P. 1
Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

|Views: 1|Likes:
Published by serpent_the_snake
REZISTENTA ANTICOMUNISTA ARMATA
DIN
MUNTII BANATULUI
REZISTENTA ANTICOMUNISTA ARMATA
DIN
MUNTII BANATULUI

More info:

Published by: serpent_the_snake on Jul 05, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/08/2015

pdf

text

original

Atanasie Berzescu

LACRIMI SI SÂNGE REZISTENTA ANTICOMUNISTA ARMATA DIN MUNTII BANATULUI

Editura Marineasa Timisoara, 1999
Cuprins
PREFATA

BOTEZUL PRIGOANELOR I. PRELUDIU PRIGOANA ANUL 1940 — O RAZA DE LUMINA II. PRIGOANA — ION ANTONESCU AL DOILEA VAL PARUL DE LA ALBA-IULIA ELIBERAREA DE LA ALBA-IULIA REZISTENTA ARMATA DIN BANAT CONFERINTA DE LA LUGOJ ANUL 1948 LA COASA CU PISTOLUL MITRALIERA ÎN BANDULIERA GRUPUL DE REZISTENTA ARMATA ÎMPOTRIVA COMUNISMULUI DIN COMUNA TEREGOVA-BANAT (1948-1949) LUPTELE DE LA TEREGOVA FENES LUNCAVITA DOMASNEA RUSCA FENES VERENDIN ARMENIS CORNEA CARANSEBES BORLOVA VALISOARA PETROSNITA OTELUL-ROSU CIRESA MAL MARGA VAR BOUTAR RUGI ZORLENTUL-MARE OHABA RUGINOSU JDIOARA CARPA GLIMBOCA LUGOJ FARLIUG CAPRIOARA GRUNI CAPÂLNAS I. GRUPUL DORAN-POPOVICI GRUPUL ORAVITA LUPTELE DE LA PIETRELE ALBE LUPTELE DE LA FENES LUPTATORII MORTI PE CÂMPUL DE LUPTA I. PIETRELE ALBE — 22 FEBRUARIE 1949

II. SALASUL DE LÂNGA MEHADICA. - Noaptea de 7/8 febr. 1949 III. FENES IV. DORANIE LUPTATORII CONDAMNATI LA MOARTE SI EXECUTATI. UN OSTAS AL IANCULUI O POLITA PLATITA CERCETARILE ÎNCHISOAREA DIN CARANSEBES ÎN CETATEA DE SUB DEALUL VIILOR. LUGOJUL ÎNCHISOAREA MILITARA TIMISOARA CARANSEBES LUGOJ LANTURILE AIUD, 1950 - Sectia a II-a LA CELULAR. CARE VREI MURI. ÎN FABRICA LA ROTARIE LA OFITERUL POLITIC IARASI LA ROTARIE PATRUZECI DE ORE ÎN CAMERA DE TORTURA DIN CAMERA DE TORTURA LA ROTARIE SALUPA ROTARIA PE FIR CRACIUNUL ANULUI 1952 DIN FRAMÂNTATUL AIUD. SPITALUL I. MAI APROAPE DE RADU GYR. SPITALUL (II). O SCHIMBARE DE CONDUCERE . SPITALUL (III). DOI ANI DE ZILE FIXAT LA PAT. SALONUL MORTII NR. 10 SPITALUL (IV). DIN GHEARELE MORTII LA VIATA ÎNCHISORILE - UNIVERSITATILE NOASTRE SPITALUL (V). SI TOTUSI L-AM ÎNFRÂNT PE COLLER SPITAL (VI). SALONUL 9 SPITALUL (VII). ECOUL REVOLUTIEI DIN UNGARIA ÎN AIUD DOMICILIUL OBLIGATORIU. LATESTI. LAGARELE. I. ÎN TARA LUI DOBROTICI, UN LAGAR DE EXTERMINARE STAFIILE DE LA NOUA-CULME MOARTEA GENERALULUI NICOLAE STOENESCU LA NOUA-CULME ÎN LIVADA CU CAISI MARTIRIUL PROFESORULUI UNIVERSITAR DE TEOLOGIE IOAN V. GEORGESCU O ÎNSCENARE DE EVADARE DE LA NOUA-CULME LA PERIPRAVA. PERIPRAVA, O RAZA DE LUMINA ÎN INFERNUL ROSU. STUFUL DE LA PERIPRAVA. NORI NEGRI DEASUPRA PERIPRAVEI. FENOMENUL PERIPRAVA ELIBERAREA CONFRUNTARI CU PREZENTUL MUNTII MARTURISESCI SLUJITORI AI ALTARULUI BANATEAN TRECUTI PRIN IADUL COMUNIST

JURNAL DE CALATORIE DE LA LUGOJ LA KARLSRUHE CUVÂNT CATRE TARA

Sotiei mele MARIA Fiilor mei Adrian si Horia Nepotilor mei Adrian, Gabriel si Alina

PREFATA
Numele lui Atanasie Berzescu a intrat, de câtiva ani încoace, în atentia publicului iubitor si interesat de istoria noastra zbuciumata sub dominatia comunista. Este cunoscuta contributia sa la diferite publicatii: Memento din Timisoara, saptamânalul Lugojul din Lugoj, Gazeta de Vest din Timisoara si Permanente din Bucuresti. Dar ceea ce îi stabileste autoritatea de luptator si martor deopotriva este aparitia Suplimentului social-istoric al Gazetei de Vest din Timisoara: “Razboiul anticomunist din Muntii Banatului”, 1995. Carticica a fost primita cu multa caldura si cu mult interes, chiar solicitata peste asteptari. Rasunet în surdina, dar deschizator de orizonturi noi în fata unor documente inedite. Ea a avut darul sa incite noi cercetari si studii laudabile. S-au strecurat si câteva omisiuni regretabile. Asa de pilda nu se vorbeste nimic despre activitatea importanta în rândurile studentimii de atunci a lui Constantin Pascu, sau despre personalitatea luptatorului oravitean Martin Balan, ori despre contributia în mediile taranesti a învatatorului Ion Popescu. A fost deosebit de elogiata aparitia cartii profesorului Ion Gheorgheosu “Voi n-ati fost cu noi celule”. Atanasie Berzescu este atestat drept mentor al unui tineret care se pregatea pentru marea experienta de lupta si daruire. Au fost târâti acesti minunati elevi, frati de cruce, în anchete, judecati, închisori sau în infernalul Canal. Cartea de fata a lui Atanasie Berzescu, LACRIMI SI SÂNGE, cuprinde memoriile unui luptator care participa la marile evenimente ale veacului nostru. Sunt aici oameni prigoniti pentru dreptate, pentru adevar si pentru bine. Marturisitori de credinta pentru împlinirea Cuvântului împotriva comunismului. Cartea are o remarcabila unitate de ton, de gândire si de simtire româneasca. Autorul reuseste printr-o viziune proprie sa structureze evenimentele brute în forme simple, dar foarte expresive. Înzestrat cu un deosebit dar de povestitor, el are putere de retraire si evocare, selectând cu grija faptele semnificative. “Acum când scriu cele petrecute cu multi ani în urma —

zice Berzescu — parca le traiesc mai intens si ard în mine mai mult. Pas cu pas retraiesc viata de atunci, cea ferecata în lanturi”. Povestitorul trece de la o stare la alta cu usurinta, printr-o diversitate stilistica: memorialist, cronicar sau filosof al istoriei. Pentru Atanasie Berzescu, nu povestirea în sine este ultima realitate, ci adevarul. El îsi arata dezgustul pentru minciuna si delatiune. Pentru aceasta, toate mijloacele epice sunt puse în slujba trairii în spiritualitatea crestina. Personajele, fiintele acestea chinuite, nu ilustreaza atât o tipologie umana, cât un principiu etic. Contributia moralistului este de cele mai multe ori directa. Naratiunea se întrerupe lasând loc reflectiei filosofice asupra conditiei umane în comunism. Pe Atanasie Berzescu nu-l intereseaza atât nota de senzational. Dar faptele în sine sunt pline de senzational si de groaza. În realitate, vremurile merg spre distrugere si degradare. Fiinta umana este mutilata si desfigurata. Totul intra în descompunere si spurcaciune. Scenele de cruzime sumbra sunt relatate de Atanasie Berzescu cu mult simt realist, fiind el însusi victima: “Mois voia cu tot dinadinsul sa ma implice în procesul lui Spiru Blanaru”. Dar anchetatul nu voia asta, desi în realitate fusese participant. Se tinea tare. Povestirea intra într-un crescendo teribil al anchetei. — “Nu vreau sa te aud. Nu vorbi nimic, ma auzi? Acum am sa te omor”. — “Si dintr-un salt, fiara dezlantuita a fost lânga mine. Cu amândoua mâinile înfipte în pieptul meu, ma ridica deasupra capului si ma trânti în casa cu bani. Îngramadit acolo, ca vai de mine, el se prinsese cu mâinile de casa de bani si sari cu cizmele pe mine...” etc., etc. Maretiei tragice a luptelor de la Pietrele Albe îi urmeaza taria caracterelor în anchete. Tarani umili, cu genealogii nobile, îsi încearca destinul eroic. Caciulile geto-dace sunt pângarite si aruncate la gunoi. Încet, încet, vremea se deruleaza în istorie. De la Timisoara la Aiud, apoi în vesnicie. Si din tortura vesniciei Aiudului la Periprava, la tentativa reeducarii si prelungirii fara termen. Scrisul lui Atanasie curge fara pauze, fara respiratie. Suntem prinsi în duhul mortii. Povestea este trepidanta. Privim gloatele de tebecisti, care cad în lupta cu suferinta, si cinismul gardienilor manipulati si înraiti. În fabrica, la Rotarie, o vânzoleala de nedescris în realizarea normelor. Timpul se întinde ca o mlastina. “Mlastina deznadejdii”. “Mai baieti”, spunea Lae Orbulescu, “fiti tari!” Dar unde

. când rânduri. pe timpul lui Antonescu. Sa vedeti si voi cum arata un mare bandit». Istoria se întoarce ca o mustrare. ing.. ia veniti repede aici sa vedeti si voi un bandit din Teregova care a tras în noi sa ne omoare pe toti.mai puteai retine filosofia lui Lae. Atâta mi-a trebuit. prietenul afectuos. aparent nimic neobisnuit. Era în Celular la 309. eroul de la Teregova. Acum generalii. constituind tonul esential al acestei cronici. în timpul tunsului. aspectul sinistru este transfigurat în viziune de grandoare a istoriei. Dar. aici. Tin-te acum la scandal. Când a auzit de Teregova. Poate. al lui Atanasie Berzescu îi învaluie cu dragoste pe acesti mari generali. iertator.. mai. camarazi de suferinta ai povestitorului. Iacobici. El. si vor zice tot cuvântul rau împotriva voastra. Stii tu asta?» Numaidecât. viata însasi. el. Însa ceea ce Atanasie Berzescu simte mai acut nu este atât întunericul ferecat cu obloane. marele general Ion Arbore. pandemonic. Dar patosul cald. rânduri de carute trebuiau sa iasa pe usa fabricii. fostii ministri ai ingratului Maresal. tu esti din Teregova? Acolo banditii aceia au tras în oamenii partidului si i-au omorât? Voi ati luptat împotriva partidului comunist? Ma. . dincolo de sentimentul tragic al existentei în robia comunista. Dintr-o data istoria se deschide ca o carte.” etc. voi trebuia sa fiti toti omorâti. Deodata se întoarse spre mine si ma întreaba de unde sunt si cu ce am cazut. care paseau acum în rând cu legionarii: Arbore. în contrast. care fusese închis — pentru ce? — si la Alba-Iulia ca elev. fericirea evanghelica: Fericiti veti fi când va vor batjocori pe voi si va vor prigoni. Mares. Aparitia lui Iisus în celula este coborârea harului divin în sufletele celor . Iata o scena. Lungului proces de desacralizare a miturilor crestine i se opune mereu împrospatata credinta. Fericirea aceea care sustine viata. Arbore ramase consternat.. exista si clipe de fericire care mângâie si întareste.. stând de vorba cu noi. Îndeosebi bunul general. intelectualul de seama. — “Într-o zi pe la sfârsitul lui aprilie vine frizerul sa ne tunda si sa ne barbiereasca. De fata în timpul tunsului era si gardianul.. etc. cât întunericul spiritual. Povestitorul intra direct ca participant si ca martor.. Gen.. strigând: «Mai tovarasi. Îsi arata maretia si decaderea. grijuliu. Si totusi. învârtea niste chei pe dupa deget. Îi raspund ca am cazut cu Spiru Blanaru din Teregova. este fericirea care l-a ridicat pe Steinhardt. Memorialistul devine simbol al maretiei istoriei. uneori. ramân consternati. iese afara pe sala si cheama repede pe mai multi gardieni din Celular. seful sectiei. a sarit în sus spunând: — «Ce ma..

Omul ia cunostinta de sacru prin ierofanie.. am luat ca îndemn cuvintele Printului Mihail Sturza. Petrasievici si frizerul”. Cu aceasta binecuvântata fotografie credea Atanasie ca l-a învins pe Coller. pe fata si pe cap. în care Atanasie Berzescu ni-l înfatiseaza pe marele poet Radu Gyr ca pe un sfânt. ma straduiesc sa dau. Ramânem cu admiratia în suflet pentru destinele umane realizate în lupta si suferinta. eram pierduti. etc.România si Sfârsitul Europei În memoriile mele. Te introduceai în universul creatorului. Încerc sa schitez o parte din Istoria Banatului în luptele de rezistenta si de afirmare a neamului românesc. Este un act de regenerare spirituala si de creatie. din cartea sa. distinsul prieten al memorialistului.” Din Mihail Sturza . satanismul declansat din rasaritul Europei.îndurerati. trecând zi cu zi prin lacrimi si sânge. Si mare a fost bucuria. Pot afirma însa ca neamul românesc este cel care îsi ia destinele în mâna si-si alege singur pe cei . . orice tara. Vecinii mei de pat erau speriati. Curgeau broboane de sudoare de pe mine. are datoria si dreptul la mândria trecutului sau si ca uitarea trecutului de catre patura conducatoare a unui popor este cea mai mare nenorocire ce i se poate întâmpla acestuia. orice tinut. Invocatia divina se ridica din adâncurile sufletului: “Doamne. Nu sunt scriitor si nici istoric cu pretentii de a dezlega enigmele sforariilor trase de toti chematii si nechematii în a lua în mâna destinele neamului.. citata mai sus.. împotriva urgiei comuniste. marea personalitate a profesorului Ioan V. Poetul avea darul de a ridica sufletele pe culmi. Ca sa nu uitam nimic din ceea ce a fost lupta noastra de rezistenta. orice sat. prin aureola de mit si sfintenie. De neuitat sunt paginile privind personalitatea.. PETRU HAMAT “Cred ca orice neam. din Rusia.. dupa puterile mele. evadând în spirit. Nu le-am spus nimic. Credeau ca-i de la securitate pentru ancheta.. dupa revolutia din 1917. parca se pogorâse Duhul Sfânt peste mine. pentru oamenii care stiau sa fie liberi prin poezie. Sa prinzi rabufnirea neamului nostru împotriva pericolului de moarte. Si libertatea aceasta era contagioasa si ispititoare. O mica scrisoare si o fotografie de familie îl fac pe memorialist sa cânte ca într-un tropar bisericesc. Georgescu. memorabile. adevarul asa cu a fost el. — etc. este un lucru extrem de greu si de-o mare îndrazneala. Simteam ca ard totul. Daca un cuvânt iesea din gura mea. cum ar zice Mircea Eliade. Pagini întregi. eu..

Este imposibil acest lucru. trecând prin lupte si prigoane. poate. Fiecaruia din noi. Ma straduiesc sa fiu un . Cred eu ca pâna acum trei sunt care s-au întrecut pe sine în memoriile lor. Sunt pagini întregi unde el realizeaza o filozofie crestina. Sebastian Mocanu. Bune si rele. Multi s-au confruntat cu falsul în istorie. a neamului si a tarii. Citind memoriile mele. Cu cât vor fi mai multi în marturisirea trecerii lor prin iadul gulagului românesc si rusesc. Staniloae sau de Sfântul Grigore de Nisa. Se poate spune ca este un bun mânuitor al limbii române în literatura. ma simt dator sa pun pe hârtie tot ce am cules din tinerete si pâna-n prezent. s-a desfasurat întru Hristos. mai ales filozofia crestina. Au ajuns. Este un povestitor inegalabil. Nascut crestin. Asa poate ca vor ajunge sa cunoasca si urmasii nostri prin ce am trecut noi si ce am realizat întru apararea credintei. altii — cu multe scapari. Sunt pagini întregi care te îndeamna la meditatie. cei care am încercat sa asternem pe hârtie cele traite în aproape jumatate de secol. Viorel Gheorghita. care poate sta alaturi de D. Niciodata neamul nostru românesc n-a gresit când a trebuit sa-si apere existenta. 3. în realizarea unui tot despre marea înclestare a neamului nostru cu raul. Ion Gavrila. de neîntrecut. Prinde puterea de daruire a românului în lupta pentru neamul sau pâna la jertfa suprema. fara a fi teolog. alaturi de Nicolae Steinhardt. Fiecaruia din noi ne-au ramas viu în minte numai unele aspecte din cele traite în acest iad. Ca unul dintre cei multi. ca model pentru toata lumea. Poate fi considerat un apologet al Crestinismului. realizând opere de valoare. Eu cred ca niciodata nu se va reusi sa se spuna totul despre acest infern rosu. în cartea sa — “Mântuirea” — prinde caracteristica gulagului românesc. lasând pe dinafara lucruri extrem de importante. 2. un eseist si un gânditor în domeniul filozofiei.care trebuie sa-l apere. schitându-le profilurile literare. cu atât mai bine se va reusi a se oglindi fidel zbuciumul neamului românesc. a se repeta în expunerea lor. cu un dar de evocare de adânca sensibilitate si traire interioara. vor sta la îndemâna. Am încercat dupa puterile mele sa-i prind pe cei trei. multi vor obiecta ca s-a scris atât de mult despre lupta de rezistenta împotriva comunismului. 1. prin cartea sa — “Et Ego” — realizeaza ineditul în genul memorialistic. cu toate pornirile de iad. nu-i este dat sa spuna totul. prin cartea sa — “Brazii se frâng nu se îndoiesc” — prinde spiritul de lupta în rezistenta poporului român împotriva comunismului. si nicidecum pentru a ma compara cu ei.

Ca elev la Scoala Normala din Caransebes. era scris: . ma întreaba: — “Ma nepoate. am vazut. când ai venit aici. Caut sa nu-mi încarc stilul prin înlantuirea de metafore.” Cu aceste amintiri intram în miezul povestirii noastre. muncitor sau intellectual. Seful meu direct era Curescu Ion. la început de nou an scolar 1937-1938. La rândul lui. de-o schioapa. avea grija de vite si de toata gospodaria înfiripata acolo.” — “Sa stii tu. care ducea la gara. duse în Banat si al zvâcnetelor de traire interioara în pornirile de iad ale închisorilor din tara. Sa-i dea Dumnezeu alduitul multa sanatate si putere sa biruie pe cei rai. tot din clasa a VI-a si el. ma primea si el cu mult drag. În luna octombrie 1937. Acolo. înfiripez o discutie cu el. trecând pe ulita mare. Plecând de acasa.evocator al luptelor de rezistenta. cu mult soare si cald. Ma duceam cu drag la el. asa cum cei care si-au daruit viata s-au facut întelesi de neamul nostru românesc. fie el taran. pe strada principala. la înaltimea sufletului românului. bunicul meu dupa tata. Ala îi omul lui Dumnezeu. tu ai vazut pe stâlpii de telefon afise mari cu chipul lui Zelea?” — “Da. BOTEZUL PRIGOANELOR I.Corneliu Zelea Codreanu -. Eram 12 colegi din clasa care faceam parte din manunchiul de prieteni. În anul 1938. cum îi mai spunea si lumea din comuna. ma duceam ziua la salasul nostru de pe valea râului Igeg. aprobata de popor printr-un referendum. . El aduce dreptatea în tara si va baga pe toti hotii la închisoare. la Caransebes. Printre altele. în luna februarie. mai copile. desfiintând partidele politice. pregatit fiind de Fisteag Nicolae. trecusem în clasa a IV-a. Ajuns la bunicul meu. din Fratia de Cruce a Scolii Normale din Caransebes. Era o vara fierbinte a anului 1937. eu am fost primit în manunchiul de prieteni. Pe vremea aceea a fost cel mai tânar frate de cruce de la noi. ca omul ala. Fiind în vacanta mare. îi omul care ne va scoate pe noi de la multe necazuri. dupa ce regele Carol al II-lea instaureaza dictatura. Cu litere mari. Din clasa noastra Zaharia Marineasa a fost încadrat mult mai devreme de anul 1937. da o noua constitutie. As vrea sa fiu simplu si curat în expunere. taica Ion Berda. pe stâlpii de fire telefonice am observat ca erau lipite afise mari cu portretul Capitanului. din clasa a VI-a. PRELUDIU Mi-aduc aminte ca acum. Sa fiu înteles în scrisul meu de toata lumea. Luna august se arata tare frumoasa.

Directorul scolii. si cu Ion Topleanu din Cosava. Eu. Sa te tii acum necaz pe capul nostru. — “Numai tu ai fost în stare sa-mi faci asta. Si acum. prof. Profesorul de gimnastica. Chestorul politiei era Boica. tin-te frate la scandal si înca unul mare de tot. L-am cunoscut pe pielea mea în beciurile politiei în timpul anchetelor.” Parca eram pe alta lume. am iesit din internat. nu altceva. Mândri de noi. pentuneric ca trei muschetari. Friza politicul. n-am pasit o data prin judecati. împreuna cu Nicolici Dusan din Zagujeni. Scoala lui. în echipe de câte trei. Iovanescu. înecându-si amarul din sufletul lui. Si asa. Eu.” îsi încheie tata învinovatirea mea. facuta de seful de post de jandarmi. . întorcându-ne la internat. vrând nevrând. neobservati de nimeni. de vii. pe jos. Ca un lup la pânda. marsaluind în forta spre o tinta. bietii de noi. Ne-am îndeplinit misiunea cu bine. parintii nostri au fost implicati în proces. om în toata firea. La o sumara ancheta. era extrem de afectat. cu dispozitia. între ciocan si nicovala ne gasisem. Dar. de origine etnica sârb. Si acum mi-aduc aminte de cuvintele lui tata de pe salile tribunalului din Caransebes: — “Vezi ce mi-ai facut? Tu. locul. Noaptea. Horia Sima pe vremea aceea era professor la liceul C. acum. le venea sa ne manânce. Amândoi ne învatau ce sa declaram ca sa iesim bine la proces. Intrase politia orasului pe fir. pe aici pe gangurile astea întunecoase. suparati foc pe noi ca i-am facut de râs. sarind gardul de scânduri din gradina scolii si am plecat la Zaguieni. Pe de o parte. numa câta om. purtându-i pe salile tribunalului. Din îndemnul lui Horia Sima a venit avocatul Valeriu Strainu la Caransebes si împreuna cu avocatul Nita Cârpan au organizat apararea. ne declara pe toti cei care am fost în misiune. acum se facuse vinovata de încalcarea unor legi destul de severe. care era un model de disciplina. Brediceanu din Lugoj. directorului scolii si dirigintelui. Tot din Lugoj era si Iovanescu.Noi cei de Scoala Normala am fost trimisi pe sate. Ura din toata fiinta lui Miscarea Legionara. Boica ne-a întocmit la fiecare dosarul si ne-a trimis în judecata. o echipa din acestea a fost prinsa de jandarmi în acea noapte si arestata. de la centru de a nu vota cu constitutia. m-ai adus pe la procese. Fiind minori. am format o echipa. pe furis. a si sarit pe noi. noi toti. Cu multa sârguinta si ura. avea grija de noi ca un parinte. parintii nostri. mai ales în procesul educational. Gheorghe Neamtu. iar pe de alta parte.

Dalci 11. Ciucur Nicolae .Dalci 10.Var De ceilalti nu-mi mai aduc aminte. Cu lacrimi în ochi.Cosava 13. Puraci Patrichie . aduna toata scoala pentru a comunica un lucru neobisnuit. Ca mine erau toti camarazii mei din manunchiul de prieteni. Bireescu Liviu . într-o buna zi.Iaz 8. Trifu Octavian . un an de cotitura pentru neamul nostru. Avea sa se petreaca la sfârsit de acel an — 29 spre 30 noiembrie 1938. ridica toata clasa în picioare. Tudorescu Gheorghe . dar eliminati pe un an de zile din toate scolile din tara si definitiv din Scoala Normala din Caransebes. directorul scolii. va dau tabelul cu elevii eliminati atunci din scoala: 1. cu vocea tremurânda. stateam totusi lipit de el. Topleanu Ion .Iablanita 3. Berzescu Atanasie . pregatindu-ne sa iesim toti odata. Gheorghe Neamtu. comunica eliminarea noastra. gata sa izbucneasca în plâns.Surducul-Mic 12. Nu ziceam nimic. Muroni Iova si Topleanu Ion. cu lacrimi în ochi spune: — “Astazi pleaca din rândurile noastre cei mai buni elevi ai mei si cei mai buni colegi ai . Din clasa ne luam toate lucrurile. Dupa comunicare ne întoarcem fiecare în clasele noastre. La scurt timp dupa terminarea procesului. Dupa câte îmi aduc aminte. Peste clasa se asternuse o liniste de mormânt. Toti pleostiti în aparenta. Suntem eliminati deci din toate scolile din tara pe un an de zile si definitiv din Scoala Normala din Caransebes. intuiam totusi ca anul 1938 va fi un an al marilor încercari. cu putinatatea întelegerii momentului politic.Devesel 7.Orsova 9. Petrescu Valeriu . Cei mai multi eram noi cei din clasa a IV-a. În tristetea noastra eram totusi mândri. holbându-mi numai ochii. Era ora de geografie. asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu. dar… mândri ca luptam pentru neam si tara. Desi ma certa.sef clasa 2. Muroni Iova . Cu copilaria din noi.Zagujeni 4. al marilor dureri. Din clasa a V-a erau numai doi. înainte de Pasti. Haralambie Ghinescu. parca tot cerul pica pe noi.Lugoj . Era o durere pentru toti. Era jertfa cea mare a neamului nostru.Alibunar 6. cam prin luna aprilie 1938. Tacuti si retrasi în noi. Brânzei Simion . Jula Vasile . cu privirile în van. Nicolici Dusan . La proces am fost achitati toti. hotarâta de consiliul profesoral. Marineasa Zaharia .Teregova 5.În timpul asta eu stateam mâlcom. ne miscam automat unul dupa altul. Plecam pentru totdeauna din mijlocul colegilor nostri. Profesorul nostru.

Fara sa-mi dau seama. de la scoala de la oras. pe partea opusa Bisericii si Scolii. cu multi bolovani mari si mult. avea si el un copil la liceu. de la gara am luat-o pe scurtatura. si luptator în grupul lui Spiru Blanaru.” Ne ureaza sa fim tari si cu nadejdea în Dumnezeu. Anica si Lenuta. de-abia rasuflând. ne lasam bagajele. Nu va necajiti!” Cu mama împreuna. cu peste cinci mii de locuitori. De la Caransebes. Pe scari ne întâmpina tata. cum îi spuneam noi. ma mai duceam si eu pe lunca. nu erau prea multi elevi la scoala. îmi tineau partea. Ca sa nu ne mai vada lumea. Vina lor este ca-si iubesc tara si neamul prea mult. Ma aparau. era o mândrie ca eu învat mai departe la oras. îl chema Romica. cum ne spuneau satenii. avea sa ajunga si el în F. Un framânt trecea de la unul la altul.D. În casa mi se aplica un regim de pedeapsa.vostri. nu atât de oboseala. alaturi de mama ne-am îndreptat spre gara. Când scolile erau în vacanta. Când am intrat în curtea casei. l-or fi dat afara pe copilul lui Berda. Afara pe coridor m-astepta mama. sa lasi copilul în pace.C. alb la fata si încruntat în priviri. cei din comuna. la cras. Surorile mele. S-o fi apucat sa faca politica cu legionarii. Romulus Copaceanu-Stroie. tot ei trebuiau sa înfrunte dispretul si clevetirile celor din sat. cum îi spuneam noi. pe clasa a III-a. pe la Saiba. Si asa are el destule pe capul lui acum. În comuna parca vuia ceva. ajungem acasa. care trebuiau sa înfrunte o comuna întreaga. de bulversare. Deschidem usa si plecam pentru totdeauna din aceasta scoala. abatuti si-ntristati. Eram pregatit pentru ce aveam sa înfrunt. Eram bun prieteni. ci mai mult de o stare de sfârseala. Era un drum de pamânt. cel care îmi luase apararea când venisem acasa de la Caransebes. dar nu si parintii mei. Locul era strajuit de tei înalti si umbrosi. la locul de plimbare al domnilor si al elevilor de la oras. Desi era o comuna mare Teregova. Eu trebuia sa fac toate corvezile. Si acum. intram în camera. mult noroi când era vremea ploioasa. în tacere. Mai târziu. cum spuneau ei. vorbeau: — “Auzi tu. Femeile. cu bagajele în mâna. Abatut. dupa noi a venit vecinul nostru. Repede intervine uica Romolos. de acasa. mai ales. Acasa era tata cu surorile mele. În sufletul meu se îngramadise atâta durere si revolta ca era în stare sa izbucneasca într-un vulcan. dar treceam prin marea scoala a Fratiilor de Cruce. Pentru ai mei. Lasa ca o sa treaca si asta. spunându-i: — “Ma omule. Eu . Romulus Copaceanu-Stroie. eu si cu mama. vecinul nostru.

N-am mai reusit sa uit aceasta întâmplare. Ma întelegea. eu eram ca un cal breaz. Asa cum spune Sebastian Mocanu. Avea sa se declanseze prigoana legionara din 1939. Timpul avea sa dovedeasca si istoria sa consemneze ca el a fost pe masura glumelor lui. De fapt. el m-a îndrumat sa intru la Scoala Normala. Mut parca. La gluma lui n-a râs nimeni. Învatatoarele care ma avusesera ca elev. Plimbându-ne asa. Despre toti cei care am fost eliminati se poate spune ca am facut “Botezul Prigoanei”. un tânar preot. D-na Iliescu si D-soara Stoichescu. Când a facut gluma aceea cu mine. Se apropiau Sfintele Pasti. fiu de taran. Ma asteptam sa ma primeasca cu mai multa caldura. Totusi. ca multi dintre cei plecati peste hotare au avut grija sa-si câstige titluri si functii pentru ei. premiantul scolii. destul de puternica. apare în fata mea Ilie Smultea. Si-acum îl vad cu parul vâlvoi în . Dar n-a fost sa fie asa. În exil a ajuns la o cariera universitara. În fruntea lor era Horia Sima. Zâmbind. el n-a facut-o din rautate. ca la niste feti frumosi. Ma uitam la legionarii nostri. asa sareau în sus când ma vedeau. Se plimbau pe lunca.ma bucuram de multa atentie a parintelui Traian Coseriu. de catre regele Carol al II-lea. ca valoare morala. D-na Gheorghiu. În Teregova cunosteam bine pe toti legionarii de atunci. fete si baieti: — “Ce-ai facut? Vezi daca te pisi contra vântului! Acum trebuie sa suporti!” Deodata am simtit ca mi se aprinde fata. ma opreste si-mi spune. vad lucrurile altfel. Uluit. mai mici ca mine cu o clasa. uitând de îndatoririle lor fata de neamul nostru românesc. am început sa tremur. în locul lui Nicolae Petrascu. doctor în drept. în scrisul lui. Venise în toamna lui 1932. Într-una din zile ma plimbam pe lunca cu Ion Iliescu si cu Romica Copaceanu. acum când ma vedeau îmi strigau ca eu vreau sa conduc tara. Trecuse prin Fratiile de Cruce din Caransebes. Ma primisera în rândul lor. am realizat o stare de revolta. venind de catre Rusca si îndreptându-se spre Luncavita. parca le pusesem ardei iute în fund. Desi fusesem cel mai bun elev al lor. În grupul cu care ma plimbam. pe lunca. fara îndoiala. Horia Sima reusise sa organizeze o garnizoana. mai ales ca eram si rudenie cu el. Toti elevii si studentii erau în vacanta. ca elev fiind la scoala primara. azi când scriu aceste aduceri aminte. A depasit limitele bunului simt. Marsaluiau cântând prin Teregova. mai ales ca eram singurul din comuna napastuit la început de prigoana. Era student la drept la Bucuresti. de fata fiind multa lume. Facea parte din grupul studentesc din Bucuresti. Lica îi spuneam noi. pe când era professor la liceul Traian Doda.

îmi zbura gândul la scoala. la colegii mei. ca vei reusi sa scapi si de necazul asta. ne înveselea cu snoave auzite de la batrânul professor de pedagogie. numai noi doi. Atunci mi-a spus ca tatal meu a fost elevul lui. Se legase o prietenie între noi. eu ma asezam lânga un prun si citeam. cu un ciomag de alun. retras în mine. Adesea ma întrebam în acest timp la ce scoala voi merge eu la toamna. Intuia mai mult decât rationa. gândind dupa puterile mele de atunci. Pareau covoare frumoase. nu-ti fie teama. m-a întrebat daca nu sunt din Teregova. Seara. nu ma slabea din ochi. singurul oropsit. înainte de culcare. Petre Grozavescu-Maranu. seful meu de manunchi de la Scoala Normala din Caransebes. resemnat. cei care am fost eliminati. cald. cu un baier atârnat de gât.” În simplitatea ei. bine slefuit si cu o carte în mâna. Ilie CojocaruMocea. la munca câmpului. înfaptuind o lume noua. alaturi de comandant. pentru brânza. Cartea o pastram într-un chies. Mama. De multe ori.fruntea coloanei. Tunea Traian. Era abatut si îngândurat. În familie simteam zbuciumul lui tata. În tineretea lui. prof. În zilele acestea de un mai fierbinte. Sfârsit de mai în anul 1938. Toata vara pâna-n toamna am petrecut timpul cu ea. pasteam mieii ramasi de la oile pe care le bagasem în ciopor. spunându-mi: — “Lasa ca are grija Dumnezeu si de tine. De la Domasnea era Nicolae Horascu. Nu mai stiam ce se va alege de noi. Florile învesmântasera fânetele oamenilor de prin gradini ca-ntr-un adevarat rai. când ma opream din citit. Nicolae Maranu. cald de tot. eu. se axa pe coordonatele majore ale credintei în Dumnezeu. Sa fii tu sanatos si gata. Când ei se dadeau pascutului. Era si seful meu de dormitor. Când a dat de mine. Tata mi-a confirmat acest lucru. care mai târziu a fost seful plasei Teregova. În toata comuna asta mare. cu mai multa întelegere a lucrurilor. În zori de zi florile se desfaceau realizând raiul pe pamânt. cucerind Banatul pas cu pas. tesute parca de mâini nevazute. Martin Copaceanu-Rica si Romulus Anculia-Miloi. Am reusit sa vad printre ei si pe consatenii mei: Gheorghe Novac zis Ghita Toni. cu multa initiativa. Atunci nu s-or râde vecinii de noi. fiind mereu în jurul meu si mult mai aproape de mine. Horea Anculia-Miloi. Singuri. Aveam 17 ani. Tunea a fost învatator la Teregova. am strâns fânul de pe . Ma târam dupa ei. o traista mai mica. uitându-se în catalog. îi vedeam aievea pe primii cuceritori ai Banatului. Ca-ntr-o oglinda îmi aparea Ion Curescu. Adesea ma încuraja.

dealul Tomancica. Regele se dezlantuise. Mereu ma gândesc la fratele Ilin Dumitru. Noi. locuiam cu parintii la Lugoj. intentându-i-se proces. Aici erau prietenii nostri si amintirile noastre si toata copilaria noastra. ne-am înscris la Scoala Normala din Deva. si Muroni Iova pe clasa a V-a. Deseori îl trimitea Horea Sima la Bucuresti cu rapoarte. cu functia de sef de judet. diavolul cu toate puterile lui a început atacul la însasi fiinta lui. din zori si pâna-n noapte. prietenii mei erau aici. am constituit preludiul prigoanei. veneam la Teregova. Eu fiind nascut la Teregova. ne-o daduse s-o lucram. când ne povestea cu multa emotie. la interventia lui Gheorghe Neamtu. Asa am ajuns la Deva ca elev la Scoala Normala. haituit si convulsionat — poporul român. bunicul meu dupa mama. II. directorul de la Caransebes.R. Pe vremea aceea. Din ordinul regelui Carol al II-lea au fost asasinati 270 de legionari. în tabara de la Carmen Silva. la existenta lui. cei de la Scoala Normala din Caransebes. Aveam 19 ani. La fel îmi aduc aminte si de Ion Sadovan. Pentru ca s-a nascut crestin si-n prezent este sub pavaza Arhanghelului Mihail. de abia pe clasa a IV-a si totusi as fi dorit sa-l vad pe Capitan.T.T. Tata era constructor de linii telefonice — la P. fâneata pe care taica Ianas. Vara. De altfel si parintii nostri erau în bune relatii de . pentru oi si doua vaci cu lapte. Lenuta. auzeam de la unii si de la altii despre arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu. elev la Scoala Normala din Deva. În toamna anului 1938. o mâna de tineri. o parte din noi s-au înscris la liceul Traian Doda din Caransebes. împreuna cu Tudorescu Gheorghe si Petrescu Valeriu. ANUL 1940 — O RAZA DE LUMINA Acest an a fost anul convulsiilor. înca din scoala primara. Se declansase prima mare prigoana. Am trait si înca traiesc aceasta parere de rau. la Periprava fiind. Eu. unde ne simteam în largul nostru. PRIGOANA Lucrând la pamânt. Parca stihiile naturii sociale si politice siau adus aminte ca mai dainuie undeva pe lume si un popor care trebuie zgâltâit. pe clasa a IV-a. La aceasta treaba venea si mama. de cele doua palme date de Capitan lui.. Eram înca prea tânar. Pe lânga asta mai trebuia sa lucram si pamântul nostru. împreuna cu sora mea cea mica. Cu Ion Iliescu eram buni prieteni. ca unul care am facut parte din Fratiile de Cruce în timpul vietii lui. al abisurilor. care a avut fericirea sa-l vada si sa vorbeasca cu el în 1937. Era elev pe atunci si calcase disciplina.

aici aveam sa înfrunt moartea. în sir indian.prietenie. colegul meu de clasa la scoala primara. fara nici un protest din partea regelui Carol al II-lea. Pe doi septembrie 1940 plecam în excursie. Era poiana lui Radu Besari. Cu ranitele în spate. Iata. pe acelasi drum. la un fag mare izolat. învatator. care ne îndemna la drumetie. Iata visul de secole al neamului nostru românesc spulberat. unul dupa altul. La îndemnul lui organizam o excursie la Garâna. Brebu-Nou si seara am ajuns la Valiug. Ochiul si sufletul nostru se desfatau de frumusetile naturii. De-abia tragându-ne sufletul de atâta drum. ne facea sa mai uitam pentru câteva clipe de convulsiile neamului. marginita de o mareata padure de fag. ne întâlnim . Basarabia. tara noastra ciopârtita. deci. când. traiam tragedia neamului românesc. glumind. A treia zi. târât de securitate. mereu împreuna. vestind înseratul. Peste noapte am dormit la niste oameni de omenie. Descumpaniti fiind. ziua 28. Am stat o zi prin Valiug. Din loc în loc. La fel eram prieteni si cu Romica Copaceanu si Ilie Pepe. de dimineata. Trecând de Garâna si cele trei ape. În viata mai sunt numai eu si cu Ion Iliescu. cu fruntile în soare. izvoarele Timisului. am plecat spre casa. Brebu. pe ici si colo cu falnici brazi. spre Bradu-Mosului. Eram patru tineri. înfipt cu fruntea în bolta cerului însorit. peste dealul Poieni. Salasul lui se ridica exact ca un conac în mijlocul poienii. se destrama. În Teregova mai aveam un prieten mai mare ca noi. Am trecut prin Garâna. Iosif Petzak. Nordul Bucovinei si Tinutul Hertei ni le rapesc rusii în 28 iunie 1940. ungurii ne rapesc Ardealul de nord. Valiug si cele trei izvoare ale Timisului. plecam iarasi la drum. condusi de Ioji Petzak. mai apareau si singuraticii stejari. Se lasa în jos pe-o panta lina. admirând farmecul naturii. ne aruncam privirile asupra poienii. O vara târzie. cu umbra lui ne îmbia la odihna. BraduMosului si pe sub poalele muntelui Semenic. La Bradu-Mosului am facut un popas. Era o zi frumoasa de început de septembrie si cu mult soare. urmaream pe Spiru Blanaru. ianuarie. Peste ani. Dupa o scurta odihna. Prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940. Sub ochii nostri de copii. vedeam cum tara noastra întregita în 1918. asa cum au visat-o de mult stramosii nostri. Soarele scapata dupa creasta de deal. Bulgarii ne rapesc Cadrilaterul. lasam în urma Teregova si ne apropiem de Garâna. A doua zi am vizitat Valiugul si împrejurimile. admirândo. pe iarba matasoasa. 1949.

Ilie Ghenadie a vorbit cu mult suflet despre spiritul de jertfa al celor doi legionari executati fara sentinta si pe nedrept. Într-una din zile se vestise ca la Caransebes va fi o mare manifestatie. din ordinul lui Carol al II-lea. De la starea de tensiune în urma dezmembrarii tarii. unde fusese internat. Rabufnise ceva. Eu eram singurul dintre ei care fusesem încadrat în Fratiile de Cruce la Caransebes. a tarii. Se încerca atunci o salvare a poporului român. Un optimism. gasim în comuna o alta atmosfera. pe un an de zile. Acolo ne-am luat si noi dupa lumea cea multa. în sufletul meu începuse sa-si faca loc un suvoi de ecouri. Întorsi din excursie. El ne spune vesti de o mare importanta despre cele întâmplate în tara. Se ducea la Garâna. 1938. anchetele politiei. Galescu Nicolae si Ghinda Gheorghe. Cu multa disponibilitate si atentie. cât a mai ramas în urma sfârtecarilor din trupul tarii. ne îndreptam spre casa. de noi sperante în viitorul neamului. Nedumeriti. Cu tineretea din noi. Ni se pareau toate din alta lume. ne învaluia pe toti. Se schimbase totusi ceva. ale celor petrecute cu mine în urma cu numai doi ani. la cele Trei Ape. priveam înmarmuriti cum se desfasoara toata manifestatia. cu numele de familie Grozavescu. pe ziua de 5 sept. Moise Dumitru a vorbit despre lagarul de la Miercurea-Ciuc. Cu totii ne-am dus si noi la oras sa vedem cum se desfasoara o manifestatie legionara. lânga dâlma. s-a trecut la o alta stare de spirit. responsabil de asasinarea Capitanului. adunându-ne aproape de locul unde au fost executati în septembrie 1939. cu neastâmparul din noi. Atunci i-am vazut pe prof. Împreuna cu generalul Antonescu. Arestarile. începura avalansa de întrebari în mintea mea. În 3 septembrie 1940. pentru moartea lui Armand Calinescu.cu Patru Maranu. Spre deosebire de ceilalti. unde sa-si . o dorinta de mai bine. Horia Sima printr-o manevra armata da peste cap regimul lui Carol al II-lea. Ghenadie Ilie si pe Moise Dumitru de la Lugoj. comentând evenimentele din tara. Fluidul de optimism era pe masura tragismului prin care treceam ca neam. dupa vestile aduse de Patru Maranu acolo. Cu totii am ramas surprinsi la aceste vesti. Refugiatii din nordul Transilvaniei nu mai stiau unde sa se stabileasca. procesul nostru de la Tribunalul din Caransebes si eliminarea noastra din toate scolile din tara. Miscarea Legionara stapâneste situatia politica din tara. sorbeam totul.

cu toate organizatiile din Deva. Gheorghe Cornea si Nicolae Sârbu. Refugiati erau peste tot. De felul cum s-au miscat atunci. Totul s-a desfasurat sub comanda lui Viorel Boborodea. În luna noiembrie 1940 s-a facut reînhumarea legionarilor împuscati dupa executarea lui Armand Calinescu. Am luat parte la aceasta slujba religioasa. un om bine pregatit. 22 sept.C. au dat navala peste ei sudalmele. a VIII-a. Si acum. pornirile din partea celor care si pâna atunci ne-au urât si pâna azi ne urasc. târând tara în destramare si neamul românesc în degradare morala. de mare suflet si bun pedagog. cu atâtea sperante. Lucrase cu Horia Sima. tot în timp va trebui sa se realizeze si procesul de ridicare a poporului. dupa revolutie. În concluzie. a dragostei fata de neam. 1939. cei veniti de la Caransebes. de sport. de sub stapânirea comunismului. Procesul de alunecare a poporului. pâna în 1989. în dorul de afirmare. legionarii nu mai stiau ce sa faca mai întâi pentru a alina durerile prin care trecea neamul românesc. a daruirii. Sef de unitate în cadrul F. atât Fratiile de Cruce cât si cei din grupul politic. Printre profesori aveam pe Barbu Cornel. era greu de redresat într-un timp atât de scurt. pe calea cinstei. Putem spune ca acest al doilea val de prigoana s-a legat aproape fara întrerupere de cel de al III-lea val. PRIGOANA — ION ANTONESCU AL DOILEA VAL Trecusera doi ani de scoala aici la Deva. Ceea ce altii au stricat pe linia multor generatii. Director al Scolii Normale era prof. Fusese si el internat în lagarul de la Vaslui. unguri si bulgari. toate fortele raului se dezlantuisera împotriva legionarilor. Asa s-a ajuns la asa numita — Rebeliune — care nu era altceva decât o lovitura de stat a lui Ion Antonescu. La Scoala Normala plutea un suflu nou de viata. de matematica. Înainte de . III. mai ales ca pe capul nostru ca neam cazuse si sfârtecarea tarii. Barbu Cornel. Printre cei care au organizat aceasta sarbatoare a fost si prof. a corectitudinii. Ion Margineanu. Dupa acest act nefast al lui Antonescu.Iosif Costea. Unitatea de aici a Fratiei de Cruce luase legatura cu noi. mai dura si mai draceasca decât a lui Carol.D. se dezlantuie o noua prigoana.C.-ului era Puspurica Toma din cls. a omului s-a petrecut în timp. a omului din sânul neamului nostru. Petru Popa. Noul an scolar 1940-1941 începe într-o alta lume parca.gaseasca un loc de liniste si pace. acuzele. Legasem prietenii cu cei mai multi colegi din clasa. Au fost legionari care au stat în închisoare din 1941 si pâna în 1964. Scurtul timp cât a fost la îndemâna. Am format careul unde sicriele au fost depuse pentru slujba de înmormântare. venind din Ardealul cedat. Stoica. Cu totii voiam atunci sa reparam nedreptatea facuta neamului de catre rusi. prof. Inspector general la învatamânt era prof. I. Sef de judet era Viorel Boborodea si prefect .

Deodata vad pe prof. unitatea noastra iesise la lupta în strada cu ceilalti legionari din oras. student la medicina. De la Scoala Normala au fost arestati urmatorii: 1.prohodire. ca elev la Deva. cam prin anul 1970. Barbu ca vine la mine si-mi cere sa-i dau repede centura mea cu diagonala pentru a o pune pe pieptul lui Petru Popa. Rista Gheorghe 4. Alaturi de marii capitani ai neamului. Se cunostea scrisul prin sculptura. Cu totii deci ne-am trezit peste câteva zile în beciurile politiei. student la drept la Sibiu. Asa am si facut. declarând politiei ca elevii lui n-au iesit din scoala. În timpul rebeliunii. Prin luna iunie 1943. cu câteva zile înaintea noastra. initiativa o iau Centrele Studentesti si Fratiile de Cruce din toata tara. De la Sibiu venise pe fir la Deva. În anul scolar 1942-1943 preiau comanda unitatii de la Scoala Normala din Deva. Cu un an înainte. Procesele se tin lant în toate judetele. Dupa aceasta lovitura de stat. initiata în arestari legionare. în care era ceva si de la mine. Berzescu Atanasie 2. Closca si Crisan si Avram Iancu. venise. în sicriu.D. ajutorul lui. cu toate urmarile ei nefaste. desi era ras de cei fara Dumnezeu. Bara Traian 3.C. continuam lupta de rezistenta. Bejan Gherasim 5. Muresan Grigore . Mi-a spus ca-mi va da în loc centura lui de ofiter. Venise de la Bucuresti o brigada mobila. sef al unitatii era Adrian Mihut. Cu ochii scaldati în lacrimi m-am rugat la mormântul lor. m-am dus cu masina la Tebea. care ne aresteaza si pe noi. organizându-ne în Fratiile de Cruce. Horia. începe marea prigoana a lui Ion Antonescu. Rista Gheorghe. La liceul Decebal din localitate. De aici si arestarea lui Rista. Subversiv. Legatura cu Palcu o tineam prin Rista. curierul meu. aparati fiind de directorul scolii. strajuiau de la Tebea destinul neamului nostru. unde am reusit sa descopar troita care strajuia mormântul legionarilor cazuti. Dupa rebeliune lucrurile s-au linistit. alaturi de camasa sa. Dupa ani si ani. Hunedoara avea ca sef pe Palcu Traian. centura cu diagonala. multi morti si cu zecile de mii de arestati. cei trei legionari martiri au fost acoperiti pâna la cap cu camasi verzi si centuri cu diagonala. transferat de la Caransebes. Palcu este arestat împreuna cu Iuga Petru. Grupul 54 F. Câmpeanu Viorel 6. Dupa cum vom vedea.

Curca. încolonându-ne pe peronul garii. Cu picioarele ferecate în lanturi grele. PARUL DE LA ALBA-IULIA Era în vara anului 1943. siroindu-ne spinarea. cald ca-n luna lui cuptor. am fost transferati toti elevii de la Deva. unde am stat doua saptamâni. am primit comanda de înaintare pe jos pâna la închisoarea orasului. elevi si studenti. încadrati de gardieni. În gara orasului. înmarmurita. prin închisoarea din Ploiesti.D. de dimineata. cu Petru Iuga ajutor. Se întreceau unul pe altul în a înjura si a striga la noi. unite acum. Pe asfaltul strazilor cetatii înaintam noi. pentru ca am crezut în biruinta neamului românesc. Tragea în copiii lui. început de iulie. pentru a fi judecati de Curtea Martiala a Corpului 7 Armata. în cadenta comandata. cu fruntile în soare. Sosise un vagon-duba de la Ploiesti. în iunie 1943. Am primit pedepse grele de închisoare. încolonati fiind câte trei în rând. cu broboane de sudoare brazdându-ne fata. ucigându-i si aruncându-i în închisori. Achitati au fost Bejan Gherasim. În gara de la Alba-Iulia. realizata de impactul lor cu strada. trasi unul dupa altul. veniti de la Sibiu. Atunci am cunoscut iadul transferului cu vagonul-duba. Lumea nu prea obisnuita atunci cu astfel de pasageri. Murarescu Alexandru 8. tot lotul nostru. paseam în necunoscut. în zornaitul lor. forfota. În piepturile noastre tinere. suntem pusi în lanturi grele la picioare si transferati la Alba-Iulia. ne-am facut intrarea în cetatea de scaun a marelui Mihai Viteazul. grupul 54 F.7. Ne duceam greul în spinare. cu bratele goale. Dupa Burebista si Decebal ajunsese întâiul voievod al celor trei tari românesti. ne dadeam cu greu jos din vagonul duba. fratii de cruce. Maresalul Ion Antonescu ne declarase razboi tinerilor de atunci. în frunte cu Traian Palcu. într-o buna zi. care era tocmai în centrul urbei. Apararea la proces a fost organizata de Dr. Brad si Gura-Barza la închisoarea militara din Sibiu. unde am fost judecati si condamnati de catre Curtea Martiala. care pentru prima data realizase unirea tuturor românilor. în simfonia lanturilor grele. Eram un grup de peste 30 de tineri. pusese tunurile si mitralierele sa traga.C. Sub arsita soarelui. unul dupa altul. În zornaitul lanturilor. Fruma si Dr. încurajati de sudalmile si bruscarile gardienilor. Pop Aurel Dupa anchetele facute la Deva. Câmpeanu Viorel si Pop Aurel. seful de grup. se uita la noi. Hunedoara. . târând dupa noi lanturi grele. Din el începuseram noi sa ne dam jos. Hunedoara. Dupa condamnare.

ca atunci când le-am purtat în timpul comunismului. Dar. Era destul de sever si absurd. tânara pe atunci. ni s-au taiat lanturile de la picioare. Iata-ne si la închisoare. comandant era maiorul Munteanu. ne rasplatea cu temnita. Desi erau judecatori. pe noi. La Târgu-Ocna de asemenea mai erau frati de cruce. am fost dusi în camera noastra de la etajul I. gras. Ironia sortii. Dupa perchezitia obisnuita. În mijlocul lor trona unul mai rasarit. Eram copiii lor. cu numarul 40. un om mic de statura. erau conduse de magistrati militari. Am început sa facem cunostinta cu cei mai vechi din Alba-Iulia. Tin sa mentionez ca-n urma hotarârii ministrului de interne. la intrarea într-o noua închisoare. tinerii tarii angajati într-un razboi declarat comunismului. prin Maresalul ei. cu detinuti politici. Ne conduceau. în curtea administratiei. tocmai atunci s-au comis cele mai mari nedreptati. Ar fi trebuit sa stapâneasca simtul dreptatii în închisori. Generalul Petrescu era comandantul închisorilor pe tara. Noi pe mijlocul strazii. parca era un facut. cei care luptam pe viata si pe moarte împotriva comunismului. Deci la vremea aceea. Mai ramasesera si la Aiud. care vorbea ragusit. întotdeauna au fost la dispozitia Maresalului. exact ca-n timpul comunismului. care declansase lupta pe viata si pe moarte cu legionarii. Aici. Aici au fost adusi toti cei care aveau si pedepse disciplinare. — “Ce-ati vrut. acestea lasându-si urme adânci în carnea noastra.. ei pe trotuare. Închisorile din tara. cunoscând obligatiile si drepturile noastre. pe acea vreme. Ne primeste cu zâmbetul pe buze.Pâna la închisoare am fost petrecuti de o lume întreaga. Erau frati de cruce din toate judetele tarii. aproape inexistente. Toti eram mândri de noi c-am fost pusi în lanturi pentru credinta noastra. închisorile cu detinuti politici aveau ca directori magistrati militari. ma? Sa rasturnati guvernul? Voi vreti sa conduceti?” Primirea s-a încheiat cu obisnuitele înjuraturi. anul 1943. unde regimul de detentie era mai aspru. Ca-n toate închisorile. A doua zi am intrat în programul închisorii.. aproape toti fratii de cruce au fost adusi la Alba-Iulia. Nu prea stiam noi atunci ce însemneaza lanturile în viata unui detinut. A fost numit comandantul închisorii din Transilvania. D-l Prim era seful gardienilor. Nu se . S-au calcat în picioare drepturile omului. La Alba-Iulia era colonelul Musca. tara. Într-un hol mare suntem primiti de o droaie de gardieni. Ion Antonescu. Se înscaunase un regim de teroare. cu o ploaie de ironii. La Aiud. iar drepturile. Mai târziu s-a numit camera hunedorenilor. obligatiile erau multe.

Detinutii politici aveau multe drepturi în plus fata de dreptul comun. mai era cineva dintre fratii de cruce care se impunea si conducea toata închisoarea. Cei izolati sunt adusi în curtea închisorii si-n fata detinutilor si a conducerii. administratia a trecut la represalii. Îi cunosteam pe lugojenii mei de afara. instaurându-se teroarea. mi-au povestit totul. Izoleaza un grup de detinuti în frunte cu Ripan. Se batea pâna la lesin. Cu toate acestea. nu ales. iar doi .mai respecta regulamentul închisorilor. Îl adusese colonelul Musca de la Aiud pentru a-i lucra mobila pentru el si conducerea închisorii. Voia ca pe calea dialogului. Avea acest dar de a polariza lumea. ca dupa o grea batalie. Murarescu Alexandru si eu. regulamentul nu s-a respectat. Spiritele mai erau înca agitate. cum îi spuneam. Am gasit închisoarea de la Alba-Iulia într-o atmosfera destul de încarcata. La ora protestului. Ca-n tot locul si-n orice închisoare. mai erau si informatori. Cei care ne-au pus la curent cu cele întâmplate au fost lugojenii. La rândul ei. protestasera energic împotriva conducerii închisorii. Acolo ascultam de un legionar mai batrân. Fusesera întinsi la pamânt pe o rogojina. a tratativelor sa rezolve acest conflict cu administratia. Cei de la administratie stiau ca Ripan conduce. din grupul lugojenilor. toti ascultau de el. Conducea efectiv închisoarea. bataile se întetisera. prin luna mai 1943. închisoarea de la Alba-Iulia avea un sef consimtit si nu ales. scrisori. Vine la fata locului generalul Petrescu de la Bucuresti. Toti se grupasera în jurul lui Iosif Ripan. de la Liceul Coriolan Brediceanu din Lugoj. de badia Suciu. ci consimtit: Iosif Ripan. tâmplar de meserie. în frunte cu colonelul Musca si generalul Petrescu. Cu echilibrul lui interior. pachete. între detinuti. li se aplica pedeapsa de 25 de lovituri la spate. care ajunsera cu un an înaintea noastra — 1942. Detinutii au trecut la amenintare cu greva foamei. Când am venit eu la Alba-Iulia. Noi toti ascultam de el. ca nu se respectau drepturile lor. îndemna lumea la disciplina si rabdare. cu de-amanuntul. nu l-am mai gasit acolo. din Vintu de Jos. vorbitor. fratii de cruce înca timorati. Mâncarea se înrautatise. iulie 1943. Fratii de cruce de aici. Nicolae Itu si Iacob Toma. Ca organizare. Suciu Ion. Berzescu Atanasie. Pe lânga badia Suciu. În grupul hunedorenilor eram câtiva banateni: Rista Gheorghe. Printre ei era Itu Nicolae si Iacob Toma.

mai visam si acasa. Strângând din dinti. Alexandru Murarescu. Biruise. Dupa aceasta demonstratie de forta. când ne urcam în camerele noastre. sfidându-ne. gen. ne adunam pe grupuri de judet. Între noi era o strânsa prietenie si buna întelegere. Hunedorenii se adunau în jurul lui Traian Palcu si Iuga Petru. pe lânga zid. Atmosfera. De la liceul Decebal erau Adrian Mihut si Constantin Iancu. avea cam la mijlocul ei. De-a lungul zidului era o alee. totusi. Acolo stateam pâna seara. pentru program. Atanasie Berzescu.” Asa a ajuns Iosif Ripan mutat disciplinar de la Alba-Iulia la Târgu-Ocna. unde noi stateam si ne plimbam toata ziua. multi ne asezam pe paturi când soarele ardea mai tare. cum o numeam noi. De jur-împrejurul curtii. Prima curte era cea care ducea la administratie. Eu nu l-am mai întâlnit decât afara. Înfuriat. Sa-l trimeteti la Târgu-Ocna cu regim sever. pe loturi de judecata. Grigore Muresan. nr. erau Ion Almajan si Iuliu Bumba. nu s-a auzit nici un cuvânt de durere. iar a treia. Toti eram o familie. unde stateam toata ziua. în discutiile noastre. prieteni fiind. Am ajuns sa cunosc destul de bine si detinutii si gardienii care ne pazeau. destul de primitoare. locul de unde. Curtea în care noi aveam acces era cea din mijloc. 2.gardieni aplicau loviturile. La umbra lui. putin timorati. ne plimbam si discutam fel de fel de probleme din multele noastre preocupari. nr. ne faceam programul de camera si ieseam afara în curtea închisorii. când suna desteptarea la ora 5. a doua era a noastra. a rabdat. Când a ajuns rândul lui Ripan. De obicei. De dimineata. Gheorghe Rista. Era locul nostru de odihna. un par frumos si mare. buni prieteni între noi. 2. loc al nostru de plimbare. sau si trei. a parului. fiecare din noi îsi gasea câte un loc de odihna. n-a scos nici un cuvânt de durere. mai mult spre dreapta. Din Hunedoara oras. Petrescu a strigat ca un nebun: — “Acesta-i seful lor. Curtea din mijloc. Pe lânga ei doi mai eram si noi ceilalti: Traian Bara. era destul de încarcata si fratii de cruce. visam la . asa cum am descris-o. Ne devenise acea curte de mijloc. locul nostru de taina. Doi câte doi. plimbându-ne doi câte doi. cea care ducea la bucatarie si ateliere. aplicându-i-se loviturile. de la Scoala Normala. Adesea. De la Gura-Barza era Gâlea Vasile. lucrurile s-au mai linistit.

1994. în timpul regimului comunist. De fapt. un suman bine croit. Ei doi erau ca parintii nostri. cu ocazia conferintei tinuta la Universitatea de Vest în legatura cu rezistenta din muntii Fagarasului. Fata-i era luminata de zâmbetul tineresc. sfatuitorul nostru de taina Mateescu. când s-a oficiat o slujba religioasa de pomenire a mortilor din temnita Aiud. Din grupul jud. Aveam pe atunci 22 de ani. seful grupului.mai bine. Ticu Mihaiescu. cam de vreo 17 ani. a venit si iarna pe capul nostru. am stat cu el. la Aiud. . cot la cot. la Aiud. Si unul. La plimbare când ieseam. În afara de fratii mei de cruce din judetul Hunedoara. ascultam de ei. visând si acum ca-n tineretile noastre. în loc de palton aveam o suba. Acum era soferul col. ca si stapânul. Era anul 1943. 1994 la Timisoara. Mehedinti i-am cunoscut pe Stanica Mihaiescu. În acest timp m-am apropiat mult de bucovineni. crezând în Hristos. când eram copil. la scoala primara. a parului de la Alba-Iulia. soferul Capitanului la Bucuresti. Se purta la noi la Teregova în timp de iarna. el a fost un îndemn la rezistenta si o speranta în ridicarea neamului nostru. ducându-ne amarul prin glume si plimbari. care semana a suman. fratele lui mai mic. Noua-Culme. suba era cea care ma scotea din iarna. Si asa. Musca. si altul ne-am bucurat mult de întâlnirea aceasta din Aiud. Legasem prietenii cu atâtia din fratii de cruce din toata tara. Purta în timp de iarna. ma împrietenisem cu Nicolae Itu si Iacob Toma de la Lugoj. Pâna când am ajuns la Caransebes ca elev la Scoala Normala am purtat aceasta suba. din vremea aceea. nu l-am mai întâlnit decât în 14 sept. Pentru mine. Printre lugojeni au mai fost Dabici Valeriu si Pop Aurel. din grupul Fagaras. a fost o nadejde de mai bine. Era printre ei un tânar. ca mai este cineva liber si lupta pentru salvarea neamului nostru. Se parea ca pacea si armonia se realizasera în rândurile noastre. De atunci. aruncat pe umeri. Dupa plecarea lui Iosif Ripan. Sufletul si fizicul se armonizau. Tot de atunci. Dupa multe framântari ale noastre am ajuns sa-l consimtim ca sef al închisorii pe Sotirescu Stefan. de la Periprava. Mitica Oniga. ca sef al închisorii a ramas tot badia Suciu tâmplarul. În timpul anilor de temnita. l-am cunoscut si pe Ion Gavrila. din Bucuresti. Periprava. Mai târziu. De la Alba-Iulia nu l-am mai vazut pe Ion Gavrila decât în 1 sept.

Emil Cizmarescu. fratii de cruce din toata tara. îsi apleca crengile tot mai mult spre pamânt. trecusem un examen si înca unul . Era spre sfârsitul lunii iulie 1943. ne trezim în luna august. Pomul nu era pazit de nimeni. Erau coapte de-a binelea. Mai târziu. Din zi în zi. De la prima para cazuta la pamânt. Trecând zilele. Am început sa lucrez la sculptura. am patruns în atelierul de tâmplarie. Acest fapt a uimit lumea. Fara sa ne dam seama. toti care observam ca vreo para a cazut o luam si o asezam lânga tulpina parului. cu col. Stiam ca nu este al nostru. destul de important. copiii de atunci. perele erau tot mai frumoase. nu cu mult. lipsiti fiind de fructe. Si nimeni n-a fost sfatuit sa nu se atinga de vreo para. nu mult dupa ce venisem noi de la Sibiu. Seara. trecând fiecare pe sub coroana lui. De la interne au venit generalul Petrescu si generalul Pichi Vasiliu. În felul acesta ne treceau zilele fara sa ne dam seama. — Istoria parului de la Alba-Iulia. cadeam tot mai mult în ispita. Trebuie retinut un lucru. nimeni dintre noi n-a mâncat o para. Cald peste masura. De la acest prim gest.Marian Bejat. student la Stiintele Economice. Asa am luat legatura cu familia. Erau coapte. Perele se aratau acum mai frumoase si mai îmbietoare. Parul nostru. se apropia unul dintre noi si ridica para cazuta. Eu. S-au convins la fata locului. Ne plimbam unul dupa altul. Au comunicat evenimentul iesit din comun la Bucuresti. când ne retrageam la camere. Perele ne tentau tot mai mult. scriitor. coapta fiind. De data aceasta. Mircea Bejan. noi. iesita din comun. Parintii care veneau la vorbitor ne confirmau acest lucru. dupa un timp. acum cunoscut sub numele de Emil Manu. ca pâna când toate perele s-au copt si au cazut. De aici a fost informat si Maresalul Ion Antonescu. Administratia. Musca în frunte si gardienii care ne pazeau a ramas uimita de gestul nostru. una câte una. acum încarcat de roada. parul nostru devine ispititor. ca si cum asta ar fi porunca. punând-o lânga tulpina. la pamânt. Prin Bucuresti circula aceasta fapta. parul ocrotea lânga tulpina o buna gramada de pere. ministrul de interne. de la unul la altul. au început sa cada. tot frumos si cald. Noi. Dupa acel conflict dintre conducere si detinuti s-a aprobat câte o scrisoare si vorbitor. si pe Nicolae Ciovârnache.

din 24 iunie 1927. Si azi acelasi pericol comunist ne ameninta. Am dovedit. împreuna cu Bumba Iuliu si Ion Almajan. se cereau oameni noi. lucrurile iau amploare.din cele mai mari din viata noastra. La rasarit ne pândea pericolul rosu. Telul final era ridicarea si apararea neamului românesc. când visul de secole al natiunii române — “Întregirea neamului nostru în granitele lui firesti” — se realizase un nou grupaj de necesitati pentru mentinerea acestui vis înfaptuit — România Mare. nu sunt o utopie. crezând cu tot sufletul nostru în Hristos Iisus. Sa aruncam acum o privire generala asupra istoricului Fratiilor de Cruce si asupra scopului acestui fenomen în revolutia spirituala începuta de generatia de la 1922. Am demonstrat ca am fost crescuti în scoala Fratiilor de Cruce. nu dupa mult timp. în acea vreme. Asa se explica faptul ca azi. desi Pactul Ribbentrop-Molotov este anulat. ca scoala în domeniul educational. De aici si pâna în 1922. Ajuns acasa. Dupa anul 1918. dupa lungi ezitari. Se declanseaza revolutia spirituala. urmarile lui nu sunt reparate. Corneliu Zelea Codreanu sesizeaza acest pericol. Începând cu Lenin. La 4 mai 1924 ia fiinta prima Fratie de Cruce din tara. adunati în padurea Dobrina în 1919. Atunci am câstigat o batalie în fata istoriei. în acei ani de început. A fost primul dintre examenele pe care le-am dat în fata neamului. altfel. se va destrama în fata pericolului din afara ca ceata în fata soarelui. înfaptuit acum. O mâna de elevi. ELIBERAREA DE LA ALBA-IULIA În 1944. “copiii aia”. se decid sa lupte pentru apararea neamului împotriva pericolului de la Rasarit. decât au pregatit aparitia fenomenului legionar prin înfiintarea Legiunii Arhanghelului Mihail. sa nu furam. toti aveau ochii atintiti asupra noastra. fratii de cruce aruncati în închisori pe nedrept. Eram dat în judecata pentru nesupunere la încorporare. În 13 mai 1944 am fost pus în libertate. din Hunedoara amândoi. comunismul. cum le-a spus el înaintea executarii din 1946. Nordului Bucovinei si Tinutului Hertei. visul unirii. ca Fratiile de Cruce. Nu vor sa ne recunoasca drepturile noastre asupra Basarabiei. ma trezesc cu o citatie de la Curtea Martiala din Timisoara. Maresalul Ion Antonescu se decide sa elibereze o buna parte din tinerii sau. Fac întâmpinare . Fratiile de Cruce nu au facut altceva. Elev fiind. pe care Lenin si toti ai lui ca si pâna-n prezent n-au vrut s-o recunoasca. sub numele de “Legea 70”. la Iasi sub conducerea lui Alexandru Butunaru. unde am învatat sa fim cinstiti si corecti. Se da un decret de amnistie. a României Mari. La vremuri noi. Constatam ca acest fenomen se impune ca o necesitate în scoala româneasca.

Printre ei si Ion Bohotici. Acolo erau toti colegii mei de clasa. Prin Biroul de mobilizare din Lugoj sunt încorporat la 5 Vânatori Timisoara. cu carutele pline de bagaje. Prin el am luat legatura cu unitatea legionara. Eu cu Bara Traian eram în anul I. Cu infanteria motorizata. Aici dau de toti fostii colegii mei de la Scoala Normala din Deva. formând un dosar cu actele necesare de justificare. plecam pe front cu toata scoala. Din timp ne-am retras spre Buteni. între pozitia ocupata de scoala noastra si Scoala de Ofiteri nr. Acolo ma întâlnesc cu Emil Cizmarescu. Se dau acum lupte grele între armata maghiara si elevii de anul II. pentru a fi trimis la Scoala de Ofiteri de rezerva. primesc si ordinul de încorporare. Am alaturat raportului sefului de post o copie dupa foaia de eliberare si o copie dupa decretul de amnistie. la Regimentul 96 Infanterie din Caransebes. încercându-se o învaluire a scolii noastre. un mamelon pe care noi adesea faceam instructie. Era în fata comunei Mocrea. era regimentul 5 Vânatori Timisoara. ca nu m-am sustras de la încorporare. Echipati de razboi. Toti erau în anul II. Era un exod al disperatilor din iadul frontului. Nu fac nici o luna de zile. În aceeasi zi au fost respinse 12 atacuri ale ungurilor. de catana neinstruita. fiind condamnat politic. dupa ce luase legatura cu Ion Bohotici. acum scriitorul Emil Manu. elev în anul II. cu ranita si tot echipamentul necesar. Asa cum eram.prin postul de jandarmi din Teregova. O parte din elevii nostri au fost luati de rusi în . Îsi schimbase atitudinea fata de mine. Iata ca ne prinde si 23 August 1944. De la 5 Vânatori sunt trimis la Scoala de Ofiteri de rezerva din Ineu. am ocupat o pozitie de lupta. rusii i-au respins pe unguri. sublocotenent. în luna iunie 1944. fugarindu-i pâna aproape de Chisineu-Cris. Cu noi veneau din plin si civilii. târându-si dupa ei si traistile pline cu te miri ce. Facuse Scoala de Ofiteri în Germania. Din aceasta unitate mai facea parte si Stoleru. Era comandantul meu de pluton. Pe acolo frontul a fost spart. Eram în apropierea comunei Gurahont. neinstruiti. I-au dat peste cap. Iata-ma si soldat. În timpul cât eu îmi faceam dosarul pentru Curtea Martiala. ca-mi vine si ordinul de lasare la vatra. 2 Bacau. Cei din anul II au ocupat o pozitie pe dealul Mocrea. Se scursese mai bine de o luna de când venisem în aceasta scoala. Pe linia frontului. cantonat la Valea-Boului. cantonat la Sacalaz.

Acum. Ion Iliescu. Am intuit faptul ca lupta va fi de lunga durata si cu multe sacrificii. pe noi trimitându-ne la Scoala de Ofiteri de rezerva nr. pervers ne lovesc din umbra. Odata întors în tara. lucram sub ordinele lui Filon Verca. care era ordonanta la un capitan de la ei. Petru . când aparent caderea comunismului s-a realizat pe plan mondial. în Ineu. împreuna cu Petru Maranu. În februarie 1945. 72 Severin. Sub masca democratiei. Aparuse un decret care scutea de armata pe toti studentii în teologie. an de hotarâri. a ocupat doua pavilioane alaturi de noi. Niciodata neamul românesc n-a fost mai mult hartuit ca-n lupta cu SATAN. El era seful judetului Severin. Deci în toamna anului 1945 eram student la teologie. loviturile lui din agonie sunt cele mai periculoase si cele mai perverse. Ne întâlneam la cantina scolii lor. dupa doi ani de scoala militara. cum mintea omului nu-si poate imagina. de luari de pozitie. Eram student anul I la teologie. Cu multa greutate au scapat de rusi. se desfiinteaza ambele scoli. cu scopul de a organiza rezistenta împotriva comunismului. Cât timp am stat la Ineu. dupa program. Parasutarile din 1945. egalitatii si fraternitatii. pe atunci student la teologie si seful grupului FDC nr. lupta este tot atât de acerba. Pe baza acestui decret am fost lasat la vatra. organizarea rezistentei prinde viata. Gasindu-ne fata în fata cu inamicul. Lazar Tiberiu si altii. 2 Bacau. izbind cu o putere de necrezut. 1 din Ploiesti. a libertatii. taran din Teregova. Dupa o aparenta liniste pe plan politic. Petru Hamat.linia întâi a frontului. În 20 octombrie. parasutat fiind în 1945. ca professor de limba româna la Liceul “Traian Doda”. doua scoli de ofiteri în Ineu. Fratiile de cruce erau deja organizate. la un pahar de vin. deci. Rezistenta armata din BANAT Suntem în anul 1946. a credintei în Dumnezeu. Si acum. ca si-n 1946. Filon Verca ia în mâna reorganizarea Miscarii Legionare. toata scoala s-a întors în cazarma. la sfârsit de secol XX. În toamna anului 1945 reusesc sa fiu lasat la vatra. Venise Filon Verca din Germania. întorcându-se la Oradea la scoala. atât de ordin strategic cât si de ordin tactic în lupta poporului român împotriva lui Satan de la rasarit. Filon Verca este ajutat de prof. cu Petru Hamat. Alaturi de Ion Iliescu. ma întâlneam zilnic. Se stabilise în Caransebes. Eram. Refugiata din cauza frontului din Moldova. Era elev la Scoala de Ofiteri nr. au scos în evidenta o multime de probleme. la noi în tara. Ne dadeam seama de pericolul comunist. Din acest an se începe reorganizarea Miscarii Legionare.

La Timisoara era Ion Constantin. Luncavita. Numai dupa acest gest al lui Filon. Aici este conditionata eliberarea legionarilor din închisori. Din 1947 eram seful grupului FDC 72 Severin. care la aceea vreme conducea partea de nord a judetului Severin. Domasnea. demonstrativ. Daca este numai o manevra a lor de a ne prinde? Atunci ce ma fac? Ei sunt în paza mea. tu stii ca si eu sunt pâna acum tot în clandestinitate. — “Filoane. prin Nicolae Petrascu si Vica Negulescu. a fost o cale lunga si plina de surprize. La mijloc erau comunistii cu caracteristica lor de oameni crescuti în scoala minciunii. Cunosteam legionarii din aceste comune. fara dubiu. prezentându-se conform actului încheiat între parti. ca nu a fost vorba de colaborare cu comunistii. Iata din ce a constat aceasta . precum si elevii de la liceele de acolo. respectând urmatoarele trei obligatii: 1). eu nu-mi tradez oamenii. Zis si facut. acest act. Eu eram ajutorul lui Ion Iliescu. Asa am ajuns sa lucrez si cu Spiru Blanaru. a actului. toti oamenii lui au venit la casele lor. La Lugoj îl aveam pe Iosif Ripan. la vremea aceea. În ruptul capului. la grupul politic. dispusi oricând la crime. Cu el ma sfatuiam în bunul mers al Fratiilor de Cruce. De aici încolo. Sa predea armamentul pe care-l detin. N-a fost vorba aici de nici o colaborare. prin Ana Pauker si Teohari Georgescu. de aici si pâna la respectarea întelegerii. Îndata i s-au facut formele de legalitate. Deseori mergeam trimis de Filon la Teregova. În cursul anului 1945 are loc un act între Miscarea Legionara. a generat si-n rândul legionarilor o confuzie. El cunostea bine oamenii din Lugoj. Din acest act reiese.Cojocaru era seful regionalei Banat la FDC. Dar. ei continuând cu arestarile. 3). Din istoria evenimentelor se stie ca legionarii n-au fost eliberati din închisori. Activitatea mea se desfasura pe tot cuprinsul jud. Sa nu participe la activitatile electorale (cele din 1946). Ca ajutor l-am avut pe Petrica Dragulete. Iosif Ripan s-a lasat convins. Asa s-a simtit nevoia de a se trece la lamurirea lucrurilor. si Partidul Comunist. Iosif Ripan lucra sub directa comanda a lui Filon. 2). În acea zi a mers Filon Verca la politia judetului Severin. Actul a fost încalcat de catre comunisti.” — “Iosife. mergi cu mine la politie si eu sunt primul din judet care fac acest pas. Dupa cum vom vedea. Din pozitia aceasta lucram îndeaproape cu Filon Verca. primind în mâna un act semnat de Seful politiei judetului Severin. Severin. nu-l credea pe Filon ca acest act este o realitate. Ca legionarii aflati în clandestinitate sa se prezinte autoritatilor. Aici se cade sa amintesc dialogul lui Filon Verca cu Iosif Ripan la Lugoj. Armenis si alte comune din jur.

LA COASA CU PISTOLUL MITRALIERA ÎN BANDULIERA Mai. mergeam si curier trimis de Filon în sudul judetului. Unii dintre ei au mai dat si pe acasa. hotarându-se linia pe care trebuia sa o adopte în fata Comunismului. În cadrul acestei conferinte. În nord. O parte din ei iau calea codrului. de a continua activitatea si lupta de rezistenta împotriva comunismului. cum au fost Martin Copaceanu-Rica. Radu Mironovici sustinea sa se înceteze orice activitate a Miscarii. erau pentru încetarea activitatii legionare. Altii. — Cu capul la pamânt —. mai putini la numar. luna florilor a anului 1948. Nicolae Petrascu. Abaterile erau tot mai evidente din partea comunistilor. ca securitatea a pus mâna pe ei. dupa câte am retinut din cele spuse de Iosif Ripan. cei mai numerosi. Romulus Anculia-Miloi. Eram toti uniti sub comanda lui Filon. Peste tot era o unitate de vederi. o singura problema s-a dezbatut si anume cea a activitatii în lupta de rezistenta împotriva comunismului. Unii. S-au înselat însa. La Teregova. cei care au scapat de arestarile din 15 mai au luat calea codrului si ei. Radu Mironovici. spre Dealul Viilor. La conferinta au luat parte. pe care le câstigasera taranistii cu neta superioritate. la grupul politic si sub comanda lui Ion Sadovan la FDC. Pâna la urma a biruit punctul de vedere al lui Nicolae Petrascu. Mai târziu au mai venit si altii. Petru Anculia-Miloi. Eu. într-o casa bine pazita. lucra Iosif Ripan.confuzie: 1). În luna octombrie 1946. În organizarea luptei de rezistenta s-a mers fara sovaieli. nelasându-se prinsi de comunisti. Data de 15 mai 1948 este cea când sunt arestati cei mai multi legionari din tara. acuzând-o de interventie vadita în favoarea lui Iuliu Maniu la alegerile din 1946. erau pentru continuarea activitatii în lupta de rezistenta împotriva comunismului. CONFERINTA DE LA LUGOJ Suntem martorii unui fapt de o mare importanta. când li se parea ca-i liniste. la Lugoj. cu expresia — cu capul la pamânt — 2). Asupra acestui punct erau doua pareri: 1). Au înscenat abateri din partea Miscarii legionare. Nicolae Petrascu era de parere sa se continue lupta de rezistenta împotriva comunismului. Nicolae Lupu si Vica Negulescu. Au continuat cu arestarile. desi eram sefului grupului FDC 72 Severin. prin grija si obladuirea lui Iosif Ripan. timp de trei zile. 2). îi alungase de acasa pe o parte din legionarii de la . Petru Grozavescu-Maranu si Ilie Cojocaru-Mocea. la Lugoj. ANUL 1948 Se dezlantuise marea prigoana legionara. Nistor Chioreanu. pâna la trecerea urgiei comuniste. Comandamentul Miscarii Legionare tine o conferinta.

N-avea cine sa-l taie. Sa fi stat numai deoparte si sa-i fi vazut pe acesti adevarati haiduci ai zilelor noastre.” Si asa am ramas pentru ei toti si-n ziua de azi. Eram vecini cu casa. fiind nedespartiti. strajuiti de codrul des. se desfasurau unul dupa altul. pe dealurile de sub Semenic. cu brazda alcatuita atunci de fiecare din ei. cu fânul de curând cosit. fara sa-mi dau seama. La orice miscare.Teregova. cum de-abia-n rasarit de soare. În rasarit de soare. Se asternea atunci un fâsâit de coase în fânul ud de roua diminetii. scaldata de razele soarelui rasare. Se duceau de la unul la altul. cu cucia în cioc si pistolul mitraliera în banduliera. ea este o realitate. pun mâna pe arma. dar parca ne-am salbaticit. de cuvintele însufletite ale lor. mai ales de ale lui Martin Copaceanu-Rica: — “D-le professor. sus. Se realizase un paradox. cuciile mângâiau apasat ascutisul coaselor. Oamenii ostracizati. un adevar istoric. Si asa s-a creat aceasta legenda pentru mai târziu. plecau unul dupa altul la postata de fâneata. Mergeau unul dupa altul. Iata ca a venit si luna iulie. chemau pe Dumnezeu cu ei într-ajutor. realizau atunci un petec de rai pe pamânt. vremea coasei. Acolo. scapasera liberi. povestite mie în zilele de închisoare. stând la pânda. Se înfratisera cu codrul toti cei care.” Martin Rica nu voia sa-mi spuna pe numele de botez. Cu urechile ciulite. Doamne. cu semnul crucii facut înainte de începerea lucrului. care mai traiesc. ca doar sub ochii lui am crescut. Fânul trebuia cosit. nu stiu cum sa-ti spun. — LA COASA CU PISTOLUL MITRALIERA ÎN BANDULIERA. ascutindu-si coasele. liberi în mijlocul naturii. dupa o vreme se obisnuisera cu codrul. haituiti ca vânatul din padure. Trebuie sa te respect. fiecare cu coasa pe umar. Auzul li se ascutise. sus. Desi se gaseau într-o lume de iad. Întotdeauna îmi spunea: — “Nu pot sa-ti spun pe nume. dupa arestarile din mai. . pentru nepotii si stranepotii nostri. desi azi. Era parca o ceremonie înaltatoare. cosind fânul toti la un loc. prigoniti de Satan. D-ta ai scoala multa. iar instinctul lucra din plin. Se adaptasera legilor de aparare ale jivinelor din padure. de dimineata tare. ca la o comanda. realizau dumnezeiescul în frumosul tablou: La coasa. decât ei. trezindu-ma în pozitie de tragere. schimbând cuvinte mai mult în soapta. în cadenta coaselor. Nu sunt în stare sa va redau cele povestite si traite de ei. realizând acea fantastica simfonie a lor în contactul cu metalul stralucitor în bataia razelor soarelui rasare. Eu sunt un taran prost. “Domnule professor”. Si acum mi-aduc aminte cum îmi povesteau când ma duceam la ei. privirile li se otelisera. ce dumnezeiesc era acest neuitat tablou. Se ortaceau. fugiti de urgia satanicului regim comunist.

Se organizeaza în lupta de rezistenta împotriva comunismului. cu capul plecat în semn de rob. Asa au lucrat ei. De comun acord. pe genunchi era asezat pistolul mitraliera. dar mai ales spirituala. Churchill si Roosevelt determina sfera de influenta a fiecarei puteri în Europa. GRUPUL DE REZISTENTA ARMATA ÎMPOTRIVA COMUNISMULUI DIN COMUNA TEREGOVA-BANAT (1948-1949) O data cu actul de la 23 august 1944. la Ialta. în pozitie de tragere. cazând în robia comunismului. Cu trupul tarii sfârtecat. fiind gata oricând sa puna mâna pe el. Moartea l-a luat înainte de 1989. cu consimtamântul Apusului. toti recrutati de Horia Sima. când era la Caransebes ca professor. înfaptuind acte de eroism. . ca-ntotdeauna. drept marturie nepieritoare a istoriei neamului nostru. resemnati. poporul român îsi pierde libertatea. a alcatuit nucleul grupului de rezistenta care avea sa se formeze când Spiru Blanaru avea sa vina pe dealurile Teregovei în noiembrie 1948. comunistii. Îmi mai povesteau haiducii mei ca ori de câte ori. Un autodidact. asteptam parca barda calaului sa ne taie capul. Si de data aceasta. Eu n-am reusit sa ajung la acele caiete. cu oamenii lui. Grupul de legionari. pun stapânire pe Estul Europei. sub jugul sovietic. când soarele se ridicase bine pe cer. venea prânzul gatit de familia cu fâneata. Cineva este interesat ca acestea sa nu iasa la iveala. caci Spiru Blanaru a fost o realitate.Daca ati sti cât de frumos povestea Romulus Anculia-Miloi. A scris opt caiete din memoriile lui. neamul românesc. Era un taran cu multa carte. în toata acea vara fierbinte a anului 1948. în marginea de padure. se asezau cu grija la masa asternuta pe un masai (fata de masa) anume facut din cânepa. desfasurându-se în sânul grupului condus de Spiru Blanaru. La urma se alegeau cu un râs si voie buna. De acum încolo îi vom urmari pe toti. La umbra unui pom sau a unui arbore. Stalin. Pe la orele noua. neamul românesc gaseste solutia de a iesi din criza social-politica. care în mod sigur ascund o sumedenie de adevaruri si fapte petrecute. de pe dealurile Domasnei. se auzea câte un zgomot neobisnuit. aruncau coasele în fâneata si cu pistolul în mâna se aruncau la pamânt. Cum stateau ei în fata castronului cu mâncare. acesti haiduci ai zilelor noastre. Rusii. Asa ajungem noi. acesti cavaleri ai Crucii. ca s-au speriat din senin. cu o extraordinara abilitate si cu o perversiune neîntrecuta în politica mondiala. si nu o fantasma. În mod cert. în timpul coasei.

Românii din pribegie. erau putini la numar. a fost ajutat de Petru Cojocaru. Tancurile rusesti pun stapânire pe întregul popor român. La Lugoj l-a avut colaborator pe Iosif Ripan. Viorel Gheorghita. Era în joc însasi fiinta neamului. Teodor Roman si altii. Ion Constantin. totodata fiind si ajutorul lui Ion Iliescu. În partea de nord a judetului se angajasera în lupta de la tinerii frati de cruce pâna la cel mai batrân luptator. Nicolae Balanescu. Aici Filon Verca a fost ajutat de prof.C. cu puterea moscovita în spate. de comun acord cu puterile din Apus. ramâne Constantin Pascu la conducerea regionalei Banat. Tot acum. Pe atunci. Tin sa mentionez ca eram sub directa conducere a lui Ion Sadovan. ajutat de Ion Sadovan. de Ion Chirila.D. Sub comanda lui Horia Sima se înfiinteaza GUVERNUL DE LA VIENA în toamna anului 1944. În acea vreme. . la vremea aceea. Tin sa mentionez ca. Se face apel la toti românii din exil ca sa se înroleze în aceasta armata nationala pentru a lupta împotriva Rusiei. Ion Iliescu. Odata ajuns pe pamântul tarii. Virgil Procapovici. care ne rapise Basarabia si nordul Bucovinei. vin în tara si se organizeaza în rezistenta pentru aparare. Comunistii. seful regionalei Banat. care tot timpul era alaturi de el. Severin era condus de Ion Iliescu. se organizeaza ARMATA NATIONALA. C-tin Florescu. Ion Sadovan. grupuri. care de fapt fusese numit în locul lui Ion Constantin. ca student la Teologie. au calcat si supus toata tara. Ion Godea si altii. Centru de organizare în Banat a fost Caransebesul. fiind student la Teologie. La rândul sau. în 1944. grupul FDC al jud. În Banat a fost parasutat profesorul Filon Verca. Dupa terminarea razboiului. care a cuprins si Aradul. Acum au loc parasutari în toata tara. professor la liceul “Traian Doda”. dar. grupuri de români. am luat parte activa la organizarea rezistentei. ARMATA NATIONALA se desfiinteaza. l-a avut ca organizator pe ing. 9 Mai 1945. din fosta ARMATA NATIONALA. în jur de 1000. Atanasie Berzescu. care conducea rezistenta din nordul judetului Severin. Constantin Pascu. seful regionalei Banat F. Nordul Banatului. Filon Verca a fost ajutat si de Petru Hamat. Pe rând. eu. dupa trecerea lui Moroaica în Germania. I-a mai avut alaturi pe Gheorghe Brahonschi. fugiti de urgia comunista. Constantin Munteanu. Nu la întâmplare s-a pornit lupta împotriva comunismului. Adam Andrei si altii. începe organizarea de rezistentei. Intuisera ca primejdia era mare. iau atitudine în fata actului din 23 August.

