau acum la un atac din partea securitatii. Cu cei doi agenti a mai fost fiul lui Munteanu. Ajuns în Teregova. Mircea Cârmaciu 34. Duminica. Nu mai aveau timp sa se ascunda. Ioan Chetrinescu 28. Iarna grea. Carol Breiceanu 18. În grup au fost cercetati de Gheorghe Ionescu si Spiru Blanaru. Ioan Goian 24. Ion Bubuiescu 17. Traian Puia 15. Ion Micicoi 30. gerul aspru. 21 februarie 1949. De aici s-au deplasat spre Pietrele Albe. Pavel Tamas 19. cu multa zapada.

Armata era hartuita din toate partile de grupuri de câte trei partizani. Armata s-a retras încarcându-si mortii în caruta. pregatindu-se de lupta. . Vazând ca flancul stâng este bine fixat la teren si înzestrat cu armament bun.securitatii cu un foc nemilos de arme automate. Au cazut multi morti din partea securitatii. În adâncul noptii. De comun acord cu grupul. Târsâtura. Între Rusca si Fenes. Doi partizani au cazut în lupta. LUPTELE DE LA FENES Spiru Blanaru. Astfel. Gheorghe Ionescu pleaca spre Orsova. Aici au facut o bresa. securitatea a organizat urmarirea în întreaga zona a Teregovei. la Fenes. se organizeaza iarasi în aparare. Un grup în frunte cu Spiru si cu Ion Caraiman pleaca spre Fenes. în cadrul grupului se aflau Ion Berzescu-Berda. Dupa un schimb de cuvinte cu socrul lui Caraiman. Petru Anculia-Miloi si Ghita Urdareanu din Domasnea. tragator si Petru Berzescu-Berda încarcator. extinzând-o pâna la Domasnea. Se asteptau la un alt atac mai bine pus la punct. Petru Domasneanu si Gheorghe Ionescu hotarasc sa împarta grupul în mai multe parti si sa dispara din raza de actiune a armatei. Lupta a durat pâna noaptea târziu. Mehadia. Ningea fara încetare. ei pleaca înapoi spre locul lor. Era începutul lui martie 1949. îsi dau seama ca securitatea sta la pânda. frati. pentru informatii si alimente. Cornereva. cu grupul. Înspre Caransebes au cuprins toate comunele din jurul Slatinei-Timis. spre Iablanita. Aici voi adauga unele fapte care mi-au fost aduse la cunostinta în ultimul timp de la martori oculari ai acelor vremuri. derutând securitatea prin sustinerea retragerii cu foc continuu de catre centrul de aparare a liniei de lupta. în casa lui Ion Caraiman. La mitraliera. Spiru Blanaru. Petru Domasneanu. securitatea a deschis un alt foc. Am uitat sa mentionez ca atacul securitatii a fost declansat la orele 15 si 30 de minute. atacând flancul drept al grupului. Zapada crestea mereu. partizanii au reusit sa scape de urmarire. Spiru Blanaru conducea lupta. iar Spiru Blanaru se retrage spre muntele Tarcu. De la partizani nici un mort. Se apropia de înserat. la locul numit Târsâtura. Grupul a facut o manevra de retragere organizata. lui s-a retras de la Pietrele Albe catre Fenes. Atacul a fost respins. În urma înfrângerii de la Pietrele Albe. Ajunsi la Fenes. îngreunând tot mai mult retragerea luptatorilor din rezistenta.

fugind prin gradina spre padure. Asa au mai reusit sa scape de urmarire. au fost mult mai târziu prinsi. * Pe dealul DORANIE. extrem de mare. Asa stând lucrurile. fiica sa. au ramas Nicolae Horascu. Petru Berzescu si Iacob Cimpoca si pleaca cu ei la Fenes. Acum Spiru formeaza o echipa din: Ion Caraiman. Ei au raspuns cu foc. dupa Tomnacica. Au stat ca pe spini si la locul acesta. Socrul. În aceasta lupta a cazut mort Ion Caraiman. Albul zapezii de pe colinele Fenesului se înrosise. Securitatea le-a luat urma. în ziua de 12 martie 1949. Spiru Blanaru a fost arestat si dus la Securitatea din Caransebes. grupul s-a retras spre Teregova si Domasnea. Valea de Pesti. Era 12 martie 1949. plecând afara. organizându-se în aparare. Spiru cu Caraiman au iesit repede din casa. ajung aproape de Fenes. Aici au fost înconjurati si prinsi cei din Teregova. Au ajuns la un alt loc. Ei au adus vestea de cele întâmplate în lupta de acolo. * Dupa luptele de la Fenes. Zapada fiind mare. a disparut. Nicolae Horascu si cu Anisoara Horascu. Petru Berzescu si Iacob Cimpoca s-au retras spre padure. au intuit primejdia vânzarii. partizanilor le-a îngreunat retragerea si chiar lupta de aparare. socrul lui Caraiman pregateste vânzarea. s-au întors de la Fenes Petru Berzescu si Iacob Cimpoca. În tot timpul luptelor de la Fenes au fost urmariti si cu aviatia. sânge varsat în apararea neamului de urgia comunista. iar Spiru Blanaru a fost ranit la picior. într-o coliba la Valea de Pesti. În aceasta situatie. s-au hotarât sa plece de acolo. În timpul acesta. Se asteptau la o vânzare. au încaltat opincile cu gurguiul la spate. Anisoara Horascu si Ion Berzescu. La Valea de Pesti. În casa lui Ion Caraiman au fost primiti cu o prefacuta caldura de catre socrul lui Caraiman. a mai fost o încercare . Spre seara. Spiru si-a dat seama ca ceva nu-i curat la mijloc.Când au ajuns la Târsâtura. Sângele lui Spiru Blanaru se înfratea cu sângele lui Ion Caraiman în omatul mare. pe pozitia de aparare. Târziu în noapte. spre nord-est de Teregova. în jur de o saptamâna. Acum. în intervalul de la prima vizita a lui Spiru la Fenes si pâna la a doua. unde s-au instalat. Ion Caraiman îsi cunostea socrul. Nu a încercat nici o sinucidere cu grenada. Pentru a deruta urmarirea. de abia peste câteva luni. Sângele lui Ion Caraiman curgea în aceeasi iarna cu zapada mare. deschizând foc asupra lor.

Aurel Vernicescu 2. SALASUL de lânga MEHADICA — Noaptea de 7/8 febr. Ion Caraiman — Fenes IV. FENES 1. care lupta cu arma în mâna împotriva comunismului”. Gheorghe Luminosu Timisoara — 1950 1.S. Colonelul Ioan Uta — Lugoj 2. 1848-1849. Ei au cazut în lupta. LUPTATORII MORTI PE CÂMPUL DE LUPTA I. luptând pentru credinta si neam împotriva comunismului. Grupul lui Spiru Blanaru înscrie o pagina în istoria neamului românesc ca luptatori cu arma în mâna împotriva comunismului. Si era anul 1949. Careba III.S. Teodor Ungureanu 4. Gheorghe Popovici 3. trei stranepoti ai luptatorului din armata Iancului. Ion Berda . murind pentru lege si neam. se gaseau cu arma în mâna.N. Puschita Petru-Mutascu 5. Gheorghe Berda Berzescu. Nicolae Ghimboasa-Miclut 7..U.R. Pantelimon Erimescu 4. Spiru Blanaru 2.. Gheorghe Urdareanu — Domasnea II. ca: “Banditii de pe dealurile Teregovei. Petru Anculia-Miloi — Teregova 2. 1949 1. Gheorghe Ionescu — Teregova — notar public UN OSTAS AL IANCULUI Dupa o suta de ani de la revolutia lui Avram Iancu.de rezistenta din partea lui Iovan Berzescu-Micsescu si Horea Smultea-Crisu. Petru Puschita-Liber 6. Ilie Cristescu-Voica — Domasnea 3.-ului. în zilele de 13-14 martie 1949.-lui sunt mentionati de catre ministrul de externe al U. Petru Berda Berzescu. DORANIE 1. PIETRELE ALBE — 22 FEBRUARIE 1949 1. Iovan Berzescu — Teregova 2. Petru Domasneanu 3. În analele O. Ion Tanase 4. Gheorghe Smultea-Crisu 5. E. Horea Smultea-Crisu — Teregova LUPTATORII CONDAMNATI LA MOARTE SI EXECUTATI Timisoara —Padurea Verde — 16 iulie 1949 1. Romulus Maritescu Timisoara — Padurea Verde — 2 august 1949 1.

fratii tatalui meu. Ore întregi am discutat cu ei despre ceea . nepot de frate. împreuna cu Martin Moatar si Martin Copaceanu. au dospit în sufletele noastre. Vedeti voi. Eram vecini cu mos Simion Leican. Dupa adunarea poporului român de pe Câmpia Libertatii din Lugoj. ale lui mos Simion Leican. lupta Iancului de atunci se lega cu lupta vremurilor noastre. sa stiti ca voi.” Iata deci. aflati la datorie. Pe vremea aceea. ostas al Iancului. Au tâsnit din fiinta noastra exact dupa o suta de ani de la lupta Iancului. alaturi de uica Patru si uica Ion. ostas al Regimentului de Granita din Caransebes. Elena Berzescu. pe viata si pe moarte împotriva comunismului. În adâncul fiintei noastre. Printre altele ne spune si aceasta legenda: — “Mai copii. în apararea poporului nostru românesc. al lui Berda. Asa se face ca strabunicul meu. mos Gheorghe Berda se afla pe vremea aceea. stranepotul lui mos Gheorghe. ele si-au gasit loc. Cuvintele de atunci. mos Gheorghe. s-a dus în armata lui Avram Iancu. a revolutiei lui Avram Iancu. un mesaj al lui mos Gheorghe pentru noi cei de azi. Fusesem la o întâlnire cu Spiru Blanaru si Petru Domasneanu. aparând fiinta neamului românesc. mos Gheorghe facea parte ca ostas în termen din compania de graniceri de la Teregova a regimentului de graniceri din garnizoana Caransebes. îndesat si brunet. unchiul meu. ca si acum toti vor sa ne sara în cap si sa ne sfâsie. Ma vad cu pistolul în mâna pasind în sus. eu eram copil mai marisor si-l tin bine minte. pasteam oile pe dealul Poieni. prezidata de Eftimie Murgu.Berzescu. Aceasta frumoasa istorie de familie este înregistrata de mine. unde aveam pamântul nostru. În aceasta unitate se aflau douazeci de tineri din comuna Teregova. frati. copii fiind. Era un om mai mult mic de statura. 1848-1849. faceau legatura cu strabunicul lor. ati avut un strabunic care a luptat în armata lui Avram Iancu. prietenii si camarazii mei. ne povestea multe lucruri. din neamul vostru. Ma conduceau spre Slatina-Timis. Sa mergeti pe urmele lui. În arc peste timp. Regimentul de graniceri. Printre ei se afla si mos Gheorghe Berda Berzescu. asteptând clipa de a tâsni. Fiind nepotii lui. o parte din el. Toti locuitorii comunelor din raza Comunitatii de Avere se bucurau de multa libertate prin faptul ca erau constituiti în unitati militare. înfiintate de Maria Tereza pentru apararea granitelor imperiului. Pe vremea aceea. pe coasta dealului Tomnacica. si Atanasie Berda Berzescu. 15-17 iunie 1848. Eu cu Ion. când el era batrân. Parca era ca acum. de la mos Simion Leican. unchiul bunicii mele dupa tata. dar bine legat. Datoria voastra este sa nu-l uitati. în Muntii Apuseni.

atât de mare pe pamânt. asa cum a declarat Tudor Ruset. între mine si Mois. mai ales ca avea toate datele care conduceau la acest adevar. Expeditia pentru prinderea lui Spiru Blanaru s-a facut tocmai în ziua în care eu trebuia sa ma întâlnesc cu el acolo în padure. maiorul Aurel Mois. În masura în care-si îndeplineste misiunea. Auzind cele declarate de Ruset. ca exact în ziua de 28 ianuarie 1949. eu stiam precis unde se gasea Spiru. Iar pe Mois l-am înfrânt în acea zi de 28 ianuarie 1949. în masura aceea îsi va gasi un loc în fata divinitatii. Un lucru am învatat din tot zbuciumul acesta de luptator de o viata: — “Daca în tot ceea ce faci nu esti curat ca lacrima. Neaua era mare si frig. seful securitatii.” O POLITA PLATITA În neastâmparul animalului de prada. Eu am mers pe ultima carte. suferise o înfrângere. Pasind la vale prin omat. Vom vedea mai târziu si vom conclude aceasta în urma declaratiilor lui în timpul crizei de nervi. mai ales ca ei nu se mutasera din locul acela dupa arestarea mea. Zapada era mare atunci. În fata lui Nikolski. punte de legatura. Duhul neamului lui Berda Berzescu. Mois de data asta s-a pierdut. Era prin luna martie. ostasul Iancului din 1848. ca . Era 23 ianuarie 1949. atunci totul este cenusa. pierderea unei batalii. pe vechiul loc la Tomnacica si ca trebuia sa fiu condus tot de curierul meu. În sinea lui se considera înfrânt. Si l-am salvat.ce trebuia sa facem în lupta noastra de aparare. eu aveam o întâlnire cu Spiru Blanaru. 1949. în acea zi memorabila de 16 martie 1949. În mod evident si pentru Mois. Mi-am riscat viata. Înfrângerea lui din 28 ianuarie era o realitate si înca una din cele mai mari din viata lui de pâna atunci. În cele ce urmeaza va voi desfasura asa cum s-au întâmplat lucrurile. la Spiru. poporul nostru are o misiune de la Dumnezeu. De aici si credinta ca neamul nostru românesc. Cu pretul vietii mele trebuia deci sa-l salvez pe Spiru Blanaru de a cadea în mâinile securitatii. ne-am înfratit cu duhul lui mos Gheorghe Berda. Unitu-s-au atunci Duhul Iancului cu Duhul Codreanului. ma astepta în camera de ancheta. jucându-ma cu moartea. Si-a dat seama de acest lucru numai dupa ce prinsese pe Tudor Ruset. ziua 16. comandantul suprem al securitatii pe tara. curierul meu.

Era ravasit pâna la nebunie. pe care l-am anchetat zile în sir. blond si cu ochii albastri. În gândul meu ziceam: — “Doamne. El era convins de un lucru. se uita la mine. În ziua aceea. Era ca un animal salbatic ranit. Tocmai atunci aveai întâlnire cu el. Cu amândoua mâinile înfipte în pieptul meu. în mod vadit. O fire impulsiva. Acest lucru l-a durut mult de tot. gemea. Acest lucru pentru Mois era o certitudine. Înjurându-ma. nu si-a batut joc de mine asa cum tu ai reusit s-o faci. Într-adevar. Racnea. ma ridica deasupra capului si ma trânti în casa de bani. Fiind îngramadit acolo. Nicolae Petrascu. ma melita de la cap la picioare si de la picioare la cap. Acum era de-a binelea nebun.parca încerca sa acopere durerile provocate de impactul cu Satan. Îi curgeau balele din gura. mi-a zis: — “Nu trebuie sa declari nimic. Eu. ca în fata generalului Nikolski suferise o înfrângere. Începusem sa ma misc. rasufla sacadat.” Si. Ma uitam cu coada ochiului la fata lui. el ma oprea zicând: — “Nu vreau sa te aud! Nu vorbi nimic. Te bat pâna ma satur. Eu n-am recunoscut nimic din cele declarate de Ruset. pe dealurile Teregovei. Inima-mi batea în piept ca un ciocan pneumatic. Cu mâinile îmi ocroteam pe cât puteam capul. Desfacut la haina. ma auzi? Acum am sa te omor. Congestionat la fata. Era îngrozitor de turbat. fiara dezlantuita a fost lânga mine. care semana cu o zdreanta. de abia acum îsi dadea seama maiorul Mois. el se prinsese cu mâinile de casa de bani si sari cu cizmele asupra mea. scotându-mi capul de sub brat si . Ti-ai batut joc de mine cum nimeni n-a facut-o pâna acum.” Era un om înalt. Gemea. De abia ajunse la scaunul de la biroul sau. ca vai de mine. de parca era o gramada de paie pusa cu furca. Nu mai putea vorbi. ca pe cânepa. am condus securitatea în punctul opus fata de locul unde se aflau partizanii. dintr-un salt. eu unul am trait iadul pe pamânt. De data aceasta pe Mois nu-l mai interesa ca eu nu recunosc cele declarate de Tudor. Acum trebuia sa înfrunt dezlantuirea unui nebun. cu parul vâlvoi. când am fost cu armata în urmarirea lui. riscându-mi viata. Ajunsesem o mogâldeata de om. voinic. Striga la mine cu ochii iesiti din orbite: — “Tu stiai precis unde este Spiru în data de 28 ianuarie. De ce ai facut asta?” Eu cautam sa-i spun ca nu-i adevarat. scapa-ma!” Extenuat. sprijinit cu capul pe mâna dreapta. dupa declaratiile lui Tudor Ruset.

Curgea apa de pe el. de parca atunci ar fi iesit din râu. n-ai murit? Dumnezeii ma-ti de nemernic. l-am aparat. Mois m-a trimis la închisoare. dus-întors. de un om întreg la cap si serios? Tu o gânganie. care erau mari de tot. Iata cum din tragic realizam comicul. Oricât s-ar fi dezlantuit asupra mea. În camera vecina erau mai multi teregoveni. Generalul Nikolski era martorul înfrângerii lui. Unul mai traieste si acum. unde era depozitul securitatii. Erau niste colegi de ai mei de scoala primara. Era umilit. cu mai multa patima dorea sa ma omoare. ma învârti dupa degete?” Ambalându-se. N-au trecut doua ore si m-au dus iarasi la Mois. Oasele mele parca erau elastice. ca n-a murit. ma. dar am simtit ca Dumnezeu ma ocroteste si ma ajuta. Naucit de pumni. De cinci (5) ori am facut drumul de la închisoare la securitate. au trait acele clipe de spaima. Se îndoiau parca. Acum.uitându-ma numai cu un ochi la el. Atunci parca primeam tarie si suportam mai cu sânge rece durerile. Calauzit de acelasi duh satanic. Îngroziti. cu dintii rupti si zdrobit cu cizmele. Tipa la mine sa nu scot o vorba. a sarit ca un nebun la mine. Când m-a vazut ca ma misc. Multumesc lui Dumnezeu ca nu l-am tradat pe Spiru. Grupul lui Spiru Blanaru se dizolvase. strigând: — “Uite-l. . Nu se frângeau. Din contra. gângania dracului! Ma. nu mai puteam sta prea bine pe picioare. o jigodie ordinara. iar sângele îmi siroia din gura si din ranile de pe corp. Gheorghe Grozavescu-Mutu. cu mai multa furie ma lovea. Mereu îl apar si-l fac cunoscut lumii întregi ca erou si martir al neamului nostru românesc. Ma ridica si ma izbea de podele. din nou sari pe mine. Si iar striga si iar ma înjura. de iad adevarat. Asa s-au petrecut lucrurile pâna la orele 23 din noapte. rusinea înfrângerii n-o putea sterge. Toate acestea începusera pe la orele 11 din 16 martie 1949. Tu râzi de mine si acum? Nu-ti pasa ca te-am melitat ca pe un snop de cânepa? Mai ai oase întregi? Tu-ti bati joc de mine. asa cum de altfel fac si acum. am fost transportat din nou la închisoare. Nu stiu cum s-a întâmplat. ca ma omoara. Dupa ce a obosit. Lesinând. asa ca nuielele de alun si-si reveneau la loc în ciuda lui. Fata mi se umflase. buzele îmi crescusera. vânataile la ochi se accentuasera. am ramas înmarmurit de sinistrul tablou din fata mea. cu mai multa truda.

Si de la Revolutia din Decembrie 1989 încoace. Tot atunci a fost arestat si domnul Talpes cu sotia. notar public în Teregova. Porniti sa distruga totul în calea lor. Nu mai aveau loc în celule. cu mai mult suflet.” Cu un prosop ud. Litera. pe prici.” Plecând. Îi arestasera pe toti cei care facusera parte din organizatia lui Gheorghe Ionescu. sub scutul legii însa. au început cu Biserica. ma întreaba: — “Ce-i cu tine? Doamne. sunt teregovenii. “Cazul Apateu — un tortionar al securitatii se apara în spatele usii întredeschise. Mirat de halul în care ma vazuse. Cei aserviti lor. astia vreau sa te omoare. Asa se încheiase un trist. În localul securitatii era învalmaseala.1073 (serie noua) a aparut un articol semnat de d-l Marius Ghilezan. Înca nu se potolise fiara din el. ma astepta cu sufletul la gura parintele Alexandru Nicolici din comuna Teregova. vine la mine speriat si ma întreaba: — “Ce au astia cu dumneata. În încheiere. destramând sufletele. fostul proprietar al fabricii de tigla din Caransebes. Erau asezati pe jos. arestati cu totii. adevarul cu minciuna. Ma uit prin vizeta. erau înghesuiti în camere pâna la refuz. Fusese directorul închisorii înainte de a veni comunistii la putere. îsi permiteau totul. — Calaul din Cristian Tell 31 — . Voiau sa stie unde se ascund copiii lor. unde era numai o rogojina ca asternut.Directorul de atunci al închisorii. tin sa informez asupra unui lucru: — În “România libera” de vineri 8 octombrie 1993. În acest timpul am vazut multe lucruri înspaimântatoare. stergându-mi sângele de pe fata si de pe corp. Era arestat ca luase juramântul teregovenilor din organizatia de lupta. seara la orele 23. era un om mai bun. aceeasi sete îi devora pe nostalgicii rosii. Ma batusera si la talpi. nr. pe coridor. Îi recunosc. Setea cu care s-a dezlantuit Mois asupra mea este setea caracteristica comunismului în totalitate. Barbati si femei. care cei mai multi dintre ei erau în functii superioare de stat. cam prin 18 martie 1949 seara. pentru a ucide omul însusi. au venit o multime de oameni arestati. Sa ne întoarcem la Mois. Dupa câteva zile. comunistilor. El a înfiintat aceasta organizatie cu scopul de a ajuta grupul lui Spiru Blanaru si al colonelului Ioan Uta cu arme si alimente. începe sa ma linisteasca. domnule? Te omoara. Au fost batute femei în mod bestial. Ultima data. Printre ele erau mama lui Ion Matei si cea a lui Vlad Manole. si-a facut cruce. înlocuind dragostea cu ura. Am mai fost chemat si anchetat. În celula. dar glorios episod din marea înfruntare a neamului nostru cu Comunismul.

Dictonul englezesc: “Strugle for life” — exprima de minune fenomenul românesc în lupta. Bucuresti. Are coxartroza. nici cei de la Revolutia din 1989. Mois. CERCETARILE O data cu acea polita platita se încheie jocul nefast al lui Mois cu mine.. nu-si mai aduceau aminte ca mai trebuie sa fie si un proces al Comunismului.” În dreapta articolului apare fotografia lui. arestarea mea s-a facut datorita faptului ca eu eram seful Fratiilor de Cruce pe judetul Severin. am uitat. Dar. pe atunci maior de securitate. Îl ocroteau pe Aurel Mois. Neocomunistii de azi îi apara pe comunistii de ieri.. A trecut prea mult de atunci. eu am fost implicat în actiunea de lupta în rezistenta din Banat. se punea problema activitatii mele în cadrul FDC-ului în jud. mai târziu. Sa ne unim cu totii în spiritul dragostei crestine.” Noi trebuie sa întelegem un lucru. Despre crimele pe care le-a facut spune: — “Nu-mi amintesc de acele vremuri. cum l-au ocrotit si pe Nikolski. Loturi.. Dragostea în Hristos este mai mare ca toate. în grupul lui Spiru Blanaru. Se intra din plin în cercetari. cunoscând. fondul problemelor. de confesiune. dar nu tradatori. loturi se formeaza în vederea deferirii în justitia înrobita tancurilor rusesti. indiferent de etnie. Pentru rusi am ramas si vom ramâne înca multa vreme inamicul numarul unu. În mintea maiorului. mult încoace. În mod aparent. neamul românesc. Cristian Tell 31.. Satanic se lucra peste tot. Telul final era anularea personalitatii fiecarui ins în parte si atacul la fiinta neamului. Astazi este un om în etate.Este vorba de maiorul Mois Aurel. Material prea destul. imobilizat într-un scaun. dar nu delasatori si sa realizam mai departe apararea poporului român. Sa iubim omul în lumina lui Hristos. se desfasura acel plan de lucru — anchetele. Gemeau camerele securitatii si ale închisorii din Caransebes de atâtea suflete haituite. de apartenenta politica. în planul doi. aflati la putere. La întâmplare. D-l Marius Ghilezan încheie asa: — “Prin atitudinea d-lui Mois Aurel am regasit atitudinea securistilor mai noi sau mai vechi... în mod . în felul cum sarea pe mine cu cizmele. Adesea nu se tinea seama ca ai fost sef sau nu în alcatuirea loturilor. Numai dupa aceea. dar. de multe ori. întelegatori. iertatori. fiind operat în urma cu doi ani. se trezea câte unul ca-i sef de lot. Era la începutul lui aprilie 1949. care în prezent locuieste pe str. Parca-l vad si acum. noi. El nu-si mai aduce aminte de acele vremuri. cu siguranta. Severin.

ma considera seful Fratiilor de Cruce din judet. Severin. La sfârsitul anului 1948. de elevi. Vom vedea la momentul potrivit. ca în timp mai aveam de vorbit. sortii de izbânda erau în favoarea mea. în repaus. zic eu. Se . Tot atunci au fost ridicati si o parte din profesorii de la scolile secundare din judet. Nu dadea nici o importanta actiunii mele în grupul lui Spiru. prin informatiile detinute de la agentii sai ma stia de curier al lui Spiru Blanaru cu Bubi Roman. totusi eu contam ca organizator al Fratiilor de Cruce. când voi reda cu amanunte conflictul dintre Mois si Kling. Se vede ca în planul iconomiei divine. Erau sute de oameni. Se dezlantuise taurul rosu. În timp însa. în evidenta lui. Securitatea. în implicarea mea în procesul lui Spiru Blanaru. Desi actiunea mea se rezumase numai la lupta de partizanat în grupul lui Spiru. Pe lânga profesori au mai fost si învatatori ridicati din comunele din jurul Caransebesului. Dupa caderea lui Spiru Blanaru se aresta zi si noapte. lucrurile au fost lamurite. Zoltan Kling. din Banat. fratii de cruce din jud. cade Petru Cojocaru. Ma voia implicat cu Spiru Blanaru. Kling însa. în timp. ducându-mi necazul pe petecul de rogojina. dupa cum aprecia securitatea gradul lor de vinovatie. Securitatea i-a implicat si pe ei în înscenarile de uneltire contra statului si a ordinii sociale. Erau îngramaditi si pe coridoare. Toti acesti oameni au fost împartiti în loturi. Oamenii au fost izolati în grupuri mai mici sau mai mari. Mois si Kling au toata reteaua de organizare a FDC-ului în mâna. În cursul lunilor aprilie si mai se fac arestarile masive în rândul fratilor de cruce din judet.vadit. În aprilie si mai 1949 au fost arestati. se dezlantuise împotriva mea. Au umplut pâna la refuz celulele închisorii. cad în mâinile securitatii. În aceste conditii. Dumnezeu voise ca eu sa mai traiesc. rupt si el de atâtia necajiti ca si mine sau poate mai rau. Cu ei de asemenea au fost arestati si multi studenti. fiind seful securitatii din jud. marturisind cele vazute si traite în iadul comunist. Asa stând lucrurile. Pe rând. Severin. ba chiar mii. în desfasurarea lor. unitatile mele. dupa cum am mai spus. Ne întrebam cu totii ce se va întâmpla cu atâtia arestati. Din toate comunele din jurul Teregovei erau ridicati oameni. eu am fost lasat la o parte. anchetele. care-si disputau sefia în actiunea împotriva grupurilor de partizani. Aceasta. Severin ma avea în planul lui de ancheta ca o piesa rara. Se trecuse la arestarea Fratiilor de Cruce în Banat. sef de grup al jud. Rând pe rând. aveau sa nu dea câstig de cauza lui Mois.

Cei care erau la pielea goala si batuti de mai multe ori se trezeau cu sângele curgând din spate si talpi. Severin.lucra intens pentru formarea dosarelor în vederea deferirii în justitie. Lui Kling însa. În jurul lor se învârteau batausii sau calaii. potrivit pentru tortura. Nu-l interesa pe ce retea eram eu arestat. cu fruntea ajungând la genunchii îndoiti. În felul acesta am fost si eu anchetat în luna aprilie la Caransebes. el lucra la formarea dosarelor. foamete si sete. data la maximum. De obicei era câte o simfonie. sub directa supraveghere a maiorului Kling Zoltan. ca tot acolo ajungem. Anchetele se desfasurau. torturi. cu tot dinadinsul. adica îmbratisau genunchii si legate o data cu gleznele. Dar. sa ma implice în procesul lui Spiru Blanaru. Uneltire împotriva statului. Mâinile erau petrecute peste genunchi. În mod vadit îsi disputau întâietatea la comanda. care era seful jud. La Caransebes. Erau doua mese masive de stejar. De la cei din rasarit învatasera sisteme de tortura si chin satanic. Se cautau capete de acuzare. Ca batausi. Capetele de acuzare abundau în jurul actiunii de partizanat. fratele preotului de la Luncavita. Ei erau supravegheati de anchetatori. la calai. Omul era adunat ca o minge. neodihna. îi revenea sarcina de a se ocupa de Fratiile de Cruce. de abia acum încep cercetarile. actiune careia el îi dadea amploare. au fost Zabaila. de cele mai multe ori. Sistemul acesta de tortura se numea “Prepeleac”. Ele erau plasate la mijlocul camerei. Era sectorul lui. lasând pe altii sa-si faca datoria de batausi. De multe ori tâsnea sângele din talpi si din fund. schingiuiri. cum vreti sa-i numiti. asezate parallel. În camera în care se batea era un anumit mobilier. Mois voia. În timp ce se batea. Iata cum functiona: Arestatul era dezbracat la pielea goala sau numai în camasa si chiloti. fiul doctorului Mircu de la Lugoj. cu un loc între ele cât ar putea intra un om. Se ducea lupta . desi orasul Caransebes era sub ordinea lui Kling. care s-au întrecut pe ei. Pentru mine. Cel legat se balansa pe drugul de fier cu talpile picioarelor în sus. pentru toata lumea în acelasi fel diabolic — batai. Cristescu de la Orsova si uneori Mircu. pe o masa cânta un aparat de radio. Talpile si fundul erau expuse la o bataie satanica pâna la lesin. fara exceptie. Kling lucra sub comanda lui Mois. Se introducea un drug de fier în latul format de mâinile legate si glezne si asezat între cele doua mese.

ma voi opri la a prezenta închisoarea din Caransebes. ducând si . ca ce-a urmat o sa vedem nu peste mult timp. dar nu avea date suficiente.între Mois si Kling. împreuna cu un lot de elevi din Caransebes. Faptele petrecute în aceasta închisoare pledeaza pentru acest paradox. în ancheta. n-a recunoscut nimic ca am fi colaborat. de a ajunge la o declaratie definitiva. de confruntare a noului cu vechiul. Asta aparent numai. al paradoxurilor. iar personalul. Mois însa se opunea. Înainte de a trece la descrierea timpului petrecut în Lugoj. De la sine. din regiunea de sud a Banatului s-a pornit din plin si de mare rasunet rezistenta armata împotriva Comunismului. Kling voia sa ma transfere la Lugoj. Dupa multe încercari. peste câtva timp. când a început iadul anchetelor. cu privirile pierdute în zare. Vremurile se anuntau a fi noi. Litera. De aici. cum erau claie peste gramada. chiar în vazul lumii. A fost interceptata o discutie a lui Mois cu Kling asupra mea. Zbârnaiau zi si noapte jeepurile securitatii. Îti dadeai seama ca învolburarile erau mari. norocul meu a fost ca nu am recunoscut întâlnirea mea cu Spiru si nici el. Te uitai la ei când. scrutând parca viitorul. Închisoarea se înscrie pe aceeasi linie de comportament. La fel. ÎNCHISOAREA DIN CARANSEBES Caransebesul anilor 49-50 era cel al framântarilor. cu subele tinute pe umeri. Kling se opunea. pe coridoare. au renuntat si m-au lasat în pace pentru un timp. prin luna august. al bietului neam napastuit de cei de la rasarit. ne-a lasat în pace. Atmosfera era tensionata. destul de sumbru. Se parea ca am intrat într-un fagas normal. Sa faca ce vrea el cu mine. era format din cei cu mentalitate veche. ca-n camere nu mai aveau loc. nici comandorul Petru Domasneanu n-a recunoscut vreo întâlnire cu mine. calare pe tancurile aducatoare de moarte. În ancheta. Se straduia Mois sa ma implice în lotul lui Spiru Blanaru. Gemea închisoarea de oameni adusi din toate partile. cu caciulile lor tuguiate si date pe o parte. lucrurile s-au domolit. ca ale dacilor. Pâna în cele din urma au cazut de acord prin faptul ca maiorul Kling i-a promis lui Mois ca la Lugoj va pregati dosarul întregului lot FDC-Severin si ne va expedia pentru proces la Timisoara. dar sa termine odata cu acest cosmar. fara ancheta. dupa 18 martie se întetisera arestarile. Ajunsi la Lugoj. al contradictiilor. o buna bucata de vreme. ulterior. Acolo vom fi la dispozitia lui Mois. în frunte cu directorul.

aparea în camera. Mai bine de doua luni am stat cu el în camera. Mai erau oameni care dormeau si pe sub prici si pe intervalul de la prici la perete. Erau zile când lipsea din închisoare. circula zvonul ca: “Vin americanii. Acestia comunicau cu noi prin diferite mijloace. ca pe spate nu aveam loc. Asa am ajuns sa stau cu Milos Gavrila. care-si platise polita. Ei erau în curte toata ziua. Îl vedeam însa ca nu-i tace clontul si se ducea de la om la om cu vorba. Am aflat mai târziu ca era finul lui. cu buzunarele pline de chistocuri de tot felul de tigari.aducând oameni de la schingiuirile satanice. prin dreptul comun din închisoare. Înghesuit de nu-ti mai puteai trage sufletul. Desi eram fumator. profesorul de la “Traian Doda”. Facea teren cu securitatea. te prosternai în fata sortii. Dupa doua ore cel putin. Tot la doua zile era scos afara din camera de un ofiter. unde talpile erau vinete în urma batailor de la securitate. Pe prici. al Comandorului. Pe atunci si-n Caransebes. renumit informator al lor. fiind lânga cuptorul camerei iar eu lânga el. Insista mereu asupra grupului Spiru Blanaru în discutiile pe care le avea cu mine. adesea lansa zvonurile ca “Vin americanii”. Geamul nostru dadea în curtea închisorii. securitatea în mod sigur ca a bagat si oamenii lor. ca de altfel în toate închisorile din tara. Se îmbulzeau. în jurul orelor 11 ziua.” Era o psihoza ce ne cuprinsese pe toti. Îmi oblojise ranile si-mi pusese comprese cu apa rece la picioare. niciodata nu m-am dus la el dupa un chistoc. Ma provoca mereu la discutii. El era domasnean. dar eu nu-i raspundeam la nimic. Pe vremea aceea nu-l stiam cine-i si ce hram poarta. Mai ales dupa întâmplarea cu Mois. Camera noastra avea numarul 52 — etaj II. care mai de care la chistoacele lui. Cu toate acestea. fiecare om îsi gasise locul. Cu noi mai era si Tibi Lazar. În camera eram împreuna cu parintele Alexandru Nicolici si cu parintele Dumitru Stoichescu din Teregova amândoi. Era opera lui Milos Gavrila. Cerea date si asupra lui Domasneanu. La un asa colorit de oameni. De aici vedeam si-n . informatorii. Securitatea. În camere. Eu dormeam lânga parintele Sandi Nicolici acesta fiind lipit de peretele care era un pic mai cald. la anchete am fost luat la rost de cele vorbite în camera. Ma ocrotea mult de tot. noaptea dormeam numai pe o dunga. În urma informatiilor lui au fost arestati oameni cu duiumul din toate comunele din jurul Domasnei.

Vedeam bine când veneau familiile noastre sa ne vada. a psihozei ca vin americanii. fiind cu copilul în brate. era o zapuseala nemaipomenita. În prezent. Atunci a racit. Din când în când mai treceau avioane sau elicoptere noaptea. De atunci si pâna acum am vazut cu totii ce-a fost. toata ferfenitita. Tot prin acest geam culegeam stirile de la dreptul comun. în betia libertatii. Analizând acea vreme. Frig peste tot. Tot aici cu mine a fost si Martin Copaceanu-Rica. a avut patru luni. sacrificând zeci de milioane de oameni. istoria îl va da. Zacea bolnav pe patura zdrentuita de vreme. la rândul lor. La ancheta lau dezbracat la pielea goala si l-au batut. Febra era mare si-l epuiza. Sotia lui Tibi Lazar stia care-i geamul de la camera noastra. Lua mâna copilului si-o misca în sus si în jos. Zarindu-le. când îl zaream în bratele sotiei. facând meningita. asupra unor adevaruri graitoare întru condamnarea celor de la Ialta. fara îndoiala. Mereu îmi . cu speranta în suflete. era trecut de sase luni. Ne încalzeam unii de la altii. ca doar. în schimb. Era unul care ne transmitea în limba franceza. mâine vom fi liberi. scoteam mâna afara si le faceam semne.” Asupra acestui fapt. Noi le vedeam pe ele. Occidentul face acelasi lucru cu statele din estul Europei. Mereu se amuza securitatea pe seama sperantelor noastre ca vin americanii. Stateam lânga el. doar o fi ceva. De la acest geam am vazut-o pe sotia mea care venise cu fiul nostru. Se trezeau oamenii din somn. promitatoare. Sobele aveau usa afara. Tibi. îmi facea si ea semne cu mâna. Vestile primite pe geam erau alarmante. Iarna am petrecut-o tare greu. Marioara. Când am fost arestat de lânga el. Eu îi raspundeam la fel. ajungi la concluzia. Nu stia ce sa mai faca. mai fratilor. ridicându-se în sezut. nu vin americanii sa va scoata de aici? Mai asteptati mult si bine pâna vin ei. la semnele ei. Foc se facea de catre plantoanele de pe coridor. sotia mea. Venea adesea câte un ofiter si ne întreba: — “Ce ma. adormeau la loc pe amarâta de rogojina. deloc placuta. nu ne vedeau decât numai mâinile scoase printre gratii. facând jocul Moscovei.oras peste casele din fata noastra. Vara. Un vot de blam pentru SUA. Acum. Le pândeam la geam. dar. Asa se scurgeau zilele în sir. Sa ne întoarcem la închisoarea noastra din Caransebes. cât si pentru Anglia. Geamul nu ajungea petru aerisire. când comunismul stapânea aici ca le el acasa si când America ne vânduse pe cel putin 50 de ani la Ialta. vom fi liberi!” Si asa. Au facut jocul Comunismului. Tibi Lazar le primea. soptind extaziati: “Vin americanii! Îi auziti? Vin cu avioane. cu zâmbetul pe buze. se pot spune multe lucruri. Din partea gardienilor n-aveam necazuri.

Regimul de camera era foarte sever. unde a si murit peste câteva zile. Lotul pentru proces se formase. O data pe zi primeam mâncare. nea Martine. Eu am fost dus într-o camera cu mai multi lugojeni. Tot la etajul unu erau si elevii mei din grup.” L-au tinut asa. Toti eram nauciti de înscenarile securitatii la proces. au fost scosi toti elevii mei. LUGOJUL Ajunsi la Lugoj. erau jos la etajul unu. Pe coloane întregi era redat acest proces. fostul librar la Lugoj. nadajduind poate si el ca “Vin americanii”. eu nu mai scap. târziu de tot. chiar si pentru întreaga lume. Se lua la harta cu toti gardienii. într-o buna zi. toti cei care se încadrau în fenomenul de tortura si conduceau dupa bunul plac erau tortionari. cu rasunet în toata tara. si pe la început. câte o steluta de ulei si o frunza . în cadrul episcopiei greco-catolice din Lugoj. voinic si frumos. Traian Grozavescu nr. o asa-zisa ciorba de varza. Era tânar pe atunci. Se dovedise cu mult suflet si credinta puternica în Dumnezeu. ca ai sa scapi de boala si o sa mergem si acasa” — îl încurajam eu. Toate ziarele vorbeau doar despre procesul lui Spiru Blanaru. si transferati cu masina la Lugoj. Mai înainte fusese vânzator si la libraria Diecezana. Traian Stanescu de la Faget. Am sa mor. unit si el. cu mine împreuna.” — “Lasa. Sigur ai sa scapi. Aici la Caransebes ne-am întâlnit cu toti cei din grupul Spiru Blanaru. la închisoare. cu procesul lui Spiru. bine facut. dupa ce se încheiasera dosarele.” — “Eu nu mai scap de aici. Fara îndoiala. în care nu prea vedeai varza si nici uleiul. la etajul II. Sediul securitatii era pe str. unde erau si unchii mei. Se pregatise un mare proces. ce aveau sa fie dupa aceea. Împreuna cu Spiru. În luna august. Nu peste mult timp au fost dusi la Timisoara pentru proces. A mai fost parintele Balan. N-am reusit sa ma întâlnesc cu ei decât la Lugoj. Un martir printre sutele de mii. Îsi avea libraria în fostul Bazar lugojean.spunea: — “Domnu professor. fara nici un tratament. Petru si Ion Berzescu. A fost scos si dus la infirmerie. A cazut ca un erou pe câmpul de lupta. Nu mai pot de durere de cap. consilierul episcopului Balan al Lugojului. ai neamului românesc. “Roaga-te la Dumnezeu sa-ti ajute. într-o camera. Nu erau cu noi. Am sa mor. ca doar fiecare securitate îsi avea specificul ei. 10. Printre ei l-am cunoscut pe d-l Moise Dumitru. cetatea lui Eftimie Murgu. Au ajuns si pe la noi ziarele din luna iunie 1949. ÎN CETATEA DE SUB DEALUL VIILOR. Ziua ma duceau la camera 54. ne conformam obiceiului locului. Ici-colo. unde ne luase Kling în primire. Se întreceau în a schingiui si tortura lumea.

Asteptam ora mesei asa cum asteapta un câine legat în lant sa-i aduca stapânul mâncare. Celula avea o ferestruica deasupra usii. Îmi facea semn din cap ca totul merge bine. ne mai scoteau si la plimbare. de pâine. la plimbare. aproape de Teregova. Zilnic îl vedeam de unul singur. Venea la mine si. Era un biet taran. zeflemitor. daca nu semnez.C. Am protestat. dar numai pentru putin timp. Ioan Ploscaru. Ma vedea si ea cum ma uitam la geam. Îi vedeam pe toti cei care se plimbau. P. Se ruga tot timpul. îmi spune. Eram slabi si prapaditi. Era buna ca ne astâmparam foamea. fara acel echilibru si bun simt la taranului român. d-le professor. Ma bucuram de curajul si daruirea ei. Ne miscam prin camera ca niste stafii. P. Statea într-o celula de unul singur. ati vrut sa ajungeti ministru? Vedeti ca nu v-a mers. întregului popor. de altfel. atragându-mi atentia ca. mi-au întins o declaratie pentru semnat. Pentru noi toti cei arestati. În acelasi corp de cladire era si W. deci. Acuma stati ca un catel în lant. Facea o exceptie de la regula. Într-o zi am fost chemati la camera de ancheta pentru completarea dosarului. palizi si cu obrajii de ceata. o mai vedeam si pe Felicia Stoichescu. care nu era altul decât locotenentul Mircu Vasile. ma întreba: — “Ce. Pe lânga ciorba mai primeam si 250 gr. Celulele acelea erau de curând construite si cu ciment pe jos. fiind usor manevrat de comunisti. Paza era formata din ostasi ai securitatii. zilnic.ratacita de varza.S. de securitate în special. Privin-du-ne-n ochi. Au început cu mine. Pe atunci era canonic. cu ea. primeam curaj si nadejdi de mai bine. de la el parca ne venea linistea si pacea. Era batuta la masina. Dupa un timp s-a eliberat. Lucrasem. Asa ne-am putut da seama cine se mai gasea arestat. Deseori ne facea semne. Gherga Ion din Rusca. un model de viata. Camera noastra avea geamul spre curte. Era eleva la Scoala Normala din Lugoj. Peretii erau umezi. Aveam un sergent. prin curtea securitatii. Grupul nostru era tinut acolo pentru formarea dosarelor în vederea procesului. mergeam unul dupa altul. scos la plimbare.S. Când îl vedeam. Ioan Ploscaru era un om ales. N-a declarat nimic.” Nu eram suparat pe el. Tot în acea curte. unde voi lua .S. tare ca o caramida. caracteristic. privind-o cum se plimba. La protestul meu.S. anchetatorul. voi fi dus din nou la Caransebes.-ul. Din când în când. În vremea aceea era cu noi si actualul episcop unit al Lugojului.

Viata se parea ca se desfasoara normal. Ma trasese ata si pe mine sa stau în camera în care statuse Romulus Maritescu înainte de executia din 16 iulie 1949. am fost lasati toti în pace pâna la proces. adica cu obligatia de a semna declaratiile masluite de ei. încolonati în graba. pentru proces. trecând prin toate fazele de torturi. Gemeau închisorile tarii de atâtia fii ai neamului românesc. . Aici. dupa câte îmi amintesc. ÎNCHISOAREA MILITARA TIMISOARA Era pe strada Popa Sapca nr. ne dam seama cum zilele se scurg. Aici viata ni se parea mai linistita. începem sa studiem si sa observam paturi. Lui îi mai spuneau oamenii si Fiert. Cu bune si rele. În octombrie am fost dusi la Timisoara. pereti. în camionul care ne adusese de la Lugoj. 7. Cu asta. Sunt multi ani de atunci. catre sfârsit de luna. Aici era lume multa. peste multi ani. usa si tot ce era în camera. Zilele de octombrie. ci priciuri. Iata-ne si la Timisoara. Usa se deschide si patrundem cu totii. dar observ ca memoria înca ma mai ajuta. Nedumeriti. Parca era un facut. Urcam pe niste scari la etaj. ne dam jos din camion. claie peste gramada. Ne tragea ata. Fereastra era mai mare. Se juca aceeasi piesa cu alti oameni. si frumoase de parca-ti parea rau sa mori si cu atât mai mult sa nu fii liber. Mâncarea era putin deosebita fata de Lugoj. Cu ei au mai fost si alti lugojeni. O frâna pusa puternic. Primeam mâncare de trei ori pe zi si aveam o ora de plimbare. despre eroismul si jertfa lui pentru neam si tara. Ne bucuram de conditii de viata mai omenesti. cel despre care aveam sa scriu. Fiind închisoare militara. De fapt nu erau paturi. Acomodati cu camera. Se opreste salbatic în fata portii castelului de pe Popa Sapca nr. dar si de an 1949. parca mai buna. 17. o smucitura de sa te dai peste cap. totusi cald ca-n zilele de vara. din toate partile Banatului. în fata camerei nr. În luna septembrie 1949. Deci aici statuse bietul Romulus Tranda din Teregova. în închisoare. unul dupa altul. la închisoarea militara. Avea parca lumina mai multa ca la Lugoj. ne fac vânt în “Castel”. în camera. 7. de aici. pe noi teregovenii. i-am întâlnit pe Ion Boldureanu si Ion Petrutescu. Undeva pe lemnul ferestrei era scris numele lui Romulus Maritescu. de la securitate am fost dusi la penitenciarul din Lugoj. la Padurea-Verde.de la capat tot procesul de ancheta. Desi toamna. Pâna la urma am fost obligat sa semnez.

numita “neagra”. Deschid repede vizeta de la neagra si-i arunc pâinea lui Ianas. Erau fost tarani de la Cornereva. Eu primisem 10 ani de temnita grea. 1. era situata la capatul coridorului scurt. plutonierul îl scoate pe el de la neagra si ma vâra pe mine în locul lui. de care am avut parte de mai multe ori. dupa Ianas cazui în plasa. Aici am stat pâna dupa proces. Ajutor sef de grup Petru Dragulete CARANSEBES Scoala Normala 1. Canicea si Domasnea. Sârbu Bujor 2. la rândul meu. dându-ne fiecaruia din noi anii de temnita. S-a desfasurat dupa indicatiile si sub ochii securitatii. care a avut loc începând din 6 decembrie 1949 si pâna în 9 decembrie inclusiv. ce face. Radoi Martin 4. De multe ori venea pe la noi parintele Iosif Ratec de la Mehadica. Este si astazi prietenul meu de o viata. reuseste sa ajunga la neagra. Securitatea ne condamnase deja. Nu pica bine aici la Timisoara si degraba. 17. asa deodata. A fost învatator la Armenis. Nu prea veneau paznicii pe acolo. A fost doar o formalitate. n-am de lucru si ies pe coridor. În timpul asta ma vede plutonierul de pe coridor. aici la Popa Sapca. nu stiu. Numaidecât. destul ca si eu. Stateam de vorba.armata ne pazea. Camera noastra. Dumnezeu sa-l odihneasca în pace. Seful grupului FDC 72 Atanasie Berzescu 2. un tehnician dentist tot din Mehadica. Eu. Intrati aici. Adesea venea însotit de Tudor Sârbu. cu o bucata mare de pâine în mâna. A colindat toate închisorile din tara. Va dau mai jos componentii grupului FDC 72 Severin care au fost condamnati la ani grei de temnita pentru lupta de rezistenta împotriva comunismului. amintindu-ne din trecutul nostru cu nostalgie. de unde si este de nastere. În fata camerei noastre era o camera de izolare. Dupa trei zile sunt scos de la neagra. Parintele Ratec a murit de mult. Nu peste mult timp apare si Ianas Fenes de la Caransebes. De unde o fi aparut. condamnati deja. ca vorbitor si pachet o data pe luna. Craciun Aurel . Procesul a fost o mascarada moscovita. am avut parte si de alte drepturi. Se tinea raul de el ca scaiul de oaie. nr. Dupa proces am fost scosi din camera 17 si bagati în alta camera mai mare si cu mai multi oameni. Aldea Petru 3. ce nu face.

Buracu Mihai 3. regizata de Moscova. noi. Hoban Cornel 2. Când n-au mai avut nevoie. la stivuit scânduri. realizau o mascarada. Tribunalele militare jucau teatru. Delurintiu Petru 4. Boncila Ion 2. fara exceptie. Eu am fost judecat ca sef de lot de colonelul magistrat Mihai Stefanescu. l-au aruncat în temnita. Toti. Faur Remus 3. “Lingai aplecati de sale” îi califica foarte bine Radu Gyr.5. în 1952. Lazarescu Victor Liceul Traian Doda 1. de 10 ani de temnita grea. criminal de razboi. Mustetea Ion 4. Spineantu Eugen 6. Sudresan Victor Liceul Comercial 1. L-am . M-am întâlnit cu el în fabrica la Aiud. Crâsnic Achim LUGOJ Liceul Brediceanu 1. La început s-a speriat de noi. Cristea Ion 5. Lucra în curtea fabricii. Nu faceau altceva decât regizau festivitatea procesului — forma. de scenete jucate cu multa arta. Târlie Ioachim 3. Izverceanu Vasile 6. Când l-am vazut. slujitorii justitiei militare n-au plecat capul în fata comunismului ca-n România. Nicaieri în lume. Obrejan Ion 2. Se temea de moarte. sfârsitul de an 1949 îmi aduce condamnarea asa cum am scris mai sus. ca doar de el eram condamnati. Fondul era de competenta securitatii. Barbosu Liviu LANTURILE În Timisoara. În anul 1952 este si el condamnat la 7 ani închisoare. toti cei din Timisoara. Dragulescu Luca 7. Procesele îsi urmau cursul lor de parodii. S-au folosit de el pâna la finalizarea proceselor politice în Banat. eram judecati si condamnati de securitate. Ne cunostea pe toti. l-am înconjurat si care mai de care îl întrebam de toate. Justitia militara a facut un pas de neînchipuit în adâncul mocirlei comuniste.

eu. s-au pus pe rol atâtea procese împotriva comunismului. când privesc retrospectiv derularea evenimentelor. de când s-a instaurat comunismul la noi în tara. nu s-a modelat dezideratelor Marii Revolutii din 1989. la început de era comunista. b).” În aceste momente. în spiritul libertatii. în 1992. va rog sa ma credeti. la caldura credintei în Dumnezeu. ca magistrat militar. la noi în tara. dându-i mâncare din portia noastra. Se misca acum sufletul omului pe un registru atât de mare si de urias. Se contura fenomenul cunoasterii. Un lucru mi se pare acum contradictoriu. al dezvaluirii uneia din tainele înclestarii dintre oameni. cu pretentie de tânara democratie în spiritul libertatii? Ce proces psihic se petrece? A fost atât de tare si bine înfipt în constiinta poporului Comunismul. Acum. dupa noua orânduire. cu tot arsenalul lui de . justitia este anulata. Era lupta omului cu omul. Iata ce ne declara fostul presedinte al Tribunalului Militar din Timisoara. De-abia atunci ni s-a confirmat ceea ce noi banuiam. a comunismului? Ei erau formati de scoala româneasca. De ce acest lucru? De ce aceasta miscare abisala a justitiei românesti din aceasta perioada a anilor 1947-1960? Alta întrebare se pune acum. Toate mi-au fost ordonate în scris pentru fiecare om în parte. Eu nu am facut altceva decât am jucat teatru. în sufletele noastre. Dreptatea este a celor mai tari si venali. a). De ce atunci. spunându-i ca nu-i facem nimic. justitia militara acum îi apara si-i elibereaza pe cei vinovati de genocid? De ce nu se mai produce acelasi fenomen de modelare dupa noua conceptie de viata. Era ceva uluitor. crescuta si formata în conceptie atee de viata a comunismului de aproape 50 de ani. Mihai Stefanescu: — “Domnilor. Vesnica lupta dintre bine si rau. ca sunt condamnat si eu. Pâna la urma l-am ajutat. aparuse un noian de întrebari. de formatie democrata. a celor fara Dumnezeu. Dumneavoastra toti ati fost judecati si condamnati de securitate. dupa Marea Revolutie din Decembrie 1989. n-am dat nici o sentinta cu de la mine putere. s-a modelat atât de repede conceptiei de viata atee. nu-mi mai este frica si va spun adevarul curat. regizat de ei. ca pe noi securitatea ne-a judecat si condamnat. justitia militara. când. La noi în România. ale celor care-l înconjuraseram pe Stefanescu. justitia militara. de înalta spiritualitate crestina? De ce în toate procesele intentate comunismului si celor care au ucis în decembrie 1989. în spirit crestin. De ce acum.linistit.

Rusca. Cautam sa ne toleram si sa nu ne certam între noi. condamna la ani grei de temnita pe cei nevinovati. formata în spirit comunist. toti cei din lotul meu se linistisera. Iar noi. dar modelata orânduirii de atunci. Deci si-ntr-un fel. Era acea curatenie sufleteasca specifica taranului român. achita aproape în întregime pe cei care se fac vinovati de genocid. Justitia militara de acum. Ne întelegeam bine unii cu altii. luptând pentru Hristos si neamul lor. acesta îsi punea nadejdea în Cel de Sus. În zilele acestea de vorbitor era mare vânzoleala prin camera. În concluzie: 1).cuceritor al lumii? Sau ce altceva se petrece? Ramâne ca timpul sa raspunda la aceste întrebari. libera fiind. fiind destul de mare. comunismul. Numai unul singur din familie avea dreptul sa vina la vorbitor. 40. Justitia îsi apara mentorul. eram în camera nr. 2). la noi în tara. În simplitatea lui. Care de care veneau cu vesti de la ai lor. în vremuri grele. formata în spirit crestin. câstiga teren. suntem în perspectiva de a mai face alti ani de temnita. ne bucuram de mai multa liniste si de oarecare libertate dupa proces. Dupa comunicarea sentintei. Asteptam ca viata sa-si urmeze cursul ei. Ne pregateau lanturile pentru mâini si picioare. nemodelata conceptiei noi de orânduire democrata. dupa 1989. Judecau lucrurile într-un mod extrem de simplist. dupa anii 1946-1960. Cei mai multi erau tarani din Cornereva. numai pentru faptul ca erau români. si dupa revolutia din 1989. Multi dintre tarani erau descumpaniti. În camera erau peste 60 de oameni. În timpul zilei se formau grupuri-grupuri si discutau multe lucruri si bune si rele. În asteptare. Justitia militara din anii de început a comunismului. Verendin si Luncavita. sentinta ne-o comunicasera. din 1945 si pâna în 1989. Sa ne întoarcem la Timisoara. Canicea. Acum. acea potenta spirituala. si-n altul. acel mare echilibru sufletesc. Asa cum am mai scris. cu multa uitare de sine si cu multa bucurie. în vederea transferului nostru la locul de osânda al diferitelor închisori din tara. ne mai puteam întâlni cu familia. în toata epoca comunista. Nu puteau întelege de ce au fost condamnati. care-l facea sa reziste . Acum aveam dreptul la vorbitor. asa cum ne-a fost rânduit. de la casele lor. care am facut ani grei de închisoare. Domasnea. Sa speram însa ca nu va fi asa. Din adâncurile fiintei lui tâsnea.

nu vrea sa iasa în fata si sa recunoasca greseala. Suntem amenintati cu suspendarea vorbitorului. sa-i scot de la necazuri. Învatatorul Ion Nicoara n-a mai venit sa-si ceara scuze si nici sa-mi multumeasca ca l-am salvat. fara mâncare. Cei care au învatat ceva din viata de la mine au fost elevii mei si o buna parte din tarani. Asa s-a ajuns la o buna întelegere între noi. Îi atrag atentia sa înceteze cu semnele ca va face rau celor care n-au fost la vorbitor pâna acum. învatatorul. Într-o fractiune de secunda miam dat seama de pericol. În camera. La vorbitor erau chemati în ordinea intrarii familiilor noastre la locul de vorbit. La masa îi rugam sa manânce ei primii.si chiar sa biruie. decât o bucata de pâine si apa. Asta era vestita “neagra” cu care de altfel facusem cunostinta în primele zile când venisem de la Lugoj. La unul din aceste vorbitoare s-a comis un act de indisciplina din partea oamenilor mei din camera. Ferestrele camerei dadeau spre curtea si poarta închisorii. Nicoara al meu. care-l condamnau . Fusesem numit seful camerei. Mi-am dat seama ca nu este padure fara uscaturi. Cei mai multi însa dintre tarani n-au fost la vorbitor. Pe loc. Comandantul pazei vine în camera si cerceteaza înfuriat cazul de indisciplina. pentru a salva camera de la pedeapsa. Salvasem camera. Dupa mine terminasera si o buna parte din elevii mei. am venit la camera. Am iesit în fata si am declarat ca eu am facut semne. daca pot. Eu am fost printre primii chemati. Se vedea foarte bine si vorbitorul cu toti cei care veneau la vorbitor. ca sa avem grija de toti taranii nostri din camera. Se va suspenda vorbitorul. Insistent întreaba cine a facut semne. Am stat o saptamâna încheiata la izolare. Terminând cu vorbitorul. Cu toate acestea. mai apareau si suparari. la una din ferestre. Ascultau toti de mine. În acest timp este observat de paza si reclamat. N-a voit sa asculte. Cautam sa nu le fac zile grele si. dându-i înainte cu semnele. am fost luat din camera si dus la izolare. învatatorul Ion Nicoara din Canicea facea semne spre vorbitor. M-am înteles cu elevii mei din lot. Se puteau observa intrarile si iesirile din curtea închisorii. într-o camera fara lumina si cu rogojini pe jos. Sa le dam întâietate în toate serviciile din camera.

sa stiti ca aici se intra foarte usor. treierându-ne zilele. la camera. depozitul fortelor spirituale ale lui fac saltul spre lumina. cu arcade interioare. cutreierate prin tara. ne-am gasit culcus. deci. Am ajuns. fost inspector general de vânatoare regala. suferintele noastre. Parca eram niste cai rapciugosi. Pe prici. Cu mult suflet ne îndreptam. aveti dreptate. unul dupa altul. Acolo ne faceam plimbarea în cerc.pe învatatorul lor. domnule professor. cu mâinile la spate si cu capul în pamânt. ca în lantul închisorilor. Acolo. destul de mica. Când m-am întors de la izolare. Acum începe peregrinul nostru prin închisorile tarii. când mi-a venit bine. dar se iese foarte greu. comandantul pazei se arata mai dur cu mine. La închisoarea civila din Timisoara am fost cazati claie peste gramada. care pe unde am apucat. cum îi spuneau în limbajul închisorii. Ne-am gasit locul. Ne mai povestea din când în când si romane. prin înfatisarea ei. plafoanele joase si ferestrele mici. traite prin diferite camere si celule ale închisorilor. grupuri. sub prici. la “serparie”. Potentele lui latente. aduce mai mult a han medieval. cu o parte din elevii mei. cu plafonul jos si lumina slaba.” A stat câteva clipe si a meditat. Grupuri. Era o camera mica. cu necazurile.” De atunci m-am împacat cu el. Zidurile erau masive. Acum. În jurul lui. Apoi mi-a raspuns pe un ton conciliant: — “Da. când scriu aceste lucruri. Nu am întâlnit pe nimeni din miile de oameni cu care . În ianuarie 1950 am fost transferat cu tot lotul meu la închisoarea civila din Timisoara. am stat deoparte si am vorbit mai mult cu el: — “Domnule comandant. pe o rogojina. Ora de plimbare trecea repede. prin cunoastere. la aceste povesti si întâmplari ale fiecaruia din noi. ne adunam si începeam discutiile lasate neterminate la anuntul plimbarii. Începe odiseea noastra. ascultam seara de seara o multime de povesti si întâmplari traite. M-am bucurat de mult respect din partea lui. camerele mai mari. Aveam în camera cu noi pe inginerul silvic Emil Câmpeanu. pe cimentul camerei. Într-o zi. subconstientul. au fost si clipe fericite. salvând omul ca existenta. Acolo am întâlnit si ascultat multi oameni de cultura. îmi dau seama ca omul ca entitate spirituala este foarte rezistent. cei nou veniti n-au avut loc. asa cum spunea N. Curtea. nu m-am gândit la asta. Aceasta închisoare civila a Timisoarei facea parte din vechile constructii ale cetatii. Steinhardt în Jurnalul Fericirii. Era o constructie cu multa igrasie si insalubra. în sir. în plina iarna. dar si cu straniile noastre fericiri. cu gratii destul de groase. Puneam cu totii mult suflet la aceste discutii.

ca-ntr-un film. Visul era carapacea noastra care ne apara de moarte. se deschide cu zgomot usa camerei si ne anunta sa ne luam bagajele si sa iesim afara. Desi îi pregatisem din timp pentru acest eveniment. cu tragismul din ele. Traiesc din nou aceste emotii prin care am trecut. Posibilitatile omului sunt covârsitoare.am stat. pozitia de cetatean sa fie sfânta. noi ne pregateam sa înfruntam neprevazutul. Eram ancorati în viitor. Deabia atunci. Comunitatea de idei sa fie liantul nostru în România de mâine. A fost singurul fir de care ne puteam agata în recile temnite. ca si credinta lui în mai bine si nadejdea în dragostea lui Dumnezeu. Unul câte unul. totusi ne-am despartit tare greu. Într-o buna zi. Le traiesc cu multa intensitate. Acum ma despart de copiii mei. Nu toti au fost legati în lanturi. Numai aceia care erau . eram condusi la butucul cu lanturi. Ea trebuie sa se înfrateasca si sa ne uneasca. Ferestrele noastre de la camera dadeau spre curte. aveam 29 de ani. cu multa claritate. Istoria se va scrie abia acum cu adevarat. Fiecare etnie si-a dat tributul ei. viata noastra de zi cu zi traita pâna-n prezent. În aceasta lupta au cazut multi. traiam. Toti ne aduceam aminte. în locurile de detentie. Am fost permanent în dialog cu Dumnezeu. loturi de detinuti spre alte închisori. Speram si rezistam. si cu aceasta. sa le fi jucat memoria vreo festa. Sperând. Auzeam cum le bateau lanturile la picioare. români si alte multe nationalitati. Numai acest mister ne-a salvat. Cu fiecare zi care trecea. Mlastina deznadejdii si-a luat tributul prin înecarea a sute de mii de frati de-ai nostri. cum eram strigati dupa tabel. De aceea se impune cu necesitate ca în sânul poporului nostru. perspectiva asupra acelor vremuri este alta. într-o Europa unita. Credintei si sperantei le datoram totul. De multe ori mi-e teama ca nu sunt capabil sa va redau clipele traite asa cu au fost. respectând însa specificul fiecarei natiuni. cu noaptea în cap. pacea si linistea se va instaura la noi în tara. Atunci eram tânar. Numai asa am reusit sa strapungem zidurile nevazute ale utopiei comuniste. Zilnic plecau din închisoare loturi. ne fauream o lume a noastra de vis. Acum. când termenii de comparatie sunt la îndemâna. Intrând într-o lume lipsita de libertate. acum când va povestesc. Nimeni n-a scapat sa nu plateasca. De cu noapte pregateau lotul de plecare.

cu vai. Avea o voce blânda si cu multa bunatate în ea. La gara a fost un alt chin pentru noi. se realiza simfonia lanturilor grele. în vagon. sau ne trageam unul pe altul. Parintele Ioja Sinezie era legat de piciorul stâng. ne astepta vagonulduba. din comuna Ranusa. spre Aiudul nebunul din blestemul lui Radu Gyr. prevazut cu usi metalice grele si cu geamuri cu gratii solide. Era înzestrat cu darul preotiei. Cu parintele Sinezie lânga mine. reci. ne urcam foarte greu cu lanturile la picioare. rodea prin ciorapii subtiri. Si acum pastrez în suflet zornaitul lor de metal ucigator. Ajunsi la gara. Asa ne-am dus zilele. Avea peste 40 de ani. Altii au platit-o cu viata. Eu am fost legat în lanturi împreuna cu parintele Ioja Sinezei. Catusele erau groase si late. ne ducem amândoi amarul. spre necunoscut. ne-am suit zdrelindu-ne pielea de pe picioare. Suntem amândoi ferecati în lanturi grele. Era Aiudul. legati în catuse si lanturi grele. Dupa o zi si o noapte de mers pe drum de fier. Ne ajutau înjuraturile si pumnii gardienilor. Ajunsi la duba. urcus greu spre zari de alta lumina. Era un secret al lor. jud. cu multa dragoste fata de om si cu multa credinta în Dumnezeu. Eram pe la sfârsitul lui ianuarie 1950. Îti descretea fruntea si mai uitai de necazuri. Asa am dormit. intram în masina. Catusa. Ne mai învatasem cu lanturile. Uneori ne . Lotul nostru era de 30 de oameni. pe scaun. De acum. Blândele priviri ale parintelui Sinezie ma încurajau. Ne uitam unul la altul cu resemnare si cu speranta ca odata vom scapa. fiind grea. Cu chiu. Împinsi si înjurati de gardieni. ca-n timp de iarna. Era un om blând si bun. Era un vagon special construit pentru detinuti. am ajuns într-o gara. ca altfel ne împiedicam. trebuind sa ne dam cu greu jos si sa urcam în vagonul-duba. Arad. În drum spre masina-duba. Nimeni nu ne spune un cuvânt despre tinta drumului. asa am mers împreuna la WC. Am trait zile de urcus greu de moarte. lumina libertatii pe care acum o platim scump. În catuse si lanturi grele strabateam în timp spre temnita grea Aiudul. Era mai batrân ca mine. Facea parte din mijloacele de tortura. De la gara ne-am urcat într-o masina-duba.considerati mai periculosi si sefii de loturi. Trebuie sa fim foarte atenti si sa pasim deodata amândoi.