în plasa Teregova. a trecut la organizarea comunismului la noi în tara. Asa si acum. Atunci când. Ajunsi la acest moment. Dupa ce în tara se fixeaza la teren. prin Bucovina. Aici au luptat cu dârzenie. alegerile din 1946. Cealalta era armata rosie care secera cu necrutare sutele de mii de români. În plasa Orsova. ei îsi desfasoara planul de atac împotriva rezistentei românesti. functiona o directie speciala pentru România. sef de garnizoana. au primit cetatenia româna. ca organizatori au fost Zaharia Marineasa. O multime de rusi. Trebuia luptat împotriva lui chiar cu pretul vietii. Îsi înfaptuiau planurile. noi ne-am desfasurat mai liber în organizarea rezistentei. deci. tavalugind lumea. o formau luptatorii din aceste grupuri de partizani.În sudul Banatului. s-au înrolat în grupurile de partizani. Verca a mai fost ajutat de Nicolae Horascu si Spiru Blanaru. razlet. de acest lucru. U. În garnizoana Teregova i-a avut pe Horia Anculia. Poporul român se gasea deci într-unul din cele mai grele momente din istoria lui. Se impune un lucru de luat în seama. mai lua nastere câte un grup de partizani. la alegerile din 1946. De acolo. Din 1947. comunismul era considerat cel mai mare dusman al nostru. partidele . ca la Moscova. Cu experienta de lupta a Moscovei. mai ales în nordul Moldovei. Pâna acolo se ajunsese cu actiunea dusa împotriva poporului român. Preocupati. în cadrul ministerului de externe. Ne aflam în anul 1946. se cuvine sa mentionam un lucru: — Când grupurile de partizani au luat fiinta de-a lungul muntilor Carpati. reprezenta neamul românesc. Istoria ne mai marturiseste ca pe vremea lui Avram Iancu — 1848-1849. luptatorii din rezistenta formau adevarata armata a neamului românesc. care cunosteau bine limba româna. Aceasta era adevarata armata a poporului român. Se pregateau alegerile parlamentare.-ul. Toti cei care au facut parte din Armata Nationala. în vremea anilor 1948-1949 si pâna la desfiintarea ultimului grup de partizani. Dintr-un loc într-altul. L-au alungat pe regele Mihai în mod necinstit si dictatorial. adevarata armata a neamului românesc. Singura armata lui Avram Iancu. Au urmarit din aproape pe ofiterii monarhisti. de 6000 de ostasi. neamul românesc s-a gasit într-un mare impas. prin armata sa. cu arma în mâna. se furasera voturile. pe Petru Grozavescu si Romulus Anculia. Comandorul Petru Domasneanu si Gogu Cristescu. au ocupat mari functii în stat. neamul traia si se afirma. Numai ei luptau pentru neam si legea lui Hristos. prof. angajându-se în lupta cu comunismul.S. Prin ei. era condusa România. Era în pericol existenta lui. ei încep treaba. ajunsi în tara.R. sprijiniti de tancurile rusesti.S. cei de la conducere.

comunistii. Muntii nostri au început sa gazduiasca o multime de români. Un du-te vino peste tot. Toti erau români. securitatea îi aresteaza pe Grigore Ianosiga-Ionescu si pe Moise Anculia-Pasule. ci numai doua: Spiru Blanaru si Colonelul Ioan Uta. ieseau din case si plecau prin comuna. Dupa Sfântul Ioan. membri activi ai organizatiei din comuna. se gasea pe dealurile Teregovei. Au intrat cu miile. în cazul în care ar fi cedat la ancheta. Aprovizionarea cu arme si alimente devenea o problema. cu zecile de mii si chiar cu sutele de mii. în partea aceasta a Banatului nu au fost trei grupuri de partizani. Erau partizanii. În vremea aceea nu se mai facea deosebire între taranisti. cam pe la 9-10 seara. Când Gheorghe Ionescu. organizeaza comuna Teregova în formatiune de lupta. cu o singura datorie. Se gândeau tot mai mult la greutatile care vor veni. Tin sa mentionez un singur lucru. liberali. notar public. constituiti în grupuri armate. Asa au luat fiinta grupurile de partizani. militari sau legionari. a luptat alaturi de comandantul grupului. Gheorghe Ionescu a organizat com. Ca-ntotdeauna înainte de furtuna. Portile închisorilor s-au deschis. organizându-se si aprovizionându-se. printre care cel al lui Spiru Blanaru din Teregova si al colonelului Ioan Uta. cu grupul sau.istorice si pe toti cei care se gaseau luptând pentru apararea neamului românesc. La sfârsitul lui 1948 si începutul lui 1949. Când a trebuit sa fuga în munti. fara nici un rost. Nu a avut grup separat. oamenii lui Spiru Blanaru se hotarasc sa atace primaria . Adesea. Spiru Blanaru era deja organizat la munte în grup armat de partizani. Teregova numai pentru a putea sustine si aproviziona cele doua grupuri din munte. Gheorghe Ionescu face aceasta organizatie pentru a veni în ajutorul celorlalte grupuri de partizani din munte. el s-a dus în grupul lui Spiru. Iarna aspra se napustea tot mai naprasnic. LUPTELE DE LA TEREGOVA Era acalmie. destul de periculoasa pentru existenta grupului si a organizatiei. Asteptau sa se întâmple ceva. În munti fugeau tot mai multi români. Spiru Blanaru. dar nu erau suficiente. în ianuarie 1949. Acum securitatea se organiza pentru a înabusi actiunile grupului de partizani. Frigul nu cruta pe nimeni. de a apara neamul de dusmanii de la rasarit. Cei din organizatie se temeau de un denunt al celor doi arestati. oamenii erau nelinistiti. frati între ei. Toata Teregova se afla în alerta. Aveau arme. Aflati în aceasta situatie. juramântul fiind luat de Parintele Alexandru Nicolici.

cauzând moartea în rândurile securitatii. Dupa lungi discutii. soarele . curierul meu. Grigore Ianosiga si Moise Anculia.comunei. eu am fost la Spiru Blanaru pentru a ne întelege asupra a ceea ce aveam de facut. cei care ne angajasem în lupta. prin armata lui. De acum furtuna se declanseaza. Slatina-Timis se afla la o distanta de 15 km. Ei erau multi. Era multa speranta si nestramutata credinta ca vom birui. Se deschide foc de mitraliera în geamurile imobilului. unde se afla postul de jandarmi cu cei doi arestati. Se arunca mai multe grenade în curtea primariei. cei putini. în frunte cu Spiru Blanaru si cu Petru Domasneanu. atunci se vor apara luptând. în mijlocul padurilor care frematau a bejenie. Nu ne-a ramas decât lupta pe viata si pe moarte.30 începe atacul asupra primariei din Teregova. Grupul îsi avea locul fixat pe dealul Tomnacica. Simteam cu totii ca moartea ne da târcoale. aveam credinta în Dumnezeu si în misiunea noastra de a apara credinta. la un atac de proportii mari din partea securitatii. am cazut de acord cu tot grupul. fara îndoiala. care a plecat cu ei. A doua zi. Tot acum tin sa va încredintez si mesajul lui Spiru catre neamul românesc. era în spatele lor. Un neastâmpar ne cuprinsese pe noi toti. Am ajuns acolo condus de Tudor Ruset. Partizanii au intrat în postul de jandarmi si i-au eliberat pe cei arestati. la grupul lui Spiru Blanaru. desi albastrul cerului vestea ger. Aprovizionam cu arme si alimente. Stând de vorba cu el. Dupa orele 22. cei de jos. În 16 ianuarie 1949. sa nu se dea un atac frontal. Era o zi de iarna. În toate comunele din jur se înstapânise o atmosfera grea. În cazul când vor fi surprinsi. în comuna Teregova. Unul câte unul. acolo sus. Zilnic faceam drumul în padure pe cai ocolite. nu prea frig. apare legea care prevedea pedeapsa cu moartea pentru toti aceia care se dovedeau ca lupta împotriva statului. securitatea a adus un batalion de ostasi pentru lupta. Grigore Ianosiga s-a dus singur în padure. pe îndelete mi-a încredintat multe lucruri gândite de el. producându-se panica. Ne asteptam. care aveam misiunea de a coordona grupurile. Cale de întoarcere nu mai aveam. Noi eram putini. neamul si tara. Erau decisi sa lichideze cu partizanii. Lupta împotriva comunismului trebuia dusa chiar cu pretul vietii. cei din comuna se duceau acolo. Noi. Noi. Toti ostasii si jandarmii au fugit care-ncotro. împreuna cu ofiterii de paza. Stalin. Toti ne rugam si nadajduiam în mai bine. Pâna acolo sunt aproximativ 7 km. În 23 ianuarie 1949. la nord-est de Teregova. am început lucrul.

liantul fara de care nu va fi niciodata biruinta. Suntem de atâta timp la un loc. Aparuse deja legea care prevedea pedeapsa cu moartea. ne întelegem ca fratii. În aceasta atmosfera de zbucium sufletesc. Este bine sa stii unele gânduri ale mele. ei erau multi. Toti suntem români si trebuie sa fim uniti în fata dusmanului. am observat un lucru extrem de important în felul lor de comportare. iar noi eram putini si fara arme. ne trezea la realitate. — “As dori ca. liberali si militari. Aici. zapada nu se topea. la fel si sotia mea. Nu stiu care va scapa din noi doi cu viata. Spiru începe marturisirea lui. suntem prinsi ca-ntr-o menghina. Desi suntem. ci ca unele framântari ale mele ca om. Contrastul acela izbitor al colinelor de deal învesmântate în mantia alba. Asa cum am mai spus. În masura zbuciumului din sufletele noastre. cu albul zapezii scânteind în soare. unitatea între noi. într-o iarna grea. Era o feerie. Eu. familia mea. dupa cum stii. C). cu noi era numai Dumnezeu. nu ca pe un mesaj. am certitudinea ca voi muri si-ti încredintez tie aceste gânduri ale mele. sprijiniti de tancurile rusesti. S-a realizat o prietenie. Cu totii ne rugam ca sa scapam din draceasca înclestare între bine si rau. Nu facem diferenta între noi. Miriade de stelute albe reflectau albul scânteietor al omatului. hotarâti sa lupte pâna la unul. unul lânga altul. prin ce am trecut si care au fost conditiile de viata si sansele de biruinta asupra comunismului. în aceeasi masura crestea farmecul naturii. as vrea sa . Baierele inimii lui se dezleaga si zice: — “Mai frate Tase Berzescu.scalda bolta cereasca de un pitoresc nemaivazut. sa stie si ai mei. frate Tase. nu i-am auzit o data sa faca deosebire între ei dupa apartenenta politica. Desi cel mai mare pacat al românilor este lipsa de unitate. Iata ce-mi spune Spiru: A). sunt multi legionari. B). ca apartenenta politica. — “În fata primejdiei. Stând asa. În lupta aceasta cu raul. ascultam la ce-mi spunea Spiru. în mijlocul întinsului de zapada. în ciuda pacatului. taranisti. daca va mai apuca sa scape cu viata. Ne-am împacat cu gândul ca va trebui sa murim pâna la urma. Fiul meu. noi aici am reusit sa realizam. Vânati din toate partile. la momentul potrivit. noi ne-am adus aminte de Dumnezeu. Cred totusi ca tu o sa scapi. diferiti.— “De când stau aici în grup cu acesti oameni. de acasa. ne zbateam sa gasim o iesire.

Plecând spre casa. si este de-ajuns pentru mine. Fa acest lucru. As dori ca odata sa fie liber. care era din Slatina-Timis. de liniste. Pâna seara. Eram professor la Slatina-Timis. m-am întors înc-o data cu privirea spre Spiru. pe carari de noi stiute. Poporul român s-a nascut crestin. care nici în prezent nu este. La Teregova. informându-se de cele petrecute cu mine. În 25 ianuarie 1949. încredintate mie. Dumnezeu sa fie cu el. La despartirea mea de oamenii din grup si de Spiru. jertfindu-se pentru ele. facându-i semn cu mâna de bun-ramas. mare si unit. ne privim în ochi. aproape o ora. Pe înserate am ajuns acasa. în “toiul beznelor adânci”. Spre Slatina-Timis. catre tara. la Caransebes. fratele meu. despartindune. grupul a fost informat de caderea mea. Avem obligatia morala fata de copiii nostri sa le lasam mostenire dreapta credinta a stramosilor nostri si raspunderea fata de strabunicii nostri. Dezmembrarile de partid sa dispara. am fost condus de unchii mei Petru si Ion Berzescu.cunoasca prin ce am trecut. ne-am îmbratisat si sarutat. de comun acord cu ei am fixat ziua de 28 ianuarie 1949. Cei care vin dupa noi sa stie ce-am facut si ce-am gândit si noi. Acestea au fost gândurile lui Spiru Blanaru. de Martin Copaceanu si de Martin Moatar. peste coclauri înzapezite. Si-au dat seama ca nu-i de glumit. D). unde era centrul de actiune . Arestat fiind. neamul nostru românesc. Se pregateau de retragerea spre muntele Semenic. mai ales asupra unitatii. unindu-ne în gânduri si nadejdi. Ca treziti dintr-un vis. Amândoi si-au iubit neamul si legea crestina. de traire interioara pentru amândoi. — “Îmi este draga tara noastra. Stiam ca ne hârjonim cu moartea. Gheorghe Ionescu se ocupa de aprovizionarea cu arme si alimente pentru grup. Spiru a coborât în Slatina-Timis si a stat de vorba cu sotia mea. la Slatina-Timis. sunt predat maiorului Aurel Mois. în vremea aceea. El n-a avut pretentia unui mesaj. Eu însa îl consider mesaj catre toti românii. Personal. Avea sa fie ultimul ramas bun dintre noi. De atunci nu ne-am mai vazut. Dupa ce m-am despartit de Spiru am stat de vorba cu Petru Domasneanu. încredin-tându-mi pentru viitor cele spuse de el. eu am fost arestat de catre securitate. Dupa aceasta încredintare de gânduri si vreri a urmat un moment de tacere. aceleasi lucruri si doruri mi le-a spus si Comandorul. crescuti în legea crestina. de la catedra. zi de o noua întâlnire. În mare.

în 27 ian. În miez de noapte vine Mois la mine în celula si-mi spune sa-l urmez. în timpul când am fost professor. cu gândul de a ma împusca. Eu cu cei doi ofiteri. Nimic serios. prin viclenie. De acest joc stia numai el si cu capitanul Schnellbach. smulgându-ma dintre cei doi ofiteri. într-un jeep în urma coloanei. îmbracat sumar. ma vor duce legat. i-a spus ca m-am dus la Spiru. Vor trage în mine împuscânduma. Daca refuz. Daca nu-mi reuseste planul de a-i duce. în închisoare. hotarât. Acum el era în grupul lui Spiru. cu numele de Ionescu si voi fi tratat ca atare. acesta începe o ancheta sumara si de forma numai. Eu refuz. Singur în celula. Nu-mi puteam da seama de unde stie aceste lucruri. Tot drumul l-am strabatut fara sa-mi dau seama. care a facut parte din grupul lui Spiru. când am stat de vorba cu Martin Moatar. declarând ca nu stiu nimic de Spiru. Voi simula o evadare. Am mers pe ultima carte.al securitatii împotriva rezistentei. Dupa doua zile. Mois ma obliga sa merg în urmarirea lui Spiru Blanaru cu compania de securitate. Sotia. Si cu pretul vietii mele îl voi salva totusi pe Spiru. gazda mea unde locuiam la Slatina-Timis. 1949. atunci. De aici avea toate datele Mois. de la centru. am aflat ca Samfiu Banu. Ajuns în fata lui Mois si luat în zeflemea. care ma însotea. din Bucuresti. în alta parte decât la locul de taina al lui Spiru. La tradare nu voi ajunge în nici un caz. Eram hotarât sa-i înfrâng prin viclenie. Martin Copaceanu avea . În mintea mea încoltise o iesire din acest joc satanic. Coloana de masini a plecat din Caransebes la orele 2 din noapte catre Teregova. Mois însa era la curent cu cele întreprinse de mine în legatura cu grupul lui Spiru. Mult mai târziu. Ajungând la Teregova. Eram preocupat de jocul pe care trebuia sa-l fac. m-am linistit. numai sa-l scap pe Spiru. Am acceptat jocul cu moartea. fiind în bune relatii cu el. care tot timpul ma tineau de brate. Pe tot timpul urmaririi eu am fost încadrat de Schnelbach si înca un ofiter. îmi spune sa ma pregatesc pentru a merge cu armata sa-l prinda pe Spiru Blanaru. Spiru nu trebuia descoperit si tradat. ma rugam lui Dumnezeu sa ma scape din acest impas. în plina iarna. În seara zilei de 27 ianuarie. În biroul lui îmi da urmatoarele instructiuni: Eu voi fi prezentat armatei drept ofiter de securitate. Mois era în frunte. ca dintr-un facut. era informatorul securitatii. Înaintea lui Tudor Ruset l-am avut curier pe Martin Copaceanu zis Rica. voi merge la moarte. Seful centrului era chiar Aurel Mois. chiar daca ma împusca.

mai vine si mos Meila . — “Mai Miluta. noi nu putem sti. O data cu Miluta este adus si tatal sau. când am auzit asta. Atunci eu nu mai stiam unde se afla. Tu trebuie sa ai un curier si aici în comuna. ne jucam de-a moartea. Sa stiti ca si el este ofiter. tu esti om zdravan la minte si serios. Ma hotarâsem sa duc armata în punctul opus al dealului Tomnacica. mos Mihai Copaceanu. batrân de tot. Mai târziu. de fapt. Eu îmi faceam planul de bataie. cu numele de Miluta.” — “Nu-i nimic. îmi garantam o batalie câstigata. Miluta nebunul primise mesajul meu. Si sunt acolo multi.” Fratilor. dupa trei zile de la arestarea mea. d-le.” — “Unde este acum?” — “Apoi. raspund eu. este acolo sus pe dealul Poeni. Pe mine ma stia foarte bine. nebun. Daca voi scapa cu viata. în situatia în care ne aflam noi acum. dar se tinea bine înca.” În vremea asta îmi batea inima de sa-mi sara din piept. Cel de Sus m-a luminat. domnule. Cu el este si un comandor. nu numai dvs. Credeam ca va fi plecat asa cum neam înteles. Am declarat ca nebunul de Miluta este curierul meu. domnule maior. Eram vecini cu casa bunicilor din Teregova.” Acum când ma gaseam în momentele cele mai grele. Imediat. de la nord spre sud. Petru Domasneanu. Mois trimite pe seful de post dupa el. — “Da. Toata lumea din comuna îl cunostea asa. iar Gheorghe Ionescu este un ofiter mai bun decât toti la un loc.un frate mai mic. — “Ce vrei sa spui cu asta?” — “Plecati de la o premisa falsa si nu puteti conclude just. Nimeni nu-i avea grija. pacea s-a coborât în sufletul meu. La cele declarate de Miluta. în închisoare. catre Herculane. Ma cheama Mois în biroul postului de jandarmi si-mi spune: — “Asculta. Ma uitam în ochii lui si repetam mereu dealul Poieni. am aflat ca ei nu s-au miscat de acolo. cu adevarat. domnul Atanasie Berzescu. Mihai Copaceanu zis Meila Rica. mi-am zis. Îi sugeram parca prin gând lui Miluta sa spuna ce-i dictez eu. sa ma duci la el. Spiru Blanaru nu mai este acolo. — “Cine-i curierul tau de aici?” — ma întreba Mois. stabilind drumul care trebuia parcurs cu armata. de tine depinde reusita noastra. tatal lor. Tu stii unde este. doar cu el am crescut. Era plin de viata. mai Berzescule. mai stii unde este acum?” — “Da. Mai traia si batrânul. Mois îl întreba pe Miluta daca ma cunoaste pe mine. la coliba noastra. a plecat cu tot grupul. Spiru cu tot grupul. Dar. Sa ni-l dai pe Spiru Blanaru în mâna daca vrei sa nu fi împuscat!” — “Domnule maior. pe dealul Poeni. ca doar eu am fost la el cu mâncare. Deci erau tot la vechiul loc. este profesorul nostru. Ei stiu unde. Fratele tau Martin. Era bolnav de nervi. — “Miluta Copaceanu zis Rica”.

Noapte de iarna. cu precizarea ca fiul sau Martin se afla acolo sus. Satan pusese stapânire si pe sufletele lor. era apararea neamului. locotenent Ionescu de la Bucuresti. Sa fiti cu bagare de seama la orice miscare. acolo sus la Tomnacica. pe vremea aceea erau cei ce reprezentau neamul românesc. profesorul lor. ca niste iepuri tremurând a spaima. Miluta si mos Meila Rica. pe dealul Poeni. jos de tot. Cu inimile zbatându-se în piept. Se miscau în urma tancurilor comuniste. Mi-am dat seama ca ostasii acestia din securitate nu aveau nimic comun cu vitejia ostasului român. cum îmi spuneau ei în comuna. pe carari în sus. Mergeti cu el si sub supravegherea lui. Ma prezinta armatei: — “Dumnealui este tov. Era 28 ianuarie 1949. Noi ne foiam întruna în jurul orelor patru dimineata. cu o luna care lumina ca ziua pe cerul tremurând parca a ger. cu frig si zapada scârtâind la fiecare pas al nostru. cu un cer senin si mii de stele. pâna sus pe culmea careia i se spune Cracul lui Daucu. împreuna cu toti partizanii. Daca vântul se întetea pe alocuri si facea ca zgomotul sa fie mai tare. În fruntea coloanei erau cei doi. noi auzeam comanda în soapta de “culcat”. Eram târâti sa ne vindem fratii nostri care. Parca era armata din Tiganiada lui Budai-Deleanu. Atenti ca pasarea de prada si tremurând la orice fosnet de padure. Schnellbach si înca unul. iepureste ciuleam urechile la alte zgomote sau miscari ale inamicului din spaimele bietilor ostasi ai securitatii. Daca voi scapa cu viata din aceasta urmarire. când pe negrul pamânt dezgolit si înghetat. Curierii mei. mergând unul dupa altul. Tot în salturi am urcat dealul Poieni. sus. Teama disparuse. Ne trânteam pe burta la pamânt. ne miscam spre o tinta imaginara. jos. ziua când eu trebuia sa ma întâlnesc cu Spiru Blanaru. tatal sau. La vremea aceea neamul românesc a trait prin grupurile de partizani din tot lantul de munti ai tarii noastre. pe buna dreptate. era tradarea. Miluta si mos Mihai Copaceanu zis Meila Rica. Banditii sunt peste tot si bine înarmati. Mois îmi da ultimele instructiuni. aproape de Bradu-Mosului. Gânduri limpezi se depanau în mintea mea. Luna plina ne lumina drumul si ne arunca umbrele noastre miscatoare când pe zapada înghetata. al lui Berda. stiu ca voi plati-o cu vârf si îndesat. Îi duceau în fata. cu rasuflarea întretaiata. Urmaream pas cu pas desfasurarea expeditiei. la adierea vântului întepator. Eu eram la urma. venite din stepele . iar încheietor de coloana eram eu. erau în fruntea coloanei. încadrat de doi ofiteri. la munte sus. Si acum la drum. iar jos. Sus.Rica. Comunismul. stiind ca nu trag în ei.

mai avem mult?” îl întrebau ofiterii. Avea o gospodarie frumoasa. Nu plecasera de acolo. În bataia soarelui se vedea numai aburul fiecarui viteaz din coloana. Aici se formeaza o padure deasa. unde se vedea fumul iesind. pe dealul Poieni. — “Mai avem. Pe la orele 14 am ajuns si noi la Bradu-Mosului. în dreapta acesteia se facea o panta destul de lunga. Batrân si cu bastonul în mâna. care era asezata într-o poiana.” Bradul-Mosului este alt deal legat de dealul Poieni. în plinul poienii. Ne-am oprit la coliba lui Radu Besari. Pâna la ei. dar nu lipsea nici stejarul. Frica îsi batuse joc de ei în mod caraghios. Acum era padurar. Era în stânga mea. o podoaba a naturii. razlet. Se sfârsea jos de tot. în bataia soarelui. Nu-mi venea sa cred ochilor. dupa atâtea culcari în zapada. Mergeam stapânit de un curaj supraomenesc. sus. dar blânda. El a prins jocul meu si mergea si el cu multa încredere în acest joc. Am aflat asta când am stat de vorba cu ei la închisoare. am ajuns pe o zi senina. Eu ramasesem lânga un fag înalt. De lânga mine disparusera cei doi ofiteri care tot timpul m-au însotit. epuizati de salturile iepuresti ale vitejilor ostasi de sub ocrotirea rosiei armate din rasarit. — “Mosule. pe culme de deal. un consatean si colegul meu de clasa la scoala primara. încadrat de cei doi ofiteri. falnici si ei. De la doua colibe iesea fum. cu amestec de fag si brad. aproape de culme si ma uitam cum se desfasoara armata de securitate. cu soare scânteietor. mergeam obositi pe drumul în urcus. scaldati în lumina soarelui. mergeam fara încetare pâna la punctul unde ei îsi vor da seama ca s-au înselat si n-au facut nimic. Credeam cu tarie ca pe Spiru l-am salvat. desi ne întelesesem sa plece daca eu voi fi arestat. cu putini fagi în margini de poiene. asa sa si întâmplat. spre dealul Tomnacica. la locul unde stiam ca-i lasasem în 23 ianuarie pe toti cei din grupul lui Spiru.rusesti. ca nu-i asa aproape Bradu-Mosului. acolo este si copilul meu. Miriade de stelute faceau ca zapada sa scânteieze în soare. la . Mergând asa. ne trebuia cale lunga si nu ne ajunge nici ziua. de brazi înalti. ma uitam în dreapta mea. Rupt de oboseala. Erau ei. Urcând Cracul lui Daucu. Dupa cum vom vedea. De la coliba lui. mos Meila Rica sufla tot mai greu în fruntea coloanei. Unul dupa altul. în marginea unei întunecate paduri de fag si brad. ud la picioare. taicule. spre muntele Semenic.

. care era destul de gros. în stânga mea. Femeia. De abia prinsesem si eu puteri. îmi aduce un blid de lemn. care se facea ca nu ma cunoaste. dati-va dupa fag. deci. Asta mi-a fost mâncarea pâna a doua zi. era culcat în zapada. Acum cazuse în gura lupului. îmi spune: — “Era sa va împuste soldatii astia. ma întreaba daca vreau sa manânc ceva. Dintr-un salt am si fost dupa fag. Drept tinta eram numai eu. luându-ma de brat. gazda noastra. Trageau în mine. care nu stia cine sunt. . seful de post din Teregova. piuuu. sotia lui Radu. Doamne. de lupta mea împotriva dusmanului de clasa. Ma gândeam ce voi pati eu când îsi vor da seama ca i-am învins. În timpul acesta se deschide foc de arme înspre culme.” Se facea ca nu stie nimic. în sinea mea. plin cu lapte si mamaliga calda. cel pe care Spiru Blanaru îl salvase de la postul de jandarmi. În gândul meu. Toti mâncau din pachetele lor.vreo zece metri numai. trebuia sa mai traiesc. împreuna cu Moise Anculia. piuuu. curierii mei. A fugit de unul singur. Eu cu Miluta si mos Meila Rica. la zece metri de mine. M-am asezat pe un scaun la masa. Plutonierul. Într-un târziu.” Eu înregistrasem acest lucru si-mi dadusem seama ca jocul meu luase proportii. nu mâncam nimic. El refuzase sa mearga cu Spiru. Schnelbach ma îndeamna sa manânc. ca va împusca nebunii aia!” Eu am auzit.. rugându-ma: — “Domnule locotenent. Soldatii din jurul poienii trageau acum spre noi. Eu. Sa amintiti si de mine. ce bun a fost. Va rog sa nu uitati. Obosit si el. Mi-am dat seama. se apropie de mine cu rasuflul greu. aduceau un om. când am ajuns la Caransebes. Seful de post striga la mine: — “Domnule locotenent. Am uitat sa va spun ca în timpul cât trageau soldatii cu armele spre mine. m-a dus la coliba. Dumnezeu m-a salvat. Am intrat împreuna în coliba. De-abia atunci mi-am dat seama de ce cei doi ofiteri au disparut de lânga mine si m-au lasat în paza sefului de post. În gluma. ca totusi Cel de Sus are grija de mine. Îl prinsesera într-o coliba din desisul padurii. din adâncul padurii. Dupa încetarea focului a venit Schnellbach la mine. din tot sufletul multumeam lui Dumnezeu ca m-a salvat de la moarte. Era mos Grigore Ianosiga-Ionescu. glontele pe la urechile mele. vedeti d-voastra ce greu este când urmaresti niste banditi? Sa nu uitati când faceti raportul acolo la Bucuresti.

Eu am câstigat o batalie si înca una mare. Da la o parte pe sofer si conduce el masina. — “Dumnezeii tai de bandit! Ti-ai batut joc de mine. Stând jos pe o rogojina unul lânga altul. Ajunsi la centru. nu stiam atunci. dar l-au arestat pe tatal sau. I-am învins. Mi-a pus câteva întrebari. ci ei m-au facut ofiter. am multumit iarasi lui Dumnezeu ca totul se terminase cu bine. În plina noapte ne-am întors acasa pe valea Teregovitei. lasa ca iei tu. Cu toate acestea. Deci pe o alta cale. am plecat la Caransebes. între cei doi ofiteri. le spune celor din masina: — “Sa stiti. Aici. eu am priceput jocul facut de dumneata. deodata aud comanda sefului de expeditie ca ne întoarcem acasa. se întoarce cu fata catre mine si-mi spune: — “Sa multumesti lui Dumnezeu ca a iesit asa si copiii aia. vor pleca.” . Lasa ca ai sa-ti iei tu plata!” — “Domnule maior. ne arunca pe toti trei într-o celula. ma ia în primire Mois.” Frica intrase bine în bietele oase ale viteazului maior de securitate Kling. Vine la mine seful de post. Ma ia de mâna si ma duce în fata lui Nikolski. împreuna cu doi ofiteri. care venise si el la Teregova pentru a savura o victorie a lor. L-am salvat pe Spiru Blanaru. mos Meila Rica. ti-ai batut joc de mine. domnule professor. Kling. Cu ce pret. îmbarcati în masini. Eu câstigasem o batalie. eu voi mâna masina cu toata viteza. Mois s-a linistit. Eu eram pe banca din spate. Grigore Ianosiga si cu mine. au pornit spre Caransebes. ca daca vom fi atacati. au scapat cu bine. Pe mine ma ia în masina maiorul Zoltan Kling. Dumnezeii tai. Doamne. alias Copaceanu. Afara. alias Copaceanu. dar voi afla pe pielea mea mai târziu. ei au fost înfrânti. care ma luase drept locotenentul Ionescu si ma înjura: — “Mai banditule. În gândul meu. Trecuse mult de miezul noptii. Eu vin si ma plâng ca la un om cinstit si tu râzi de mine. mos Meila Rica. cu vocea tare. Nu mai eram locotenentul Ionescu. îmi ziceam eu. De la Teregova. singur la postul de jandarmi. Mi-am dat seama ca-mi întinde o cursa. comandantul securitatii judetului Severin. dupa caderea mea. mos Mihai Copaceanu. Înainte de a pleca. Vazând ca-l înfrunt. v-am spus de la început ca ei. Lui Miluta Copaceanu i-au dat drumul acasa. Sa nu-i credeti asa de prosti. De aceea eu te-am ajutat. a sarit în sus. ca nu sunt.” La cele auzite.Se apropia seara. Eram sigur ca totul s-a terminat. alta trasnaie pe capul meu. strigând la Mois: —“Du-l de aici!” M-am trezit aruncat într-o camera. Sa stii un lucru. Ajunsi la Teregova. la care n-am voit sa raspund. Într-o goana nebuna. Cu noi este adus si mos Grigore Ianosiga-Ionescu. dar eu nu m-am prezentat drept locotenent. N-a fost sa fie asa. fara sa opresc.

Gheorghe Ionescu — n. Moise Anculia — taran — mort 7. Spiru Blanaru — avocat — mort 2. în grupul lui Spiru Blanaru. Iovan Berzescu — taran — mort 13. Nicolae Horascu — taran — mort 26. Nicolae Ciurica — meserias — gr. — mort 3. Anispara Horascu — studenta — mort 27. Martin Copaceanu — taran — mort 22. Gheorghe Urdareanu — taran — mort 30. Ion Berzescu — tâmplar 9. Uta 24. Pavel Stoichescu — taran — mort 5. împreuna cu mai multi din comuna. Horea Smultea — taran — mort 18. Vichente Puschita — taran — mort 28. Gheorghe Smultea — student — mort 17. Gheorghe Ivanici — macelar 14. * Dupa un timp arestarile s-au întetit în comuna Teregova. Ion Stoichescu — taran — mort 6. Nicolae Ghimboasa — taran — mort 20. Tudor Ruset — taran — mort 11. Martin Moatar — cojocar — mort PRIGOR 33. Vasile Valusescu — ofiter Acestia au fost partizanii care s-au angajat în lupta pâna la dezmembrarea grupului în 12 . Ianas Grozavescu — taran — mort 16. Romulus Anculia — taran — mort DOMASNEA 25. Gheorghe Ionescu s-a dus si el în munti. Petru Domasneanu — comand. Petru Berzescu — taran — mort 8. grupul Spiru Blanaru avea urmatoarea componenta: TEREGOVA 1. Romulus Maritescu — taran — mort 19. Uta FENES 31. zis Meila Rica. Iancu Ghimboasa — taran — mort 21. Ilie Cristescu-Voica — taran — mort gr. Petru Puschita — taran — mort 29. Ilie Ghimboasa — fierar — mort 15. La începutul lunii februarie 1949. public — mort 4. cu dragoste de neam si tara.Dumnezeu sa-l odihneasca pe mos Mihai Copaceanu. A fost un om viteaz si bun luptator. Ion Caraiman — croitor — mort SLATINA-TIMIS 32. Iacob Cimpoca — taran — mort 10. Gavrila Stoichescu — mecanic — mort 23. Petru Anculia — taran — mort 12.

Petru Ruset — taran — mort 14. Dumitru Popescu — taran — mort 20. Horea Librimir — taran 15. Petru Stepanescu — taran 21. Ion Coltan-fiul — taran — mort 29. Dumitru Stoichescu — preot — mort 3. Ion Iacobici — meserias — mort 33. Atanasie Berzescu — prof. Petru Bumbacila — taran — mort 32. angajându-se în lupta de rezistenta împotriva comunismului. Ion Iliescu — prof. Nicolae Burai — taran 23. Corneliu Costescu — avocat — mort 12. TEREGOVA 1. Traian Smultea — taran — mort 28. Petru Stoichescu — taran — mort 27. Ion Lazarescu-tatal — taran — mort 8. Petru Coltan-tatal — taran — mort 30. 11. Petru Cojocaru — inginer 5. Roman Grozavescu — taran . Romulus Copaceanu — medic — mort 13.martie 1949. — 4. Iacob Niculescu — taran 24. Petru Grozavescu — taran — mort 25. Horea Anculia — taran — mort 7. Traian Stepanescu — taran 22. Ilie Pârvulescu — taran — mort 31. Petru Grozavescu — taran 39. Pavel Bona — taran 18. Petru Maran — taran — mort 40. Ion Velea — taran — mort 34. Traian Stoichescu — taran — mort 36. Ilie Cojocaru — taran — mort 41. Octavian Stoichescu — taran — mort 37. Ilie Dragulescu — taran 38. Nicolae Cojocaru — taran 6. Ion Bica — taran 26. Ion Lazarescu-fiul — taran — mort 9. Gheorghe Grozavescu — taran 17. Toma Grozavescu — taran — mort 10. Ilie Grozavescu — taran 19. * Acum urmeaza tabelul cu oamenii care au sustinut lupta în padure si cei care au facut închisoare. Mihai Copaceanu — taran — mort 35. Alexandru Nicolici — preot — mort 2. Nicolae Iacobescu — taran — mort 16.

Petru Duicu — taran 8. Petru Ionescu RUSCA 1. Vichenta Puschita — mort 7. Grigore Ianosiga — taran — mort 44. Ion Banda — taran — mort 3. Atanasie Serafim 29. Gheorghe Cristescu 10. Ion Buru 14. Petru Românu 11. Ion Pepa 23. Ion Nicoara — taran — mort 4. Gheorghe Munteanu — taran — mort 2. Grigore Cristescu — economist 5. Tudor Cristescu 9. Cala Cristescu 6. Nicolae Românu 3. Moise Jurchescu 28. Gheorghe Danescu 30. Eftimie Soimu 19. Ion Isfanut 21. Ion Inga 25. Constantin Românu 12. Felicia Stoichescu — înv. Iosif Pepa 24. Dumitru Isfanut 20. Petru Dragan 27. Horea Stoichescu — taran 43. LUNCAVITA 1.42. Petru Gherga — taran — mort 7. Dumitru Cristescu 17. Dumitru Benghia 26. Toma Românu 13. Ion Stepanescu — taran — mort 6. Ianas Gherga — taran — mort 8. Maria Cristescu 4. Petru Vuculescu — taran — mort DOMASNEA 1. Gheorghe Novac — taran — mort 2. Traian Banda — taran — mort 5. Petru Gherga — taran — mort . Nistor Duicu 16. Boba Petcu 18. Mircea Vladescu — taran — mort 2. Stefan Jubereanu 22. Ion Duicu 15.

18. Petru Hamat — prof.FENES 1. Traian Anderca-tatal — mort 10. Ion Dragomir 4. Sabaila CARANSEBES 1. Ianas Fenes — înv. Nemes 4. Manole Vlad — ing. Ilie Ponoran — taran — mort VERENDIN 1. 16. Filip Naia — ofiter — mort 13. Tiberiu Lazar — prof. Ion Draganescu — mecanic 3. 7. Veniamin Nistor — episcop — mort 2. 2. Isaia Suru — preot — mort 23. — mort 5. Traian Anderca-fiul — jurist — mort 11. Toma Suru — preot 2. Ilie Ghinescu — taran — mort 3. Victor Târu — impegat — mort . Gurgu Mihai — colonel — mort 2. Ion Berzescu 6. — mort 25. — mort 6. 17. Ion Petrovici — prof. 15. Ion Brânzei 3. Mihai Buracu — prof. Toma Lintu — înv. Silvestru Trica — mort 14. Patrichie Puraci — înv. Pantelimon Cristescu — prof. Petru Delurintiu 19. — mort 21. Petru Matei — medic 9. Ion Vela 3. Petru Aldea — înv. — mort 22. 8. Adam Andrei — preot 4. Iosif Tocaci — ofiter — mort 12. Nistor Vela 5. Gheorghe Fenes CORNEA 1. Arsenie Marchescu — taran 4. silvic — mort 2. Traian Dobromirescu — preot 24. Ion Matei — ing. Ion Pârvulescu — taran ARMENIS 1. Nicolae Orbulescu — prof. Ion Obrejan — mort 20. Ion Sadovan — ing.

Stefan Sipca — mort 41. Petru Jumanca 53. Zarie Raut — mort 39. — mort 31.26. Cristea C. Alexandru Cucu 44. Simion Gheorghe 60. Frant Alexandru — mort 64. Gheorghe Zgaverdea 59. Nistor Bocicai VALISOARA 1. Francisc Nimu — mort 37. Ion Jumanca-tatal 55. Ion Udrea — înv. Busu Busuioc — înv. Aurel Vernichescu — ing. Dragan — mort 46. 47. Filimon Liuba 51. Miron Iovanescu 50. Gheorghe Cristea — econom. Mihai Suciu — mort 29. — mort 48. Ion Boldea — mort 35. Pavel Raut — mort 40. Nicolae Liuba 52. 61. Miron Ivanescu 2. Petru Grozavescu 34. Ion Chetu 45. Dumitru Guia — mort 36. Mihai Spunei — mort . Ion Popescu 38. Cristea — economist 62. Achim Crâsnic 32. Cornel Olaru — preot 30. Petru Iana — preot — mort 43. Dragu Grozavescu 33. Costi Vasilescu — mort 65. Ion Jumanca-fiul 56. Nicolae Stângu 57. Gavrila Dumitru — mort 28. Petru Tocaci — mort 2. Mihai Popovici 27. Ion Jumanca 63. Ion Dalea 58. Nicolae Cristoi BORLOVA 1. Gheorghe Iovanescu 49. Constantin Jumanca 54. Filip Pop — mort 42.

Virgil Molin 19. Mihai Anderca PETROSNITA 1. Petru Tantu — mort . Petru Unguras — mort 7. Petru Oprea — mort 9. Mihai Beg 2. Mihai Ciobanu — mort 23. Toma Tantu — mort 3. Sârbu Bujor — mort BOUTAR 1. Iova Zgârcea — mort 16. Gheorghe Suciu — mort MARGA 1. Pamfil Dragut — mort 3. Toader Oprea — mort 4.3. Moise Roi 5. Ion Lenghel 21. Mihai Novac 20. Andrei Moraru — mort 6. Manase OTELUL-ROSU 1. Alexandru Gaina 10. Brândusa Târziu — mort CIRESA 1. Simion Margan — mort 17. Remus Faur 18. Martin Munteanu — mort 11. Aureliu Târziu (Ciuntu) 2. Traian Caciulat — mort 13. Mihai Zarafu 14. Anton Buciuman VAR 1. Gavrila Marta 15. Sabin Varan — mort RUGI 1. Atanasie Boldea — mort MAL 1. Ilie Turcin 8. Petru Dragulete 2. Petru Ilca — mort 4. Pavel Dragut — mort 4. Nicolae Marian — mort 12. Pavel Bilca — preot — mort 2. Ion Cerna — mort 22.

Martin Guia — mort 7. fara a diminua arestarile din anii anteriori. Matei Mâtu — mort 3. Remus Ambrus 6. Antoniu Atnagea — preot 5. Vasile Menescu 2. Ion Eremia 8. Martin Mezin 3. Lazar Maghet — preot 2. Nicolae Munteanu — mort 7. Petnic. Ion Vucu — medic — mort 2. Lazar Menescu RUGINOSU 1. Ion Mâtu — mort 17. Actiunea de represiune a regimului comunist se declanseaza în forta. Martin Rada ZORLENTUL-MARE 1. Aurel Craciun CARPA 1. Toma Gogoasa — mort 8. Virgil Atnagea OHABA 1. Constantin Munteanu 4. în anul 1948. Alexandru Crâsnic 12. Pavel Sorinca — mort 15. Beg 4. Protestul curajos al luptatorilor împotriva comunismului ramâne ca o faclie luminoasa pentru generatiile care vor veni.5. În vara anului 1948. Matei Crâsnic 14. Plugova si Baile-Herculane. Iablanita. Matei Gaspar 11. Pavel Luca — preot — mort 16. Vasile Izverceanu GLIMBOCA 1. Petru Ambrus — mort 5. Ion Rada — mort 6. Victor Lisi — mort 18. Simion Boaru Luptatorii împotriva comunismului din comunele: Cuptoarele. dupa cum am . Ion Murariu — mort 10. Mehadica. Gheorghe Dragulete — mort 13. Avram Mâtu (Brangiu) — mort 9. Liviu Achim JDIOARA 1.

Petru Teregovan 13. Petru Dragan 10. Moise Cristescu — jurist 15. Tudor Vadraru — brig. Nicolae Târziu — înv. Ion Iliescu — prof. Paun Stolojescu — mecanic — mort 2. Petru Lupulescu — mort 7. Tudor Sârbu — dentist 4. Petru Guran 13. Ion Juca — mort 4. Andrei Jurescu — mort 6. Petru Jurescu 3. Nicolae Trica 6. Iablanita. care a rezistat . Luca Dragulescu * Consemnam în mod deosebit comportarea demna si curajoasa a fetelor care au fost arestate si condamnate. Stefan Cristescu — mort 10. Timotei Lazarescu 9. Ilie Velcan 9. Plugova. Anisoara Horascu. Saracovan Gheorghe 5. Gheorghe Golopenta 8. Grigore Vetanescu 7. Pavel Vadraru 12. Ion Târziu 14. Ioana Laitin 16. Ratec Iosif — preot — mort 3. Tudor Iliescu — mort 5.mai amintit. Gheorghe Cristescu — mort 17. Iata luptatorii arestati din comuna Cuptoare: 1. Felicia Stoichescu din Teregova. Activitatea este descoperita si sunt arestati în ziua de 19 februarie 1949. Baile-Herculane: 1. Petru Grozavescu 15. — mort 11. cei din Cuptoare se organizeaza în jurul mecanicului Paun Stolojescu. Moise Stolojescu — mort 12. Victor Goanta — jurist 18. Samoila Martinescu 17. Pentru sustinerea luptelor. Nistor Lazarescu 8. Martin Radoi 18. Mehadica. se organizeaza rezistenta în muntii Banatului. 2. Ion Stolojescu 16. Sabin Cristescu 14. Petnic. Andrei Iliescu — mort 11.

Alexandru Domasneanu 13. Pavel Ciucur — preot 10. Cei care urmeaza au scapat de pedeapsa cu moartea. Toma Marasescu 5. Aurel Chera 32. la Baile-Herculane. Zaharia Marineasa 2. D-na Domasneanu. Nicolae Taranu 31. Ion Bacila 24. Mugurel Simian 27. Ion Dârpes 15. Lazar Miutescu 25. si Ioana Laitin. Gogu Cristescu 21. Gheorghe Marascu 34. Ilie Vulpes 14. sotia comand. mame. ca de altfel si celelalte sotii. Ion Spataru 18. întrucât nu era aparuta legea de condamnare la moarte. Gheorghe Stoicovici 29. Mentionam ca primele forme de organizare a luptei anticomuniste pe aceste meleaguri apar în anul 1946. 1. Ioan Petchescu 4. Gogu Spataru-Bacila 6. Ion Tomescu 9. Ion Costescu 30. Nistor Draghicescu 26. surori si fiice. Ilie Marascu 33. Ion Bulbucan . Ion Ghilezan 20. Moise Popescu 19. iar primele ciocniri au avut loc la începutul anului 1948. Stefan Dumitrescu 3. care au fost alaturi de luptatorii anticomunisti. în partea de sud a Banatului. Rudolf Cristin 23.în anchete în mod eroic. Constantin Ismana 8. Cornel Lacatus 12. De asemenea nu trebuie uitate dragostea si ajutorul populatiei comunelor respective. Talpes ? 17. Ilie Ciucurel 28. 22. Alexandru Dorobantu 11. Stefan Matasaru 16. Gheorghe Popovici 7.

la intervale de timp. Stela Blidaru 3. Oamenii care au luptat în rezistenta din jurul Lugojului si chiar din Municipiul Lugoj LUGOJ . sefii si majoritatea membrilor fiind vechi prieteni sau camarazi. Tica Artimescu Tin sa mentionez ca Gogu Cristescu si Tica Artimescu au fost arestati dupa un an si executati la Lugoj în 1950. Petru Domasneanu — student 39. Gheorghe Damsescu 36. Ana Vulpes 5. partizanii au optat pentru solutia de separare în grupuri mai mici. Din grup a facut parte si d-na Domasneanu. cad colonelul Uta. Ica Hategan * A existat în Banat si grupul condus de colonelul Ioan Uta. în data de 7 spre 8 februarie 1949. sustine lupta de rezistenta prin arme si alimente. Petru Nicoara 40. Tot în 1950. * Fete care au aprovizionat cu alimente si medicamente pe partizani: 1. Ilie Cristescu-Voica si E. în muntii Poiana-Rusca.35. comandorul este obligat sa ia drumul muntilor. Din marturiile depuse de luptatorii care au scapat din încercuire si din rapoartele securitatii. Au luptat eroic în acea coliba. Neli Miulescu Domasneanu 2. împreuna cu alti opt partizani. Colonelul Uta si cei din grupul sau si sunt veritabili martiri ai poporului român. desprindem urmatorul fapt: Atacul a fost dat de un grup de peste patruzeci de ostasi ai securitatii care au luat cu asalt salasul din apropierea comunei Mehadica. În timp ce sudul Banatului. nordul Banatului. Careba. despre care încercam sa adunam date. la Timisoara. Aceste formatiuni urmau sa se uneasca în clipa declansarii luptei generalizate împotriva comunismului. Pantelimon Erimescu. în special Lugojul. var primar al comandorului Petru Domasneanu. Sofia Roseti Bacila 4. Desi aceste grupuri au cazut pe rând. Petru Belovici 37. Acest grup actiona în raza altor comune. în care era colonelul Uta. Numai dupa trei sau patru luni de la arestarea ei. activa si rezista grupul de partizani al maiorului Duma. Dumitru Petchescu — elev 38. Dupa o ora de aparare îndârjita. ele au facut parte din aceeasi organizatie. se organizeaza si se angajeaza în lupta de rezistenta. alcatuind grupuri de partizani. sotia comandorului. Pentru a avea o capacitate de miscare si aprovizionare mai usoara. Tot aici. a fost executat Ilie Domasneanu. mai bine zis judetele Severin si Caras. taranist.

— mort 16. Gheorghe Duma — mort 10. Ion Murariu — ofiter 20. Ion Popovici — prof. Iosif Vancea — taran 40. Iosif Ripan — sef-cont. Dumitru Ilin — sef-cnt. Silviu Stoicovici — medic — mort 13. Dumitru Jura 14. — mort 29. — mort 38. Valeriu Streinu — avocat — mort 3. Ion Petrutescu — dentist — mort 39. Gheorghe Marinescu — inv. Tiberiu Mitar — prof. Cornel Hoban 37. Traian Stanescu . Ioan Duma — mort 11. Atanasie Berzescu — prof. Xenia Mamaliga 43. 45. Toma Lintu — înv. 34. — mort 23. — mort 25. 44. Coriolan Belgia — medic — mort 24. 19. Aurora Peta — înv. Gheorghe Rista — înv. — mort 4. 46. Ion Boldureanu-tatal — mort 18. Alexandru Peta — avocat — mort 8. Ilean Lazarescu — comert — mort 36. Semenica Moraru — medic 42. Pavel Micsa 33. Zevedei Moraru — prof. Cornel Duma — mort 9. Ion Boldureanu-fiul — prof. Petru Vasilescu — preot — mort 26. 30. — mort 2. — mort 7. Petru Orbulov — croitor — mort 17. Ion Cristescu — prof. Iacob Toma — econom. Corneliu Zaslotzi — preot — mort 6. 21.1. Felicia Stoichescu — înv. Ion Boncila — prof. Ion Gaspar — comert 15. Traian Isfanescu 22. Dumitru Moise — librar — mort 5. Petconi Aurel — muncitor 41. — mort 31. — mort 27. Grigore Ripan — croitor — mort 12. Caius Petric 32. Rusalin Olaru — prof. Valeriu Dabici — avocat 28. Iosif Lazarescu — comert — mort 35. Stefan Ilca — ing.

— mort 51. Damian Amariei 73. Ion Paul — mort 67. Ion Sârbu 68. Eugen Hodos — mort 58. Tiberiu Târziu FARLIUG Mustetea Ion CAPRIOARA Eugen Spineantu GRUNI Liviu Barboni CAPÂLNAS Ion Cristea Tin sa mentionez ca din cei notati la Lugoj. Emil Ghilezan — jurist 63. Ion Cristea 66. Ion Carapantea 69. Tiberiu Sevici — notar public — mort 64. Nicolae Munteanu 62. Ioachim Tarlie 50. Ion Tomescu 77. Ion Lupulescu 55. GRUPUL DORAN-POPOVICI 1. Nicolae Cardas — preot 54. Dandu Jucu 72. — mort 61. Ion Hercu 57. Bulzan 48. Ionita Bratu 76. 59. Ioan Marcu — comert — mort 56. si Banat. face legatura dintre regiunea Cluj. I. Ion Târziu — avocat — mort 65. Liviu Bireescu — ing. Lazar Cadia — econom.47. Lazar Tinca — mort 52. Ca ofiter activ. Ana Tomescu 78. Cornel Lacatus 71. Nicolae Doran — comisar — mort . Petru Civig — medic 53. Oamenii care au luptat în grupurile de rezistenta din jud. Nicolae Voin — prof. Ovidiu Hodos — mort 60. Ion Lazarescu 70. Dumitru Samson 75. Petru Serban 74. Caras. Ion Murariu are o contributie deosebita în cadrul rezistentei din Banat. Gheorghe Radivoievici 79. Victor Sudresan 49.

Nicolae Zarcula 17. Alexandru Rusmir . Coriolan Buracu — preot — mort 4. Valeriu Lazar 23. Bubu Vonea 12. Nicolae Garu 8. Remus Groza 31. Ion Chirila 33. Pavel Andrei 15. Ioan Botosan 27. Strein Olaru 30. Doru Blaj 3. Maxim Radovan 8. Ilie Dancea 4. Adam Maran 19. GRUPUL ORAVITA 1. Stefan Luca 22. Martin Balan 5. Nicolae Popovici-Ionescu — mort 3. Nicolae Murgu 20. Petru Babeu 7. Maxim Pircea 13.2. Vasile Martin 10. Paul Cojan 28. Damaschin Luca 26. Nicolae Caragea 6. Ilie Rusmir 9. Nicolae Irimia 18. Gheorghe Talescu 11. Alimpe Aldescu — preot 6. Gheorghe Bogoievici — preot 5. Andrei Ion 24. Vasile Maran 11. Paul Dica-Botos 29. Gheorghe Stoica 21. Constantin Coniac 25. Pavel Brânzei 12. Eugen Cârdu 10. Puiu Rosu 32. Cornel Lazar 16. Petru Tunea 13. Traian Blaj 2. Vichentie Dancea 14. Pavel Cotârla 9. Nicolae Caragea-Boanta 7. Octavian Botos II.

Ion Bubuiescu 17. Partizanii patrulau si pândeau din locuri ascunse. Era ziua de 22 februarie 1949. sub muntele Semenic. Nicolae Popistas 32. Ioan Ciocu 27. Ajuns în Teregova. Traian Schiopu 33. de unde în voie puteau sa observe orice miscare a inamicului. De aici s-au deplasat spre Pietrele Albe. Din aceasta pozitie partizanii au respins atacul . Ion Micicoi 30. Traian Puia 15. Ion Munteanu — medic LUPTELE DE LA PIETRELE ALBE Februarie 1949. cu numele de Munteanu Gheorghe zis Jura si de Pavel Cherciu. cu locurile tainuite.14. Viorel Pistrila 29. cu multa zapada. Tunei 36. Acesta a reusit sa fuga. cunoscute numai de ei. Mircea Cârmaciu 34. Nu mai aveau timp sa se ascunda. Iarna grea. Ion Nicola 20. Costea 35. Iosif Bentura 26. Gheorghe Munteanu — economist 37. Spiru Blanaru si Gheorghe Ionescu se asteptau acum la un atac din partea securitatii. Asteptau cu înfrigurare atacul securitatii. Gheorghe Linta 22. s-au asezat în linie de aparare. Pavel Raica 21. Carol Breiceanu 18. Duminica. au fost prinsi doi agenti ai securitatii. Alexandru Eva 31. a informat securitatea de cele întâmplate. Cu cei doi agenti a mai fost fiul lui Munteanu. Petru Negovan 25. Ajunsi acolo. Erau din Teregova. cu hatisurile. Au fost arestati de Maritescu Romulus si de Martin Moatar de la Slatina-Timis. Securitatea a deschis focul cu toate armele în flancul stâng al grupului. Gheorghe Baiescu 16. Se aflau pe dealul Cârciobati. Ioan Chetrinescu 28. gerul aspru. Pavel Tamas 19. Gerul nemilos se arata din ce în ce mai aspru. Se înfratisera cu muntele. Ioan Goian 24. Nicolae Penta 23. S-au pregatit de lupta. 21 februarie 1949. În grup au fost cercetati de Gheorghe Ionescu si Spiru Blanaru. Zapada mare.

Vazând ca flancul stâng este bine fixat la teren si înzestrat cu armament bun. Dupa un schimb de cuvinte cu socrul lui Caraiman. Se asteptau la un alt atac mai bine pus la punct. Armata s-a retras încarcându-si mortii în caruta. Spiru Blanaru. Doi partizani au cazut în lupta. Între Rusca si Fenes. îsi dau seama ca securitatea sta la pânda. Se apropia de înserat. Grupul a facut o manevra de retragere organizata. În adâncul noptii. Armata era hartuita din toate partile de grupuri de câte trei partizani. pregatindu-se de lupta. LUPTELE DE LA FENES Spiru Blanaru. Mehadia. securitatea a deschis un alt foc. . ei pleaca înapoi spre locul lor. derutând securitatea prin sustinerea retragerii cu foc continuu de catre centrul de aparare a liniei de lupta. De comun acord cu grupul. Atacul a fost respins. spre Iablanita. îngreunând tot mai mult retragerea luptatorilor din rezistenta. Un grup în frunte cu Spiru si cu Ion Caraiman pleaca spre Fenes. Cornereva. partizanii au reusit sa scape de urmarire. Au cazut multi morti din partea securitatii. Târsâtura. Aici au facut o bresa. extinzând-o pâna la Domasnea. Petru Domasneanu. Spiru Blanaru conducea lupta. atacând flancul drept al grupului. La mitraliera. cu grupul. la Fenes. iar Spiru Blanaru se retrage spre muntele Tarcu. De la partizani nici un mort. Lupta a durat pâna noaptea târziu. lui s-a retras de la Pietrele Albe catre Fenes. tragator si Petru Berzescu-Berda încarcator. Aici voi adauga unele fapte care mi-au fost aduse la cunostinta în ultimul timp de la martori oculari ai acelor vremuri. Zapada crestea mereu.securitatii cu un foc nemilos de arme automate. În urma înfrângerii de la Pietrele Albe. la locul numit Târsâtura. Ningea fara încetare. frati. Am uitat sa mentionez ca atacul securitatii a fost declansat la orele 15 si 30 de minute. în cadrul grupului se aflau Ion Berzescu-Berda. Petru Domasneanu si Gheorghe Ionescu hotarasc sa împarta grupul în mai multe parti si sa dispara din raza de actiune a armatei. în casa lui Ion Caraiman. se organizeaza iarasi în aparare. pentru informatii si alimente. Era începutul lui martie 1949. Înspre Caransebes au cuprins toate comunele din jurul Slatinei-Timis. securitatea a organizat urmarirea în întreaga zona a Teregovei. Astfel. Ajunsi la Fenes. Gheorghe Ionescu pleaca spre Orsova. Petru Anculia-Miloi si Ghita Urdareanu din Domasnea.

în ziua de 12 martie 1949. s-au întors de la Fenes Petru Berzescu si Iacob Cimpoca. au intuit primejdia vânzarii. Spiru si-a dat seama ca ceva nu-i curat la mijloc. plecând afara. Ion Caraiman îsi cunostea socrul. În aceasta situatie. * Dupa luptele de la Fenes. pe pozitia de aparare. de abia peste câteva luni. sânge varsat în apararea neamului de urgia comunista. Sângele lui Spiru Blanaru se înfratea cu sângele lui Ion Caraiman în omatul mare. Spre seara. Petru Berzescu si Iacob Cimpoca si pleaca cu ei la Fenes. a mai fost o încercare . au încaltat opincile cu gurguiul la spate. În tot timpul luptelor de la Fenes au fost urmariti si cu aviatia. Era 12 martie 1949. Zapada fiind mare. s-au hotarât sa plece de acolo. au ramas Nicolae Horascu. Pentru a deruta urmarirea.Când au ajuns la Târsâtura. spre nord-est de Teregova. unde s-au instalat. au fost mult mai târziu prinsi. organizându-se în aparare. Au ajuns la un alt loc. Securitatea le-a luat urma. în jur de o saptamâna. În casa lui Ion Caraiman au fost primiti cu o prefacuta caldura de catre socrul lui Caraiman. Nicolae Horascu si cu Anisoara Horascu. Albul zapezii de pe colinele Fenesului se înrosise. Ei au raspuns cu foc. Ei au adus vestea de cele întâmplate în lupta de acolo. ajung aproape de Fenes. Nu a încercat nici o sinucidere cu grenada. Asa au mai reusit sa scape de urmarire. În aceasta lupta a cazut mort Ion Caraiman. socrul lui Caraiman pregateste vânzarea. în intervalul de la prima vizita a lui Spiru la Fenes si pâna la a doua. Se asteptau la o vânzare. deschizând foc asupra lor. La Valea de Pesti. Asa stând lucrurile. Aici au fost înconjurati si prinsi cei din Teregova. Târziu în noapte. Sângele lui Ion Caraiman curgea în aceeasi iarna cu zapada mare. În timpul acesta. fugind prin gradina spre padure. * Pe dealul DORANIE. dupa Tomnacica. într-o coliba la Valea de Pesti. a disparut. Au stat ca pe spini si la locul acesta. fiica sa. grupul s-a retras spre Teregova si Domasnea. Acum. Spiru cu Caraiman au iesit repede din casa. Petru Berzescu si Iacob Cimpoca s-au retras spre padure. Socrul. iar Spiru Blanaru a fost ranit la picior. Spiru Blanaru a fost arestat si dus la Securitatea din Caransebes. Acum Spiru formeaza o echipa din: Ion Caraiman. extrem de mare. partizanilor le-a îngreunat retragerea si chiar lupta de aparare. Anisoara Horascu si Ion Berzescu. Valea de Pesti.

Petru Anculia-Miloi — Teregova 2.S. Gheorghe Urdareanu — Domasnea II.S.de rezistenta din partea lui Iovan Berzescu-Micsescu si Horea Smultea-Crisu. Petru Berda Berzescu. trei stranepoti ai luptatorului din armata Iancului. Romulus Maritescu Timisoara — Padurea Verde — 2 august 1949 1. Grupul lui Spiru Blanaru înscrie o pagina în istoria neamului românesc ca luptatori cu arma în mâna împotriva comunismului. Si era anul 1949. Careba III. FENES 1. 1848-1849. Petru Domasneanu 3.U. Ei au cazut în lupta. luptând pentru credinta si neam împotriva comunismului. Ion Tanase 4. SALASUL de lânga MEHADICA — Noaptea de 7/8 febr. Ion Berda . murind pentru lege si neam. Gheorghe Smultea-Crisu 5.-lui sunt mentionati de catre ministrul de externe al U. Petru Puschita-Liber 6. Spiru Blanaru 2.R. Puschita Petru-Mutascu 5. 1949 1. Gheorghe Popovici 3. Gheorghe Luminosu Timisoara — 1950 1.. În analele O.. PIETRELE ALBE — 22 FEBRUARIE 1949 1. Gheorghe Berda Berzescu. Colonelul Ioan Uta — Lugoj 2. în zilele de 13-14 martie 1949. Nicolae Ghimboasa-Miclut 7. Ion Caraiman — Fenes IV. LUPTATORII MORTI PE CÂMPUL DE LUPTA I. E. Aurel Vernicescu 2. Horea Smultea-Crisu — Teregova LUPTATORII CONDAMNATI LA MOARTE SI EXECUTATI Timisoara —Padurea Verde — 16 iulie 1949 1. DORANIE 1. Iovan Berzescu — Teregova 2. Pantelimon Erimescu 4. ca: “Banditii de pe dealurile Teregovei. Gheorghe Ionescu — Teregova — notar public UN OSTAS AL IANCULUI Dupa o suta de ani de la revolutia lui Avram Iancu. Teodor Ungureanu 4. Ilie Cristescu-Voica — Domasnea 3. care lupta cu arma în mâna împotriva comunismului”.-ului.N. se gaseau cu arma în mâna.

unchiul meu. Dupa adunarea poporului român de pe Câmpia Libertatii din Lugoj. îndesat si brunet. Datoria voastra este sa nu-l uitati. a revolutiei lui Avram Iancu. lupta Iancului de atunci se lega cu lupta vremurilor noastre. 1848-1849. când el era batrân. un mesaj al lui mos Gheorghe pentru noi cei de azi. Fusesem la o întâlnire cu Spiru Blanaru si Petru Domasneanu. Vedeti voi. În arc peste timp. au dospit în sufletele noastre. ele si-au gasit loc. Asa se face ca strabunicul meu. Sa mergeti pe urmele lui. ati avut un strabunic care a luptat în armata lui Avram Iancu. unde aveam pamântul nostru. pe coasta dealului Tomnacica. aflati la datorie. frati. Regimentul de graniceri. Ma conduceau spre Slatina-Timis. mos Gheorghe facea parte ca ostas în termen din compania de graniceri de la Teregova a regimentului de graniceri din garnizoana Caransebes. Toti locuitorii comunelor din raza Comunitatii de Avere se bucurau de multa libertate prin faptul ca erau constituiti în unitati militare. 15-17 iunie 1848. înfiintate de Maria Tereza pentru apararea granitelor imperiului. faceau legatura cu strabunicul lor. aparând fiinta neamului românesc. Parca era ca acum. Elena Berzescu. Eram vecini cu mos Simion Leican.Berzescu. împreuna cu Martin Moatar si Martin Copaceanu. prezidata de Eftimie Murgu. din neamul vostru. nepot de frate. În adâncul fiintei noastre. Au tâsnit din fiinta noastra exact dupa o suta de ani de la lupta Iancului. ne povestea multe lucruri. Printre ei se afla si mos Gheorghe Berda Berzescu. Eu cu Ion. pe viata si pe moarte împotriva comunismului. Cuvintele de atunci. dar bine legat. În aceasta unitate se aflau douazeci de tineri din comuna Teregova. stranepotul lui mos Gheorghe.” Iata deci. mos Gheorghe. mos Gheorghe Berda se afla pe vremea aceea. prietenii si camarazii mei. pasteam oile pe dealul Poieni. o parte din el. Era un om mai mult mic de statura. alaturi de uica Patru si uica Ion. ca si acum toti vor sa ne sara în cap si sa ne sfâsie. ostas al Iancului. eu eram copil mai marisor si-l tin bine minte. Pe vremea aceea. în Muntii Apuseni. de la mos Simion Leican. Pe vremea aceea. Fiind nepotii lui. si Atanasie Berda Berzescu. copii fiind. ostas al Regimentului de Granita din Caransebes. sa stiti ca voi. în apararea poporului nostru românesc. Ma vad cu pistolul în mâna pasind în sus. ale lui mos Simion Leican. asteptând clipa de a tâsni. s-a dus în armata lui Avram Iancu. fratii tatalui meu. Ore întregi am discutat cu ei despre ceea . Printre altele ne spune si aceasta legenda: — “Mai copii. al lui Berda. unchiul bunicii mele dupa tata. Aceasta frumoasa istorie de familie este înregistrata de mine.

Era prin luna martie. poporul nostru are o misiune de la Dumnezeu. Duhul neamului lui Berda Berzescu. 1949. Mois de data asta s-a pierdut. Un lucru am învatat din tot zbuciumul acesta de luptator de o viata: — “Daca în tot ceea ce faci nu esti curat ca lacrima. Iar pe Mois l-am înfrânt în acea zi de 28 ianuarie 1949. curierul meu. asa cum a declarat Tudor Ruset. ziua 16. atunci totul este cenusa. la Spiru. Si l-am salvat. suferise o înfrângere. În sinea lui se considera înfrânt. Unitu-s-au atunci Duhul Iancului cu Duhul Codreanului. ca exact în ziua de 28 ianuarie 1949. Si-a dat seama de acest lucru numai dupa ce prinsese pe Tudor Ruset. În cele ce urmeaza va voi desfasura asa cum s-au întâmplat lucrurile. Zapada era mare atunci. maiorul Aurel Mois. În masura în care-si îndeplineste misiunea. Pasind la vale prin omat. Mi-am riscat viata. Eu am mers pe ultima carte. ma astepta în camera de ancheta. în acea zi memorabila de 16 martie 1949. mai ales ca avea toate datele care conduceau la acest adevar. mai ales ca ei nu se mutasera din locul acela dupa arestarea mea. Cu pretul vietii mele trebuia deci sa-l salvez pe Spiru Blanaru de a cadea în mâinile securitatii. ostasul Iancului din 1848. În mod evident si pentru Mois. comandantul suprem al securitatii pe tara. pierderea unei batalii.ce trebuia sa facem în lupta noastra de aparare. eu aveam o întâlnire cu Spiru Blanaru. în masura aceea îsi va gasi un loc în fata divinitatii. între mine si Mois. ne-am înfratit cu duhul lui mos Gheorghe Berda.” O POLITA PLATITA În neastâmparul animalului de prada. atât de mare pe pamânt. pe vechiul loc la Tomnacica si ca trebuia sa fiu condus tot de curierul meu. Auzind cele declarate de Ruset. În fata lui Nikolski. eu stiam precis unde se gasea Spiru. seful securitatii. Expeditia pentru prinderea lui Spiru Blanaru s-a facut tocmai în ziua în care eu trebuia sa ma întâlnesc cu el acolo în padure. jucându-ma cu moartea. Înfrângerea lui din 28 ianuarie era o realitate si înca una din cele mai mari din viata lui de pâna atunci. Vom vedea mai târziu si vom conclude aceasta în urma declaratiilor lui în timpul crizei de nervi. Era 23 ianuarie 1949. ca . De aici si credinta ca neamul nostru românesc. punte de legatura. Neaua era mare si frig.

Ti-ai batut joc de mine cum nimeni n-a facut-o pâna acum. dupa declaratiile lui Tudor Ruset. care semana cu o zdreanta. De abia ajunse la scaunul de la biroul sau. de parca era o gramada de paie pusa cu furca. Era ca un animal salbatic ranit. Îi curgeau balele din gura. ca vai de mine. Eu n-am recunoscut nimic din cele declarate de Ruset. Congestionat la fata. rasufla sacadat. Ma uitam cu coada ochiului la fata lui. Cu mâinile îmi ocroteam pe cât puteam capul. el se prinsese cu mâinile de casa de bani si sari cu cizmele asupra mea. Nicolae Petrascu.parca încerca sa acopere durerile provocate de impactul cu Satan. ma auzi? Acum am sa te omor. Înjurându-ma. Desfacut la haina.” Era un om înalt. fiara dezlantuita a fost lânga mine. În ziua aceea. Eu. Striga la mine cu ochii iesiti din orbite: — “Tu stiai precis unde este Spiru în data de 28 ianuarie. de abia acum îsi dadea seama maiorul Mois. În gândul meu ziceam: — “Doamne.” Si. eu unul am trait iadul pe pamânt. ma ridica deasupra capului si ma trânti în casa de bani. Începusem sa ma misc. Te bat pâna ma satur. Acum era de-a binelea nebun. ca pe cânepa. scotându-mi capul de sub brat si . Nu mai putea vorbi. gemea. Tocmai atunci aveai întâlnire cu el. am condus securitatea în punctul opus fata de locul unde se aflau partizanii. Acum trebuia sa înfrunt dezlantuirea unui nebun. El era convins de un lucru. se uita la mine. sprijinit cu capul pe mâna dreapta. voinic. Într-adevar. O fire impulsiva. Era ravasit pâna la nebunie. Acest lucru l-a durut mult de tot. blond si cu ochii albastri. pe care l-am anchetat zile în sir. Ajunsesem o mogâldeata de om. ma melita de la cap la picioare si de la picioare la cap. De ce ai facut asta?” Eu cautam sa-i spun ca nu-i adevarat. mi-a zis: — “Nu trebuie sa declari nimic. el ma oprea zicând: — “Nu vreau sa te aud! Nu vorbi nimic. riscându-mi viata. dintr-un salt. ca în fata generalului Nikolski suferise o înfrângere. scapa-ma!” Extenuat. De data aceasta pe Mois nu-l mai interesa ca eu nu recunosc cele declarate de Tudor. Cu amândoua mâinile înfipte în pieptul meu. când am fost cu armata în urmarirea lui. nu si-a batut joc de mine asa cum tu ai reusit s-o faci. pe dealurile Teregovei. Gemea. cu parul vâlvoi. Fiind îngramadit acolo. Era îngrozitor de turbat. Inima-mi batea în piept ca un ciocan pneumatic. Racnea. în mod vadit. Acest lucru pentru Mois era o certitudine.

N-au trecut doua ore si m-au dus iarasi la Mois. Acum. nu mai puteam sta prea bine pe picioare. Nu stiu cum s-a întâmplat. cu mai multa truda. Toate acestea începusera pe la orele 11 din 16 martie 1949. rusinea înfrângerii n-o putea sterge. cu dintii rupti si zdrobit cu cizmele. a sarit ca un nebun la mine. strigând: — “Uite-l. n-ai murit? Dumnezeii ma-ti de nemernic. de un om întreg la cap si serios? Tu o gânganie. În camera vecina erau mai multi teregoveni. am fost transportat din nou la închisoare. Iata cum din tragic realizam comicul. cu mai multa furie ma lovea. ma. ca n-a murit. gângania dracului! Ma. am ramas înmarmurit de sinistrul tablou din fata mea.uitându-ma numai cu un ochi la el. au trait acele clipe de spaima. Gheorghe Grozavescu-Mutu. Tipa la mine sa nu scot o vorba. Se îndoiau parca. ma învârti dupa degete?” Ambalându-se. dar am simtit ca Dumnezeu ma ocroteste si ma ajuta. Mereu îl apar si-l fac cunoscut lumii întregi ca erou si martir al neamului nostru românesc. Îngroziti. unde era depozitul securitatii. o jigodie ordinara. Calauzit de acelasi duh satanic. asa ca nuielele de alun si-si reveneau la loc în ciuda lui. asa cum de altfel fac si acum. Dupa ce a obosit. ca ma omoara. Grupul lui Spiru Blanaru se dizolvase. Oricât s-ar fi dezlantuit asupra mea. Curgea apa de pe el. de parca atunci ar fi iesit din râu. Generalul Nikolski era martorul înfrângerii lui. Mois m-a trimis la închisoare. Naucit de pumni. Unul mai traieste si acum. care erau mari de tot. De cinci (5) ori am facut drumul de la închisoare la securitate. iar sângele îmi siroia din gura si din ranile de pe corp. Tu râzi de mine si acum? Nu-ti pasa ca te-am melitat ca pe un snop de cânepa? Mai ai oase întregi? Tu-ti bati joc de mine. buzele îmi crescusera. din nou sari pe mine. Oasele mele parca erau elastice. dus-întors. vânataile la ochi se accentuasera. Nu se frângeau. Fata mi se umflase. . Atunci parca primeam tarie si suportam mai cu sânge rece durerile. Erau niste colegi de ai mei de scoala primara. de iad adevarat. Când m-a vazut ca ma misc. Si iar striga si iar ma înjura. Lesinând. Ma ridica si ma izbea de podele. Din contra. cu mai multa patima dorea sa ma omoare. Asa s-au petrecut lucrurile pâna la orele 23 din noapte. Multumesc lui Dumnezeu ca nu l-am tradat pe Spiru. Era umilit. l-am aparat.

care cei mai multi dintre ei erau în functii superioare de stat. Tot atunci a fost arestat si domnul Talpes cu sotia. nr. arestati cu totii. Îi recunosc. Nu mai aveau loc în celule. îsi permiteau totul. domnule? Te omoara. Ultima data. fostul proprietar al fabricii de tigla din Caransebes.” Cu un prosop ud. Fusese directorul închisorii înainte de a veni comunistii la putere. stergându-mi sângele de pe fata si de pe corp. În celula.1073 (serie noua) a aparut un articol semnat de d-l Marius Ghilezan. începe sa ma linisteasca. Voiau sa stie unde se ascund copiii lor. au venit o multime de oameni arestati. unde era numai o rogojina ca asternut. au început cu Biserica. Cei aserviti lor. cu mai mult suflet. Asa se încheiase un trist. aceeasi sete îi devora pe nostalgicii rosii. Erau asezati pe jos. comunistilor. dar glorios episod din marea înfruntare a neamului nostru cu Comunismul. Si de la Revolutia din Decembrie 1989 încoace. Porniti sa distruga totul în calea lor. — Calaul din Cristian Tell 31 — . Litera. cam prin 18 martie 1949 seara. Barbati si femei. Setea cu care s-a dezlantuit Mois asupra mea este setea caracteristica comunismului în totalitate. Ma uit prin vizeta. înlocuind dragostea cu ura. ma întreaba: — “Ce-i cu tine? Doamne. vine la mine speriat si ma întreaba: — “Ce au astia cu dumneata. sub scutul legii însa. Au fost batute femei în mod bestial. În localul securitatii era învalmaseala. Ma batusera si la talpi. În încheiere. Îi arestasera pe toti cei care facusera parte din organizatia lui Gheorghe Ionescu. era un om mai bun. Am mai fost chemat si anchetat. seara la orele 23. Dupa câteva zile. În acest timpul am vazut multe lucruri înspaimântatoare. astia vreau sa te omoare. El a înfiintat aceasta organizatie cu scopul de a ajuta grupul lui Spiru Blanaru si al colonelului Ioan Uta cu arme si alimente. destramând sufletele. Era arestat ca luase juramântul teregovenilor din organizatia de lupta. Sa ne întoarcem la Mois. sunt teregovenii. erau înghesuiti în camere pâna la refuz. Înca nu se potolise fiara din el. “Cazul Apateu — un tortionar al securitatii se apara în spatele usii întredeschise.Directorul de atunci al închisorii. si-a facut cruce. pe prici. adevarul cu minciuna. ma astepta cu sufletul la gura parintele Alexandru Nicolici din comuna Teregova. pentru a ucide omul însusi.” Plecând. pe coridor. Printre ele erau mama lui Ion Matei si cea a lui Vlad Manole. tin sa informez asupra unui lucru: — În “România libera” de vineri 8 octombrie 1993. Mirat de halul în care ma vazuse. notar public în Teregova.

eu am fost implicat în actiunea de lupta în rezistenta din Banat. am uitat. Sa iubim omul în lumina lui Hristos. nu-si mai aduceau aminte ca mai trebuie sa fie si un proces al Comunismului. Are coxartroza. se desfasura acel plan de lucru — anchetele. Loturi. care în prezent locuieste pe str. Sa ne unim cu totii în spiritul dragostei crestine. Pentru rusi am ramas si vom ramâne înca multa vreme inamicul numarul unu. Neocomunistii de azi îi apara pe comunistii de ieri. Satanic se lucra peste tot. se punea problema activitatii mele în cadrul FDC-ului în jud.. D-l Marius Ghilezan încheie asa: — “Prin atitudinea d-lui Mois Aurel am regasit atitudinea securistilor mai noi sau mai vechi. pe atunci maior de securitate. dar nu delasatori si sa realizam mai departe apararea poporului român. cum l-au ocrotit si pe Nikolski. arestarea mea s-a facut datorita faptului ca eu eram seful Fratiilor de Cruce pe judetul Severin. se trezea câte unul ca-i sef de lot.” În dreapta articolului apare fotografia lui. neamul românesc. Mois. Dragostea în Hristos este mai mare ca toate. de confesiune.. Severin.. fondul problemelor. fiind operat în urma cu doi ani. dar. aflati la putere. mai târziu. Dar. în mod . noi. cunoscând. în grupul lui Spiru Blanaru. Dictonul englezesc: “Strugle for life” — exprima de minune fenomenul românesc în lupta. Material prea destul. cu siguranta. Parca-l vad si acum. Era la începutul lui aprilie 1949. în planul doi. mult încoace. La întâmplare. Cristian Tell 31.. de apartenenta politica. În mod aparent. Numai dupa aceea. Astazi este un om în etate. întelegatori. nici cei de la Revolutia din 1989. iertatori.” Noi trebuie sa întelegem un lucru. Se intra din plin în cercetari. A trecut prea mult de atunci. Despre crimele pe care le-a facut spune: — “Nu-mi amintesc de acele vremuri. de multe ori. Bucuresti. în felul cum sarea pe mine cu cizmele. CERCETARILE O data cu acea polita platita se încheie jocul nefast al lui Mois cu mine. Telul final era anularea personalitatii fiecarui ins în parte si atacul la fiinta neamului. Adesea nu se tinea seama ca ai fost sef sau nu în alcatuirea loturilor. El nu-si mai aduce aminte de acele vremuri.Este vorba de maiorul Mois Aurel. imobilizat într-un scaun. dar nu tradatori... loturi se formeaza în vederea deferirii în justitia înrobita tancurilor rusesti. indiferent de etnie. Gemeau camerele securitatii si ale închisorii din Caransebes de atâtea suflete haituite. În mintea maiorului. Îl ocroteau pe Aurel Mois.

totusi eu contam ca organizator al Fratiilor de Cruce. în timp. Kling însa. aveau sa nu dea câstig de cauza lui Mois. ba chiar mii. ca în timp mai aveam de vorbit. Securitatea i-a implicat si pe ei în înscenarile de uneltire contra statului si a ordinii sociale. sef de grup al jud. Ma voia implicat cu Spiru Blanaru. Pe lânga profesori au mai fost si învatatori ridicati din comunele din jurul Caransebesului. Se dezlantuise taurul rosu. anchetele. dupa cum am mai spus. Severin. cade Petru Cojocaru. Severin. în evidenta lui. În aceste conditii. marturisind cele vazute si traite în iadul comunist. care-si disputau sefia în actiunea împotriva grupurilor de partizani. când voi reda cu amanunte conflictul dintre Mois si Kling. La sfârsitul anului 1948. în repaus. rupt si el de atâtia necajiti ca si mine sau poate mai rau. Se . fratii de cruce din jud. în implicarea mea în procesul lui Spiru Blanaru. Aceasta. Rând pe rând. Desi actiunea mea se rezumase numai la lupta de partizanat în grupul lui Spiru. Toti acesti oameni au fost împartiti în loturi. Dumnezeu voise ca eu sa mai traiesc. Se trecuse la arestarea Fratiilor de Cruce în Banat.vadit. Severin ma avea în planul lui de ancheta ca o piesa rara. dupa cum aprecia securitatea gradul lor de vinovatie. Zoltan Kling. prin informatiile detinute de la agentii sai ma stia de curier al lui Spiru Blanaru cu Bubi Roman. Securitatea. ducându-mi necazul pe petecul de rogojina. Au umplut pâna la refuz celulele închisorii. eu am fost lasat la o parte. Se vede ca în planul iconomiei divine. În timp însa. Nu dadea nici o importanta actiunii mele în grupul lui Spiru. se dezlantuise împotriva mea. Ne întrebam cu totii ce se va întâmpla cu atâtia arestati. din Banat. sortii de izbânda erau în favoarea mea. cad în mâinile securitatii. Oamenii au fost izolati în grupuri mai mici sau mai mari. Pe rând. lucrurile au fost lamurite. Mois si Kling au toata reteaua de organizare a FDC-ului în mâna. Erau îngramaditi si pe coridoare. În aprilie si mai 1949 au fost arestati. Cu ei de asemenea au fost arestati si multi studenti. de elevi. Vom vedea la momentul potrivit. unitatile mele. Erau sute de oameni. zic eu. ma considera seful Fratiilor de Cruce din judet. Asa stând lucrurile. Din toate comunele din jurul Teregovei erau ridicati oameni. În cursul lunilor aprilie si mai se fac arestarile masive în rândul fratilor de cruce din judet. Dupa caderea lui Spiru Blanaru se aresta zi si noapte. fiind seful securitatii din jud. Tot atunci au fost ridicati si o parte din profesorii de la scolile secundare din judet. în desfasurarea lor.

au fost Zabaila. cu tot dinadinsul. care era seful jud. cum vreti sa-i numiti. În felul acesta am fost si eu anchetat în luna aprilie la Caransebes. sa ma implice în procesul lui Spiru Blanaru. pentru toata lumea în acelasi fel diabolic — batai. neodihna. Ele erau plasate la mijlocul camerei. îi revenea sarcina de a se ocupa de Fratiile de Cruce. Ca batausi. Uneltire împotriva statului. el lucra la formarea dosarelor. Iata cum functiona: Arestatul era dezbracat la pielea goala sau numai în camasa si chiloti. În mod vadit îsi disputau întâietatea la comanda. foamete si sete. De la cei din rasarit învatasera sisteme de tortura si chin satanic. lasând pe altii sa-si faca datoria de batausi. care s-au întrecut pe ei. La Caransebes. Cei care erau la pielea goala si batuti de mai multe ori se trezeau cu sângele curgând din spate si talpi. adica îmbratisau genunchii si legate o data cu gleznele. fiul doctorului Mircu de la Lugoj. fara exceptie. Mois voia. cu fruntea ajungând la genunchii îndoiti. Se ducea lupta . Cel legat se balansa pe drugul de fier cu talpile picioarelor în sus. Severin. Se introducea un drug de fier în latul format de mâinile legate si glezne si asezat între cele doua mese. Pentru mine. Kling lucra sub comanda lui Mois. fratele preotului de la Luncavita. De multe ori tâsnea sângele din talpi si din fund.lucra intens pentru formarea dosarelor în vederea deferirii în justitie. la calai. Dar. asezate parallel. actiune careia el îi dadea amploare. Se cautau capete de acuzare. pe o masa cânta un aparat de radio. de cele mai multe ori. Talpile si fundul erau expuse la o bataie satanica pâna la lesin. de abia acum încep cercetarile. Mâinile erau petrecute peste genunchi. Ei erau supravegheati de anchetatori. data la maximum. Sistemul acesta de tortura se numea “Prepeleac”. ca tot acolo ajungem. potrivit pentru tortura. desi orasul Caransebes era sub ordinea lui Kling. În camera în care se batea era un anumit mobilier. Era sectorul lui. Nu-l interesa pe ce retea eram eu arestat. În jurul lor se învârteau batausii sau calaii. torturi. Erau doua mese masive de stejar. Omul era adunat ca o minge. Capetele de acuzare abundau în jurul actiunii de partizanat. Cristescu de la Orsova si uneori Mircu. De obicei era câte o simfonie. Anchetele se desfasurau. cu un loc între ele cât ar putea intra un om. schingiuiri. sub directa supraveghere a maiorului Kling Zoltan. În timp ce se batea. Lui Kling însa.

Acolo vom fi la dispozitia lui Mois. de confruntare a noului cu vechiul. al paradoxurilor. prin luna august. n-a recunoscut nimic ca am fi colaborat. dupa 18 martie se întetisera arestarile. Sa faca ce vrea el cu mine. ma voi opri la a prezenta închisoarea din Caransebes. Dupa multe încercari. cu privirile pierdute în zare. Pâna în cele din urma au cazut de acord prin faptul ca maiorul Kling i-a promis lui Mois ca la Lugoj va pregati dosarul întregului lot FDC-Severin si ne va expedia pentru proces la Timisoara. nici comandorul Petru Domasneanu n-a recunoscut vreo întâlnire cu mine. peste câtva timp. Gemea închisoarea de oameni adusi din toate partile. fara ancheta. În ancheta. când a început iadul anchetelor. Îti dadeai seama ca învolburarile erau mari. împreuna cu un lot de elevi din Caransebes. ulterior. ne-a lasat în pace. lucrurile s-au domolit. dar sa termine odata cu acest cosmar. De aici. Vremurile se anuntau a fi noi. Zbârnaiau zi si noapte jeepurile securitatii. destul de sumbru. în frunte cu directorul. Atmosfera era tensionata. Kling se opunea. în ancheta. ca ale dacilor. din regiunea de sud a Banatului s-a pornit din plin si de mare rasunet rezistenta armata împotriva Comunismului. de a ajunge la o declaratie definitiva. Mois însa se opunea. norocul meu a fost ca nu am recunoscut întâlnirea mea cu Spiru si nici el. Se parea ca am intrat într-un fagas normal. cu caciulile lor tuguiate si date pe o parte. Litera. dar nu avea date suficiente. Kling voia sa ma transfere la Lugoj. o buna bucata de vreme. ducând si . Înainte de a trece la descrierea timpului petrecut în Lugoj. chiar în vazul lumii. cum erau claie peste gramada. ca-n camere nu mai aveau loc. La fel. era format din cei cu mentalitate veche. al contradictiilor. pe coridoare. Faptele petrecute în aceasta închisoare pledeaza pentru acest paradox. Te uitai la ei când. Se straduia Mois sa ma implice în lotul lui Spiru Blanaru. A fost interceptata o discutie a lui Mois cu Kling asupra mea. ca ce-a urmat o sa vedem nu peste mult timp. iar personalul. calare pe tancurile aducatoare de moarte. au renuntat si m-au lasat în pace pentru un timp. al bietului neam napastuit de cei de la rasarit. De la sine. Asta aparent numai. ÎNCHISOAREA DIN CARANSEBES Caransebesul anilor 49-50 era cel al framântarilor.între Mois si Kling. scrutând parca viitorul. cu subele tinute pe umeri. Ajunsi la Lugoj. Închisoarea se înscrie pe aceeasi linie de comportament.