în coloana de câte doi. au fost cazati în alta parte. Se auzea foarte bine tot ce ne comunicau. Ca-n oricare loc. aici în Aiud. Nici n-ajunsesem bine în camera. cu priciuri etajate. luând legatura cu noi. pâna când au luat drumul spre locul de executie a pedepsei — Târgsor. 8. Atanasie Berzescu — professor 15. ne vânzoleam care-ncotro. 4. locul de osânda al nostru pentru multi ani.mai si amuzam. 11. ne conduc o droaie de gardieni într-o curte mica. Asa . asist. ca vecinii nostri ne si cheama la perete. Viorel Damian — ing. încolonati spre sectia a II-a. Iata si pe cei de care mi-am adus aminte ca au fost cu mine în sectia a II-a Aiud: 1. Nicolae Cristetiu — ing. parându-ne ca plutim. asa cum am spus mai înainte. La locul unde bateau în perete puneam gamela si ascultam. elevii. Sinezie Ioja — preot 9. Erau cei din dreapta. 3. Emil Câmpean — ing. unul dupa altul. ne taie lanturile de la picioare. Tot timpul ni se adresau cu “banditule. 6. 1950 . Dumitru Crihana — ing. mergem câte doi în rând. Corneliu Hobincu — medic 12. AIUD. În ochii fiecaruia din noi se citea nedumerirea si haul în care ajunsesem. Iata-ne si-n vestitul Aiud. Resemnati. 14. cam ferfenitite de atâtea oase trudite. Copiii mei. De aici.Sectia a II-a Sfârsit de ianuarie si început de februarie 1950. de curând ajunsi. Într-o camera mare. prof. univ. 7. unde un detinut de drept comun. Iuliu Daba — ing. 5. asist. asist. zilnic vânzolindu-se pe ele. Pe rând. Aurel Popa — ing. Dupa fiecare lant cazut jos se auzea câte un oftat de eliberare. Pavel Cristetiu — secretar pol. ajungem la un butuc. banditilor”. ajungem într-o sectie cu multe camere mai mari. fierar de meserie. Mihai Temus 10. cautam sa fim cât mai linistiti si împacati cu ce ne-a fost dat sa înduram. Mihet ? — ing. silvic 2. de-abia gasindu-ne starea. univ. De-abia dezmortiti de lanturile grele de la picioare. ne gasim fiecare locul pe niste rogojini. Dragomir ? — contabil 13. Constantin Bodea — ing. cu o dalta si un ciocan în mâna. Ion Constantin — ing. Era sectia a II-a din Aiud. Ajunsi la Aiud.

le-o recitam si celor care nu s-au ostenit so învete. iar în jurul lor. Dar. în dreapta catre geam. gardianul de pe sala raporteaza conducerii de boala mea.ne-au pus la curent cu toate cele ce se întâmplau la Aiud. Ajuns pe sala. aveam eu locul lânga Mihai Tomus. Înghiteam la strofe ca gaina boabele. Ce eram eu slab si pâna acum. Dar. cu concursul plantoanelor de pe sala. nici o miscare. dar de data asta devenisem o stafie. Resemnat. traversând drumul. Un sanitar în halat alb ma anunta sa-mi fac bagajul si sa ies afara. ma chemau colegii de camera sa le-o recit. cu câte 4-5 strofe. sa ne povesteasca din ispravile lui si din atâtea carti citite. fara sa ne dam seama. îmi iau ramas bun de la toti ai mei. Prin luna martie. Iesim din sectie. Pe vremea aceea la Aiud se murea pe capete. cum au fost parintele Ioja Sinezie si Tomus Mihai. ies afara. cum de altfel . În felul acesta treceau în zbor zilele. galben ca turta de ceara. nadajduiam în Dumnezeu. Inginerul Câmpeanu si aici pornise. LA CELULAR Nu dupa multe zile se deschide usa de la camera noastra. Aiudul. cu unii din ei. ne învatase bine de tot. Începutul l-am facut cu “Balada clopotarului din stele”. Pe nesimtite. cu ciudateniile lui. Mâncarea era extrem de slaba. Frigul era parca mai tare ca de când venisem. Într-un colt. Stând pe priciul de jos turceste. mari si boldanosi. Eu pe mai departe îmi duceam amarul de osândit. intram în Celular. în mijlocul lor. Asistenta medicala era aproape inexistenta. Fara sa simtim. cu tinta în necuprins. fac un icter de toata frumusetea. puterile ne paraseau. Nedumerit si pierit de tot. seara de seara. Asa am început si noi sa ne bucuram de aceste valori spirituale din cultura româneasca. Nu mai fusesem niciodata aici. un mot cu multa dragoste. una dupa alta. Cu multi dintre ei aveam sa ma mai întâlnesc în fabrica. cu bocceaua sub brat. Ramasesera numai ochii de mine. În situatia aceasta. Nu mai puteam sa manânc. Nu era celula sa nu fie bolnavi în ea. n-aveam sa ma mai vad. Nu dupa multe zile încep sa vina mici biletele de hârtie cu poeziile lui Radu Gyr. Dupa ce am învatat-o. asteptând de fiecare data sa ne apara alte biletele. pe priciul de jos. Ma împrietenisem cu el. cu care venisem de la Timisoara si. Asa se anunta anul 1950 în Aiud. balabanindu-ma mergeam dupa sanitar. Tin minte ca acum cât de mult m-am bucurat învatând aceste poezii. viata de rob îsi urma cursul ei. cu bocceaua sub brat.

. cu patura în spate. dar cert este ca cei trei se uitau la mine ca la altceva. Pe aripa scurta. fost ministru al economiei în timpul lui Antonescu. Ion Constantin. cu sufletul la gura. Înaintea lui Iacobici a fost seful Marelui Stat Major. galben. cu fata spre sectia a II-a.nici în Aiud. Al doilea se scoala în picioare si se prezinta. galben la fata ca sofranul. spionau fiecare usa. Ca furii. celula 309. fostul ministru al agriculturii în timpul lui Antonescu. prezentându-se Turcu Nicolae. nu pot sa mai stiu. în mijlocul nostru. Am mai venit si eu. haotic dimensionat si construit.. Gardianul deschide usa si-mi face vânt în celula. Era cunoscut de toti. Credeam ca nu se mai termina. Infernul lui Dante. mai ales de grupul de ingineri din Politehnica Timisoara. Al treilea vine si el la mine. iadul secolului XX. M-am cutremurat. Nu era voie sa bocaneasca pe coridoare. În urma mea. . si usa se închise cu un scrâsnet de zavor. timisorenii mei. Se parea ca-i un colos. si povestindu-ne. Primul din stânga vine la mine si se prezinta — Nicolae Mares. Strain printre ei. se zgâiau la mine. Stateam mai mult pe prici. Ioan Arbore. elev de liceu. urc etaj dupa etaj. Tevile de calorifer erau mai mult reci decât calde. De-abia încapeam pe prici. prapadit si slab ca vai de el. Locul meu era între generalul Arbore si Turcu. Asta ca sa stim ca ne puteam încalzi acoperindu-ne cu ele. general. Dupa sanitar. trei stafii. parca-i vedeam mai bine pe fiecare în parte. Drept învelitoare aveam niste paturi roase si ele ca bietele rogojini si cu mai multe gauri. îmi amintesc de ing. Mai mult. În fata mea. Acum. Arata ca un infern fara sfârsit. Fiind cel mai prapadit. zdrannng. stând pe priciul de jos. gândul îmi zbura la cei pe care i-am lasat în sectia a II-a. cu plasa de sârma între etaje si un târsâit de pâslari al pazei si plantoanelor de pe sala. Parca eram din alta lume. departe de ei. ma primisera la mijloc. ascultând si vizionând pe dracescul ochi al usii. alt prapadit. niste rogojini tocite de vreme si de bietele noastre oase osândite erau singurul asternut al nostru în vreme de iarna si fara caldura în celula. Pe prici. Ne oprim la etajul III. cu nenumarate usi zavorâte mestesugit. sa sporesc numarul la patru. Era inginer constructor de cai ferate. În fata ochilor se desfasura grandoarea iadului sofisticat. colegii mei de la 309. Ei trei erau locatarii celulei 309 de la vestitul Celular al Aiudului. stând pe prici sub geam. Cum oi fi aratat eu la înfatisare.

fac politica mondiala. Parca si acum îl aud cum ne spunea. Trebuie sa stim ca în fata noastra este un colos. Si-n prezent am ramas. Azi. Sa nu uitam. în mod cert. dusmanul numarul unu pentru rusi. rusii. comunismul mai bine zis. Ura a luat locul dragostei si minciuna locul adevarului. Asta se întâmpla în anul 1950 la Aiud. noi suntem dezbinati. Orgoliile. îsi asuma multe din greselile facute de noi toti. de la Ion Constantin. Ion Constantin ne sfatuia atunci sa nu desconsideram inamicul. incapacitatea omului. în 1960. Neîntelegerea lucrurilor. trecut de 80 de ani. ca cele afirmate de Ion Constantin sunt si azi de actualitate. chiar daca nu reusesc sa obtina o victorie într-o generatie. dar în lumina adevarului. De la el am aflat o multime de lucruri întâmplate în organizarea rezistentei din Banat. nu renunta la telul lor final. Si acum. ci sa-l luam asa cum este el. Aceste lucruri auzite atunci. aveam sa le mai aud. O iau de la capat cu lupta lor. ca toti comunistii. A trebuit ca timpul sa dovedeasca. Georgescu. Pun la bataie vagoane de aur pentru a-si face drum în telul lor. ne punea la curent cu multe greseli întâmplate în Banat. Acum. Ba mai mult. Acest colos ne vrea noua moartea cu orice pret. peste ani. În concluzie. diabolic. Ion Constantin este tot lucid su cu multa seninatate. Cu spirit critic. comunismul de fapt. la Vorkuta si Verhoiansk. ne pretam unii . când vremurile sunt atât de grele. Comunismul lupta cu aceeasi tenacitate. uneori fac loc dezmembrarii. Goana dupa marire duce la neunitate. când scriu. Concluzia era ca noi ne gasim cu ei într-o lupta pe viata si pe moarte. noi românii. polul frigului. ori de câte ori ar fi înfrânti. S-a destramat. De multe ori. necunoscând îndeaproape inamicul din fata . reaua credinta i-au luat locul. Era convins si constient de diavolismul din ei si de vointa ferma de a câstiga teren. în anul 1950 la Aiud. de la Ion V. Înca mai mult. când toti se napustesc asupra noastra ca lupii. când neamul românesc este la grea cumpana.asistenti si profesori universitari. ca ei. în fata noastra. însa în acelasi timp scotea în evidenta si lucrurile bune. revoltat ca noi nu ne dam seama. ne îndeamna la unitate si lupta cot la cot.comunismul. Îi cunoscuse la ei acasa pe rusi. care facuse 11 ani de lagar în Siberia. Din pacate. Orgoliul si veleitatile ne pustiesc sufletele. cu durere în suflet. ne spunea el. o predau la cei ce vin dupa ei. tenace si neîndurator. unitatea noastra nu mai este aceeasi.

Demn de retinut este un lucru extrem de important. Uniti în jurul Bisericii sa cautam biruinta. sectia Canto. Ne spunea el. ditamai inginerul. Azi. Studiase conservatorul la Timisoara. Cristetiu îi duce diploma de inginer. Se înscrie la una din aceste scoli cu durata de trei ani. De la familia lor a ramas si cartierul nostru din comuna cu numele de “Bârsesti”. Cu Nicolae Cristetiu ne-am gasit cunostinte comune. când s-a facut Marea Unire. Bica. m-a întrebat daca nu sunt cumva ruda cu fostul secretar al Politehnicii. locuiesc în acest cartier. era putin dezorientat. Mama mea a fost din familia lor. dar am locuit pe aceeasi strada. iar eu de copilaria noastra. Noi.. pe priciul de la 309. Cu el si cu tatal sau legasem o prietenie. ajungând inginer. Am copilarit si am crescut cu ea împreuna. Înaintea lui. Numai în jurul altarului gasim calea spre biruinta. Nicolae Cristetiu. Suntem chiar rude. cei mai multi cu numele de Berzescu. Era prieten bun cu o fata de la Teregova. oamenii sunt mici. În comuna lumea îi spunea Patru Dascalul. Singura cale de salvare este sa ne întoarcem la Icoana. Tatal sau. ca dupa terminarea facultatii. vremuri mari.dintre noi sa denigram pe cel ce a mers în rând cu noi pe baricada. În singuratatea mea. vremurile sunt mari. Pavel.. ca secretar a fost unul Ioan Berzescu din Teregova.. I-am spus ca nu sunt ruda apropiata cu el. La terminarea cursurilor de trei ani. A fost nepot al învatatorului Petru Berzescu de pe timpul Austriei. Auzind Pavel Cristetiu de numele meu. a fost secretarul Politehnicii. gândul îmi zboara la ing. în comuna îi spuneam Bârsascu. în comuna. când vede treaba asta si anume ca-i . directorul scolii îi cere diploma de bacalaureat pentru a-i putea face diploma de meserias instalator de apa. Un fiu al lui cu numele de Ion Berzescu a fost delegat la adunarea de la Alba-Iulia în 1918. Nicolita Cristetiu îmi povestea de prietenia lor. trebuiesc oameni mari. Directorul. Iatal si ucenic pe Nicolita al nostru. Stiut este ca la vremurile grele. Bica Felicia. unde de altfel m-am nascut si eu. povestit de Nicolita. Sa ne întoarcem de unde am început lupta pentru ridicarea neamului. Deodata îi vine inspiratia sa se duca la scoala de instalatori de apa. Liti îi spuneam noi în comuna. De fapt.. Zis si facut. cu mult haz. dar. Nu stia ce-i de facut ca sa poti câstiga si tu un ban mai mult.

Nu eram pusi pe cearta.inginer. pe lânga faptul ca au fost ministri în timpul lui Antonescu. Dac-ati fi stiut lucrul acesta. Nu dupa mult timp. lânga generalul Arbore. mai mult turceste. Laptele pe care-l primeam era preparat din praf de lapte. lânga generalul Arbore Ion si Nicolae Mares. Fiind bolnav de icter eram trecut la regim. la sfintirea monumentului. cei naclaiti în sânge si rosi de atâtea boli abatute asupra capului nostru. Se aciuieste si el pe podea. se prezentase cu numele de Nedelcu. Pe prici nu mai avea loc. nu aveam nici o pofta de mâncare si nici ea nu avea vreun gust. Stând pe prici. brunet la fata. în . cu boala în oase. locotenent. care. în celula noastra mai este vârât pe usa un om mai mult înalt decât scund. Ca mai batrâni. ascultând-i cu nesat. cei mici si de jos. m-ati fi corcolit si n-as fi învatat meserie. nici unul din noi nu era cu artag. Mâncarea o primeam tot de la regim. Viorel Demian si cu ing. ba de Nicolae Mares. îl priveau dintr-un unghi cu totul aparte.” Se împlinesc acum aproape 50 de ani de când am trait acele vremuri în blestematul acela de Aiud. al celor de la celula 309. De multe ori uitam de mine si de boala mea. Asta poate ca de unde eram bolnav. cu diploma la mâna. separat. Când venea vorba de maresalul Antonescu. în ziua de 14 septembrie. de buna seama. mai aveau de povestit si cele petrecute într-o viata de om. dealuri si vâlcele. numai cu ing. Stând tacut pe prici. gândurile mele zburau hat departe. De acum eram cinci în celula. la cei de acasa. Asa se face ca noi. În fiecare zi pe la orele 10 venea un sanitar cu un planton si-mi aducea laptele într-o gamela. îmi duceam amarul si osânda-n spinare. sectia a II-a. Spre norocul nostru. iata-ma si instalator de apa. Si acum traiesc parca din plin acele clipe de iad. bine domnule. lipit de peretele din dreapta cum intri pe usa. Dintre cei de la camera 28. Asa. îi spune: — “Pai. de ce nu mi-ai spus de la început ca esti inginer?” — “Nu v-am spus pentru ca am vrut sa învat meserie. Daca bine-mi amintesc. Era parca fara nici un gust. la Aiud. cu lacrimi în ochi se gândeau la noi. peste munti si vai. Era multa liniste. Ion Constantin m-am întâlnit în 1994. Parea putin adus de spate. intrigat cumva. Toata ziua ascultam la cele povestite ba de generalul Arbore. ne faceam acum intrarea în lumea care odata a condus destinele acestei tari.

la Sarinasuf. Din timp. Dintr-un început condamnau actul de la 23 august 1944. era de o modestie rara. Voiau desprinderea de Hitler. professor de limba româna la Focsani. Le spala rufele de pe ei. Ministrul de Razboi si fostul Sef al Marelui Stat Major al Armatei si Maresalul Antonescu îl vedeau cu alti ochi. Îi dadeau dreptate lui Iacobici. Istoria începuse sa-l judece. Pe rând. Ne ocrotea cât putea pe noi. Zilnic. de-or fi gresit. Condamnau atitudinea regelui Mihai I fata de Antonescu. cu lucruri bune si frumoase. Spre deosebire de aproape toti cei cu care el a lucrat afara. Mai avea un frate. Cert este ca el trebuia tratat ca un erou si luptator împotriva comunismului. noi cei mici din camera ascultam la cele povestite de cei doi ministri antonescieni. Nu voia sa sacrifice armata pentru o cauza deja pierduta. A fost un om de o mare tinuta morala. fiecare din noi ne-am istorisit trecutul nostru. Nu l-am auzit o data bârfind pe cineva. în mari functii de stat. Privea lumea din jurul lui cu multa îngaduinta si dragoste. murdare de atâta boala. Tragea de timp. Era fiu de preot. erau trecuti prin sita lor toti fostii ministri si generali ai armatei române. 2. De câte ori Nicolae Mares se mai scapa de mai vorbea de rau pe cineva.” . conflictul dintre generalul Iacobici. Avea o biblioteca mare si temeinica. si rele. generalul Iacobici a frânat trimiterea pe front de noi trupe. ei si-au dat seama ca Germania va pierde razboiul. ceea ce s-a si vazut în tot comportamentul lui. Ca fosti apropiati colaboratori. Acum îi gaseau toate pacatele. unde tatal sau era preot. La rându-ne. 3. Cât a putut. Au optat pentru initiativa Maresalului de a iesi din razboi. în apropierea Deltei. Nu trebuia prins printr-un ieftin siretlic si predat rusilor.mod critic. Acum. Din povestirile generalului Ion Arbore am înteles multe lucruri. Ne povestise mult despre el. Era un om de mare sensibilitate.000 de volume. rugându-se lui Hristos. cu toate neajunsurile si pataniile noastre. A murit la Jilava îngrijind bolnavii. ca pe niste copii. Nici noi n-am fost mai buni. Nu stiu cum o fi fost în libertate. Generalul Arbore si-a petrecut copilaria în Dobrogea. 1. cunosteau multe lucruri si bune. El credea cu toata caldura în Dumnezeu. în perspectiva istoriei. ca numai Dumnezeu stie ce-o fi fost în sufletul lor. de peste 10. el îi spunea: — “Mai Nicolae mai. dar aici în temnita l-a gasit pe Dumnezeu. Asa am reusit si eu sa ascult si sa-mi dau seama de tot ce s-a petrecut în drumul parcurs de Maresalul Antonescu în timpul guvernarii lui. cei din apropierea lui. dar nu prin tradare. Se ruga tot timpul în celula. nu vorbi cu pacat de oameni. Cei care s-au pretat la aceasta scamatorie vor fi judecati de istorie si-n mod sigur condamnati.

Adeseori ne povestea lucruri din copilaria lui, de felul cum a reusit sa razbata în viata. A parcurs drumul, în cariera lui de ofiter, de la sublocotenent si pâna la gradul de general prin puterile lui, fara a fi ajutat de cineva din afara.

CARE VREI MURI
Era prin luna aprilie 1950. Pe Nicolae Mares, într-o buna zi, de dimineata, dupa deschidere, îl striga un ofiter cu lista în mâna sa-si faca bagajul si sa iasa afara. Tiptil, putin adus de spate, destul de firav, cu bocceaua sub brat, îsi ia ramas bun de la noi si iese afara. Târziu am auzit, când deja eram liber, ca a fost dus la Sighet, unde a si murit. De la plecarea lui am ramas iarasi patru. Vizita medicala se facea o data pe saptamâna de catre medicul civil al închisorii, într-o celula special amenajata. Pe sala, ca planton era si unul, Giury pe numele lui, ungur de origine. Înainte de vizita umbla ca o vijelie, de la celula la celula, strigând cât îl tineau plamânii: — “Care vrei muri! Care vrei muri! Care vrei muri!”, tragând zavoarele de la usi, de sa le rupa, nu alta. La început nu stiam ce-o fi cu asta. Generalul Arbore îmi spune însa ca-i vizita medicala. Cine vrea sa mearga la medic se îmbraca si iese pe sala. Ma ridic si eu si ma iau dupa ai mei. În frunte era generalul si dupa el eu. Când am iesit pe sala, deja coada se formase. Ne asezam si noi la coada, încheind rândul. Rezemati de perete, oamenii vorbeau între ei. De-abia ne mai vedeam unii cu altii, din celulele vecine. Erau scoase cam 5-6 celule deodata. În timpul asta îl vad pe Arbore ca-l ia de mâna pe un batrân, mai mic de statura ca el, brunet, si-i spune: — “Mai Iacobici, vino sa-ti prezint pe un banatean de-al tau de la Teregova, professor de meserie si-i tânar de tot.” Eu, sfios din fire, dar mai bine zis timid, dau mâna cu el. Cu multa afectiune mi-o strânge, bucurându-se ca mai vede pe cineva dintr-ai lui, din acel colt de tara, care a avut curajul sa înfrunte urgia comunista. — “Ma bucur mult de tot ca va cunosc, d-le Berzescu. Eu sunt din Armenis de nastere. Numele d-tale mi-e tare cunoscut. Pe tatal d-tale nu cumva îl cheama Gheorghe?” — “Ba da, d-le general, Gheorghe îl cheama.” — “Sa stii, frate draga, ca o verisoara de a mea, Iconia, a fost casatorita cu unul Ion Berzescu din Teregova. Eu sunt varul ei primar, parintii nostri, frati. — “D-le general, o cunosc foarte bine pe matusa Iconia. Doar în bratele ei am crescut. Sotul ei, uica Ion, a fost varul primar al bunicului meu, Ion. Tatal meu, Gheorghe, tot în bratele ei a crescut. Locuiam în aceeasi casa mare, facuta din caramida din timpul Austriei.”

M-a mai întrebat de multi oameni din Teregova, pe care-i cunosteam bine. I-am mai spus ca atât bunicul meu, Ion, traieste, cât si uica Ion, sotul Iconiei, traieste. I-am lasat în viata. S-a bucurat nespus de mult. Asa l-am cunoscut si eu pe generalul Iosif Iacobici, fostul ministru al Apararii Nationale si înainte de asta Seful Marelui Stat Major. De atunci, de fiecare data când Giury ne scotea la vizita medicala, ne întâlneam pe sala. Dupa mai mult timp de regim alimentar, fara nici un medicament, icterul meu dispare. Am trecut cu masa la comun. Scapasem eu de necazul bolii de ficat si cade fratele meu de suferinta, Turcu. Se îmbolnaveste de plamâni, începe sa faca febra mare, sa tuseasca si sa nu mai poata mânca. Batem în usa, raportam ca-i bolnav destul de grav, dar nimeni nimic. Nici n-au venit sa-l vada, cel putin. La vizita medicala, medicul se multumea cu consultul. În rest, nimic. Fara nici un fel de tratament, îsi ducea boala cu resemnare. Noaptea transpira si tusea întruna. Dupa cum am mai spus, pofta de mâncare nu avea. Sub ochii nostri, la sfârsitul lui aprilie 1950 s-a stins. A murit întins pe prici lânga mine. Dimineata am vazut ca nu mai misca. Întepenise sub patura zdrentuita. Înca unul, pe lânga cei multi, trecuse în vesnicie, fara ca Administratia sa miste un deget, sa ia o masura. Cu buna stiinta au savârsit crima. Se înscrie în planul lor de asasinare a întregului neam românesc. Rusii, cu premeditare, urmareau exterminarea neamului nostru. Pe la început de mai 1950, ramânem în celula 309 numai trei oameni: generalul Ion Arbore, locotenentul Nedelcu si cu mine. Nu dupa mult timp, prinsera sa umble un ofiter si un civil, din celula în celula, si întrebau pe fiecare ce meserie are. Nu stiam de ce fac lucrul asta. Dupa o vreme, generalul Arbore ne spune ce credea el despre treaba asta si anume ca ei vor sa scoata oameni cu meserie în fabrica. Stând si gândind, deodata-mi vine-n minte o idee. Când mai vin prin celule, întrebând de meseriasi, eu voi declara ca sunt tâmplar. Cunosteam destul de bine tâmplaria. Nu aveam teama. Speram c-o sa fie bine. Erau zile de mai, când soarele cu razele lui începuse sa razbata si-n celula noastra. Soare de mai cu nadejdi de mai bine. Într-o zi se deschide iarasi usa celulei si întreaba de meseriasi. Eu ies în fata si le spun ca sunt tâmplar. Ma noteaza si închid usa. — “Ei, acum sa te pregatesti de fabrica. Pe toti care-i noteaza îi scot în fabrica”, îmi spune gen. Arbore.

În zilele urmatoare ne muta pe toti cei din celula noastra într-o alta celula, tot pe partea scurta, dar în partea cealalta a Celularului. De acolo, de pe geam, se vedea curtea fabricii. Era o vânzoleala de oameni. Se auzea destul de bine vuietul de ciocane în tabla de metal. Era atelierul de tinichigerie. Albastrul cerului vazut din celula era atât de îmbietor si de linistitor, încât pentru o clipa uitam ca suntem în temnita. Razele soarelui ne scaldau fata îngalbenita si stafidita de atâta lipsa de lumina si libertate. Toate concurau la o imagine de mult râvnita de noi, osânditii, libertatea si sanatatea. Într-o zi, gen. Arbore îmi spune iarasi: — “În curând vei merge la acel vuiet de fabrica si-ti vei gasi o liniste oarecare.” În celula noastra, 309, se facea curatenie. Se varuia peste tot. Dupa terminarea varuitului ne-am mutat la locul nostru, 309. Florarul parca ne mai potolea dorul de libertate. Ne miscam mai vioi si-n celula. Speram în mai bine. Ne rugam Celui de Sus sa ne întareasca. În fiecare zi, gen. Arbore se ruga cu multa caldura, stând pe prici la locul lui. Senin, le primea pe toate câte veneau pe capul lui. Niciodata nu l-am auzit vaicarindu-se. Ca dreptul Iov, multumea lui Dumnezeu de tot ceea ce se întâmpla. Într-o buna zi, usa se deschide si un ofiter îmi spune sa-mi fac bagajul si sa ies afara. Îmi iau ramas bun de la generalul Arbore si de la Nedelcu si ies afara. Gen. Arbore îmi ureaza mult noroc. De atunci nu l-am mai vazut. Aveam sa aflu ca a murit la Jilava, îngrijind bolnavii. Dumnezeu sa-l odihneasca în pace, ca a fost un mare român si un bun crestin.

ÎN FABRICA
De la etajul III, dupa ce ies din celula 309, merg în urma ofiterului cu bagajele sub brat. Cobor de-abia rasuflând scarile, cu ofiterul în fata. Ajungem la etajul I, în fata unei celule, pe aripa lunga, pe partea dreapta a Celularului. Nu mai stiu bine ce numar avea celula, parca 31, dar sigur nu mai sunt. Dupa noi era si seful sectiei, un gardian cu cheile în mâna. Îmi deschide usa invitându-ma sa intru în celula. Acolo era altfel decât la 309. Erau patru paturi de fier cu saltele curate, cearceafuri, perina si paturi bune. Mi-am lasat bagajul pe patul de jos, din dreapta camerei si am iesit afara dupa ofiter. La iesirea din Celular erau mai multi detinuti încolonati, toti ca mine, pentru fabrica. Afara ne astepta un civil, de statura mijlocie. Statea linistit, cu un bat în mâna si cu privirea tot în pamânt. Parca ar fi cautat ceva. Când m-am atasat grupului, a zis: — “Hai sa mergem!” Mai târziu aveam sa aflu ca era Mares, directorul fabricii. El, în fruntea coloanei, iar noi, dupa el, spre fabrica. Intram pe poarta în fabrica. De cum am intrat, ne-a si luat în primire

o zumzaiala, un du-te-vino al oamenilor, cu treaba si fara treaba. Arata curtea aia ca un furnicar. Se miscau în toate partile. De la intrarea în fabrica, în stânga, un gater, cu doua pânze, scrâsnea ritmic la un bulvan de brad, taindu-l în scânduri la dimensiunea ceruta. În dreapta, mai la distanta, erau birourile fabricii, unde lucrau de zor o multime de ingineri proiectanti. Cu gaterul în continuare era sala strungurilor în lemn. Acolo zbârnâiau daltile înfipte în lemn, mânuite de buni mesteri strungari. Erau colegii nostri, fratii nostri de lupta. Acolo lucra si prietenul meu bun Mihai Puscasu, azi trecut întru cele vesnice. De la strunguri intrai în atelierul de rotarie, unde aveam sa lucrez eu multi ani de fabrica. Legate de rotarie erau atelierele de tâmplarie, cu specificul lor de lucrat în lemn, usi, ferestre, mobila si tapiterie. Pe partea dreapta, cum intrai în fabrica, dupa birouri, se desfasurau atelierele de fierarie, tinichigerie, paturi, forja si altele. Dupa aceste ateliere venea si atelierul de jucarii. Dupa ce toti am intrat în fabrica, aproape de poarta, Mares se opreste în fata noastra, cu lista în mâna. Eram numai ochi si urechi. Asteptam sa vedem care-ncotro va merge la locul de munca. Pe lânga Mares erau mai multi gardieni, sefi de ateliere. Asteptau si ei repartitia. Eu ajung la atelierul de jucarii, cu înca vreo câtiva ca mine. Ne preda unui detinut, mai rasarit parca, îmbracat si el în zeghe ca toti detinutii. Sunt repartizat la o masa unde se confectionau jucarii. Cel care ma luase în primire se si ocupa de mine, aratându-mi ce trebuie sa fac. De prima data îmi da niste placute de lemn pe care trebuie sa le slefuiesc. Zis si facut. M-apuc de lucru. Cel care m-a luat în primire era un detinut de drept comun, cu numele de Movila. Era un om tare bun si echilibrat. Si-a dat seama pe loc ca noi de-abia am apucat sa scapam de Celular si sa mai prindem un pic de libertate, schimbând mediul satanic de oprimare. Acest Movila era seful atelierului de jucarii. Toti cei din atelier îmi erau necunoscuti, desi erau toti politici. De fapt n-aveam de unde sa-i cunosc, ca, de la Timisoara, n-am mai iesit niciunde din celula ca sa-i pot cunoaste. Aceasta a fost, de luni de zile, prima mea iesire din celula, printre oameni, afara de iesirile la vizita medicala pe Celular.

Totul parea nou pentru mine, necunoscut. Adesea ma întrebam pâna unde se poate merge în nesiguranta asta si ce-o aduce ziua de mâine. Nu-mi dadeam seama atunci ca de fapt aceasta-i o caracteristica a gulagului, cu mijloacele lui de oprimare. Toate încercarile de suprimare a omului de catre om nu sunt altceva decât consecintele înclestarii în lupta dintre bine si rau. Fabrica lucra în trei schimburi. Cei de la jucarii lucrau numai în schimbul întâi, de la orele 6 la 14. La iesirea din fabrica, luam masa de prânz. De acolo, liberi fiecare dupa luarea mesei, ne îndreptam spre Celular. Ajuns la celula mea, gasesc înca doi detinuti, la patul lor, punându-si traista cu gamela la capul patului. Nu-mi mai amintesc cine erau acei colegi de camera dintr-un început. Mi-am pus si eu traista la capul patului. Eram patru oameni în fiecare celula. Ce n-am observat de la început a fost faptul ca în celula nu era tineta pentru nevoile noastre. Fiecare mergea la WC-ul din capul coridorului. Usa de la camera era permanent deschisa, zi si noapte. Dintr-o data, alt regim de camera si alte conditii de viata. Ne apropiam de cele normale, spre deosebire de animale. Ma preocupa lucrul din fabrica. Asa ajunsesem la o oarecare libertate. Ma ducea mereu, gândul la generalul Arbore, pe care-l lasasem în celula, slabit de tot, de de-abia-si tinea sufletul. Ridicam ochii din curtea fabricii si priveam acel colt de Celular, unde stiam ca-l lasasem pe Arbore. Vocea lui blajina si dragostea fata de om îl defineau ca pe un adevarat parinte. Ajuns la un oarecare confort, adesea ma gândeam la el, care dormea tot pe prici, cu o rogojina ferfenita si o patura, veche de când lumea, roasa de vreme si gaurita. La atelier, dupa o vreme, de la slefuit am trecut la confectionat piese pentru jucarii. Timpul trecea repede, repede de nu-ti venea sa crezi. Mâncarea în fabrica era mult mai buna. Începusem sa cunosc lumea de acolo. În fata mea, la jucarii, slefuia de zor un om, slab la fata, de statura mijlocie si cu privirile vii de tot. Era numai viata în el. Destul de comunicativ, se uita insistent spre mine. De la o vreme, ma întreaba cine sunt si de unde vin. Cu o oarecare retinere, îi raspund la întrebarile lui. La rându-i, îmi spune si el cine-i si de unde vine. Era parintele Dumitru Mitoiu, care fusese preot în comuna Bacesti, judetul Vaslui. În legatura cu

Zilnic erau chemati la el câte 2-3 oameni din fabrica. Ca-ntotdeauna. sa nu leg discutii cu nimeni pe linie politica si nici sa-mi dau pareri asupra conducerii de stat. Avea un suflet mare si curat. tovarasi. Facuse teologia si dreptul la Bucuresti. mai. dintr-un loc într-altul. care a tras în noi sa ne omoare pe toti. tu esti din Teregova? Acolo banditii aceia au tras în oamenii partidului si i-au omorât? Voi ati luptat împotriva partidului comunist? Ma. în timpul tunsului.” M-am uitat lung la el. Când a auzit de Teregova. Generalul Arbore ramasese consternat. nesarata un pic. I-a mai avut profesori pe Nichifor Crainic. Sa vedeti si voi cum arata un mare bandit. seful sectiei. În mai 1950. ia veniti repede aici sa vedeti si voi un bandit din Teregova. stând de vorba cu noi. Atanasie cel Mare. dar fara rautate în continut. Peste cizme avea încaltati niste pâslari. pe Tudor Popescu. patriarh al Alexandriei? Tu nu-l meriti. Deodata se întoarce spre mine si ma întreaba de unde sunt si cu ce am cazut. Tin-te acum la scandal. Se recrutau informatori. Am uitat sa va spun o întâmplare de-a mea. ofiterul politic avea activitate intensa. învârtea niste chei pe dupa deget. voi trebuia sa fiti toti omorâti. iese afara pe sala si-i cheama repede pe mai multi gardieni din Celular. ascultând cele vorbite în celula. ca sa nu faca zgomot când se deplasa de la usa la usa. Nae Popescu si altii. caruia studentii îi spuneau: “Hunul”. Atanasie. fara sa-i raspund. Era cu 5 ani mai mare ca mine. cât eram la Celular cu generalul Arbore. Georgescu. Stii tu asta?” Numaidecât. a sarit în sus spunând: — “Ce ma. face o gluma. de ne spuneau cunoscutii nostri ca suntem de nedespartit. încercând sa se poarte frumos cu mine. Nimanui nu i-am vorbit despre activitatea mea din libertate. L-a avut ca professor pe Ion V. — “Cum de porti numele unui mare sfânt. Si-a dat seama de gafa facuta. si se holbau la mine ca la alta aratare. S-au facut destule încercari asupra mea. Aveam sa devenim buni prieteni. Eram ca doi frati.” Atâta mi-a trebuit. Nu stia ca terminasem si eu teologia. Aici. intrasera multi detinuti în fabrica. Îmi cauta prietenia. Învatasem un lucru. Vin repede vreo trei gealati. nascut în 1916. . vine frizerul sa ne tunda si sa ne barbiereasca. strigând: — “Mai. pe la sfârsitul lui aprilie. Într-o zi. toti cu pâslari în picioare. Mereu altii si iar altii. când se faceau miscari mari de oameni.numele meu de botez. De fata tot timpul era si gardianul. Îi raspund ca am cazut cu Spiru Blanaru din Teregova. la 309.

parca. cei întemnitati. îi spuneam eu. Aveam un fiu de trei ani.Unul dintre ei. unde se muncea din greu. La jucarii am stat un an de zile. eram niste jucarii în mâinile destinului. vazându-i cu traista plina de jucarii. nefiind agreati politic. Puteam sa ajung la tâmplarie. De aceea a si insistat prin altii sa ma capteze în rândul informatorilor. de o mare cuprindere sufleteasca. La vremea aceea. La rotarie am fost dat împreuna cu parintele Mitoiu. la ora când. Ma întorc iarasi pentru o clipa la jucarii. gândul meu zbura adesea la cei dragi de acasa. Nu stiam peste ce am dat. ca sa se joace cu ea? La ora aceea. una mai frumoasa ca alta. N-au reusit. am fost dati la munca cea mai grea din fabrica. Ma întrebam de multe ori daca si copilul meu avea în mâinile lui vreo jucarie din cele facute de noi. sau la mobila fina. Dumnezeu sa-l odihneasca în pace. unde multi din prietenii mei lucrau. Acolo lucra si Ion Bohotici. marturisind trairi interioare. unde se lucra mult mai usor. îmi pune întrebarea: — “Ce ma. În anul 1951 începusera sa nu mai confectioneze asa multe jucarii. Numarul muncitorilor s-a mai redus. bucurându-ma de aprecierea lui Movila. Asa se face ca am ajuns eu împreuna cu Mitoiu sa lucram la roate. ca sa se afle în treaba. numai prin faptul ca esti român si crezi în Dumnezeu. Viata se juca cu noi atât de crud. Libertate-Robie. sectia de prelucrare a lemnului. belelele curg pe capul tau. Ajunsesem sef de echipa. am ajuns la Rotarie. prin mâinile mele. S-a apropiat de mine ca un frate mai mare. Asa din senin. seful de atelier. ci toti care aveau copii acasa. sa ne opunem cu pretul vietii puhoiului din rasaritul satanizat. Politicul ma cunostea însa foarte bine dupa dosar. Era o fire iute la mânie. LA ROTARIE Daca am îndraznit sa ma opun si sa nu primesc a lucra cu politicul. voi ati vrut sa darâmati Comunismul? Aici o sa-ti putrezeasca oasele. Sa stii!” S-au uitat la mine ca la urs si s-au dus. la Rotarie. tinând de cruda realitate. treceau jucarii. nu numai eu gândeam asa. De abia atunci mi-am dat seama si am observat ca într-adevar luptele de la Pietrele Albe au avut un mare rasunet în lume. noi toti. Atât eu cât si parintele Mitoiu. Gândul nostru zbura la ei. Lucrând cu migala la jucarii. ca el a fost primul care a venit la mine si m-a încurajat. dar si cu multa dragoste . Nea Mitu. Cu noi care am îndraznit sa zicem NU raului.

În închisoare s-a purtat cu multa demnitate. numai dupa sase luni. rob ca si noi. unde Mitoiu era preot. Lucra numai dimineata. la facutul rotilor. Comuna Bacesti. si Dragomir. Atelierul era destul de mare. El a fost judecat în lotul lui Auschnit. era aproape de Negresti. L-am avut si eu învatator la Teregova. împreuna cu Mitoiu. unde se puneau sinele de fier. maistru rotar detinut. Dupa ce ne-am obisnuit cu lucrul. s-a instaurat o atmosfera de mult calm si de prietenie. Noi nu prea aveam tangenta cu coordonatorul. jud. gaterul si al rotariei era ing. M-am bucurat de multa încredere din partea lui. De nastere era din comuna Rusca. rapoartele cu lucrul executat în timpul schimbului de lucru. tot silvic de meserie. decât numai când lua. Vaslui.000 de carute din partea armatei. de la sefii de sectii. De la batutul spitelor în butuci. erau la locul lor. De la izbitul . Resita. seful rotariei. Acolo erau asezate tot felul de tejghele si cai de confectionat rotile. Ion Roescu. deci moldovean. crezând cu multa putere în Dumnezeu. cum îi spuneau ei în limbajul tehnic al lor. fiind vecini cu comunele. A mai avut un frate învatator. rotar de meserie. gata pentru batut în butuc. cei care conduceau rotaria erau cei doi maistri civili: Crisan. rotaria se organizeaza în trei schimburi. Vaslui. trecem la alta operatie. fiind stapâni pe meserie. Comanda era mare. sa le finisam. unde ni s-au dat niste spite de roata. jud. cam spre sfârsitul lui 1951. de strunguri în lemn. Întotdeauna ne aparau în fata conducerii. Pitarul Nicolae. Ne-am asezat si noi la o tejghea. la încaltat. Îl cunostea foarte bine parintele Mitoiu. Pe lânga acestea. Dupa aproape un an a fost schimbat. înca 2500 de sarete. De-abia acum se aranja atelierul în plina forma. În felul cum se purtau cu noi. Atelierul de rotarie era legat de sala strungurilor în lemn. În locul lui a venit ing. Seful atelierului era Nicolae Pitaru din Negresti. Asa stând lucrurile. Era o vânzoleala si o harmalaie de-ti tiuiau urechile. nu era fixata vreo norma. ramase seful rotariei.fata de om. La începutul activitatii noastre la acest atelier. aproape de Teregova. silvic Iosif Roescu. Cel care era mereu cu noi si conducea era Pitarul Nicolae. Se primise o comanda de 10. Era rotar de meserie. Coordonator al atelierelor. ajutorul lui. Toate se desfasurau de la cele mai simple piese pâna la roata data gata pentru fierarie. Asta însa. Nicolae al nostru era un om foarte bun. Ioan Tonea. Roescu s-a purtat bine în tot timpul cât a condus aceste ateliere în fabrica. Ing. De fapt.

mai venise si Petru Hamat. Cu dalta si ciocanul ajusta spatiile de la butuc. sa mearga. lupta de clasa se ascutise. la râscaitul ferastraului care taia spitele la dimensiunile cerute. De multe ori mai venea si câte un control de calitate. Vom vedea ce am realizat si cu normele când voi ajunge la anii respectivi. în obezile care trebuiau montate pe spite. trebuia sa te apropii de urechea lui sau sa strigi. Tonea si lua situatia. unde de obicei ieseam bine. în anii 52-53. Pe lânga Lae. toate la un loc realizau simfonia muncii. Întotdeauna ne faceam un plus de roti peste norma. la terminarea lucrului. când va trebui. Mai mult vorbea decât lucra. administratia încalecându-ne cu normele.barosului de 5 kg. mai ales. la lovitul ciocanelor în daltile care pregateau butucii pentru montat spitele. Eram ca-ntr-o familie. mai era si Nelu Cristea. norma se cerea pe echipa. La începutul lui 1952. Lucrul de la executarea rotilor cerea multa atentie. apropiatii lui. Era numai os si piele. unde veneau batute spitele. Mitoiu si cu mine. nea Lae. a fost adus si Lae Orbulescu. Tot în toamna acestui an. niciodata nu-si facea norma la butucii lui. Pe atunci. se încaltau rotile. nu pe om. Ajunsesem deja la facutul rotilor. când nu realizam norma pe echipa. în cazul acesta. Umbla greu de tot. Parca-l vad si acum. banatenii. dupa care mergea la forja. Îi fusesera degerate picioarele. se simtea tare bine în echipa. Lucrul acesta nu-l stia nimeni. ca de restul ne îngrijim noi. Cu toate astea. pentru a avea rezerve. Cât am putut. Asta. Toti trei eram în acelasi schimb. Ca sa te întelegi cu vecinul. apoi slefuitul spitelor. Realizasem o unitate de credinta si de fratietate între noi. unde i se monta panta de fier. cum îi spuneam noi. Montarea obezilor pe spite era ultima operatie a rotii. Adesea îi spuneam sa fie atent numai când vine vreun gardian sau altii mai mari. si Gheorghe Ungureanu. venea ing. Eu lucram lânga parintele Mitoiu. l-am ocrotit. De aici si reumatismul. cu noi. decât numai noi trei. În fiecare zi. Mitoiu ajunsese seful echipei de rotarie. Aveam . Nea Lae însa. tare slab ca fizic. finisând un butuc de roata. Hamat. sa dea de zor cu ciocanul în dalta. Tot aici. Devenisem buni rotari. Mai bine zis. Mai târziu. Asta-i era lucrul lui. la rotarie. Destul de des venea la el Aurel Cadareanu de la strunguri în lemn.

Distanta dintre scânduri era mare.. Cât a fost în spital. fiii Vrâncioaiei din legenda. Tonea m-am înteles. de bine. roata trebuia curatita pe cant. Totul se facea din mâna. Se luasera dupa Pitesti. unde iarna. Cum de altfel s-a actionat si la Gherla. Puteai baga si mâna pe unele locuri. Tot ce tinea de rotarie se instalase în locul nostru. Hamat si cu mine. se curatau tare greu. însarcinat era unul Dorobantu cu actiunea de reeducare. Comenzile. ne-am mutat afara. printre scânduri. un pas mare pentru rotarie. de la scut. în Aiud. Dar. fiind facute din lemn de esenta tare. ce folos? În fata te pripeai. Eram 105 oameni la rotarie. În vremea aceasta. Din partea conducerii. iar în spate înghetai. S-a facut. nu puteam sa le facem fata. de rau. fiind mari pentru noi la rotarie. cu tot arsenalul satanic de la Pitesti. La rindea nu se lasau prea usor la curatat. Iar din partea detinutilor era Pânzaru Constantin. unde puneam lemne cu nemiluita. pâna se rosea. unde în mod dracesc s-a recurs la anularea tuturor potentelor spirituale ale omului. Cel mai greu era la finisatul rotii. totusi. eu îi tin locul de sef de echipa. Mitoiu ajunge la operatie de apendicita la spital.. acesta fiind unul din marile ateliere din fabrica. Numai de Toader Bahna mi-aduc aminte. Ca oriunde. m-am descurcat destul de bine cu normele. Cu ing. reeducarea era precedata de organizarea retelei de informatori. si aici la Aiud. În mijlocul baracii era instalata o soba mare din tabla. au facut doua freze de curatat. . Obezile.multi vrânceni printre noi. într-o baraca. Asa am lucrat o parte din iarna lui 1951-1952 si cea din 1952-1953 în întregime. numarul nostru a crescut. În timpul acesta. Cât despre cei care lucram la facutul rotilor. din partea biroului politic se încerca o reeducare. ca sa fie un cerc bun. Platiseram deci facutul frezelor. În locul nostru au fost instalate frezele si strungul pentru butuci. înalt si destul de voinic. Peretii erau din scândura. Nu dupa mult timp. dar pâna la urma. Urma dupa aceea curatatul fetelor. Dupa o mai îndelungata chibzuinta a inginerilor în frunte cu Tonea. una pentru cant si alta pentru fete. Dupa ce se bateau obezile. La început mai sareau aschii cam prea mari din roata. o data cu realizarea frezelor. În schimb. facuta numai pentru depozitarea materialului. În schimbul nostru la roate. cei care bateam obezile am fost scosi din atelier. mai aveam putina caldura. lucram numai noi trei. Le-am uitat numele. Mitoiu. un flacau frumos. De acolo. s-a reusit.

pe lânga faptul ca mereu voi face izolari. Tin minte ca acum raspunsul pe care i l-am dat la sfârsitul discutiilor: — “Domnule locotenent. Stau de vorba cu el asupra atitudinii ce trebuia luata în fata studentilor veniti de la Pitesti. Pe la sfârsitul anului 1951. cu scopul de a sparge normele. atunci întelept era sa fi facut acest lucru pâna a nu intra în închisoare. nu eu. voi primi batai si chiar promisiuni de moarte. În fabrica. Ion Bohotici la el. dupa atâta suferinta. vin o multime de noi oameni în fabrica. Îmi oferea toate avantajele în fabrica. o multime de informatori aveau functii de raspundere. daca ar fi fost cazul sa colaborez cu regimul. LA OFITERUL POLITIC În acest timp. Noi. În cazul când eu nu voi primi. Printre ei erau multi studenti de la Pitesti. atunci se anunta sumbra perspectiva de a nu mai iesi din închisoare. La ofiterul politic am stat vreo doua ore. Stiam prin ce trecusera ei si înca mai îndurau si acum. obtinându-le din zi în zi tot mai mari. Cauta sub toate formele sa ma recruteze ca informator. eu sunt chemat la ofiterul politic. când fabrica fierbea în organizarea reeducarii si când reteaua de informatori se structura. începusera lupta împotriva noastra. El lucra la mobila fina. Parca ne studiau în vederea unei anulari sau chiar a disparitiei unuia dintre noi. cei care ne uniseram în lupta împotriva lor. Ce rost are. Ai sa simti tu lucrul acesta cât ai sa stai în . si nu acum dupa atâtia ani de temnita si privatiuni de strictul necesar unui om. Parca era o vara târzie. sa fiu întelegator. Îmi spune sa fiu atent si rezervat. A încercat sa ma convinga de orientarea sanatoasa a regimului comunist. mai încercasera sa se strecoare si-n fiecare atelier. Sa nu dau curs liber sentimentului de prietenie. d-ta o sa suferi. prin octombrie 1951. sa ma terfelesc acum. d-le locotenent. unde sef era Ordeanu. de control al muncii de calitate si al productiei.Aceasta functiona ca acele de ceasornic. cam pe la orele 10 înainte de masa. La rotarie mereu ne dadeau târcoale. domnule. Ma cheama. în timpul liber de masa dupa prânz. Cu un cuvânt. mai ales ca cei mai multi venisera de la Pitesti. Daca vreun vechi cunoscut sau fost prieten vine la mine. Si ziua se anunta frumoasa si calda. la rândul nostru. reactionam prompt la fiecare încercare a lor de patrundere si perturbare a sistemului de munca si a armoniei din cadrul echipei. Ba. dar rezervat. cu securitatea. Ba chiar si libertatea sub o forma oarecare.” — “Bine. Era o toamna cu mult soare.

În oala asta erau si Petru Hamat. Repede cu lopetile si maturile aruncam zapada afara. zapada s-asternea pe noi. când batea vântul tare si ningea. spre toamna. Dupa orele de lucru în schimb. dar sa fii cu mare bagare de seama la cele ce faci si ce vorbesti. Mares. Dar. meseriasi. cursantii scolii de rotarie. Bine ai facut ca l-ai respins si l-ai pus la punct în felul asta. aceasta scoala. acum sa te tii la belele pe capul tau. Când m-am întors în fabrica. Profesori îi aveam pe maistrul Crisan si pe Dragomir. cei care urmam aceasta scoala ramâneam si schimbul II în fabrica. un adevarat consiliu de familie l-am tinut cu Petru Hamat si cu parintele Dumitru Mitoiu. Iata ce ma sfatuieste Ion: — “Mai Tase. Ma încurajeaza si el ca toti ceilalti. Cât mai putina vorba. A râs si mi-a spus sa nu-mi pese si sa-mi vad de treaba. În repausul de masa vine Ion Bohotici la mine si ma întreaba ce a vrut politicul. iar noi suntem obligati sa ne aparam. . cu ei eram împreuna. Ma întâlnesc si cu nea Victor Târu. Zi de zi. Altfel ne confruntam cu umezeala si noroiul în baraca. Burta ardea si fundul îngheta. Ei erau cei mai apropiati prieteni ai mei. De multe ori.” Asa se face ca.. de fapt. politicul îmi purta sâmbetele. tin sa va spun unele lucruri mai importante petrecute în fabrica. detinut. noi. prin golurile dintre scânduri. Pâna a nu trece. Cu toate acestea. si parintele Mitoiu. Iata ca timpul nu sta pe loc. an care avea sa aduca unele schimbari în organizarea muncii în fabrica. timp de 6 luni. El îsi face datoria si meseria de politic. dar si înghetai. Prindem si anul 1952. asistând la cursuri. în anul 1952. Cauta sa ma plaseze la muncile cele mai grele. Am urmat aceste cursuri. Este drept ca la dosarul nostru este trecuta aceasta scoala si calificarea de rotar.închisoare. Trec zilele si eu uit de conflictul cu politicul. Începutul de iarna si sfârsitul de an se savârsesc. I-am spus totul cum a fost si cum au decurs discutiile între noi. se apropia masa de prânz. civili. dupa aceasta solicitare a politicului. caruia îi spun totul cum a fost.. În cursul anului 1951. prin directorul ei. Începând cu martisorul anului 1952. am intrat în fabrica drept muncitori calificati. unde în acelasi timp te frigeai. IARASI LA ROTARIE Ne bagam în iarna cu perspectiva de a lucra tot în baraca aceea afurisita. la mine au început sa curga belelele.” Ma întreaba si nea Lae Orbulescu de vizita mea la politic. s-a initiat un curs de rotarie de catre conducerea fabricii. si pe Nicolae Pitaru.

Ne întreaba de nume si zice: — “A. întrebând pe fiecare cum îl cheama. ofiterul politic îi cere lui Mares sa ne dea pe mine si pe Mitoiu la cea mai grea munca din fabrica. scrâsnetul strungurilor de lemn. Nu ne scapa din ochi. În lupta de zi cu zi. Era îngerul nostru pazitor. în timpul acesta. oamenii acestia sunt la munca cea mai grea. de noi n-a uitat. ne cere sa-l urmam. în fata noastra. astai. Vuietul de ciocane. voi sunteti Mitoiu si Berzescu? Bine. care iarasi insista sa ne dea la o munca grea: — “Tovarase ofiter. izbite de baroase grele. în pantaloni si camasa. în echipamentul vargat al închisorii. însa. Alt loc nu mai am. Ne rugam Domnului ca din suferinta sa ne faca punte spre biruinta. la beci. Acolo coborâm pe scari în jos. scârtâitul gaterului ce despica nemilos lemnul de brad. Petecul acela de cer. Pe coridor. îsi face aparitia un gardian si întreaba: — “Cine-i Mitoiu Dumitru? Dar Berzescu Atanasie?” Asa. gardianul ne . cu inima tremurânda. îmbracati sumar. PATRUZECI DE ORE ÎN CAMERA DE TORTURA Era vara anului 1952. încaltati numai în galenti de lemn. Îl ia mai la o parte pe Pitaru si-l întreaba de noi doi. îsi îndreptau privirile spre cerul albastru. fabrica nu se oprea din lucru. gândind la libertate. Vine la noi la atelier. când Mares ne cunostea. zanganitul de tabla. lânga noi este tov. însoteau 24 de ore din 24 de ore viata cruda si nemiloasa a condamnatilor politici. În jurul prânzului. Nu era de prima data când îi cerea lucrul acesta. mergem la Celular. Deci. Pe fetele noastre se citea suferinta si durere. Dupa discutia asta vine la noi Pitaru si ne spune despre cele discutate cu Mares. Îmbracati sumar. la atelierul de rotarie. Noi. Era si Crisan acolo. acum. unde lucram. o zi calduroasa de august.Maistrii civili ne mai strecurau câte ceva din cele vorbite la administratie împotriva noastra. Nici nu ne cunostea bine Mares pe noi. Dupa el. cu puritatea lui. mânat de treburi prin ateliere. Ajunge la mine si la Mitoiu. În închisoare. geamatul obezilor de la rotarie. Ne uitam nedumeriti unul la altul. care îi are în primire. îi spune politicului. urmam cursurile de calificare. ne îndemna la rezistenta. nu facusem nimic rau. de acolo de sus primeam noi tarie si dârzenie. Vine si 23 August 1952. se deschide o usa de fier. nu-i nimic. Cu satisfactia vizibila. nu mai întelegeam nimic. Crisan. Un furnicar de oameni desculti sau lipaind în galenti de lemn se misca febril. Voi sa fiti linistiti si sa lucrati pe mai departe aici. Iata. Într-o zi.” Ofiterul politic.

capitanul Dorobantu. Camera nu avea nici o fereastra si nici bec. începusera sa ne chinuie setea si foamea. gardianul se apropia de usa. În întuneric. ne-a asezat pe un singur rând. închideau usa. am gasit bucati de caramida. Am crezut si am biruit. Când s-a deschis usa. sorbind aer mai curat.” Dupa patruzeci de ore. în ziua de 24 august 1952. cu vadra în mâna. ne-a scos din camera. Si ne-a dat. la orele 7 dimineata. lânga perete. Am rezistat patruzeci de ore. Un aer înecacios de urina si de fecale se simtea tot mai puternic. cu capetele plecate. a . la lumina becului de afara am vazut peretii celulei. înjurându-ne si îndemnându-ne sa bem apa de pe jos. Noroc cu galentii. mai se aflau si altii. cu un sadism extrem. Toti eram nedumeriti. Stateam rezemati de pereti. arunca apa pe jos la picioarele noastre. Aerul era greu mirositor si umed. care nu era altceva decât o camera de tortura. la ordinul ofiterului. În fata noastra. dar mai ales setea. — “Daca ai credinta si te rogi cu toata caldura sufletului tau. izbiti cu capul de pereti. fara lumina. ofiterul si gardianul. fara aer. Ceream apa. ca sa putem bea.împinge înauntru si trânteste usa dupa noi. ne vâram nasul în crapatura acesteia. priveam cum apa era aruncata pe jos. De la o vreme. Când ne apropiam. Acolo unde pluteau fecalele. Nu mai puteam respira si rezista. Le-am pus una peste alta si ne asezaram cu rândul ca sa ne odihnim cât de putin. fiind lânga usa. Fripti de sete. Usa se deschidea si aparea câte un ofiter. Pe jos. vei birui. Nu eram singuri. Eram nouasprezece oameni. cu picioarele în apa. zâmbind. Am învatat un lucru. ne rugam lui Dumnezeu sa ne dea tarie. ordona unui gardian sa aduca doua galeti cu apa. fara mâncare. Pe jos era apa pâna la glezna. fara apa. Erau tencuiti cu ciment si stropiti cu pete mari de sânge. Lipsa de aer se facea tot mai simtita. ne tineau de cald si ne protejau talpile picioarelor. Tot mai mult simteam lipsa de aer. ne rugam în tacere sa ne ajute Cel de Sus. De ce ne-au adus aici? Ne rugam lui Dumnezeu sa ne ajute sa trecem cu bine si peste aceasta încercare. Satisfacuti. Ne trezim în bezna. zapuseala ne strivea. Parintele Mitoiu si cu mine. cu gurile cascate dupa un pic de aer. întrebându-ne ce mai vrem. Moartea îsi lasase pictata fata pe zidul celulei. cu fetele brazdate de sudoare. Umiliti. Parintele Mitoiu se ruga pentru noi toti. a venit directorul închisorii. Pe loc. Cine stie câti or fi murit în chinuri.

Era un plan al lui de a ne purta sâmbetele. Dupa izolarea aceasta din beciul celularului. La Pitesti esuase. Faptul acesta. Hamat si cu mine. cu tot dinadinsul. o voiau majorata. înalt si putin adus de spate. a fiecaruia. Tinerii de atunci suntem batrânii de azi. cu norma de 8 roti. Nici nu mai stim cum am trecut prin viata. si ne-a spus: — “Acum mergeti în fabrica si sa le spuneti detinutilor ce ati patit în ziua de 23 August!” A fost o demonstratie de forta comunista împotriva noastra. cu martori. pentru a duce pe mai departe lupta noastra împotriva comunismului. Acum în toate sectiile se voia majorarea normelor. Se încearca o actiune de reeducare. Fiecare. în gând. Pânza informatorilor se întinsese peste tot în fabrica. Petrica Iosif. o aratare parca.trecut prin fata noastra. nu puteau mari norma pâna nu vor realiza o cronometrare pe fata. ne-a luat numai pe noi de la rotarie si înca 17 oameni din fabrica. În schimb. Am rezistat. Radu Gyr a cântat suferintele noastre ca nimeni altul. în toamna anului 1952. iar la Aiud nu putea prinde teren. Ne uitam unul la altul zâmbind. ca sa . de betivan. În cadrul echipei. cu ochelari. În timpul acesta. si nu om. din toata fabrica. Nu stiau însa de unde s-o apuce. Hamat si cu mine. Mitoiu. Pielea s-a zbârcit pe picioare. soldurile si spatele erau întepenite. ascunsi fiind dupa stiva de roti. dar parca eram întelesi noi trei. în medie faceam câte 15 roti. Faceam rezerve. Avea o voce cam ragusita. ne durea capul. de repetate ori am fost cronometrati la facutul unei roate. fiecare din noi trei. sef de echipa era tot Mitoiu. nici o greseala la executie. În secret. Nu stiu cum s-o fi întâmplat treaba. ei ne-au cronometrat. dar aveam puterea de a zâmbi. subtirel. demonstrativ. Acest lucru ne ajuta la realizarea normei pe echipa. Astfel. de care ne dam toti seama ca ia amploare. Norma era de 8 roti. Oamenii politicului ajunsesera normatori. Ei. Îndemn tinerii de azi sa preia stafeta de la noi. nu prea le venea la îndemâna normatorilor. banatean de origine. masurându-ne de sus pâna jos. DIN CAMERA DE TORTURA LA ROTARIE Asa se explica faptul ca politicul. Niciodata n-am facut-o în mai putin de 60 de minute. roata asta cu gâlceava era facuta parca pentru expozitie. La rotarie era un student. Cu toate acestea. la Gherla era în toi. multumeam lui Dumnezeu ca ne-a ajutat sa iesim cu bine din aceasta încercare. eu cu Mitoiu deveniseram foarte atenti la tot ceea ce se întâmpla în apropierea noastra. Mitoiu.

dar si a satanismului în anularea omului ca valoare spirituala. Deosebirea între Vest si Est este mare. când am fost internat în spital. Estul se ridica în înaltimile spiritului. de data asta. În concluzie. fiind întuneric. bun român. ajungând poate pâna la idolatrizarea insului. tot la 8 roti a ramas pe schimb ca norma. Aici. se ridica pe plan spiritual. Oricâta stradanie din partea normatorilor. ca tot el a gresit.nu putem face roata în mai putin de 60 de minute. marturiile mele vor prinde bine unui istoric. traind întru Hristos Iisus. sub cortina de fier. În timpul când Vestul a ajuns la un grad mare de prosperitate. 2). Ori la lumina zilei. Poate ca. Omul de aici îl gasea pe Hristos. De ce acum nu vrem sa facem acest lucru. omul era ucis. anulat ca valoare morala. la o traire întru Hristos pâna la mucenicie si sfintenie. Se înalta. O istorie a Aiudului. s-a ajuns la o spiritualitate înalta. 1). pâna în mai 1953. Estul. Iisus în Celula poate fi considerat un imn al îndumnezeirii omului. satanic organizat. când omul ca entitate a fost idealizat. pe buna dreptate. de a urca norma. Ne punem. cu cei din imperiul gulagului. tot el fiind. întrebarea fireasca: Cine este cu adevarat în Europa. suntem banateni si-n particular ne-a cronometrat pe ascuns. I-am raspuns. odata. cu statele din spatele cortinei de fier. Cu toate pornirile de iad ale Aiudului. L-a coborât de pe Cruce si L-a adus alaturi de noi pe rogojina cu libarci. cu Hamat împreuna. se îndeparta de Hristos. n-a vazut bine ceasul. Aducerile aminte despre rotarie si anul 1952 ma fac sa zabovesc mai mult si sa povestesc tot ce stiu. aici. când cercul luminos al cercetarilor istorice va insista asupra lui. unde jertfele omului au ajuns de ordinul zecilor de milioane. În Aiud. Cât am mai ramas în fabrica. sa recunoastem ca se poate mai mult. Am realizat 15 roti în timp de 8 ore. dupa stiva de roti. de-abia acum se va înscrie. Radu Gyr a adus pe Iisus în celula. Pot sa spun ca-n timp ce Apusul se ridica realizând un maximum de civilizatie. totusi a fost si o cetate a spiritualitatii neamului nostru. La acest raspuns nu se asteptase de la mine. la . pierdea pe Hristos din sufletul lui. cetatea suferintelor. n-au reusit sa depaseasca numarul de 8 roti pe schimb. a omului ca entitate. ba se ajunsese chiar la un cult al omului. la realizarea unei adevarate istorii a Golgotei noastre. Fiind ascuns dupa stiva de roti. În timp ce Vestul aluneca în abisul necredintei. când eu n-oi mai fi. nu s-au putut realiza mai multe roti. Petrica Iosif stia ca si eu. un maximum de nivel de trai al omului. spre îndumnezeirea omului.

în toamna aceluiasi an. directorul fabricii. inginer specialist în constructii de nave. facându-si din om Dumnezeu? sau cei care. Au încercat sa-i angajeze pe altii. neglijând sau chiar uitând cu premeditare de fratii nostri din Basarabia. corecti si cinstiti. formata din oameni foarte buni. Nimeni nu se prindea sa duca lucrul mai departe. gasindu-l numai aici pe Dumnezeu. Lucrul de la salupa a fost întrerupt. salupa prinde contur. Era un om cinstit si corect. Se apuca de lucru. Dupa o luna de zile. sau de mare. SALUPA Tin sa amintesc si de acest episod destul de important în viata de rob al Aiudului. asteapta sa-si ia zborul. de ce nu? Îl aveau pe Vasile Arama. Nea Vasile. unul si unul. Cum specialisti aveau. a Ateismului. Securitatea a speculat pâna la sânge toate posibilitatile de creatie ale detinutilor politici. cu multa pompa. cei de la interne au socotit sa construiasca o salupa pe Dunare. tinutul Hertei si Bucovina. în celula. azi. si pe fiul sau. a Europei spiritualizate. dar n-au reusit. Vasile Arama se prinde sa construiasca o salupa. pe partea atelierelor de fierarie. Chemarile s-au repetat. salupa-i buna de dat la apa. o duc la gara. Asa îsi face o echipa de lucru. Vasile Arama si fiul sau au fost chemati la politic. La salupa se lucra de zor.vreme actuala? Cei care L-au pierdut pe Dumnezeu. vazându-se cu o salupa data la apa. În urma tratativelor duse cu cei de la Interne si cu Mares. cum de altfel era si fiul sau. Dupa un timp. si a doua salupa prinde contur. de la Interne. ca mai batrân si cu experienta. îsi alege oamenii. Vopsita. L-au avut pe Iisus lânga ei. culcat pe rogojina cu libarci? Va veni vremea când Vestul va cersi intrarea în spiritualitatea noastra. în curtea fabricii. mucenicind L-au gasit pe Dumnezeu? Cei care. Unde? Nimeni nu stie. în lumea Mondialismului. Cei din conducerea închisorilor. Disparusera. 1952. Într-o buna zi. Spre toamna. special amenajat. fara nici un rezultat. Printre cei care au fost . prinsesera gustul constructiilor navale. L-am cunoscut bine pe nea Vasile. Asa se face ca mai comanda la înca o salupa. dupa care. Desi Aiudul se afla la mare distanta de un fluviu navigabil. maistru constructor de nave de la Constanta. Într-o buna zi. în câteva luni. asa cum noi. cum este Dunarea. cersim cu caciula în mâna intrarea în Europa necredintei. Si asa. este asezata pe un car. nea Vasile Arama si fiul sau nu mai vin în fabrica la lucru.

Era în închisoare din 1941. Din ele îi duceam de fiecare data si lui Ianu Mocanu. Eu cu Mitoiu aveam dreptul la tigari. n-a primit sub nici o forma sa lucreze mai departe la salupa. Normatorii. ROTARIA PE FIR Mitoiu si cu mine ne facuseram obiceiul ca. ne aduceam aminte de Lugojul nostru si de vremuri mai bune. El lucra aproape de birourile fabricii. cu o mare întârziere. Ne trata ca pe fratii lui mai mici. la construirea salupei. Era bun prieten cu Vasile Arama. n-a vrut sa-l umileasca. Cu el aveam multe de vorbit. Într-una din zile. erau mereu în jurul nostru. Voiau sa sparga blocul nostru. însa. n-a uitat. atunci când intram în fabrica. Era o fire extrem de prietenoasa si cu multa disponibilitate. din Lugoj si el. Dumitru Crihana de la Timisoara. care în acelasi timp erau si informatori. Ianu. unitatea noastra de la rotarie. de pe vremea lui Antonescu. De la Brahonschi mergeam la Sebastian Mocanu. nu stiam ce sa facem. De fiecare data. Cumva îngrijorati. cu tot dinadinsul. ne sunt repartizati patru oameni în echipa noastra. Totusi. în vorba cu el. ocrotindu-ne parca. la rotarie. alaturi de Ion Constantin si Ilie Ghenadie. facându-ne sa ne simtim si noi mai tari si încrezatori în destinul nostru. Întotdeauna avea câte ceva de spus. Lucra la tinichigerie.solicitati s-a gasit si ing. De fiecare data îl vedeam si pe Victor Târu. Printre ei era si Petconi Aurel. Cu toate amenintarile la adresa lui. Drept semn al prieteniei. nea Vasile si cu fiul sau dispar din Aiud. Sef de echipa era tot Mitoiu. demn si corect. A fost unul din conducatorii miscarii de rezistenta din Banat. A ramas acelasi om cinstit. Pitaru ne ajuta . ne mai întâlneam cu mai multi prieteni si cunoscuti. Ne primea cu multa bucurie. În drumul nostru spre atelier. Se stie însa ca dupa o luna de anchete ale politicului. Cumparam fiecare câte 700 de tigari. sa trecem mai întâi pe la prietenii nostri de la alte ateliere. Cu repartizarea celor patru oameni în echipa noastra. Ne fusesera bagati pe gât. conducerea se afla într-un impas. pe care tineam neaparat sa-l vedem în fiecare zi. Adesea. Un carturar de seama si un mare român. prietenii si cunoscutii nostri îi spuneau “Popa Rotila”. Crihana îsi dadea seama ca. tinând la stors. acum când trecusera atâtia ani. mi-a trimis cu dedicatie un exemplar din cartea lui Mântuirea. întâi treceam pe la nea Ghita Brahonschi. a doua salupa a fost terminata. Prin fabrica. Ne încuraja. Eu uitasem treaba asta. El se amuza.

si înca ce mai transpirau. atât le-am trecut pe situatia data de ing. unul dupa altul. azi asa. Cât au realizat. vlajganii mei. “Trio Rotaria”. ca lucrul tot nu-l realizau asa cum trebuia. dincolo absurditatea normatorilor din fabrica. de-abia au reusit sa bata bucsele la doua roti. picând pe mine sa-i instruiesc în aceasta operatie. faceam cu burghiul loc de intrare pâna la doua treimi din butuc. Hamat si cu mine. Trebuia multa forta si rabdare. cei patru veniti erau destul de tineri si voinici. Lucrurile se desfasurau în favoarea noastra. Acesta-i lucru. Ma duc cu ei la locul unde se bateau bucsele. pe care bucsa trebuia sa o strapunga fortat. Mai ramânea o treime. Hei. Bucsa din fonta era cu doi milimetri mai mare în diametru decât gaura butucului. oamenii mei n-au mai venit la lucru la rotarie. la rotile venite de la atelier. Vine Pitaru la noi râzând si-i spune lui Mitoiu: — “Parinte Mitoiu. sa scapam de ei. Acolo erau doua baroase mari si cu toate uneltele necesare acestei operatii. Noi îi urmaream.. Fac eu o propunere. mai mult sarea în sus decât sa intre în butuc. Ne uitam la ei. ce-ati facut cu oamenii aia de la bucse. Norma era de 8 roti pentru ei patru. Zis si facut. cum ne spuneau cei din fabrica. Transpirau. ca sa-i dam la batut bucse. gata pentru forja. Dupa o saptamâna de truda. Broboanele de sudoare începeau sa curga pe fruntile lor. Bucsa blestemata. Nu iesea din cuvântul nostru. altul nu-i pentru ei. ca sa mearga mai repede. noi reuseam sa facem norma. În felul acesta. Se schimbau la baros. care era din lemn de ulm. treaba tot nu mergea. S-a aprobat propunerea mea. dar nu le ziceam nimic. cu tot dinadinsul. Erau prietenii lor si ai politicului. Mitoiu. nu puteau protesta. Ce facem cu ei? ne întrebam noi. Si-am scapat. dar mai ales al lui Mitoiu. mâine asa. Tonea. Pitaru ne-a aratat o smecherie. Era cea mai grea munca din rotarie. De protestat. Prin bataia ei îsi facea loc de intrare. Voiam. Spargatorii mei de norma nu faceau fata. câltos.mult de tot. Când am batut noi bucsele. tinem un consiliu de familie.. ca nu mai vreau sa vina la rotarie?“ .. dar nu prea era corect. S-au apucat oamenii mei de lucru. În cazul asta. Tot schimbul. Se framântau de nu-si gaseau locul. Le arat ce trebuie sa faca. Ea trebuia batuta ca sa mearga fortat în butuc.

Ati facut o treaba buna. Când eram în schimbul de dimineata I. da frumos ati scapat de ei.” De aci încolo.— “Mai Nicolae. Eram ca o cetate. În Aiud s-a bucurat de mult respect. În ajun de Craciun lucram în fabrica. fost ofiter de meserie. în fiecare zi ma întâlneam cu Iosif Ripan. Începuseram sa uitam de câte ori am petrecut în închisoare Sfântul Craciun. atât în cordonul de paza al închisorii. Ofiterul politic avea un cuvânt greu de spus în alegerea celor care urmau sa fie izolati. în spatele gratiilor si usilor ferecate. Lasa-i sa se duca. cu atât noi ne înaltam mai sus în spiritualitate si rezistam mai mult. la bucse au ramas tot cei ce au fost înainte. care stiau cum sa lucreze. De unul singur îmi aduc aminte mai bine. Cum am iesit din fabrica. în repausul de prânz. ne îndreptaram cu mai mult îndemn spre celulele noastre cele de . ce sa facem cu ei? Nu-s buni de nimic. Iata-ne în luna decembrie. În toate zilele marilor sarbatori crestine sau în zilele sarbatorilor comuniste. mâncare slaba si paza dubla. cu perchezitii. Îsi faceau loc din plin înjuraturile. toti unul si unul. de muntii prin care am umblat ca frati de cruce. Ne împrietenisem bine de tot cu el. venea la noi mereu. iar pe alta înghetam. Tot în acest timp. Acela a fost anul 1952. Cu cât normatorii ne presau. si-n Aiud se iau toate masurile de paza si de aplicare a unui tratament aspru asupra detinutilor. tot în baraca. punerea în lanturi sau izolarea în camera de tortura a celor mai periculosi detinuti. Ne pregateam cu totii de colindul ce avea sa fie în noaptea de Ajun. cea din 1952-53. de care ma lega o sincera prietenie si o dragoste de frate. vorbeam de Lugojul nostru. mai. unde pe-o parte ne frigeam. Asa eram când ne pregateam sa înfruntam înc-o iarna. apropiindu-ne de Nasterea Domnului. Nu fac treaba. Îl asteptam cu neastâmpar de copii. Deseori. Cu cât era însa prigoana mai mare. ba chiar mai mult. Astia numai ne-au încurcat. 19 din 18-25 Decembrie 1991) Iisus se naste si-n spatele zidurilor reci si groase. suspendarea plimbarilor. ca o reduta greu de cucerit. La rotarie viata pulsa si prietenia se închega tot mai mult. Aveam niste oameni din Vrancea în aceasta echipa. Asa cum se întâmpla în toate închisorile din tara. bataile. ne aplicau un regim de teroare.” — “Mai parinte. Asteptam cu înfrigurare scurgerea timpului. cât si pe coridoarele Celularului. Vasile Valusescu. ca sa mergem în Celular. cu atât noi strângeam rândurile. Erau de-ai Vrâncioaiei. care a luptat în grupul lui Spiru Blanaru. CRACIUNUL ANULUI 1952 A venit si-n Aiud Craciunul (articol publicat în saptamânalul “Lugojul” nr. la Petrica Hamat si la mine.

Era creatia lui. ca dupa ora închiderii (21). Radu Gyr sigur colinda si el cu noi. Din gura lui am cules laude si îndemn la rezistenta. ma coplesea. ca Radu Gyr. de parca am fi fost liberi sa mergem cu colindul. cu mâinile înfipte în zabrele. în toate cele peste 300 de celule. El ne spunea ca nu mai este al lui. El era patriarhul nostru si comandantul nostru. decât în prezenta ofiterului de serviciu. Colind sfânt. prin alfabetul “morse”. în scutece înfasat. Nu cred ca a fost vreun scriitor care sa cunoasca o mai mare satisfactie si multumire sufleteasca si un adânc respect pentru opera lui. colindând. semnalul de colinde s-a dat. În noaptea aceasta de Craciun. începem colindul “O. Ascultau uimiti colindul. Era un cer senin. scânteind în noapte. strângându-ma la pieptul lui. Noi. la început abia auzit. La fel. Ori. dintr-o celula. înfipt cu mâinile în zabrele. Ne pregateam de sarbatoare. Este poetul patimirii noastre. Închiderea s-a facut. apoi din ce în ce mai tare. ca putem începe colindul. regulamentul nu mai permitea deschiderea usilor. versuri de Radu Gyr. În aceste momente de înaltare spirituala si de traire adânca a fiintei noastre. Populatia civila s-a adunat în jurul închisorii. Îl pastrez în minte si-n suflet pâna la moarte. patru la numar. A cunoscut în aceste clipe cele mai coplesitoare sentimente de multumire si de omagiu adus celui mai mare poet care a cântat durerile celor din închisoare. ci al neamului nostru românesc.toate zilele. continuând apoi pe aceeasi melodie. Întelesi fiind cu totii. ne dam de stire unii la altii. Dupa ora închiderii. laudând si preamarind pe Cel prea Înalt si Sfânt. al tatalui albit si îmbatrânit de vreme. Simt si azi cum. Gardienii bateau disperati în usi cu pumnii. parca venea de peste veacuri. Cu ochii pironiti în ele. În noaptea aceea nu s-a deschis o usa. cu ochii aprinsi. practic ofiterul nu putea face nimic. ce veste minunata”. cu obrazul siroit de lacrimi. Pruncul Sfânt Hristos Iisus. cu ochii înfipti în stele. extaziati. “A venit si-aici Craciunul”. vedeam aievea chipul sfânt al mamei. fiind peste 300 de celule. Am avut fericirea sa stau cu el mult timp. sa încetam. de undeva. Colindul. cu inima zvâcnind în piept. cu expresia fetei din copilarie. cu infinitul numar de stele. traia din farmecul colindului. din glasurile stramosilor nostri. al Aiudului întreg. În sfârsit. cu caldura sufleteasca de parinte. toti cei din celula. cântam colindul de care vuia tot vazduhul. usile s-au ferecat. ma fascina. din stramosi mostenit. ca la sfârsit sa cânte si ei cu noi. vestind si preamarind pe Noul Nascut. a neamului românesc. al .

În acele clipe. Simteau si ei. boala da peste mine. de Sfântul Craciun. prin colindul nostru din marginire. în dumnezeire. * În baraca noastra. de o energie nestiuta luminat. Eram extaziati. Dintre noi. ca si noi. acordate într-o armonie cereasca. Cu ele se încheie maretia sarbatorilor Sfântului Craciun din Aiud. Aiudul. A doua zi. Încep sa fac febra si sa tusesc. iar pe cealalta. ca noua nu ne mai era frica de nimic. Prin aprilie 1953. ne mângâiau surghiunul. cumva. puteau sa se deschida usile toate. unde noi. cei din spatele usilor ferecate. transpir tot mai tare. Clopotele Aiudului. asa cum am mai spus. În fabrica. Parca-l purtau îngerii si nu diavolii. noi. Realizau simfonia clopotelor din stele. Toti aveam impresia. Cum a trecut peste capul nostru. Eram oameni cu totii în fata lui Dumnezeu. de ziua Craciunului nu s-a lucrat aproape nimic. al fratilor si surorilor. Polgar Stefan si un evreu. noi. sa iesim si din iarna asta grea. rotarii. A început ancheta. nu precum cei din parlamentul tarii noastre. prin dangatul lor. zbura în înaltul cerului. lucrând de zor la realizarea rotilor. în plina primavara. Se uita Petrica Hamat la mine si-i parea rau ca-s bolnav. Se dezlantuise un regim de teroare. perchezitiile si înjuraturile îsi facusera loc. Înduram în tacere. era si un ungur. Pacea si dragostea ne-au fost chezasie. Am simtit si trait adânc aceste momente sublime. cu multa disponibilitate unii fata de altii. al bunicilor albiti si ei de timp. cei fericiti în timpul colindului. Ne-au suspendat plimbarile. de azi. ne-am luat plata. iar noaptea. strân-gându-si la piept pruncul parasit de mine la patru luni. ca un castel fermecat. al unchilor si verisorilor si al prietenilor cinstiti la suflet. ca traiau împreuna cu noi maretia Nasterii Domnului. Noapte de noapte. am ajuns. Conducerea ne-a platit politele. La fel si parintele Mitoiu. Îi voiau pe cei care au organizat colindul. N-au gasit nimic. În aceste marete clipe. pe de o parte ne frigeam. . Pofta de mâncare nu mai aveam. Eram ca fratii între noi. Traim înca acele clipe fericite din miez de noapte. Maistrii civili ne respectau si nu ne faceau zile grele. Tauber Carol. egali în drepturi si-n obligatii. în timp de iarna. ca cetatea infernului. cel mai mare era Mitoiu. Cu noi împreuna au trait acele clipe fericite de Sfântul Craciun. gardienii sa ne ucida. Mâncarea s-a înrautatit simtitor. în noaptea aceea. faceam saltul în nemarginire.sotiei cu fata brazdata de durere. asa cum nu sunt multe azi în lume. Eram în Dumnezeu si Dumnezeu în noi. înghetam. Tin sa mentionez ca împreuna cu noi în celula. numai noi stim.

tuberculoza pulmonara. Munca aceasta era din cele mai grele. unde te mai duci?” Cu alta ocazie.” M-am uitat bine si l-am vazut. în trei schimburi. si anume sa faca curat. în curte. Munceam la rotarie. când ne mai duceam pe la unii sau altii. Febra era destul de mare si pofta de mâncare mi se taiase de tot. Era îmbracat în haine vargate. mult talas de la strunguri în lemn. Nu mai puteam face fata lucrului. Sa ne întoarcem pentru o clipa la anul 1952. Se adunase mult rumegus de la gater. pe la orele 23. în curtea fabricii. condusa de “Popa-Rotila. la care împingeau oamenii. într-o lupta fara egal. pentru putin timp. de la prânz. Asa ne ramasese numele în tot Aiudul. strigau dupa Mitoiu: — “Mai Popa Rotila. Lucrul din fabrica. Dupa miezul noptii. Pe ceilalti nu mi-i mai amintesc cum aratau si cine erau. pâna în 27 noiembrie 1957. când lucram în schimbul III. ala cu fruntea lata este Nicolae Petrascu. Acesta trebuia scos din fabrica. Uluit. pentru o corvoada. în fabrica. Ajuns acolo. cu fata brazdata de gânduri si dureri. se constata ca am un infiltrat TBC la plamânul stâng. În repausul de masa. deci.Era nascut în 1916. Si acum îi pastrez imaginea vie în sufletul meu a acestui om cu figura de dac. ma sleieste de puteri. îsi spuneau unii altora: — “Uite-i. a acestui an. Asa am ajuns sa fiu internat în spitalul din Aiud. Totul se încarca în carute. Unul de lânga mine-mi spune: — “Uite. ca erau paziti de multi gardieni. Nu departe de unde am iesit era grupul de oameni de la Zarca. pe la orele 1. În aceasta vara. Cu mine erau mai multi curiosi. MAI APROAPE DE RADU GYR. prin luna mai. ies din baraca. mai. sunt adusi de la Zarca mai multi detinuti în fabrica. a primejdiei. Eu apuc drumul spitalului. când ne vedeau pe toti trei împreuna. Ma apropii mai mult un pic de ei. cât se poate. într-o buna noapte. ma arunca pe un pat al spitalului. DIN FRAMÂNTATUL AIUD. când ma eliberez din Aiud pe baza conditionalului de munca. Aiudul anului 1953. Ce eram eu . Aveam. ma. Încarcau rumegusul în carute si-l scoteau afara din fabrica. în conditii precare. unde aveam sa stau patru ani si câteva luni. m-am retras în mine pâna la mutenie. SPITALUL I. dar nu prea tare. În mai 1953. drumurile noastre se despart. Se realizase “Trio-Rotaria”. ca a plecat “Trio-Rotaria” prin fabrica!” Ceea ce pot sa va mai spun despre aceasta unitate a noastra este faptul ca se baza pe dragostea frateasca dintre noi si pe hotarâre în fata dusmanului. dupa examenul medical si controlul la raze.

Salonul unde eram internat era plin de bolnavi. Doamne.4. un gardian. Arpacasul acela. Din nou aceeasi stare de spirit. Alta data n-o mai terminam. Aici erau priciuri cu etaj. Era un canon pe capul meu pâna ce terminam gamela. Parca concerta moartea în salonul acela. dar câte trebuie sa mai fie pe capul meu? Nu-mi venea sa cred. din Celular sau din fabrica. Febra începuse sa mai cedeze. Vine la mine si-mi spune sa fiu linistit. Paream mai linistit. Era mai slaba ca-n fabrica. sub geam. lucrurile asa stateau. ma ia în primire si ma vâra într-o camera. Pe rând. Mâncam în sila. trecând si prin spital. nu primeam aproape nimic din cele ale tratamentului. Era doctorul Constantin Uta. febra a mai scazut pâna în jur de 37. Doamne. Ma vedea timorat. S-a scurs o luna de zile destul de repede. cu ochii holbati. De mâncare. Tacut. dezolanta. Ma rugam mereu. seful sectiei . Dupa un timp intra în camera un detinut de statura mijlocie. Când ma uitam la ei. Speranta în Dumnezeu îmi dadea noi puteri.mai mic de statura. Schimbând locul si oamenii de la spital. Îmi iau bocceaua cu mine si-l urmez pe sanitarul spitalului în grad de plutonier. slabi si galbeni la fata ca turta de ceara! Oare. aici parca eram picat din luna. Ei stiau ca asta-i drumul fiecarui bolnav. Ajunsi la sectia a II-a. Ajung si eu la un loc pe prici. m-am trezit de-abia pronuntând cuvintele: — “Scoate-ma. ca totul se va termina cu bine. Raspundeam la întrebarile lor. spunându-le ca vin din fabrica. Pe patul de spital. si-n neputinta mea. Si totusi. cu un halat alb. Cu multa bagare de seama ma instalez la locul meu. Ne scoteau în zilele senine mai mult timp la aer curat. Nici în ruptul capului nu ma puteam împaca cu gândul ca sunt bolnav de tuberculoza pulmonara. Doamne. condamnat din 1941 de catre Antonescu. Începusem sa ma regasesc. De obicei ne plimbam. ce rau aratau. Pofta de mâncare însa nu mi-a revenit. La început de iunie 1953. Cu spaima în suflet. Nu cunosteam pe nimeni din camera. nadajduiam în mai bine. În curtea spitalului era locul de plimbare. Doamne. mi-am zis. zacând. Era medicul sectiei a . mai apuca-voi sa ies eu de aici? ma întrebam în deznadejdea mea. Tuseam care mai de care mai tare. din iadul acesta!” Dupa câteva zile m-am mai paciuit un pic. îmi statea în gât. acum ajunsesem si mai mic si prapadit. ca pofta nu aveam deloc. priveam în jurul meu descumpanit. nici nu mai puteam vorbi. doar câte 3 aspirine si ceai neîndulcit. Într-o dimineata ma anunta sa-mi fac bagajul. veneau la mine ca sa ne cunoastem. Sa nu ma sperii.

Eu te oblig sa manânci tot. Medicul sef al Aiudului era doctorul Ranca. desi aparentele îl defineau mult mai sever. m-apuc sa manânc din . Pe la ora unu sosea masa de prânz. Pâna acum. trebuia sa fac ceva. La el erau toate fisele medicale ale sectiei. Ma umpluse greata si parca-mi venea sa o iau la fuga. Pe marginea priciului. dar ajuta-ma si tu pe mine. Aveam sa-mi dau seama mai târziu ca doctorul Uta conducea sectia. gardienii îl cunosteau bine de tot. Vine la mine si cu blândete îmi spune: — “Mai Berzescule. avea vocea de tenor. Târâs-grapis. în sectia aceasta. ca de aceea ai ajuns aici. ca eram într-adevar pe baricada. Din sufletul lui radia dragostea întru Hristos pentru om.” Buimac parca. Ne cunostea pe toti dupa aceste fise. nu te lasa sa dai înapoi. Era obisnuit cu comportarile noastre.II-a. Vrei sa le faci voia? Sa îngenunchezi în fata lor? Esti obligat sa lupti. Te-ai angajat în lupta. Asa era Uta. cât avea de Aiud. cu gamela aburinda pe genunchi si cu lingura în mâna. comunistii asta si vor. sa nu manânci si sa mori. înfuriat dupa aceea de realitatea destul de sumbra. daca vrei sa mai ajungi la ai tai acasa. arpacas gros si o bucata de pâine. începusem sa ma trezesc la realitate. De doisprezece ani. asculta-ma ce-ti spun. Ma pune la curent cu felul de cum trebuie sa ma port si ce trebuie sa fac pentru ca sa nu avem de-a face cu paza. Îmi primesc portia de mâncare. Aici am luat în primire o gamela si o lingura. Si vom razbi. Asta-i boala. atmosfera era mai blânda. decât credinta în Dumnezeu si vointa de a lupta. trebuia sa luptam. Eu stiu ca ti-e greata si nu poti mânca. Era blând. îmbietoare. Acum lupta. Ai obligatia morala fata de tine si cu toata vointa ta trebuie sa manânci tot ce primesti. chiar daca broboane de sudoare curg de pe fruntea ta. Aici în închisoare nu avem alt tratament împotriva bolii. Tu trebuie sa stii un lucru. Eu te ajut. nu intuisem atât de bine. Sa stii un lucru. în fata lui Uta. Avea multa disponibilitate sufleteasca. un om în vârsta si destul de blând în aparenta. priveam pierdut biata gamela. Pofta nu aveam deloc. Speriat la început. cu gardienii. Aici. Doctorul Uta ma urmarea cu atentie. Venea destul de rar în sectie. Îl stapânea o fire dispusa la dialog. blând de tot si cu o inima unde încapea toata lumea. Cu mâncarea în fata.

Asa l-am întrebat . Ca un copil traiam sentimentul bucuriei. ce greu era! Cu fiecare lingura dusa la gura. bune si rele. — “Sa nu uiti ca noi trebuie sa credem cu tarie ca vom iesi afara. Esti ud tot pe frunte si camasa. Mi se dezlegase si mie limba. tu vei ajunge cu certitudine acasa. Traian Petrescu si multi altii. se ridica un nod în gât. îi simteam caldura corpului. pe Gheorghe Dutchievici. Ma iau si eu dupa ei. Parca si acum îi simt bratul drept petrecut dupa capul meu. înfuriat. Ma încuraja sfatuindu-ma sa fiu mai senin si sa iau lucrurile asa cum sunt ele. Acum. În sfârsit. Eu ma pierdusem de tot. mergând în dreapta lui. pe care eu nu-i mai stiu. Eram coplesit. dar si cu cei care-mi vroiau moartea. începuse sa-mi vorbeasca. colega. Doamne. ma ia dupa cap si-mi spune: — “Hai. cu mine la plimbare. fiecare. Asa au trecut zilele la rând. Vine la mine si zâmbind îmi spune: — “Ai terminat? Ma bucur ca ai înteles. ma lua dupa cap si ne plimbam roata în jurul WC-ului. unde ma opresc. la care tinea foarte mult. am terminat totul din gamela. Se deschideau usile camerei si ieseau în voie. prevazut cu mai multe cabine. În mijlocul curtii era WC-ul. cu ochelari pe un nas destul de mare. ca: pe Relu Stratan. pe cap cu o boneta vargata si camasa cu mâneci scurte. la iesirea în curte. parca eram în al noualea cer. Nu te speria. demi venea sa dau afara totul. întinde mâna dreapta spre mine. totul va fi bine. Ma luptam cu boala. O bucurie neîncercata pusese stapânire pe mine. Broboane de sudoare curgeau pe frunte. Îmi simtea timiditatea si se straduia sa ma linisteasca. înghiteam în sila fiecare dumicat.” Ma strânse la pieptul lui si plecaram la plimbare. M-a ajutat sa birui si sa traiesc. Ajung în curte. când. Zâmbind. În programul de dupa masa avea loc si plimbarea.gamela. îmi prezenta o multime de colegi de suferinta. Îmi venea sa plâng. linistea punea din nou stapânire pe sectie. Nu stiam ca Uta ma pândeste. Si eu am fost asa la începutul bolii. la plimbare. Dupa ce luam masa de prânz. Sa te schimbi! Daca vei face tot asa. spre WC-ul sectiei. Deodata vad ca se apropie de mine un om mai înalt. Eram în dreptul usii. Sa-l avem pe Dumnezeu în noi tot timpul.” N-am sa-l uit pe doctorul Uta toata viata mea. Ajunsesem la pieptul lui Radu Gyr. putin adus de spate. Aratam speriat si destul de timid. În plimbarea noastra.” Strâns la pieptul lui. la începutul fiecarei plimbari. ochii înlacrimati. Uitasem de boala. pe Alexandru Virgil Ioanid.

cum compuneti poeziile. se simtea foarte bine povestind. sa ramâna altul care sa le scoata afara. a celor care acum mai traim. Acolo. D-ta esti aici alaturi de mine în blestematul acesta de Aiud. Reeducarea nu l-a putut desfiinta. si-mi povestea Traian Comanescu al meu despre toate si de toate. iar D-voastra poet si professor universitar. Astazi. asa fara hârtie si creion?” — “Pai. desi el era atât de mare. scriu versurile asa cum vin ele din inspiratie. comandantul Aiudului. Esti egal cu mine. Când ies afara. Daca se întâmpla sa moara unul. El este biblioteca mea. îl întreb: — “D-le professor. dar eu am fost un biet si amarât de professor începator. Fiind alb. Sunt atât de mic si prapadit. Locul meu de dormit era pe peretele din stânga cum intrai în camera. mai mic. nepotul maiorului Comanescu. Si-mi povestea. Norocul meu ca din pozitia sezând turceste pe prici rezistam. îi smulge declaratia de retractare a tot ce-a scris. pe prici. Îmi iau bocceaua si-l urmez. ca si eu am fost odata tot asa un biet professor. Fac cunostinta cu toti colegii de camera. duhurile noastre parca s-au unit. Nu mai avea parca timp nici sa respire. uite cum! Stau în pat pe spate si ma uit în plafon. Putin încurcat. pâna termin poezia. El este pentru noi si neamul nostru tot uriasul de la Aiud. ce bine ma simteam! Paseam în rând cu Radu Gyr.” — “Nu te necaji. El stie toate poeziile mele de aici.” Dupa aceasta lamurire. când scriu aceste rânduri. ma întorc cu gândul si sufletul la anii de zbucium ai lui Radu Gyr — 1961-1962 — când colonelul Craciun. Cel care m-ajuta mai mult este Relu Stratan. Mie mi se parea ca totul merge bine în camera noastra. Lucrurile se desfasurau normal. poetul patimirii noastre. care fusese mult timp aproape de Capitan. credeam . în fata ochilor. Si asa. El a ramas tot Radu Gyr al neamului românesc. Doamne. Într-o zi. tocmai sub geam. Din prima zi ma ia în primire Traian Comanescu. D-voastra tot îmi spuneti “colega”. Dupa câteva zile vine la mine doctorul Uta si-mi spune sa-mi iau bagajul si sa vin cu el. îmi iau patul meu în primire si tac din gura. Acel zvâcnet de sfintenie al lui în pornirile de iad ale Aiudului nu l-a facut în fata noastra. iar eu atât de mic. strofa cu strofa. Ma baga într-o camera cu alti bolnavi. plimbându-ne tot asa.odata: — “Domnule professor. cum este Gili Ioanid. Asta s-o retii si nimic mai mult. Nu. îl iau pe unul dintre voi si-i spun poezia facuta în camera. la plimbare. Stând el la picioarele patului. mi-l închipui hârtia mea. Mai sunt si altii care le învata.

cu generalul D-tru Popescu. în jurul orei patru. numai eu nu stiam nimic. d-l general se ducea la tineta si urina. Pâna aici. Am uitat sa va spun ca. de cum se scula si pâna la plimbare. Traian era tot la mine în vizita pâna când suna stingerea. Si-ai facut-o foarte bine. — “Asculta. Nu repezeam omul cu usurinta. ce sa spun. îl ascultam. la etajul III. Geamul îl tineam deschis pentru aer curat. — “D-le Radu Gyr. Si am avut dreptate. Si asa în fiecare zi. lung de tot si întrerupt din când în când. Dupa mult timp. Amândoi stiam multe din viata noastra. nu prea mi-a picat bine. În fiecare dupa-masa. Stii de ce?” — “Am intuit ca esti omul care va aduce linistea în camera aceasta. Si asa. dar nu puteam face altceva. Observ pe fetele colegilor un zâmbet. d-l general se plimba nervos prin celula. Dupa acest fluierat. L-ai neutralizat pe Comanescu. Traian al meu era. vrute si nevrute. la mine pe pat cu sacul de povesti.” — “Am înteles. în fiecare zi era scandal facut de Traian. fost ministru de interne în timpul lui Antonescu. Toti îsi dadeau seama de acest lucru. Eu aveam darul de la Dumnezeu sa pot înghiti multe. credeam noi. la unii poate chiar ironic. Traian al meu. Îl întreb de ce este suparat. bucuros ca lucrurile au iesit bine. D-le professor si sunt multumit ca am reusit sa fac si eu un lucru bun. zi de zi.” Am încercat sa-i spun ca eu nu am contribuit cu nimic. la altii de multumire. vine la mine Radu Gyr si ma ia iar dupa cap si pornim la plimbare. Cred ca m-ai înteles. m-a luat la plimbare prin curte si-mi povesteste o întâmplare hazlie a lui. nu mai auzim acest fluierat. Vrând-nevrând. Dupa o saptamâna. În camera era însa multa liniste. — “Dar asta-i cel mai important lucru. Iritat si scâncind. Asta numai tu ai facut-o. decât ca îl ascultam tot timpul pe Traian Comanescu. A fost ordinul meu. într-o camera pe partea dinspre sectia asta a noastra. Era vara si destul de cald. În camera. De aici auzeam toate trenurile care treceau într-o directie sau alta. S-a realizat o liniste desavârsita. Berzescule.” Radu Gyr. Sa nu fi suparat pe Uta ca te-a mutat. se auzea un tren care pleca din gara cu un fluierat lung. era o liniste cum nu mai fusese acolo niciodata. Se vedea ca este nelinistit si chiar nervos. nu stiu nici eu cât o fi trecut. petrecuta tot în Aiud.eu. — “Eram la celular. atunci când Uta m-a mutat din camera mea. când iesim la plimbare. care era lânga Radu Gyr. acum pot sa-ti spun ca eu te-am mutat în camera cu Comanescu. Toata ziua stateam pe prici si mai povesteam. sunt necajit ca nu mai aud trecând trenul acela care fluiera lung de . Se apropiase mult de mine.

retraiesc viata de atunci. Doctorul Ranca este schimbat cu un alt doctor mai tânar. I-am simtit din plin caldura sufletului sau. Doamne. vezi. al celor ramasi la T. suflat în ochi printr-o pâlnie de hârtie. primul care pleaca este Radu Gyr. generalul mergea la tineta. u-u-u-u-u-u-u-u-.B. îmi spune: — “Ma. Când ma vede. Încet.” Si încep eu atunci sa fac asa ca trenul: puf. Imaginea lui Radu Gyr si acum este vie în fata ochilor.” Acum când scriu cele petrecute cu multi ani în urma. dragul meu. d-le general. Gardienii si-au schimbat atitudinea.” — “Nu-i nimic. tot cu tratamentul pentru ochi. parca le traiesc mai intens. reducându-se numarul lor. Pâna la urma m-am acomodat cu viata din sectie. ca si eu am avut parte de unul ca Traian Comanescu. Capitanul Dorobantu. tu trebuie sa faci un tratament la ochi. Aparuse la amândoi ochii o albeata. Cu el vine si fiul lui. Paza devenise destul de irascibila. Craciunul îl petrecem sub domnia lui. Pas cu pas.. Te tratez eu. De aci încolo totul decurse bine. Ne înghesuie pe mai multi într-o camera. A si început cu praf fin de zahar. M-am învatat asa si nu mai pot urina daca nu mai aud fluieratul trenului. retraiesc acele clipe fericite. student la medicina la Iasi. ca altfel vei orbi. Procesul de schimbare a luat o cale lunga si lenta. Dintre noi.C. sectia a II-a. Bogateanu.tot. îi datorez lumina ochilor. când codrul freamata a furtuna. A început sa bata asupra Aiudului vântul bejeniei. Speriati si noi ca jivinele din padure. Zis si facut. doctorul Uta.. da în primire colonelului Stefan Coller conducerea închisorii. Primul lucru pe care l-am pierdut a fost plimbarea pe timp îndelungat. Mi-a ramas în minte cum mi-a tratat ochii. În fiecare zi facea operatia aceasta. Devin mai duri decât au fost. Spre sfârsit de august si început de septembrie. Ma consuma si ard în mine mai mult. doctorului Uta. puf. Sita lui Coller începuse sa cearna si-n rândul nostru. Timpul trecea si lucrurile au început sa se schimbe. Atunci ma duceam si eu la tineta. În timpul acesta. ziceam: — “Ce-o mai fi. Izolarile erau mereu tixite cu detinuti din vini imaginare. Dupa el. în Aiud se schimba conducerea. În locul doctorului Uta este adus doctorul Gheorghiu — professor universitar la Iasi. Alaturi de mine mai era si parintele Bumbac de la Constanta. cu grad de maior. Aveam sa-mi mai aduc aminte de el de multe ori în viata. Au fost necesare mai bine de trei luni de predare. Ma usturau ochii de nu mai stiam ce sa fac. fac eu ca trenul si o sa fie bine. cea ferecata în lanturi. bun si drept. Mihai. Pâna la urma. ochii mi s-au limpezit. Lui. cu . A început sa se strânga surubul. al prevestirii de furtuna. fostul comandat al Aiudului. Asa ca. Coller se facea tot mai simtit. Aveam acum numai câte o ora. scapând de orbire.. încet. Coplesit.

ca de altfel si la Periprava.B. toamna. salonul mortii. O SCHIMBARE DE CONDUCERE Luni de zile i-au trebuit lui Stefan Coller sa preia conducerea. Romulus Copaceanu — medic —. nu se mai respecta programul prevazut de regulamentul închisorii.C. Radu Gyr era într-o stare grava de boala. în prezent academician. în octombrie. canal. Nu avea nici haine. acum. M-am bucurat mult de tot de aceasta întâlnire. Nicu Boscaiu. Desi eram bolnavi. acum. Sa ne întoarcem la Aiudul anului 1953. legionarii erau adusi la Aiud. Ianas Fenes — înv. tot în 1961. Ioan Iliescu. Asa mam întâlnit cu o multime de prieteni si cunoscuti. N-a tinut mult aceasta vânzoleala de reorganizare — sistem Coller —. asupra Aiudului se abate furtuna. De buna seama ca legionarii constituiau un real pericol pentru comunism. bolnavii erau înghesuiti numai pe aripa de catre morga. Se pregatea pâna în cele mai mici amanunte la dezlantuirea unei noi torturi. Nu-i mai vazusem din 1948. O data cu toamna anului 1953. aveam sa mai aud de Radu Gyr. Prin curte se înstapânise tot mai mult pustiul. De sus i-am trimis o pijama pentru dormit. si prof. mina si alte colonii de munca. care înainte era toata a bolnavilor T. fiind liberi prin curte. care erau cazati în camerele de pe aripa lunga a sectiei. Ziua ne întâlneam cu cei veniti de la canal. în 1961. Din toata tara. Coller preia conducerea închisorii. când în mod obisnuit le aveam toata ziua deschise. tintuit la pat. nasul meu. din libertate. Frigul din noiembrie se simtea tot mai mult. realizând planul satanic de reprimare.noi? Ce mai vine pe capul nostru? Ce mai vreau de la noi?” Peste doi ani. în 1955. De acum pentru Aiud începe CALVARUL. Este bine stiut ca Aiudul si Periprava erau cele doua locuri unde se depuneau legionarii. În învalmaseala de reorganizare a închisorii. avea sa se pregateasca si sa se încerce o reeducare gen Aiud. Eu eram în salonul 10. se închid usile cu zavorul. ca prof. . Izolarile deveneau tot mai neîncapatoare. SPITALUL (II).. Ce-o mai urma acum? ma întrebam. vara. ca se internase în salonul 5 al spitalului. Ca un sfânt rabda si se ruga lui Dumnezeu sa-l ajute. Pe sectia a II-a. era o oarecare libertate pe sectie. În mod special numai pentru ei era pregatita reeducarea care avea sa se încerce în 1961. c-au si pus biciul pe noi. avea sa se declanseze o noua reeducare. La sectie. Locul de unde.

Se anunta sa fie una foarte grea. fugea de mine. Era pe masura lor. Ne-am îmbratisat si ne-am sarutat bucurându-ne mult de tot.Mâncarea. De câte ori ma vedea la Aiud.” În toate vremurile. Nu trece mult si doctorul Gheorghiu este schimbat cu un alt doctor si anume Cureleanu. în 1993.” Doamne. De aceea. Sa te pazesti de el ca-i omul politicului. fie ei mari carturari sau mari luptatori din toate timpurile. alt politic. informator ordinar. alti gardieni. ca foarte multi oameni cinstiti si corecti. Spun si eu acum. butucanos. Nu stiu daca mai traieste. ca era omul lor de informatii printre luptatori. Gheorghiu a ajuns la Zarca. si aici si-a vârât coada? Ion al meu. Era si el bolnav de T. O data cu venirea lui Coller se primenise toata lumea. care serveau si ciripeau. ca si tatal sau. iarna se asternuse de-a binelea în Aiud. ca vesti dinafara. Doctorul Gheorghiu. în toata tara. taranist. Parea ca de data asta si-au gasit omul si doctorul. Aveam sa aflu mai târziu de toate potlogariile facute de el în închisoare. Dupa câte am auzit. Printre altele-mi spune: — “Mai Tase. fiul sau. Cu un cuvânt. . Gheorghiu. aveam sa-l gasesc în documentele secrete ale securitatii. ca “padure fara uscaturi nu exista. Ba mai mult. se primenise totul. mi-am spus. El se face ca nu ma vede. pe sala. deschidea usa la doua camere deodata. era tot mai slaba. un avocat din Teregova. dar a fost un om bun si cinstit. totul. alti detinuti pe sala. Dupa cele auzite de noi. Din partea lui n-am avut nici o neplacere. cât putea. aveau sa moara multi oameni liberi. A înfruntat atunci moartea si acum si-a vândut sufletul. Se urmarea sa fie schimbat. Ma întelegeam bine cu Mihai. cu zapada mare. Asa ne mai întâlneam unii cu altii.C. Adesea cade victima celor stapâniti de duhul raului. Cornele. Aveam sa-l cunosc bine pe pielea mea. ca de altfel toti cei curati la suflet si cinstiti. pe timp de trecea. Prin ianuarie 1954. ca si eu l-am vazut pe sala facând serviciu. din grupul lui Spiru Blanaru. schimbând câte o vorba. Era omul politicului.B. imperfectiunea implica necinstea sufleteasca — uscatura. alt medic pentru noi. prof. Cu ocazia asta l-am întâlnit pe Cornel Costescu. blond la înfatisare si negru la suflet — naravit. a ajuns coada de topor. ne ajuta. omul permanent se confrunta cu acest mare pacat: ura fata de semenul sau. un om mic de statura. Sa traiesti si-ti multumesc ca mi-ai spus. Când ieseam la barbierit. sufocati de nametii mari de zapada. sa stii ca pe sala la noi a ajuns om de serviciu si Ion Stoichescu al lui Cica. Tu sa ai grija!” — “Bine ca mi-ai spus.

Se napustise asupra bolnavilor. ne facea sa ne adunam tot mai mult în noi.” Nu luase bine conducerea în Aiud. am aflat cu certitudine ca Ion Stoichescu al lui Cica era informatorul securitatii. conducerea ne-a scos pe noi. cei bolnavi de T. Dupa acest control. sa ne ia gaia în gheare. ne privea tacut. colonelul Coller Stefan se afla bine si sanatos în SUA. Stiau ca un flagel al tuberculozei face ravagii în mijlocul maselor de oameni neajutorati. a doctorului Cureleanu parca venise si urgia. aud o voce în soapta: — “Mai Tase. deci în stare de contaminare. niciodata n-au trait mai bine ca-n Aiud. O data cu venirea. Col. professor de radiologie la Facultatea de Medicina de la Iasi. însa. Iarna grea. În sectia a II-a. Dumnezeu are grija de noi. îi raspund eu. Din când în când îsi mai aducea aminte câte un gardian de noi. Ce cautam eu cu tuberculoza evolutiva în mijlocul unor oameni sanatosi? Acum când scriu eu. dupa deschidere. A murit înainte de 1989. bolnavii de T. cel care luase juramântul în organizatia lui Gheorghe Ionescu în 1948. Iata cum se realiza genocidul. Într-o zi. sa tacem si sa înduram jugul robiei tot mai greu. tu esti? Vino aici la mine!” Ma uit mai bine si-l recunosc pe parintele Sandi Nicolici de la Teregova. o parte din noi am fost scosi afara din infirmeria sectiei a II-a. la repezeala. dar insistent. La sfârsit de februarie 1954. pe sectie. Nimeni nu spunea o vorba. De multe ori ma provoca. Plimbarea aproape ca nu era. parân-du-i-se ca aici se ascunsesera cei mai mari dusmani ai clasei muncitoare. la un serial al “Memorialului Durerii”. bagati unul într-altul de frigul iernii si al urgiei din Aiud. Era condamnat pentru crima de razboi. cu ochelari pe nas. Acolo. un gardian vine cu o lista în mâna si ma striga sa-mi fac bagajele si sa ies afara. — “Lasa ca trece si asta. cu omatul mare. Printre ei eram si eu. Premeditat. În ciuda parca.B. suntem vazuti la aparat de catre doctorul Costin.C. Toti ma priveau întrebator.C. Se petreceau crime împotriva umanitatii. Acolo. Mic si îndesat. la un control radiologic la spital.” . Asistenta medicala era inexistenta cu rea intentie. dar nu-i raspundeam.. Deodata. Ne facea impresia ca voia sa ne rapeasca.Dupa eliberarea noastra din 1964. aruncându-ne pe câte unul în mijlocul celor sanatosi. când deschidea usa de la camera. desi am febra de peste 38 de grade”. camera cu camera. cu mersul ca de ratoi. Coller a si început atacul. începutul de an 1954 ne strânge tot mai tare în chingi pe noi. m-am dus la el pe prici si ma întreaba: — “Cum de ai ajuns aici?” — “M-au dat afara din infirmerie. Bucuros. suntem dusi pe rând. sunt aruncat într-o camera tot pe sectia a II-a cu fata spre Celular. declara: — “Cei patru mii de legionari. oameni multi. desi faceam febra de peste 38 de grade.B. Iar colonelul Craciun.

cântarindu-ma din priviri si pleca. Iarna trece si eu ma simt tot mai rau. fiecare cu greul ei. În aceasta camera mi-am gasit locul sus pe prici. Zilele trec si nimeni nu ma întreaba ce fac. alarmat. din zi în zi.B. tacere peste tot. fara pofta de mâncare. Noapte de noapte. Am ajuns sa-mi spun: “Unde-i rau. bolnav de T. Eram planificat sa dispar. Acum. Parintele Alexandru Nicolici era tot timpul lânga mine. Nu stiu nici eu. un raport al medicului ca eu am disparut. Eu trebuia sa dispar. unde-i bine. ca si când nimic nu sar fi întâmplat. Venise primavara. tot sub geam. Ma alatur lor si . doctorul la mine. Desi mâncarea era slaba. Boala îsi spunea cuvântul. Preotul din el îl îndemna sa stea la capatâiul unui bolnav în surghiun. Din ce trecea timpul. hop si eu. Era locul cel mai ocolit de detinuti. Când aveam o camasa zvântata. iar în presa se scria ca nu mai moare nici un legionar. vine la mine doctorul Cureleanu si ma scoate afara pe sala. Stia ca-i încins si cu sabia neamului. unde erau mai multi detinuti încolonati. Stateam ud sub patura pâna ma zvântam. într-o buna zi. Mureau cu duiumul legionarii. parintele Nicolici. A fost ca un adevarat frate pentru mine. în partea stânga. Venise luna martie si iarna nu se lasa dusa. În orice camera eram aruncat. el a avut grija de mine. Dispozitiile ofiterului politic trebuiau îndeplinite.” Aici. De la o vreme. La insistenta lui venei gardianul cu medicul dupa el. Febra crestea. Cât am stat aici. Nu aveam pofta de mâncare. tot ud de transpiratie îmi duceam calvarul. Febra mare si tusea ma chinuiau tot mai mult. conducerea astepta. sef de camera era parintele Sandi Nicolici. Usa se închide. Asa treceau zilele. la Aiud. Sa ne întoarcem la camera unde am fost aruncat în 1954. Pe la începutul lui mai 1954. Calculat. Eu îmi duc mai departe calvarul meu. Ma încuraja si se ruga tot timpul pentru mine. Tot timpul ma servea la masa. Luasem drumul spre moarte. cu febra mare. am decedat. Prin tot comportamentul lui din închisoare a dovedit ca a fost un mare român. dar parca era un facut. eu nu puteam sa manânc. Stia cine sunt. eu slabeam tot mai tare. nimeream tot sub geam. ma schimbam. dar de cele mai multe ori erau amândoua ude. batu la usa si chema medicul.Iata paradoxul. Noaptea transpiram si nu puteam sa dorm. Se uita din rama usii.C. Medicul Cureleanu îsi facea datoria si de turnator. ajunsesem sa nu ma mai pot misca din pat. nu-i de mine.

Ce eram eu mic de statura si brunet. Ma instalez în patul al doilea. era inginerul Gheorghe Dragon din Ploiesti. într-o masura oarecare. Faceam febra mare. Pe undeva în adâncul sufletului meu. 10 Cum venise Coller. Aici era iadul pe pamânt. Am înteles ca voia sa ma ajute. La un moment dat vine la mine doctorul Costin. Pentru luna mai. peste 39 de grade. Cu bagajele în mâna ma duce la salonul 10. dupa câte-mi amintesc. În stânga mea. îmi aranjez patul. Stia el ce stia. În dreapta mea. ma supune unui control radiologic. pe perete. Ca nou venit. A facut pentru mine tot ce se putea face la vremea aceea de catre un medic detinut. încercau parca sa ne încalzeasca bietele noastre trupuri galbejite de boala. situat pe peretele opus usii de la intrarea în salon. Ne împrietenisem bine de tot. unde aveam sa stau mai mult de doi ani în acelasi pat de suferinta. Afara era atâta soare si cald. Îmi face fisa medicala si-mi prescrie medicamentele necesare. ca la broscoi. un nod în gât. Erau toti în ghearele mortii. din gura lui. Pusese stapânire pe mine o stare de somnolenta. ma uitam pe rând la fiecare bolnav. Tacut. Razele acelea de primavara târzie. Nu mai puteam sa merg singur. Simteam cum inima îmi batea ca un ciocan. SALONUL MORTII NR. În urma acestui control sunt internat în spital. adevarul. SPITALUL (III). Pe deasupra ne mai luptam si cu moartea. Stihiile mortii fâlfâiau deasupra Aiudului. DOI ANI DE ZILE FIXAT LA PAT. Ma consulta cu multa atentie. În fata mea erau alte paturi. În urma controlului radiologic. Eram ametit. Zilnic morga era plina cu trupuri firave. parca era prea cald. bulversat parca. parca venise moartea în Aiud. Doctorul Costin ma încuraja ca va trece aceasta stare grea de . lipit de patul meu. os si piele numai. acum devenisem o mogâldeata de om. întrebându-ma cum a evoluat boala. Ajunsi la spital. realizând o stare de sufocare. slab si prapadit de tot. Ramasesera numai ochii de mine.plecam. de sfârseala totala. doctorul Costin ma interneaza în spital. puse într-un rând pe peretele usii de la intrare. era patul unui bolnav de la Medias cu numele de Lungu. asa cum am mentionat mai înainte. credeam cu tarie ca vom ajunge sa mai fim liberi. Contribuise si el la agravarea bolii mele. Aveam sa aflu mai târziu. Între noi era o noptiera. în pat cu patura trasa pâna sub barbie. Se purta frumos si cu multa caldura fata de mine. Se declansase furtuna în iad.

Mie nu-mi spunea nimic. Bolnavii care puteau merge ieseau la plimbare. Ce-or fi discutat nu stiu. parca dadeau vapai de foc. Într-unul din paturi. Gustul apei nu-l mai simteam. Simteam ca am febra mare si-mi era rau de tot. Simteam cum din corpul . Se apropiase de mine mult de tot Constantin Voichin. pe zi ce trece. cu grad de maior. Îmi cunostea bine plamânii. cu jind. se adunau toti în jurul meu. La tineta ma ducea Voichin. era doctorul Ion Zeana. Ma simteam. Ori de câte ori mergeam la control. ea era trecuta de 40 de grade. tot de la Zeana. Când venea masa.C. De sub patura mea. Gâtul.. Eu eram tintuit la pat si pace. Eu ramâneam pe loc. Zilele treceau si boala mea avansa. el venea cu mine. Dar.boala. Seara faceam peste 40 de grade. Era de-a binelea cald si mult soare. tot mai rau. îmbracati în halate de spital. fara sa ma întrebe un cuvânt. Catre sfârsitul lui iunie nu ma mai putui ridica din pat. iar dimineata în jur de 39 de grade. de pe rândul opus mie. La vremea aceea eu nu stiam cât eram de bolnav.B. Slabisem de tot. la raze. Aveam sa aflu mai târziu tot adevarul despre mine. Se scurgeau zilele. Îmi aduceam aminte cemi spusese doctorul Uta. Ma uitam cum altii reuseau s-o faca si se miscau destul de vioi prin camera. nu reuseam sa manânc totul niciodata. ma întepa la fiecare înghititura în sec. era un chin pe mine. Uitându-se la termometru. permanent uscat. si eu eram tot mai sfârsit si aproape fara glas. Intrasem în luna iunie 1954. în 1953. dar nu asa de greu. în jur de 38 numai. Nu puteam sta mult în picioare. Singur. voinic si cu multa dragoste de om. A venit la mine si Bogateanu. Când îmi luau temperatura. Simteam ca ma sfârsesc. am început sa manânc cu noduri în gât. S-a uitat atent la mine. Era înalt. era lesietic si salciu. bolnav si el de T. În realitate. Era medic primar. Febra mare ma chinuia. îmi spunea ca nu-i mare. S-a uitat pe fisa mea de la doctorul Costin. medicul oficial al Aiudului. Nu puteam mânca nimic. Nimeni nu voia sa-mi spuna ce febra aveam. vecinul meu de pat. tintuit la pat. apoi îndepartându-se de patul meu. la începutul bolii. când ieseau la plimbare prin curtea spitalului. La fel ma uitam dupa ei. Cel care ma ajuta mai mult era inginerul Gheorghe Dragon. ma ardea. Afara fusese directorul sanatoriului de la Bisericani din Moldova.. bolnav si el. Voichin. unele dupa altele. Sufletul parca mi-l frigea. discutând ceva în soapta. Cu gândul la cele spuse de el. plecau capul în jos si se îndepartau de patul meu.

De altfel. când învinsesem boala. când moartea tintea sa ma prinda. ma ajutau. medicul ftiziolog. Eram pierdut de tot. care ma purtau mai mult pe sus. desi eram de-a binelea în ghearele ei. în pesimismul lui. din Dobrogea si de Ionel Zeana. ma gândeam mereu când voi ajunge sa ma mai fac si bine. În dogoarea din pat. La mine nu vine nimeni cu nici un medicament. ca voi ajunge acasa si voi fi liber. îi spuneam de-abia soptind: — “N-ai frica.meu. A doua zi vin medicamentele pentru fiecare bolnav. în ghearele ei. Asta datorita numai si numai credintei în Dumnezeu si-n neamul meu românesc. pe la orele 10. tot timpul si prin toate închisorile si lagarele pe unde am trecut. când eu eram mai mult mort decât viu? Si-n clipele acestea când scriu. suntem dusi la control. nu cea reala. cu senzatia de plutire spre o alta existenta. Mi se parea ca alunecam într-o alta lume. La raze erau doctorul Costin si Ionel Zeana. Era iulie. Asteptam aceasta clipa fara sa ma gândesc la moarte. Acolo. Dupa mine vin si ceilalti colegi de salon. Bietul Lungu. Dupa control sunt luat pe sus si dus la patul meu.” Tot mai târziu aveam sa aflu ce zisesem de la el. toti cei care erau în camera si puteau. sa ma ajute sa scap de suferinta. va marturisesc cu toata curatenia sufleteasca. Ce aveam eu febra mare. prin mâini si picioare. Trec doar câteva zile si din nou sunt dus la raze. Parca totul ardea în jurul meu. ma întreba atunci daca mai ajungem acasa vreodata? Cu fata catre el. luna lui cuptor. Si-am ajuns. eu am crezut cu tarie. Pe lânga Dragon si Voichin. neputincios ma rugam Celui de Sus. Sa-mi dea putere sa rezist. noi nu murim aici. de lânga mine. mai eram ajutat si de Ion Cristea. De la raze. dar si iulie dogorea. Dupa acest control s-a asternut o liniste de mormânt în salon. Ma încapatânam sa traiesc. la raze. se scurgea un foc mare. Constient însa. ci una de vis. dus mai mult pe brate. Într-una din zile. nu ma desprindeam de existenta mea reala. noi vom ajunge cu siguranta acasa. sa depasesc boala. singur cu Ionel Zeana si Voichin. nesatula. Aveam certitudinea ca voi supravietui. Dupa acest control am cazut într-o amorteala totala. tot asa pe tacute am fost dus la pat. Eu parca nu mai aveam nevoie de nici un tratament. Si . Cum putusem sa cred si sa afirm cu atâta tarie si credinta ca noi vom ajunge liberi acasa. de-abia sunt asezat la aparat si tinut de Voichin. Ramasesem si eu uimit de optimismul meu de atunci. Afara era cald. În clipele acelea.

Se facuse o minune. Când colo. Împreuna cu Zeana. parca se schimbase totul în salon. Ai învins moartea. Speram si credeam ca va fi bine.” Din aceasta zi. Dumnezeu a întarit-o cu puterea dragostei Lui si a neamului nostru românesc. O rumoare în tot salonul. aruncându-mi privirea asupra camerei. Dupa ce a plecat Bogateanu din spital. tu. Toata noaptea m-am zbatut între viata si moarte. nu mai mori?” S-a uitat lung. Ieri când te-am vazut la raze. tu aveai o diseminare totala. A vorbit ceva în soapta cu Costin si a plecat. Am facut raportul pentru administratie ca ai murit. ma miscam.” Bucuria lui m-a întarit si pe mine. Susoteli si întrebari tainuite între unii si altii. Dimineata. a minunii petrecute cu mine. Inima îsi spunea cuvântul. se petrecuse o minune cu adevarat. Batea. batea a viata. Medicamentul care m-a salvat de la moarte a fost CREDINTA în DUMNEZEU. medicul oficial. Erai trecut pe lista politicului pentru a fi scos din infirmerie. În ciuda mortii. Dupa desteptare vine la mine doctorul Costin. din acea dimineata de început de iulie 1954. Sperantele în mai bine îsi facusera loc în sufletele noastre. Fara medicamente. ca medic ftiziolog. bucuros îmi zice: — “Ma Berzescule. vine repede la mine doctorul Costin si bucuros îmi spune cum stau lucrurile: — “Mai Berzescule. împreuna cu Zeana si Bogateanu. Ajunsi la patul meu. lung la mine. împreuna cu Costin. mai. eu te-am scos din infirmerie cu 38 de grade. Se petrecuse o minune. Toti stiau. Tu ajungi acasa. Pentru mine este o minune. în ciuda mortii. mai ales ca din cauza mea tu ai facut o recidiva. Despre acest lucru aveam sa aflu adevarul de la Ionel Zeana. Nu mai aveai de trait decât câteva ore. când s-a dat desteptarea. traiesti. Eu ramasesem de tot uluit de cele întâmplate. Bogateanu ma întreaba zâmbind: — “Ce. Eu ma bucur mult de acest lucru.trebuia sa traiesc. Eu traiam. În fata lui Dumnezeu ma condamn pentru ca. Când ma vede ca ma misc si vorbesc. tu mai traiesti? Te simti mai bine? Mai. în martie 1954. Parca la o comanda. acum îti spun totul cum a fost. toti bolnavii au ridicat capul sus si se uitau la mine ca la alta minune. aveam impresia ca ma simt mai bine. eu am ridicat capul putin de pe perina. contrariat cumva. Bogateanu l-a semnat si l-a predat administratiei. Asa cum am mai spus. Azi dimineata. numai eu nu stiam nimic. când trebuia sa fii dus la morga. intrând gardianul în salon. doctorul Costin m-a dus din nou la . Biruise. tu n-ai sa mai mori. tu nu mai mori. Înainte de prânz vine la mine în salon si Bogateanu.

De câte ori ma trezeam. Costin. ceea ce am vazut la tine si un caz ca al tau nu am întâlnit în viata mea. prin marea Ta dragoste fata de om. am fost dus la control din nou. eu sunt medic ftiziolog batrân. Asta îmi mai trebuia acum. din ghearele mortii m-ai scos si mi-ai lasat viata.. Stiintific. la patul meu si-mi spune totul ce credea el: — “Mai Tase. îmi face niste injectii de coagularea sângelui. ridicam capul sa vad daca mai traiesti. Ori pe tine eu te-am vazut la raze. de ce pentru mine nu mai scoteau medicamente. cu spuma. Sarea a început sa ma arda pe esofag. nu mai aratau ca înainte cu o zi. Se facuse închiderea. Deci ma numar printre primii medici specialisti în chirurgie pulmonara. Plamânii se limpezisera. De-abia mai puteam vorbi. El poate sa confirme cele scrise de mine. Nu dupa mult timp ma prinsese si o tuse seaca. Tusea ma îneca. Eu cu doctorul Rosu am fost primii ucenici ai lui. trecut de 80 de ani. Nu-si puteau explica cum de n-am murit. Alta solutie nu avea nici el. De-abia acum îmi explic. categoric. împreuna cu Costin si Bogateanu. mi-am zis în gândul meu. — Doamne. În chirurgie pulmonara am fost ucenicul lui Carpinisanu. tu esti un miracol. Slabit eram. îmi ia gamela de la capatâi si mi-o pune la gura. A doua zi. Cei din salon. Într-o seara. ca mai facui una cruda. — Na. de frica hemoptiziei. Voichin sare din patul lui. Am fost directorul Sanatoriului de la Bisericani. Tin-te acum la necaz. Plamânii mei se limpezisera. Nu mai stiam ce sa fac. medic primar. A doua zi. multumindu-ti — Amin. Nu puteam expectora.raze. Pâna sa vina medicul era târziu. Toti care faceau diseminari totale mureau a doua zi fara nici o exceptie. dupa o criza puternica de tuse. Eram sortit mortii. doctorul Zeana mai traieste. De la o vreme s-a oprit. s-a petrecut o minune. Cu asta. Mi-am dat avizul ca tu vei muri pâna dimineata. Tâsnea sânge proaspat din plamâni.” Acum când scriu aceste lucruri. auzind cele întâmplate. am început sa dau sânge pe gura. îmi plec fruntea si Tie ma rog tot restul vietii. nu-mi pot explica acest lucru. Doamne. Febra mare înca mai faceam. din jurul meu. slabit si pierit de tot. Zeana era lânga mine. A durat acest proces al hemoptiziei multe zile la rând. Eu aratam ca o stafie. primul chirurg din tara în bolile de plamâni. sângele s-a oprit. le aveam pe toate acum pe capul meu. Fulgerator. vine Ionel Zeana la mine. Când s-au linistit de tot plamânii mei.. dar din ce în ce mai putin. De la o vreme. Pentru mine. dar în schimb a . cu tine. Facusem o hemoptizie. Dar. îmi dau o lingura de sare cu putina apa. Catre Tine. Nu mai îndrazneam sa ma ridic din pat.

În secolul XX. când am fost dus la sectia a II-a T. De aici. ramasesera numai ochii de mine. Nu mult dupa aceea începe expectoratia. ma plimbam si eu prin curtea spitalului. tu arati acum ca un broscoi!”. De la o vreme. destul de brunet. sa mori aici. De atunci. Te uitai la câte unul cum se stinge ca o lumânare. Viata începuse tot mai mult sa-si spuna cuvântul. Se vede ca voia Lui a fost sa mai traiesc. tot singur mergeam. Febra a mai cedat un pic. M-a scos din ghearele mortii. SPITALUL (IV). dar mai mica. Stând turceste în pat. în urma lor. Ma mai tine în viata ca sa pot povesti si scrie ce s-a întâmplat în aceasta împaratie a mortii. Cu adevarat Dumnezeu facuse o minune cu mine. Doctorul Costin avea o grija deosebita si se apropiase mult de tot de mine. Aveam deci doua caverne. ci se tine de capul lui pâna-l darâma de tot daca-i posibil. Doamne.aparut la stângul o caverna de toata groaza. eu ma încapatânam sa traiesc. Tot timpul eram în pericol de moarte. sa faci închisoare. Dar raul. Atât i-a trebuit vulgului. slab si pricajit. ma ostenesc. la raze. DIN GHEARELE MORTII LA VIATA Usor ca fulgul. Dupa un alt control la raze. Cu toate astea pe capul meu. Iata. deci. pâna în toamna anului 1956. Cu chiu. boldanosi. sa fii înmormântat fara haine. pe care eu i-am vazut murind. La medicamente nu prea aveam acces. ca domnia lui Coller începe cu acest tribut de lacrimi si sânge. Se apropia toamna. din acest salon erau dusi la morga o multime de oameni. Na. Am ajuns sa merg singur prin camera. nu se lasa de om cu una. începusem si eu sa mai prind putere. c-a si prins-o din zbor. acum sunt un om aranjat. intrasem bine în luna august 1954. asa cum este el. pentru ca ti-ai iubit tara si neamul.B. numai ochii de mine. Desi eram în salonul mortii. Cum eram eu mai mic de statura. Iata cauza hemoptiziei. trebuia sa-ti dai viata. aratam ca un broscoi cu ochii mari. crezând cu caldura în Hristos Iisus. gândindu-ma mereu la doctorul Uta. îmi zice Costin într-o zi când intra în salon. mi-am zis eu. cum de altfel si la control. Cât pot. Va cer iertare daca nu reusesc sa va redau tot ce s-a petrecut în domnia lui Satan. cu vai. dar se tinea tot în jur de 39 de grade. cu doua. iadul comunist. Nu-l puteai ajuta cu nimic. câta durere era. îmi descopera o alta caverna. . la dreptul de data asta. decât cu o rugaciune. aruncat ca un câine. Furtuna se dezlantuie tot mai tare.C. — “Ma. mâncam si eu ce primeam. broscoi mi-a ramas numele cât am stat în spital.

cald de tot pentru luna septembrie a anului 1954.” La vremea aceea.sorbind viata din soare. camarazii mei din salonul mortii. ne spunea la fiecare ce a vazut. sa vezi acum pe capul meu alta dandanaie. Timid. Doctorul Costin se apropiase mult de mine sufleteste.B. streptomicina. ma invita sa citesc eu ce vad. Venea Costin cu fisele la patul meu si-mi spunea sa le trec ce medicamente le trebuie. Saptamânal ne ducea la raze. Luam pe zi câte 7 buc. Îl întrebam pe fiecare ce-i . înfipta în drepturile toamnei. În timpul acesta. Îmi spunea multe lucruri si bune. Era lumina vietii din mine pe care Dumnezeu mi-o daruise în acea tainica noapte. Nu prea stiau nici medicii sa le dozeze. am început sa citesc asa cum facea el. Bucuros. Hai sa-ti fac acum o jumatate de gram si mâine cealalta jumatate. care la vremea aceea faceau mare vâlva în lumea T. Hotarât. dupa fiecare masa. Si asa a si fost. Ma bucur ca ai progresat. îmi dadeau de lucru. Cald. cu fata luminata. Medicamente nu primeam. spunându-mi: — “L-am luat de la dreptul comun. Poate-ti ajuta. Numai în cazurile grave nu spunea nimic. era o raritate. primesc oferta si-mi face injectia. de acum. toti erau gramada pe mine. sa le spun la fiecare ce am vazut la el. când ajungeam în camera. Zeana nu mai era cu noi. Plamânii mei gauriti. sortita. de Pass. îmi spune: — “Vezi ca ai înteles si ai început sa vezi la raze. L-au scos din spital. Era o vara târzie cu mult soare.C. Dupa câteva sedinte. ma faleam si eu în rândul lor. Îmi arata imaginea plamânilor la fiecare bolnav din salonul meu. Mi-a atras atentia sa ma feresc de doctorul Cureleanu de pe sectia a II-a. Era omul politicului. când am fost pe moarte. Cât a fost el cu noi. decât aspirine. Acolo ma vedea pe mine primul si dupa aceea ma chema la el la aparat. la noi în tara. Doctorul Cureleanu nu stie sa citeasca asa cum citesti tu. Hidrazida si 14 buc. Într-o zi vine la mine doctorul Costin cu un gram de Streptomicina din Anglia. ca si penicilina. Eram ca o umbra miscatoare dupa ei. asa cum a fost cazul meu. Bucuros. ca specialist. încep sa ne aduca si noua Hidrazida si Pass. mi-am zis.” Na. Ca o gâza trezita la viata. Nadajduiam sa fie bine. Îmi explica amanuntit tot ce se vedea. Eram convins ca Dumnezeu m-a învrednicit cu darul vietii si ca eu traiesc numai din supliment pâna la capatul vietii mele. Acum eu eram doctorul lor. Era prima streptomicina din viata mea. mortii. voi pleca cu pasi siguri spre viata. pentru mine. pe ascuns. Dupa fiecare control radiologic.-ului. Într-un târziu.

pe numele de Lungu. Eram acum umflat ca un butoi. Mi-a tratat toata dantura. Îmi baga câte 500 cm. dar nu era asa de apropiat fata de mine. Când am ajuns acasa. Respiram tare greu. ma urmarea cu atentie si ma sfatuia sa nu ma las. citesc la raze pentru fiecare bolnav în parte si prescriu medicamente. în noiembrie 1954.trebuie si-i treceam pe fisa. îmi instituie pneumotorax la plamânul stâng. dar ma tineam si nu ma lasam. Cineva din salon informase politicul ca eu fac fisele. Deci eram cavitar bilateral. în 1964. Eu stiam acum din fise ca aveam caverne la ambii plamâni. Locuia cu doctorul Costin în camera. Tare greu mi-a fost pâna la acomodare. La plimbare ma tineam si eu dupa ceilalti. cu vai. La instituirea pneumotoraxului a fost si doctorul Octavian Nitu. A trecut mult timp pâna m-am obisnuit cu noua mea stare de lucruri. Doctorul Marcoci. Din timp a venit la mine si mi-a luat toate datele si adresa sotiei mele. Prin noiembrie 1954. La o luna dupa plamânul stâng. a fost cea de sufocare. pneumotorax bilateral. aproape de Iasi. eu aveam sa platesc.C. El fusese unul dintre martorii care au vazut prin ce am trecut eu. cubi de aer. În timpul acesta. De la o vreme. se elibereaza din salonul nostru subinginerul Ioan Cristea. Coller se facea simtit în tot Aiudul. Altii au fost scosi din spital. El i-a comunicat unchiului meu.B. un elev din Moldova. De cele mai multe ori se aprobau cele trecute de mine. punându-l la curent cu toata odiseea mea. doctorul Costin. dentist. Nu-i mai retin pe toti cum se numeau. s-a purtat bine. Au fost dusi la Zarca. A murit de tuberculoza esofagiana si intestinala. din Dobrogea. când Costin avea sa plece acasa. Nu mai puteam face nimic. Prima senzatie pe care am avut-o. pe Celular. Mergeam la control destul de des. Din salonul 10 au fost . Si multi altii pe care eu nu-i mai stiu. desi erau grav bolnavi. ma duceam singur la raze si numai dupa aceea veneau colegii de camera. Tot acum. care mai ramasese întreaga din bataile lui Mois la Caransebes. Ion Berzescu. cu chiu. apropierea si intimitatea la care ajunsesem cu Costin. la ambii plamâni. Ma supraveghea tot timpul. atunci la instalare. am auzit ca Nelu Cristea s-a tinut de cuvânt si a scris acasa. care venise în locul lui Costin. în anul 1955. cu vârf si îndesat. pentru a vedea cum evolueaza boala. sa lupt mai departe. Un muncitor de la Resita. Am uitat sa va spun ca în acest timp au murit multi din salon. îmi baga si la dreptul aer. Îmi aduc aminte de Sebastian Danila. ca sunt la spital si ma simt mai bine. cu aprobarea lui Bogateanu. Mai târziu. De câte ori ieseam la plimbare. Un om exceptional. a murit de ascita T.

în acelasi loc. atunci când ieseam la plimbare. Petrica. de data asta pentru a muri. Parca-si fotografia clientii. Îmi facea rau. Era la curent cu necazul fiecarui bolnav. mai aprindeam câte o tigara. asta vreau sa fac. cum spunea el. veneau la mine camarazii mei de munca sa ma vada. Eu. pe Lungu. la fiecare pat. daca vom trai. îi dam înainte cu tigara. prin octombrie. Conducerea spitalului îl pusese pe el sa ne barbiereasca în fiecare duminica. Dragon. unde am ramas pâna în toamna anului 1956. Nadajduiesc sa pot realiza acest lucru. din câmpul muncii. care manânci tigara? Tu n-ai sa poti lasa tigara. Petrica Ardeleanu. T. ca lucrul asta nu-l poti face!” — “Vom vedea. Dragon. vine cu sculele de barbierit la noi în salon. tot din timpul lunii mai 1954. lucrul asta? Tu. Fuma si el destul de mult. El ma stia din fabrica pe mine ca fumam mult de tot si cu patima. Am uitat sa va spun ca. în jurul orei 10. Dar. În dimineata de 9 mai 1954. Nu-i venea sa creada ca n-am murit.C. În locul lui m-am mutat eu. au trecut multe. Voichin si altii. Când si când. Daca am ajuns la capitolul aducerii aminte de cele scapate. traiam colindele.B. cântându-le în gând fiecare dupa datina coltului de tara de unde veneam. desi fusesera programati pentru asta. Primeam de la ei ratia mea de tigari pe o luna de zile. spunându-va una buna. Coller n-a venit niciodata pe la noi. N-au murit. Cepi. se arata prin salonul mortii. masura si cântarea cu privirea. de când m-am mutat în patul respectiv. vecinul meu de pat din dreapta. era internat si un bun prieten al meu de la Arad. ma. sa stii ca m-am hotarât sa nu mai fumez toata viata mea. În sinele nostru. numai daca te lasa ea pe tine. Deci am stat în acelasi pat. De atunci. ca apoi la o noua reactivare a procesului pulmonar sa-i aduca înapoi. În locul meu s-a mutat ing. Nici nu voia sa auda. numai pe noi. N-o puteam fuma. îi spun: — “Mai Petrica. Vezi-ti de treaba.. Când ajunge la mine. sa vi le povestesc acum.scosi bolnavi nevindecati si dusi pe Celular sau la Zarca.B. doi ani. Insistent. si rele. În vremea asta. Dar.” . Craciunul se apropia de noi. Fugea ca de moarte de T. peste capul nostru. frizer de meserie. l-au scos din spital. Dar eu asta o voi face si pace. Ofiterul politic. fiind aici venit din fabrica. poporul român are o vorba din batrâni: — “Nu mor caii când mor câinii!” Asa a fost cu Zeana. si bune.” — “Tu vorbesti. cei din saloanele 9 si 10.C.. Daca mi-ajuta Dumnezeu. în salonul 9. obisnuit sa pufai. când am fost aruncat la sectia a II-a. destul de des. dupa cum vom mai vedea.

vine la noi în vizita doctorul Nitu. pe nesimtite parca. Speram si eu în mai bine. Pentru doctorul Costin era anul eliberarii. cam în al treilea pat de la mine. Pentru cei multi însa. mai ales. numai sa vrea. Statea de multe ori în sezut pe pat. El stia sigur ca nu-i nici o scapare. un pas si ne trezim cu Noul An 1955. Era pe rândul meu de paturi. îndemnându-ne la rezistenta. dorindu-ne din tot sufletul un an mai bun. Cu o voce de tenor. doctorul Nitu vine la noi în salon cu sorcova. Era un om destul de înalt de statura si brunet. am auzit ca nu mai traieste. Ca si la Craciun. Va merge în pace acasa. cu spatele proptit de speteaza patului si glumea cu noi. Nutream aceasta nadejde ca voi ajunge la ai mei. Ne încuraja. Asa a venit inginerul Viorel Demian. în salonul mortii. eu n-am mai pus tigara în gura. În inimile noastre inundau colindele. putini la numar. tratamentul nostru era Hidrazida si Passul. . În decursul anului. Din acea data de 9 mai 1954. mereu soseau loturi. Se internase destul de bolnav în spital. omul cu multa dragoste pentru semenul sau. De la ei am aflat si noi multe lucruri. De la Nasterea Domnului. Trece pe la fiecare. a si dovedit acest lucru. Se hotaraste de sus ca Aiudul sa fie numai pentru legionari. Aurel Visovan si ing. urându-ne din tot sufletul “Sarbatori fericite”. La ora asta. Simteam cum venea din partea lui suflul dragostei întru Hristos. În dimineata de Craciun. Pentru unii. Dupa cum am mai spus. În legatura cu Leonida Lupascu sunt de spus mai multe lucruri. Leonida Lupascu. avea multa caldura si duiosie în exprimare. A fost un Sfânt Craciun sarac. îsi dadea seama ca stadiul bolii în care ajunsese pleda pentru moarte. se realizeaza o strategie a terorii. Dumnezeu sa-l odihneasca în pace! Nu mai poate auzi ca eu m-am tinut de cuvânt. Din toata tara. Se vedea si se simtea. îmbiindu-ne la nadejdea în mai bine. Colindam în noi colindul libertatii. În vremea asta eu ma obisnuisem cu plamânii umflati de aer. Petrica Ardeleanu. prof. noul an a adus si bucuria eliberarii din iad. Era stapânit de un scepticism exagerat.Acum când scriu suntem în anul 1994. De multe ori era si taios la vorba. loturi de legionari în Aiud. Coller a avut grija sa ni-l faca mai sarac decât oricare alta zi. Câte unul din ei mai venea si la spital. erau adusi legionarii. suferind si nostalgic. De altfel. ne îmbarbata. M-a ajutat Dumnezeu sa-mi tin cuvântul. Ca inginer chimist. Cine vrea sa se lase de fumat se poate lasa. Credeam în steaua mea. Sa ne întoarcem acum la firul povestirii noastre. dupa datina strabuna.