Insista mereu asupra grupului Spiru Blanaru în discutiile pe care le avea cu mine. profesorul de la “Traian Doda”. Înghesuit de nu-ti mai puteai trage sufletul. adesea lansa zvonurile ca “Vin americanii”. Era opera lui Milos Gavrila. care mai de care la chistoacele lui. al Comandorului. Geamul nostru dadea în curtea închisorii. La un asa colorit de oameni. ca pe spate nu aveam loc. Asa am ajuns sa stau cu Milos Gavrila. Cu noi mai era si Tibi Lazar. te prosternai în fata sortii. Tot la doua zile era scos afara din camera de un ofiter. niciodata nu m-am dus la el dupa un chistoc. Îl vedeam însa ca nu-i tace clontul si se ducea de la om la om cu vorba. Ei erau în curte toata ziua. la anchete am fost luat la rost de cele vorbite în camera.” Era o psihoza ce ne cuprinsese pe toti. Pe atunci si-n Caransebes. Desi eram fumator. Camera noastra avea numarul 52 — etaj II. Eu dormeam lânga parintele Sandi Nicolici acesta fiind lipit de peretele care era un pic mai cald. noaptea dormeam numai pe o dunga. Erau zile când lipsea din închisoare. informatorii. circula zvonul ca: “Vin americanii. Mai erau oameni care dormeau si pe sub prici si pe intervalul de la prici la perete. De aici vedeam si-n . În camere. Cerea date si asupra lui Domasneanu. renumit informator al lor. care-si platise polita. În camera eram împreuna cu parintele Alexandru Nicolici si cu parintele Dumitru Stoichescu din Teregova amândoi. Mai bine de doua luni am stat cu el în camera. În urma informatiilor lui au fost arestati oameni cu duiumul din toate comunele din jurul Domasnei. Securitatea. Cu toate acestea. Ma provoca mereu la discutii. Pe vremea aceea nu-l stiam cine-i si ce hram poarta. cu buzunarele pline de chistocuri de tot felul de tigari. Am aflat mai târziu ca era finul lui. Facea teren cu securitatea. în jurul orelor 11 ziua. Acestia comunicau cu noi prin diferite mijloace. Dupa doua ore cel putin. securitatea în mod sigur ca a bagat si oamenii lor. fiecare om îsi gasise locul. fiind lânga cuptorul camerei iar eu lânga el. prin dreptul comun din închisoare. dar eu nu-i raspundeam la nimic. Ma ocrotea mult de tot. unde talpile erau vinete în urma batailor de la securitate. Se îmbulzeau. Mai ales dupa întâmplarea cu Mois. Îmi oblojise ranile si-mi pusese comprese cu apa rece la picioare.aducând oameni de la schingiuirile satanice. ca de altfel în toate închisorile din tara. Pe prici. aparea în camera. El era domasnean.

Geamul nu ajungea petru aerisire. mâine vom fi liberi. la rândul lor.” Asupra acestui fapt. Analizând acea vreme. În prezent. sacrificând zeci de milioane de oameni. Au facut jocul Comunismului. vom fi liberi!” Si asa. nu vin americanii sa va scoata de aici? Mai asteptati mult si bine pâna vin ei. era o zapuseala nemaipomenita. facând jocul Moscovei. mai fratilor. Vedeam bine când veneau familiile noastre sa ne vada. fiind cu copilul în brate. asupra unor adevaruri graitoare întru condamnarea celor de la Ialta. a avut patru luni. Asa se scurgeau zilele în sir. Ne încalzeam unii de la altii. La ancheta lau dezbracat la pielea goala si l-au batut. promitatoare. doar o fi ceva. nu ne vedeau decât numai mâinile scoase printre gratii. dar. a psihozei ca vin americanii. Frig peste tot. Sobele aveau usa afara. Occidentul face acelasi lucru cu statele din estul Europei. Febra era mare si-l epuiza. când comunismul stapânea aici ca le el acasa si când America ne vânduse pe cel putin 50 de ani la Ialta. scoteam mâna afara si le faceam semne. Era unul care ne transmitea în limba franceza. Când am fost arestat de lânga el. când îl zaream în bratele sotiei. era trecut de sase luni. cu speranta în suflete. Eu îi raspundeam la fel. Foc se facea de catre plantoanele de pe coridor. Tot prin acest geam culegeam stirile de la dreptul comun. Lua mâna copilului si-o misca în sus si în jos. De atunci si pâna acum am vazut cu totii ce-a fost. deloc placuta. Din partea gardienilor n-aveam necazuri. Un vot de blam pentru SUA. istoria îl va da. Marioara. Zacea bolnav pe patura zdrentuita de vreme. în betia libertatii. facând meningita. se pot spune multe lucruri. ca doar. sotia mea. Atunci a racit. Sotia lui Tibi Lazar stia care-i geamul de la camera noastra. Acum. Stateam lânga el. Vestile primite pe geam erau alarmante. cât si pentru Anglia. Iarna am petrecut-o tare greu. Tibi Lazar le primea. Noi le vedeam pe ele. Vara. îmi facea si ea semne cu mâna. Mereu îmi . Nu stia ce sa mai faca. fara îndoiala. Zarindu-le. Le pândeam la geam. De la acest geam am vazut-o pe sotia mea care venise cu fiul nostru. soptind extaziati: “Vin americanii! Îi auziti? Vin cu avioane.oras peste casele din fata noastra. ridicându-se în sezut. Se trezeau oamenii din somn. Din când în când mai treceau avioane sau elicoptere noaptea. Venea adesea câte un ofiter si ne întreba: — “Ce ma. Sa ne întoarcem la închisoarea noastra din Caransebes. ajungi la concluzia. cu zâmbetul pe buze. Tot aici cu mine a fost si Martin Copaceanu-Rica. toata ferfenitita. Mereu se amuza securitatea pe seama sperantelor noastre ca vin americanii. adormeau la loc pe amarâta de rogojina. Tibi. în schimb. la semnele ei.

Sediul securitatii era pe str.” — “Lasa. si transferati cu masina la Lugoj. ca ai sa scapi de boala si o sa mergem si acasa” — îl încurajam eu. Era tânar pe atunci. fara nici un tratament. Sigur ai sa scapi. voinic si frumos. nea Martine. ca doar fiecare securitate îsi avea specificul ei. erau jos la etajul unu. Ici-colo. A cazut ca un erou pe câmpul de lupta. 10. Am sa mor. cu procesul lui Spiru. câte o steluta de ulei si o frunza .” — “Eu nu mai scap de aici. Se întreceau în a schingiui si tortura lumea. unde a si murit peste câteva zile. nadajduind poate si el ca “Vin americanii”. A mai fost parintele Balan. fostul librar la Lugoj. Ziua ma duceau la camera 54. N-am reusit sa ma întâlnesc cu ei decât la Lugoj. Îsi avea libraria în fostul Bazar lugojean. LUGOJUL Ajunsi la Lugoj. Lotul pentru proces se formase. Tot la etajul unu erau si elevii mei din grup. În luna august. toti cei care se încadrau în fenomenul de tortura si conduceau dupa bunul plac erau tortionari.” L-au tinut asa. consilierul episcopului Balan al Lugojului. Pe coloane întregi era redat acest proces. în cadrul episcopiei greco-catolice din Lugoj. ce aveau sa fie dupa aceea. chiar si pentru întreaga lume. Aici la Caransebes ne-am întâlnit cu toti cei din grupul Spiru Blanaru. eu nu mai scap. Mai înainte fusese vânzator si la libraria Diecezana. Un martir printre sutele de mii. la etajul II. târziu de tot. Traian Grozavescu nr. la închisoare. în care nu prea vedeai varza si nici uleiul.spunea: — “Domnu professor. Fara îndoiala. unde ne luase Kling în primire. într-o camera. dupa ce se încheiasera dosarele. o asa-zisa ciorba de varza. cetatea lui Eftimie Murgu. Împreuna cu Spiru. Toate ziarele vorbeau doar despre procesul lui Spiru Blanaru. Se lua la harta cu toti gardienii. ai neamului românesc. într-o buna zi. cu rasunet în toata tara. Traian Stanescu de la Faget. Eu am fost dus într-o camera cu mai multi lugojeni. O data pe zi primeam mâncare. Se pregatise un mare proces. cu mine împreuna. Se dovedise cu mult suflet si credinta puternica în Dumnezeu. Printre ei l-am cunoscut pe d-l Moise Dumitru. unit si el. unde erau si unchii mei. Au ajuns si pe la noi ziarele din luna iunie 1949. Nu erau cu noi. “Roaga-te la Dumnezeu sa-ti ajute. Nu mai pot de durere de cap. Toti eram nauciti de înscenarile securitatii la proces. Regimul de camera era foarte sever. au fost scosi toti elevii mei. ne conformam obiceiului locului. A fost scos si dus la infirmerie. Am sa mor. Petru si Ion Berzescu. si pe la început. Nu peste mult timp au fost dusi la Timisoara pentru proces. bine facut. ÎN CETATEA DE SUB DEALUL VIILOR.

o mai vedeam si pe Felicia Stoichescu.S. care nu era altul decât locotenentul Mircu Vasile. fara acel echilibru si bun simt la taranului român. Ioan Ploscaru era un om ales.S. Se ruga tot timpul. Era eleva la Scoala Normala din Lugoj. voi fi dus din nou la Caransebes. anchetatorul. zilnic. scos la plimbare. Grupul nostru era tinut acolo pentru formarea dosarelor în vederea procesului. Peretii erau umezi. tare ca o caramida. zeflemitor. Zilnic îl vedeam de unul singur.” Nu eram suparat pe el. Ma bucuram de curajul si daruirea ei. la plimbare. Ioan Ploscaru. Au început cu mine. Aveam un sergent. Celulele acelea erau de curând construite si cu ciment pe jos. dar numai pentru putin timp. Îi vedeam pe toti cei care se plimbau. Statea într-o celula de unul singur. prin curtea securitatii. Paza era formata din ostasi ai securitatii. P. Gherga Ion din Rusca. caracteristic. Când îl vedeam.ratacita de varza. Acuma stati ca un catel în lant. Facea o exceptie de la regula. Era un biet taran. de securitate în special. Camera noastra avea geamul spre curte. primeam curaj si nadejdi de mai bine. Într-o zi am fost chemati la camera de ancheta pentru completarea dosarului. privind-o cum se plimba. Eram slabi si prapaditi. Asa ne-am putut da seama cine se mai gasea arestat. ati vrut sa ajungeti ministru? Vedeti ca nu v-a mers. Din când în când. mergeam unul dupa altul. deci. Am protestat. fiind usor manevrat de comunisti. Ne miscam prin camera ca niste stafii. Ma vedea si ea cum ma uitam la geam.S. Îmi facea semn din cap ca totul merge bine.-ul. Era buna ca ne astâmparam foamea. îmi spune.S. de altfel. atragându-mi atentia ca. Deseori ne facea semne. mi-au întins o declaratie pentru semnat. N-a declarat nimic. aproape de Teregova. unde voi lua . Pe lânga ciorba mai primeam si 250 gr. La protestul meu. daca nu semnez. cu ea. Pe atunci era canonic.C. de la el parca ne venea linistea si pacea. Tot în acea curte. ma întreba: — “Ce. ne mai scoteau si la plimbare. În acelasi corp de cladire era si W. Dupa un timp s-a eliberat. de pâine. Era batuta la masina. d-le professor. Lucrasem. P. Venea la mine si. Pentru noi toti cei arestati. un model de viata. palizi si cu obrajii de ceata. Asteptam ora mesei asa cum asteapta un câine legat în lant sa-i aduca stapânul mâncare. întregului popor. În vremea aceea era cu noi si actualul episcop unit al Lugojului. Celula avea o ferestruica deasupra usii. Privin-du-ne-n ochi.

parca mai buna. dupa câte îmi amintesc. despre eroismul si jertfa lui pentru neam si tara. adica cu obligatia de a semna declaratiile masluite de ei. la Padurea-Verde. Gemeau închisorile tarii de atâtia fii ai neamului românesc. catre sfârsit de luna. Acomodati cu camera. ci priciuri. claie peste gramada. Primeam mâncare de trei ori pe zi si aveam o ora de plimbare. Usa se deschide si patrundem cu totii. Deci aici statuse bietul Romulus Tranda din Teregova. Ma trasese ata si pe mine sa stau în camera în care statuse Romulus Maritescu înainte de executia din 16 iulie 1949. dar si de an 1949. De fapt nu erau paturi. ÎNCHISOAREA MILITARA TIMISOARA Era pe strada Popa Sapca nr. în închisoare. totusi cald ca-n zilele de vara. de aici. O frâna pusa puternic. la închisoarea militara. încolonati în graba. ne dam jos din camion. Avea parca lumina mai multa ca la Lugoj. cel despre care aveam sa scriu. Iata-ne si la Timisoara. Se opreste salbatic în fata portii castelului de pe Popa Sapca nr. . unul dupa altul. Viata se parea ca se desfasoara normal. Aici viata ni se parea mai linistita. în camera. în fata camerei nr. Pâna la urma am fost obligat sa semnez. ne fac vânt în “Castel”. pentru proces. Lui îi mai spuneau oamenii si Fiert. usa si tot ce era în camera. Se juca aceeasi piesa cu alti oameni. Aici era lume multa. ne dam seama cum zilele se scurg. începem sa studiem si sa observam paturi. Parca era un facut. Aici. Zilele de octombrie. trecând prin toate fazele de torturi. si frumoase de parca-ti parea rau sa mori si cu atât mai mult sa nu fii liber. Fiind închisoare militara. pereti. Ne tragea ata. Fereastra era mai mare. dar observ ca memoria înca ma mai ajuta. Undeva pe lemnul ferestrei era scris numele lui Romulus Maritescu. Cu ei au mai fost si alti lugojeni. În octombrie am fost dusi la Timisoara. am fost lasati toti în pace pâna la proces. din toate partile Banatului. în camionul care ne adusese de la Lugoj. Nedumeriti.de la capat tot procesul de ancheta. În luna septembrie 1949. Cu bune si rele. Desi toamna. o smucitura de sa te dai peste cap. Cu asta. Sunt multi ani de atunci. 7. Ne bucuram de conditii de viata mai omenesti. i-am întâlnit pe Ion Boldureanu si Ion Petrutescu. de la securitate am fost dusi la penitenciarul din Lugoj. 7. peste multi ani. Mâncarea era putin deosebita fata de Lugoj. pe noi teregovenii. 17. Urcam pe niste scari la etaj.

Canicea si Domasnea. era situata la capatul coridorului scurt. În timpul asta ma vede plutonierul de pe coridor. Nu prea veneau paznicii pe acolo. la rândul meu. Se tinea raul de el ca scaiul de oaie. ca vorbitor si pachet o data pe luna. 1. un tehnician dentist tot din Mehadica. de unde si este de nastere. Intrati aici. n-am de lucru si ies pe coridor. dându-ne fiecaruia din noi anii de temnita. Adesea venea însotit de Tudor Sârbu. Sârbu Bujor 2. Numaidecât. Este si astazi prietenul meu de o viata. nr. De unde o fi aparut. Dupa proces am fost scosi din camera 17 si bagati în alta camera mai mare si cu mai multi oameni. Ajutor sef de grup Petru Dragulete CARANSEBES Scoala Normala 1. asa deodata. plutonierul îl scoate pe el de la neagra si ma vâra pe mine în locul lui. Parintele Ratec a murit de mult. Dumnezeu sa-l odihneasca în pace.armata ne pazea. destul ca si eu. Deschid repede vizeta de la neagra si-i arunc pâinea lui Ianas. Erau fost tarani de la Cornereva. Securitatea ne condamnase deja. Stateam de vorba. Aici am stat pâna dupa proces. S-a desfasurat dupa indicatiile si sub ochii securitatii. Va dau mai jos componentii grupului FDC 72 Severin care au fost condamnati la ani grei de temnita pentru lupta de rezistenta împotriva comunismului. În fata camerei noastre era o camera de izolare. A fost doar o formalitate. De multe ori venea pe la noi parintele Iosif Ratec de la Mehadica. reuseste sa ajunga la neagra. aici la Popa Sapca. Nu pica bine aici la Timisoara si degraba. Eu. A colindat toate închisorile din tara. cu o bucata mare de pâine în mâna. numita “neagra”. Craciun Aurel . Radoi Martin 4. ce nu face. condamnati deja. Eu primisem 10 ani de temnita grea. Seful grupului FDC 72 Atanasie Berzescu 2. Dupa trei zile sunt scos de la neagra. de care am avut parte de mai multe ori. Nu peste mult timp apare si Ianas Fenes de la Caransebes. Aldea Petru 3. dupa Ianas cazui în plasa. amintindu-ne din trecutul nostru cu nostalgie. ce face. nu stiu. care a avut loc începând din 6 decembrie 1949 si pâna în 9 decembrie inclusiv. A fost învatator la Armenis. Camera noastra. Procesul a fost o mascarada moscovita. 17. am avut parte si de alte drepturi.

eram judecati si condamnati de securitate. Procesele îsi urmau cursul lor de parodii. realizau o mascarada. fara exceptie. S-au folosit de el pâna la finalizarea proceselor politice în Banat. Fondul era de competenta securitatii. Faur Remus 3.5. L-am . Obrejan Ion 2. la stivuit scânduri. M-am întâlnit cu el în fabrica la Aiud. Nicaieri în lume. Lazarescu Victor Liceul Traian Doda 1. Se temea de moarte. Izverceanu Vasile 6. noi. Târlie Ioachim 3. Ne cunostea pe toti. Tribunalele militare jucau teatru. l-am înconjurat si care mai de care îl întrebam de toate. sfârsitul de an 1949 îmi aduce condamnarea asa cum am scris mai sus. În anul 1952 este si el condamnat la 7 ani închisoare. Justitia militara a facut un pas de neînchipuit în adâncul mocirlei comuniste. Sudresan Victor Liceul Comercial 1. Cristea Ion 5. Nu faceau altceva decât regizau festivitatea procesului — forma. La început s-a speriat de noi. Buracu Mihai 3. Când l-am vazut. regizata de Moscova. Hoban Cornel 2. l-au aruncat în temnita. Lucra în curtea fabricii. în 1952. de scenete jucate cu multa arta. criminal de razboi. Crâsnic Achim LUGOJ Liceul Brediceanu 1. de 10 ani de temnita grea. Barbosu Liviu LANTURILE În Timisoara. Boncila Ion 2. toti cei din Timisoara. Eu am fost judecat ca sef de lot de colonelul magistrat Mihai Stefanescu. Delurintiu Petru 4. Toti. “Lingai aplecati de sale” îi califica foarte bine Radu Gyr. ca doar de el eram condamnati. Când n-au mai avut nevoie. slujitorii justitiei militare n-au plecat capul în fata comunismului ca-n România. Dragulescu Luca 7. Spineantu Eugen 6. Mustetea Ion 4.

aparuse un noian de întrebari. când. Vesnica lupta dintre bine si rau. în spiritul libertatii. Acum. De ce atunci. la noi în tara. Dreptatea este a celor mai tari si venali. regizat de ei. dupa noua orânduire.linistit. nu-mi mai este frica si va spun adevarul curat. când privesc retrospectiv derularea evenimentelor. ca magistrat militar. în spirit crestin. ca pe noi securitatea ne-a judecat si condamnat. Era ceva uluitor. n-am dat nici o sentinta cu de la mine putere. justitia militara. la început de era comunista. spunându-i ca nu-i facem nimic. Un lucru mi se pare acum contradictoriu. justitia este anulata. s-a modelat atât de repede conceptiei de viata atee. Mihai Stefanescu: — “Domnilor. Pâna la urma l-am ajutat. dupa Marea Revolutie din Decembrie 1989. Se misca acum sufletul omului pe un registru atât de mare si de urias. în sufletele noastre. justitia militara. Era lupta omului cu omul. b). în 1992. Toate mi-au fost ordonate în scris pentru fiecare om în parte. Se contura fenomenul cunoasterii. s-au pus pe rol atâtea procese împotriva comunismului. La noi în România. De-abia atunci ni s-a confirmat ceea ce noi banuiam. justitia militara acum îi apara si-i elibereaza pe cei vinovati de genocid? De ce nu se mai produce acelasi fenomen de modelare dupa noua conceptie de viata. Iata ce ne declara fostul presedinte al Tribunalului Militar din Timisoara. al dezvaluirii uneia din tainele înclestarii dintre oameni. la caldura credintei în Dumnezeu. ca sunt condamnat si eu. nu s-a modelat dezideratelor Marii Revolutii din 1989. va rog sa ma credeti. De ce acum. de înalta spiritualitate crestina? De ce în toate procesele intentate comunismului si celor care au ucis în decembrie 1989.” În aceste momente. De ce acest lucru? De ce aceasta miscare abisala a justitiei românesti din aceasta perioada a anilor 1947-1960? Alta întrebare se pune acum. Dumneavoastra toti ati fost judecati si condamnati de securitate. a). cu tot arsenalul lui de . crescuta si formata în conceptie atee de viata a comunismului de aproape 50 de ani. cu pretentie de tânara democratie în spiritul libertatii? Ce proces psihic se petrece? A fost atât de tare si bine înfipt în constiinta poporului Comunismul. a comunismului? Ei erau formati de scoala româneasca. de formatie democrata. a celor fara Dumnezeu. de când s-a instaurat comunismul la noi în tara. Eu nu am facut altceva decât am jucat teatru. eu. dându-i mâncare din portia noastra. ale celor care-l înconjuraseram pe Stefanescu.

achita aproape în întregime pe cei care se fac vinovati de genocid. Verendin si Luncavita. Dupa comunicarea sentintei. si dupa revolutia din 1989. fiind destul de mare. În timpul zilei se formau grupuri-grupuri si discutau multe lucruri si bune si rele. Acum aveam dreptul la vorbitor. Sa ne întoarcem la Timisoara. Ne pregateau lanturile pentru mâini si picioare. toti cei din lotul meu se linistisera. în vederea transferului nostru la locul de osânda al diferitelor închisori din tara. Deci si-ntr-un fel. 40. Sa speram însa ca nu va fi asa. suntem în perspectiva de a mai face alti ani de temnita. Ne întelegeam bine unii cu altii. În simplitatea lui. Acum. câstiga teren. ne bucuram de mai multa liniste si de oarecare libertate dupa proces. si-n altul. Justitia militara din anii de început a comunismului. 2). Multi dintre tarani erau descumpaniti. Cautam sa ne toleram si sa nu ne certam între noi. comunismul. Din adâncurile fiintei lui tâsnea. numai pentru faptul ca erau români. Canicea. de la casele lor. dupa anii 1946-1960. Iar noi. nemodelata conceptiei noi de orânduire democrata. Asa cum am mai scris. cu multa uitare de sine si cu multa bucurie. dupa 1989. la noi în tara. Justitia îsi apara mentorul. Care de care veneau cu vesti de la ai lor.cuceritor al lumii? Sau ce altceva se petrece? Ramâne ca timpul sa raspunda la aceste întrebari. Nu puteau întelege de ce au fost condamnati. în toata epoca comunista. Cei mai multi erau tarani din Cornereva. în vremuri grele. În asteptare. acel mare echilibru sufletesc. luptând pentru Hristos si neamul lor. În zilele acestea de vorbitor era mare vânzoleala prin camera. dar modelata orânduirii de atunci. din 1945 si pâna în 1989. Rusca. asa cum ne-a fost rânduit. Asteptam ca viata sa-si urmeze cursul ei. În concluzie: 1). libera fiind. ne mai puteam întâlni cu familia. care-l facea sa reziste . Judecau lucrurile într-un mod extrem de simplist. acesta îsi punea nadejdea în Cel de Sus. sentinta ne-o comunicasera. condamna la ani grei de temnita pe cei nevinovati. Era acea curatenie sufleteasca specifica taranului român. Justitia militara de acum. care am facut ani grei de închisoare. formata în spirit comunist. Numai unul singur din familie avea dreptul sa vina la vorbitor. acea potenta spirituala. formata în spirit crestin. Domasnea. În camera erau peste 60 de oameni. eram în camera nr.

Dupa mine terminasera si o buna parte din elevii mei. ca sa avem grija de toti taranii nostri din camera. Cu toate acestea.si chiar sa biruie. M-am înteles cu elevii mei din lot. Eu am fost printre primii chemati. decât o bucata de pâine si apa. la una din ferestre. Într-o fractiune de secunda miam dat seama de pericol. Îi atrag atentia sa înceteze cu semnele ca va face rau celor care n-au fost la vorbitor pâna acum. Învatatorul Ion Nicoara n-a mai venit sa-si ceara scuze si nici sa-mi multumeasca ca l-am salvat. Asa s-a ajuns la o buna întelegere între noi. În camera. învatatorul Ion Nicoara din Canicea facea semne spre vorbitor. care-l condamnau . La unul din aceste vorbitoare s-a comis un act de indisciplina din partea oamenilor mei din camera. Comandantul pazei vine în camera si cerceteaza înfuriat cazul de indisciplina. Cei care au învatat ceva din viata de la mine au fost elevii mei si o buna parte din tarani. Ferestrele camerei dadeau spre curtea si poarta închisorii. dându-i înainte cu semnele. Se vedea foarte bine si vorbitorul cu toti cei care veneau la vorbitor. Pe loc. Sa le dam întâietate în toate serviciile din camera. pentru a salva camera de la pedeapsa. Asta era vestita “neagra” cu care de altfel facusem cunostinta în primele zile când venisem de la Lugoj. Mi-am dat seama ca nu este padure fara uscaturi. Salvasem camera. În acest timp este observat de paza si reclamat. Se va suspenda vorbitorul. am venit la camera. La vorbitor erau chemati în ordinea intrarii familiilor noastre la locul de vorbit. într-o camera fara lumina si cu rogojini pe jos. fara mâncare. Am stat o saptamâna încheiata la izolare. Suntem amenintati cu suspendarea vorbitorului. Cei mai multi însa dintre tarani n-au fost la vorbitor. Nicoara al meu. Terminând cu vorbitorul. mai apareau si suparari. sa-i scot de la necazuri. nu vrea sa iasa în fata si sa recunoasca greseala. La masa îi rugam sa manânce ei primii. Ascultau toti de mine. Fusesem numit seful camerei. Cautam sa nu le fac zile grele si. daca pot. am fost luat din camera si dus la izolare. N-a voit sa asculte. Se puteau observa intrarile si iesirile din curtea închisorii. Am iesit în fata si am declarat ca eu am facut semne. Insistent întreaba cine a facut semne. învatatorul.

cei nou veniti n-au avut loc. ca în lantul închisorilor. ascultam seara de seara o multime de povesti si întâmplari traite. Steinhardt în Jurnalul Fericirii. Parca eram niste cai rapciugosi.pe învatatorul lor. sub prici. la aceste povesti si întâmplari ale fiecaruia din noi. ne adunam si începeam discutiile lasate neterminate la anuntul plimbarii. Acolo am întâlnit si ascultat multi oameni de cultura. sa stiti ca aici se intra foarte usor. Zidurile erau masive. depozitul fortelor spirituale ale lui fac saltul spre lumina. în plina iarna. suferintele noastre. aveti dreptate. cutreierate prin tara. fost inspector general de vânatoare regala. La închisoarea civila din Timisoara am fost cazati claie peste gramada. comandantul pazei se arata mai dur cu mine. cu gratii destul de groase. Aveam în camera cu noi pe inginerul silvic Emil Câmpeanu.” De atunci m-am împacat cu el. Grupuri. aduce mai mult a han medieval. Acum începe peregrinul nostru prin închisorile tarii. salvând omul ca existenta. M-am bucurat de mult respect din partea lui. subconstientul. nu m-am gândit la asta. am stat deoparte si am vorbit mai mult cu el: — “Domnule comandant. Potentele lui latente. cu o parte din elevii mei. pe cimentul camerei. domnule professor. Era o camera mica. Curtea. Puneam cu totii mult suflet la aceste discutii. ne-am gasit culcus. la camera. Acolo. Acolo ne faceam plimbarea în cerc. cu necazurile. camerele mai mari. când mi-a venit bine. traite prin diferite camere si celule ale închisorilor. îmi dau seama ca omul ca entitate spirituala este foarte rezistent. Acum. Începe odiseea noastra. asa cum spunea N. dar se iese foarte greu. deci. Într-o zi. Am ajuns. pe o rogojina. Când m-am întors de la izolare. Era o constructie cu multa igrasie si insalubra. cu plafonul jos si lumina slaba. În ianuarie 1950 am fost transferat cu tot lotul meu la închisoarea civila din Timisoara. treierându-ne zilele. Aceasta închisoare civila a Timisoarei facea parte din vechile constructii ale cetatii. au fost si clipe fericite. prin cunoastere. prin înfatisarea ei. care pe unde am apucat. cu mâinile la spate si cu capul în pamânt. Ora de plimbare trecea repede. Ne mai povestea din când în când si romane. Pe prici.” A stat câteva clipe si a meditat. Nu am întâlnit pe nimeni din miile de oameni cu care . plafoanele joase si ferestrele mici. cum îi spuneau în limbajul închisorii. în sir. grupuri. când scriu aceste lucruri. cu arcade interioare. Cu mult suflet ne îndreptam. unul dupa altul. Ne-am gasit locul. În jurul lui. destul de mica. dar si cu straniile noastre fericiri. Apoi mi-a raspuns pe un ton conciliant: — “Da. la “serparie”.

noi ne pregateam sa înfruntam neprevazutul. Ferestrele noastre de la camera dadeau spre curte. Comunitatea de idei sa fie liantul nostru în România de mâine. De multe ori mi-e teama ca nu sunt capabil sa va redau clipele traite asa cu au fost. traiam. loturi de detinuti spre alte închisori. Cu fiecare zi care trecea. ca-ntr-un film. De cu noapte pregateau lotul de plecare. în locurile de detentie. eram condusi la butucul cu lanturi. Visul era carapacea noastra care ne apara de moarte. români si alte multe nationalitati. Fiecare etnie si-a dat tributul ei. Sperând. Într-o buna zi. Istoria se va scrie abia acum cu adevarat. pozitia de cetatean sa fie sfânta. A fost singurul fir de care ne puteam agata în recile temnite. acum când va povestesc. În aceasta lupta au cazut multi. cum eram strigati dupa tabel. Numai aceia care erau . sa le fi jucat memoria vreo festa. si cu aceasta. Traiesc din nou aceste emotii prin care am trecut. Acum. se deschide cu zgomot usa camerei si ne anunta sa ne luam bagajele si sa iesim afara. Posibilitatile omului sunt covârsitoare. Auzeam cum le bateau lanturile la picioare. Intrând într-o lume lipsita de libertate. respectând însa specificul fiecarei natiuni. Desi îi pregatisem din timp pentru acest eveniment. Zilnic plecau din închisoare loturi. Acum ma despart de copiii mei. Deabia atunci. Credintei si sperantei le datoram totul. perspectiva asupra acelor vremuri este alta. viata noastra de zi cu zi traita pâna-n prezent. Am fost permanent în dialog cu Dumnezeu. Speram si rezistam. Nimeni n-a scapat sa nu plateasca. Unul câte unul. cu tragismul din ele. pacea si linistea se va instaura la noi în tara. ne fauream o lume a noastra de vis. Numai acest mister ne-a salvat. într-o Europa unita. ca si credinta lui în mai bine si nadejdea în dragostea lui Dumnezeu. Nu toti au fost legati în lanturi. Toti ne aduceam aminte. cu noaptea în cap. Eram ancorati în viitor. când termenii de comparatie sunt la îndemâna. totusi ne-am despartit tare greu. Mlastina deznadejdii si-a luat tributul prin înecarea a sute de mii de frati de-ai nostri. Le traiesc cu multa intensitate. De aceea se impune cu necesitate ca în sânul poporului nostru.am stat. Ea trebuie sa se înfrateasca si sa ne uneasca. aveam 29 de ani. cu multa claritate. Atunci eram tânar. Numai asa am reusit sa strapungem zidurile nevazute ale utopiei comuniste.

Dupa o zi si o noapte de mers pe drum de fier. Eu am fost legat în lanturi împreuna cu parintele Ioja Sinezei. Trebuie sa fim foarte atenti si sa pasim deodata amândoi. trebuind sa ne dam cu greu jos si sa urcam în vagonul-duba. Blândele priviri ale parintelui Sinezie ma încurajau. cu multa dragoste fata de om si cu multa credinta în Dumnezeu. Lotul nostru era de 30 de oameni. ca altfel ne împiedicam. Cu parintele Sinezie lânga mine. Avea o voce blânda si cu multa bunatate în ea. Parintele Ioja Sinezie era legat de piciorul stâng. în vagon. Era un vagon special construit pentru detinuti. Catusele erau groase si late. Nimeni nu ne spune un cuvânt despre tinta drumului. Uneori ne . Era un secret al lor. ne astepta vagonulduba. Asa am dormit. Asa ne-am dus zilele. Era Aiudul. urcus greu spre zari de alta lumina. jud. spre necunoscut. Era înzestrat cu darul preotiei. rodea prin ciorapii subtiri. se realiza simfonia lanturilor grele. Facea parte din mijloacele de tortura. asa am mers împreuna la WC. Si acum pastrez în suflet zornaitul lor de metal ucigator. Era mai batrân ca mine. am ajuns într-o gara. spre Aiudul nebunul din blestemul lui Radu Gyr. De la gara ne-am urcat într-o masina-duba. ne-am suit zdrelindu-ne pielea de pe picioare. pe scaun. Ajunsi la duba. prevazut cu usi metalice grele si cu geamuri cu gratii solide. Îti descretea fruntea si mai uitai de necazuri. Eram pe la sfârsitul lui ianuarie 1950. ca-n timp de iarna. Ne ajutau înjuraturile si pumnii gardienilor. cu vai. Catusa. Avea peste 40 de ani. Ne mai învatasem cu lanturile. Ne uitam unul la altul cu resemnare si cu speranta ca odata vom scapa. reci. Era un om blând si bun.considerati mai periculosi si sefii de loturi. În catuse si lanturi grele strabateam în timp spre temnita grea Aiudul. intram în masina. La gara a fost un alt chin pentru noi. Arad. ne ducem amândoi amarul. Împinsi si înjurati de gardieni. lumina libertatii pe care acum o platim scump. De acum. Am trait zile de urcus greu de moarte. din comuna Ranusa. sau ne trageam unul pe altul. fiind grea. legati în catuse si lanturi grele. Suntem amândoi ferecati în lanturi grele. ne urcam foarte greu cu lanturile la picioare. Ajunsi la gara. Cu chiu. Altii au platit-o cu viata. În drum spre masina-duba.

univ. Viorel Damian — ing. Ion Constantin — ing. ne taie lanturile de la picioare. De aici. luând legatura cu noi. AIUD. Emil Câmpean — ing. 6. mergem câte doi în rând. asa cum am spus mai înainte. cam ferfenitite de atâtea oase trudite. de curând ajunsi. fierar de meserie. asist. 5. zilnic vânzolindu-se pe ele. Ca-n oricare loc. Într-o camera mare. Dumitru Crihana — ing. Resemnati. cu priciuri etajate. ne vânzoleam care-ncotro. ajungem într-o sectie cu multe camere mai mari. 4. 8. de-abia gasindu-ne starea. banditilor”. 7. Iata si pe cei de care mi-am adus aminte ca au fost cu mine în sectia a II-a Aiud: 1. unul dupa altul. Erau cei din dreapta. ca vecinii nostri ne si cheama la perete. Nicolae Cristetiu — ing. La locul unde bateau în perete puneam gamela si ascultam. Corneliu Hobincu — medic 12. univ. Aurel Popa — ing. elevii. Mihai Temus 10.mai si amuzam. asist. Era sectia a II-a din Aiud. aici în Aiud. asist. De-abia dezmortiti de lanturile grele de la picioare. în coloana de câte doi. unde un detinut de drept comun. parându-ne ca plutim. 14. Atanasie Berzescu — professor 15. Se auzea foarte bine tot ce ne comunicau. Iata-ne si-n vestitul Aiud. prof. încolonati spre sectia a II-a. Pe rând. Asa . ne gasim fiecare locul pe niste rogojini. Sinezie Ioja — preot 9. cautam sa fim cât mai linistiti si împacati cu ce ne-a fost dat sa înduram. ajungem la un butuc. cu o dalta si un ciocan în mâna. Pavel Cristetiu — secretar pol. pâna când au luat drumul spre locul de executie a pedepsei — Târgsor. silvic 2. Dupa fiecare lant cazut jos se auzea câte un oftat de eliberare. Ajunsi la Aiud. Mihet ? — ing. 11. 3. Tot timpul ni se adresau cu “banditule. ne conduc o droaie de gardieni într-o curte mica. Constantin Bodea — ing. locul de osânda al nostru pentru multi ani. În ochii fiecaruia din noi se citea nedumerirea si haul în care ajunsesem. Dragomir ? — contabil 13. 1950 . Nici n-ajunsesem bine în camera. Iuliu Daba — ing. au fost cazati în alta parte. Copiii mei.Sectia a II-a Sfârsit de ianuarie si început de februarie 1950.

Cu multi dintre ei aveam sa ma mai întâlnesc în fabrica. cu bocceaua sub brat. Ma împrietenisem cu el. Nu mai fusesem niciodata aici. Iesim din sectie. Dar. cu bocceaua sub brat. Fara sa simtim. balabanindu-ma mergeam dupa sanitar. mari si boldanosi. sa ne povesteasca din ispravile lui si din atâtea carti citite. Nedumerit si pierit de tot. Asa am început si noi sa ne bucuram de aceste valori spirituale din cultura româneasca. gardianul de pe sala raporteaza conducerii de boala mea. Într-un colt. puterile ne paraseau. Ajuns pe sala. ies afara. nici o miscare. ma chemau colegii de camera sa le-o recit. un mot cu multa dragoste. Prin luna martie. iar în jurul lor. cum de altfel . cu concursul plantoanelor de pe sala. Asa se anunta anul 1950 în Aiud. Înghiteam la strofe ca gaina boabele. cu tinta în necuprins. Pe nesimtite. în dreapta catre geam. în mijlocul lor. cu care venisem de la Timisoara si. viata de rob îsi urma cursul ei. Pe vremea aceea la Aiud se murea pe capete. Aiudul. intram în Celular. traversând drumul. cu câte 4-5 strofe. Un sanitar în halat alb ma anunta sa-mi fac bagajul si sa ies afara. cu ciudateniile lui. dar de data asta devenisem o stafie. Nu era celula sa nu fie bolnavi în ea. Începutul l-am facut cu “Balada clopotarului din stele”.ne-au pus la curent cu toate cele ce se întâmplau la Aiud. Nu mai puteam sa manânc. le-o recitam si celor care nu s-au ostenit so învete. Resemnat. galben ca turta de ceara. seara de seara. îmi iau ramas bun de la toti ai mei. Tin minte ca acum cât de mult m-am bucurat învatând aceste poezii. Mâncarea era extrem de slaba. Inginerul Câmpeanu si aici pornise. cum au fost parintele Ioja Sinezie si Tomus Mihai. pe priciul de jos. asteptând de fiecare data sa ne apara alte biletele. În situatia aceasta. cu unii din ei. Frigul era parca mai tare ca de când venisem. LA CELULAR Nu dupa multe zile se deschide usa de la camera noastra. Stând pe priciul de jos turceste. Ramasesera numai ochii de mine. Eu pe mai departe îmi duceam amarul de osândit. fara sa ne dam seama. nadajduiam în Dumnezeu. Nu dupa multe zile încep sa vina mici biletele de hârtie cu poeziile lui Radu Gyr. În felul acesta treceau în zbor zilele. una dupa alta. Dar. Asistenta medicala era aproape inexistenta. fac un icter de toata frumusetea. aveam eu locul lânga Mihai Tomus. n-aveam sa ma mai vad. Ce eram eu slab si pâna acum. Dupa ce am învatat-o. ne învatase bine de tot.

Primul din stânga vine la mine si se prezinta — Nicolae Mares. Dupa sanitar. stând pe priciul de jos. Infernul lui Dante. sa sporesc numarul la patru. ma primisera la mijloc. zdrannng. prezentându-se Turcu Nicolae. De-abia încapeam pe prici. fost ministru al economiei în timpul lui Antonescu. spionau fiecare usa. galben la fata ca sofranul. Arata ca un infern fara sfârsit. Pe aripa scurta. Mai mult. niste rogojini tocite de vreme si de bietele noastre oase osândite erau singurul asternut al nostru în vreme de iarna si fara caldura în celula. Parca eram din alta lume. mai ales de grupul de ingineri din Politehnica Timisoara. Era inginer constructor de cai ferate. colegii mei de la 309. . Al treilea vine si el la mine. În fata mea. Strain printre ei. fostul ministru al agriculturii în timpul lui Antonescu. În urma mea. elev de liceu. Ne oprim la etajul III. se zgâiau la mine. timisorenii mei. Fiind cel mai prapadit. Era cunoscut de toti. galben. cu nenumarate usi zavorâte mestesugit.. trei stafii. Cum oi fi aratat eu la înfatisare. Locul meu era între generalul Arbore si Turcu. departe de ei. ascultând si vizionând pe dracescul ochi al usii.. Înaintea lui Iacobici a fost seful Marelui Stat Major. si usa se închise cu un scrâsnet de zavor. Nu era voie sa bocaneasca pe coridoare. parca-i vedeam mai bine pe fiecare în parte. dar cert este ca cei trei se uitau la mine ca la altceva. cu patura în spate. cu plasa de sârma între etaje si un târsâit de pâslari al pazei si plantoanelor de pe sala. nu pot sa mai stiu. general.nici în Aiud. Ioan Arbore. Ca furii. stând pe prici sub geam. Drept învelitoare aveam niste paturi roase si ele ca bietele rogojini si cu mai multe gauri. Credeam ca nu se mai termina. Asta ca sa stim ca ne puteam încalzi acoperindu-ne cu ele. celula 309. Se parea ca-i un colos. Gardianul deschide usa si-mi face vânt în celula. iadul secolului XX. Tevile de calorifer erau mai mult reci decât calde. M-am cutremurat. Stateam mai mult pe prici. cu sufletul la gura. Acum. Ei trei erau locatarii celulei 309 de la vestitul Celular al Aiudului. urc etaj dupa etaj. gândul îmi zbura la cei pe care i-am lasat în sectia a II-a. în mijlocul nostru. Pe prici. haotic dimensionat si construit. si povestindu-ne. alt prapadit. Am mai venit si eu. În fata ochilor se desfasura grandoarea iadului sofisticat. Ion Constantin. Al doilea se scoala în picioare si se prezinta. prapadit si slab ca vai de el. îmi amintesc de ing. cu fata spre sectia a II-a.

Concluzia era ca noi ne gasim cu ei într-o lupta pe viata si pe moarte. de la Ion Constantin. îsi asuma multe din greselile facute de noi toti. ne spunea el. însa în acelasi timp scotea în evidenta si lucrurile bune. necunoscând îndeaproape inamicul din fata . noi românii. ne îndeamna la unitate si lupta cot la cot. Goana dupa marire duce la neunitate. diabolic. cu durere în suflet. Ion Constantin este tot lucid su cu multa seninatate. Pun la bataie vagoane de aur pentru a-si face drum în telul lor. Asta se întâmpla în anul 1950 la Aiud. Aceste lucruri auzite atunci. Azi. Orgoliul si veleitatile ne pustiesc sufletele. aveam sa le mai aud. În concluzie. Si acum. De multe ori. ne punea la curent cu multe greseli întâmplate în Banat. polul frigului. ca ei. S-a destramat. ci sa-l luam asa cum este el. ca toti comunistii. Orgoliile. Ba mai mult. A trebuit ca timpul sa dovedeasca. uneori fac loc dezmembrarii. în anul 1950 la Aiud. Cu spirit critic. Georgescu. Era convins si constient de diavolismul din ei si de vointa ferma de a câstiga teren. fac politica mondiala. Acest colos ne vrea noua moartea cu orice pret. De la el am aflat o multime de lucruri întâmplate în organizarea rezistentei din Banat. în mod cert. comunismul mai bine zis. în 1960. noi suntem dezbinati. chiar daca nu reusesc sa obtina o victorie într-o generatie. Acum. de la Ion V. Neîntelegerea lucrurilor. când scriu. unitatea noastra nu mai este aceeasi. Parca si acum îl aud cum ne spunea. comunismul de fapt. O iau de la capat cu lupta lor. ne pretam unii . când toti se napustesc asupra noastra ca lupii. ori de câte ori ar fi înfrânti. în fata noastra. Îi cunoscuse la ei acasa pe rusi. Trebuie sa stim ca în fata noastra este un colos. reaua credinta i-au luat locul. Din pacate. la Vorkuta si Verhoiansk. care facuse 11 ani de lagar în Siberia. revoltat ca noi nu ne dam seama.asistenti si profesori universitari. ca cele afirmate de Ion Constantin sunt si azi de actualitate. Ion Constantin ne sfatuia atunci sa nu desconsideram inamicul. Ura a luat locul dragostei si minciuna locul adevarului. peste ani. Înca mai mult. când vremurile sunt atât de grele. nu renunta la telul lor final.comunismul. o predau la cei ce vin dupa ei. incapacitatea omului. Sa nu uitam. tenace si neîndurator. Comunismul lupta cu aceeasi tenacitate. trecut de 80 de ani. rusii. Si-n prezent am ramas. când neamul românesc este la grea cumpana. dar în lumina adevarului. dusmanul numarul unu pentru rusi.

Uniti în jurul Bisericii sa cautam biruinta.. vremuri mari. I-am spus ca nu sunt ruda apropiata cu el.. Bica Felicia. Liti îi spuneam noi în comuna. iar eu de copilaria noastra. Singura cale de salvare este sa ne întoarcem la Icoana. locuiesc în acest cartier. Ne spunea el. pe priciul de la 309. dar am locuit pe aceeasi strada. Azi. Deodata îi vine inspiratia sa se duca la scoala de instalatori de apa. era putin dezorientat. Auzind Pavel Cristetiu de numele meu. Tatal sau. dar. gândul îmi zboara la ing. Directorul. Suntem chiar rude. Era prieten bun cu o fata de la Teregova. Pavel. ditamai inginerul. în comuna îi spuneam Bârsascu. Mama mea a fost din familia lor. Înaintea lui. Zis si facut. De la familia lor a ramas si cartierul nostru din comuna cu numele de “Bârsesti”. Nicolita Cristetiu îmi povestea de prietenia lor. La terminarea cursurilor de trei ani. trebuiesc oameni mari. Studiase conservatorul la Timisoara. Sa ne întoarcem de unde am început lupta pentru ridicarea neamului. Noi. În singuratatea mea. unde de altfel m-am nascut si eu. ajungând inginer. Un fiu al lui cu numele de Ion Berzescu a fost delegat la adunarea de la Alba-Iulia în 1918. De fapt. m-a întrebat daca nu sunt cumva ruda cu fostul secretar al Politehnicii. ca dupa terminarea facultatii.. în comuna. Am copilarit si am crescut cu ea împreuna. Demn de retinut este un lucru extrem de important. Cristetiu îi duce diploma de inginer. Bica. A fost nepot al învatatorului Petru Berzescu de pe timpul Austriei. Se înscrie la una din aceste scoli cu durata de trei ani. a fost secretarul Politehnicii. vremurile sunt mari. Numai în jurul altarului gasim calea spre biruinta.dintre noi sa denigram pe cel ce a mers în rând cu noi pe baricada. cu mult haz. Stiut este ca la vremurile grele. Nicolae Cristetiu. În comuna lumea îi spunea Patru Dascalul. sectia Canto. Cu Nicolae Cristetiu ne-am gasit cunostinte comune. ca secretar a fost unul Ioan Berzescu din Teregova. cei mai multi cu numele de Berzescu. când s-a facut Marea Unire. Nu stia ce-i de facut ca sa poti câstiga si tu un ban mai mult. Iatal si ucenic pe Nicolita al nostru. când vede treaba asta si anume ca-i .. Cu el si cu tatal sau legasem o prietenie. oamenii sunt mici. povestit de Nicolita. directorul scolii îi cere diploma de bacalaureat pentru a-i putea face diploma de meserias instalator de apa.

lânga generalul Arbore. În fiecare zi pe la orele 10 venea un sanitar cu un planton si-mi aducea laptele într-o gamela. Pe prici nu mai avea loc. Era parca fara nici un gust. Asa. De acum eram cinci în celula. ascultând-i cu nesat. pe lânga faptul ca au fost ministri în timpul lui Antonescu. în celula noastra mai este vârât pe usa un om mai mult înalt decât scund. cu boala în oase. Dintre cei de la camera 28. iata-ma si instalator de apa. îl priveau dintr-un unghi cu totul aparte. Si acum traiesc parca din plin acele clipe de iad. cei mici si de jos. ba de Nicolae Mares. Stând tacut pe prici. Era multa liniste. la sfintirea monumentului. numai cu ing. Ca mai batrâni. cu diploma la mâna. Când venea vorba de maresalul Antonescu.” Se împlinesc acum aproape 50 de ani de când am trait acele vremuri în blestematul acela de Aiud.inginer. sectia a II-a. Ion Constantin m-am întâlnit în 1994. dealuri si vâlcele. Fiind bolnav de icter eram trecut la regim. al celor de la celula 309. Dac-ati fi stiut lucrul acesta. Laptele pe care-l primeam era preparat din praf de lapte. gândurile mele zburau hat departe. Mâncarea o primeam tot de la regim. se prezentase cu numele de Nedelcu. peste munti si vai. mai mult turceste. m-ati fi corcolit si n-as fi învatat meserie. îmi duceam amarul si osânda-n spinare. în ziua de 14 septembrie. separat. intrigat cumva. Spre norocul nostru. Nu dupa mult timp. de ce nu mi-ai spus de la început ca esti inginer?” — “Nu v-am spus pentru ca am vrut sa învat meserie. nu aveam nici o pofta de mâncare si nici ea nu avea vreun gust. Asa se face ca noi. Se aciuieste si el pe podea. Viorel Demian si cu ing. locotenent. cei naclaiti în sânge si rosi de atâtea boli abatute asupra capului nostru. lipit de peretele din dreapta cum intri pe usa. De multe ori uitam de mine si de boala mea. la Aiud. cu lacrimi în ochi se gândeau la noi. bine domnule. Daca bine-mi amintesc. Toata ziua ascultam la cele povestite ba de generalul Arbore. Parea putin adus de spate. Nu eram pusi pe cearta. brunet la fata. Stând pe prici. care. la cei de acasa. ne faceam acum intrarea în lumea care odata a condus destinele acestei tari. Asta poate ca de unde eram bolnav. în . nici unul din noi nu era cu artag. îi spune: — “Pai. mai aveau de povestit si cele petrecute într-o viata de om. de buna seama. lânga generalul Arbore Ion si Nicolae Mares.

Nu voia sa sacrifice armata pentru o cauza deja pierduta. cu lucruri bune si frumoase. ceea ce s-a si vazut în tot comportamentul lui. în mari functii de stat. cu toate neajunsurile si pataniile noastre. Nu stiu cum o fi fost în libertate. Generalul Arbore si-a petrecut copilaria în Dobrogea. ca numai Dumnezeu stie ce-o fi fost în sufletul lor. Le spala rufele de pe ei.mod critic. Ca fosti apropiati colaboratori. Acum. ei si-au dat seama ca Germania va pierde razboiul. nu vorbi cu pacat de oameni. Cei care s-au pretat la aceasta scamatorie vor fi judecati de istorie si-n mod sigur condamnati. el îi spunea: — “Mai Nicolae mai. Zilnic. A fost un om de o mare tinuta morala. de-or fi gresit. si rele. Spre deosebire de aproape toti cei cu care el a lucrat afara. La rându-ne. la Sarinasuf. dar aici în temnita l-a gasit pe Dumnezeu. Asa am reusit si eu sa ascult si sa-mi dau seama de tot ce s-a petrecut în drumul parcurs de Maresalul Antonescu în timpul guvernarii lui. de peste 10. rugându-se lui Hristos. în perspectiva istoriei. Nu l-am auzit o data bârfind pe cineva. unde tatal sau era preot.” . Dintr-un început condamnau actul de la 23 august 1944. cei din apropierea lui. Ne povestise mult despre el. Din timp. El credea cu toata caldura în Dumnezeu. Era un om de mare sensibilitate. Ministrul de Razboi si fostul Sef al Marelui Stat Major al Armatei si Maresalul Antonescu îl vedeau cu alti ochi. dar nu prin tradare. Voiau desprinderea de Hitler. noi cei mici din camera ascultam la cele povestite de cei doi ministri antonescieni. ca pe niste copii. conflictul dintre generalul Iacobici. Îi dadeau dreptate lui Iacobici. Condamnau atitudinea regelui Mihai I fata de Antonescu. Era fiu de preot. 3. 2. Ne ocrotea cât putea pe noi. Nici noi n-am fost mai buni. Avea o biblioteca mare si temeinica. Cert este ca el trebuia tratat ca un erou si luptator împotriva comunismului. generalul Iacobici a frânat trimiterea pe front de noi trupe. Tragea de timp. era de o modestie rara. murdare de atâta boala. Istoria începuse sa-l judece. în apropierea Deltei. Din povestirile generalului Ion Arbore am înteles multe lucruri. A murit la Jilava îngrijind bolnavii. 1. Cât a putut. Au optat pentru initiativa Maresalului de a iesi din razboi. erau trecuti prin sita lor toti fostii ministri si generali ai armatei române.000 de volume. Acum îi gaseau toate pacatele. Nu trebuia prins printr-un ieftin siretlic si predat rusilor. Privea lumea din jurul lui cu multa îngaduinta si dragoste. professor de limba româna la Focsani. Pe rând. cunosteau multe lucruri si bune. De câte ori Nicolae Mares se mai scapa de mai vorbea de rau pe cineva. fiecare din noi ne-am istorisit trecutul nostru. Mai avea un frate. Se ruga tot timpul în celula.

Adeseori ne povestea lucruri din copilaria lui, de felul cum a reusit sa razbata în viata. A parcurs drumul, în cariera lui de ofiter, de la sublocotenent si pâna la gradul de general prin puterile lui, fara a fi ajutat de cineva din afara.

CARE VREI MURI
Era prin luna aprilie 1950. Pe Nicolae Mares, într-o buna zi, de dimineata, dupa deschidere, îl striga un ofiter cu lista în mâna sa-si faca bagajul si sa iasa afara. Tiptil, putin adus de spate, destul de firav, cu bocceaua sub brat, îsi ia ramas bun de la noi si iese afara. Târziu am auzit, când deja eram liber, ca a fost dus la Sighet, unde a si murit. De la plecarea lui am ramas iarasi patru. Vizita medicala se facea o data pe saptamâna de catre medicul civil al închisorii, într-o celula special amenajata. Pe sala, ca planton era si unul, Giury pe numele lui, ungur de origine. Înainte de vizita umbla ca o vijelie, de la celula la celula, strigând cât îl tineau plamânii: — “Care vrei muri! Care vrei muri! Care vrei muri!”, tragând zavoarele de la usi, de sa le rupa, nu alta. La început nu stiam ce-o fi cu asta. Generalul Arbore îmi spune însa ca-i vizita medicala. Cine vrea sa mearga la medic se îmbraca si iese pe sala. Ma ridic si eu si ma iau dupa ai mei. În frunte era generalul si dupa el eu. Când am iesit pe sala, deja coada se formase. Ne asezam si noi la coada, încheind rândul. Rezemati de perete, oamenii vorbeau între ei. De-abia ne mai vedeam unii cu altii, din celulele vecine. Erau scoase cam 5-6 celule deodata. În timpul asta îl vad pe Arbore ca-l ia de mâna pe un batrân, mai mic de statura ca el, brunet, si-i spune: — “Mai Iacobici, vino sa-ti prezint pe un banatean de-al tau de la Teregova, professor de meserie si-i tânar de tot.” Eu, sfios din fire, dar mai bine zis timid, dau mâna cu el. Cu multa afectiune mi-o strânge, bucurându-se ca mai vede pe cineva dintr-ai lui, din acel colt de tara, care a avut curajul sa înfrunte urgia comunista. — “Ma bucur mult de tot ca va cunosc, d-le Berzescu. Eu sunt din Armenis de nastere. Numele d-tale mi-e tare cunoscut. Pe tatal d-tale nu cumva îl cheama Gheorghe?” — “Ba da, d-le general, Gheorghe îl cheama.” — “Sa stii, frate draga, ca o verisoara de a mea, Iconia, a fost casatorita cu unul Ion Berzescu din Teregova. Eu sunt varul ei primar, parintii nostri, frati. — “D-le general, o cunosc foarte bine pe matusa Iconia. Doar în bratele ei am crescut. Sotul ei, uica Ion, a fost varul primar al bunicului meu, Ion. Tatal meu, Gheorghe, tot în bratele ei a crescut. Locuiam în aceeasi casa mare, facuta din caramida din timpul Austriei.”

M-a mai întrebat de multi oameni din Teregova, pe care-i cunosteam bine. I-am mai spus ca atât bunicul meu, Ion, traieste, cât si uica Ion, sotul Iconiei, traieste. I-am lasat în viata. S-a bucurat nespus de mult. Asa l-am cunoscut si eu pe generalul Iosif Iacobici, fostul ministru al Apararii Nationale si înainte de asta Seful Marelui Stat Major. De atunci, de fiecare data când Giury ne scotea la vizita medicala, ne întâlneam pe sala. Dupa mai mult timp de regim alimentar, fara nici un medicament, icterul meu dispare. Am trecut cu masa la comun. Scapasem eu de necazul bolii de ficat si cade fratele meu de suferinta, Turcu. Se îmbolnaveste de plamâni, începe sa faca febra mare, sa tuseasca si sa nu mai poata mânca. Batem în usa, raportam ca-i bolnav destul de grav, dar nimeni nimic. Nici n-au venit sa-l vada, cel putin. La vizita medicala, medicul se multumea cu consultul. În rest, nimic. Fara nici un fel de tratament, îsi ducea boala cu resemnare. Noaptea transpira si tusea întruna. Dupa cum am mai spus, pofta de mâncare nu avea. Sub ochii nostri, la sfârsitul lui aprilie 1950 s-a stins. A murit întins pe prici lânga mine. Dimineata am vazut ca nu mai misca. Întepenise sub patura zdrentuita. Înca unul, pe lânga cei multi, trecuse în vesnicie, fara ca Administratia sa miste un deget, sa ia o masura. Cu buna stiinta au savârsit crima. Se înscrie în planul lor de asasinare a întregului neam românesc. Rusii, cu premeditare, urmareau exterminarea neamului nostru. Pe la început de mai 1950, ramânem în celula 309 numai trei oameni: generalul Ion Arbore, locotenentul Nedelcu si cu mine. Nu dupa mult timp, prinsera sa umble un ofiter si un civil, din celula în celula, si întrebau pe fiecare ce meserie are. Nu stiam de ce fac lucrul asta. Dupa o vreme, generalul Arbore ne spune ce credea el despre treaba asta si anume ca ei vor sa scoata oameni cu meserie în fabrica. Stând si gândind, deodata-mi vine-n minte o idee. Când mai vin prin celule, întrebând de meseriasi, eu voi declara ca sunt tâmplar. Cunosteam destul de bine tâmplaria. Nu aveam teama. Speram c-o sa fie bine. Erau zile de mai, când soarele cu razele lui începuse sa razbata si-n celula noastra. Soare de mai cu nadejdi de mai bine. Într-o zi se deschide iarasi usa celulei si întreaba de meseriasi. Eu ies în fata si le spun ca sunt tâmplar. Ma noteaza si închid usa. — “Ei, acum sa te pregatesti de fabrica. Pe toti care-i noteaza îi scot în fabrica”, îmi spune gen. Arbore.

În zilele urmatoare ne muta pe toti cei din celula noastra într-o alta celula, tot pe partea scurta, dar în partea cealalta a Celularului. De acolo, de pe geam, se vedea curtea fabricii. Era o vânzoleala de oameni. Se auzea destul de bine vuietul de ciocane în tabla de metal. Era atelierul de tinichigerie. Albastrul cerului vazut din celula era atât de îmbietor si de linistitor, încât pentru o clipa uitam ca suntem în temnita. Razele soarelui ne scaldau fata îngalbenita si stafidita de atâta lipsa de lumina si libertate. Toate concurau la o imagine de mult râvnita de noi, osânditii, libertatea si sanatatea. Într-o zi, gen. Arbore îmi spune iarasi: — “În curând vei merge la acel vuiet de fabrica si-ti vei gasi o liniste oarecare.” În celula noastra, 309, se facea curatenie. Se varuia peste tot. Dupa terminarea varuitului ne-am mutat la locul nostru, 309. Florarul parca ne mai potolea dorul de libertate. Ne miscam mai vioi si-n celula. Speram în mai bine. Ne rugam Celui de Sus sa ne întareasca. În fiecare zi, gen. Arbore se ruga cu multa caldura, stând pe prici la locul lui. Senin, le primea pe toate câte veneau pe capul lui. Niciodata nu l-am auzit vaicarindu-se. Ca dreptul Iov, multumea lui Dumnezeu de tot ceea ce se întâmpla. Într-o buna zi, usa se deschide si un ofiter îmi spune sa-mi fac bagajul si sa ies afara. Îmi iau ramas bun de la generalul Arbore si de la Nedelcu si ies afara. Gen. Arbore îmi ureaza mult noroc. De atunci nu l-am mai vazut. Aveam sa aflu ca a murit la Jilava, îngrijind bolnavii. Dumnezeu sa-l odihneasca în pace, ca a fost un mare român si un bun crestin.

ÎN FABRICA
De la etajul III, dupa ce ies din celula 309, merg în urma ofiterului cu bagajele sub brat. Cobor de-abia rasuflând scarile, cu ofiterul în fata. Ajungem la etajul I, în fata unei celule, pe aripa lunga, pe partea dreapta a Celularului. Nu mai stiu bine ce numar avea celula, parca 31, dar sigur nu mai sunt. Dupa noi era si seful sectiei, un gardian cu cheile în mâna. Îmi deschide usa invitându-ma sa intru în celula. Acolo era altfel decât la 309. Erau patru paturi de fier cu saltele curate, cearceafuri, perina si paturi bune. Mi-am lasat bagajul pe patul de jos, din dreapta camerei si am iesit afara dupa ofiter. La iesirea din Celular erau mai multi detinuti încolonati, toti ca mine, pentru fabrica. Afara ne astepta un civil, de statura mijlocie. Statea linistit, cu un bat în mâna si cu privirea tot în pamânt. Parca ar fi cautat ceva. Când m-am atasat grupului, a zis: — “Hai sa mergem!” Mai târziu aveam sa aflu ca era Mares, directorul fabricii. El, în fruntea coloanei, iar noi, dupa el, spre fabrica. Intram pe poarta în fabrica. De cum am intrat, ne-a si luat în primire

o zumzaiala, un du-te-vino al oamenilor, cu treaba si fara treaba. Arata curtea aia ca un furnicar. Se miscau în toate partile. De la intrarea în fabrica, în stânga, un gater, cu doua pânze, scrâsnea ritmic la un bulvan de brad, taindu-l în scânduri la dimensiunea ceruta. În dreapta, mai la distanta, erau birourile fabricii, unde lucrau de zor o multime de ingineri proiectanti. Cu gaterul în continuare era sala strungurilor în lemn. Acolo zbârnâiau daltile înfipte în lemn, mânuite de buni mesteri strungari. Erau colegii nostri, fratii nostri de lupta. Acolo lucra si prietenul meu bun Mihai Puscasu, azi trecut întru cele vesnice. De la strunguri intrai în atelierul de rotarie, unde aveam sa lucrez eu multi ani de fabrica. Legate de rotarie erau atelierele de tâmplarie, cu specificul lor de lucrat în lemn, usi, ferestre, mobila si tapiterie. Pe partea dreapta, cum intrai în fabrica, dupa birouri, se desfasurau atelierele de fierarie, tinichigerie, paturi, forja si altele. Dupa aceste ateliere venea si atelierul de jucarii. Dupa ce toti am intrat în fabrica, aproape de poarta, Mares se opreste în fata noastra, cu lista în mâna. Eram numai ochi si urechi. Asteptam sa vedem care-ncotro va merge la locul de munca. Pe lânga Mares erau mai multi gardieni, sefi de ateliere. Asteptau si ei repartitia. Eu ajung la atelierul de jucarii, cu înca vreo câtiva ca mine. Ne preda unui detinut, mai rasarit parca, îmbracat si el în zeghe ca toti detinutii. Sunt repartizat la o masa unde se confectionau jucarii. Cel care ma luase în primire se si ocupa de mine, aratându-mi ce trebuie sa fac. De prima data îmi da niste placute de lemn pe care trebuie sa le slefuiesc. Zis si facut. M-apuc de lucru. Cel care m-a luat în primire era un detinut de drept comun, cu numele de Movila. Era un om tare bun si echilibrat. Si-a dat seama pe loc ca noi de-abia am apucat sa scapam de Celular si sa mai prindem un pic de libertate, schimbând mediul satanic de oprimare. Acest Movila era seful atelierului de jucarii. Toti cei din atelier îmi erau necunoscuti, desi erau toti politici. De fapt n-aveam de unde sa-i cunosc, ca, de la Timisoara, n-am mai iesit niciunde din celula ca sa-i pot cunoaste. Aceasta a fost, de luni de zile, prima mea iesire din celula, printre oameni, afara de iesirile la vizita medicala pe Celular.

Totul parea nou pentru mine, necunoscut. Adesea ma întrebam pâna unde se poate merge în nesiguranta asta si ce-o aduce ziua de mâine. Nu-mi dadeam seama atunci ca de fapt aceasta-i o caracteristica a gulagului, cu mijloacele lui de oprimare. Toate încercarile de suprimare a omului de catre om nu sunt altceva decât consecintele înclestarii în lupta dintre bine si rau. Fabrica lucra în trei schimburi. Cei de la jucarii lucrau numai în schimbul întâi, de la orele 6 la 14. La iesirea din fabrica, luam masa de prânz. De acolo, liberi fiecare dupa luarea mesei, ne îndreptam spre Celular. Ajuns la celula mea, gasesc înca doi detinuti, la patul lor, punându-si traista cu gamela la capul patului. Nu-mi mai amintesc cine erau acei colegi de camera dintr-un început. Mi-am pus si eu traista la capul patului. Eram patru oameni în fiecare celula. Ce n-am observat de la început a fost faptul ca în celula nu era tineta pentru nevoile noastre. Fiecare mergea la WC-ul din capul coridorului. Usa de la camera era permanent deschisa, zi si noapte. Dintr-o data, alt regim de camera si alte conditii de viata. Ne apropiam de cele normale, spre deosebire de animale. Ma preocupa lucrul din fabrica. Asa ajunsesem la o oarecare libertate. Ma ducea mereu, gândul la generalul Arbore, pe care-l lasasem în celula, slabit de tot, de de-abia-si tinea sufletul. Ridicam ochii din curtea fabricii si priveam acel colt de Celular, unde stiam ca-l lasasem pe Arbore. Vocea lui blajina si dragostea fata de om îl defineau ca pe un adevarat parinte. Ajuns la un oarecare confort, adesea ma gândeam la el, care dormea tot pe prici, cu o rogojina ferfenita si o patura, veche de când lumea, roasa de vreme si gaurita. La atelier, dupa o vreme, de la slefuit am trecut la confectionat piese pentru jucarii. Timpul trecea repede, repede de nu-ti venea sa crezi. Mâncarea în fabrica era mult mai buna. Începusem sa cunosc lumea de acolo. În fata mea, la jucarii, slefuia de zor un om, slab la fata, de statura mijlocie si cu privirile vii de tot. Era numai viata în el. Destul de comunicativ, se uita insistent spre mine. De la o vreme, ma întreaba cine sunt si de unde vin. Cu o oarecare retinere, îi raspund la întrebarile lui. La rându-i, îmi spune si el cine-i si de unde vine. Era parintele Dumitru Mitoiu, care fusese preot în comuna Bacesti, judetul Vaslui. În legatura cu

seful sectiei. Si-a dat seama de gafa facuta. Atanasie. sa nu leg discutii cu nimeni pe linie politica si nici sa-mi dau pareri asupra conducerii de stat. cât eram la Celular cu generalul Arbore. ca sa nu faca zgomot când se deplasa de la usa la usa. în timpul tunsului.numele meu de botez. iese afara pe sala si-i cheama repede pe mai multi gardieni din Celular. De fata tot timpul era si gardianul. de ne spuneau cunoscutii nostri ca suntem de nedespartit. tovarasi. Aveam sa devenim buni prieteni. voi trebuia sa fiti toti omorâti. a sarit în sus spunând: — “Ce ma. Zilnic erau chemati la el câte 2-3 oameni din fabrica. învârtea niste chei pe dupa deget. Facuse teologia si dreptul la Bucuresti. stând de vorba cu noi. care a tras în noi sa ne omoare pe toti. pe Tudor Popescu. strigând: — “Mai. ia veniti repede aici sa vedeti si voi un bandit din Teregova. Nimanui nu i-am vorbit despre activitatea mea din libertate. În mai 1950.” M-am uitat lung la el. Îmi cauta prietenia. — “Cum de porti numele unui mare sfânt. Am uitat sa va spun o întâmplare de-a mea. face o gluma. si se holbau la mine ca la alta aratare. intrasera multi detinuti în fabrica. Într-o zi. când se faceau miscari mari de oameni. Îi raspund ca am cazut cu Spiru Blanaru din Teregova. nascut în 1916. tu esti din Teregova? Acolo banditii aceia au tras în oamenii partidului si i-au omorât? Voi ati luptat împotriva partidului comunist? Ma. I-a mai avut profesori pe Nichifor Crainic. Vin repede vreo trei gealati. Nae Popescu si altii. dintr-un loc într-altul. S-au facut destule încercari asupra mea. toti cu pâslari în picioare. încercând sa se poarte frumos cu mine. Deodata se întoarce spre mine si ma întreaba de unde sunt si cu ce am cazut. la 309. Era cu 5 ani mai mare ca mine. L-a avut ca professor pe Ion V. .” Atâta mi-a trebuit. ofiterul politic avea activitate intensa. Georgescu. Avea un suflet mare si curat. vine frizerul sa ne tunda si sa ne barbiereasca. Ca-ntotdeauna. Eram ca doi frati. caruia studentii îi spuneau: “Hunul”. Aici. Sa vedeti si voi cum arata un mare bandit. Tin-te acum la scandal. Învatasem un lucru. Mereu altii si iar altii. dar fara rautate în continut. Generalul Arbore ramasese consternat. Stii tu asta?” Numaidecât. fara sa-i raspund. Când a auzit de Teregova. mai. Atanasie cel Mare. patriarh al Alexandriei? Tu nu-l meriti. Nu stia ca terminasem si eu teologia. pe la sfârsitul lui aprilie. ascultând cele vorbite în celula. nesarata un pic. Se recrutau informatori. Peste cizme avea încaltati niste pâslari.

Libertate-Robie. S-a apropiat de mine ca un frate mai mare. nefiind agreati politic. De abia atunci mi-am dat seama si am observat ca într-adevar luptele de la Pietrele Albe au avut un mare rasunet în lume. ca sa se joace cu ea? La ora aceea. unde se lucra mult mai usor. Nea Mitu. prin mâinile mele.Unul dintre ei. îmi pune întrebarea: — “Ce ma. unde se muncea din greu. În anul 1951 începusera sa nu mai confectioneze asa multe jucarii. una mai frumoasa ca alta. sa ne opunem cu pretul vietii puhoiului din rasaritul satanizat. vazându-i cu traista plina de jucarii. ca sa se afle în treaba. De aceea a si insistat prin altii sa ma capteze în rândul informatorilor. Atât eu cât si parintele Mitoiu. eram niste jucarii în mâinile destinului. noi toti. îi spuneam eu. Aveam un fiu de trei ani. marturisind trairi interioare. Cu noi care am îndraznit sa zicem NU raului. Numarul muncitorilor s-a mai redus. bucurându-ma de aprecierea lui Movila. La rotarie am fost dat împreuna cu parintele Mitoiu. N-au reusit. La vremea aceea. ca el a fost primul care a venit la mine si m-a încurajat. Dumnezeu sa-l odihneasca în pace. belelele curg pe capul tau. voi ati vrut sa darâmati Comunismul? Aici o sa-ti putrezeasca oasele. Viata se juca cu noi atât de crud. am ajuns la Rotarie. Lucrând cu migala la jucarii. am fost dati la munca cea mai grea din fabrica. la Rotarie. la ora când. Puteam sa ajung la tâmplarie. treceau jucarii. de o mare cuprindere sufleteasca. Acolo lucra si Ion Bohotici. Asa din senin. Ma întrebam de multe ori daca si copilul meu avea în mâinile lui vreo jucarie din cele facute de noi. numai prin faptul ca esti român si crezi în Dumnezeu. gândul meu zbura adesea la cei dragi de acasa. Ajunsesem sef de echipa. LA ROTARIE Daca am îndraznit sa ma opun si sa nu primesc a lucra cu politicul. tinând de cruda realitate. nu numai eu gândeam asa. Era o fire iute la mânie. sectia de prelucrare a lemnului. unde multi din prietenii mei lucrau. dar si cu multa dragoste . sau la mobila fina. parca. cei întemnitati. La jucarii am stat un an de zile. Nu stiam peste ce am dat. Gândul nostru zbura la ei. seful de atelier. ci toti care aveau copii acasa. Politicul ma cunostea însa foarte bine dupa dosar. Sa stii!” S-au uitat la mine ca la urs si s-au dus. Asa se face ca am ajuns eu împreuna cu Mitoiu sa lucram la roate. Ma întorc iarasi pentru o clipa la jucarii.

Coordonator al atelierelor. cam spre sfârsitul lui 1951. jud. A mai avut un frate învatator. unde ni s-au dat niste spite de roata. cei care conduceau rotaria erau cei doi maistri civili: Crisan. Ing. era aproape de Negresti. Acolo erau asezate tot felul de tejghele si cai de confectionat rotile.000 de carute din partea armatei. Noi nu prea aveam tangenta cu coordonatorul.fata de om. Cel care era mereu cu noi si conducea era Pitarul Nicolae. Se primise o comanda de 10. Asta însa. Pitarul Nicolae. fiind stapâni pe meserie. Comuna Bacesti. Resita. Dupa ce ne-am obisnuit cu lucrul. gaterul si al rotariei era ing. decât numai când lua. tot silvic de meserie. Atelierul de rotarie era legat de sala strungurilor în lemn. Îl cunostea foarte bine parintele Mitoiu. Vaslui. În închisoare s-a purtat cu multa demnitate. s-a instaurat o atmosfera de mult calm si de prietenie. fiind vecini cu comunele. Era o vânzoleala si o harmalaie de-ti tiuiau urechile. Ion Roescu. M-am bucurat de multa încredere din partea lui. Dupa aproape un an a fost schimbat. maistru rotar detinut. De la izbitul . El a fost judecat în lotul lui Auschnit. si Dragomir. erau la locul lor. trecem la alta operatie. rapoartele cu lucrul executat în timpul schimbului de lucru. împreuna cu Mitoiu. jud. Lucra numai dimineata. Era rotar de meserie. numai dupa sase luni. La începutul activitatii noastre la acest atelier. rotar de meserie. de strunguri în lemn. Roescu s-a purtat bine în tot timpul cât a condus aceste ateliere în fabrica. rotaria se organizeaza în trei schimburi. gata pentru batut în butuc. de la sefii de sectii. rob ca si noi. unde Mitoiu era preot. Toate se desfasurau de la cele mai simple piese pâna la roata data gata pentru fierarie. Seful atelierului era Nicolae Pitaru din Negresti. crezând cu multa putere în Dumnezeu. seful rotariei. sa le finisam. De nastere era din comuna Rusca. la încaltat. ramase seful rotariei. deci moldovean. Comanda era mare. Întotdeauna ne aparau în fata conducerii. Vaslui. Nicolae al nostru era un om foarte bun. unde se puneau sinele de fier. În locul lui a venit ing. În felul cum se purtau cu noi. Atelierul era destul de mare. nu era fixata vreo norma. ajutorul lui. aproape de Teregova. la facutul rotilor. De la batutul spitelor în butuci. înca 2500 de sarete. cum îi spuneau ei în limbajul tehnic al lor. Ne-am asezat si noi la o tejghea. De-abia acum se aranja atelierul în plina forma. Pe lânga acestea. silvic Iosif Roescu. De fapt. L-am avut si eu învatator la Teregova. Ioan Tonea. Asa stând lucrurile.

apoi slefuitul spitelor. nu pe om. Asta. nea Lae. trebuia sa te apropii de urechea lui sau sa strigi. când va trebui. Parca-l vad si acum. ca de restul ne îngrijim noi. a fost adus si Lae Orbulescu. administratia încalecându-ne cu normele. la rotarie. La începutul lui 1952. Cu toate astea. mai venise si Petru Hamat. sa mearga. Pe lânga Lae. unde i se monta panta de fier. toate la un loc realizau simfonia muncii. banatenii. Lucrul de la executarea rotilor cerea multa atentie. Hamat. apropiatii lui. Adesea îi spuneam sa fie atent numai când vine vreun gardian sau altii mai mari. norma se cerea pe echipa. cum îi spuneam noi. unde de obicei ieseam bine. Mai bine zis. venea ing. niciodata nu-si facea norma la butucii lui. În fiecare zi. pentru a avea rezerve. si Gheorghe Ungureanu. Lucrul acesta nu-l stia nimeni. finisând un butuc de roata. Mai mult vorbea decât lucra. Realizasem o unitate de credinta si de fratietate între noi. Umbla greu de tot. Destul de des venea la el Aurel Cadareanu de la strunguri în lemn. Îi fusesera degerate picioarele. la lovitul ciocanelor în daltile care pregateau butucii pentru montat spitele. De multe ori mai venea si câte un control de calitate. Devenisem buni rotari. Tot aici. dupa care mergea la forja.barosului de 5 kg. Cu dalta si ciocanul ajusta spatiile de la butuc. Montarea obezilor pe spite era ultima operatie a rotii. Mitoiu ajunsese seful echipei de rotarie. decât numai noi trei. Vom vedea ce am realizat si cu normele când voi ajunge la anii respectivi. De aici si reumatismul. Întotdeauna ne faceam un plus de roti peste norma. când nu realizam norma pe echipa. Mitoiu si cu mine. Era numai os si piele. sa dea de zor cu ciocanul în dalta. Asta-i era lucrul lui. Mai târziu. Ajunsesem deja la facutul rotilor. în obezile care trebuiau montate pe spite. în anii 52-53. la râscaitul ferastraului care taia spitele la dimensiunile cerute. se simtea tare bine în echipa. cu noi. mai era si Nelu Cristea. în cazul acesta. Toti trei eram în acelasi schimb. unde veneau batute spitele. Aveam . Ca sa te întelegi cu vecinul. Pe atunci. mai ales. Cât am putut. tare slab ca fizic. Tonea si lua situatia. l-am ocrotit. Eram ca-ntr-o familie. Tot în toamna acestui an. Eu lucram lânga parintele Mitoiu. Nea Lae însa. lupta de clasa se ascutise. se încaltau rotile. la terminarea lucrului.

La rindea nu se lasau prea usor la curatat. Dupa o mai îndelungata chibzuinta a inginerilor în frunte cu Tonea. Obezile. Comenzile. Puteai baga si mâna pe unele locuri. un flacau frumos. În schimbul nostru la roate.. Cât despre cei care lucram la facutul rotilor. s-a reusit. ca sa fie un cerc bun. roata trebuia curatita pe cant. Totul se facea din mâna. cu tot arsenalul satanic de la Pitesti. În timpul acesta. unde puneam lemne cu nemiluita. fiind facute din lemn de esenta tare. Peretii erau din scândura. Cum de altfel s-a actionat si la Gherla. Mitoiu. Tonea m-am înteles. Cât a fost în spital. în Aiud. Le-am uitat numele. într-o baraca. Cel mai greu era la finisatul rotii. una pentru cant si alta pentru fete. În schimb. Iar din partea detinutilor era Pânzaru Constantin. Eram 105 oameni la rotarie. unde în mod dracesc s-a recurs la anularea tuturor potentelor spirituale ale omului. reeducarea era precedata de organizarea retelei de informatori. de la scut. Asa am lucrat o parte din iarna lui 1951-1952 si cea din 1952-1953 în întregime. si aici la Aiud. din partea biroului politic se încerca o reeducare. Nu dupa mult timp. un pas mare pentru rotarie. unde iarna. totusi.. numarul nostru a crescut. Dupa ce se bateau obezile. de rau. Din partea conducerii. ce folos? În fata te pripeai. Mitoiu ajunge la operatie de apendicita la spital. Distanta dintre scânduri era mare. Numai de Toader Bahna mi-aduc aminte.multi vrânceni printre noi. iar în spate înghetai. . ne-am mutat afara. În locul nostru au fost instalate frezele si strungul pentru butuci. însarcinat era unul Dorobantu cu actiunea de reeducare. o data cu realizarea frezelor. Platiseram deci facutul frezelor. În vremea aceasta. dar pâna la urma. Dar. acesta fiind unul din marile ateliere din fabrica. lucram numai noi trei. În mijlocul baracii era instalata o soba mare din tabla. mai aveam putina caldura. m-am descurcat destul de bine cu normele. De acolo. Ca oriunde. au facut doua freze de curatat. eu îi tin locul de sef de echipa. La început mai sareau aschii cam prea mari din roata. nu puteam sa le facem fata. facuta numai pentru depozitarea materialului. Urma dupa aceea curatatul fetelor. Se luasera dupa Pitesti. pâna se rosea. printre scânduri. fiind mari pentru noi la rotarie. fiii Vrâncioaiei din legenda. înalt si destul de voinic. de bine. Tot ce tinea de rotarie se instalase în locul nostru. se curatau tare greu. cei care bateam obezile am fost scosi din atelier. S-a facut. Hamat si cu mine. Cu ing.

d-le locotenent. Si ziua se anunta frumoasa si calda. A încercat sa ma convinga de orientarea sanatoasa a regimului comunist. daca ar fi fost cazul sa colaborez cu regimul. domnule. cei care ne uniseram în lupta împotriva lor. Ma cheama. cu scopul de a sparge normele. Ai sa simti tu lucrul acesta cât ai sa stai în . mai ales ca cei mai multi venisera de la Pitesti. Îmi spune sa fiu atent si rezervat. El lucra la mobila fina. În cazul când eu nu voi primi. în timpul liber de masa dupa prânz. nu eu. Daca vreun vechi cunoscut sau fost prieten vine la mine. eu sunt chemat la ofiterul politic. Stau de vorba cu el asupra atitudinii ce trebuia luata în fata studentilor veniti de la Pitesti. Cauta sub toate formele sa ma recruteze ca informator. voi primi batai si chiar promisiuni de moarte. prin octombrie 1951. când fabrica fierbea în organizarea reeducarii si când reteaua de informatori se structura. la rândul nostru. atunci se anunta sumbra perspectiva de a nu mai iesi din închisoare. Ion Bohotici la el. cu securitatea. Îmi oferea toate avantajele în fabrica. de control al muncii de calitate si al productiei. începusera lupta împotriva noastra.” — “Bine. dar rezervat. unde sef era Ordeanu. cam pe la orele 10 înainte de masa. vin o multime de noi oameni în fabrica. d-ta o sa suferi. pe lânga faptul ca mereu voi face izolari. Stiam prin ce trecusera ei si înca mai îndurau si acum. atunci întelept era sa fi facut acest lucru pâna a nu intra în închisoare. La ofiterul politic am stat vreo doua ore. sa fiu întelegator. Ba chiar si libertatea sub o forma oarecare. obtinându-le din zi în zi tot mai mari. LA OFITERUL POLITIC În acest timp. Noi. reactionam prompt la fiecare încercare a lor de patrundere si perturbare a sistemului de munca si a armoniei din cadrul echipei. Ce rost are. Printre ei erau multi studenti de la Pitesti. Era o toamna cu mult soare. sa ma terfelesc acum. si nu acum dupa atâtia ani de temnita si privatiuni de strictul necesar unui om. În fabrica. mai încercasera sa se strecoare si-n fiecare atelier. Cu un cuvânt.Aceasta functiona ca acele de ceasornic. o multime de informatori aveau functii de raspundere. Pe la sfârsitul anului 1951. dupa atâta suferinta. La rotarie mereu ne dadeau târcoale. Ba. Tin minte ca acum raspunsul pe care i l-am dat la sfârsitul discutiilor: — “Domnule locotenent. Sa nu dau curs liber sentimentului de prietenie. Parca ne studiau în vederea unei anulari sau chiar a disparitiei unuia dintre noi. Parca era o vara târzie.

Dupa orele de lucru în schimb. Începutul de iarna si sfârsitul de an se savârsesc. Burta ardea si fundul îngheta. Altfel ne confruntam cu umezeala si noroiul în baraca. Bine ai facut ca l-ai respins si l-ai pus la punct în felul asta. Cu toate acestea. Ma încurajeaza si el ca toti ceilalti. dar sa fii cu mare bagare de seama la cele ce faci si ce vorbesti. acum sa te tii la belele pe capul tau. Prindem si anul 1952. timp de 6 luni. El îsi face datoria si meseria de politic. iar noi suntem obligati sa ne aparam. an care avea sa aduca unele schimbari în organizarea muncii în fabrica. si pe Nicolae Pitaru. Cât mai putina vorba. caruia îi spun totul cum a fost. meseriasi. cursantii scolii de rotarie. Repede cu lopetile si maturile aruncam zapada afara. În repausul de masa vine Ion Bohotici la mine si ma întreaba ce a vrut politicul. în anul 1952. aceasta scoala. prin golurile dintre scânduri.. Este drept ca la dosarul nostru este trecuta aceasta scoala si calificarea de rotar. spre toamna. dar si înghetai.închisoare. Începând cu martisorul anului 1952. politicul îmi purta sâmbetele. prin directorul ei. Profesori îi aveam pe maistrul Crisan si pe Dragomir. Iata ce ma sfatuieste Ion: — “Mai Tase. Dar. s-a initiat un curs de rotarie de catre conducerea fabricii. În cursul anului 1951. Am urmat aceste cursuri. De multe ori. unde în acelasi timp te frigeai. la mine au început sa curga belelele. IARASI LA ROTARIE Ne bagam în iarna cu perspectiva de a lucra tot în baraca aceea afurisita.” Asa se face ca. . În oala asta erau si Petru Hamat. detinut. cei care urmam aceasta scoala ramâneam si schimbul II în fabrica. Când m-am întors în fabrica. se apropia masa de prânz. am intrat în fabrica drept muncitori calificati. tin sa va spun unele lucruri mai importante petrecute în fabrica. cu ei eram împreuna.” Ma întreaba si nea Lae Orbulescu de vizita mea la politic. când batea vântul tare si ningea. Trec zilele si eu uit de conflictul cu politicul. Cauta sa ma plaseze la muncile cele mai grele.. Ma întâlnesc si cu nea Victor Târu. Iata ca timpul nu sta pe loc. Ei erau cei mai apropiati prieteni ai mei. dupa aceasta solicitare a politicului. A râs si mi-a spus sa nu-mi pese si sa-mi vad de treaba. si parintele Mitoiu. un adevarat consiliu de familie l-am tinut cu Petru Hamat si cu parintele Dumitru Mitoiu. civili. de fapt. zapada s-asternea pe noi. Zi de zi. asistând la cursuri. Pâna a nu trece. noi. I-am spus totul cum a fost si cum au decurs discutiile între noi. Mares.

îi spune politicului. ne cere sa-l urmam. o zi calduroasa de august. Deci. Noi. scârtâitul gaterului ce despica nemilos lemnul de brad. Dupa el. îsi îndreptau privirile spre cerul albastru. PATRUZECI DE ORE ÎN CAMERA DE TORTURA Era vara anului 1952. în echipamentul vargat al închisorii. Nu ne scapa din ochi. încaltati numai în galenti de lemn. În lupta de zi cu zi. Un furnicar de oameni desculti sau lipaind în galenti de lemn se misca febril. întrebând pe fiecare cum îl cheama. Alt loc nu mai am. scrâsnetul strungurilor de lemn. Nici nu ne cunostea bine Mares pe noi. astai. în pantaloni si camasa. la atelierul de rotarie. Cu satisfactia vizibila. care îi are în primire. cu puritatea lui. oamenii acestia sunt la munca cea mai grea. nu mai întelegeam nimic. lânga noi este tov. Nu era de prima data când îi cerea lucrul acesta. Îmbracati sumar. fabrica nu se oprea din lucru. mergem la Celular. însoteau 24 de ore din 24 de ore viata cruda si nemiloasa a condamnatilor politici. Crisan. Ne rugam Domnului ca din suferinta sa ne faca punte spre biruinta. Într-o zi. de acolo de sus primeam noi tarie si dârzenie. Iata. când Mares ne cunostea. unde lucram. În jurul prânzului. Vine la noi la atelier. gândind la libertate. Acolo coborâm pe scari în jos. gardianul ne . la beci. Voi sa fiti linistiti si sa lucrati pe mai departe aici. îmbracati sumar. Era si Crisan acolo. Dupa discutia asta vine la noi Pitaru si ne spune despre cele discutate cu Mares. acum. de noi n-a uitat. În închisoare. Ajunge la mine si la Mitoiu. care iarasi insista sa ne dea la o munca grea: — “Tovarase ofiter. îsi face aparitia un gardian si întreaba: — “Cine-i Mitoiu Dumitru? Dar Berzescu Atanasie?” Asa.Maistrii civili ne mai strecurau câte ceva din cele vorbite la administratie împotriva noastra. zanganitul de tabla. Era îngerul nostru pazitor.” Ofiterul politic. urmam cursurile de calificare. voi sunteti Mitoiu si Berzescu? Bine. cu inima tremurânda. ne îndemna la rezistenta. nu facusem nimic rau. geamatul obezilor de la rotarie. Vuietul de ciocane. în timpul acesta. Pe fetele noastre se citea suferinta si durere. Petecul acela de cer. însa. nu-i nimic. Ne uitam nedumeriti unul la altul. izbite de baroase grele. Pe coridor. Ne întreaba de nume si zice: — “A. Vine si 23 August 1952. ofiterul politic îi cere lui Mares sa ne dea pe mine si pe Mitoiu la cea mai grea munca din fabrica. se deschide o usa de fier. Îl ia mai la o parte pe Pitaru si-l întreaba de noi doi. în fata noastra. mânat de treburi prin ateliere.

Când ne apropiam. ne tineau de cald si ne protejau talpile picioarelor. Ceream apa. ne vâram nasul în crapatura acesteia. În întuneric. ofiterul si gardianul. lânga perete. Tot mai mult simteam lipsa de aer. ordona unui gardian sa aduca doua galeti cu apa. Nu eram singuri. priveam cum apa era aruncata pe jos. Noroc cu galentii. mai se aflau si altii. cu capetele plecate. Satisfacuti. De la o vreme. la ordinul ofiterului. izbiti cu capul de pereti. Pe loc. cu gurile cascate dupa un pic de aer. cu fetele brazdate de sudoare. capitanul Dorobantu. Eram nouasprezece oameni. Usa se deschidea si aparea câte un ofiter. fara apa. Când s-a deschis usa. Parintele Mitoiu se ruga pentru noi toti. a venit directorul închisorii. Nu mai puteam respira si rezista. Moartea îsi lasase pictata fata pe zidul celulei. Camera nu avea nici o fereastra si nici bec. în ziua de 24 august 1952. ca sa putem bea. Acolo unde pluteau fecalele. Si ne-a dat. am gasit bucati de caramida. Umiliti. ne-a asezat pe un singur rând. În fata noastra. Stateam rezemati de pereti. cu un sadism extrem. începusera sa ne chinuie setea si foamea. Cine stie câti or fi murit în chinuri. — “Daca ai credinta si te rogi cu toata caldura sufletului tau. cu vadra în mâna. înjurându-ne si îndemnându-ne sa bem apa de pe jos. fara aer. la lumina becului de afara am vazut peretii celulei. la orele 7 dimineata. Am rezistat patruzeci de ore. gardianul se apropia de usa. închideau usa.împinge înauntru si trânteste usa dupa noi. fara mâncare. Fripti de sete. zapuseala ne strivea. Erau tencuiti cu ciment si stropiti cu pete mari de sânge. întrebându-ne ce mai vrem. ne rugam lui Dumnezeu sa ne dea tarie. care nu era altceva decât o camera de tortura. fara lumina.” Dupa patruzeci de ore. Parintele Mitoiu si cu mine. a . zâmbind. Ne trezim în bezna. fiind lânga usa. Am învatat un lucru. Am crezut si am biruit. Toti eram nedumeriti. Aerul era greu mirositor si umed. Le-am pus una peste alta si ne asezaram cu rândul ca sa ne odihnim cât de putin. ne-a scos din camera. Un aer înecacios de urina si de fecale se simtea tot mai puternic. Lipsa de aer se facea tot mai simtita. ne rugam în tacere sa ne ajute Cel de Sus. Pe jos. cu picioarele în apa. arunca apa pe jos la picioarele noastre. vei birui. Pe jos era apa pâna la glezna. dar mai ales setea. sorbind aer mai curat. De ce ne-au adus aici? Ne rugam lui Dumnezeu sa ne ajute sa trecem cu bine si peste aceasta încercare.

la Gherla era în toi. sef de echipa era tot Mitoiu. o voiau majorata. Radu Gyr a cântat suferintele noastre ca nimeni altul. Faptul acesta. din toata fabrica. Am rezistat. Se încearca o actiune de reeducare. nici o greseala la executie. Niciodata n-am facut-o în mai putin de 60 de minute. Petrica Iosif. si ne-a spus: — “Acum mergeti în fabrica si sa le spuneti detinutilor ce ati patit în ziua de 23 August!” A fost o demonstratie de forta comunista împotriva noastra. În timpul acesta. Nu stiau însa de unde s-o apuce.trecut prin fata noastra. Fiecare. Acest lucru ne ajuta la realizarea normei pe echipa. pentru a duce pe mai departe lupta noastra împotriva comunismului. dar parca eram întelesi noi trei. Tinerii de atunci suntem batrânii de azi. dar aveam puterea de a zâmbi. Era un plan al lui de a ne purta sâmbetele. Mitoiu. În schimb. Norma era de 8 roti. Pânza informatorilor se întinsese peste tot în fabrica. iar la Aiud nu putea prinde teren. subtirel. Hamat si cu mine. Ei. înalt si putin adus de spate. banatean de origine. În secret. în toamna anului 1952. si nu om. fiecare din noi trei. În cadrul echipei. ascunsi fiind dupa stiva de roti. Nici nu mai stim cum am trecut prin viata. cu martori. ei ne-au cronometrat. de repetate ori am fost cronometrati la facutul unei roate. Dupa izolarea aceasta din beciul celularului. Avea o voce cam ragusita. masurându-ne de sus pâna jos. în gând. Astfel. eu cu Mitoiu deveniseram foarte atenti la tot ceea ce se întâmpla în apropierea noastra. ne-a luat numai pe noi de la rotarie si înca 17 oameni din fabrica. DIN CAMERA DE TORTURA LA ROTARIE Asa se explica faptul ca politicul. cu tot dinadinsul. a fiecaruia. ca sa . soldurile si spatele erau întepenite. Ne uitam unul la altul zâmbind. Hamat si cu mine. de care ne dam toti seama ca ia amploare. cu ochelari. Nu stiu cum s-o fi întâmplat treaba. multumeam lui Dumnezeu ca ne-a ajutat sa iesim cu bine din aceasta încercare. ne durea capul. Mitoiu. Îndemn tinerii de azi sa preia stafeta de la noi. Faceam rezerve. Oamenii politicului ajunsesera normatori. demonstrativ. nu puteau mari norma pâna nu vor realiza o cronometrare pe fata. Cu toate acestea. o aratare parca. La rotarie era un student. cu norma de 8 roti. Acum în toate sectiile se voia majorarea normelor. roata asta cu gâlceava era facuta parca pentru expozitie. Pielea s-a zbârcit pe picioare. La Pitesti esuase. în medie faceam câte 15 roti. nu prea le venea la îndemâna normatorilor. de betivan.

În timp ce Vestul aluneca în abisul necredintei. În concluzie. omul era ucis. Ori la lumina zilei. s-a ajuns la o spiritualitate înalta. ajungând poate pâna la idolatrizarea insului. întrebarea fireasca: Cine este cu adevarat în Europa. cu cei din imperiul gulagului. I-am raspuns. tot la 8 roti a ramas pe schimb ca norma. Pot sa spun ca-n timp ce Apusul se ridica realizând un maximum de civilizatie. traind întru Hristos Iisus. Aducerile aminte despre rotarie si anul 1952 ma fac sa zabovesc mai mult si sa povestesc tot ce stiu. cu statele din spatele cortinei de fier. de data asta. spre îndumnezeirea omului. În timpul când Vestul a ajuns la un grad mare de prosperitate. pe buna dreptate. când am fost internat în spital. bun român. anulat ca valoare morala. nu s-au putut realiza mai multe roti. Ne punem. totusi a fost si o cetate a spiritualitatii neamului nostru. de-abia acum se va înscrie. Cu toate pornirile de iad ale Aiudului. Fiind ascuns dupa stiva de roti. ba se ajunsese chiar la un cult al omului. În Aiud. n-au reusit sa depaseasca numarul de 8 roti pe schimb. când eu n-oi mai fi. a omului ca entitate. se îndeparta de Hristos. ca tot el a gresit. De ce acum nu vrem sa facem acest lucru. când cercul luminos al cercetarilor istorice va insista asupra lui. un maximum de nivel de trai al omului. La acest raspuns nu se asteptase de la mine. Cât am mai ramas în fabrica. satanic organizat. O istorie a Aiudului. Se înalta. Petrica Iosif stia ca si eu. Aici.nu putem face roata în mai putin de 60 de minute. cu Hamat împreuna. pierdea pe Hristos din sufletul lui. la o traire întru Hristos pâna la mucenicie si sfintenie. Estul se ridica în înaltimile spiritului. unde jertfele omului au ajuns de ordinul zecilor de milioane. L-a coborât de pe Cruce si L-a adus alaturi de noi pe rogojina cu libarci. pâna în mai 1953. aici. când omul ca entitate a fost idealizat. Iisus în Celula poate fi considerat un imn al îndumnezeirii omului. 1). se ridica pe plan spiritual. marturiile mele vor prinde bine unui istoric. tot el fiind. Estul. cetatea suferintelor. dar si a satanismului în anularea omului ca valoare spirituala. de a urca norma. Omul de aici îl gasea pe Hristos. sub cortina de fier. suntem banateni si-n particular ne-a cronometrat pe ascuns. dupa stiva de roti. sa recunoastem ca se poate mai mult. n-a vazut bine ceasul. la . fiind întuneric. Poate ca. Am realizat 15 roti în timp de 8 ore. Deosebirea între Vest si Est este mare. Radu Gyr a adus pe Iisus în celula. la realizarea unei adevarate istorii a Golgotei noastre. odata. 2). Oricâta stradanie din partea normatorilor.

Securitatea a speculat pâna la sânge toate posibilitatile de creatie ale detinutilor politici. Disparusera. directorul fabricii. a Europei spiritualizate. Au încercat sa-i angajeze pe altii. azi. salupa prinde contur. în câteva luni. a Ateismului. cei de la interne au socotit sa construiasca o salupa pe Dunare. gasindu-l numai aici pe Dumnezeu. Asa îsi face o echipa de lucru. prinsesera gustul constructiilor navale. este asezata pe un car. Cei din conducerea închisorilor.vreme actuala? Cei care L-au pierdut pe Dumnezeu. tinutul Hertei si Bucovina. ca mai batrân si cu experienta. cersim cu caciula în mâna intrarea în Europa necredintei. pe partea atelierelor de fierarie. îsi alege oamenii. de ce nu? Îl aveau pe Vasile Arama. Asa se face ca mai comanda la înca o salupa. corecti si cinstiti. L-au avut pe Iisus lânga ei. cu multa pompa. Dupa un timp. de la Interne. Nea Vasile. L-am cunoscut bine pe nea Vasile. unul si unul. Dupa o luna de zile. 1952. Unde? Nimeni nu stie. asteapta sa-si ia zborul. cum de altfel era si fiul sau. Se apuca de lucru. Printre cei care au fost . în lumea Mondialismului. Chemarile s-au repetat. În urma tratativelor duse cu cei de la Interne si cu Mares. maistru constructor de nave de la Constanta. nea Vasile Arama si fiul sau nu mai vin în fabrica la lucru. în curtea fabricii. salupa-i buna de dat la apa. vazându-se cu o salupa data la apa. Nimeni nu se prindea sa duca lucrul mai departe. Era un om cinstit si corect. cum este Dunarea. Si asa. Cum specialisti aveau. La salupa se lucra de zor. formata din oameni foarte buni. Desi Aiudul se afla la mare distanta de un fluviu navigabil. special amenajat. sau de mare. Spre toamna. culcat pe rogojina cu libarci? Va veni vremea când Vestul va cersi intrarea în spiritualitatea noastra. fara nici un rezultat. mucenicind L-au gasit pe Dumnezeu? Cei care. Vasile Arama se prinde sa construiasca o salupa. Vopsita. în celula. Într-o buna zi. asa cum noi. inginer specialist în constructii de nave. în toamna aceluiasi an. neglijând sau chiar uitând cu premeditare de fratii nostri din Basarabia. o duc la gara. si a doua salupa prinde contur. Lucrul de la salupa a fost întrerupt. dar n-au reusit. si pe fiul sau. facându-si din om Dumnezeu? sau cei care. Vasile Arama si fiul sau au fost chemati la politic. dupa care. Într-o buna zi. SALUPA Tin sa amintesc si de acest episod destul de important în viata de rob al Aiudului.

erau mereu în jurul nostru. El lucra aproape de birourile fabricii. Totusi. Un carturar de seama si un mare român. sa trecem mai întâi pe la prietenii nostri de la alte ateliere. cu o mare întârziere. Era în închisoare din 1941. Întotdeauna avea câte ceva de spus. Normatorii.solicitati s-a gasit si ing. n-a uitat. în vorba cu el. cu tot dinadinsul. ocrotindu-ne parca. A fost unul din conducatorii miscarii de rezistenta din Banat. Cu el aveam multe de vorbit. Cumva îngrijorati. Ne încuraja. atunci când intram în fabrica. la construirea salupei. Printre ei era si Petconi Aurel. A ramas acelasi om cinstit. De fiecare data îl vedeam si pe Victor Târu. Sef de echipa era tot Mitoiu. mi-a trimis cu dedicatie un exemplar din cartea lui Mântuirea. Lucra la tinichigerie. Drept semn al prieteniei. ne sunt repartizati patru oameni în echipa noastra. care în acelasi timp erau si informatori. ne aduceam aminte de Lugojul nostru si de vremuri mai bune. Eu uitasem treaba asta. Din ele îi duceam de fiecare data si lui Ianu Mocanu. ROTARIA PE FIR Mitoiu si cu mine ne facuseram obiceiul ca. Prin fabrica. Ne trata ca pe fratii lui mai mici. de pe vremea lui Antonescu. Se stie însa ca dupa o luna de anchete ale politicului. însa. tinând la stors. Era o fire extrem de prietenoasa si cu multa disponibilitate. întâi treceam pe la nea Ghita Brahonschi. acum când trecusera atâtia ani. Crihana îsi dadea seama ca. Ne primea cu multa bucurie. alaturi de Ion Constantin si Ilie Ghenadie. Într-una din zile. Ianu. nu stiam ce sa facem. Cu toate amenintarile la adresa lui. demn si corect. facându-ne sa ne simtim si noi mai tari si încrezatori în destinul nostru. din Lugoj si el. De la Brahonschi mergeam la Sebastian Mocanu. nea Vasile si cu fiul sau dispar din Aiud. Ne fusesera bagati pe gât. Era bun prieten cu Vasile Arama. Adesea. Dumitru Crihana de la Timisoara. conducerea se afla într-un impas. Eu cu Mitoiu aveam dreptul la tigari. n-a vrut sa-l umileasca. pe care tineam neaparat sa-l vedem în fiecare zi. De fiecare data. Cumparam fiecare câte 700 de tigari. Pitaru ne ajuta . prietenii si cunoscutii nostri îi spuneau “Popa Rotila”. n-a primit sub nici o forma sa lucreze mai departe la salupa. ne mai întâlneam cu mai multi prieteni si cunoscuti. El se amuza. unitatea noastra de la rotarie. În drumul nostru spre atelier. Cu repartizarea celor patru oameni în echipa noastra. Voiau sa sparga blocul nostru. la rotarie. a doua salupa a fost terminata.

azi asa. picând pe mine sa-i instruiesc în aceasta operatie. cu tot dinadinsul. Lucrurile se desfasurau în favoarea noastra. “Trio Rotaria”. Broboanele de sudoare începeau sa curga pe fruntile lor. Hei. Mai ramânea o treime. Acolo erau doua baroase mari si cu toate uneltele necesare acestei operatii. Acesta-i lucru. Hamat si cu mine. Erau prietenii lor si ai politicului. Noi îi urmaream. Ce facem cu ei? ne întrebam noi. ce-ati facut cu oamenii aia de la bucse. unul dupa altul. ca sa mearga mai repede. Se schimbau la baros. Nu iesea din cuvântul nostru. Când am batut noi bucsele. mâine asa. pe care bucsa trebuia sa o strapunga fortat. treaba tot nu mergea. Si-am scapat. si înca ce mai transpirau. Prin bataia ei îsi facea loc de intrare.. care era din lemn de ulm.mult de tot. ca sa-i dam la batut bucse. Mitoiu. noi reuseam sa facem norma. Tonea. Norma era de 8 roti pentru ei patru. Ma duc cu ei la locul unde se bateau bucsele. Le arat ce trebuie sa faca. cum ne spuneau cei din fabrica. Era cea mai grea munca din rotarie. Voiam. ca nu mai vreau sa vina la rotarie?“ . Se framântau de nu-si gaseau locul. gata pentru forja. În felul acesta. sa scapam de ei. câltos. cei patru veniti erau destul de tineri si voinici. Tot schimbul. Cât au realizat.. faceam cu burghiul loc de intrare pâna la doua treimi din butuc. mai mult sarea în sus decât sa intre în butuc. Pitaru ne-a aratat o smecherie. Ne uitam la ei. Bucsa blestemata. vlajganii mei. S-a aprobat propunerea mea. dincolo absurditatea normatorilor din fabrica. de-abia au reusit sa bata bucsele la doua roti. S-au apucat oamenii mei de lucru. Spargatorii mei de norma nu faceau fata. De protestat. nu puteau protesta. atât le-am trecut pe situatia data de ing. În cazul asta. ca lucrul tot nu-l realizau asa cum trebuia. la rotile venite de la atelier. Dupa o saptamâna de truda. Bucsa din fonta era cu doi milimetri mai mare în diametru decât gaura butucului. Trebuia multa forta si rabdare. Ea trebuia batuta ca sa mearga fortat în butuc.. oamenii mei n-au mai venit la lucru la rotarie. Zis si facut. Fac eu o propunere. dar nu prea era corect. altul nu-i pentru ei. dar mai ales al lui Mitoiu. Vine Pitaru la noi râzând si-i spune lui Mitoiu: — “Parinte Mitoiu. Transpirau. tinem un consiliu de familie. dar nu le ziceam nimic.

Iata-ne în luna decembrie. CRACIUNUL ANULUI 1952 A venit si-n Aiud Craciunul (articol publicat în saptamânalul “Lugojul” nr. atât în cordonul de paza al închisorii. Asa cum se întâmpla în toate închisorile din tara. Nu fac treaba. În Aiud s-a bucurat de mult respect. în repausul de prânz. Ne împrietenisem bine de tot cu el. Îl asteptam cu neastâmpar de copii. Ofiterul politic avea un cuvânt greu de spus în alegerea celor care urmau sa fie izolati. venea la noi mereu. Erau de-ai Vrâncioaiei. iar pe alta înghetam. Cu cât era însa prigoana mai mare. de care ma lega o sincera prietenie si o dragoste de frate. ne aplicau un regim de teroare. suspendarea plimbarilor. da frumos ati scapat de ei. În ajun de Craciun lucram în fabrica. ce sa facem cu ei? Nu-s buni de nimic. Lasa-i sa se duca.” De aci încolo. Acela a fost anul 1952. Asa eram când ne pregateam sa înfruntam înc-o iarna. La rotarie viata pulsa si prietenia se închega tot mai mult. Eram ca o cetate. mai. tot în baraca.— “Mai Nicolae. Începuseram sa uitam de câte ori am petrecut în închisoare Sfântul Craciun. la bucse au ramas tot cei ce au fost înainte. Vasile Valusescu. Tot în acest timp. punerea în lanturi sau izolarea în camera de tortura a celor mai periculosi detinuti. Îsi faceau loc din plin înjuraturile. ne îndreptaram cu mai mult îndemn spre celulele noastre cele de . mâncare slaba si paza dubla. Aveam niste oameni din Vrancea în aceasta echipa. Astia numai ne-au încurcat. în fiecare zi ma întâlneam cu Iosif Ripan. în spatele gratiilor si usilor ferecate. care stiau cum sa lucreze. apropiindu-ne de Nasterea Domnului. care a luptat în grupul lui Spiru Blanaru. ca sa mergem în Celular. fost ofiter de meserie. de muntii prin care am umblat ca frati de cruce. Ati facut o treaba buna. ca o reduta greu de cucerit.” — “Mai parinte. De unul singur îmi aduc aminte mai bine. ba chiar mai mult. 19 din 18-25 Decembrie 1991) Iisus se naste si-n spatele zidurilor reci si groase. Deseori. cu atât noi ne înaltam mai sus în spiritualitate si rezistam mai mult. În toate zilele marilor sarbatori crestine sau în zilele sarbatorilor comuniste. bataile. Asteptam cu înfrigurare scurgerea timpului. unde pe-o parte ne frigeam. cu perchezitii. cu atât noi strângeam rândurile. si-n Aiud se iau toate masurile de paza si de aplicare a unui tratament aspru asupra detinutilor. toti unul si unul. Ne pregateam cu totii de colindul ce avea sa fie în noaptea de Ajun. la Petrica Hamat si la mine. Cum am iesit din fabrica. vorbeam de Lugojul nostru. Când eram în schimbul de dimineata I. Cu cât normatorii ne presau. cât si pe coridoarele Celularului. cea din 1952-53.

Cu ochii pironiti în ele. din glasurile stramosilor nostri. al tatalui albit si îmbatrânit de vreme. Noi. În noaptea aceea nu s-a deschis o usa. continuând apoi pe aceeasi melodie. la început abia auzit. decât în prezenta ofiterului de serviciu. strângându-ma la pieptul lui. colindând. El ne spunea ca nu mai este al lui. Nu cred ca a fost vreun scriitor care sa cunoasca o mai mare satisfactie si multumire sufleteasca si un adânc respect pentru opera lui. ce veste minunata”. A cunoscut în aceste clipe cele mai coplesitoare sentimente de multumire si de omagiu adus celui mai mare poet care a cântat durerile celor din închisoare. usile s-au ferecat. Ne pregateam de sarbatoare. a neamului românesc. în scutece înfasat. patru la numar. Era creatia lui. Pruncul Sfânt Hristos Iisus. scânteind în noapte. cântam colindul de care vuia tot vazduhul. începem colindul “O. fiind peste 300 de celule. cu inima zvâcnind în piept. vedeam aievea chipul sfânt al mamei. ci al neamului nostru românesc. parca venea de peste veacuri. În sfârsit. Populatia civila s-a adunat în jurul închisorii. cu infinitul numar de stele. traia din farmecul colindului. Colind sfânt. ne dam de stire unii la altii. cu expresia fetei din copilarie. apoi din ce în ce mai tare. Ascultau uimiti colindul. laudând si preamarind pe Cel prea Înalt si Sfânt. “A venit si-aici Craciunul”. în toate cele peste 300 de celule. În aceste momente de înaltare spirituala si de traire adânca a fiintei noastre. Îl pastrez în minte si-n suflet pâna la moarte. sa încetam. Întelesi fiind cu totii. regulamentul nu mai permitea deschiderea usilor. ca dupa ora închiderii (21). ma fascina. Era un cer senin. ca la sfârsit sa cânte si ei cu noi. ca putem începe colindul. Simt si azi cum. Este poetul patimirii noastre. al Aiudului întreg. versuri de Radu Gyr. ca Radu Gyr. ma coplesea. de parca am fi fost liberi sa mergem cu colindul. El era patriarhul nostru si comandantul nostru. cu obrazul siroit de lacrimi. cu ochii înfipti în stele. vestind si preamarind pe Noul Nascut. din stramosi mostenit. cu mâinile înfipte în zabrele. înfipt cu mâinile în zabrele. practic ofiterul nu putea face nimic. al . Radu Gyr sigur colinda si el cu noi. cu caldura sufleteasca de parinte. La fel. extaziati. Dupa ora închiderii. prin alfabetul “morse”. În noaptea aceasta de Craciun. Gardienii bateau disperati în usi cu pumnii. cu ochii aprinsi. Colindul. Închiderea s-a facut. Am avut fericirea sa stau cu el mult timp. toti cei din celula. Ori. Din gura lui am cules laude si îndemn la rezistenta. de undeva.toate zilele. semnalul de colinde s-a dat. dintr-o celula.

Cu ele se încheie maretia sarbatorilor Sfântului Craciun din Aiud. Eram ca fratii între noi. asa cum nu sunt multe azi în lume. strân-gându-si la piept pruncul parasit de mine la patru luni. înghetam. unde noi. era si un ungur. Conducerea ne-a platit politele. Eram în Dumnezeu si Dumnezeu în noi. cumva. ca cetatea infernului. Am simtit si trait adânc aceste momente sublime. Eram extaziati. A doua zi. am ajuns. Mâncarea s-a înrautatit simtitor. N-au gasit nimic. iar noaptea. ca traiau împreuna cu noi maretia Nasterii Domnului. Eram oameni cu totii în fata lui Dumnezeu. gardienii sa ne ucida. prin colindul nostru din marginire. faceam saltul în nemarginire. În fabrica. lucrând de zor la realizarea rotilor. Înduram în tacere. al unchilor si verisorilor si al prietenilor cinstiti la suflet. În aceste marete clipe. În acele clipe. La fel si parintele Mitoiu. al fratilor si surorilor. de Sfântul Craciun. Parca-l purtau îngerii si nu diavolii. Dintre noi. de ziua Craciunului nu s-a lucrat aproape nimic. Prin aprilie 1953. transpir tot mai tare. ne mângâiau surghiunul. Încep sa fac febra si sa tusesc. ca un castel fermecat. puteau sa se deschida usile toate. Noapte de noapte. ca noua nu ne mai era frica de nimic. egali în drepturi si-n obligatii. Cum a trecut peste capul nostru. iar pe cealalta. cei din spatele usilor ferecate. . în noaptea aceea. în timp de iarna. Se uita Petrica Hamat la mine si-i parea rau ca-s bolnav. pe de o parte ne frigeam. zbura în înaltul cerului. perchezitiile si înjuraturile îsi facusera loc. sa iesim si din iarna asta grea. cei fericiti în timpul colindului. noi. * În baraca noastra. Maistrii civili ne respectau si nu ne faceau zile grele. Ne-au suspendat plimbarile. Pacea si dragostea ne-au fost chezasie. cu multa disponibilitate unii fata de altii. rotarii. al bunicilor albiti si ei de timp. Simteau si ei. nu precum cei din parlamentul tarii noastre. Aiudul. Îi voiau pe cei care au organizat colindul. Toti aveam impresia. de azi. ca si noi. ne-am luat plata. cel mai mare era Mitoiu. Clopotele Aiudului. Se dezlantuise un regim de teroare. numai noi stim. asa cum am mai spus. prin dangatul lor. în dumnezeire. în plina primavara. boala da peste mine.sotiei cu fata brazdata de durere. Pofta de mâncare nu mai aveam. Polgar Stefan si un evreu. acordate într-o armonie cereasca. Cu noi împreuna au trait acele clipe fericite de Sfântul Craciun. de o energie nestiuta luminat. noi. A început ancheta. Tauber Carol. Realizau simfonia clopotelor din stele. Traim înca acele clipe fericite din miez de noapte. Tin sa mentionez ca împreuna cu noi în celula.

MAI APROAPE DE RADU GYR. tuberculoza pulmonara. Cu mine erau mai multi curiosi. unde te mai duci?” Cu alta ocazie. într-o lupta fara egal. ma. DIN FRAMÂNTATUL AIUD. pe la orele 23. Febra era destul de mare si pofta de mâncare mi se taiase de tot. Nu departe de unde am iesit era grupul de oameni de la Zarca. ca a plecat “Trio-Rotaria” prin fabrica!” Ceea ce pot sa va mai spun despre aceasta unitate a noastra este faptul ca se baza pe dragostea frateasca dintre noi si pe hotarâre în fata dusmanului. condusa de “Popa-Rotila. deci. ala cu fruntea lata este Nicolae Petrascu. cât se poate. Nu mai puteam face fata lucrului. pentru o corvoada. Se adunase mult rumegus de la gater. m-am retras în mine pâna la mutenie. ca erau paziti de multi gardieni. Lucrul din fabrica. Pe ceilalti nu mi-i mai amintesc cum aratau si cine erau. Era îmbracat în haine vargate.Era nascut în 1916. În repausul de masa. când lucram în schimbul III. dar nu prea tare. Ajuns acolo. Munca aceasta era din cele mai grele. ies din baraca. când ne vedeau pe toti trei împreuna. Si acum îi pastrez imaginea vie în sufletul meu a acestui om cu figura de dac. Încarcau rumegusul în carute si-l scoteau afara din fabrica. de la prânz. a primejdiei. ma sleieste de puteri. mult talas de la strunguri în lemn. în trei schimburi. Munceam la rotarie. si anume sa faca curat. Uluit. pentru putin timp. unde aveam sa stau patru ani si câteva luni. Aiudul anului 1953. drumurile noastre se despart. în conditii precare. când ma eliberez din Aiud pe baza conditionalului de munca. pâna în 27 noiembrie 1957. SPITALUL I. Unul de lânga mine-mi spune: — “Uite. Acesta trebuia scos din fabrica. a acestui an. ma arunca pe un pat al spitalului. se constata ca am un infiltrat TBC la plamânul stâng. sunt adusi de la Zarca mai multi detinuti în fabrica. Se realizase “Trio-Rotaria”. Ma apropii mai mult un pic de ei. Asa am ajuns sa fiu internat în spitalul din Aiud. pe la orele 1. În mai 1953. dupa examenul medical si controlul la raze. în fabrica.” M-am uitat bine si l-am vazut. În aceasta vara. în curtea fabricii. într-o buna noapte. la care împingeau oamenii. strigau dupa Mitoiu: — “Mai Popa Rotila. Dupa miezul noptii. Eu apuc drumul spitalului. când ne mai duceam pe la unii sau altii. în curte. Aveam. Totul se încarca în carute. mai. Asa ne ramasese numele în tot Aiudul. îsi spuneau unii altora: — “Uite-i. prin luna mai. Sa ne întoarcem pentru o clipa la anul 1952. cu fata brazdata de gânduri si dureri. Ce eram eu .

Vine la mine si-mi spune sa fiu linistit. mai apuca-voi sa ies eu de aici? ma întrebam în deznadejdea mea. Raspundeam la întrebarile lor. Doamne. nadajduiam în mai bine. dar câte trebuie sa mai fie pe capul meu? Nu-mi venea sa cred. Ajung si eu la un loc pe prici. acum ajunsesem si mai mic si prapadit. ma ia în primire si ma vâra într-o camera. din iadul acesta!” Dupa câteva zile m-am mai paciuit un pic.mai mic de statura. Pe patul de spital. Dupa un timp intra în camera un detinut de statura mijlocie. cu ochii holbati. Aici erau priciuri cu etaj. De mâncare. Ma vedea timorat. m-am trezit de-abia pronuntând cuvintele: — “Scoate-ma. Paream mai linistit. Ne scoteau în zilele senine mai mult timp la aer curat. Din nou aceeasi stare de spirit. trecând si prin spital. slabi si galbeni la fata ca turta de ceara! Oare. un gardian. priveam în jurul meu descumpanit. Doamne. Si totusi. zacând. Când ma uitam la ei. Schimbând locul si oamenii de la spital. Era un canon pe capul meu pâna ce terminam gamela. Cu multa bagare de seama ma instalez la locul meu. Tacut. Ajunsi la sectia a II-a. nici nu mai puteam vorbi. Tuseam care mai de care mai tare. si-n neputinta mea. Era medicul sectiei a . Doamne. Ma rugam mereu. veneau la mine ca sa ne cunoastem. seful sectiei . Febra începuse sa mai cedeze. Sa nu ma sperii. spunându-le ca vin din fabrica. condamnat din 1941 de catre Antonescu. ca pofta nu aveam deloc. Cu spaima în suflet. Într-o dimineata ma anunta sa-mi fac bagajul. Era doctorul Constantin Uta. lucrurile asa stateau. Îmi iau bocceaua cu mine si-l urmez pe sanitarul spitalului în grad de plutonier. dezolanta. sub geam. La început de iunie 1953. Arpacasul acela. S-a scurs o luna de zile destul de repede. febra a mai scazut pâna în jur de 37. De obicei ne plimbam. Alta data n-o mai terminam. îmi statea în gât. aici parca eram picat din luna. ca totul se va termina cu bine. ce rau aratau. Ei stiau ca asta-i drumul fiecarui bolnav. Salonul unde eram internat era plin de bolnavi. nu primeam aproape nimic din cele ale tratamentului. Doamne. Pofta de mâncare însa nu mi-a revenit. Era mai slaba ca-n fabrica. cu un halat alb. Mâncam în sila. mi-am zis. Parca concerta moartea în salonul acela. doar câte 3 aspirine si ceai neîndulcit. Nu cunosteam pe nimeni din camera. Începusem sa ma regasesc. În curtea spitalului era locul de plimbare.4. Nici în ruptul capului nu ma puteam împaca cu gândul ca sunt bolnav de tuberculoza pulmonara. din Celular sau din fabrica. Speranta în Dumnezeu îmi dadea noi puteri. Pe rând.

avea vocea de tenor. un om în vârsta si destul de blând în aparenta. Doctorul Uta ma urmarea cu atentie. Asta-i boala. Pe marginea priciului. Îl stapânea o fire dispusa la dialog. La el erau toate fisele medicale ale sectiei. începusem sa ma trezesc la realitate. Speriat la început. Ai obligatia morala fata de tine si cu toata vointa ta trebuie sa manânci tot ce primesti. Aici în închisoare nu avem alt tratament împotriva bolii. Ma pune la curent cu felul de cum trebuie sa ma port si ce trebuie sa fac pentru ca sa nu avem de-a face cu paza. Vrei sa le faci voia? Sa îngenunchezi în fata lor? Esti obligat sa lupti. gardienii îl cunosteau bine de tot. Pofta nu aveam deloc. desi aparentele îl defineau mult mai sever. Era blând. Avea multa disponibilitate sufleteasca. daca vrei sa mai ajungi la ai tai acasa. ca de aceea ai ajuns aici. Eu te oblig sa manânci tot. Asa era Uta. Si vom razbi. Medicul sef al Aiudului era doctorul Ranca. Din sufletul lui radia dragostea întru Hristos pentru om. Te-ai angajat în lupta. blând de tot si cu o inima unde încapea toata lumea. arpacas gros si o bucata de pâine. nu te lasa sa dai înapoi. în sectia aceasta. Pe la ora unu sosea masa de prânz. în fata lui Uta. trebuia sa luptam. comunistii asta si vor. Sa stii un lucru. Eu stiu ca ti-e greata si nu poti mânca. Era obisnuit cu comportarile noastre. cu gardienii. cât avea de Aiud. asculta-ma ce-ti spun. Acum lupta. decât credinta în Dumnezeu si vointa de a lupta. îmbietoare. m-apuc sa manânc din . chiar daca broboane de sudoare curg de pe fruntea ta. Venea destul de rar în sectie. cu gamela aburinda pe genunchi si cu lingura în mâna. ca eram într-adevar pe baricada.II-a. Vine la mine si cu blândete îmi spune: — “Mai Berzescule. Ma umpluse greata si parca-mi venea sa o iau la fuga. Îmi primesc portia de mâncare. dar ajuta-ma si tu pe mine. Aici. Târâs-grapis. Eu te ajut. priveam pierdut biata gamela. trebuia sa fac ceva. Ne cunostea pe toti dupa aceste fise. sa nu manânci si sa mori. Aici am luat în primire o gamela si o lingura. De doisprezece ani. Tu trebuie sa stii un lucru. Pâna acum. nu intuisem atât de bine. atmosfera era mai blânda. Cu mâncarea în fata. înfuriat dupa aceea de realitatea destul de sumbra.” Buimac parca. Aveam sa-mi dau seama mai târziu ca doctorul Uta conducea sectia.

O bucurie neîncercata pusese stapânire pe mine. Ma încuraja sfatuindu-ma sa fiu mai senin si sa iau lucrurile asa cum sunt ele. Îmi simtea timiditatea si se straduia sa ma linisteasca. pe Alexandru Virgil Ioanid. Asa au trecut zilele la rând. Nu te speria. Asa l-am întrebat . Ma iau si eu dupa ei. Mi se dezlegase si mie limba. Eram în dreptul usii. Ajunsesem la pieptul lui Radu Gyr. colega. Vine la mine si zâmbind îmi spune: — “Ai terminat? Ma bucur ca ai înteles. prevazut cu mai multe cabine. înghiteam în sila fiecare dumicat. Zâmbind. bune si rele. Acum. cu ochelari pe un nas destul de mare. înfuriat. În plimbarea noastra. Nu stiam ca Uta ma pândeste. demi venea sa dau afara totul. Sa te schimbi! Daca vei face tot asa. Esti ud tot pe frunte si camasa. Eram coplesit. ochii înlacrimati. întinde mâna dreapta spre mine. Ajung în curte. Traian Petrescu si multi altii. Si eu am fost asa la începutul bolii.” N-am sa-l uit pe doctorul Uta toata viata mea. Ma luptam cu boala. am terminat totul din gamela. îmi prezenta o multime de colegi de suferinta.gamela.” Ma strânse la pieptul lui si plecaram la plimbare. În sfârsit. îi simteam caldura corpului. totul va fi bine. Parca si acum îi simt bratul drept petrecut dupa capul meu. ma lua dupa cap si ne plimbam roata în jurul WC-ului. Ca un copil traiam sentimentul bucuriei. linistea punea din nou stapânire pe sectie. Broboane de sudoare curgeau pe frunte. M-a ajutat sa birui si sa traiesc. În mijlocul curtii era WC-ul. la care tinea foarte mult. Îmi venea sa plâng. Se deschideau usile camerei si ieseau în voie. Eu ma pierdusem de tot. pe Gheorghe Dutchievici. Doamne. când. dar si cu cei care-mi vroiau moartea.” Strâns la pieptul lui. începuse sa-mi vorbeasca. ce greu era! Cu fiecare lingura dusa la gura. ma ia dupa cap si-mi spune: — “Hai. Dupa ce luam masa de prânz. ca: pe Relu Stratan. Deodata vad ca se apropie de mine un om mai înalt. În programul de dupa masa avea loc si plimbarea. Sa-l avem pe Dumnezeu în noi tot timpul. spre WC-ul sectiei. se ridica un nod în gât. mergând în dreapta lui. parca eram în al noualea cer. tu vei ajunge cu certitudine acasa. pe care eu nu-i mai stiu. la plimbare. unde ma opresc. cu mine la plimbare. fiecare. pe cap cu o boneta vargata si camasa cu mâneci scurte. la iesirea în curte. la începutul fiecarei plimbari. Aratam speriat si destul de timid. putin adus de spate. Uitasem de boala. — “Sa nu uiti ca noi trebuie sa credem cu tarie ca vom iesi afara.

odata: — “Domnule professor. El este pentru noi si neamul nostru tot uriasul de la Aiud. Esti egal cu mine. Fiind alb. Sunt atât de mic si prapadit. pe prici. credeam . ca si eu am fost odata tot asa un biet professor. uite cum! Stau în pat pe spate si ma uit în plafon. Nu. Acolo. duhurile noastre parca s-au unit. Cel care m-ajuta mai mult este Relu Stratan. Doamne. Reeducarea nu l-a putut desfiinta. Locul meu de dormit era pe peretele din stânga cum intrai în camera. ce bine ma simteam! Paseam în rând cu Radu Gyr. Stând el la picioarele patului. desi el era atât de mare. Astazi. Mai sunt si altii care le învata. îmi iau patul meu în primire si tac din gura. comandantul Aiudului. Daca se întâmpla sa moara unul. si-mi povestea Traian Comanescu al meu despre toate si de toate. plimbându-ne tot asa. D-voastra tot îmi spuneti “colega”. când scriu aceste rânduri. îl întreb: — “D-le professor.” Dupa aceasta lamurire. asa fara hârtie si creion?” — “Pai. Într-o zi. Mie mi se parea ca totul merge bine în camera noastra. Îmi iau bocceaua si-l urmez. dar eu am fost un biet si amarât de professor începator. Asta s-o retii si nimic mai mult. scriu versurile asa cum vin ele din inspiratie. El stie toate poeziile mele de aici. El este biblioteca mea. îi smulge declaratia de retractare a tot ce-a scris. Si-mi povestea. cum este Gili Ioanid. Lucrurile se desfasurau normal. D-ta esti aici alaturi de mine în blestematul acesta de Aiud.” — “Nu te necaji. Fac cunostinta cu toti colegii de camera. ma întorc cu gândul si sufletul la anii de zbucium ai lui Radu Gyr — 1961-1962 — când colonelul Craciun. mi-l închipui hârtia mea. mai mic. strofa cu strofa. Si asa. Când ies afara. poetul patimirii noastre. tocmai sub geam. sa ramâna altul care sa le scoata afara. iar D-voastra poet si professor universitar. iar eu atât de mic. Norocul meu ca din pozitia sezând turceste pe prici rezistam. Acel zvâcnet de sfintenie al lui în pornirile de iad ale Aiudului nu l-a facut în fata noastra. nepotul maiorului Comanescu. El a ramas tot Radu Gyr al neamului românesc. în fata ochilor. a celor care acum mai traim. pâna termin poezia. Dupa câteva zile vine la mine doctorul Uta si-mi spune sa-mi iau bagajul si sa vin cu el. Putin încurcat. îl iau pe unul dintre voi si-i spun poezia facuta în camera. Din prima zi ma ia în primire Traian Comanescu. cum compuneti poeziile. care fusese mult timp aproape de Capitan. se simtea foarte bine povestind. Nu mai avea parca timp nici sa respire. Ma baga într-o camera cu alti bolnavi. la plimbare.

Vrând-nevrând. era o liniste cum nu mai fusese acolo niciodata. Asta numai tu ai facut-o. Dupa acest fluierat. cu generalul D-tru Popescu. Dupa o saptamâna. petrecuta tot în Aiud. într-o camera pe partea dinspre sectia asta a noastra. Cred ca m-ai înteles. Nu repezeam omul cu usurinta. d-l general se ducea la tineta si urina. Traian al meu era. D-le professor si sunt multumit ca am reusit sa fac si eu un lucru bun. Se apropiase mult de mine. Traian era tot la mine în vizita pâna când suna stingerea.” — “Am înteles. Toata ziua stateam pe prici si mai povesteam. bucuros ca lucrurile au iesit bine. Îl întreb de ce este suparat. sunt necajit ca nu mai aud trecând trenul acela care fluiera lung de .eu. S-a realizat o liniste desavârsita. L-ai neutralizat pe Comanescu. Observ pe fetele colegilor un zâmbet. Traian al meu. În fiecare dupa-masa.” Radu Gyr. Dupa mult timp. — “Asculta. Si-ai facut-o foarte bine. se auzea un tren care pleca din gara cu un fluierat lung. Toti îsi dadeau seama de acest lucru. Pâna aici. îl ascultam. nu prea mi-a picat bine. Stii de ce?” — “Am intuit ca esti omul care va aduce linistea în camera aceasta. Amândoi stiam multe din viata noastra. zi de zi. Si am avut dreptate. de cum se scula si pâna la plimbare. fost ministru de interne în timpul lui Antonescu. Am uitat sa va spun ca. Sa nu fi suparat pe Uta ca te-a mutat. ce sa spun. — “Dar asta-i cel mai important lucru. numai eu nu stiam nimic. — “Eram la celular. — “D-le Radu Gyr. În camera. Berzescule. în jurul orei patru. Si asa. De aici auzeam toate trenurile care treceau într-o directie sau alta. când iesim la plimbare. la mine pe pat cu sacul de povesti. vine la mine Radu Gyr si ma ia iar dupa cap si pornim la plimbare. credeam noi. care era lânga Radu Gyr. Iritat si scâncind. vrute si nevrute. acum pot sa-ti spun ca eu te-am mutat în camera cu Comanescu. m-a luat la plimbare prin curte si-mi povesteste o întâmplare hazlie a lui. În camera era însa multa liniste. nu stiu nici eu cât o fi trecut. Eu aveam darul de la Dumnezeu sa pot înghiti multe. lung de tot si întrerupt din când în când. Geamul îl tineam deschis pentru aer curat. decât ca îl ascultam tot timpul pe Traian Comanescu. în fiecare zi era scandal facut de Traian. Se vedea ca este nelinistit si chiar nervos. nu mai auzim acest fluierat. dar nu puteam face altceva. A fost ordinul meu. la etajul III. d-l general se plimba nervos prin celula. la altii de multumire.” Am încercat sa-i spun ca eu nu am contribuit cu nimic. Era vara si destul de cald. Si asa în fiecare zi. la unii poate chiar ironic. atunci când Uta m-a mutat din camera mea.

suflat în ochi printr-o pâlnie de hârtie. scapând de orbire. Mihai. Paza devenise destul de irascibila. Când ma vede. Procesul de schimbare a luat o cale lunga si lenta. Coller se facea tot mai simtit. Atunci ma duceam si eu la tineta. primul care pleaca este Radu Gyr. Zis si facut. student la medicina la Iasi. parca le traiesc mai intens. Bogateanu. tot cu tratamentul pentru ochi. A început sa bata asupra Aiudului vântul bejeniei. Încet. Dupa el. Mi-a ramas în minte cum mi-a tratat ochii. bun si drept.” — “Nu-i nimic. puf. doctorul Uta. tu trebuie sa faci un tratament la ochi. Imaginea lui Radu Gyr si acum este vie în fata ochilor. ochii mi s-au limpezit. ca si eu am avut parte de unul ca Traian Comanescu. ziceam: — “Ce-o mai fi. A si început cu praf fin de zahar. ca altfel vei orbi. Coplesit. Dintre noi. retraiesc acele clipe fericite. al celor ramasi la T. îi datorez lumina ochilor. fac eu ca trenul si o sa fie bine. Cu el vine si fiul lui.” Acum când scriu cele petrecute cu multi ani în urma. generalul mergea la tineta. Lui. Capitanul Dorobantu. când codrul freamata a furtuna.B. A început sa se strânga surubul. cea ferecata în lanturi. în Aiud se schimba conducerea. Ma usturau ochii de nu mai stiam ce sa fac. u-u-u-u-u-u-u-u-. al prevestirii de furtuna. De aci încolo totul decurse bine. da în primire colonelului Stefan Coller conducerea închisorii. Devin mai duri decât au fost. Ma consuma si ard în mine mai mult. îmi spune: — “Ma. Doamne. Gardienii si-au schimbat atitudinea.. Doctorul Ranca este schimbat cu un alt doctor mai tânar. M-am învatat asa si nu mai pot urina daca nu mai aud fluieratul trenului. Te tratez eu. Izolarile erau mereu tixite cu detinuti din vini imaginare. Aparuse la amândoi ochii o albeata. Spre sfârsit de august si început de septembrie. fostul comandat al Aiudului. vezi. Aveam sa-mi mai aduc aminte de el de multe ori în viata. Asa ca. Craciunul îl petrecem sub domnia lui.. Timpul trecea si lucrurile au început sa se schimbe. Primul lucru pe care l-am pierdut a fost plimbarea pe timp îndelungat. cu grad de maior. dragul meu. retraiesc viata de atunci. În fiecare zi facea operatia aceasta.tot. d-le general. reducându-se numarul lor. Ne înghesuie pe mai multi într-o camera. Alaturi de mine mai era si parintele Bumbac de la Constanta. doctorului Uta. Pâna la urma. Pas cu pas.. În locul doctorului Uta este adus doctorul Gheorghiu — professor universitar la Iasi.C. Sita lui Coller începuse sa cearna si-n rândul nostru. încet. Speriati si noi ca jivinele din padure. Au fost necesare mai bine de trei luni de predare. I-am simtit din plin caldura sufletului sau.” Si încep eu atunci sa fac asa ca trenul: puf. Pâna la urma m-am acomodat cu viata din sectie. În timpul acesta. sectia a II-a. Aveam acum numai câte o ora. cu .

Ca un sfânt rabda si se ruga lui Dumnezeu sa-l ajute. realizând planul satanic de reprimare. Locul de unde. Frigul din noiembrie se simtea tot mai mult. canal. mina si alte colonii de munca. Ianas Fenes — înv. Asa mam întâlnit cu o multime de prieteni si cunoscuti. . în octombrie. avea sa se pregateasca si sa se încerce o reeducare gen Aiud. La sectie. în 1955. în 1961. tintuit la pat. tot în 1961. Izolarile deveneau tot mai neîncapatoare. Radu Gyr era într-o stare grava de boala. Din toata tara. Pe sectia a II-a. În mod special numai pentru ei era pregatita reeducarea care avea sa se încerce în 1961. asupra Aiudului se abate furtuna. Nicu Boscaiu. era o oarecare libertate pe sectie. Ce-o mai urma acum? ma întrebam. vara. Nu avea nici haine. se închid usile cu zavorul. acum. De buna seama ca legionarii constituiau un real pericol pentru comunism. Se pregatea pâna în cele mai mici amanunte la dezlantuirea unei noi torturi. care înainte era toata a bolnavilor T. fiind liberi prin curte. Este bine stiut ca Aiudul si Periprava erau cele doua locuri unde se depuneau legionarii. Coller preia conducerea închisorii.B. care erau cazati în camerele de pe aripa lunga a sectiei. ca prof. salonul mortii. Ioan Iliescu. în prezent academician. nasul meu. Nu-i mai vazusem din 1948. legionarii erau adusi la Aiud. Eu eram în salonul 10. când în mod obisnuit le aveam toata ziua deschise. N-a tinut mult aceasta vânzoleala de reorganizare — sistem Coller —. M-am bucurat mult de tot de aceasta întâlnire. avea sa se declanseze o noua reeducare. Prin curte se înstapânise tot mai mult pustiul.noi? Ce mai vine pe capul nostru? Ce mai vreau de la noi?” Peste doi ani. c-au si pus biciul pe noi. Romulus Copaceanu — medic —. Sa ne întoarcem la Aiudul anului 1953. O SCHIMBARE DE CONDUCERE Luni de zile i-au trebuit lui Stefan Coller sa preia conducerea. Ziua ne întâlneam cu cei veniti de la canal.C. SPITALUL (II). De sus i-am trimis o pijama pentru dormit. toamna. din libertate. si prof. Desi eram bolnavi. ca se internase în salonul 5 al spitalului. aveam sa mai aud de Radu Gyr. O data cu toamna anului 1953. În învalmaseala de reorganizare a închisorii. De acum pentru Aiud începe CALVARUL. bolnavii erau înghesuiti numai pe aripa de catre morga. nu se mai respecta programul prevazut de regulamentul închisorii.. ca de altfel si la Periprava. acum.

în 1993. omul permanent se confrunta cu acest mare pacat: ura fata de semenul sau. a ajuns coada de topor. alt medic pentru noi. ca foarte multi oameni cinstiti si corecti. Aveam sa-l cunosc bine pe pielea mea. De aceea. schimbând câte o vorba. totul. ca “padure fara uscaturi nu exista. ca si eu l-am vazut pe sala facând serviciu. De câte ori ma vedea la Aiud. ca si tatal sau. Cu un cuvânt. Era omul politicului. Adesea cade victima celor stapâniti de duhul raului. sa stii ca pe sala la noi a ajuns om de serviciu si Ion Stoichescu al lui Cica. sufocati de nametii mari de zapada. care serveau si ciripeau. Nu trece mult si doctorul Gheorghiu este schimbat cu un alt doctor si anume Cureleanu. Gheorghiu. Printre altele-mi spune: — “Mai Tase. Dupa cele auzite de noi.Mâncarea. Dupa câte am auzit. Tu sa ai grija!” — “Bine ca mi-ai spus. Sa traiesti si-ti multumesc ca mi-ai spus. deschidea usa la doua camere deodata. Era pe masura lor. fie ei mari carturari sau mari luptatori din toate timpurile. Se urmarea sa fie schimbat. cu zapada mare. imperfectiunea implica necinstea sufleteasca — uscatura. taranist. alti gardieni. informator ordinar. în toata tara. Era si el bolnav de T. fiul sau.B.C. A înfruntat atunci moartea si acum si-a vândut sufletul. Ma întelegeam bine cu Mihai. ne ajuta. Parea ca de data asta si-au gasit omul si doctorul.” Doamne. Cu ocazia asta l-am întâlnit pe Cornel Costescu. si aici si-a vârât coada? Ion al meu. Asa ne mai întâlneam unii cu altii. un om mic de statura. ca vesti dinafara. alt politic. Prin ianuarie 1954. dar a fost un om bun si cinstit. ca de altfel toti cei curati la suflet si cinstiti. iarna se asternuse de-a binelea în Aiud. alti detinuti pe sala. era tot mai slaba. Din partea lui n-am avut nici o neplacere. Cornele. cât putea. se primenise totul. . prof. O data cu venirea lui Coller se primenise toata lumea.” În toate vremurile. blond la înfatisare si negru la suflet — naravit. Ne-am îmbratisat si ne-am sarutat bucurându-ne mult de tot. Aveam sa aflu mai târziu de toate potlogariile facute de el în închisoare. Gheorghiu a ajuns la Zarca. aveau sa moara multi oameni liberi. ca era omul lor de informatii printre luptatori. aveam sa-l gasesc în documentele secrete ale securitatii. un avocat din Teregova. butucanos. El se face ca nu ma vede. Ba mai mult. Nu stiu daca mai traieste. pe sala. Când ieseam la barbierit. mi-am spus. Doctorul Gheorghiu. fugea de mine. din grupul lui Spiru Blanaru. Spun si eu acum. Se anunta sa fie una foarte grea. Sa te pazesti de el ca-i omul politicului. pe timp de trecea.

cel care luase juramântul în organizatia lui Gheorghe Ionescu în 1948. tu esti? Vino aici la mine!” Ma uit mai bine si-l recunosc pe parintele Sandi Nicolici de la Teregova. A murit înainte de 1989. desi am febra de peste 38 de grade”. aud o voce în soapta: — “Mai Tase.B. dar insistent. niciodata n-au trait mai bine ca-n Aiud. Asistenta medicala era inexistenta cu rea intentie. însa. la un serial al “Memorialului Durerii”. În sectia a II-a. Se petreceau crime împotriva umanitatii. În ciuda parca. Era condamnat pentru crima de razboi. cu mersul ca de ratoi.” Nu luase bine conducerea în Aiud. ne privea tacut. cu ochelari pe nas. un gardian vine cu o lista în mâna si ma striga sa-mi fac bagajele si sa ies afara. Stiau ca un flagel al tuberculozei face ravagii în mijlocul maselor de oameni neajutorati. Ce cautam eu cu tuberculoza evolutiva în mijlocul unor oameni sanatosi? Acum când scriu eu. bagati unul într-altul de frigul iernii si al urgiei din Aiud. Printre ei eram si eu. Nimeni nu spunea o vorba. sunt aruncat într-o camera tot pe sectia a II-a cu fata spre Celular. la repezeala. O data cu venirea. Din când în când îsi mai aducea aminte câte un gardian de noi.Dupa eliberarea noastra din 1964.” . sa tacem si sa înduram jugul robiei tot mai greu. Iarna grea. Acolo. aruncându-ne pe câte unul în mijlocul celor sanatosi. Coller a si început atacul. colonelul Coller Stefan se afla bine si sanatos în SUA. când deschidea usa de la camera. dar nu-i raspundeam. Deodata. suntem dusi pe rând.C. camera cu camera.C. am aflat cu certitudine ca Ion Stoichescu al lui Cica era informatorul securitatii. Plimbarea aproape ca nu era. declara: — “Cei patru mii de legionari. la un control radiologic la spital.. Acolo. Mic si îndesat.B. începutul de an 1954 ne strânge tot mai tare în chingi pe noi. cu omatul mare. De multe ori ma provoca. Toti ma priveau întrebator. cei bolnavi de T. Într-o zi. Dupa acest control. Col. Dumnezeu are grija de noi. o parte din noi am fost scosi afara din infirmeria sectiei a II-a. Iar colonelul Craciun. parân-du-i-se ca aici se ascunsesera cei mai mari dusmani ai clasei muncitoare. Bucuros. a doctorului Cureleanu parca venise si urgia. ne facea sa ne adunam tot mai mult în noi. deci în stare de contaminare. professor de radiologie la Facultatea de Medicina de la Iasi. bolnavii de T. oameni multi. Ne facea impresia ca voia sa ne rapeasca. — “Lasa ca trece si asta. Iata cum se realiza genocidul. La sfârsit de februarie 1954. pe sectie. conducerea ne-a scos pe noi. Premeditat. Se napustise asupra bolnavilor. suntem vazuti la aparat de catre doctorul Costin. sa ne ia gaia în gheare. dupa deschidere. m-am dus la el pe prici si ma întreaba: — “Cum de ai ajuns aici?” — “M-au dat afara din infirmerie. îi raspund eu. desi faceam febra de peste 38 de grade.

Cât am stat aici. Calculat. Boala îsi spunea cuvântul. bolnav de T. Prin tot comportamentul lui din închisoare a dovedit ca a fost un mare român. la Aiud. Nu aveam pofta de mâncare. Din ce trecea timpul. parintele Nicolici.B. Asa treceau zilele. Venise primavara. tacere peste tot. el a avut grija de mine. Preotul din el îl îndemna sa stea la capatâiul unui bolnav în surghiun. Desi mâncarea era slaba. cu febra mare. dar parca era un facut. Tot timpul ma servea la masa. Ma încuraja si se ruga tot timpul pentru mine. Zilele trec si nimeni nu ma întreaba ce fac. ca si când nimic nu sar fi întâmplat. Luasem drumul spre moarte. Nu stiu nici eu. Eu trebuia sa dispar. în partea stânga.C. În orice camera eram aruncat. tot ud de transpiratie îmi duceam calvarul. Pe la începutul lui mai 1954. ajunsesem sa nu ma mai pot misca din pat. conducerea astepta. nimeream tot sub geam. sef de camera era parintele Sandi Nicolici. Febra crestea. într-o buna zi. iar în presa se scria ca nu mai moare nici un legionar. un raport al medicului ca eu am disparut. Eram planificat sa dispar. Acum. Am ajuns sa-mi spun: “Unde-i rau. Noaptea transpiram si nu puteam sa dorm. Medicul Cureleanu îsi facea datoria si de turnator. ma schimbam. unde-i bine. dar de cele mai multe ori erau amândoua ude.” Aici. Eu îmi duc mai departe calvarul meu. unde erau mai multi detinuti încolonati. am decedat. A fost ca un adevarat frate pentru mine. Noapte de noapte. Când aveam o camasa zvântata. Stia cine sunt. Mureau cu duiumul legionarii. cântarindu-ma din priviri si pleca. Iarna trece si eu ma simt tot mai rau.Iata paradoxul. nu-i de mine. eu slabeam tot mai tare. La insistenta lui venei gardianul cu medicul dupa el. eu nu puteam sa manânc. vine la mine doctorul Cureleanu si ma scoate afara pe sala. Stateam ud sub patura pâna ma zvântam. hop si eu. Venise luna martie si iarna nu se lasa dusa. Se uita din rama usii. Febra mare si tusea ma chinuiau tot mai mult. Usa se închide. doctorul la mine. În aceasta camera mi-am gasit locul sus pe prici. Sa ne întoarcem la camera unde am fost aruncat în 1954. batu la usa si chema medicul. alarmat. din zi în zi. Dispozitiile ofiterului politic trebuiau îndeplinite. fara pofta de mâncare. fiecare cu greul ei. De la o vreme. Ma alatur lor si . Parintele Alexandru Nicolici era tot timpul lânga mine. tot sub geam. Era locul cel mai ocolit de detinuti. Stia ca-i încins si cu sabia neamului.

lipit de patul meu. Stia el ce stia. A facut pentru mine tot ce se putea face la vremea aceea de catre un medic detinut. În fata mea erau alte paturi. era inginerul Gheorghe Dragon din Ploiesti. În urma controlului radiologic. DOI ANI DE ZILE FIXAT LA PAT. pe perete. ma uitam pe rând la fiecare bolnav. Ne împrietenisem bine de tot. Doctorul Costin ma încuraja ca va trece aceasta stare grea de . 10 Cum venise Coller. Ajunsi la spital. Aveam sa aflu mai târziu. parca era prea cald. Nu mai puteam sa merg singur. Îmi face fisa medicala si-mi prescrie medicamentele necesare. puse într-un rând pe peretele usii de la intrare. acum devenisem o mogâldeata de om. Ce eram eu mic de statura si brunet. Am înteles ca voia sa ma ajute. Erau toti în ghearele mortii. întrebându-ma cum a evoluat boala. bulversat parca. doctorul Costin ma interneaza în spital. dupa câte-mi amintesc. ma supune unui control radiologic. Se declansase furtuna în iad. Între noi era o noptiera. Ma instalez în patul al doilea.plecam. În stânga mea. Pe deasupra ne mai luptam si cu moartea. ca la broscoi. în pat cu patura trasa pâna sub barbie. slab si prapadit de tot. os si piele numai. Aici era iadul pe pamânt. Eram ametit. Pusese stapânire pe mine o stare de somnolenta. Ma consulta cu multa atentie. Simteam cum inima îmi batea ca un ciocan. din gura lui. adevarul. Pentru luna mai. Cu bagajele în mâna ma duce la salonul 10. SPITALUL (III). La un moment dat vine la mine doctorul Costin. realizând o stare de sufocare. un nod în gât. Pe undeva în adâncul sufletului meu. Tacut. Se purta frumos si cu multa caldura fata de mine. încercau parca sa ne încalzeasca bietele noastre trupuri galbejite de boala. era patul unui bolnav de la Medias cu numele de Lungu. Ramasesera numai ochii de mine. situat pe peretele opus usii de la intrarea în salon. de sfârseala totala. credeam cu tarie ca vom ajunge sa mai fim liberi. În urma acestui control sunt internat în spital. asa cum am mentionat mai înainte. parca venise moartea în Aiud. SALONUL MORTII NR. Contribuise si el la agravarea bolii mele. într-o masura oarecare. Ca nou venit. Afara era atâta soare si cald. îmi aranjez patul. Stihiile mortii fâlfâiau deasupra Aiudului. Razele acelea de primavara târzie. Zilnic morga era plina cu trupuri firave. peste 39 de grade. unde aveam sa stau mai mult de doi ani în acelasi pat de suferinta. Faceam febra mare. În dreapta mea.

discutând ceva în soapta. tintuit la pat. unele dupa altele. iar dimineata în jur de 39 de grade. Îmi cunostea bine plamânii.. ma întepa la fiecare înghititura în sec. A venit la mine si Bogateanu. Se apropiase de mine mult de tot Constantin Voichin. se adunau toti în jurul meu. parca dadeau vapai de foc. S-a uitat pe fisa mea de la doctorul Costin. de pe rândul opus mie. Era medic primar. Bolnavii care puteau merge ieseau la plimbare. permanent uscat. De sub patura mea. cu jind. Eu eram tintuit la pat si pace. Nu puteam sta mult în picioare. Îmi aduceam aminte cemi spusese doctorul Uta. pe zi ce trece. Sufletul parca mi-l frigea. bolnav si el. Cel care ma ajuta mai mult era inginerul Gheorghe Dragon. Se scurgeau zilele. ea era trecuta de 40 de grade. cu grad de maior. Dar. Când venea masa. Seara faceam peste 40 de grade. Uitându-se la termometru. Eu ramâneam pe loc. medicul oficial al Aiudului. Gustul apei nu-l mai simteam. tot mai rau. dar nu asa de greu. bolnav si el de T. Catre sfârsitul lui iunie nu ma mai putui ridica din pat. Afara fusese directorul sanatoriului de la Bisericani din Moldova. el venea cu mine. Nu puteam mânca nimic. si eu eram tot mai sfârsit si aproape fara glas. Voichin. Era de-a binelea cald si mult soare. La fel ma uitam dupa ei. în 1953. am început sa manânc cu noduri în gât. era un chin pe mine.C. era lesietic si salciu. Febra mare ma chinuia. fara sa ma întrebe un cuvânt. Singur.B. vecinul meu de pat. la raze. Într-unul din paturi. la începutul bolii. plecau capul în jos si se îndepartau de patul meu. Zilele treceau si boala mea avansa. voinic si cu multa dragoste de om. Când îmi luau temperatura. Simteam cum din corpul . îmi spunea ca nu-i mare. Ori de câte ori mergeam la control.. Mie nu-mi spunea nimic. La vremea aceea eu nu stiam cât eram de bolnav. era doctorul Ion Zeana. Aveam sa aflu mai târziu tot adevarul despre mine. Intrasem în luna iunie 1954. Era înalt. Ma uitam cum altii reuseau s-o faca si se miscau destul de vioi prin camera. Ce-or fi discutat nu stiu. Slabisem de tot. îmbracati în halate de spital. în jur de 38 numai. Ma simteam.boala. S-a uitat atent la mine. când ieseau la plimbare prin curtea spitalului. La tineta ma ducea Voichin. Simteam ca am febra mare si-mi era rau de tot. ma ardea. Cu gândul la cele spuse de el. Simteam ca ma sfârsesc. În realitate. apoi îndepartându-se de patul meu. Gâtul. nu reuseam sa manânc totul niciodata. Nimeni nu voia sa-mi spuna ce febra aveam. tot de la Zeana.

Cum putusem sa cred si sa afirm cu atâta tarie si credinta ca noi vom ajunge liberi acasa. ma ajutau. Dupa acest control am cazut într-o amorteala totala. Pe lânga Dragon si Voichin. mai eram ajutat si de Ion Cristea. sa depasesc boala. Dupa mine vin si ceilalti colegi de salon. desi eram de-a binelea în ghearele ei. La raze erau doctorul Costin si Ionel Zeana. îi spuneam de-abia soptind: — “N-ai frica. dar si iulie dogorea. medicul ftiziolog. Era iulie. pe la orele 10. care ma purtau mai mult pe sus. va marturisesc cu toata curatenia sufleteasca. nu ma desprindeam de existenta mea reala. ca voi ajunge acasa si voi fi liber. când moartea tintea sa ma prinda. de-abia sunt asezat la aparat si tinut de Voichin. singur cu Ionel Zeana si Voichin. De la raze. se scurgea un foc mare. Aveam certitudinea ca voi supravietui. în ghearele ei. la raze. în pesimismul lui. Dupa control sunt luat pe sus si dus la patul meu. Bietul Lungu. Într-una din zile. noi vom ajunge cu siguranta acasa. tot asa pe tacute am fost dus la pat. luna lui cuptor. nesatula. toti cei care erau în camera si puteau. suntem dusi la control. când eu eram mai mult mort decât viu? Si-n clipele acestea când scriu. Asteptam aceasta clipa fara sa ma gândesc la moarte. Eu parca nu mai aveam nevoie de nici un tratament. Asta datorita numai si numai credintei în Dumnezeu si-n neamul meu românesc. În clipele acelea. Mi se parea ca alunecam într-o alta lume. noi nu murim aici. Ce aveam eu febra mare. Afara era cald. neputincios ma rugam Celui de Sus. nu cea reala. de lânga mine. cu senzatia de plutire spre o alta existenta. În dogoarea din pat. Sa-mi dea putere sa rezist. La mine nu vine nimeni cu nici un medicament. dus mai mult pe brate. Ma încapatânam sa traiesc. prin mâini si picioare. eu am crezut cu tarie. Si-am ajuns. ma întreba atunci daca mai ajungem acasa vreodata? Cu fata catre el. Dupa acest control s-a asternut o liniste de mormânt în salon. sa ma ajute sa scap de suferinta. ma gândeam mereu când voi ajunge sa ma mai fac si bine. din Dobrogea si de Ionel Zeana. Constient însa. Eram pierdut de tot. ci una de vis. De altfel. Si . Ramasesem si eu uimit de optimismul meu de atunci. Trec doar câteva zile si din nou sunt dus la raze. Acolo. A doua zi vin medicamentele pentru fiecare bolnav. când învinsesem boala.meu. Parca totul ardea în jurul meu.” Tot mai târziu aveam sa aflu ce zisesem de la el. tot timpul si prin toate închisorile si lagarele pe unde am trecut.

aveam impresia ca ma simt mai bine. În fata lui Dumnezeu ma condamn pentru ca. ca medic ftiziolog. ma miscam. O rumoare în tot salonul. a minunii petrecute cu mine. Sperantele în mai bine îsi facusera loc în sufletele noastre. în ciuda mortii. Azi dimineata. în martie 1954.trebuia sa traiesc. parca se schimbase totul în salon. Se petrecuse o minune. În ciuda mortii. eu am ridicat capul putin de pe perina. Batea. Înainte de prânz vine la mine în salon si Bogateanu. A vorbit ceva în soapta cu Costin si a plecat. mai ales ca din cauza mea tu ai facut o recidiva. împreuna cu Costin. Eu ramasesem de tot uluit de cele întâmplate. bucuros îmi zice: — “Ma Berzescule. Bogateanu ma întreaba zâmbind: — “Ce. Biruise. Tu ajungi acasa. Toti stiau.” Din aceasta zi. Eu traiam. Se facuse o minune. Am facut raportul pentru administratie ca ai murit. doctorul Costin m-a dus din nou la . Pentru mine este o minune. Împreuna cu Zeana. Eu ma bucur mult de acest lucru. mai. Dupa ce a plecat Bogateanu din spital. batea a viata. Ai învins moartea. Susoteli si întrebari tainuite între unii si altii. Dumnezeu a întarit-o cu puterea dragostei Lui si a neamului nostru românesc. Speram si credeam ca va fi bine. Când colo. tu. când s-a dat desteptarea. numai eu nu stiam nimic. Inima îsi spunea cuvântul. Erai trecut pe lista politicului pentru a fi scos din infirmerie. Toata noaptea m-am zbatut între viata si moarte. Când ma vede ca ma misc si vorbesc. Ieri când te-am vazut la raze. Ajunsi la patul meu. intrând gardianul în salon. eu te-am scos din infirmerie cu 38 de grade. traiesti. tu aveai o diseminare totala. vine repede la mine doctorul Costin si bucuros îmi spune cum stau lucrurile: — “Mai Berzescule. împreuna cu Zeana si Bogateanu. Dimineata. Parca la o comanda. se petrecuse o minune cu adevarat. Medicamentul care m-a salvat de la moarte a fost CREDINTA în DUMNEZEU. Nu mai aveai de trait decât câteva ore. tu nu mai mori.” Bucuria lui m-a întarit si pe mine. Dupa desteptare vine la mine doctorul Costin. Fara medicamente. acum îti spun totul cum a fost. nu mai mori?” S-a uitat lung. Bogateanu l-a semnat si l-a predat administratiei. când trebuia sa fii dus la morga. toti bolnavii au ridicat capul sus si se uitau la mine ca la alta minune. lung la mine. aruncându-mi privirea asupra camerei. medicul oficial. Despre acest lucru aveam sa aflu adevarul de la Ionel Zeana. contrariat cumva. tu n-ai sa mai mori. din acea dimineata de început de iulie 1954. tu mai traiesti? Te simti mai bine? Mai. Asa cum am mai spus.

Fulgerator. dupa o criza puternica de tuse. Nu puteam expectora. categoric. Nu dupa mult timp ma prinsese si o tuse seaca. sângele s-a oprit. la patul meu si-mi spune totul ce credea el: — “Mai Tase. Se facuse închiderea. Toti care faceau diseminari totale mureau a doua zi fara nici o exceptie. dar în schimb a . medic primar. Alta solutie nu avea nici el. slabit si pierit de tot. Plamânii se limpezisera. auzind cele întâmplate. În chirurgie pulmonara am fost ucenicul lui Carpinisanu. îmi ia gamela de la capatâi si mi-o pune la gura. El poate sa confirme cele scrise de mine. ridicam capul sa vad daca mai traiesti. Eu cu doctorul Rosu am fost primii ucenici ai lui. Nu mai stiam ce sa fac. tu esti un miracol. de frica hemoptiziei. Tusea ma îneca. eu sunt medic ftiziolog batrân. dar din ce în ce mai putin. de ce pentru mine nu mai scoteau medicamente. îmi plec fruntea si Tie ma rog tot restul vietii. Cu asta. A doua zi. Catre Tine. împreuna cu Costin si Bogateanu. ceea ce am vazut la tine si un caz ca al tau nu am întâlnit în viata mea.. din ghearele mortii m-ai scos si mi-ai lasat viata. Nu-si puteau explica cum de n-am murit. ca mai facui una cruda. Pâna sa vina medicul era târziu. multumindu-ti — Amin. prin marea Ta dragoste fata de om. doctorul Zeana mai traieste. Asta îmi mai trebuia acum. din jurul meu. Sarea a început sa ma arda pe esofag. Facusem o hemoptizie.. De câte ori ma trezeam. am început sa dau sânge pe gura. trecut de 80 de ani. Deci ma numar printre primii medici specialisti în chirurgie pulmonara. îmi face niste injectii de coagularea sângelui. Eu aratam ca o stafie. De la o vreme s-a oprit. A durat acest proces al hemoptiziei multe zile la rând. Febra mare înca mai faceam. Când s-au linistit de tot plamânii mei. Slabit eram. Costin. Zeana era lânga mine. Pentru mine. s-a petrecut o minune. le aveam pe toate acum pe capul meu. vine Ionel Zeana la mine. Plamânii mei se limpezisera. Ori pe tine eu te-am vazut la raze. De la o vreme. primul chirurg din tara în bolile de plamâni. Nu mai îndrazneam sa ma ridic din pat. nu-mi pot explica acest lucru. cu tine. Tâsnea sânge proaspat din plamâni. cu spuma. Doamne. De-abia mai puteam vorbi.” Acum când scriu aceste lucruri. mi-am zis în gândul meu. Eram sortit mortii. Cei din salon. Am fost directorul Sanatoriului de la Bisericani. — Doamne.raze. A doua zi. nu mai aratau ca înainte cu o zi. Voichin sare din patul lui. — Na. am fost dus la control din nou. Într-o seara. Tin-te acum la necaz. De-abia acum îmi explic. îmi dau o lingura de sare cu putina apa. Mi-am dat avizul ca tu vei muri pâna dimineata. Dar. Stiintific.

acum sunt un om aranjat. Iata. Te uitai la câte unul cum se stinge ca o lumânare. Atât i-a trebuit vulgului. pâna în toamna anului 1956. sa mori aici. Cât pot. ca domnia lui Coller începe cu acest tribut de lacrimi si sânge. Dupa un alt control la raze. Desi eram în salonul mortii. SPITALUL (IV). destul de brunet. De la o vreme. Na. ma plimbam si eu prin curtea spitalului. pe care eu i-am vazut murind. nu se lasa de om cu una. îmi zice Costin într-o zi când intra în salon.aparut la stângul o caverna de toata groaza. De atunci. Cum eram eu mai mic de statura. Nu mult dupa aceea începe expectoratia. Febra a mai cedat un pic. începusem si eu sa mai prind putere. Doamne. Se apropia toamna. În secolul XX. Va cer iertare daca nu reusesc sa va redau tot ce s-a petrecut în domnia lui Satan. Cu chiu. ramasesera numai ochii de mine. De aici. Ma mai tine în viata ca sa pot povesti si scrie ce s-a întâmplat în aceasta împaratie a mortii. ci se tine de capul lui pâna-l darâma de tot daca-i posibil. cum de altfel si la control. DIN GHEARELE MORTII LA VIATA Usor ca fulgul. M-a scos din ghearele mortii. Furtuna se dezlantuie tot mai tare. din acest salon erau dusi la morga o multime de oameni. sa faci închisoare. deci. trebuia sa-ti dai viata. intrasem bine în luna august 1954.B. eu ma încapatânam sa traiesc. la raze. c-a si prins-o din zbor. tot singur mergeam. mâncam si eu ce primeam. Dar raul. — “Ma. decât cu o rugaciune. ma ostenesc. aruncat ca un câine. numai ochii de mine. Iata cauza hemoptiziei. dar mai mica. Viata începuse tot mai mult sa-si spuna cuvântul. Cu adevarat Dumnezeu facuse o minune cu mine. sa fii înmormântat fara haine. Am ajuns sa merg singur prin camera. cu vai. Nu-l puteai ajuta cu nimic. îmi descopera o alta caverna. pentru ca ti-ai iubit tara si neamul. aratam ca un broscoi cu ochii mari. . gândindu-ma mereu la doctorul Uta. Se vede ca voia Lui a fost sa mai traiesc. Doctorul Costin avea o grija deosebita si se apropiase mult de tot de mine. Cu toate astea pe capul meu.C. în urma lor. crezând cu caldura în Hristos Iisus. Tot timpul eram în pericol de moarte. broscoi mi-a ramas numele cât am stat în spital. La medicamente nu prea aveam acces. câta durere era. Aveam deci doua caverne. Stând turceste în pat. boldanosi. slab si pricajit. dar se tinea tot în jur de 39 de grade. tu arati acum ca un broscoi!”. la dreptul de data asta. iadul comunist. când am fost dus la sectia a II-a T. asa cum este el. cu doua. mi-am zis eu.

Luam pe zi câte 7 buc. Bucuros.sorbind viata din soare. Dupa fiecare control radiologic. În timpul acesta. spunându-mi: — “L-am luat de la dreptul comun. Doctorul Cureleanu nu stie sa citeasca asa cum citesti tu. sa vezi acum pe capul meu alta dandanaie. camarazii mei din salonul mortii. am început sa citesc asa cum facea el. ne spunea la fiecare ce a vazut. Poate-ti ajuta. sortita. Si asa a si fost. asa cum a fost cazul meu. Într-un târziu. Nu prea stiau nici medicii sa le dozeze. Acolo ma vedea pe mine primul si dupa aceea ma chema la el la aparat.” La vremea aceea. Cald. îmi dadeau de lucru. toti erau gramada pe mine. Cât a fost el cu noi. Doctorul Costin se apropiase mult de mine sufleteste. Îmi arata imaginea plamânilor la fiecare bolnav din salonul meu. Ca o gâza trezita la viata. Hotarât.B. ca specialist. când ajungeam în camera. când am fost pe moarte. Era prima streptomicina din viata mea. care la vremea aceea faceau mare vâlva în lumea T. sa le spun la fiecare ce am vazut la el. încep sa ne aduca si noua Hidrazida si Pass. mortii. la noi în tara.C. streptomicina. pentru mine. Era o vara târzie cu mult soare. Era omul politicului. era o raritate. decât aspirine. L-au scos din spital. Timid. Plamânii mei gauriti. ma invita sa citesc eu ce vad. de Pass. Hai sa-ti fac acum o jumatate de gram si mâine cealalta jumatate.” Na. primesc oferta si-mi face injectia. dupa fiecare masa. Venea Costin cu fisele la patul meu si-mi spunea sa le trec ce medicamente le trebuie. Îmi explica amanuntit tot ce se vedea. Saptamânal ne ducea la raze. Numai în cazurile grave nu spunea nimic. voi pleca cu pasi siguri spre viata. Zeana nu mai era cu noi.-ului. Dupa câteva sedinte. Acum eu eram doctorul lor. Nadajduiam sa fie bine. îmi spune: — “Vezi ca ai înteles si ai început sa vezi la raze. înfipta în drepturile toamnei. Îl întrebam pe fiecare ce-i . cu fata luminata. ma faleam si eu în rândul lor. ca si penicilina. Mi-a atras atentia sa ma feresc de doctorul Cureleanu de pe sectia a II-a. Ma bucur ca ai progresat. cald de tot pentru luna septembrie a anului 1954. de acum. Bucuros. pe ascuns. Îmi spunea multe lucruri si bune. mi-am zis. Medicamente nu primeam. Hidrazida si 14 buc. Într-o zi vine la mine doctorul Costin cu un gram de Streptomicina din Anglia. Eram ca o umbra miscatoare dupa ei. Eram convins ca Dumnezeu m-a învrednicit cu darul vietii si ca eu traiesc numai din supliment pâna la capatul vietii mele. Era lumina vietii din mine pe care Dumnezeu mi-o daruise în acea tainica noapte.

A murit de tuberculoza esofagiana si intestinala. doctorul Costin. pentru a vedea cum evolueaza boala. Ion Berzescu. Eu stiam acum din fise ca aveam caverne la ambii plamâni. aproape de Iasi. În timpul acesta. din Dobrogea. Îmi aduc aminte de Sebastian Danila. Mai târziu. a fost cea de sufocare. dar ma tineam si nu ma lasam. Ma supraveghea tot timpul. La plimbare ma tineam si eu dupa ceilalti. Coller se facea simtit în tot Aiudul. De la o vreme. Locuia cu doctorul Costin în camera. Din salonul 10 au fost . am auzit ca Nelu Cristea s-a tinut de cuvânt si a scris acasa. atunci la instalare. sa lupt mai departe. La instituirea pneumotoraxului a fost si doctorul Octavian Nitu. Un muncitor de la Resita. în 1964. Mi-a tratat toata dantura. s-a purtat bine. ca sunt la spital si ma simt mai bine. apropierea si intimitatea la care ajunsesem cu Costin. Eram acum umflat ca un butoi. îmi instituie pneumotorax la plamânul stâng. ma urmarea cu atentie si ma sfatuia sa nu ma las. Nu-i mai retin pe toti cum se numeau. De câte ori ieseam la plimbare. pe numele de Lungu. pe Celular. pneumotorax bilateral. Tare greu mi-a fost pâna la acomodare. La o luna dupa plamânul stâng. Deci eram cavitar bilateral. a murit de ascita T. cu aprobarea lui Bogateanu. Îmi baga câte 500 cm.trebuie si-i treceam pe fisa. când Costin avea sa plece acasa. cubi de aer. dar nu era asa de apropiat fata de mine. cu vârf si îndesat. în anul 1955. desi erau grav bolnavi. De cele mai multe ori se aprobau cele trecute de mine. în noiembrie 1954. la ambii plamâni. ma duceam singur la raze si numai dupa aceea veneau colegii de camera. Din timp a venit la mine si mi-a luat toate datele si adresa sotiei mele. Prin noiembrie 1954. Nu mai puteam face nimic. Cineva din salon informase politicul ca eu fac fisele. Când am ajuns acasa. dentist. Un om exceptional.B. A trecut mult timp pâna m-am obisnuit cu noua mea stare de lucruri. Prima senzatie pe care am avut-o. cu vai. Respiram tare greu. Doctorul Marcoci. Au fost dusi la Zarca. care venise în locul lui Costin. un elev din Moldova. El i-a comunicat unchiului meu. Si multi altii pe care eu nu-i mai stiu. îmi baga si la dreptul aer. punându-l la curent cu toata odiseea mea. eu aveam sa platesc. Am uitat sa va spun ca în acest timp au murit multi din salon. care mai ramasese întreaga din bataile lui Mois la Caransebes. cu chiu. El fusese unul dintre martorii care au vazut prin ce am trecut eu.C. citesc la raze pentru fiecare bolnav în parte si prescriu medicamente. Altii au fost scosi din spital. Mergeam la control destul de des. Tot acum. se elibereaza din salonul nostru subinginerul Ioan Cristea.

din câmpul muncii. Daca mi-ajuta Dumnezeu. Petrica Ardeleanu. asta vreau sa fac. Parca-si fotografia clientii. traiam colindele. spunându-va una buna. N-o puteam fuma. poporul român are o vorba din batrâni: — “Nu mor caii când mor câinii!” Asa a fost cu Zeana. Dragon. ma. unde am ramas pâna în toamna anului 1956. care manânci tigara? Tu n-ai sa poti lasa tigara. Fugea ca de moarte de T. ca apoi la o noua reactivare a procesului pulmonar sa-i aduca înapoi. sa stii ca m-am hotarât sa nu mai fumez toata viata mea.C. Conducerea spitalului îl pusese pe el sa ne barbiereasca în fiecare duminica. desi fusesera programati pentru asta. vine cu sculele de barbierit la noi în salon. frizer de meserie.” . de când m-am mutat în patul respectiv. În locul lui m-am mutat eu. Dar eu asta o voi face si pace. Era la curent cu necazul fiecarui bolnav. de data asta pentru a muri. Nu-i venea sa creada ca n-am murit. numai pe noi. masura si cântarea cu privirea. Dragon. lucrul asta? Tu. tot din timpul lunii mai 1954. peste capul nostru. N-au murit. destul de des. obisnuit sa pufai. Petrica. Dar. ca lucrul asta nu-l poti face!” — “Vom vedea. În vremea asta. Dar. si bune. Am uitat sa va spun ca. si rele. Primeam de la ei ratia mea de tigari pe o luna de zile. Deci am stat în acelasi pat. l-au scos din spital. dupa cum vom mai vedea. veneau la mine camarazii mei de munca sa ma vada. Ofiterul politic. sa vi le povestesc acum. Fuma si el destul de mult. fiind aici venit din fabrica. era internat si un bun prieten al meu de la Arad. atunci când ieseam la plimbare. Când ajunge la mine.” — “Tu vorbesti. Nici nu voia sa auda. În dimineata de 9 mai 1954.scosi bolnavi nevindecati si dusi pe Celular sau la Zarca.. În locul meu s-a mutat ing. Coller n-a venit niciodata pe la noi. daca vom trai. Cepi. când am fost aruncat la sectia a II-a. cântându-le în gând fiecare dupa datina coltului de tara de unde veneam. doi ani. El ma stia din fabrica pe mine ca fumam mult de tot si cu patima. cum spunea el. Eu. îi spun: — “Mai Petrica. De atunci. T. în salonul 9. se arata prin salonul mortii. Când si când. îi dam înainte cu tigara. în acelasi loc. Insistent.B.C. vecinul meu de pat din dreapta. Craciunul se apropia de noi. Vezi-ti de treaba. în jurul orei 10.B. Nadajduiesc sa pot realiza acest lucru. cei din saloanele 9 si 10. În sinele nostru. pe Lungu. Voichin si altii. Daca am ajuns la capitolul aducerii aminte de cele scapate. la fiecare pat. numai daca te lasa ea pe tine. Îmi facea rau.. mai aprindeam câte o tigara. au trecut multe. prin octombrie.