Mitica Oniga este grav bolnav. Un om tare bun la suflet si cu multa daruire. mare de tot. aceste pastile binevenite. Zis si facut. ducândusi batrânetile la Suceava. Ion Carabulea. S-a mai dus un frate de al nostru în vesnicia vietii de dincolo. Pârâia acul pâna ajungea unde trebuie. În vremea aceasta continuam tratamentul cu Hidrazida si Pass. El este unul dintre titanii de la Pitesti. De acum este târziu. Nu-mi puneam problema inutilitatii tratamentului. poate. care era destul de speriat de boala lui. Ca sa nimereasca în mod sigur între coaste cu acul. Încercam sa-l încurajez. Eram cel mai vechi în salon. la sectia a II-a T. Doctorul Costin avea un fel de-al lui de a baga aer. Leonida îi da Hidrazida si Passul. Spunea ca nu mai are nici un rost. Când îmi venea rândul sa-mi bage aer. Dumitru Oniga. Bucuria a fost mare. simteam . bucurându-ne cu versurile lui pline de duh si dragoste de tara. la sectie.B. în ciuda oamenilor rai. El nu mai avea speranta de scapare de la moarte. La noi în salon venea pentru tratament un sanitar detinut. apasa cu aratatorul de la mâna stânga între coaste. Asa a ajuns Mitica Oniga sa se faca bine si sa se salveze de la moarte. Le aduna si le punea bine cu multa grija. lui Carabulea ca sa le duca lui Oniga la sectie. la batrânetile noastre. adunate mai multe la un loc. Si azi. Mergeam de la pat la pat si-i încurajam. apoi.C. cu stângacie. traieste. pe când venise în salon. Acul era si el lung si gros. pentru unii. dar pentru altii nicidecum. arde în noi aceasta prietenie. Leonida Lupascu se stinge din viata sub privirile noastre îndurerate.Înghiteam fiecare din noi ca gaina boabele. ca si mine. Leonida al meu însa. Aveam sa ma împrietenesc cu el si sa stam împreuna multi ani de închisoare. Cei de la sectie nu primeau tratament ca noi. S-a hotarât sa nu mai ia pastile si sa i le trimita lui Oniga la sectie. De Aurica Visovan m-am apropiat tare repede. Avea grija de el ca de copilul lui. Acum si el. îndepartându-le putin. cei de la spital. dupa o vreme nu mai vrea sa ia medicamentele. baga acul în cavitatea dintre pleure. era internat un tânar fecior. Degetele lui erau destul de butucanoase. Tare m-am bucurat când la sfârsitul lui 1993 am dat de Aurica Visovan. În timpul acesta. Nu dupa mult timp. bolnav destul de greu la plamâni. Leonida Lupascu stia ca. legându-ne printr-o prietenie calda. ma prindea o neliniste. Viorel Demian m-am apropiat tot asa de mult ca si de Aurica Visovan. Pot spune ca de ing. Când intra aerul. Eu înghiteam si speram. ca un Fat-Frumos la înfatisare.

A doua saptamâna îmi baga si la celalalt plamân. Când vorbeam la perete. ÎNCHISORILE – UNIVERSITATILE NOASTRE Fac o paranteza si va prezint. în mare. ce au fost pentru noi închisorile din timpul comunismului. Aici s-au format caractere. în aceleasi conditii de viata. În Celular si Zarca. pe lânga satanismul din ele. Aici. Mircea Vulcanescu. având ca dascali elita intelectualitatii interbelice. putem spune. Constantin Noica. Nicolae Steinhardt. Când era vorba de perchezitie. mintea omeneasca nu le cuprinde. cei care am trecut prin universul concentrationar. În fabrica si spital am reusit sa avem hârtie si creion. pe care o puneam pe perete. În felul acesta uitam ca suntem bolnavi si-n temnita. de care faceam rost de la doctorul Costin. Cei setosi s-au adapat de la cei înzestrati cu izvor nesecat de cultura. Georgescu. ca am absolvit si aceste mari universitati din scoala vietii. Puneam urechea pe gamela si ascultam. în iadul comunist. tinând loc de microfon. Îmi era tare greu câteva zile cu respiratul. pe care le puteam ascunde în saltea mai repede. pe buna dreptate. ne-am însusit alfabetul Morse. Pantazi. au realizat si conditii de scoala înalta. se uitau din usa numai si plecau închizând usa. 2. maestrul si ucenicul. George Manu. Gheorghe Bratianu. toti la un loc. Tot ce aparea de pe sectie. de la camera la camera. Se auzea destul de bine. Cel care vorbea apropia buzele de fundul gamelei si transmitea ce dorea el. în mod normal. Si când veneau. generalii Ioan Arbore. Dumitru Staniloae. Avea un aparat unguresc cu care masura aerul introdus. Pentru a ne împartasi din marea cultura am recurs la toate mijloacele necesare. Nicolae Mares. Erau speriati de mortii care ieseau din salonul acesta si de boala care ne macina plamânii. noi mai foloseam si gamela. Era bun cu noi si ne apara. Noi. Stiam toata Predica de pe Munte. Pentru noi toti a fost o universitate. Mai aveam si câte un capat de creion si hârtie. noi învatam. Nichifor Crainic. 1. nu prea veneau pe la noi. cât si pentru realizarea unei înalte spiritualitati crestine. pe care nu-i mai stiu. am gasit calea de a ne instrui si forma lânga mari dascali ai neamului românesc. În conditii inumane. Iosif Iacobici. Învatam pe de rost versete si capitole întregi pe dinafara. . prin tevile de la calorifer sau prin batai în perete. Închisoarea poate fi considerata o înalta scoala atât pentru instruire. Radu Gyr si Nichifor Crainic. Traian Trifan.cum se umfla cavitatea toracica. pe care. Asa se facea ca aveam la noi fascicole din Noul Testament. Ioan V. în acest univers concentrationar. amiralul Horia Macelaru si multi altii. asa cum au fost: Radu Gyr.

Tocmai acest gulag cu scoala lui. noi ne continuam munca în scoala noastra. unchii mei Petru si Ion Berzescu. iesind afara. Moise Anculia-Pasule se pregatise în domeniul agriculturii. Orice masura luata de ei. un alt teregovan. Asa s-a ajuns ca oameni simpli. pe buna dreptate. conducerea închisorii se luase de grija. elevi si chiar studenti sa învete limbi straine. poezii sau alte cunostinte. De la o vreme. Poezii întregi scriam cu vârful de ac sau de cui. zisi But. din toate disciplinele. Asa cum spune N. peretele nu mai era curat ca hârtia. în ordine si cu migala. chimie. Ba de cele mai multe ori îsi puneau la punct gramatica limbii române. geografie si literatura. Steinhardt. Despre aceasta mare scoala se pot spune multe lucruri. tot teregoveni si ei. a devenit un foarte bun cioplitor în piatra si zidar. Asa au reusit ca pe peretii camerelor sa nu mai apara scrisul. matematica. De asemenea. Ion Lazarescu. Petru Grozavescu-Maranu. Nu mai stiau ce sa faca. tatal si fiul. noi ajungeam sa citim pe pereti atâtea lucruri bune. fiecare din noi am realizat si clipe de fericire în nefericirea din iadul comunist. Ion Coltan. pe peretele alb ca hârtia. Vazând Coller ca nu mai are ce face cu noi. au continuat studiul. au dovedit ca. care dupa ce a iesit din închisoare si-a scris memoriile în opt caiete. Afara si-a cultivat pamântul ca un agronom. Gheorghe Grozavescu-Mutu. defineste si chiar distinge Rasaritul de . Asa au fost unii din teregovenii mei. Petru Maranu-Cornerevintu. a recurs la o alta masura. Acolo treceam tot ce auzeam. avea o contramasura a noastra. ca Romulus Anculia-Miloi. realizându-si fiecare o frumoasa biblioteca si sporind-si darul de a vorbi. au absolvit o universitate. ci era denivelat prin stropitura. muncitori. Cu un ac sau cu un cui bine ascutit scriam pe peretele alb tot ce ne însuseam de la dascalii nostri sau ce primeam de la unul la altul prin viu grai. Dupa cum pritocirea oamenilor prin camere se facea destul de des. În felul acesta. Avea darul povestirii. N-a fost perete din camere sau celule în Aiud sa nu aiba scrise coloane întregi de cunostinte. Gheorghe Ivanici-Casapu. fizica. istorie. La fel. Scrijeleam peretii cu cunostintele noastre pentru a lasa si la altii care veneau dupa noi. tarani. Pâna la gasirea solutiei. mai diabolica.Marea noastra biblioteca o constituiau peretii celulelor. În toate camerele si celulele din Aiud au stropit peretii cu ciment si var. pe buna dreptate.

nu pentru un suflet mai curat si mai nobil. I. a Estului. Vorbea cu toata lumea fiind destul de comunicativ si binevoitor. Ne-am adus aminte de sotia asta. nici doua. Se apropie de Tavi si-i cere datele..Apus în Europa. În timp ce noi scrijeleam pe pereti cu acul.” — “Ce. Spre final. este un suflet curat. Dumnezeu. Nu dupa mult timp vine iarasi în salon. Ma împrietenisem bine cu el. Pe masura ce Rasaritul se înalta. Iata. II. Era cu carnetul în mâna. cum azi ei ne obliga pe noi sa batem la portile lor. Telul lor final este omul. luptau pentru om ca individ. Caracteristica noastra. pentru a ne pastra identitatea de om si pentru a ne înalta spre cer. O criza pe plan spiritual se va asterne asupra lui. Era mai tânar si plin de viata. Estul Europei. gata sa-i noteze numele. Nu l-a mai putut ascunde. Apusul. pe când al nostru este învierea. a facut ca omul sa se dezmeticeasca si sa tâsneasca spre o înalta spiritualitate crestina. Gardianul s-a speriat. Vestul si Estul. Apusul aluneca în haurile ateismului. esti nebun? Când ti-am dat eu creionul?” S-a uitat lung Barabas la el si a plecat fara sa-i mai noteze numele. În jurul omului s-au schimbat constitutii si au fost îngenuncheate popoare. Tare rau la suflet era si fricos de mama focului. cele doua profiluri ale Europei. ei. dragostea întru HRISTOS. pentru drepturile lui. când s-a facut sfintirea monumentului. Aveam sa-l întâlnesc pe Tavi la Aiud în 1994 — 14 sept. undeva. Pe vremea aceea gardian era un ungur. Vestul si Estul.materia. pentru un trai mai bun. iubindu-ne unii pe altii.. deci. decretândul drept suprem ideal. cel de dupa cortina de fier. daca îmi faceti raport eu am sa declar ca D-voastra mi-ati dat creionul. ei vor ajunge sa bata la portile Rasaritului. crezând în Hristos. * Tot pe acum apare în salonul nostru Octavian Radulescu. Barabas. bucurându-ne mult de . Într-o zi deschide usa pe neasteptate si-l surprinde pe Tavi Radulescu cu un capat de creion în mâna. este o burta plina . Nici una. îndumnezeirea omului. Se leaga de o întâmplare destul de hazlie. Caracteristica lor. Soljenitîn. iar Tavi al meu a scapat cu fata curata. a Vestului. Sa stiti ca asa am sa declar. Sa închidem paranteza si sa ne întoarcem la episodul nostru. Barabas pune mâna pe creion. prin lacrimi si sânge. Atunci. Tavi îi spune: — “Domnule gardian.. Îi spuneam Tavi. îl baga în buzunar si pleaca. cred într-o armonizare si un echilibru între cei doi frati. asa cum bine schiteaza. ridicându-i statuie.

avea grija sa-mi spuna: — “Mai omule. Se îmbolnavise bila. sa manânci. Când ma vede si ma consulta doctorul Costin. cu pâine prajita si câte un gratar. îmi spune ca am hepatita. Dadeam numai verde afara. Pierdevara. Eu la raze nu mai puteam merge pe picioare. Gura îmi era amara. În timpul acesta doctorului Costin i s-a adus un ajutor. ca eu îti aduc de toate. Era de la fiere. Vine si Bogateanu la mine si ma vede. Îl introduce în tainele spitalului. varsaturile se rarisera. Îi expira pedeapsa. dar mult mai putin. Începusem sa mai manânc câte . Dupa consultul medical. bolnav si el de tuberculoza. parca mi-a pus Dumnezeu mâna în cap.” Ajunsesem slab de tot. când se poate. sa mi-l dati mie în primire. Era doctorul Marcoci. Eu am sa te pun pe picioare. amara ca fierea. am înteles. Când venea. Trece la tratarea hepatitei.” — “Bine. Ma ducea Marcoci în brate la control si apoi iarasi în pat. Iata ca nu mi-a fost dat sa am liniste. Se încalzise destul de bine în luna martie. Vine cu el pe la toti bolnavii. ma pune la regim alimentar.tot. Îmi balanganea si capul de slab ce eram. Cu mine în salon mai era si Adrian Carausu. numai umbra de mine. Din stomac iesea o secretie verzuie si amara. care era un criminal de razboi. De la o vreme. Spitalul nu avea altceva decât urotropina si sare amara pentru drenarea bilei. sa pregatesti si sa aduci la bolnavul acesta regimul pe care ti-l prescriu eu. medic militar. sa fie bolnavul meu si sa am eu grija de el. Passul si Hidrazida ma dadusera peste cap. expunându-i cazul fiecaruia în parte. Îl cheama la el pe bucatarul spitalului. Adrian Carausu n-a mai facut hepatita. din momentul acesta este bolnavul tau. Vomitam destul de des. Nu mai puteam mânca. Ce mâncam dadeam afara. când da peste mine si o hepatita. fara sare si cu ulei crud. Iarna lui 1955 n-a mai fost precum cea din 1954. Îmi suspenda tratamentul cu Hidrazida si Pass. Aproba regimul alimentar. uite aici. ci trebuia sa mai am si asta pe capul meu. grea si cu multa zapada. — “Mai bucatar. basarabean de origine. cu numele de Pierdevara. A fost mult mai blânda. La ochi apare galbenul. Dar va rog un lucru. mai ales dimineata pe nemâncate. ai înteles?” — “Da.” Din acel moment. Vomita si el. Însotit si de greturile respective. Sa pot veni la el cu mâncare de regim când pot eu. Venea Pierdevara la mine de câte ori avea ceva sa-mi aduca. dar sa ma asculti. domnule doctor. tu sa asculti de mine. Se pregatea sa plece acasa.

tu sa faci asa cum îti spun eu. bucatarul meu: — “Asculta. Nu mi-a zis nimic si a plecat prin salon. Ai auzit?” Cu acestea zise. Eu îi spun sa ia injectiile care i le trebuie. ca si lui Marcoci. Dupa o vreme. ca n-am facut-o niciodata. Ce mi-o fi venit mie atunci sa-l refuz nu stiu. A tinut-o asa cu regimul acesta pâna în toamna anului 1956. S-a suparat. Ma bucur ca te las mai bine si sper sa scapi si tu cu bine. Ai auzit ce a spus Bogateanu? Esti bolnavul meu. Îmi parea rau. mai aveam si o oala cu ceai. dar numai când putea. era prea mult. de altfel. Fusese omul politicului. Poate chiar viata. Sa ai grija de tine si sa fii cuminte. dar . Din cauza acestei cutii aveam sa-l supar pe Dragon. Tu stii acum ca eu te-am îmbolnavit a doua oara. Nu puteam sa manânc tot. Sa fugi de turnatori si de gardieni. Si lui îi datorez mult de tot. El nu ma ierta. A stat cutia cu injectii mult timp la mine sub pat. Pâinea prajita mi-a prins bine. Gresisem. Vine la pat. si mai târziu si doctorului Cornel Petrasievici. dar pe mine m-a ajutat. Vine la mine cu o cutie de lemn plina cu fiole pentru injectii simi spune: — “Mai Berzescule. cu multa dragoste fata de om. De câte ori venea. ma ajuta. Îmi aducea Pierdevara de toate. Vine într-o zi la mine si-mi spune sa-i dau niste fiole unui bolnav. Eu am grija de tine.” M-a îmbratisat cu multa duiosie si cu lacrimi în ochi ne-am despartit. tinea sa-mi spuna. Cu o zi înainte este anuntat sa se pregateasca. îmi ridica. cinstit si corect. Întotdeauna venea cu gamela plina. eu plec acasa.ceva. Era bun si el. pleca de la mine. ca va fi bine. Le dai tu cui vrei. cu mâna stânga. Cât a ramas la spital. Pe lânga mine. Zi si noapte era la mine. Iata ca vine si ziua când doctorul Costin trebuie sa plece acasa. Tinea sa-mi spuna multe lucruri de-ale lui. Zaharul îl aducea într-o punga de hârtie. ca era tot vecin cu mine si se aseaza pe el. Sunt pentru voi. ne-a ajutat foarte mult. Merg acasa cu sufletul împacat ca ai scapat de moarte. Am dat la toti care au avut nevoie. Eu stiam de acest lucru si nu-i destainuiam nimic. Ma împrietenisem cu el. Atunci când nu puteam nici sa manânc. Îsi aduc tie aceste economii ale mele. capul si cu dreapta îmi dadea sa manânc cu lingura. Lui îi datorez extraordinar de mult. Pe la orele zece venea cu pâine prajita si câte un gratar. Dumnezeu sa fie cu tine. a venit Marcoci si a luat-o. desi era un suflet mare si bun. care m-a îngrijit mult de tot. Refuza si nu mai vrea sa vorbeasca cu mine. Luase în primire doctorul Marcoci.

neiertator cu cei slabi. Tot timpul mi-a parut rau de felul cum m-am purtat cu el. Când a fost luat din camera, a venit la mine si si-a luat ramas bun. M-am bucurat de gestul asta. Cred ca ma iertase. Îmi cer si acum iertare de la el. Aveam sa ma întâlnesc cu el în 14 sept. 1994, la Aiud. A venit la mine cu multa bucurie. Nu l-am mai recunoscut. Era batrân. Când mi-a spus ca-i Dragon, am sarit la el de bucurie, intrând împreuna în închisoare, vizitând tot ce era de vizitat. Cu el am stat cel mai mult de vorba. Doctorul Marcoci îmi continua tratamentul cu pneumotorax bilateral. Îmi spusese Costin ca am niste gauri de necrezut. El spera sa ma vindec. Am uitat sa va spun ca în timpul lui Costin am facut lichid la stângul. Deci, aveam hidrotorax si la dreptul, pneumotorax. Asa m-a luat Marcoci în primire. Între timp apare din nou Zeana la spital, în salonul nostru. Când ma vede ramâne mirat de ce am putut sa dau eu. Doctorul Costin plecând mi-a spus: — “Sa stii ca plamânul tau stâng a ajuns la ramolitie, nu mai lucreaza decât pentru el. Tu numai cu dreptul mai traiesti. Sa ai grija. Din cauza lichidului ai o pahipleurita la stângul. Acum Marcoci trebuia sa aiba grija de mine sa-mi scoata lichid din când în când. Îmi baga vitamina C fiole în lichid. Asa l-am tinut doi ani, lichidul acesta. Odata era sa dau ortul popii, daca nu era Zeana cu mine în salon. Ma duce Marcoci jos la raze ca sa-mi scoata lichid. Operatia de pneumotorax o facea acum doctorul Bogateanu. Pâna când a învatat treaba asta l-a luat pe doctorul Zeana pe lânga el. Acum, când m-a luat pe mine la raze, Zeana îi spune lui Marcoci sa fie atent Bogateanu sa nu-mi scoata prea mult lichid, caci îmi poate provoca un soc. Ajung jos, pe masa de la raze, unde Bogateanu îmi vede lichidul. Ma asez culcat pe masa ca sa mi-l scoata. Termina operatia si ma duce Marcoci sus în salon. La un moment dat, dupa scurt timp, eu nu mai pot sa respir. Zeana ma vede, se ridica din pat si bate la usa. Vine Marcoci si Zeana îi spune: — “Du-l repede jos pe Berzescu si spune-i lui Bogateanu sa-i bage 300 cm. cubi de aer peste lichid. A scos prea mult lichid si a facut un soc.” Ma duce repede jos pe masa. Bogateanu, speriat, încearca sa bage acul, dar nu nimereste imediat. A treia oara, în sfârsit, reuseste si începe sa bage aer, asa cum i-a spus Zeana. Îmi revin si încep sa respir mai bine. Ma învinetisem la fata. La plecarea de la raze, Bogateanu îmi

spune ca trei ore sa stau în sezut cu perina la spate si sa nu ma misc. Daca mi-e sete, altcineva sa-mi dea apa. Si de data asta am sarit peste moarte. Cu noi în salon mai fusese internat si Ghiata Ioan, un sofer din Bucuresti. Plecând Dragon, Ghiata a avut grija de mine. Avea un suflet mare. Se daruia îngrijirii bolnavilor. De altfel, toti legionarii au facut asa, prin toate închisorile pe unde au trecut. Fara exceptie, toti s-au daruit omului, în lumina lui Hristos. Ma vedea slab si prapadit. S-a purtat cu mine ca si cu fratele lui bun. Îi datorez multa recunostinta domnului Ion Ghiata, multumindu-i din tot sufletul pentru tot ce a facut pentru mine. Se apropia vara lui 1955. Era cald, cald de tot. Eu cu ambii plamâni tot în pioneze, la stângul lichid, la dreptul pneumotorax, iar cu ficatul fixat la regim. Asa-mi petreceam amarul. Pierdevara se tinea dupa mine. Adesea îmi spunea: — “Eu te-am facut bine si te-am salvat!” Ma bucuram sincer. M-a ajutat foarte mult. Doamne, ajuta-l pe unde-o fi, ca, poate, chiar m-a salvat de la moarte si el. Dac-o fi murit, Dumnezeu sa-l ierte, c-a mai fost si om adevarat. Tot în acest an se elibereaza si el, Pierdevara al meu. Îi venise rândul sa plece acasa. A venit la mine si si-a luat ramas bun. Ne-am îmbratisat si i-am multumit de toata dragostea si grija ce mi-a purtat-o. O data cu plecarea lui Pierdevara, regimul meu de masa s-a schimbat. Noul bucatar nu se mai ocupa îndeaproape de regimul hepatic. Primeam si pe mai departe fara sare la masa. Hepatita mea nu cedase mult. Cu acelasi regim aveam sa plec în 1956 la sectia a II-a. Spre toamna, tot în 1955, nu-l mai vedem pe doctorul Marcoci. În locul lui apare doctorul Cornel Petrasievici, un om înalt, desirat parca, de slab ce era, cu fata prelunga, osoasa. Trece prin saloane pe la fiecare bolnav. O data cu venirea lui, se parea ca atmosfera se îmblânzise.

SPITALUL (V). SI TOTUSI L-AM ÎNFRÂNT PE COLLER
S-au scurs doi ani de când peste Aiud stapân ajunsese Coller. Se simtea cum haturile erau tot mai strânse. În atmosfera plutea parca un început de furtuna. Aiudul se misca pe nesimtite, ca un colos. Seismele se faceau percepute de noi, vietuitoarele colosului. Ca-nainte de furtuna, adesea aparentele înselau. Parea ca se abatuse si o boare de pace, de liniste. Gardienii pareau mai blânzi, mai domoli, dar destul de vigilenti. Se simtea de la distanta ca ceva se misca, se urzeste.

Ca animalul de prada, pititi la pamânt, se pregateau sa sara asupra noastra. Din fabrica începusera sa fie retrasi tot mai multi detinuti politici. Îi înlocuiau cu dreptul comun. Din tara mereu soseau loturi, loturi de legionari. Se faceau pregatiri minutioase în vederea unei mari lovituri, proiectata sa se dea în Aiud. Scrâsnea Aiudul ca doua falii ale pamântului, când se declansase cutremurul reeducarii. Gemetele miilor de oameni se faceau tot mai auzite ca un cutremur de pamânt. Sa ne întoarcem la întâmplarile noastre din salonul zece, din spital. Doctorul Petrasievici îsi luase în primire sectia lui de bolnavi din spital. A fost adus de la Zarca. În locul lui l-au dus pe doctorul Marcoci. Când m-a consultat si a vazut cum aratam, doctorul Petrasievici s-a speriat. Hepatita era pe sfârsite. Lichidul de la plamânul stâng tot îsi mai facea de cap. La dreptul îmi baga aer. Mirat m-a întrebat: — “Cu ce mai respiri, omule? Aveam o respiratie sacadata. — “Aici trebuie sa facem ceva.” — spune el. Din vorba în vorba, afla ca sunt din Lugoj. Povestindu-i de familie, îmi spune ca el a meditat-o pe sotia mea la franceza, când era la liceul “Iulia Hasdeu” din Lugoj. Aveam sa ma conving de acest lucru când m-am eliberat din închisoare. De aici încolo a fost extrem de atent cu mine. Îmi continua tratamentul cu pneumotorax la dreptul. La stângul, lichidul începuse sa scada. Permanent îmi introducea vitamina C, injectii, în lichid. O data cu resorbtia lichidului, Petrasievici este de parere sa nu mai continuam pneumotoraxul la stângul. Îl abandoneaza. El îmi spune ca-mi va dauna sanatatii. Inima se va îmbolnavi. Asa ca, dupa ce noul an 1956 a venit si la noi, eu faceam pneumotorax numai la dreptul. Cu toate sperantele de liniste si pace din Aiud, Coller strânge cercul tot mai tare. Perchezitiile se întetisera tot mai mult. Dupa cele spuse de Petrasievici, Zarca era ticsita pâna la refuz. Iar eu, tot la locul meu, în acelasi pat, îmi duceam calvarul. Ma gândeam mult la ai mei de acasa, mai ales dupa cele discutate cu doctorul Petrasievici. Sa ne întoarcem la început de decembrie 1955, la spital. Într-o dupa-masa vine la mine un plutonier cu halat alb luat numai pe umeri. Se apropie de patul meu si ma întreaba încet, cum ma simt. — “Nu te speria, eu sunt din Lugoj. Am fost vecini cu casa, unde am locuit. Te cunosc, locuiai cu parintii la nr. 3 pe Libertatii. Eu locuiam peste drum, în fata fântânii. Eu sunt sârb, dar nascut în Lugoj. Acum sunt frizer aici la administratie. Spune-mi ce vrei sa transmiti acasa, ce sa

spun?” Am ramas naucit si nu-l credeam. Într-o doara l-am rugat sa comunice ca ma simt mai bine si ca voi veni acasa. — “Sa stii ca acasa este totul bine. Copilul este mare si are 7 ani. Ai sa primesti o fotografie cu ei. Ti-o va da Petrasievici.” Doamne, parca se pogorâse Duhul Sfânt peste mine. Simteam ca ard totul. Curgeau broboane de sudoare de pe mine, pe fata si pe cap. Si mare a fost bucuria. A dat mâna cu mine si zâmbind mi-a spus sa fiu cu curaj ca voi pleca acasa. M-am uitat dupa el extaziat. În jurul meu nu era nimeni. Vecinii mei de pat erau speriati. Credeau ca-i de la securitate pentru ancheta. Nu le-am spus nimic. Mi-era frica. Daca un cuvânt iesea din gura mea, eram pierduti, eu, Petrasievici si frizerul. Peste trei zile vine la mine Petrasievici cu o fotografie. Erau sotia si fiul meu, Adrian, la 7 ani. Pe dosul fotografiei a fost ceva scris, dar a sters totul doctorul. Asa, cu scrisul sters, daca ar pica în mâinile gardienilor, nu s-ar întâmpla nimic. Asa s-a si întâmplat. Am declarat ca am luat-o din bagaj, când mi-am luat din haine. Zile întregi ma uitam la fotografie. De sase ani si mai bine nu-i mai vazusem. Pe fiul meu îl lasasem de patru luni. Îl mai vazusem în decembrie 1949, la vorbitor, la Timisoara, închisoarea militara. Cu toata vigilenta lui Coller, am reusit sa primesc vesti de acasa si sa primesc o fotografie cu sotia si fiul meu, de atunci facuta, în 1955. Pe drept cuvânt, mi-am spus atunci, asa bolnav cum eram: — L-am înfrânt pe Coller. A fost un act de mare curaj al doctorului Petrasievici si al plutonierului frizer. Ne putea costa chiar viata, mai ales pe frizer, ca era membru de partid. La Dumnezeu toate-s cu putinta. S-a lucrat ca-n cea mai temerara actiune de spionaj, totul pe tacute, numai în soapta si fara martori. Cei din jurul meu n-au stiut nimic si nici n-au aflat vreodata de acest lucru. N-am spus la nimeni nimic, cât am stat în Aiud. Doctorul Petrasievici n-a mai comentat nimic despre acest lucru. Era însa extrem de multumit de bucuria mea. As vrea ca pe aceasta cale sa-i multumesc mult de tot. A facut pentru mine extrem de mult. S-a purtat ca un om adevarat. A avut în el atâta caldura sufleteasca, încât pe multi i-a tamaduit numai cu dragostea din el. În Aiud, pe unde a trecut, a lasat urmele lui de mare caldura sufleteasca. N-a tinut seama de apartenenta politica. Toti au fost fiii acestui napastuit popor. Mai presus de toate a fost medicul întru Hristos.

Acum, în 1997, a murit. La fel îi multumesc si plutonierului-frizer de atunci, dac-o fi în viata. A facut pentru mine extraordinar de mult. Se plimba fotografia mea de la om la om. Nimeni nu m-a întrebat de unde o am. Dar nici eu n-am spus la nimeni nimic. Asa a patruns în sufletul meu o raza de lumina, de caldura sufleteasca din partea familiei mele. Pentru cei de afara pare un lucru fara importanta, dar pentru noi, cei de sub zavoare, din întunericul celulei, din mucegaiul podelei, din aerul îmbâcsit al urinei si fecalelor, din durerile ranilor sângerânde, din siroaiele de lacrimi si sânge, este mare lucru. Extraordinar de mare. O minune. Un semn de Sus, de întarire la rezistenta era. Simteam cum în firavul meu trup patrundeau taria, sanatatea si nadejdea în mai bine. Poate ca gresesc si sunt subiectiv, dar eu am credinta ca acest lucru a fost cel mai puternic medicament. A contribuit la vindecarea mea într-o mare masura. Acum, navalesc în mintea mea zilele de zbucium în lupta cu moartea. Mi-aduc aminte de vremea când doctorul Bogateanu îmi facuse raportul pentru Administratie ca murisem. Din vremea aceasta mi-amintesc de doua din visele mele mai semnificative. a). Când ma gaseam între viata si moarte, acel iulie fierbinte din 1954, într-o noapte visez: Se facea ca, asa usor cum eram, într-o camasa lunga de noapte, alba, mergeam pe o carare mai lata, plina de iarba verde si flori de câmp, asa cum era ea, când eu copilarisem pe acolo, la salasul nostru de la Igeg. Acum, în visul meu, usor ca un fulg de pasare, stateam în iarba tolanit pe stânga, proptit în mâna, lânga o tufa de macris salbatic. Cu dreapta rupeam câte o frunza de macris si o duceam la gura. Era tare bun si acrisor. Seninul cerului albastru, cu razele fierbinti ale soarelui, îmi scalda fata. Era cald, cald de tot. Ma facea sa ma bucur de viata aceea care de-abia mai pâlpâia în mine. Alaturi de mine, sotia mea, cu parul balai, bogat în plete, revarsat pe sânii tineri, zvâcnind a viata si dor, cu seninul cerului din ochii ei limpezi si mari, ma privea în mutenia ei cu multa lacomie. Parca glas n-avea, dar la fel nici eu. Ma privea lung, lung de tot, fara sa-mi spuna ceva. Si ea, ca si mine, statea tolanita în iarba moale si verde, pe dreapta. O admiram mâncând la frunze de macris. De la o vreme am încercat sa ma ridic, dar n-a fost chip. Cum ma ridicam, cadeam la loc în iarba. La încercarile mele nereusite, sotia mea sare si ma

mai ales saloanele 9 si 10. Din acest salon avea sa auda prin ce am trecut eu în salonul mortii. SPITAL (VI). SALONUL 9 Ca sa ajungi în acest salon trebuia sa treci prin salonul 10. Pofta de mâncare a reaparut. Se facea ca eram tot la salasul de la Igeg. Era oarecare destindere. îmi talmacesc visul. Ne-a legat o prietenie curata si multa întelegere între noi. dupa eliberarea mea din 1964. Tot aici a fost internat si Constantin Pascu. iulie 1954. Aveam sa-l cunosc foarte bine si sa stau multi ani cu el în camera. În focul meu de peste 40 de grade. dupa bunul plac. voi scapa cu viata si voi ajunge acasa. Cu toate astea au fost cazuri când paza mai lua si masuri arbitrare. Îl târam dupa mine cât puteam. tot transpirat. Eu nu reuseam sa-l ridic în nici un fel. în salonul meu mai venisera Tavi Popa. ing. Îl înfruntasem pe Coller. la vârsta de 87 de ani. medic. Întorcându-ma de la vis la realitate. Ne duceam unii la altii în vizita. Suntem în 1955. care mai supravietuim gulagului românesc. m-am trezit din vis. cât si-n lagare. Ma straduiam sa dau o dezlegare visului. Dumnezeu i-a dat tarie sa reziste pâna la sfârsit. care cocheta cu muza. În acest salon...prinde de mijloc si porneste cu mine pe carare greu de tot. dar totusi merge cu mine mai departe printre florile de câmp si macris. prin . În salonul 9 a fost internat. Am ajuns acasa si am îmbatrânit alaturi de sotie. Pâna la urma n-am reusit sa-l salvez. lichidul meu a început sa se resoarba. Tot timpul eram unii la altii. Pentru noi toti. Petru Sandru. Constantin Butan. atât la Aiud. Scria versuri. dar mai cu putere. Din nou a aparut si Ionel Zeana. Noi ne puteam misca mai liberi prin spital. Al doilea vis l-am avut dupa ce trecusem hopul mortii. b). ca el murise în 1954. Timpul avea sa dovedeasca. Între timp. Clocotea parca viata în mine si nadejdea de biruinta asupra raului. Asa mergând. Nu se putea tine pe picioare. Simteam la respiratie o usurare. va pot spune ca dupa doua luni de la primirea vestilor si a fotografiei de acasa. Ion. Ma straduiam sa-l ridic de jos pe bunicul meu. Au trecut pe aici multi bolnavi de care eu nu-mi amintesc. el este unul dintre titanii de la Gherla. Umblam acum prin salon ca o sfârleaza. pe cararea aceea cu macris. din plin. Am cunoscut un tânar bihorean. dar mai târziu. bolnavi mai putin grav se internau. alaturi de sotie. — Din tot jocul acesta cu moartea. dupa tata. ca asa a si fost. Cepi Stere. înv. ca doar Coller era stapân. Era tare slabit. Aveam sa aflu. Nu avea alta intrare decât pe aici.

Dar iata ca lucrurile se mai si schimba. Avea grija întotdeauna sa-i vedem gradele de ofiter adjutant. Ne fixa pe fiecare cu o privire sfredelitoare. cade beleaua pe tot salonul. si Ion Bohotici. salvând salonul de la pedeapsa. Ma ridic din pat si raspund: — “Eu am fost. Se parea ca lucrurile merg bine. vreo câtiva din noi. Nimeni nici o vorba. cu ochii sfredelitori. Adjutantul mai întreaba înc-o data: — “Numai el a fost în salonul vecin. parca de stup. Nu întotdeauna merg bine. Toti taceam mâlc. Se opreste în dreptul patului meu. Se sucea ca un paun printre noi. Scos din sarite. Altfel. când linistea se asternuse în spital. îl ia si din usa bisericii. Cam dupa orele trei dupa-masa.” Asta s-a petrecut în timp scurt. altii n-au mai fost?” El stia câti au fost. desi se vorbea în soapta. — “Bine. trecem fiecare la patul lui. din salonul 10. dar eram opt insi care veniseram în vizita. Un om mai mult înalt decât mijlociu. când Petrasievici a venit ca medic la spital. Ne apropiam de toamna lui 1955. Necuratul l-a adus pe Barabas peste noi. Mereu o chinuia. dupa masa. cum spune o vorba din batrâni. Nu trece o ora si vine cu ofiterul adjutant dupa el. Ne fotografiase. Tacere. Cineva trebuia sa ia asupra lui aceasta abatere. cei opt din salonul 10 ne ridicam în picioare. Într-o buna zi. cu o voce metalica si cam pitigaiata. în salon. Cu el am stat mult de vorba. mai întreaba înc-o data acelasi lucru. ca-i raportase . Cuminti. mai venea în vizita prin saloanele noastre un tehnician sanitar. subtirel. îmbietori la ura. care era pe peretele cu usa de la salonul 9 si întreaba: — “Cine a fost în salonul 9?” Nimeni nu raspunde un cuvânt. duseram în vizita la cei din salonul 9. învârtind-o în fel si chip. când eram siguri ca nu-i nici un pericol. depanam firul amintirilor. cum te numesti?” Îmi noteaza numele. uitându-se înca o data la fiecare din noi si iese din salon. Acum asteptam sa ma scoata din spital. trece agale prin salonul nostru. o liniste de mormânt. Nu de mult timp. cu gradul de adjutant. Nepasatori. Unul câte unul defilam prin fata gardianului spre salonul nostru.1956. d-le adjutant. În salon. Ca la o comanda. Începe sa se plimbe nervos prin salon. cu capul plecat. vara. Adesea venea cu câte o rigla în mâna. Dar când îi e dat omului sa-l ia Sarsaila în cotarita. hop ca deschide usa de la salon gardianul Barabas. Se realizase un zumzet usor. Ne obisnuiseram unii cu altii. Barabas închide usa de la salonul 9. În acest timp eu judec ca cineva trebuie sa ia aceasta sarcina.

pe atunci. Prin oras. Atât în Ungaria. trece cu gardianul pe la fiecare din cei care fuseseram în salonul 9. Mures.gardianul. Cluj. De atunci.000 de disparuti si deportati în U.. Se vorbea ca ne vor lasa cu parul mare. asta ar fi cerut zile întregi pâna la aprobare. ECOUL REVOLUTIEI DIN UNGARIA ÎN AIUD Anul 1956 aduce în Europa un nou suflu de viata. Cei de la conducere nu mai erau siguri pe ziua de mâine. deasupra celor de dupa . În Aiud. cei întemnitati si zavorâti. Timisoara. — “Bineee. au fost scosi din spital si dusi pe Celular. Se temeau. Multi. SPITALUL (VII). ca Tg. nimeni n-a mai intrat în salonul 9 o bucata de vreme. doreau libertatea. Suflul libertatii începe sa-si faca loc si dupa Cortina de Fier.C. Au fost extrem de operativi când era vorba de facut rau. cu toate ca era Coller la conducere. Fiecare voia sa scape de un cosmar — cizma ruseasca.. dar si ei. Nu numai noi. Îi noteaza si pleaca.”. Plutea. care s-au ascuns. ne voiam liberi. Citeam si noi ce apucam. Nefiind siguri de ziua de mâine. tu nu patesti nimic. cunosc framântari de mase în mirajul libertatii. gardienii nu stiau ce atitudine sa ia. Se întoarce spre mine si-mi spune: — “Pentru ca ai fost sincer si ai avut curajul raspunderii.R. Daca ar fi fost vorba de a ajuta un bolnav cu medicamente. visau la o întoarcere la libertate.S. cei care ne pazeau pe noi. exclama el. Dupa doua ore vine cu un tabel în mâna si le spune celor sapte bolnavi sa-si faca bagajul. Arad. Oprimatii se miscau. era un climat de pace. Ceilalti. foarte multi din rândul membrilor de partid. sau nu se mai proba. Speriati si ei de noile întorsaturi. la ziua în care vor azvârli la gunoi carnetul de membru de partid. nu mai aveau grija noastra. cu peste 600. cât si în România se naste un climat de revolta împotriva opresorului. descatusarea de opresor. Marile orase din Transilvania si Banat.-uri. Cade ispita acestei vraji de libertate Ungaria.S.” Cu carnetul în mâna. pe la anumite colturi prin fabrica. de liniste. vor fi scosi din spital. Începusera sa fie uitate ziare prin W. Asupririle Comunismului determina locuitorii acestor orase sa se miste si sa spere. Desi grav bolnavi. care avea sa plateasca scump încercarea de a-si cuceri libertatea. în mod sigur ca se discuta despre ce se întâmpla în UNGARIA. un duh al libertatii deasupra Europei Centrale si de Est. Nu va mai trebui sa ne tundem la piele. Oradea.

Dupa mai bine de doi ani de spital. Îmi fac bagajul si-mi iau ramas bun de la toti colegii de camera. . trecusem de jumatatea lui octombrie. Nimeni nu stia ce va fi mâine. au trecut peste ei fara mila. razbatuse vestea ca revolutia din Ungaria a fost înabusita. care a semnat sentinta de condamnare la moarte a comunismului. un om cu mult suflet. în octombrie. tot în acelasi pat. pe aripa dreapta. dupa aceea.C. Privirile lui se îndreptau spre Apus. În Aiud. dupa octombrie.Cortina de Fier. una dupa alta. dupa cum vom vedea în cele ce urmeaza. Alternanta între teama si nadejde. ci democratia. Au mai sosit. Gardienii devin mai morocanosi si mai putin comunicativi. tot la T. cu care aveam sa stau mai mult împreuna. Mi se ofera un pat liber pe dreapta. intuise ca drumul cel bun nu este totalitarismul. atmosfera era aceeasi ca-n toata închisoarea. Probabil. Mai târziu a venit si Constantin Pascu. cu fata spre morga. mai degajati parca. un plutonier. A mers pe drumul despotilor de la Kremlin. unde ma aflam pe atunci. Rusii. ca si-n cel al pazei.. fara sa dai de un capat. ei ne încurajau. pe Aurica Visovan. Cu toate acestea. Cât puteau.B. Spre toamna. Morti cu zecile de mii. Informatii mai primeam de la noii veniti în spital. si Stefan Puscasu si Polgar Stefan. anul 1956 aduce multa speranta în rândurile noastre. Intrasem în toamna bine de tot. de tensiune parca. Nichita Hrusciov voia sa fie altfel decât Stalin. Mergeam zilnic la plimbare. nu mai eram învatat cu schimbarea de loc si de pat. jos însa. Sunt condus de sanitarul spitalului. Acolo i-am întâlnit pe Vasilica Alupei. nu s-a putut desprinde de totalitarism. sub geam. pe care-l cunoscusem la spital. pe o parte si pe alta a camerei. Se scosesera priciurile. dar si un tragism nebanuit. În spital. nu economia dirijata. Se-nasprisera lucrurile. sa realizam o caldura de adevarata familie. în timp. asteptam ceva sa vina. mai bine zis. Reusisem. ci aceea de piata. din Moldova. În camera în care am intrat erau paturi de fier etajate. Asa se scurgeau zilele. De afara. Au trebuit sa treaca ani multi pâna când a aparut Gorbaciov. spre lumea libera. se simte ca ceva s-a schimbat afara. într-o buna zi sunt anuntat sa-mi fac bagajul. Surprins. la sectia a II-a. Plutea nesiguranta însa. cu tancurile lor. ma pregatesc de plecare. În atmosfera aceasta. realizând teroarea în rândul popoarelor.

Pacatul acesta cade si asupra Apusului. dupa consumarea revolutiei din Ungaria. au început represaliile. în salonul 10. Un regim de viata inuman.B. iar Ion. prin Coller. încet. dupa ce-l asculta. încet. Ioan. Într-o zi. a fost adus la Aiud. Bolnav fiind de ulcer. Dar cu ce pret? Cu un popor decimat. Ion Bohotici îi spune ca eu am fost aici. În toamna lui 1956. Mergeam din rau în mai rau. Erau. care declarase la mina ca-i legionar. dupa eliberarea mea de la Periprava. Nu aveam voie sa ne întâlnim nici în iadul acesta unul cu altul. Le era frica de o familie aruncata acum în închisori. Nu mai primeam nici un fel de medicament. La spital. Uica Petru. Zaceau oamenii în pat fara sa fie chemat medicul.aproape inexistenta. Aveam sa ma întâlnesc cu Ion în anul 1964. dupa ce regimul comunist din România si-a dat seama ca nimic nu-i poate abate din drum pe cei de la Moscova. Ne urmareau pas cu pas. paseste pe drumul acesta. Ion Berzescu a fost internat în spital. declarati de ONU agresori. Asistenta medicala . ajunsese la capatul puterilor. cinic asa cum era el. Hrana ajunse sa fie slaba de tot. La Ialta au fost negociate natiuni întregi. nu voiau ca noi doi sa ne întâlnim. a doua zi. de teroare. Asa a avut loc cazul lui Popa T. legionar condamnat din timpul lui Antonescu.C. Coller. În Ungaria a fost macelarit un popor. se cere la raportul lui Coller. Am uitat sa va spun ca dupa ce am fost trecut de la spital la sectia a II-a. unde se întâlneste cu Ion Bohotici. Aiudul.Rusii s-au facut vinovati de agresiune. unchiul meu. când Popa T. Coller. Trebuia sa faca operatie de hernie. Ion a fost repede operat de hernie si dus pe Celular. Dupa multe insistente este scos la acest raport. ramasese la Gherla. Ioan nu mai putu suferi durerile. asupra lumii libere. În Aiud. Mureau pe capete. teroarea în închisoare. într-o colectivitate determina stari incalculabile de tensiune. În tara s-au facut arestari si condamnari pentru faptul de a fi simpatizat si manifestat pentru revolutia din Ungaria. fratele tatalui meu. A ajuns în salonul 9. Trebuia sa faca mai din vreme aceasta operatie. Coller trece la un regim de exterminare. numai pentru a putea declara Rusia ca agresor. dar prin faptul ca eu eram în spital. dar cu o zi înainte am fost scos din spital si dus la sectia a II-a T. îi raspunde: . deci. si-a reluat activitatea.

Înnebunisera cu totii cei de la conducere. Ne omoara!. La acest eveniment. cu toate amenintarile lor. caldura. au început si ai nostri de pe sectie sa trânteasca obloanele de . Detinutii cereau: a). Dupa câte stiu era de la Vintul de Jos. stateam si asteptam cu înfrigurare sa vedem ce se întâmpla cu greva. frig. mai ales prin foame. urmate de puscaturi de arme. în toamna lui 1956 izbucneste greva foamei la Zarca si apoi pe Celular. În starea aceasta de lucruri. Astea au tinut cam o jumatate de ora. batai pâna la sânge. Cât am putut l-am încurajat. n-au reusit. un regim de tortura.B. N-a scapat nici el de necazul asta. Vin dupa aceea si niste zgomote puternice. de parca s-ar sparge niste usi si s-ar trânti ferestre. ing. Au mai venit de la Zarca. intentionat realizat de Coller dupa revolutia din Ungaria. Sarmanul de el. În mod sigur. b). Ce masuri se vor lua? Pe sectie ne înmultisera bine de tot. Îi depasisera actul de protest al detinutilor. cei de la T. tot bolnavi. Dreptul de a citi si a scrie. Regimul acesta dracesc. Peste hotare se vorbea despre acest act îndraznet. Ioan. A tinut aproape o ora aceasta manifestatie de protest. Greva continua unicitatea în tot gulagul românesc. Dupa aceea. student la medicina. izolari cu nemiluita. Celularul a reactionat pe loc cu batai în usa si strigate. Popa nu a mai intrat în tarc dupa colegii lui de camera. în frunte cu Coller.— “Du-te si arunca-te în sârme!” Acesta a fost tot raportul. de catre superiorii veniti de la Bucuresti. lucrurile s-au linistit. hrana mai buna. Atât i-a fost dat lui sa poata duce jugul robiei.. noi. Când au fost scosi la plimbare.. S-a încercat în repetate rânduri scoaterea din greva. numai el a stiut.C. Coller numai la asta nu se asteptase. c). împinge lumea pâna-n pragul nebuniei. Când s-au trântit însa obloanele de la ferestre. Ne asasineaza!. ba chiar si dincolo de fruntariile tarii. trântindu-l la pamânt si omorându-l pe loc... Într-o buna zi auzim un vacarm neobisnuit..” De aici se aude si din partea Zarcii acelasi lucru. Venise si parintele Mitoiu.. Tot timpul cei de la Interne se zbateau sa gaseasca o iesire. Gheorghe Jijie si Victor Florea. Ostasul a tras în plin o rafala de pistol mitraliera. În vremea aceasta. Pe fetele oamenilor se citea o nemaistapânita revolta. Popa T. sectia a II-a.. Aveam sa stau mult timp cu ei împreuna. Conditii de viata umana. ci s-a dus tinta catre sârmele ghimpate din zona interzisa. strigate repetate: — “Ne omoara!. Asistenta medicala conform regulamentului. venit de catre Celular. Legatura cu familia. le spune colegilor cum a decurs audienta. Dar. din Fagaras. Întors în celula. d). cât amar o fi fost în sufletul lui noi nu stiam.

Dupa el. Vine odata Bogateanu la noi si ne spune ca singuri ne-am facut-o. Acolo îl gasesc pe doctorul Ionel Zeana. ies si eu pe sala. Când îmi vine rândul. atât în sectie. nu-mi mai aduc aminte cine era. dar cred ca Stefan Puscasu. Fac la stânga pe scurta Celularului. Cred ca era pe la începutul lui decembrie 1956. cu sicane si perchezitii nenumarate si chinuitoare. asteptând. pe capul nostru vom vedea. Într-o zi vad o mâna . A trecut o buna bucata de vreme de la iesirea din greva si este adus. iar pe deasupra mâncare proasta. La camera 3. deci. Începuse Coller sa-si plateasca polita. cu sufletul la gura. în camera noastra. De la el auzim ce s-a întâmplat cu greva. În mod sigur însa. Ce-o mai veni. De la o vreme. Era si el bolnav de tuberculoza. de aci încolo. suntem scosi toti afara. asezat pe patul din stânga jos. când m-am eliberat cu conditionalul de munca. Dupa ce s-au linistit lucrurile. unul câte unul. N-a fost camera sa nu fi fost rasturnata cu fundul în sus. Ne anunta pe fiecare sa ne facem bagajele. Se uita la noi fara sa spuna o vorba. Dupa mine mai vine unul. de pe Celular. Ne solidarizasem cu Celularul si Zarca. si un ofiter apare în camera cu o lista în mâna. Ieseam si noi la plimbare în fiecare zi câte 15 minute. Fel de fel de probleme ne puneam între noi.la ferestre. mult dupa greva. sa se întâmple ceva. Iata-ne. Acolo ma astepta un gardian care ma conduce spre iesirea din sectie. Urmarile le vom vedea mai târziu. pâna la 27 noiembrie 1957. În celula aceea am stat aproape un an întreg. în urma renuntarii la greva de catre Nistor Chioreanu. ravasiti si scosi de la regimul de bolnavi. Sunt vânzoliti oamenii ca-n iad. în graba parca. Dupa mutarea noastra. vin niste ofiteri si doctorul Bogateanu. Ne asteptam la masuri severe de disciplina. cât si în Celular. care a fost dus la Cluj. Aveam sa aflu mai târziu ca. deasupra lui Puscasu. numai bine nu va fi. Nicolae Popa de la Piatra Neamt. Usa se deschide. Târziu de tot. se hotaraste o mare schimbare de oameni. Aveam parte acum de un regim de teroare si chin. intru în Celular. viata începe sa se desfasoare dupa tipicul ei. peste Zeana. tot Aiudul iese din greva. gardianul sectiei deschide usa si-mi face vânt în camera. când pe coridorul de la sectia a II-a se aude un ropot de cizme si susuit de soapte. drept pedeapsa pentru obloanele date jos. Pe rând. În dreapta. a iesit si Aiudul din greva. în toamna lui 1956. dar nu-l mai tin minte cine era si ocupa al patrulea pat de sus. într-un triunghi din acela zidit în curtea Celularului. Ocup si eu patul de sus din dreapta.

Asa am pornitt cu Ghita Munteanu spre Latesti. Dimineata ne-am întâlnit în gara cu militianul nostru. Ne cheama pe rând la birou. în ziua de 27 noiembrie 1957. putin mai înalt decât mijlociu. Slabise mult de tot. noi ne ducem în niste comune cu Domiciliul Obligatoriu. Eu cu Ghita Munteanu mergeam în comuna Latesti-Ialomita. catre comuna noastra. mai ales cum eu aveam un înger pazitor în Aiud ofiterul politic. De la o vreme. mai bine zis cam din luna iunie 1957. militianul care era sef de post la Latesti ne ia în primire si ne duce cu o caruta pâna în Latesti. DOMICILIUL OBLIGATORIU. blând si frumos la înfatisare. la militia orasului ne-a însotit militianul de la Aiud. însotiti de militianul respectiv. din raionul Fetesti. dupa masa.” Era unchiul meu Ion Berzescu. începusera sa se elibereze oamenii cu conditionalul de munca. Ma scoate din camera pe sala. ma striga un ofiter cu o lista în mâna. Catre seara am plecat fiecare. de unde ma vâra într-o celula de vizavi. Dupa masa. si pe Gheorghe Munteanu de la Domasnea. În timpul asta. una dupa alta. unde ni se iau niste date. Nu prea ma gândeam la eliberare. Nu mai bine aratam si eu. Acolo am ajuns pe înserate. Spre surprinderea mea. un gardian ma duce la administratie. observam ca noi nu mergem acasa. . prietenul si nasul meu. Peste noapte am ramas la un hotel. În libertate fusese un om bine facut. Acolo ti se hotara soarta. Acum ramasese numai osul si pielea de el. Eram liberi. Ajunsese la etajul III. într-un antreu. facându-ne toate formele de eliberare. târziu. spunându-mi sa-mi fac bagajele. un militian ne ia în primire si ne scoate afara pe poarta închisorii. Pâna la Fetesti-Sat. Pe Ghita nu l-am mai recunoscut. înca mai tare strigând la mine: — “Aici îi Ion” sau “Aici îi Manole”. numai pentru a fi sicanati. Dosarul fiecaruia trecea prin fata unei comisii. În vremea asta. Când ne uitam mai bine în foile noastre. Cu toate astea. Ion. De acolo. Asa ne treceau zilele în sir. De aici ne conduce la militie. perchezitiile curgeau lant. în comuna Rachitoasa-Ialomita. Surprinsi. aplicându-ni-se un regim de pedeapsa pentru ca am îndraznit sa protestam împotriva unui regim de exterminare. Tot timpul închisorii îmi purtase sâmbetele. de-abia ne dezmeticiram de întâlnirea si înfatisarea noastra. întocmindu-ni-se dosar. La fiecare ne da câte o foaie în mâna. unde ne facuse rost de camere tot militia. LATESTI De la postul de militie din Fetesti-Sat.scoasa pe la marginea oblonului si aud o voce strigând la mine: — “Aici sunt eu. acolo îi întâlnesc pe Ion Iliescu. uica-tu. Ni se muiasera picioarele. În alta zi aud o alta voce. Acolo ne-a predat sefului de militie. iar Ion Iliescu.

d-le sef. Avea un cuptor facut din caramida si cu plita. cunoscând si pe altii. Da mâna si cu Aurica. Eu si cu Aurica Visovan ramasesem la d-l Moise. din bagaj. Haine pentru iarna nu prea aveam. Când veneam acasa. 9 km. La o casa mai aproape de noi licarea o lumina slaba în fereastra. Numai bine cred ca nu. Nu aveam antrenament. Vecin cu d-l Moise era parintele Nicolae Ciorbaru. Usa de alimentare o avea în antreu.” Si asa intram noi în casa. În camera mi s-a parut destul de cald. A doua zi. eu. aparând un om de statura mijlocie. Mergeam cam greu. am îmbracat trei camasi pe noi si am luat tot ce aveam. La lumina unei lampi de petrol. toate acoperite cu paie. la lumina lampii de petrol. Ca de sfârsit de noiembrie. D-le sef. sa gazduiesti oamenii astia care i-am adus acum de la Fetesti. Ne ofera cu bucurie doua scaune la o masa asezata la geam. mai erau acoperite si cu stuf. Se înserase de-a binelea. Lânga el era cladita soba de paie. Eu nu mai stiu cum voi fi aratat asa îmbracat. Deseori ma duceam cu Aurica. când ne-am sculat. Aurica Visovan si Ghita Munteanu nedumeriti ne trezim pe un mamelon. ne-am odihnit destul de bine. toti trei. distanta. Soba cea mare se încalzea dupa ce o alimentai cu vreo doua cosuri cu paie. — “O. iar Ghita Muntean este dus la alt binefacator din sat..cât am asteptat la militie.” — “Bine. Era destul de joasa. buna seara! Ce s-a întâmplat?” — “Nimic rau. Cu Aurica în pat. putin cam stingheriti. bucurându-ne si de acest fel de libertate. Te rog. din . am cunoscut vecinii. cu hainele acelea ponosite de la Aiud. Dadeam câte 10 lei tractoristului si pace. unde ani de zile au stat îngramadite. d-le Moise. Asa am trecut noi toata iarna. la Fetesti. unde-si facea de mâncare. era destul de frig.. vine si Aurica Visovan dupa noi. pe colo. s-a facut. Ajunsi pe înserate la Latesti. ca sa ne fie mai cald. la Fetesti. Intrati în camera. adus de alt militian. În zilele urmatoare ne-am dus mai departe în sat. cu câte un tractor. d-l Moise ma recunoaste si ma îmbratiseaza. ne vedeam unii pe altii. peste câmp. Dupa ce am mai stat de vorba cu d-l Moise. presarat cu niste mogâldete de case. cu d-l Moise împreuna. I se deschide numaidecât. ne-am culcat. numai pentru noaptea asta. De o parte si de alta a mesei erau asezate doua paturi. pe care-l prezint cu multa atentie. o luam pe scurtatura. Speriati. Seful de post bate la usa discret. Pe ici.

dar eu n-am primit-o. Asa cum am mai spus. cu viscole stârnite de Crivatul pustiitor. Mai vedea si el oameni din Lugojul lui de altadata. ne duceam la Fetesti. De Sfântul Nicolae. în tara Crivatului. Acasa totul era bine. Afara. cu ineditul si farmecul ei. unde ne-am simtit tare bine. iarna se pusese asa cum de obicei sunt ele în Baragan. Aurica. prietenul si fratele meu. Vremea era frumoasa acum. Eram. mama si sotia mea. s-a bucurat si el de cunostinta familiei mele. M-am bucurat când am aflat ca Anica mai are un fecior. am scris acasa. A fost prima noastra masa de sarbatoare de când am intrat în închisoare. Domnul Moise îi primise cu multa caldura sufleteasca. ne luam traista în mâna si veneam pe scurtatura. Avea casa peste drum de parintele Ciorbaru. anuntându-i ca m-am eliberat din închisoare si sunt cu domiciliul obligatoriu în Baragan. La despartire i-am condus pâna la marginea satului. mai ales cu câte un tractor. am fost invitati la masa. în 6 decembrie 1957. Dupa plecarea lor. pâna aproape de sfârsitul iernii. în decembrie. Acum fiind în toiul iernii. venise si profesorul Ion V. Nu-i vazusem de mai bine de 8 ani. timp în care de-abia am reusit sa ne povestim atâtea lucruri. Mare ne-a fost bucuria revederii noastre dupa atâta vreme de despartire. Anisoara. Mi-au adus de toate. cât si Aurica Visovan. Nu-l mai vazusem din decembrie 1949. Ei toti îi spuneau Misu. Alt mijloc de locomotie nu era. acum era mare. De cum am ajuns în Fetesti. Am stat mult împreuna. N-a trecut nici o saptamâna si ai mei au venit la mine. peste . trecuse de 9 ani. fie pe jos. A doua zi dupa venirea lor soseste si telegrama. fie cu vreo ocazie. haine de iarna si încaltaminte. la vorbitorul din închisoarea militara din Timisoara. Georgescu. tata. deci. de unde ei au plecat mai departe spre Fetesti. împreuna cu nepoata mea. Statea cu familia împreuna. Era gazduit de un vecin de-al nostru. pe nume Mihai. Parintii si sotia mea au ramas cu mine trei zile. Aurica cu d-l Moise au venit acasa. Fiul meu Tibi. Tot acum. De întors. Desi era timp de iarna si frig. Aurica si d-l Moise si-au gasit alta gazda pentru timpul cât vor sta ai mei la mine. fiind ziua onomastica a parintelui Nicolae Ciorbaru. La fel si surorile mele Anica si Lenuta erau bine. Ei au dat o telegrama ca vor veni. s-a nimerit o zi cu soare si pamântul uscat. atât eu. deseori.Dobrogea. n-au riscat o îmbolnavire a lui. eu cu Aurica. reluându-ne firul vietii de toate zilele.

fiul lui Traian Hubda. în munte. din Teregova. varul meu Gavrila nu mai este printre noi. Uneori. Se vedeau carari de la fiecare casa.S. Spre primavara s-a mutat în casa lui. Spre Craciun. Alerga bezmetic peste câmpia întinsa. voiau parca sa ne înghita. Zapada mare si vântul dezlantuit din Dobrogea. acoperita cu stuf. a locuit un var de-al meu. Gavrila a facut parte din grupul lui Spiru Blanaru. S-a apucat si a reparat-o. Se aplecau salcâmii cu crengile la pamânt. case. unde slujea parintele Ioan Sârbu.A. Nu cu mult timp înaintea venirii mele.câmp. facând parca loc nebunului sa treaca. De Craciun ne-am dus la biserica. Ramasesem acum numai cu d-l Moise. var al doilea cu mama mea. înaintea d-lui Moise. Eu si cu Aurica ne uitam pe geam la înclestarea draceasca a Crivatului turbat cu tot ce-i sta în cale. mergea la lucru. mânând din urma ciulinii Baraganului. N-am mai stiut nimic de el. un urlet de te scotea din minti. acasa la Latesti. Biserica era amenajata într-o casa obisnuita. dar mai rar. împreuna cu Aurica Visovan si cu Ghita Munteanu. pâna la drumul principal ce ducea la Sfat si de acolo la Biserica si scoala. Domnul Moise. acesta. pâna la birourile fermei. un preot cu mult suflet si dragoste de om. Zapada era mare. Aurica si-a gasit o casa destul de buna. am cunoscut pe aproape toti . la I. se eliberase si el. Era aproape de noi. Din discutii cu d-l Moise am aflat ca în casa asta. mai venea si parintele Nicolae Ciorbaru. A murit într-un accident de masina. de-abia ne-am facut loc de mers. Parintele Sârbu mai era ajutat. M-am bucurat când mi-a povestit Moise de el. În fata casei. A participat la luptele de la Pietrele-Albe. ziua. peste bietele noastre case. câtiva salcâmi destul de mari îndrazneau sa i se împotriveasca. Din înclestarea lor se desprindea un geamat de nebun. nici 1 km. Acum. Între timp. iau adus si d-lui Moise pachet de la ai lui din Lugoj.-ul Bordusani. de obicei. Când au venit la mine ai mei. pe numele lui de familie tot Stoichescu. Era Crivatul înfuriat. pe malul bratului Borcea. aproape de locul unde locuiam. Gavrila Stoichescu. Asa. S-a dus acasa la Teregova. pomi sau vreo fiinta ratacita. Ajunsesem deci sa stau în casa în care a locuit înaintea mea. de parintele Iosif Ratec. pitite de furia lui. iarna s-a asezat de-a binelea peste noi.

oamenii din Latesti. Cei mai vechi locuitori acolo, acum deveniti pentru noi bastinasi, erau basarabenii. Mai vechi decât ei au fost banatenii, dar ei au plecat cu totii la casele lor. În memoria locuitorilor de acolo, Latestiul ramasese ca o comuna a banatenilor. Era destul de întinsa, dar foarte multe case acum erau parasite. Cei, care i-am cunoscut mai întâi au fost cei veniti din închisori. D-l Moise facea oficiul de prezentare. Mai erau printre ei si unii pe care-i întâlnisem în puscarie, ca: Pop Grigore, Victor Florea, Iosif Ratec si altii. Apoi i-am mai cunoscut pe Victor Tarniceru, inginer; Petru Varlan, inginer; Artemie Colibaba, dulgher, un bucovinean cu multa dragoste în el, cel care scrisese “Visul unui legionar”; pe Mihai Enescu, Stefan Pâcleanu, Victor Ioan Pica, Victor Medrea, pe Mihai Dragomirescu, care a murit la Noua-Culme, în infirmerie. Statea cu casa aproape de mine. Apoi, am mai cunoscut pe Nicolae Guli, macedonean de origine; pe Midovschi, ofiter de aviatie si pe Ion Oarga din Ardeal. Basarabenii, ca cei mai vechi locuitori de acolo, aveau acum gospodarii bine înjghebate, carute cu cai, vaci cu lapte, porci si pasari de curte. Îi cunoscusem bine de tot si pe unii dintre ei. Erau angajati la I.A.S.-ul din Bordusani. Pamântul de la casele parasite îl lucrau ei. Plateau la Sfat o taxa. Mai târziu, a venit la Latesti si doctorul Sonea Octavian, din Brasov. S-a instalat destul de bine. Venise la el si sotia, pentru a sta cu el. L-am cunoscut bine la Aiud. A lucrat un timp în fabrica. Era un om deosebit. Într-o vreme a lucrat si rotarie, unde, cât am putut, l-am ocrotit. Pe atunci era tare slabit. A tinut minte acest lucru. În Latesti, când am avut nevoie de tratament, s-a ocupat mult de mine. M-a ajutat. Spre primavara, ramasesem numai cu Moise în casa. Aurica Visovan îsi gasise, asa cum am mai spus, o casa pe aproape. Nu mult dupa Aurica, mi-am gasit si eu o casa, pregatindu-ma de mutat. Statusem destul de mult la d-l Moise. El ar fi dorit sa nu plec si sa ramân cu el pâna la eliberare. Acest lucru n-a fost posibil din partea mea. Îl încurcasem destul de mult în gospodaria lui, desi am contribuit la întretinere cu de toate. Primavara se anunta timpurie. Profesorul Ion V. Georgescu se mutase si el la casa lui, la margine de sat. Ne-am împrietenit repede si asa am ramas, buni prieteni, pâna la sfârsitul vietii lui. Aproape toti cei din Latesti lucrau la IAS-ul Bordusani. Altii lucrau la Fetesti-Gara, în cadrul CFR-ului. Acolo aveau o baraca, unde locuiau de luni si pâna sâmbata, când veneau acasa la Latesti. Echipa era condusa de ing. Victor Tarniceru.

Prin luna martie a venit la mine sotia mea pentru o zi. A fost trimisa de spitalul TBC Lugoj într-o delegatie cu niste copii bolnavi de TBC-osos, la mare, la spitalul din Navodari. La întoarcerea spre casa a venit si la mine la Latesti. M-am bucurat mult de aceasta neasteptata vizita. La început de aprilie se încalzise bine de tot. Acum îmi luasem casa în primire. Lucram de zor la amenajarea ei pentru locuit. A fost cam greu la început, dar pâna la urma am razbit. I-am multumit d-lui Moise de dragostea cu care m-a adapostit si ajutat pâna acum. Eu începusem sa lucrez la IAS Bordusani. Ne angajasem în echipa de constructii. La început am lucrat la reparatul gardului de sârma ghimpata în jurul fermei, apoi, mai târziu, la construitul de grajduri, ca dulgher. Ma luase Artemie Colibaba pe lânga el. M-am descurcat destul de bine cu el împreuna la construitul grajdurilor. Lucrarea o conducea inginerul Petru Vârlan. Tot în aprilie 1958, mi-am lucrat si gradina de pe lânga casa. De cele mai multe ori, în gradina osteneam dupa ce veneam de la lucru, în jurul orelor 5 dupa masa. Pâna seara aveam timp destul de rupt oasele în gradina. Pe lânga porumb, cartofi si fasole, mai pusesem multe lubenite si pepeni galbeni. Am avut o recolta de lubenite si pepeni, în a doua jumatate a lui iulie si început de august 1958, foarte bogata. Chiar atunci când au venit la mine tatal si fiul meu Tibi, lubenitele si pepenii galbeni erau în toiul lor, al coptului. Camera mare era plina de lubenite si pepeni galbeni. Multi din cei galbeni plezneau de copti ce erau. Mâncam cât ne tinea burta. Desi avea numai 9 ani, fiul meu exclama: — “N-am mâncat de când sunt eu atâtia pepeni!” Pusesem de toate în gradina mea, tot ce trebuia unei gospodarii. Ma pregatisem de iarna. Aveam doi ani de stat în Baragan. Nu stiam ca aveam sa mai stau departe de casa înca 6 ani de aci încolo. În timpul cât erau ai mei la mine, nu ma duceam la lucru. Ei ma sfatuiau sa nu lucrez. De cât am eu nevoie, îmi trimit bani de acasa. Eu totusi lucram fara stirea lor. Când timpul, cu adevarat, a devenit frumos, cu o primavara îmbietoare, noi ne mai plimbam prin sat, în zilele când nu se lucra la IAS. În timpul acesta de plimbare am cunoscut-o si pe sotia Capitanului, Doamna Elena Codreanu. Acum era casatorita cu generalul Praporgescu. La fel si pe Doamna Maria Antonescu, sotia Maresalului Ion Antonescu. Erau acum îmbatrânite

de vreme. Maria Antonescu era cu parul alb, putin adusa de spate, cu un baston în mâna, îmbracata în negru, adesea se plimba de una singura prin sat. Avea o figura distinsa, cu priviri sfredelitoare. Nu prea lega discutii cu cei pe care-i întâlnea. Cu Doamna Codreanu am stat de multe ori de vorba, dupa ce ne-am cunoscut. Era angajata femeie de serviciu la scoala. Într-o zi, când eram împreuna cu sotia, în luna mai, am întâlnit-o aproape de scoala. Atunci am vorbit mai mult cu ea. Ne cunostea pe toti cei care veniseram din închisoare. Acum fiind numai noi doi si cu sotia mea, a tinut sa-mi spuna ca a fost obligata sa se casatoreasca cu generalul Praporgescu pentru a scapa de urmarire. Cu toate acestea, n-a scapat de ceea ce a fugit. Din contra, a trebuit sa vina dupa ea si generalul, aici, în Latesti. Am încercat s-o linistesc, spunându-i ca noi tot atât de mult tinem la ea ca si înainte. Intuise faptul ca noi, în sinea noastra, am fi voit de la ea un sacrificiu. Fusese sotia lui Cornel Zelea Codreanu, Capitanul. Acest lucru n-a fost cu putinta si nici nu-i ceream lucrul acesta. Era o fire comunicativa si cu multa caldura sufleteasca. Întotdeauna însa, când se întâlnea cu noi, evita sa ne spuna ceva despre Capitan. Se temea. Era urmarita pas cu pas. Pentru noi era mult c-o avem cu noi. Alta data, când ne-am mai întâlnit, era cu generalul împreuna. Era o zi calduroasa de mai, parca era vara cu adevarat. Ne-am salutat cu mult respect, oprindu-ma la o vorba buna. Simtea nevoia sa se destainuie. În sinea ei, procesul se desfasura fara crutare. Era procesul culpei de a se fi coborât de pe culmile maretiei. Oprindu-ma odata de vorba, generalul Praporgescu deschide el discutia, spunându-mi: — “Domnule professor, eu am luat pe Elena de sotie numai pentru a o ocroti, a o apara de comunisti. Am crezut ca, daca se casatoreste cu mine si ia alt nume, va fi lasata în pace, dar m-am înselat, ca n-a fost sa fie asa. Ba din contra, am intrat si eu în focul acesta. Nu-mi pare rau. Am acceptat lupta si de pe pozitiile acestea.” La aceste discutii, neasteptate de fapt, am încercat sa linistesc lucrurile, spunându-le ca n-au gresit cu nimic. Dimpotriva, au facut bine urmând un drum firesc al omului pe pamânt, mergând pe linia dragostei crestine, traind întru Hristos. Cu toate acestea, acest complex al culpei, generat de sinele ei, n-a reusit nimeni sa-l stinga. Tot timpul se simtea cu noi cantr-o familie. Eram copiii Capitanului. Fapt care o determina sa intuiasca pozitia ei de culpa.

Tot timpul cât a stat în Latesti a avut o atitudine demna. Toata lumea o respecta. Dupa câte stiu, în 19 sept. 1958, când noi cei de la Latesti am fost ridicati si dusi la Noua-Culme, fetele noastre au fost si ele ridicate de securitate si duse la Noua-Culme. Cu ele a fost D-na Elena Codreanu. Dupa cum am mai spus, în timpul când eu nu aveam pe nimeni la mine, din familie, lucram în echipa de constructii de la IAS-Bordusani, sub comanda ing. Vârlan. Ma alaturasem lui Colibaba la dulgherie. Pentru mine a fost o binefacere sa lucrez ca dulgher în cadrul echipei de constructii. Timpul trecea atât de repede, de nu-ti venea sa crezi. Între orele 16 si 17 veneam de la lucru, acasa, destul de repede, uneori chiar mai devreme. Aveam timp sa-mi fac de mâncare, chiar si pentru mai multe zile. Dupa ce mâncam, intram în gradina si lucram pâna nu se mai vedea. De 1 Mai ma trezesc cu sotia mea la mine. Îsi luase o permisie de câteva zile, pentru care avea sa înghita multe bobârnace si amenintari din partea doamnei doctor Popovici, omul partidului. Pentru faptul ca era sotia mea, a unui bandit din grupul lui Spiru Blanaru, la salarizare era pe ultima treapta. Când era vorba de premii, nu primea nimic. Toti ceilalti, care stiau sa clampaneasca, primeau de trei ori pe an premii. M-am bucurat mult de tot când am vazut-o. A venit împreuna cu colega ei Ria Moisescu, care legase o corespondenta cu Victor Tarniceru. Acum pentru el venise de fapt. Ce-au facut, ce n-au facut, dar pâna la urma s-au hotarât sa se casatoreasca. Dupa câteva zile au plecat la Lugoj. Mai târziu avea sa vina Ria la Fetesti, transferata în interes de serviciu, ca asistenta medicala la dispensarul din Fetesti-Gara si sa stea cu Victor, pâna când ne-a ridicat securitatea, internându-ne în lagar la Noua-Culme. Am uitat sa va spun ca în cursul lunii aprilie 1958, au venit la mine si surorile mele Anica si Lenuta. M-au ajutat sa mai fac reparatii la casa, unde de abia ma mutasem. Dupa trei zile s-au dus acasa. Ramânând iarasi singur, m-am dus la lucru în echipa mea. De cum plecase sotia mea acasa, la începutul lui mai 1958 si pâna la venirea tatalui meu si a fiului Tibi, dupa Sfântul Ilie, 20 iulie, eu am lucrat, zi de zi, la constructii IAS. Iata-i si pe ei, în sfârsit, ca vin la mine, tata si fiul meu. Am fost în gara la Fetesti, asteptându-i. Era luna lui cuptor, cu o caldura de te coceai, nu alta. Se dau jos din tren, dintr-o zapuseala într-alta. În gara te frigeai. O luam pe scurtatura pâna la Latesti. Pe întinsul Câmpiei

Baraganului, când soarele te cocea, când iarna Crivatul se lua dupa ciulini, mai adia acum o boare alinatoare de caldura. Simteam în fata cum aerul se misca, mai racorindu-ne un pic. Asa am ajuns acasa, unde racoarea din camera ne linisti. Am si facut un tur de orizont prin sat, dupa ce ne-am odihnit. Seara au facut cunostinta cu d-l Georgescu, apoi cu parintele Iosif Ratec, cu Victor Tarniceru, cu d-l Moise si o multime de alti cunoscuti si prieteni. S-au simtit tare bine la mine. Au stat aproape o luna la Latesti, pâna dupa 20 august. Adesea, mergeam cu totii, în timpul liber, în insula Borcea, într-o padurice plina de vegetatie si pajisti cu iarba verde si matasoasa. Treceam bratul Borcea cu multa bucurie, înotând pâna în insula, împreuna cu Victor Tarniceru si cu parintele Ratec. Pe Tibi, de obicei îl trecea Victor în insula. Au fost zile pline de farmec si veselie, în toata izolarea aceasta, voita de putere. Din aceasta frumoasa iesire la iarba verde, ne întorceam vlaguiti de caldura soarelui, de baia facuta în Dunare si de plaja de pe nisipul din poiana, acasa, unde ne asteptau lubenitele si pepenii galbeni. Pe cei galbeni, adesea îi gaseam plezniti de copti ce erau si cu un miros îmbatator. Fiecare din noi, dupa alegere ne luam câte un pepene si cu lingura îi mântuiam. Erau nespus de buni. Nici pâna azi nu stiu cu ce impresie si amintiri o fi ramas fiul meu despre acele zile petrecute în vara lui 1958 la Latesti. De câte ori am încercat sa depanam firul amintirilor, l-am gasit într-o mutenie dezolanta. O data nu m-a întrebat, sau sa-mi spuna cum s-a simtit acolo si cu ce a ramas în sufletul lui, din acele zile petrecute la Latesti. Carui fapt sa-i datorez aceasta mutenie a lui? Nu stiu. De fapt, nu numai de acest capitol este vorba aici, ci, în general, de toata perioada mea de închisoare, de iad, n-a deschis gura cu o întrebare; pe unde am trecut? si ce am îndurat? cunoscând cât de putin si el din acest trist capitol al istoriei noastre. De ce? Nu stiu nici eu. De fapt, cu durere trebuie sa o spun ca nici Horea, celalalt fiu al meu, nu m-a întrebat o data despre toate acestea. Nepotii mei, care au ajuns, doi dintre ei, Adrian si Gabriel, la vârsta de 14 ani, iar Alina la 10 ani, nici ei nu ma întreaba nimic. Parca s-ar confrunta cu o conspiratie împotriva mea si a neamului întreg, trecut prin iadul comunist. Întotdeauna la cunoastere s-a ajuns prin cercetare, prin dorul de a afla. Cunoasterea este un rezultat al stradaniei de zi cu zi, întrebând si adunând cele auzite sau citite.

în a lua o hotarâre. asa cum l-am cunoscut si ce am reusit sa prind de la el. Altii. Iata. straini de mine. uneori. si nici nu le rasfoiesc. Tot în vremea asta. Ori de câte ori am ocazia sa vorbesc despre el. Se pregatise si el de iarna. poate. sotia.. asa cum si eu facusem. Ma doare. îmi facea si Victor Medrea câte-o vizita. în gândul tau sa stai de vorba cu mine si cam ce sfat ti-as da eu. îmi vine în minte un sfat al lui. asa sa faci. Nu se stie daca ne vom mai vedea. dispari ca om pe linie spirituala. De multe ori. ca am sa mor si copiii mei nu vin la mine sa ma întrebe o vorba despre lupta noastra de rezistenta. vin si ma întreaba. construiesti. aprovizionându-se cu de toate. dar acesta-i crudul adevar. fara voia lor. chiar cu riscul repetarii. Atunci când vei fi la o rascruce de drumuri. Cunoscând. dar nu stiu daca le-au rasfoit macar. De buna seama ca aici este. îi spun sotiei. sau sa faci ceva. înainte de plecare. I-am cunoscut toata familia. În aceste aduceri aminte acord un capitol profesorului universitar Ion V. Ne împrietenisem chiar. Daca faci treaba asta. N-au pus mâna pe el.. Vei merge pe drumul cel drept si curat. Dar. am facut o paranteza în rândul celor povestite. tu nu vei gresi niciodata. Doamna Ariana. Lui nu-i placea sa munceasca. sa ne întoarcem la cele bune. iar ignorând. chiar daca vi l-am mai spus. Te sfatuiesc un lucru. De ce? De ce? De ce acest lucru? Deseori. o lipsa de maturitate în gândire si o neputinta spirituala a lor. Georgescu.Le-am servit atâta material scris. pe care mil daduse în anul 1962. Tin neaparat sa încep cu acest sfat. a stat mult timp cu el la Latesti. Nu-si iubesc neamul îndeajuns. cred eu. copiii si cele doua surori. încât formam o unitate în gândire. de eliberare. Între noi doi exista aceasta comuniune. Iata si sfatul pe care mi l-a dat. ce ti-as spune eu sa faci. cu multa durere în suflet. teanc. care de altfel m-a ajutat mult în viata: — “Mai Tase. ma apropiasem mult de domnul Georgescu. gândeste-te la mine. Sa ai în familie un martor al grozaviilor petrecute sub dracescul imperiu comunist si sa nu doresti sa afli si sa stii nimic din cele traite de ai tai! Asta-i un mare pacat în fata lui Dumnezeu si a neamului nostru. destainuindu-ma sau chiar marturisindu-ma celor care vor veni dupa mine. Am mers pâna acolo ca le-am vârât pe gât carti si reviste. iertând pe cei ce înca mai gresesc. fara sa vreau. Atât de mult ne apropiasem unul de altul. acum eu o sa plec acasa daca vor vrea astia sa-mi dea drumul. Stau cartile si revistele la mine. . sotia lui. multe lucruri si chiar învatând. cum de altfel facuse si el cu ai mei.

lumina ochilor îi scaldase toata fata. Cum vom fi aratat noi la fata nu stiu.” Luat prin surprindere. Din acel moment privirile noastre s-au întâlnit mereu si tot mai des. prezentându-ne unii altora. a marcat lumea. unde a mai stat înca doi ani. Navaleau în mintea mea toate cele povestite de Mitoiu la Aiud. ni se adreseaza: — “Hei. Într-o dupa masa. Scrisese sotiei. n-am facut-o. la Polul Nord. în multe articole. tot fara condamnare. desi între noi era o mare diferenta. noi ne-am apropiat mult. — “Da. Desi am scris mult despre el. a lasat urme. la Verhoiansk. si sigur de adresa. îl cunosteam foarte bine. Foarte des ne vedeam unul pe altul. Dupa nume. dar si ca om de stiinta. mai ales. Adresa veche pe care el o stia nu mai era cea reala. Eu. dar tocmai atunci Ion V. Era peste drum de d-l Moise. ca vârsta si pregatire. ne pregatim soba pentru noapte. iar sotia mea. de altfel cum a stat si-n Rusia. m-am îmbujorat la fata. frig si zapada mare. Afara era frig. cum era blonda. Stiam despre el multe de la parintele Mitoiu. ma simteam atras de el. Jucausa. În vremea asta. Bucuros si cu multa dezinvoltura. a fost dus la Gherla. A fost un om deosebit. în decembrie 1955. Nu-l cunoscusem pâna acum personal. Atât de deosebit încât a creat o unicitate. tot timpul urmarit si chinuit de securitate. tinerii. Îi fusese professor la Facultatea de Teologie din Bucuresti. dar prin altcineva. Pe unde a trecut.” Nu voi uita niciodata acest sfat al celui mai bun prieten al meu. Dupa ce a venit din Rusia. îi raspund eu. ne facea sa ne gândim tot mai mult la felul cum ne vom împotrivi Crivatului. as putea spune. cred eu. de obicei pe dreapta. este primit de un om în casa lui. Georgescu. pregatindu-se de noapte. si la Vorkuta. Eu. Spera ca asa sotia lui va lua cunostinta ca-i în Latesti. bine cunoscut. când a ajuns la Latesti a scris acasa.unitate de vederi. tinerii trec voiosi si fericiti. Sotia si parintii venisera la mine. Ca si mine. În decembrie 1957 se elibereaza de la Gherla si vine la Latesti cu domiciliul obligatoriu. nu numai în lupta de rezistenta a neamului românesc. Si el. mai bine de 10 ani. am ramas surprins. un biet . într-un loc mai retras. Georgescu trecea prin fata noastra spre casa lui.” Am dat mâna cu el. polul frigului. totusi atâtea sunt pe care nu le-am scris si nici povestit cuiva. eu si cu sotia mea aduceam un cos mare cu paie pentru încalzit soba în camera în care stateam. Când am auzit ca-i Ion V. ca si mine. În orice sarbatoare îl regaseam la biserica. s-a îmbujorat si mai tare.

începe sa se framânte. în cei cinci ani de lagar pe care i-am facut zi de zi împreuna si înca 14 ani în libertate. cu diploma la mâna. Desi era destul de brunet. în suvoiul primaverii. pe când el professor universitar si om de stiinta. nu era strain de lucrul pamântului. Nu stiusem pe atunci nici conditiile în care disparuse el în 1945 din Bucuresti. Sotia îi scrisese ca totul este bine. De atâta vreme n-am mai primit nimic.absolvent al Institutului de Teologie. iar eu de pe umilul meu loc. despre viata lui. Totul în jurul nostru se trezea la viata. polul frigului. copiii sanatosi si vor veni cât de curând la el. Într-o buna zi. Crezul nostru întru Hristos si destinele neamului românesc erau comune. îsi alesese o casa la margine de sat. mult mai târziu. este bine sa sperati si sa mai asteptati. timp de 12 ani de când am fost rapit de pe strada de rusi. Nelinistea luase loc în sufletul lui. Lumea toata ar fi încaput atunci în el. Doamne. ca voi mai gasi pe ai mei în viata si-n pace se naruieste. unul dupa altul. de nedescris. atât cea de acasa. atunci. Sa fi vazut. Simtea cum totul navaleste în sufletul lui. trezite la viata. Viata.” — “Domnule professor. pe drumul ei. el de pe pozitiile lui înalte. în zumzaitul gâzelor. Se ocupa de lucratul gradinii si de amenajatul casei. la Verhoiansk. în timpuri bune. Slujeam aceluiasi crez. în zbenguiala lor. Georgescu. în pomi si iarba. Ca fiu de taran. Mergeam acum. totusi ceva ne apropiase. Timpul avea sa dovedeasca acest lucru. O data cu zvâcnetul ei. îmi spune: — “Iata ca tot ce am sperat eu. De la o vreme. Doamne. simtind apropierea sufleteasca dintre noi. . caracteristic primaverii. Îi scrisese si data sosirii. Numai lumina de Sus venita si-n sperante data. Totul va fi bine pâna la urma. Eu cred ca nu-i nimic rau.” Nu puteam întelege atât de bine framântarile lui. Sunt tare amarât. Ce s-o fi întâmplat cu ai mei nu stiu. începusem si noi sa ne miscam în acelasi ritm al vietii. Totul zumzaia. în lagarul de la Noua-Culme.V. clocotea. în ciripitul pasarilor. din jurul nostru. Primavara se anuntase din vreme. în deschiderea de boboci a florilor de primavara. I. Iata ca într-o buna zi de primavara. Pe linie spirituala era o mare asemanare. ce bucurie a fost. Aveam sa aflu de la el. loc destul de bun si cu multa liniste. cât si de cea din deportarea lui în Siberia. tot asteptând sa primeasca o veste de acasa. ne purta cu ea. asa cum am mai spus. destul de des. cautând fiecare sa ne lucram bucata de pamânt din jurul casei. îi spun eu. se înalta în trairea lui. înainte. fata-i radia de lumina. îi vine si lui o scrisoare de acasa.

Cu barda în mâna ciopleam si fasonam lemnul pentru acoperis. a elegantei. o impresie pe care nas fi sters-o niciodata. copiii au fost extrem de rezervati. 5 de lagar si 14 de libertate. precum cea a armoniei. Razvan si Bogdan. lucrurile au intrat în normal. lucram alaturi de Colibaba ca dulgher. În timpul verii au venit si au stat mai mult împreuna. Simtea nevoia de a împartasi cuiva zbuciumul sufletului sau. Munceam de zor la IAS. omul trebuie sa tina seama de anumite reguli. Din fire era destul de sever cu ei. O astepta pe doamna Ariana. De prima data. Copiii se mai obisnuisera cu el. în care timp noi am purtat corespondenta si ne-am vizitat. — “Eu nu puteam sa viu la el în halul în care aratam. nazuintele lui. La orele 16 eram acasa. armonia si chiar dragostea luasera loc rezervei în familie. a frumosului. Dupa o absenta de peste 12 ani. I. la amenajarea casei. Cât de putin. a prestantei. În Latesti viata se parea ca se desfasoara normal. Un neastâmpar pusese stapânire pe el. si pe copiii lui. Îmi spune atunci de ce a trebuit sa întârzie cu venirea mai bine de doua saptamâni. mai ales Victor Tarniceru. Mi-a prins tare bine . Într-o zi apare si d-na Ariana cu copiii. nu s-a gândit asa. Mai ales ca noi am tinut extrem de mult unul la altul. Dupa câteva zile de la sosirea lor. cunoscându-i si eu bineînteles. Mai târziu avea sa-mi povesteasca cu multa bucurie de felul în care vedea lucrurile d-na Ariana. lucru pe care sotia l-a condamnat. Nu se terminase scoala. Buna întelegere. dupa masa. Dupa câteva zile. Dupa ce mâncam. sfatuindu-l sa aiba mai multa întelegere. Nici chiar sotul ei. În cadrul echipei. adesea sfarâmate. de dimineata de la orele 7 pâna la orele 15. sotia si copiii au plecat acasa. L-am ajutat si noi.” Iata deci ca eu unul nu m-am gândit la acest lucru. cei apropiati mult de el. a omului când trece de la necaz la bucurie. intuieste mai bine ca-n viata. I-as fi creat o deceptie. Asa am ajuns eu sa fiu acela caruia sa-i destainuiasca pasul inimii lui. Femeia însa.V. pâna seara ne saturam de lucru în gradina. de nedescris. nu puteam sa apar în fata barbatului fara dinti. Aveam sa fiu si de aci înainte înca 19 ani. viata însasi. A fost o mare bucurie pe toti.câta diferenta de stare de spirit exprimata de fata lui. linistea s-a asternut peste tot. Cu timpul însa. de legi. aproape toata vara. De peste doisprezece ani nu-si mai vazuse sotia si copiii.. Ma tineam de Colibaba. Acum îi astepta. La un moment dat ma gasesc numai cu d-na Ariana. casa era pusa în ordine si cu mult gust. care-i simbolul vietii.

au ridicat si banii mei de la IAS. suntem legionari. Arata ca un tigru. dându-i-se si casa în primire si având obligatia de a anunta familia mea sa vina sa-mi ridice lucrurile. cei care azi mai traim. când scriu aceste lucruri. între 70 si 80 de ani. dobrogean de obârsie. Nici nu banuia ca eu lucrez la ferma. Desi Miscarea Legionara. A avut grija de el vecinul meu cu casa. când ei au venit sa ridice lucrurile. în 1996. micut. noi. Fiind eu arestat. M-am bucurat tare mult când lam vazut. parca. Faptul ca eram legionari îl determina sa ne ocoleasca. atâta vreme cât a fost tata la mine împreuna cu fiul meu Tibi. noi ne aparam crezul pentru care sutele de mii au murit si pentru care noi am luptat. micut de tot. Sunt multi din Latesti ale caror nume le-am uitat. când am venit de la Periprava. Tata avea numai 500 de lei pensie.lucrul acesta al dulgheriei. mi-a promis ca-mi da un motanel si mie. iar sotia mai avea doi batrâni si pe fiul meu de întretinut. De racila asta nici azi n-am scapat. Gradina mi-am lucrat-o la vreme. dar extrem de rezervat. în septembrie 1958. L-a dus la Lugoj. Daca-i nevoie si ne ataca cineva. decât doar ca dainuire spirituala. un om de o aleasa cultura. bucurestean de loc. Pe noi. Lam prins si eu acasa în 1964. ca fenomen românesc. Ai mei au venit la Latesti si au luat toate lucrurile. cu o blana frumoasa. Vazând ca-i admir motanul. plimbându-se cu un motan tare frumos pe umar. unde s-a facut de toata frumusetea. iar pe motanel l-a luat sora mea Anica. a ramas singur acasa. În Latesti erau multi care nu lucrau. frumoasa de tot. A fost chemat de securitate ca martor. ca partid sau organizatie politica. d-l Mitru. Numai dupa ce am fost internat în lagar. nu mai exista. Eram din Aiud si ciumati. ne ocolea. Miscarea Legionara. Tin sa mentionez ca. Am învatat si eu ceva. nu am mai lucrat la ferma. A murit de batrân. putin comunicativ. Nu era de acord cu acest fapt. Îmi aduc aminte de d-l Carandino. S-a tinut de vorba si mi-a dat si mie un motanel. Toata ziua îl vedeam pe Cretulescu. Erau întretinuti de cei de acasa. cei mai multi. Nu puteam accepta ca eu sa fiu întretinut de ei. Ajuns la maturitate. Asa s-a si întâmplat. au aflat ca eu am lucrat tot timpul. ea exista si va exista permanent întru apararea . motanelul meu devenise tare aratos. Avea înfatisarea si caracteristicile unui motan salbatic.

Era într-o zi de sfârsit de septembrie 1958. când tatarii dadeau navala în Moldova. De acum. sagetam întinderea pamântului dobrogean. Mânuiam barda ca un mester. intuind ca un nou val de arestari se petrece acum în tara. cum am mai spus. ma pregatesc îndelete. În septembrie începeau scolile. în asa fel construita. Tara Dobrogei. pe la orele 5 dimineata. unul dupa altul. ne miscam în tacere. Tata ma lasase destul de bine aranjat pentru iarna. pe o panta usor ridicata spre vest. porumbul se apropia de copt. lagarul Noua-Culme era . Iata ca-n noaptea de 19 septembrie 1958. d-l Mitru si-i preda casa în primire. la chestionari de umplutura. apare un ofiter de militie si-mi spune sa ma îmbrac si sa merg cu el. pline cu oameni. lucram zi de zi ca dulgher. Cu inima zbatându-se în piept. Îl cheama. trecem Dunarea pe poduri plutitoare în Dobrogea. În gradina. De-a lungul Dunarii. din camera mare. de la apus la rasarit. Asa lucrând. luati fara de veste în zori de zi din Latesti. pe vecinul meu. cineva bate la usa cu putere ca sa deschid. Sunt luat de ofiter si dus catre sfat. cu domoale coline scaldate în soare. Postul de militie ne tinea tot mai strâns. în surghiun. gonind întocmai ca pe vremea lui Stefan cel Mare. ne primeste într-o adâncitura de teren. Fugeau cinci molotovuri. fâsâind pe luciul soselei. Se simtea totusi o boare a nelinistii. Se facuse de ziua si era 19 septembrie 1958. Cu planurile în fata pentru realizare. în crapat de ziua. unde erau mai multe masini. Mereu veneau de la centru ofiteri si ne chemau pe rând la vorba. tata si cu fiul meu pleaca acasa. cu noi în spinare. ÎN TARA LUI DOBROTICI. Îmi procurasem caramida buna pentru o soba de gatit în camera mica. LAGARELE I. în goana nebuna s-au întins masinile spre nord. spre est acum. Nebunatica se vedea acea trâmba de praf. în forma de teracota. Ceva plutea în vazduh. La un moment dat ne desprindem de soseaua spre Constanta si o luam spre sud. gata sa se încalece. în uruit de motoare. Simteam ca ceva se pregateste împotriva noastra. cu gândul cel drept si visând la un viitor mai bun. Ajunsesem pe acoperis. Cu nori de praf dupa noi. pâna în anul 1964. în zbârnaitul de motoare. Cum noi veneam dinspre nord. Deschizând usa. La Vadul Oii. ca sa se lege cu soba. UN LAGAR DE EXTERMINARE O trâmba de praf alerga înnebunita pe soselele Dobrogei. Nu stiam unde mergem.neamului. Spre sfârsitul lui august 1958.

ne spune un ofiter. se desprindeau în adâncime baracile. ca agresori. În 1958. În urma acestei înfrângeri. cu canalul de Suez. prevazuta cu un gemulet care se deschidea pentru aerisire. în sudalme si picioare în spate. — “Vedeti? Daca n-ati fost cinstiti acasa la voi si ati început sa faceti iarasi politica. în stânga. ca o teracota. de pe o mica terasa am intrat într-o camera lunga si întunecoasa. În dreapta. Pe rând. asa cum am mai spus. I. pe tot peretele. Noua-Culme. Spre stupoarea noastra. Plini de praf. Ei nu mai puteau acuza Apusul. am ocupat câte un pat. în cadrul ONU-lui. Pe o parte si pe alta erau aranjate doua rânduri de paturi suprapuse.. un nou val de arestari în toata tara se dezlantuie cu mai multa sete.1956. Eu m-am urcat într-un pat suprapus. Franta si Anglia. În stânga usii era un cuptor de caramida. chiar cu viata. ne trezim într-un lagar al mortii. Ajunsi. URSS-ul ia atitudine si dezlantuie în toate statele satelite o noua prigoana. Iarna era mai cald. unde sunt adunati toti cei care prezentau un pericol pentru ei. lagarul de exterminare Noua-Culme. dar. De-o parte si de alta a drumului principal. maiorul Ioanitescu. ne primeste. La baraca. Hei! De acum încolo. unul dupa altul. de gradul I. Aici am fost înghesuiti peste 50 de oameni. Care cum am putut. a celor care-l cunosteam de la Aiud. cu zâmbetul satanic pe buze. Dupa ce ne-am ocupat fiecare locul în camera. portile se deschid larg. nu stiu pentru ce. Georgescu. ne bulucim într-o camera de baraca. era prof. deoarece cazusera ei în plasa. aveam ce plati. Vecin cu mine. se formeaza grupuri. Aici. Era comandantul coloniei.. În fundul camerei mai era o fereastra. URSS-ul înghite hapul servit de America. dobrogean de origine. care cu ani în urma servise canalul. unde aveam sa ne ducem amarul ani în sir.spre dreapta. Iar în 1959. facând loc masinilor sa intre în colonie. mergeam spre locul ordonat. ne dam jos din masina. la etaj. Suntem la portile iadului din tara lui Dobrotici. Acum stati aici ca animalele”. grupuri . Pe plan politic au suferit o înfrângere. Cu revolutia din Ungaria .V. Sub mine era parintele Nicolae Ciorbaru. În partea stânga era calea ferata. cu Ungaria. Lagarul mortii. în asa fel ca sa nu se poata vedea nimic ce se petrece în curtea lagarului. iau fiinta lagarele de exterminare de gradul I. Asa se face ca noi. din cap pâna-n picioare si cu spaima-n vine. erau ferestrele. cei ce speram ca dupa domiciliul obligatoriu sa mai ajungem si acasa. batute în cuie si cu geamurile vopsite cu var pe din afara. Acum si ei erau acuzati de agresori. multi dintre noi.

cu ochii spre cer. se întindea toata podgoria. Respirând în oftaturi. Daca n-am murit în închisoare. cât lucram la vie. înasprit de Crivat. Coloana era încadrata de ostasii de paza ai securitatii. noi duceam o viata trudnica. Pe o coasta lina. liberi fiind. Se lucra la viile de la Nazarcea. cu nasul curgând. Soldatii de paza întindeau tot cordonul înconjurând locul de munca. ne uitam în sus disperati. Viata de aici era un adevarat infern. În adâncul fiintei noastre se înstapânise nelinistea. flamânzi si goi. într-o coloana de 48 de oameni. În timpul mersului nu aveam voie sa ne desprindem de brat. Cu ochii lacrimând. eram mânati din spate ca vitele în jug. împreuna cu tehnicianul podgoriei. Purtau. Asa se desfasoara unul din primele episoade din infernul de la Noua-Culme. se spera ca în acest lagar ne vom gasi sfârsitul. de acasa. Din lagar mergeam pe jos câte sase insi în rând. tinându-ne de brat. lagarul mortii. Acestea erau dezideratele comunismului. ne îngheta fata si ochii lacrimau. Voiau degradarea omenescului din noi. cu degetul pe tragaci. întrebându-ne: — “Pâna când. . în scrâsnet de dinti. Mantaua vargata si subtire nu ne ajuta la nimic. Daca încercam sa ne stergem ochii sau nasul. Doamne?” Asa ajungeam noi la Nazarcea. Era pe la sfârsitul lui ianuarie si începutul lui februarie 1959. stârnit de vântul dobrogean. Aici au fost adusi toti detinutii care se eliberau din închisori si cei care. ne duceam chinul în cadenta satanica. ne întrebam ce au de gând cu noi. în timpul muncii silnice. Frigul. Mirati. ce ne mai ocrotea. Doar spatele. atârnat de gât. soldatul striga la noi ca trage daca nu ne tinem de brat. domiciliul obligatoriu. Se tintea la desfiintarea totala a omului din noi. Mergeam tropaind pe drumul de piatra. Un tremur ne cuprinsese pe toti. Zapada mare era spulberata de vânt si calcata în picioare de noi.de oameni. o distanta de 7-8 km. iar ziua. întorcându-l catre vânt. În miez de iarna. De câte ori îl vedeam pe Ioanitescu ne trezeam la realitate. de la est la vest. un pistol mitraliera. discutând fel de fel de lucruri. noaptea în baraca tremuram de frig. se adaposteau în crama de la vie. Era tremurul silniciei si al umilintei. Gerul. Iata-ne în fata unui fapt împlinit. în pustiu parca. anularea personalitatii. apoi aruncati undeva. În bataia Crivatului dezlantuit. erau considerati periculosi pentru existenta statului. Aici trebuia sa refacem spalierul învechit al viei. musca din noi fara mila. Batea vântul fara încetare. ridicati pe nestiute.

ne frecam mâinile si ne scuturam parca de rele. la Lugoj. pe rând în groapa. De abia ne astâmparam foamea. Acum a trecut de la noi întru cele vesnice. sprinten si vioi la cei 85 de ani. Granicer si el al Comunitatii de Avere din Caransebes. daca ne-am încalzit un pic. De abia se dezmortea camera si lemnele se si terminau. Pamântul era înghetat la mare adâncime. Adesea l-am revazut prin Lugoj. cu mâinile înghetate si picioarele amortite de frig. Tot timpul lucrului nu mâncam nimic. A fost un om exceptional. adâncime. Printre rafalele Crivatului. . A mers pe urmele generalului Dragalina si ale lui Eftimie Murgu. aproape de Caransebes. Erau stâlpi grei de stejar. Trudeam din greu pâna reuseam sa sapam câte o groapa. pentru stâlpii de spalier. la vie. în forma de teracota. Se numara si el printre cei care l-au sustinut pe Spiru Blanaru. ne bagam cu picioarele. de pâine. sa ne întoarcem la Nazarcea. cu zâmbetul pe buze. primeam o gamela de ciorba si 250 gr. ne culcam în graba. I-a învatat sa-si iubeasca neamul si tara. În câteva minute gamela era goala. fara sa reusim a ne satura. Rebegiti de frig si uzi la picioare de zapada framântata în atâtea ore de munca. mai venea în spatele nostru gardianul. crezând în Hristos. Respiram anevoie în zvâcnete de inima. Toma Lintu. A murit în ziua de 4 ianuarie 1995. A fost învatator. De nastere a fost din Golet. crezând cu tarie în destinele neamului nostru. Eram extenuati. Multe generatii de elevi au trecut prin mâna lui. trecea timpul si se apropia ora plecarii în lagar. din Lugoj si el. Toma îmi spunea sa nu ma las. Se tineau ciucure de noi. Când ajungeam în colonie. Groapa dupa groapa. ca trebuie sa ajungem acasa. Asa manevram cazmaua la sapatul gropilor. Dumnezeu sa-l odihneasca în dragostea lui. unde este înmormântat. În camera era un cuptor de caramida. Luptator “de-o vesnicie”. cum putini s-au gasit împotriva comunismului. Eu lucram cu un bun prieten al meu. Când ajungeam la 30 cm. În loc de manusi aveam niste ciorapi trasi pe mâna.Lucram doi câte doi în echipa. Acum. Înfrigurati. ne îndreptam spre baraca noastra pentru a ne odihni si noi cât de putin. Faceam gropile adânci de 50 de cm. Tusind. îndemnându-ne la munca printr-o înjuratura. În calea Crivatului. amintindu-ne de frumosul trecut. ne uitam unul la altul si ne îndemnam la rezistenta.

Scoteam ciorapii din picioare.. cu gerul. îi puteam încalta din nou. Traim dictonul latin: — “Homo homini lupus est. Cu noi aveam multi medici. Acum. Salteaua era umpluta cu paie. Asa. II. o data cu caldura soarelui. niste stafii. Ne pregateam de munca. Peste ei ne culcam. în miez de noapte. cu febra mare.Numai asa mai reuseam sa ne încalzim. în fiecare baraca s-au numarat cu zecile bolnavii. STAFIILE DE LA NOUA-CULME Era pe la începutul verii anului 1959. fara pofta de mâncare. Moartea si-a luat partea ei din oameni. În felul acesta ne luau si putinele clipe de odihna. pâna când a început sa se desprimavareze. Nu aveam nici un fel de tratament. uzi leoarca.” Sfârsit de secol. afara ningând pe noi. de abia adormiti. Fi-va oare si sfârsitul urii dintre oameni? Fi-va oare începutul mileniului III si al secolului XXI un început de dialog cu Dumnezeu? Al credintei si al dragostei între oameni? Se va realiza oare acea armonie pe glob si unitate între oameni si popoare? Fa. care si-au dat viata pentru mai bine. Peste lagar se abatuse o epidemie de gripa numita asiatica. Ei se îngrijeau de noi . într-o galagie infernala. cei care am supravietuit. ameteli. A doua zi. În plina iarna. la perchezitie. Acest ritm de munca a tinut tot timpul iernii. când va istorisesc aceste clipe de iad traite de noi. Nu adormeam bine si suna desteptarea. Zaceam în pat. Razele soarelui ne mai încalzeau putin. secolul cruzimii. sa se realizeze acea dragoste crestina între toti fiii Pamântului. începeam iarasi munca si lupta cu Crivatul. Sperantele noastre. cu tot cortegiul simptomelor acestei epidemii. Când a aparut gripa. sfârsit de mileniu. si-i puneam între cearsaf si saltea. Plecam cu noaptea în cap la vie. mai crescura. ca de la caldura corpului. cu înjuraturile gardienilor si ale unor soldati înraiti. sub o patura zdrentuita. al carui principiu de viata a fost ura. ne dezbracau în pielea goala si ne faceau control. pâna dimineata sa se usuce. De multe ori. Raiul bietului om. Ce eram noi slabiti si amarâti pâna la declansarea epidemiei si ce ajunseseram cu totii dupa boala. când veneam obositi de la munca. unul mai prapadit ca altul.. dezvaluit lumii prin presa comunista. gardienii ca o haita de lupi ne sculau din somn. cu drumul pâna la podgorie. minciuna. Doamne. dureri de cap. Asa se scurgeau clipele vietii noastre în infernul comunist. ateismul. ca în numele sutelor de mii de eroi si martiri. hotia. ne gasim la sfârsit de secol XX. în bine.

Cei care erau la camera. de abia reuseam sa ne odihnim un pic. Daca îndrazneam sa ne asezam un minut pe pat se deschidea usa si eram chemati afara de gardian. Acest fel de viata s-a desfasurat pe un lung sir de ani. Clipa de clipa traiam în chinurile iadului. Toate geamurile erau date cu var. frumoasa ca o gradina de rai. Asta mi-a fost crucea. Cred ca nimeni si niciodata nu va putea reda prin cuvinte infernul trait de noi toti în împaratia comunismului. lung de doi metri. n-am scapat ocazia ca acolo unde-i rau sa nu fiu si eu. ca ale minerilor. Am rezistat. la stuf. Printre cei care picasera la pat eram si eu. pe din afara. Calvarul nostru. mâinile se balanganeau pe lânga corp. În camera sau la lucru. care se asterneau pe noi lovind pe unde nimereau. fiind prea batrâni sau bolnavi. Pe mijlocul camerei era o banca pe care de abia încapeau zece oameni. Ne dureau picioarele. ne durea spatele. aici la Noua-Culme. Fiecare baraca avea doua camere unde încapeau cam 40-50 de oameni. cei care ieseau la lucru aveau iadul lor. ne vâjâiau urechile. picau în pat istoviti. ca-ntr-un amurg. chinurile se consumau fara exceptie. mai rau ca într-o zi de munca. În tot timpul închisorilor. Nimeni care a trecut prin Noua-Culme nu poate spune ca a avut norocul si a scapat într-o zi fara a fi batjocorit. Bineînteles. Odata. printre usoare coline. Desi erau multe geamuri. din septembrie 1958 si pâna în mai 1960. chiar si cei care nu puteau iesi la munca. un loc al patimirii neamului românesc. Cei 40-50 de oameni. În mijloc de tara dobrogeana. Eu l-am apucat aproape doi ani. se ascunde undeva. seara la culcare. am avut si eu norocul sa fiu mângâiat de un astfel de par. Acolo era iadul. la ora 9 seara. calvarul neamului românesc în raiul comunist. acolo era Noua-Culme. pe rând numai. nu aveam voie sa stam în pat. ca sa nu se poata vedea ce se petrece prin lagar. Primisera de la infirmerie numai termometre. . Dar Dumnezeu m-a ajutat sa scap din toate închisorile. scaldate de razele soarelui stralucitor. claie peste gramada. De când ne sculam si pâna la culcare. Acolo erau gealati cu bâtele în mâinile lor. asa cum am mai spus. dar nici pâna azi nu l-am uitat.cum puteau. Regimul acesta de camera îl aveam cu toti. ca astazi sa va pot povesti o mica parte si dupa puterile mele. Ne încurajau cât puteau. lumina era slaba. când am fost dusi la Periprava.

Medicamente nu erau. despre care vorbeste Dumitru Bordeianu în cartea sa. despre care s-a dus vestea în toate colturile pamântului. cu un iz de nostalgie a vietii din libertate. se miscau muncind. acum s-a redeschis. În restul baracilor domnea umbra mortii. Aurica Visovan a fost luat de securitate de la Noua-Culme si dus la interne. si-a dat duhul. cu patru nepoti pe lânga el. din Orastie de loc. la Aiud. pe la sfârsitul lunii. mi s-a redeschis procesul pulmonar. Bolnavii nu prea puteau sa se ridice la geam si sa priveasca în curtea lagarului. Un schelet batut de vânt si sustinut de parul vietii. M-am întâlnit cu el în 14 septembrie 1994. Într-o dimineata de iunie 1959. cautând sa-l condamne la moarte. singura baraca unde nu erau varuite geamurile era infirmeria. unde am facut peste opt ani de închisoare. În prezent este la Alba-Iulia. O data cu noi au fost adusi Aurica Visovan si Misu Dragomirescu. Sa încep cu Ion Lupu. Ca mine au fost adusi mai multi detinuti. decât aspirina si termometre. I s-a intentat un nou proces. Gemea infirmeria. privesc si eu pe geamul infirmeriei în curtea lagarului. parasita acum. Parca-i sunau . Aveam febra mare si expectoratie din abundenta. numai os si piele. Era licentiat în stiinte economice. Din cauza epidemiei de gripa. asezat într-un pat în coltul din dreapta al salonului. prin luna iunie 1959. Cei de la munca nu mai aveau nevoie de plimbare. cei din echipa lui Turcanu. cu un cer senin si soare stralucitor. N-a mai fost chip sa-si revina. cu tot satanismul din ei. Într-o dimineata. Acolo era o coloana de vreo 70 de detinuti. tare în zori. Mi-a ramas un prieten foarte bun. cu ocazia sfintirii monumentului. Nu dupa mult timp. Mihai Dragomirescu. În coada convoiului îl recunosc pe unchiul meu Petru Berzescu. care mergeau la cariera de piatra. Ori cu acestea. cu multa dragoste de om. Nu exista plimbare. Toti din salon l-am plâns. Desi Aiudul a fost una dintre cele mai crude închisori din tara. Misu Dragomirescu n-a putut depasi pragul mortii. Asa am fost internat la infirmerie. La el boala a facut ravagii. pe albia canalului. iadul de la Noua-Culme îl depasea. Ajunsesem aici dus pe targa. Toti care au avut odata un proces pulmonar. N-au reusit sa-l înfrânga.În tot lagarul Noua-Culme. Se murea pe capete. 1994. Nu era sal mai cunosc. El este unul dintre titanii de la Pitesti. În prezent este la Sighetul Marmatiei. despre care am mai vorbit. un mare român si bun luptator. îsi ducea greul bolii cu multa seninatate. la Aiud. Si cu el m-am întâlnit tot în 14 sept. stiindu-l un bun român si mare luptator împotriva comunismului. Aici la Noua-Culme era mai rau ca la Aiud. despre care am mai scris.

O adevarata stafie. din acea vara fierbinte a lui 1959? Nu stiu. iar eu. dar cu mult suflet. cu ani în urma. Cu aceeasi mâncare insuficienta. Aveam dreptul la 750 g. la neputinta si la sunatul ciolanelor în vânt. ostasul Iancului. nepotul lui de frate. uica Patru. ros de o boala de plamâni. în acele zile grele? Cum s-or fi desfasurat gândurile lui. unul bolnav în infirmerie. Îl cunoscuse bine pe uica Patru. Îngrijitor era Ion Banda din Rusca. tinea un târnacop. pas cu pas. aproape de Teregova. împreuna cu celalalt unchi al meu. În mine s-a declansat un proces de revolta al neputintei. De la lupta cu pistolul mitraliera în mâna împotriva comunismului. Ce s-o fi petrecut în sufletul însingurat al lui uica Patru. strabateam. Cautându-ne unul pe altul. Prin colonie el se misca mai liber. alaturi de Spiru. unchiul meu. Asa . os si piele. traiam nostalgia locurilor de lupta. schelet îmbracat în piele. Doar atât stiu. la piatra. El era acela care în 23 ianuarie 1949. cu ochii în zare. Eram în subzistenta ministerului sanatatii. din armata Iancului. al setei de a plati odata si odata calailor ceea ce se cuvine. Unchi si nepot. câte o gamela de ciorba. Asa arata. În iadul de la Noua-Culme ne gaseam acum doi stranepoti ai ostasului Gheorghe Berda. la o parte. Mergea la munca. atunci. prânzul si cina la un loc. pe un pat al infirmeriei. În mâinile în care tinea atunci pistolul. Flamând si gol se ducea sa trudeasca la piatra. încolonat în convoiul care mergea la cariera de piatra. Veneau seara în amurg si luau masa. iar altul. de abia-si potoleau foamea. acum. La infirmerie mâncarea era mai buna. în arsita soarelui. iadul de la Noua-Culme. luptator în armata Iancului. Ion Berzescu. În noi mai ramasese numai sufletul si nadejdea în mai bine. al nemultumirii. El era stranepotul lui mos Gheorghe Berda Berzescu. o crescatorie de porci. Martin Copaceanu-Rica si cu Martin Moatar. luptator si el în miscarea de rezistenta din Banat. asa arata Petru Berzescu. ne duceam greul în lagarul mortii de la Noua-Culme. În vremea aceea lagarul avea în curtea lui. piele si os numai. El flamând si straveziu în lumina soarelui. sa silniceasca acolo. din aceeasi tulpina a luptatorului de la 1848. ma petreceau de la întâlnirea mea cu Spiru Blanaru. în acea vara din 1959. o stafie. Cu el trudea la scosul pietrei.ciolanele în vânt. stafie cum era el. Închid ochii si nu-mi vine sa cred. ca-n osânda amândoi. spre Slatina-Timis. de pâine. Mos Gheorghe Berda Berzescu.

Se vede bine ca lumea aceasta. Era un loc ferit de ochii administratiei. fara sfârsit parca. cu tot raul din ea. .stând lucrurile. dându-i pâinea cu mult sânge rece. ne indica noua. urmând sa fim transferati în alta parte. Spre toamna auzim ca se formeaza un lot de câteva sute de oameni. A realizat dialogul cu Dumnezeu. însa. reusind la rândul nostru sa-l ajutam pe uica Patru. El ne enunta continutul notiunii de moarte. Nea Ion Banda. l-am rugat sa-i dea o bucata de pâine de la mine. Spera în mai bine. dupa puterile noastre. raul se tine scai de noi. este creata în baza unei legi. Prin aer plutea speranta în mai bine. în lupta de rezistenta si de înfrângere a comunismului. Unde? Nu stia nimeni sa ne spuna. cu noi. adica 6 ani lagar. Cu adevarat era un mare risc. Când a venit de la Aiud. prin destin parca. Cel de Sus ne-a ajutat însa. trebuie sa fie si o iesire din impas. mai ales. i-au dat 72 de luni pedeapsa administrativa. Sa speram în el. cu pâinea ascunsa în sân. Îi spusese Banda sa se uite. Ca principiu este numai binele. cu mult risc. iar Ion Banda dat afara de la munca lui. Gardienii nu prea veneau pe acolo. din acest colt de lume. Daca am fi fost prinsi. S-au scurs zilele-n sir cu munca silnica în spate. În acelasi timp. a armoniei. cu ochii în patru. Ca-n orice lagar sau închisoare. MOARTEA GENERALULUI NICOLAE STOENESCU LA NOUA-CULME Lagarul mortii trebuia sa-si defineasca prin fapte numele. neamul românesc a facut un salt pe verticala. îi parea rau ca ma lasa aici. se strecura printre oameni pâna la uica Patru. Noua-Culme. cu mult curaj. În acest lot a intrat si unchiul meu. Ne luptam cu viata. În fiecare dimineata noi ne vedeam la geam. profitând de libertatea lui. eu as fi fost dat afara din infirmerie. De plecare s-a bucurat mult. În fiecare dimineata îi dadeam lui Banda câte o bucata de pâine pe fereastra de la camera mea. de conspirator. în tot complexul ei de existenta. desi azi. în iad. Prin Noua-Culme si prin întregul gulag românesc si îndeosebi prin Marea Revolutie din Decembrie 1989. Ne tinea la curent cu tot ce se întâmpla în lagar. mai la dos. Sa luptam chiar cu pretul vietii împotriva raului. Deci este o negatie. neamului românesc si mai târziu lumii întregi ca am pasit pe culmi în afirmarea noastra si. În felul acesta l-am putut ajuta pe uica Patru. care genereaza din imperfectiune. în acest iad. Petru Berzescu. Raul nu este altceva decât o absenta a binelui. poporul român.

pentru ca la o tara mare trebuia si o armata puternica. fara sicriu. a murit stors de boala si de batrânete. s-a facut o mare nedreptate. care au fost strapunse de gloantele trase de generalul Macri. fara sicriu. ca un erou. cu niste zdrente pe el. fara sa fie de specialitate. Unde este dreptatea? Generalul Nicolae Stoenescu moare la Noua-Culme. professor la Scoala de Razboi. Este drept ca a fost ajutat de Mircea Vulcanescu. fara putinta de a te odihni ziua pe pat.În lagarul mortii. generalul Macri. în conditii inumane. Acei ce vin dupa noi sa judece drept si sa decida. Asa cum am mai spus. în revolutia din 1989. În timpul razboiului. Acesta a fost generalul Nicolae Stoenescu. sau generalul Macri. care a murit ca un erou în lagarul mortii de la Noua-Culme în vara anului 1959. drapel ce fusese sfintit de sângele curs din piepturile goale ale tinerilor. într-o cumplita izolare. cu drapelul pe piept. Generalul Nicolae Stoienescu se numara printre marii generali ai armatei române în tara întregita la 1918. A fost aruncat într-o groapa. Este înmormântat cu onoruri militare. ofiter superior de artilerie. Fusese închis sub acuzatia de genocid. A murit la Aiud. Nevoile de organizare a armatei au aparut instantaneu. al anului 1959. La arma artileriei a fost propus Nicolae Stoenescu. S-a comportat în mod exceptional. Strig în auzul întregii lumi. în primavara anului 1991. mângâind pe cât era posibil niste fete palide de stafii. Deci. Într-o încapere dintr-o baraca. un alt mare om de cultura al poporului nostru. într-un adevarat iad. el a fost ministru de finante. A fost un mare luptator împotriva Comunismului. moartea începuse sa ne învaluie în mantaua ei din ce în ce mai mult. neîngrijit de nimeni si este înmormântat în zdrente. se afla si generalul de artilerie Nicolae Stoenescu. unul din . s-a comis un sacrilegiu. Cine este cu adevarat erou al neamului românesc? Generalul Stoenescu. fara aer. cu drapelul românesc pe piept. moare un alt general în închisoare. sub conducerea maresalului Ion Antonescu. se dovedeste a fi foarte capabil. în timp ce un vinovat de genocid este înmormântat cu onoruri. fara lumina. unde razele soarelui patrundeau slab de tot. În zilele noastre. ca un cersetor. în vara anului 1959 se declanseaza o epidemie de gripa numita “asiatica”. Noua-Culme. ca om si ministru. luptator împotriva Comunismului. Într-o baraca cu geamurile varuite. dar si un martir în lupta de rezistenta împotriva comunismului.

cei care am luptat si acum la batrânete înca mai luptam. visând la mai bine. Dar. cei înfrigurati si chinuiti din Noua-Culme. adevarului si frumosului? Ca veti deschide larg portile democratiei? De ce ati profanat drapelul pe care piepturile strapunse de gloantele lui Macri l-au sfintit? Eu am fost prezent în lagarul de la Noua-Culme. tot încolonati si tinându-ne de brat. Sa stiti ca odata veti plati în fata istoriei. Trebuia numai sa silnicim în munca. de a realiza. Pentru lucrul din livada au fost scosi mai multi oameni. ÎN LIVADA CU CAISI Începuse sa se desprimavareze. cu sufletul curat. Erau zile când noi veneam cu remorca la lucru. Se mai încalzeau bietele oase. anul marelui val de arestari în tara. În urma noastra veneau gardienii. voiam sa biruim. Soarele parca se mai apropiase de noi. mai prindeam si noi puteri când razele soarelui ne învaluiau. de a trai. ca veti sluji poporul în numele binelui. am trecut la livada de caisi. Dupa ce am terminat lucrul de la via din Nazarcea. cei care în 22 Decembrie 1989 ati jurat. La moartea lui. De dorul de a trai. domnilor. ca gâzele pamântului. Livada era asezata tot în dreapta soselei. Voi. de cele mai multe ori. Era prin martie 1959. De-a valma. Eram amortiti de frigul iernii dobrogene. ati profanat ceea ce altii au sfintit cu pretul vietii. De la sosea urcam o . noi am cântat în gând “Cu noi este Dumnezeu”. ne înclestam în disperare de viata. Închideam pentru o clipa ochii si ne credeam liberi.vinovatii genocidului din Decembrie 1989? Unde sunteti. Prindeam si noi viata. Macri. Era un pic mai departe decât via. Si am reusit sa mai traim. cei ce ati condus tara la înmormântarea gen. când generalul Stoenescu a murit. Omenescul din noi îsi cerea dreptul sau. Preotii prezenti în lagar s-au rugat în tacere si au slujit generalului nostru slujba de înmormântare. Sfârsiti de crivatul pustiitor de la rasarit. cum mergeam la Nazarcea. de a supravietui. Schelete fiind. sa vietuim. Desi eram în lagarul mortii. Noi am facut ce am putut. Ne gaseam tot în sectorul fermei de stat Nazarcea. veneam pe jos. Soarele dobrogean parca ne-a trezit la viata. credem cu tarie ca Dumnezeu este cu noi. libertatea de a gândi. în fata tarii. soldatii care ne încadrau erau cu ochii pe noi si cu degetul pe tragaciul pistolului mitraliera. Coltul ierbii înviat ne îmbia la lucru. Tavalugul rosu trecuse din nou peste poporul nostru. Eram robi si nu aveam dreptul la cuvânt. Noi. tinerii si batrânii tarii au umplut închisorile si lagarele. Acum pot depune marturie de felul cum a murit si cu mine sunt miile de detinuti care au trecut prin lagarul mortii. Începuse taiatul pomilor de uscaturi. Li s-a parut lor c-au mai ramas liberi dintre cei mai buni români. ne trezeam parca la viata. rugându-ne. aratând ca niste stafii. Asa cum am mai scris.

prin care sa-mi permita sa declansez o revolutie armata pentru a cuceri puterea de stat în România. De cele mai multe ori am avut timp frumos. unde erau cladirile livezii. spre apus.panta lina. Din acest dialog se contureaza personalitatea lui Corneliu Zelea Codreanu. cea mai puternica la ora actuala. cu gust de migdala.V. Georgescu avea grija sa-mi destainuiasca si lucruri mari. curatindu-i de uscaturi si facând si taierile de rod. ne desfasuram în livada. În fata ochilor. Dar fara voia lui Dumnezeu nu se poate. de istorie si mai ales din viata Miscarii Legionare. Flamânzi fiind. Capitanul îl întâlneste pe prof. din vara anului 1937. printre caisii treziti la viata. Cu Ion V. nu stiam cum trecea timpul. Probleme de cultura. sa fii acum atent la ceea ce-ti voi spune. Asta este o realitate. o dezlegare din învatatura crestina. de la cais la cais. Si asa povestind. multimea de caisi aparea ca un colt de rai. la Bucuresti. eu as putea în 24 de ore sa ocup aceasta putere. îmi spune: —“ Mai Tase. De la magazia de unelte se formau echipele de lucru. Era amarui. Într-o buna zi din vara anului 1937. Din marturisirile lui am înteles ca fusese ucenicul lui Nae Ionescu. cu mici portiuni de teren drept. Acum. Îti voi reproduce o discutie între Corneliu Z. Ne deplasam pe covorul verde de iarba. ni se pareau deosebit de gustosi. Steinhardt le semnalase în iadul închisorilor. livada se desfasura pe o alta panta lina în jos. Îl ascultam cum îmi povestea. Doresc sa-mi gasiti un text biblic. ne miscam de la pom la pom. când suntem un milion de membri cu simpatizanti cu tot. De acolo. În aceasta livada de caisi am avut si clipe de fericire. as vrea sa stam mai mult de vorba asupra unei probleme care ma preocupa de multa vreme. În povestirile lui. Georgescu am trait aceste clipe.” . se întâmplau si acele momente sublime pe care N. traind din plin cele auzite. uitând de noi. Pentru mine este de o mare importanta. Georgescu. Eu eram cu Ion V. Suntem o miscare de mase. Împreuna lucrând si povestind. Nae Ionescu. întepenita pe câte o ramura. pâna pe culme. Într-o zi cu mult soare si cu o boare de liniste în aer. Din când în când mai gaseam câte o caisa uscata. mâncând sâmburele. I. Nae Ionescu si-l antreneaza la o discutie: — “Domnule professor. Adesea. un ferestrau de mâna si doua foarfeci de curatat pomii. Codreanu si prof. O luam si o spargeam. Prin el îl cunoscuse pe Corneliu Zelea Codreanu. din câte doi detinuti. Fiecare echipa avea o scara dubla. în zvârcolirile de iad ale lagarului. Cu cele necesare la noi.

ma duce gândul la dialogul început între Biserica Ortodoxa si cea Romano-Catolica. în privinta unificarii. îmi cereti un lucru extraordinar de greu. Se parea ca-i dicteaza cineva. Eu nu cred ca cineva va putea gasi asa ceva.V. are o misiune de la Dumnezeu de îndeplinit. cât am stat la Polul Nord. zice Capitanul. Ma voi stradui sa gasesc acest lucru. Pe umerii nostri apasa sarcina pe care ne-am luat-o la Icoana în fata lui Dumnezeu. Nae Ionescu vine la Capitan si-i spune: — “Capitane.” Dupa un anumit timp. Georgescu. îmi spune I. dar fara violenta. cel mai mare din 5 copii. S-a nascut în 13 ianuarie 1909. deschis cu multi ani în urma. timp de aproape 11 ani. Cândva acest lucru va fi o piatra de temelie la unirea întru Hristos a celor doua mari biserici. MARTIRIUL PROFESORULUI UNIVERSITAR DE TEOLOGIE IOAN V. a lasat o dâra de lumina. pasind prin viata. nu am reusit sa gasesc nici un text din Sfânta Scriptura în legatura cu ceea ce mi-ati cerut. s-a dus la Atena pentru studii de specialitate. Corneliu Zelea Codreanu. Georgescu. care trebuie dusa la îndeplinire. de a apara si promova fiinta neamului românesc. prin jertfa lor pentru Hristos. Lega vorbele rar si apasat. mai bine de o luna. Fiu de taran. pregatindu-si teza de doctorat în teologie. am cautat si eu acest text biblic. — “Vedeti.” — “Asa s-a încheiat dialogul între Corneliu Zelea Codreanu si Nae Ionescu. Noi trebuie sa mergem pe drumul convingerilor. Eu de atunci. l-am cautat neîncetat. În Rusia. ca teolog. dar nu va promit nimic.” Acum când scriu aceste lucruri. A studiat teologia si literele la Universitatea din Bucuresti. a legat o alta discutie cu Profesorul. Trebuie sa dovedim lumii ca si poporul român. N-a fost pentru violenta. iubindu-si neamul si glia stramoseasca de pe înaltimile lui Petre Tutea. Acesta a fost profesorul universitar Ion V. Arges. Capitanul a fost inspirat când a plecat pe drumul revolutiei spirituale. de când Nae Ionescu mi-a împartasit cele discutate cu Capitanul. prof. culegând toate datele cerute de studiul lui de specialitate si pregatindu-si cu multa sârguinta teza de doctorat. au facut primul pas în împacarea si unirea celor doua mari biserici. muncind din greu. .— “Capitane. Dupa ce si-a luat licenta în teologie si istorie. trei feciori si doua fete. Acolo a stat doi ani.” La cele auzite de la Nae Ionescu. în mijlocul celorlalte popoare. într-un calm desavârsit. în care a trait. domnule professor. N-am reusit sa-l gasesc. Ion Mota si Vasile Marin. în comuna Bascov. cu urmele pasilor lui adânc înfipte în lutul tarii. jud. GEORGESCU Încerc sa daltuiesc figura unui om care. Noi am declansat o revolutie spirituala. senin la fata si parca luminat.

dintr-un început. Georgescu pas cu pas. Îl considera ca primul si cel mai mare gânditor si filozof care a creat scoala în cultura româneasca. Se integreaza revolutiei spirituale a poporului nostru. sa i se permita sa se ocupe de formarea omului în spiritualitatea crestina ortodoxa a facultatii de teologie din Bucuresti. vine la I. Din aceasta pozitie avea un ascendent asupra profesorilor facultatii. Obtine o bursa “Humboldt”. Prin Nae Ionescu cunoaste bine fenomenul legionar. botezata de el “rebeliune”. Stiindu-l o lichea. fara nici un cuvânt. Calculat. Parintele Vintilescu. un oportunist. Cei din jurul regelui Carol al II-lea au uneltit împotriva lui. care era cu toti cei care erau la putere. Îl urmareste pe I.V. îsi sustine si teza de doctorat în istorie la universitatea din Bucuresti. Din acel moment Vintilescu i-a devenit dusman de moarte. sa stiti ca Horia Sima miroase de la distanta lichelele. Nae Ionescu a avut cei mai multi ucenici. Nu dupa mult timp. Georgescu si-i cere sfatul cum sa ajunga sa stea de vorba cu Horia Sima.” La auzul acestei înfruntari otelite. uimindu-si profesorii din comisie prin felul cum a sustinut-o. în anii de închisoare. în schimb. Dupa pregatiri minutioase. Paralel cu studiile de teologie. În timpul acesta — 1937 — este arestat în mod abuziv si tinut doua luni. Îl stiau ca facând parte dintre ucenicii lui Nae Ionescu. dupa ce se decreteaza Statul national legionar. i se propune un post de ministru în guvernul format de Gen. Dupa lovitura de stat a lui Antonescu. îi întoarce spatele si pleaca. îi spune: — “Parintele Vintilescu. se ocupa si de studiile de istorie universala. dupa doi ani de studii. fiindu-i un apropiat ucenic. În timpul acesta era asistent si secretar la facultatea de teologie din Bucuresti. reusind pâna la urma sa-i anuleze plecarea la studii. În clipele de ragaz.V. a ocupat postul de secretar al facultatii de teologie din Bucuresti. Ajunsese acum conferentiar la catedra de Istoria Biblica. A stat mult timp în jurul lui Nae Ionescu. În domeniul acesta îsi alesese o lucrare care necesita multa munca si cercetari îndelungate pentru elucidarea ei. Iata ca. Georgescu. Din prea multa modestie refuza.Întors în tara. pâna când i-au retras bursa. Cere. axata pe coordonatele neamului si constantele crestine ortodoxe. Iata-l cu doua doctorate. drumul spinos îsi deschide portile pentru Ion V. îmi povestea adesea despre discutiile avute cu Nae Ionescu. pregatind astfel elita de mâine a culturii neamului nostru românesc. tot prin Nae Ionescu. Dintre toti gânditorii nostri. Vintilescu prinde aripi. Se pregatea sa plece în Belucistan. a trimis pe multi dintre ei la studii în strainatate. îsi sustine teza de doctorat în teologie. În 1940. Ion Antonescu. Avea ca subiect “CIVILIZATIA DIN BELUCISTAN”. .

unde zoriti îl arunca de-a valma în avion. rapirea lui Ion V. noapte de noapte. Georgescu. ajungem în luna octombrie 1945. Mirarea si întrebarile se desfasurau de-a valma în capul lui. Dupa ce si-a revenit din starea aceea de om bulversat. Îl obliga sa intre în masina si zboara cu el pâna la aeroport. România declara razboi Rusiei. îl poftesc cu ei pâna la masina. În 22 iunie. Se mai oprea din loc în loc. Destinele neamului alaturi de Horia Sima sunt în mâinile lui. agale. uitându-se pe la vitrine. spre casa. Georgescu. Razvan si Bogdan. tot timpul. prinzându-l de brate. Ajunsi la Moscova. cu mult calm. . Zi de zi anchetat si torturat. venea de la facultate. Ne gasim la marea închisoare din Moscova — Liublianka. În învalmaseala gândurilor se trezeste cu doi barbati în floarea vârstei în fata. De aici. Asa. si sotia Ariana. într-o româneasca perfecta. ajunge titularul catedrei de Istoria Biblica la Facultatea de Teologie din Bucuresti. Georgescu. de la aeroport. Dupa doi ani de front. În avion. Într-o zi de august 1945. sub presiune. se întoarce la catedra. în plina zi de vara a anului 1945. Ion V. Deci. pantaloni albi si cu sandale în picioare. Horia Sima lasa la conducerea Miscarii Legionare din tara pe Ion V. Georgescu. rapit de pe strazile Bucurestiului. Rapit de rusi. pe la sfârsit de luna. cu o camasa cu mâneci scurte. Fiind sumar îmbracat. Prin uneltirile lui. în avion a îndurat de frig ca-n timp de iarna. si-a dat seama ca-i rapit. la 36 de ani. Cei doi îl încadreaza între ei. Acasa îl asteptau doi copii. cei doi mascau multa bunavointa si respect. Fiind bine pregatit. Iata-l pe Ion V. Georgescu se poate spune ca a fost facuta de Beria. Era unul din vârfurile Miscarii Legionare din tara. Aceasta se confirma si prin ceea ce voiau sa obtina de la prizonier prin anchetele facute asupra lui timp îndelungat. cu toate metodele binecunoscute de noi toti care am trecut prin infernul comunist. Intuia ca-i un drum poate chiar fara întoarcere. cu o masina. Vintilescu reuseste sa-l trimita pe front pe Ion V.Plecând din tara. cu seninul cerului scaldat de razele soarelui dogoritor. întrebându-l de sanatate. În situatia aceasta îl prind evenimentele de la 23 august 1944. se faceau presiuni asupra prof. Pe umerii lui apasa o sarcina grea. sumar îmbracat de vara. urcat în avion si dus la Moscova. a fost dus direct în fata lui Beria.

V. îl vor pune în locul lui Petru Groza. ancheta a luat sfârsit.Ion V. mai mare. Permanent era supravegheat. Georgescu era zavorât într-o camera de supliciu. sete. Atunci când. la Moscova. Razvan si Bogdan. când i-au promis solemn ca daca va primi sa lucreze cu ei. se implanta comunismul. Sotia a executat tot felul de munci. Toate acestea i se aplicau în mod deliberat prizonierului pentru faptul ca nu rostea alt cuvânt decât NU. zdrobind încercarile de rezistenta. Un an de zile n-a vazut lumina zilei. Aerul era conditionat. cu peretii si tavanul lacuiti cu negru. asupra ei. în afara de gardianul care-l pazea si avea grija de el si vorbea româneste. n-a vazut fata de om. Avea. în închisoarea Liublianka. deci. cu foame. o mare de lumini. Sotia a fost amenintata si data afara din serviciu. ziua prin gura de canal se auzeau tot felul de strigate. neodihna si batai.30. Iata deci programul de zi cu zi al prizonierului: în miez de noapte plimbarea. Pe el nu l-a speriat nici amenintarea cu moartea. Pe jos era ciment mozaicat ca-ntr-o baie. atitudinea lui a fost una singura — N-a acceptat nici un compromis. Cu multa greutate a gasit de lucru la un atelier de fierarie în Bucuresti si anume la forja. Fusese seful . galagie. pe terasa închisorii. În tavan era montat un bec de 500 de lumini. un adevarat infern. mergând în Apus. obligând-o chiar sa divorteze. Georgescu a fost condus într-o alta celula. Pâna la urma au trecut si la aceste lucruri. numai ca sa-i poata întretine pe cei doi copii. Asa s-au tinut lant anchetele si presiunile asupra lui. Singurul lui raspuns era: NU. În tot timpul anchetelor a fost supus la presiuni neobisnuite. au recurs si la alte lucruri. în camera instalat un microfon. si va realiza cele propuse. Într-una din zilele lui octombrie 1946. I. raspicat. cu gura de canal pentru scurgerea apei. sa bata cu barosul. cu peretii si tavanul lacuiti în negru. profesorul Ion V. pâna prin luna octombrie 1946. fara lumina soarelui. Mai târziu. pe la orele 11. fiind întrerupta chiar si fraza. sub senilele tancurilor rusesti. Georgescu. cu un bec de 500 de lumini pentru a-i strica ochii si sanatatea. anume ca vor lua masuri si asupra sotiei. Prin gura canalului venea un zgomot ca de frigider. sub toate metodele de ancheta. Camera nu avea nici o fereastra. La toate încercarile. mai murdare. De acolo se vedea Moscova noaptea. Raspunsul a fost NU. L-au amenintat si cu familia. La plimbare era scos numai în miez de noapte. în tara. muzica.

n-a întâlnit nici un român. exact la aceeasi ora — 11. a fost bagat în mina. îi dadea câte o bucata de pâine. Ne întrebam acum. Numai dupa aceea chinezii. Georgescu este dus într-un lagar de munca din nordul Siberiei. sa întâlneasca un român. profesorul Georgescu. niciodata. Krasnoiarsk. în toti anii lui de patimire în gulagul rusesc. foamea. . discutând. Aici n-a stat mult si a fost scos la suprafata. unde a muncit la exploatarea lemnului din padurile Siberiei. Verhoiansk — polul frigului. când în Rusia Partidul Comunist nu mai are puterea. a fost chemat la ancheta. polul frigului. cei mai multi cu care a stat împreuna au fost rusii. De aici se poate conclude la ce tehnica au ajuns în a distruge tot ce-i omenesc si a anula orice personalitate din om. Vorkuta. exact ca si când nimic nu s-ar fi întâmplat. pe care acum o priviti cu atâta indiferenta?” Ofiterul s-a uitat lung la el. a muncit din greu. Georgescu. un ostas credincios al lui Horia Sima. Asa s-au scurs zilele anului de izolare si-n octombrie 1947. continuându-se ancheta de la aceeasi fraza întrerupta. De atunci. la ce au folosit toate acestea? Acum. Din când în când. setea si neodihna. În asa fel a fost pazit de securitate încât nu a reusit. pedeapsa administrativa. când se întorcea de la plimbare. Ochii îl jenau din cauza luminii prea puternice a becului. Dupa doi ani de anchete si suplicii în marea închisoare Liublianka din Moscova. În tot timpul lagarului.Miscarii legionare în tara. gardianul. I-au dat 20 de ani de lagar. Mai tâsnea din când în când acea bunatate a omului de pretutindeni. Ion V. la un moment dat. Ion V. De mentionat este faptul ca prof. Le era frica de evadare sau razvratire. de acelasi ofiter. Din când în când. farâma din divinitatea sadita de Dumnezeu în adâncul fiintei umane. Din toata ancheta nu s-a putut ajunge la intimidarea lui Ion V. Pe unde s-a dus. Irkutsk. N-au reusit sa-l condamne. Ajuns la Verhoiansk. Uhta.30 — în aceeasi zi. n-a mai venit nimeni la el. l-a întrebat pe ofiter: — “Ce-ati face d-voastra daca odata ati descoperi pe Dumnezeu dupa o stea. Cei mai revoltati împotriva regimului erau rusii. Ajunsese. Într-o noapte cu stele multe pe cerul Moscovei. n-a raspuns nimic si a plecat. Georgescu. În soapta îi spunea s-o manânce repede. mai venea câte un ofiter în timpul plimbarii pe terasa. În camera îl chinuiau lipsa de aer.