Petrica Ardeleanu. loturi de legionari în Aiud. În decursul anului. prof. Era stapânit de un scepticism exagerat. M-a ajutat Dumnezeu sa-mi tin cuvântul. cu spatele proptit de speteaza patului si glumea cu noi. Pentru doctorul Costin era anul eliberarii. în salonul mortii. În vremea asta eu ma obisnuisem cu plamânii umflati de aer. Simteam cum venea din partea lui suflul dragostei întru Hristos. Din toata tara. Se hotaraste de sus ca Aiudul sa fie numai pentru legionari. În inimile noastre inundau colindele. Credeam în steaua mea. urându-ne din tot sufletul “Sarbatori fericite”. Ca inginer chimist. Se internase destul de bolnav în spital. Va merge în pace acasa. Coller a avut grija sa ni-l faca mai sarac decât oricare alta zi. avea multa caldura si duiosie în exprimare. a si dovedit acest lucru. eu n-am mai pus tigara în gura. îsi dadea seama ca stadiul bolii în care ajunsese pleda pentru moarte. El stia sigur ca nu-i nici o scapare. De multe ori era si taios la vorba. doctorul Nitu vine la noi în salon cu sorcova. Era pe rândul meu de paturi. Pentru cei multi însa. La ora asta. Dupa cum am mai spus. Speram si eu în mai bine. De la Nasterea Domnului. În dimineata de Craciun. dupa datina strabuna. Cine vrea sa se lase de fumat se poate lasa. De altfel.Acum când scriu suntem în anul 1994. ne îmbarbata. Pentru unii. suferind si nostalgic. Din acea data de 9 mai 1954. tratamentul nostru era Hidrazida si Passul. mereu soseau loturi. Statea de multe ori în sezut pe pat. Sa ne întoarcem acum la firul povestirii noastre. cam în al treilea pat de la mine. am auzit ca nu mai traieste. se realizeaza o strategie a terorii. În legatura cu Leonida Lupascu sunt de spus mai multe lucruri. omul cu multa dragoste pentru semenul sau. îndemnându-ne la rezistenta. Ca si la Craciun. dorindu-ne din tot sufletul un an mai bun. Se vedea si se simtea. erau adusi legionarii. îmbiindu-ne la nadejdea în mai bine. Colindam în noi colindul libertatii. Cu o voce de tenor. vine la noi în vizita doctorul Nitu. Câte unul din ei mai venea si la spital. Era un om destul de înalt de statura si brunet. A fost un Sfânt Craciun sarac. putini la numar. Leonida Lupascu. noul an a adus si bucuria eliberarii din iad. Ne încuraja. . un pas si ne trezim cu Noul An 1955. De la ei am aflat si noi multe lucruri. mai ales. numai sa vrea. pe nesimtite parca. Trece pe la fiecare. Asa a venit inginerul Viorel Demian. Nutream aceasta nadejde ca voi ajunge la ai mei. Aurel Visovan si ing. Dumnezeu sa-l odihneasca în pace! Nu mai poate auzi ca eu m-am tinut de cuvânt.

Aveam sa ma împrietenesc cu el si sa stam împreuna multi ani de închisoare. pentru unii. El nu mai avea speranta de scapare de la moarte. Ion Carabulea. Le aduna si le punea bine cu multa grija. bucurându-ne cu versurile lui pline de duh si dragoste de tara. care era destul de speriat de boala lui. la batrânetile noastre. mare de tot. îndepartându-le putin. Zis si facut. La noi în salon venea pentru tratament un sanitar detinut. aceste pastile binevenite. pe când venise în salon. Dumitru Oniga. legându-ne printr-o prietenie calda. la sectie. baga acul în cavitatea dintre pleure. Eram cel mai vechi în salon. poate.Înghiteam fiecare din noi ca gaina boabele. Tare m-am bucurat când la sfârsitul lui 1993 am dat de Aurica Visovan. Când îmi venea rândul sa-mi bage aer. Încercam sa-l încurajez. De Aurica Visovan m-am apropiat tare repede. apasa cu aratatorul de la mâna stânga între coaste. Mitica Oniga este grav bolnav. Cei de la sectie nu primeau tratament ca noi. Eu înghiteam si speram. El este unul dintre titanii de la Pitesti. adunate mai multe la un loc. Când intra aerul. în ciuda oamenilor rai. În vremea aceasta continuam tratamentul cu Hidrazida si Pass. Pot spune ca de ing. Nu dupa mult timp. dar pentru altii nicidecum. Acum si el. S-a mai dus un frate de al nostru în vesnicia vietii de dincolo. Avea grija de el ca de copilul lui. Leonida îi da Hidrazida si Passul. Pârâia acul pâna ajungea unde trebuie. arde în noi aceasta prietenie.C. simteam . Nu-mi puneam problema inutilitatii tratamentului. ma prindea o neliniste. ca si mine.B. apoi. Leonida Lupascu se stinge din viata sub privirile noastre îndurerate. Asa a ajuns Mitica Oniga sa se faca bine si sa se salveze de la moarte. În timpul acesta. cu stângacie. Acul era si el lung si gros. traieste. S-a hotarât sa nu mai ia pastile si sa i le trimita lui Oniga la sectie. cei de la spital. ca un Fat-Frumos la înfatisare. Degetele lui erau destul de butucanoase. Leonida Lupascu stia ca. bolnav destul de greu la plamâni. Ca sa nimereasca în mod sigur între coaste cu acul. Leonida al meu însa. Viorel Demian m-am apropiat tot asa de mult ca si de Aurica Visovan. la sectia a II-a T. Doctorul Costin avea un fel de-al lui de a baga aer. Un om tare bun la suflet si cu multa daruire. dupa o vreme nu mai vrea sa ia medicamentele. Spunea ca nu mai are nici un rost. era internat un tânar fecior. Bucuria a fost mare. De acum este târziu. Si azi. lui Carabulea ca sa le duca lui Oniga la sectie. ducândusi batrânetile la Suceava. Mergeam de la pat la pat si-i încurajam.

În felul acesta uitam ca suntem bolnavi si-n temnita. pe care o puneam pe perete. putem spune. Avea un aparat unguresc cu care masura aerul introdus. Radu Gyr si Nichifor Crainic.cum se umfla cavitatea toracica. se uitau din usa numai si plecau închizând usa. Noi. ÎNCHISORILE – UNIVERSITATILE NOASTRE Fac o paranteza si va prezint. Ioan V. Aici. ca am absolvit si aceste mari universitati din scoala vietii. Nichifor Crainic. amiralul Horia Macelaru si multi altii. cât si pentru realizarea unei înalte spiritualitati crestine. În conditii inumane. Erau speriati de mortii care ieseau din salonul acesta si de boala care ne macina plamânii. Nicolae Steinhardt. în iadul comunist. Iosif Iacobici. Mai aveam si câte un capat de creion si hârtie. au realizat si conditii de scoala înalta. pe care nu-i mai stiu. noi învatam. Aici s-au format caractere. de la camera la camera. A doua saptamâna îmi baga si la celalalt plamân. Pentru a ne împartasi din marea cultura am recurs la toate mijloacele necesare. Când vorbeam la perete. nu prea veneau pe la noi. tinând loc de microfon. Se auzea destul de bine. am gasit calea de a ne instrui si forma lânga mari dascali ai neamului românesc. Tot ce aparea de pe sectie. Puneam urechea pe gamela si ascultam. . Cei setosi s-au adapat de la cei înzestrati cu izvor nesecat de cultura. cei care am trecut prin universul concentrationar. Constantin Noica. în acest univers concentrationar. Îmi era tare greu câteva zile cu respiratul. Pantazi. în mare. George Manu. Si când veneau. pe buna dreptate. Georgescu. Asa se facea ca aveam la noi fascicole din Noul Testament. 1. de care faceam rost de la doctorul Costin. Când era vorba de perchezitie. toti la un loc. noi mai foloseam si gamela. mintea omeneasca nu le cuprinde. Gheorghe Bratianu. pe care. Mircea Vulcanescu. Dumitru Staniloae. maestrul si ucenicul. ne-am însusit alfabetul Morse. Învatam pe de rost versete si capitole întregi pe dinafara. Stiam toata Predica de pe Munte. În fabrica si spital am reusit sa avem hârtie si creion. Era bun cu noi si ne apara. Nicolae Mares. Cel care vorbea apropia buzele de fundul gamelei si transmitea ce dorea el. În Celular si Zarca. Pentru noi toti a fost o universitate. 2. prin tevile de la calorifer sau prin batai în perete. Închisoarea poate fi considerata o înalta scoala atât pentru instruire. în mod normal. pe lânga satanismul din ele. Traian Trifan. generalii Ioan Arbore. ce au fost pentru noi închisorile din timpul comunismului. în aceleasi conditii de viata. pe care le puteam ascunde în saltea mai repede. având ca dascali elita intelectualitatii interbelice. asa cum au fost: Radu Gyr.

peretele nu mai era curat ca hârtia. Cu un ac sau cu un cui bine ascutit scriam pe peretele alb tot ce ne însuseam de la dascalii nostri sau ce primeam de la unul la altul prin viu grai. matematica. Afara si-a cultivat pamântul ca un agronom. în ordine si cu migala. Asa au fost unii din teregovenii mei. noi ajungeam sa citim pe pereti atâtea lucruri bune. Pâna la gasirea solutiei. pe peretele alb ca hârtia. ca Romulus Anculia-Miloi. ci era denivelat prin stropitura. muncitori. Avea darul povestirii. au absolvit o universitate. un alt teregovan. istorie. Asa au reusit ca pe peretii camerelor sa nu mai apara scrisul. Tocmai acest gulag cu scoala lui. pe buna dreptate. Asa s-a ajuns ca oameni simpli. zisi But. Steinhardt. Scrijeleam peretii cu cunostintele noastre pentru a lasa si la altii care veneau dupa noi. au continuat studiul. au dovedit ca. fiecare din noi am realizat si clipe de fericire în nefericirea din iadul comunist. Ion Lazarescu. Poezii întregi scriam cu vârful de ac sau de cui. fizica. chimie. tot teregoveni si ei. avea o contramasura a noastra. Gheorghe Grozavescu-Mutu. În toate camerele si celulele din Aiud au stropit peretii cu ciment si var. poezii sau alte cunostinte. tatal si fiul. mai diabolica. Despre aceasta mare scoala se pot spune multe lucruri. iesind afara. a devenit un foarte bun cioplitor în piatra si zidar. Ba de cele mai multe ori îsi puneau la punct gramatica limbii române. N-a fost perete din camere sau celule în Aiud sa nu aiba scrise coloane întregi de cunostinte. geografie si literatura. Ion Coltan. noi ne continuam munca în scoala noastra. La fel. realizându-si fiecare o frumoasa biblioteca si sporind-si darul de a vorbi. conducerea închisorii se luase de grija. Nu mai stiau ce sa faca. Petru Grozavescu-Maranu.Marea noastra biblioteca o constituiau peretii celulelor. Orice masura luata de ei. Dupa cum pritocirea oamenilor prin camere se facea destul de des. În felul acesta. din toate disciplinele. defineste si chiar distinge Rasaritul de . pe buna dreptate. Gheorghe Ivanici-Casapu. Vazând Coller ca nu mai are ce face cu noi. Moise Anculia-Pasule se pregatise în domeniul agriculturii. unchii mei Petru si Ion Berzescu. elevi si chiar studenti sa învete limbi straine. De la o vreme. Acolo treceam tot ce auzeam. Petru Maranu-Cornerevintu. tarani. a recurs la o alta masura. Asa cum spune N. De asemenea. care dupa ce a iesit din închisoare si-a scris memoriile în opt caiete.

Se leaga de o întâmplare destul de hazlie. Nici una. Telul lor final este omul. decretândul drept suprem ideal. Barabas pune mâna pe creion. Apusul aluneca în haurile ateismului. Ma împrietenisem bine cu el. Vestul si Estul. Nu l-a mai putut ascunde. În timp ce noi scrijeleam pe pereti cu acul. îl baga în buzunar si pleaca. Vorbea cu toata lumea fiind destul de comunicativ si binevoitor. Gardianul s-a speriat. cel de dupa cortina de fier. * Tot pe acum apare în salonul nostru Octavian Radulescu. bucurându-ne mult de . Iata. pentru un trai mai bun.. crezând în Hristos. Nu dupa mult timp vine iarasi în salon. când s-a facut sfintirea monumentului.” — “Ce. cele doua profiluri ale Europei. Vestul si Estul. I. este un suflet curat. Se apropie de Tavi si-i cere datele. cred într-o armonizare si un echilibru între cei doi frati. a Estului. Ne-am adus aminte de sotia asta. nici doua. pe când al nostru este învierea. gata sa-i noteze numele. pentru a ne pastra identitatea de om si pentru a ne înalta spre cer.. Caracteristica noastra. Pe masura ce Rasaritul se înalta. Aveam sa-l întâlnesc pe Tavi la Aiud în 1994 — 14 sept. dragostea întru HRISTOS. Tare rau la suflet era si fricos de mama focului. ei vor ajunge sa bata la portile Rasaritului. Apusul. Barabas. Estul Europei. cum azi ei ne obliga pe noi sa batem la portile lor. iar Tavi al meu a scapat cu fata curata. Sa stiti ca asa am sa declar.. iubindu-ne unii pe altii. îndumnezeirea omului. Soljenitîn. Caracteristica lor. daca îmi faceti raport eu am sa declar ca D-voastra mi-ati dat creionul. prin lacrimi si sânge. Îi spuneam Tavi. Dumnezeu. ridicându-i statuie. Pe vremea aceea gardian era un ungur. undeva.Apus în Europa. deci. Atunci. Spre final. În jurul omului s-au schimbat constitutii si au fost îngenuncheate popoare. a Vestului. Sa închidem paranteza si sa ne întoarcem la episodul nostru. ei. pentru drepturile lui. este o burta plina . Era cu carnetul în mâna. Tavi îi spune: — “Domnule gardian.materia. nu pentru un suflet mai curat si mai nobil. II. esti nebun? Când ti-am dat eu creionul?” S-a uitat lung Barabas la el si a plecat fara sa-i mai noteze numele. Într-o zi deschide usa pe neasteptate si-l surprinde pe Tavi Radulescu cu un capat de creion în mâna. Era mai tânar si plin de viata. O criza pe plan spiritual se va asterne asupra lui. luptau pentru om ca individ. asa cum bine schiteaza. a facut ca omul sa se dezmeticeasca si sa tâsneasca spre o înalta spiritualitate crestina.

Eu am sa te pun pe picioare. sa mi-l dati mie în primire. Dupa consultul medical. Se încalzise destul de bine în luna martie. sa fie bolnavul meu si sa am eu grija de el. Ma ducea Marcoci în brate la control si apoi iarasi în pat. Când venea.tot. Adrian Carausu n-a mai facut hepatita. Începusem sa mai manânc câte . Din stomac iesea o secretie verzuie si amara. La ochi apare galbenul. basarabean de origine. A fost mult mai blânda. Îl cheama la el pe bucatarul spitalului. Gura îmi era amara. Aproba regimul alimentar. sa pregatesti si sa aduci la bolnavul acesta regimul pe care ti-l prescriu eu. avea grija sa-mi spuna: — “Mai omule. parca mi-a pus Dumnezeu mâna în cap. ci trebuia sa mai am si asta pe capul meu. amara ca fierea. Pierdevara. Vomita si el. Dadeam numai verde afara. Iata ca nu mi-a fost dat sa am liniste. Cu mine în salon mai era si Adrian Carausu. domnule doctor.” — “Bine. Vine cu el pe la toti bolnavii. Era doctorul Marcoci. grea si cu multa zapada. Eu la raze nu mai puteam merge pe picioare. cu numele de Pierdevara. Trece la tratarea hepatitei. Îmi balanganea si capul de slab ce eram. când se poate. mai ales dimineata pe nemâncate. Îi expira pedeapsa. dar mult mai putin. — “Mai bucatar. fara sare si cu ulei crud. când da peste mine si o hepatita. îmi spune ca am hepatita. Însotit si de greturile respective. care era un criminal de razboi. În timpul acesta doctorului Costin i s-a adus un ajutor. ai înteles?” — “Da. Ce mâncam dadeam afara. varsaturile se rarisera. Îmi suspenda tratamentul cu Hidrazida si Pass. ca eu îti aduc de toate. Se pregatea sa plece acasa. Vine si Bogateanu la mine si ma vede. ma pune la regim alimentar. expunându-i cazul fiecaruia în parte. Dar va rog un lucru. cu pâine prajita si câte un gratar. Se îmbolnavise bila. tu sa asculti de mine.” Din acel moment. din momentul acesta este bolnavul tau. Passul si Hidrazida ma dadusera peste cap. Vomitam destul de des. am înteles. dar sa ma asculti. Spitalul nu avea altceva decât urotropina si sare amara pentru drenarea bilei. Când ma vede si ma consulta doctorul Costin. Nu mai puteam mânca. Sa pot veni la el cu mâncare de regim când pot eu. Îl introduce în tainele spitalului. Era de la fiere. numai umbra de mine. medic militar. Venea Pierdevara la mine de câte ori avea ceva sa-mi aduca. De la o vreme. uite aici.” Ajunsesem slab de tot. sa manânci. Iarna lui 1955 n-a mai fost precum cea din 1954. bolnav si el de tuberculoza.

Merg acasa cu sufletul împacat ca ai scapat de moarte. Ma bucur ca te las mai bine si sper sa scapi si tu cu bine. de altfel. Zaharul îl aducea într-o punga de hârtie. ca si lui Marcoci. Tu stii acum ca eu te-am îmbolnavit a doua oara. ma ajuta. Pe la orele zece venea cu pâine prajita si câte un gratar. Îmi aducea Pierdevara de toate. ca n-am facut-o niciodata. ca era tot vecin cu mine si se aseaza pe el. Îmi parea rau. Poate chiar viata. Sa ai grija de tine si sa fii cuminte. Atunci când nu puteam nici sa manânc. pleca de la mine. Vine la mine cu o cutie de lemn plina cu fiole pentru injectii simi spune: — “Mai Berzescule. desi era un suflet mare si bun. eu plec acasa. cu mâna stânga. Fusese omul politicului. Cât a ramas la spital. Sa fugi de turnatori si de gardieni.” M-a îmbratisat cu multa duiosie si cu lacrimi în ochi ne-am despartit. a venit Marcoci si a luat-o. cu multa dragoste fata de om. Ce mi-o fi venit mie atunci sa-l refuz nu stiu. Întotdeauna venea cu gamela plina. dar numai când putea. S-a suparat. ca va fi bine. ne-a ajutat foarte mult. Am dat la toti care au avut nevoie. capul si cu dreapta îmi dadea sa manânc cu lingura. Ma împrietenisem cu el. Pâinea prajita mi-a prins bine. A stat cutia cu injectii mult timp la mine sub pat. Îsi aduc tie aceste economii ale mele. Tinea sa-mi spuna multe lucruri de-ale lui. dar pe mine m-a ajutat. îmi ridica. Ai auzit ce a spus Bogateanu? Esti bolnavul meu. dar . bucatarul meu: — “Asculta. Gresisem. Eu stiam de acest lucru si nu-i destainuiam nimic. Eu am grija de tine. Si lui îi datorez mult de tot. Nu puteam sa manânc tot. El nu ma ierta. tinea sa-mi spuna. Din cauza acestei cutii aveam sa-l supar pe Dragon. Iata ca vine si ziua când doctorul Costin trebuie sa plece acasa. Dupa o vreme. Lui îi datorez extraordinar de mult. Vine la pat. Ai auzit?” Cu acestea zise. De câte ori venea. tu sa faci asa cum îti spun eu. care m-a îngrijit mult de tot. Vine într-o zi la mine si-mi spune sa-i dau niste fiole unui bolnav. Era bun si el. Le dai tu cui vrei. si mai târziu si doctorului Cornel Petrasievici. era prea mult. A tinut-o asa cu regimul acesta pâna în toamna anului 1956. cinstit si corect. Refuza si nu mai vrea sa vorbeasca cu mine. Nu mi-a zis nimic si a plecat prin salon. Eu îi spun sa ia injectiile care i le trebuie. Cu o zi înainte este anuntat sa se pregateasca. Zi si noapte era la mine. Luase în primire doctorul Marcoci. Pe lânga mine.ceva. Sunt pentru voi. Dumnezeu sa fie cu tine. mai aveam si o oala cu ceai.

neiertator cu cei slabi. Tot timpul mi-a parut rau de felul cum m-am purtat cu el. Când a fost luat din camera, a venit la mine si si-a luat ramas bun. M-am bucurat de gestul asta. Cred ca ma iertase. Îmi cer si acum iertare de la el. Aveam sa ma întâlnesc cu el în 14 sept. 1994, la Aiud. A venit la mine cu multa bucurie. Nu l-am mai recunoscut. Era batrân. Când mi-a spus ca-i Dragon, am sarit la el de bucurie, intrând împreuna în închisoare, vizitând tot ce era de vizitat. Cu el am stat cel mai mult de vorba. Doctorul Marcoci îmi continua tratamentul cu pneumotorax bilateral. Îmi spusese Costin ca am niste gauri de necrezut. El spera sa ma vindec. Am uitat sa va spun ca în timpul lui Costin am facut lichid la stângul. Deci, aveam hidrotorax si la dreptul, pneumotorax. Asa m-a luat Marcoci în primire. Între timp apare din nou Zeana la spital, în salonul nostru. Când ma vede ramâne mirat de ce am putut sa dau eu. Doctorul Costin plecând mi-a spus: — “Sa stii ca plamânul tau stâng a ajuns la ramolitie, nu mai lucreaza decât pentru el. Tu numai cu dreptul mai traiesti. Sa ai grija. Din cauza lichidului ai o pahipleurita la stângul. Acum Marcoci trebuia sa aiba grija de mine sa-mi scoata lichid din când în când. Îmi baga vitamina C fiole în lichid. Asa l-am tinut doi ani, lichidul acesta. Odata era sa dau ortul popii, daca nu era Zeana cu mine în salon. Ma duce Marcoci jos la raze ca sa-mi scoata lichid. Operatia de pneumotorax o facea acum doctorul Bogateanu. Pâna când a învatat treaba asta l-a luat pe doctorul Zeana pe lânga el. Acum, când m-a luat pe mine la raze, Zeana îi spune lui Marcoci sa fie atent Bogateanu sa nu-mi scoata prea mult lichid, caci îmi poate provoca un soc. Ajung jos, pe masa de la raze, unde Bogateanu îmi vede lichidul. Ma asez culcat pe masa ca sa mi-l scoata. Termina operatia si ma duce Marcoci sus în salon. La un moment dat, dupa scurt timp, eu nu mai pot sa respir. Zeana ma vede, se ridica din pat si bate la usa. Vine Marcoci si Zeana îi spune: — “Du-l repede jos pe Berzescu si spune-i lui Bogateanu sa-i bage 300 cm. cubi de aer peste lichid. A scos prea mult lichid si a facut un soc.” Ma duce repede jos pe masa. Bogateanu, speriat, încearca sa bage acul, dar nu nimereste imediat. A treia oara, în sfârsit, reuseste si începe sa bage aer, asa cum i-a spus Zeana. Îmi revin si încep sa respir mai bine. Ma învinetisem la fata. La plecarea de la raze, Bogateanu îmi

spune ca trei ore sa stau în sezut cu perina la spate si sa nu ma misc. Daca mi-e sete, altcineva sa-mi dea apa. Si de data asta am sarit peste moarte. Cu noi în salon mai fusese internat si Ghiata Ioan, un sofer din Bucuresti. Plecând Dragon, Ghiata a avut grija de mine. Avea un suflet mare. Se daruia îngrijirii bolnavilor. De altfel, toti legionarii au facut asa, prin toate închisorile pe unde au trecut. Fara exceptie, toti s-au daruit omului, în lumina lui Hristos. Ma vedea slab si prapadit. S-a purtat cu mine ca si cu fratele lui bun. Îi datorez multa recunostinta domnului Ion Ghiata, multumindu-i din tot sufletul pentru tot ce a facut pentru mine. Se apropia vara lui 1955. Era cald, cald de tot. Eu cu ambii plamâni tot în pioneze, la stângul lichid, la dreptul pneumotorax, iar cu ficatul fixat la regim. Asa-mi petreceam amarul. Pierdevara se tinea dupa mine. Adesea îmi spunea: — “Eu te-am facut bine si te-am salvat!” Ma bucuram sincer. M-a ajutat foarte mult. Doamne, ajuta-l pe unde-o fi, ca, poate, chiar m-a salvat de la moarte si el. Dac-o fi murit, Dumnezeu sa-l ierte, c-a mai fost si om adevarat. Tot în acest an se elibereaza si el, Pierdevara al meu. Îi venise rândul sa plece acasa. A venit la mine si si-a luat ramas bun. Ne-am îmbratisat si i-am multumit de toata dragostea si grija ce mi-a purtat-o. O data cu plecarea lui Pierdevara, regimul meu de masa s-a schimbat. Noul bucatar nu se mai ocupa îndeaproape de regimul hepatic. Primeam si pe mai departe fara sare la masa. Hepatita mea nu cedase mult. Cu acelasi regim aveam sa plec în 1956 la sectia a II-a. Spre toamna, tot în 1955, nu-l mai vedem pe doctorul Marcoci. În locul lui apare doctorul Cornel Petrasievici, un om înalt, desirat parca, de slab ce era, cu fata prelunga, osoasa. Trece prin saloane pe la fiecare bolnav. O data cu venirea lui, se parea ca atmosfera se îmblânzise.

SPITALUL (V). SI TOTUSI L-AM ÎNFRÂNT PE COLLER
S-au scurs doi ani de când peste Aiud stapân ajunsese Coller. Se simtea cum haturile erau tot mai strânse. În atmosfera plutea parca un început de furtuna. Aiudul se misca pe nesimtite, ca un colos. Seismele se faceau percepute de noi, vietuitoarele colosului. Ca-nainte de furtuna, adesea aparentele înselau. Parea ca se abatuse si o boare de pace, de liniste. Gardienii pareau mai blânzi, mai domoli, dar destul de vigilenti. Se simtea de la distanta ca ceva se misca, se urzeste.

Ca animalul de prada, pititi la pamânt, se pregateau sa sara asupra noastra. Din fabrica începusera sa fie retrasi tot mai multi detinuti politici. Îi înlocuiau cu dreptul comun. Din tara mereu soseau loturi, loturi de legionari. Se faceau pregatiri minutioase în vederea unei mari lovituri, proiectata sa se dea în Aiud. Scrâsnea Aiudul ca doua falii ale pamântului, când se declansase cutremurul reeducarii. Gemetele miilor de oameni se faceau tot mai auzite ca un cutremur de pamânt. Sa ne întoarcem la întâmplarile noastre din salonul zece, din spital. Doctorul Petrasievici îsi luase în primire sectia lui de bolnavi din spital. A fost adus de la Zarca. În locul lui l-au dus pe doctorul Marcoci. Când m-a consultat si a vazut cum aratam, doctorul Petrasievici s-a speriat. Hepatita era pe sfârsite. Lichidul de la plamânul stâng tot îsi mai facea de cap. La dreptul îmi baga aer. Mirat m-a întrebat: — “Cu ce mai respiri, omule? Aveam o respiratie sacadata. — “Aici trebuie sa facem ceva.” — spune el. Din vorba în vorba, afla ca sunt din Lugoj. Povestindu-i de familie, îmi spune ca el a meditat-o pe sotia mea la franceza, când era la liceul “Iulia Hasdeu” din Lugoj. Aveam sa ma conving de acest lucru când m-am eliberat din închisoare. De aici încolo a fost extrem de atent cu mine. Îmi continua tratamentul cu pneumotorax la dreptul. La stângul, lichidul începuse sa scada. Permanent îmi introducea vitamina C, injectii, în lichid. O data cu resorbtia lichidului, Petrasievici este de parere sa nu mai continuam pneumotoraxul la stângul. Îl abandoneaza. El îmi spune ca-mi va dauna sanatatii. Inima se va îmbolnavi. Asa ca, dupa ce noul an 1956 a venit si la noi, eu faceam pneumotorax numai la dreptul. Cu toate sperantele de liniste si pace din Aiud, Coller strânge cercul tot mai tare. Perchezitiile se întetisera tot mai mult. Dupa cele spuse de Petrasievici, Zarca era ticsita pâna la refuz. Iar eu, tot la locul meu, în acelasi pat, îmi duceam calvarul. Ma gândeam mult la ai mei de acasa, mai ales dupa cele discutate cu doctorul Petrasievici. Sa ne întoarcem la început de decembrie 1955, la spital. Într-o dupa-masa vine la mine un plutonier cu halat alb luat numai pe umeri. Se apropie de patul meu si ma întreaba încet, cum ma simt. — “Nu te speria, eu sunt din Lugoj. Am fost vecini cu casa, unde am locuit. Te cunosc, locuiai cu parintii la nr. 3 pe Libertatii. Eu locuiam peste drum, în fata fântânii. Eu sunt sârb, dar nascut în Lugoj. Acum sunt frizer aici la administratie. Spune-mi ce vrei sa transmiti acasa, ce sa

spun?” Am ramas naucit si nu-l credeam. Într-o doara l-am rugat sa comunice ca ma simt mai bine si ca voi veni acasa. — “Sa stii ca acasa este totul bine. Copilul este mare si are 7 ani. Ai sa primesti o fotografie cu ei. Ti-o va da Petrasievici.” Doamne, parca se pogorâse Duhul Sfânt peste mine. Simteam ca ard totul. Curgeau broboane de sudoare de pe mine, pe fata si pe cap. Si mare a fost bucuria. A dat mâna cu mine si zâmbind mi-a spus sa fiu cu curaj ca voi pleca acasa. M-am uitat dupa el extaziat. În jurul meu nu era nimeni. Vecinii mei de pat erau speriati. Credeau ca-i de la securitate pentru ancheta. Nu le-am spus nimic. Mi-era frica. Daca un cuvânt iesea din gura mea, eram pierduti, eu, Petrasievici si frizerul. Peste trei zile vine la mine Petrasievici cu o fotografie. Erau sotia si fiul meu, Adrian, la 7 ani. Pe dosul fotografiei a fost ceva scris, dar a sters totul doctorul. Asa, cu scrisul sters, daca ar pica în mâinile gardienilor, nu s-ar întâmpla nimic. Asa s-a si întâmplat. Am declarat ca am luat-o din bagaj, când mi-am luat din haine. Zile întregi ma uitam la fotografie. De sase ani si mai bine nu-i mai vazusem. Pe fiul meu îl lasasem de patru luni. Îl mai vazusem în decembrie 1949, la vorbitor, la Timisoara, închisoarea militara. Cu toata vigilenta lui Coller, am reusit sa primesc vesti de acasa si sa primesc o fotografie cu sotia si fiul meu, de atunci facuta, în 1955. Pe drept cuvânt, mi-am spus atunci, asa bolnav cum eram: — L-am înfrânt pe Coller. A fost un act de mare curaj al doctorului Petrasievici si al plutonierului frizer. Ne putea costa chiar viata, mai ales pe frizer, ca era membru de partid. La Dumnezeu toate-s cu putinta. S-a lucrat ca-n cea mai temerara actiune de spionaj, totul pe tacute, numai în soapta si fara martori. Cei din jurul meu n-au stiut nimic si nici n-au aflat vreodata de acest lucru. N-am spus la nimeni nimic, cât am stat în Aiud. Doctorul Petrasievici n-a mai comentat nimic despre acest lucru. Era însa extrem de multumit de bucuria mea. As vrea ca pe aceasta cale sa-i multumesc mult de tot. A facut pentru mine extrem de mult. S-a purtat ca un om adevarat. A avut în el atâta caldura sufleteasca, încât pe multi i-a tamaduit numai cu dragostea din el. În Aiud, pe unde a trecut, a lasat urmele lui de mare caldura sufleteasca. N-a tinut seama de apartenenta politica. Toti au fost fiii acestui napastuit popor. Mai presus de toate a fost medicul întru Hristos.

Acum, în 1997, a murit. La fel îi multumesc si plutonierului-frizer de atunci, dac-o fi în viata. A facut pentru mine extraordinar de mult. Se plimba fotografia mea de la om la om. Nimeni nu m-a întrebat de unde o am. Dar nici eu n-am spus la nimeni nimic. Asa a patruns în sufletul meu o raza de lumina, de caldura sufleteasca din partea familiei mele. Pentru cei de afara pare un lucru fara importanta, dar pentru noi, cei de sub zavoare, din întunericul celulei, din mucegaiul podelei, din aerul îmbâcsit al urinei si fecalelor, din durerile ranilor sângerânde, din siroaiele de lacrimi si sânge, este mare lucru. Extraordinar de mare. O minune. Un semn de Sus, de întarire la rezistenta era. Simteam cum în firavul meu trup patrundeau taria, sanatatea si nadejdea în mai bine. Poate ca gresesc si sunt subiectiv, dar eu am credinta ca acest lucru a fost cel mai puternic medicament. A contribuit la vindecarea mea într-o mare masura. Acum, navalesc în mintea mea zilele de zbucium în lupta cu moartea. Mi-aduc aminte de vremea când doctorul Bogateanu îmi facuse raportul pentru Administratie ca murisem. Din vremea aceasta mi-amintesc de doua din visele mele mai semnificative. a). Când ma gaseam între viata si moarte, acel iulie fierbinte din 1954, într-o noapte visez: Se facea ca, asa usor cum eram, într-o camasa lunga de noapte, alba, mergeam pe o carare mai lata, plina de iarba verde si flori de câmp, asa cum era ea, când eu copilarisem pe acolo, la salasul nostru de la Igeg. Acum, în visul meu, usor ca un fulg de pasare, stateam în iarba tolanit pe stânga, proptit în mâna, lânga o tufa de macris salbatic. Cu dreapta rupeam câte o frunza de macris si o duceam la gura. Era tare bun si acrisor. Seninul cerului albastru, cu razele fierbinti ale soarelui, îmi scalda fata. Era cald, cald de tot. Ma facea sa ma bucur de viata aceea care de-abia mai pâlpâia în mine. Alaturi de mine, sotia mea, cu parul balai, bogat în plete, revarsat pe sânii tineri, zvâcnind a viata si dor, cu seninul cerului din ochii ei limpezi si mari, ma privea în mutenia ei cu multa lacomie. Parca glas n-avea, dar la fel nici eu. Ma privea lung, lung de tot, fara sa-mi spuna ceva. Si ea, ca si mine, statea tolanita în iarba moale si verde, pe dreapta. O admiram mâncând la frunze de macris. De la o vreme am încercat sa ma ridic, dar n-a fost chip. Cum ma ridicam, cadeam la loc în iarba. La încercarile mele nereusite, sotia mea sare si ma

. Ne duceam unii la altii în vizita. Timpul avea sa dovedeasca. Al doilea vis l-am avut dupa ce trecusem hopul mortii. dar mai cu putere. bolnavi mai putin grav se internau. Tot timpul eram unii la altii. care cocheta cu muza. el este unul dintre titanii de la Gherla. Ne-a legat o prietenie curata si multa întelegere între noi. ca el murise în 1954. Între timp. Era oarecare destindere. Constantin Butan. Îl târam dupa mine cât puteam. Aveam sa-l cunosc foarte bine si sa stau multi ani cu el în camera. Pâna la urma n-am reusit sa-l salvez. Simteam la respiratie o usurare. dar totusi merge cu mine mai departe printre florile de câmp si macris. În salonul 9 a fost internat. SALONUL 9 Ca sa ajungi în acest salon trebuia sa treci prin salonul 10. dar mai târziu. În acest salon. Îl înfruntasem pe Coller. În focul meu de peste 40 de grade. Se facea ca eram tot la salasul de la Igeg. ca asa a si fost. Pentru noi toti. Din acest salon avea sa auda prin ce am trecut eu în salonul mortii.. alaturi de sotie. ing. va pot spune ca dupa doua luni de la primirea vestilor si a fotografiei de acasa. Era tare slabit. Nu avea alta intrare decât pe aici. — Din tot jocul acesta cu moartea. Umblam acum prin salon ca o sfârleaza. m-am trezit din vis. îmi talmacesc visul. dupa tata. ca doar Coller era stapân. Ma straduiam sa-l ridic de jos pe bunicul meu. medic. prin . Dumnezeu i-a dat tarie sa reziste pâna la sfârsit. care mai supravietuim gulagului românesc. Întorcându-ma de la vis la realitate. Tot aici a fost internat si Constantin Pascu. tot transpirat. cât si-n lagare. Ma straduiam sa dau o dezlegare visului. dupa bunul plac. Au trecut pe aici multi bolnavi de care eu nu-mi amintesc. Din nou a aparut si Ionel Zeana. Cepi Stere. Petru Sandru. Asa mergând. înv. iulie 1954. Am ajuns acasa si am îmbatrânit alaturi de sotie. lichidul meu a început sa se resoarba. Pofta de mâncare a reaparut. atât la Aiud. Clocotea parca viata în mine si nadejdea de biruinta asupra raului. b).prinde de mijloc si porneste cu mine pe carare greu de tot. Aveam sa aflu. Nu se putea tine pe picioare. mai ales saloanele 9 si 10. Eu nu reuseam sa-l ridic în nici un fel. Ion. Am cunoscut un tânar bihorean. Noi ne puteam misca mai liberi prin spital. la vârsta de 87 de ani. Scria versuri. în salonul meu mai venisera Tavi Popa. Cu toate astea au fost cazuri când paza mai lua si masuri arbitrare. voi scapa cu viata si voi ajunge acasa. Suntem în 1955. din plin. dupa eliberarea mea din 1964. pe cararea aceea cu macris. SPITAL (VI).

Cu el am stat mult de vorba. Nimeni nici o vorba. Mereu o chinuia. cade beleaua pe tot salonul. Cuminti. Nepasatori. dupa masa. În salon. Unul câte unul defilam prin fata gardianului spre salonul nostru. când linistea se asternuse în spital. Se realizase un zumzet usor. cu o voce metalica si cam pitigaiata. Un om mai mult înalt decât mijlociu. învârtind-o în fel si chip. Începe sa se plimbe nervos prin salon. cei opt din salonul 10 ne ridicam în picioare. hop ca deschide usa de la salon gardianul Barabas. — “Bine. Dar iata ca lucrurile se mai si schimba.” Asta s-a petrecut în timp scurt. îmbietori la ura. Ne fotografiase. vreo câtiva din noi. dar eram opt insi care veniseram în vizita. Necuratul l-a adus pe Barabas peste noi. Nu trece o ora si vine cu ofiterul adjutant dupa el. Ca la o comanda. mai venea în vizita prin saloanele noastre un tehnician sanitar. din salonul 10. uitându-se înca o data la fiecare din noi si iese din salon. trecem fiecare la patul lui. trece agale prin salonul nostru. Barabas închide usa de la salonul 9. în salon. ca-i raportase . Toti taceam mâlc.1956. parca de stup. Adesea venea cu câte o rigla în mâna. Se sucea ca un paun printre noi. Se parea ca lucrurile merg bine. Ne obisnuiseram unii cu altii. cum te numesti?” Îmi noteaza numele. Avea grija întotdeauna sa-i vedem gradele de ofiter adjutant. cum spune o vorba din batrâni. depanam firul amintirilor. când Petrasievici a venit ca medic la spital. Se opreste în dreptul patului meu. Cam dupa orele trei dupa-masa. Cineva trebuia sa ia asupra lui aceasta abatere. vara. duseram în vizita la cei din salonul 9. cu ochii sfredelitori. Ne fixa pe fiecare cu o privire sfredelitoare. Altfel. si Ion Bohotici. Ne apropiam de toamna lui 1955. Dar când îi e dat omului sa-l ia Sarsaila în cotarita. Acum asteptam sa ma scoata din spital. care era pe peretele cu usa de la salonul 9 si întreaba: — “Cine a fost în salonul 9?” Nimeni nu raspunde un cuvânt. Tacere. Într-o buna zi. o liniste de mormânt. desi se vorbea în soapta. cu capul plecat. mai întreaba înc-o data acelasi lucru. subtirel. Nu de mult timp. În acest timp eu judec ca cineva trebuie sa ia aceasta sarcina. cu gradul de adjutant. Scos din sarite. îl ia si din usa bisericii. salvând salonul de la pedeapsa. Ma ridic din pat si raspund: — “Eu am fost. altii n-au mai fost?” El stia câti au fost. când eram siguri ca nu-i nici un pericol. d-le adjutant. Adjutantul mai întreaba înc-o data: — “Numai el a fost în salonul vecin. Nu întotdeauna merg bine.

Citeam si noi ce apucam. Cei de la conducere nu mai erau siguri pe ziua de mâine. cunosc framântari de mase în mirajul libertatii. nu mai aveau grija noastra. Începusera sa fie uitate ziare prin W. Multi. Nu va mai trebui sa ne tundem la piele. sau nu se mai proba. Dupa doua ore vine cu un tabel în mâna si le spune celor sapte bolnavi sa-si faca bagajul.000 de disparuti si deportati în U. cât si în România se naste un climat de revolta împotriva opresorului. Asupririle Comunismului determina locuitorii acestor orase sa se miste si sa spere. tu nu patesti nimic.R. Atât în Ungaria. Speriati si ei de noile întorsaturi. Desi grav bolnavi. nimeni n-a mai intrat în salonul 9 o bucata de vreme. Arad. Ceilalti. cei care ne pazeau pe noi. Se întoarce spre mine si-mi spune: — “Pentru ca ai fost sincer si ai avut curajul raspunderii. pe atunci.” Cu carnetul în mâna. Daca ar fi fost vorba de a ajuta un bolnav cu medicamente. asta ar fi cerut zile întregi pâna la aprobare. Suflul libertatii începe sa-si faca loc si dupa Cortina de Fier. Nefiind siguri de ziua de mâine. Fiecare voia sa scape de un cosmar — cizma ruseasca.. gardienii nu stiau ce atitudine sa ia. foarte multi din rândul membrilor de partid. Oprimatii se miscau.gardianul.”. visau la o întoarcere la libertate. Marile orase din Transilvania si Banat. Plutea. Mures. exclama el. Îi noteaza si pleaca. de liniste. pe la anumite colturi prin fabrica. În Aiud. Oradea. doreau libertatea.S.C. Cade ispita acestei vraji de libertate Ungaria. Au fost extrem de operativi când era vorba de facut rau. Cluj.. trece cu gardianul pe la fiecare din cei care fuseseram în salonul 9. era un climat de pace. au fost scosi din spital si dusi pe Celular. Se vorbea ca ne vor lasa cu parul mare.-uri. Nu numai noi. la ziua în care vor azvârli la gunoi carnetul de membru de partid. De atunci. Se temeau. ca Tg. descatusarea de opresor. vor fi scosi din spital. în mod sigur ca se discuta despre ce se întâmpla în UNGARIA. Prin oras. un duh al libertatii deasupra Europei Centrale si de Est. — “Bineee. dar si ei. SPITALUL (VII). Timisoara. care avea sa plateasca scump încercarea de a-si cuceri libertatea. ECOUL REVOLUTIEI DIN UNGARIA ÎN AIUD Anul 1956 aduce în Europa un nou suflu de viata. cei întemnitati si zavorâti. cu peste 600. cu toate ca era Coller la conducere. deasupra celor de dupa . care s-au ascuns. ne voiam liberi.S.

Se scosesera priciurile. Gardienii devin mai morocanosi si mai putin comunicativi. ci democratia. Sunt condus de sanitarul spitalului. Reusisem. Mai târziu a venit si Constantin Pascu. mai bine zis. Cât puteau. dupa aceea. În Aiud. într-o buna zi sunt anuntat sa-mi fac bagajul. un om cu mult suflet. tot la T. În spital. cu care aveam sa stau mai mult împreuna. În camera în care am intrat erau paturi de fier etajate. De afara. intuise ca drumul cel bun nu este totalitarismul. care a semnat sentinta de condamnare la moarte a comunismului. pe care-l cunoscusem la spital. nu mai eram învatat cu schimbarea de loc si de pat. Cu toate acestea. dupa octombrie. Rusii. si Stefan Puscasu si Polgar Stefan. Mi se ofera un pat liber pe dreapta.C. au trecut peste ei fara mila. unde ma aflam pe atunci. jos însa. un plutonier. în timp. Au mai sosit. razbatuse vestea ca revolutia din Ungaria a fost înabusita. Acolo i-am întâlnit pe Vasilica Alupei. sa realizam o caldura de adevarata familie. de tensiune parca.. Spre toamna. A mers pe drumul despotilor de la Kremlin. tot în acelasi pat. atmosfera era aceeasi ca-n toata închisoarea. pe o parte si pe alta a camerei. Asa se scurgeau zilele. Se-nasprisera lucrurile. Surprins. Nichita Hrusciov voia sa fie altfel decât Stalin.B. Plutea nesiguranta însa. Morti cu zecile de mii. Informatii mai primeam de la noii veniti în spital. dupa cum vom vedea în cele ce urmeaza. realizând teroarea în rândul popoarelor. Privirile lui se îndreptau spre Apus. . nu s-a putut desprinde de totalitarism. dar si un tragism nebanuit. nu economia dirijata. În atmosfera aceasta. Îmi fac bagajul si-mi iau ramas bun de la toti colegii de camera. se simte ca ceva s-a schimbat afara.Cortina de Fier. Au trebuit sa treaca ani multi pâna când a aparut Gorbaciov. pe aripa dreapta. Probabil. ci aceea de piata. pe Aurica Visovan. trecusem de jumatatea lui octombrie. spre lumea libera. la sectia a II-a. fara sa dai de un capat. Nimeni nu stia ce va fi mâine. în octombrie. Alternanta între teama si nadejde. sub geam. cu tancurile lor. cu fata spre morga. ca si-n cel al pazei. Mergeam zilnic la plimbare. ma pregatesc de plecare. una dupa alta. anul 1956 aduce multa speranta în rândurile noastre. ei ne încurajau. Dupa mai bine de doi ani de spital. mai degajati parca. din Moldova. Intrasem în toamna bine de tot. asteptam ceva sa vina.

unchiul meu. în salonul 10. fratele tatalui meu. Dar cu ce pret? Cu un popor decimat. nu voiau ca noi doi sa ne întâlnim. În toamna lui 1956. prin Coller. Ioan nu mai putu suferi durerile. Ne urmareau pas cu pas. dupa ce-l asculta. Le era frica de o familie aruncata acum în închisori. deci. La spital. dar prin faptul ca eu eram în spital. paseste pe drumul acesta. Coller. dupa ce regimul comunist din România si-a dat seama ca nimic nu-i poate abate din drum pe cei de la Moscova. de teroare. îi raspunde: . Erau. Uica Petru. Nu aveam voie sa ne întâlnim nici în iadul acesta unul cu altul. ramasese la Gherla. unde se întâlneste cu Ion Bohotici. se cere la raportul lui Coller. Pacatul acesta cade si asupra Apusului. Aveam sa ma întâlnesc cu Ion în anul 1964. într-o colectivitate determina stari incalculabile de tensiune. La Ialta au fost negociate natiuni întregi. Ion a fost repede operat de hernie si dus pe Celular. au început represaliile. teroarea în închisoare. Hrana ajunse sa fie slaba de tot. legionar condamnat din timpul lui Antonescu. dar cu o zi înainte am fost scos din spital si dus la sectia a II-a T. a fost adus la Aiud. încet. Ion Bohotici îi spune ca eu am fost aici. Trebuia sa faca mai din vreme aceasta operatie. ajunsese la capatul puterilor. care declarase la mina ca-i legionar. Coller trece la un regim de exterminare. când Popa T. asupra lumii libere. Zaceau oamenii în pat fara sa fie chemat medicul.B. Am uitat sa va spun ca dupa ce am fost trecut de la spital la sectia a II-a. cinic asa cum era el. Dupa multe insistente este scos la acest raport. A ajuns în salonul 9. Asistenta medicala . Un regim de viata inuman. iar Ion. Mergeam din rau în mai rau. Bolnav fiind de ulcer. Ioan. Mureau pe capete. În tara s-au facut arestari si condamnari pentru faptul de a fi simpatizat si manifestat pentru revolutia din Ungaria. dupa eliberarea mea de la Periprava. numai pentru a putea declara Rusia ca agresor. dupa consumarea revolutiei din Ungaria. Aiudul. declarati de ONU agresori. Coller. încet.C. Nu mai primeam nici un fel de medicament. a doua zi.Rusii s-au facut vinovati de agresiune.aproape inexistenta. Trebuia sa faca operatie de hernie. În Aiud. În Ungaria a fost macelarit un popor. Ion Berzescu a fost internat în spital. Asa a avut loc cazul lui Popa T. Într-o zi. si-a reluat activitatea.

Sarmanul de el. hrana mai buna.B. Dupa câte stiu era de la Vintul de Jos. În mod sigur. Greva continua unicitatea în tot gulagul românesc. strigate repetate: — “Ne omoara!. cu toate amenintarile lor. din Fagaras.. numai el a stiut. în frunte cu Coller. trântindu-l la pamânt si omorându-l pe loc. Au mai venit de la Zarca. urmate de puscaturi de arme. sectia a II-a. izolari cu nemiluita. Vin dupa aceea si niste zgomote puternice. student la medicina. Astea au tinut cam o jumatate de ora. Coller numai la asta nu se asteptase. b). cât amar o fi fost în sufletul lui noi nu stiam. N-a scapat nici el de necazul asta. Aveam sa stau mult timp cu ei împreuna. stateam si asteptam cu înfrigurare sa vedem ce se întâmpla cu greva.. Venise si parintele Mitoiu. venit de catre Celular. împinge lumea pâna-n pragul nebuniei.. Conditii de viata umana. Cât am putut l-am încurajat. au început si ai nostri de pe sectie sa trânteasca obloanele de .C. În starea aceasta de lucruri. Legatura cu familia. Ostasul a tras în plin o rafala de pistol mitraliera. În vremea aceasta. Popa T. ba chiar si dincolo de fruntariile tarii. Peste hotare se vorbea despre acest act îndraznet. Pe fetele oamenilor se citea o nemaistapânita revolta. ing. ci s-a dus tinta catre sârmele ghimpate din zona interzisa. Când au fost scosi la plimbare. Regimul acesta dracesc.. batai pâna la sânge. frig. în toamna lui 1956 izbucneste greva foamei la Zarca si apoi pe Celular. n-au reusit. Dupa aceea. Celularul a reactionat pe loc cu batai în usa si strigate.— “Du-te si arunca-te în sârme!” Acesta a fost tot raportul. S-a încercat în repetate rânduri scoaterea din greva. Asistenta medicala conform regulamentului. Într-o buna zi auzim un vacarm neobisnuit. c). Ce masuri se vor lua? Pe sectie ne înmultisera bine de tot. Înnebunisera cu totii cei de la conducere. Dreptul de a citi si a scrie. Tot timpul cei de la Interne se zbateau sa gaseasca o iesire. cei de la T. Ioan. d). noi. Ne omoara!. Întors în celula. Ne asasineaza!.. de parca s-ar sparge niste usi si s-ar trânti ferestre. Dar. La acest eveniment. caldura. Când s-au trântit însa obloanele de la ferestre. mai ales prin foame. Popa nu a mai intrat în tarc dupa colegii lui de camera.. tot bolnavi.” De aici se aude si din partea Zarcii acelasi lucru. Îi depasisera actul de protest al detinutilor. A tinut aproape o ora aceasta manifestatie de protest.. intentionat realizat de Coller dupa revolutia din Ungaria. lucrurile s-au linistit. un regim de tortura. Atât i-a fost dat lui sa poata duce jugul robiei. Detinutii cereau: a). de catre superiorii veniti de la Bucuresti. Gheorghe Jijie si Victor Florea. le spune colegilor cum a decurs audienta.

Acolo îl gasesc pe doctorul Ionel Zeana. drept pedeapsa pentru obloanele date jos. de pe Celular. Aveam sa aflu mai târziu ca. Ce-o mai veni. asezat pe patul din stânga jos. N-a fost camera sa nu fi fost rasturnata cu fundul în sus. dar cred ca Stefan Puscasu. Dupa ce s-au linistit lucrurile. Nicolae Popa de la Piatra Neamt. în urma renuntarii la greva de catre Nistor Chioreanu. Fac la stânga pe scurta Celularului. cât si în Celular. Se uita la noi fara sa spuna o vorba. de aci încolo. când m-am eliberat cu conditionalul de munca. A trecut o buna bucata de vreme de la iesirea din greva si este adus. viata începe sa se desfasoare dupa tipicul ei. Ne asteptam la masuri severe de disciplina. gardianul sectiei deschide usa si-mi face vânt în camera. Usa se deschide. pe capul nostru vom vedea. Urmarile le vom vedea mai târziu. Aveam parte acum de un regim de teroare si chin. Sunt vânzoliti oamenii ca-n iad. numai bine nu va fi. Dupa mine mai vine unul. sa se întâmple ceva. Într-o zi vad o mâna . Pe rând. deasupra lui Puscasu. care a fost dus la Cluj. ies si eu pe sala. suntem scosi toti afara. ravasiti si scosi de la regimul de bolnavi. Ne anunta pe fiecare sa ne facem bagajele. Cred ca era pe la începutul lui decembrie 1956. Dupa mutarea noastra. Ieseam si noi la plimbare în fiecare zi câte 15 minute. asteptând. De la o vreme. Acolo ma astepta un gardian care ma conduce spre iesirea din sectie. si un ofiter apare în camera cu o lista în mâna. a iesit si Aiudul din greva. Fel de fel de probleme ne puneam între noi. când pe coridorul de la sectia a II-a se aude un ropot de cizme si susuit de soapte. pâna la 27 noiembrie 1957. unul câte unul. cu sicane si perchezitii nenumarate si chinuitoare. atât în sectie. Era si el bolnav de tuberculoza. Când îmi vine rândul. intru în Celular. De la el auzim ce s-a întâmplat cu greva. La camera 3. peste Zeana. În dreapta. Târziu de tot. tot Aiudul iese din greva. se hotaraste o mare schimbare de oameni. În celula aceea am stat aproape un an întreg. într-un triunghi din acela zidit în curtea Celularului. Iata-ne. cu sufletul la gura. în camera noastra. vin niste ofiteri si doctorul Bogateanu. deci. în graba parca. dar nu-l mai tin minte cine era si ocupa al patrulea pat de sus. Dupa el. Ocup si eu patul de sus din dreapta.la ferestre. mult dupa greva. în toamna lui 1956. În mod sigur însa. iar pe deasupra mâncare proasta. Începuse Coller sa-si plateasca polita. Vine odata Bogateanu la noi si ne spune ca singuri ne-am facut-o. Ne solidarizasem cu Celularul si Zarca. nu-mi mai aduc aminte cine era.

unde ne facuse rost de camere tot militia. Acolo ti se hotara soarta. De aici ne conduce la militie. Slabise mult de tot. Acolo ne-a predat sefului de militie. mai bine zis cam din luna iunie 1957.scoasa pe la marginea oblonului si aud o voce strigând la mine: — “Aici sunt eu. si pe Gheorghe Munteanu de la Domasnea. Asa am pornitt cu Ghita Munteanu spre Latesti. Tot timpul închisorii îmi purtase sâmbetele. în ziua de 27 noiembrie 1957. Eu cu Ghita Munteanu mergeam în comuna Latesti-Ialomita. facându-ne toate formele de eliberare. întocmindu-ni-se dosar. una dupa alta. Catre seara am plecat fiecare. LATESTI De la postul de militie din Fetesti-Sat. târziu. spunându-mi sa-mi fac bagajele. În libertate fusese un om bine facut. blând si frumos la înfatisare.” Era unchiul meu Ion Berzescu. iar Ion Iliescu. de unde ma vâra într-o celula de vizavi. începusera sa se elibereze oamenii cu conditionalul de munca. Nu mai bine aratam si eu. catre comuna noastra. un gardian ma duce la administratie. Peste noapte am ramas la un hotel. Ion. un militian ne ia în primire si ne scoate afara pe poarta închisorii. numai pentru a fi sicanati. Ajunsese la etajul III. Dupa masa. Ni se muiasera picioarele. Ne cheama pe rând la birou. noi ne ducem în niste comune cu Domiciliul Obligatoriu. perchezitiile curgeau lant. dupa masa. la militia orasului ne-a însotit militianul de la Aiud. din raionul Fetesti. Dosarul fiecaruia trecea prin fata unei comisii. DOMICILIUL OBLIGATORIU. Dimineata ne-am întâlnit în gara cu militianul nostru. . în comuna Rachitoasa-Ialomita. Spre surprinderea mea. În alta zi aud o alta voce. putin mai înalt decât mijlociu. însotiti de militianul respectiv. Acolo am ajuns pe înserate. Acum ramasese numai osul si pielea de el. De acolo. prietenul si nasul meu. uica-tu. mai ales cum eu aveam un înger pazitor în Aiud ofiterul politic. acolo îi întâlnesc pe Ion Iliescu. Ma scoate din camera pe sala. militianul care era sef de post la Latesti ne ia în primire si ne duce cu o caruta pâna în Latesti. unde ni se iau niste date. Nu prea ma gândeam la eliberare. Când ne uitam mai bine în foile noastre. de-abia ne dezmeticiram de întâlnirea si înfatisarea noastra. aplicându-ni-se un regim de pedeapsa pentru ca am îndraznit sa protestam împotriva unui regim de exterminare. Eram liberi. În timpul asta. înca mai tare strigând la mine: — “Aici îi Ion” sau “Aici îi Manole”. Surprinsi. Pe Ghita nu l-am mai recunoscut. observam ca noi nu mergem acasa. Cu toate astea. ma striga un ofiter cu o lista în mâna. Pâna la Fetesti-Sat. într-un antreu. Asa ne treceau zilele în sir. De la o vreme. La fiecare ne da câte o foaie în mâna. În vremea asta.

ne vedeam unii pe altii. Da mâna si cu Aurica. În zilele urmatoare ne-am dus mai departe în sat.. Asa am trecut noi toata iarna. cu câte un tractor. Aurica Visovan si Ghita Munteanu nedumeriti ne trezim pe un mamelon. Cu Aurica în pat. din . De o parte si de alta a mesei erau asezate doua paturi. vine si Aurica Visovan dupa noi. presarat cu niste mogâldete de case. Dadeam câte 10 lei tractoristului si pace. Ajunsi pe înserate la Latesti. s-a facut. — “O. putin cam stingheriti. 9 km. Ca de sfârsit de noiembrie. ca sa ne fie mai cald. d-le Moise. toti trei. d-l Moise ma recunoaste si ma îmbratiseaza. Când veneam acasa. din bagaj. Dupa ce am mai stat de vorba cu d-l Moise. am cunoscut vecinii. când ne-am sculat. I se deschide numaidecât. aparând un om de statura mijlocie. unde ani de zile au stat îngramadite. cu d-l Moise împreuna. toate acoperite cu paie. Soba cea mare se încalzea dupa ce o alimentai cu vreo doua cosuri cu paie.. distanta. sa gazduiesti oamenii astia care i-am adus acum de la Fetesti. Pe ici. Numai bine cred ca nu. Ne ofera cu bucurie doua scaune la o masa asezata la geam. Intrati în camera. Eu si cu Aurica Visovan ramasesem la d-l Moise. d-le sef. Nu aveam antrenament. Era destul de joasa. la lumina lampii de petrol. bucurându-ne si de acest fel de libertate. În camera mi s-a parut destul de cald. era destul de frig. adus de alt militian. o luam pe scurtatura. Lânga el era cladita soba de paie. numai pentru noaptea asta. peste câmp. la Fetesti.cât am asteptat la militie. mai erau acoperite si cu stuf. la Fetesti. unde-si facea de mâncare. Vecin cu d-l Moise era parintele Nicolae Ciorbaru. Eu nu mai stiu cum voi fi aratat asa îmbracat. A doua zi. ne-am culcat.” — “Bine. am îmbracat trei camasi pe noi si am luat tot ce aveam. pe care-l prezint cu multa atentie. Mergeam cam greu. Deseori ma duceam cu Aurica. pe colo. Te rog. eu. La lumina unei lampi de petrol. Se înserase de-a binelea. buna seara! Ce s-a întâmplat?” — “Nimic rau. Seful de post bate la usa discret. La o casa mai aproape de noi licarea o lumina slaba în fereastra. Speriati. iar Ghita Muntean este dus la alt binefacator din sat. Usa de alimentare o avea în antreu. Haine pentru iarna nu prea aveam.” Si asa intram noi în casa. D-le sef. cu hainele acelea ponosite de la Aiud. Avea un cuptor facut din caramida si cu plita. ne-am odihnit destul de bine. cunoscând si pe altii.

Anisoara. Nu-i vazusem de mai bine de 8 ani. Parintii si sotia mea au ramas cu mine trei zile. La fel si surorile mele Anica si Lenuta erau bine. Aurica. Vremea era frumoasa acum. Am stat mult împreuna. Asa cum am mai spus. venise si profesorul Ion V. Acum fiind în toiul iernii. pâna aproape de sfârsitul iernii. N-a trecut nici o saptamâna si ai mei au venit la mine. am fost invitati la masa. Mi-au adus de toate. unde ne-am simtit tare bine. deci. cu viscole stârnite de Crivatul pustiitor. s-a bucurat si el de cunostinta familiei mele. fie pe jos. Georgescu. atât eu. împreuna cu nepoata mea. deseori. timp în care de-abia am reusit sa ne povestim atâtea lucruri. prietenul si fratele meu. în decembrie. am scris acasa. Domnul Moise îi primise cu multa caldura sufleteasca. de unde ei au plecat mai departe spre Fetesti.Dobrogea. trecuse de 9 ani. ne luam traista în mâna si veneam pe scurtatura. haine de iarna si încaltaminte. Tot acum. acum era mare. ne duceam la Fetesti. De cum am ajuns în Fetesti. A fost prima noastra masa de sarbatoare de când am intrat în închisoare. Ei toti îi spuneau Misu. Avea casa peste drum de parintele Ciorbaru. în tara Crivatului. Aurica cu d-l Moise au venit acasa. n-au riscat o îmbolnavire a lui. mai ales cu câte un tractor. Alt mijloc de locomotie nu era. Statea cu familia împreuna. Ei au dat o telegrama ca vor veni. cu ineditul si farmecul ei. La despartire i-am condus pâna la marginea satului. Mai vedea si el oameni din Lugojul lui de altadata. De întors. Nu-l mai vazusem din decembrie 1949. Eram. Fiul meu Tibi. reluându-ne firul vietii de toate zilele. Era gazduit de un vecin de-al nostru. cât si Aurica Visovan. iarna se pusese asa cum de obicei sunt ele în Baragan. la vorbitorul din închisoarea militara din Timisoara. în 6 decembrie 1957. dar eu n-am primit-o. eu cu Aurica. Acasa totul era bine. fie cu vreo ocazie. fiind ziua onomastica a parintelui Nicolae Ciorbaru. tata. peste . A doua zi dupa venirea lor soseste si telegrama. De Sfântul Nicolae. anuntându-i ca m-am eliberat din închisoare si sunt cu domiciliul obligatoriu în Baragan. s-a nimerit o zi cu soare si pamântul uscat. Desi era timp de iarna si frig. pe nume Mihai. Aurica si d-l Moise si-au gasit alta gazda pentru timpul cât vor sta ai mei la mine. Afara. Dupa plecarea lor. mama si sotia mea. Mare ne-a fost bucuria revederii noastre dupa atâta vreme de despartire. M-am bucurat când am aflat ca Anica mai are un fecior.

Spre primavara s-a mutat în casa lui. un urlet de te scotea din minti. de parintele Iosif Ratec. în munte. pitite de furia lui. pomi sau vreo fiinta ratacita. N-am mai stiut nimic de el. Ramasesem acum numai cu d-l Moise. nici 1 km. mânând din urma ciulinii Baraganului. Era aproape de noi. iarna s-a asezat de-a binelea peste noi. din Teregova. de obicei. Domnul Moise. aproape de locul unde locuiam. S-a dus acasa la Teregova. A murit într-un accident de masina. Eu si cu Aurica ne uitam pe geam la înclestarea draceasca a Crivatului turbat cu tot ce-i sta în cale. unde slujea parintele Ioan Sârbu. Asa. de-abia ne-am facut loc de mers. Biserica era amenajata într-o casa obisnuita. Gavrila a facut parte din grupul lui Spiru Blanaru. facând parca loc nebunului sa treaca. varul meu Gavrila nu mai este printre noi. un preot cu mult suflet si dragoste de om. var al doilea cu mama mea. am cunoscut pe aproape toti . Se aplecau salcâmii cu crengile la pamânt. Aurica si-a gasit o casa destul de buna. Uneori. acoperita cu stuf. câtiva salcâmi destul de mari îndrazneau sa i se împotriveasca. mergea la lucru.-ul Bordusani. voiau parca sa ne înghita. mai venea si parintele Nicolae Ciorbaru.S. acesta. Din înclestarea lor se desprindea un geamat de nebun. A participat la luptele de la Pietrele-Albe. M-am bucurat când mi-a povestit Moise de el. împreuna cu Aurica Visovan si cu Ghita Munteanu. Din discutii cu d-l Moise am aflat ca în casa asta. Acum. la I. peste bietele noastre case. acasa la Latesti. ziua. înaintea d-lui Moise. pâna la birourile fermei. Zapada mare si vântul dezlantuit din Dobrogea. pe malul bratului Borcea. Spre Craciun.câmp. De Craciun ne-am dus la biserica. S-a apucat si a reparat-o. a locuit un var de-al meu. Gavrila Stoichescu. Ajunsesem deci sa stau în casa în care a locuit înaintea mea. Alerga bezmetic peste câmpia întinsa. fiul lui Traian Hubda. iau adus si d-lui Moise pachet de la ai lui din Lugoj. case. pâna la drumul principal ce ducea la Sfat si de acolo la Biserica si scoala. Se vedeau carari de la fiecare casa. Era Crivatul înfuriat. se eliberase si el. pe numele lui de familie tot Stoichescu. dar mai rar. Zapada era mare. În fata casei. Parintele Sârbu mai era ajutat. Când au venit la mine ai mei. Nu cu mult timp înaintea venirii mele. Între timp.A.

oamenii din Latesti. Cei mai vechi locuitori acolo, acum deveniti pentru noi bastinasi, erau basarabenii. Mai vechi decât ei au fost banatenii, dar ei au plecat cu totii la casele lor. În memoria locuitorilor de acolo, Latestiul ramasese ca o comuna a banatenilor. Era destul de întinsa, dar foarte multe case acum erau parasite. Cei, care i-am cunoscut mai întâi au fost cei veniti din închisori. D-l Moise facea oficiul de prezentare. Mai erau printre ei si unii pe care-i întâlnisem în puscarie, ca: Pop Grigore, Victor Florea, Iosif Ratec si altii. Apoi i-am mai cunoscut pe Victor Tarniceru, inginer; Petru Varlan, inginer; Artemie Colibaba, dulgher, un bucovinean cu multa dragoste în el, cel care scrisese “Visul unui legionar”; pe Mihai Enescu, Stefan Pâcleanu, Victor Ioan Pica, Victor Medrea, pe Mihai Dragomirescu, care a murit la Noua-Culme, în infirmerie. Statea cu casa aproape de mine. Apoi, am mai cunoscut pe Nicolae Guli, macedonean de origine; pe Midovschi, ofiter de aviatie si pe Ion Oarga din Ardeal. Basarabenii, ca cei mai vechi locuitori de acolo, aveau acum gospodarii bine înjghebate, carute cu cai, vaci cu lapte, porci si pasari de curte. Îi cunoscusem bine de tot si pe unii dintre ei. Erau angajati la I.A.S.-ul din Bordusani. Pamântul de la casele parasite îl lucrau ei. Plateau la Sfat o taxa. Mai târziu, a venit la Latesti si doctorul Sonea Octavian, din Brasov. S-a instalat destul de bine. Venise la el si sotia, pentru a sta cu el. L-am cunoscut bine la Aiud. A lucrat un timp în fabrica. Era un om deosebit. Într-o vreme a lucrat si rotarie, unde, cât am putut, l-am ocrotit. Pe atunci era tare slabit. A tinut minte acest lucru. În Latesti, când am avut nevoie de tratament, s-a ocupat mult de mine. M-a ajutat. Spre primavara, ramasesem numai cu Moise în casa. Aurica Visovan îsi gasise, asa cum am mai spus, o casa pe aproape. Nu mult dupa Aurica, mi-am gasit si eu o casa, pregatindu-ma de mutat. Statusem destul de mult la d-l Moise. El ar fi dorit sa nu plec si sa ramân cu el pâna la eliberare. Acest lucru n-a fost posibil din partea mea. Îl încurcasem destul de mult în gospodaria lui, desi am contribuit la întretinere cu de toate. Primavara se anunta timpurie. Profesorul Ion V. Georgescu se mutase si el la casa lui, la margine de sat. Ne-am împrietenit repede si asa am ramas, buni prieteni, pâna la sfârsitul vietii lui. Aproape toti cei din Latesti lucrau la IAS-ul Bordusani. Altii lucrau la Fetesti-Gara, în cadrul CFR-ului. Acolo aveau o baraca, unde locuiau de luni si pâna sâmbata, când veneau acasa la Latesti. Echipa era condusa de ing. Victor Tarniceru.

Prin luna martie a venit la mine sotia mea pentru o zi. A fost trimisa de spitalul TBC Lugoj într-o delegatie cu niste copii bolnavi de TBC-osos, la mare, la spitalul din Navodari. La întoarcerea spre casa a venit si la mine la Latesti. M-am bucurat mult de aceasta neasteptata vizita. La început de aprilie se încalzise bine de tot. Acum îmi luasem casa în primire. Lucram de zor la amenajarea ei pentru locuit. A fost cam greu la început, dar pâna la urma am razbit. I-am multumit d-lui Moise de dragostea cu care m-a adapostit si ajutat pâna acum. Eu începusem sa lucrez la IAS Bordusani. Ne angajasem în echipa de constructii. La început am lucrat la reparatul gardului de sârma ghimpata în jurul fermei, apoi, mai târziu, la construitul de grajduri, ca dulgher. Ma luase Artemie Colibaba pe lânga el. M-am descurcat destul de bine cu el împreuna la construitul grajdurilor. Lucrarea o conducea inginerul Petru Vârlan. Tot în aprilie 1958, mi-am lucrat si gradina de pe lânga casa. De cele mai multe ori, în gradina osteneam dupa ce veneam de la lucru, în jurul orelor 5 dupa masa. Pâna seara aveam timp destul de rupt oasele în gradina. Pe lânga porumb, cartofi si fasole, mai pusesem multe lubenite si pepeni galbeni. Am avut o recolta de lubenite si pepeni, în a doua jumatate a lui iulie si început de august 1958, foarte bogata. Chiar atunci când au venit la mine tatal si fiul meu Tibi, lubenitele si pepenii galbeni erau în toiul lor, al coptului. Camera mare era plina de lubenite si pepeni galbeni. Multi din cei galbeni plezneau de copti ce erau. Mâncam cât ne tinea burta. Desi avea numai 9 ani, fiul meu exclama: — “N-am mâncat de când sunt eu atâtia pepeni!” Pusesem de toate în gradina mea, tot ce trebuia unei gospodarii. Ma pregatisem de iarna. Aveam doi ani de stat în Baragan. Nu stiam ca aveam sa mai stau departe de casa înca 6 ani de aci încolo. În timpul cât erau ai mei la mine, nu ma duceam la lucru. Ei ma sfatuiau sa nu lucrez. De cât am eu nevoie, îmi trimit bani de acasa. Eu totusi lucram fara stirea lor. Când timpul, cu adevarat, a devenit frumos, cu o primavara îmbietoare, noi ne mai plimbam prin sat, în zilele când nu se lucra la IAS. În timpul acesta de plimbare am cunoscut-o si pe sotia Capitanului, Doamna Elena Codreanu. Acum era casatorita cu generalul Praporgescu. La fel si pe Doamna Maria Antonescu, sotia Maresalului Ion Antonescu. Erau acum îmbatrânite

de vreme. Maria Antonescu era cu parul alb, putin adusa de spate, cu un baston în mâna, îmbracata în negru, adesea se plimba de una singura prin sat. Avea o figura distinsa, cu priviri sfredelitoare. Nu prea lega discutii cu cei pe care-i întâlnea. Cu Doamna Codreanu am stat de multe ori de vorba, dupa ce ne-am cunoscut. Era angajata femeie de serviciu la scoala. Într-o zi, când eram împreuna cu sotia, în luna mai, am întâlnit-o aproape de scoala. Atunci am vorbit mai mult cu ea. Ne cunostea pe toti cei care veniseram din închisoare. Acum fiind numai noi doi si cu sotia mea, a tinut sa-mi spuna ca a fost obligata sa se casatoreasca cu generalul Praporgescu pentru a scapa de urmarire. Cu toate acestea, n-a scapat de ceea ce a fugit. Din contra, a trebuit sa vina dupa ea si generalul, aici, în Latesti. Am încercat s-o linistesc, spunându-i ca noi tot atât de mult tinem la ea ca si înainte. Intuise faptul ca noi, în sinea noastra, am fi voit de la ea un sacrificiu. Fusese sotia lui Cornel Zelea Codreanu, Capitanul. Acest lucru n-a fost cu putinta si nici nu-i ceream lucrul acesta. Era o fire comunicativa si cu multa caldura sufleteasca. Întotdeauna însa, când se întâlnea cu noi, evita sa ne spuna ceva despre Capitan. Se temea. Era urmarita pas cu pas. Pentru noi era mult c-o avem cu noi. Alta data, când ne-am mai întâlnit, era cu generalul împreuna. Era o zi calduroasa de mai, parca era vara cu adevarat. Ne-am salutat cu mult respect, oprindu-ma la o vorba buna. Simtea nevoia sa se destainuie. În sinea ei, procesul se desfasura fara crutare. Era procesul culpei de a se fi coborât de pe culmile maretiei. Oprindu-ma odata de vorba, generalul Praporgescu deschide el discutia, spunându-mi: — “Domnule professor, eu am luat pe Elena de sotie numai pentru a o ocroti, a o apara de comunisti. Am crezut ca, daca se casatoreste cu mine si ia alt nume, va fi lasata în pace, dar m-am înselat, ca n-a fost sa fie asa. Ba din contra, am intrat si eu în focul acesta. Nu-mi pare rau. Am acceptat lupta si de pe pozitiile acestea.” La aceste discutii, neasteptate de fapt, am încercat sa linistesc lucrurile, spunându-le ca n-au gresit cu nimic. Dimpotriva, au facut bine urmând un drum firesc al omului pe pamânt, mergând pe linia dragostei crestine, traind întru Hristos. Cu toate acestea, acest complex al culpei, generat de sinele ei, n-a reusit nimeni sa-l stinga. Tot timpul se simtea cu noi cantr-o familie. Eram copiii Capitanului. Fapt care o determina sa intuiasca pozitia ei de culpa.

Tot timpul cât a stat în Latesti a avut o atitudine demna. Toata lumea o respecta. Dupa câte stiu, în 19 sept. 1958, când noi cei de la Latesti am fost ridicati si dusi la Noua-Culme, fetele noastre au fost si ele ridicate de securitate si duse la Noua-Culme. Cu ele a fost D-na Elena Codreanu. Dupa cum am mai spus, în timpul când eu nu aveam pe nimeni la mine, din familie, lucram în echipa de constructii de la IAS-Bordusani, sub comanda ing. Vârlan. Ma alaturasem lui Colibaba la dulgherie. Pentru mine a fost o binefacere sa lucrez ca dulgher în cadrul echipei de constructii. Timpul trecea atât de repede, de nu-ti venea sa crezi. Între orele 16 si 17 veneam de la lucru, acasa, destul de repede, uneori chiar mai devreme. Aveam timp sa-mi fac de mâncare, chiar si pentru mai multe zile. Dupa ce mâncam, intram în gradina si lucram pâna nu se mai vedea. De 1 Mai ma trezesc cu sotia mea la mine. Îsi luase o permisie de câteva zile, pentru care avea sa înghita multe bobârnace si amenintari din partea doamnei doctor Popovici, omul partidului. Pentru faptul ca era sotia mea, a unui bandit din grupul lui Spiru Blanaru, la salarizare era pe ultima treapta. Când era vorba de premii, nu primea nimic. Toti ceilalti, care stiau sa clampaneasca, primeau de trei ori pe an premii. M-am bucurat mult de tot când am vazut-o. A venit împreuna cu colega ei Ria Moisescu, care legase o corespondenta cu Victor Tarniceru. Acum pentru el venise de fapt. Ce-au facut, ce n-au facut, dar pâna la urma s-au hotarât sa se casatoreasca. Dupa câteva zile au plecat la Lugoj. Mai târziu avea sa vina Ria la Fetesti, transferata în interes de serviciu, ca asistenta medicala la dispensarul din Fetesti-Gara si sa stea cu Victor, pâna când ne-a ridicat securitatea, internându-ne în lagar la Noua-Culme. Am uitat sa va spun ca în cursul lunii aprilie 1958, au venit la mine si surorile mele Anica si Lenuta. M-au ajutat sa mai fac reparatii la casa, unde de abia ma mutasem. Dupa trei zile s-au dus acasa. Ramânând iarasi singur, m-am dus la lucru în echipa mea. De cum plecase sotia mea acasa, la începutul lui mai 1958 si pâna la venirea tatalui meu si a fiului Tibi, dupa Sfântul Ilie, 20 iulie, eu am lucrat, zi de zi, la constructii IAS. Iata-i si pe ei, în sfârsit, ca vin la mine, tata si fiul meu. Am fost în gara la Fetesti, asteptându-i. Era luna lui cuptor, cu o caldura de te coceai, nu alta. Se dau jos din tren, dintr-o zapuseala într-alta. În gara te frigeai. O luam pe scurtatura pâna la Latesti. Pe întinsul Câmpiei

Baraganului, când soarele te cocea, când iarna Crivatul se lua dupa ciulini, mai adia acum o boare alinatoare de caldura. Simteam în fata cum aerul se misca, mai racorindu-ne un pic. Asa am ajuns acasa, unde racoarea din camera ne linisti. Am si facut un tur de orizont prin sat, dupa ce ne-am odihnit. Seara au facut cunostinta cu d-l Georgescu, apoi cu parintele Iosif Ratec, cu Victor Tarniceru, cu d-l Moise si o multime de alti cunoscuti si prieteni. S-au simtit tare bine la mine. Au stat aproape o luna la Latesti, pâna dupa 20 august. Adesea, mergeam cu totii, în timpul liber, în insula Borcea, într-o padurice plina de vegetatie si pajisti cu iarba verde si matasoasa. Treceam bratul Borcea cu multa bucurie, înotând pâna în insula, împreuna cu Victor Tarniceru si cu parintele Ratec. Pe Tibi, de obicei îl trecea Victor în insula. Au fost zile pline de farmec si veselie, în toata izolarea aceasta, voita de putere. Din aceasta frumoasa iesire la iarba verde, ne întorceam vlaguiti de caldura soarelui, de baia facuta în Dunare si de plaja de pe nisipul din poiana, acasa, unde ne asteptau lubenitele si pepenii galbeni. Pe cei galbeni, adesea îi gaseam plezniti de copti ce erau si cu un miros îmbatator. Fiecare din noi, dupa alegere ne luam câte un pepene si cu lingura îi mântuiam. Erau nespus de buni. Nici pâna azi nu stiu cu ce impresie si amintiri o fi ramas fiul meu despre acele zile petrecute în vara lui 1958 la Latesti. De câte ori am încercat sa depanam firul amintirilor, l-am gasit într-o mutenie dezolanta. O data nu m-a întrebat, sau sa-mi spuna cum s-a simtit acolo si cu ce a ramas în sufletul lui, din acele zile petrecute la Latesti. Carui fapt sa-i datorez aceasta mutenie a lui? Nu stiu. De fapt, nu numai de acest capitol este vorba aici, ci, în general, de toata perioada mea de închisoare, de iad, n-a deschis gura cu o întrebare; pe unde am trecut? si ce am îndurat? cunoscând cât de putin si el din acest trist capitol al istoriei noastre. De ce? Nu stiu nici eu. De fapt, cu durere trebuie sa o spun ca nici Horea, celalalt fiu al meu, nu m-a întrebat o data despre toate acestea. Nepotii mei, care au ajuns, doi dintre ei, Adrian si Gabriel, la vârsta de 14 ani, iar Alina la 10 ani, nici ei nu ma întreaba nimic. Parca s-ar confrunta cu o conspiratie împotriva mea si a neamului întreg, trecut prin iadul comunist. Întotdeauna la cunoastere s-a ajuns prin cercetare, prin dorul de a afla. Cunoasterea este un rezultat al stradaniei de zi cu zi, întrebând si adunând cele auzite sau citite.

straini de mine. Nu-si iubesc neamul îndeajuns. am facut o paranteza în rândul celor povestite. aprovizionându-se cu de toate. ma apropiasem mult de domnul Georgescu. gândeste-te la mine. sotia. tu nu vei gresi niciodata. fara sa vreau. Iata. acum eu o sa plec acasa daca vor vrea astia sa-mi dea drumul.. sa ne întoarcem la cele bune. multe lucruri si chiar învatând. care de altfel m-a ajutat mult în viata: — “Mai Tase. Stau cartile si revistele la mine. sau sa faci ceva. ca am sa mor si copiii mei nu vin la mine sa ma întrebe o vorba despre lupta noastra de rezistenta. teanc. Nu se stie daca ne vom mai vedea. Lui nu-i placea sa munceasca. Atunci când vei fi la o rascruce de drumuri. Cunoscând. destainuindu-ma sau chiar marturisindu-ma celor care vor veni dupa mine. I-am cunoscut toata familia. sotia lui. Te sfatuiesc un lucru. pe care mil daduse în anul 1962. iertând pe cei ce înca mai gresesc.. asa cum l-am cunoscut si ce am reusit sa prind de la el. asa cum si eu facusem. Atât de mult ne apropiasem unul de altul. Ori de câte ori am ocazia sa vorbesc despre el. asa sa faci. dar nu stiu daca le-au rasfoit macar. dispari ca om pe linie spirituala. în gândul tau sa stai de vorba cu mine si cam ce sfat ti-as da eu. De ce? De ce? De ce acest lucru? Deseori. poate. dar acesta-i crudul adevar. cred eu. Între noi doi exista aceasta comuniune. ce ti-as spune eu sa faci. uneori. Ne împrietenisem chiar. Am mers pâna acolo ca le-am vârât pe gât carti si reviste. de eliberare. Daca faci treaba asta. De multe ori. o lipsa de maturitate în gândire si o neputinta spirituala a lor. Doamna Ariana. cum de altfel facuse si el cu ai mei. Dar. si nici nu le rasfoiesc. Vei merge pe drumul cel drept si curat. în a lua o hotarâre. îmi vine în minte un sfat al lui. iar ignorând. chiar daca vi l-am mai spus. chiar cu riscul repetarii. cu multa durere în suflet. Altii. Tot în vremea asta. a stat mult timp cu el la Latesti. îmi facea si Victor Medrea câte-o vizita. încât formam o unitate în gândire. vin si ma întreaba. De buna seama ca aici este. Ma doare. fara voia lor. Se pregatise si el de iarna. construiesti. . Tin neaparat sa încep cu acest sfat. În aceste aduceri aminte acord un capitol profesorului universitar Ion V. Georgescu. copiii si cele doua surori. Sa ai în familie un martor al grozaviilor petrecute sub dracescul imperiu comunist si sa nu doresti sa afli si sa stii nimic din cele traite de ai tai! Asta-i un mare pacat în fata lui Dumnezeu si a neamului nostru. înainte de plecare. îi spun sotiei. N-au pus mâna pe el.Le-am servit atâta material scris. Iata si sfatul pe care mi l-a dat.

polul frigului. Si el. ne pregatim soba pentru noapte. as putea spune. dar prin altcineva. la Verhoiansk. Georgescu trecea prin fata noastra spre casa lui. Dupa nume. Eu. Sotia si parintii venisera la mine. cred eu. Foarte des ne vedeam unul pe altul. Ca si mine. Îi fusese professor la Facultatea de Teologie din Bucuresti. Afara era frig. În orice sarbatoare îl regaseam la biserica. în decembrie 1955. unde a mai stat înca doi ani.” Nu voi uita niciodata acest sfat al celui mai bun prieten al meu. bine cunoscut. ni se adreseaza: — “Hei. Desi am scris mult despre el. de obicei pe dreapta. frig si zapada mare. într-un loc mai retras. tot timpul urmarit si chinuit de securitate. s-a îmbujorat si mai tare. Spera ca asa sotia lui va lua cunostinta ca-i în Latesti. si sigur de adresa. pregatindu-se de noapte. si la Vorkuta. A fost un om deosebit. totusi atâtea sunt pe care nu le-am scris si nici povestit cuiva. la Polul Nord. este primit de un om în casa lui. Când am auzit ca-i Ion V. n-am facut-o. Cum vom fi aratat noi la fata nu stiu. Într-o dupa masa. Nu-l cunoscusem pâna acum personal. ca vârsta si pregatire.unitate de vederi. Adresa veche pe care el o stia nu mai era cea reala. nu numai în lupta de rezistenta a neamului românesc. tot fara condamnare. noi ne-am apropiat mult. În vremea asta.” Am dat mâna cu el. cum era blonda.” Luat prin surprindere. a marcat lumea. a lasat urme. eu si cu sotia mea aduceam un cos mare cu paie pentru încalzit soba în camera în care stateam. Bucuros si cu multa dezinvoltura. ca si mine. tinerii. când a ajuns la Latesti a scris acasa. Scrisese sotiei. Era peste drum de d-l Moise. prezentându-ne unii altora. am ramas surprins. dar si ca om de stiinta. Atât de deosebit încât a creat o unicitate. îi raspund eu. lumina ochilor îi scaldase toata fata. a fost dus la Gherla. Din acel moment privirile noastre s-au întâlnit mereu si tot mai des. mai bine de 10 ani. m-am îmbujorat la fata. în multe articole. ne facea sa ne gândim tot mai mult la felul cum ne vom împotrivi Crivatului. un biet . Stiam despre el multe de la parintele Mitoiu. Jucausa. îl cunosteam foarte bine. ma simteam atras de el. Pe unde a trecut. Georgescu. tinerii trec voiosi si fericiti. de altfel cum a stat si-n Rusia. Navaleau în mintea mea toate cele povestite de Mitoiu la Aiud. În decembrie 1957 se elibereaza de la Gherla si vine la Latesti cu domiciliul obligatoriu. desi între noi era o mare diferenta. — “Da. Eu. iar sotia mea. Dupa ce a venit din Rusia. mai ales. dar tocmai atunci Ion V.

atât cea de acasa. fata-i radia de lumina. trezite la viata. în timpuri bune. I. din jurul nostru. timp de 12 ani de când am fost rapit de pe strada de rusi. iar eu de pe umilul meu loc. Sa fi vazut. Slujeam aceluiasi crez. Se ocupa de lucratul gradinii si de amenajatul casei. unul dupa altul. polul frigului. nu era strain de lucrul pamântului. Doamne. în cei cinci ani de lagar pe care i-am facut zi de zi împreuna si înca 14 ani în libertate. îmi spune: — “Iata ca tot ce am sperat eu. în suvoiul primaverii. tot asteptând sa primeasca o veste de acasa. Viata. atunci. în pomi si iarba. Desi era destul de brunet. cât si de cea din deportarea lui în Siberia. în lagarul de la Noua-Culme. totusi ceva ne apropiase. Numai lumina de Sus venita si-n sperante data. este bine sa sperati si sa mai asteptati. Sunt tare amarât.absolvent al Institutului de Teologie. Timpul avea sa dovedeasca acest lucru. Nu stiusem pe atunci nici conditiile în care disparuse el în 1945 din Bucuresti. pe drumul ei. clocotea. O data cu zvâcnetul ei. despre viata lui. Mergeam acum. De atâta vreme n-am mai primit nimic. Crezul nostru întru Hristos si destinele neamului românesc erau comune. . Eu cred ca nu-i nimic rau. Aveam sa aflu de la el. de nedescris. se înalta în trairea lui. Ce s-o fi întâmplat cu ai mei nu stiu. Totul în jurul nostru se trezea la viata. el de pe pozitiile lui înalte.V. pe când el professor universitar si om de stiinta. Simtea cum totul navaleste în sufletul lui. începe sa se framânte. în zbenguiala lor. Sotia îi scrisese ca totul este bine. caracteristic primaverii. înainte. Îi scrisese si data sosirii. Georgescu. ne purta cu ea. îi spun eu. destul de des. în ciripitul pasarilor. începusem si noi sa ne miscam în acelasi ritm al vietii. îi vine si lui o scrisoare de acasa.” — “Domnule professor. mult mai târziu. îsi alesese o casa la margine de sat.” Nu puteam întelege atât de bine framântarile lui. Lumea toata ar fi încaput atunci în el. cautând fiecare sa ne lucram bucata de pamânt din jurul casei. cu diploma la mâna. copiii sanatosi si vor veni cât de curând la el. De la o vreme. Într-o buna zi. Pe linie spirituala era o mare asemanare. ce bucurie a fost. Primavara se anuntase din vreme. Totul zumzaia. ca voi mai gasi pe ai mei în viata si-n pace se naruieste. Totul va fi bine pâna la urma. în zumzaitul gâzelor. Doamne. în deschiderea de boboci a florilor de primavara. loc destul de bun si cu multa liniste. Ca fiu de taran. Nelinistea luase loc în sufletul lui. asa cum am mai spus. la Verhoiansk. simtind apropierea sufleteasca dintre noi. Iata ca într-o buna zi de primavara.

a elegantei. cei apropiati mult de el. De peste doisprezece ani nu-si mai vazuse sotia si copiii. Simtea nevoia de a împartasi cuiva zbuciumul sufletului sau. nu puteam sa apar în fata barbatului fara dinti. L-am ajutat si noi. aproape toata vara. În cadrul echipei. a prestantei. De prima data. mai ales Victor Tarniceru. a omului când trece de la necaz la bucurie. casa era pusa în ordine si cu mult gust. o impresie pe care nas fi sters-o niciodata. de nedescris. în care timp noi am purtat corespondenta si ne-am vizitat. Razvan si Bogdan. I-as fi creat o deceptie. A fost o mare bucurie pe toti. Acum îi astepta. Cât de putin. Nici chiar sotul ei. lucru pe care sotia l-a condamnat. Dupa ce mâncam. Mai târziu avea sa-mi povesteasca cu multa bucurie de felul în care vedea lucrurile d-na Ariana. armonia si chiar dragostea luasera loc rezervei în familie. Buna întelegere. la amenajarea casei. La un moment dat ma gasesc numai cu d-na Ariana. adesea sfarâmate. Din fire era destul de sever cu ei. — “Eu nu puteam sa viu la el în halul în care aratam. La orele 16 eram acasa. Dupa o absenta de peste 12 ani. nazuintele lui. Mai ales ca noi am tinut extrem de mult unul la altul. dupa masa.. Copiii se mai obisnuisera cu el. În Latesti viata se parea ca se desfasoara normal. Mi-a prins tare bine . Munceam de zor la IAS. Aveam sa fiu si de aci înainte înca 19 ani. cunoscându-i si eu bineînteles. Nu se terminase scoala. Îmi spune atunci de ce a trebuit sa întârzie cu venirea mai bine de doua saptamâni. lucrurile au intrat în normal. care-i simbolul vietii. O astepta pe doamna Ariana. nu s-a gândit asa. viata însasi. 5 de lagar si 14 de libertate. Un neastâmpar pusese stapânire pe el. lucram alaturi de Colibaba ca dulgher. Ma tineam de Colibaba. În timpul verii au venit si au stat mai mult împreuna. I. Cu timpul însa.V. linistea s-a asternut peste tot. de legi. intuieste mai bine ca-n viata. copiii au fost extrem de rezervati.câta diferenta de stare de spirit exprimata de fata lui. sotia si copiii au plecat acasa. pâna seara ne saturam de lucru în gradina. a frumosului. Femeia însa. de dimineata de la orele 7 pâna la orele 15. sfatuindu-l sa aiba mai multa întelegere. Cu barda în mâna ciopleam si fasonam lemnul pentru acoperis. Într-o zi apare si d-na Ariana cu copiii. Dupa câteva zile de la sosirea lor. si pe copiii lui. Asa am ajuns eu sa fiu acela caruia sa-i destainuiasca pasul inimii lui.” Iata deci ca eu unul nu m-am gândit la acest lucru. precum cea a armoniei. omul trebuie sa tina seama de anumite reguli. Dupa câteva zile.

ca fenomen românesc. A fost chemat de securitate ca martor. parca. A murit de batrân. când am venit de la Periprava. dobrogean de obârsie. nu mai exista. S-a tinut de vorba si mi-a dat si mie un motanel. Toata ziua îl vedeam pe Cretulescu. Eram din Aiud si ciumati. un om de o aleasa cultura. Daca-i nevoie si ne ataca cineva. În Latesti erau multi care nu lucrau. ne ocolea. cei care azi mai traim. Miscarea Legionara. Tin sa mentionez ca. când scriu aceste lucruri. L-a dus la Lugoj. cu o blana frumoasa. Gradina mi-am lucrat-o la vreme. motanelul meu devenise tare aratos. în 1996. suntem legionari. putin comunicativ. Lam prins si eu acasa în 1964. Sunt multi din Latesti ale caror nume le-am uitat. a ramas singur acasa. atâta vreme cât a fost tata la mine împreuna cu fiul meu Tibi. Ajuns la maturitate. bucurestean de loc. Avea înfatisarea si caracteristicile unui motan salbatic. mi-a promis ca-mi da un motanel si mie. Arata ca un tigru. Nici nu banuia ca eu lucrez la ferma. în septembrie 1958. De racila asta nici azi n-am scapat. Fiind eu arestat. micut de tot. dându-i-se si casa în primire si având obligatia de a anunta familia mea sa vina sa-mi ridice lucrurile. Nu era de acord cu acest fapt. Pe noi. Erau întretinuti de cei de acasa. Ai mei au venit la Latesti si au luat toate lucrurile. Îmi aduc aminte de d-l Carandino. A avut grija de el vecinul meu cu casa. d-l Mitru. Nu puteam accepta ca eu sa fiu întretinut de ei. Asa s-a si întâmplat.lucrul acesta al dulgheriei. când ei au venit sa ridice lucrurile. Tata avea numai 500 de lei pensie. Desi Miscarea Legionara. plimbându-se cu un motan tare frumos pe umar. dar extrem de rezervat. Numai dupa ce am fost internat în lagar. cei mai multi. ca partid sau organizatie politica. frumoasa de tot. M-am bucurat tare mult când lam vazut. micut. nu am mai lucrat la ferma. Faptul ca eram legionari îl determina sa ne ocoleasca. Am învatat si eu ceva. Vazând ca-i admir motanul. între 70 si 80 de ani. iar pe motanel l-a luat sora mea Anica. au aflat ca eu am lucrat tot timpul. noi. au ridicat si banii mei de la IAS. unde s-a facut de toata frumusetea. ea exista si va exista permanent întru apararea . noi ne aparam crezul pentru care sutele de mii au murit si pentru care noi am luptat. iar sotia mai avea doi batrâni si pe fiul meu de întretinut. decât doar ca dainuire spirituala.