Pe cei care i-a cunoscut mai bine dintre straini erau chinezii. Casa. sunt prigoniti si maltratati. constituie una din marile epopei ale neamului nostru. întrebându-se de ce îi cere lui lucrul acesta. Georgescu ajungând colonel de securitate. În tot acest timp se . Era asa de frig. În zilele acelea grele de arest. Viata acestui om. spitalul era improvizat într-o cladire facuta din lemn. securitatea n-a lasat-o în pace. Pe lânga rusi si chinezi mai erau si alte nationalitati. care era proprietate personala. omul nu putea sa reziste mult. ca daca scuipai. vine la prof. Fruntea lui boltita se înnoura. Pâna la urma a fost obligata sa se recasatoreasca. La vremea aceea nu se mai putea afla nimic de acasa. Sotia a trebuit sa divorteze pentru a putea creste copiii. Se împrietenise bine cu ei. El ramâne surprins. Pe dosarul lui scria “doctor isteolog”. Aici unde era polul frigului. Georgescu si-i spune sa ia în primire cabinetul medical. din România. Cei mai multi se îmbolnaveau de inima. Într-adevar. dar nu este înteles. De acum începe calvarul. din tara. Cu greu scapa de acolo. Acolo. Dorul de tara si gerul aspru de la Verhoiansk l-au îmbolnavit de inima. zbura cei la de acasa. Niciodata. Conditiile de viata erau grele. acasa era mult mai greu. Intuia ca cei de acasa. doctor în istorie si teologie. Ofiterul politic. Puterile începeau sa-l paraseasca. când el nu este medic.dupa un scurt interval de convietuire cu rusii. dar mai putini. numai si numai Ion V. Stia un lucru si anume ca istiologia era o disciplina a medicinii. Este bagat la arestul lagarului pentru nesupunere. a luat-o tot securitatea. dorul de tara sa-l usuce si gândurile sa-l macine. Ofiterul nici nu voia sa stie de cele ce-i spune prof. Adica. Frigul îl chinuia greu de tot. sa învete bine limba rusa. Georgescu. La un moment dat lagarul ramâne fara medic. Îi explica politicului acest lucru. Este internat în spital. prin el securitatea îi facea tot felul de sicane sotiei sale. care se ocupa cu dosarele detinutilor. peste mari si tari. gândul lui zboara peste munti si vai. Georgescu. saliva pâna jos ajungea ca o piatra. el n-a reusit sa-si piarda urmele în marea masa a detinutilor de toate neamurile. Cu toate acestea. urmarit pâna în pânzele albe. Fratele prof. sa scape de urmarirea securitatii. El era. Sotia si copiii au fost scosi în drum si-n casa a intrat un ofiter de securitate.

Asa ma rugam: — “Doamne Iisuse Hristoase. El ne îndemna sa ne rugam lui Dumnezeu cu tarie si caldura sufleteasca. Din iarba aceea culege tot felul de vitamine. Se va salva singur. i se parea ca se afla la limitele conditiei umane. el rupea cu mâna dreapta firicele de iarba si le ducea la gura. spunându-le: — “Vedeti voi omul acela. ma rugam lui Dumnezeu. Georgescu cum manânca iarba. L-au scos si pe Ion V. punându-si nadejdea în Dumnezeul cel viu. Georgescu sa fie în acelasi timp si un mare credincios. Puterile începusera sa-l paraseasca. Ion V. în care soaptele celor doua voci se întâlneau. Îsi dadea seama de gravitatea bolii. În clipele când cugetul lui se desfasura. dar altfel decât înainte. nu ma parasi!” — M-a ajutat si am venit si-n tara. Constiinta lui oscila între cele doua limite. Se producea parca o alunecare din planul existentei. prin luna noiembrie 1955. dorul de tara si de cei de acasa. Într-o zi calduroasa de vara. care manânca iarba? Tine cu dintii de viata. Georgescu la soare pe un petec de iarba. ajuta-ma. simtindu-L ca este viu si-I cu mine. b). Acesta era mecanismul gândirii lui în momentele de odihna pe petecul de iarba din curtea spitalului din Verhoiansk. atunci când cele doua lumi încercau sa-l atraga fiecare în inima ei: a). în 1955. în spitalul unde I. o lume necunoscuta. Stând în sezut. esti prietenul meu si-ti marturisesc din intimitatile mele. I se parea ca-i mai usor. Poate ca tu le vei duce mai departe si unde trebuie. dar extrem de îmbietoare. din loc în loc cu iarba pe jos. La un moment dat nu mai putea nici sa umble singur pe picioare. se sprijinea si-n mâini. la hotarele dintre fiinta si nefiinta. slabise mult de tot. alta. toamna vine în tara. în mod . Cugetând asa. ca acum sa ti le spun tie.ruga lui Dumnezeu. când mai multi români sunt eliberati din lagarele rusesti. În urma îndelungatei boli de inima. în acela al altei existente. Starea sufleteasca era în plin zbucium. Georgescu suferea si se ruga. Nu va muri. Îl copleseau amintirile. medici si sanitari.V. Sa ne întoarcem la Verhoiansk. mestecându-le îndelungat si apoi înghitindu-le. Iata ce mi-a declarat într-una din zile la “Noua-Culme”: — “Mai Tase mai. desi aluneca mereu spre punctul de a nu mai fi.” Întelegea acum foarte bine limba rusa. Georgescu. La vremea aceea. facându-l sa-si dea seama ca mai exista. Era stapân pe ea. se mai întremeaza si-i scos din nou la munca. În fata lui se afla un grup format din medicul sef si ajutoarele lui. bolnavii au fost scosi în curtea spitalului la soare. Înainte de a pleca spre tara. Le arata cu mâna spre Ion V. Vointa lui de a trai îl va scoate din impas. Dupa o îndelungata suferinta în spitalul din Verhoiansk. Sau de a fi.” Dumnezeu a voit ca teologul de frunte Ion V. Dumnezeul meu cel viu. prof. când ma gaseam greu bolnav la Verhoiansk. Era o curte mare. Dupa aproape 11 ani de suferinta în gulagul rusesc.

am fost împreuna. îl rasplateste pe Ion V. Pentru a întelege lucrurile mai bine. la Latesti. în 12 sept. asa cum am mai scris. O ÎNSCENARE DE EVADARE Ceea ce va istorisesc acum este un episod trist. O buna parte din cele întâmplate este relatata si de Bucur Stanescu în bilunarul AFDPR-ului — Rezistenta — nr. A fost un luptator de elita în rezistenta româneasca. s-a încercat o înscenare de evadare. atât pe linia culturii. A fost professor de filozofie. Atunci. Acolo. Mai ales atunci când mai eram pedepsiti. Bucuresti. de luptator împotriva comunismului. desi este trecut de 80 de ani. Foarte rar aveam momente de ragaz. cu toate ca aceasta tara. În rest. Este unul dintre ucenicii lui Lucian Blaga si Constantin Noica. am lucrat împreuna tot timpul cât am stat în aceasta comuna. când coloana mergea. Aici s-a lucrat munca silnica. dar adevarat. era iadul pe pamânt. de istovire si de aruncare în moarte. anul 1959. pe care l-am publicat în saptamânalul “Lugojul” nr. ne aruncam la izolare. De atunci si pâna la moartea lui din 21 dec. Într-o buna zi. Latesti cu domiciliul obligatoriu. Am stat cu el în camera la Noua-Culme. 1958 am fost ridicati si dusi în lagarul de la “Noua-Culme”. în luna iulie 1959. la lucru la Nazarcea. a fost solicitat sa ramâna în Rusia ca cercetator stiintific în cadrul Universitatii din Moscova. Prin aceasta tentativa s-a urmarit exterminarea lui Ion V. gardienii se repezeau si loveau în stânga si-n dreapta. va redau mai jos tristul episod al înscenarii de evadare. În acea vreme. iubita atât de mult. voia si dorea din tot sufletul sa-si vada tara pe care a iubit-o cu pretul vietii lui. ajuns la exasperare. vara. Pe Bucur Stanescu l-am cunoscut foarte bine. într-un . În Latesti. bine pregatit. Ion V. Se lucra la via din Nazarcea. prin cei care o conduceau. unde-si duce cu fruntea senina mai departe calvarul. 17 din 1991. cum de altfel a ramas si acum. Bucur Stanescu. unde ne mai odihneam. Georgescu. 1976. A refuzat categoric acest lucru. Desi împovarat de ani. cu fata brazdata de suferintele anilor petrecuti în gulagul rusesc. traind din plin urgia si zvârcolirile celor de acolo. la fel ca în anchetele lui din 1945-1947. prof. În acest iad. În decembrie 1957. cât si pe cea a caracterului. mentinându-se pe aceeasi pozitie. l-am întâlnit pentru prima data. Georgescu se elibereaza de la Gherla si este trimis în com. ma aflam la infirmeria lagarului. Georgescu cu închisoarea de la Gherla. Dupa cum iarasi am mai scris. ca de obicei.insistent. supranumit lagarul mortii. 2 din aprilie 1991.

” Lui Bucur nu-i venea sa creada. în apropierea d-voastra. vrea sa ma bata! Eu fug de sub escorta. Când s-a apropiat de Bucur. venea spre fugar. Grabindu-se sa-i dea lovitura fatala. Se vedea ca fortele latente ale poporului român umpleau de har sufletul acestui tânar. pastrându-si însa sapa. Stanescu îi spune: — “Domnule caporal. Dintr-un salt a fost la el. dar l-a asigurat ca nu va fi batut. nu mai fugi. stau la pamânt. Fulgerator. socotelile mele sunt doar ale mele si nu am dreptul sa va împovarez sufletul. aducator de liniste si pace. Trece pe lânga caporal. evadatul nu avea de gând sa se opreasca. Cu toata starea lui de transa. Baspalian a luat o mâna de pe . al satului românesc. Cuprins de un fel de extaz. Le aplicati regimul dorit. Gardianul era mai înalt si mai tânar. A început lupta. fara sa ameninte sau sa înjure. repezindu-se sa-l loveasca. dar nu ma mai duc în cordon. face un salt în afara coloanei si fuge. M-am oprit. si-i spune: — “Domnule caporal. Gardianul. Se uita pe furis la Bucur. si-a dat seama ca tânarul ostas folosea o alta limba decât cea oficiala: “Domnule”. si nu “Banditule”. Astepta nerabdator sa simta lovitura glontului. încheind: — “D-voastra în interior faceti ce vreti cu ei. care urmareau si ei uimiti cele ce se petreceau.moment de dezechilibru psihic. Atunci caporalul i-a explicat ca detinutii sunt sub escorta lui. Baspalian. Atunci. seful escortei. În spatele lui Bucur se auzeau pasii ostasului care-si arma pusca. în rândul coloanei de detinuti. Nu am încotro si e pacat. Lupta a durat câteva minute. deci mai puternic decât Bucur. nici existenta cu ele. a început sa loveasca în stânga si-n dreapta. ca eu trebuie sa trag. pregatit sa traga. Bucur s-a oprit din fuga. uimit de comportarea lui Bucur si a caporalului. dar lui Bucur Stanescu i s-a parut o vesnicie. seful escortei. Baspalian i-a ordonat lui Stanescu sa se culce la pamânt. Se dezlantuie într-o fuga nebuna. Ca o fiara s-a napustit asupra sapei.” A început urmarirea. vizibil usurat.” Ajunsi la vie. nemaifiindu-i frica de moarte. Caporalul. Gardianului îi era frica de sapa. m-ati convins. gardianul a început sa-l înjure si sa-l ameninte. dar la lucru nu aveti dreptul sa-i bateti ca se întâmpla ceea ce s-a întâmplat. Bucur s-a ridicat în picioare. cu mâinile înclestate pe sapa. se straduia sa i-o smulga. îngrozit ca trebuie sa ucida. El s-a culcat. Prinzând cu amândoua mâinile de coada sapei. Eu nu vreau sa-mi încarc sufletul cu viata d-voastra. A cazut în genunchi si se vedea pierdut. Ca prin vis aude o voce gâtuita de emotie: — “Domnule.” Caporalul i-a explicat ca nu-i da voie regulamentul sa faca asa ceva.

Georgescu ma ia deoparte si-mi spune: — “Asculta. profesorul Ion V. Georgescu au fost scosi din coloana si dusi la izolare. de groaza. Tot corpul era numai sânge si rani. fugind de sub escorta. afirmând ca a avut un moment de ratacire. Dupa toate aceste peripetii. Au fost supusi la suplicii de neînchipuit. În detasamentul de munca era si profesorul Ion V. considerat pe atunci de securitate ca unul dintre marii comandanti ai rezistentei românesti. Sunt dusi amândoi la izolare. încât umbreau teama de ceea ce avea sa urmeze. razbunarea lui Baspalian a fost cumplita. Georgescu. Gardianul îl ameninta: — “Mi-ai taiat mâna. fixându-l spre capul detinutului. Dumnezeu l-a întarit pe Bucur Stanescu si n-a recunoscut nimic din cele înscenate de securitate în legatura cu evadarea. De acum începe calvarul. Profesorul Ion V. sa transmiti mesajul meu celor în drept din conducerea Miscarii Legionare. Ai sa vezi tu la colonie. Daca tu scapi cu viata din acest iad. Georgescu si o evadare în masa din lagar. prietenul meu cel mai bun. Ion V. Georgescu nu facuse nimic.” Apoi s-a îndepartat de Stanescu. Sa fii cu mare bagare de seama. Un om exceptional. Într-adevar. Bucur Stanescu si-a pastrat cumpatul. Securitatea voia cu orice pret sa scoata un proces de organizare a detinutilor de la Noua-Culme sub conducerea lui Ion V. Bucur Stanescu si Ion V. Securitatea se razbuna. crescut si format de Nae Ionescu. Daca eu voi scapa din acest infern si voi reusi sa ies afara înaintea ta. oblojindu-si rana cu o cârpa. Georgescu a primit 100 de lovituri la spate. Se uita si el la cele ce se petreceau. Dumnezeul ma-ti de bandit. Câstigase o batalie. Bucur a facut sa-i intre taisul sapei în podul palmei.coada sapei si a prins de tais. Ajunsi în colonie. La fel si Bucur Stanescu. într-un moment de disponibilitate. de un caracter cum rar se poate întâlni. am sa-ti destainuiesc câteva lucruri foarte importante. atunci nu mai ai obligatia acestui mesaj. ca . în celule separate si anchetati zile în sir. Atât de mari erau starile sufletesti. A salvat viata unui om de aleasa cultura. de nedescris. Vezi tu. Printr-o încordare. Se ocupa pâna în cele mai mici detalii pentru a înscena o evadare organizata. Bucuria si mândria pusesera stapânire pe Bucur. Voiau sa-i condamne la moarte. S-a mentinut pe pozitie. Georgescu. care începuse sa sângereze abundent. pâna la starea de lesin. unde voia sa-l izbeasca. pusa la cale de Ion V. Aici este marele lui merit.

Tu stii foarte bine toate astea din cele ce ti-am povestit pâna acum de când ne-am împrietenit. Horia Sima. cu pretul vietii. Le sunt incomod. Acest mesaj l-am transmis exact asa cum este cel de fata. este singurul care s-a dovedit capabil dintre noi toti. cu argumente bine sustinute. A fost în cele din urma primita de conducerea politica a securitatii. . mi s-a cerut de catre Beria. am fost dusi la Periprava. unde sa duc o activitate de anulare a Miscarii Legionare pe plan politic si ideologic. constituie obiectul unor alte episoade. Sa renunt la Miscarea Legionara si sa colaborez cu ei. în 1945 luna oct. cu toate slabiciunile lui si cu tot omenescul din el. atunci m-am rugat lui Dumnezeu sa ma ajute si sa ma lumineze. în cadrul anchetei urmatoarele: 1). Viata din Periprava ne-a unit mai mult. Este o caracteristica a fiintei neamului românesc. 2). Felul cum s-au scurs zilele noastre. Daca voi face acest lucru. În toate actiunile mele voi fi ajutat de oameni de încredere. În 1946. Eu am facut o caracterizare a Miscarii Legionare în câteva zeci de pagini batute la masina. Georgescu. mi-au promis locul lui Petru Groza ca presedinte al Consiliului de Ministri în România. voi fi bine rasplatit. Sa duc acest mesaj. În fata lui Dumnezeu si a neamului românesc. bine pregatiti si pusi la punct cu toate problemele. aici în colonie. Daca n-a ajuns în mâinile lui Horia Sima. Pentru mine. 3). supus de multe ori greselilor. Sa merg în Occident. În prezent se gaseste în dosarul meu de la Moscova. în luna mai 1960. care nu le-a reusit. Si acum le simt. eu mi-am facut datoria. Nu am primit acest lucru. Sa-l suprim pe Horia Sima. Ascultându-l pe omul care i-a înfruntat pe Beria si pe Stalin. al unuia dintre cei mai mari luptatori din miscarea de rezistenta din infernul rosu — Ion V. în 1946. spre sfârsitul anchetelor. deci la ei acasa. N-a fost niciodata nici fascista. Sa ma întareasca sa duc la îndeplinire aceasta misiune. dar eu m-am ales cu o suta de lovituri la spate.securitatea este hotarâta sa ma lichideze. totalitara si nici comunista. Îmi era teama ca nu voi fi în stare sa fac acest lucru. Daca tot m-a ales pe mine sa duc acest mesaj. de centru. prin orice mijloace. la Moscova. se fac vinovati cei care lau primit de la mine si nu l-au dus unde trebuie. Ceea ce-ti spun acum este mesajul meu catre Horia Sima. m-am înfiorat. Este o miscare democrata. De la Noua-Culme. Ai vazut din aceasta înscenare de evadare. muncind tot timpul împreuna. — La Moscova. 4). Tot timpul s-a considerat un umil soldat în transee. Am reusit sa scot Miscarea Legionara ca o miscare democrata.

În 21 dec. care era si prof. Asa-mi explic eu acum faptul ca aveam permanent un agent dupa mine. tot pe acest drum ar merge. 1962. am reusit sa ne salvam vietile. Georgescu a luptat pâna la moarte împotriva comunismului. DE LA NOUA-CULME LA PERIPRAVA Sperantele noastre de a scapa din lagarul mortii s-au înfiripat înca din toamna anului . mi-a destainuit unele lucruri care acum îmi dau de gândit. medicul respectiv i-a spus ca tratamentul care i s-a aplicat. Boala era destul de avansata si nu stiau daca se mai poate face ceva. Noi am continuat lupta împotriva celor care voiau sa instituie reeducarea pâna în 1963. Asta a fost si dupa revolutia din 1989. Securitatea era la curent cu vizitele noastre. când am reusit sa-i dam pe nebuni peste cap. Niciodata n-a regretat ca a mers pe acest drum. în iunie 1976. am reusit sa iau legatura cu prof. a facut un control medical. A fost chemat de multe ori de securitate. Ion V. Numele lui va fi mereu pe buzele noastre. la Periprava. Datorita atitudinii luate de el si a sfaturilor pe care ni le-a dat noua. Nu este exclus ca si acum. trei zile. Într-adevar. unde avea o nepoata angajata. la fundul de ochi. Într-o zi. În legatura cu moartea lui se pot spune multe lucruri. a fost gresit.B. Mi-a si spus sa nu ma feresc de prietenia noastra. la Bucuresti. S-ar putea interpreta ca acest tratament a fost aplicat gresit cu buna intentie de catre medicul curant. de ani de zile. nu s-a mai putut face nimic. Ion V. 1976 a decedat. ce se pregatea cu mult. mi-a declarat ca daca ar trebui s-o ia de la capat cu viata. Ion V. Ziua de 17 iunie 1976 a fost si ultima întâlnire a noastra. bucurându-ne ca am scapat cu bine din infern. Eroismul de care a dat dovada este legendar. acest purtator de grija sa fie dupa mine. când am fost la el acasa. pentru ridicarea neamului românesc. A declarat tot ce stia despre noi.Tin sa mentionez ca si aici. unul la altul.C. a tinut sa-mi spuna multe lucruri. Georgescu era urmarit si anchetat de securitate destul de des. În 21 dec. tot timpul de pe baricade. Acolo. universitar. cu analizele respective. la Academia de Stiinte Medicale. Ba chiar l-au si retinut câte doua. 1976 a murit în urma unui atac de cord. celor multi. din 6 mai 1964. I-a provocat un proces T. Georgescu. Ne faceam vizite la Bucuresti si Lugoj. Dupa eliberarea mea. Când am fost la el. Un mare semn de întrebare. În acel an. S-a eliberat în 12 sept. În 17 iunie 1976. Figura lui va fi permanent în mijlocul nostru si vom striga totdeauna prezent pentru el. scapând de o noua tentativa de reeducare.

Voiau “realizarea” a cât mai multor disparuti. Daca pentru toata planeta “Pamânt”. ne spuneam noi în gândurile noastre. totul se întorcea la viata. Scapam de moarte. chiar daca în necunoscut se duceau.omul. plecarea s-a facut în luna aprilie 1960. Procedau la înlantuirea lui. Scapau de Noua-Culme. dar n-a renuntat la lupta de aparare. Se încropeau. în lagarul mortii. Am ramas noi. prima etapa o reprezenta distrugerea lui. gripa din 1959 a constituit un eveniment de mare bucurie si deplina satisfactie a conducerii. lupta pentru mai binele omului. La început de primavara. Plutea lin peste noi vestea plecarii din lagarul mortii si desfiintarea lui. vom scapa si asta-i bine.” La început. iadul unde ne târam zi si noapte. Pentru ei. sa stii ca plecam de aici. iadul rosu. ca primavara vegetatia.1959. principiu de viata era ura. ca fiinta umana. O soapta zbura prin colonie: — “Mai frate. cam pe la mijlocul ei. asa cum a fost cea de la Noua-Culme era considerata o primejdie pentru viata omului. o epidemie de gripa. totusi. nimic nu este. capital nepretuit . altii o fixasera în luna aprilie. Dar. ca mladitele pomilor primavara. cei ramasi la Noua-Culme. când speram sa plecam din lagar. O unda de bucurie ne umplea sufletele. Prinsesem cu totii curaj. si nu dragostea. noi nadejdi. însa. cei considerati dusmanii poporului. Aceasta era dragostea fata de om. Singura tinta cunoscuta de ei era exterminarea noastra. Acesta este unicul drum spre viata vesnica. scapam de infernul rosu. bucuria le umplea sufletul. Nu se stia unde. Prinsesem viata. Fara voia lor. Ca prin farmec. îsi facuse loc un zvon. totul se schita pe lumina bucuriei. ca natura le-a prilejuit o secerare în rândurile noastre. Ne apropiam de luna mai 1960. spre nemurire. ca entitate spirituala. prin aprilie 1960. Si. dupa câte-mi aduc aminte. Asa eram noi acum. spre noi nadejdi de vietuire. cei care am trebuit sa mai trecem o iarna în acest cazan smolit. era alta. de supravietuire. printre noi. când primul lot de detinuti a plecat undeva. Unii dintre noi fixasem data plecarii în mai. exploatându-l prin cele mai sofisticate metode. Omul a platit si aici tributul lui cu miile de morti. Omul urca Golgota spre învierea lui din moarte la viata. s-a dovedit ca daca dragoste nu este. parca. Realitatea. pe care o fluturau în toata lumea drept ultim scop si suprem ideal. . orbecaind fara nici o tinta. când seva datatoare de viata le smulge din amortire. În realizarea omului nou.

Era o zi cu soare. De aceasta veste eram siguri. La 500 de metri de colonia noastra era halta CFR. si acum. cele câteva zdrente.. Asa cum suntem. ca din senin parca venita.” În raiul comunist am trait din plin acest dicton. Printre noi aveam multi oameni care mai fusesera în Siberia ca prizonieri de razboi sau ostatici. în vagoanele acelea era înghesuit cel mai de pret capital al Comunismului. numarati si cântariti. ne chemam unii pe altii. toti într-un oftat exclamam cu voce tare: — “De acum. camera dupa camera. Dar. Bucuria era mare. deci. Ne încolonam. Acolo. ne îndreptam spre gara. legat în patura jerpelita. securitatea. Orice intrare are si iesire. speranta întotdeauna este secondata de deznadejde. în soapta. Asa am ajuns si noi sa stim cu câteva zile înainte de plecarea noastra.Ca-ntotdeauna si pretutindeni pe pamânt. Acolo. ca de altfel în orice moment din viata omului. înjurându-ne. Georgescu. Din vârf de piramida în creatia lui Dumnezeu. toata marfa vie.. spre gara. dar acum si pentru noi. Unde mergem? Unde ne duc? Ne duc în Rusia? ne întrebam fiecare din noi. Bietul om. încolonati dupa nume. Eu eram cu el tot timpul. Noaptea a fost adus un tren cu mai multe vagoane de marfa închise. de teama. gamela si lingura legate toate în patura. Era pentru noi. Pentru plecare. Furnicarul de oameni se misca în toate partile. Noi. care asa a spus: — “Bietul om sub cârma vremii. Freamatul necunos-cutului. ne pregatisem bagajele. plecam. Eram în luna aprilie 1960. bucuria plecarii era umbrita de teama ca ne vor duce în Rusia. orice actiune secreta îsi are fisura ei. cald si placut pentru cei liberi. a ajuns la pozitia de animal. Vom iesi si de aici cu bine. Dumnezeu cu noi!” . care speram în mai bine. Daca ne duc în Rusia. Gardienii strigau la noi. Un freamat se strecurase în tot lagarul. Pe acolo ne vor ramâne oasele. Peste tot un freamat. Ne asezam pe sumarul bagaj. Urcati în vagoane. OMUL. Colonia prinsese viata. Tot timpul ne încuraja si ne spunea ca omul trebuie sa spere. La noi acum. Freamatul bucuriei era diminuat de cel al fricii de deportare. Ne asteptau vagoanele de marfa. la toate neamurile. despre care am mai vorbit. Încolonati. Gându-mi zboara la Miron Costin. pe unde strapunge si se îndreapta spre cei carora le este destinata. Deznadejdea plutea pe aripile mortii. sa fie tare.” Vine si ziua plecarii. Ne gândeam cu totii în tacere la acel: — “Pohod na Sibir. Asa era si profesorul Ion V. în ordinea apelului ne urcam în vagoane. Se formeaza o coloana parca nesfârsita. Vagon dupa vagon se completeaza si se da. de acolo nu mai venim acasa. în primirea pazei. Parca la o comanda. fiecare din noi ne cautam un loc.

Din mersul trenului vedeam toate baracile. Ne apropiam de Tulcea.” Unii dintre noi refuzam sa credem ca-n lumea asta-i numai rau si bine nicidecum. înghesuiti în vagoane. un loc de tribut în vieti omenesti. un vas cu apa si tineta pentru necesitati. Mergând în zanganitul de tabla si al loviturilor de tampoane ale vagoanelor. Atât doar stiam. ne îndreptam spre vapor. fiecare vagon se deschide si tot asa. pe rând. Încolonati. Se aud voci deznadajduite si cobitoare: — “Fratilor. Se vedea Dunarea. De-acum. defilând parca. ne dam jos. Ceea ce am observat cu totii era faptul ca mergeam tot în necunoscut si de aci încolo. fata de calea ferata. spulberata de vânt în cele patru unghiuri ale pamântului. pulbere de drumul mare. de-abia. treceam prin fata coloniei. Printre noi. acum când ne-am urcat pe puntea vasului aveam cu totii credinta ca Siberia ne va înghiti. care era asezata. Totusi ne bucuram ca am plecat. Simteam ca nu ne vom mai întâlni cu acest lagar al mortii. unde? Dumnezeu stie.Printr-un fluierat lung. Cautam dialogul cu Dumnezeu. la vest. De la bifurcarea liniei ferate Bucuresti-Constanta. Lasam în urma o viata hartuita. de acum sa stiti ca “Pohod na Sibir” este drumul nostru. lung de tot al locomotivei se da semnalul de plecare. pe o panta lina în urcus. cu acest infern pe pamântul tarii noastre. de-abia trenul se urneste din loc. — “Dobrotici. în simfonia valurilor Dunarii. iar de aici încolo. Se facuse noapte de-a binelea când vaporul se lupta cu valurile. N-aveam prea mult câmp de vedere si nu observam mare lucru. Pâna la Tulcea am mers în simfonia rotilor de tren. n-am stiut nici unul din noi. trenul nostru o ia spre nord. facea-te-ai stana de piatra. Cu noi aveam hrana rece. ca mergem în necunoscut. prea multi frati ne-ai înghitit. Dobrotici. Suntem în paza lui. Am uitat sa va spun ca plecarea de la Noua-Culme s-a facut dis-de-dimineata tare. Obiditii sortii. prin fata noastra. Ajunsi în gara. Blastamat sa fii de neamul românesc pe vecie!” Unde anume am plecat. un loc de sinistre întâmplari. prea multi au murit într-un lagar din tara Ta!” — “Adio. Usile vagoanelor erau bine închise. Daca pâna acum unii dintre noi mai speram sa nu mergem în Siberia. intram în zona dealurilor Dobrogei de nord. Apareau Muntii Macinului. singura speranta care ne-a mai ramas. rumoare. În noapte nu prea vedeam . pe rând. Maria Ta. lagarule flamândule. Cu un zvâcnet de vagoane si cu scâncet de tampoane. Priveam numai pe cele patru geamuri mici si cu gratii ale vagonului.

Iata. fiecare din noi ne dezmeticeam si ne adunam pe puntea vasului. Pe pamânturile noastre. un port improvizat în delta. deci. ca un facut. cum. vaporul nostru ajunge la un ponton. la colonie. extaziati. Când am intrat în colonie. tropaind pe drumul uscat si plin de praf al deltei. cuib de cucuvele. la vale. În ordine. Cu sutele de mii. Si mai suntem si în apropierea vestitei paduri LETEA. Am scapat de “Pohod na Sibir”. Vaporul aluneca pe luciul apei. la Periprava. furându-l. Detinutii. cu ferestre mari si luminate. Acolo citim pe o tabla-indicator: “Periprava”. casele oamenilor pline de saracie si toate-n pustie. Suntem de acum în plina delta. Tu ne-ai învrednicit cu aceste clipe de fericire.. ferita de inundatii si de umezeala accentuata în timpul ploilor. Dupa o jumatate de ora de mers. Doamne! Robi fiind. De la o vreme începuse sa se mijeasca de ziua. îsi fac loc si clipe de fericire. Ca la o comanda. cu gândul de a dormi. Baracile erau asezate în ordine. Cu amorteala în oase. colbaiti din cap pâna-n picioare. strainii îsi facusera cuib. Toti cei care erau aici trebuiau sa munceasca. fratii nostri basarabeni luasera drumul Siberiei. Vapaile de foc ale lui se oglindeau jucause în apele Dunarii. am ramas surprinsi cu totii de marea deosebire dintre Noua-Culme si Periprava. dar. Era un lagar de munca de gradul IV. Se lucra pe terenul IAS-ului din cadrul Ministerului de Interne. Aici se muncea într-o atmosfera mai umana.mare lucru pe malurile Dunarii. fara cadenta. încet. pasari de noapte. toti respiraram usurati. Una dupa alta. Priveam cu nesat un rasarit de soare în Delta. Ajunsesem deci în colonia Periprava. Uitasem de-a binelea. Acum. se puteau plimba fara opreliste prin colonie. Colonia Periprava era asezata pe un mamelon domol. stelele dispareau de pe bolta cerului. plecam din micul port. Doamne. Din când în când ne mai asezam capul pe bocceaua noastra. încet. în timpul liber. — Minunate sunt lucrurile Tale. câstigat cu truda. pe o suprafata de 10. ne dam jos. Se vedeau localitatile si frumoasele coline ale Basarabiei. Nu ne . Se anunta o zi cu mult soare. câte patru în rând. în sufletele noastre de surghiuniti. cu mai multa lumina pe fetele speriate. cu boccelele-n spate. ce frumos a aparut rasaritul soarelui. Sa putem privi tot farmecul creatiei Tale. Luptându-se cu valurile. de faptul ca eram robi. altadata pline de grâu si pline de dor. Se realizase descatusarea fiintei noastre. somnul nu se prindea de noi.000 de hectare. rapitoare. Azi pretind ca-i cuibul lor. Era o feerie.. fara geamuri varuite. Încolonati.

Canal. PERIPRAVA. în stufarisul des. ca oricare . delta este un rai. de fuga ratelor salbatice. asa cum spunea Nicolae Steinhardt. acum rapit de vecinii de la rasarit. ale acestui frumos parc natural. decât numai când se facea numaratoarea. Pasind pentru prima data în padurea Letea. Cele mai multe ocazii mi le-a oferit Periprava. Tâsneau care-ncotro. Respiram în voie si usurati. cei veniti din lagarul mortii. oras altadata al nostru. realizam acea fericire. Mina si Aiud. ni s-a parut mai usoara în raport cu cea de la Noua-Culme. tara plina de grâne. în brigazi de lucru. Extaziati. de jocul pasarilor în zbor. plina de dor. disparând în desisuri. Munca dusa în aer liber. ne bucuram de farmecul naturii. Ni se parea ca de-abia acum ne miscam si noi ca oamenii. peste Dunare. tara cetatilor lui Stefan cel Mare si Sfânt. pentru foarte multi detinuti politici. la gradina. facând abstractie de multele neajunsuri create de cei ce ne pazeau. Universul concentrationar românesc. s-a încheiat cu aceasta raza de lumina din iadul rosu. LETEA. în cei patru ani traiti în delta. cei veniti din lagarul mortii. de freamatul padurilor. puhoiul libertatii rupsese barajul interdictiilor. de farmecul si perfectiunea creatiei lui Dumnezeu. se desfasura o priveliste încântatoare. atunci si noi. Munca se desfasura organizat. ca Periprava era ca o raza de lumina în infernul comunist. bineînteles din rândurile noastre. din regnul animal si vegetal. surprinsi am fost si noi. Iata ca din nou. asemenea celor tropicale. tot un colt de rai l-am considerat. cu sudul ei. Periprava. Realizasem atâtea clipe de fericire în Universul Concentrationar românesc. spre nord. detinutii. Ne bucuram din plin de razele soarelui din delta. Daca pentru tot ce-i în viata. Sef de brigada era unul consimtit de noi. de zbenguiala pestilor în apele Dunarii si ale nesfârsitelor canale din delta. Napasta terorii disparuse. pe malul Dunarii si pe nesfârsitele tarlale ale IAS-ului din cadrul MAI-ului. Dintr-o data parca. surprinse cu puii dupa ele. Gardienii nu se faceau vazuti. Ne aparea frumoasa noastra Basarabie. Din fata coloniei. Se vedea Vâlcovul. în infern. Ajunsesem la acest consemn între noi. Noua-Culme. O RAZA DE LUMINA ÎN INFERNUL ROSU Asa vedeam noi. de parfumul întinselor covoare de flori dintre canale si de pe malul lacurilor naturale din padurea Letea.venea sa credem. si vietuitoarele padurii. Iata si un paradox.

de 5 cm. doua pompe de mare calibru. asezata pe malul Dunarii. Din loc în loc erau facute punti de trecere peste canal. de dimineata si pâna la orele 12. nu va trece mult si istoria ne va face dreptate. Tot canalul era construit în adâncul digului care taia gradina în doua. De acolo. sa lupte pentru a ne usura viata. la vreo 5 km. Din acest canal principal se desprindeau alte canale secundare. se desprindeau alte canale secundare. pe care venea apa pentru a iriga nesfârsitele parcele din inima gradinii. Preponderenta aveau rosiile. Rosiile. Acest dig avea latimea de 3 m. de o jumatate de metru. oras românesc din mosi-stramosi. fiind mai rezistente la umezeala. Faceam cale de o ora pâna la locul de munca. . Din acest canal principal. Colt din tara noastra. iar adâncimea apei. care taia gradina în doua. în inima tarlalelor gradinii. ardeii si varza aveau prioritate la udat. Pentru care Ioan Voda cel Viteaz a murit spintecat de turci. permanent.. Lucram la gradina lagarului. care fusese al razesilor lui Stefan cel Mare. Gradina avea o suprafata de 25 de hectare. dupa cât era nevoie sa dai drumul la apa. De la Dunare pleca un canal principal. ne spuneam noi atunci. asa cum am mai spus. Dar. Toata gradina era împartita în parcele mari. De-a lungul Dunarii era o dâlma. Se putea merge pe el cu masina. Toti ne întelegeam foarte bine. care plecau perpendicular de pe linia lui. ni l-au mâncat strainii. De la distanta îti facea impresia ca-i un canal sapat numai în pamânt. Se cultivau toate zarzavaturile necesare coloniei. ardeii si varza. asa cum de altfel am mai spus. dupa nevoile culturilor respective.ar fi numit sef de brigada. Latimea canalului era de 1 metru. Pe acest canal venea suvoiul de apa si alimenta toata gradina. cu felurite zarzavaturi si plante. formata de un dig facut de oameni pentru apararea terenurilor agricole de revarsarile Dunarii. Pe malul Dunarii mergeau. adesea ne uitam pe celalalt mal.. Se putea trece si prin saritura. Puneam mâna stresina la ochi si adulmecam zarea oftând. care trageau apa din Dunare. nepotul de frate al scriitorului Liviu Rebreanu. amenajat pe un dig. Celelalte se cultivau în raport cu nevoile coloniei. Eu am fost în brigada lui Petre Rebreanu. La deschiderea fiecarui canal secundar era o usita care se ridica în sus ca la stavila. unde se vedea Vâlcovul. Acest canal principal era construit din scânduri groase de stejar. Ne vom lua pamântul. Se putea regla. care aveau nevoie de apa în plina vara. de colonie.

Numai chilotii erau albi pe noi. colt de rai. În lunile de vara. Periprava a facut o nota aparte fata de toate celelalte închisori si lagare din tara. pâna la orele 12. Se pazeau si ei mai mult de turnatori. când caldura era prea mare. Cu toate acestea. în sticle de bere. cu albastrul cerului scânteind în soare. luat de alaturi. nu eram opriti de la consumul lor. ne bagam în canalul principal si faceam baie. Cu adevarat. trebuia sa terminam cu udatul. prevestind o caldura înabusitoare. De multe ori aveam grija sa-l aprovizioneze pe Ion Udrea. închideam micul canal al parcelei cu o sapa de pamânt. erau construite tot din scândura. sa faca vreo fisura în canal si sa se piarda. am dus în colonie suc de rosii. pentru cei care erau bolnavi de colita. . aratam ca un negru. Puteam mânca oricât am fi dorit. Statea la umbra sa nu-l arda soarele. cu diminetile senine. Noi. Când se murdareau de stropitul cu noroi din canal. fara a încetini ritmul de munca. pe malul vechiului Danubiu: La gradina. ca nu cumva apa. Sa ne mai întoarcem acum si la gradina noastra. trebuia sa venim si duminica la lucru. de multe ori gardienii se solidarizau cu noi. De atâta soare în nenumarate zile de vara. împotriva turnatorilor. cu conditia de a nu duce nimic în colonie. parcela cu parcela. care de la natura sunt cam tuciuriu. La Periprava. deschizând la parcela opusa a canalului. Alte medicamente nu erau pentru noi. conducând apa unde si cât trebuia fiecarei parcele. fiecare alergam de colo-colo. povesteam atâtea lucruri. Dadeam drumul la apa la mai multe parcele deodata. prin presiunea ei. îi spalam si se uscau la soare. Când ajungea apa la jumatatea plantei. Unii lânga altii. pielea noastra se bronzase peste masura. A doua zi veneam si sapam ceea ce cu o zi înainte udasem. Dupa-masa soarele era prea puternic. Asta se întâmpla de obicei când pregateam zarzavaturile pentru conserve sau pentru ambalare. unele chiar inedite. Mai ales eu.Toate canalele secundare. Eu ma nimerisem la loturile cu ardei. Era recomandat de medic si le facea bine. Adesea. udam cu multa grija. ba chiar clipe de fericire în timpul lucrului. la udat. Era o munca istovitoare. nici în jumatate de ora. noi. Si asa. echipa de udatul gradinii. cei care eram în aceasta echipa. în chiloti albi si cu sapa în mâna. Gardianul nu ne avea treaba noastra. Eram toti niste fapturi în soare. în chiloti numai si cu galenti în picioare. Cam la trei zile fiecare parcela ajungea din nou la apa. dar si reconfortanta. Cât lucram la conserve. inundând fara rost cultura. au fost momente de oarecare destindere. pe o anumita distanta.

încadrati de ostasii de paza. Seara. bucurându-se de farmecul ei. Cu noi în aceeasi camera mai era si Constantin Pascu. Cu asta lucram noi pâna la orele 13. nu voia sa manânce de la cazan. Au fost colegi de an la facultatea de agronomie. ne repartiza la lucru. Mergea acest convoi de carute prin toata delta. Avea o caruta în primire. De la el din pachet nu mai putea sa manânce. Asa ca portiile lor de mâncare le cedasera conductorilor nostri de la carute. Era pe postul de conductor de caruta. dupa ce ing. adesea luam si eu parte la aceste amicale discutii. El se scula la ora 3 dimineata pentru a pregati caii si caruta. mâncam din pachetul lui. Ajunsi la gradina. Era în elementul lui. cu apelul facut si gata de plecare. Adeseori se duceau si pâna-n inima padurii. Eu însa nu ma bucuram de acest drept. Erau peste zece carute. ne asezau pe un singur rând. La gradina. prin ciur si prin dârmon. Uica Patru mai primea de acasa si pachet. Cafeaua cu o bucata subtire de pâine o luam aproape din mers. Inginerul Savu. În fiecare seara îsi facea planul pentru a doua zi.învatator în Caransebes. noi ne vedeam de ale nostre pâna la ora mesei. Desteptarea suna la ora patru dimineata. Ne sculam repede si ne pregateam. executam alte lucrari. Se bucura când îi spuneam ca am umblat la provizii. un bun prieten si coleg. Sub ochii nostri. Erau bine organizati în desfasurarea muncii de conductori de carute. Savu ne repartiza pe toti la locul de munca. ne gaseam încolonati. Programul de lucru începea cu noaptea în cap. care-l si escorta. unde legau lungi discutii. Pentru masa aveam la dispozitie o ora. Se întremase. Cei care eram în echipa de udat. într-un fel oarecare. Stateam în camera cu el si cu unchiul meu. Dupa el venea un soldat în colonie. La înfatisare. dar nu ne dam batuti. Mâncarea era suficienta. în zilele de ploaie. Astfel se face ca eu si Costica Pascu. de multe ori. detinut si el. În jurul orei 5. fiind luati în primire de gardianul cu gradina. Dreptul comun. Lotul de parcare al carutelor fiind aproape de bucatarie. Petru Berzescu. Fiecare caruta era data în primire unui ostas care raspundea de om si caruta. primeau mâncarea pe saturate. gradina cu fiecare zi ce trecea . dupa lemne de foc pentru nevoile coloniei. O ducea foarte bine. Trecut-am amândoi. nu mai arata asa de slabit. Ne întâlneam seara în camera. Fiind si eu pe aproape cu patul. Deci avea si legatura cu familia. Pascu se ducea la patul lui Savu. care lucra la grajd. când ni se aducea masa la locul de munca. brigada dupa brigada. care lucra la bucatarie.

mai încercam sa citim. în buna masura. sotie. sa uitam de cele îndurate în trecutul atât de apropiat.lua alta înfatisare. unde lucra o brigada formata din 100 de oameni. Se mai strecurau din când în când si ziare. Aici lucrau mai putini oameni. încheiam sirul vedeniilor dragi cu bunicii. când suna stingerea. Se construiau case pentru paza coloniei si noi baraci pentru detinuti. în spatiul mioritic. Poporul nostru are o zicala cu multa întelepciune în continutul ei: — “Unde dai si unde crapa. Fara doar si poate. În aceasta brigada am lucrat si eu un timp destul de îndelungat. de colonie. Veniti de la Noua-Culme. 4). Aici a fost calvarul. cei care-i mai aveam. mama. actiunea întreprinsa în vederea reeducarii. S-au mai strecurat printre ele si carti bune. cu gândul în zbor peste munti si vai. Pâna acolo se mergea cu remorca. Îi placea sa citeasca. care faceau acest lucru cu pasiune. cartile au fost anume selectionate pentru noi. De multe ori noi. M. când veneam de la lucru. De fiecare data când luam carti pentru mine. Constantin Pascu. CULTURA MARE. am reusit. GRADINA. tata. Periprava ni se parea o . s-a înfiintat o biblioteca pentru noi. cam în jur de 20. Eram în plina vara a anului 1960. CONSTRUCTII. Pe malul Dunarii se întindea locul gradinii. Munca în colonia Periprava se desfasura în cinci puncte de lucru: 1). Era la o distanta de cel putin 15 km. soarele deltei smulgea plantele din pamântul bogat si le înalta cu fruntile spre cer. copii. vara. la locul de munca ne mai confruntam si cu rânjetul sau bruscatul în surdina al unor gardieni. dar putine. cu ochii pierduti în zare. De la orele 17. fara voia opresorilor nostri. frati si surori. luam si pentru unchiul meu Petru Berzescu. 3).A. dupa o atât de îndelungata vreme. prin înfiintarea bibliotecii. 2). Aici era o brigada formata din specialisti în zidarie si dulgherie. Desi nu prea aveam timp de ele. CÂMPUL EXPERIMENTAL. condusi de ing.I. Cu lacrimile înecate în noi. cu sufletul ademenit spre zari senine. Totusi. într-adevar. tinteau la pregatirea terenului prielnic declansarii unei reeducari gen Pitesti. celor ce lucram la gradina. În anul 1961. Atunci când noua. spre Sulina. În cadrul IAS-ului. si pâna la orele 21. ne uneam cu cei de acasa.” Timpul a dovedit ca. a crapat unde ei nu se asteptau. de 25 hectare. Aproape toate erau teziste si-n sprijinul ideologiei comunist-atee. În aceasta brigada lucrau în jur de 100 de oameni. În planul lor. am reusit sa luam carti si sa ne bucuram de ele. lucrau miile de detinuti din Periprava.

precizându-le ca la locul de munca ei raspund de pacea si linistea din timpul lucrului. Asa eram de obositi în zilele când lucram la cultura mare. afara de cultura mare. n-au sa înteleaga niciodata ca Periprava a fost si o raza de lumina. uzina electrica. Împreuna cu uica Patru. asezându-ne pe pat. Atunci începea recoltatul produselor gradinii. am lucrat la culesul porumbului. când ne întorceam în colonie. Rând pe rând. tâmplaria. dupa ce veneau oamenii de la lucru. eram darâmati. dupa cum se coceau. La toate punctele de lucru din colonie. Cea mai placuta munca era la început de toamna. Un regim mai blând. în colonie. de-abia ne târam la baraca noastra. Regimul dracesc. Se muncea în mai multa liniste si pace. De aici se alegeau pentru bulion si pentru . le recoltam si le depozitam în cazi mari. sub biciul si înjuraturile gardienilor. În cultura mare a IAS-ului. de asemenea. cei mai frumosi si-i mâncam. ni se parea ca ne ducem cu pat cu tot în fundul pamântului. dar pentru unii numai. fieraria. munca noastra cea de toate zilele. traiam clipele de iad de la Noua-Culme si Aiud. Niciodata nu mi-am putut explica aceasta mare diferenta de comportament al pazei la locul de munca. Nu ne oprea nimeni. Se faceau stive mari de varza. Faceam si stive de ardei. ATELIERELE DIN COLONIE. Seara. Nu permitea nici o iesire a gardienilor. oamenii uitând de starea în care se gaseau. cu parul în mâna. b). De câte ori munceam la cultura mare. aproape de dig. fruntile se înseninau. de unde erau încarcate în slepuri încapatoare si transportate în tara. Din cele descrise pâna acum am putea spune ca. la gradina. În aceste puncte ne desfasuram noi. toti se bucurau de acelasi tratament. Am avut si eu parte de el. croitoria. muncind si glumind. În timp ce. celor ce lucrau la Cultura Mare li se parea un iad aceasta colonie. 5). în dreptul pontonului. unde. Aici. Se aplicau doua regimuri de munca: a). În interiorul lagarului erau mai multe puncte de lucru: cizmaria. Îi alegeam pentru noi. Aici lucrau 90% dintre detinutii coloniei. Pentru ei însa a fost tot timpul un iad. ne mâna ca pe vite la lucru. le strângeam. grajdurile si întretinerea curateniei în colonie. munca se desfasura în conditii mai bune. munca se desfasura într-o nota aparte. Cu totul altfel era la gradina. De multe ori interveneau ostasii din cordonul de paza. Seful escortei era mereu în mijlocul nostru. iadul pe pamânt. Asa se face ca cei care au lucrat numai în cultura mare. Si pe bun drept asa si era. de toate soiurile. zi de zi. la locurile de desfacere.raza de lumina. Rosiile. în lagarul din Periprava. haita de nebuni. tapiteria. În spatele nostru. Balabanindu-ne.

si cu rele. iar Comandantul ajutor. Sef de brigada era Ion Murariu. Aici era o adevarata oaza a pacii si a linistii. Ei nu mai aveau treaba noastra pâna când venea timpul de plecare la colonie. Erau împartiti în doua tabere: — Comandantul cu o parte din ofiteri si gardieni. Între patru ochi. Ne purta grija numai caporalul. Atunci ne considerau semenii lor. Cei care lucrau în echipa de conserve. Se reclamau unii pe altii politicului si comandantului coloniei. si cu bune. O mâncau cu multa pofta. C-tin Pascu din Timisoara. surprindeam omul din ei. La vreme de zakuska. celalalt gardian. dar nu aveau ce face. În timpul cât gardianul îsi înfuleca zakuska. urmarindu-se în mod stiintific evolutia plantelor pâna la . Era cercetator stiintific din cadrul Academiei Stiintelor Agricole de la Bucuresti. de cealalta parte. noi îl pazeam sa nu fie surprins de colegul lui. se supuneau orbeste dispozitiilor satanice. din Olosag. aproape de Lugoj. cel care raspundea de toate lucrarile de aici era un inginer agronom de la Bucuresti. Avea multa putere si influenta în Ministerul Afacerilor Interne. unde se fierbeau bulionul si pasta. de o parte. Fiecare din ei avea câte o gamela de zakuska. În brigada de constructii. Erau amenintati cu închisoare. Se realizase o comuniune sufleteasca între muncitori. cu Spiru Blanaru. Asa se scurgeau zilele.Ardealul de Nord condus de Aurel Calin. În simplitatea lor. gardienii însarcinati cu supravegherea noastra au ajuns sa se împrieteneasca cu noi. Se cultivau tot felul de culturi. aveau la dispozitie ce era mai bun. Lucrarile erau conduse de ing. Erau trei cuptoare cu cazane mari. A facut scoala de ofiteri în Germania. Nu era nici un fel de dragoste între ei. munca se desfasura dupa un program bine stabilit.pasta de rosii. A fost trimis în Banat pentru a lua legatura cu grupul de rezistenta de aici. seful de escorta si paza. La câmpul experimental se muncea în conditii cu totul diferite de celelalte puncte de lucru. În lupta de rezistenta a fost unul din marii luptatori împotriva comunismului. Ne-a creat cu adevarat un mediu placut de munca. Aici am sesizat cel mai bine lupta care se ducea între ei. În acele clipe. A facut parte din grupul de rezistenta din partea Clujului . cei care formau grupul de paza si cei din administratia lagarului. iar noi uitam adesea unde ne gaseam. se destainuiau ca s-au saturat si ei de haituiala. având la dispozitia noastra uleiul si sarea. Din partea MAI-ului. Se urmareau si se vânau unul pe altul ca fiarele din padure. atât de mult râvnita de noi în desertul comunismului. Nu era nici un gardian cu noi. ofiterul politic si alti gardieni.

De-abia îl asteptau colegii lui de la grajd. când. parca amutiseram amândoi. Numai ochii vorbeau. De multe ori venea la gradina unchiul meu Petru Berzescu. Copil fiind. îmi aduc aminte de timpul când. cu ochii scrutând parca necunoscutul. la început. sub comanda lui Spiru Blanaru. asa cum facea odinioara. îmi povestea despre plimbarile lui cu caruta prin padurea LETEA. Observatiile acestea se facea cu multa precizie si minutios. împreuna cu fratele sau. Cât despre padurea Letea. Toate rezultatele se înregistrau într-o condica. Era o zi de vara. Nostalgic. la padurea Letea. când era tânar fecior. Ion. anume pentru a-l îmbratisa si saruta de ziua lui. scaldati în lacrimi. era . Când doinea el. Loc de amintiri acum. mai ales rosii si ardei. prin padurea dealului Poieni de la Teregova. Atunci aveam grija si-l aprovizionam cu de toate. Le punea în lada de sub sezutul carutei. pe data de 11 decembrie 1995. La cei 85 de ani ai sai. Dumnezeu l-a luat la el. departe. si acum parca-l aud cum cânta din frunza. L-am iubit tare mult pe uica Patru. Si bucuria ne-a fost atât de mare ca. peste vaile împadurite. începuse sa-mi povesteasca din aducerile aminte de anii de încercare în luptele grele cu arma în mâna. o parte din noi ne întorceam la gradina. a luptat împotriva comunismului. de Pietrele-Albe. cu caruta. când ne-am vazut. al doinelor cântate din frunza si al vâjâitului gloantelor din pistoalele mitraliera. a Sfintilor Petru si Pavel. fiind încarcator la mitraliera. Când ne întâlneam în colonie si aveam un pic de ragaz. loc de amintire al luptelor încrâncenate împotriva comunismului. Atunci când nu era nevoie de 20 de oameni la lucru. într-o echipa. unchi si nepot. în aceeasi camera. îmi spunea ca de multe ori îi venea sa se dea jos din caruta. pe la sfârsitul lunii mai 1961. sa-si rupa o frunza din copac si sa doineasca din ea. Îi ramasesera în suflet si-n minte cadenta gloantelor de mitraliera si glasul ferm al lui Spiru. unde numai noaptea ne vedeam de cele mai multe ori. Eram amândoi. sa vina cu rosii si ardei. În anul acela. fusesem la el la Potoc.maturitate. în rândul dreptilor. am fost dusi la tunsul oilor. rasuna padurea. în ziua de 29 iunie 1995. cald si cu mult soare. de unde venisem. Se auzea pâna-n Tomnacica. în marginea padurii. Acum. pentru a transporta produse din gradina pentru bucataria coloniei. îngânându-l în ecouri pâna departe. Acolo.

Asa si noi. Oameni si locuri se învolburau parca. Cerul era atât de senin si de un albastru limpede. ne urcam toti în remorca. Ca-ntotdeauna. ni s-a parut un colt de rai în imensul infern al comunismului. STUFUL DE LA PERIPRAVA Noi. minunile naturii ne înaltau spre lumina. mai usoara si respira în voie. Sa ne pregatim de o noua lupta. cei veniti din lagarul mortii. le aduceam la tuns. ajunsi la Periprava. lucram de zor sa terminam tunsul oilor. când am pasit în colonia asta din adâncul deltei. ca o zi de vara. De dimineata. asteptând si noi un Fat-Frumos. Cânta în noi tot farmecul padurii. fiecare oaie se scula scuturându-se parca de o nesuferita greutate. În interiorul lagarului. Acea raza de lumina. de truda lor. în visul omului de a realiza îndumnezeirea. traiam. când ai în fata doua lucruri rele. O data cu iarna. de parca raiul coborâse asupra-ne. Mireasma padurii ne îmbata. Pe înserate ajungem la colonie. Asezati în genunchi pe covorul de iarba. cel mai putin rau devine bun. Desi robi. ziua se aratase de tot frumoasa. De data aceasta. sa nu taiem blândul animal. Era acum mai libera. despre care am încercat sa vorbesc. Vântul rece al înclestarii prinse sa bata de la rasarit. Uitam de hamaitul de zi cu zi al gardienilor. cei de la Noua-Culme. noi. Se legasera oamenii de meseria lor. Dupa operatia tunsului. aceleasi locuri. biruitor al zmeului din poveste. care nu stia sa strige. una câte una. întarindu-ne. ciripitul pasarilor ne încânta.saivanul coloniei. Nori negri se adunau deasupra Peripravei. Cei care au avut ghinionul de a fi trimisi la stuf. credeam cu adevarat ca viata noastra a luat alt drum. în mijloc de ape. tundeam cu multa grija. aceeasi panorama. colt de rai. drumul spre libertate. munca din ateliere era mai putin placuta si de tot plictisitoare. Ne ancoram în ideal. Speram si. Mereu aceiasi oameni. soarele cu binefacatoarele lui raze ne încalzea si ne tamaduia. Toate se derulau ca-n lumea basmelor si a legendelor. încalzit de raze. încetul cu încetul aluneca spre asfintit. Partea rea ne apare în toata goliciunea ei. Mânuind foarfecele. pe rând. Visam. eu . sperând. Spre asfintit de soare am terminat cu tunsul oilor. Am cunoscut numai aspectul pozitiv. asa cum ne spune atât de convingator parintele Dumitru Staniloae. limpede si poleit cu aurul razelor de soare. padurea Letea. ajungem acum sa cunoastem o alta fata a coloniei din Periprava. Cu regretul în suflet ca vom parasi frumosul loc. au cunoscut iarasi lupta cu moartea. Periprava. Remorca ne astepta. Cerul începuse sa se întunece. Întorcându-ne la oile noastre. Ne simteam bine.

În toamna anului 1960. Romulus Proistasescu. dupa câte îmi aduc aminte.” Aceasta parere i-a fatala: a disparut de la conducere. de 25 de hectare. iar iarna se . A muncit din decembrie 1960 si pâna la 1 aprilie 1961. N-au voit sa intre în colectiv. ca mâine vor pleca de aici si vor ajunge sa conduca aceasta tara. Fusese directorul Câmpului Experimental de la Fundulea. Asa am ajuns sa cunoastem si noi gândurile lui. Vara se încalzea peste masura. Conducea gradina coloniei. Gheorghiu la liceul din Ploiesti. Cei ramasi am fost mai linistiti. s-a opus acestui proces. Toti cei care s-au opus colectivizarii au fost arestati. Gardienii cei mai înraiti erau la acolo. nu era bun pe timp de iarna sa locuiesti în el. anume amenajate. Toata atentia era îndreptata spre stuf. detinut si el. Adeseori le spunea gardienilor: — “Mai.am avut norocul de a ramâne în colonie. fiind construit din tabla groasa de metal. Bacul. statul comunist a înlaturat toate obstacolele. prin instinctele lui de proprietate. Lucram în jurul coloniei. Au fost adusi la Periprava câteva mii de olteni din Dolj si Mehedinti. se mai adaugau si haituielile gardienilor. A fost acuzat de pactizare cu taranii. la degajarea lagarului de zapada si la mentinerea curateniei în interior. ne-a fost de mare ajutor noua. fapt care a contribuit la înlaturarea lui din acest post de conducere extrem de repede. Printre ei era si un inginer agronom. Taranul român. În schimb. Am stat cu el în camera la Periprava. Toti cei care au muncit la stuf au fost cazati în bacuri. Nici vara nu se putea locui. Procesul colectivizarii trebuia sa fie încheiat pâna în 1961. Un om cu mai mult bun simt. Savu pe numele lui. Pentru realizarea lui. Pe vremea aceea. Cu experienta lui de om de stiinta si de cercetator. Gardienii nu se prea omorau cu grija noastra. sa va purtati bine cu acesti oameni. un rau nu vine singur. Ei nu sunt vinovati cu nimic de ceea ce îndura pe nedrept aici în colonie. ca si-n viata. Asa era la stuf. la întretinerea silozurilor de produse agricole. comandat al coloniei era colonelul Gheorghiu. a cazut pacostea pe capul unchiului meu Petru Berzescu. Sa ne întoarcem la oltenii nostri. fusese coleg de clasa cu col. Nu ajungeau conditiile precare de viata. în tara s-au facut multe arestari în rândul taranimii. cei care au umplut pâna la refuz colonia si cei care au împânzit marile întinderi de stuf în timp de iarna. celor din Periprava. Târaste dupa el un al doilea rau.

mai ales din cauza efortului fizic si a frigului din încapere. Desteptarea se dadea la ora 4 dimineata.racea foarte repede. pentru a nu fi împroscati de continut. ori aici timpul era foarte scurt. pâna la masa de seara. la cei peste 300 de insi pe care îi adapostea închisoarea improvizata. în care unul din cei ce manipulau recipientul urca câte o treapta sprijinindu-se de rampa. care consta numai din cafea si pâine. aceste recipiente erau insuficiente. iar timpul ramas disponibil pentru hrana era cât se poate de aglomerat. trebuia sa ne ajunga cel putin 12 ore. iar colegul sau îsi sprijinea prajina pe umar ca sa poata asigura. Pentru a ilustra conditiile noastre de viata este nevoie a aminti niste detalii fara de care imaginea nu ar putea sa capete un contur real: tinetele erau niste ciubere ale caror extremitati erau prevazute cu doua orificii-ureche prin care se trecea un bat pentru a fi purtate. iesirea de la lucru fiind în mod general planificata pentru ora 5 dimineata. aproape verticala si numai aceia care au trait în aceste conditii au realizat echilibristica la care erau supusi detinutii de serviciu care trebuiau sa evacueze tinetele si sa aduca hrana. iar combustibilul era tot stuful. care de fapt constituia prânzul. Urcarea pe aceasta scara verticala se facea printr-o procedura sui generis. în limita celui pe care puteam sa-l sustragem din necesitatile bucatariei si ale spalatoriei improvizate. orizontalitatea ciubarului. . erau folosite în timpul noptii de nenumarate ori. teoretic. iar pe de alta parte. Ca sa întelegeti mai bine conditiile precare în care s-a lucrat în tot timpul campaniei de recoltare a stufului la Periprava. fiindca în afara unei sobe improvizate în strafundurile sale erau instalate paturile în trei rânduri suprapuse într-o întunecime totala. va redau câteva pagini din Catalin Ropala: — “Bacul era un slep metalic afectat în mod obisnuit transportului cerealelor si care fusese amenajat pentru cazarea noastra. Urcarea scarii trebuia sa se petreaca într-un ritm lent. În aceasta burta metalica urma sa fim adapostiti în cursul noptii pe toata durata campaniei. Când spun amenajat sunt îndatoritor. Soba era improvizatie ad-hoc. În campania stufului nu erau prevazute decât doua mese: masa de dimineata. astfel ca în genere erau pline ochi. În burta bacului unde erau instalate cele trei rânduri de paturi suprapuse se cobora pe o scara. fara nici o instalatie electrica. fiindca pe de-o parte plecam la lucru. cât de cât.

un fel de ciorapi de cauciuc care se ridicau peste genunchi (asemanându-se cu botforii ce constituiau echipamentul de gala al Escortei Regale pe vremea când executam serviciul militar). aterizând în ciubarul cu mâncare. dar nimeni nu avea timp sa se mai opreasca din cauza acestei întâmplari. un fel de sandale romane primitive si originale. Din opinci si peste pantaloni trageam “ciulcii”. confectionate din tot felul de scândurele sau deseuri de lemn. iar în locul cureluselor figurau sfori încrucisate. Desigur ca treptele scarii aveau si ele un start gros de noroi de unde trebuia sa faci un effort ca sa poti sa-ti eliberezi piciorul în timp ce urcai. mai ales din cauza lunecusului cauzat de mâzga noroioasa de pe pardoseala. În strafundurile nepieritoare ale bacului. acele luminite firave imaginau un straniu decor de înviere. sustinuta la suprafata pe o surcea. ceva în sensul unor candele primitive. unde se gasea bucataria. De multe ori. ca în curând tot acest decor dantesc de întuneric si frig sa fie populat cu licurici. În interior toti erau echipati cu galenti de lemn. trebuia neaparat sa urmeze coborârea pe scara verticala urmând aceeasi procedura ca si urcarea tinetelor. Nu trebuie sa uitam ca aducerea mâncarii de pe pamânt. iar în picioare opinci de cauciuc. Ciulcii erau impregnati de noi cu sapun la cusaturile din spate ca sa nu patrunda apa si erau asigurati ca sa nu alunece în jos prin niste . cum puteam împarti pâinea în 8 portii egale. asa cum purtau de altfel si militienii si localnicii si sentinelele. cum puteam înfuleca în graba cele 2 feluri de mâncare si toate aceste pe întuneric? De fapt nu eram complet în întuneric. Ni se distribuise fiecaruia un echipament specific muncii ce urma sa o execute: aveam un costum-pufoaica format din veston si pantalon. Un lampas era confectionat dintr-un borcan de sticla ca de iaurt pe care plutea o festila muiata în gaz. efortul facut ducea la desprinderea neasteptata din clisa noroioasa. Picioarele încaltate în acesti galenti dadeau o siguranta extrem de precara. fara sa avem cutit. mai rar pe o bucatica de pluta.Desigur ca e greu sa-ti imaginezi cum se putea derula pregatirea mesei pentru 300 de oropsiti. pe cap aveam o caciula cu clape pentru urechi. a fost suficient sa apara primul “lampas”. astfel încât galentul facea un salt în forma de arc.

nu avea rezistenta ca sa suporte greutatea omului. de multa vreme ciorapii cu care fuseseram arestati se tocasera.legaturi împletite din papura. pe care îl purtau detinutii de drept comun care lucrau pe alte bacuri. asemanându-se cu vechii cruciati din Evul Mediu.C. în naivitatea mea am crezut ca am de-a face cu o organizare perfecta în care fiecare individ avea impregnate initialele numelui sau. Vântul nemilos al deltei nu ne cruta. Ni s-au distribuit tarpanele. Singurul remediu era miscarea. Toata tehnica recoltarii stufului era prevazuta numai pe anotimpul de iarna. el se infiltra prin pufoaicele subtiri. un lipovean urias.R. tarpanul era un fel de secera ascutita. Nu ni se zareau decât ochii care luceau în întuneric ca ai lupilor. când ne-am primit pufoaica. Curând m-am lamurit ca C. Nenorocirea era ca. Protectia picioarelor contra înghetului era asigurata de clasicele obiecte cazone pe care le confectionam distrugând dosurile de perna din echipamentul patului de dormit. Când apaream în front aliniati pentru a pleca la lucru. astfel ca balta. chiar daca avea un start de gheata la suprafata. aspectul nostru nu era jalnic. miscarea haotica si continua pentru a nu degera. iar cu dreapta sprijineai tarpanul pe luciul ghetii si printr-o singura lovitura circulara (ca la coasa) desprindeai tulpinile.. Tulpinile astfel taiate se rânduiau în ordine pe gheata si când erau de dimensiunile unui maldar se legau printr-o funie confectionata tot din stuf. brigadierul civil. eram aproape înghetati. Vestoanele erau scurte si aproape ajungeau ciulcii. ci mai mult trufas: clapele caciulii erau lasate peste urechi si peste sprâncene. ca niste ucenici necunoscatori. ne-a facut cunoscuta tehnica secerarii stufului. iar nojitele de papura împletite peste gambe ne dadeau un aspect razboinic.R. uneltele care serveau la recoltarea stufului. stuful forma un fel de protectie. când temperatura scazuta prezuma înghetarea baltii. desi temperatura era de câteva grade sub zero. prelungita cu un bat de circa un metru. Din capul locului. Pufoaicele aveau impregnat pe spate un mare C. De ciorapi nu putea fi vorba. foarte simpla: cu mâna stânga cuprindeai un manunchi de tulpini de stuf. la început. bietii lucratori stuficoli. dar din cel mai fraged care nu ajunsese înca la maturitate. Vanea. iar noi. înseamna contra revolutionar si trebuia sa ne desparta de D. dar barbateasca si ca prin inventivitatea detinutului politic vom gasi noi metode . Tehnica recoltarii era. în principiu. ni s-a parut ca munca va fi aspra.

publicat în “Din documentele rezistentei” nr. fiindca în aceste conditii. Multimea aceea de licurici. Lumina din camera era slaba de tot. La refuzul nostru de a intra în apa am fost aliniati ca într-un pluton de executie. nu putea sa lumineze cum trebuie. tineau rece. A urmat o lunga tocmeala. fiind din metal si fiind complet în apa. Personal. uzi pâna la piele. Surpriza s-a produs în prima zi de munca: gheata ceda pe toata întinderea suprafetei. care reuseau. iar în fata noastra santinelele si-au încarcat armele si pustile mitraliera asteptând numai semnalul pentru a deschide focul. Daca pentru încaltaminte gasisem imediat antidotul schimbând puful de stuf din opinci ud cu praf uscat. pag. ne-a mângâiat aratându-ne ca si lucratorii civili lucreaza în aceleasi conditii. nu stiau ce sa faca mai întâi. iar Vanea. se apropiau de cuptor sa se încalzeasca. brigadierul civil. atitudine ce nu era prevazuta în regulamentele coloniei de munca. Noaptea. Curând s-au declansat bolile. Se trezeau oamenii cu broboane de transpiratie siroind pe spate si pe fata. Aerul devenea încarcat de vapori de apa. când se întorceau. rebegiti de frig. Cu gurile . Peretii bacului. apoi. Se trezeau la un moment dat ca-ntr-o baie de aburi. E drept ca pe parcurs cam 5% din efectiv s-a prabusit plecând pe drumul fara întoarcere. iar cei de pe margini resimteau frigul. Totul se facea pe bâjbâite. astfel ca ne-am trezit în apa pâna la brâu. Încaperea se umplea de aburi. a trebuit sa rezistam trei luni. în încaperile bacului. Nu am auzit ordinul “Foc” fiindca acest ordin nu s-a dat. nimeni neputându-si asuma raspunderea secerarii a 300 de vieti omenesti. niciodata nu am crezut ca acest ordin poate fi dat. Cuptorul se încalzea prea tare. dar în acel moment mi-era perfect indiferent daca acest ordin va fi dat sau nu. am parasit cu totii locurile de munca refugiindu-ne pe un teren solid. Cei care erau lânga soba se supraîncalzeau. cu argumente pro si contra. atârnându-le de pat. formata din lampasele improvizate. sufocant si rau mirositor. 169-175.” Fragment din articolul Campania de recoltare a stufului la Periprava . Ca la comanda. de Catalin Ropala. pentru pufoaicele îmbibate de apa nu exista remediu: trebuia sa le purtam ude pe noi si numai vântul le mai putea zvânta la suprafata. cei batrâni si slabi adesea plateau cu viata. se producea un alt fenomen. Am cedat si rezultatul a fost ca ne-am semnat singuri sentinta.pentru usurarea muncii noastre.6/1992 — Arhiva Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din România Seara. Se schimbau de hainele ude. Cei tineri au rezistat mai mult.

Ne luam angajamentul de a comunica celor dragi. Locul unde atâtia au patimit si au murit. Se distingea tot mai insistent pe buzele noastre. al celor carora li se împlineau anii de lagar. Ne-am pregatit din vreme. Toti au plecat la stuf. Dupa un an de lagar.cascate. familiilor lor despre ei. Gardienii începusera sa se faca tot mai des vazuti printre noi. Si-ntr-un fel. Din decembrie 1960 si pâna în aprilie 1961 au murit foarte multi dintre ei. cei care aveam la ora aceea peste 10 ani de temnita. Stapânirea voia sa scape de ei. În baracile oltenilor. Dar n-a fost sa fie asa. ziua umezeala patrundea din afara spre corp. spiritele începusera sa se agite prin colonie. În 12 septembrie trebuia sa ne eliberam. dar si înversunarea. sinistrul cuvânt — reeducarea. De-abia asteptam ca oamenii sa se întoarca de la stuf ca sa vedem cine a scapat cu viata. Inginerul Sava. deci pâna în 1964. Spre sfârsitul anului 1961. eram un lot de 121 de oameni. acum vedeam rândurile rarite. Nu se puteau împaca cu gândul ca le-au luat pamântul si libertatea.” Eram în 1961. trei la numar. cei care au mai ramas în viata. NORI NEGRI DEASUPRA PERIPRAVEI FENOMENUL PERIPRAVA Periprava. îmi spunea: — “Au murit multi. S-au daruit jertfei cu totul. din puzderia de oameni din toamna. cei vechi si caliti în focul iadului. Bruscari. Nume intrat în istoria universului concentrationar din România comunista. În 12 septembrie 1961 trebuia sa fim pusi în libertate. în toamna târzie a anului 1960 au fost adusi la Periprava câteva mii de olteni. mai blânzi. Unii din fostii gardieni. Nu erau obisnuiti cu hartuielile ca noi. Ma gândeam la uica Patru. s-au întors în colonie. În concluzie. care venise din mijlocul lor. înjuraturi. Pe fetele lor se citea dezolarea. care era considerata ca o oaza în desertul comunist. Au cazut ca spicele de grâu înaintea coasei. cam prin luna septembrie. cei ramasi. oltenii nostri s-au acomodat cu Periprava. anul sperantei noastre. fara exceptii. Aripa mortii îndolia si colonia Periprava. O data cu vestitorii primaverii. ca sunt bine . Celor mai multi dintre noi le expirau pedepsele la aceeasi data. iar noaptea pornea din interior spre afara. cel mai numeros lot din tot lagarul. Pâna atunci. Îl stiam slabit înca de la Noua-Culme. nu-si mai faceau aparitia printre noi. Nu se mai deosebeau de noi. cei de la stuf. si-ntr-altul. Aproape ca ne luam ramas bun de la cei mai apropiati. ghioceii. ei tot uzi ajungeau. ca prea au fost curati la suflet. cautau aer curat. Aveau sa ne prelungeasca pedeapsa cu înca trei ani. Cum spuneam. toti care îsi ispasisera anii de lagar erau eliberati la termen.

Acum este mort de multa vreme. cu mult fast.si sanatosi. Nimic si nici un nume strigat. nici un nume strigat. pe rând au fost chemati de ofiterul politic. Cei 20 care au plecat din lotul nostru. Cei 20 de strigati si-au facut bagajele si s-au dus. Acesti oameni care au plecat. Era 12 septembrie 1961. 101 la numar. ca multe mai sunt de îndurat! ne spuneam noi în sinele nostru. Era o liniste prevestitoare de furtuna. Pe fetele noastre se citea nedumerire. El avea 6 ani de lagar. dar si resemnare. Ziua mult asteptata a sosit. Un lucru ne-a parut noua suspect. Dupa o saptamâna. Am tot asteptat noi. Trebuia sa mai ramâna înca 3 dupa mine. nimeni n-a aflat. Ce-au discutat. ca s-a înecat ca tiganul la mal. am fost chemati la clubul coloniei. în libertate. Ce-o fi? Nimeni nu stia. dar nimic la orizont. Din timp m-am pregatit sa ma despart de uica Patru. Începuse sa se dezlege enigma. În total aveam 6 ani de lagar. Spre seara. au fost eliberati în urma angajamentelor luate. afara. Sotia mea. cu o saptamâna înainte de plecare. un ofiter cu lista în mâna anunta 20 de oameni din lotul nostru. Nici o miscare prin colonie. despre el. toti cei ramasi. cei în cauza. Era din Mehadica. Mult mai târziu am aflat de ce s-au petrecut aceste lucruri. ca linistea s-a asternut peste toata colonia. Fiecare treceam si semnam de luare la cunostinta. În zadar am asteptat. Îmi cunostea foarte bine familia. Doamne. fratele tatalui meu. fara raspunsuri. Era bucuros ca vor fi anuntati ai lui. îndeplinea formalitatea de a-l anunta pe fiecare ca ni s-a prelungit cu înca trei ani lagarul. Alta lista n-a mai urmat la rând. ceva nu-i în regula. ca vor colabora cu securitatea. Dumnezeu sa-l ierte. pe la orele 4 dupa-masa. În tot timpul închisorii a fost un om cinstit si corect. Acolo. cu un maldar de dosare în fata. cu inima cât un purice. Mie îmi parea rau ca-l las în urma. unde ofiterul politic. de la Teregova. Deci trebuia sa mai facem înca trei ani. Noianul de întrebari se bulucea în capul nostru. s-a . în sala mare a bibliotecii. când a auzit ca el s-a eliberat având aceeasi pedeapsa ca si mine. Simteam cu totii ca ceva s-a întâmplat. Unul din cei care a plecat în aceste conditii era dintr-o comuna apropiata de Teregova. Afirm acest lucru în urma unei întâmplari. Ce se întâmplase? ne întrebam noi. am fost poftiti pe rând la o masa.

chiar daca noi vom muri. Georgescu a fost repezit pentru îndrazneala lui de a-i acuza. Veneau pentru asta ofiteri de la centru.dus la el. ca tare a fost slab. La acest lucru i-a raspuns: — “Domnule colonel. care l-a însotit la biserica de acolo: — “Pentru cine va rugati. cu multi ani de lupta. din iulie 1961. Acesta i-a raspuns ca au fost represalii dictate de centru în urma manifestatiei românilor de la Paris. Nicolae Steinhardt. fiind sub ascutisul sabiilor voastre. N-a rezistat pâna la sfârsit. la Mehadica. Enigma se dezlegase. El fugea de noi. L-am iertat. dupa ce si-a facut în genunchi rugaciunile. Anchetele securitatii se tineau lant. A recunoscut ca i-a fost frica.” Si eu zic sa-i ierte. Toate acestea le stiu de la el. în dosul perdelelor. a fost întrebat de sotia unui martir de la Sighet. Sotiei mele nu i-a mai trebuit nimic. desi era preot. parinte Nicolae?” El a raspuns: — “Ma rog si pentru cei care ne-au ucis si chinuit. le-a spus ca sotul nu este acasa. Iata ca si aceasta enigma s-a dezlegat. Afara la poarta a iesit sotia lui. Pentru mine a fost o mare deceptie ca acest om cazuse. ca eu stiu mai multa politica decât d-voastra. Profesorul Ion V. Este calatorit si nu vine decât peste câteva zile. dar neamul românesc sa-i judece si sa lase urmasilor nostri o lectie de aparare a neamului în fata raului. sa-l întrebe ce stie despre mine. Am stat în Rusia 11 ani. a fost chemat la ancheta prof. pentru ca este o utopie. mi-a relatat întâmplarea cu sotia mea. Ne-a explicat pe . Dupa lungi discutii. împotriva comunismului. Ne-am resemnat si ne-am continuat viata de lagar cu munca si cu nadejdile noastre de mai bine. la casa lui. Sa-i ierte si pe ei Dumnezeu. nici o lamurire. Sotia l-a recunoscut. Comunismul va fi înfrânt. Dupa 1964. în fata altarului. Cei ce vin dupa noi vor învinge. Sa-l ierte si Cel de Sus. Era prin octombrie 1961. El s-a retras repede de la geam si a disparut. D-voastra veti pierde partida. Când au ajuns la Mehadica. Plina de revolta si dezgust. Am stat de vorba cu Beria si-mi dau seama foarte bine cum se misca lumea în prezent. împreuna cu sora mea.” A fost scos afara si amenintat cu izolarea. Georgescu. Ion V. sa stiti un lucru. Georgescu îl întreaba pe ofiterul anchetator de ce si-au permis sa faca aceasta mare greseala politica. de a prelungi nejustificat detentia noastra. Cu mult sânge rece. Într-una din zile. l-au vazut la geam. a lotului de 101 oameni. când ne-am eliberat si m-am întâlnit cu el. a înteles cum stau lucrurile. Cazuse. nici o explicatie. ca n-au stiut ce-au facut. de familia mea. Ion V. Atunci s-a facut lumina.

unde reusise sa aduca moartea în mijlocul nostru. S-a creat o stare de tensiune. Noaptea nu se mai putea prinde somnul de noi. În mintea noastra se derulau planuri de tot felul. fostul comandat ajutor de la Aiud si comandantul lagarului de la Noua-Culme. Mihai Angheliu. cei multi. de panica în mijlocul nostru. brunet si . Zvonul se facea tot mai auzit. În colonie a aparut la un moment dat maiorul Ioanitescu. Când l-am vazut. O a doua experienta pe spatele celor torturati nu se putea închipui ca va avea loc. an de cotitura în lupta noastra de rezistenta. Dupa felul cum au decurs anchetele pâna atunci si dupa întrebarile puse de ofiterul anchetator. Willi Popescu. Gherla. schiop de piciorul drept. Acum era marginalizat si bagat în lagar cu pedeapsa administrativa. Georgescu. cei ce veniseram de la Noua-Culme. pe viata si pe moarte. La fel si la Periprava. Satana parca-i adusese pe amândoi. Se studia cum sa se puna în aplicare planul de reeducare la Periprava. Ion Sadovan. Prin el se încerca. În colonie se gaseau foarte multi care au trecut prin infernul de la Pitesti. În jurul lor eram noi. Bucur Stanescu. Se anunta o lupta grea. Mai venise în colonie si un detinut. Anul 1961. reiesea ca erau hotarâti sa declanseze o noua persecutie sau chiar sa precedeze exterminarea noastra. De când i-am vazut împreuna. cu ochii aprinsi. Aveam cu noi câtiva români cu multa experienta în lupta de rezistenta: Prof. a fost si anul când în Aiud s-a declansat reeducarea. Fusese în Comitetul Central. am ramas uluiti. Ion V. reeducarea. care trecusem prin lungul sir al închisorilor. Despre acest lucru aveam sa aflam mai târziu. Pentru noi. Angheliu era un om mic de statura. totusi. Ilie Ghenadie. Tiberiu Mitar. era ceva uluitor. sfatuindu-ne sa fim extrem de atenti ca un nou val de teroare va avea loc acum la Periprava. Sebastian Erhan. în prezent. uscativ.larg cum stau lucrurile. pe Ioanitescu si pe Angheliu. care era seful securitatii de la Constanta. Horia Cosmovici. a spus ca pe vremea aceea se hotarâse de catre conducerea “Partidului” ca în Aiud sa fie adunati toti legionarii din tara. ca-n viata nu exista nici o problema careia sa nu i se gaseasca si rezolvarea. de la cei veniti de acolo la Periprava. Dupa declaratiile lui Craciun. noi. Eram convinsi. Colonelul Craciun. din om în om. cei pe care Dumnezeu ne-a întarit si scapat cu viata din prima încercare de reeducare. comandantul Aiudului. ne-am dat seama ca ne pregatesc pieirea. Era un fost dizident din timpul lui Gheorghiu-Dej. Aiud. în Aiud erau peste 4000 de persoane. Într-unul din episoadele “Memorialului Durerii”.

În interiorul meu eram. Greul mi l-am dus în tacere. Prietenii veneau si glumeau cu mine. Si-a luat o grija de pe cap. singur pe aleea din spatele baracii. Ardeam. Sa-i ajute Dumnezeu!” Ofiterul. numai eu stiam cât eram de tare. afara. în desis de padure si-n nesfârsitele întinderi de stuf. În clipa urmatoare. Primele trei zile am rezistat.. Într-o dimineata. afara de Cel de Sus. spre stupefactia ofiterului. Pe sotiile noastre le-au obligat la aceasta. Lacrimile-mi siroiau fata. erau urmarite de un agent al securitatii. . Copiii nostri n-au fost primiti la scoala daca mama nu era divortata. pe strada si acasa chiar. Nu ma asteptam. Intrasem bine în anul 1962. Ion V. ai condus grupul de rezistenta? Sa nu te mai prind cu lacrimi pe fata. M-a surprins cu durerea înecata-n lacrimi. Ca din senin. Cu mult fast erau communicate. ma. în fata mea apare prof. S-ar fi putut întâmpla ca trupurile noastre sa fi îngrosat fundurile lacurilor si canalelor din Delta. am reactionat invers decât ceilalti. ofiterul de la birou anunta divortul si astepta satisfacut înmarmurirea celui în cauza. Am parat lovitura cu exclamatia: — “Bine a facut. sa nu te mai vada nimeni!” De atunci n-am mai scapat o lacrima.cu o voce metalica. Avalansa de divorturi numai dupa 1961 a început. Ma obseda figura sotiei si a copiilor. Toti cei din jurul meu au ramas consternati de seninatatea cu care primisem sentinta. în colonie apareau tot mai des sentintele de divort. Era cel mai bun prieten al meu. intrigat. Dar a fost sa nu fie asa. Cu zâmbetul pe buze. Eram la margine de lume parca. Nu era nimeni. De acum este libera. Du-te si te spala. La serviciu. Pâna seara. am fost si eu anuntat de sentinta de divort. m-a întrebat: — “Ce. Cu ochii scânteind. m-a napadit durerea. însa. spunându-mi: — “Nu ti-e rusine? Ai uitat cine esti? Acesta-i exemplul tau de conduita în colonie? Nu esti tu acela care.. însa. Pe cei de acasa îi amenintau cu darea afara din serviciu. dat peste cap. Dar. tie nu-ti pare rau?” — “Nu!” i-am raspuns eu. în fata tuturor. În acest timp. Georgescu. colonia aflase cum înfruntasem ofiterul si cât de linistit paream. Noaptea aveam cosmaruri. stiindu-ma stapân pe sentimentele mele. unde era infirmeria. Pentru moment am ramas consternat. Totul era regizat de afara. fara ca cineva sa fi stiut vreodata de acest tragic sfârsit. Spre vara. mi-a dat doua palme zdravene peste fata.

Cu el m-am înteles cum sa ne trimita vesti de acasa. Numai cei de la ateliere si grajduri. Acest . El mi-a precizat ca. ofiterul politic scria. biblioteca fusese înfiintata cu un anumit scop. Unii au luat contact cu familia. Ne rugam amândoi: — “Multumescu-Ti. Era scrisul sotiei. Mi-era teama ca nu gasesc stergarul în pachet. Învaluiti amândoi în lumina bucuriei. Rusia. Era spre bine? Scrisorile ne erau dictate. cu un scris marunt si îngrijit. nu mai stateam cu el în baraca. nu mai stiam pe unde calcam. Seara m-am dus la baraca lui. ca ne-ai ajutat!” Cu înfrigurare am luat stergarul si ca un bezmetic am întins-o la baraca mea. Grabit sa ajung cât mai repede la el. ca de tigara. pachetul a venit. În sala de club. Dupa o vreme. uica Patru m-astepta cu zâmbetul pe buze. Oamenii care scriau acasa completau textul de pe tabla. Am gasit foita dupa foita. cu datele fiecarei familii. în baraca. La patul lui. Ion Banda de la Rusca. De sub perina scoate stergarul si mi-l întinde. textul scrisorii. Numai pachetul îl primeam. Unii dintre noi aveau dreptul la expedierea unei scrisori pe luna si la pachet. cu biblioteca si scrisorile. de luare de contact cu realitatea de afara. acesta este semnul ca ne-a scris. În 1962 se elibereaza din lagar un prieten de-al nostru. Nimeni din colonie nu credea o iota din cele debitate de ei cu atâta îndrazneala. din libertate. România a reusit sa fie în fruntea popoarelor ni se spunea. La doua saptamâni o data. pe o tabla mare de scoala. facuta sul.În colonie. daca uica Patru va primi un prosop în pachet. de creion chimic. nu primeam. pe o carte postala. se petreceau înainte de 12 septembrie 1961. Prin el am primit si eu vesti de acasa. eram tentati sa strigam ca niste copii. Erau direct interesati sa luam cunostinta de realizarile pe plan cultural. De primit scrisori. De-abia asteptam pachetul lui uica Patru. Toate acestea. de a crea o atmosfera de destindere. venea ofiterul politic si ne facea o scurta expunere. Numai luând exemplu de la marea noastra prietena si protectoare de la rasarit. Doamne. M-am asezat în pat si am început sa desfac tivul de la stergar cu multa grija. Printre ei era si uica Patru. Foarte putini mai primeau pachete. De un timp. economic si mai ales edilitar. Sa iau prosopul si sa caut în tivul lui de la ambele capete. În sfârsit. însa. scrisorile au fost suspendate pentru cei mai multi din lagar.

Am primit vesti multe si îmbucuratoare. ca singura forma legala si constructiva a societatii de mâine. lucrurile s-au schimbat. S-a bucurat luminându-se la fata. Ni se pune în vedere ca acele comunicari sustinute la club trebuie sa fie facute cu alt scop. cu numele de Horea. La acest semnal de lupta. creator al omului nou. Nu mai spun de Eminescu. Spre toamna. calauzitor al drumului firesc pe care poporul român trebuia sa mearga. deci. Eu îmi alesesem “Hanu-Ancutei” de Sadoveanu. Nimeni nu mai voia . La gradina erau tot mai putini din ai nostri. Acum am aflat ca mai am un fecior. dupa bunul plac. la Aiud. colonelul Craciun le pretinsese la începutul anului 1961. sunt scosi de la grajd detinutii politici. în cultura. au început sa se ia masuri de restrângere a libertatii. se cerea si la Periprava. la 7 luni. Petru Grozavescu-Maranu. S-a nascut în ziua de 5 decembrie 1958. Când m-au arestat din Baragan. Lucrurile s-au desfasurat în modul acesta lent. Acesta era imperativul vremii. economie si-n crearea unei lumi noi. ne-am miscat oarecum mai în voie. la club. sa aratam ca numai “Partidul Comunist” merge pe linia constructiva a socialismului. ca la o comanda. în 12 septembrie 1958. La fel si uica Patru a primit de stire. cam prin aprilie 1962. cu vesti de acasa. Nu ni se cerea sa-l laudam. Iata-ne. Trebuia sa avem grija sa nu atacam regimul. pâna când s-au hotarât ca reeducarea sa înceapa cu adevarat. fara exceptie. Eram izolati într-o baraca. Spre sfârsitul anului 1962. S-au retras o multime de carti. Intrând pe fir Mihai Angheliu. Nasterea a fost înainte de termen. În colonie se strânge surubul tot mai tare. nu am mai stiut nimic despre cei de acasa. Atacul l-a început cu biblioteca. de la Teregova. Au disparut în buna masura cartile bune. Nu mai lucram la gradina. sotia mea era însarcinata. la mijlocul anului 1962.lucru s-a întâmplat cu mult timp înainte de divort. În ele trebuia. Pedepsele se întetisera. Locul lor îl ocupau detinutii de drept comun. De atunci si pâna la primirea prosopului. Ceea ce. mai ales clasicii literaturii române. se întrerup toate lucrarile. Pâna catre mijlocul anului 1962. Cu mine în camera era si un bun prieten al meu. politica. la început de reeducare. deocamdata. Pe la sfârsitul lui ianuarie 1959 trebuia sa nasca. Numai acesta ne orienteaza pe calea cea buna. Recunoasterea partidului comunist. În stergarul primit erau si pentru el 5 foite. câte unul din noi mai citea câte o dizertatie pe marginea unui volum de literatura. schiopul. Pâna acum. de la sotia lui. nu mai aveam nimic.

Dupa lungi discutii. câti mai ramasesera în biblioteca. ajutorul de comandant al coloniei. subiecte din clasicii nostri. Gherla si Aiud. Ca un cuvânt de ordine. Lucrarile sa respecte fondul literar. sa actionam repede. si-a dat drumul la limba. prof. care la ora aceea devenise brigadierul sef al coloniei. Georgescu. sa chibzuim. anume hotarârea noastra de a continua comunicarile literare în cadrul clubului. Sa le-o luam înainte tortionarilor. Îi cunosteam pe toti. Ce era de facut? Ne adunam câtiva. Georgescu. Ion V. al românilor. Pe zi ce trecea. La îndemnul lui Ion V. Se cerea. Mult mai volubil în manifestare. în frunte cu prof. Prof. Pentru a îmblânzi atmosfera si a abate atentia celor care declarasera reeducarea. era pe lânga el. Sa ne alegem. ca este un Makarenko al nostru. Suferea de logoree. Reusise sa se înconjoare de multi oameni compromisi.sa contribuie cu comunicari literare. pe cât este posibil. Primul care a luat un subiect a fost I. din scriitorii români. avea tot mai multi detinuti în jurul lui. deci. Georgescu ne recomanda clasicii rusi ca subiecte de lucrari si cei care au simpatizat cu ei. Corneliu Octavian. Aproape tot timpul cât maiorul Ioanitescu se afla prin colonie. Sa prelungim starea aceasta de trecere. cu experienta lui din Siberia si cu intuitia lui asupra primejdiei declansarii unui nou macel în rândurile noastre. sa recunoastem bunavointa partidului de a ne reda societatii. ajungem la concluzia ca avem nevoie de timp.V. Reusita depindea de strategia uneia din tabere si de cel ce avea initiativa la lovitura de gratie. Din clasicii rusi erau mai multe. Georgescu. de la destindere la saltul în reeducare. Angheliu. Aici intra si Sadoveanu. Toti acestia erau patati. am optat pentru o cale de mijloc în elogierea comunismului. Ion V. care erau informatorii securitatii sau fosti tortionari la Pitesti. Georgescu ne impune sa tragem de timp. În tabara noastra se afla un avocat din Focsani. La vremea aceea eram deja despartiti în doua tabere de lupta. Georgescu. se straduia sa-l convinga pe maiorul Ioanitescu. La finele lucrarii. Ion V. Sa continuam travaliul pentru comunicari literare în cadrul clubului nostru. La biblioteca era un mare numar de carti care elogiau pedagogia marelui educator rus Makarenko. Când am transmis acest lucru. Pe ofiterul politic ajunsese sa-l domine. bucurându-se din plin. vine si ne spune ca noi trebuie neaparat sa ne mentinem pe pozitia luata în toamna târzie a anului 1961. Angheliu s-a luminat la fata. Era un om extrem de .

era chemat la ancheta Corneliu Octavian. prof. Numai Biserica Ortodoxa a dat peste 2000 de preoti târâti în lanturi si aruncati în celulele reci si întunecoase ale izolarilor. atunci când venea la Periprava un colonel de securitate de la Centru.V. A intuit. El se pricepea la electronica. era chemat si I. îmi spune: — “Mai Tase. pe prof. sa te apropii de Corneliu Octavian si sa-l cultivi. iar la urma.abil si intelligent.V. Comandantul era multumit de el. Norocul lui si al nostru a fost ca a reusit de prima data sa puna televizorul în functie. Am observat ca tine la tine.V. facând televizorul sa mearga bine. Ion V. Era împotriva ei. dupa multi altii. de la ierarhi si pâna la ultimul preot. Corneliu Octavian avea o linie precisa în ceea ce priveste reeducarea. dupa pozitia pe care o avea în colonie si dupa apropierea fata de comandant. din partea securitatii de la Bucuresti. Dupa un timp destul de îndelungat. Se rugau tot timpul sa ne ajute si sa ne întareasca Cel de Sus sa putem birui. Asa stând lucrurile. Cu ei împreuna au fost si preotii uniti si romano-catolicii. Nu stiau cum sa-l instaleze. Clubul cadrelor cumparase un televizor “Cosmos”. pâna când. din Rusia. Ion V. eu voi pleca acasa daca îmi vor da drumul la termen — 12 septembrie 1962. Îl urmarea pas cu pas pe I. au stat ca un zid de aparare a noastra. S-au grupat pâna la unul în jurul profesorului lor de teologie. tu vei ramâne aici. în tara la noi era o noutate. În rest o scalda. când cu altii. Într-una din zile. E un om cu multa judecata. dar friza usor lipsa de caracter. El numai . Nu avea nici o tangenta cu ofiterul politic din Periprava. nu se stie. când cu unii. Sub imboldul lui. Stiam ca daca nu vom gasi o portita de iesire vom muri cu totii. Ne rugam lui Dumnezeu. Corneliu Octavian era chemat zilnic de comandantul coloniei. Georgescu. Biserica a luat parte efectiva la lupta. Georgescu l-a pornit împotriva lui Angheliu. care s-a apucat de lucru.V. ofiterul politic. În tot zbuciumul acesta. Georgescu. Asa cum era izolata colonia. Georgescu începe sa-l cultive pe Corneliu Octavian. dar în numar mai mic. ceea ce era bine în prezent la el e ca nu admitea nici el reeducarea. Asa au facut apel la Corneliu Octavian. nu ne-ar fi auzit nimeni strigatul final. Sa nu-ti fie frica de el. care lucra mâna în mâna cu Ioanitescu si. mai ales a comandantului. ca ne va fi de mare folos în lupta noastra. I. a câstigat încrederea cadrelor. sa iesim curati din înclestarea aceasta. I. Pe atunci. Georgescu. Zilnic era la clubul cadrelor. Georgescu. Dar. în disperarea noastra. Îl avea în supraveghere. De aici si ura politicului pentru el. La Periprava aveam multi preoti în jurul nostru. S-a observat ca. În vremea aceea. Stia ca asta însemna moarte.

Totul sau nimic. bine de tot. Se contura acum. la clubul cadrelor. Va va fi de mare folos în lupta voastra. Corneliu se familiarizase cu clubul cadrelor. pe ei nu mai are cine sa-i acuze. Îl astepta Comandantul. Asa am si procedat. Din acel moment si pâna la sfârsitul coloniei. când paznicii cu pazitii. prin Corneliu Octavian. în speranta ca-l voi sprijini în actiunea lui de lupta împotriva lui Angheliu. ofiterul politic si cu putini gardieni. vorbeam întotdeauna cu el. Locuiam împreuna în aceeasi baraca. s-a aliat cu noi. si-au facut aparitia si cei . fie rea. Aceasta tabara era pentru reeducare. Nu mai lega nici o discutie cu nici un gardian. Mereu îl repezeau si-l aruncau în colonie. tabara formata de comandantul coloniei. ne-am zis. Tabara noastra. ale grupului care ne opuneam reeducarii. o parte din ofiteri si mai multi gardieni. lupta se contura tot mai precis. În concluzie. Deci. Tabara maiorului Ioanitescu. apare comandantul coloniei. Corneliu fusese azvârlit în colonie. ce as spune eu. Era destul de prudent. Târât. Se declansase un razboi între cele doua tabere ale Administratiei. Mai bine zis: 1). de Corneliu Octavian nu s-a mai prins nimeni. a stiut sa-l atraga pe comandant. Am riscat în manevrele noastre de a atrage de partea noastra pe Comandant. De felul cum va miscati depinde victoria voastra. Când venea de la clubul cadrelor. Ma cultiva si el pe mine. Pe tacute. Apropie-te de Corneliu Octavian. fara nici un motiv.pe mine m-a avut în primire. între comandanti a fost o discutie la cutite. frontul de lupta. lupta împotriva raului. În jurul lui erau numai ofiteri si gardienii care se strânsera în jurul comandantului. Vine la baraca si povesteste cele întâmplate. Câstigase încrederea comandantului si a altor ofiteri. În rândurile noastre. când celor doua tabere ale detinutilor li s-au aliat câte una din cele ale Conducerii. Va executa numai ordinele lui. s-a aliat cu Angheliu. Periprava a devenit astfel un caz unic în gulagul românesc. Este acest fenomen fara precedent în istoria gulagului românesc. În schimb nu-l puteau suporta maiorul Ioanitescu si ofiterul politic. Când luati o hotarâre. fie buna. uniti. ca din senin. 2). Corneliu este chemat afara. La una din aceste scene. care îi spune ca de acum încolo de el nu se va mai lega nimeni. Nu dupa multa vreme. Vechii tortionari stiau ca daca vom muri noi. tu sa te gândesti la mine. a celor care luptam împotriva reeducarii. Atunci nu vei gresi. asa cum ti-am spus alta data.

Ioane. Sa stiti ca multi dintre cei care azi braveaza în fata lor si sunt intransigenti. tot asa de îndaratnic din fire si putin aplecat spre întelegere. La ce i-a folosit bravada aceea? A ajuns sa-i dedice poezii Elenei Ceausescu. când se facea schimbul. si noua. Într-o echipa se afla si poetul Virgil Carianopol. Vei colabora cu ei. În curtea coloniei s-au constituit mai multe puncte de lucru pentru noi. Aici lucram si eu. pentru atitudinea luata fata de reeducare si pentru îndemnul de a continua activitatea clubului pe linie culturala. Tu când vei iesi afara. Se lucra în doua schimburi. cum ti-ai permis sa-l insulti pe prof. Erau cei duri. Nu l-am mai vazut mult . Printre ele era si atelierul de confectionat rogojini. vei fi primul care te arunci în bratele lor. dar acum nu faceti nimic cu asta. era prof. Nici nu voia sa auda de comunicari literare. îi spune: — “Domnule Carianopol. care-l cunostea foarte bine. vor fi primii care vor colabora cu ei. Fiind foarte buni prieteni. de ce nu va linistiti? De ce mereu vorbiti la adresa lor vrute si nevrute? Eu stiu ca aveti dreptate. pe zilumina. Georgescu? mai ales într-un mod grosolan si gratuit si pe o tema unde tu nu ai dreptate. când vor iesi afara. El era unul care se lua la harta cu toti ofiterii si gardienii ce veneau în contact cu el. Într-una din zile.care nu voiau sa admita nici o repliere. care nu voiau sa se angajeze în nici un dialog. celor ce vrem sa ocolim reeducarea. cu multa credinta în Dumnezeu. mi-am permis sa-l bruschez. Hamat a avut dreptate. de altfel om cinstit si corect. Dumnezeu sa-l ierte. — “Asculta. Timpul însa a dovedit ca prof. profesorul Petru Hamat. Mereu era dus la izolare sau chiar batut. Cu el am avut o discutie. intransigent si dur. Era atât de pornit ca nici nu voia sa stea de vorba cu nici care din noi. ca a murit de mult! Un alt om. si nu ei. Norocul nostru. Virgil Carianopol se gasea lânga Adrian Paunescu si Corneliu Vadim Tudor. ca erau foarte putini din acesti oameni. nici o manevra. cu securitatea. A mers pâna la a-l insulta. Georgescu. Îl atacase pe prof. Carianopol a sarit în sus si n-a mai vorbit cu Hamat. Dupa eliberare s-a stabilit în Timisoara. Credeti ca-i puteti convinge? Va faceti numai rau si d-voastra. nu s-o înfruntam. Ion Maxim. Facea si el parte din grupul celor care nu voiau sa dialogheze cu administratia. dupa câtiva ani.” Mi-a raspuns ca nu-l cunosc daca asa pot vorbi cu el. Când toti ne-am eliberat. Ion V. Atunci la ce foloseste aceasta bravada a d-voastra? La auzul acestei apostrofari. Ion V. Vrem sa învingem noi. desi era cel mai în masura s-o faca.

ajungând la conducerea coloniei ca brigadier sef si fiind în bune relatii cu ofiterul politic si cu Ioanitescu.R.” A murit si el devreme. Îl numisem Timurlenk. Ai avut dreptate. înainte de a pleca din lagar. Georgescu. am sa colaborez cu ei. Tu ai vrut sa fiu pe baricade cu tine. a fost marginalizat si Angheliu de catre GheorghiuDej. Ion V. Voi ati înfruntat moartea. Georgescu. Mai apropiat de el era unul Suciu. O singura greseala la mutarea de pe tabla de sah a Peripravei si ne costa viata. Stiam ca-i în oras. Brigadier sef al coloniei era Angheliu. Avea numai 4 ani de lagar. Pentru asta eu te stimez foarte mult si apreciez cinstea si curatenia ta sufleteasca. a început sa urzeasca planuri mari.C. care mi-ai spus cu atâta franchete ca eu. dar mai stiu ca nici nu uiti neghiobia mea si lipsa de patrundere a realitatii. Georgescu se elibereaza.V. ma întretai cu el pe strada. M-am împacat cu I. Îsi însusise toata tehnica sovietica Stalin-Beria. pentru a o citi în cadrul clubului. Stiu ca nu ma condamni pentru acest lucru. la politic. Te rog sa ma ierti.timp. dar nu l-am mai întâlnit. Suntem acum prin luna septembrie. ca noi ne angajasem pe o linie de lupta. de la biblioteca Universitatii din Iasi si învatatorul Ion Stefanescu. fara sa prinda Revolutia din 1989. dar negru la suflet. Ajunsese spaima coloniei. prin anii 1950. întinsa pentru altii. fiind destul de abil. ai fost singurul din tot lagarul de la Periprava. ma ia de brat si începe sa-mi povesteasca multe lucruri. Era foarte bine cunoscut de catre administratie. Nicolae Alexa. Bucuros de revedere. se înconjurase de turnatori. care era la un pas de noi. prin care el urma sa se impuna în ochii partidului. când voi iesi afara.-ului. în urma turnatoriilor lui. ca vechi activist. A cazut în propria-i plasa. fost student. Lucrez la o revista si-mi public versurile. În lagarul de la Periprava. La biblioteca clubului lucra prof. Ion V. . acolo la Periprava. apoi îmi declara: — “Mai Tase. Dupa disparitia acestor doi corifei din arena politica. Eu colaborez cu ei ca sa pot trai. pe vremea lui Teohari Georgescu si Anei Pauker. a predat lucrarea lui învatatorului Stefanescu. Foarte mieros la vorba. În treacat am mai spus ca Angheliu a facut parte din Comitetul Central al P. În 1974. Mai târziu. În fiecare zi erau chemati la ancheta oameni din colonie. Dumnezeu a fost cu noi. a ajuns si-n închisoare. pe care l-am jignit în mod grosolan.

mai copii. Se ocupau acum de maruntisuri. ca de obicei. Încet. Se apropia de 70 de ani. Le destainuie marele lui vis.Dupa luni de zile de activitate în colonie. a început apropierea de noi. era tot mai apasatoare. s-au trezit la periferia grupului. Acest grup. dat la o parte. ca-i sfarâmam ca pe niste surcele.R. Aveam cu noi un taran. Deci. urma sa iasa pe teren si sa înceapa ofensiva.C. Viata în lagar. daramite napârcile astea. Telul lui era de a rasturna pe rivalul lui de o viata. inteligenta altora îl supara de moarte pe Angheliu. câstigase încrederea totala a politicului si a lui Ioanitescu. Pe unul dintre cei care era dat la o parte l-am cunoscut si eu. Îl devora ura împotriva lui Gheorghiu-Dej. unde nu-i lucru curat. grupul sau s-a împartit în doua. În noi îi duhul lui Stefan Cel Mare. Dar. Gheorghiu-Dej. A mers pâna în detalii cu planul lui. De ce sa nu se poata? Doar întreaga istorie a Partidului Comunist era constituita din detronari. În planul sau de înlaturare intra si comandantul coloniei. apare dihonia. Fecioru. Din ce în ce tot mai multi erau chemati la ancheta pentru abateri de la disciplina interioara si colportari de stiri împotriva partidului. Asa s-a întâmplat si cu noi. ci cum da Domnul. pe badia Sebastian Erhan din Câmpulung Moldovenesc. îsi pregatise ucenicii. Angheliu era as în astfel de urzeli. ucideri si înlocuiri de secretari generali si comitete centrale.. Ni s-a parut destul de suspecta aceasta apropiere. ba înca cei mai buni prieteni. Dar.. Nu-l dau cu numele. din zi în zi. Era o capacitate. Cu adevarat ca printre cei care acum erau dati la o parte erau oameni destul de inteligenti. încet. cu tot Comitetul lui Central.” Dar. de cremene.. Cei care se credeau marginalizati si cu functii mai mici au început sa bata în retragere. Intereseaza doar actiunea. O credeam manevra a lui . O data ce grupul lui Angheliu s-a consolidat. Fiecare din acesti îsi avea locul lui bine fixat si promis în Comitetul Central. Nu m-a înfrânt razboiul. Angheliu spera ca din aceasta actiune de reeducare de la Periprava sa-si faca o trambulina de lansare în conducerea P. Asa a si fost si-n acest nucleu format de Angheliu pentru rasturnarea lui Gheorghiu-Dej. asa cum am mai spus. nu-ntotdeauna-i cum planuieste omul. Eram speriati cu totii. nefiind nevoie de acest lucru. cum frumos îl numea Aron Cotrus pe Horea. Ne spunea: — “Nu va fie frica.-ului. Nu era singurul marginalizat. Lupta pentru putere. vreo patru sau cinci la numar. Le puneau la punct. Aceia care la început erau mai apropiati de Angheliu. de la putere..

Angheliu. Eram în primavara anului 1963. Am fost diriguiti si torturati de Angheliu mai bine de un an. În septembrie 1963 se împlineau doi ani de când începuse sa se strânga surubul. În lupta contra lui Angheliu, mizam pe ajutorul comandantului, prin Corneliu Octavian. Am uitat sa va spun ca din 1962 vara, în colonie a început construirea de tarcuri mari din plasa de sârma, cu ochiuri mici, înalte de 3 metri. Doua câte doua baraci intrau în fiecare tarc. Ce tarcurile au fost facute, a început schimbarea oamenilor prin baraci. Aceasta se facea dupa planul lui Angheliu. Deseori ne ameninta: — “Lasa ca va schimb eu din baraci si va sparg gasca voastra de criminali împotriva Partidului.” Cât era ziua de mare, ne vedeam închisi în tarc. Acolo ne faceam plimbarea, acolo ne duceam viata cu perspective sumbre. Cea mai apropiata asezare omeneasca era comuna Periprava, la 7 km. spre apus. Spre rasarit era comuna Sistovka, la vreo 14 km. În jurul nostru, nici o suflare de om. Peste Dunare, era Vâlcovul. Mlastinile din jurul nostru, pline de stuf si balarii, cu serpi de toate marimile... Fiecare tarc avea un gardian, sub al carui control eram. În acele vremuri, am realizat o deosebire esentiala în comportamentul gardienilor. Daca era într-o zi o echipa a gardienilor cu mai multa întelegere si omenie, atunci cealalta echipa era îndracita. Ne tineau închisi toata ziua în tarcuri. În tura gardienilor buni, toata ziua erau portile tarcurilor deschise. Ne duceam unii la altii si stateam de vorba. Iata ca într-o buna zi, pe la sfârsitul lui septembrie 1963, unul dintre prietenii lui Angheliu, acum margina-lizat, vine la Corneliu Octavian si-i spune din fir a par tot planul lui Angheliu, de a înlatura pe Gheorghiu-Dej de la putere, împreuna cu Comitetul Central. În planul lui mai intra si comandantul coloniei, Fecioru, pe care voia sa-l înlature de la comanda coloniei. În urma celor auzite, Corneliu Octavian ramâne înmarmurit. I se parea un vis. — “Daca-i totul adevarat, suntem salvati”. Cu mult tact, se apropie de omul care-i adusese informatia, rugându-l sa fie sincer si sa nu umble cu povesti. Vazând îndoiala lui Corneliu si ca nu prea are credit, acolo vine cu înca doi prieteni de ai lui, care-i confirma cele declarate mai înainte. De data aceasta, Corneliu le spune categoric: — “Daca voi sustineti ca-i adevarat ceea ce îmi spuneti, eu va salvez de la o mare nenorocire, dar trebuie sa-mi dati în scris toate aceste lucruri.” Au cazut de acord. Peste câteva zile, vin la el cu 3 declaratii semnate. De-abia atunci ne

povesteste Corneliu Octavian toata întâmplarea. Îi venea sa cada în genunchi si sa multumeasca lui Dumnezeu ca ne-a ajutat si ne-a dat o raza de speranta. Cucerisem o cota înalta în lupta noastra. Acum va juca un rol mare diplomatia noastra. Depinde mult de maiestria lui Corneliu Octavian. Ajuns în fata lui Fecioru, Corneliu Octavian îi relateaza cu lux de amanunte toate cele întâmplate. La urma, vazându-l pe Fecioru ca ramâne uimit, nevenindu-i sa creada, îi înmâneaza declaratiile celor trei fosti prieteni ai lui Angheliu. N-a durat o saptamâna si apare în colonie un grup de ofiteri straini. Era si comandantul coloniei, Fecioru, cu ei. Ne aduna la club, unde unul din ofiterii straini ne pune un sir de întrebari în legatura cu Angheliu. Dupa o ora de anchete si explicatii, ne anunta ca Angheliu nu va mai fi brigadier sef în colonie. Aceasta era pe la sfârsitul lui octombrie 1963. În acele clipe, o rumoare a prins toata sala clubului. Toti am încercat momente de euforie. Era un torent al bucuriei, manifestat în tacere. Toti, fara exceptie, fiecare în felul sau, ne rugam si multumeam lui Dumnezeu. El ne ajutase sa câstigam o batalie, Dupa câteva zile, am ales un alt brigadier sef, din partea noastra. Comandantul, la indicatiile lui Corneliu Octavian, l-a numit brigadier sef pe Ion Itu, un om cu mult curaj si cu mult bun simt. Dupa acest eveniment s-a produs o usoara destindere. Începusera gardienii sa se faca, din nou, tot mai putin vazuti printre noi. Comunicarile literare de la club au încetat. Clubul, din nou, devine sala de lectura si loc de întâlniri ocazionale. Acum am reusit eu sa-l plasez pe uica Patru la atelierul de cizmarie. Înca mai era maiorul Ioanitescu comandant ajutor. Când a facut propunerea Ion Itu, ca sa-i aprobe lui Patru Berzescu sa intre la cizmarie, Ioanitescu a sarit în sus, auzind de numele Berzescu. La Aiud, avusese un conflict cu celalalt unchi al meu si fratele mai mic al lui uica Patru, Ion Berzescu. I-a trebuit lui Ion Itu câteva zile sa-i explice ca nu-i el cel de la Aiud. De fapt, Itu îl adusese imediat la atelier, având încuviintarea lui Fecioru, comandantul coloniei. Iata-l acum pe uica Patru si cizmar. I-a prins bine, ca, în câteva luni, prinsese meserie destul de bine. De acum începe însa o alta lupta la Periprava, fara sa ne angajeze pe noi, decât tangential. Cele doua tabere ale administratiei declanseaza confruntarea surda, dar ucigatoare. Observator la

aceasta batalie era Corneliu Octavian. Tot mai multe si mai dese erau ciocnirile între Fecioru si Ioanitescu. Înainte de Craciunul lui 1963, vin în colonie un colonel de securitate si un capitan. Ne aduna la club pe toti detinutii. Noi fiind multi n-am avut loc sa intram toti în sala. Era o zi linistita. La o masa, erau asezati colonelul si capitanul de la centru, împreuna cu Fecioru si cu un ofiter care-l însotea mereu prin colonie. Noul colonel ne punea întrebari referitoare la comportamentul lui Ioanitescu si al ofiterului politic. La toate s-a raspuns în maniera în care au fost relatate de Corneliu Octavian. Fecioru era tot timpul informat de Corneliu despre bruscarile si bataile lui Ioanitescu si ale ofiterului politic. De la aceasta adunare de la club, noi nu iam mai vazut pe Ioanitescu si pe ofiterul politic prin colonie. De Craciun, ne spune Corneliu Octavian ca au venit un capitan în locul de ajutor de comandant si un alt ofiter politic. De-abia acum bucuria noastra tâsneste ca un izvor de sanatate, de apa cristalina, din colturosii bolovani ai chinurilor din închisori. Ca niste copii, tineri si batrâni, saream prin curtile lagarului, plini de satisfactia bataliei câstigate. Ne bucuram, ne bucuram. Dumnezeu a fost cu noi si este cu noi. Si acum, când scriu aceste rânduri, la batrânete, ma podidesc lacrimile bucuriei, lacrimile recunostintei ca Dumnezeu ne-a ajutat ca din moarte sa trecem la viata. Pot spune ca am fost prezent la una dintre cele mai mari victorii din tot sirul de închisori si lagare din istoria gulagului românesc. De la acest victorios si Sfânt Craciun al anului 1963, portile tarcurilor nu s-au mai închis. Ne plimbam în voie, de la unii la altii, fara sa ne mai bruscheze nimeni. De la disparitia lui Ioanitescu si a ofiterului politic, nici gardienii care ne bruscau n-au mai aparut prin colonie. Norii negri de pe cerul Peripravei s-au împrastiat. Respiram usurati, beti parca de multumire. A fost un Craciun frumos, dupa câte-mi amintesc, cu colinde si bunavoie între noi. Preotii nostri si-au facut simtita prezenta. Multi ne-am împartasit prin stradania preotilor care aveau sfânta cuminecatura ascunsa în tivul hainelor lor. Iata-ne si-n anul 1964. Era anul în care ne luam ramas bun de la Periprava. Adesea, gândul meu zbura spre Ion V. Georgescu. Aveam sa-l întâlnesc afara si sa mai stam împreuna înca 14 ani, timp în care am învatat multe de la el. Cât am mai stat la Periprava, dupa biruinta asupra lui Angheliu, ma împartasisem iarasi din frumusetea padurii Letea. Nu mai vedeam serparia din ea si moartea prin radacinile arborilor

asemenea celor de la tropice. De când am scapat de spaima reeducarii, lumea se linistise. Eliberarile se faceau la termen. Anchetele se rarisera mult de tot. Sperantele noastre cresteau o data cu mireasma florilor de primavara. Cu urmele catuselor groase si ale lanturilor grele, purtate prin nenumarate închisori, visam la o doina pe plai de munte, din fluier cântata, dusa departe prin ecouri, îngânata în spatiul mioritic. Visam la tara cu Feti Frumosi si Ilene Cosânzene, învingatori ai zmeului din poveste.

ELIBERAREA
Anul 1964, luna aprilie, la Periprava. Se instaurase un climat de pace, de liniste. Focul cel mare se stinsese. Toti ne asteptam termenul de eliberare. Era anul când ne expira prelungirea pedepsei. Colonia, fiind asezata pe un mic mamelon, stapânea împrejurimile. De la locul de unde se lucra la rogojini, puteam vedea pâna la Dunare si, dincolo de ea, chiar si Vâlcovul, oras care pe vremuri era al nostru. La margine de tara, în nesfârsit de ape, visul nostru adesea se destrama. Când oare, ajunge-vom iarasi sa mai fim stapâni pe întreaga noastra tara, sa fim una? ca tara mare si frumoasa, în granitele firesti ale acestui popor? Macinati de gânduri si purtati de doruri, asteptam termenul de eliberare. La început de mai 1964, forfota prin lagar. În ziua de 6 mai, de dimineata, apar ofiteri straini prin colonie. În jurul orei opt sunt chemati oameni la ancheta, dar mai multi odata. Nu dupa mult timp îi vine rândul lui uica Patru. Îl pândesc sa vad daca mai se întoarce. El era în alta baraca. Cei care ieseau de la ancheta nu aveau voie sa ia contact cu noi, cei care n-am fost chemati. Totusi, reusesc sa ajung la el, întrebându-l ce a fost. Repede îmi spune ca ne da drumul acasa. Ca sa nu ma prinda gardianul, am fugit înapoi. Asa au fiert colonia pâna înspre seara. Mai ramaseseram câtiva nechemati. Ceilalti îsi faceau bagajul si se duceau spre poarta. Cu mine mai ramasese si doctorul Aristide Lefa medicul lagarului. Ne faceam noi calculul ca vom ramâne pe mai departe în lagar. Nu ne era totuna, dar n-aveam ce face. Buna, rea, trebuie s-o primim si pe asta. Pe înserate, ma cheama si pe mine la ancheta. Era un capitan de la Timisoara. Nici una, nici alta, capitanul îmi spune: — “Intentionat te-am lasat la urma, ca sa te mai fierb un pic, ca destul ne-ai fiert tu pe noi, pe unde ai trecut, prin închisorile acestea din tara. Uite ce-i, sa semnezi o declaratie ca afara nu

vei sta de vorba cu nimeni despre închisorile prin care ai trecut. Asta-i una. A doua este sa nu te opui orânduirii. Sa te supui legilor statului. Acum vei merge acasa, în familie. Vei intra în câmpul muncii. Daca respecti ordinea sociala, nu vei avea cu nimeni nimic.” Asa ne-am despartit unul fata de altul. Merg la baraca si-mi iau bagajul. În fata birourilor erau toti fratii mei care se eliberau. Mi s-au facut si mie formele de eliberare si am intrat în rând cu ceilalti. Seara, târziu, pe întuneric, ne-am despartit de Periprava. Pe masura ce înaintam spre portul improvizat, Colonia Periprava intra într-o bezna adânca. CONFRUNTARI CU PREZENTUL Raspuns d-lui Radu Ciuceanu la “Potcoava fara noroc”.

MUNTII MARTURISESC
De când s-a nascut neamul românesc, muntele pentru el a fost cetate si altar. A ocrotit si salasuit pe cel napastuit si haituit pentru dreptate. A fost întaritor. Adesea a tinut loc de altar întru HRISTOS, gasindu-si calea cea buna în izbavire si-ntr-o înalta spiritualitate. De aici, ca Fetii Frumosi din basme, se aruncau în lupta împotriva dusmanului, aparându-si neamul si glia, realizând spaima în rândurile inamicului. Nu la întâmplare s-a ajuns la vechea zicala: “Codru-i frate cu românul”, pentru ca într-adevar codrii si-n zilele noastre de rezistenta s-au înfratit cu românii. Citind cartea D-lui Radu Ciuceanu Potcoava fara noroc — Memorii II, editata la Ed. Meridian 1994, am ramas surprins de lipsa de obiectivitate în relatarea evenimentelor si a datelor istorice din capitolul: “Partizanii din Banat”. Ca unul care am facut parte din acest grup, am constatat pachetul de contradictii de-a lungul prezentarii rezistentei din Banat si inadvertentele istorice întâlnite la tot pasul. Sa trecem acum la sustinerea celor afirmate pe baza de documente. I Colonelul Ioan Uta a fost numit prefect al judetului Severin dupa lovitura de stat a generalului Ion Antonescu din ianuarie 1941. Dupa procesul Maresalului Ion Antonescu din 1946 si mai ales dupa executarea lui, au urmat în tara o multime de arestari din rândul ofiterilor superiori din imediata apropiere a Maresalului. Ori, cum col. Uta fusese numit prefect de Maresal, se numara si el printre cei care trebuiau sa fie arestati. Asa stând lucrurile, a fugit de acasa în sudul judetului Severin, în regiunea muntoasa, scapând de acest val de arestari. Nimic de condamnat în acest gest, ba din contra, de apreciat, pentru ca în felul acesta, col. Uta declara

. sa izoleze si sa distruga focarele de revolta. 214. II Cunoscându-l acum pe colonelul Uta. miscarile n-au putut fi coordonate. Tot în cuprinsul aceluiasi capitol. Rascoala a izbucnit din puncte diferite. niciodata n-a avut mai multi de noua oameni cu el.” Din acest alineat se desprinde în mod clar ca grupurile de rezistenta nu aveau o comanda unica. mare ca numar si uniti între ei. Gârdoman. de-a lungul muntilor Carpati. Comandantul unitatilor de partizani era colonelul Uta. ne spune: “. dupa arestarile masive de legionari din 15 mai. Nucleele de rezistenta. Dar. b. de-abia în anul 1948. Prin incursiunile îndraznete colonelul Uta reusise sa puna pe fuga posturile de militie si autoritatile locale comuniste. colonelul Uta îsi formase o grupa de luptatori alaturi de care va actiona pe un teritoriu întins. ca de altfel si-n toata tara. unde chiar a si poposit putin timp. trecând prin Caransebes si Lugoj. De multe ori s-a deplasat. Asa se face ca se întâlneste si cu Aurel Vernichescu la Lugoj. de la care a nadajduit mult ajutor. fost prefect de Caras-Severin. Actionau la o singura comanda. La pag. într-o succesiune de miscari care a permis regimului comunist sa-si concentreze fortele. “Partizanii din Banat”: a. data de colonel. Teregovei si al Bailor Herculane. în special a judetului Severin.pe fata razboi comunismului. în vara din 1948. fara legatura între ele. rezistenta a fost expresia unei nemultumiri generale fata de ideologia otravitoare pentru lumea satului. Cracurile Maneasa. . el nu a stat doar ascuns în padure. sa trecem la ceea ce prezinta Radu Ciuceanu în cap. prin comunele din jurul Caransebesului. dar pe care la vremea oportuna nu l-a avut cum trebuia. În acest timp. Uta. Oslea. deghizat. 211 ne spune asa: — “Scena confruntarilor suprapunea regiunea masivelor Godeanu. Moraru si Tarcului. incluzând Valea Cernii.. lipsind un comandament unic.cum afirma d-l Ciuceanu despre col. îsi face o multime de prieteni si de cunostinte. care se instalase de-a binelea la conducerea tarii. În vremea aceea pe toti ne preocupa problema rezistentei împotriva puterii comuniste. Era primul detasament de partizani. la pag.. chiar si pâna la Timisoara. mergând pâna la izvoarele Jiului românesc si Muntii Semenic.”. care matura regiunea de contact al Muntilor Olteniei cu cei ai Banatului.. însa. Din cele prezentate în alineatul de mai sus reiese clar ca Uta avea o unitate bine formata de partizani. În realitate. Refugiat în Muntii Tarcului. Radochioasa. se formeaza în muntii Banatului. În aceasta parte a Banatului de sud.

agatat de mitraliera cu care trasese în atacatori. Trupe de interventie din Batalionul 9 de securitate au fost trimise în comuna Valea-Bolvasnita. Deci. 213-214: — “Sub tirul aruncatoarelor de grenade. a luptat eroic în acea coliba. însa. legatura cu altii prin curieri. Peste patruzeci de soldati au luat cu asalt salasul în care se afla colonelul Uta si. grupele de partizani au fost obligate sa se retraga ori sa piara în lupta. începe s-o ia la vale. cad colonelul Ioan Uta. Amanunte asupra ultimelor lupte au ajuns la noi. — Izolat pe saua care leaga Muntii Tarcului de masivul Godeanu. Pantelimon Erimescu. Apar acum relatarile contradictorii. colonelul. 1949. împreuna cu ceilalti partizani. desi aici nu se gasea decât noua partizani. De aici. Ilie Cristescu si E. când au fost efectuate 51 de arestari în judetul Severin. Careba. izvorul Râului Rece sau Hidegul. Careba. — Din nou ne gasim în fata unui alt mare neadevar.” Aici.c. unde a fost capturat comandorul Petru Domasneanu. colonelul Uta împreuna cu putinii supravietuitori pe care-i mai avea alaturi au respins atacurile succesive ale batalioanelor de interventie. Somat sa se predea. b. Trupul sau a fost scos mai târziu din vagauni. în jurul comunei Mehadica. Dupa o ora de aparare îndârjita. Prapastie atât de mare si de aproape de câmpul de lupta nu este. nu numai fostului detinut politic Radu Ciuceanu: — Când a murit Colonelul Uta cu adevarat? . au mai pierit în lupta înca trei partizani: Pantelimon Erimescu. Tineau. concludem ca lupta s-a dat între masivul Tarcu si masivul Godeanu. fara sa fie împuscat. ma adresez istoricului. 317: — “Atacul s-a declansat la 7/8 febr. a. cum se mai numeste acum. strabatând zidurile puscariei. Ilie Cristescu si E. Grupul colonelului Uta a fost capturat în apropierea comunei Mehadica din jud. Când a fost? Nu se mai stie. col.” Si din acest alineat. s-a aruncat în prapastie. 1949. Caras. În afara de Uta. Cea mai apropiata prapastie este în partea de sud a masivului Tarcu-“Mânioasa”. vârât într-un sac si expediat de securitate la Bucuresti. pe data de 7/8 febr. Uta a murit aici aruncându-se în prapastie. Iata ce ne spune la pag. persoanele vizate fiind banuite ca ar întretine legaturi cu partizanii. Adevarul este altul si anume ca fiecare grup actiona la comanda conducatorului de grup. Iata ce zice autorul la pag. Cu toata parerea de rau. Ioan Uta în masivul muntos al Carpatilor Meridionali. autorul arata ca Ioan Uta. lupta a durat aproape o ora. cu multa precizie. III Autorul nu ne da data aproximativa a luptelor angajate între securitate si grupul de partizani condusi de col.

pe saua de acolo. în primele elemente ale Companiei. IV În “Potcoava fara noroc”. jud. autorul nu vorbeste aproape nimic de Spiru Blanaru. cota 1099/8 Km V. De Gheorghe Ionescu nu aminteste în nici o parte a cartii. La pag. banditii au deschis foc cu armamentul automat. Nu s-a aruncat în prapastie ca sa scape de inamic. Catre Ministerul Afacerilor Interne. Lupta colonelului Uta. la circa 22 km vest de Cornereva. 317. Trece totul sub tacere. Aici. aruncându-se cu mitraliera în prapastie. este amintit de patru ori. Secretariatul General pentru Trupe. 200 m. 1949. Doar în partea ultima. împuscat în spate când a încercat sa se strecoare afara din coliba? — Sau l-ati scos d-voastra de guler din prapastie si l-ati adus sa lupte din nou la Mehadica? — Care-i adevarul? Sa fim lamuriti de un singur lucru.” — O alta inadvertenta. 317318. ora 15. RAPORT: — Comandamentul Unic Timisoara Strict secret prin curier Nr.— În luptele dintre Tarcu si Godeanu. pag. desi istoria îl consemneaza ca un mare luptator si conducator. sau pe data de 7/8 febr. Banditii. Petru Domasneanu si Gheorghe Ionescu. “Note”. compania a luat contact cu banditii. Teregova. Operatiunea de urmarire a fost continuata pâna în regiunea Pietrele Albe. “În ziua de 22 II 1949. a. eroismul lui si martiriul sau nu exclud lupta si eroismul lui Spiru Blanaru. La primirea focului si dupa ce a fost conturata zona de desfasurare a companiei pe cei . A luptat cu securitatea si a murit rapus de gloantele dusmane. La aprox. Severin. un erou prin comportamentul sau în apararea neamului românesc. Sa lasam sa vorbeasca securitatea despre aceste lupte din 22 febr. Insista însa asupra comandantului Petre Domasneanu. la capitolul “Partizanii din Banat”. Compania Teregova era în executarea misiunii de captare a bandei “Teregova”. — Colonelul Ioan Uta a fost un luptator împotriva Comunismului.30. la Cracul Stanei. 30200 din 24 februarie 1949. gasindu-se pe un punct dominant au vazut compania care se îndrepta (cu masuri de siguranta) pe vâlceaua cere duce înspre Pietrele Albe. cu grupul de partizani. 1949. aproape de Mehadica. autorul noteaza urmatoarele: — “O parte din grupul lui Spiru Blanaru cade în lupta la 22 februarie 1949.

condusa de Spiru Blanaru si de Gheorghe Ionescu. sprijinita de focul unei mitraliere. simtind învaluirea schitata de Companie. S-au gasit urme de sânge. REZULTATE: Au fost împuscati mortal în timpul luptelor: — banditul Petre Anculia — banditul Ghita Urdareanu Au fost prinsi: — banditul Ghimboasa Nicolae — banditul Smultea Gheorghe. care era mult mai în spate în apropierea padurii. Operatiunea s-a dus strabatând întregul masiv paduros pâna în regiunea satului Brebul-Nou. Banditii. Nimeni n-are voie sa uite aceasta mare batalie. Ghimboasa Nicolae si Smultea Gheorghe. când urmele au fost pierdute. Securitatea. ceea ce denota ca în rândurile banditilor sunt unii raniti. Muntele parca fierbea si Codrul tragea în acea zi de macel în apararea neamului. Operatiunea s-a facut în tot timpul sub observatia si focul extrem de puternic al banditilor. si nu la Cracul Stânii. Airoaiei Vasile cade ranit la piciorul drept de doua gloante. Trupa. la Pietrele Albe s-a dat lupta. pe timpul când învaluirea s-a produs simtitor. în acea zi.” În concluzie. Totusi trupa a ramas în tot cursul noptii în zonele unde s-a desfasurat lupta si a doua zi dimineata a reluat înaintarea pe urmele lasate de banditi. poate cea mai mare din toata rezistenta. La orele 17. asa cum Muntele Semenic marturiseste despre aceasta mare batalie: — Era o zi cu ger aspru si zapada mare. pe care d-l Radu Ciuceanu i-a uitat.doi versanti ai vâlcelei cu scopul de executa o dubla învaluire. actioneaza pe cont propriu. adica toti românii înfratiti pâna la moarte în lupta contra comunismului. au repurtat una din marile batalii din rezistenta româneasca. Uniti sub comanda lui Spiru Blanaru. Continuarea operatiunii a fost mult îngreunata si de faptul ca întunericul a înlesnit fuga banditilor si pierderea urmelor. liberalii. lasa o ariergarda alcatuita din Petre Anculia. Slt. Desfasurarea a fost mult îngreunata si apropierea întârziata simtitor. La adapostul acestei ariergarzi. consemnata de istorie — 22 februarie 1949. a fost data peste cap. Deci. confirma întru totul lupta dusa de Spiru Blanaru si Gheorghe Ionescu cu grupul de partizani în ziua de 22 februarie 1949 la Pietrele Albe. Lipiti de pietrele albe si reci trageau înversunati legionarii. Întreaga ariergarda a fost capturata. instalata înapoi pe un punct dominant. restul banditilor se retrag si dispar în padure. asa cum spune Radu Ciuceanu. taranistii si militarii. prin rapoartele ei. Ghita Urdareanu. mai putin mitraliera. ramânând fara comandant. Securitatea. . de-abia încarcându-si mortii si ranitii în caruta. Cu toate acestea.

Voi încerca sa completez golurile.N. prin slujitorii ei. prin faptul ca a cerut preotului Daicovici sa preia cheile catedralei unite de la Lugoj. banditii înarmati lupta împotriva Partidului Comunist!” Cine sunt acesti banditi de pe dealurile Teregovei? Sunt partizanii condusi de Spiru Blanaru. facea parte din miscarea de rezistenta din Banat.S. a refuzat. 4-6 / 1996 Am citit cu mult interes în Altarul Banatului articolul d-lui Cicerone Ionitoiu. Este vorba despre sfârsitul lucrarii. Ca s-a cerut preotului Daicovici sa preia cheile catedralei unite din Lugoj. ba chiar a mai avut loc si plasarea unor actiuni imaginare. Aici as dori sa nu ne grabim si sa judecam lucrurile cu multa disponibilitate si cu mare atentie.U. pe dealurile Teregovei. în mod samavolnic. Iata ce spune autorul: — “Un exemplu de tarie în fata fortei l-a constituit si cazul preotului ortodox Daicovici care. Raspuns d-lui Cicerone Ionitoiu la articolul: SLUJITORI AI ALTARULUI BANATEAN TRECUTI PRIN IADUL COMUNIST publicat în Altarul Banatului nr. Au mai fost lasati la o parte mai multi preoti care au luptat si au rezistat cu eroism încercarilor satanice din închisori si lagare din timpul comunismului. ca vladica Veniamin a avut o actiune negativa. de episcopul Veniamin al Caransebesului. ca într-adevar în Banat s-a luptat împotriva comunismului. greseala pare sa fie nevinovata.-ului a vorbit asa: — “În România. Fiind eu martor al vremurilor acelea. în fata întregii lumi. Actul de nedreptate facut Bisericii Greco-Catolice în 1948. a fost un act .S. dar nu si-a încarcat constiinta cu o faradelege”.R. din cele scrise. Sa încercam sa facem un pic de lumina. ministrul de externe al U. de desfiintare a acesteia. nu-l implica cu nimic pe episcopul Veniamin Nistor al Caransebesului. ca unul care am fost la fata locului si am luat parte la organizarea miscarii de rezistenta din Banat începând înca din 1945. atunci este destul de regretabil. cu sufletul curat pot sa marturisesc ca Veniamin Nistor. Ca sa se confirme acest adevar. În continutul lui. Ma bucura faptul ca se consemneaza aportul Bisericii Crestine în lupta împotriva comunismului. la O.. Împreuna cu tot grupul constituie simbolul luptei de rezistenta în Banat. fara voia autorului. Spiru Blanaru a fost o realitate.La sfârsitul lui martie 1949. unii chiar murind întru Hristos. Oare numai atât se stie despre episcopul Caransebesului? Daca-i asa. Am citit articolul cu mare atentie. chemat de episcopul Veniamin al Caransebesului si ordonându-i-se sa mearga sa ocupe si sa preia cheile catedralei greco-catolice de la Lugoj. Ma voi stradui sa le aduc în lumina adevarului.U. Autorul lasa sa se înteleaga.N. episcopul Caransebesului. 1. s-au strecurat unele greseli la numele de persoane si localitati. Si-a dat demisia. a trebuit ca rusii sa declare la O.

de obicei. blând si linistitor. de unitate în lupta a celor care ne hotarâseram sa rezistam comunismului. ascultam vorba taioasa a blândului diacon de pe amvon. mergea vorba ca fulgerul. Alaturi de Filon Verca.administrativ. ticsind sfântul lacas pâna la refuz. Daca în timpul liturghiei erau credinciosi si nu erau. predica era a lui de pe amvonul catedralei. însufletindu-se parca pe masura ce predica. unul câte unul. lumea venea la biserica. Problema a fost rezolvata de protopopiatul Lugojului. Asa a trecut sarbatoare de sarbatoare a fiecarei duminici din calendar. Eu sunt unul dintre martorii acelor vremuri. voi povesti un episod. Pe strazile orasului se soptea de catre unii si altii: — “Ma. Acest fenomen era si înca este si acum în multe locuri. Totul. si nicidecum de cult. Petru Hamat si Ion Iliescu am luat parte activa la organizarea miscarii de rezistenta împotriva comunismului. Se crease o stare de spirit aparte. fiu al orasului. În anii aceia. Caransebesul era centrul de organizare a miscarii de rezistenta în Banat. Cu sufletul la gura. cei care asistau si se rugau la liturghie. Cu un ton obisnuit. eu mâine ma duc la biserica. se misca în jurul episcopului Veniamin. Oricând pot marturisi despre lupta dusa de Vladica Veniamin contra comunismului.” Si asa. 2. La vremea aceea. de la unii la altii. pe baricada. Aici însa. vine la Caransebes un tânar de curând licentiat în teologie la Bucuresti. Cuvântul lui era ascutis de sabie. biserica se umplea. la liturghie. Dupa instalarea lui Veniamin ca episcop al Caransebesului. Ne fascina. al carui martor am fost si eu. când ajungea. În Biserica se asternuse o liniste de mormânt. dar când începea predica tânarului diacon. Vremurile de bejenie ale neamului românesc de dupa 23 august 1944 l-au gasit pe vladica Veniamin la postul lui. ca iarasi vorbeste tânarul diacon la predica. În urma predicilor tinute se ajunsese la o stare de spirit deosebita în Caransebes. rândul predicii. Pentru a reliefa mai bine aceasta stare de lucruri. 3. Linistea desavârsita . ca professor de Teologie fundamentala si dogmatica la Academie si în acelasi timp si hirotonit ca diacon. Se ajunsese ca în fiecare duminica. putem spune. De fiecare data. lua o pornire navalnica spre adevar. în liniste ieseau afara din biserica. fiind student la teologie. în foarte scurt timp acesta s-a identificat cu aspiratiile si încercarile eparhiei de realizare a pacii si trairii întru Hristos. Pâna aici. lucrurile se petreceau invers. atunci când se stia ca predica diaconul nostru. Atât de înaltator vorbeste de parca acum-acum pravaleste la pamânt raul din lume si pe toti lingaii care s-au înhaitat cu rusii. Vedeam în el simbolul unitatii si al biruintei întru Hristos. molcom.

S. Împreuna cu parintele Nicolici Alexandru. Teregova. Un ierarh al Bisericii Ortodoxe Române ia drumul calvarului si al rezistentei pâna la sfârsitul vietii. De atunci. com. nascut în Teregova. a fost judecat de Timisoara în lotul al doilea — Spiru Blanaru. sub obladuirea episcopului de Caransebes. Mai târziu.punea stapânire pe biserica. Este o greseala.S. Nicolici Alexandru s-a nascut în com. Nicolae Corneanu. Veniamin. I. 1. 76 — Altarul Banatului nr. când în gara Caransebes. 4-6 1996 — Note si comentarii. STOICHESCU DUMITRU — preot în com. Tot acum este arestat si parintele Nicolici Alexandru. atunci în 1948-1949. La pag. aproape de Orsova. asupra pastorului si luptatorului.P. Tatal lui a fost tot preot. Preotul Nicolici a luat 15 ani munca silnica. Sa-mi fie iertat ca am îndraznit sa povestesc acum ce am trait si vazut atunci.” Deci. Erau loviturile de sabie date comunismului. În toamna anului 1948. Iata ce spune parintele Dimitrie Baloni într-un articol din Altarul Banatului nr. Nicolici Alexandru a facut parte si el din aceasta organizatie. este trecut preotul Nicolici Alexandru. Parintele Nicolici Alexandru nu s-a deplasat niciodata în munti la partizani. necredintei si urii. pag. II Acum sa trecem la partea a doua a lucrarii si anume la completarea numelor preotilor. trecute gresit. Cuvânt dupa cuvânt ne mergea la inima. Teregova. îndreptându-se spre surghiunul impus la Alba-Iulia. ajunge preot în com. alaturi de preotul Dimitrie Stoichescu. Tânarul diacon de atunci este mitropolitul de azi al Banatului. si ale celor care au fost uitati din necunoastere. iar preotul Stoichescu. atât la securitate. Teregova este organizata militar de catre notarul public Gheorghe Ionescu. care se abatusera asupra lui Hristos si a neamului românesc. Teregova. s-a abatut sabia lui Satan. cât si în Aiud. Tufari. 170: — “Îmi amintesc de trista zi de 31 martie 1949. luând juramântul la toti membrii organizatiei. . la Fenes. episcopul Caransebesului. Ne era teama sa si respiram. Am stat mult timp cu el în camera. mereu ma gândesc la felul cum s-au desfasurat evenimentele. încep arestarile în masa în com. A fost arestat în martie 1949. Nu a facut parte din grupul lui Aurel Vernichescu. vrednicul si blândul pastor si vladica Veniamin parasea scaunul episcopal. Dupa caderea lui Spiru Blanaru din 12 martie 1949. nici nu-l cunostea. 2. Veniamin Nistor. 4-6 1996. un an de zile.