Cu inima zbatându-se în piept. trecem Dunarea pe poduri plutitoare în Dobrogea. luati fara de veste în zori de zi din Latesti. pe o panta usor ridicata spre vest. În gradina. Cum noi veneam dinspre nord. intuind ca un nou val de arestari se petrece acum în tara. Îmi procurasem caramida buna pentru o soba de gatit în camera mica. Iata ca-n noaptea de 19 septembrie 1958. ca sa se lege cu soba. Ceva plutea în vazduh. când tatarii dadeau navala în Moldova. de la apus la rasarit. ne primeste într-o adâncitura de teren. d-l Mitru si-i preda casa în primire. Tara Dobrogei. gata sa se încalece. sagetam întinderea pamântului dobrogean. Se simtea totusi o boare a nelinistii. Tata ma lasase destul de bine aranjat pentru iarna. Spre sfârsitul lui august 1958. pe vecinul meu. Îl cheama. lagarul Noua-Culme era . Mânuiam barda ca un mester. pâna în anul 1964. Simteam ca ceva se pregateste împotriva noastra. pline cu oameni. în asa fel construita. spre est acum. Nebunatica se vedea acea trâmba de praf. lucram zi de zi ca dulgher. în surghiun. cineva bate la usa cu putere ca sa deschid. în forma de teracota. De acum. Fugeau cinci molotovuri. în uruit de motoare. ne miscam în tacere. pe la orele 5 dimineata. ma pregatesc îndelete. în zbârnaitul de motoare. unul dupa altul. Deschizând usa. LAGARELE I. Cu planurile în fata pentru realizare. cu noi în spinare. gonind întocmai ca pe vremea lui Stefan cel Mare. fâsâind pe luciul soselei. ÎN TARA LUI DOBROTICI. În septembrie începeau scolile. Cu nori de praf dupa noi. tata si cu fiul meu pleaca acasa. Nu stiam unde mergem.neamului. Era într-o zi de sfârsit de septembrie 1958. Se facuse de ziua si era 19 septembrie 1958. La Vadul Oii. la chestionari de umplutura. în goana nebuna s-au întins masinile spre nord. din camera mare. unde erau mai multe masini. Ajunsesem pe acoperis. cu gândul cel drept si visând la un viitor mai bun. apare un ofiter de militie si-mi spune sa ma îmbrac si sa merg cu el. Mereu veneau de la centru ofiteri si ne chemau pe rând la vorba. Asa lucrând. Postul de militie ne tinea tot mai strâns. La un moment dat ne desprindem de soseaua spre Constanta si o luam spre sud. Sunt luat de ofiter si dus catre sfat. UN LAGAR DE EXTERMINARE O trâmba de praf alerga înnebunita pe soselele Dobrogei. cum am mai spus. De-a lungul Dunarii. porumbul se apropia de copt. în crapat de ziua. cu domoale coline scaldate în soare.

Spre stupoarea noastra. Pe rând. cu zâmbetul satanic pe buze. prevazuta cu un gemulet care se deschidea pentru aerisire. maiorul Ioanitescu.. de pe o mica terasa am intrat într-o camera lunga si întunecoasa. ca agresori. unde aveam sa ne ducem amarul ani în sir. În stânga usii era un cuptor de caramida. ne dam jos din masina. I.spre dreapta. — “Vedeti? Daca n-ati fost cinstiti acasa la voi si ati început sa faceti iarasi politica. Dupa ce ne-am ocupat fiecare locul în camera. Era comandantul coloniei. multi dintre noi. am ocupat câte un pat. facând loc masinilor sa intre în colonie. Franta si Anglia. La baraca. Pe o parte si pe alta erau aranjate doua rânduri de paturi suprapuse. grupuri . În fundul camerei mai era o fereastra. din cap pâna-n picioare si cu spaima-n vine. În dreapta. ne trezim într-un lagar al mortii.V. Iarna era mai cald. lagarul de exterminare Noua-Culme. portile se deschid larg.. deoarece cazusera ei în plasa. mergeam spre locul ordonat. Suntem la portile iadului din tara lui Dobrotici. În partea stânga era calea ferata. care cu ani în urma servise canalul. Care cum am putut. a celor care-l cunosteam de la Aiud. cu Ungaria. De-o parte si de alta a drumului principal. batute în cuie si cu geamurile vopsite cu var pe din afara. Iar în 1959.1956. În 1958. În urma acestei înfrângeri. Plini de praf. cei ce speram ca dupa domiciliul obligatoriu sa mai ajungem si acasa. Ajunsi. ne primeste. ne bulucim într-o camera de baraca. la etaj. era prof. în asa fel ca sa nu se poata vedea nimic ce se petrece în curtea lagarului. Aici. cu canalul de Suez. Noua-Culme. iau fiinta lagarele de exterminare de gradul I. chiar cu viata. unde sunt adunati toti cei care prezentau un pericol pentru ei. pe tot peretele. Hei! De acum încolo. Acum si ei erau acuzati de agresori. un nou val de arestari în toata tara se dezlantuie cu mai multa sete. de gradul I. URSS-ul înghite hapul servit de America. Eu m-am urcat într-un pat suprapus. ca o teracota. Cu revolutia din Ungaria . Vecin cu mine. Aici am fost înghesuiti peste 50 de oameni. dobrogean de origine. nu stiu pentru ce. ne spune un ofiter. Lagarul mortii. erau ferestrele. Ei nu mai puteau acuza Apusul. Georgescu. aveam ce plati. URSS-ul ia atitudine si dezlantuie în toate statele satelite o noua prigoana. unul dupa altul. în stânga. se desprindeau în adâncime baracile. Asa se face ca noi. în sudalme si picioare în spate. Acum stati aici ca animalele”. Pe plan politic au suferit o înfrângere. dar. Sub mine era parintele Nicolae Ciorbaru. în cadrul ONU-lui. se formeaza grupuri. asa cum am mai spus.

ne uitam în sus disperati. cu ochii spre cer. Daca n-am murit în închisoare. întorcându-l catre vânt. cu degetul pe tragaci. în pustiu parca. stârnit de vântul dobrogean. de la est la vest. apoi aruncati undeva. erau considerati periculosi pentru existenta statului. Acestea erau dezideratele comunismului. noaptea în baraca tremuram de frig. Era pe la sfârsitul lui ianuarie si începutul lui februarie 1959. în scrâsnet de dinti. iar ziua. ne duceam chinul în cadenta satanica. Respirând în oftaturi. De câte ori îl vedeam pe Ioanitescu ne trezeam la realitate. flamânzi si goi. eram mânati din spate ca vitele în jug. se întindea toata podgoria. Daca încercam sa ne stergem ochii sau nasul. Era tremurul silniciei si al umilintei. Voiau degradarea omenescului din noi. atârnat de gât. noi duceam o viata trudnica. se spera ca în acest lagar ne vom gasi sfârsitul. liberi fiind. împreuna cu tehnicianul podgoriei. musca din noi fara mila. soldatul striga la noi ca trage daca nu ne tinem de brat. Mergeam tropaind pe drumul de piatra. o distanta de 7-8 km. Asa se desfasoara unul din primele episoade din infernul de la Noua-Culme. înasprit de Crivat. Viata de aici era un adevarat infern. Se tintea la desfiintarea totala a omului din noi. ne întrebam ce au de gând cu noi. Un tremur ne cuprinsese pe toti. Gerul. Frigul. Mantaua vargata si subtire nu ne ajuta la nimic. un pistol mitraliera. Mirati. În miez de iarna. Purtau. Doamne?” Asa ajungeam noi la Nazarcea. . tinându-ne de brat. discutând fel de fel de lucruri. Iata-ne în fata unui fapt împlinit. Aici trebuia sa refacem spalierul învechit al viei.de oameni. de acasa. ce ne mai ocrotea. lagarul mortii. Coloana era încadrata de ostasii de paza ai securitatii. Se lucra la viile de la Nazarcea. Batea vântul fara încetare. se adaposteau în crama de la vie. anularea personalitatii. ne îngheta fata si ochii lacrimau. ridicati pe nestiute. Din lagar mergeam pe jos câte sase insi în rând. Cu ochii lacrimând. în timpul muncii silnice. Pe o coasta lina. În adâncul fiintei noastre se înstapânise nelinistea. cu nasul curgând. întrebându-ne: — “Pâna când. într-o coloana de 48 de oameni. În timpul mersului nu aveam voie sa ne desprindem de brat. Aici au fost adusi toti detinutii care se eliberau din închisori si cei care. cât lucram la vie. Doar spatele. domiciliul obligatoriu. În bataia Crivatului dezlantuit. Zapada mare era spulberata de vânt si calcata în picioare de noi. Soldatii de paza întindeau tot cordonul înconjurând locul de munca.

Tusind. Respiram anevoie în zvâcnete de inima. A murit în ziua de 4 ianuarie 1995. de pâine. Tot timpul lucrului nu mâncam nimic. Multe generatii de elevi au trecut prin mâna lui. Acum a trecut de la noi întru cele vesnice. ne culcam în graba. De abia ne astâmparam foamea.Lucram doi câte doi în echipa. În loc de manusi aveam niste ciorapi trasi pe mâna. primeam o gamela de ciorba si 250 gr. Se tineau ciucure de noi. pentru stâlpii de spalier. îndemnându-ne la munca printr-o înjuratura. Înfrigurati. . adâncime. fara sa reusim a ne satura. În câteva minute gamela era goala. ne uitam unul la altul si ne îndemnam la rezistenta. trecea timpul si se apropia ora plecarii în lagar. A fost un om exceptional. ne îndreptam spre baraca noastra pentru a ne odihni si noi cât de putin. Dumnezeu sa-l odihneasca în dragostea lui. la vie. Când ajungeam la 30 cm. crezând în Hristos. Se numara si el printre cei care l-au sustinut pe Spiru Blanaru. Granicer si el al Comunitatii de Avere din Caransebes. pe rând în groapa. sprinten si vioi la cei 85 de ani. cu zâmbetul pe buze. Erau stâlpi grei de stejar. Luptator “de-o vesnicie”. Trudeam din greu pâna reuseam sa sapam câte o groapa. amintindu-ne de frumosul trecut. din Lugoj si el. Asa manevram cazmaua la sapatul gropilor. În camera era un cuptor de caramida. ne bagam cu picioarele. Când ajungeam în colonie. mai venea în spatele nostru gardianul. Adesea l-am revazut prin Lugoj. Eu lucram cu un bun prieten al meu. Faceam gropile adânci de 50 de cm. A fost învatator. ca trebuie sa ajungem acasa. Printre rafalele Crivatului. În calea Crivatului. De nastere a fost din Golet. aproape de Caransebes. sa ne întoarcem la Nazarcea. daca ne-am încalzit un pic. A mers pe urmele generalului Dragalina si ale lui Eftimie Murgu. Groapa dupa groapa. cum putini s-au gasit împotriva comunismului. Eram extenuati. Pamântul era înghetat la mare adâncime. De abia se dezmortea camera si lemnele se si terminau. Toma Lintu. cu mâinile înghetate si picioarele amortite de frig. Acum. ne frecam mâinile si ne scuturam parca de rele. în forma de teracota. I-a învatat sa-si iubeasca neamul si tara. la Lugoj. Rebegiti de frig si uzi la picioare de zapada framântata în atâtea ore de munca. crezând cu tarie în destinele neamului nostru. unde este înmormântat. Toma îmi spunea sa nu ma las.

Razele soarelui ne mai încalzeau putin. o data cu caldura soarelui. În felul acesta ne luau si putinele clipe de odihna. minciuna. Asa. Raiul bietului om.” Sfârsit de secol. Traim dictonul latin: — “Homo homini lupus est. dezvaluit lumii prin presa comunista. sfârsit de mileniu. Acest ritm de munca a tinut tot timpul iernii. cu tot cortegiul simptomelor acestei epidemii. ateismul. Zaceam în pat. Scoteam ciorapii din picioare. unul mai prapadit ca altul. STAFIILE DE LA NOUA-CULME Era pe la începutul verii anului 1959. ne gasim la sfârsit de secol XX. gardienii ca o haita de lupi ne sculau din somn. Sperantele noastre. la perchezitie. al carui principiu de viata a fost ura. Nu aveam nici un fel de tratament. cei care am supravietuit. când veneam obositi de la munca.. Doamne. ameteli. În plina iarna. Ce eram noi slabiti si amarâti pâna la declansarea epidemiei si ce ajunseseram cu totii dupa boala. cu drumul pâna la podgorie. De multe ori. si-i puneam între cearsaf si saltea. Moartea si-a luat partea ei din oameni. în miez de noapte. de abia adormiti. II. îi puteam încalta din nou. Ei se îngrijeau de noi . Salteaua era umpluta cu paie. ca de la caldura corpului. ne dezbracau în pielea goala si ne faceau control. Ne pregateam de munca. începeam iarasi munca si lupta cu Crivatul. mai crescura. hotia. Plecam cu noaptea în cap la vie. fara pofta de mâncare.Numai asa mai reuseam sa ne încalzim. Asa se scurgeau clipele vietii noastre în infernul comunist. Peste lagar se abatuse o epidemie de gripa numita asiatica. cu gerul. A doua zi. într-o galagie infernala. pâna când a început sa se desprimavareze. dureri de cap. Peste ei ne culcam. Nu adormeam bine si suna desteptarea. cu înjuraturile gardienilor si ale unor soldati înraiti. ca în numele sutelor de mii de eroi si martiri. Când a aparut gripa. niste stafii. care si-au dat viata pentru mai bine. secolul cruzimii. sa se realizeze acea dragoste crestina între toti fiii Pamântului. în fiecare baraca s-au numarat cu zecile bolnavii. cu febra mare. sub o patura zdrentuita.. uzi leoarca. când va istorisesc aceste clipe de iad traite de noi. afara ningând pe noi. Fi-va oare si sfârsitul urii dintre oameni? Fi-va oare începutul mileniului III si al secolului XXI un început de dialog cu Dumnezeu? Al credintei si al dragostei între oameni? Se va realiza oare acea armonie pe glob si unitate între oameni si popoare? Fa. pâna dimineata sa se usuce. Cu noi aveam multi medici. Acum. în bine.

ne durea spatele. Odata. chiar si cei care nu puteau iesi la munca. Calvarul nostru. Desi erau multe geamuri. am avut si eu norocul sa fiu mângâiat de un astfel de par. Clipa de clipa traiam în chinurile iadului. Toate geamurile erau date cu var. ca astazi sa va pot povesti o mica parte si dupa puterile mele. ca-ntr-un amurg. scaldate de razele soarelui stralucitor. Acest fel de viata s-a desfasurat pe un lung sir de ani. Am rezistat. mai rau ca într-o zi de munca. calvarul neamului românesc în raiul comunist. Bineînteles. ca sa nu se poata vedea ce se petrece prin lagar. n-am scapat ocazia ca acolo unde-i rau sa nu fiu si eu. Cei care erau la camera. Ne încurajau cât puteau. Printre cei care picasera la pat eram si eu. Daca îndrazneam sa ne asezam un minut pe pat se deschidea usa si eram chemati afara de gardian. pe rând numai. Cei 40-50 de oameni. printre usoare coline. asa cum am mai spus. Nimeni care a trecut prin Noua-Culme nu poate spune ca a avut norocul si a scapat într-o zi fara a fi batjocorit. de abia reuseam sa ne odihnim un pic. lung de doi metri. la ora 9 seara. Primisera de la infirmerie numai termometre. mâinile se balanganeau pe lânga corp. . dar nici pâna azi nu l-am uitat. În tot timpul închisorilor. picau în pat istoviti. din septembrie 1958 si pâna în mai 1960. frumoasa ca o gradina de rai. Dar Dumnezeu m-a ajutat sa scap din toate închisorile. un loc al patimirii neamului românesc. pe din afara. cei care ieseau la lucru aveau iadul lor. Fiecare baraca avea doua camere unde încapeau cam 40-50 de oameni. claie peste gramada. acolo era Noua-Culme. fiind prea batrâni sau bolnavi. Eu l-am apucat aproape doi ani. Regimul acesta de camera îl aveam cu toti. care se asterneau pe noi lovind pe unde nimereau. În mijloc de tara dobrogeana. Asta mi-a fost crucea. se ascunde undeva. Acolo era iadul. Pe mijlocul camerei era o banca pe care de abia încapeau zece oameni. Ne dureau picioarele. nu aveam voie sa stam în pat. ca ale minerilor. ne vâjâiau urechile. chinurile se consumau fara exceptie. când am fost dusi la Periprava. De când ne sculam si pâna la culcare. aici la Noua-Culme. seara la culcare.cum puteau. lumina era slaba. la stuf. În camera sau la lucru. Acolo erau gealati cu bâtele în mâinile lor. Cred ca nimeni si niciodata nu va putea reda prin cuvinte infernul trait de noi toti în împaratia comunismului.

Se murea pe capete. Desi Aiudul a fost una dintre cele mai crude închisori din tara. Ca mine au fost adusi mai multi detinuti. Misu Dragomirescu n-a putut depasi pragul mortii. Un schelet batut de vânt si sustinut de parul vietii. pe la sfârsitul lunii. si-a dat duhul. 1994. Nu exista plimbare. cu tot satanismul din ei. N-au reusit sa-l înfrânga. Acolo era o coloana de vreo 70 de detinuti. despre care vorbeste Dumitru Bordeianu în cartea sa. Era licentiat în stiinte economice. numai os si piele. Gemea infirmeria. Toti care au avut odata un proces pulmonar. se miscau muncind. tare în zori. cautând sa-l condamne la moarte. Sa încep cu Ion Lupu. cu multa dragoste de om. acum s-a redeschis. Medicamente nu erau. Ori cu acestea. Într-o dimineata. Nu era sal mai cunosc. Nu dupa mult timp. Din cauza epidemiei de gripa. cei din echipa lui Turcanu. privesc si eu pe geamul infirmeriei în curtea lagarului. îsi ducea greul bolii cu multa seninatate. I s-a intentat un nou proces. Aveam febra mare si expectoratie din abundenta. El este unul dintre titanii de la Pitesti. Si cu el m-am întâlnit tot în 14 sept. Aurica Visovan a fost luat de securitate de la Noua-Culme si dus la interne. pe albia canalului. cu un cer senin si soare stralucitor. asezat într-un pat în coltul din dreapta al salonului. la Aiud. parasita acum. decât aspirina si termometre. Ajunsesem aici dus pe targa. iadul de la Noua-Culme îl depasea. Bolnavii nu prea puteau sa se ridice la geam si sa priveasca în curtea lagarului. Cei de la munca nu mai aveau nevoie de plimbare. cu patru nepoti pe lânga el. N-a mai fost chip sa-si revina. care mergeau la cariera de piatra. Parca-i sunau . Toti din salon l-am plâns. despre care s-a dus vestea în toate colturile pamântului. Mi-a ramas un prieten foarte bun. În restul baracilor domnea umbra mortii. M-am întâlnit cu el în 14 septembrie 1994. Asa am fost internat la infirmerie. Mihai Dragomirescu. din Orastie de loc. despre care am mai scris. la Aiud. stiindu-l un bun român si mare luptator împotriva comunismului. Aici la Noua-Culme era mai rau ca la Aiud. O data cu noi au fost adusi Aurica Visovan si Misu Dragomirescu. despre care am mai vorbit. La el boala a facut ravagii. Într-o dimineata de iunie 1959. mi s-a redeschis procesul pulmonar. În coada convoiului îl recunosc pe unchiul meu Petru Berzescu. În prezent este la Alba-Iulia. cu ocazia sfintirii monumentului. În prezent este la Sighetul Marmatiei.În tot lagarul Noua-Culme. singura baraca unde nu erau varuite geamurile era infirmeria. prin luna iunie 1959. un mare român si bun luptator. unde am facut peste opt ani de închisoare. cu un iz de nostalgie a vietii din libertate.

pas cu pas. ros de o boala de plamâni. spre Slatina-Timis. nepotul lui de frate. La infirmerie mâncarea era mai buna. Cu el trudea la scosul pietrei. de pâine. De la lupta cu pistolul mitraliera în mâna împotriva comunismului. în acele zile grele? Cum s-or fi desfasurat gândurile lui. Asa arata. os si piele. unul bolnav în infirmerie. la piatra. cu ani în urma. acum. pe un pat al infirmeriei. Îl cunoscuse bine pe uica Patru. Eram în subzistenta ministerului sanatatii. Prin colonie el se misca mai liber. împreuna cu celalalt unchi al meu. încolonat în convoiul care mergea la cariera de piatra. Doar atât stiu. iar eu. din aceeasi tulpina a luptatorului de la 1848. Unchi si nepot. În noi mai ramasese numai sufletul si nadejdea în mai bine. în arsita soarelui. al nemultumirii. luptator în armata Iancului. Mos Gheorghe Berda Berzescu. prânzul si cina la un loc. de abia-si potoleau foamea. o stafie. O adevarata stafie. El era stranepotul lui mos Gheorghe Berda Berzescu. iar altul. asa arata Petru Berzescu. iadul de la Noua-Culme. Închid ochii si nu-mi vine sa cred. piele si os numai. În mine s-a declansat un proces de revolta al neputintei. o crescatorie de porci. Îngrijitor era Ion Banda din Rusca. sa silniceasca acolo. alaturi de Spiru. În vremea aceea lagarul avea în curtea lui. Ce s-o fi petrecut în sufletul însingurat al lui uica Patru. traiam nostalgia locurilor de lupta. al setei de a plati odata si odata calailor ceea ce se cuvine. din acea vara fierbinte a lui 1959? Nu stiu. câte o gamela de ciorba. Cu aceeasi mâncare insuficienta. la o parte. unchiul meu. El flamând si straveziu în lumina soarelui. atunci. El era acela care în 23 ianuarie 1949. ostasul Iancului. În iadul de la Noua-Culme ne gaseam acum doi stranepoti ai ostasului Gheorghe Berda. din armata Iancului. Ion Berzescu. Aveam dreptul la 750 g. aproape de Teregova.ciolanele în vânt. strabateam. Mergea la munca. ma petreceau de la întâlnirea mea cu Spiru Blanaru. luptator si el în miscarea de rezistenta din Banat. ca-n osânda amândoi. dar cu mult suflet. Martin Copaceanu-Rica si cu Martin Moatar. Cautându-ne unul pe altul. la neputinta si la sunatul ciolanelor în vânt. uica Patru. În mâinile în care tinea atunci pistolul. tinea un târnacop. în acea vara din 1959. schelet îmbracat în piele. ne duceam greul în lagarul mortii de la Noua-Culme. stafie cum era el. Flamând si gol se ducea sa trudeasca la piatra. cu ochii în zare. Veneau seara în amurg si luau masa. Asa .

Gardienii nu prea veneau pe acolo. Ne tinea la curent cu tot ce se întâmpla în lagar.stând lucrurile. urmând sa fim transferati în alta parte. Nea Ion Banda. Cel de Sus ne-a ajutat însa. S-au scurs zilele-n sir cu munca silnica în spate. dupa puterile noastre. ne indica noua. Era un loc ferit de ochii administratiei. eu as fi fost dat afara din infirmerie. care genereaza din imperfectiune. El ne enunta continutul notiunii de moarte. fara sfârsit parca. raul se tine scai de noi. Noua-Culme. cu noi. profitând de libertatea lui. neamul românesc a facut un salt pe verticala. Prin Noua-Culme si prin întregul gulag românesc si îndeosebi prin Marea Revolutie din Decembrie 1989. În fiecare dimineata noi ne vedeam la geam. În acest lot a intrat si unchiul meu. reusind la rândul nostru sa-l ajutam pe uica Patru. Se vede bine ca lumea aceasta. Cu adevarat era un mare risc. Spre toamna auzim ca se formeaza un lot de câteva sute de oameni. mai la dos. MOARTEA GENERALULUI NICOLAE STOENESCU LA NOUA-CULME Lagarul mortii trebuia sa-si defineasca prin fapte numele. mai ales. în acest iad. poporul român. Când a venit de la Aiud. prin destin parca. adica 6 ani lagar. cu mult curaj. Ca-n orice lagar sau închisoare. neamului românesc si mai târziu lumii întregi ca am pasit pe culmi în afirmarea noastra si. Ne luptam cu viata. în tot complexul ei de existenta. trebuie sa fie si o iesire din impas. Daca am fi fost prinsi. în iad. Unde? Nu stia nimeni sa ne spuna. dându-i pâinea cu mult sânge rece. i-au dat 72 de luni pedeapsa administrativa. de conspirator. l-am rugat sa-i dea o bucata de pâine de la mine. îi parea rau ca ma lasa aici. Îi spusese Banda sa se uite. este creata în baza unei legi. În fiecare dimineata îi dadeam lui Banda câte o bucata de pâine pe fereastra de la camera mea. însa. Prin aer plutea speranta în mai bine. Spera în mai bine. . Petru Berzescu. Sa luptam chiar cu pretul vietii împotriva raului. în lupta de rezistenta si de înfrângere a comunismului. Raul nu este altceva decât o absenta a binelui. a armoniei. din acest colt de lume. A realizat dialogul cu Dumnezeu. În acelasi timp. Deci este o negatie. cu pâinea ascunsa în sân. Ca principiu este numai binele. Sa speram în el. În felul acesta l-am putut ajuta pe uica Patru. cu ochii în patru. De plecare s-a bucurat mult. cu mult risc. desi azi. cu tot raul din ea. se strecura printre oameni pâna la uica Patru. iar Ion Banda dat afara de la munca lui.

moare un alt general în închisoare. ca un erou. cu drapelul românesc pe piept. cu drapelul pe piept. A murit la Aiud. sau generalul Macri. Deci. ca om si ministru. s-a facut o mare nedreptate. Cine este cu adevarat erou al neamului românesc? Generalul Stoenescu. într-un adevarat iad.În lagarul mortii. fara putinta de a te odihni ziua pe pat. În timpul razboiului. în conditii inumane. un alt mare om de cultura al poporului nostru. ofiter superior de artilerie. Fusese închis sub acuzatia de genocid. luptator împotriva Comunismului. în primavara anului 1991. ca un cersetor. al anului 1959. a murit stors de boala si de batrânete. Este înmormântat cu onoruri militare. generalul Macri. fara aer. care a murit ca un erou în lagarul mortii de la Noua-Culme în vara anului 1959. Nevoile de organizare a armatei au aparut instantaneu. A fost aruncat într-o groapa. fara lumina. fara sicriu. professor la Scoala de Razboi. pentru ca la o tara mare trebuia si o armata puternica. Este drept ca a fost ajutat de Mircea Vulcanescu. el a fost ministru de finante. Acesta a fost generalul Nicolae Stoenescu. drapel ce fusese sfintit de sângele curs din piepturile goale ale tinerilor. unul din . În zilele noastre. Generalul Nicolae Stoienescu se numara printre marii generali ai armatei române în tara întregita la 1918. se afla si generalul de artilerie Nicolae Stoenescu. Într-o încapere dintr-o baraca. Unde este dreptatea? Generalul Nicolae Stoenescu moare la Noua-Culme. La arma artileriei a fost propus Nicolae Stoenescu. în timp ce un vinovat de genocid este înmormântat cu onoruri. Acei ce vin dupa noi sa judece drept si sa decida. Asa cum am mai spus. cu niste zdrente pe el. Într-o baraca cu geamurile varuite. care au fost strapunse de gloantele trase de generalul Macri. neîngrijit de nimeni si este înmormântat în zdrente. în revolutia din 1989. sub conducerea maresalului Ion Antonescu. Noua-Culme. moartea începuse sa ne învaluie în mantaua ei din ce în ce mai mult. mângâind pe cât era posibil niste fete palide de stafii. A fost un mare luptator împotriva Comunismului. s-a comis un sacrilegiu. în vara anului 1959 se declanseaza o epidemie de gripa numita “asiatica”. fara sicriu. se dovedeste a fi foarte capabil. Strig în auzul întregii lumi. S-a comportat în mod exceptional. fara sa fie de specialitate. dar si un martir în lupta de rezistenta împotriva comunismului. într-o cumplita izolare. unde razele soarelui patrundeau slab de tot.

Asa cum am mai scris. veneam pe jos. în fata tarii. De-a valma. Soarele dobrogean parca ne-a trezit la viata. Eram amortiti de frigul iernii dobrogene. Se mai încalzeau bietele oase. Soarele parca se mai apropiase de noi. de a trai. Si am reusit sa mai traim. cum mergeam la Nazarcea. Voi. Livada era asezata tot în dreapta soselei. visând la mai bine. am trecut la livada de caisi. noi am cântat în gând “Cu noi este Dumnezeu”. sa vietuim. anul marelui val de arestari în tara. ne trezeam parca la viata. ati profanat ceea ce altii au sfintit cu pretul vietii. de cele mai multe ori. De dorul de a trai. Dupa ce am terminat lucrul de la via din Nazarcea. Omenescul din noi îsi cerea dreptul sau. Era prin martie 1959. tinerii si batrânii tarii au umplut închisorile si lagarele. libertatea de a gândi. rugându-ne. ne înclestam în disperare de viata. cei care am luptat si acum la batrânete înca mai luptam. ca veti sluji poporul în numele binelui. Li s-a parut lor c-au mai ramas liberi dintre cei mai buni români. La moartea lui. de a realiza. Ne gaseam tot în sectorul fermei de stat Nazarcea. Schelete fiind. ca gâzele pamântului. Tavalugul rosu trecuse din nou peste poporul nostru. Prindeam si noi viata. Preotii prezenti în lagar s-au rugat în tacere si au slujit generalului nostru slujba de înmormântare. credem cu tarie ca Dumnezeu este cu noi.vinovatii genocidului din Decembrie 1989? Unde sunteti. Erau zile când noi veneam cu remorca la lucru. cu sufletul curat. Macri. când generalul Stoenescu a murit. Începuse taiatul pomilor de uscaturi. voiam sa biruim. domnilor. În urma noastra veneau gardienii. adevarului si frumosului? Ca veti deschide larg portile democratiei? De ce ati profanat drapelul pe care piepturile strapunse de gloantele lui Macri l-au sfintit? Eu am fost prezent în lagarul de la Noua-Culme. Pentru lucrul din livada au fost scosi mai multi oameni. Sfârsiti de crivatul pustiitor de la rasarit. mai prindeam si noi puteri când razele soarelui ne învaluiau. ÎN LIVADA CU CAISI Începuse sa se desprimavareze. Coltul ierbii înviat ne îmbia la lucru. Trebuia numai sa silnicim în munca. soldatii care ne încadrau erau cu ochii pe noi si cu degetul pe tragaciul pistolului mitraliera. cei înfrigurati si chinuiti din Noua-Culme. Dar. de a supravietui. Sa stiti ca odata veti plati în fata istoriei. tot încolonati si tinându-ne de brat. cei ce ati condus tara la înmormântarea gen. aratând ca niste stafii. Desi eram în lagarul mortii. Acum pot depune marturie de felul cum a murit si cu mine sunt miile de detinuti care au trecut prin lagarul mortii. Eram robi si nu aveam dreptul la cuvânt. Era un pic mai departe decât via. Noi. Închideam pentru o clipa ochii si ne credeam liberi. Noi am facut ce am putut. cei care în 22 Decembrie 1989 ati jurat. De la sosea urcam o .

unde erau cladirile livezii. Din când în când mai gaseam câte o caisa uscata. În povestirile lui. cu gust de migdala. Îl ascultam cum îmi povestea. Georgescu avea grija sa-mi destainuiasca si lucruri mari. Si asa povestind. I. spre apus. Cu cele necesare la noi. Din marturisirile lui am înteles ca fusese ucenicul lui Nae Ionescu. Nae Ionescu. Probleme de cultura. În fata ochilor. din vara anului 1937. O luam si o spargeam. multimea de caisi aparea ca un colt de rai. în zvârcolirile de iad ale lagarului. Era amarui. eu as putea în 24 de ore sa ocup aceasta putere. nu stiam cum trecea timpul. uitând de noi. livada se desfasura pe o alta panta lina în jos. îmi spune: —“ Mai Tase. Steinhardt le semnalase în iadul închisorilor. Eu eram cu Ion V. Codreanu si prof. Flamânzi fiind. ne desfasuram în livada. întepenita pe câte o ramura. de istorie si mai ales din viata Miscarii Legionare. Fiecare echipa avea o scara dubla. Îti voi reproduce o discutie între Corneliu Z. printre caisii treziti la viata. prin care sa-mi permita sa declansez o revolutie armata pentru a cuceri puterea de stat în România.panta lina. traind din plin cele auzite. Georgescu. Ne deplasam pe covorul verde de iarba.” . Asta este o realitate. Din acest dialog se contureaza personalitatea lui Corneliu Zelea Codreanu. Adesea. sa fii acum atent la ceea ce-ti voi spune. Dar fara voia lui Dumnezeu nu se poate. Prin el îl cunoscuse pe Corneliu Zelea Codreanu. Într-o buna zi din vara anului 1937. Doresc sa-mi gasiti un text biblic. când suntem un milion de membri cu simpatizanti cu tot. De la magazia de unelte se formau echipele de lucru. Capitanul îl întâlneste pe prof. pâna pe culme. cu mici portiuni de teren drept. la Bucuresti. Împreuna lucrând si povestind. De acolo. De cele mai multe ori am avut timp frumos. ni se pareau deosebit de gustosi. Cu Ion V. ne miscam de la pom la pom. În aceasta livada de caisi am avut si clipe de fericire. un ferestrau de mâna si doua foarfeci de curatat pomii. se întâmplau si acele momente sublime pe care N.V. curatindu-i de uscaturi si facând si taierile de rod. as vrea sa stam mai mult de vorba asupra unei probleme care ma preocupa de multa vreme. o dezlegare din învatatura crestina. Pentru mine este de o mare importanta. mâncând sâmburele. Acum. cea mai puternica la ora actuala. de la cais la cais. Suntem o miscare de mase. Georgescu am trait aceste clipe. Într-o zi cu mult soare si cu o boare de liniste în aer. din câte doi detinuti. Nae Ionescu si-l antreneaza la o discutie: — “Domnule professor.

Cândva acest lucru va fi o piatra de temelie la unirea întru Hristos a celor doua mari biserici. trei feciori si doua fete. l-am cautat neîncetat. Arges. are o misiune de la Dumnezeu de îndeplinit.” — “Asa s-a încheiat dialogul între Corneliu Zelea Codreanu si Nae Ionescu. a legat o alta discutie cu Profesorul. prof. în comuna Bascov. nu am reusit sa gasesc nici un text din Sfânta Scriptura în legatura cu ceea ce mi-ati cerut. dar nu va promit nimic.” La cele auzite de la Nae Ionescu. iubindu-si neamul si glia stramoseasca de pe înaltimile lui Petre Tutea. în privinta unificarii. care trebuie dusa la îndeplinire. S-a nascut în 13 ianuarie 1909. culegând toate datele cerute de studiul lui de specialitate si pregatindu-si cu multa sârguinta teza de doctorat. Acesta a fost profesorul universitar Ion V.” Acum când scriu aceste lucruri. Georgescu. cel mai mare din 5 copii. Acolo a stat doi ani. Trebuie sa dovedim lumii ca si poporul român. Corneliu Zelea Codreanu. În Rusia. în care a trait. Eu nu cred ca cineva va putea gasi asa ceva. domnule professor. dar fara violenta. jud. îmi spune I. deschis cu multi ani în urma. Pe umerii nostri apasa sarcina pe care ne-am luat-o la Icoana în fata lui Dumnezeu. am cautat si eu acest text biblic. de când Nae Ionescu mi-a împartasit cele discutate cu Capitanul. Ion Mota si Vasile Marin. îmi cereti un lucru extraordinar de greu. de a apara si promova fiinta neamului românesc. ca teolog. timp de aproape 11 ani. muncind din greu. Lega vorbele rar si apasat. A studiat teologia si literele la Universitatea din Bucuresti. mai bine de o luna. senin la fata si parca luminat. . prin jertfa lor pentru Hristos. Capitanul a fost inspirat când a plecat pe drumul revolutiei spirituale. pregatindu-si teza de doctorat în teologie. Noi trebuie sa mergem pe drumul convingerilor. pasind prin viata. MARTIRIUL PROFESORULUI UNIVERSITAR DE TEOLOGIE IOAN V.— “Capitane. GEORGESCU Încerc sa daltuiesc figura unui om care. N-am reusit sa-l gasesc.” Dupa un anumit timp. în mijlocul celorlalte popoare. Fiu de taran. Eu de atunci. au facut primul pas în împacarea si unirea celor doua mari biserici.V. cu urmele pasilor lui adânc înfipte în lutul tarii. a lasat o dâra de lumina. N-a fost pentru violenta. — “Vedeti. Noi am declansat o revolutie spirituala. Dupa ce si-a luat licenta în teologie si istorie. Se parea ca-i dicteaza cineva. cât am stat la Polul Nord. ma duce gândul la dialogul început între Biserica Ortodoxa si cea Romano-Catolica. într-un calm desavârsit. Georgescu. s-a dus la Atena pentru studii de specialitate. Ma voi stradui sa gasesc acest lucru. zice Capitanul. Nae Ionescu vine la Capitan si-i spune: — “Capitane.

Paralel cu studiile de teologie. Din aceasta pozitie avea un ascendent asupra profesorilor facultatii. A stat mult timp în jurul lui Nae Ionescu. fiindu-i un apropiat ucenic. În clipele de ragaz. vine la I. Parintele Vintilescu. Avea ca subiect “CIVILIZATIA DIN BELUCISTAN”. Din prea multa modestie refuza. se ocupa si de studiile de istorie universala. În 1940. pâna când i-au retras bursa. dintr-un început. a trimis pe multi dintre ei la studii în strainatate. îsi sustine si teza de doctorat în istorie la universitatea din Bucuresti. îsi sustine teza de doctorat în teologie. Georgescu pas cu pas. Iata ca. fara nici un cuvânt. a ocupat postul de secretar al facultatii de teologie din Bucuresti. îmi povestea adesea despre discutiile avute cu Nae Ionescu. Obtine o bursa “Humboldt”.V. Prin Nae Ionescu cunoaste bine fenomenul legionar. Îl stiau ca facând parte dintre ucenicii lui Nae Ionescu. dupa ce se decreteaza Statul national legionar. dupa doi ani de studii. pregatind astfel elita de mâine a culturii neamului nostru românesc. Iata-l cu doua doctorate. Din acel moment Vintilescu i-a devenit dusman de moarte. un oportunist. Vintilescu prinde aripi. i se propune un post de ministru în guvernul format de Gen. botezata de el “rebeliune”. Cei din jurul regelui Carol al II-lea au uneltit împotriva lui.V. În domeniul acesta îsi alesese o lucrare care necesita multa munca si cercetari îndelungate pentru elucidarea ei. Ion Antonescu. Nu dupa mult timp. drumul spinos îsi deschide portile pentru Ion V. Calculat. reusind pâna la urma sa-i anuleze plecarea la studii. axata pe coordonatele neamului si constantele crestine ortodoxe. îi întoarce spatele si pleaca. În timpul acesta — 1937 — este arestat în mod abuziv si tinut doua luni. Dupa pregatiri minutioase. Îl urmareste pe I. Stiindu-l o lichea. În timpul acesta era asistent si secretar la facultatea de teologie din Bucuresti. Se integreaza revolutiei spirituale a poporului nostru. care era cu toti cei care erau la putere.Întors în tara. Georgescu si-i cere sfatul cum sa ajunga sa stea de vorba cu Horia Sima. sa stiti ca Horia Sima miroase de la distanta lichelele. Georgescu. Ajunsese acum conferentiar la catedra de Istoria Biblica. Îl considera ca primul si cel mai mare gânditor si filozof care a creat scoala în cultura româneasca. . în anii de închisoare. Se pregatea sa plece în Belucistan. Dupa lovitura de stat a lui Antonescu. Nae Ionescu a avut cei mai multi ucenici. tot prin Nae Ionescu. sa i se permita sa se ocupe de formarea omului în spiritualitatea crestina ortodoxa a facultatii de teologie din Bucuresti. uimindu-si profesorii din comisie prin felul cum a sustinut-o. Dintre toti gânditorii nostri.” La auzul acestei înfruntari otelite. în schimb. Cere. îi spune: — “Parintele Vintilescu.

cu o masina. se întoarce la catedra. spre casa. Fiind sumar îmbracat. Horia Sima lasa la conducerea Miscarii Legionare din tara pe Ion V. Vintilescu reuseste sa-l trimita pe front pe Ion V. Îl obliga sa intre în masina si zboara cu el pâna la aeroport. sumar îmbracat de vara. venea de la facultate. . Acasa îl asteptau doi copii. Asa. În 22 iunie. cu seninul cerului scaldat de razele soarelui dogoritor. Fiind bine pregatit. în avion a îndurat de frig ca-n timp de iarna. Rapit de rusi. Ion V. Prin uneltirile lui. În învalmaseala gândurilor se trezeste cu doi barbati în floarea vârstei în fata. uitându-se pe la vitrine. ajunge titularul catedrei de Istoria Biblica la Facultatea de Teologie din Bucuresti. Razvan si Bogdan. în plina zi de vara a anului 1945. Era unul din vârfurile Miscarii Legionare din tara. cei doi mascau multa bunavointa si respect. Dupa ce si-a revenit din starea aceea de om bulversat. noapte de noapte. Intuia ca-i un drum poate chiar fara întoarcere. prinzându-l de brate. Într-o zi de august 1945. Ajunsi la Moscova.Plecând din tara. îl poftesc cu ei pâna la masina. România declara razboi Rusiei. într-o româneasca perfecta. Deci. a fost dus direct în fata lui Beria. tot timpul. cu mult calm. Pe umerii lui apasa o sarcina grea. În avion. Georgescu. rapit de pe strazile Bucurestiului. De aici. Cei doi îl încadreaza între ei. ajungem în luna octombrie 1945. pantaloni albi si cu sandale în picioare. agale. si sotia Ariana. cu toate metodele binecunoscute de noi toti care am trecut prin infernul comunist. Georgescu. cu o camasa cu mâneci scurte. Se mai oprea din loc în loc. Iata-l pe Ion V. la 36 de ani. Georgescu. se faceau presiuni asupra prof. întrebându-l de sanatate. Mirarea si întrebarile se desfasurau de-a valma în capul lui. sub presiune. si-a dat seama ca-i rapit. urcat în avion si dus la Moscova. unde zoriti îl arunca de-a valma în avion. Aceasta se confirma si prin ceea ce voiau sa obtina de la prizonier prin anchetele facute asupra lui timp îndelungat. Georgescu se poate spune ca a fost facuta de Beria. Georgescu. Dupa doi ani de front. Ne gasim la marea închisoare din Moscova — Liublianka. Zi de zi anchetat si torturat. pe la sfârsit de luna. de la aeroport. rapirea lui Ion V. În situatia aceasta îl prind evenimentele de la 23 august 1944. Destinele neamului alaturi de Horia Sima sunt în mâinile lui.

sub toate metodele de ancheta. sa bata cu barosul. Avea. n-a vazut fata de om. la Moscova. pe terasa închisorii. Georgescu a fost condus într-o alta celula. un adevarat infern. raspicat. profesorul Ion V. cu peretii si tavanul lacuiti în negru. Toate acestea i se aplicau în mod deliberat prizonierului pentru faptul ca nu rostea alt cuvânt decât NU. Atunci când. galagie. De acolo se vedea Moscova noaptea. ancheta a luat sfârsit. Raspunsul a fost NU. deci. se implanta comunismul. Asa s-au tinut lant anchetele si presiunile asupra lui. La plimbare era scos numai în miez de noapte. si va realiza cele propuse. o mare de lumini.30. au recurs si la alte lucruri. obligând-o chiar sa divorteze. în camera instalat un microfon. cu gura de canal pentru scurgerea apei. Pâna la urma au trecut si la aceste lucruri. cu foame. Iata deci programul de zi cu zi al prizonierului: în miez de noapte plimbarea. neodihna si batai. în tara. mergând în Apus. în afara de gardianul care-l pazea si avea grija de el si vorbea româneste. În tavan era montat un bec de 500 de lumini. În tot timpul anchetelor a fost supus la presiuni neobisnuite. Razvan si Bogdan. Mai târziu. cu un bec de 500 de lumini pentru a-i strica ochii si sanatatea. numai ca sa-i poata întretine pe cei doi copii. Singurul lui raspuns era: NU. La toate încercarile. când i-au promis solemn ca daca va primi sa lucreze cu ei. zdrobind încercarile de rezistenta. pâna prin luna octombrie 1946. I. L-au amenintat si cu familia. Sotia a fost amenintata si data afara din serviciu. Pe el nu l-a speriat nici amenintarea cu moartea. Într-una din zilele lui octombrie 1946. cu peretii si tavanul lacuiti cu negru. pe la orele 11. anume ca vor lua masuri si asupra sotiei. mai murdare. fiind întrerupta chiar si fraza. Permanent era supravegheat. Prin gura canalului venea un zgomot ca de frigider. ziua prin gura de canal se auzeau tot felul de strigate. Un an de zile n-a vazut lumina zilei. Sotia a executat tot felul de munci. în închisoarea Liublianka. asupra ei.Ion V. atitudinea lui a fost una singura — N-a acceptat nici un compromis. Georgescu. sub senilele tancurilor rusesti. Aerul era conditionat. îl vor pune în locul lui Petru Groza.V. Cu multa greutate a gasit de lucru la un atelier de fierarie în Bucuresti si anume la forja. Georgescu era zavorât într-o camera de supliciu. Camera nu avea nici o fereastra. Fusese seful . fara lumina soarelui. mai mare. Pe jos era ciment mozaicat ca-ntr-o baie. sete. muzica.

Dupa doi ani de anchete si suplicii în marea închisoare Liublianka din Moscova. . a muncit din greu. a fost chemat la ancheta. De aici se poate conclude la ce tehnica au ajuns în a distruge tot ce-i omenesc si a anula orice personalitate din om. farâma din divinitatea sadita de Dumnezeu în adâncul fiintei umane. la ce au folosit toate acestea? Acum. Pe unde s-a dus. Le era frica de evadare sau razvratire. n-a raspuns nimic si a plecat. În soapta îi spunea s-o manânce repede.30 — în aceeasi zi. Ajunsese. Mai tâsnea din când în când acea bunatate a omului de pretutindeni. pedeapsa administrativa. setea si neodihna. unde a muncit la exploatarea lemnului din padurile Siberiei. Numai dupa aceea chinezii.Miscarii legionare în tara. În asa fel a fost pazit de securitate încât nu a reusit. discutând. Verhoiansk — polul frigului. De atunci. exact ca si când nimic nu s-ar fi întâmplat. Cei mai revoltati împotriva regimului erau rusii. N-au reusit sa-l condamne. gardianul. la un moment dat. l-a întrebat pe ofiter: — “Ce-ati face d-voastra daca odata ati descoperi pe Dumnezeu dupa o stea. Din când în când. I-au dat 20 de ani de lagar. niciodata. când se întorcea de la plimbare. profesorul Georgescu. n-a mai venit nimeni la el. continuându-se ancheta de la aceeasi fraza întrerupta. când în Rusia Partidul Comunist nu mai are puterea. polul frigului. Georgescu. a fost bagat în mina. în toti anii lui de patimire în gulagul rusesc. îi dadea câte o bucata de pâine. cei mai multi cu care a stat împreuna au fost rusii. pe care acum o priviti cu atâta indiferenta?” Ofiterul s-a uitat lung la el. Asa s-au scurs zilele anului de izolare si-n octombrie 1947. n-a întâlnit nici un român. Uhta. sa întâlneasca un român. Vorkuta. Ajuns la Verhoiansk. Într-o noapte cu stele multe pe cerul Moscovei. Aici n-a stat mult si a fost scos la suprafata. de acelasi ofiter. un ostas credincios al lui Horia Sima. Irkutsk. foamea. Krasnoiarsk. Ochii îl jenau din cauza luminii prea puternice a becului. Ne întrebam acum. Din toata ancheta nu s-a putut ajunge la intimidarea lui Ion V. mai venea câte un ofiter în timpul plimbarii pe terasa. Din când în când. În camera îl chinuiau lipsa de aer. În tot timpul lagarului. De mentionat este faptul ca prof. Georgescu. exact la aceeasi ora — 11. Ion V. Georgescu este dus într-un lagar de munca din nordul Siberiei. Ion V.

Sotia si copiii au fost scosi în drum si-n casa a intrat un ofiter de securitate. Ofiterul politic. Casa. Sotia a trebuit sa divorteze pentru a putea creste copiii. Fruntea lui boltita se înnoura. el n-a reusit sa-si piarda urmele în marea masa a detinutilor de toate neamurile.dupa un scurt interval de convietuire cu rusii. zbura cei la de acasa. prin el securitatea îi facea tot felul de sicane sotiei sale. Pe dosarul lui scria “doctor isteolog”. doctor în istorie si teologie. Este internat în spital. când el nu este medic. peste mari si tari. Pe lânga rusi si chinezi mai erau si alte nationalitati. În zilele acelea grele de arest. Intuia ca cei de acasa. Acolo. Georgescu. Georgescu si-i spune sa ia în primire cabinetul medical. Se împrietenise bine cu ei. numai si numai Ion V. vine la prof. Puterile începeau sa-l paraseasca. securitatea n-a lasat-o în pace. Este bagat la arestul lagarului pentru nesupunere. care era proprietate personala. dar mai putini. Georgescu ajungând colonel de securitate. Georgescu. Viata acestui om. omul nu putea sa reziste mult. Frigul îl chinuia greu de tot. gândul lui zboara peste munti si vai. acasa era mult mai greu. a luat-o tot securitatea. Cei mai multi se îmbolnaveau de inima. Niciodata. din România. sunt prigoniti si maltratati. El ramâne surprins. spitalul era improvizat într-o cladire facuta din lemn. Ofiterul nici nu voia sa stie de cele ce-i spune prof. Pe cei care i-a cunoscut mai bine dintre straini erau chinezii. dar nu este înteles. sa scape de urmarirea securitatii. De acum începe calvarul. din tara. ca daca scuipai. Era asa de frig. El era. Într-adevar. Îi explica politicului acest lucru. În tot acest timp se . Conditiile de viata erau grele. Dorul de tara si gerul aspru de la Verhoiansk l-au îmbolnavit de inima. care se ocupa cu dosarele detinutilor. sa învete bine limba rusa. Stia un lucru si anume ca istiologia era o disciplina a medicinii. Cu toate acestea. Adica. constituie una din marile epopei ale neamului nostru. Fratele prof. Aici unde era polul frigului. La un moment dat lagarul ramâne fara medic. Cu greu scapa de acolo. saliva pâna jos ajungea ca o piatra. întrebându-se de ce îi cere lui lucrul acesta. urmarit pâna în pânzele albe. dorul de tara sa-l usuce si gândurile sa-l macine. Pâna la urma a fost obligata sa se recasatoreasca. La vremea aceea nu se mai putea afla nimic de acasa.

Îsi dadea seama de gravitatea bolii. Georgescu. toamna vine în tara. mestecându-le îndelungat si apoi înghitindu-le. ajuta-ma. Ion V. i se parea ca se afla la limitele conditiei umane. ca acum sa ti le spun tie. L-au scos si pe Ion V. Le arata cu mâna spre Ion V. Acesta era mecanismul gândirii lui în momentele de odihna pe petecul de iarba din curtea spitalului din Verhoiansk. În clipele când cugetul lui se desfasura. Asa ma rugam: — “Doamne Iisuse Hristoase. slabise mult de tot. La un moment dat nu mai putea nici sa umble singur pe picioare. dar altfel decât înainte. Era o curte mare. Într-o zi calduroasa de vara. El ne îndemna sa ne rugam lui Dumnezeu cu tarie si caldura sufleteasca. când ma gaseam greu bolnav la Verhoiansk. Constiinta lui oscila între cele doua limite. Se va salva singur. Poate ca tu le vei duce mai departe si unde trebuie. Sau de a fi. se sprijinea si-n mâini. desi aluneca mereu spre punctul de a nu mai fi.ruga lui Dumnezeu. Nu va muri. Stând în sezut. Puterile începusera sa-l paraseasca. b). Starea sufleteasca era în plin zbucium. din loc în loc cu iarba pe jos. Înainte de a pleca spre tara. Din iarba aceea culege tot felul de vitamine. care manânca iarba? Tine cu dintii de viata. la hotarele dintre fiinta si nefiinta. Georgescu sa fie în acelasi timp si un mare credincios. Georgescu la soare pe un petec de iarba. I se parea ca-i mai usor. Iata ce mi-a declarat într-una din zile la “Noua-Culme”: — “Mai Tase mai. dorul de tara si de cei de acasa. bolnavii au fost scosi în curtea spitalului la soare. ma rugam lui Dumnezeu. simtindu-L ca este viu si-I cu mine. Îl copleseau amintirile. La vremea aceea. Vointa lui de a trai îl va scoate din impas. Georgescu suferea si se ruga. Georgescu cum manânca iarba.” Întelegea acum foarte bine limba rusa. punându-si nadejdea în Dumnezeul cel viu. în 1955. Dupa aproape 11 ani de suferinta în gulagul rusesc. medici si sanitari.” Dumnezeu a voit ca teologul de frunte Ion V. dar extrem de îmbietoare. Dupa o îndelungata suferinta în spitalul din Verhoiansk. în spitalul unde I. prof. prin luna noiembrie 1955. În urma îndelungatei boli de inima. Era stapân pe ea. atunci când cele doua lumi încercau sa-l atraga fiecare în inima ei: a). el rupea cu mâna dreapta firicele de iarba si le ducea la gura. facându-l sa-si dea seama ca mai exista. spunându-le: — “Vedeti voi omul acela. în mod . în acela al altei existente. când mai multi români sunt eliberati din lagarele rusesti.V. o lume necunoscuta. alta. nu ma parasi!” — M-a ajutat si am venit si-n tara. Dumnezeul meu cel viu. În fata lui se afla un grup format din medicul sef si ajutoarele lui. se mai întremeaza si-i scos din nou la munca. în care soaptele celor doua voci se întâlneau. Se producea parca o alunecare din planul existentei. Sa ne întoarcem la Verhoiansk. esti prietenul meu si-ti marturisesc din intimitatile mele. Cugetând asa.

ma aflam la infirmeria lagarului. cu fata brazdata de suferintele anilor petrecuti în gulagul rusesc. Am stat cu el în camera la Noua-Culme. Mai ales atunci când mai eram pedepsiti. Georgescu se elibereaza de la Gherla si este trimis în com. Într-o buna zi. la Latesti. Atunci. 1958 am fost ridicati si dusi în lagarul de la “Noua-Culme”. ca de obicei. era iadul pe pamânt. asa cum am mai scris. unde ne mai odihneam. Prin aceasta tentativa s-a urmarit exterminarea lui Ion V. Ion V. am lucrat împreuna tot timpul cât am stat în aceasta comuna. mentinându-se pe aceeasi pozitie. gardienii se repezeau si loveau în stânga si-n dreapta. Bucur Stanescu. 1976. a fost solicitat sa ramâna în Rusia ca cercetator stiintific în cadrul Universitatii din Moscova. unde-si duce cu fruntea senina mai departe calvarul. ajuns la exasperare. În acest iad. dar adevarat. cum de altfel a ramas si acum. Acolo. prof. A refuzat categoric acest lucru. Georgescu. cu toate ca aceasta tara. ne aruncam la izolare. Pe Bucur Stanescu l-am cunoscut foarte bine. De atunci si pâna la moartea lui din 21 dec. În decembrie 1957. În rest. Este unul dintre ucenicii lui Lucian Blaga si Constantin Noica. În acea vreme. la fel ca în anchetele lui din 1945-1947. Dupa cum iarasi am mai scris. Aici s-a lucrat munca silnica. Se lucra la via din Nazarcea. Latesti cu domiciliul obligatoriu.insistent. când coloana mergea. A fost professor de filozofie. am fost împreuna. va redau mai jos tristul episod al înscenarii de evadare. bine pregatit. prin cei care o conduceau. într-un . 17 din 1991. în luna iulie 1959. cât si pe cea a caracterului. Desi împovarat de ani. O ÎNSCENARE DE EVADARE Ceea ce va istorisesc acum este un episod trist. Foarte rar aveam momente de ragaz. de istovire si de aruncare în moarte. s-a încercat o înscenare de evadare. vara. desi este trecut de 80 de ani. A fost un luptator de elita în rezistenta româneasca. traind din plin urgia si zvârcolirile celor de acolo. de luptator împotriva comunismului. l-am întâlnit pentru prima data. O buna parte din cele întâmplate este relatata si de Bucur Stanescu în bilunarul AFDPR-ului — Rezistenta — nr. pe care l-am publicat în saptamânalul “Lugojul” nr. îl rasplateste pe Ion V. 2 din aprilie 1991. Georgescu cu închisoarea de la Gherla. voia si dorea din tot sufletul sa-si vada tara pe care a iubit-o cu pretul vietii lui. Bucuresti. În Latesti. la lucru la Nazarcea. în 12 sept. iubita atât de mult. supranumit lagarul mortii. Pentru a întelege lucrurile mai bine. atât pe linia culturii. anul 1959.

aducator de liniste si pace. Astepta nerabdator sa simta lovitura glontului. îngrozit ca trebuie sa ucida. A început lupta. Caporalul. gardianul a început sa-l înjure si sa-l ameninte. Prinzând cu amândoua mâinile de coada sapei. Cu toata starea lui de transa. Baspalian. Grabindu-se sa-i dea lovitura fatala. evadatul nu avea de gând sa se opreasca. A cazut în genunchi si se vedea pierdut. dar l-a asigurat ca nu va fi batut. seful escortei. pregatit sa traga. si-a dat seama ca tânarul ostas folosea o alta limba decât cea oficiala: “Domnule”. si nu “Banditule”. care urmareau si ei uimiti cele ce se petreceau. Atunci. stau la pamânt. ca eu trebuie sa trag. seful escortei. Atunci caporalul i-a explicat ca detinutii sunt sub escorta lui. Fulgerator.” Lui Bucur nu-i venea sa creada. Bucur s-a ridicat în picioare. m-ati convins. Eu nu vreau sa-mi încarc sufletul cu viata d-voastra. Le aplicati regimul dorit. încheind: — “D-voastra în interior faceti ce vreti cu ei. Bucur s-a oprit din fuga. în rândul coloanei de detinuti.moment de dezechilibru psihic. venea spre fugar. se straduia sa i-o smulga. dar lui Bucur Stanescu i s-a parut o vesnicie. M-am oprit.” Ajunsi la vie. dar la lucru nu aveti dreptul sa-i bateti ca se întâmpla ceea ce s-a întâmplat. Se uita pe furis la Bucur. face un salt în afara coloanei si fuge. Dintr-un salt a fost la el. uimit de comportarea lui Bucur si a caporalului.” Caporalul i-a explicat ca nu-i da voie regulamentul sa faca asa ceva. în apropierea d-voastra. al satului românesc. Baspalian i-a ordonat lui Stanescu sa se culce la pamânt.” A început urmarirea. si-i spune: — “Domnule caporal. Ca o fiara s-a napustit asupra sapei. nici existenta cu ele. nu mai fugi. Gardianul era mai înalt si mai tânar. cu mâinile înclestate pe sapa. vrea sa ma bata! Eu fug de sub escorta. Cuprins de un fel de extaz. În spatele lui Bucur se auzeau pasii ostasului care-si arma pusca. Gardianului îi era frica de sapa. fara sa ameninte sau sa înjure. Se dezlantuie într-o fuga nebuna. deci mai puternic decât Bucur. Stanescu îi spune: — “Domnule caporal. Trece pe lânga caporal. pastrându-si însa sapa. El s-a culcat. Nu am încotro si e pacat. vizibil usurat. Lupta a durat câteva minute. a început sa loveasca în stânga si-n dreapta. dar nu ma mai duc în cordon. Ca prin vis aude o voce gâtuita de emotie: — “Domnule. socotelile mele sunt doar ale mele si nu am dreptul sa va împovarez sufletul. Gardianul. Baspalian a luat o mâna de pe . nemaifiindu-i frica de moarte. Când s-a apropiat de Bucur. repezindu-se sa-l loveasca. Se vedea ca fortele latente ale poporului român umpleau de har sufletul acestui tânar.

am sa-ti destainuiesc câteva lucruri foarte importante. prietenul meu cel mai bun. Au fost supusi la suplicii de neînchipuit. Dumnezeul ma-ti de bandit. Georgescu. de nedescris. Câstigase o batalie. Într-adevar. sa transmiti mesajul meu celor în drept din conducerea Miscarii Legionare. Ion V. atunci nu mai ai obligatia acestui mesaj. Un om exceptional.” Apoi s-a îndepartat de Stanescu. care începuse sa sângereze abundent. Dupa toate aceste peripetii. Sa fii cu mare bagare de seama. Se uita si el la cele ce se petreceau. într-un moment de disponibilitate. Securitatea se razbuna. Bucur Stanescu si-a pastrat cumpatul. La fel si Bucur Stanescu. Ajunsi în colonie. Georgescu au fost scosi din coloana si dusi la izolare. Bucur Stanescu si Ion V. Daca eu voi scapa din acest infern si voi reusi sa ies afara înaintea ta. pâna la starea de lesin. De acum începe calvarul. ca . profesorul Ion V. Daca tu scapi cu viata din acest iad. razbunarea lui Baspalian a fost cumplita. oblojindu-si rana cu o cârpa. fixându-l spre capul detinutului. Georgescu a primit 100 de lovituri la spate. S-a mentinut pe pozitie. Bucur a facut sa-i intre taisul sapei în podul palmei. Georgescu. A salvat viata unui om de aleasa cultura. Aici este marele lui merit. afirmând ca a avut un moment de ratacire. Profesorul Ion V. Georgescu nu facuse nimic. Sunt dusi amândoi la izolare. Atât de mari erau starile sufletesti. Gardianul îl ameninta: — “Mi-ai taiat mâna. Dumnezeu l-a întarit pe Bucur Stanescu si n-a recunoscut nimic din cele înscenate de securitate în legatura cu evadarea. Securitatea voia cu orice pret sa scoata un proces de organizare a detinutilor de la Noua-Culme sub conducerea lui Ion V. Se ocupa pâna în cele mai mici detalii pentru a înscena o evadare organizata. încât umbreau teama de ceea ce avea sa urmeze. Printr-o încordare. Voiau sa-i condamne la moarte. În detasamentul de munca era si profesorul Ion V. unde voia sa-l izbeasca. de groaza. Vezi tu. fugind de sub escorta. pusa la cale de Ion V. crescut si format de Nae Ionescu. considerat pe atunci de securitate ca unul dintre marii comandanti ai rezistentei românesti. Georgescu si o evadare în masa din lagar. Tot corpul era numai sânge si rani. Bucuria si mândria pusesera stapânire pe Bucur. Ai sa vezi tu la colonie. în celule separate si anchetati zile în sir.coada sapei si a prins de tais. de un caracter cum rar se poate întâlni. Georgescu ma ia deoparte si-mi spune: — “Asculta.

cu toate slabiciunile lui si cu tot omenescul din el. Daca tot m-a ales pe mine sa duc acest mesaj. mi-au promis locul lui Petru Groza ca presedinte al Consiliului de Ministri în România. cu argumente bine sustinute. bine pregatiti si pusi la punct cu toate problemele. Horia Sima. am fost dusi la Periprava. deci la ei acasa. Sa ma întareasca sa duc la îndeplinire aceasta misiune. . Sa renunt la Miscarea Legionara si sa colaborez cu ei. Acest mesaj l-am transmis exact asa cum este cel de fata. Si acum le simt. în 1946. spre sfârsitul anchetelor. muncind tot timpul împreuna. supus de multe ori greselilor. În fata lui Dumnezeu si a neamului românesc. Sa-l suprim pe Horia Sima. Pentru mine. Viata din Periprava ne-a unit mai mult. În prezent se gaseste în dosarul meu de la Moscova. A fost în cele din urma primita de conducerea politica a securitatii. aici în colonie. Tu stii foarte bine toate astea din cele ce ti-am povestit pâna acum de când ne-am împrietenit. Nu am primit acest lucru. totalitara si nici comunista. dar eu m-am ales cu o suta de lovituri la spate. care nu le-a reusit. este singurul care s-a dovedit capabil dintre noi toti. Daca voi face acest lucru.securitatea este hotarâta sa ma lichideze. eu mi-am facut datoria. Am reusit sa scot Miscarea Legionara ca o miscare democrata. în luna mai 1960. constituie obiectul unor alte episoade. — La Moscova. De la Noua-Culme. N-a fost niciodata nici fascista. de centru. Felul cum s-au scurs zilele noastre. În toate actiunile mele voi fi ajutat de oameni de încredere. în 1945 luna oct. În 1946. 3). se fac vinovati cei care lau primit de la mine si nu l-au dus unde trebuie. atunci m-am rugat lui Dumnezeu sa ma ajute si sa ma lumineze. cu pretul vietii. Ceea ce-ti spun acum este mesajul meu catre Horia Sima. Sa merg în Occident. Eu am facut o caracterizare a Miscarii Legionare în câteva zeci de pagini batute la masina. Tot timpul s-a considerat un umil soldat în transee. 2). Este o miscare democrata. al unuia dintre cei mai mari luptatori din miscarea de rezistenta din infernul rosu — Ion V. prin orice mijloace. Sa duc acest mesaj. la Moscova. voi fi bine rasplatit. Le sunt incomod. mi s-a cerut de catre Beria. unde sa duc o activitate de anulare a Miscarii Legionare pe plan politic si ideologic. m-am înfiorat. în cadrul anchetei urmatoarele: 1). Ascultându-l pe omul care i-a înfruntat pe Beria si pe Stalin. Daca n-a ajuns în mâinile lui Horia Sima. Georgescu. Este o caracteristica a fiintei neamului românesc. Ai vazut din aceasta înscenare de evadare. Îmi era teama ca nu voi fi în stare sa fac acest lucru. 4).

când am reusit sa-i dam pe nebuni peste cap. a facut un control medical. nu s-a mai putut face nimic. unul la altul.C. Ion V. Ion V. Securitatea era la curent cu vizitele noastre. 1976 a murit în urma unui atac de cord. la Bucuresti. la Periprava. Nu este exclus ca si acum. DE LA NOUA-CULME LA PERIPRAVA Sperantele noastre de a scapa din lagarul mortii s-au înfiripat înca din toamna anului . În acel an. universitar. cu analizele respective. Datorita atitudinii luate de el si a sfaturilor pe care ni le-a dat noua. din 6 mai 1964. În 21 dec. tot pe acest drum ar merge. la Academia de Stiinte Medicale. Georgescu.B. celor multi. Boala era destul de avansata si nu stiau daca se mai poate face ceva. Într-adevar. medicul respectiv i-a spus ca tratamentul care i s-a aplicat. pentru ridicarea neamului românesc. Numele lui va fi mereu pe buzele noastre. la fundul de ochi. Un mare semn de întrebare. scapând de o noua tentativa de reeducare. tot timpul de pe baricade.Tin sa mentionez ca si aici. Noi am continuat lupta împotriva celor care voiau sa instituie reeducarea pâna în 1963. Ba chiar l-au si retinut câte doua. În 21 dec. 1962. ce se pregatea cu mult. Asa-mi explic eu acum faptul ca aveam permanent un agent dupa mine. Georgescu a luptat pâna la moarte împotriva comunismului. A fost chemat de multe ori de securitate. a fost gresit. în iunie 1976. a tinut sa-mi spuna multe lucruri. Acolo. trei zile. mi-a declarat ca daca ar trebui s-o ia de la capat cu viata. care era si prof. am reusit sa iau legatura cu prof. Când am fost la el. Figura lui va fi permanent în mijlocul nostru si vom striga totdeauna prezent pentru el. 1976 a decedat. când am fost la el acasa. am reusit sa ne salvam vietile. A declarat tot ce stia despre noi. S-a eliberat în 12 sept. de ani de zile. mi-a destainuit unele lucruri care acum îmi dau de gândit. S-ar putea interpreta ca acest tratament a fost aplicat gresit cu buna intentie de catre medicul curant. Ion V. unde avea o nepoata angajata. I-a provocat un proces T. Mi-a si spus sa nu ma feresc de prietenia noastra. Georgescu era urmarit si anchetat de securitate destul de des. acest purtator de grija sa fie dupa mine. Într-o zi. Asta a fost si dupa revolutia din 1989. Ziua de 17 iunie 1976 a fost si ultima întâlnire a noastra. bucurându-ne ca am scapat cu bine din infern. Dupa eliberarea mea. Eroismul de care a dat dovada este legendar. În 17 iunie 1976. În legatura cu moartea lui se pot spune multe lucruri. Niciodata n-a regretat ca a mers pe acest drum. Ne faceam vizite la Bucuresti si Lugoj.

La început de primavara. când seva datatoare de viata le smulge din amortire. ne spuneam noi în gândurile noastre. Dar. Plutea lin peste noi vestea plecarii din lagarul mortii si desfiintarea lui. ca entitate spirituala. cei care am trebuit sa mai trecem o iarna în acest cazan smolit. capital nepretuit . Procedau la înlantuirea lui. plecarea s-a facut în luna aprilie 1960. În realizarea omului nou. Prinsesem viata. Daca pentru toata planeta “Pamânt”. Voiau “realizarea” a cât mai multor disparuti. cam pe la mijlocul ei. Aceasta era dragostea fata de om. Scapau de Noua-Culme. Ca prin farmec. pe care o fluturau în toata lumea drept ultim scop si suprem ideal. asa cum a fost cea de la Noua-Culme era considerata o primejdie pentru viata omului. gripa din 1959 a constituit un eveniment de mare bucurie si deplina satisfactie a conducerii. cei ramasi la Noua-Culme. altii o fixasera în luna aprilie. de supravietuire. Nu se stia unde. prima etapa o reprezenta distrugerea lui. Asa eram noi acum. sa stii ca plecam de aici.” La început. dar n-a renuntat la lupta de aparare. Fara voia lor. îsi facuse loc un zvon. Pentru ei. nimic nu este. lupta pentru mai binele omului. cei considerati dusmanii poporului. Unii dintre noi fixasem data plecarii în mai. când speram sa plecam din lagar. iadul unde ne târam zi si noapte. bucuria le umplea sufletul. totusi. dupa câte-mi aduc aminte. totul se întorcea la viata. ca natura le-a prilejuit o secerare în rândurile noastre. spre nemurire. în lagarul mortii. Scapam de moarte. Se încropeau. si nu dragostea. când primul lot de detinuti a plecat undeva. Acesta este unicul drum spre viata vesnica.1959. spre noi nadejdi de vietuire. noi nadejdi. Prinsesem cu totii curaj. ca fiinta umana. însa. exploatându-l prin cele mai sofisticate metode. Si. Singura tinta cunoscuta de ei era exterminarea noastra. era alta. O unda de bucurie ne umplea sufletele. ca mladitele pomilor primavara. iadul rosu. . Ne apropiam de luna mai 1960. printre noi. parca. Am ramas noi. chiar daca în necunoscut se duceau. ca primavara vegetatia. Omul a platit si aici tributul lui cu miile de morti. principiu de viata era ura. vom scapa si asta-i bine. Omul urca Golgota spre învierea lui din moarte la viata. scapam de infernul rosu. o epidemie de gripa.omul. orbecaind fara nici o tinta. s-a dovedit ca daca dragoste nu este. O soapta zbura prin colonie: — “Mai frate. prin aprilie 1960. totul se schita pe lumina bucuriei. Realitatea.

cele câteva zdrente. plecam. de teama. Încolonati. De aceasta veste eram siguri. a ajuns la pozitia de animal. OMUL. toti într-un oftat exclamam cu voce tare: — “De acum. ca de altfel în orice moment din viata omului. securitatea. Georgescu. Dar. ca din senin parca venita. spre gara. Furnicarul de oameni se misca în toate partile. Ne asteptau vagoanele de marfa. în soapta. Parca la o comanda. în primirea pazei. Peste tot un freamat..” Vine si ziua plecarii. la toate neamurile. Bietul om. Pentru plecare. Eu eram cu el tot timpul. speranta întotdeauna este secondata de deznadejde. numarati si cântariti. dar acum si pentru noi. Orice intrare are si iesire. Acolo. pe unde strapunge si se îndreapta spre cei carora le este destinata. Unde mergem? Unde ne duc? Ne duc în Rusia? ne întrebam fiecare din noi. Era o zi cu soare. Ne asezam pe sumarul bagaj. Un freamat se strecurase în tot lagarul. legat în patura jerpelita. care asa a spus: — “Bietul om sub cârma vremii. Freamatul bucuriei era diminuat de cel al fricii de deportare. si acum. orice actiune secreta îsi are fisura ei. ne chemam unii pe altii. deci. Din vârf de piramida în creatia lui Dumnezeu. despre care am mai vorbit. Vagon dupa vagon se completeaza si se da. toata marfa vie. Deznadejdea plutea pe aripile mortii. Vom iesi si de aici cu bine. de acolo nu mai venim acasa. Printre noi aveam multi oameni care mai fusesera în Siberia ca prizonieri de razboi sau ostatici. în ordinea apelului ne urcam în vagoane. gamela si lingura legate toate în patura. Freamatul necunos-cutului. Pe acolo ne vor ramâne oasele. Bucuria era mare. Colonia prinsese viata. Gardienii strigau la noi. Se formeaza o coloana parca nesfârsita. Eram în luna aprilie 1960. Tot timpul ne încuraja si ne spunea ca omul trebuie sa spere. fiecare din noi ne cautam un loc. bucuria plecarii era umbrita de teama ca ne vor duce în Rusia.” În raiul comunist am trait din plin acest dicton. Era pentru noi. Urcati în vagoane. Asa era si profesorul Ion V. sa fie tare. La 500 de metri de colonia noastra era halta CFR. Acolo. camera dupa camera. Dumnezeu cu noi!” . Noaptea a fost adus un tren cu mai multe vagoane de marfa închise. cald si placut pentru cei liberi. ne îndreptam spre gara.Ca-ntotdeauna si pretutindeni pe pamânt. Asa am ajuns si noi sa stim cu câteva zile înainte de plecarea noastra. Noi. Daca ne duc în Rusia. Gându-mi zboara la Miron Costin. care speram în mai bine. în vagoanele acelea era înghesuit cel mai de pret capital al Comunismului. înjurându-ne. Asa cum suntem. Ne gândeam cu totii în tacere la acel: — “Pohod na Sibir. încolonati dupa nume. Ne încolonam. ne pregatisem bagajele. La noi acum..

pe rând. N-aveam prea mult câmp de vedere si nu observam mare lucru.” Unii dintre noi refuzam sa credem ca-n lumea asta-i numai rau si bine nicidecum. Pâna la Tulcea am mers în simfonia rotilor de tren. Ajunsi în gara. de-abia. intram în zona dealurilor Dobrogei de nord. în simfonia valurilor Dunarii. Priveam numai pe cele patru geamuri mici si cu gratii ale vagonului. treceam prin fata coloniei. un vas cu apa si tineta pentru necesitati. Simteam ca nu ne vom mai întâlni cu acest lagar al mortii. Dobrotici. Încolonati. Se facuse noapte de-a binelea când vaporul se lupta cu valurile. de acum sa stiti ca “Pohod na Sibir” este drumul nostru. cu acest infern pe pamântul tarii noastre. un loc de sinistre întâmplari. Printre noi. fiecare vagon se deschide si tot asa. Cu noi aveam hrana rece. pe rând. care era asezata. Din mersul trenului vedeam toate baracile. de-abia trenul se urneste din loc. prea multi frati ne-ai înghitit. lagarule flamândule. iar de aici încolo. rumoare. — “Dobrotici. facea-te-ai stana de piatra. un loc de tribut în vieti omenesti. pe o panta lina în urcus. Obiditii sortii. acum când ne-am urcat pe puntea vasului aveam cu totii credinta ca Siberia ne va înghiti. spulberata de vânt în cele patru unghiuri ale pamântului. singura speranta care ne-a mai ramas. defilând parca. ne dam jos. Cu un zvâcnet de vagoane si cu scâncet de tampoane. Atât doar stiam. pulbere de drumul mare. prea multi au murit într-un lagar din tara Ta!” — “Adio. prin fata noastra. Daca pâna acum unii dintre noi mai speram sa nu mergem în Siberia.Printr-un fluierat lung. Usile vagoanelor erau bine închise. unde? Dumnezeu stie. Se aud voci deznadajduite si cobitoare: — “Fratilor. ca mergem în necunoscut. Apareau Muntii Macinului. înghesuiti în vagoane. Ne apropiam de Tulcea. De la bifurcarea liniei ferate Bucuresti-Constanta. Cautam dialogul cu Dumnezeu. ne îndreptam spre vapor. lung de tot al locomotivei se da semnalul de plecare. Blastamat sa fii de neamul românesc pe vecie!” Unde anume am plecat. Am uitat sa va spun ca plecarea de la Noua-Culme s-a facut dis-de-dimineata tare. Se vedea Dunarea. Maria Ta. Suntem în paza lui. trenul nostru o ia spre nord. fata de calea ferata. Totusi ne bucuram ca am plecat. În noapte nu prea vedeam . Lasam în urma o viata hartuita. Mergând în zanganitul de tabla si al loviturilor de tampoane ale vagoanelor. Ceea ce am observat cu totii era faptul ca mergeam tot în necunoscut si de aci încolo. n-am stiut nici unul din noi. la vest. De-acum.

ca un facut. rapitoare. încet. Se vedeau localitatile si frumoasele coline ale Basarabiei. furându-l. Aici se muncea într-o atmosfera mai umana. fiecare din noi ne dezmeticeam si ne adunam pe puntea vasului. De la o vreme începuse sa se mijeasca de ziua. Nu ne . îsi fac loc si clipe de fericire. Detinutii. Am scapat de “Pohod na Sibir”. casele oamenilor pline de saracie si toate-n pustie. somnul nu se prindea de noi. câte patru în rând. Colonia Periprava era asezata pe un mamelon domol. Vapaile de foc ale lui se oglindeau jucause în apele Dunarii. Toti cei care erau aici trebuiau sa munceasca.000 de hectare. Era un lagar de munca de gradul IV. Baracile erau asezate în ordine.mare lucru pe malurile Dunarii. în timpul liber. dar. plecam din micul port. Acum. Se anunta o zi cu mult soare. În ordine. Priveam cu nesat un rasarit de soare în Delta. pasari de noapte. câstigat cu truda. Tu ne-ai învrednicit cu aceste clipe de fericire. Luptându-se cu valurile. extaziati. ce frumos a aparut rasaritul soarelui. Cu amorteala în oase. cum. un port improvizat în delta. cu boccelele-n spate. cu gândul de a dormi. la colonie. Încolonati. fara cadenta. Dupa o jumatate de ora de mers. încet. cu mai multa lumina pe fetele speriate.. Pe pamânturile noastre. ferita de inundatii si de umezeala accentuata în timpul ploilor. Se lucra pe terenul IAS-ului din cadrul Ministerului de Interne. tropaind pe drumul uscat si plin de praf al deltei. Când am intrat în colonie. pe o suprafata de 10. Uitasem de-a binelea. la vale. toti respiraram usurati. Vaporul aluneca pe luciul apei. — Minunate sunt lucrurile Tale. stelele dispareau de pe bolta cerului. la Periprava. Suntem de acum în plina delta. deci. Cu sutele de mii. Doamne. altadata pline de grâu si pline de dor. strainii îsi facusera cuib. Azi pretind ca-i cuibul lor. Sa putem privi tot farmecul creatiei Tale. ne dam jos. Ca la o comanda. în sufletele noastre de surghiuniti. Doamne! Robi fiind.. cuib de cucuvele. cu ferestre mari si luminate. fara geamuri varuite. Din când în când ne mai asezam capul pe bocceaua noastra. Era o feerie. am ramas surprinsi cu totii de marea deosebire dintre Noua-Culme si Periprava. colbaiti din cap pâna-n picioare. Si mai suntem si în apropierea vestitei paduri LETEA. Se realizase descatusarea fiintei noastre. Una dupa alta. Ajunsesem deci în colonia Periprava. Iata. vaporul nostru ajunge la un ponton. se puteau plimba fara opreliste prin colonie. fratii nostri basarabeni luasera drumul Siberiei. de faptul ca eram robi. Acolo citim pe o tabla-indicator: “Periprava”.

disparând în desisuri. Iata ca din nou. ca Periprava era ca o raza de lumina în infernul comunist. surprinse cu puii dupa ele. de jocul pasarilor în zbor. bineînteles din rândurile noastre. Se vedea Vâlcovul. Din fata coloniei. Napasta terorii disparuse. plina de dor. în infern. tot un colt de rai l-am considerat. în brigazi de lucru. Ajunsesem la acest consemn între noi. cu sudul ei. realizam acea fericire. atunci si noi. în cei patru ani traiti în delta. Canal. Extaziati. Tâsneau care-ncotro. Universul concentrationar românesc. Gardienii nu se faceau vazuti. pe malul Dunarii si pe nesfârsitele tarlale ale IAS-ului din cadrul MAI-ului. LETEA. surprinsi am fost si noi.venea sa credem. cei veniti din lagarul mortii. spre nord. delta este un rai. la gradina. Mina si Aiud. pentru foarte multi detinuti politici. peste Dunare. Daca pentru tot ce-i în viata. în stufarisul des. din regnul animal si vegetal. ale acestui frumos parc natural. Realizasem atâtea clipe de fericire în Universul Concentrationar românesc. acum rapit de vecinii de la rasarit. tara plina de grâne. ni s-a parut mai usoara în raport cu cea de la Noua-Culme. de zbenguiala pestilor în apele Dunarii si ale nesfârsitelor canale din delta. PERIPRAVA. Noua-Culme. decât numai când se facea numaratoarea. Dintr-o data parca. tara cetatilor lui Stefan cel Mare si Sfânt. de fuga ratelor salbatice. Ne aparea frumoasa noastra Basarabie. Iata si un paradox. Ne bucuram din plin de razele soarelui din delta. facând abstractie de multele neajunsuri create de cei ce ne pazeau. de freamatul padurilor. Cele mai multe ocazii mi le-a oferit Periprava. Respiram în voie si usurati. se desfasura o priveliste încântatoare. Sef de brigada era unul consimtit de noi. oras altadata al nostru. Periprava. ne bucuram de farmecul naturii. de parfumul întinselor covoare de flori dintre canale si de pe malul lacurilor naturale din padurea Letea. asa cum spunea Nicolae Steinhardt. Munca se desfasura organizat. asemenea celor tropicale. de farmecul si perfectiunea creatiei lui Dumnezeu. Munca dusa în aer liber. puhoiul libertatii rupsese barajul interdictiilor. O RAZA DE LUMINA ÎN INFERNUL ROSU Asa vedeam noi. Pasind pentru prima data în padurea Letea. ca oricare . detinutii. cei veniti din lagarul mortii. s-a încheiat cu aceasta raza de lumina din iadul rosu. si vietuitoarele padurii. Ni se parea ca de-abia acum ne miscam si noi ca oamenii.

Faceam cale de o ora pâna la locul de munca. Se putea regla. formata de un dig facut de oameni pentru apararea terenurilor agricole de revarsarile Dunarii. care fusese al razesilor lui Stefan cel Mare. La deschiderea fiecarui canal secundar era o usita care se ridica în sus ca la stavila. în inima tarlalelor gradinii.. de 5 cm. asezata pe malul Dunarii. dupa cât era nevoie sa dai drumul la apa. Rosiile. asa cum am mai spus. asa cum de altfel am mai spus. Din acest canal principal. care taia gradina în doua. permanent. cu felurite zarzavaturi si plante. Eu am fost în brigada lui Petre Rebreanu. iar adâncimea apei. se desprindeau alte canale secundare. nu va trece mult si istoria ne va face dreptate.ar fi numit sef de brigada. ardeii si varza aveau prioritate la udat. Toata gradina era împartita în parcele mari. pe care venea apa pentru a iriga nesfârsitele parcele din inima gradinii. amenajat pe un dig. Se putea trece si prin saritura. care trageau apa din Dunare. Pe malul Dunarii mergeau. de dimineata si pâna la orele 12. Preponderenta aveau rosiile. . care plecau perpendicular de pe linia lui. Din loc în loc erau facute punti de trecere peste canal. care aveau nevoie de apa în plina vara. fiind mai rezistente la umezeala. Acest dig avea latimea de 3 m. Toti ne întelegeam foarte bine. Lucram la gradina lagarului. de o jumatate de metru. sa lupte pentru a ne usura viata. Ne vom lua pamântul. Din acest canal principal se desprindeau alte canale secundare. de colonie. Se putea merge pe el cu masina. doua pompe de mare calibru. De la Dunare pleca un canal principal. adesea ne uitam pe celalalt mal. dupa nevoile culturilor respective. De-a lungul Dunarii era o dâlma. De la distanta îti facea impresia ca-i un canal sapat numai în pamânt. ni l-au mâncat strainii. Dar. Puneam mâna stresina la ochi si adulmecam zarea oftând. ardeii si varza. Colt din tara noastra. Gradina avea o suprafata de 25 de hectare. Tot canalul era construit în adâncul digului care taia gradina în doua.. Pe acest canal venea suvoiul de apa si alimenta toata gradina. nepotul de frate al scriitorului Liviu Rebreanu. oras românesc din mosi-stramosi. De acolo. Acest canal principal era construit din scânduri groase de stejar. Pentru care Ioan Voda cel Viteaz a murit spintecat de turci. Latimea canalului era de 1 metru. Celelalte se cultivau în raport cu nevoile coloniei. ne spuneam noi atunci. unde se vedea Vâlcovul. Se cultivau toate zarzavaturile necesare coloniei. la vreo 5 km.

A doua zi veneam si sapam ceea ce cu o zi înainte udasem. Eram toti niste fapturi în soare. deschizând la parcela opusa a canalului. Se pazeau si ei mai mult de turnatori. care de la natura sunt cam tuciuriu. unele chiar inedite. când caldura era prea mare. închideam micul canal al parcelei cu o sapa de pamânt. nu eram opriti de la consumul lor. în chiloti numai si cu galenti în picioare. prevestind o caldura înabusitoare. inundând fara rost cultura. povesteam atâtea lucruri. De multe ori aveam grija sa-l aprovizioneze pe Ion Udrea. ba chiar clipe de fericire în timpul lucrului. Sa ne mai întoarcem acum si la gradina noastra. dar si reconfortanta. Alte medicamente nu erau pentru noi. Statea la umbra sa nu-l arda soarele. împotriva turnatorilor. Când ajungea apa la jumatatea plantei. Periprava a facut o nota aparte fata de toate celelalte închisori si lagare din tara. la udat. de multe ori gardienii se solidarizau cu noi. Asta se întâmpla de obicei când pregateam zarzavaturile pentru conserve sau pentru ambalare. Gardianul nu ne avea treaba noastra. Când se murdareau de stropitul cu noroi din canal. au fost momente de oarecare destindere. . în chiloti albi si cu sapa în mâna. pâna la orele 12. luat de alaturi. Mai ales eu. îi spalam si se uscau la soare. Era o munca istovitoare. Dupa-masa soarele era prea puternic. pielea noastra se bronzase peste masura. pe malul vechiului Danubiu: La gradina. noi. Era recomandat de medic si le facea bine. echipa de udatul gradinii. Cu toate acestea. Dadeam drumul la apa la mai multe parcele deodata. Si asa. conducând apa unde si cât trebuia fiecarei parcele. Puteam mânca oricât am fi dorit. cu diminetile senine. trebuia sa venim si duminica la lucru. colt de rai. fiecare alergam de colo-colo. nici în jumatate de ora. trebuia sa terminam cu udatul. fara a încetini ritmul de munca. Adesea. pe o anumita distanta. prin presiunea ei.Toate canalele secundare. ca nu cumva apa. De atâta soare în nenumarate zile de vara. udam cu multa grija. sa faca vreo fisura în canal si sa se piarda. Cu adevarat. erau construite tot din scândura. cu conditia de a nu duce nimic în colonie. parcela cu parcela. Cam la trei zile fiecare parcela ajungea din nou la apa. în sticle de bere. Cât lucram la conserve. cei care eram în aceasta echipa. aratam ca un negru. cu albastrul cerului scânteind în soare. pentru cei care erau bolnavi de colita. În lunile de vara. ne bagam în canalul principal si faceam baie. Numai chilotii erau albi pe noi. Noi. La Periprava. am dus în colonie suc de rosii. Eu ma nimerisem la loturile cu ardei. Unii lânga altii.

Mergea acest convoi de carute prin toata delta. Era în elementul lui. Asa ca portiile lor de mâncare le cedasera conductorilor nostri de la carute. Programul de lucru începea cu noaptea în cap. mâncam din pachetul lui. unde legau lungi discutii. Fiecare caruta era data în primire unui ostas care raspundea de om si caruta. executam alte lucrari. Pascu se ducea la patul lui Savu. O ducea foarte bine. dupa lemne de foc pentru nevoile coloniei. Savu ne repartiza pe toti la locul de munca. într-un fel oarecare. Deci avea si legatura cu familia. ne repartiza la lucru. Stateam în camera cu el si cu unchiul meu. Eu însa nu ma bucuram de acest drept. Fiind si eu pe aproape cu patul. Inginerul Savu. cu apelul facut si gata de plecare. Dupa el venea un soldat în colonie. noi ne vedeam de ale nostre pâna la ora mesei. nu mai arata asa de slabit. bucurându-se de farmecul ei. Dreptul comun. La înfatisare. dupa ce ing. Ajunsi la gradina.învatator în Caransebes. în zilele de ploaie. care-l si escorta. un bun prieten si coleg. Avea o caruta în primire. Era pe postul de conductor de caruta. Uica Patru mai primea de acasa si pachet. primeau mâncarea pe saturate. Seara. de multe ori. Au fost colegi de an la facultatea de agronomie. Sub ochii nostri. Cu noi în aceeasi camera mai era si Constantin Pascu. El se scula la ora 3 dimineata pentru a pregati caii si caruta. Pentru masa aveam la dispozitie o ora. fiind luati în primire de gardianul cu gradina. detinut si el. Se întremase. adesea luam si eu parte la aceste amicale discutii. Mâncarea era suficienta. Trecut-am amândoi. ne asezau pe un singur rând. Ne întâlneam seara în camera. ne gaseam încolonati. La gradina. nu voia sa manânce de la cazan. În jurul orei 5. când ni se aducea masa la locul de munca. Desteptarea suna la ora patru dimineata. brigada dupa brigada. De la el din pachet nu mai putea sa manânce. dar nu ne dam batuti. care lucra la bucatarie. gradina cu fiecare zi ce trecea . Erau bine organizati în desfasurarea muncii de conductori de carute. Cu asta lucram noi pâna la orele 13. În fiecare seara îsi facea planul pentru a doua zi. Se bucura când îi spuneam ca am umblat la provizii. încadrati de ostasii de paza. Cei care eram în echipa de udat. Erau peste zece carute. Lotul de parcare al carutelor fiind aproape de bucatarie. Adeseori se duceau si pâna-n inima padurii. Ne sculam repede si ne pregateam. Cafeaua cu o bucata subtire de pâine o luam aproape din mers. care lucra la grajd. Astfel se face ca eu si Costica Pascu. prin ciur si prin dârmon. Petru Berzescu.

I. În aceasta brigada lucrau în jur de 100 de oameni. dar putine. într-adevar. Fara doar si poate. Totusi. mai încercam sa citim. Constantin Pascu. 3). Aici era o brigada formata din specialisti în zidarie si dulgherie. dupa o atât de îndelungata vreme. Cu lacrimile înecate în noi. în buna masura. CULTURA MARE.lua alta înfatisare. Veniti de la Noua-Culme. CÂMPUL EXPERIMENTAL. mama. CONSTRUCTII. celor ce lucram la gradina. În aceasta brigada am lucrat si eu un timp destul de îndelungat. am reusit sa luam carti si sa ne bucuram de ele. Se mai strecurau din când în când si ziare. Aici a fost calvarul. Pe malul Dunarii se întindea locul gradinii. sotie. cam în jur de 20. De multe ori noi. Aproape toate erau teziste si-n sprijinul ideologiei comunist-atee. Se construiau case pentru paza coloniei si noi baraci pentru detinuti. s-a înfiintat o biblioteca pentru noi. spre Sulina. care faceau acest lucru cu pasiune. actiunea întreprinsa în vederea reeducarii. lucrau miile de detinuti din Periprava. a crapat unde ei nu se asteptau. Pâna acolo se mergea cu remorca. GRADINA. Aici lucrau mai putini oameni. în spatiul mioritic. Desi nu prea aveam timp de ele. luam si pentru unchiul meu Petru Berzescu. 4). Periprava ni se parea o . Poporul nostru are o zicala cu multa întelepciune în continutul ei: — “Unde dai si unde crapa. am reusit. În cadrul IAS-ului. frati si surori. vara. soarele deltei smulgea plantele din pamântul bogat si le înalta cu fruntile spre cer. tinteau la pregatirea terenului prielnic declansarii unei reeducari gen Pitesti. Munca în colonia Periprava se desfasura în cinci puncte de lucru: 1). ne uneam cu cei de acasa. cartile au fost anume selectionate pentru noi. De la orele 17. cu ochii pierduti în zare. Era la o distanta de cel putin 15 km. cei care-i mai aveam. În anul 1961. S-au mai strecurat printre ele si carti bune. Eram în plina vara a anului 1960. Îi placea sa citeasca.” Timpul a dovedit ca. copii.A. tata. prin înfiintarea bibliotecii. de colonie. Atunci când noua. la locul de munca ne mai confruntam si cu rânjetul sau bruscatul în surdina al unor gardieni. sa uitam de cele îndurate în trecutul atât de apropiat. De fiecare data când luam carti pentru mine. când suna stingerea. cu gândul în zbor peste munti si vai. M. unde lucra o brigada formata din 100 de oameni. fara voia opresorilor nostri. cu sufletul ademenit spre zari senine. si pâna la orele 21. de 25 hectare. condusi de ing. încheiam sirul vedeniilor dragi cu bunicii. În planul lor. 2). când veneam de la lucru.

ATELIERELE DIN COLONIE. b). croitoria. Si pe bun drept asa si era. Faceam si stive de ardei. cei mai frumosi si-i mâncam. tâmplaria. Aici. La toate punctele de lucru din colonie. Rosiile. În timp ce. Nu ne oprea nimeni. în lagarul din Periprava. ne mâna ca pe vite la lucru. Cu totul altfel era la gradina. precizându-le ca la locul de munca ei raspund de pacea si linistea din timpul lucrului. Seful escortei era mereu în mijlocul nostru. în dreptul pontonului. De multe ori interveneau ostasii din cordonul de paza. la locurile de desfacere. toti se bucurau de acelasi tratament. Asa eram de obositi în zilele când lucram la cultura mare. În spatele nostru. munca se desfasura într-o nota aparte. am lucrat la culesul porumbului. grajdurile si întretinerea curateniei în colonie. Asa se face ca cei care au lucrat numai în cultura mare. Aici lucrau 90% dintre detinutii coloniei. Se muncea în mai multa liniste si pace. în colonie. Atunci începea recoltatul produselor gradinii.raza de lumina. de unde erau încarcate în slepuri încapatoare si transportate în tara. Balabanindu-ne. 5). haita de nebuni. dupa ce veneau oamenii de la lucru. când ne întorceam în colonie. De câte ori munceam la cultura mare. de toate soiurile. la gradina. dupa cum se coceau. Rând pe rând. munca noastra cea de toate zilele. Cea mai placuta munca era la început de toamna. Din cele descrise pâna acum am putea spune ca. În cultura mare a IAS-ului. oamenii uitând de starea în care se gaseau. munca se desfasura în conditii mai bune. În aceste puncte ne desfasuram noi. tapiteria. asezându-ne pe pat. De aici se alegeau pentru bulion si pentru . sub biciul si înjuraturile gardienilor. afara de cultura mare. Niciodata nu mi-am putut explica aceasta mare diferenta de comportament al pazei la locul de munca. eram darâmati. Se faceau stive mari de varza. ni se parea ca ne ducem cu pat cu tot în fundul pamântului. dar pentru unii numai. Seara. de asemenea. unde. le strângeam. n-au sa înteleaga niciodata ca Periprava a fost si o raza de lumina. iadul pe pamânt. Un regim mai blând. aproape de dig. În interiorul lagarului erau mai multe puncte de lucru: cizmaria. fieraria. Pentru ei însa a fost tot timpul un iad. Îi alegeam pentru noi. cu parul în mâna. Am avut si eu parte de el. uzina electrica. fruntile se înseninau. Împreuna cu uica Patru. le recoltam si le depozitam în cazi mari. muncind si glumind. Se aplicau doua regimuri de munca: a). Regimul dracesc. zi de zi. de-abia ne târam la baraca noastra. traiam clipele de iad de la Noua-Culme si Aiud. celor ce lucrau la Cultura Mare li se parea un iad aceasta colonie. Nu permitea nici o iesire a gardienilor.

seful de escorta si paza. si cu rele. Erau împartiti în doua tabere: — Comandantul cu o parte din ofiteri si gardieni. dar nu aveau ce face. ofiterul politic si alti gardieni. Se cultivau tot felul de culturi. din Olosag. În brigada de constructii. iar noi uitam adesea unde ne gaseam. unde se fierbeau bulionul si pasta. Lucrarile erau conduse de ing. munca se desfasura dupa un program bine stabilit. În simplitatea lor. La vreme de zakuska. În lupta de rezistenta a fost unul din marii luptatori împotriva comunismului. La câmpul experimental se muncea în conditii cu totul diferite de celelalte puncte de lucru. Nu era nici un fel de dragoste între ei. urmarindu-se în mod stiintific evolutia plantelor pâna la . se destainuiau ca s-au saturat si ei de haituiala. aproape de Lugoj. atât de mult râvnita de noi în desertul comunismului. Asa se scurgeau zilele. de o parte. aveau la dispozitie ce era mai bun. Se reclamau unii pe altii politicului si comandantului coloniei. Aici era o adevarata oaza a pacii si a linistii. Ne-a creat cu adevarat un mediu placut de munca. cei care formau grupul de paza si cei din administratia lagarului. C-tin Pascu din Timisoara. A fost trimis în Banat pentru a lua legatura cu grupul de rezistenta de aici. Se realizase o comuniune sufleteasca între muncitori. se supuneau orbeste dispozitiilor satanice. O mâncau cu multa pofta. cel care raspundea de toate lucrarile de aici era un inginer agronom de la Bucuresti. Între patru ochi. Din partea MAI-ului. În timpul cât gardianul îsi înfuleca zakuska. având la dispozitia noastra uleiul si sarea.Ardealul de Nord condus de Aurel Calin. Cei care lucrau în echipa de conserve. Aici am sesizat cel mai bine lupta care se ducea între ei. Sef de brigada era Ion Murariu. de cealalta parte. Era cercetator stiintific din cadrul Academiei Stiintelor Agricole de la Bucuresti. iar Comandantul ajutor. gardienii însarcinati cu supravegherea noastra au ajuns sa se împrieteneasca cu noi. Erau amenintati cu închisoare. cu Spiru Blanaru. Ei nu mai aveau treaba noastra pâna când venea timpul de plecare la colonie. surprindeam omul din ei.pasta de rosii. Erau trei cuptoare cu cazane mari. În acele clipe. celalalt gardian. A facut scoala de ofiteri în Germania. Se urmareau si se vânau unul pe altul ca fiarele din padure. noi îl pazeam sa nu fie surprins de colegul lui. A facut parte din grupul de rezistenta din partea Clujului . si cu bune. Ne purta grija numai caporalul. Nu era nici un gardian cu noi. Fiecare din ei avea câte o gamela de zakuska. Avea multa putere si influenta în Ministerul Afacerilor Interne. Atunci ne considerau semenii lor.

sub comanda lui Spiru Blanaru. la padurea Letea. În anul acela. în marginea padurii. îngânându-l în ecouri pâna departe. prin padurea dealului Poieni de la Teregova. Cât despre padurea Letea. Când doinea el. Atunci când nu era nevoie de 20 de oameni la lucru. Copil fiind. Era o zi de vara. Loc de amintiri acum. Si bucuria ne-a fost atât de mare ca. sa vina cu rosii si ardei. asa cum facea odinioara. fiind încarcator la mitraliera. si acum parca-l aud cum cânta din frunza.maturitate. al doinelor cântate din frunza si al vâjâitului gloantelor din pistoalele mitraliera. în ziua de 29 iunie 1995. mai ales rosii si ardei. era . loc de amintire al luptelor încrâncenate împotriva comunismului. Când ne întâlneam în colonie si aveam un pic de ragaz. pe data de 11 decembrie 1995. departe. când era tânar fecior. de Pietrele-Albe. pe la sfârsitul lunii mai 1961. Observatiile acestea se facea cu multa precizie si minutios. Dumnezeu l-a luat la el. îmi aduc aminte de timpul când. Numai ochii vorbeau. Toate rezultatele se înregistrau într-o condica. când ne-am vazut. am fost dusi la tunsul oilor. în rândul dreptilor. îmi spunea ca de multe ori îi venea sa se dea jos din caruta. anume pentru a-l îmbratisa si saruta de ziua lui. cu ochii scrutând parca necunoscutul. a luptat împotriva comunismului. Atunci aveam grija si-l aprovizionam cu de toate. pentru a transporta produse din gradina pentru bucataria coloniei. La cei 85 de ani ai sai. De-abia îl asteptau colegii lui de la grajd. unchi si nepot. o parte din noi ne întorceam la gradina. scaldati în lacrimi. Acum. Acolo. într-o echipa. Le punea în lada de sub sezutul carutei. sa-si rupa o frunza din copac si sa doineasca din ea. a Sfintilor Petru si Pavel. parca amutiseram amândoi. Se auzea pâna-n Tomnacica. cu caruta. cald si cu mult soare. în aceeasi camera. îmi povestea despre plimbarile lui cu caruta prin padurea LETEA. Nostalgic. când. de unde venisem. la început. unde numai noaptea ne vedeam de cele mai multe ori. L-am iubit tare mult pe uica Patru. fusesem la el la Potoc. Îi ramasesera în suflet si-n minte cadenta gloantelor de mitraliera si glasul ferm al lui Spiru. De multe ori venea la gradina unchiul meu Petru Berzescu. Eram amândoi. împreuna cu fratele sau. Ion. rasuna padurea. peste vaile împadurite. începuse sa-mi povesteasca din aducerile aminte de anii de încercare în luptele grele cu arma în mâna.

care nu stia sa strige. ni s-a parut un colt de rai în imensul infern al comunismului. Vântul rece al înclestarii prinse sa bata de la rasarit. Partea rea ne apare în toata goliciunea ei. sa nu taiem blândul animal. când ai în fata doua lucruri rele. Periprava. cei de la Noua-Culme. ca o zi de vara. Mânuind foarfecele. de truda lor. Întorcându-ne la oile noastre. credeam cu adevarat ca viata noastra a luat alt drum. Cânta în noi tot farmecul padurii. mai usoara si respira în voie. padurea Letea. Uitam de hamaitul de zi cu zi al gardienilor. Ne simteam bine. sperând. Desi robi. lucram de zor sa terminam tunsul oilor. soarele cu binefacatoarele lui raze ne încalzea si ne tamaduia. Asezati în genunchi pe covorul de iarba. Era acum mai libera. au cunoscut iarasi lupta cu moartea. Cerul începuse sa se întunece. în visul omului de a realiza îndumnezeirea. colt de rai. biruitor al zmeului din poveste. aceeasi panorama. Asa si noi. Remorca ne astepta. minunile naturii ne înaltau spre lumina. Pe înserate ajungem la colonie. Ne ancoram în ideal. Oameni si locuri se învolburau parca. Sa ne pregatim de o noua lupta. STUFUL DE LA PERIPRAVA Noi. cel mai putin rau devine bun. Nori negri se adunau deasupra Peripravei. ciripitul pasarilor ne încânta. eu . Ca-ntotdeauna. Cu regretul în suflet ca vom parasi frumosul loc. ziua se aratase de tot frumoasa. limpede si poleit cu aurul razelor de soare. De dimineata. ajunsi la Periprava. încetul cu încetul aluneca spre asfintit. Cei care au avut ghinionul de a fi trimisi la stuf. pe rând. una câte una. asteptând si noi un Fat-Frumos. asa cum ne spune atât de convingator parintele Dumitru Staniloae. drumul spre libertate.saivanul coloniei. Visam. Se legasera oamenii de meseria lor. Mireasma padurii ne îmbata. O data cu iarna. Speram si. Spre asfintit de soare am terminat cu tunsul oilor. tundeam cu multa grija. fiecare oaie se scula scuturându-se parca de o nesuferita greutate. când am pasit în colonia asta din adâncul deltei. în mijloc de ape. Am cunoscut numai aspectul pozitiv. le aduceam la tuns. aceleasi locuri. Cerul era atât de senin si de un albastru limpede. Dupa operatia tunsului. de parca raiul coborâse asupra-ne. În interiorul lagarului. ajungem acum sa cunoastem o alta fata a coloniei din Periprava. ne urcam toti în remorca. noi. De data aceasta. încalzit de raze. Toate se derulau ca-n lumea basmelor si a legendelor. despre care am încercat sa vorbesc. cei veniti din lagarul mortii. Acea raza de lumina. munca din ateliere era mai putin placuta si de tot plictisitoare. întarindu-ne. traiam. Mereu aceiasi oameni.

Au fost adusi la Periprava câteva mii de olteni din Dolj si Mehedinti. Gheorghiu la liceul din Ploiesti. la întretinerea silozurilor de produse agricole. ca mâine vor pleca de aici si vor ajunge sa conduca aceasta tara. Printre ei era si un inginer agronom. A fost acuzat de pactizare cu taranii. Toti cei care s-au opus colectivizarii au fost arestati. Toti cei care au muncit la stuf au fost cazati în bacuri. Procesul colectivizarii trebuia sa fie încheiat pâna în 1961. ne-a fost de mare ajutor noua. detinut si el. la degajarea lagarului de zapada si la mentinerea curateniei în interior. N-au voit sa intre în colectiv. ca si-n viata. Bacul. a cazut pacostea pe capul unchiului meu Petru Berzescu. statul comunist a înlaturat toate obstacolele. nu era bun pe timp de iarna sa locuiesti în el. Gardienii nu se prea omorau cu grija noastra. Lucram în jurul coloniei. Ei nu sunt vinovati cu nimic de ceea ce îndura pe nedrept aici în colonie. dupa câte îmi aduc aminte. În toamna anului 1960. Asa am ajuns sa cunoastem si noi gândurile lui. Pe vremea aceea. Gardienii cei mai înraiti erau la acolo. fiind construit din tabla groasa de metal. Am stat cu el în camera la Periprava. Nu ajungeau conditiile precare de viata. de 25 de hectare. Fusese directorul Câmpului Experimental de la Fundulea. Pentru realizarea lui. fusese coleg de clasa cu col.” Aceasta parere i-a fatala: a disparut de la conducere. comandat al coloniei era colonelul Gheorghiu. Nici vara nu se putea locui. anume amenajate. Un om cu mai mult bun simt. Cei ramasi am fost mai linistiti. Adeseori le spunea gardienilor: — “Mai. Savu pe numele lui. În schimb.am avut norocul de a ramâne în colonie. Sa ne întoarcem la oltenii nostri. cei care au umplut pâna la refuz colonia si cei care au împânzit marile întinderi de stuf în timp de iarna. în tara s-au facut multe arestari în rândul taranimii. Toata atentia era îndreptata spre stuf. Târaste dupa el un al doilea rau. Conducea gradina coloniei. iar iarna se . Cu experienta lui de om de stiinta si de cercetator. Romulus Proistasescu. Asa era la stuf. A muncit din decembrie 1960 si pâna la 1 aprilie 1961. fapt care a contribuit la înlaturarea lui din acest post de conducere extrem de repede. Vara se încalzea peste masura. Taranul român. celor din Periprava. prin instinctele lui de proprietate. se mai adaugau si haituielile gardienilor. s-a opus acestui proces. sa va purtati bine cu acesti oameni. un rau nu vine singur.

În aceasta burta metalica urma sa fim adapostiti în cursul noptii pe toata durata campaniei.racea foarte repede. iar timpul ramas disponibil pentru hrana era cât se poate de aglomerat. va redau câteva pagini din Catalin Ropala: — “Bacul era un slep metalic afectat în mod obisnuit transportului cerealelor si care fusese amenajat pentru cazarea noastra. Desteptarea se dadea la ora 4 dimineata. Ca sa întelegeti mai bine conditiile precare în care s-a lucrat în tot timpul campaniei de recoltare a stufului la Periprava. orizontalitatea ciubarului. ori aici timpul era foarte scurt. aproape verticala si numai aceia care au trait în aceste conditii au realizat echilibristica la care erau supusi detinutii de serviciu care trebuiau sa evacueze tinetele si sa aduca hrana. pentru a nu fi împroscati de continut. iar colegul sau îsi sprijinea prajina pe umar ca sa poata asigura. în limita celui pe care puteam sa-l sustragem din necesitatile bucatariei si ale spalatoriei improvizate. astfel ca în genere erau pline ochi. erau folosite în timpul noptii de nenumarate ori. pâna la masa de seara. Pentru a ilustra conditiile noastre de viata este nevoie a aminti niste detalii fara de care imaginea nu ar putea sa capete un contur real: tinetele erau niste ciubere ale caror extremitati erau prevazute cu doua orificii-ureche prin care se trecea un bat pentru a fi purtate. În burta bacului unde erau instalate cele trei rânduri de paturi suprapuse se cobora pe o scara. cât de cât. iesirea de la lucru fiind în mod general planificata pentru ora 5 dimineata. Urcarea scarii trebuia sa se petreaca într-un ritm lent. Când spun amenajat sunt îndatoritor. Soba era improvizatie ad-hoc. aceste recipiente erau insuficiente. trebuia sa ne ajunga cel putin 12 ore. în care unul din cei ce manipulau recipientul urca câte o treapta sprijinindu-se de rampa. fiindca în afara unei sobe improvizate în strafundurile sale erau instalate paturile în trei rânduri suprapuse într-o întunecime totala. care de fapt constituia prânzul. fiindca pe de-o parte plecam la lucru. iar combustibilul era tot stuful. iar pe de alta parte. Urcarea pe aceasta scara verticala se facea printr-o procedura sui generis. care consta numai din cafea si pâine. teoretic. fara nici o instalatie electrica. În campania stufului nu erau prevazute decât doua mese: masa de dimineata. mai ales din cauza efortului fizic si a frigului din încapere. la cei peste 300 de insi pe care îi adapostea închisoarea improvizata. .

Ni se distribuise fiecaruia un echipament specific muncii ce urma sa o execute: aveam un costum-pufoaica format din veston si pantalon. confectionate din tot felul de scândurele sau deseuri de lemn. iar în picioare opinci de cauciuc. dar nimeni nu avea timp sa se mai opreasca din cauza acestei întâmplari. În interior toti erau echipati cu galenti de lemn. asa cum purtau de altfel si militienii si localnicii si sentinelele. Desigur ca treptele scarii aveau si ele un start gros de noroi de unde trebuia sa faci un effort ca sa poti sa-ti eliberezi piciorul în timp ce urcai. mai ales din cauza lunecusului cauzat de mâzga noroioasa de pe pardoseala. Un lampas era confectionat dintr-un borcan de sticla ca de iaurt pe care plutea o festila muiata în gaz. mai rar pe o bucatica de pluta. sustinuta la suprafata pe o surcea. pe cap aveam o caciula cu clape pentru urechi. aterizând în ciubarul cu mâncare. cum puteam împarti pâinea în 8 portii egale. efortul facut ducea la desprinderea neasteptata din clisa noroioasa. a fost suficient sa apara primul “lampas”. unde se gasea bucataria. Picioarele încaltate în acesti galenti dadeau o siguranta extrem de precara. În strafundurile nepieritoare ale bacului.Desigur ca e greu sa-ti imaginezi cum se putea derula pregatirea mesei pentru 300 de oropsiti. Ciulcii erau impregnati de noi cu sapun la cusaturile din spate ca sa nu patrunda apa si erau asigurati ca sa nu alunece în jos prin niste . ceva în sensul unor candele primitive. ca în curând tot acest decor dantesc de întuneric si frig sa fie populat cu licurici. acele luminite firave imaginau un straniu decor de înviere. Din opinci si peste pantaloni trageam “ciulcii”. astfel încât galentul facea un salt în forma de arc. cum puteam înfuleca în graba cele 2 feluri de mâncare si toate aceste pe întuneric? De fapt nu eram complet în întuneric. trebuia neaparat sa urmeze coborârea pe scara verticala urmând aceeasi procedura ca si urcarea tinetelor. un fel de ciorapi de cauciuc care se ridicau peste genunchi (asemanându-se cu botforii ce constituiau echipamentul de gala al Escortei Regale pe vremea când executam serviciul militar). un fel de sandale romane primitive si originale. De multe ori. iar în locul cureluselor figurau sfori încrucisate. Nu trebuie sa uitam ca aducerea mâncarii de pe pamânt. fara sa avem cutit.

uneltele care serveau la recoltarea stufului. Toata tehnica recoltarii stufului era prevazuta numai pe anotimpul de iarna. tarpanul era un fel de secera ascutita. pe care îl purtau detinutii de drept comun care lucrau pe alte bacuri. aspectul nostru nu era jalnic. dar barbateasca si ca prin inventivitatea detinutului politic vom gasi noi metode . astfel ca balta. de multa vreme ciorapii cu care fuseseram arestati se tocasera. Pufoaicele aveau impregnat pe spate un mare C. un lipovean urias. bietii lucratori stuficoli. Vestoanele erau scurte si aproape ajungeau ciulcii. Ni s-au distribuit tarpanele. în naivitatea mea am crezut ca am de-a face cu o organizare perfecta în care fiecare individ avea impregnate initialele numelui sau. brigadierul civil.C. Vântul nemilos al deltei nu ne cruta. Tulpinile astfel taiate se rânduiau în ordine pe gheata si când erau de dimensiunile unui maldar se legau printr-o funie confectionata tot din stuf. Curând m-am lamurit ca C. miscarea haotica si continua pentru a nu degera. chiar daca avea un start de gheata la suprafata. asemanându-se cu vechii cruciati din Evul Mediu.legaturi împletite din papura. ca niste ucenici necunoscatori. De ciorapi nu putea fi vorba. dar din cel mai fraged care nu ajunsese înca la maturitate. iar nojitele de papura împletite peste gambe ne dadeau un aspect razboinic. eram aproape înghetati. înseamna contra revolutionar si trebuia sa ne desparta de D. stuful forma un fel de protectie. iar noi. Din capul locului.R. Protectia picioarelor contra înghetului era asigurata de clasicele obiecte cazone pe care le confectionam distrugând dosurile de perna din echipamentul patului de dormit. în principiu. ni s-a parut ca munca va fi aspra. când temperatura scazuta prezuma înghetarea baltii. Nu ni se zareau decât ochii care luceau în întuneric ca ai lupilor.R. la început. Vanea. Nenorocirea era ca. Singurul remediu era miscarea. nu avea rezistenta ca sa suporte greutatea omului. el se infiltra prin pufoaicele subtiri. ci mai mult trufas: clapele caciulii erau lasate peste urechi si peste sprâncene. prelungita cu un bat de circa un metru. Tehnica recoltarii era. desi temperatura era de câteva grade sub zero.. Când apaream în front aliniati pentru a pleca la lucru. iar cu dreapta sprijineai tarpanul pe luciul ghetii si printr-o singura lovitura circulara (ca la coasa) desprindeai tulpinile. când ne-am primit pufoaica. foarte simpla: cu mâna stânga cuprindeai un manunchi de tulpini de stuf. ne-a facut cunoscuta tehnica secerarii stufului.

6/1992 — Arhiva Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din România Seara. fiindca în aceste conditii. nu putea sa lumineze cum trebuie. Cuptorul se încalzea prea tare. nu stiau ce sa faca mai întâi. Daca pentru încaltaminte gasisem imediat antidotul schimbând puful de stuf din opinci ud cu praf uscat. de Catalin Ropala. Cei care erau lânga soba se supraîncalzeau. Cu gurile . publicat în “Din documentele rezistentei” nr. iar cei de pe margini resimteau frigul. iar Vanea. Curând s-au declansat bolile. iar în fata noastra santinelele si-au încarcat armele si pustile mitraliera asteptând numai semnalul pentru a deschide focul. apoi. ne-a mângâiat aratându-ne ca si lucratorii civili lucreaza în aceleasi conditii. Nu am auzit ordinul “Foc” fiindca acest ordin nu s-a dat. cu argumente pro si contra. Noaptea. care reuseau. pentru pufoaicele îmbibate de apa nu exista remediu: trebuia sa le purtam ude pe noi si numai vântul le mai putea zvânta la suprafata. 169-175. Aerul devenea încarcat de vapori de apa. brigadierul civil. Lumina din camera era slaba de tot. niciodata nu am crezut ca acest ordin poate fi dat. uzi pâna la piele. A urmat o lunga tocmeala. rebegiti de frig. cei batrâni si slabi adesea plateau cu viata. Personal. Încaperea se umplea de aburi. sufocant si rau mirositor. Se trezeau oamenii cu broboane de transpiratie siroind pe spate si pe fata. atârnându-le de pat. formata din lampasele improvizate. E drept ca pe parcurs cam 5% din efectiv s-a prabusit plecând pe drumul fara întoarcere. dar în acel moment mi-era perfect indiferent daca acest ordin va fi dat sau nu.pentru usurarea muncii noastre. Peretii bacului. Cei tineri au rezistat mai mult. Am cedat si rezultatul a fost ca ne-am semnat singuri sentinta. atitudine ce nu era prevazuta în regulamentele coloniei de munca. La refuzul nostru de a intra în apa am fost aliniati ca într-un pluton de executie. în încaperile bacului. astfel ca ne-am trezit în apa pâna la brâu. pag. nimeni neputându-si asuma raspunderea secerarii a 300 de vieti omenesti. Se trezeau la un moment dat ca-ntr-o baie de aburi. tineau rece. Totul se facea pe bâjbâite.” Fragment din articolul Campania de recoltare a stufului la Periprava . a trebuit sa rezistam trei luni. Multimea aceea de licurici. când se întorceau. am parasit cu totii locurile de munca refugiindu-ne pe un teren solid. Se schimbau de hainele ude. se producea un alt fenomen. fiind din metal si fiind complet în apa. Ca la comanda. se apropiau de cuptor sa se încalzeasca. Surpriza s-a produs în prima zi de munca: gheata ceda pe toata întinderea suprafetei.

eram un lot de 121 de oameni. În 12 septembrie trebuia sa ne eliberam. Si-ntr-un fel. trei la numar. dar si înversunarea. acum vedeam rândurile rarite. Pâna atunci. fara exceptii. anul sperantei noastre. sinistrul cuvânt — reeducarea. În baracile oltenilor. Din decembrie 1960 si pâna în aprilie 1961 au murit foarte multi dintre ei. Unii din fostii gardieni. iar noaptea pornea din interior spre afara. Dar n-a fost sa fie asa. Ne luam angajamentul de a comunica celor dragi. Toti au plecat la stuf. O data cu vestitorii primaverii. Se distingea tot mai insistent pe buzele noastre. Pe fetele lor se citea dezolarea. cam prin luna septembrie. familiilor lor despre ei. Aproape ca ne luam ramas bun de la cei mai apropiati. Nu se mai deosebeau de noi. spiritele începusera sa se agite prin colonie. Ne-am pregatit din vreme. mai blânzi. deci pâna în 1964. Dupa un an de lagar. Locul unde atâtia au patimit si au murit. cei vechi si caliti în focul iadului.” Eram în 1961. Nu erau obisnuiti cu hartuielile ca noi. ca sunt bine . în toamna târzie a anului 1960 au fost adusi la Periprava câteva mii de olteni. În concluzie. Aripa mortii îndolia si colonia Periprava. Bruscari. Gardienii începusera sa se faca tot mai des vazuti printre noi. Cum spuneam. care era considerata ca o oaza în desertul comunist. Au cazut ca spicele de grâu înaintea coasei. Nu se puteau împaca cu gândul ca le-au luat pamântul si libertatea. toti care îsi ispasisera anii de lagar erau eliberati la termen. cei ramasi. ei tot uzi ajungeau. Celor mai multi dintre noi le expirau pedepsele la aceeasi data. ca prea au fost curati la suflet. înjuraturi. îmi spunea: — “Au murit multi. Ma gândeam la uica Patru. Aveau sa ne prelungeasca pedeapsa cu înca trei ani. al celor carora li se împlineau anii de lagar. ghioceii. NORI NEGRI DEASUPRA PERIPRAVEI FENOMENUL PERIPRAVA Periprava. În 12 septembrie 1961 trebuia sa fim pusi în libertate. din puzderia de oameni din toamna. si-ntr-altul. cel mai numeros lot din tot lagarul. ziua umezeala patrundea din afara spre corp. s-au întors în colonie. Stapânirea voia sa scape de ei. cei care au mai ramas în viata.cascate. Îl stiam slabit înca de la Noua-Culme. Nume intrat în istoria universului concentrationar din România comunista. Inginerul Sava. cautau aer curat. nu-si mai faceau aparitia printre noi. S-au daruit jertfei cu totul. De-abia asteptam ca oamenii sa se întoarca de la stuf ca sa vedem cine a scapat cu viata. oltenii nostri s-au acomodat cu Periprava. cei care aveam la ora aceea peste 10 ani de temnita. care venise din mijlocul lor. Spre sfârsitul anului 1961. cei de la stuf.

Îmi cunostea foarte bine familia. Nici o miscare prin colonie. nimeni n-a aflat. am fost poftiti pe rând la o masa. au fost eliberati în urma angajamentelor luate.si sanatosi. când a auzit ca el s-a eliberat având aceeasi pedeapsa ca si mine. fara raspunsuri. în sala mare a bibliotecii. Afirm acest lucru în urma unei întâmplari. Unul din cei care a plecat în aceste conditii era dintr-o comuna apropiata de Teregova. El avea 6 ani de lagar. În total aveam 6 ani de lagar. Spre seara. cu un maldar de dosare în fata. pe rând au fost chemati de ofiterul politic. Ziua mult asteptata a sosit. Ce se întâmplase? ne întrebam noi. ca vor colabora cu securitatea. Sotia mea. Alta lista n-a mai urmat la rând. ceva nu-i în regula. 101 la numar. Simteam cu totii ca ceva s-a întâmplat. Nimic si nici un nume strigat. Pe fetele noastre se citea nedumerire. fratele tatalui meu. Noianul de întrebari se bulucea în capul nostru. Am tot asteptat noi. Doamne. Acum este mort de multa vreme. Ce-au discutat. pe la orele 4 dupa-masa. cei în cauza. Trebuia sa mai ramâna înca 3 dupa mine. dar si resemnare. dar nimic la orizont. cu o saptamâna înainte de plecare. Mie îmi parea rau ca-l las în urma. Dumnezeu sa-l ierte. în libertate. În tot timpul închisorii a fost un om cinstit si corect. ca multe mai sunt de îndurat! ne spuneam noi în sinele nostru. cu inima cât un purice. despre el. Era o liniste prevestitoare de furtuna. un ofiter cu lista în mâna anunta 20 de oameni din lotul nostru. ca s-a înecat ca tiganul la mal. Era bucuros ca vor fi anuntati ai lui. Era 12 septembrie 1961. toti cei ramasi. Dupa o saptamâna. afara. cu mult fast. Ce-o fi? Nimeni nu stia. Începuse sa se dezlege enigma. Mult mai târziu am aflat de ce s-au petrecut aceste lucruri. s-a . Fiecare treceam si semnam de luare la cunostinta. Din timp m-am pregatit sa ma despart de uica Patru. Era din Mehadica. nici un nume strigat. În zadar am asteptat. am fost chemati la clubul coloniei. Acolo. Acesti oameni care au plecat. îndeplinea formalitatea de a-l anunta pe fiecare ca ni s-a prelungit cu înca trei ani lagarul. de la Teregova. Cei 20 de strigati si-au facut bagajele si s-au dus. Deci trebuia sa mai facem înca trei ani. ca linistea s-a asternut peste toata colonia. Un lucru ne-a parut noua suspect. Cei 20 care au plecat din lotul nostru. unde ofiterul politic.

D-voastra veti pierde partida. Dupa 1964. parinte Nicolae?” El a raspuns: — “Ma rog si pentru cei care ne-au ucis si chinuit. Enigma se dezlegase. Afara la poarta a iesit sotia lui. fiind sub ascutisul sabiilor voastre. Am stat de vorba cu Beria si-mi dau seama foarte bine cum se misca lumea în prezent. Ion V. Cei ce vin dupa noi vor învinge. chiar daca noi vom muri. Pentru mine a fost o mare deceptie ca acest om cazuse. Toate acestea le stiu de la el. l-au vazut la geam. dupa ce si-a facut în genunchi rugaciunile. cu multi ani de lupta. când ne-am eliberat si m-am întâlnit cu el. sa-l întrebe ce stie despre mine. Profesorul Ion V. Sa-l ierte si Cel de Sus.” Si eu zic sa-i ierte. ca eu stiu mai multa politica decât d-voastra. ca n-au stiut ce-au facut. Comunismul va fi înfrânt. Era prin octombrie 1961. nici o explicatie. Anchetele securitatii se tineau lant.dus la el. Ne-am resemnat si ne-am continuat viata de lagar cu munca si cu nadejdile noastre de mai bine. nici o lamurire. pentru ca este o utopie. Ion V. la casa lui. desi era preot. Veneau pentru asta ofiteri de la centru. a lotului de 101 oameni. Sotiei mele nu i-a mai trebuit nimic. împreuna cu sora mea. a înteles cum stau lucrurile. a fost chemat la ancheta prof. le-a spus ca sotul nu este acasa. dar neamul românesc sa-i judece si sa lase urmasilor nostri o lectie de aparare a neamului în fata raului. Sotia l-a recunoscut. Georgescu. Am stat în Rusia 11 ani. Iata ca si aceasta enigma s-a dezlegat. Georgescu a fost repezit pentru îndrazneala lui de a-i acuza. Atunci s-a facut lumina. Acesta i-a raspuns ca au fost represalii dictate de centru în urma manifestatiei românilor de la Paris. care l-a însotit la biserica de acolo: — “Pentru cine va rugati. în fata altarului. în dosul perdelelor. de familia mea.” A fost scos afara si amenintat cu izolarea. la Mehadica. Când au ajuns la Mehadica. A recunoscut ca i-a fost frica. de a prelungi nejustificat detentia noastra. El fugea de noi. împotriva comunismului. ca tare a fost slab. La acest lucru i-a raspuns: — “Domnule colonel. El s-a retras repede de la geam si a disparut. Cazuse. Ne-a explicat pe . Plina de revolta si dezgust. Georgescu îl întreaba pe ofiterul anchetator de ce si-au permis sa faca aceasta mare greseala politica. N-a rezistat pâna la sfârsit. Dupa lungi discutii. Este calatorit si nu vine decât peste câteva zile. mi-a relatat întâmplarea cu sotia mea. Nicolae Steinhardt. Cu mult sânge rece. a fost întrebat de sotia unui martir de la Sighet. sa stiti un lucru. Într-una din zile. L-am iertat. Sa-i ierte si pe ei Dumnezeu. din iulie 1961.

în Aiud erau peste 4000 de persoane. în prezent. Despre acest lucru aveam sa aflam mai târziu. Ion Sadovan. an de cotitura în lupta noastra de rezistenta. S-a creat o stare de tensiune. cei multi. Prin el se încerca. unde reusise sa aduca moartea în mijlocul nostru. schiop de piciorul drept. Acum era marginalizat si bagat în lagar cu pedeapsa administrativa. Satana parca-i adusese pe amândoi. În mintea noastra se derulau planuri de tot felul. Mai venise în colonie si un detinut. care era seful securitatii de la Constanta. comandantul Aiudului. Noaptea nu se mai putea prinde somnul de noi. Dupa declaratiile lui Craciun. ca-n viata nu exista nici o problema careia sa nu i se gaseasca si rezolvarea. a spus ca pe vremea aceea se hotarâse de catre conducerea “Partidului” ca în Aiud sa fie adunati toti legionarii din tara. de panica în mijlocul nostru. Anul 1961. cei pe care Dumnezeu ne-a întarit si scapat cu viata din prima încercare de reeducare. Pentru noi. Se studia cum sa se puna în aplicare planul de reeducare la Periprava. Dupa felul cum au decurs anchetele pâna atunci si dupa întrebarile puse de ofiterul anchetator. O a doua experienta pe spatele celor torturati nu se putea închipui ca va avea loc. Se anunta o lupta grea. Era un fost dizident din timpul lui Gheorghiu-Dej. Georgescu. Mihai Angheliu. reiesea ca erau hotarâti sa declanseze o noua persecutie sau chiar sa precedeze exterminarea noastra. Colonelul Craciun. de la cei veniti de acolo la Periprava. Eram convinsi. cu ochii aprinsi. care trecusem prin lungul sir al închisorilor. totusi. era ceva uluitor. Zvonul se facea tot mai auzit. pe Ioanitescu si pe Angheliu. cei ce veniseram de la Noua-Culme. uscativ. am ramas uluiti. reeducarea. De când i-am vazut împreuna. Willi Popescu. Fusese în Comitetul Central. ne-am dat seama ca ne pregatesc pieirea. În jurul lor eram noi. Sebastian Erhan. pe viata si pe moarte. În colonie a aparut la un moment dat maiorul Ioanitescu. Într-unul din episoadele “Memorialului Durerii”. Aveam cu noi câtiva români cu multa experienta în lupta de rezistenta: Prof. Horia Cosmovici. brunet si . În colonie se gaseau foarte multi care au trecut prin infernul de la Pitesti. Ilie Ghenadie. Bucur Stanescu. din om în om. a fost si anul când în Aiud s-a declansat reeducarea. fostul comandat ajutor de la Aiud si comandantul lagarului de la Noua-Culme. noi. Aiud. Când l-am vazut. sfatuindu-ne sa fim extrem de atenti ca un nou val de teroare va avea loc acum la Periprava. Tiberiu Mitar. La fel si la Periprava. Ion V. Angheliu era un om mic de statura.larg cum stau lucrurile. Gherla.

afara de Cel de Sus. În clipa urmatoare. Dar a fost sa nu fie asa. tie nu-ti pare rau?” — “Nu!” i-am raspuns eu. . în desis de padure si-n nesfârsitele întinderi de stuf. spunându-mi: — “Nu ti-e rusine? Ai uitat cine esti? Acesta-i exemplul tau de conduita în colonie? Nu esti tu acela care. sa nu te mai vada nimeni!” De atunci n-am mai scapat o lacrima. Era cel mai bun prieten al meu. afara. Cu mult fast erau communicate. De acum este libera. Cu ochii scânteind. Totul era regizat de afara.. stiindu-ma stapân pe sentimentele mele. Pâna seara. intrigat. fara ca cineva sa fi stiut vreodata de acest tragic sfârsit. La serviciu. Primele trei zile am rezistat. Ion V. Avalansa de divorturi numai dupa 1961 a început. ofiterul de la birou anunta divortul si astepta satisfacut înmarmurirea celui în cauza. Pe sotiile noastre le-au obligat la aceasta. Am parat lovitura cu exclamatia: — “Bine a facut. colonia aflase cum înfruntasem ofiterul si cât de linistit paream. Du-te si te spala. Intrasem bine în anul 1962. mi-a dat doua palme zdravene peste fata. am reactionat invers decât ceilalti. Ma obseda figura sotiei si a copiilor. dat peste cap. m-a întrebat: — “Ce. însa. am fost si eu anuntat de sentinta de divort. pe strada si acasa chiar. Georgescu. Pe cei de acasa îi amenintau cu darea afara din serviciu. Toti cei din jurul meu au ramas consternati de seninatatea cu care primisem sentinta. Nu era nimeni. S-ar fi putut întâmpla ca trupurile noastre sa fi îngrosat fundurile lacurilor si canalelor din Delta. Copiii nostri n-au fost primiti la scoala daca mama nu era divortata. Eram la margine de lume parca. în fata tuturor. numai eu stiam cât eram de tare. Cu zâmbetul pe buze. În interiorul meu eram. m-a napadit durerea. însa. în fata mea apare prof. Sa-i ajute Dumnezeu!” Ofiterul. Pentru moment am ramas consternat. Prietenii veneau si glumeau cu mine.cu o voce metalica. Si-a luat o grija de pe cap. ai condus grupul de rezistenta? Sa nu te mai prind cu lacrimi pe fata. Spre vara. singur pe aleea din spatele baracii. în colonie apareau tot mai des sentintele de divort. Într-o dimineata. În acest timp. M-a surprins cu durerea înecata-n lacrimi. unde era infirmeria. ma. Nu ma asteptam. Ardeam. Ca din senin. Noaptea aveam cosmaruri. erau urmarite de un agent al securitatii. Lacrimile-mi siroiau fata. Greul mi l-am dus în tacere. Dar. spre stupefactia ofiterului..

În colonie. economic si mai ales edilitar. cu un scris marunt si îngrijit. Cu el m-am înteles cum sa ne trimita vesti de acasa. biblioteca fusese înfiintata cu un anumit scop. cu datele fiecarei familii. de creion chimic. Grabit sa ajung cât mai repede la el. ca de tigara. cu biblioteca si scrisorile. Era scrisul sotiei. Toate acestea. acesta este semnul ca ne-a scris. M-am asezat în pat si am început sa desfac tivul de la stergar cu multa grija. facuta sul. venea ofiterul politic si ne facea o scurta expunere. Numai luând exemplu de la marea noastra prietena si protectoare de la rasarit. scrisorile au fost suspendate pentru cei mai multi din lagar. Oamenii care scriau acasa completau textul de pe tabla. În sfârsit. De sub perina scoate stergarul si mi-l întinde. eram tentati sa strigam ca niste copii. Unii au luat contact cu familia. nu mai stateam cu el în baraca. Am gasit foita dupa foita. Printre ei era si uica Patru. Unii dintre noi aveau dreptul la expedierea unei scrisori pe luna si la pachet. România a reusit sa fie în fruntea popoarelor ni se spunea. Prin el am primit si eu vesti de acasa. Învaluiti amândoi în lumina bucuriei. ofiterul politic scria. textul scrisorii. Dupa o vreme. Nimeni din colonie nu credea o iota din cele debitate de ei cu atâta îndrazneala. pachetul a venit. De-abia asteptam pachetul lui uica Patru. Numai cei de la ateliere si grajduri. nu primeam. Numai pachetul îl primeam. de luare de contact cu realitatea de afara. Seara m-am dus la baraca lui. În sala de club. De un timp. daca uica Patru va primi un prosop în pachet. Rusia. Foarte putini mai primeau pachete. Acest . Doamne. De primit scrisori. pe o carte postala. La doua saptamâni o data. de a crea o atmosfera de destindere. nu mai stiam pe unde calcam. Ion Banda de la Rusca. Ne rugam amândoi: — “Multumescu-Ti. ca ne-ai ajutat!” Cu înfrigurare am luat stergarul si ca un bezmetic am întins-o la baraca mea. El mi-a precizat ca. uica Patru m-astepta cu zâmbetul pe buze. Sa iau prosopul si sa caut în tivul lui de la ambele capete. Era spre bine? Scrisorile ne erau dictate. din libertate. în baraca. însa. pe o tabla mare de scoala. La patul lui. În 1962 se elibereaza din lagar un prieten de-al nostru. Erau direct interesati sa luam cunostinta de realizarile pe plan cultural. se petreceau înainte de 12 septembrie 1961. Mi-era teama ca nu gasesc stergarul în pachet.

cam prin aprilie 1962. În colonie se strânge surubul tot mai tare. Nu mai spun de Eminescu. Atacul l-a început cu biblioteca. La acest semnal de lupta. de la sotia lui. fara exceptie. În stergarul primit erau si pentru el 5 foite. Iata-ne. S-a bucurat luminându-se la fata. Eu îmi alesesem “Hanu-Ancutei” de Sadoveanu. cu numele de Horea. se cerea si la Periprava. lucrurile s-au schimbat.lucru s-a întâmplat cu mult timp înainte de divort. cu vesti de acasa. Nasterea a fost înainte de termen. au început sa se ia masuri de restrângere a libertatii. Eram izolati într-o baraca. Pâna catre mijlocul anului 1962. deocamdata. La gradina erau tot mai putini din ai nostri. Trebuia sa avem grija sa nu atacam regimul. economie si-n crearea unei lumi noi. politica. calauzitor al drumului firesc pe care poporul român trebuia sa mearga. la club. Nu mai lucram la gradina. colonelul Craciun le pretinsese la începutul anului 1961. în 12 septembrie 1958. Acesta era imperativul vremii. Acum am aflat ca mai am un fecior. ne-am miscat oarecum mai în voie. Intrând pe fir Mihai Angheliu. Cu mine în camera era si un bun prieten al meu. Când m-au arestat din Baragan. sa aratam ca numai “Partidul Comunist” merge pe linia constructiva a socialismului. La fel si uica Patru a primit de stire. Ceea ce. Ni se pune în vedere ca acele comunicari sustinute la club trebuie sa fie facute cu alt scop. dupa bunul plac. mai ales clasicii literaturii române. Nimeni nu mai voia . la Aiud. Spre sfârsitul anului 1962. Petru Grozavescu-Maranu. la mijlocul anului 1962. ca singura forma legala si constructiva a societatii de mâine. nu am mai stiut nimic despre cei de acasa. Au disparut în buna masura cartile bune. Numai acesta ne orienteaza pe calea cea buna. Pe la sfârsitul lui ianuarie 1959 trebuia sa nasca. Recunoasterea partidului comunist. câte unul din noi mai citea câte o dizertatie pe marginea unui volum de literatura. Pedepsele se întetisera. sunt scosi de la grajd detinutii politici. sotia mea era însarcinata. creator al omului nou. Spre toamna. S-au retras o multime de carti. S-a nascut în ziua de 5 decembrie 1958. deci. Locul lor îl ocupau detinutii de drept comun. Am primit vesti multe si îmbucuratoare. pâna când s-au hotarât ca reeducarea sa înceapa cu adevarat. De atunci si pâna la primirea prosopului. schiopul. de la Teregova. Nu ni se cerea sa-l laudam. în cultura. nu mai aveam nimic. Pâna acum. la 7 luni. se întrerup toate lucrarile. Lucrurile s-au desfasurat în modul acesta lent. În ele trebuia. la început de reeducare. ca la o comanda.

Aici intra si Sadoveanu. Pe ofiterul politic ajunsese sa-l domine. ajutorul de comandant al coloniei. vine si ne spune ca noi trebuie neaparat sa ne mentinem pe pozitia luata în toamna târzie a anului 1961.sa contribuie cu comunicari literare. din scriitorii români. se straduia sa-l convinga pe maiorul Ioanitescu. Georgescu. Sa continuam travaliul pentru comunicari literare în cadrul clubului nostru. am optat pentru o cale de mijloc în elogierea comunismului. si-a dat drumul la limba. Din clasicii rusi erau mai multe. La finele lucrarii. La vremea aceea eram deja despartiti în doua tabere de lupta. Ion V. cu experienta lui din Siberia si cu intuitia lui asupra primejdiei declansarii unui nou macel în rândurile noastre. Sa prelungim starea aceasta de trecere.V. care la ora aceea devenise brigadierul sef al coloniei. care erau informatorii securitatii sau fosti tortionari la Pitesti. Se cerea. Pe zi ce trecea. În tabara noastra se afla un avocat din Focsani. al românilor. Reusise sa se înconjoare de multi oameni compromisi. Prof. Era un om extrem de . Angheliu s-a luminat la fata. Pentru a îmblânzi atmosfera si a abate atentia celor care declarasera reeducarea. sa recunoastem bunavointa partidului de a ne reda societatii. deci. avea tot mai multi detinuti în jurul lui. Sa le-o luam înainte tortionarilor. ca este un Makarenko al nostru. Reusita depindea de strategia uneia din tabere si de cel ce avea initiativa la lovitura de gratie. Când am transmis acest lucru. La biblioteca era un mare numar de carti care elogiau pedagogia marelui educator rus Makarenko. Primul care a luat un subiect a fost I. anume hotarârea noastra de a continua comunicarile literare în cadrul clubului. Ion V. Georgescu. Toti acestia erau patati. Ion V. Ca un cuvânt de ordine. Angheliu. prof. Îi cunosteam pe toti. sa actionam repede. Lucrarile sa respecte fondul literar. Georgescu. Georgescu ne impune sa tragem de timp. în frunte cu prof. Dupa lungi discutii. La îndemnul lui Ion V. bucurându-se din plin. Georgescu ne recomanda clasicii rusi ca subiecte de lucrari si cei care au simpatizat cu ei. pe cât este posibil. ajungem la concluzia ca avem nevoie de timp. câti mai ramasesera în biblioteca. Mult mai volubil în manifestare. subiecte din clasicii nostri. sa chibzuim. Sa ne alegem. Ce era de facut? Ne adunam câtiva. era pe lânga el. Aproape tot timpul cât maiorul Ioanitescu se afla prin colonie. Corneliu Octavian. Georgescu. Suferea de logoree. de la destindere la saltul în reeducare. Gherla si Aiud.

abil si intelligent. Norocul lui si al nostru a fost ca a reusit de prima data sa puna televizorul în functie. El numai . Georgescu începe sa-l cultive pe Corneliu Octavian. Stia ca asta însemna moarte. de la ierarhi si pâna la ultimul preot. Asa stând lucrurile. iar la urma. De aici si ura politicului pentru el. Biserica a luat parte efectiva la lupta. sa te apropii de Corneliu Octavian si sa-l cultivi. Îl urmarea pas cu pas pe I. când cu altii.V. Cu ei împreuna au fost si preotii uniti si romano-catolicii. eu voi pleca acasa daca îmi vor da drumul la termen — 12 septembrie 1962. ca ne va fi de mare folos în lupta noastra. I. era chemat si I. pâna când. În vremea aceea. Numai Biserica Ortodoxa a dat peste 2000 de preoti târâti în lanturi si aruncati în celulele reci si întunecoase ale izolarilor. dupa multi altii. prof. mai ales a comandantului. Ion V.V. Nu avea nici o tangenta cu ofiterul politic din Periprava. Ion V. a câstigat încrederea cadrelor. S-au grupat pâna la unul în jurul profesorului lor de teologie. Clubul cadrelor cumparase un televizor “Cosmos”. au stat ca un zid de aparare a noastra. Georgescu. dupa pozitia pe care o avea în colonie si dupa apropierea fata de comandant. sa iesim curati din înclestarea aceasta. care s-a apucat de lucru. nu se stie. ceea ce era bine în prezent la el e ca nu admitea nici el reeducarea. când cu unii. În rest o scalda. Comandantul era multumit de el. Corneliu Octavian avea o linie precisa în ceea ce priveste reeducarea. Am observat ca tine la tine. Stiam ca daca nu vom gasi o portita de iesire vom muri cu totii. Nu stiau cum sa-l instaleze. era chemat la ancheta Corneliu Octavian. Îl avea în supraveghere. La Periprava aveam multi preoti în jurul nostru. din Rusia. tu vei ramâne aici. din partea securitatii de la Bucuresti. E un om cu multa judecata. Asa au facut apel la Corneliu Octavian. S-a observat ca. Zilnic era la clubul cadrelor. A intuit. pe prof. Dupa un timp destul de îndelungat. în disperarea noastra. Georgescu. Georgescu. Era împotriva ei.V. Sub imboldul lui. nu ne-ar fi auzit nimeni strigatul final. Georgescu.V. Corneliu Octavian era chemat zilnic de comandantul coloniei. ofiterul politic. facând televizorul sa mearga bine. Dar. în tara la noi era o noutate. Pe atunci. îmi spune: — “Mai Tase. Într-una din zile. I. Ne rugam lui Dumnezeu. Asa cum era izolata colonia. dar friza usor lipsa de caracter. Se rugau tot timpul sa ne ajute si sa ne întareasca Cel de Sus sa putem birui. care lucra mâna în mâna cu Ioanitescu si. atunci când venea la Periprava un colonel de securitate de la Centru. În tot zbuciumul acesta. dar în numar mai mic. Georgescu l-a pornit împotriva lui Angheliu. Sa nu-ti fie frica de el. El se pricepea la electronica.

lupta se contura tot mai precis. lupta împotriva raului. Aceasta tabara era pentru reeducare. Când venea de la clubul cadrelor. s-a aliat cu Angheliu. Îl astepta Comandantul. Câstigase încrederea comandantului si a altor ofiteri. Atunci nu vei gresi. 2). ce as spune eu. Corneliu se familiarizase cu clubul cadrelor. Vechii tortionari stiau ca daca vom muri noi. Pe tacute. ca din senin. Am riscat în manevrele noastre de a atrage de partea noastra pe Comandant. Tabara noastra. Asa am si procedat. o parte din ofiteri si mai multi gardieni. În jurul lui erau numai ofiteri si gardienii care se strânsera în jurul comandantului. Mereu îl repezeau si-l aruncau în colonie. la clubul cadrelor. Se contura acum. vorbeam întotdeauna cu el. si-au facut aparitia si cei . Este acest fenomen fara precedent în istoria gulagului românesc. Mai bine zis: 1). când paznicii cu pazitii. Locuiam împreuna în aceeasi baraca. între comandanti a fost o discutie la cutite. În schimb nu-l puteau suporta maiorul Ioanitescu si ofiterul politic. Nu dupa multa vreme. Apropie-te de Corneliu Octavian. La una din aceste scene. uniti. tabara formata de comandantul coloniei. În rândurile noastre. Era destul de prudent. Se declansase un razboi între cele doua tabere ale Administratiei. Deci. ale grupului care ne opuneam reeducarii. Nu mai lega nici o discutie cu nici un gardian. a stiut sa-l atraga pe comandant. Vine la baraca si povesteste cele întâmplate. ofiterul politic si cu putini gardieni. când celor doua tabere ale detinutilor li s-au aliat câte una din cele ale Conducerii. apare comandantul coloniei. asa cum ti-am spus alta data. Din acel moment si pâna la sfârsitul coloniei.pe mine m-a avut în primire. Corneliu este chemat afara. tu sa te gândesti la mine. frontul de lupta. în speranta ca-l voi sprijini în actiunea lui de lupta împotriva lui Angheliu. care îi spune ca de acum încolo de el nu se va mai lega nimeni. Va va fi de mare folos în lupta voastra. de Corneliu Octavian nu s-a mai prins nimeni. a celor care luptam împotriva reeducarii. pe ei nu mai are cine sa-i acuze. ne-am zis. prin Corneliu Octavian. Corneliu fusese azvârlit în colonie. De felul cum va miscati depinde victoria voastra. Periprava a devenit astfel un caz unic în gulagul românesc. În concluzie. s-a aliat cu noi. fie rea. fara nici un motiv. Târât. Tabara maiorului Ioanitescu. bine de tot. Totul sau nimic. Ma cultiva si el pe mine. fie buna. Când luati o hotarâre. Va executa numai ordinele lui.

pe zilumina. Când toti ne-am eliberat. Virgil Carianopol se gasea lânga Adrian Paunescu si Corneliu Vadim Tudor. El era unul care se lua la harta cu toti ofiterii si gardienii ce veneau în contact cu el. Aici lucram si eu. Vei colabora cu ei. îi spune: — “Domnule Carianopol. Georgescu. Erau cei duri. Atunci la ce foloseste aceasta bravada a d-voastra? La auzul acestei apostrofari. cu securitatea. Se lucra în doua schimburi. mi-am permis sa-l bruschez. Mereu era dus la izolare sau chiar batut. când se facea schimbul. de altfel om cinstit si corect. Sa stiti ca multi dintre cei care azi braveaza în fata lor si sunt intransigenti. pentru atitudinea luata fata de reeducare si pentru îndemnul de a continua activitatea clubului pe linie culturala. Tu când vei iesi afara. cu multa credinta în Dumnezeu. Printre ele era si atelierul de confectionat rogojini. Fiind foarte buni prieteni. nu s-o înfruntam. Ion V. cum ti-ai permis sa-l insulti pe prof. desi era cel mai în masura s-o faca. celor ce vrem sa ocolim reeducarea. vor fi primii care vor colabora cu ei. Vrem sa învingem noi. vei fi primul care te arunci în bratele lor. Într-una din zile. intransigent si dur. dupa câtiva ani. Nici nu voia sa auda de comunicari literare. Carianopol a sarit în sus si n-a mai vorbit cu Hamat. Ion V. Credeti ca-i puteti convinge? Va faceti numai rau si d-voastra. care-l cunostea foarte bine. Dumnezeu sa-l ierte. de ce nu va linistiti? De ce mereu vorbiti la adresa lor vrute si nevrute? Eu stiu ca aveti dreptate.” Mi-a raspuns ca nu-l cunosc daca asa pot vorbi cu el. si noua. Hamat a avut dreptate. Cu el am avut o discutie. Norocul nostru. dar acum nu faceti nimic cu asta. care nu voiau sa se angajeze în nici un dialog. Ioane. — “Asculta. În curtea coloniei s-au constituit mai multe puncte de lucru pentru noi. Nu l-am mai vazut mult . Într-o echipa se afla si poetul Virgil Carianopol. nici o manevra. A mers pâna la a-l insulta. când vor iesi afara. Ion Maxim. si nu ei. era prof. Timpul însa a dovedit ca prof. Dupa eliberare s-a stabilit în Timisoara. Facea si el parte din grupul celor care nu voiau sa dialogheze cu administratia. Îl atacase pe prof. Georgescu? mai ales într-un mod grosolan si gratuit si pe o tema unde tu nu ai dreptate. La ce i-a folosit bravada aceea? A ajuns sa-i dedice poezii Elenei Ceausescu. profesorul Petru Hamat.care nu voiau sa admita nici o repliere. ca erau foarte putini din acesti oameni. ca a murit de mult! Un alt om. tot asa de îndaratnic din fire si putin aplecat spre întelegere. Era atât de pornit ca nici nu voia sa stea de vorba cu nici care din noi.

prin care el urma sa se impuna în ochii partidului. Georgescu. pentru a o citi în cadrul clubului. Mai apropiat de el era unul Suciu. Voi ati înfruntat moartea.” A murit si el devreme. dar nu l-am mai întâlnit. Ion V. ai fost singurul din tot lagarul de la Periprava. A cazut în propria-i plasa. a ajuns si-n închisoare. Stiam ca-i în oras. se înconjurase de turnatori. înainte de a pleca din lagar. Bucuros de revedere.-ului. fost student. ca noi ne angajasem pe o linie de lupta. Pentru asta eu te stimez foarte mult si apreciez cinstea si curatenia ta sufleteasca. Ajunsese spaima coloniei. Stiu ca nu ma condamni pentru acest lucru. Ai avut dreptate. Era foarte bine cunoscut de catre administratie. întinsa pentru altii. O singura greseala la mutarea de pe tabla de sah a Peripravei si ne costa viata. În treacat am mai spus ca Angheliu a facut parte din Comitetul Central al P. Îsi însusise toata tehnica sovietica Stalin-Beria. de la biblioteca Universitatii din Iasi si învatatorul Ion Stefanescu. la politic. Dupa disparitia acestor doi corifei din arena politica. În fiecare zi erau chemati la ancheta oameni din colonie. Lucrez la o revista si-mi public versurile. dar negru la suflet. ma ia de brat si începe sa-mi povesteasca multe lucruri.V. am sa colaborez cu ei. pe vremea lui Teohari Georgescu si Anei Pauker. Dumnezeu a fost cu noi. când voi iesi afara. a fost marginalizat si Angheliu de catre GheorghiuDej. Ion V. pe care l-am jignit în mod grosolan. Georgescu se elibereaza. Tu ai vrut sa fiu pe baricade cu tine. în urma turnatoriilor lui. Foarte mieros la vorba. care mi-ai spus cu atâta franchete ca eu. care era la un pas de noi. acolo la Periprava. Te rog sa ma ierti. apoi îmi declara: — “Mai Tase. dar mai stiu ca nici nu uiti neghiobia mea si lipsa de patrundere a realitatii. Georgescu. prin anii 1950. Îl numisem Timurlenk. a predat lucrarea lui învatatorului Stefanescu.C. Eu colaborez cu ei ca sa pot trai. ca vechi activist.R. În 1974. Suntem acum prin luna septembrie.timp. ma întretai cu el pe strada. fara sa prinda Revolutia din 1989. La biblioteca clubului lucra prof. În lagarul de la Periprava. a început sa urzeasca planuri mari. fiind destul de abil. ajungând la conducerea coloniei ca brigadier sef si fiind în bune relatii cu ofiterul politic si cu Ioanitescu. Avea numai 4 ani de lagar. Nicolae Alexa. Brigadier sef al coloniei era Angheliu. Mai târziu. M-am împacat cu I. .

vreo patru sau cinci la numar.Dupa luni de zile de activitate în colonie. Nu m-a înfrânt razboiul. Pe unul dintre cei care era dat la o parte l-am cunoscut si eu. urma sa iasa pe teren si sa înceapa ofensiva. încet. ba înca cei mai buni prieteni. Aveam cu noi un taran.. Cei care se credeau marginalizati si cu functii mai mici au început sa bata în retragere. nefiind nevoie de acest lucru. Fiecare din acesti îsi avea locul lui bine fixat si promis în Comitetul Central. Dar. Fecioru. A mers pâna în detalii cu planul lui. era tot mai apasatoare. Acest grup. de cremene. În noi îi duhul lui Stefan Cel Mare. din zi în zi.. cu tot Comitetul lui Central. Era o capacitate. grupul sau s-a împartit în doua. Nu era singurul marginalizat. Intereseaza doar actiunea. De ce sa nu se poata? Doar întreaga istorie a Partidului Comunist era constituita din detronari. unde nu-i lucru curat.R.” Dar.C. Cu adevarat ca printre cei care acum erau dati la o parte erau oameni destul de inteligenti. apare dihonia. asa cum am mai spus. îsi pregatise ucenicii. Dar. ucideri si înlocuiri de secretari generali si comitete centrale.. Angheliu era as în astfel de urzeli. Ni s-a parut destul de suspecta aceasta apropiere. Deci. de la putere. a început apropierea de noi. Angheliu spera ca din aceasta actiune de reeducare de la Periprava sa-si faca o trambulina de lansare în conducerea P. Nu-l dau cu numele. câstigase încrederea totala a politicului si a lui Ioanitescu. Se apropia de 70 de ani. O data ce grupul lui Angheliu s-a consolidat. Telul lui era de a rasturna pe rivalul lui de o viata. Lupta pentru putere. Viata în lagar. pe badia Sebastian Erhan din Câmpulung Moldovenesc. Le destainuie marele lui vis. O credeam manevra a lui . ca-i sfarâmam ca pe niste surcele.-ului. Ne spunea: — “Nu va fie frica. mai copii. Încet. cum frumos îl numea Aron Cotrus pe Horea. Gheorghiu-Dej. daramite napârcile astea. Asa s-a întâmplat si cu noi. s-au trezit la periferia grupului. Le puneau la punct. inteligenta altora îl supara de moarte pe Angheliu. nu-ntotdeauna-i cum planuieste omul. ci cum da Domnul. Se ocupau acum de maruntisuri. Îl devora ura împotriva lui Gheorghiu-Dej. Asa a si fost si-n acest nucleu format de Angheliu pentru rasturnarea lui Gheorghiu-Dej. Eram speriati cu totii. Din ce în ce tot mai multi erau chemati la ancheta pentru abateri de la disciplina interioara si colportari de stiri împotriva partidului. În planul sau de înlaturare intra si comandantul coloniei. ca de obicei. dat la o parte.. Aceia care la început erau mai apropiati de Angheliu.

Angheliu. Eram în primavara anului 1963. Am fost diriguiti si torturati de Angheliu mai bine de un an. În septembrie 1963 se împlineau doi ani de când începuse sa se strânga surubul. În lupta contra lui Angheliu, mizam pe ajutorul comandantului, prin Corneliu Octavian. Am uitat sa va spun ca din 1962 vara, în colonie a început construirea de tarcuri mari din plasa de sârma, cu ochiuri mici, înalte de 3 metri. Doua câte doua baraci intrau în fiecare tarc. Ce tarcurile au fost facute, a început schimbarea oamenilor prin baraci. Aceasta se facea dupa planul lui Angheliu. Deseori ne ameninta: — “Lasa ca va schimb eu din baraci si va sparg gasca voastra de criminali împotriva Partidului.” Cât era ziua de mare, ne vedeam închisi în tarc. Acolo ne faceam plimbarea, acolo ne duceam viata cu perspective sumbre. Cea mai apropiata asezare omeneasca era comuna Periprava, la 7 km. spre apus. Spre rasarit era comuna Sistovka, la vreo 14 km. În jurul nostru, nici o suflare de om. Peste Dunare, era Vâlcovul. Mlastinile din jurul nostru, pline de stuf si balarii, cu serpi de toate marimile... Fiecare tarc avea un gardian, sub al carui control eram. În acele vremuri, am realizat o deosebire esentiala în comportamentul gardienilor. Daca era într-o zi o echipa a gardienilor cu mai multa întelegere si omenie, atunci cealalta echipa era îndracita. Ne tineau închisi toata ziua în tarcuri. În tura gardienilor buni, toata ziua erau portile tarcurilor deschise. Ne duceam unii la altii si stateam de vorba. Iata ca într-o buna zi, pe la sfârsitul lui septembrie 1963, unul dintre prietenii lui Angheliu, acum margina-lizat, vine la Corneliu Octavian si-i spune din fir a par tot planul lui Angheliu, de a înlatura pe Gheorghiu-Dej de la putere, împreuna cu Comitetul Central. În planul lui mai intra si comandantul coloniei, Fecioru, pe care voia sa-l înlature de la comanda coloniei. În urma celor auzite, Corneliu Octavian ramâne înmarmurit. I se parea un vis. — “Daca-i totul adevarat, suntem salvati”. Cu mult tact, se apropie de omul care-i adusese informatia, rugându-l sa fie sincer si sa nu umble cu povesti. Vazând îndoiala lui Corneliu si ca nu prea are credit, acolo vine cu înca doi prieteni de ai lui, care-i confirma cele declarate mai înainte. De data aceasta, Corneliu le spune categoric: — “Daca voi sustineti ca-i adevarat ceea ce îmi spuneti, eu va salvez de la o mare nenorocire, dar trebuie sa-mi dati în scris toate aceste lucruri.” Au cazut de acord. Peste câteva zile, vin la el cu 3 declaratii semnate. De-abia atunci ne

povesteste Corneliu Octavian toata întâmplarea. Îi venea sa cada în genunchi si sa multumeasca lui Dumnezeu ca ne-a ajutat si ne-a dat o raza de speranta. Cucerisem o cota înalta în lupta noastra. Acum va juca un rol mare diplomatia noastra. Depinde mult de maiestria lui Corneliu Octavian. Ajuns în fata lui Fecioru, Corneliu Octavian îi relateaza cu lux de amanunte toate cele întâmplate. La urma, vazându-l pe Fecioru ca ramâne uimit, nevenindu-i sa creada, îi înmâneaza declaratiile celor trei fosti prieteni ai lui Angheliu. N-a durat o saptamâna si apare în colonie un grup de ofiteri straini. Era si comandantul coloniei, Fecioru, cu ei. Ne aduna la club, unde unul din ofiterii straini ne pune un sir de întrebari în legatura cu Angheliu. Dupa o ora de anchete si explicatii, ne anunta ca Angheliu nu va mai fi brigadier sef în colonie. Aceasta era pe la sfârsitul lui octombrie 1963. În acele clipe, o rumoare a prins toata sala clubului. Toti am încercat momente de euforie. Era un torent al bucuriei, manifestat în tacere. Toti, fara exceptie, fiecare în felul sau, ne rugam si multumeam lui Dumnezeu. El ne ajutase sa câstigam o batalie, Dupa câteva zile, am ales un alt brigadier sef, din partea noastra. Comandantul, la indicatiile lui Corneliu Octavian, l-a numit brigadier sef pe Ion Itu, un om cu mult curaj si cu mult bun simt. Dupa acest eveniment s-a produs o usoara destindere. Începusera gardienii sa se faca, din nou, tot mai putin vazuti printre noi. Comunicarile literare de la club au încetat. Clubul, din nou, devine sala de lectura si loc de întâlniri ocazionale. Acum am reusit eu sa-l plasez pe uica Patru la atelierul de cizmarie. Înca mai era maiorul Ioanitescu comandant ajutor. Când a facut propunerea Ion Itu, ca sa-i aprobe lui Patru Berzescu sa intre la cizmarie, Ioanitescu a sarit în sus, auzind de numele Berzescu. La Aiud, avusese un conflict cu celalalt unchi al meu si fratele mai mic al lui uica Patru, Ion Berzescu. I-a trebuit lui Ion Itu câteva zile sa-i explice ca nu-i el cel de la Aiud. De fapt, Itu îl adusese imediat la atelier, având încuviintarea lui Fecioru, comandantul coloniei. Iata-l acum pe uica Patru si cizmar. I-a prins bine, ca, în câteva luni, prinsese meserie destul de bine. De acum începe însa o alta lupta la Periprava, fara sa ne angajeze pe noi, decât tangential. Cele doua tabere ale administratiei declanseaza confruntarea surda, dar ucigatoare. Observator la

aceasta batalie era Corneliu Octavian. Tot mai multe si mai dese erau ciocnirile între Fecioru si Ioanitescu. Înainte de Craciunul lui 1963, vin în colonie un colonel de securitate si un capitan. Ne aduna la club pe toti detinutii. Noi fiind multi n-am avut loc sa intram toti în sala. Era o zi linistita. La o masa, erau asezati colonelul si capitanul de la centru, împreuna cu Fecioru si cu un ofiter care-l însotea mereu prin colonie. Noul colonel ne punea întrebari referitoare la comportamentul lui Ioanitescu si al ofiterului politic. La toate s-a raspuns în maniera în care au fost relatate de Corneliu Octavian. Fecioru era tot timpul informat de Corneliu despre bruscarile si bataile lui Ioanitescu si ale ofiterului politic. De la aceasta adunare de la club, noi nu iam mai vazut pe Ioanitescu si pe ofiterul politic prin colonie. De Craciun, ne spune Corneliu Octavian ca au venit un capitan în locul de ajutor de comandant si un alt ofiter politic. De-abia acum bucuria noastra tâsneste ca un izvor de sanatate, de apa cristalina, din colturosii bolovani ai chinurilor din închisori. Ca niste copii, tineri si batrâni, saream prin curtile lagarului, plini de satisfactia bataliei câstigate. Ne bucuram, ne bucuram. Dumnezeu a fost cu noi si este cu noi. Si acum, când scriu aceste rânduri, la batrânete, ma podidesc lacrimile bucuriei, lacrimile recunostintei ca Dumnezeu ne-a ajutat ca din moarte sa trecem la viata. Pot spune ca am fost prezent la una dintre cele mai mari victorii din tot sirul de închisori si lagare din istoria gulagului românesc. De la acest victorios si Sfânt Craciun al anului 1963, portile tarcurilor nu s-au mai închis. Ne plimbam în voie, de la unii la altii, fara sa ne mai bruscheze nimeni. De la disparitia lui Ioanitescu si a ofiterului politic, nici gardienii care ne bruscau n-au mai aparut prin colonie. Norii negri de pe cerul Peripravei s-au împrastiat. Respiram usurati, beti parca de multumire. A fost un Craciun frumos, dupa câte-mi amintesc, cu colinde si bunavoie între noi. Preotii nostri si-au facut simtita prezenta. Multi ne-am împartasit prin stradania preotilor care aveau sfânta cuminecatura ascunsa în tivul hainelor lor. Iata-ne si-n anul 1964. Era anul în care ne luam ramas bun de la Periprava. Adesea, gândul meu zbura spre Ion V. Georgescu. Aveam sa-l întâlnesc afara si sa mai stam împreuna înca 14 ani, timp în care am învatat multe de la el. Cât am mai stat la Periprava, dupa biruinta asupra lui Angheliu, ma împartasisem iarasi din frumusetea padurii Letea. Nu mai vedeam serparia din ea si moartea prin radacinile arborilor

asemenea celor de la tropice. De când am scapat de spaima reeducarii, lumea se linistise. Eliberarile se faceau la termen. Anchetele se rarisera mult de tot. Sperantele noastre cresteau o data cu mireasma florilor de primavara. Cu urmele catuselor groase si ale lanturilor grele, purtate prin nenumarate închisori, visam la o doina pe plai de munte, din fluier cântata, dusa departe prin ecouri, îngânata în spatiul mioritic. Visam la tara cu Feti Frumosi si Ilene Cosânzene, învingatori ai zmeului din poveste.

ELIBERAREA
Anul 1964, luna aprilie, la Periprava. Se instaurase un climat de pace, de liniste. Focul cel mare se stinsese. Toti ne asteptam termenul de eliberare. Era anul când ne expira prelungirea pedepsei. Colonia, fiind asezata pe un mic mamelon, stapânea împrejurimile. De la locul de unde se lucra la rogojini, puteam vedea pâna la Dunare si, dincolo de ea, chiar si Vâlcovul, oras care pe vremuri era al nostru. La margine de tara, în nesfârsit de ape, visul nostru adesea se destrama. Când oare, ajunge-vom iarasi sa mai fim stapâni pe întreaga noastra tara, sa fim una? ca tara mare si frumoasa, în granitele firesti ale acestui popor? Macinati de gânduri si purtati de doruri, asteptam termenul de eliberare. La început de mai 1964, forfota prin lagar. În ziua de 6 mai, de dimineata, apar ofiteri straini prin colonie. În jurul orei opt sunt chemati oameni la ancheta, dar mai multi odata. Nu dupa mult timp îi vine rândul lui uica Patru. Îl pândesc sa vad daca mai se întoarce. El era în alta baraca. Cei care ieseau de la ancheta nu aveau voie sa ia contact cu noi, cei care n-am fost chemati. Totusi, reusesc sa ajung la el, întrebându-l ce a fost. Repede îmi spune ca ne da drumul acasa. Ca sa nu ma prinda gardianul, am fugit înapoi. Asa au fiert colonia pâna înspre seara. Mai ramaseseram câtiva nechemati. Ceilalti îsi faceau bagajul si se duceau spre poarta. Cu mine mai ramasese si doctorul Aristide Lefa medicul lagarului. Ne faceam noi calculul ca vom ramâne pe mai departe în lagar. Nu ne era totuna, dar n-aveam ce face. Buna, rea, trebuie s-o primim si pe asta. Pe înserate, ma cheama si pe mine la ancheta. Era un capitan de la Timisoara. Nici una, nici alta, capitanul îmi spune: — “Intentionat te-am lasat la urma, ca sa te mai fierb un pic, ca destul ne-ai fiert tu pe noi, pe unde ai trecut, prin închisorile acestea din tara. Uite ce-i, sa semnezi o declaratie ca afara nu

vei sta de vorba cu nimeni despre închisorile prin care ai trecut. Asta-i una. A doua este sa nu te opui orânduirii. Sa te supui legilor statului. Acum vei merge acasa, în familie. Vei intra în câmpul muncii. Daca respecti ordinea sociala, nu vei avea cu nimeni nimic.” Asa ne-am despartit unul fata de altul. Merg la baraca si-mi iau bagajul. În fata birourilor erau toti fratii mei care se eliberau. Mi s-au facut si mie formele de eliberare si am intrat în rând cu ceilalti. Seara, târziu, pe întuneric, ne-am despartit de Periprava. Pe masura ce înaintam spre portul improvizat, Colonia Periprava intra într-o bezna adânca. CONFRUNTARI CU PREZENTUL Raspuns d-lui Radu Ciuceanu la “Potcoava fara noroc”.

MUNTII MARTURISESC
De când s-a nascut neamul românesc, muntele pentru el a fost cetate si altar. A ocrotit si salasuit pe cel napastuit si haituit pentru dreptate. A fost întaritor. Adesea a tinut loc de altar întru HRISTOS, gasindu-si calea cea buna în izbavire si-ntr-o înalta spiritualitate. De aici, ca Fetii Frumosi din basme, se aruncau în lupta împotriva dusmanului, aparându-si neamul si glia, realizând spaima în rândurile inamicului. Nu la întâmplare s-a ajuns la vechea zicala: “Codru-i frate cu românul”, pentru ca într-adevar codrii si-n zilele noastre de rezistenta s-au înfratit cu românii. Citind cartea D-lui Radu Ciuceanu Potcoava fara noroc — Memorii II, editata la Ed. Meridian 1994, am ramas surprins de lipsa de obiectivitate în relatarea evenimentelor si a datelor istorice din capitolul: “Partizanii din Banat”. Ca unul care am facut parte din acest grup, am constatat pachetul de contradictii de-a lungul prezentarii rezistentei din Banat si inadvertentele istorice întâlnite la tot pasul. Sa trecem acum la sustinerea celor afirmate pe baza de documente. I Colonelul Ioan Uta a fost numit prefect al judetului Severin dupa lovitura de stat a generalului Ion Antonescu din ianuarie 1941. Dupa procesul Maresalului Ion Antonescu din 1946 si mai ales dupa executarea lui, au urmat în tara o multime de arestari din rândul ofiterilor superiori din imediata apropiere a Maresalului. Ori, cum col. Uta fusese numit prefect de Maresal, se numara si el printre cei care trebuiau sa fie arestati. Asa stând lucrurile, a fugit de acasa în sudul judetului Severin, în regiunea muntoasa, scapând de acest val de arestari. Nimic de condamnat în acest gest, ba din contra, de apreciat, pentru ca în felul acesta, col. Uta declara

Era primul detasament de partizani. Oslea. Gârdoman. se formeaza în muntii Banatului. data de colonel.. În acest timp. “Partizanii din Banat”: a. în vara din 1948. incluzând Valea Cernii.. De multe ori s-a deplasat. Rascoala a izbucnit din puncte diferite. prin comunele din jurul Caransebesului. dupa arestarile masive de legionari din 15 mai. ne spune: “. sa izoleze si sa distruga focarele de revolta. mare ca numar si uniti între ei. la pag. În realitate. Prin incursiunile îndraznete colonelul Uta reusise sa puna pe fuga posturile de militie si autoritatile locale comuniste. însa. b. În vremea aceea pe toti ne preocupa problema rezistentei împotriva puterii comuniste. miscarile n-au putut fi coordonate. chiar si pâna la Timisoara. Comandantul unitatilor de partizani era colonelul Uta.pe fata razboi comunismului.. îsi face o multime de prieteni si de cunostinte. 211 ne spune asa: — “Scena confruntarilor suprapunea regiunea masivelor Godeanu. ca de altfel si-n toata tara. Tot în cuprinsul aceluiasi capitol. fost prefect de Caras-Severin. fara legatura între ele. în special a judetului Severin. rezistenta a fost expresia unei nemultumiri generale fata de ideologia otravitoare pentru lumea satului. de-abia în anul 1948. Radochioasa. Asa se face ca se întâlneste si cu Aurel Vernichescu la Lugoj. într-o succesiune de miscari care a permis regimului comunist sa-si concentreze fortele. de-a lungul muntilor Carpati. trecând prin Caransebes si Lugoj. Refugiat în Muntii Tarcului. Moraru si Tarcului. deghizat.. Nucleele de rezistenta.cum afirma d-l Ciuceanu despre col. Din cele prezentate în alineatul de mai sus reiese clar ca Uta avea o unitate bine formata de partizani. Teregovei si al Bailor Herculane.”. . Dar. niciodata n-a avut mai multi de noua oameni cu el. Cracurile Maneasa. dar pe care la vremea oportuna nu l-a avut cum trebuia. Uta. el nu a stat doar ascuns în padure. Actionau la o singura comanda. mergând pâna la izvoarele Jiului românesc si Muntii Semenic. 214.” Din acest alineat se desprinde în mod clar ca grupurile de rezistenta nu aveau o comanda unica. care se instalase de-a binelea la conducerea tarii. lipsind un comandament unic. sa trecem la ceea ce prezinta Radu Ciuceanu în cap. unde chiar a si poposit putin timp. de la care a nadajduit mult ajutor. II Cunoscându-l acum pe colonelul Uta. La pag. colonelul Uta îsi formase o grupa de luptatori alaturi de care va actiona pe un teritoriu întins. care matura regiunea de contact al Muntilor Olteniei cu cei ai Banatului. În aceasta parte a Banatului de sud.

Cea mai apropiata prapastie este în partea de sud a masivului Tarcu-“Mânioasa”. Ilie Cristescu si E. lupta a durat aproape o ora. cu multa precizie. însa. când au fost efectuate 51 de arestari în judetul Severin. — Din nou ne gasim în fata unui alt mare neadevar. colonelul. Grupul colonelului Uta a fost capturat în apropierea comunei Mehadica din jud. Ioan Uta în masivul muntos al Carpatilor Meridionali. concludem ca lupta s-a dat între masivul Tarcu si masivul Godeanu. Careba. pe data de 7/8 febr. 317: — “Atacul s-a declansat la 7/8 febr. Deci. Pantelimon Erimescu. strabatând zidurile puscariei. agatat de mitraliera cu care trasese în atacatori. — Izolat pe saua care leaga Muntii Tarcului de masivul Godeanu. Prapastie atât de mare si de aproape de câmpul de lupta nu este. Careba. legatura cu altii prin curieri. desi aici nu se gasea decât noua partizani. 213-214: — “Sub tirul aruncatoarelor de grenade. Cu toata parerea de rau. Caras. colonelul Uta împreuna cu putinii supravietuitori pe care-i mai avea alaturi au respins atacurile succesive ale batalioanelor de interventie. vârât într-un sac si expediat de securitate la Bucuresti. începe s-o ia la vale. ma adresez istoricului. a luptat eroic în acea coliba. Somat sa se predea. În afara de Uta.c. Tineau. Adevarul este altul si anume ca fiecare grup actiona la comanda conducatorului de grup. b. izvorul Râului Rece sau Hidegul. Uta a murit aici aruncându-se în prapastie. Dupa o ora de aparare îndârjita. cad colonelul Ioan Uta. 1949. De aici. în jurul comunei Mehadica. autorul arata ca Ioan Uta. Trupe de interventie din Batalionul 9 de securitate au fost trimise în comuna Valea-Bolvasnita. Amanunte asupra ultimelor lupte au ajuns la noi. Iata ce zice autorul la pag. III Autorul nu ne da data aproximativa a luptelor angajate între securitate si grupul de partizani condusi de col. Iata ce ne spune la pag. împreuna cu ceilalti partizani. Peste patruzeci de soldati au luat cu asalt salasul în care se afla colonelul Uta si. fara sa fie împuscat. Trupul sau a fost scos mai târziu din vagauni. Apar acum relatarile contradictorii. grupele de partizani au fost obligate sa se retraga ori sa piara în lupta. a. persoanele vizate fiind banuite ca ar întretine legaturi cu partizanii. Când a fost? Nu se mai stie. au mai pierit în lupta înca trei partizani: Pantelimon Erimescu. cum se mai numeste acum.” Si din acest alineat. unde a fost capturat comandorul Petru Domasneanu. col.” Aici. 1949. nu numai fostului detinut politic Radu Ciuceanu: — Când a murit Colonelul Uta cu adevarat? . s-a aruncat în prapastie. Ilie Cristescu si E.

La primirea focului si dupa ce a fost conturata zona de desfasurare a companiei pe cei . Banditii. Sa lasam sa vorbeasca securitatea despre aceste lupte din 22 febr. Compania Teregova era în executarea misiunii de captare a bandei “Teregova”. Petru Domasneanu si Gheorghe Ionescu. împuscat în spate când a încercat sa se strecoare afara din coliba? — Sau l-ati scos d-voastra de guler din prapastie si l-ati adus sa lupte din nou la Mehadica? — Care-i adevarul? Sa fim lamuriti de un singur lucru. De Gheorghe Ionescu nu aminteste în nici o parte a cartii. 317. un erou prin comportamentul sau în apararea neamului românesc. la circa 22 km vest de Cornereva. La aprox.30. Secretariatul General pentru Trupe. aruncându-se cu mitraliera în prapastie. Operatiunea de urmarire a fost continuata pâna în regiunea Pietrele Albe. 1949. compania a luat contact cu banditii. în primele elemente ale Companiei. 317318. Insista însa asupra comandantului Petre Domasneanu. Doar în partea ultima. Nu s-a aruncat în prapastie ca sa scape de inamic. cota 1099/8 Km V. autorul noteaza urmatoarele: — “O parte din grupul lui Spiru Blanaru cade în lupta la 22 februarie 1949. Teregova. autorul nu vorbeste aproape nimic de Spiru Blanaru. sau pe data de 7/8 febr. A luptat cu securitatea si a murit rapus de gloantele dusmane. 30200 din 24 februarie 1949.— În luptele dintre Tarcu si Godeanu.” — O alta inadvertenta. cu grupul de partizani. IV În “Potcoava fara noroc”. la capitolul “Partizanii din Banat”. — Colonelul Ioan Uta a fost un luptator împotriva Comunismului. Aici. Catre Ministerul Afacerilor Interne. eroismul lui si martiriul sau nu exclud lupta si eroismul lui Spiru Blanaru. La pag. Trece totul sub tacere. la Cracul Stanei. RAPORT: — Comandamentul Unic Timisoara Strict secret prin curier Nr. Severin. banditii au deschis foc cu armamentul automat. Lupta colonelului Uta. “În ziua de 22 II 1949. jud. 200 m. pe saua de acolo. 1949. este amintit de patru ori. desi istoria îl consemneaza ca un mare luptator si conducator. “Note”. aproape de Mehadica. ora 15. pag. a. gasindu-se pe un punct dominant au vazut compania care se îndrepta (cu masuri de siguranta) pe vâlceaua cere duce înspre Pietrele Albe.

Securitatea. Airoaiei Vasile cade ranit la piciorul drept de doua gloante. Muntele parca fierbea si Codrul tragea în acea zi de macel în apararea neamului. asa cum Muntele Semenic marturiseste despre aceasta mare batalie: — Era o zi cu ger aspru si zapada mare. Slt.” În concluzie. mai putin mitraliera. actioneaza pe cont propriu. Cu toate acestea. Operatiunea s-a facut în tot timpul sub observatia si focul extrem de puternic al banditilor. Desfasurarea a fost mult îngreunata si apropierea întârziata simtitor. La orele 17. Nimeni n-are voie sa uite aceasta mare batalie. simtind învaluirea schitata de Companie. a fost data peste cap. si nu la Cracul Stânii. ceea ce denota ca în rândurile banditilor sunt unii raniti. consemnata de istorie — 22 februarie 1949. asa cum spune Radu Ciuceanu. sprijinita de focul unei mitraliere. Ghita Urdareanu. adica toti românii înfratiti pâna la moarte în lupta contra comunismului. poate cea mai mare din toata rezistenta. instalata înapoi pe un punct dominant. de-abia încarcându-si mortii si ranitii în caruta. . liberalii. ramânând fara comandant. taranistii si militarii. restul banditilor se retrag si dispar în padure. pe care d-l Radu Ciuceanu i-a uitat. Deci. Ghimboasa Nicolae si Smultea Gheorghe. Continuarea operatiunii a fost mult îngreunata si de faptul ca întunericul a înlesnit fuga banditilor si pierderea urmelor.doi versanti ai vâlcelei cu scopul de executa o dubla învaluire. Banditii. pe timpul când învaluirea s-a produs simtitor. în acea zi. prin rapoartele ei. confirma întru totul lupta dusa de Spiru Blanaru si Gheorghe Ionescu cu grupul de partizani în ziua de 22 februarie 1949 la Pietrele Albe. Securitatea. când urmele au fost pierdute. Întreaga ariergarda a fost capturata. au repurtat una din marile batalii din rezistenta româneasca. La adapostul acestei ariergarzi. condusa de Spiru Blanaru si de Gheorghe Ionescu. REZULTATE: Au fost împuscati mortal în timpul luptelor: — banditul Petre Anculia — banditul Ghita Urdareanu Au fost prinsi: — banditul Ghimboasa Nicolae — banditul Smultea Gheorghe. S-au gasit urme de sânge. la Pietrele Albe s-a dat lupta. Trupa. Totusi trupa a ramas în tot cursul noptii în zonele unde s-a desfasurat lupta si a doua zi dimineata a reluat înaintarea pe urmele lasate de banditi. care era mult mai în spate în apropierea padurii. lasa o ariergarda alcatuita din Petre Anculia. Lipiti de pietrele albe si reci trageau înversunati legionarii. Operatiunea s-a dus strabatând întregul masiv paduros pâna în regiunea satului Brebul-Nou. Uniti sub comanda lui Spiru Blanaru.

chemat de episcopul Veniamin al Caransebesului si ordonându-i-se sa mearga sa ocupe si sa preia cheile catedralei greco-catolice de la Lugoj. Sa încercam sa facem un pic de lumina. ca într-adevar în Banat s-a luptat împotriva comunismului. Ma voi stradui sa le aduc în lumina adevarului. s-au strecurat unele greseli la numele de persoane si localitati. Ca sa se confirme acest adevar. ca unul care am fost la fata locului si am luat parte la organizarea miscarii de rezistenta din Banat începând înca din 1945. ba chiar a mai avut loc si plasarea unor actiuni imaginare. unii chiar murind întru Hristos. 1. Oare numai atât se stie despre episcopul Caransebesului? Daca-i asa. Spiru Blanaru a fost o realitate.U. Ma bucura faptul ca se consemneaza aportul Bisericii Crestine în lupta împotriva comunismului.N. facea parte din miscarea de rezistenta din Banat. fara voia autorului. prin faptul ca a cerut preotului Daicovici sa preia cheile catedralei unite de la Lugoj.N. Actul de nedreptate facut Bisericii Greco-Catolice în 1948. greseala pare sa fie nevinovata.U. Iata ce spune autorul: — “Un exemplu de tarie în fata fortei l-a constituit si cazul preotului ortodox Daicovici care. episcopul Caransebesului. prin slujitorii ei. Si-a dat demisia. Este vorba despre sfârsitul lucrarii. cu sufletul curat pot sa marturisesc ca Veniamin Nistor. dar nu si-a încarcat constiinta cu o faradelege”. ca vladica Veniamin a avut o actiune negativa. Autorul lasa sa se înteleaga.S.La sfârsitul lui martie 1949. în fata întregii lumi. pe dealurile Teregovei. Voi încerca sa completez golurile. Am citit articolul cu mare atentie. nu-l implica cu nimic pe episcopul Veniamin Nistor al Caransebesului. Raspuns d-lui Cicerone Ionitoiu la articolul: SLUJITORI AI ALTARULUI BANATEAN TRECUTI PRIN IADUL COMUNIST publicat în Altarul Banatului nr. de episcopul Veniamin al Caransebesului. Aici as dori sa nu ne grabim si sa judecam lucrurile cu multa disponibilitate si cu mare atentie. în mod samavolnic. Împreuna cu tot grupul constituie simbolul luptei de rezistenta în Banat.-ului a vorbit asa: — “În România.R. a refuzat. Ca s-a cerut preotului Daicovici sa preia cheile catedralei unite din Lugoj. banditii înarmati lupta împotriva Partidului Comunist!” Cine sunt acesti banditi de pe dealurile Teregovei? Sunt partizanii condusi de Spiru Blanaru. din cele scrise. la O. de desfiintare a acesteia. ministrul de externe al U. a fost un act . atunci este destul de regretabil. În continutul lui.. 4-6 / 1996 Am citit cu mult interes în Altarul Banatului articolul d-lui Cicerone Ionitoiu.S. a trebuit ca rusii sa declare la O. Au mai fost lasati la o parte mai multi preoti care au luptat si au rezistat cu eroism încercarilor satanice din închisori si lagare din timpul comunismului. Fiind eu martor al vremurilor acelea.

si nicidecum de cult. Oricând pot marturisi despre lupta dusa de Vladica Veniamin contra comunismului. Vremurile de bejenie ale neamului românesc de dupa 23 august 1944 l-au gasit pe vladica Veniamin la postul lui. Totul. la liturghie. Problema a fost rezolvata de protopopiatul Lugojului. ascultam vorba taioasa a blândului diacon de pe amvon. fiu al orasului. în liniste ieseau afara din biserica. atunci când se stia ca predica diaconul nostru. blând si linistitor. ca professor de Teologie fundamentala si dogmatica la Academie si în acelasi timp si hirotonit ca diacon. În urma predicilor tinute se ajunsese la o stare de spirit deosebita în Caransebes. pe baricada. unul câte unul. În Biserica se asternuse o liniste de mormânt.” Si asa. 3. dar când începea predica tânarului diacon. La vremea aceea. Pentru a reliefa mai bine aceasta stare de lucruri. Alaturi de Filon Verca. ca iarasi vorbeste tânarul diacon la predica. Cu un ton obisnuit. de obicei. Pâna aici. Dupa instalarea lui Veniamin ca episcop al Caransebesului. Aici însa. eu mâine ma duc la biserica. al carui martor am fost si eu. de unitate în lupta a celor care ne hotarâseram sa rezistam comunismului. Vedeam în el simbolul unitatii si al biruintei întru Hristos. În anii aceia. Acest fenomen era si înca este si acum în multe locuri. predica era a lui de pe amvonul catedralei. Se ajunsese ca în fiecare duminica. Eu sunt unul dintre martorii acelor vremuri. de la unii la altii. fiind student la teologie. Ne fascina. în foarte scurt timp acesta s-a identificat cu aspiratiile si încercarile eparhiei de realizare a pacii si trairii întru Hristos. lucrurile se petreceau invers. Asa a trecut sarbatoare de sarbatoare a fiecarei duminici din calendar. De fiecare data. Daca în timpul liturghiei erau credinciosi si nu erau. însufletindu-se parca pe masura ce predica. Pe strazile orasului se soptea de catre unii si altii: — “Ma. Se crease o stare de spirit aparte. putem spune. cei care asistau si se rugau la liturghie. lumea venea la biserica.administrativ. rândul predicii. mergea vorba ca fulgerul. Caransebesul era centrul de organizare a miscarii de rezistenta în Banat. Atât de înaltator vorbeste de parca acum-acum pravaleste la pamânt raul din lume si pe toti lingaii care s-au înhaitat cu rusii. vine la Caransebes un tânar de curând licentiat în teologie la Bucuresti. se misca în jurul episcopului Veniamin. Cuvântul lui era ascutis de sabie. Cu sufletul la gura. când ajungea. ticsind sfântul lacas pâna la refuz. 2. lua o pornire navalnica spre adevar. biserica se umplea. molcom. Petru Hamat si Ion Iliescu am luat parte activa la organizarea miscarii de rezistenta împotriva comunismului. Linistea desavârsita . voi povesti un episod.

STOICHESCU DUMITRU — preot în com. ajunge preot în com. care se abatusera asupra lui Hristos si a neamului românesc. alaturi de preotul Dimitrie Stoichescu. Cuvânt dupa cuvânt ne mergea la inima. Am stat mult timp cu el în camera.S. com. Tot acum este arestat si parintele Nicolici Alexandru. Este o greseala. Veniamin Nistor. când în gara Caransebes. s-a abatut sabia lui Satan. cât si în Aiud. si ale celor care au fost uitati din necunoastere. Veniamin. 170: — “Îmi amintesc de trista zi de 31 martie 1949. un an de zile. A fost arestat în martie 1949. la Fenes. a fost judecat de Timisoara în lotul al doilea — Spiru Blanaru. 2. atât la securitate. Mai târziu. Teregova este organizata militar de catre notarul public Gheorghe Ionescu. Sa-mi fie iertat ca am îndraznit sa povestesc acum ce am trait si vazut atunci. Împreuna cu parintele Nicolici Alexandru. 4-6 1996. Preotul Nicolici a luat 15 ani munca silnica. îndreptându-se spre surghiunul impus la Alba-Iulia. nici nu-l cunostea. Nicolae Corneanu. Tufari.P.punea stapânire pe biserica. De atunci. aproape de Orsova. încep arestarile în masa în com. luând juramântul la toti membrii organizatiei. Ne era teama sa si respiram. Teregova. iar preotul Stoichescu. Teregova. I. Dupa caderea lui Spiru Blanaru din 12 martie 1949. este trecut preotul Nicolici Alexandru. Parintele Nicolici Alexandru nu s-a deplasat niciodata în munti la partizani. În toamna anului 1948. . 1. 4-6 1996 — Note si comentarii. Nicolici Alexandru a facut parte si el din aceasta organizatie. 76 — Altarul Banatului nr. sub obladuirea episcopului de Caransebes. II Acum sa trecem la partea a doua a lucrarii si anume la completarea numelor preotilor. Nu a facut parte din grupul lui Aurel Vernichescu. Teregova. Nicolici Alexandru s-a nascut în com. La pag. Erau loviturile de sabie date comunismului. atunci în 1948-1949. Iata ce spune parintele Dimitrie Baloni într-un articol din Altarul Banatului nr.S.” Deci. Tatal lui a fost tot preot. Tânarul diacon de atunci este mitropolitul de azi al Banatului. episcopul Caransebesului. nascut în Teregova. vrednicul si blândul pastor si vladica Veniamin parasea scaunul episcopal. mereu ma gândesc la felul cum s-au desfasurat evenimentele. Un ierarh al Bisericii Ortodoxe Române ia drumul calvarului si al rezistentei pâna la sfârsitul vietii. asupra pastorului si luptatorului. trecute gresit. pag. necredintei si urii.

14. 15. Pe la sfârsitul lui ianuarie aveam sa fiu legat în lanturi grele la picioare împreuna cu parintele Ioja Sinezie si transferat. Prin lupta lui a fost un erou. A sustinut grupul lui Spiru Blanaru si col. 1949 a fost condamnat la un an. aproape de Faget. A fost professor de religie. 9. sustinând grupul lui Spiru Blanaru si cel al colonelului Ioan Uta. A fost arestat în 1949 si condamnat la multi ani de temnita. BOGOIEVICI PAVEL — preot în com. A trecut prin multe închisori. BILCA PAVEL — preot în com. A fost arestat în anul 1949 si condamnat la multi ani de închisoare. ILARION V. A fost arestat în martie 1949. 4. Uta. RATZEC IOSIF — preot în com. A fost arestat în 1949. Curtea. A murit bolnav de tuberculoza la Târgu-Ocna dupa multi ani de temnita. Ranusa. 8. A fost arestat în 1943. A facut parte din miscarea de rezistenta. în acelasi timp si rector. La 28 oct. A fost condamnat la 10 ani de temnita. SURU ISAIA — protopop al Caransebesului. A fost condamnat si dus la Aiud. L-am cunoscut la închisoarea civila din Timisoara 1950. jud. A facut parte din miscarea de rezistenta Oravita. trecând si prin Aiud. cu grupul de rezistenta din sudul Banatului — Baile-Herculane. A fost un mare luptator si un bun român. dupa desfiintarea episcopiei si trimiterea în surghiun a episcopului Veniamin Nistor. 10. Se elibereaza în 12 sept. SURU TOMA — preot în comuna Verendin. A facut parte din grupul de rezistenta din Caransebes. A facut parte din miscarea de rezistenta. Rugi. Era o fire blânda. apoi arestat din nou în . A facut parte din miscarea de rezistenta din Lugoj. ATNAGEA ANTONIU — preot la Zorlentu-Mare. CIUCUR PAVEL — preot. IANA PETRU — preot în com. pe când lucram în fabrica. 11. Arad. A fost arestat în 1949. aproape de Caransebes. 1961 de la Periprava. 6. Mehadica. A fost arestat în 1848. A fost arestat si condamnat în 1949 de catre Tribunalul Timisoara. La Periprava am stat mult timp împreuna. FELEA — preot. A luptat cu tot sufletul împotriva comunismului. GLAVAN PAVEL — preot la Timisoara. A fost arestat în martie 1949 la Caransebes. printre care si Aiudul. În anul 1948. a fost arestat si condamnat. Am stat si cu el mult timp în celulele închisorii. avea vorba domoala. unde m-am întâlnit cu el în anul 1950. la Aiud. cu un lot de 30 de oameni. Bania. IOJA SINEZIE — preot în com. La Periprava am stat cu el împreuna. 7.3. A facut parte din miscarea de rezistenta. ZASLOTZI CORNELIU — preot greco-catolic la Lugoj. trecând prin Aiud si Periprava. 5. 13. A fost professor universitar la Academia Teologica din Arad. A facut parte din miscarea de rezistenta din Caransebes.

BEJ TEODOR — preot în jud. si cu partea frumoasa a lor. 10 dec. De la orele 19 si pâna la 21 a vorbit despre credinta în Dumnezeu. A fost arestat si condamnat ca luptator anticomunist. La orele 10 fara un sfert. A fost condamnat pentru a fi luptat împotriva comunismului. Ne-am adapostit pâna la sosirea autocarului pe scarile catedralei. în fabrica. moare la 18 sept.la orele 10. condamnat la 20 de ani munca silnica. în treizeci de minute. granicerii români ne-au dat drumul liber de trecere. Pâna la plecare am fost însotit de bunul meu prieten Costica Pascu. 17. acolo unde cu trei ani în urma au murit tinerii acestui neam. mai stapân pe sine. La orele 11 am sosit cu masina de la Lugoj la Timisoara.S. Costica. este condamnat la ani multi de închisoare pentru ca a fost împotriva comunismului. preot fiind si professor de religie la Arad. La orele 13 am ajuns la frontiera. Plecarea are loc la 10 si 10 minute. Arestat în 1949. La orele 16 . sa cunosc si sa înregistrez asa cum sunt lucrurile. Cu multa emotie m-am vazut în fata masinii. ALDESCU ALIMPE — preot în protopopiatul Oravita. Dupa multa suferinta. despre jertfa Mielului ca unicitate în rascumpararea si mântuirea omului. A fost condamnat pentru a fi luptat împotriva comunismului. În autocar ma rog lui Dumnezeu sa-mi ajute sa merg sanatos. 18. început de drum. 1961. A fost arestat în 1948 si condamnat la multi ani de temnita pentru a fi luptat împotriva comunismului. La unguri am stat trei ore. Ploua marunt si rece. A fost arestat pentru a fi facut parte din miscarea de rezistenta din Oravita. 16. Seara am luat parte la conferinta Parintelui Galeriu în aula Facultatii de Medicina. Afara ploua încet si marunt. 1992 Plecarea în Germania .14 martie 1959. 9 decembrie 1992 Început de jurnal. cu pieptul desfacut si cu mâinile ridicate spre cer pentru a cuceri libertatea. Aici. Sa pot observa cu ochii mintii totul pe unde trec. 21. BERGHIANU ? — A fost arestat în 1948. Nicolae Corneanu. 20. MEILA IOAN — preot în Bocsa-Montana. L-am cunoscut la Aiud. autocarul a fost în fata Catedralei. din fata Catedralei Ortodoxe. în urma unei ocluzii intestinale. Arad. Glimboca. LUCA PAVEL — preot în com.P. I s-a refuzat orice tratament. JURNAL DE CALATORIE DE LA LUGOJ LA KARLSRUHE Miercuri. întrevedere care a durat 45 de minute. Sunt în preziua plecarii în Germania. 19.S. Ne-a prins noaptea la frontiera. ma struneste. Joi. în casa lui Constantin Pascu. La orele 12 am fost în audienta la I. BOGOIEVICI GHEORGHE — preot aproape de Oravita.

Erau îngrijite ca-n povesti. Desi e noapte. Trecem fara sa oprim prin Würzburg. de o jumatate de ora. Strabatem orasul trecând Dunarea. ajungem în Frankfurt am Main. iata-ne la frontiera Germaniei. Pamântul e acoperit cu un start subtire de zapada. se misca de ici-colo prin masina sau chiar se dau jos. Mai ramânem o mâna de oameni. la o parcare. Pe la miezul noptii. si ei frânti de oboseala. Împlinisem 30 de ore de mers cu autocarul de la Timisoara la Karlsruhe. Datorita prieteniei lui Aron si a Magdalenei Florincas. facem o halta de ajustare. ploaia toaca marunt. Din loc în loc apareau locurile de parcare cu WC-uri. la Karlsruhe. dar mai ales sosele si autostrazi serpuind pe întreg cuprinsul tarii. eu n-am iesit din tara mea. cu hainele botite si cu încaltamintea . unde era si locul de parcare a autocarului. Pâna la vârsta de 72 de ani aproape. în ceea ce priveste economia. Toate în slujba omului. Dupa o buna bucata de drum. Au trecut anii si Germania s-a ridicat. l-am gasit pe Aron Florincas asteptându-ma. stam mult de tot. de la granita Cehoslovaciei si pâna la aproape de cea a Frantei. La punctul de granita al Germaniei. 1992 De la frontiera ne îndreptam spre Nürnberg. Trecem prin Nürnberg. Târziu în noapte ajungem la Budapesta. dealuri si câmpii frumoase. codri dupa codri. La iesirea din oras. râuri si poduri. lingându-si ranile razboiului si ale înfrângerii. Si-n Ungaria. am ajuns la Karlsruhe cam la orele 15. Spre ziua. Pe întreg cuprinsul distantei. Era în 11 decembrie 1992. oras dupa oras. dar si placut surprins de frumusetea locurilor. Am pornit de-a latul Germaniei. Asa am vazut din goana masinii. Soferii. care au plecat fara a respecta viza de intrare în tara. la informatii. bunastarea si gradul de cultura. voi reusi sa vad Germania. locul unde poporul german a fost îngenuncheat în urma binecunoscutului proces.plecam spre Budapesta. Budapesta mi se pare un oras frumos. Verdele grâului rasarit cu ruginiul padurilor desfrunzite realizau simfonia începutului de iarna pe pamântul Germaniei. Aceasta din cauza a doua tinere femei. ajungem la frontiera Cehoslovaciei. Frânt de nedormit si de oboseala. Din partea Cehoslovaciei ne-au dat drumul repede. Ne-am îmbratisat si am plecat spre casa. Obosit. Pasesc pentru prima data pe pamântul Germaniei. întinzându-si oasele. În gara centrala. 11 dec. oras mare si frumos si cu un trecut bogat în istorie. fusese un start subtire de zapada. Aici o multime de calatori se dau jos din autocar. S-o vad acum când ea sta în fruntea Europei. în schimb.

brazi de diferite marimi. Zi de duminica. pe una din strazile largi ale centrului. pe Piramida Monument: “Margraful Karl Wilhelm depune primul piatra de temelie la noua sa resedinta a acestui oras. unde cu multa caldura m-a primit. Aceasta mare cladire. ca sa pot vedea multe minuni ale lumii. frumosul încorona ordinea constructiilor. Acest monument i-a fost ridicat de Biserica. 12 decembrie 1992 Sunt cu adevarat în Karlsruhe. de-a dreptul uimit de ce-mi aparea în fata. Am intrat într-o cladire mare cu patru etaje. dar într-o lume a lui Satan. Eram ca trei pasari ratacite. Nu mai vazusem în viata mea asa ceva. îmbratisându-ma. Aron m-a plimbat pe la locurile cele mai însemnate. am început si eu sa-mi trag sufletul. Dumnezeu sa le dea multa sanatate si noroc mult. Asa am vazut monumentul istoric. o adevarata feerie. amplasata în centrul orasului. primit cu toata caldura sufleteasca de catre Leni si Aron. în mijlocul familiei Florincas. curatenie peste tot. lumea infernului rosu. Leni. împodobiti cu becuri electrice si panglici. puternic luminata. unde l-a si înmormântat. de-o parte si de alta. la 17 iunie 1715. Am ramas uluit. care de fapt o putem numi Piramida Monument. a treia de când sunt la Aron. nascut în Durlach la 18 ian. Si acum întreaga omenire mai simte miscarile sale de zvârcolire. am intrat în locuinta lui Aron Florincas. Este adevarat ca si eu am vazut multe minuni. privind si-n dreapta si-n stânga. în forma de piramida. Tot aici. din inima Carpatilor. Din loc în loc apareau brazi de diferite marimi. instalatii de lumini electrice. 13 dec. decedat la 12 mai 1738. cu scari rulante. 1992. lumea comunismului.” Inscriptia gravata în partea de nord. sotia lui. se numeste KARLSTADT. deasupra strazilor suspendate. la 72 de ani. undeva prin landurile bogate ale Germaniei. 1679. desi eram destul de batrân. pe care am s-o descriu mai în aproape. Azi a fost o zi de vizita prin oras. O zi cu cer mohorât. într-o piata s-au amenajat mici casute iluminate fermecator în asteptarea lui Mos Craciun. vânt . Seara mai ales. în vitrinele mari ale magazinelor. în centru.” De la acest monument am plecat prin oras. În atmosfera aceasta de prietenie. zi de sarbatoare. cu inscriptia gravata în partea de sud: “Margraful Karl Wilhelm.murdara.

am reusit sa realizam un colt din tara noastra. le-am spus tot ce stiam la ora aceea. În drum spre acest magazin am vazut cladirea Tribunalului Constitutional al Germaniei. dar din nefericire adesea am pierdut razboiul. gândul ma împinge spre realitati românesti. unde Nicolae Steinhardt s-a desavârsit ca om. vând un ceas vechi de buzunar cu 100 de marci. acea îngaduinta si dragoste de aproapele. În jur de orele 15 ne pregatim de o plimbare în oras. la nobletea sufletului neamului nostru. Prea multa rugina pe sufletele noastre. plecam toti trei în oras. Eu. un supravietuitor al gulagului românesc. un pic de noroi de la noi în Karlsruhe. Seara. fericiti. Am adus si eu. aducându-ne aminte de vremurile trecute ale regimului comunist.rece. La spatiul mioritic al lui Blaga. bine împrejmuita si pazita de . Ies pe balcon si-mi curat cizmulitele de noroiul adunat la vama noastra. am câstigat victorii. vas ales de Dumnezeu. cu semne de iarna. De-abia sunt în a patra zi de când sunt în Germania si dorul de tara m-a luat în stapânire. 14 decembrie 1992 Am stat acasa tot timpul. Pe la orele 10 plecam în oras. Dupa o ora. despre oameni si fapte. cât am putut. de cele mai multe ori. Nu dupa mult timp a venit acolo si d-l Mitrofan din Timisoara. deci. Dar sa nu se uite ca-n acelasi timp am adus si acea disponibilitate a sufletului românesc. asa cum îl vedea Petre Tutea. Mai mult am discutat de anii petrecuti la SMT Lugoj. spre a dovedi înca o data ca prin credinta si dragoste nemasurata se poate ajunge la mântuire. De aici. la peticul de pamânt ROMÂNIA. Facându-mi cizmulitele. românii. Aici m-am simtit foarte bine. din vestitul Occident al Europei. La sfârsit de secol. la sfârsit de mileniu. mai precis de o vizita la un alt român — Valeriu Sântion. ma gândesc cu mult dor la tara mea. Aici. Aici vom ajunge numai daca mergem pe drumul Bisericii. acea toleranta si ospitalitate a nedreptatitului nostru neam. Erau direct interesati sa afle cât mai multe vesti din tara. unde luam un ceai fierbinte si discutam despre multe altele. Noi. neam întors la Aron. spre marea mea bucurie. Zgura n-o putem îndeparta decât atunci când poporul român va realiza reforma morala. în decursul istoriei. 15 decembrie 1992 A fost o zi senina si cu mult soare. Ajungem la Sântion. Ajunsi la un anticariat. monahul de la Rohia ne-a învatat cum sa ne rugam lui Dumnezeu si cum sa iubim omul. mareata.

Sigur ca toti se gândesc la mine. care se pricepe la ele. cu . multumindu-i din tot sufletul. De dimineata am fost cu Aron la piata de vechituri. Azi se împlinesc trei ani de la începutul Revolutiei din decembrie 1989. Aron. Sa fii sanatos si s-o folosesti cu mult succes.” Eu. Sfânta zi de miercuri ne-a ajutat. Aron a asezat-o pe masa si da-i cu controlul pe ea. spunându-mi sa-l primesc în dar din partea lui. prezenta unele defecte. Ai mei mereu îmi apar în fata ca pe un ecran de televizor.” — “Sar putea”. ocupa locul de frunte. Ajunsi acasa. a gasit în interiorul clapelor o frunza de copac mototolita. Lânga ele persista Tibi. Am uitat sa spun ca-n piata vânzatorul a cerut 10 marci pe ea. Cautând. Dupa ce a curatat-o.politisti cu pistolul mitraliera în mâna. Alina si cu Marioara. Cu gândul la ai mei din tara. în mod amanuntit. a încercat-o. pentru depistarea hibelor. Eram nerabdatori sa vedem ce anume are de nu prea merge cum trebuie. Tot cautând. Pâna la urma am luat-o si-am pornit spre casa. ne întoarcem acasa. Anica si Lenuta. Horia si cu nepotii mei Adrian si Gabriel. La fel surorile mele. Simt tot mai mult dorul de tara. sa stii ca frunza asta este cauza defectiunii masinii. arata ca noua. am rânduit darurile în dulapul unde îmi pastrez hainele. Aprovizionându-ne cu alimente. Intram apoi în cladirea Postei. Ne-am adus aminte de sângele varsat de tinerii Timisoarei pentru libertate. Este prima zi când vad Karlsruhe scaldat într-un soare de iarna. Poate ca la ora asta si ele se gândesc la mine. Cu aceeasi emotie l-am primit si pe acesta. plini de viata si bine dispusi. Aron mi-a încredintat-o. am gasit o masina de scris. îi raspund eu. Frunza ajunsa între clape blocase masina. cu toti ai casei. spunându-i ca nu-i prea buna. unde domneste o ordine desavârsita si o liniste îmbietoare. supla si destul de frumoasa la înfatisare. spunându-mi cu mult drag: — “Tasule. Pâna la urma am scos-o cu 7 marci. bunica ei. aceiasi oameni. Dupa aceea. 16 decembrie 1992 Sfânta zi de miercuri din postul Craciunului ne-a ajutat. Nusa si Anisoara. cu emotie. Din pacate. Aron i-a dat numai 7 marci. Mergea foarte bine. Era o masina foarte buna si putin întrebuintata. scoate si un aparat de radio portativ si mi-l întinde si pe acela. Îl aud pe Aron ca-mi spune: — “Mai Tasule. cu un scris elegant. ti-o fac tie cadou. am primit-o. A încercat-o pe o coala de hârtie.

Fiecare casa de aici.. bunastarea si la noi în România. Cu toate acestea. cu un start subtire de gheata pe masinile din strada. noi multumeam lui Dumnezeu ca în tot greul vietii ne-a ajutat ca si din înfrângeri sa învatam câte ceva. Am vorbit despre tara si despre oamenii de acolo. cu trei picioare. Am colindat prin magazine. 19 decembrie 1992 Ne-am pregatit de mers în oras. De aici. Cred cu tarie si o spun de aici. în aceeasi masura. din Germania. a atras admiratia germanilor. parca. din tot ce am înfaptuit. Te oboseste. era statuia Calului Troian. care am avut viata supraîncarcata cu evenimente si întâmplari destul de neobisnuite. unde.alta palarie. pretul atât de mare te sperie când îl citesti. românii. Vineri. Dar. în parc. Sunt multe de spus dintr-o viata de om. Totul este asa de frumos.. Am admirat îndeaproape acest monument. Putem concluziona ca. cu trei picioare. cu numele de Gruber. din Karlsruhe. Intrigati de acest fapt. Stam acasa. Aici. 17 decembrie 1992 S-a scurs o saptamâna de când am plecat din România. aceasta extraordinara rânduiala a marfii. timpul ne-a dat dreptate. Tot mai mult gândul meu zboara la cei de acasa. Am cunoscut o doamna din Lugoj. ca Dumnezeu ne va ajuta sa vedem pacea. istoria va dovedi lumii ca jertfa Timisoarei n-a fost zadarnica. din inima Germaniei. Niciodata n-am urât omul si nici n-am încercat sa ne razbunam. Ne-am întâlnit doi prieteni. Am luat tramvaiul si am ajuns la teatru. Vorbind. Azi a venit pe la noi d-l Mitrofan. Din nou am fost la Karstadt. apare acest lucru cu multa pregnanta. nepoata lui Aron de la Arad. Doamna ne-a aratat o bucata decupata dintr-un ziar din Lugoj. în Germania. Joi. a doua zi ne-am dus la fata locului. Prin comportamentul lui. Dupa masa am fost cu Aron în oras. care-l cunosc ca pe un om cinstit si corect. Este o zi linistita. 18 decembrie 1992 Ne apropiem de Sfintele Sarbatori ale Nasterii Domnului. ar fi lovita de catre cetatenii orasului cu oua stricate. cu vreme rece si ninsoare de iarna. . Aron a facut si face mult pentru noi. în care scriau niste neadevaruri grosolane la adresa orasului Karlsruhe si anume ca statuia unui cal troian. Azi am întâlnit-o si cunoscut-o pe Nadina Radu. Sâmbata. depanând firul amintirilor. cu toate aparentele victoriei neocomunismului. Este o fata frumoasa si cu multa caldura sufleteasca. se pregateste pentru întâmpinarea Craciunului. din Germania. acum stabilita în Germania.

Este o gara mare. Dupa aceea plecam în cautarea unui brad frumos de Craciun. Am ascultat slujba sfintei liturghii la Europa Libera. 21 decembrie 1992 Am ajuns la solstitiul de iarna. este un du-te-vino. Pe aici nimeni nu vorbeste de poporul nostru. jignind un oras întreg. 22 decembrie 1992 Îl însotesc pe Aron la magazinul din apropiere de locuinta si facem aprovizionarea cu apa minerala si bere pentru sarbatori. Toate acestea se datoresc faptului ca în ultimii trei sute de ani neamul românesc a început sa alunece în haul dezmatului si al decaderii morale. plecam prin oras. Trecem în fuga si pe la prietenul nostru Sântion si la doamna Camelia. Lumea. îmi vine sa spun ca noi. Am intrat în libraria garii. îmbracat în zeghe. spre Calul Troian. unde am cautat o revista cu constructii de barci. dar n-am gasit. Eu cu Aron ne îndreptam. tare suntem mici si prapaditi. brad frumos”. trebuie sa constat ca ai nostri de la Lugoj sunt de rea credinta si sustin în acel articol de ziar lucruri neadevarate. La televizor am ascultat cu multa emotie colindele pomului de Craciun. în Germania. Anii prea multi adunati în spatele nostru îsi spun cuvântul. mai ales vazuti din Germania. sub protectia umbrelelor. Ne ocolesc toti. Pe la orele doua ne întoarcem acasa. A trebuit sa vin aici. obositi ca dupa o zi de coasa. Luni. în frunte cu Alina. . cântând “O brad frumos” pe versurile de Radu Gyr. Afara ploua marunt si-i cam prea cald pentru acest anotimp. la Aron. Cu toate acestea de-abia astept sa ma întorc la ai mei. Ma simt foarte bine aici.Cu parere de rau. Marti. De acolo. tremurând de frig si foame. unde ne facem fotografii din diferite pozitii. românii. dupa treburile zilei. prin ploaia marunta. De la ei ne ducem la magazinul Karstadt. În jurul orei 13 ne-am îndreptat spre casa. toate acoperite.am admirat. în vizita la locurile mai importante. în România. Gândul si dorul meu au zburat la cei dragi din tara. dar prea scump. ca sa-mi dau seama ca acest cuvânt de România are mai multa plinatate decât atunci când esti în tara. cu cladirile monumentale si cu 14 linii de peron. Câteodata. Totul este la dispozitia omului. Parca si acum ma vad într-o celula a Aiudului. Apoi am vizitat gara centrala. cu voie buna. În acele clipe mi-am adus aminte cum în închisoarea din Aiud cântam “O. 20 decembrie 1992 Azi n-am iesit în oras. Duminica.

luându-ne bradul ambalat. taica Ion Berda. statea bunicul meu. Un magazin urias si-o forfota de lume. Miercuri. a plecat acasa. Am uitat sa spun ca acolo. Si acum mi-a ramas în minte imaginea lui de copil zglobiu. A murit în . dar zglobiu si vioi cum n-am prea întâlnit. Toata viata lui a fost un om care a stiut sa înfrunte greul. ca un sac. Se facea ca era o zi frumoasa de vara. pe care vânzatorul l-a împachetat într-o plasa speciala. cred. presarata din loc în loc cu mesteceni pletosi si ciresi salbatici. Pe tulpina unui copac de mult cazut la pamânt. el se consola spunând: — “Asa a fost voia lui Dumnezeu!”. împreuna cu Corina. singura. Era cu mama lui. nu dupa mult timp. trântit de vânt. Când se gasea la cel mai mare necaz. am întâlnit un copil marunt. zâmbind. A trait 87 de ani. Pe toti îi caracterizeaza curatenia sufleteasca. este un loc special amenajat cu o multime de brazi. A raspuns mama lui pentru el. Aron a pus mâna pe crestetul copilului si l-a întrebat ce face si unde se duce. Aron a cumparat niste struguri. apoi ne-am îndreptat spre casa. în magazinul acela mare. lasând-o pe Nadina la noi. departe de tara. veniti la studii. Este o fata frumoasa si comunicativa. departe de casa. uscat acum de-a binelea. mereu cu zâmbetul pe buze. foarte buni. ale copilariei mele. cu multi pomi fructiferi si ici-colo pâlcuri de arbori razletiti de padurea încheiata de fag. lânga el. tare simpatica. de locurile acelea frumoase. 23 decembrie 1992 Azi noapte l-am visat pe bunicul meu.Ajungem la marele magazin Wertkauf. unde. Acum. dar scumpi. În jur de orele 16 a venit Nadina la noi. Se facea ca eram mai multi în jurul lui. Toti copiii pamântului sunt asa. undeva pe dealul Poieni. asa cum era el. ne vorbea. pe o pajiste bogata în flori si verdeata. Catre orele 14 am ajuns obositi morti. trezit din acest vis frumos. Aron si-a ales un brad frumos. o tânara femeie. care. ca mai târziu pe acest fond sa se grefeze pacatele omului. Bradul ales lam lasat în curtea depozitului cu un bilet purtând numele lui Aron si am purces la vizitarea magazinului. Discutam de parca ne-am fi cunoscut de-o vesnicie. mi-l aduc aminte bine. cu pletele lui albe sclipind în soare. cu fata radiind de lumina bucuriei. îmbracat în haine curate. Brazii sunt expusi în suporturi speciale. Erau indonezieni. de toate marimile.

Pe lânga aceasta parohie mai are înca trei: Frankfurt. În noaptea aceea de Craciun. Colindând. dar m-a si înseninat. În acele marete clipe. 24 decembrie 1992 Suntem în ajunul Craciunului. Heidelberg si Heilbron. care-i gazduieste întotdeauna pe românii ortodocsi. Acest vis m-a rascolit. traiesc clipele frumoase. mi-am adus aminte de colindul din 1952. prin colindul nostru din marginire. cu ochii înfipti în stele. Îl socotesc de bun augur. În aceasta biserica luterana. o atmosfera de o înalta traire spirituala. Viorel Mehedinti este parohul Bisericii ortodoxe din Karlsruhe. A fost înaltator. poate cu misiunea de-a vorbi si a scrie prin ce am trecut. al sotiei. cel care pentru prima data am iesit din hotarele tarii mele si-n ajun de Craciun luam parte la o slujba religioasa. s-a creat. al unchilor si verisorilor si al prietenilor cinstiti la suflet. Nostalgic. Barbati si femei luam parte la raspunsurile cantorului. din Aiud. Aron ma prezinta multor prieteni si cunoscuti. aici. dar grele ale luptelor noastre duse în grupul lui Spiru Blanaru. La orele 11 va începe slujba. al fratilor si surorilor. obrazul siroit de lacrimi al tatalui albit si îmbatrânit înainte de vreme. La sfârsitul slujbei am colindat cu totii gândindu-ne acasa. Asa mi s-a parut mie. Azi pot spune ca Dumnezeu n-a voit sa mor acolo. Pe vremea aceea eu eram în Aiud. Biserica este luterana. pe un pat din spitalul închisorii. cei din spatele usilor ferecate. noi. în dumnezeire. al bunicilor albiti si ei de timp.. bolnav de tuberculoza. în Karlsruhe. Eram extaziati. Joi. Începe slujba religioasa. femei si barbati. închinata Nasterii Domnului. vedeam aievea chipul sfânt al mamei.1955. faceam saltul în nemarginire. între zidurile reci ale celei mai grele închisori din tara. L-am ajutat pe Aron la fixarea bradului întrun suport. Voia Lui a fost ca eu sa traiesc si. În acele clipe puteau sa . Suntem mai aproape de Nasterea Domnului. De dimineata ne pregatim pentru a merge la biserica. colindând. Parintele Dr. în salonul mortii. De dimineata.. Alaturi de Aron si Nadina m-am simtit foarte bine. ma rog cu caldura. În fata bisericii e multa lume adunata. Înaintea slujbei se produce o oarecare fierbere. strângându-si la piept pruncul parasit de mine la patru luni. Cu gândul la ai mei si tara mea. Toti români. ne-am dus prin oras pentru aprovizionarea cu cele necesare pentru Craciun. Am ajuns pe la orele 11 fara 15 minute. de asta data. cu brazde de durere.

am mers la d-l Petru Calarasu. Vineri. urmez firul gândurilor. Toti au fost prezenti. Dupa toate acestea.S. parintele ne-a vorbit despre Nasterea Domnului. îmi petrec Sfintele Sarbatori. strângându-mi mâna. cu gândul la el. Eram în Dumnezeu si Dumnezeu în noi. Ne-a primit foarte bine. i-am raspuns si-n numele tarii mele. În gând ma întreb ce vor face ai mei? Cum vor petrece sarbatorile fara mine? Dupa obiceiul meu. Nicolae Corneanu. L-am luat în brate parca si l-am asezat pe pat. întrebându-l ce-i cu el? Mi-a raspuns ca-i tare obosit. drumul jertfei. Aici. Eu. afara de Ion. dar ferm. Aron m-a prezentat parintelui cu multa caldura.. în Germania. Ce i s-o fi întâmplat acolo la Timisoara? Sigur ca si azi sunt multi care-l încoltesc. A fost o masa cu de toate. se gaseste pe drumul de lupta în lumina dragostei întru Hristos.se deschida usile toate. Aron ne-a fotografiat pe toti. ca noua nu ne mai era frica de nimic. Si acum îi aud glasul în raspunsul de . am ramas uimit. emotionat. drumul fara întoarcere în lupta pentru Hristos. În biserica. sotul lui Eli. Apoi am sarutat crucea si am luat nafura. Drumul lui pe care a apucat este drumul PAULIN. cu care am stat mai mult de vorba. Asa mam trezit din vis. mitropolitul Nicolae Corneanu. Sa-i aud glasul blând. în mijlocul familiei lui Aron. înainte de nafura. Cu creionul în mâna..P. El. ma scol la orele 6 dimineata. gardienii sa ne ucida. pot spune cu sufletul curat ca nu au dreptate. încurajându-ma în ceea ce vreau sa fac. 25 decembrie 1992 Ziua Nasterii Domnului.S. împreuna cu Eli si Monica si cu familiile lor. l-am visat pe I. Craciunul. în Germania. dupa colinde. Într-una din noptile de Craciun. Se facea ca era la mine acasa. aici în Germania. Aici a venit si parintele Viorel Mehedinti. Masa de prânz am luat-o în mijlocul familiei lui Aron. în orasul Karlsruhe. România. de altfel ca si aici în Germania. Dintre cei prezenti. De-abia apuc sa ma întorc acasa si sa-i fac o vizita. mai multi au venit la mine. înregistrate de Aron. femei si barbati. Departe de tara. departe de ai mei. un moldovean de isprava. de felul cum reprezinta Biserica si neamul nostru aici. Am ascultat si colinde de Craciun. acesta fiind de serviciu. Dar. Când l-am vazut. aproape de granita cu Franta. S-a creat o atmosfera de intimitate. la Lugojel. Când totul a fost gata. simt atât de aproape tara mea.

La fel si despre Constantin Noica. 26 decembrie 1992 A doua zi de Craciun. cu ocazia Nasterii Domnului. Si aici. care nici nu auzisera de gânditorul de la Paltinis si de Monahul de la Rohia. Am ramas surprins de cunostintele si cultura Helgai. mai ales asupra lui Nicolae Steinhardt. Ma rog lui Dumnezeu sa le ajute si sa-i tina pe toti sanatosi si cu mult noroc în viata. Cu Helga am avut mai multe schimburi de idei. De-abia o . nam avut presedinti de tara. S-a creat o atmosfera calda de familie. A fost o surpriza pentru mine. Dupa masa. La masa de prânz ne ducem la Monica. apropiindu-se plecarea mea. Este ziua ei de nastere. Ne-am bucurat unii de altii. Aron ne-a facut mai multe fotografii. Vântul de nord ne mângâia fata. La fel si Monica din partea familiei ei mi-a adus multe cadouri. Ne rugam sa ne ajute ca prin rugaciunile lui sa iesim din acest mare si greu impas al poporului nostru. Pe la orele 12 ne-am întors acasa zgribuliti de frig. Afara era destul de rece. Sâmbata.multumire dat parintelui Galeriu în Aula Facultatii de Medicina din Timisoara la 9 decembrie 1992. Am vazut mai din aproape cartierul în care locuia Aron. Grötzingen este bunica orasului Karlsruhe si mama Durlach-ului. Am început ziua cu ascultarea cuvântarii tinute de Regele Mihai I. niciodata. voievozi si iarasi regi. Cuvânt firesc de încurajare pentru poporul român. ci întotdeauna am avut regi. cam pe la orele 15 si 30 de minute. Un lucru trebuie stiut de catre noi toti: Neamul românesc s-a nascut crestin si monarhic. Noi. constat ca a venit si la mine mos Craciun. când ne-am dus acasa. Cu emotie. 41 de ani. au venit la noi în vizita doamna Gabi Ross. Ne-a primit cu multa caldura. în jurul cafelelor. A fost maret de frumos. la Grötzingen. În jurul orei 10 am plecat la plimbare prin Grötzingen cu Aron si Nadina. pe data de 28 decembrie. Leni si cu Aron s-au gândit la mine si mi-au oferit daruri. Asa s-a mai scurs o zi. Ma întorc. la masa bogata a acestei zile de Sfânt Craciun. A fost o întâlnire placuta. fosta casiera de la SMT Lugoj si înca doua doamne tot din Lugoj. Am facut mai multe fotografii împreuna cu Nadina. împlineste. Am stat pâna spre seara. spre deosebire de multi români de aici. 27 decembrie 1992 Este ziua Sfântului Stefan. Helga lucreaza la Institutul de Cercetari din Stuttgart ca fiziciana. Neam regasit unul cu altul în felul de a pune problemele. Ana si Helga Wingert. iarasi. Duminica. cel dintâi martir al Crestinismului. revazându-ne dupa atâtia ani de despartire.

Au stat în jurul meu. Conflictul dintre A. orele 18 pentru plecarea noastra spre casa. Deci trebuia sa plec pe ziua de 9 ian. Numai uniti vom învinge. de unde am primit în dar mai multe haine. Luni. În timpul acesta Aron a vorbit la telefon cu Zornek din Freiburg despre cursa spre tara. “Expres Magazin”. Nu dupa mult timp a venit si Eli pe la noi. Parca taie cu palosul. Este o zi senina.A. Copaci si pomi desfrunziti dau privelistii nota de iarna. una mai frumoasa ca alta. mai ales de când politia a refuzat prelungirea termenului. Asa stând lucrurile. noi nu vom realiza nimic. Pe acest fundal apar casele. ruginii si parca fara viata. Am trecut pe la dl Sântion. si P. Am fixat. Ne-am simtit tare bine la ea. Citind aici. Îti percep taxe dupa bunul lor plac si numai în marci. Zilele acestea trebuie sa-mi adun bagajele. ne-am întors acasa. Un neastâmpar a pus stapânire pe mine. stând mai mult de vorba. Seara. nici cea politica si nici cea economica. Se apropie trei saptamâni de când sunt în Germania.astept. În fata mea se arata maiestuos un deal poleit cu aurul soarelui dinspre apus. 28 decembrie 1992 De dimineata am fost la politie pentru prelungirea termenului de ramânere în Germania. Ne-a povestit despre multe lucruri si mai ales despre necazurile ei. în jurul orei 20. ca sa ajungi în tara esti la discretia soferilor de pe autocar. Marti 29 decembrie 1992 Aici.C. Acum are cetatenia germana. A trecut si Craciunul. Mi-e tare dor de tara. fara unitate. cu fatade neasemanându-se una cu alta si cu podurile toate mansardate. nu vom depasi criza. Privesc afara pe geamul din camera mea. Dupa masa pe la orele 16 ne-am dus în vizita la doamna Flori Hateganu. spre tara mea. nu este de bun augur. deci. Sunt nerabdator de a pleca acasa. constat cu durere ca opozitia noastra se destrama. cu albul lor caracteristic. în Germania. L-am petrecut în mijlocul familiei lui Aron si Leni. Soarele-i spre asfintit. 1993. Acolo au refuzat sa prelungeasca sederea. Nu este un birou al societatii cu care vrei sa pleci. facându-ma sa ma simt bine. desi ma simt foarte bine aici la Aron si la Leni. 1993.C. Afara-i frig si vântul bate tare si ascutit. Presa noastra se ocupa mai mult . dar rece. Nici acum nu vrem sa întelegem ca. Cu toate acestea gândul meu zboara spre casa. data de 7 ian. cu fel de fel de stiluri în constructie. în Germania. venita în Germania de 14 ani.

În jurul orei 10 a venit Eli pe la noi si am plecat cu totii prin oras. nepoata mea. Din tara pe care Carol I. Oriunde as fi.de felul cum tuseste si-si scutura pletele Adrian Paunescu si nu de câti înca mor în Basarabia si Bucovina. Dupa masa mi-am facut bagajele pentru plecare. Undeva în sud-vestul Germaniei. Acum caut sa vorbesc cu ei la telefon si sa le anunt data plecarii de aici si a sosirii în Timisoara. respiratia este foarte grea si tusea ma cam supara. Anisoara. am luat cadouri si pentru Tibi si Horia. Alina. Mi-e dor de tara si de toti ai mei. Si aici totul este scump. cu vise si sperante. De la piata am plecat prin oras dupa cumparaturi. Anica si Lenuta. cu familiile. Joi. în Karlsruhe. Ma bucura mult faptul ca voi pleca acasa. Leul românesc era la paritate cu francul elvetian. Cu un lucru nu ma împac eu. Am fost si la piata de vechituri. sezonul rece îmi da de lucru. Pe lânga ele mai este una. ce sta la locul de frunte. Am fost de dimineata cu Leni în oras pentru cumparaturi si anume sa luam ciorapi pentru femeile din familie. cea mai frumoasa din familie. sfârsit de an si cu început de an. Dupa ce a fost decorat de catre Stalin si i s-a facut o avioneta cadou. Iata unde ne-au adus cei care atunci ne luasera în brate — Tatucul Stalin si toti acolitii lui. de la Marioara si Tibi. îl petrec si ma bucur nespus de mult împreuna cu Leni si Aron. Norocul a fost ca am luat cu mine medicamentele necesare. Am primit multe lucruri bune si folositoare de la Aron si Leni. strabunicul lui. Eli si cu Monica. Tot astazi a sosit si o scrisoare de acasa. Marioara. Miercuri. fiind . La fel. acum în iarna vin putini oameni cu marfa lor de vânzare. Anul Nou 1993. unindu-ne în duh crestin si visând la mai bine. Sunt 45 de ani de când Regele Mihai I a fost izgonit de pe tronul lui întrun mod absurd si pervers. desi aici ma simt minunat. Cât de departe suntem de adevarata libertate si de sensul real al democratiei. Ei si nepotilor Adrian si Gabriel le-am luat mai multe lucruri. 31 decembrie 1992 Iata-ne si-n ajunul anului nou si la sfârsit de an vechi. 30 decembrie 1992 Se împlinesc azi 45 de ani de când România a fost aruncata într-un hau adânc. împreuna cu dulciuri. Spre deosebire de sezonul cald. o ridicase printre tarile fruntase la vremea aceea. Iarasi sperante de mai bine. lau alungat din tara lui. cu frumoasele felicitari de sarbatori. Haul comunismului. Cei tineri. Nusa. Totusi nu reusesc. dar n-am gasit nimic.

M-am gândit iarasi la toti ai mei din tara. Noi. 1993 voi fi la Timisoara. cu cei din familia Florincas. Emotionati. în Grötzingen. Din pat am mai urmarit programul la televizor. Împreuna cu ei s-a dus si Nadina. în închisoarea Aiudului. Si a fost. întelegându-i marea dragoste pe care a avut-o pentru poporul român. La televizor. Dumnezeu mi-a ajutat sa fac acest lucru. Azi îl sarbatorim pe Sf. Vineri. Am trecut apoi pe balconul casei si-am asistat la un spectacol nemaivazut de mine. l-am început aici în Germania. priveam în întunericul de afara. Am uitat sa va spun cel mai important lucru. dar numai pentru putin timp. am întâmpinat Noul An 1993 cu traditionalul pahar de sampanie. cei cu mai multi ani în spinare. aproape de Strasbourg. sampanie de Alba-Iulia. spre bucuria noastra. I-am spus ca vin acasa si ca pe ziua de 8 ian. Tibi. petrec noul An în anturajul celor de vârsta lor. Pe la orele 18. pe toate canalele. atât cele de stat 1. raspândind în vazduhul întunecat o lumina feerica în fel de fel de culori. aratate pe toate ecranele televizoarelor lumii. La televizor s-au dezlantuit noi dansuri si cântece de pe întreg cuprinsul Germaniei. pentru ca sunt departe de tara mea. În jur de orele trei dimineata m-am dus la culcare. La orele 24. la orele 18. în fata Catedralei. îmi aduc aminte de Petre Tutea. El. Cu gândul la ai mei din tara. sa petrecem revelionul împreuna. Am ramas pe canalul 1. am reusit sa vorbim la telefon cu Lugojul. Mii si mii de cartuse trase în înaltul cerului. Sa mai vad ca neamului nostru românesc i s-a facut dreptate. Acum. cât si cele particulare. 1 ianuarie 1993 Un nou an. Nadejdi noi pentru încercatul om de pe planeta Pamânt. Le-am urat noul an fericit si cu multa sanatate. ne-am urat unii altora multa fericire. luminat din când în când de lampile multicolore. rude si prieteni.” Sunt batrân la cei 72 de ani ai mei si ma rog lui Dumnezeu sa ma tina sa pot vorbi si scrie. în locuinta lor. Sa fim drepti si buni când judecam . pâna la al 32lea canal a fost muzica si dansuri. am ramas acasa. A raspuns fiul meu cel mare. oras al culturii franceze si locul de unde începe sa radieze în toata lumea pacea si adevarata dragoste între popoare. ci noi trebuie sa multumim poporului român ca ne-a dat ocazia sa luptam pentru el si chiar sa murim. ne spunea: — “Nu poporul român trebuie sa ne considere eroi.tineri. în frumosul oras Karlsruhe.2 si 3. sanatate si pace în lume. M-am bucurat ca un copil ca am vorbit cu ei. Se auzeau pocnetele cartuselor ca-n vreme de razboi. Vasile cel Mare.

la Bruchsal. Dar ne înfierbântam si când ne gândim . La ora 10 plecam. bine îngrijita si cu mobilierul ales cu mult gust. Timpul se apropie. de anii petrecuti la SMT Lugoj. De aceea exista între ei un respect reciproc. Spre seara au venit pe la noi Eli si cu Ion. 2 ianuarie 1993 Înc-o zi din noul an. Despre greselile conducerii vorbesti cu durere si revolta. Noi toti suntem gata de plecare. Dupa masa. cu ochi patrunzatori si cu multa caldura sufleteasca. te dinamizeaza. iar sperantele în mai bine te aprind. Sa ne axam pe drumul cinstei si al corectitudinii. Nu stiu cum vor fi altii. Din Lugoj îl voi pune la posta. Am vorbit despre multe lucruri si ne-am adus aminte de oameni si fapte de la noi din tara. dar si gata oricând de a sanctiona raul din om. adesea ne aprindeam pâna la emotie. care vine cu masina si ne duce la ea acasa. Aron. unde ea a fost mult timp casiera. în tara. Asa mi s-a parut mie. un pachet pentru mama lui Gigi. O asteptam pe doamna Gabi Roos. curata. M-a impresionat locuinta D-nei Gabi. te însufletesc. de la ei. D-l Gheorghe Stredie este un om aparte. având un stil neobisnuit pentru mine. Am luat. Un patrulater înalt si cu cruce în vârf. Ura si minciuna sa dispara. sotul ei. vorbind despre toate. sotul ei. îti dai seama cât de mult îti iubesti tara si neamul. la plecare. dar eu asa sunt. Daniela si Gigi. 3 ianuarie 1993 De dimineata ne-am pregatit de o vizita. Duminica. Depanând firul amintirilor. Pe toate cele patru fete se afla câte un ceas mare. aproape de noua biserica cu un turn patrat. Leni si Nadina pleaca la cumparaturi de dimineata. Vorbind împreuna cu totii. ca numai atunci când esti departe de tara ta. Tot mai mult ma gândesc la ai mei. A venit Eli cu masina dupa ele. Eu cu Aron am ramas acasa. eu cu Aron mergem la Monica si Gigi. am constatat un lucru. Am baut cu ei un vin foarte bun de pe Rin. daca vrem sa fim în rândul oamenilor adevarati.oamenii acestui popor din Carpati. Sâmbata. Acolo ne-am simtit foarte bine. Sa ne rugam lui Dumnezeu ca poporul român sa ajunga sa fie respectat de celelalte popoare. printre straini. La Gabi ne-am simtit foarte bine. Sa ajungem si noi odata la cultul muncii. Un om înalt de statura. La plecarea lor a venit si Monica cu toata familia ei. aducându-ne aminte de oameni si fapte din trecutul nostru. Monica si Gigi. Pe mine ma bucura mult faptul ca socrul si ginerele se întâlnesc pe linia aceasta a omeniei. Sta într-un bloc la parter.

Luni. cu gândul la Cel de Sus. Asa am petrecut câteva ore placute si cu nostalgice amintiri din vremuri de demult. care primesc preotul cu crucea. Pe aici. mai mult. Acolo am fost primiti cu multa caldura. de Rin. Afara s-a facut mai frig. Oameni si popoare. cu Irozii si cu stele mari aurite. Daca si aici se întâmpla astfel de fenomene. Cu smerenie si cu pietate îl primeam si sarutam crucea.la raul din lume. Ne uitam în Iugoslavia. Ne-a servit o masa bogata. asa si spune. La orele 16 si 30 de minute am plecat spre casa. timpul a trecut repede aici în vizita noastra la Bruchsalul frumos si bine îngrijit. zi de reculegere si meditatie. în urma manifestarilor extremiste. Merg de la casa la casa. în felul lor. Am luat Busul din oras si ne-am îndreptat spre Karlsruhe. Boboteaza se bucura de un mare respect si se manifesta printro bogata ceremonie. Este o iarna pe sec. Aici. Ma gândesc acum la Lugojel. luându-ne ramas bun de la doamna Gabi si multumindu-i din tot sufletul de felul cum ne-a primit. Catre orele 20 am plecat spre casa lui Aron. capitalul strain a fost stopat în Germania. ne uitam si constatam impasul în care se gaseste azi Germania. respecta si cred în acelasi Dumnezeu. unde numarul somerilor a început sa creasca. Karlsruhe este la numai 2 km. am observat ca în ajun de Boboteaza umbla prin oras copiii mai mari. în Germania. ne uitam la dezmembrarea Cehoslovaciei. –7 grade. 4 ianuarie 1993 A mai trecut o zi. Dar. într-o buna masura. pregatita ca la noi în tara. ne uitam la subrezenia pacii în fosta URSS. Marti. mai cu alta. sfânta cruce. în Lugojul nostru cu vechi traditii românesti. zi de post. la Alina si Marioara. Dupa masa am plecat în vizita la dl Mitrofan. îmbracati în costume speciale si cu coroane aurite pe cap. sa ne ajute sa iesim la lumina. Aici. peste tot pamântul. . cu de toate. si-a pierdut credibilitatea în fata marilor capitaluri. ziua aceasta de post o traiesc în mine. atunci ce sa mai spunem despre tara noastra? Mai cu una. Din cauza nesigurantei sociale. 5 ianuarie 1993 Suntem în ajun de Boboteaza. atunci ce sa mai zicem de noi românii? Daca si Germania. Cu noi a fost si Nadina. respectând si realizând datina din batrâni. în Karlsruhe. Ne-a servit cu un vin bun de pe valea Rinului. fara zapada. Acasa la noi ne-a întâmpinat o atmosfera calda si îmbietoare de familie: “Bine ca la noi acasa nu-i niciunde!” Omul.

erau patru albanezi. pe str. Astept cu emotie si nerabdare plecarea. si servita de catre Camelia dupa toate regulile artei. facând putina ordine în camera si apucându-ma sa mai notez câte ceva în jurnalul meu. Ajunsi acasa. Din nou am colindat pravaliile. Toti ne pregatim sa mergem la Valeriu si la Camelia. ca simtea destul de bine frigul. S-au purtat cum nici nu se putea mai bine. Nu stiu daca vreodata voi putea sa fiu la înaltimea lor. 6 ianuarie 1993 Botezul Domnului. Au sarit în sus de bucurie si ca asa da. flamânzi si înfrigurati. în frigul acesta. Ne fericea ca aveam caciuli pe cap. desi la Leni si Aron m-am simtit excelent. ca de obicei. La înfatisare. A fost invitata si familia Mitrofan. Gândul si dorul meu zboara catre cei de acasa. Afara-i frig cu minus 8 grade. i-am luat drept tigani. Eu. În total am fost 8 insi. daca suntem nemti.pe întreaga planeta Pamânt. Urmeaza sa plec a doua zi. Aron le spune ca noi suntem Ciobané. un ger pe uscat. adica români pe limba lor. în fata noastra. . Ion voi pleca cu autocarul la orele 18. în germana. fiind destul de tuciurii. doua femei si doi barbati. Pentru câteva ore România a fost la Sântion acasa. La plecare mi-am luat ramas bun de la distinsele gazde. El tragea de palarie pe cap. De s-ar ajunge odata la adevarata dragoste si armonie pe pamânt. ne spune ca sunt albanezi de la Kosovo si ca iugoslavii sunt la pamânt. 7 ianuarie 1993. 25. Neam despartit în mare veselie. De Sf. Pe la 10 am plecat în oras dupa fotografii si dupa cumparaturi. Al doilea nume de botez al lui Valeriu este Ioan. Acasa am ajuns pe la orele 13 si 30 de minute. Din vorba în vorba. m-am sculat tot de dimineata. în România. ca dupa caciulile noastre nu paream nemti. Si acum si aici am realizat un colt din tara. La urma. cu paltoane si caciuli. Vorbeau repede si se pareau a fi tigani si dupa grai. Händel nr. multumindu-le din tot sufletul. În tramvai. Azi suntem invitati la dl Sântion la masa. Miercuri. Pe la orele 13 suntem primiti cu multa caldura de familia Sântion. în tara. împreuna cu Nadina. A fost o masa ca-n povesti. îl întreaba pe Aron. mai tânar si cu palarie pe cap. cu un pahar de tuica ne-am încalzit si am mâncat foarte bine. Aron i-a raspuns ca da. unul din ei. Suntem bine îmbracati. cu de toate. multumindu-le de felul cum am fost primiti. joi. Dupa un timp.

iar Nadina pe locul II. unde asteptam autocarul lui Zorneck. împlinind ultimele pregatiri de plecare. la Timisoara. Îmi aduceam aminte ca si plecarea mea în Germania tot prin ploaie a fost. O femeie ne-a strigat de pe o lista pe mine si pe Nadina. 7 ianuarie 1993 A sosit si ziua plecarii. în România. în Gara Centrala. M-am despartit de Leni cu lacrimi în ochi. Asta ma face un pic nelinistit pâna ma vad urcat în autocar. Aici. Pe rând au venit la mine si si-au luat ramas . Eram cu Costica Pascu pe treptele Catedralei si ploua marunt si rece. Aceasta. 1993. ne miscam într-un fel haotic. L-am rugat sa ma astepte în fata Catedralei Ortodoxe în ziua de vineri 8 ian. trecând prea repede timpul de stat în Germania. sa le dea sanatate. Aron mi-a platit drumul pâna la Timisoara. Pe la 17 si 30 am fost în fata garii. A venit la noi Gigi Stredie cu masina. Destul de emotionati. Mi-a promis ca vine si ea la gara. Niciodata nu voi putea sa le multumesc de tot ce au facut pentru mine.Ajunsi acasa la Aron. pace în suflete si mult. S-a pregatit sa ne duca la Gara Centrala. am reusit sa urcam calabalâcul în masina. De dimineata încerc un sentiment de parere de rau parca. Ploua marunt si rece. Cu întelegere din partea soferilor. Dupa multa truda. îmi imprima o stare de bulversare. iar al Nadinei pentru Arad. La orele 18 fara 10 minute a sosit autocarul. am dat un telefon lui C-tin Pascu. În sfârsit am ajuns la locul meu în autocar. împreuna cu neastâmparul dorului de tara. La orele 16 si 30 de minute am plecat. la orele 18. al meu în locul indicat pentru Timisoara. Ma rog lui Dumnezeu sa-i ajute. ales de ea. mult noroc pâna la adânci batrâneti. 130 de marci. Bagajele au fost încarcate în masina. când va sosi autocarul. Aron s-a dovedit expeditiv. Este ziua Sfântului Ioan Botezatorul. A adus doua carucioare pentru mine si Nadina si acolo ne-a pus bagajele. împachetând ceea ce a mai ramas prin camera. Joi. Ma misc într-o parte si alta. Eram unul lânga altul. Au cazut bagajele de pe carucior încurcându-ne un pic. Caldura cu care am fost primit de Leni si Aron a fost extraordinar de mare. am reusit sa-l prindem. Am multe bagaje. pe locul I din spatele soferului. M-am rugat sa-mi ajute sa ajung cu bine acasa.

S-a renuntat la WC. Încetase conversatia cu soferul ungur. mantaua alba a zapezii acopera tot pamântul. Era o cunostinta din Arad. apoi Monica. fiecare în felul lui. În autocar aproape toate locurile erau ocupate. Pornim spre Ulm. Nadina si-a gasit de vorba cu femeia care se ocupa cu taxarea calatorilor. Am îndemnat-o sa se culce fara nici o retinere. o caldura placuta te îmbia la somn. Daca la Karlsruhe ploua. ne-am gasit caldura sufleteasca necesara pentru a fi uniti în gând si fapta. La urma a venit si Leni. Am apreciat acest lucru ca fiind ceva bun pentru om. fapt pe care noi de-abia-l asteptam. Eram o mâna de români într-o masa compacta de germani. Aici a aparut o problema. De la Nürnberg ne îndreptam spre est. O cuprinsese somnul. ginerele sau. La granita se mijeste de ziua. bine îngrijite. Pâna la urma s-a rezolvat. aici ninge cu fulgi mari. Aron a fost primul. de unde alti calatori se urca în masina. neamt din Freiburg. Sosim la Frankfurt. Peste tot pe unde trecem este lumina ca ziua. Pe ici si colo îsi facea aparitia câte un petic mare de zapada. care rula încet printre oameni. La plecarea autocarului. cald bine de tot. Iata-ne ajunsi si la Nürnberg. Plecam din mijlocul unor oameni adevarati. Ne-am îmbratisat si ne-am despartit cu lacrimi în ochi.bun. printre straini. În autocar vad ca aproape toti calatorii motaiau. Pe drum însa masina a oprit mai des. De la München o luam spre nord si ne oprim numai la Nürnberg. sarutându-ma cu mult drag. Însingurati. Ajungem la München. Aici s-au urcat noi calatori. ne-am mai facut din mâini semn de calduroasa despartire. dar calatorii trebuiau luati. în plina noapte de iarna. unde ajungem la orele 22. La vama trecem fara nici o . Poceste cuvintele de-ti ia maul. De la o vreme Nadina a obosit. apropiindu-ne de frontiera Cehiei. În autocar. Din loc în loc erau construite WC-uri publice. Ploua si ploua ca toamna si era tare rece. trancaneste cu taxatoarea în germana si sfârseste întotdeauna într-o engleza stricata. Atunci luau fiinta noi cuvinte în engleza. dupa el a venit Gigi. Afara. În autocar e cald. Locul unde era amplasat WC-ul a fost ocupat. Unul din soferi este ungur la origine si vorbeste cu Nadina ungureste. Se întoarce spre mine si pune capul pe umarul meu atipind pentru o clipa. Celalalt sofer. S-a cuibarit si a adormit.

Ramâneam fara ele daca nu ma dadeam jos din autocar. Trecem prin Bratislava. O îmbratisez cu multa caldura si ne despartim. dar n-a fost asa. Soselele fiind acoperite cu zapada. Si eu. Pornim iarasi la drum. Suntem în plina noapte. Suntem în tara. Oprirea în Budapesta a fost de mai lunga durata. Speram sa ajungem mai devreme. scrutând întunericul. Am sa le pun iarasi la locul lor. autocarul face o oprire. Când ma uit la locul unde erau bagajele mele. Tibi si Horea. Ne îndreptam spre Arad. Spre seara ajungem la Seghedin. Din Arad zburam prin zapada spre Timisoara. Eu. pe malul Dunarii. destul de riscant pe timp de iarna. I-am sarutat pe amândoi si ne-am . Nadina era asteptata de mama ei. vad ca apar cei doi fii ai mei. Toate localitatile erau asa de aratoase ca nu se putea sa nu fie admirate. la lumina farurilor. Dupa un timp. Se vedea cum din înaltul cerului. eu ma dau jos din autocar. apropiindu-ne de frontiera cu Ungaria. în piata. Pe masura ce mergeam. Când opreste în Arad. si Nadina dadeam dovada de multa nerabdare. Trecem prin Brno fara sa oprim. Afara ninge cu fulgi mari si desi. Strabatem colinele Boemiei si Moraviei. frumoasa si bine îngrijita. De atunci. se opreste din mers. — “Ce faci. La Budapesta ajungem pe ziua. gândul meu fugea spre tara. zâmbind. Se face ziua. în schimb. Ca furnicile. În fata Catedralei.problema. fiecare din noi ne dam jos din masina. Jos. Se citeste pe fata noastra. pune-le la locul lor!” — Pai sa vedeti ca vreau sa le scot pe ale mele. autocarul. La Bratislava. fulgii de zapada se lasau alene pe pamânt. Statusem o luna de zile cu ea la Aron si la Leni în Germania. ajut sa le dea jos. Te rog. zapada se face tot mai mare. Este o tara binecuvântata de Dumnezeu. Pe masura ce ne apropiem de tara. mai omule? Acestea sunt ale mele. soferii se odihnesc.” Sub ochii mei au fost puse de unde le-a luat. Bucuria este mare. luându-si fiecare bagajul si plecând. De aici iarasi la drum. nu mai stiu nimic de ea. Strig la cel care se chinuia cu ele. De data aceasta toata Ungaria am traversat-o la lumina zilei. La vama trecem fara dificultate. Era 8 ianuarie 1993. amândoua erau date jos. obosit si troznind din toate încheieturile. la toti ai casei. se merge foarte greu pe ele. Lumea se cam rarea. Drumul era destul de anevoios pentru autocar. cu soselele în serpentina. Ajunsesem la orele 24 din noapte. Ne voiam acasa. asteptam sa vad pe careva din ai mei. un oras mare si frumos. Era în plina zi. Nadina coboara si ea cu bagajele ei. orele 22.

alti membri ai grupului. în cinstirea memoriei martirilor neamului nostru: Spiru Blanaru. desi albastrul cerului vestea . Asa se încheie calatoria mea la Karlsruhe si înapoi cu. transcriind o parte din acest testament în cuprinsul lucrarii. în 23 ianuarie 1949. adusesem de la Aron cam multe lucruri. Fiecare vorbeam în limba noastra. contestându-i chiar eroismul. este mai actual ca oricând. Gheorghe Popovici. tin totusi ca memoriile mele sa le închei cu acest mesaj al lui Spiru Blanaru catre Neamul Românesc. în anul 1949 la 16 iulie de catre regimul comunist pentru ca au luptat împotriva lor. unde bucuria cea mare a revenirii a izbucnit din plin.Timisoara). Realizam cu adevarat ca eram în tara mea si-n mijlocul celor dragi. nu prea frig. Iar în data de 2 august 1949. Sa cinstim pe cei care si-au dat viata pentru Hristos si neamul lor! La 16 iulie 1992 s-a înaltat o sfânta cruce în memoria celor care au fost executati la Padurea Verde (lânga Muzeul Satului . Petru Domasneanu. Romulus Maritescu. Ma întorc în urma cu 44 de ani. Ion Tanase. Ce-i drept. Comunistii s-au napustit cu o înversunare draceasca asupra memoriei lui Spiru Blanaru. mi-a încredintat multe lucruri gândite de el. pe îndelete. Acolo ne asteptau cu tuica fiarta. Mesajul constituie de fapt TESTAMENTUL SPIRITUAL AL LUI SPIRU BLANARU. catre Tara. Teodor Ungureanu. Din initiativa AFDP-Timis si a fundatiei culturale “Memoria”. Nu mai aveam loc în camera. stând de vorba cu Spiru Blanaru. Petru Puschita-Mutascu. ducându-ne la Costica Pascu acasa. când. Si de aici drumul a fost tot anevoios prin zapada si prin întuneric. desi nu erau condamnati la moarte. multumindu-i familiei Pascu pentru toata dragostea ce ne-o poarta. A fost o mare bucurie pentru toti. iubindu-L pe Hristos si neamul lor. Era o zi de iarna. acolo sus. în mijlocul padurilor care frematau a bejenie. Prin continutul lui. Gheorghe Smultea.urcat în masina. De la Timisoara plecam spre Lugoj dupa orele 2 din noapte. au fost executati în acelasi loc. Ei sunt: Aurel Vernichescu. Mi-a facut asa de bine caldura sufleteasca cu care ne-a primit familia Pascu. o navalnica dragoste de familie si de tara. Sotia si nepoata Alina erau în bratele mele. care în lupta lor au mers pâna la jertfa suprema. crucea a fost ridicata si sfintita pe locul unde a fost executia. Petru Puschita-Liber si Nicolae Ghimboasa-Miclut. CUVÂNT CATRE TARA Desi ma repet. precum si caldura rachiei fierte. Dintr-o data casa s-a umplut de bucurie si de bagaje. La orele 5 am ajuns la Lugojel.

Aparuse si legea care prevedea pedeapsa cu moartea. Eu. Iata ce-mi spune Spiru: .ger. Suntem de atâta timp la un loc. sunt multi legionari. liantul fara de care nu va fi niciodata biruinta. Toti suntem români si trebuie sa fim uniti în fata dusmanului. nu i-am auzit niciodata sa faca deosebire între ei dupa apartenenta politica. Eram în plina lupta cu Raul. cu albul zapezii scânteind în soare. am certitudinea ca voi muri si-ti încredintez tie aceste gânduri ale mele. Cu noi era numai nadejdea ca dreptatea va iesi la iveala si Dumenzeu este cu noi. frate Tase. Spiru Blanaru începe marturisirea lui. militari. ne întelegem ca fratii. . Ne-am împacat cu gândul ca va trebui sa murim pâna la urma. Fiul meu. a comunistilor. Soarele scalda bolta cereasca de un pitoresc nemaivazut. daca va mai apuca sa scape cu viata si sotia mea la . unul lânga altul. noi aici am realizat în ciuda pacatului. noi ne-am adus aminte de Dumnezeu. în aceeasi masura crestea farmecul naturii. este bine sa stii unele gânduri ale mele. Vânati din toate partile. suntem prinsi ca într-o menghina. Ei erau multi. noi eram putini si fara arme. Era o feerie. Cu totii ne rugam ca sa scapam de draceasca înclestare între bine si rau. În aceasta atmosfera de zbucium sufletesc. Desi cel mai mare pacat al românilor este lipsa de unitate. cred totusi ca tu o sa scapi. Contrastul acela izbitor al colinelor de deal învesmântate în mantie alba ne trezea la realitate. dar zapada nu se topea. am observat un lucru extrem de important în felul de comportare. Miriade de stelute albe reflectau albul scânteietor al zapezii. daca vrei. Desi suntem ca apartenenta politica diferita.În fata primejdiei. cu o iarna grea. prin ce am trecut si care au fost conditiile de viata si sansele de biruinta asupra lor. dar ca unele framântari ale mele ca om. cu acesti oameni hotarâti sa lupte pâna la unul. ne zbateam sa gasim o iesire. unitatea dintre noi. Aici. Baierele inimii lui se dezleaga si zice: . Nu stiu care va scapa din noi doi cu viata. liberali.De când stau aici. . sa stie si ai mei de acasa. dupa cum stii. ascultam la cele spuse de Spiru. Ne luptam la ora aceea cu moartea. Stând asa.Mai frate Tase Berzescu. La vremea potrivita sa le faci cunoscute. si altora. Nu facem diferenta între noi. nu ca pe un mesaj. familia mea.As dori ca la momentul potrivit. în mijlocul întinsului de zapada. În masura zbuciumului din sufletele noastre. în grup. Se realizase o prietenie. Comunistii creasera prin legi draconice atmosfera prielnica lichidarii noastre ca dusmani ai lor. taranisti. sustinuti de tancurile rusesti.

oprindu-ma din scris. condus de Spiru Blanaru. reflectând. El mi-a salvat viata. avem obligatia morala fata de copiii si nepotii nostri sa le lasam mostenire credinta dreapta a stramosilor nostri si raspunderea fata de strabunicii nostri. Fa acest lucru. neamul nostru românesc si as dori ca odata sa fie liber. ma înfior. despartindu-ne. mi-am auzit . Nu stim ce am mostenit noi de la daci. de Nicoara Ion. sa dipara. Acum când scriu cele petrecute la ridicarea Crucii de la Padurea Verde din 16 iulie 1992. aceleasi lucruri si doruri mi le-a spus si comandorul. mare si unit. curierul meu. Amândoi si-au iubit neamul si legea crestina. seful rezistentei din comuna. El a declarat ca nici nu ma cunoaste. ar vrea sa cunoasca prin ce am trecut. si este de ajuns pentru mine. . Nu am recunoscut nimic din cele declarate de Ruset. Unitatea. El n-a avut pretentia unui mesaj catre toti românii. de partid. dar pacatul dezbinarii l-am mostenit în mod sigur. în toiul beznelor adânci. Apelul la unitate nationala este un deziderat al nostru. Spiru a luat legatura cu Ianas Fenes de la Armenis. prin Petru Guran. Dupa ce am scris tot ce am stiut si mi-am adus aminte despre grupul de rezistenta armata din Banat. Tin sa mentionez un lucru . lipseste cu desavârsire.Îmi este draga tara noastra. continuând lupta de rezistenta. Acestea au fost gândurile lui Spiru Blanaru. În urma declaratiilor lui Tudor Ruset. unindu-ne în gânduri si nadejdi. A mai fost sprijinit si de oamenii din Mehadica. ne-am îmbratisat si sarutat. Dupa caderea mea din 25 ianuarie 1949. de traire interioara pentru amândoi. învatatorul de la Canicea. În tot timpul anchetelor a avut mult echilibru si judecata în gândire. am stat de vorba cu Petru Domasneanu. Dupa aceasta încredintare de gânduri si vreri a urmat un moment de liniste. alaturi de multi oameni din comuna. aproape o ora. fratele meu.fel. În mare. eu trebuia sa fac parte din lotul de judecata al lui Spiru.ca eu daca mai sunt în viata. Dumnezeu sa fie cu el si dezmembrarile politice. Ca treziti dintr-un vis. catre tara. al românilor. împartasite mie. De atunci nu ne-am mai vazut. Dupa ce ne-am despartit de Spiru. crescuti în legea crestina. de la oameni apropiati si altii necunoscuti. Asa se face ca eu am fost scos din lotul lui Spiru. ne privim în ochi. împreuna cu o multime de români din sudul Banatului. în memoria martirilor nostri. Stiam ca ne hârjonim cu moartea. Cei care vin dupa noi sa stie ce-am facut si ce-am gândit si noi. însa. de Veltanescu din Corni. De asemeni si de Samoila Martinescu din jurul Mehadiei. încredintându-mi pentru viitor cele spuse de el. Poporul român s-a nascut crestin. sunt datorita lui Spiru Blanaru. jertfindu-se pentru ele.

este cel mai puternic argument ca ea a existat si neamul românesc a luptat pentru salvarea lui. Istoria va consemna aceste lucruri când apele se vor limpezi. împotriva comunismului. Eu am avut fericirea sa fiu alaturi de el. ca s-ar rusina. Ati aruncat o tara întreaga în criza morala si politica. pe locul unde au fost executati. ne aparam fiinta neamului nostru. Dumnezeu a harazit neamul românesc sa se nasca crestin. de copiii lor si de nepotii lor. Aparându-L pe El. Desi Spiru a fost moldovean. Lupta dusa de voi împotriva rezistentei armate din Banat si din tara. prin jertfa lui. Pacat ca cei morti nu mai pot auzi cele vorbite de fratii lor. indiferent de etnie si crez politic. Prin lupta dusa împotriva lui Satan. ci el. punându-i arma în mâna si dragostea de neam în suflet. ca sa fie pilda vie nepotilor si stranepotilor în apararea lui Hristos si a neamului nostru românesc. cu arma în mâna si sa-i cunosc crezul si taria sufleteasca. fratilor! Nu eu l-am creat pe Spiru Blanaru erou! Prin nasterea lui. Timpul este cel mai bun judecator. Cândva. Dumnezeu l-a harazit luptator. Crezul lui a fost si va fi crezul neamului românesc pâna la sfârsitul veacului. m-a creat pe mine scriitor al faptelor de arme si dragoste de tara a românilor banateni. Spiru Blanaru va ramâne pentru vesnicie comandantul rezistentei armate din muntii Banatului din anii 1948-1949. Nu. Va fi ca un far luminos în negura vremii. Manevrati fiind de comunisti. Deci. pe meleagurile Banatului. nu eu l-am creat pe Spiru Blanaru erou si martir. Comuna Teregova. Domnilor nostalgici ai rosiilor de la rasarit. . va prabusiti voi în haurile urii si ale minciunii. ei îl contesta pe Spiru Blanaru ca sef al lor. pentru ca a dat cei mai multi luptatori si morti în rezistenta armata din 1949. la Padurea Verde. cu cât atacati si cautati sa-l defaimati pe Spiru Blanaru.acuza ca eu l-am creat pe Spiru erou si luptator pâna la jertfa suprema asupra comunismului. este pentru totdeauna banatean. se va înalta o Catedrala. care ar trebui sa fie considerata comuna erou. Sa nu uitati: Spiru Blanaru este simbolul rezistentei armate din Banat. cât va dainui acest popor românesc. el ramâne în istorie simbolul luptei pentru credinta si neam. cu atât mai mult îl aureolati. Prin aceasta i-a încredintat si o misiune. prin lupta si jertfa lui. azi constituie un paradox. Ponegrindu-ne pe noi. aceea de a crede în El si a-L apara.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->