A fost condamnat si dus la Aiud. RATZEC IOSIF — preot în com. Uta. La Periprava am stat mult timp împreuna. Curtea. A facut parte din miscarea de rezistenta Oravita. cu un lot de 30 de oameni. A facut parte din miscarea de rezistenta din Lugoj. 4. A fost arestat în martie 1949 la Caransebes. ILARION V. jud. 8. A facut parte din miscarea de rezistenta. L-am cunoscut la închisoarea civila din Timisoara 1950. Ranusa. Mehadica. A fost arestat si condamnat în 1949 de catre Tribunalul Timisoara. 14. dupa desfiintarea episcopiei si trimiterea în surghiun a episcopului Veniamin Nistor. SURU ISAIA — protopop al Caransebesului. la Aiud. 11. A fost professor universitar la Academia Teologica din Arad. A fost professor de religie. 1961 de la Periprava. 1949 a fost condamnat la un an. aproape de Caransebes. 6. A fost arestat în 1943. Se elibereaza în 12 sept.3. A facut parte din grupul de rezistenta din Caransebes. Prin lupta lui a fost un erou. În anul 1948. ATNAGEA ANTONIU — preot la Zorlentu-Mare. Pe la sfârsitul lui ianuarie aveam sa fiu legat în lanturi grele la picioare împreuna cu parintele Ioja Sinezie si transferat. avea vorba domoala. A fost arestat în 1949 si condamnat la multi ani de temnita. trecând prin Aiud si Periprava. apoi arestat din nou în . IANA PETRU — preot în com. 9. 13. A luptat cu tot sufletul împotriva comunismului. a fost arestat si condamnat. A facut parte din miscarea de rezistenta. A murit bolnav de tuberculoza la Târgu-Ocna dupa multi ani de temnita. 15. Rugi. unde m-am întâlnit cu el în anul 1950. GLAVAN PAVEL — preot la Timisoara. trecând si prin Aiud. 7. pe când lucram în fabrica. 5. ZASLOTZI CORNELIU — preot greco-catolic la Lugoj. printre care si Aiudul. Arad. A fost arestat în 1848. A sustinut grupul lui Spiru Blanaru si col. A fost arestat în martie 1949. A facut parte din miscarea de rezistenta din Caransebes. La 28 oct. în acelasi timp si rector. CIUCUR PAVEL — preot. A fost arestat în anul 1949 si condamnat la multi ani de închisoare. 10. BILCA PAVEL — preot în com. IOJA SINEZIE — preot în com. A fost un mare luptator si un bun român. A fost arestat în 1949. A facut parte din miscarea de rezistenta. SURU TOMA — preot în comuna Verendin. A fost condamnat la 10 ani de temnita. FELEA — preot. A fost arestat în 1949. Bania. sustinând grupul lui Spiru Blanaru si cel al colonelului Ioan Uta. BOGOIEVICI PAVEL — preot în com. La Periprava am stat cu el împreuna. A trecut prin multe închisori. aproape de Faget. cu grupul de rezistenta din sudul Banatului — Baile-Herculane. Era o fire blânda. Am stat si cu el mult timp în celulele închisorii.

A fost arestat pentru a fi facut parte din miscarea de rezistenta din Oravita. 17. 9 decembrie 1992 Început de jurnal. BEJ TEODOR — preot în jud. 1961. 16. L-am cunoscut la Aiud. cu pieptul desfacut si cu mâinile ridicate spre cer pentru a cuceri libertatea. Sunt în preziua plecarii în Germania. Ne-am adapostit pâna la sosirea autocarului pe scarile catedralei. Joi. În autocar ma rog lui Dumnezeu sa-mi ajute sa merg sanatos. despre jertfa Mielului ca unicitate în rascumpararea si mântuirea omului. BERGHIANU ? — A fost arestat în 1948.14 martie 1959.S. Seara am luat parte la conferinta Parintelui Galeriu în aula Facultatii de Medicina. din fata Catedralei Ortodoxe. 1992 Plecarea în Germania . MEILA IOAN — preot în Bocsa-Montana. La orele 11 am sosit cu masina de la Lugoj la Timisoara.S. Arad. LUCA PAVEL — preot în com. Cu multa emotie m-am vazut în fata masinii. preot fiind si professor de religie la Arad. 21. Ploua marunt si rece. La unguri am stat trei ore. Glimboca. sa cunosc si sa înregistrez asa cum sunt lucrurile. si cu partea frumoasa a lor. La orele 16 . ALDESCU ALIMPE — preot în protopopiatul Oravita. mai stapân pe sine. în fabrica. autocarul a fost în fata Catedralei. De la orele 19 si pâna la 21 a vorbit despre credinta în Dumnezeu. Costica. La orele 10 fara un sfert. în casa lui Constantin Pascu. în urma unei ocluzii intestinale.P. ma struneste. moare la 18 sept. 10 dec. acolo unde cu trei ani în urma au murit tinerii acestui neam. condamnat la 20 de ani munca silnica. 19. JURNAL DE CALATORIE DE LA LUGOJ LA KARLSRUHE Miercuri. Arestat în 1949. granicerii români ne-au dat drumul liber de trecere. Dupa multa suferinta. Nicolae Corneanu. A fost condamnat pentru a fi luptat împotriva comunismului. Aici.la orele 10. A fost arestat si condamnat ca luptator anticomunist. este condamnat la ani multi de închisoare pentru ca a fost împotriva comunismului. I s-a refuzat orice tratament. Sa pot observa cu ochii mintii totul pe unde trec. început de drum. BOGOIEVICI GHEORGHE — preot aproape de Oravita. A fost arestat în 1948 si condamnat la multi ani de temnita pentru a fi luptat împotriva comunismului. Ne-a prins noaptea la frontiera. A fost condamnat pentru a fi luptat împotriva comunismului. La orele 12 am fost în audienta la I. 20. întrevedere care a durat 45 de minute. Plecarea are loc la 10 si 10 minute. în treizeci de minute. Pâna la plecare am fost însotit de bunul meu prieten Costica Pascu. La orele 13 am ajuns la frontiera. 18. Afara ploua încet si marunt.

iata-ne la frontiera Germaniei. de o jumatate de ora. întinzându-si oasele. lingându-si ranile razboiului si ale înfrângerii. în ceea ce priveste economia. cu hainele botite si cu încaltamintea . ajungem la frontiera Cehoslovaciei. Pâna la vârsta de 72 de ani aproape. stam mult de tot. Ne-am îmbratisat si am plecat spre casa. am ajuns la Karlsruhe cam la orele 15. La punctul de granita al Germaniei. la o parcare. Din loc în loc apareau locurile de parcare cu WC-uri. În gara centrala. ajungem în Frankfurt am Main. si ei frânti de oboseala. Aceasta din cauza a doua tinere femei. Datorita prieteniei lui Aron si a Magdalenei Florincas. Spre ziua. Frânt de nedormit si de oboseala. Strabatem orasul trecând Dunarea. Aici o multime de calatori se dau jos din autocar. Dupa o buna bucata de drum. oras dupa oras. râuri si poduri. codri dupa codri. ploaia toaca marunt. oras mare si frumos si cu un trecut bogat în istorie. Mai ramânem o mâna de oameni. fusese un start subtire de zapada. Soferii.plecam spre Budapesta. care au plecat fara a respecta viza de intrare în tara. Pasesc pentru prima data pe pamântul Germaniei. Era în 11 decembrie 1992. Am pornit de-a latul Germaniei. Erau îngrijite ca-n povesti. dar mai ales sosele si autostrazi serpuind pe întreg cuprinsul tarii. l-am gasit pe Aron Florincas asteptându-ma. 1992 De la frontiera ne îndreptam spre Nürnberg. 11 dec. Pe întreg cuprinsul distantei. Si-n Ungaria. Trecem fara sa oprim prin Würzburg. Desi e noapte. locul unde poporul german a fost îngenuncheat în urma binecunoscutului proces. voi reusi sa vad Germania. dealuri si câmpii frumoase. Obosit. facem o halta de ajustare. Au trecut anii si Germania s-a ridicat. Trecem prin Nürnberg. Asa am vazut din goana masinii. de la granita Cehoslovaciei si pâna la aproape de cea a Frantei. Pamântul e acoperit cu un start subtire de zapada. Budapesta mi se pare un oras frumos. se misca de ici-colo prin masina sau chiar se dau jos. la informatii. Pe la miezul noptii. în schimb. S-o vad acum când ea sta în fruntea Europei. Verdele grâului rasarit cu ruginiul padurilor desfrunzite realizau simfonia începutului de iarna pe pamântul Germaniei. Din partea Cehoslovaciei ne-au dat drumul repede. Târziu în noapte ajungem la Budapesta. la Karlsruhe. dar si placut surprins de frumusetea locurilor. unde era si locul de parcare a autocarului. eu n-am iesit din tara mea. Toate în slujba omului. bunastarea si gradul de cultura. Împlinisem 30 de ore de mers cu autocarul de la Timisoara la Karlsruhe. La iesirea din oras.

” Inscriptia gravata în partea de nord. Am ramas uluit. nascut în Durlach la 18 ian. instalatii de lumini electrice. vânt . 1679. Nu mai vazusem în viata mea asa ceva. Si acum întreaga omenire mai simte miscarile sale de zvârcolire. decedat la 12 mai 1738. o adevarata feerie. 13 dec. zi de sarbatoare.murdara. Aceasta mare cladire. care de fapt o putem numi Piramida Monument. lumea infernului rosu. Din loc în loc apareau brazi de diferite marimi. brazi de diferite marimi. într-o piata s-au amenajat mici casute iluminate fermecator în asteptarea lui Mos Craciun. ca sa pot vedea multe minuni ale lumii. în mijlocul familiei Florincas. Am intrat într-o cladire mare cu patru etaje. deasupra strazilor suspendate. 12 decembrie 1992 Sunt cu adevarat în Karlsruhe. amplasata în centrul orasului. privind si-n dreapta si-n stânga. a treia de când sunt la Aron. 1992. cu inscriptia gravata în partea de sud: “Margraful Karl Wilhelm. undeva prin landurile bogate ale Germaniei. împodobiti cu becuri electrice si panglici. Asa am vazut monumentul istoric. la 72 de ani. Este adevarat ca si eu am vazut multe minuni. Eram ca trei pasari ratacite. primit cu toata caldura sufleteasca de catre Leni si Aron. puternic luminata. Aron m-a plimbat pe la locurile cele mai însemnate. Zi de duminica. din inima Carpatilor. pe care am s-o descriu mai în aproape. În atmosfera aceasta de prietenie. am început si eu sa-mi trag sufletul. sotia lui. O zi cu cer mohorât. Dumnezeu sa le dea multa sanatate si noroc mult. unde cu multa caldura m-a primit. frumosul încorona ordinea constructiilor. de-o parte si de alta. curatenie peste tot. desi eram destul de batrân. Acest monument i-a fost ridicat de Biserica. unde l-a si înmormântat. Leni. am intrat în locuinta lui Aron Florincas. pe una din strazile largi ale centrului. dar într-o lume a lui Satan. Seara mai ales. cu scari rulante. îmbratisându-ma. Tot aici. se numeste KARLSTADT. lumea comunismului. de-a dreptul uimit de ce-mi aparea în fata. pe Piramida Monument: “Margraful Karl Wilhelm depune primul piatra de temelie la noua sa resedinta a acestui oras. în vitrinele mari ale magazinelor. la 17 iunie 1715. în forma de piramida.” De la acest monument am plecat prin oras. Azi a fost o zi de vizita prin oras. în centru.

Zgura n-o putem îndeparta decât atunci când poporul român va realiza reforma morala. La spatiul mioritic al lui Blaga. un pic de noroi de la noi în Karlsruhe. la nobletea sufletului neamului nostru. gândul ma împinge spre realitati românesti. deci. Eu.rece. 14 decembrie 1992 Am stat acasa tot timpul. În jur de orele 15 ne pregatim de o plimbare în oras. Prea multa rugina pe sufletele noastre. unde luam un ceai fierbinte si discutam despre multe altele. de cele mai multe ori. Seara. spre a dovedi înca o data ca prin credinta si dragoste nemasurata se poate ajunge la mântuire. ma gândesc cu mult dor la tara mea. De-abia sunt în a patra zi de când sunt în Germania si dorul de tara m-a luat în stapânire. monahul de la Rohia ne-a învatat cum sa ne rugam lui Dumnezeu si cum sa iubim omul. Ajunsi la un anticariat. Aici vom ajunge numai daca mergem pe drumul Bisericii. Am adus si eu. Ajungem la Sântion. unde Nicolae Steinhardt s-a desavârsit ca om. am câstigat victorii. Aici m-am simtit foarte bine. 15 decembrie 1992 A fost o zi senina si cu mult soare. mareata. Facându-mi cizmulitele. bine împrejmuita si pazita de . le-am spus tot ce stiam la ora aceea. Dupa o ora. Aici. un supravietuitor al gulagului românesc. Mai mult am discutat de anii petrecuti la SMT Lugoj. cât am putut. neam întors la Aron. românii. din vestitul Occident al Europei. plecam toti trei în oras. acea toleranta si ospitalitate a nedreptatitului nostru neam. Nu dupa mult timp a venit acolo si d-l Mitrofan din Timisoara. Noi. dar din nefericire adesea am pierdut razboiul. cu semne de iarna. acea îngaduinta si dragoste de aproapele. fericiti. am reusit sa realizam un colt din tara noastra. spre marea mea bucurie. vând un ceas vechi de buzunar cu 100 de marci. la peticul de pamânt ROMÂNIA. La sfârsit de secol. mai precis de o vizita la un alt român — Valeriu Sântion. Ies pe balcon si-mi curat cizmulitele de noroiul adunat la vama noastra. Dar sa nu se uite ca-n acelasi timp am adus si acea disponibilitate a sufletului românesc. Pe la orele 10 plecam în oras. despre oameni si fapte. De aici. aducându-ne aminte de vremurile trecute ale regimului comunist. la sfârsit de mileniu. Erau direct interesati sa afle cât mai multe vesti din tara. vas ales de Dumnezeu. asa cum îl vedea Petre Tutea. în decursul istoriei. În drum spre acest magazin am vazut cladirea Tribunalului Constitutional al Germaniei.

ocupa locul de frunte. scoate si un aparat de radio portativ si mi-l întinde si pe acela. multumindu-i din tot sufletul. ti-o fac tie cadou. am primit-o. Aron i-a dat numai 7 marci. Cu aceeasi emotie l-am primit si pe acesta. plini de viata si bine dispusi. unde domneste o ordine desavârsita si o liniste îmbietoare. cu emotie. Simt tot mai mult dorul de tara. Intram apoi în cladirea Postei. Alina si cu Marioara. spunându-mi sa-l primesc în dar din partea lui. Aron mi-a încredintat-o. A încercat-o pe o coala de hârtie. Aprovizionându-ne cu alimente. spunându-mi cu mult drag: — “Tasule. cu un scris elegant. care se pricepe la ele. prezenta unele defecte. Sfânta zi de miercuri ne-a ajutat. cu . Sigur ca toti se gândesc la mine. supla si destul de frumoasa la înfatisare. Pâna la urma am scos-o cu 7 marci. cu toti ai casei. sa stii ca frunza asta este cauza defectiunii masinii.” Eu. Dupa ce a curatat-o. arata ca noua. Nusa si Anisoara. Lânga ele persista Tibi.” — “Sar putea”. Anica si Lenuta.politisti cu pistolul mitraliera în mâna. bunica ei. Ne-am adus aminte de sângele varsat de tinerii Timisoarei pentru libertate. am rânduit darurile în dulapul unde îmi pastrez hainele. Azi se împlinesc trei ani de la începutul Revolutiei din decembrie 1989. Cautând. Îl aud pe Aron ca-mi spune: — “Mai Tasule. Sa fii sanatos si s-o folosesti cu mult succes. 16 decembrie 1992 Sfânta zi de miercuri din postul Craciunului ne-a ajutat. Mergea foarte bine. Aron. Dupa aceea. Am uitat sa spun ca-n piata vânzatorul a cerut 10 marci pe ea. La fel surorile mele. aceiasi oameni. a gasit în interiorul clapelor o frunza de copac mototolita. Ai mei mereu îmi apar în fata ca pe un ecran de televizor. Poate ca la ora asta si ele se gândesc la mine. Cu gândul la ai mei din tara. a încercat-o. pentru depistarea hibelor. Aron a asezat-o pe masa si da-i cu controlul pe ea. Eram nerabdatori sa vedem ce anume are de nu prea merge cum trebuie. De dimineata am fost cu Aron la piata de vechituri. am gasit o masina de scris. spunându-i ca nu-i prea buna. îi raspund eu. Tot cautând. Horia si cu nepotii mei Adrian si Gabriel. Frunza ajunsa între clape blocase masina. Pâna la urma am luat-o si-am pornit spre casa. ne întoarcem acasa. Ajunsi acasa. Din pacate. Este prima zi când vad Karlsruhe scaldat într-un soare de iarna. în mod amanuntit. Era o masina foarte buna si putin întrebuintata.

se pregateste pentru întâmpinarea Craciunului. noi multumeam lui Dumnezeu ca în tot greul vietii ne-a ajutat ca si din înfrângeri sa învatam câte ceva. unde. în Germania. De aici. Este o fata frumoasa si cu multa caldura sufleteasca. Am luat tramvaiul si am ajuns la teatru. românii. Ne-am întâlnit doi prieteni. Sunt multe de spus dintr-o viata de om. pretul atât de mare te sperie când îl citesti. depanând firul amintirilor. Prin comportamentul lui. cu trei picioare. istoria va dovedi lumii ca jertfa Timisoarei n-a fost zadarnica. Joi. din tot ce am înfaptuit. Este o zi linistita. Cred cu tarie si o spun de aici. Niciodata n-am urât omul si nici n-am încercat sa ne razbunam. Azi a venit pe la noi d-l Mitrofan. Stam acasa. Aron a facut si face mult pentru noi. a atras admiratia germanilor. bunastarea si la noi în România. aceasta extraordinara rânduiala a marfii. 17 decembrie 1992 S-a scurs o saptamâna de când am plecat din România. cu un start subtire de gheata pe masinile din strada.. cu trei picioare. ca Dumnezeu ne va ajuta sa vedem pacea. Tot mai mult gândul meu zboara la cei de acasa. acum stabilita în Germania. care-l cunosc ca pe un om cinstit si corect. din Karlsruhe. cu vreme rece si ninsoare de iarna. Putem concluziona ca. apare acest lucru cu multa pregnanta. în parc. Am admirat îndeaproape acest monument. Vorbind. Sâmbata. din inima Germaniei. Cu toate acestea.. cu numele de Gruber. Am cunoscut o doamna din Lugoj. Aici. Vineri. Am vorbit despre tara si despre oamenii de acolo. care am avut viata supraîncarcata cu evenimente si întâmplari destul de neobisnuite. era statuia Calului Troian. în aceeasi masura. a doua zi ne-am dus la fata locului. Azi am întâlnit-o si cunoscut-o pe Nadina Radu. cu toate aparentele victoriei neocomunismului. Intrigati de acest fapt. din Germania. .alta palarie. în care scriau niste neadevaruri grosolane la adresa orasului Karlsruhe si anume ca statuia unui cal troian. Dar. 19 decembrie 1992 Ne-am pregatit de mers în oras. Te oboseste. nepoata lui Aron de la Arad. Fiecare casa de aici. Am colindat prin magazine. ar fi lovita de catre cetatenii orasului cu oua stricate. parca. din Germania. Totul este asa de frumos. 18 decembrie 1992 Ne apropiem de Sfintele Sarbatori ale Nasterii Domnului. Doamna ne-a aratat o bucata decupata dintr-un ziar din Lugoj. timpul ne-a dat dreptate. Din nou am fost la Karstadt. Dupa masa am fost cu Aron în oras.

cu cladirile monumentale si cu 14 linii de peron. Luni. îmi vine sa spun ca noi. La televizor am ascultat cu multa emotie colindele pomului de Craciun. De la ei ne ducem la magazinul Karstadt. toate acoperite. îmbracat în zeghe. Duminica. Cu toate acestea de-abia astept sa ma întorc la ai mei. Totul este la dispozitia omului. În jurul orei 13 ne-am îndreptat spre casa. prin ploaia marunta. tremurând de frig si foame. unde ne facem fotografii din diferite pozitii. În acele clipe mi-am adus aminte cum în închisoarea din Aiud cântam “O. românii. cu voie buna. Pe aici nimeni nu vorbeste de poporul nostru. în vizita la locurile mai importante. Afara ploua marunt si-i cam prea cald pentru acest anotimp. De acolo. la Aron. Trecem în fuga si pe la prietenul nostru Sântion si la doamna Camelia. unde am cautat o revista cu constructii de barci. 22 decembrie 1992 Îl însotesc pe Aron la magazinul din apropiere de locuinta si facem aprovizionarea cu apa minerala si bere pentru sarbatori. spre Calul Troian. este un du-te-vino. mai ales vazuti din Germania. Pe la orele doua ne întoarcem acasa. jignind un oras întreg. dupa treburile zilei. plecam prin oras. Apoi am vizitat gara centrala. sub protectia umbrelelor. . în Germania. Ne ocolesc toti. în România. Câteodata. A trebuit sa vin aici. Ma simt foarte bine aici. Eu cu Aron ne îndreptam. dar prea scump. Anii prea multi adunati în spatele nostru îsi spun cuvântul.Cu parere de rau. Parca si acum ma vad într-o celula a Aiudului. Am ascultat slujba sfintei liturghii la Europa Libera. Gândul si dorul meu au zburat la cei dragi din tara. ca sa-mi dau seama ca acest cuvânt de România are mai multa plinatate decât atunci când esti în tara. dar n-am gasit. Lumea. Este o gara mare. trebuie sa constat ca ai nostri de la Lugoj sunt de rea credinta si sustin în acel articol de ziar lucruri neadevarate. cântând “O brad frumos” pe versurile de Radu Gyr. Am intrat în libraria garii. obositi ca dupa o zi de coasa. Toate acestea se datoresc faptului ca în ultimii trei sute de ani neamul românesc a început sa alunece în haul dezmatului si al decaderii morale. brad frumos”. în frunte cu Alina. tare suntem mici si prapaditi. 21 decembrie 1992 Am ajuns la solstitiul de iarna. 20 decembrie 1992 Azi n-am iesit în oras.am admirat. Marti. Dupa aceea plecam în cautarea unui brad frumos de Craciun.

Aron a pus mâna pe crestetul copilului si l-a întrebat ce face si unde se duce. trântit de vânt. Se facea ca eram mai multi în jurul lui. mereu cu zâmbetul pe buze. de locurile acelea frumoase. Aron si-a ales un brad frumos. dar scumpi. Toata viata lui a fost un om care a stiut sa înfrunte greul. Un magazin urias si-o forfota de lume. dar zglobiu si vioi cum n-am prea întâlnit. veniti la studii. Aron a cumparat niste struguri. am întâlnit un copil marunt. Bradul ales lam lasat în curtea depozitului cu un bilet purtând numele lui Aron si am purces la vizitarea magazinului. presarata din loc în loc cu mesteceni pletosi si ciresi salbatici. În jur de orele 16 a venit Nadina la noi. lasând-o pe Nadina la noi. tare simpatica. cred. îmbracat în haine curate. Si acum mi-a ramas în minte imaginea lui de copil zglobiu. cu pletele lui albe sclipind în soare. el se consola spunând: — “Asa a fost voia lui Dumnezeu!”. uscat acum de-a binelea. A murit în . ca un sac. unde. Când se gasea la cel mai mare necaz. A trait 87 de ani. a plecat acasa. Este o fata frumoasa si comunicativa. în magazinul acela mare. asa cum era el. Am uitat sa spun ca acolo. luându-ne bradul ambalat. Discutam de parca ne-am fi cunoscut de-o vesnicie. foarte buni. cu multi pomi fructiferi si ici-colo pâlcuri de arbori razletiti de padurea încheiata de fag. singura. pe o pajiste bogata în flori si verdeata. departe de casa. statea bunicul meu. nu dupa mult timp.Ajungem la marele magazin Wertkauf. zâmbind. o tânara femeie. ale copilariei mele. Pe tulpina unui copac de mult cazut la pamânt. trezit din acest vis frumos. Erau indonezieni. Brazii sunt expusi în suporturi speciale. pe care vânzatorul l-a împachetat într-o plasa speciala. Acum. apoi ne-am îndreptat spre casa. Toti copiii pamântului sunt asa. Miercuri. este un loc special amenajat cu o multime de brazi. departe de tara. Pe toti îi caracterizeaza curatenia sufleteasca. ca mai târziu pe acest fond sa se grefeze pacatele omului. ne vorbea. undeva pe dealul Poieni. împreuna cu Corina. mi-l aduc aminte bine. care. lânga el. 23 decembrie 1992 Azi noapte l-am visat pe bunicul meu. Catre orele 14 am ajuns obositi morti. taica Ion Berda. cu fata radiind de lumina bucuriei. de toate marimile. Se facea ca era o zi frumoasa de vara. Era cu mama lui. A raspuns mama lui pentru el.

Începe slujba religioasa. al unchilor si verisorilor si al prietenilor cinstiti la suflet. A fost înaltator. Heidelberg si Heilbron. de asta data. în salonul mortii. În noaptea aceea de Craciun. ma rog cu caldura. Colindând. cel care pentru prima data am iesit din hotarele tarii mele si-n ajun de Craciun luam parte la o slujba religioasa. Cu gândul la ai mei si tara mea. 24 decembrie 1992 Suntem în ajunul Craciunului. noi. La orele 11 va începe slujba. Suntem mai aproape de Nasterea Domnului. Eram extaziati. în dumnezeire. În fata bisericii e multa lume adunata. Înaintea slujbei se produce o oarecare fierbere. Barbati si femei luam parte la raspunsurile cantorului. Biserica este luterana. poate cu misiunea de-a vorbi si a scrie prin ce am trecut. Pe vremea aceea eu eram în Aiud. cei din spatele usilor ferecate. vedeam aievea chipul sfânt al mamei. De dimineata ne pregatim pentru a merge la biserica. L-am ajutat pe Aron la fixarea bradului întrun suport. obrazul siroit de lacrimi al tatalui albit si îmbatrânit înainte de vreme. cu ochii înfipti în stele. care-i gazduieste întotdeauna pe românii ortodocsi. aici.1955.. între zidurile reci ale celei mai grele închisori din tara. Alaturi de Aron si Nadina m-am simtit foarte bine. în Karlsruhe. faceam saltul în nemarginire. În acele marete clipe. Joi. al bunicilor albiti si ei de timp. prin colindul nostru din marginire. pe un pat din spitalul închisorii. închinata Nasterii Domnului. În aceasta biserica luterana. cu brazde de durere. traiesc clipele frumoase. strângându-si la piept pruncul parasit de mine la patru luni. Azi pot spune ca Dumnezeu n-a voit sa mor acolo. La sfârsitul slujbei am colindat cu totii gândindu-ne acasa.. Nostalgic. ne-am dus prin oras pentru aprovizionarea cu cele necesare pentru Craciun. Voia Lui a fost ca eu sa traiesc si. Am ajuns pe la orele 11 fara 15 minute. bolnav de tuberculoza. Aron ma prezinta multor prieteni si cunoscuti. femei si barbati. Parintele Dr. s-a creat. Acest vis m-a rascolit. Asa mi s-a parut mie. De dimineata. colindând. dar grele ale luptelor noastre duse în grupul lui Spiru Blanaru. În acele clipe puteau sa . Viorel Mehedinti este parohul Bisericii ortodoxe din Karlsruhe. dar m-a si înseninat. al fratilor si surorilor. din Aiud. al sotiei. mi-am adus aminte de colindul din 1952. Pe lânga aceasta parohie mai are înca trei: Frankfurt. o atmosfera de o înalta traire spirituala. Îl socotesc de bun augur. Toti români.

Ce i s-o fi întâmplat acolo la Timisoara? Sigur ca si azi sunt multi care-l încoltesc. de felul cum reprezinta Biserica si neamul nostru aici. Vineri.P.S. în orasul Karlsruhe.. înregistrate de Aron. S-a creat o atmosfera de intimitate. aici în Germania. în Germania. Nicolae Corneanu. Cu creionul în mâna. Într-una din noptile de Craciun. cu care am stat mai mult de vorba. departe de ai mei. simt atât de aproape tara mea. gardienii sa ne ucida. îmi petrec Sfintele Sarbatori. aproape de granita cu Franta. emotionat. parintele ne-a vorbit despre Nasterea Domnului. pot spune cu sufletul curat ca nu au dreptate. afara de Ion. România. mai multi au venit la mine. Aici a venit si parintele Viorel Mehedinti.se deschida usile toate. Apoi am sarutat crucea si am luat nafura. dar ferm. în mijlocul familiei lui Aron. drumul jertfei. se gaseste pe drumul de lupta în lumina dragostei întru Hristos. ca noua nu ne mai era frica de nimic. Aici. femei si barbati. întrebându-l ce-i cu el? Mi-a raspuns ca-i tare obosit. Toti au fost prezenti. sotul lui Eli. în Germania. Craciunul. A fost o masa cu de toate. Asa mam trezit din vis. de altfel ca si aici în Germania. urmez firul gândurilor. În biserica. El. dupa colinde. Sa-i aud glasul blând. Si acum îi aud glasul în raspunsul de . Eram în Dumnezeu si Dumnezeu în noi. Dintre cei prezenti. Am ascultat si colinde de Craciun. Când totul a fost gata. mitropolitul Nicolae Corneanu. În gând ma întreb ce vor face ai mei? Cum vor petrece sarbatorile fara mine? Dupa obiceiul meu. încurajându-ma în ceea ce vreau sa fac. L-am luat în brate parca si l-am asezat pe pat. Aron m-a prezentat parintelui cu multa caldura. Departe de tara. ma scol la orele 6 dimineata. Se facea ca era la mine acasa. Aron ne-a fotografiat pe toti. Când l-am vazut. înainte de nafura. strângându-mi mâna.. Drumul lui pe care a apucat este drumul PAULIN. cu gândul la el. Masa de prânz am luat-o în mijlocul familiei lui Aron. drumul fara întoarcere în lupta pentru Hristos. am mers la d-l Petru Calarasu. l-am visat pe I. am ramas uimit. De-abia apuc sa ma întorc acasa si sa-i fac o vizita.S. Eu. Ne-a primit foarte bine. Dar. Dupa toate acestea. împreuna cu Eli si Monica si cu familiile lor. i-am raspuns si-n numele tarii mele. la Lugojel. acesta fiind de serviciu. 25 decembrie 1992 Ziua Nasterii Domnului. un moldovean de isprava.

26 decembrie 1992 A doua zi de Craciun. Este ziua ei de nastere. În jurul orei 10 am plecat la plimbare prin Grötzingen cu Aron si Nadina. Am început ziua cu ascultarea cuvântarii tinute de Regele Mihai I. Neam regasit unul cu altul în felul de a pune problemele. constat ca a venit si la mine mos Craciun. fosta casiera de la SMT Lugoj si înca doua doamne tot din Lugoj. Cuvânt firesc de încurajare pentru poporul român. voievozi si iarasi regi. Dupa masa. Ma rog lui Dumnezeu sa le ajute si sa-i tina pe toti sanatosi si cu mult noroc în viata. Vântul de nord ne mângâia fata. au venit la noi în vizita doamna Gabi Ross. Cu emotie. pe data de 28 decembrie. Ne-am bucurat unii de altii. Ne rugam sa ne ajute ca prin rugaciunile lui sa iesim din acest mare si greu impas al poporului nostru.multumire dat parintelui Galeriu în Aula Facultatii de Medicina din Timisoara la 9 decembrie 1992. Am vazut mai din aproape cartierul în care locuia Aron. Duminica. Grötzingen este bunica orasului Karlsruhe si mama Durlach-ului. Helga lucreaza la Institutul de Cercetari din Stuttgart ca fiziciana. spre deosebire de multi români de aici. apropiindu-se plecarea mea. A fost o întâlnire placuta. mai ales asupra lui Nicolae Steinhardt. Ma întorc. De-abia o . La fel si despre Constantin Noica. La fel si Monica din partea familiei ei mi-a adus multe cadouri. A fost maret de frumos. revazându-ne dupa atâtia ani de despartire. Sâmbata. 27 decembrie 1992 Este ziua Sfântului Stefan. S-a creat o atmosfera calda de familie. în jurul cafelelor. Leni si cu Aron s-au gândit la mine si mi-au oferit daruri. Afara era destul de rece. împlineste. la masa bogata a acestei zile de Sfânt Craciun. Aron ne-a facut mai multe fotografii. cel dintâi martir al Crestinismului. 41 de ani. Cu Helga am avut mai multe schimburi de idei. Am ramas surprins de cunostintele si cultura Helgai. Un lucru trebuie stiut de catre noi toti: Neamul românesc s-a nascut crestin si monarhic. când ne-am dus acasa. nam avut presedinti de tara. Pe la orele 12 ne-am întors acasa zgribuliti de frig. Am facut mai multe fotografii împreuna cu Nadina. cu ocazia Nasterii Domnului. Si aici. Asa s-a mai scurs o zi. A fost o surpriza pentru mine. cam pe la orele 15 si 30 de minute. La masa de prânz ne ducem la Monica. la Grötzingen. Ne-a primit cu multa caldura. iarasi. care nici nu auzisera de gânditorul de la Paltinis si de Monahul de la Rohia. niciodata. Ana si Helga Wingert. Am stat pâna spre seara. ci întotdeauna am avut regi. Noi.

cu fel de fel de stiluri în constructie. Au stat în jurul meu. nu vom depasi criza. 1993. Nici acum nu vrem sa întelegem ca. stând mai mult de vorba. nu este de bun augur. spre tara mea. L-am petrecut în mijlocul familiei lui Aron si Leni. ne-am întors acasa. Nu dupa mult timp a venit si Eli pe la noi. Acum are cetatenia germana. mai ales de când politia a refuzat prelungirea termenului. Nu este un birou al societatii cu care vrei sa pleci. Conflictul dintre A. Citind aici. orele 18 pentru plecarea noastra spre casa. Dupa masa pe la orele 16 ne-am dus în vizita la doamna Flori Hateganu. facându-ma sa ma simt bine. Am trecut pe la dl Sântion. Cu toate acestea gândul meu zboara spre casa. Soarele-i spre asfintit. constat cu durere ca opozitia noastra se destrama. Seara. Mi-e tare dor de tara. Privesc afara pe geamul din camera mea. Se apropie trei saptamâni de când sunt în Germania. cu albul lor caracteristic. desi ma simt foarte bine aici la Aron si la Leni. Ne-am simtit tare bine la ea. Acolo au refuzat sa prelungeasca sederea. venita în Germania de 14 ani. Am fixat. Luni. Parca taie cu palosul. 1993. fara unitate. de unde am primit în dar mai multe haine.A. data de 7 ian. si P. noi nu vom realiza nimic. nici cea politica si nici cea economica. cu fatade neasemanându-se una cu alta si cu podurile toate mansardate. Copaci si pomi desfrunziti dau privelistii nota de iarna. Afara-i frig si vântul bate tare si ascutit. 28 decembrie 1992 De dimineata am fost la politie pentru prelungirea termenului de ramânere în Germania.astept. Pe acest fundal apar casele. ca sa ajungi în tara esti la discretia soferilor de pe autocar. Ne-a povestit despre multe lucruri si mai ales despre necazurile ei.C. dar rece. Sunt nerabdator de a pleca acasa. în Germania. ruginii si parca fara viata. Deci trebuia sa plec pe ziua de 9 ian. “Expres Magazin”.C. Presa noastra se ocupa mai mult . În fata mea se arata maiestuos un deal poleit cu aurul soarelui dinspre apus. Numai uniti vom învinge. în jurul orei 20. în Germania. deci. Un neastâmpar a pus stapânire pe mine. În timpul acesta Aron a vorbit la telefon cu Zornek din Freiburg despre cursa spre tara. A trecut si Craciunul. Zilele acestea trebuie sa-mi adun bagajele. Asa stând lucrurile. Marti 29 decembrie 1992 Aici. Îti percep taxe dupa bunul lor plac si numai în marci. Este o zi senina. una mai frumoasa ca alta.

strabunicul lui. Din tara pe care Carol I. Joi. 31 decembrie 1992 Iata-ne si-n ajunul anului nou si la sfârsit de an vechi. cu vise si sperante. sfârsit de an si cu început de an. desi aici ma simt minunat. Acum caut sa vorbesc cu ei la telefon si sa le anunt data plecarii de aici si a sosirii în Timisoara. Spre deosebire de sezonul cald. Alina. Haul comunismului. Cu un lucru nu ma împac eu. cea mai frumoasa din familie. Ei si nepotilor Adrian si Gabriel le-am luat mai multe lucruri. Marioara. am luat cadouri si pentru Tibi si Horia. Cei tineri. La fel. ce sta la locul de frunte. Mi-e dor de tara si de toti ai mei. Am fost si la piata de vechituri. Dupa masa mi-am facut bagajele pentru plecare. Am fost de dimineata cu Leni în oras pentru cumparaturi si anume sa luam ciorapi pentru femeile din familie. Tot astazi a sosit si o scrisoare de acasa. Anica si Lenuta. Si aici totul este scump. Norocul a fost ca am luat cu mine medicamentele necesare. Dupa ce a fost decorat de catre Stalin si i s-a facut o avioneta cadou. Undeva în sud-vestul Germaniei. Sunt 45 de ani de când Regele Mihai I a fost izgonit de pe tronul lui întrun mod absurd si pervers. Anul Nou 1993. Ma bucura mult faptul ca voi pleca acasa. Nusa. Pe lânga ele mai este una. Iarasi sperante de mai bine. o ridicase printre tarile fruntase la vremea aceea. În jurul orei 10 a venit Eli pe la noi si am plecat cu totii prin oras. 30 decembrie 1992 Se împlinesc azi 45 de ani de când România a fost aruncata într-un hau adânc.de felul cum tuseste si-si scutura pletele Adrian Paunescu si nu de câti înca mor în Basarabia si Bucovina. Am primit multe lucruri bune si folositoare de la Aron si Leni. acum în iarna vin putini oameni cu marfa lor de vânzare. sezonul rece îmi da de lucru. respiratia este foarte grea si tusea ma cam supara. în Karlsruhe. Anisoara. De la piata am plecat prin oras dupa cumparaturi. Totusi nu reusesc. Oriunde as fi. unindu-ne în duh crestin si visând la mai bine. Iata unde ne-au adus cei care atunci ne luasera în brate — Tatucul Stalin si toti acolitii lui. îl petrec si ma bucur nespus de mult împreuna cu Leni si Aron. nepoata mea. lau alungat din tara lui. de la Marioara si Tibi. Miercuri. fiind . dar n-am gasit nimic. Cât de departe suntem de adevarata libertate si de sensul real al democratiei. Leul românesc era la paritate cu francul elvetian. cu familiile. cu frumoasele felicitari de sarbatori. împreuna cu dulciuri. Eli si cu Monica.

La televizor. Noi. aproape de Strasbourg. sanatate si pace în lume. cât si cele particulare. Azi îl sarbatorim pe Sf. 1993 voi fi la Timisoara.tineri. Din pat am mai urmarit programul la televizor. Pe la orele 18. În jur de orele trei dimineata m-am dus la culcare. La orele 24. Am ramas pe canalul 1. l-am început aici în Germania. M-am bucurat ca un copil ca am vorbit cu ei. întelegându-i marea dragoste pe care a avut-o pentru poporul român. Cu gândul la ai mei din tara. Sa fim drepti si buni când judecam . în fata Catedralei. priveam în întunericul de afara. am întâmpinat Noul An 1993 cu traditionalul pahar de sampanie. Emotionati. raspândind în vazduhul întunecat o lumina feerica în fel de fel de culori. dar numai pentru putin timp. Vasile cel Mare. pe toate canalele. Si a fost. 1 ianuarie 1993 Un nou an. Împreuna cu ei s-a dus si Nadina. I-am spus ca vin acasa si ca pe ziua de 8 ian. Am trecut apoi pe balconul casei si-am asistat la un spectacol nemaivazut de mine. pâna la al 32lea canal a fost muzica si dansuri. atât cele de stat 1. ne spunea: — “Nu poporul român trebuie sa ne considere eroi. El.” Sunt batrân la cei 72 de ani ai mei si ma rog lui Dumnezeu sa ma tina sa pot vorbi si scrie. Mii si mii de cartuse trase în înaltul cerului. am ramas acasa. în frumosul oras Karlsruhe. Tibi. La televizor s-au dezlantuit noi dansuri si cântece de pe întreg cuprinsul Germaniei. Vineri. cei cu mai multi ani în spinare. ne-am urat unii altora multa fericire. petrec noul An în anturajul celor de vârsta lor. îmi aduc aminte de Petre Tutea. luminat din când în când de lampile multicolore. spre bucuria noastra.2 si 3. Sa mai vad ca neamului nostru românesc i s-a facut dreptate. pentru ca sunt departe de tara mea. la orele 18. Nadejdi noi pentru încercatul om de pe planeta Pamânt. sampanie de Alba-Iulia. ci noi trebuie sa multumim poporului român ca ne-a dat ocazia sa luptam pentru el si chiar sa murim. Dumnezeu mi-a ajutat sa fac acest lucru. A raspuns fiul meu cel mare. în locuinta lor. în închisoarea Aiudului. în Grötzingen. rude si prieteni. am reusit sa vorbim la telefon cu Lugojul. cu cei din familia Florincas. aratate pe toate ecranele televizoarelor lumii. Am uitat sa va spun cel mai important lucru. sa petrecem revelionul împreuna. Acum. Se auzeau pocnetele cartuselor ca-n vreme de razboi. oras al culturii franceze si locul de unde începe sa radieze în toata lumea pacea si adevarata dragoste între popoare. M-am gândit iarasi la toti ai mei din tara. Le-am urat noul an fericit si cu multa sanatate.

adesea ne aprindeam pâna la emotie. Timpul se apropie. Despre greselile conducerii vorbesti cu durere si revolta. care vine cu masina si ne duce la ea acasa. Nu stiu cum vor fi altii. de anii petrecuti la SMT Lugoj. O asteptam pe doamna Gabi Roos. Aron. te însufletesc. în tara. Ura si minciuna sa dispara. 3 ianuarie 1993 De dimineata ne-am pregatit de o vizita. Din Lugoj îl voi pune la posta. Sa ne rugam lui Dumnezeu ca poporul român sa ajunga sa fie respectat de celelalte popoare. eu cu Aron mergem la Monica si Gigi. 2 ianuarie 1993 Înc-o zi din noul an. sotul ei. Tot mai mult ma gândesc la ai mei. Monica si Gigi. La ora 10 plecam. Noi toti suntem gata de plecare. Sa ajungem si noi odata la cultul muncii. îti dai seama cât de mult îti iubesti tara si neamul. vorbind despre toate. Acolo ne-am simtit foarte bine. Sâmbata. Leni si Nadina pleaca la cumparaturi de dimineata. la plecare. un pachet pentru mama lui Gigi. Dupa masa. aproape de noua biserica cu un turn patrat. Sta într-un bloc la parter. A venit Eli cu masina dupa ele. La Gabi ne-am simtit foarte bine. cu ochi patrunzatori si cu multa caldura sufleteasca. bine îngrijita si cu mobilierul ales cu mult gust. dar si gata oricând de a sanctiona raul din om. Un patrulater înalt si cu cruce în vârf. La plecarea lor a venit si Monica cu toata familia ei. la Bruchsal. M-a impresionat locuinta D-nei Gabi. Spre seara au venit pe la noi Eli si cu Ion. am constatat un lucru. Un om înalt de statura. aducându-ne aminte de oameni si fapte din trecutul nostru. curata. Pe mine ma bucura mult faptul ca socrul si ginerele se întâlnesc pe linia aceasta a omeniei. Duminica. Am baut cu ei un vin foarte bun de pe Rin. dar eu asa sunt. de la ei. Dar ne înfierbântam si când ne gândim . te dinamizeaza. printre straini. sotul ei. De aceea exista între ei un respect reciproc. ca numai atunci când esti departe de tara ta. Eu cu Aron am ramas acasa. Pe toate cele patru fete se afla câte un ceas mare. Vorbind împreuna cu totii.oamenii acestui popor din Carpati. Asa mi s-a parut mie. Am luat. unde ea a fost mult timp casiera. Sa ne axam pe drumul cinstei si al corectitudinii. D-l Gheorghe Stredie este un om aparte. daca vrem sa fim în rândul oamenilor adevarati. Depanând firul amintirilor. Am vorbit despre multe lucruri si ne-am adus aminte de oameni si fapte de la noi din tara. iar sperantele în mai bine te aprind. având un stil neobisnuit pentru mine. Daniela si Gigi.

Acasa la noi ne-a întâmpinat o atmosfera calda si îmbietoare de familie: “Bine ca la noi acasa nu-i niciunde!” Omul. Dupa masa am plecat în vizita la dl Mitrofan.la raul din lume. Acolo am fost primiti cu multa caldura. Ne-a servit cu un vin bun de pe valea Rinului. pregatita ca la noi în tara. în Karlsruhe. atunci ce sa mai zicem de noi românii? Daca si Germania. Afara s-a facut mai frig. Boboteaza se bucura de un mare respect si se manifesta printro bogata ceremonie. Aici. Cu smerenie si cu pietate îl primeam si sarutam crucea. Ne-a servit o masa bogata. la Alina si Marioara. –7 grade. si-a pierdut credibilitatea în fata marilor capitaluri. La orele 16 si 30 de minute am plecat spre casa. Din cauza nesigurantei sociale. cu Irozii si cu stele mari aurite. capitalul strain a fost stopat în Germania. 5 ianuarie 1993 Suntem în ajun de Boboteaza. ne uitam la subrezenia pacii în fosta URSS. sfânta cruce. am observat ca în ajun de Boboteaza umbla prin oras copiii mai mari. ne uitam si constatam impasul în care se gaseste azi Germania. Pe aici. Asa am petrecut câteva ore placute si cu nostalgice amintiri din vremuri de demult. fara zapada. mai cu alta. Marti. în Germania. cu de toate. Cu noi a fost si Nadina. în urma manifestarilor extremiste. care primesc preotul cu crucea. Karlsruhe este la numai 2 km. Luni. Oameni si popoare. Ma gândesc acum la Lugojel. . unde numarul somerilor a început sa creasca. Merg de la casa la casa. ziua aceasta de post o traiesc în mine. zi de post. îmbracati în costume speciale si cu coroane aurite pe cap. luându-ne ramas bun de la doamna Gabi si multumindu-i din tot sufletul de felul cum ne-a primit. atunci ce sa mai spunem despre tara noastra? Mai cu una. sa ne ajute sa iesim la lumina. într-o buna masura. Am luat Busul din oras si ne-am îndreptat spre Karlsruhe. în felul lor. asa si spune. în Lugojul nostru cu vechi traditii românesti. Aici. respectând si realizând datina din batrâni. Dar. Este o iarna pe sec. respecta si cred în acelasi Dumnezeu. de Rin. Daca si aici se întâmpla astfel de fenomene. 4 ianuarie 1993 A mai trecut o zi. Ne uitam în Iugoslavia. zi de reculegere si meditatie. timpul a trecut repede aici în vizita noastra la Bruchsalul frumos si bine îngrijit. peste tot pamântul. cu gândul la Cel de Sus. Catre orele 20 am plecat spre casa lui Aron. mai mult. ne uitam la dezmembrarea Cehoslovaciei.

Ion voi pleca cu autocarul la orele 18. cu un pahar de tuica ne-am încalzit si am mâncat foarte bine. 7 ianuarie 1993.pe întreaga planeta Pamânt. în România. erau patru albanezi. Miercuri. ca dupa caciulile noastre nu paream nemti. Din vorba în vorba. multumindu-le din tot sufletul. joi. S-au purtat cum nici nu se putea mai bine. A fost o masa ca-n povesti. ca de obicei. Toti ne pregatim sa mergem la Valeriu si la Camelia. Suntem bine îmbracati. pe str. Gândul si dorul meu zboara catre cei de acasa. Aron i-a raspuns ca da. Si acum si aici am realizat un colt din tara. Pentru câteva ore România a fost la Sântion acasa. De Sf. Händel nr. facând putina ordine în camera si apucându-ma sa mai notez câte ceva în jurnalul meu. desi la Leni si Aron m-am simtit excelent. În tramvai. Aron le spune ca noi suntem Ciobané. Eu. Dupa un timp. Din nou am colindat pravaliile. adica români pe limba lor. multumindu-le de felul cum am fost primiti. cu paltoane si caciuli. 6 ianuarie 1993 Botezul Domnului. ca simtea destul de bine frigul. îl întreaba pe Aron. Al doilea nume de botez al lui Valeriu este Ioan. Nu stiu daca vreodata voi putea sa fiu la înaltimea lor. si servita de catre Camelia dupa toate regulile artei. La plecare mi-am luat ramas bun de la distinsele gazde. mai tânar si cu palarie pe cap. Acasa am ajuns pe la orele 13 si 30 de minute. doua femei si doi barbati. La urma. un ger pe uscat. ne spune ca sunt albanezi de la Kosovo si ca iugoslavii sunt la pamânt. daca suntem nemti. De s-ar ajunge odata la adevarata dragoste si armonie pe pamânt. 25. La înfatisare. Vorbeau repede si se pareau a fi tigani si dupa grai. Afara-i frig cu minus 8 grade. . i-am luat drept tigani. împreuna cu Nadina. Neam despartit în mare veselie. Au sarit în sus de bucurie si ca asa da. în germana. Azi suntem invitati la dl Sântion la masa. Astept cu emotie si nerabdare plecarea. El tragea de palarie pe cap. Ajunsi acasa. în fata noastra. fiind destul de tuciurii. cu de toate. Ne fericea ca aveam caciuli pe cap. În total am fost 8 insi. în frigul acesta. în tara. Pe la 10 am plecat în oras dupa fotografii si dupa cumparaturi. A fost invitata si familia Mitrofan. Pe la orele 13 suntem primiti cu multa caldura de familia Sântion. unul din ei. Urmeaza sa plec a doua zi. m-am sculat tot de dimineata. flamânzi si înfrigurati.

îmi imprima o stare de bulversare. În sfârsit am ajuns la locul meu în autocar. A adus doua carucioare pentru mine si Nadina si acolo ne-a pus bagajele. Pe la 17 si 30 am fost în fata garii. mult noroc pâna la adânci batrâneti. 1993. Aron mi-a platit drumul pâna la Timisoara. Ploua marunt si rece. Caldura cu care am fost primit de Leni si Aron a fost extraordinar de mare. De dimineata încerc un sentiment de parere de rau parca. am dat un telefon lui C-tin Pascu. Asta ma face un pic nelinistit pâna ma vad urcat în autocar. ales de ea. Am multe bagaje. trecând prea repede timpul de stat în Germania. Îmi aduceam aminte ca si plecarea mea în Germania tot prin ploaie a fost. Bagajele au fost încarcate în masina. L-am rugat sa ma astepte în fata Catedralei Ortodoxe în ziua de vineri 8 ian. Eram unul lânga altul. ne miscam într-un fel haotic.Ajunsi acasa la Aron. Pe rând au venit la mine si si-au luat ramas . Aron s-a dovedit expeditiv. Este ziua Sfântului Ioan Botezatorul. La orele 18 fara 10 minute a sosit autocarul. în Gara Centrala. Aici. Au cazut bagajele de pe carucior încurcându-ne un pic. am reusit sa urcam calabalâcul în masina. când va sosi autocarul. Eram cu Costica Pascu pe treptele Catedralei si ploua marunt si rece. 130 de marci. pace în suflete si mult. la Timisoara. împachetând ceea ce a mai ramas prin camera. M-am rugat sa-mi ajute sa ajung cu bine acasa. Ma rog lui Dumnezeu sa-i ajute. A venit la noi Gigi Stredie cu masina. Destul de emotionati. Aceasta. împreuna cu neastâmparul dorului de tara. al meu în locul indicat pentru Timisoara. Dupa multa truda. iar al Nadinei pentru Arad. Niciodata nu voi putea sa le multumesc de tot ce au facut pentru mine. sa le dea sanatate. Joi. 7 ianuarie 1993 A sosit si ziua plecarii. M-am despartit de Leni cu lacrimi în ochi. am reusit sa-l prindem. pe locul I din spatele soferului. împlinind ultimele pregatiri de plecare. unde asteptam autocarul lui Zorneck. La orele 16 si 30 de minute am plecat. Ma misc într-o parte si alta. la orele 18. Mi-a promis ca vine si ea la gara. O femeie ne-a strigat de pe o lista pe mine si pe Nadina. în România. S-a pregatit sa ne duca la Gara Centrala. Cu întelegere din partea soferilor. iar Nadina pe locul II.

Iata-ne ajunsi si la Nürnberg. mantaua alba a zapezii acopera tot pamântul. În autocar e cald. Însingurati. Sosim la Frankfurt. În autocar vad ca aproape toti calatorii motaiau. La vama trecem fara nici o . În autocar aproape toate locurile erau ocupate. cald bine de tot. Aron a fost primul. În autocar. De la o vreme Nadina a obosit. De la München o luam spre nord si ne oprim numai la Nürnberg. Poceste cuvintele de-ti ia maul. Încetase conversatia cu soferul ungur. printre straini. ginerele sau. Aici a aparut o problema. Peste tot pe unde trecem este lumina ca ziua. în plina noapte de iarna. Nadina si-a gasit de vorba cu femeia care se ocupa cu taxarea calatorilor. Pe drum însa masina a oprit mai des. Pe ici si colo îsi facea aparitia câte un petic mare de zapada. La urma a venit si Leni. fiecare în felul lui. de unde alti calatori se urca în masina. Daca la Karlsruhe ploua. dupa el a venit Gigi. Atunci luau fiinta noi cuvinte în engleza. De la Nürnberg ne îndreptam spre est. care rula încet printre oameni. sarutându-ma cu mult drag. Ne-am îmbratisat si ne-am despartit cu lacrimi în ochi. S-a renuntat la WC. Pâna la urma s-a rezolvat. La plecarea autocarului. Se întoarce spre mine si pune capul pe umarul meu atipind pentru o clipa. Afara. ne-am mai facut din mâini semn de calduroasa despartire. Ploua si ploua ca toamna si era tare rece. bine îngrijite. Unul din soferi este ungur la origine si vorbeste cu Nadina ungureste. o caldura placuta te îmbia la somn. apropiindu-ne de frontiera Cehiei. Ajungem la München. Celalalt sofer. Locul unde era amplasat WC-ul a fost ocupat. fapt pe care noi de-abia-l asteptam. trancaneste cu taxatoarea în germana si sfârseste întotdeauna într-o engleza stricata. Plecam din mijlocul unor oameni adevarati. Din loc în loc erau construite WC-uri publice. dar calatorii trebuiau luati. Am apreciat acest lucru ca fiind ceva bun pentru om. neamt din Freiburg. S-a cuibarit si a adormit. Era o cunostinta din Arad. ne-am gasit caldura sufleteasca necesara pentru a fi uniti în gând si fapta. unde ajungem la orele 22. O cuprinsese somnul. La granita se mijeste de ziua. Aici s-au urcat noi calatori.bun. Am îndemnat-o sa se culce fara nici o retinere. aici ninge cu fulgi mari. Pornim spre Ulm. apoi Monica. Eram o mâna de români într-o masa compacta de germani.

Trecem prin Brno fara sa oprim. obosit si troznind din toate încheieturile. Pe masura ce ne apropiem de tara. Se vedea cum din înaltul cerului. Oprirea în Budapesta a fost de mai lunga durata. Eu. Ne îndreptam spre Arad. Suntem în plina noapte. în schimb. Este o tara binecuvântata de Dumnezeu. Pornim iarasi la drum. Strabatem colinele Boemiei si Moraviei. — “Ce faci. pune-le la locul lor!” — Pai sa vedeti ca vreau sa le scot pe ale mele. la toti ai casei.problema. gândul meu fugea spre tara. apropiindu-ne de frontiera cu Ungaria. fulgii de zapada se lasau alene pe pamânt. fiecare din noi ne dam jos din masina. vad ca apar cei doi fii ai mei. amândoua erau date jos. De data aceasta toata Ungaria am traversat-o la lumina zilei. scrutând întunericul. zapada se face tot mai mare. cu soselele în serpentina. În fata Catedralei. la lumina farurilor. Din Arad zburam prin zapada spre Timisoara. Nadina era asteptata de mama ei. Se face ziua. Ne voiam acasa. Afara ninge cu fulgi mari si desi. luându-si fiecare bagajul si plecând. pe malul Dunarii. soferii se odihnesc. se merge foarte greu pe ele. Soselele fiind acoperite cu zapada. Toate localitatile erau asa de aratoase ca nu se putea sa nu fie admirate. Drumul era destul de anevoios pentru autocar. Era în plina zi. destul de riscant pe timp de iarna. Statusem o luna de zile cu ea la Aron si la Leni în Germania. Suntem în tara. Ajunsesem la orele 24 din noapte. Spre seara ajungem la Seghedin. De atunci. eu ma dau jos din autocar. ajut sa le dea jos. Jos.” Sub ochii mei au fost puse de unde le-a luat. Ramâneam fara ele daca nu ma dadeam jos din autocar. O îmbratisez cu multa caldura si ne despartim. Se citeste pe fata noastra. în piata. Dupa un timp. se opreste din mers. si Nadina dadeam dovada de multa nerabdare. mai omule? Acestea sunt ale mele. Si eu. Când opreste în Arad. Când ma uit la locul unde erau bagajele mele. Ca furnicile. frumoasa si bine îngrijita. I-am sarutat pe amândoi si ne-am . un oras mare si frumos. zâmbind. La vama trecem fara dificultate. La Bratislava. nu mai stiu nimic de ea. Speram sa ajungem mai devreme. Nadina coboara si ea cu bagajele ei. Era 8 ianuarie 1993. dar n-a fost asa. Pe masura ce mergeam. autocarul face o oprire. De aici iarasi la drum. Trecem prin Bratislava. Bucuria este mare. Am sa le pun iarasi la locul lor. asteptam sa vad pe careva din ai mei. autocarul. Tibi si Horea. La Budapesta ajungem pe ziua. Te rog. Strig la cel care se chinuia cu ele. orele 22. Lumea se cam rarea.

crucea a fost ridicata si sfintita pe locul unde a fost executia. când. unde bucuria cea mare a revenirii a izbucnit din plin. Nu mai aveam loc în camera. o navalnica dragoste de familie si de tara. catre Tara. în mijlocul padurilor care frematau a bejenie. acolo sus. Si de aici drumul a fost tot anevoios prin zapada si prin întuneric. Ce-i drept. Sa cinstim pe cei care si-au dat viata pentru Hristos si neamul lor! La 16 iulie 1992 s-a înaltat o sfânta cruce în memoria celor care au fost executati la Padurea Verde (lânga Muzeul Satului . care în lupta lor au mers pâna la jertfa suprema. Acolo ne asteptau cu tuica fiarta. ducându-ne la Costica Pascu acasa. în cinstirea memoriei martirilor neamului nostru: Spiru Blanaru. Iar în data de 2 august 1949.Timisoara). pe îndelete. mi-a încredintat multe lucruri gândite de el. Mesajul constituie de fapt TESTAMENTUL SPIRITUAL AL LUI SPIRU BLANARU. desi nu erau condamnati la moarte. Ion Tanase. Asa se încheie calatoria mea la Karlsruhe si înapoi cu. Petru Puschita-Liber si Nicolae Ghimboasa-Miclut.urcat în masina. Fiecare vorbeam în limba noastra. Prin continutul lui. Gheorghe Smultea. este mai actual ca oricând. Era o zi de iarna. Realizam cu adevarat ca eram în tara mea si-n mijlocul celor dragi. alti membri ai grupului. au fost executati în acelasi loc. A fost o mare bucurie pentru toti. Din initiativa AFDP-Timis si a fundatiei culturale “Memoria”. tin totusi ca memoriile mele sa le închei cu acest mesaj al lui Spiru Blanaru catre Neamul Românesc. De la Timisoara plecam spre Lugoj dupa orele 2 din noapte. în 23 ianuarie 1949. Romulus Maritescu. Ma întorc în urma cu 44 de ani. Petru Domasneanu. contestându-i chiar eroismul. desi albastrul cerului vestea . în anul 1949 la 16 iulie de catre regimul comunist pentru ca au luptat împotriva lor. precum si caldura rachiei fierte. Comunistii s-au napustit cu o înversunare draceasca asupra memoriei lui Spiru Blanaru. iubindu-L pe Hristos si neamul lor. transcriind o parte din acest testament în cuprinsul lucrarii. stând de vorba cu Spiru Blanaru. Sotia si nepoata Alina erau în bratele mele. CUVÂNT CATRE TARA Desi ma repet. Petru Puschita-Mutascu. Ei sunt: Aurel Vernichescu. adusesem de la Aron cam multe lucruri. Mi-a facut asa de bine caldura sufleteasca cu care ne-a primit familia Pascu. Dintr-o data casa s-a umplut de bucurie si de bagaje. multumindu-i familiei Pascu pentru toata dragostea ce ne-o poarta. La orele 5 am ajuns la Lugojel. nu prea frig. Teodor Ungureanu. Gheorghe Popovici.

cu albul zapezii scânteind în soare.As dori ca la momentul potrivit. nu ca pe un mesaj. prin ce am trecut si care au fost conditiile de viata si sansele de biruinta asupra lor. Contrastul acela izbitor al colinelor de deal învesmântate în mantie alba ne trezea la realitate. Ne-am împacat cu gândul ca va trebui sa murim pâna la urma. Eram în plina lupta cu Raul. La vremea potrivita sa le faci cunoscute. Desi suntem ca apartenenta politica diferita. familia mea. În masura zbuciumului din sufletele noastre.ger. Toti suntem români si trebuie sa fim uniti în fata dusmanului. daca vrei. nu i-am auzit niciodata sa faca deosebire între ei dupa apartenenta politica. dupa cum stii. noi aici am realizat în ciuda pacatului. sa stie si ai mei de acasa. ne întelegem ca fratii. În aceasta atmosfera de zbucium sufletesc. în grup. Nu stiu care va scapa din noi doi cu viata. Era o feerie. Miriade de stelute albe reflectau albul scânteietor al zapezii. Ne luptam la ora aceea cu moartea. Soarele scalda bolta cereasca de un pitoresc nemaivazut. a comunistilor. Se realizase o prietenie. noi ne-am adus aminte de Dumnezeu. Suntem de atâta timp la un loc. militari. Aparuse si legea care prevedea pedeapsa cu moartea. noi eram putini si fara arme. daca va mai apuca sa scape cu viata si sotia mea la .De când stau aici. Ei erau multi. Vânati din toate partile. Cu noi era numai nadejdea ca dreptatea va iesi la iveala si Dumenzeu este cu noi. am observat un lucru extrem de important în felul de comportare. Comunistii creasera prin legi draconice atmosfera prielnica lichidarii noastre ca dusmani ai lor. în mijlocul întinsului de zapada. am certitudinea ca voi muri si-ti încredintez tie aceste gânduri ale mele. Nu facem diferenta între noi. liantul fara de care nu va fi niciodata biruinta. sunt multi legionari. în aceeasi masura crestea farmecul naturii. taranisti. unul lânga altul. . ascultam la cele spuse de Spiru. . si altora.În fata primejdiei. suntem prinsi ca într-o menghina. Fiul meu. Aici. cu o iarna grea. Stând asa. ne zbateam sa gasim o iesire. dar zapada nu se topea. Spiru Blanaru începe marturisirea lui. sustinuti de tancurile rusesti. Cu totii ne rugam ca sa scapam de draceasca înclestare între bine si rau. Baierele inimii lui se dezleaga si zice: . Eu. Desi cel mai mare pacat al românilor este lipsa de unitate. cu acesti oameni hotarâti sa lupte pâna la unul. cred totusi ca tu o sa scapi. dar ca unele framântari ale mele ca om. unitatea dintre noi. Iata ce-mi spune Spiru: .Mai frate Tase Berzescu. liberali. frate Tase. este bine sa stii unele gânduri ale mele.

Dupa caderea mea din 25 ianuarie 1949. mi-am auzit . ar vrea sa cunoasca prin ce am trecut. oprindu-ma din scris. împreuna cu o multime de români din sudul Banatului. În urma declaratiilor lui Tudor Ruset. de partid. Amândoi si-au iubit neamul si legea crestina. de la oameni apropiati si altii necunoscuti. mare si unit. Nu am recunoscut nimic din cele declarate de Ruset. Acestea au fost gândurile lui Spiru Blanaru. dar pacatul dezbinarii l-am mostenit în mod sigur. ne privim în ochi. al românilor. ne-am îmbratisat si sarutat. Dupa ce ne-am despartit de Spiru. Spiru a luat legatura cu Ianas Fenes de la Armenis. Unitatea. El a declarat ca nici nu ma cunoaste. unindu-ne în gânduri si nadejdi. si este de ajuns pentru mine. Asa se face ca eu am fost scos din lotul lui Spiru. împartasite mie. În mare. Dupa aceasta încredintare de gânduri si vreri a urmat un moment de liniste. continuând lupta de rezistenta. Nu stim ce am mostenit noi de la daci. fratele meu. însa. Tin sa mentionez un lucru . El mi-a salvat viata. A mai fost sprijinit si de oamenii din Mehadica.Îmi este draga tara noastra. în memoria martirilor nostri. învatatorul de la Canicea. prin Petru Guran. În tot timpul anchetelor a avut mult echilibru si judecata în gândire. . De atunci nu ne-am mai vazut. De asemeni si de Samoila Martinescu din jurul Mehadiei. Stiam ca ne hârjonim cu moartea. avem obligatia morala fata de copiii si nepotii nostri sa le lasam mostenire credinta dreapta a stramosilor nostri si raspunderea fata de strabunicii nostri. încredintându-mi pentru viitor cele spuse de el. Apelul la unitate nationala este un deziderat al nostru. condus de Spiru Blanaru. seful rezistentei din comuna. Ca treziti dintr-un vis. neamul nostru românesc si as dori ca odata sa fie liber. Dupa ce am scris tot ce am stiut si mi-am adus aminte despre grupul de rezistenta armata din Banat. crescuti în legea crestina. Dumnezeu sa fie cu el si dezmembrarile politice. de traire interioara pentru amândoi. El n-a avut pretentia unui mesaj catre toti românii. sunt datorita lui Spiru Blanaru. catre tara. Poporul român s-a nascut crestin. eu trebuia sa fac parte din lotul de judecata al lui Spiru. am stat de vorba cu Petru Domasneanu. Cei care vin dupa noi sa stie ce-am facut si ce-am gândit si noi. despartindu-ne. lipseste cu desavârsire. alaturi de multi oameni din comuna. jertfindu-se pentru ele. ma înfior. Fa acest lucru. aceleasi lucruri si doruri mi le-a spus si comandorul.ca eu daca mai sunt în viata.fel. sa dipara. în toiul beznelor adânci. de Nicoara Ion. Acum când scriu cele petrecute la ridicarea Crucii de la Padurea Verde din 16 iulie 1992. curierul meu. aproape o ora. reflectând. de Veltanescu din Corni.

ei îl contesta pe Spiru Blanaru ca sef al lor. Domnilor nostalgici ai rosiilor de la rasarit. Nu. la Padurea Verde. Eu am avut fericirea sa fiu alaturi de el. Cândva. nu eu l-am creat pe Spiru Blanaru erou si martir. fratilor! Nu eu l-am creat pe Spiru Blanaru erou! Prin nasterea lui. ca s-ar rusina. Pacat ca cei morti nu mai pot auzi cele vorbite de fratii lor. cu atât mai mult îl aureolati. Prin aceasta i-a încredintat si o misiune. împotriva comunismului. Lupta dusa de voi împotriva rezistentei armate din Banat si din tara. care ar trebui sa fie considerata comuna erou. Manevrati fiind de comunisti. cu cât atacati si cautati sa-l defaimati pe Spiru Blanaru. Timpul este cel mai bun judecator. prin jertfa lui. pe meleagurile Banatului. va prabusiti voi în haurile urii si ale minciunii. Ponegrindu-ne pe noi. indiferent de etnie si crez politic. Spiru Blanaru va ramâne pentru vesnicie comandantul rezistentei armate din muntii Banatului din anii 1948-1949. Istoria va consemna aceste lucruri când apele se vor limpezi. el ramâne în istorie simbolul luptei pentru credinta si neam. Desi Spiru a fost moldovean. pentru ca a dat cei mai multi luptatori si morti în rezistenta armata din 1949. azi constituie un paradox. Ati aruncat o tara întreaga în criza morala si politica. aceea de a crede în El si a-L apara. Va fi ca un far luminos în negura vremii. cu arma în mâna si sa-i cunosc crezul si taria sufleteasca. se va înalta o Catedrala. . Sa nu uitati: Spiru Blanaru este simbolul rezistentei armate din Banat.acuza ca eu l-am creat pe Spiru erou si luptator pâna la jertfa suprema asupra comunismului. ne aparam fiinta neamului nostru. este cel mai puternic argument ca ea a existat si neamul românesc a luptat pentru salvarea lui. este pentru totdeauna banatean. cât va dainui acest popor românesc. punându-i arma în mâna si dragostea de neam în suflet. ci el. Dumnezeu l-a harazit luptator. Aparându-L pe El. prin lupta si jertfa lui. de copiii lor si de nepotii lor. pe locul unde au fost executati. ca sa fie pilda vie nepotilor si stranepotilor în apararea lui Hristos si a neamului nostru românesc. Comuna Teregova. m-a creat pe mine scriitor al faptelor de arme si dragoste de tara a românilor banateni. Prin lupta dusa împotriva lui Satan. Crezul lui a fost si va fi crezul neamului românesc pâna la sfârsitul veacului. Dumnezeu a harazit neamul românesc sa se nasca crestin. Deci.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful