Atanasie Berzescu

LACRIMI SI SÂNGE REZISTENTA ANTICOMUNISTA ARMATA DIN MUNTII BANATULUI

Editura Marineasa Timisoara, 1999
Cuprins
PREFATA

BOTEZUL PRIGOANELOR I. PRELUDIU PRIGOANA ANUL 1940 — O RAZA DE LUMINA II. PRIGOANA — ION ANTONESCU AL DOILEA VAL PARUL DE LA ALBA-IULIA ELIBERAREA DE LA ALBA-IULIA REZISTENTA ARMATA DIN BANAT CONFERINTA DE LA LUGOJ ANUL 1948 LA COASA CU PISTOLUL MITRALIERA ÎN BANDULIERA GRUPUL DE REZISTENTA ARMATA ÎMPOTRIVA COMUNISMULUI DIN COMUNA TEREGOVA-BANAT (1948-1949) LUPTELE DE LA TEREGOVA FENES LUNCAVITA DOMASNEA RUSCA FENES VERENDIN ARMENIS CORNEA CARANSEBES BORLOVA VALISOARA PETROSNITA OTELUL-ROSU CIRESA MAL MARGA VAR BOUTAR RUGI ZORLENTUL-MARE OHABA RUGINOSU JDIOARA CARPA GLIMBOCA LUGOJ FARLIUG CAPRIOARA GRUNI CAPÂLNAS I. GRUPUL DORAN-POPOVICI GRUPUL ORAVITA LUPTELE DE LA PIETRELE ALBE LUPTELE DE LA FENES LUPTATORII MORTI PE CÂMPUL DE LUPTA I. PIETRELE ALBE — 22 FEBRUARIE 1949

II. SALASUL DE LÂNGA MEHADICA. - Noaptea de 7/8 febr. 1949 III. FENES IV. DORANIE LUPTATORII CONDAMNATI LA MOARTE SI EXECUTATI. UN OSTAS AL IANCULUI O POLITA PLATITA CERCETARILE ÎNCHISOAREA DIN CARANSEBES ÎN CETATEA DE SUB DEALUL VIILOR. LUGOJUL ÎNCHISOAREA MILITARA TIMISOARA CARANSEBES LUGOJ LANTURILE AIUD, 1950 - Sectia a II-a LA CELULAR. CARE VREI MURI. ÎN FABRICA LA ROTARIE LA OFITERUL POLITIC IARASI LA ROTARIE PATRUZECI DE ORE ÎN CAMERA DE TORTURA DIN CAMERA DE TORTURA LA ROTARIE SALUPA ROTARIA PE FIR CRACIUNUL ANULUI 1952 DIN FRAMÂNTATUL AIUD. SPITALUL I. MAI APROAPE DE RADU GYR. SPITALUL (II). O SCHIMBARE DE CONDUCERE . SPITALUL (III). DOI ANI DE ZILE FIXAT LA PAT. SALONUL MORTII NR. 10 SPITALUL (IV). DIN GHEARELE MORTII LA VIATA ÎNCHISORILE - UNIVERSITATILE NOASTRE SPITALUL (V). SI TOTUSI L-AM ÎNFRÂNT PE COLLER SPITAL (VI). SALONUL 9 SPITALUL (VII). ECOUL REVOLUTIEI DIN UNGARIA ÎN AIUD DOMICILIUL OBLIGATORIU. LATESTI. LAGARELE. I. ÎN TARA LUI DOBROTICI, UN LAGAR DE EXTERMINARE STAFIILE DE LA NOUA-CULME MOARTEA GENERALULUI NICOLAE STOENESCU LA NOUA-CULME ÎN LIVADA CU CAISI MARTIRIUL PROFESORULUI UNIVERSITAR DE TEOLOGIE IOAN V. GEORGESCU O ÎNSCENARE DE EVADARE DE LA NOUA-CULME LA PERIPRAVA. PERIPRAVA, O RAZA DE LUMINA ÎN INFERNUL ROSU. STUFUL DE LA PERIPRAVA. NORI NEGRI DEASUPRA PERIPRAVEI. FENOMENUL PERIPRAVA ELIBERAREA CONFRUNTARI CU PREZENTUL MUNTII MARTURISESCI SLUJITORI AI ALTARULUI BANATEAN TRECUTI PRIN IADUL COMUNIST

JURNAL DE CALATORIE DE LA LUGOJ LA KARLSRUHE CUVÂNT CATRE TARA

Sotiei mele MARIA Fiilor mei Adrian si Horia Nepotilor mei Adrian, Gabriel si Alina

PREFATA
Numele lui Atanasie Berzescu a intrat, de câtiva ani încoace, în atentia publicului iubitor si interesat de istoria noastra zbuciumata sub dominatia comunista. Este cunoscuta contributia sa la diferite publicatii: Memento din Timisoara, saptamânalul Lugojul din Lugoj, Gazeta de Vest din Timisoara si Permanente din Bucuresti. Dar ceea ce îi stabileste autoritatea de luptator si martor deopotriva este aparitia Suplimentului social-istoric al Gazetei de Vest din Timisoara: “Razboiul anticomunist din Muntii Banatului”, 1995. Carticica a fost primita cu multa caldura si cu mult interes, chiar solicitata peste asteptari. Rasunet în surdina, dar deschizator de orizonturi noi în fata unor documente inedite. Ea a avut darul sa incite noi cercetari si studii laudabile. S-au strecurat si câteva omisiuni regretabile. Asa de pilda nu se vorbeste nimic despre activitatea importanta în rândurile studentimii de atunci a lui Constantin Pascu, sau despre personalitatea luptatorului oravitean Martin Balan, ori despre contributia în mediile taranesti a învatatorului Ion Popescu. A fost deosebit de elogiata aparitia cartii profesorului Ion Gheorgheosu “Voi n-ati fost cu noi celule”. Atanasie Berzescu este atestat drept mentor al unui tineret care se pregatea pentru marea experienta de lupta si daruire. Au fost târâti acesti minunati elevi, frati de cruce, în anchete, judecati, închisori sau în infernalul Canal. Cartea de fata a lui Atanasie Berzescu, LACRIMI SI SÂNGE, cuprinde memoriile unui luptator care participa la marile evenimente ale veacului nostru. Sunt aici oameni prigoniti pentru dreptate, pentru adevar si pentru bine. Marturisitori de credinta pentru împlinirea Cuvântului împotriva comunismului. Cartea are o remarcabila unitate de ton, de gândire si de simtire româneasca. Autorul reuseste printr-o viziune proprie sa structureze evenimentele brute în forme simple, dar foarte expresive. Înzestrat cu un deosebit dar de povestitor, el are putere de retraire si evocare, selectând cu grija faptele semnificative. “Acum când scriu cele petrecute cu multi ani în urma —

zice Berzescu — parca le traiesc mai intens si ard în mine mai mult. Pas cu pas retraiesc viata de atunci, cea ferecata în lanturi”. Povestitorul trece de la o stare la alta cu usurinta, printr-o diversitate stilistica: memorialist, cronicar sau filosof al istoriei. Pentru Atanasie Berzescu, nu povestirea în sine este ultima realitate, ci adevarul. El îsi arata dezgustul pentru minciuna si delatiune. Pentru aceasta, toate mijloacele epice sunt puse în slujba trairii în spiritualitatea crestina. Personajele, fiintele acestea chinuite, nu ilustreaza atât o tipologie umana, cât un principiu etic. Contributia moralistului este de cele mai multe ori directa. Naratiunea se întrerupe lasând loc reflectiei filosofice asupra conditiei umane în comunism. Pe Atanasie Berzescu nu-l intereseaza atât nota de senzational. Dar faptele în sine sunt pline de senzational si de groaza. În realitate, vremurile merg spre distrugere si degradare. Fiinta umana este mutilata si desfigurata. Totul intra în descompunere si spurcaciune. Scenele de cruzime sumbra sunt relatate de Atanasie Berzescu cu mult simt realist, fiind el însusi victima: “Mois voia cu tot dinadinsul sa ma implice în procesul lui Spiru Blanaru”. Dar anchetatul nu voia asta, desi în realitate fusese participant. Se tinea tare. Povestirea intra într-un crescendo teribil al anchetei. — “Nu vreau sa te aud. Nu vorbi nimic, ma auzi? Acum am sa te omor”. — “Si dintr-un salt, fiara dezlantuita a fost lânga mine. Cu amândoua mâinile înfipte în pieptul meu, ma ridica deasupra capului si ma trânti în casa cu bani. Îngramadit acolo, ca vai de mine, el se prinsese cu mâinile de casa de bani si sari cu cizmele pe mine...” etc., etc. Maretiei tragice a luptelor de la Pietrele Albe îi urmeaza taria caracterelor în anchete. Tarani umili, cu genealogii nobile, îsi încearca destinul eroic. Caciulile geto-dace sunt pângarite si aruncate la gunoi. Încet, încet, vremea se deruleaza în istorie. De la Timisoara la Aiud, apoi în vesnicie. Si din tortura vesniciei Aiudului la Periprava, la tentativa reeducarii si prelungirii fara termen. Scrisul lui Atanasie curge fara pauze, fara respiratie. Suntem prinsi în duhul mortii. Povestea este trepidanta. Privim gloatele de tebecisti, care cad în lupta cu suferinta, si cinismul gardienilor manipulati si înraiti. În fabrica, la Rotarie, o vânzoleala de nedescris în realizarea normelor. Timpul se întinde ca o mlastina. “Mlastina deznadejdii”. “Mai baieti”, spunea Lae Orbulescu, “fiti tari!” Dar unde

intelectualul de seama. tu esti din Teregova? Acolo banditii aceia au tras în oamenii partidului si i-au omorât? Voi ati luptat împotriva partidului comunist? Ma. pandemonic. Atâta mi-a trebuit. aspectul sinistru este transfigurat în viziune de grandoare a istoriei. când rânduri. Stii tu asta?» Numaidecât. Acum generalii. Îsi arata maretia si decaderea. Memorialistul devine simbol al maretiei istoriei. si vor zice tot cuvântul rau împotriva voastra. eroul de la Teregova. ing. Aparitia lui Iisus în celula este coborârea harului divin în sufletele celor . . camarazi de suferinta ai povestitorului. exista si clipe de fericire care mângâie si întareste.. Îndeosebi bunul general. seful sectiei. aparent nimic neobisnuit. Deodata se întoarse spre mine si ma întreaba de unde sunt si cu ce am cazut. grijuliu. a sarit în sus spunând: — «Ce ma. în contrast. Îi raspund ca am cazut cu Spiru Blanaru din Teregova. pe timpul lui Antonescu. aici. în timpul tunsului. etc. uneori.. dincolo de sentimentul tragic al existentei în robia comunista. constituind tonul esential al acestei cronici. cât întunericul spiritual. El. Arbore ramase consternat. Dintr-o data istoria se deschide ca o carte. fostii ministri ai ingratului Maresal.. iese afara pe sala si cheama repede pe mai multi gardieni din Celular. Iacobici.. ramân consternati. al lui Atanasie Berzescu îi învaluie cu dragoste pe acesti mari generali.. fericirea evanghelica: Fericiti veti fi când va vor batjocori pe voi si va vor prigoni. Însa ceea ce Atanasie Berzescu simte mai acut nu este atât întunericul ferecat cu obloane.mai puteai retine filosofia lui Lae. Era în Celular la 309. stând de vorba cu noi. Dar patosul cald. — “Într-o zi pe la sfârsitul lui aprilie vine frizerul sa ne tunda si sa ne barbiereasca.. viata însasi. Si totusi. De fata în timpul tunsului era si gardianul. Gen. care fusese închis — pentru ce? — si la Alba-Iulia ca elev. strigând: «Mai tovarasi. Când a auzit de Teregova. Sa vedeti si voi cum arata un mare bandit». Mares. învârtea niste chei pe dupa deget. marele general Ion Arbore. este fericirea care l-a ridicat pe Steinhardt. Poate. Lungului proces de desacralizare a miturilor crestine i se opune mereu împrospatata credinta.. care paseau acum în rând cu legionarii: Arbore.” etc. Istoria se întoarce ca o mustrare. ia veniti repede aici sa vedeti si voi un bandit din Teregova care a tras în noi sa ne omoare pe toti. Povestitorul intra direct ca participant si ca martor. Dar. mai. Iata o scena. rânduri de carute trebuiau sa iasa pe usa fabricii. voi trebuia sa fiti toti omorâti. Fericirea aceea care sustine viata... iertator. el. Tin-te acum la scandal. prietenul afectuos.

Sa prinzi rabufnirea neamului nostru împotriva pericolului de moarte. Pagini întregi. Poetul avea darul de a ridica sufletele pe culmi. memorabile. trecând zi cu zi prin lacrimi si sânge. Petrasievici si frizerul”. Si libertatea aceasta era contagioasa si ispititoare. Curgeau broboane de sudoare de pe mine. Este un act de regenerare spirituala si de creatie. parca se pogorâse Duhul Sfânt peste mine. Invocatia divina se ridica din adâncurile sufletului: “Doamne. Si mare a fost bucuria.România si Sfârsitul Europei În memoriile mele.. Ramânem cu admiratia în suflet pentru destinele umane realizate în lupta si suferinta. — etc. orice tara. ma straduiesc sa dau. O mica scrisoare si o fotografie de familie îl fac pe memorialist sa cânte ca într-un tropar bisericesc. din Rusia. Nu sunt scriitor si nici istoric cu pretentii de a dezlega enigmele sforariilor trase de toti chematii si nechematii în a lua în mâna destinele neamului.. Omul ia cunostinta de sacru prin ierofanie. . Încerc sa schitez o parte din Istoria Banatului în luptele de rezistenta si de afirmare a neamului românesc. dupa puterile mele.. orice tinut. Te introduceai în universul creatorului. cum ar zice Mircea Eliade. Pot afirma însa ca neamul românesc este cel care îsi ia destinele în mâna si-si alege singur pe cei . împotriva urgiei comuniste. pe fata si pe cap. Vecinii mei de pat erau speriati. evadând în spirit. PETRU HAMAT “Cred ca orice neam. prin aureola de mit si sfintenie. dupa revolutia din 1917. De neuitat sunt paginile privind personalitatea. adevarul asa cu a fost el... din cartea sa. Credeau ca-i de la securitate pentru ancheta.” Din Mihail Sturza . Simteam ca ard totul. pentru oamenii care stiau sa fie liberi prin poezie. are datoria si dreptul la mândria trecutului sau si ca uitarea trecutului de catre patura conducatoare a unui popor este cea mai mare nenorocire ce i se poate întâmpla acestuia. distinsul prieten al memorialistului.. Ca sa nu uitam nimic din ceea ce a fost lupta noastra de rezistenta. etc. Nu le-am spus nimic. eram pierduti. eu. Daca un cuvânt iesea din gura mea.îndurerati. în care Atanasie Berzescu ni-l înfatiseaza pe marele poet Radu Gyr ca pe un sfânt. este un lucru extrem de greu si de-o mare îndrazneala. Georgescu. marea personalitate a profesorului Ioan V. satanismul declansat din rasaritul Europei. orice sat. citata mai sus. Cu aceasta binecuvântata fotografie credea Atanasie ca l-a învins pe Coller.. am luat ca îndemn cuvintele Printului Mihail Sturza.

Multi s-au confruntat cu falsul în istorie. multi vor obiecta ca s-a scris atât de mult despre lupta de rezistenta împotriva comunismului. în realizarea unui tot despre marea înclestare a neamului nostru cu raul. alaturi de Nicolae Steinhardt. vor sta la îndemâna. 1. Fiecaruia din noi. Citind memoriile mele. Ion Gavrila. Am încercat dupa puterile mele sa-i prind pe cei trei. realizând opere de valoare. 2. Staniloae sau de Sfântul Grigore de Nisa. cu toate pornirile de iad. Prinde puterea de daruire a românului în lupta pentru neamul sau pâna la jertfa suprema. Nascut crestin. Asa poate ca vor ajunge sa cunoasca si urmasii nostri prin ce am trecut noi si ce am realizat întru apararea credintei. cei care am încercat sa asternem pe hârtie cele traite în aproape jumatate de secol. schitându-le profilurile literare. Cred eu ca pâna acum trei sunt care s-au întrecut pe sine în memoriile lor. prin cartea sa — “Brazii se frâng nu se îndoiesc” — prinde spiritul de lupta în rezistenta poporului român împotriva comunismului. lasând pe dinafara lucruri extrem de importante. Viorel Gheorghita. Se poate spune ca este un bun mânuitor al limbii române în literatura. fara a fi teolog. în cartea sa — “Mântuirea” — prinde caracteristica gulagului românesc. trecând prin lupte si prigoane. Este imposibil acest lucru. Sebastian Mocanu. prin cartea sa — “Et Ego” — realizeaza ineditul în genul memorialistic. 3. Bune si rele. Poate fi considerat un apologet al Crestinismului. Fiecaruia din noi ne-au ramas viu în minte numai unele aspecte din cele traite în acest iad. poate. Ma straduiesc sa fiu un . un eseist si un gânditor în domeniul filozofiei. Au ajuns. Sunt pagini întregi unde el realizeaza o filozofie crestina. nu-i este dat sa spuna totul. a neamului si a tarii. Niciodata neamul nostru românesc n-a gresit când a trebuit sa-si apere existenta. Ca unul dintre cei multi. mai ales filozofia crestina. Cu cât vor fi mai multi în marturisirea trecerii lor prin iadul gulagului românesc si rusesc. altii — cu multe scapari. cu un dar de evocare de adânca sensibilitate si traire interioara. ma simt dator sa pun pe hârtie tot ce am cules din tinerete si pâna-n prezent. cu atât mai bine se va reusi a se oglindi fidel zbuciumul neamului românesc. Este un povestitor inegalabil. de neîntrecut. Sunt pagini întregi care te îndeamna la meditatie. si nicidecum pentru a ma compara cu ei. a se repeta în expunerea lor. ca model pentru toata lumea.care trebuie sa-l apere. care poate sta alaturi de D. s-a desfasurat întru Hristos. Eu cred ca niciodata nu se va reusi sa se spuna totul despre acest infern rosu.

Ajuns la bunicul meu. aprobata de popor printr-un referendum. BOTEZUL PRIGOANELOR I. la înaltimea sufletului românului. Cu litere mari. ca omul ala. de-o schioapa. Era o vara fierbinte a anului 1937. Plecând de acasa. pe stâlpii de fire telefonice am observat ca erau lipite afise mari cu portretul Capitanului. în luna februarie. PRELUDIU Mi-aduc aminte ca acum. din Fratia de Cruce a Scolii Normale din Caransebes. As vrea sa fiu simplu si curat în expunere. ma întreaba: — “Ma nepoate.evocator al luptelor de rezistenta. duse în Banat si al zvâcnetelor de traire interioara în pornirile de iad ale închisorilor din tara. Caut sa nu-mi încarc stilul prin înlantuirea de metafore. tot din clasa a VI-a si el. asa cum cei care si-au daruit viata s-au facut întelesi de neamul nostru românesc. ma primea si el cu mult drag. muncitor sau intellectual. desfiintând partidele politice. Seful meu direct era Curescu Ion. Sa fiu înteles în scrisul meu de toata lumea. îi omul care ne va scoate pe noi de la multe necazuri. care ducea la gara. taica Ion Berda. avea grija de vite si de toata gospodaria înfiripata acolo. cu mult soare si cald. . fie el taran. La rândul lui. eu am fost primit în manunchiul de prieteni. Eram 12 colegi din clasa care faceam parte din manunchiul de prieteni. Fiind în vacanta mare. Acolo. În anul 1938. Din clasa noastra Zaharia Marineasa a fost încadrat mult mai devreme de anul 1937. ma duceam ziua la salasul nostru de pe valea râului Igeg. când ai venit aici. cum îi mai spunea si lumea din comuna.” Cu aceste amintiri intram în miezul povestirii noastre. Printre altele. am vazut. Luna august se arata tare frumoasa. era scris: .” — “Sa stii tu. dupa ce regele Carol al II-lea instaureaza dictatura. trecând pe ulita mare. Sa-i dea Dumnezeu alduitul multa sanatate si putere sa biruie pe cei rai. pe strada principala. Ca elev la Scoala Normala din Caransebes. Pe vremea aceea a fost cel mai tânar frate de cruce de la noi. da o noua constitutie. la început de nou an scolar 1937-1938. mai copile. pregatit fiind de Fisteag Nicolae. bunicul meu dupa tata. înfiripez o discutie cu el. El aduce dreptatea în tara si va baga pe toti hotii la închisoare.Corneliu Zelea Codreanu -. În luna octombrie 1937. din clasa a VI-a. la Caransebes. trecusem în clasa a IV-a. Ma duceam cu drag la el. tu ai vazut pe stâlpii de telefon afise mari cu chipul lui Zelea?” — “Da. Ala îi omul lui Dumnezeu.

m-ai adus pe la procese. cu dispozitia. mai ales în procesul educational. Din îndemnul lui Horia Sima a venit avocatul Valeriu Strainu la Caransebes si împreuna cu avocatul Nita Cârpan au organizat apararea. numa câta om. Ne-am îndeplinit misiunea cu bine. noi toti. pentuneric ca trei muschetari. de la centru de a nu vota cu constitutia. suparati foc pe noi ca i-am facut de râs. Ca un lup la pânda. Cu multa sârguinta si ura. Scoala lui. Noaptea. acum. parintii nostri. de origine etnica sârb. Eu. de vii. . Pe de o parte. pe aici pe gangurile astea întunecoase. Amândoi ne învatau ce sa declaram ca sa iesim bine la proces. le venea sa ne manânce. Mândri de noi. La o sumara ancheta. vrând nevrând. bietii de noi. Horia Sima pe vremea aceea era professor la liceul C. Tot din Lugoj era si Iovanescu. am format o echipa. Friza politicul. Eu.” îsi încheie tata învinovatirea mea. n-am pasit o data prin judecati.” Parca eram pe alta lume. întorcându-ne la internat. care era un model de disciplina. avea grija de noi ca un parinte. în echipe de câte trei. între ciocan si nicovala ne gasisem. parintii nostri au fost implicati în proces. om în toata firea. si cu Ion Topleanu din Cosava. — “Numai tu ai fost în stare sa-mi faci asta.Noi cei de Scoala Normala am fost trimisi pe sate. Gheorghe Neamtu. împreuna cu Nicolici Dusan din Zagujeni. Iovanescu. marsaluind în forta spre o tinta. sarind gardul de scânduri din gradina scolii si am plecat la Zaguieni. locul. ne declara pe toti cei care am fost în misiune. directorului scolii si dirigintelui. tin-te frate la scandal si înca unul mare de tot. Ura din toata fiinta lui Miscarea Legionara. facuta de seful de post de jandarmi. o echipa din acestea a fost prinsa de jandarmi în acea noapte si arestata. Profesorul de gimnastica. pe furis. Sa te tii acum necaz pe capul nostru. înecându-si amarul din sufletul lui. Brediceanu din Lugoj. prof. Chestorul politiei era Boica. Boica ne-a întocmit la fiecare dosarul si ne-a trimis în judecata. purtându-i pe salile tribunalului. Si asa. era extrem de afectat. pe jos. Intrase politia orasului pe fir. Dar. nu altceva. acum se facuse vinovata de încalcarea unor legi destul de severe. L-am cunoscut pe pielea mea în beciurile politiei în timpul anchetelor. a si sarit pe noi. Si acum. Fiind minori. Directorul scolii. Si acum mi-aduc aminte de cuvintele lui tata de pe salile tribunalului din Caransebes: — “Vezi ce mi-ai facut? Tu. neobservati de nimeni. am iesit din internat. iar pe de alta parte.

cu putinatatea întelegerii momentului politic. Ciucur Nicolae . Dupa comunicare ne întoarcem fiecare în clasele noastre. ne miscam automat unul dupa altul.Teregova 5. Peste clasa se asternuse o liniste de mormânt. înainte de Pasti. Ca mine erau toti camarazii mei din manunchiul de prieteni. Bireescu Liviu . parca tot cerul pica pe noi. Nu ziceam nimic.Cosava 13. Topleanu Ion . Brânzei Simion . un an de cotitura pentru neamul nostru.Dalci 10. Nicolici Dusan . Trifu Octavian . cu privirile în van.sef clasa 2. Plecam pentru totdeauna din mijlocul colegilor nostri.Zagujeni 4. Tacuti si retrasi în noi. Tudorescu Gheorghe . comunica eliminarea noastra.Dalci 11. pregatindu-ne sa iesim toti odata. stateam totusi lipit de el. asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu. În tristetea noastra eram totusi mândri. Haralambie Ghinescu.Iablanita 3.Lugoj . Puraci Patrichie . La scurt timp dupa terminarea procesului. Jula Vasile .Iaz 8. Din clasa ne luam toate lucrurile. Toti pleostiti în aparenta. Avea sa se petreaca la sfârsit de acel an — 29 spre 30 noiembrie 1938. dar eliminati pe un an de zile din toate scolile din tara si definitiv din Scoala Normala din Caransebes. Era jertfa cea mare a neamului nostru.Devesel 7. Din clasa a V-a erau numai doi. Muroni Iova si Topleanu Ion. Berzescu Atanasie . al marilor dureri. într-o buna zi. Era o durere pentru toti. Profesorul nostru. ridica toata clasa în picioare. Marineasa Zaharia . hotarâta de consiliul profesoral. Gheorghe Neamtu. Suntem eliminati deci din toate scolile din tara pe un an de zile si definitiv din Scoala Normala din Caransebes. Cu lacrimi în ochi.Alibunar 6. directorul scolii. Era ora de geografie. holbându-mi numai ochii. Muroni Iova . intuiam totusi ca anul 1938 va fi un an al marilor încercari. Dupa câte îmi aduc aminte. dar… mândri ca luptam pentru neam si tara. cu lacrimi în ochi spune: — “Astazi pleaca din rândurile noastre cei mai buni elevi ai mei si cei mai buni colegi ai .Orsova 9.În timpul asta eu stateam mâlcom. Cei mai multi eram noi cei din clasa a IV-a. cam prin luna aprilie 1938.Var De ceilalti nu-mi mai aduc aminte. gata sa izbucneasca în plâns. va dau tabelul cu elevii eliminati atunci din scoala: 1. cu vocea tremurânda. Cu copilaria din noi. aduna toata scoala pentru a comunica un lucru neobisnuit. La proces am fost achitati toti.Surducul-Mic 12. Desi ma certa. Petrescu Valeriu .

dar nu si parintii mei.vostri. Romulus Copaceanu-Stroie. Deschidem usa si plecam pentru totdeauna din aceasta scoala. cu peste cinci mii de locuitori. Eram bun prieteni. dar treceam prin marea scoala a Fratiilor de Cruce. cum spuneau ei. de la gara am luat-o pe scurtatura. tot ei trebuiau sa înfrunte dispretul si clevetirile celor din sat. Acasa era tata cu surorile mele. în tacere. vorbeau: — “Auzi tu. nu erau prea multi elevi la scoala. Afara pe coridor m-astepta mama. Repede intervine uica Romolos. Anica si Lenuta. eu si cu mama. Eu trebuia sa fac toate corvezile.C. ma mai duceam si eu pe lunca. Locul era strajuit de tei înalti si umbrosi. cu bagajele în mâna. de bulversare. Eram pregatit pentru ce aveam sa înfrunt. Abatut. de la scoala de la oras. Era un drum de pamânt. Eu . care trebuiau sa înfrunte o comuna întreaga. avea si el un copil la liceu. dupa noi a venit vecinul nostru. si luptator în grupul lui Spiru Blanaru. În sufletul meu se îngramadise atâta durere si revolta ca era în stare sa izbucneasca într-un vulcan. mai ales.D. Pentru ai mei. cum ne spuneau satenii. Nu va necajiti!” Cu mama împreuna. Fara sa-mi dau seama.” Ne ureaza sa fim tari si cu nadejdea în Dumnezeu. Surorile mele. Pe scari ne întâmpina tata. ci mai mult de o stare de sfârseala. cei din comuna. cum îi spuneam noi. sa lasi copilul în pace. pe partea opusa Bisericii si Scolii. spunându-i: — “Ma omule. de acasa. Mai târziu. vecinul nostru. Când scolile erau în vacanta. ajungem acasa. alb la fata si încruntat în priviri. Si asa are el destule pe capul lui acum. l-or fi dat afara pe copilul lui Berda. cum îi spuneam noi. îl chema Romica. Desi era o comuna mare Teregova. Când am intrat în curtea casei. intram în camera. abatuti si-ntristati. era o mândrie ca eu învat mai departe la oras. avea sa ajunga si el în F. nu atât de oboseala. cel care îmi luase apararea când venisem acasa de la Caransebes. Femeile. alaturi de mama ne-am îndreptat spre gara. În comuna parca vuia ceva. Ma aparau. pe clasa a III-a. îmi tineau partea. mult noroi când era vremea ploioasa. Romulus Copaceanu-Stroie. pe la Saiba. De la Caransebes. ne lasam bagajele. de-abia rasuflând. S-o fi apucat sa faca politica cu legionarii. Lasa ca o sa treaca si asta. Ca sa nu ne mai vada lumea. Vina lor este ca-si iubesc tara si neamul prea mult. Un framânt trecea de la unul la altul. Si acum. În casa mi se aplica un regim de pedeapsa. la cras. cu multi bolovani mari si mult. la locul de plimbare al domnilor si al elevilor de la oras.

destul de puternica. La gluma lui n-a râs nimeni. Uluit. Ma primisera în rândul lor. fete si baieti: — “Ce-ai facut? Vezi daca te pisi contra vântului! Acum trebuie sa suporti!” Deodata am simtit ca mi se aprinde fata. În grupul cu care ma plimbam.ma bucuram de multa atentie a parintelui Traian Coseriu. Horia Sima reusise sa organizeze o garnizoana. un tânar preot. în locul lui Nicolae Petrascu. vad lucrurile altfel. Ma întelegea. Se plimbau pe lunca. Trecuse prin Fratiile de Cruce din Caransebes. Ma uitam la legionarii nostri. Facea parte din grupul studentesc din Bucuresti. Într-una din zile ma plimbam pe lunca cu Ion Iliescu si cu Romica Copaceanu. pe când era professor la liceul Traian Doda. de fata fiind multa lume. mai ales ca eram si rudenie cu el. Se apropiau Sfintele Pasti. N-am mai reusit sa uit aceasta întâmplare. apare în fata mea Ilie Smultea. azi când scriu aceste aduceri aminte. acum când ma vedeau îmi strigau ca eu vreau sa conduc tara. Ma asteptam sa ma primeasca cu mai multa caldura. Zâmbind. În fruntea lor era Horia Sima. uitând de îndatoririle lor fata de neamul nostru românesc. premiantul scolii. Desi fusesem cel mai bun elev al lor. pe lunca. ca la niste feti frumosi. Venise în toamna lui 1932. eu eram ca un cal breaz. Marsaluiau cântând prin Teregova. Când a facut gluma aceea cu mine. În Teregova cunosteam bine pe toti legionarii de atunci. doctor în drept. în scrisul lui. Asa cum spune Sebastian Mocanu. A depasit limitele bunului simt. asa sareau în sus când ma vedeau. el m-a îndrumat sa intru la Scoala Normala. fara îndoiala. Plimbându-ne asa. am început sa tremur. ma opreste si-mi spune. ca elev fiind la scoala primara. Mut parca. Dar n-a fost sa fie asa. Despre toti cei care am fost eliminati se poate spune ca am facut “Botezul Prigoanei”. Timpul avea sa dovedeasca si istoria sa consemneze ca el a fost pe masura glumelor lui. ca valoare morala. ca multi dintre cei plecati peste hotare au avut grija sa-si câstige titluri si functii pentru ei. venind de catre Rusca si îndreptându-se spre Luncavita. De fapt. În exil a ajuns la o cariera universitara. Era student la drept la Bucuresti. am realizat o stare de revolta. parca le pusesem ardei iute în fund. D-na Iliescu si D-soara Stoichescu. D-na Gheorghiu. Totusi. Învatatoarele care ma avusesera ca elev. mai ales ca eram singurul din comuna napastuit la început de prigoana. Toti elevii si studentii erau în vacanta. de catre regele Carol al II-lea. fiu de taran. el n-a facut-o din rautate. Lica îi spuneam noi. mai mici ca mine cu o clasa. Avea sa se declanseze prigoana legionara din 1939. Si-acum îl vad cu parul vâlvoi în .

resemnat. singurul oropsit. alaturi de comandant. îi vedeam aievea pe primii cuceritori ai Banatului. În familie simteam zbuciumul lui tata. Tunea a fost învatator la Teregova. înainte de culcare. cu un ciomag de alun. ca vei reusi sa scapi si de necazul asta. Nu mai stiam ce se va alege de noi. pentru brânza. eu. În toata comuna asta mare. cu mai multa întelegere a lucrurilor. când ma opream din citit. Tunea Traian. Am reusit sa vad printre ei si pe consatenii mei: Gheorghe Novac zis Ghita Toni. Aveam 17 ani. tesute parca de mâini nevazute. prof. Mama. Cartea o pastram într-un chies. Adesea ma întrebam în acest timp la ce scoala voi merge eu la toamna.” În simplitatea ei. se axa pe coordonatele majore ale credintei în Dumnezeu. Ma târam dupa ei. m-a întrebat daca nu sunt din Teregova. În zori de zi florile se desfaceau realizând raiul pe pamânt. seful meu de manunchi de la Scoala Normala din Caransebes.fruntea coloanei. cald. care mai târziu a fost seful plasei Teregova. Era abatut si îngândurat. fiind mereu în jurul meu si mult mai aproape de mine. Horea Anculia-Miloi. Singuri. cu multa initiativa. Când ei se dadeau pascutului. îmi zbura gândul la scoala. uitându-se în catalog. cei care am fost eliminati. Era si seful meu de dormitor. Se legase o prietenie între noi. la colegii mei. am strâns fânul de pe . Ilie CojocaruMocea. gândind dupa puterile mele de atunci. spunându-mi: — “Lasa ca are grija Dumnezeu si de tine. la munca câmpului. Când a dat de mine. Seara. În zilele acestea de un mai fierbinte. Tata mi-a confirmat acest lucru. cald de tot. eu ma asezam lânga un prun si citeam. Adesea ma încuraja. Intuia mai mult decât rationa. De la Domasnea era Nicolae Horascu. În tineretea lui. Atunci nu s-or râde vecinii de noi. Martin Copaceanu-Rica si Romulus Anculia-Miloi. Sa fii tu sanatos si gata. pasteam mieii ramasi de la oile pe care le bagasem în ciopor. înfaptuind o lume noua. Atunci mi-a spus ca tatal meu a fost elevul lui. nu-ti fie teama. Nicolae Maranu. De multe ori. Toata vara pâna-n toamna am petrecut timpul cu ea. Pareau covoare frumoase. nu ma slabea din ochi. cu un baier atârnat de gât. ne înveselea cu snoave auzite de la batrânul professor de pedagogie. o traista mai mica. Florile învesmântasera fânetele oamenilor de prin gradini ca-ntr-un adevarat rai. cucerind Banatul pas cu pas. Sfârsit de mai în anul 1938. numai noi doi. retras în mine. Ca-ntr-o oglinda îmi aparea Ion Curescu. bine slefuit si cu o carte în mâna. Petre Grozavescu-Maranu.

Asa am ajuns la Deva ca elev la Scoala Normala. ne-am înscris la Scoala Normala din Deva.R. fâneata pe care taica Ianas. când ne povestea cu multa emotie. Pe vremea aceea. Parca stihiile naturii sociale si politice siau adus aminte ca mai dainuie undeva pe lume si un popor care trebuie zgâltâit. Lenuta. Eram înca prea tânar. al abisurilor. împreuna cu Tudorescu Gheorghe si Petrescu Valeriu. Vara. din zori si pâna-n noapte. Din ordinul regelui Carol al II-lea au fost asasinati 270 de legionari. pentru oi si doua vaci cu lapte. elev la Scoala Normala din Deva. o mâna de tineri. Pe lânga asta mai trebuia sa lucram si pamântul nostru. de cele doua palme date de Capitan lui. cu functia de sef de judet. Regele se dezlantuise. auzeam de la unii si de la altii despre arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu. prietenii mei erau aici. ANUL 1940 — O RAZA DE LUMINA Acest an a fost anul convulsiilor. Deseori îl trimitea Horea Sima la Bucuresti cu rapoarte. o parte din noi s-au înscris la liceul Traian Doda din Caransebes. înca din scoala primara. la interventia lui Gheorghe Neamtu. Mereu ma gândesc la fratele Ilin Dumitru. Cu Ion Iliescu eram buni prieteni. la existenta lui. locuiam cu parintii la Lugoj. directorul de la Caransebes. Pentru ca s-a nascut crestin si-n prezent este sub pavaza Arhanghelului Mihail. veneam la Teregova..dealul Tomancica. care a avut fericirea sa-l vada si sa vorbeasca cu el în 1937. pe clasa a IV-a. La fel îmi aduc aminte si de Ion Sadovan. Am trait si înca traiesc aceasta parere de rau. împreuna cu sora mea cea mica. Aveam 19 ani. unde ne simteam în largul nostru. Eu. ne-o daduse s-o lucram.T. si Muroni Iova pe clasa a V-a. Tata era constructor de linii telefonice — la P. În toamna anului 1938. De altfel si parintii nostri erau în bune relatii de . PRIGOANA Lucrând la pamânt. Aici erau prietenii nostri si amintirile noastre si toata copilaria noastra. haituit si convulsionat — poporul român. Era elev pe atunci si calcase disciplina. în tabara de la Carmen Silva. Se declansase prima mare prigoana. cei de la Scoala Normala din Caransebes. intentându-i-se proces.T. La aceasta treaba venea si mama. Eu fiind nascut la Teregova. am constituit preludiul prigoanei. de abia pe clasa a IV-a si totusi as fi dorit sa-l vad pe Capitan. diavolul cu toate puterile lui a început atacul la însasi fiinta lui. II. Noi. bunicul meu dupa mama. la Periprava fiind. ca unul care am facut parte din Fratiile de Cruce în timpul vietii lui.

traiam tragedia neamului românesc. ne întâlnim . Descumpaniti fiind. Am trecut prin Garâna. Trecând de Garâna si cele trei ape. O vara târzie. A treia zi. Soarele scapata dupa creasta de deal. ungurii ne rapesc Ardealul de nord. Se lasa în jos pe-o panta lina. în sir indian. Brebu. glumind. asa cum au visat-o de mult stramosii nostri. ianuarie. Nordul Bucovinei si Tinutul Hertei ni le rapesc rusii în 28 iunie 1940. A doua zi am vizitat Valiugul si împrejurimile. mai apareau si singuraticii stejari. Ochiul si sufletul nostru se desfatau de frumusetile naturii. Peste noapte am dormit la niste oameni de omenie. izvoarele Timisului. plecam iarasi la drum. Dupa o scurta odihna. înfipt cu fruntea în bolta cerului însorit. Sub ochii nostri de copii. Era o zi frumoasa de început de septembrie si cu mult soare. deci. Din loc în loc. Am stat o zi prin Valiug. În viata mai sunt numai eu si cu Ion Iliescu. unul dupa altul. Iata visul de secole al neamului nostru românesc spulberat. Eram patru tineri. vestind înseratul. admirând farmecul naturii. pe acelasi drum. pe iarba matasoasa. care ne îndemna la drumetie. am plecat spre casa. marginita de o mareata padure de fag. mereu împreuna. pe ici si colo cu falnici brazi. Valiug si cele trei izvoare ale Timisului. spre Bradu-Mosului. BraduMosului si pe sub poalele muntelui Semenic. La Bradu-Mosului am facut un popas. Iata. urmaream pe Spiru Blanaru. cu fruntile în soare. tara noastra ciopârtita.prietenie. Iosif Petzak. condusi de Ioji Petzak. Bulgarii ne rapesc Cadrilaterul. 1949. colegul meu de clasa la scoala primara. Brebu-Nou si seara am ajuns la Valiug. Peste ani. admirândo. Salasul lui se ridica exact ca un conac în mijlocul poienii. Pe doi septembrie 1940 plecam în excursie. Cu ranitele în spate. peste dealul Poieni. ne facea sa mai uitam pentru câteva clipe de convulsiile neamului. cu umbra lui ne îmbia la odihna. De-abia tragându-ne sufletul de atâta drum. Basarabia. fara nici un protest din partea regelui Carol al II-lea. aici aveam sa înfrunt moartea. când. la un fag mare izolat. Prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940. târât de securitate. se destrama. vedeam cum tara noastra întregita în 1918. În Teregova mai aveam un prieten mai mare ca noi. Era poiana lui Radu Besari. învatator. La îndemnul lui organizam o excursie la Garâna. de dimineata. La fel eram prieteni si cu Romica Copaceanu si Ilie Pepe. ziua 28. ne aruncam privirile asupra poienii. lasam în urma Teregova si ne apropiem de Garâna.

ale celor petrecute cu mine în urma cu numai doi ani. 1938. cu numele de familie Grozavescu. comentând evenimentele din tara.cu Patru Maranu. Eu eram singurul dintre ei care fusesem încadrat în Fratiile de Cruce la Caransebes. El ne spune vesti de o mare importanta despre cele întâmplate în tara. pe ziua de 5 sept. o dorinta de mai bine. Spre deosebire de ceilalti. Cu totii ne-am dus si noi la oras sa vedem cum se desfasoara o manifestatie legionara. Moise Dumitru a vorbit despre lagarul de la Miercurea-Ciuc. anchetele politiei. lânga dâlma. gasim în comuna o alta atmosfera. Într-una din zile se vestise ca la Caransebes va fi o mare manifestatie. cu neastâmparul din noi. Atunci i-am vazut pe prof. în sufletul meu începuse sa-si faca loc un suvoi de ecouri. Rabufnise ceva. Arestarile. Se schimbase totusi ceva. adunându-ne aproape de locul unde au fost executati în septembrie 1939. pe un an de zile. Cu multa disponibilitate si atentie. Fluidul de optimism era pe masura tragismului prin care treceam ca neam. ne învaluia pe toti. Galescu Nicolae si Ghinda Gheorghe. Ni se pareau toate din alta lume. Un optimism. din ordinul lui Carol al II-lea. ne îndreptam spre casa. Nedumeriti. începura avalansa de întrebari în mintea mea. Miscarea Legionara stapâneste situatia politica din tara. Se încerca atunci o salvare a poporului român. Întorsi din excursie. Cu totii am ramas surprinsi la aceste vesti. responsabil de asasinarea Capitanului. la cele Trei Ape. Acolo ne-am luat si noi dupa lumea cea multa. procesul nostru de la Tribunalul din Caransebes si eliminarea noastra din toate scolile din tara. de noi sperante în viitorul neamului. Se ducea la Garâna. Ilie Ghenadie a vorbit cu mult suflet despre spiritul de jertfa al celor doi legionari executati fara sentinta si pe nedrept. sorbeam totul. a tarii. Împreuna cu generalul Antonescu. pentru moartea lui Armand Calinescu. Refugiatii din nordul Transilvaniei nu mai stiau unde sa se stabileasca. unde sa-si . În 3 septembrie 1940. Cu tineretea din noi. De la starea de tensiune în urma dezmembrarii tarii. Ghenadie Ilie si pe Moise Dumitru de la Lugoj. s-a trecut la o alta stare de spirit. dupa vestile aduse de Patru Maranu acolo. unde fusese internat. priveam înmarmuriti cum se desfasoara toata manifestatia. Horia Sima printr-o manevra armata da peste cap regimul lui Carol al II-lea. cât a mai ramas în urma sfârtecarilor din trupul tarii.

Fusese si el internat în lagarul de la Vaslui. târând tara în destramare si neamul românesc în degradare morala. acuzele. pâna în 1989. atât Fratiile de Cruce cât si cei din grupul politic.Iosif Costea. Si acum. În concluzie. Putem spune ca acest al doilea val de prigoana s-a legat aproape fara întrerupere de cel de al III-lea val. a daruirii. 1939. legionarii nu mai stiau ce sa faca mai întâi pentru a alina durerile prin care trecea neamul românesc. Printre profesori aveam pe Barbu Cornel. Dupa acest act nefast al lui Antonescu. Cu totii voiam atunci sa reparam nedreptatea facuta neamului de catre rusi. de matematica.gaseasca un loc de liniste si pace. Gheorghe Cornea si Nicolae Sârbu.D. a VIII-a. de sport. venind din Ardealul cedat.-ului era Puspurica Toma din cls. era greu de redresat într-un timp atât de scurt. mai ales ca pe capul nostru ca neam cazuse si sfârtecarea tarii. de sub stapânirea comunismului. Inspector general la învatamânt era prof. toate fortele raului se dezlantuisera împotriva legionarilor. Director al Scolii Normale era prof. dupa revolutie. Ion Margineanu. au dat navala peste ei sudalmele. Am format careul unde sicriele au fost depuse pentru slujba de înmormântare. a dragostei fata de neam. a omului s-a petrecut în timp. tot în timp va trebui sa se realizeze si procesul de ridicare a poporului. În luna noiembrie 1940 s-a facut reînhumarea legionarilor împuscati dupa executarea lui Armand Calinescu. De felul cum s-au miscat atunci. Scurtul timp cât a fost la îndemâna. a omului din sânul neamului nostru. pornirile din partea celor care si pâna atunci ne-au urât si pâna azi ne urasc. cu toate organizatiile din Deva. Sef de unitate în cadrul F. Înainte de .C. Noul an scolar 1940-1941 începe într-o alta lume parca. Au fost legionari care au stat în închisoare din 1941 si pâna în 1964. Petru Popa. Stoica. de mare suflet si bun pedagog. mai dura si mai draceasca decât a lui Carol. în dorul de afirmare.C. I. 22 sept. prof. Totul s-a desfasurat sub comanda lui Viorel Boborodea. La Scoala Normala plutea un suflu nou de viata. Procesul de alunecare a poporului. Barbu Cornel. III. Asa s-a ajuns la asa numita — Rebeliune — care nu era altceva decât o lovitura de stat a lui Ion Antonescu. cu atâtea sperante. cei veniti de la Caransebes. pe calea cinstei. se dezlantuie o noua prigoana. a corectitudinii. Unitatea de aici a Fratiei de Cruce luase legatura cu noi. PRIGOANA — ION ANTONESCU AL DOILEA VAL Trecusera doi ani de scoala aici la Deva. Sef de judet era Viorel Boborodea si prefect . Ceea ce altii au stricat pe linia multor generatii. Printre cei care au organizat aceasta sarbatoare a fost si prof. unguri si bulgari. Am luat parte la aceasta slujba religioasa. Refugiati erau peste tot. Legasem prietenii cu cei mai multi colegi din clasa. un om bine pregatit. Lucrase cu Horia Sima.

în care era ceva si de la mine. cu toate urmarile ei nefaste. Grupul 54 F. De la Sibiu venise pe fir la Deva. Subversiv.C. care ne aresteaza si pe noi. Legatura cu Palcu o tineam prin Rista. student la medicina. declarând politiei ca elevii lui n-au iesit din scoala. student la drept la Sibiu. Dupa aceasta lovitura de stat. începe marea prigoana a lui Ion Antonescu. multi morti si cu zecile de mii de arestati. Asa am si facut. Cu totii deci ne-am trezit peste câteva zile în beciurile politiei. Venise de la Bucuresti o brigada mobila.prohodire. Cu ochii scaldati în lacrimi m-am rugat la mormântul lor. unde am reusit sa descopar troita care strajuia mormântul legionarilor cazuti. venise. Alaturi de marii capitani ai neamului. De aici si arestarea lui Rista. Câmpeanu Viorel 6.D. ca elev la Deva. Palcu este arestat împreuna cu Iuga Petru. Muresan Grigore . Berzescu Atanasie 2. Deodata vad pe prof. Prin luna iunie 1943. Bejan Gherasim 5. Mi-a spus ca-mi va da în loc centura lui de ofiter. organizându-ne în Fratiile de Cruce. m-am dus cu masina la Tebea. Hunedoara avea ca sef pe Palcu Traian. ajutorul lui. initiativa o iau Centrele Studentesti si Fratiile de Cruce din toata tara. Procesele se tin lant în toate judetele. Closca si Crisan si Avram Iancu. în sicriu. continuam lupta de rezistenta. sef al unitatii era Adrian Mihut. cei trei legionari martiri au fost acoperiti pâna la cap cu camasi verzi si centuri cu diagonala. Horia. cam prin anul 1970. initiata în arestari legionare. centura cu diagonala. unitatea noastra iesise la lupta în strada cu ceilalti legionari din oras. Dupa cum vom vedea. cu câteva zile înaintea noastra. desi era ras de cei fara Dumnezeu. transferat de la Caransebes. Bara Traian 3. curierul meu. La liceul Decebal din localitate. Se cunostea scrisul prin sculptura. Cu un an înainte. În timpul rebeliunii. Rista Gheorghe 4. Rista Gheorghe. Dupa rebeliune lucrurile s-au linistit. strajuiau de la Tebea destinul neamului nostru. alaturi de camasa sa. Barbu ca vine la mine si-mi cere sa-i dau repede centura mea cu diagonala pentru a o pune pe pieptul lui Petru Popa. De la Scoala Normala au fost arestati urmatorii: 1. Dupa ani si ani. aparati fiind de directorul scolii. În anul scolar 1942-1943 preiau comanda unitatii de la Scoala Normala din Deva.

Curca. paseam în necunoscut. Hunedoara. târând dupa noi lanturi grele. ne dadeam cu greu jos din vagonul duba. seful de grup. Fruma si Dr. cald ca-n luna lui cuptor. pusese tunurile si mitralierele sa traga. se uita la noi. ucigându-i si aruncându-i în închisori. Hunedoara. În gara orasului. Eram un grup de peste 30 de tineri. suntem pusi în lanturi grele la picioare si transferati la Alba-Iulia. cu bratele goale.D. trasi unul dupa altul. PARUL DE LA ALBA-IULIA Era în vara anului 1943. pentru ca am crezut în biruinta neamului românesc. început de iulie. În gara de la Alba-Iulia. Murarescu Alexandru 8. cu Petru Iuga ajutor. ne-am facut intrarea în cetatea de scaun a marelui Mihai Viteazul. în frunte cu Traian Palcu. încurajati de sudalmile si bruscarile gardienilor. Sub arsita soarelui. unde am fost judecati si condamnati de catre Curtea Martiala. Tragea în copiii lui. forfota. Cu picioarele ferecate în lanturi grele. Apararea la proces a fost organizata de Dr.7. înmarmurita. în simfonia lanturilor grele.C. În piepturile noastre tinere. care pentru prima data realizase unirea tuturor românilor. am primit comanda de înaintare pe jos pâna la închisoarea orasului. Atunci am cunoscut iadul transferului cu vagonul-duba. unul dupa altul. fratii de cruce. . unite acum. pentru a fi judecati de Curtea Martiala a Corpului 7 Armata. Achitati au fost Bejan Gherasim. realizata de impactul lor cu strada. care era tocmai în centrul urbei. de dimineata. Dupa condamnare. în iunie 1943. cu broboane de sudoare brazdându-ne fata. Lumea nu prea obisnuita atunci cu astfel de pasageri. Sosise un vagon-duba de la Ploiesti. am fost transferati toti elevii de la Deva. În zornaitul lanturilor. unde am stat doua saptamâni. veniti de la Sibiu. Maresalul Ion Antonescu ne declarase razboi tinerilor de atunci. elevi si studenti. Dupa Burebista si Decebal ajunsese întâiul voievod al celor trei tari românesti. în cadenta comandata. Se întreceau unul pe altul în a înjura si a striga la noi. într-o buna zi. încadrati de gardieni. Pe asfaltul strazilor cetatii înaintam noi. tot lotul nostru. cu fruntile în soare. grupul 54 F. încolonati fiind câte trei în rând. în zornaitul lor. siroindu-ne spinarea. Din el începuseram noi sa ne dam jos. Brad si Gura-Barza la închisoarea militara din Sibiu. Pop Aurel Dupa anchetele facute la Deva. Am primit pedepse grele de închisoare. încolonându-ne pe peronul garii. Câmpeanu Viorel si Pop Aurel. Ne duceam greul în spinare. prin închisoarea din Ploiesti.

ei pe trotuare. cei care luptam pe viata si pe moarte împotriva comunismului. tânara pe atunci. Ca-n toate închisorile.Pâna la închisoare am fost petrecuti de o lume întreaga. închisorile cu detinuti politici aveau ca directori magistrati militari. în curtea administratiei. aproape inexistente. În mijlocul lor trona unul mai rasarit. Iata-ne si la închisoare. ni s-au taiat lanturile de la picioare. S-au calcat în picioare drepturile omului. Dupa perchezitia obisnuita. obligatiile erau multe. Se înscaunase un regim de teroare. Nu se . un om mic de statura. cu detinuti politici. anul 1943. la intrarea într-o noua închisoare. aproape toti fratii de cruce au fost adusi la Alba-Iulia. Erau frati de cruce din toate judetele tarii. Ne primeste cu zâmbetul pe buze. Deci la vremea aceea. Mai ramasesera si la Aiud. Noi pe mijlocul strazii. ma? Sa rasturnati guvernul? Voi vreti sa conduceti?” Primirea s-a încheiat cu obisnuitele înjuraturi. tocmai atunci s-au comis cele mai mari nedreptati.. tinerii tarii angajati într-un razboi declarat comunismului. iar drepturile. Toti eram mândri de noi c-am fost pusi în lanturi pentru credinta noastra. Ion Antonescu. Într-un hol mare suntem primiti de o droaie de gardieni. comandant era maiorul Munteanu. La Târgu-Ocna de asemenea mai erau frati de cruce. Eram copiii lor. La Alba-Iulia era colonelul Musca. întotdeauna au fost la dispozitia Maresalului. cu o ploaie de ironii. ca atunci când le-am purtat în timpul comunismului. Ar fi trebuit sa stapâneasca simtul dreptatii în închisori. Tin sa mentionez ca-n urma hotarârii ministrului de interne. Mai târziu s-a numit camera hunedorenilor. ne rasplatea cu temnita. — “Ce-ati vrut. Ironia sortii. pe noi. Generalul Petrescu era comandantul închisorilor pe tara. am fost dusi în camera noastra de la etajul I. A fost numit comandantul închisorii din Transilvania.. pe acea vreme. Închisorile din tara. cu numarul 40. exact ca-n timpul comunismului. care declansase lupta pe viata si pe moarte cu legionarii. A doua zi am intrat în programul închisorii. care vorbea ragusit. Desi erau judecatori. Ne conduceau. parca era un facut. erau conduse de magistrati militari. Am început sa facem cunostinta cu cei mai vechi din Alba-Iulia. Dar. Aici au fost adusi toti cei care aveau si pedepse disciplinare. Nu prea stiam noi atunci ce însemneaza lanturile în viata unui detinut. prin Maresalul ei. cunoscând obligatiile si drepturile noastre. D-l Prim era seful gardienilor. acestea lasându-si urme adânci în carnea noastra. unde regimul de detentie era mai aspru. Aici. Era destul de sever si absurd. gras. tara. La Aiud.

Ca organizare. Conducea efectiv închisoarea. pachete. între detinuti. de la Liceul Coriolan Brediceanu din Lugoj. Mâncarea se înrautatise. mai era cineva dintre fratii de cruce care se impunea si conducea toata închisoarea. Murarescu Alexandru si eu. toti ascultau de el. Fusesera întinsi la pamânt pe o rogojina. Avea acest dar de a polariza lumea. Ca-n tot locul si-n orice închisoare. Printre ei era Itu Nicolae si Iacob Toma. închisoarea de la Alba-Iulia avea un sef consimtit si nu ales. Noi toti ascultam de el. La ora protestului. li se aplica pedeapsa de 25 de lovituri la spate. Vine la fata locului generalul Petrescu de la Bucuresti. nu ales. Acolo ascultam de un legionar mai batrân. Îi cunosteam pe lugojenii mei de afara. în frunte cu colonelul Musca si generalul Petrescu. iulie 1943. La rândul ei. Fratii de cruce de aici. iar doi . Voia ca pe calea dialogului.mai respecta regulamentul închisorilor. tâmplar de meserie. regulamentul nu s-a respectat. Cu toate acestea. Nicolae Itu si Iacob Toma. Izoleaza un grup de detinuti în frunte cu Ripan. În grupul hunedorenilor eram câtiva banateni: Rista Gheorghe. mi-au povestit totul. Cei care ne-au pus la curent cu cele întâmplate au fost lugojenii. mai erau si informatori. cum îi spuneam. instaurându-se teroarea. din Vintu de Jos. administratia a trecut la represalii. Se batea pâna la lesin. Am gasit închisoarea de la Alba-Iulia într-o atmosfera destul de încarcata. Cei izolati sunt adusi în curtea închisorii si-n fata detinutilor si a conducerii. Cei de la administratie stiau ca Ripan conduce. îndemna lumea la disciplina si rabdare. Toti se grupasera în jurul lui Iosif Ripan. Detinutii politici aveau multe drepturi în plus fata de dreptul comun. Detinutii au trecut la amenintare cu greva foamei. prin luna mai 1943. Cu echilibrul lui interior. protestasera energic împotriva conducerii închisorii. ci consimtit: Iosif Ripan. Berzescu Atanasie. nu l-am mai gasit acolo. Când am venit eu la Alba-Iulia. Suciu Ion. vorbitor. a tratativelor sa rezolve acest conflict cu administratia. cu de-amanuntul. fratii de cruce înca timorati. Pe lânga badia Suciu. care ajunsera cu un an înaintea noastra — 1942. Îl adusese colonelul Musca de la Aiud pentru a-i lucra mobila pentru el si conducerea închisorii. Spiritele mai erau înca agitate. ca nu se respectau drepturile lor. din grupul lugojenilor. de badia Suciu. scrisori. ca dupa o grea batalie. bataile se întetisera.

un par frumos si mare. mai visam si acasa.” Asa a ajuns Iosif Ripan mutat disciplinar de la Alba-Iulia la Târgu-Ocna. De dimineata. La umbra lui. a parului. sfidându-ne. Am ajuns sa cunosc destul de bine si detinutii si gardienii care ne pazeau. Alexandru Murarescu. Din Hunedoara oras. Grigore Muresan. Eu nu l-am mai întâlnit decât afara. Atanasie Berzescu. Biruise. mai mult spre dreapta. unde noi stateam si ne plimbam toata ziua. Petrescu a strigat ca un nebun: — “Acesta-i seful lor. prieteni fiind. Între noi era o strânsa prietenie si buna întelegere. ne plimbam si discutam fel de fel de probleme din multele noastre preocupari. Hunedorenii se adunau în jurul lui Traian Palcu si Iuga Petru. plimbându-ne doi câte doi.gardieni aplicau loviturile. Acolo stateam pâna seara. ne adunam pe grupuri de judet. locul de unde. a rabdat. cum o numeam noi. aplicându-i-se loviturile. erau Ion Almajan si Iuliu Bumba. Prima curte era cea care ducea la administratie. Adesea. destul de primitoare. pentru program. visam la . Ne devenise acea curte de mijloc. 2. n-a scos nici un cuvânt de durere. Gheorghe Rista. a doua era a noastra. fiecare din noi îsi gasea câte un loc de odihna. nr. lucrurile s-au mai linistit. De jur-împrejurul curtii. avea cam la mijlocul ei. 2. De obicei. în discutiile noastre. Când a ajuns rândul lui Ripan. unde stateam toata ziua. Înfuriat. De la Gura-Barza era Gâlea Vasile. ne faceam programul de camera si ieseam afara în curtea închisorii. când suna desteptarea la ora 5. Era locul nostru de odihna. nu s-a auzit nici un cuvânt de durere. De-a lungul zidului era o alee. De la liceul Decebal erau Adrian Mihut si Constantin Iancu. pe loturi de judecata. iar a treia. sau si trei. locul nostru de taina. Pe lânga ei doi mai eram si noi ceilalti: Traian Bara. totusi. Atmosfera. Curtea din mijloc. era destul de încarcata si fratii de cruce. Toti eram o familie. Doi câte doi. multi ne asezam pe paturi când soarele ardea mai tare. nr. Curtea în care noi aveam acces era cea din mijloc. Dupa aceasta demonstratie de forta. loc al nostru de plimbare. pe lânga zid. Sa-l trimeteti la Târgu-Ocna cu regim sever. gen. putin timorati. când ne urcam în camerele noastre. Strângând din dinti. de la Scoala Normala. buni prieteni între noi. asa cum am descris-o. cea care ducea la bucatarie si ateliere.

Musca. Si asa. ca mai este cineva liber si lupta pentru salvarea neamului nostru. l-am cunoscut si pe Ion Gavrila. În afara de fratii mei de cruce din judetul Hunedoara. si altul ne-am bucurat mult de întâlnirea aceasta din Aiud. de la Periprava. Sufletul si fizicul se armonizau. Mitica Oniga. Noua-Culme. visând si acum ca-n tineretile noastre. a fost o nadejde de mai bine. Si unul. la scoala primara. ascultam de ei. În timpul anilor de temnita. a parului de la Alba-Iulia. Pâna când am ajuns la Caransebes ca elev la Scoala Normala am purtat aceasta suba. Din grupul jud. din Bucuresti. la Aiud. În acest timp m-am apropiat mult de bucovineni. Legasem prietenii cu atâtia din fratii de cruce din toata tara. un suman bine croit. când eram copil. De atunci. La plimbare când ieseam.mai bine. ca sef al închisorii a ramas tot badia Suciu tâmplarul. când s-a oficiat o slujba religioasa de pomenire a mortilor din temnita Aiud. Era anul 1943. soferul Capitanului la Bucuresti. Fata-i era luminata de zâmbetul tineresc. Ticu Mihaiescu. care semana a suman. 1994. fratele lui mai mic. nu l-am mai întâlnit decât în 14 sept. Dupa plecarea lui Iosif Ripan. Mehedinti i-am cunoscut pe Stanica Mihaiescu. ducându-ne amarul prin glume si plimbari. Era printre ei un tânar. Ei doi erau ca parintii nostri. crezând în Hristos. în timpul regimului comunist. Acum era soferul col. Mai târziu. Aveam pe atunci 22 de ani. Se purta la noi la Teregova în timp de iarna. sfatuitorul nostru de taina Mateescu. De la Alba-Iulia nu l-am mai vazut pe Ion Gavrila decât în 1 sept. în loc de palton aveam o suba. din vremea aceea. a venit si iarna pe capul nostru. Pentru mine. cot la cot. cu ocazia conferintei tinuta la Universitatea de Vest în legatura cu rezistenta din muntii Fagarasului. la Aiud. . Periprava. aruncat pe umeri. Purta în timp de iarna. din grupul Fagaras. 1994 la Timisoara. cam de vreo 17 ani. Tot de atunci. el a fost un îndemn la rezistenta si o speranta în ridicarea neamului nostru. Printre lugojeni au mai fost Dabici Valeriu si Pop Aurel. ca si stapânul. De fapt. suba era cea care ma scotea din iarna. Dupa multe framântari ale noastre am ajuns sa-l consimtim ca sef al închisorii pe Sotirescu Stefan. am stat cu el. ma împrietenisem cu Nicolae Itu si Iacob Toma de la Lugoj. seful grupului. Se parea ca pacea si armonia se realizasera în rândurile noastre.

ministrul de interne. ca si cum asta ar fi porunca. Trecând zilele. nimeni dintre noi n-a mâncat o para. am patruns în atelierul de tâmplarie. Erau coapte. student la Stiintele Economice. toti care observam ca vreo para a cazut o luam si o asezam lânga tulpina parului. tot frumos si cald. Ne plimbam unul dupa altul. Erau coapte de-a binelea. trecând fiecare pe sub coroana lui. Emil Cizmarescu. punând-o lânga tulpina. Trebuie retinut un lucru. ne trezim în luna august. Acest fapt a uimit lumea. dupa un timp. Eu. de la unul la altul. — Istoria parului de la Alba-Iulia. Au comunicat evenimentul iesit din comun la Bucuresti. Si nimeni n-a fost sfatuit sa nu se atinga de vreo para. De data aceasta. nu mult dupa ce venisem noi de la Sibiu. nu cu mult. S-au convins la fata locului. Dupa acel conflict dintre conducere si detinuti s-a aprobat câte o scrisoare si vorbitor. cadeam tot mai mult în ispita. Musca în frunte si gardienii care ne pazeau a ramas uimita de gestul nostru. când ne retrageam la camere. Era spre sfârsitul lunii iulie 1943. Mai târziu. îsi apleca crengile tot mai mult spre pamânt. destul de important. ca pâna când toate perele s-au copt si au cazut. scriitor. parul ocrotea lânga tulpina o buna gramada de pere. Pomul nu era pazit de nimeni. acum cunoscut sub numele de Emil Manu. De la interne au venit generalul Petrescu si generalul Pichi Vasiliu. fratii de cruce din toata tara. au început sa cada. Parintii care veneau la vorbitor ne confirmau acest lucru. Seara. copiii de atunci. Cald peste masura. Perele se aratau acum mai frumoase si mai îmbietoare. la pamânt. Administratia.Marian Bejat. De aici a fost informat si Maresalul Ion Antonescu. Perele ne tentau tot mai mult. Asa am luat legatura cu familia. parul nostru devine ispititor. cu col. acum încarcat de roada. coapta fiind. se apropia unul dintre noi si ridica para cazuta. perele erau tot mai frumoase. Prin Bucuresti circula aceasta fapta. Mircea Bejan. Am început sa lucrez la sculptura. Parul nostru. Noi. lipsiti fiind de fructe. De la prima para cazuta la pamânt. noi. iesita din comun. trecusem un examen si înca unul . una câte una. În felul acesta ne treceau zilele fara sa ne dam seama. De la acest prim gest. si pe Nicolae Ciovârnache. Stiam ca nu este al nostru. Fara sa ne dam seama. Din zi în zi.

urmarile lui nu sunt reparate. La 4 mai 1924 ia fiinta prima Fratie de Cruce din tara. din Hunedoara amândoi. Atunci am câstigat o batalie în fata istoriei. a României Mari. Sa aruncam acum o privire generala asupra istoricului Fratiilor de Cruce si asupra scopului acestui fenomen în revolutia spirituala începuta de generatia de la 1922. se va destrama în fata pericolului din afara ca ceata în fata soarelui. O mâna de elevi. împreuna cu Bumba Iuliu si Ion Almajan. Constatam ca acest fenomen se impune ca o necesitate în scoala româneasca. ELIBERAREA DE LA ALBA-IULIA În 1944. Ajuns acasa. Eram dat în judecata pentru nesupunere la încorporare. comunismul. se decid sa lupte pentru apararea neamului împotriva pericolului de la Rasarit. înfaptuit acum. Asa se explica faptul ca azi. Nu vor sa ne recunoasca drepturile noastre asupra Basarabiei. în acei ani de început. fratii de cruce aruncati în închisori pe nedrept. Si azi acelasi pericol comunist ne ameninta. Începând cu Lenin. unde am învatat sa fim cinstiti si corecti. adunati în padurea Dobrina în 1919. la Iasi sub conducerea lui Alexandru Butunaru. cum le-a spus el înaintea executarii din 1946. La rasarit ne pândea pericolul rosu. visul unirii. “copiii aia”.din cele mai mari din viata noastra. Am dovedit. din 24 iunie 1927. Fratiile de Cruce nu au facut altceva. Se declanseaza revolutia spirituala. Dupa anul 1918. La vremuri noi. Fac întâmpinare . sa nu furam. pe care Lenin si toti ai lui ca si pâna-n prezent n-au vrut s-o recunoasca. dupa lungi ezitari. Telul final era ridicarea si apararea neamului românesc. desi Pactul Ribbentrop-Molotov este anulat. De aici si pâna în 1922. ca scoala în domeniul educational. În 13 mai 1944 am fost pus în libertate. Nordului Bucovinei si Tinutului Hertei. toti aveau ochii atintiti asupra noastra. crezând cu tot sufletul nostru în Hristos Iisus. nu sunt o utopie. sub numele de “Legea 70”. lucrurile iau amploare. Corneliu Zelea Codreanu sesizeaza acest pericol. altfel. în acea vreme. se cereau oameni noi. Se da un decret de amnistie. ca Fratiile de Cruce. decât au pregatit aparitia fenomenului legionar prin înfiintarea Legiunii Arhanghelului Mihail. Am demonstrat ca am fost crescuti în scoala Fratiilor de Cruce. când visul de secole al natiunii române — “Întregirea neamului nostru în granitele lui firesti” — se realizase un nou grupaj de necesitati pentru mentinerea acestui vis înfaptuit — România Mare. ma trezesc cu o citatie de la Curtea Martiala din Timisoara. Elev fiind. A fost primul dintre examenele pe care le-am dat în fata neamului. nu dupa mult timp. Maresalul Ion Antonescu se decide sa elibereze o buna parte din tinerii sau.

Se dau acum lupte grele între armata maghiara si elevii de anul II. formând un dosar cu actele necesare de justificare. Asa cum eram. Nu fac nici o luna de zile. Îsi schimbase atitudinea fata de mine. Din aceasta unitate mai facea parte si Stoleru. I-au dat peste cap. sublocotenent. Echipati de razboi. Eram în apropierea comunei Gurahont. O parte din elevii nostri au fost luati de rusi în . acum scriitorul Emil Manu. Era în fata comunei Mocrea. cu ranita si tot echipamentul necesar. De la 5 Vânatori sunt trimis la Scoala de Ofiteri de rezerva din Ineu. Cei din anul II au ocupat o pozitie pe dealul Mocrea. Eu cu Bara Traian eram în anul I. rusii i-au respins pe unguri. Am alaturat raportului sefului de post o copie dupa foaia de eliberare si o copie dupa decretul de amnistie. la Regimentul 96 Infanterie din Caransebes. pentru a fi trimis la Scoala de Ofiteri de rezerva. Prin Biroul de mobilizare din Lugoj sunt încorporat la 5 Vânatori Timisoara. Facuse Scoala de Ofiteri în Germania. ca nu m-am sustras de la încorporare. târându-si dupa ei si traistile pline cu te miri ce. cantonat la Valea-Boului. plecam pe front cu toata scoala. între pozitia ocupata de scoala noastra si Scoala de Ofiteri nr. de catana neinstruita. dupa ce luase legatura cu Ion Bohotici. neinstruiti. în luna iunie 1944. Pe acolo frontul a fost spart. Iata-ma si soldat. Cu noi veneau din plin si civilii. În aceeasi zi au fost respinse 12 atacuri ale ungurilor. Acolo ma întâlnesc cu Emil Cizmarescu. cantonat la Sacalaz. Era comandantul meu de pluton. În timpul cât eu îmi faceam dosarul pentru Curtea Martiala. era regimentul 5 Vânatori Timisoara. Acolo erau toti colegii mei de clasa. Toti erau în anul II. Aici dau de toti fostii colegii mei de la Scoala Normala din Deva. primesc si ordinul de încorporare. elev în anul II.prin postul de jandarmi din Teregova. Iata ca ne prinde si 23 August 1944. Prin el am luat legatura cu unitatea legionara. Pe linia frontului. un mamelon pe care noi adesea faceam instructie. încercându-se o învaluire a scolii noastre. cu carutele pline de bagaje. 2 Bacau. am ocupat o pozitie de lupta. Cu infanteria motorizata. fugarindu-i pâna aproape de Chisineu-Cris. Printre ei si Ion Bohotici. ca-mi vine si ordinul de lasare la vatra. fiind condamnat politic. Era un exod al disperatilor din iadul frontului. Din timp ne-am retras spre Buteni. Se scursese mai bine de o luna de când venisem în aceasta scoala.

pe noi trimitându-ne la Scoala de Ofiteri de rezerva nr. Odata întors în tara. la noi în tara. Acum. ca si-n 1946. a ocupat doua pavilioane alaturi de noi. la un pahar de vin. dupa doi ani de scoala militara. în Ineu. Petru Hamat. Cu multa greutate au scapat de rusi. cum mintea omului nu-si poate imagina. Cât timp am stat la Ineu. Se stabilise în Caransebes. Refugiata din cauza frontului din Moldova. a libertatii. lucram sub ordinele lui Filon Verca. pe atunci student la teologie si seful grupului FDC nr. an de hotarâri. El era seful judetului Severin. doua scoli de ofiteri în Ineu. Lazar Tiberiu si altii. Alaturi de Ion Iliescu. cu scopul de a organiza rezistenta împotriva comunismului. Filon Verca ia în mâna reorganizarea Miscarii Legionare. Aparuse un decret care scutea de armata pe toti studentii în teologie. 1 din Ploiesti. ma întâlneam zilnic. Rezistenta armata din BANAT Suntem în anul 1946. 2 Bacau. Si acum. Am intuit faptul ca lupta va fi de lunga durata si cu multe sacrificii. pervers ne lovesc din umbra. împreuna cu Petru Maranu. Sub masca democratiei. loviturile lui din agonie sunt cele mai periculoase si cele mai perverse. Era elev la Scoala de Ofiteri nr. În toamna anului 1945 reusesc sa fiu lasat la vatra. Niciodata neamul românesc n-a fost mai mult hartuit ca-n lupta cu SATAN. parasutat fiind în 1945. se desfiinteaza ambele scoli.linia întâi a frontului. Ion Iliescu. când aparent caderea comunismului s-a realizat pe plan mondial. ca professor de limba româna la Liceul “Traian Doda”. În februarie 1945. Ne întâlneam la cantina scolii lor. Filon Verca este ajutat de prof. au scos în evidenta o multime de probleme. izbind cu o putere de necrezut. toata scoala s-a întors în cazarma. lupta este tot atât de acerba. de luari de pozitie. deci. Parasutarile din 1945. egalitatii si fraternitatii. În 20 octombrie. Dupa o aparenta liniste pe plan politic. taran din Teregova. a credintei în Dumnezeu. întorcându-se la Oradea la scoala. Eram. la sfârsit de secol XX. organizarea rezistentei prinde viata. Venise Filon Verca din Germania. cu Petru Hamat. Eram student anul I la teologie. Din acest an se începe reorganizarea Miscarii Legionare. atât de ordin strategic cât si de ordin tactic în lupta poporului român împotriva lui Satan de la rasarit. Deci în toamna anului 1945 eram student la teologie. care era ordonanta la un capitan de la ei. Gasindu-ne fata în fata cu inamicul. Pe baza acestui decret am fost lasat la vatra. dupa program. Fratiile de cruce erau deja organizate. Petru . 72 Severin. Ne dadeam seama de pericolul comunist.

Luncavita. La Timisoara era Ion Constantin. Din pozitia aceasta lucram îndeaproape cu Filon Verca. Din 1947 eram seful grupului FDC 72 Severin. toti oamenii lui au venit la casele lor. Activitatea mea se desfasura pe tot cuprinsul jud. N-a fost vorba aici de nici o colaborare. În cursul anului 1945 are loc un act între Miscarea Legionara. fara dubiu.” — “Iosife. care la aceea vreme conducea partea de nord a judetului Severin. Asa am ajuns sa lucrez si cu Spiru Blanaru. Aici se cade sa amintesc dialogul lui Filon Verca cu Iosif Ripan la Lugoj. De aici încolo. 2). Eu eram ajutorul lui Ion Iliescu. — “Filoane. Cunosteam legionarii din aceste comune. Asa s-a simtit nevoia de a se trece la lamurirea lucrurilor. Îndata i s-au facut formele de legalitate. Iata din ce a constat aceasta . Zis si facut. Aici este conditionata eliberarea legionarilor din închisori. acest act. prezentându-se conform actului încheiat între parti. respectând urmatoarele trei obligatii: 1). prin Nicolae Petrascu si Vica Negulescu. mergi cu mine la politie si eu sunt primul din judet care fac acest pas. a generat si-n rândul legionarilor o confuzie. tu stii ca si eu sunt pâna acum tot în clandestinitate. La Lugoj îl aveam pe Iosif Ripan. a actului. demonstrativ. Iosif Ripan s-a lasat convins. de aici si pâna la respectarea întelegerii. primind în mâna un act semnat de Seful politiei judetului Severin. si Partidul Comunist. 3). El cunostea bine oamenii din Lugoj. eu nu-mi tradez oamenii. Sa nu participe la activitatile electorale (cele din 1946). Severin. În ruptul capului. Numai dupa acest gest al lui Filon. ca nu a fost vorba de colaborare cu comunistii. precum si elevii de la liceele de acolo. la grupul politic. Sa predea armamentul pe care-l detin. a fost o cale lunga si plina de surprize. În acea zi a mers Filon Verca la politia judetului Severin. Din istoria evenimentelor se stie ca legionarii n-au fost eliberati din închisori.Cojocaru era seful regionalei Banat la FDC. Deseori mergeam trimis de Filon la Teregova. Actul a fost încalcat de catre comunisti. ei continuând cu arestarile. Ca legionarii aflati în clandestinitate sa se prezinte autoritatilor. Cu el ma sfatuiam în bunul mers al Fratiilor de Cruce. Din acest act reiese. Ca ajutor l-am avut pe Petrica Dragulete. Iosif Ripan lucra sub directa comanda a lui Filon. Armenis si alte comune din jur. Daca este numai o manevra a lor de a ne prinde? Atunci ce ma fac? Ei sunt în paza mea. Domasnea. Dar. dispusi oricând la crime. La mijloc erau comunistii cu caracteristica lor de oameni crescuti în scoala minciunii. prin Ana Pauker si Teohari Georgescu. Dupa cum vom vedea. la vremea aceea. nu-l credea pe Filon ca acest act este o realitate.

În nord. Altii. erau pentru încetarea activitatii legionare. În cadrul acestei conferinte. o singura problema s-a dezbatut si anume cea a activitatii în lupta de rezistenta împotriva comunismului. Nicolae Lupu si Vica Negulescu. erau pentru continuarea activitatii în lupta de rezistenta împotriva comunismului. la Lugoj. O parte din ei iau calea codrului. când li se parea ca-i liniste. La conferinta au luat parte. desi eram sefului grupului FDC 72 Severin. prin grija si obladuirea lui Iosif Ripan. Asupra acestui punct erau doua pareri: 1). Mai târziu au mai venit si altii. luna florilor a anului 1948. lucra Iosif Ripan. Radu Mironovici sustinea sa se înceteze orice activitate a Miscarii. Romulus Anculia-Miloi. Nistor Chioreanu. Nicolae Petrascu era de parere sa se continue lupta de rezistenta împotriva comunismului. S-au înselat însa. dupa câte am retinut din cele spuse de Iosif Ripan. spre Dealul Viilor. LA COASA CU PISTOLUL MITRALIERA ÎN BANDULIERA Mai. la Lugoj. nelasându-se prinsi de comunisti. — Cu capul la pamânt —. Pâna la urma a biruit punctul de vedere al lui Nicolae Petrascu. cei care au scapat de arestarile din 15 mai au luat calea codrului si ei. timp de trei zile. Petru Anculia-Miloi. mai putini la numar. hotarându-se linia pe care trebuia sa o adopte în fata Comunismului. îi alungase de acasa pe o parte din legionarii de la . Unii dintre ei au mai dat si pe acasa. ca securitatea a pus mâna pe ei. cei mai numerosi. În organizarea luptei de rezistenta s-a mers fara sovaieli. Abaterile erau tot mai evidente din partea comunistilor. de a continua activitatea si lupta de rezistenta împotriva comunismului. pe care le câstigasera taranistii cu neta superioritate. Peste tot era o unitate de vederi. Nicolae Petrascu. Au înscenat abateri din partea Miscarii legionare. Au continuat cu arestarile. 2). La Teregova. mergeam si curier trimis de Filon în sudul judetului. Comandamentul Miscarii Legionare tine o conferinta. Eram toti uniti sub comanda lui Filon. CONFERINTA DE LA LUGOJ Suntem martorii unui fapt de o mare importanta.confuzie: 1). În luna octombrie 1946. pâna la trecerea urgiei comuniste. Petru Grozavescu-Maranu si Ilie Cojocaru-Mocea. ANUL 1948 Se dezlantuise marea prigoana legionara. la grupul politic si sub comanda lui Ion Sadovan la FDC. Radu Mironovici. acuzând-o de interventie vadita în favoarea lui Iuliu Maniu la alegerile din 1946. Data de 15 mai 1948 este cea când sunt arestati cei mai multi legionari din tara. cu expresia — cu capul la pamânt — 2). Unii. cum au fost Martin Copaceanu-Rica. Eu. într-o casa bine pazita.

scaldata de razele soarelui rasare. vremea coasei. haituiti ca vânatul din padure. cu cucia în cioc si pistolul mitraliera în banduliera. pentru nepotii si stranepotii nostri. scapasera liberi. dar parca ne-am salbaticit. Trebuie sa te respect. Desi se gaseau într-o lume de iad. privirile li se otelisera. realizau dumnezeiescul în frumosul tablou: La coasa. stând la pânda. ascutindu-si coasele. pe dealurile de sub Semenic.Teregova. prigoniti de Satan. pun mâna pe arma. trezindu-ma în pozitie de tragere. cu fânul de curând cosit. Si asa s-a creat aceasta legenda pentru mai târziu. fiind nedespartiti. sus. de dimineata tare. Întotdeauna îmi spunea: — “Nu pot sa-ti spun pe nume. care mai traiesc. Oamenii ostracizati. Doamne. decât ei. mai ales de ale lui Martin Copaceanu-Rica: — “D-le professor. realizând acea fantastica simfonie a lor în contactul cu metalul stralucitor în bataia razelor soarelui rasare. La orice miscare. D-ta ai scoala multa. ca doar sub ochii lui am crescut. ce dumnezeiesc era acest neuitat tablou. Iata ca a venit si luna iulie. Se asternea atunci un fâsâit de coase în fânul ud de roua diminetii. cum de-abia-n rasarit de soare. desi azi.” Si asa am ramas pentru ei toti si-n ziua de azi. povestite mie în zilele de închisoare. strajuiti de codrul des. Acolo. fara sa-mi dau seama. Se adaptasera legilor de aparare ale jivinelor din padure. cu semnul crucii facut înainte de începerea lucrului. iar instinctul lucra din plin. în cadenta coaselor. cosind fânul toti la un loc. Si acum mi-aduc aminte cum îmi povesteau când ma duceam la ei. plecau unul dupa altul la postata de fâneata. Eu sunt un taran prost. fiecare cu coasa pe umar. Fânul trebuia cosit. “Domnule professor”. Se realizase un paradox. dupa arestarile din mai.” Martin Rica nu voia sa-mi spuna pe numele de botez. — LA COASA CU PISTOLUL MITRALIERA ÎN BANDULIERA. sus. ea este o realitate. cu brazda alcatuita atunci de fiecare din ei. Se duceau de la unul la altul. liberi în mijlocul naturii. Se înfratisera cu codrul toti cei care. nu stiu cum sa-ti spun. de cuvintele însufletite ale lor. dupa o vreme se obisnuisera cu codrul. N-avea cine sa-l taie. Eram vecini cu casa. ca la o comanda. În rasarit de soare. Era parca o ceremonie înaltatoare. chemau pe Dumnezeu cu ei într-ajutor. Mergeau unul dupa altul. schimbând cuvinte mai mult în soapta. Cu urechile ciulite. fugiti de urgia satanicului regim comunist. un adevar istoric. Se ortaceau. se desfasurau unul dupa altul. Nu sunt în stare sa va redau cele povestite si traite de ei. . Auzul li se ascutise. realizau atunci un petec de rai pe pamânt. cuciile mângâiau apasat ascutisul coaselor. Sa fi stat numai deoparte si sa-i fi vazut pe acesti adevarati haiduci ai zilelor noastre.

Îmi mai povesteau haiducii mei ca ori de câte ori. ca-ntotdeauna. si nu o fantasma. Moartea l-a luat înainte de 1989. care în mod sigur ascund o sumedenie de adevaruri si fapte petrecute. în timpul coasei. Era un taran cu multa carte. La umbra unui pom sau a unui arbore. când era la Caransebes ca professor. acesti haiduci ai zilelor noastre. pun stapânire pe Estul Europei. neamul românesc gaseste solutia de a iesi din criza social-politica. dar mai ales spirituala. neamul românesc. înfaptuind acte de eroism. Stalin. aruncau coasele în fâneata si cu pistolul în mâna se aruncau la pamânt. comunistii.Daca ati sti cât de frumos povestea Romulus Anculia-Miloi. Asa au lucrat ei. se auzea câte un zgomot neobisnuit. pe genunchi era asezat pistolul mitraliera. cu capul plecat în semn de rob. asteptam parca barda calaului sa ne taie capul. venea prânzul gatit de familia cu fâneata. poporul român îsi pierde libertatea. resemnati. Eu n-am reusit sa ajung la acele caiete. GRUPUL DE REZISTENTA ARMATA ÎMPOTRIVA COMUNISMULUI DIN COMUNA TEREGOVA-BANAT (1948-1949) O data cu actul de la 23 august 1944. . Cum stateau ei în fata castronului cu mâncare. în toata acea vara fierbinte a anului 1948. Pe la orele noua. în marginea de padure. A scris opt caiete din memoriile lui. Cineva este interesat ca acestea sa nu iasa la iveala. Asa ajungem noi. De comun acord. cu oamenii lui. toti recrutati de Horia Sima. sub jugul sovietic. Grupul de legionari. Cu trupul tarii sfârtecat. cazând în robia comunismului. Se organizeaza în lupta de rezistenta împotriva comunismului. caci Spiru Blanaru a fost o realitate. cu consimtamântul Apusului. de pe dealurile Domasnei. Si de data aceasta. drept marturie nepieritoare a istoriei neamului nostru. acesti cavaleri ai Crucii. cu o extraordinara abilitate si cu o perversiune neîntrecuta în politica mondiala. se asezau cu grija la masa asternuta pe un masai (fata de masa) anume facut din cânepa. ca s-au speriat din senin. la Ialta. Churchill si Roosevelt determina sfera de influenta a fiecarei puteri în Europa. când soarele se ridicase bine pe cer. desfasurându-se în sânul grupului condus de Spiru Blanaru. De acum încolo îi vom urmari pe toti. Un autodidact. În mod cert. fiind gata oricând sa puna mâna pe el. La urma se alegeau cu un râs si voie buna. a alcatuit nucleul grupului de rezistenta care avea sa se formeze când Spiru Blanaru avea sa vina pe dealurile Teregovei în noiembrie 1948. în pozitie de tragere. Rusii.

Tin sa mentionez ca eram sub directa conducere a lui Ion Sadovan. cu puterea moscovita în spate. au calcat si supus toata tara. Centru de organizare în Banat a fost Caransebesul. totodata fiind si ajutorul lui Ion Iliescu. . La rândul sau. Sub comanda lui Horia Sima se înfiinteaza GUVERNUL DE LA VIENA în toamna anului 1944. I-a mai avut alaturi pe Gheorghe Brahonschi. Adam Andrei si altii. Ion Godea si altii. grupuri. seful regionalei Banat F. Ion Iliescu. vin în tara si se organizeaza în rezistenta pentru aparare.D. Nordul Banatului. începe organizarea de rezistentei. Se face apel la toti românii din exil ca sa se înroleze în aceasta armata nationala pentru a lupta împotriva Rusiei. Constantin Munteanu. Constantin Pascu. de comun acord cu puterile din Apus. Dupa terminarea razboiului. fugiti de urgia comunista. ARMATA NATIONALA se desfiinteaza. Ion Sadovan. fiind student la Teologie. în jur de 1000. iau atitudine în fata actului din 23 August.Românii din pribegie. La Lugoj l-a avut colaborator pe Iosif Ripan. care de fapt fusese numit în locul lui Ion Constantin. Teodor Roman si altii. C-tin Florescu. Intuisera ca primejdia era mare. Tot acum. care tot timpul era alaturi de el. 9 Mai 1945. am luat parte activa la organizarea rezistentei. la vremea aceea. Comunistii. care conducea rezistenta din nordul judetului Severin. Nu la întâmplare s-a pornit lupta împotriva comunismului. ajutat de Ion Sadovan. professor la liceul “Traian Doda”. În Banat a fost parasutat profesorul Filon Verca. În acea vreme. care a cuprins si Aradul. în 1944. care ne rapise Basarabia si nordul Bucovinei. Acum au loc parasutari în toata tara. Pe rând. Odata ajuns pe pamântul tarii. Virgil Procapovici. Atanasie Berzescu. dupa trecerea lui Moroaica în Germania. Tancurile rusesti pun stapânire pe întregul popor român.C. Ion Constantin. ca student la Teologie. seful regionalei Banat. a fost ajutat de Petru Cojocaru. Pe atunci. grupuri de români. se organizeaza ARMATA NATIONALA. de Ion Chirila. Nicolae Balanescu. dar. În partea de nord a judetului se angajasera în lupta de la tinerii frati de cruce pâna la cel mai batrân luptator. grupul FDC al jud. l-a avut ca organizator pe ing. Era în joc însasi fiinta neamului. Aici Filon Verca a fost ajutat de prof. Tin sa mentionez ca. Filon Verca a fost ajutat si de Petru Hamat. Viorel Gheorghita. eu. erau putini la numar. din fosta ARMATA NATIONALA. Severin era condus de Ion Iliescu. ramâne Constantin Pascu la conducerea regionalei Banat.

neamul traia si se afirma. Au urmarit din aproape pe ofiterii monarhisti. Îsi înfaptuiau planurile. Ajunsi la acest moment. Asa si acum. Pâna acolo se ajunsese cu actiunea dusa împotriva poporului român. care cunosteau bine limba româna. În plasa Orsova.S. mai lua nastere câte un grup de partizani. Preocupati. prin armata sa. Cealalta era armata rosie care secera cu necrutare sutele de mii de români. Comandorul Petru Domasneanu si Gogu Cristescu. au primit cetatenia româna. ajunsi în tara. alegerile din 1946.S. tavalugind lumea. noi ne-am desfasurat mai liber în organizarea rezistentei. ca organizatori au fost Zaharia Marineasa. la alegerile din 1946. a trecut la organizarea comunismului la noi în tara. De acolo. Trebuia luptat împotriva lui chiar cu pretul vietii. Atunci când.R. Se impune un lucru de luat în seama. au ocupat mari functii în stat. ei îsi desfasoara planul de atac împotriva rezistentei românesti. În garnizoana Teregova i-a avut pe Horia Anculia. Toti cei care au facut parte din Armata Nationala. comunismul era considerat cel mai mare dusman al nostru. ca la Moscova.În sudul Banatului. Dintr-un loc într-altul. L-au alungat pe regele Mihai în mod necinstit si dictatorial. Era în pericol existenta lui. Dupa ce în tara se fixeaza la teren. era condusa România. Istoria ne mai marturiseste ca pe vremea lui Avram Iancu — 1848-1849. Singura armata lui Avram Iancu. reprezenta neamul românesc. prof. sprijiniti de tancurile rusesti. în plasa Teregova. U. Poporul român se gasea deci într-unul din cele mai grele momente din istoria lui. ei încep treaba. pe Petru Grozavescu si Romulus Anculia. se furasera voturile. sef de garnizoana. Aici au luptat cu dârzenie. razlet. Ne aflam în anul 1946. o formau luptatorii din aceste grupuri de partizani. cei de la conducere. cu arma în mâna. partidele . angajându-se în lupta cu comunismul. în cadrul ministerului de externe. Se pregateau alegerile parlamentare. prin Bucovina. Cu experienta de lupta a Moscovei. Din 1947. adevarata armata a neamului românesc. O multime de rusi. s-au înrolat în grupurile de partizani. neamul românesc s-a gasit într-un mare impas. mai ales în nordul Moldovei. luptatorii din rezistenta formau adevarata armata a neamului românesc. deci. de acest lucru. Verca a mai fost ajutat de Nicolae Horascu si Spiru Blanaru. de 6000 de ostasi. functiona o directie speciala pentru România. se cuvine sa mentionam un lucru: — Când grupurile de partizani au luat fiinta de-a lungul muntilor Carpati.-ul. în vremea anilor 1948-1949 si pâna la desfiintarea ultimului grup de partizani. Prin ei. Numai ei luptau pentru neam si legea lui Hristos. Aceasta era adevarata armata a poporului român.

cam pe la 9-10 seara. el s-a dus în grupul lui Spiru. cu zecile de mii si chiar cu sutele de mii. membri activi ai organizatiei din comuna. oamenii erau nelinistiti. Au intrat cu miile. La sfârsitul lui 1948 si începutul lui 1949. de a apara neamul de dusmanii de la rasarit. organizându-se si aprovizionându-se. Cei din organizatie se temeau de un denunt al celor doi arestati. destul de periculoasa pentru existenta grupului si a organizatiei. cu grupul sau. Erau partizanii. Ca-ntotdeauna înainte de furtuna. Nu a avut grup separat. Un du-te vino peste tot. în cazul în care ar fi cedat la ancheta. comunistii. în ianuarie 1949. Adesea.istorice si pe toti cei care se gaseau luptând pentru apararea neamului românesc. Gheorghe Ionescu face aceasta organizatie pentru a veni în ajutorul celorlalte grupuri de partizani din munte. Teregova numai pentru a putea sustine si aproviziona cele doua grupuri din munte. juramântul fiind luat de Parintele Alexandru Nicolici. Spiru Blanaru. Toti erau români. Aveau arme. militari sau legionari. notar public. fara nici un rost. Asa au luat fiinta grupurile de partizani. cu o singura datorie. În vremea aceea nu se mai facea deosebire între taranisti. a luptat alaturi de comandantul grupului. Acum securitatea se organiza pentru a înabusi actiunile grupului de partizani. oamenii lui Spiru Blanaru se hotarasc sa atace primaria . Muntii nostri au început sa gazduiasca o multime de români. dar nu erau suficiente. Tin sa mentionez un singur lucru. Aprovizionarea cu arme si alimente devenea o problema. Când Gheorghe Ionescu. organizeaza comuna Teregova în formatiune de lupta. Frigul nu cruta pe nimeni. constituiti în grupuri armate. în partea aceasta a Banatului nu au fost trei grupuri de partizani. frati între ei. Asteptau sa se întâmple ceva. printre care cel al lui Spiru Blanaru din Teregova si al colonelului Ioan Uta. Aflati în aceasta situatie. Se gândeau tot mai mult la greutatile care vor veni. liberali. se gasea pe dealurile Teregovei. ieseau din case si plecau prin comuna. LUPTELE DE LA TEREGOVA Era acalmie. ci numai doua: Spiru Blanaru si Colonelul Ioan Uta. Când a trebuit sa fuga în munti. Portile închisorilor s-au deschis. Dupa Sfântul Ioan. Toata Teregova se afla în alerta. În munti fugeau tot mai multi români. Iarna aspra se napustea tot mai naprasnic. Spiru Blanaru era deja organizat la munte în grup armat de partizani. securitatea îi aresteaza pe Grigore Ianosiga-Ionescu si pe Moise Anculia-Pasule. Gheorghe Ionescu a organizat com.

Ei erau multi. producându-se panica. Am ajuns acolo condus de Tudor Ruset. Aprovizionam cu arme si alimente. Era o zi de iarna. Cale de întoarcere nu mai aveam.30 începe atacul asupra primariei din Teregova. cei care ne angajasem în lupta. soarele . cei din comuna se duceau acolo. De acum furtuna se declanseaza. Simteam cu totii ca moartea ne da târcoale. A doua zi. securitatea a adus un batalion de ostasi pentru lupta. am început lucrul. Unul câte unul. Pâna acolo sunt aproximativ 7 km. Dupa orele 22. În cazul când vor fi surprinsi. Grigore Ianosiga si Moise Anculia. în comuna Teregova. atunci se vor apara luptând. Slatina-Timis se afla la o distanta de 15 km. era în spatele lor. în frunte cu Spiru Blanaru si cu Petru Domasneanu. împreuna cu ofiterii de paza. Toti ostasii si jandarmii au fugit care-ncotro. Noi. eu am fost la Spiru Blanaru pentru a ne întelege asupra a ceea ce aveam de facut. la nord-est de Teregova.comunei. Stând de vorba cu el. curierul meu. Erau decisi sa lichideze cu partizanii. Stalin. Un neastâmpar ne cuprinsese pe noi toti. pe îndelete mi-a încredintat multe lucruri gândite de el. Era multa speranta si nestramutata credinta ca vom birui. neamul si tara. am cazut de acord cu tot grupul. Se deschide foc de mitraliera în geamurile imobilului. apare legea care prevedea pedeapsa cu moartea pentru toti aceia care se dovedeau ca lupta împotriva statului. cei de jos. fara îndoiala. Dupa lungi discutii. în mijlocul padurilor care frematau a bejenie. Zilnic faceam drumul în padure pe cai ocolite. care aveam misiunea de a coordona grupurile. aveam credinta în Dumnezeu si în misiunea noastra de a apara credinta. În 23 ianuarie 1949. În 16 ianuarie 1949. Grigore Ianosiga s-a dus singur în padure. Grupul îsi avea locul fixat pe dealul Tomnacica. În toate comunele din jur se înstapânise o atmosfera grea. la un atac de proportii mari din partea securitatii. unde se afla postul de jandarmi cu cei doi arestati. Lupta împotriva comunismului trebuia dusa chiar cu pretul vietii. Toti ne rugam si nadajduiam în mai bine. care a plecat cu ei. Noi eram putini. desi albastrul cerului vestea ger. cauzând moartea în rândurile securitatii. nu prea frig. Tot acum tin sa va încredintez si mesajul lui Spiru catre neamul românesc. Noi. Nu ne-a ramas decât lupta pe viata si pe moarte. la grupul lui Spiru Blanaru. Ne asteptam. cei putini. prin armata lui. Partizanii au intrat în postul de jandarmi si i-au eliberat pe cei arestati. sa nu se dea un atac frontal. Se arunca mai multe grenade în curtea primariei. acolo sus.

Cu totii ne rugam ca sa scapam din draceasca înclestare între bine si rau. în aceeasi masura crestea farmecul naturii. nu i-am auzit o data sa faca deosebire între ei dupa apartenenta politica. cu noi era numai Dumnezeu. taranisti. B). — “As dori ca. Stând asa. zapada nu se topea. Este bine sa stii unele gânduri ale mele. frate Tase. în ciuda pacatului. unul lânga altul. S-a realizat o prietenie. Asa cum am mai spus. Spiru începe marturisirea lui. liantul fara de care nu va fi niciodata biruinta. cu albul zapezii scânteind în soare. Nu facem diferenta între noi. sa stie si ai mei. Nu stiu care va scapa din noi doi cu viata. C). Toti suntem români si trebuie sa fim uniti în fata dusmanului. ne trezea la realitate. Fiul meu. ci ca unele framântari ale mele ca om. În masura zbuciumului din sufletele noastre. Suntem de atâta timp la un loc. ca apartenenta politica. Desi cel mai mare pacat al românilor este lipsa de unitate.— “De când stau aici în grup cu acesti oameni. într-o iarna grea. daca va mai apuca sa scape cu viata. suntem prinsi ca-ntr-o menghina. Contrastul acela izbitor al colinelor de deal învesmântate în mantia alba. am observat un lucru extrem de important în felul lor de comportare. dupa cum stii. iar noi eram putini si fara arme. prin ce am trecut si care au fost conditiile de viata si sansele de biruinta asupra comunismului. Baierele inimii lui se dezleaga si zice: — “Mai frate Tase Berzescu. Eu. Vânati din toate partile. în mijlocul întinsului de zapada. liberali si militari. diferiti. În aceasta atmosfera de zbucium sufletesc. Ne-am împacat cu gândul ca va trebui sa murim pâna la urma. Cred totusi ca tu o sa scapi. familia mea. hotarâti sa lupte pâna la unul. sunt multi legionari. Desi suntem. — “În fata primejdiei. noi ne-am adus aminte de Dumnezeu. nu ca pe un mesaj. Iata ce-mi spune Spiru: A). Era o feerie. sprijiniti de tancurile rusesti.scalda bolta cereasca de un pitoresc nemaivazut. noi aici am reusit sa realizam. ascultam la ce-mi spunea Spiru. la fel si sotia mea. de acasa. ei erau multi. În lupta aceasta cu raul. Aici. ne întelegem ca fratii. Miriade de stelute albe reflectau albul scânteietor al omatului. la momentul potrivit. as vrea sa . Aparuse deja legea care prevedea pedeapsa cu moartea. am certitudinea ca voi muri si-ti încredintez tie aceste gânduri ale mele. unitatea între noi. ne zbateam sa gasim o iesire.

Avem obligatia morala fata de copiii nostri sa le lasam mostenire dreapta credinta a stramosilor nostri si raspunderea fata de strabunicii nostri. Dezmembrarile de partid sa dispara. m-am întors înc-o data cu privirea spre Spiru. As dori ca odata sa fie liber. Dumnezeu sa fie cu el. La Teregova. Fa acest lucru. am fost condus de unchii mei Petru si Ion Berzescu. în “toiul beznelor adânci”. ne-am îmbratisat si sarutat. Dupa ce m-am despartit de Spiru am stat de vorba cu Petru Domasneanu. de comun acord cu ei am fixat ziua de 28 ianuarie 1949. Spiru a coborât în Slatina-Timis si a stat de vorba cu sotia mea. aproape o ora. fratele meu. Ca treziti dintr-un vis. peste coclauri înzapezite. la Slatina-Timis. Poporul român s-a nascut crestin. Amândoi si-au iubit neamul si legea crestina. de la catedra. Arestat fiind. crescuti în legea crestina. Avea sa fie ultimul ramas bun dintre noi. de traire interioara pentru amândoi. informându-se de cele petrecute cu mine. Si-au dat seama ca nu-i de glumit. unindu-ne în gânduri si nadejdi. Pe înserate am ajuns acasa. Eram professor la Slatina-Timis. Personal. neamul nostru românesc. în vremea aceea. În 25 ianuarie 1949. la Caransebes. În mare. Cei care vin dupa noi sa stie ce-am facut si ce-am gândit si noi. D). catre tara. Pâna seara. ne privim în ochi.cunoasca prin ce am trecut. Eu însa îl consider mesaj catre toti românii. de liniste. La despartirea mea de oamenii din grup si de Spiru. mai ales asupra unitatii. încredin-tându-mi pentru viitor cele spuse de el. încredintate mie. Stiam ca ne hârjonim cu moartea. Se pregateau de retragerea spre muntele Semenic. zi de o noua întâlnire. de Martin Copaceanu si de Martin Moatar. si este de-ajuns pentru mine. despartindune. care era din Slatina-Timis. eu am fost arestat de catre securitate. facându-i semn cu mâna de bun-ramas. mare si unit. jertfindu-se pentru ele. sunt predat maiorului Aurel Mois. grupul a fost informat de caderea mea. Acestea au fost gândurile lui Spiru Blanaru. Spre Slatina-Timis. Dupa aceasta încredintare de gânduri si vreri a urmat un moment de tacere. Gheorghe Ionescu se ocupa de aprovizionarea cu arme si alimente pentru grup. Plecând spre casa. pe carari de noi stiute. aceleasi lucruri si doruri mi le-a spus si Comandorul. De atunci nu ne-am mai vazut. — “Îmi este draga tara noastra. El n-a avut pretentia unui mesaj. unde era centrul de actiune . care nici în prezent nu este.

era informatorul securitatii. atunci. Eram hotarât sa-i înfrâng prin viclenie. Coloana de masini a plecat din Caransebes la orele 2 din noapte catre Teregova. în 27 ian. La tradare nu voi ajunge în nici un caz. în plina iarna. Mois însa era la curent cu cele întreprinse de mine în legatura cu grupul lui Spiru. care ma însotea. De aici avea toate datele Mois. Am mers pe ultima carte. m-am linistit. smulgându-ma dintre cei doi ofiteri. Si cu pretul vietii mele îl voi salva totusi pe Spiru. ca dintr-un facut. voi merge la moarte. Seful centrului era chiar Aurel Mois. Daca refuz. Sotia. Acum el era în grupul lui Spiru. Eram preocupat de jocul pe care trebuia sa-l fac. în alta parte decât la locul de taina al lui Spiru. numai sa-l scap pe Spiru. îmi spune sa ma pregatesc pentru a merge cu armata sa-l prinda pe Spiru Blanaru. acesta începe o ancheta sumara si de forma numai. Înaintea lui Tudor Ruset l-am avut curier pe Martin Copaceanu zis Rica. ma vor duce legat. Tot drumul l-am strabatut fara sa-mi dau seama. Ajungând la Teregova. 1949. Pe tot timpul urmaririi eu am fost încadrat de Schnelbach si înca un ofiter. într-un jeep în urma coloanei. Nimic serios. fiind în bune relatii cu el. Am acceptat jocul cu moartea. În miez de noapte vine Mois la mine în celula si-mi spune sa-l urmez. în închisoare. Vor trage în mine împuscânduma. care tot timpul ma tineau de brate. prin viclenie. Singur în celula. Eu refuz. chiar daca ma împusca. care a facut parte din grupul lui Spiru. din Bucuresti. În biroul lui îmi da urmatoarele instructiuni: Eu voi fi prezentat armatei drept ofiter de securitate. când am stat de vorba cu Martin Moatar. de la centru. Nu-mi puteam da seama de unde stie aceste lucruri. Mult mai târziu. gazda mea unde locuiam la Slatina-Timis. Martin Copaceanu avea . am aflat ca Samfiu Banu.al securitatii împotriva rezistentei. cu gândul de a ma împusca. Daca nu-mi reuseste planul de a-i duce. În seara zilei de 27 ianuarie. Spiru nu trebuia descoperit si tradat. Voi simula o evadare. în timpul când am fost professor. În mintea mea încoltise o iesire din acest joc satanic. Mois era în frunte. Mois ma obliga sa merg în urmarirea lui Spiru Blanaru cu compania de securitate. declarând ca nu stiu nimic de Spiru. Dupa doua zile. i-a spus ca m-am dus la Spiru. Ajuns în fata lui Mois si luat în zeflemea. De acest joc stia numai el si cu capitanul Schnellbach. îmbracat sumar. cu numele de Ionescu si voi fi tratat ca atare. Eu cu cei doi ofiteri. hotarât. ma rugam lui Dumnezeu sa ma scape din acest impas.

domnule. iar Gheorghe Ionescu este un ofiter mai bun decât toti la un loc. mai stii unde este acum?” — “Da. Tu trebuie sa ai un curier si aici în comuna.un frate mai mic. sa ma duci la el. tatal lor. nebun. de la nord spre sud. catre Herculane. dupa trei zile de la arestarea mea.” — “Unde este acum?” — “Apoi. Petru Domasneanu. Imediat. Era bolnav de nervi. Toata lumea din comuna îl cunostea asa. — “Mai Miluta. Nimeni nu-i avea grija. Pe mine ma stia foarte bine. domnul Atanasie Berzescu. ca doar eu am fost la el cu mâncare. Mai târziu. mos Mihai Copaceanu. — “Da. Sa stiti ca si el este ofiter. Cel de Sus m-a luminat.” — “Nu-i nimic. Spiru Blanaru nu mai este acolo. — “Miluta Copaceanu zis Rica”. Ei stiu unde. Mihai Copaceanu zis Meila Rica. — “Cine-i curierul tau de aici?” — ma întreba Mois. noi nu putem sti. doar cu el am crescut. este acolo sus pe dealul Poeni. a plecat cu tot grupul. Îi sugeram parca prin gând lui Miluta sa spuna ce-i dictez eu.” Fratilor. ne jucam de-a moartea. Tu stii unde este. batrân de tot. mai vine si mos Meila . este profesorul nostru. îmi garantam o batalie câstigata.” Acum când ma gaseam în momentele cele mai grele. Eu îmi faceam planul de bataie. Ma uitam în ochii lui si repetam mereu dealul Poieni. raspund eu. Ma hotarâsem sa duc armata în punctul opus al dealului Tomnacica. mi-am zis. Mois trimite pe seful de post dupa el. stabilind drumul care trebuia parcurs cu armata. Dar. pe dealul Poeni. Daca voi scapa cu viata. Miluta nebunul primise mesajul meu. Si sunt acolo multi. Fratele tau Martin. Cu el este si un comandor. în închisoare. Era plin de viata. de tine depinde reusita noastra. Atunci eu nu mai stiam unde se afla. cu numele de Miluta. La cele declarate de Miluta. Deci erau tot la vechiul loc. Eram vecini cu casa bunicilor din Teregova. în situatia în care ne aflam noi acum. când am auzit asta. dar se tinea bine înca. am aflat ca ei nu s-au miscat de acolo. la coliba noastra. Ma cheama Mois în biroul postului de jandarmi si-mi spune: — “Asculta. pacea s-a coborât în sufletul meu. O data cu Miluta este adus si tatal sau. d-le.” În vremea asta îmi batea inima de sa-mi sara din piept. de fapt. — “Ce vrei sa spui cu asta?” — “Plecati de la o premisa falsa si nu puteti conclude just. cu adevarat. Sa ni-l dai pe Spiru Blanaru în mâna daca vrei sa nu fi împuscat!” — “Domnule maior. Credeam ca va fi plecat asa cum neam înteles. nu numai dvs. Spiru cu tot grupul. tu esti om zdravan la minte si serios. Mai traia si batrânul. mai Berzescule. Am declarat ca nebunul de Miluta este curierul meu. domnule maior. Mois îl întreba pe Miluta daca ma cunoaste pe mine.

La vremea aceea neamul românesc a trait prin grupurile de partizani din tot lantul de munti ai tarii noastre. Atenti ca pasarea de prada si tremurând la orice fosnet de padure. împreuna cu toti partizanii. Îi duceau în fata.Rica. Luna plina ne lumina drumul si ne arunca umbrele noastre miscatoare când pe zapada înghetata. tatal sau. venite din stepele . Mergeti cu el si sub supravegherea lui. Mi-am dat seama ca ostasii acestia din securitate nu aveau nimic comun cu vitejia ostasului român. Se miscau în urma tancurilor comuniste. cu frig si zapada scârtâind la fiecare pas al nostru. Si acum la drum. era tradarea. profesorul lor. erau în fruntea coloanei. Schnellbach si înca unul. acolo sus la Tomnacica. cu un cer senin si mii de stele. ziua când eu trebuia sa ma întâlnesc cu Spiru Blanaru. Miluta si mos Mihai Copaceanu zis Meila Rica. Urmaream pas cu pas desfasurarea expeditiei. era apararea neamului. ne miscam spre o tinta imaginara. cu o luna care lumina ca ziua pe cerul tremurând parca a ger. mergând unul dupa altul. pe vremea aceea erau cei ce reprezentau neamul românesc. Daca voi scapa cu viata din aceasta urmarire. iepureste ciuleam urechile la alte zgomote sau miscari ale inamicului din spaimele bietilor ostasi ai securitatii. pe carari în sus. Gânduri limpezi se depanau în mintea mea. la adierea vântului întepator. Miluta si mos Meila Rica. încadrat de doi ofiteri. Ne trânteam pe burta la pamânt. Ma prezinta armatei: — “Dumnealui este tov. Banditii sunt peste tot si bine înarmati. sus. Tot în salturi am urcat dealul Poieni. Eram târâti sa ne vindem fratii nostri care. cu rasuflarea întretaiata. cum îmi spuneau ei în comuna. jos de tot. stiind ca nu trag în ei. Era 28 ianuarie 1949. stiu ca voi plati-o cu vârf si îndesat. locotenent Ionescu de la Bucuresti. Daca vântul se întetea pe alocuri si facea ca zgomotul sa fie mai tare. pâna sus pe culmea careia i se spune Cracul lui Daucu. la munte sus. Sa fiti cu bagare de seama la orice miscare. Sus. jos. iar jos. aproape de Bradu-Mosului. iar încheietor de coloana eram eu. pe dealul Poeni. Cu inimile zbatându-se în piept. al lui Berda. Mois îmi da ultimele instructiuni. cu precizarea ca fiul sau Martin se afla acolo sus. Comunismul. Satan pusese stapânire si pe sufletele lor. Curierii mei. În fruntea coloanei erau cei doi. Noi ne foiam întruna în jurul orelor patru dimineata. Parca era armata din Tiganiada lui Budai-Deleanu. ca niste iepuri tremurând a spaima. Noapte de iarna. Eu eram la urma. când pe negrul pamânt dezgolit si înghetat. Teama disparuse. noi auzeam comanda în soapta de “culcat”. pe buna dreptate.

spre dealul Tomnacica. în bataia soarelui. razlet. Erau ei. pe culme de deal. în dreapta acesteia se facea o panta destul de lunga. la locul unde stiam ca-i lasasem în 23 ianuarie pe toti cei din grupul lui Spiru. Nu-mi venea sa cred ochilor. De lânga mine disparusera cei doi ofiteri care tot timpul m-au însotit. Avea o gospodarie frumoasa. De la coliba lui. Mergeam stapânit de un curaj supraomenesc. ca nu-i asa aproape Bradu-Mosului. În bataia soarelui se vedea numai aburul fiecarui viteaz din coloana. scaldati în lumina soarelui. un consatean si colegul meu de clasa la scoala primara. Miriade de stelute faceau ca zapada sa scânteieze în soare. dar blânda. taicule. unde se vedea fumul iesind. de brazi înalti. desi ne întelesesem sa plece daca eu voi fi arestat. — “Mai avem.rusesti. o podoaba a naturii. cu amestec de fag si brad. Ne-am oprit la coliba lui Radu Besari. Nu plecasera de acolo. în marginea unei întunecate paduri de fag si brad. ud la picioare. Credeam cu tarie ca pe Spiru l-am salvat. care era asezata într-o poiana. încadrat de cei doi ofiteri. mos Meila Rica sufla tot mai greu în fruntea coloanei. Se sfârsea jos de tot. spre muntele Semenic. la . cu soare scânteietor. Acum era padurar. falnici si ei. Rupt de oboseala. Unul dupa altul. dar nu lipsea nici stejarul. în plinul poienii. El a prins jocul meu si mergea si el cu multa încredere în acest joc. Aici se formeaza o padure deasa. Am aflat asta când am stat de vorba cu ei la închisoare. cu putini fagi în margini de poiene. dupa atâtea culcari în zapada. asa sa si întâmplat. Batrân si cu bastonul în mâna. ne trebuia cale lunga si nu ne ajunge nici ziua. am ajuns pe o zi senina. acolo este si copilul meu. Eu ramasesem lânga un fag înalt. Era în stânga mea. mergeam obositi pe drumul în urcus. pe dealul Poieni. Frica îsi batuse joc de ei în mod caraghios. — “Mosule.” Bradul-Mosului este alt deal legat de dealul Poieni. aproape de culme si ma uitam cum se desfasoara armata de securitate. De la doua colibe iesea fum. Dupa cum vom vedea. Urcând Cracul lui Daucu. mai avem mult?” îl întrebau ofiterii. sus. mergeam fara încetare pâna la punctul unde ei îsi vor da seama ca s-au înselat si n-au facut nimic. ma uitam în dreapta mea. epuizati de salturile iepuresti ale vitejilor ostasi de sub ocrotirea rosiei armate din rasarit. Pâna la ei. Mergând asa. Pe la orele 14 am ajuns si noi la Bradu-Mosului.

În timpul acesta se deschide foc de arme înspre culme. curierii mei. În gândul meu. M-am asezat pe un scaun la masa. îmi aduce un blid de lemn. Toti mâncau din pachetele lor.” Eu înregistrasem acest lucru si-mi dadusem seama ca jocul meu luase proportii. seful de post din Teregova. nu mâncam nimic. piuuu. Dupa încetarea focului a venit Schnellbach la mine. care se facea ca nu ma cunoaste. care nu stia cine sunt. Sa amintiti si de mine. Acum cazuse în gura lupului. Femeia.. . luându-ma de brat. în sinea mea. Dumnezeu m-a salvat. trebuia sa mai traiesc. Asta mi-a fost mâncarea pâna a doua zi.vreo zece metri numai. Schnelbach ma îndeamna sa manânc. din tot sufletul multumeam lui Dumnezeu ca m-a salvat de la moarte. m-a dus la coliba.. Va rog sa nu uitati. gazda noastra. Mi-am dat seama. piuuu. El refuzase sa mearga cu Spiru. se apropie de mine cu rasuflul greu. Eu. care era destul de gros. De-abia atunci mi-am dat seama de ce cei doi ofiteri au disparut de lânga mine si m-au lasat în paza sefului de post. dati-va dupa fag. de lupta mea împotriva dusmanului de clasa. Seful de post striga la mine: — “Domnule locotenent. Îl prinsesera într-o coliba din desisul padurii. Am uitat sa va spun ca în timpul cât trageau soldatii cu armele spre mine. Doamne. Eu cu Miluta si mos Meila Rica. Plutonierul. glontele pe la urechile mele. În gluma. plin cu lapte si mamaliga calda. ma întreaba daca vreau sa manânc ceva. Ma gândeam ce voi pati eu când îsi vor da seama ca i-am învins. la zece metri de mine. ca totusi Cel de Sus are grija de mine. Era mos Grigore Ianosiga-Ionescu. aduceau un om. De abia prinsesem si eu puteri. îmi spune: — “Era sa va împuste soldatii astia. în stânga mea. din adâncul padurii.” Se facea ca nu stie nimic. Obosit si el. când am ajuns la Caransebes. sotia lui Radu. împreuna cu Moise Anculia. A fugit de unul singur. Trageau în mine. ce bun a fost. Soldatii din jurul poienii trageau acum spre noi. cel pe care Spiru Blanaru îl salvase de la postul de jandarmi. rugându-ma: — “Domnule locotenent. deci. ca va împusca nebunii aia!” Eu am auzit. Am intrat împreuna în coliba. Drept tinta eram numai eu. era culcat în zapada. vedeti d-voastra ce greu este când urmaresti niste banditi? Sa nu uitati când faceti raportul acolo la Bucuresti. Dintr-un salt am si fost dupa fag. Într-un târziu.

Kling.Se apropia seara. dupa caderea mea. Da la o parte pe sofer si conduce el masina. Eu am câstigat o batalie si înca una mare. care venise si el la Teregova pentru a savura o victorie a lor. Mois s-a linistit. N-a fost sa fie asa. Eram sigur ca totul s-a terminat. Cu noi este adus si mos Grigore Ianosiga-Ionescu. eu am priceput jocul facut de dumneata. a sarit în sus. care ma luase drept locotenentul Ionescu si ma înjura: — “Mai banditule. cu vocea tare. Vine la mine seful de post. au pornit spre Caransebes.” La cele auzite. Deci pe o alta cale. Mi-a pus câteva întrebari. I-am învins. De la Teregova. Cu toate acestea. Grigore Ianosiga si cu mine. Dumnezeii tai. dar eu nu m-am prezentat drept locotenent. dar l-au arestat pe tatal sau. deodata aud comanda sefului de expeditie ca ne întoarcem acasa. domnule professor.” Frica intrase bine în bietele oase ale viteazului maior de securitate Kling. nu stiam atunci. Eu eram pe banca din spate. fara sa opresc. Pe mine ma ia în masina maiorul Zoltan Kling. Trecuse mult de miezul noptii. se întoarce cu fata catre mine si-mi spune: — “Sa multumesti lui Dumnezeu ca a iesit asa si copiii aia. îmbarcati în masini. De aceea eu te-am ajutat. Înainte de a pleca. Sa nu-i credeti asa de prosti. ma ia în primire Mois. strigând la Mois: —“Du-l de aici!” M-am trezit aruncat într-o camera. Într-o goana nebuna. ca daca vom fi atacati. ca nu sunt. singur la postul de jandarmi. Eu vin si ma plâng ca la un om cinstit si tu râzi de mine. ne arunca pe toti trei într-o celula.” . dar voi afla pe pielea mea mai târziu. le spune celor din masina: — “Sa stiti. la care n-am voit sa raspund. au scapat cu bine. comandantul securitatii judetului Severin. v-am spus de la început ca ei. alta trasnaie pe capul meu. vor pleca. Sa stii un lucru. am multumit iarasi lui Dumnezeu ca totul se terminase cu bine. împreuna cu doi ofiteri. Ma ia de mâna si ma duce în fata lui Nikolski. Lui Miluta Copaceanu i-au dat drumul acasa. În gândul meu. mos Mihai Copaceanu. ti-ai batut joc de mine. între cei doi ofiteri. Afara. ei au fost înfrânti. alias Copaceanu. eu voi mâna masina cu toata viteza. mos Meila Rica. Doamne. Vazând ca-l înfrunt. Ajunsi la centru. — “Dumnezeii tai de bandit! Ti-ai batut joc de mine. Ajunsi la Teregova. mos Meila Rica. am plecat la Caransebes. îmi ziceam eu. Lasa ca ai sa-ti iei tu plata!” — “Domnule maior. În plina noapte ne-am întors acasa pe valea Teregovitei. Mi-am dat seama ca-mi întinde o cursa. L-am salvat pe Spiru Blanaru. ci ei m-au facut ofiter. Stând jos pe o rogojina unul lânga altul. Cu ce pret. lasa ca iei tu. alias Copaceanu. Eu câstigasem o batalie. Nu mai eram locotenentul Ionescu. Aici.

Dumnezeu sa-l odihneasca pe mos Mihai Copaceanu. public — mort 4. Tudor Ruset — taran — mort 11. La începutul lunii februarie 1949. Ilie Cristescu-Voica — taran — mort gr. Ianas Grozavescu — taran — mort 16. Nicolae Ciurica — meserias — gr. Petru Berzescu — taran — mort 8. în grupul lui Spiru Blanaru. Romulus Anculia — taran — mort DOMASNEA 25. Anispara Horascu — studenta — mort 27. Iancu Ghimboasa — taran — mort 21. Gheorghe Ionescu — n. Uta 24. Gheorghe Ionescu s-a dus si el în munti. Vichente Puschita — taran — mort 28. Petru Domasneanu — comand. — mort 3. grupul Spiru Blanaru avea urmatoarea componenta: TEREGOVA 1. Petru Anculia — taran — mort 12. Gheorghe Urdareanu — taran — mort 30. Gavrila Stoichescu — mecanic — mort 23. Pavel Stoichescu — taran — mort 5. Nicolae Ghimboasa — taran — mort 20. Martin Moatar — cojocar — mort PRIGOR 33. Gheorghe Smultea — student — mort 17. Horea Smultea — taran — mort 18. Uta FENES 31. Martin Copaceanu — taran — mort 22. Romulus Maritescu — taran — mort 19. Ion Caraiman — croitor — mort SLATINA-TIMIS 32. Petru Puschita — taran — mort 29. Ilie Ghimboasa — fierar — mort 15. Ion Berzescu — tâmplar 9. A fost un om viteaz si bun luptator. cu dragoste de neam si tara. Gheorghe Ivanici — macelar 14. Nicolae Horascu — taran — mort 26. zis Meila Rica. Iovan Berzescu — taran — mort 13. Ion Stoichescu — taran — mort 6. Iacob Cimpoca — taran — mort 10. Moise Anculia — taran — mort 7. Vasile Valusescu — ofiter Acestia au fost partizanii care s-au angajat în lupta pâna la dezmembrarea grupului în 12 . împreuna cu mai multi din comuna. * Dupa un timp arestarile s-au întetit în comuna Teregova. Spiru Blanaru — avocat — mort 2.

Gheorghe Grozavescu — taran 17. angajându-se în lupta de rezistenta împotriva comunismului. Nicolae Iacobescu — taran — mort 16. Pavel Bona — taran 18. Nicolae Burai — taran 23. Petru Ruset — taran — mort 14. Roman Grozavescu — taran . Traian Stoichescu — taran — mort 36. Ilie Dragulescu — taran 38. Ion Lazarescu-fiul — taran — mort 9. Petru Cojocaru — inginer 5.martie 1949. Alexandru Nicolici — preot — mort 2. Petru Coltan-tatal — taran — mort 30. Ion Iliescu — prof. Petru Stepanescu — taran 21. Octavian Stoichescu — taran — mort 37. Petru Maran — taran — mort 40. Petru Grozavescu — taran — mort 25. 11. Ilie Cojocaru — taran — mort 41. Petru Grozavescu — taran 39. Horea Anculia — taran — mort 7. Petru Bumbacila — taran — mort 32. Mihai Copaceanu — taran — mort 35. TEREGOVA 1. Traian Smultea — taran — mort 28. Ion Lazarescu-tatal — taran — mort 8. * Acum urmeaza tabelul cu oamenii care au sustinut lupta în padure si cei care au facut închisoare. Traian Stepanescu — taran 22. Ilie Grozavescu — taran 19. Ion Velea — taran — mort 34. Nicolae Cojocaru — taran 6. Dumitru Popescu — taran — mort 20. Horea Librimir — taran 15. Ion Bica — taran 26. Petru Stoichescu — taran — mort 27. Iacob Niculescu — taran 24. Toma Grozavescu — taran — mort 10. Ion Coltan-fiul — taran — mort 29. Atanasie Berzescu — prof. Dumitru Stoichescu — preot — mort 3. Ion Iacobici — meserias — mort 33. Corneliu Costescu — avocat — mort 12. Romulus Copaceanu — medic — mort 13. Ilie Pârvulescu — taran — mort 31. — 4.

Ion Buru 14. LUNCAVITA 1. Ion Pepa 23. Cala Cristescu 6. Moise Jurchescu 28. Tudor Cristescu 9. Ianas Gherga — taran — mort 8. Constantin Românu 12. Grigore Cristescu — economist 5. Atanasie Serafim 29. Petru Ionescu RUSCA 1. Petru Vuculescu — taran — mort DOMASNEA 1. Dumitru Benghia 26. Horea Stoichescu — taran 43. Ion Isfanut 21. Boba Petcu 18. Petru Duicu — taran 8. Stefan Jubereanu 22. Felicia Stoichescu — înv. Petru Gherga — taran — mort 7. Traian Banda — taran — mort 5. Mircea Vladescu — taran — mort 2. Dumitru Isfanut 20. Gheorghe Cristescu 10. Toma Românu 13. Nicolae Românu 3. Ion Duicu 15. Maria Cristescu 4. Gheorghe Novac — taran — mort 2. Gheorghe Munteanu — taran — mort 2. Grigore Ianosiga — taran — mort 44. Vichenta Puschita — mort 7. Ion Inga 25. Ion Nicoara — taran — mort 4. Petru Gherga — taran — mort . Petru Dragan 27. Nistor Duicu 16. Iosif Pepa 24. Ion Stepanescu — taran — mort 6. Dumitru Cristescu 17. Eftimie Soimu 19. Gheorghe Danescu 30. Ion Banda — taran — mort 3.42. Petru Românu 11.

Nemes 4. Manole Vlad — ing. 8. Ion Dragomir 4. Gurgu Mihai — colonel — mort 2. — mort 21. Tiberiu Lazar — prof. Petru Hamat — prof. Petru Matei — medic 9. Arsenie Marchescu — taran 4. Mihai Buracu — prof. Veniamin Nistor — episcop — mort 2. Ion Vela 3. Petru Aldea — înv. Nicolae Orbulescu — prof. 17. 7. Iosif Tocaci — ofiter — mort 12. 18. Ion Sadovan — ing. Ilie Ghinescu — taran — mort 3. Pantelimon Cristescu — prof. Filip Naia — ofiter — mort 13. Traian Anderca-fiul — jurist — mort 11. Adam Andrei — preot 4. — mort 6. 2. Victor Târu — impegat — mort . silvic — mort 2. Sabaila CARANSEBES 1. Ion Berzescu 6. Toma Lintu — înv. Ion Brânzei 3. Petru Delurintiu 19. Ion Pârvulescu — taran ARMENIS 1. 16. Ion Draganescu — mecanic 3. Isaia Suru — preot — mort 23. — mort 22. Ion Matei — ing.FENES 1. Gheorghe Fenes CORNEA 1. Ilie Ponoran — taran — mort VERENDIN 1. Traian Anderca-tatal — mort 10. — mort 25. — mort 5. Traian Dobromirescu — preot 24. 15. Toma Suru — preot 2. Nistor Vela 5. Ion Obrejan — mort 20. Silvestru Trica — mort 14. Ion Petrovici — prof. Patrichie Puraci — înv. Ianas Fenes — înv.

Ion Jumanca-tatal 55. Alexandru Cucu 44. Ion Jumanca 63. Ion Jumanca-fiul 56. Ion Udrea — înv. Ion Dalea 58. Miron Iovanescu 50. 47. Costi Vasilescu — mort 65. Cristea — economist 62. Mihai Spunei — mort . Dragu Grozavescu 33. Achim Crâsnic 32. Dumitru Guia — mort 36. Filip Pop — mort 42. 61. Pavel Raut — mort 40. Gavrila Dumitru — mort 28. Cornel Olaru — preot 30. Petru Grozavescu 34. Ion Boldea — mort 35. Frant Alexandru — mort 64. Petru Tocaci — mort 2. Francisc Nimu — mort 37. Cristea C. Nicolae Liuba 52. Simion Gheorghe 60. Petru Iana — preot — mort 43. Ion Popescu 38. Zarie Raut — mort 39. Dragan — mort 46. Gheorghe Zgaverdea 59.26. Gheorghe Iovanescu 49. Nicolae Cristoi BORLOVA 1. Petru Jumanca 53. Aurel Vernichescu — ing. — mort 31. Mihai Suciu — mort 29. — mort 48. Filimon Liuba 51. Nicolae Stângu 57. Mihai Popovici 27. Nistor Bocicai VALISOARA 1. Gheorghe Cristea — econom. Constantin Jumanca 54. Stefan Sipca — mort 41. Busu Busuioc — înv. Ion Chetu 45. Miron Ivanescu 2.

Ion Cerna — mort 22. Nicolae Marian — mort 12. Alexandru Gaina 10. Virgil Molin 19. Iova Zgârcea — mort 16. Pamfil Dragut — mort 3. Mihai Beg 2. Petru Unguras — mort 7. Traian Caciulat — mort 13. Atanasie Boldea — mort MAL 1. Martin Munteanu — mort 11. Toma Tantu — mort 3. Toader Oprea — mort 4. Pavel Dragut — mort 4. Remus Faur 18. Mihai Ciobanu — mort 23. Mihai Novac 20. Petru Oprea — mort 9.3. Aureliu Târziu (Ciuntu) 2. Brândusa Târziu — mort CIRESA 1. Anton Buciuman VAR 1. Moise Roi 5. Sârbu Bujor — mort BOUTAR 1. Gavrila Marta 15. Sabin Varan — mort RUGI 1. Mihai Zarafu 14. Manase OTELUL-ROSU 1. Pavel Bilca — preot — mort 2. Simion Margan — mort 17. Gheorghe Suciu — mort MARGA 1. Petru Tantu — mort . Ion Lenghel 21. Petru Ilca — mort 4. Ilie Turcin 8. Mihai Anderca PETROSNITA 1. Petru Dragulete 2. Andrei Moraru — mort 6.

Matei Gaspar 11. Ion Murariu — mort 10. Actiunea de represiune a regimului comunist se declanseaza în forta. Martin Rada ZORLENTUL-MARE 1. Gheorghe Dragulete — mort 13. Martin Guia — mort 7. Matei Crâsnic 14.5. Ion Eremia 8. Pavel Sorinca — mort 15. Vasile Izverceanu GLIMBOCA 1. Antoniu Atnagea — preot 5. Alexandru Crâsnic 12. Pavel Luca — preot — mort 16. Liviu Achim JDIOARA 1. fara a diminua arestarile din anii anteriori. Virgil Atnagea OHABA 1. Aurel Craciun CARPA 1. În vara anului 1948. Petnic. Petru Ambrus — mort 5. Mehadica. dupa cum am . Beg 4. Ion Rada — mort 6. Toma Gogoasa — mort 8. Constantin Munteanu 4. Victor Lisi — mort 18. Lazar Menescu RUGINOSU 1. Iablanita. Vasile Menescu 2. Simion Boaru Luptatorii împotriva comunismului din comunele: Cuptoarele. Nicolae Munteanu — mort 7. Avram Mâtu (Brangiu) — mort 9. Ion Mâtu — mort 17. Matei Mâtu — mort 3. Martin Mezin 3. Remus Ambrus 6. în anul 1948. Protestul curajos al luptatorilor împotriva comunismului ramâne ca o faclie luminoasa pentru generatiile care vor veni. Lazar Maghet — preot 2. Ion Vucu — medic — mort 2. Plugova si Baile-Herculane.

Plugova. Petru Lupulescu — mort 7. Felicia Stoichescu din Teregova. Ion Târziu 14. Timotei Lazarescu 9. Stefan Cristescu — mort 10. Samoila Martinescu 17. Nicolae Trica 6. Gheorghe Golopenta 8. Mehadica. Anisoara Horascu. Nicolae Târziu — înv.mai amintit. Ion Iliescu — prof. Martin Radoi 18. Baile-Herculane: 1. Iablanita. Ratec Iosif — preot — mort 3. Petru Grozavescu 15. care a rezistat . Ioana Laitin 16. Moise Cristescu — jurist 15. 2. Ilie Velcan 9. Petru Guran 13. Nistor Lazarescu 8. Saracovan Gheorghe 5. Andrei Iliescu — mort 11. Sabin Cristescu 14. Grigore Vetanescu 7. Luca Dragulescu * Consemnam în mod deosebit comportarea demna si curajoasa a fetelor care au fost arestate si condamnate. Petru Jurescu 3. Victor Goanta — jurist 18. cei din Cuptoare se organizeaza în jurul mecanicului Paun Stolojescu. Petru Teregovan 13. Moise Stolojescu — mort 12. Tudor Vadraru — brig. se organizeaza rezistenta în muntii Banatului. Ion Juca — mort 4. Tudor Iliescu — mort 5. Activitatea este descoperita si sunt arestati în ziua de 19 februarie 1949. Pavel Vadraru 12. Iata luptatorii arestati din comuna Cuptoare: 1. Paun Stolojescu — mecanic — mort 2. Gheorghe Cristescu — mort 17. Tudor Sârbu — dentist 4. Andrei Jurescu — mort 6. Ion Stolojescu 16. Petru Dragan 10. Petnic. Pentru sustinerea luptelor. — mort 11.

1. Moise Popescu 19. Ion Bacila 24. Gogu Cristescu 21. Ion Bulbucan . Constantin Ismana 8. Mentionam ca primele forme de organizare a luptei anticomuniste pe aceste meleaguri apar în anul 1946. mame. Toma Marasescu 5. Ilie Marascu 33. ca de altfel si celelalte sotii. iar primele ciocniri au avut loc la începutul anului 1948. Cei care urmeaza au scapat de pedeapsa cu moartea. Ion Ghilezan 20. Gheorghe Popovici 7. Pavel Ciucur — preot 10. De asemenea nu trebuie uitate dragostea si ajutorul populatiei comunelor respective. Lazar Miutescu 25. Ilie Ciucurel 28. surori si fiice. Zaharia Marineasa 2. Stefan Matasaru 16. Aurel Chera 32. Cornel Lacatus 12. Nistor Draghicescu 26. Mugurel Simian 27. D-na Domasneanu. care au fost alaturi de luptatorii anticomunisti. Nicolae Taranu 31. Gheorghe Stoicovici 29. întrucât nu era aparuta legea de condamnare la moarte.în anchete în mod eroic. la Baile-Herculane. Ioan Petchescu 4. Alexandru Dorobantu 11. Stefan Dumitrescu 3. si Ioana Laitin. Gheorghe Marascu 34. sotia comand. Ilie Vulpes 14. 22. Ion Tomescu 9. Ion Spataru 18. în partea de sud a Banatului. Ion Costescu 30. Gogu Spataru-Bacila 6. Rudolf Cristin 23. Talpes ? 17. Ion Dârpes 15. Alexandru Domasneanu 13.

Dupa o ora de aparare îndârjita. sustine lupta de rezistenta prin arme si alimente. comandorul este obligat sa ia drumul muntilor. partizanii au optat pentru solutia de separare în grupuri mai mici. Petru Belovici 37. în data de 7 spre 8 februarie 1949. a fost executat Ilie Domasneanu. se organizeaza si se angajeaza în lupta de rezistenta. în special Lugojul.35. Din grup a facut parte si d-na Domasneanu. Au luptat eroic în acea coliba. alcatuind grupuri de partizani. mai bine zis judetele Severin si Caras. sefii si majoritatea membrilor fiind vechi prieteni sau camarazi. în muntii Poiana-Rusca. Petru Nicoara 40. Ica Hategan * A existat în Banat si grupul condus de colonelul Ioan Uta. Desi aceste grupuri au cazut pe rând. Pentru a avea o capacitate de miscare si aprovizionare mai usoara. sotia comandorului. * Fete care au aprovizionat cu alimente si medicamente pe partizani: 1. Colonelul Uta si cei din grupul sau si sunt veritabili martiri ai poporului român. Petru Domasneanu — student 39. Stela Blidaru 3. Gheorghe Damsescu 36. Tot în 1950. desprindem urmatorul fapt: Atacul a fost dat de un grup de peste patruzeci de ostasi ai securitatii care au luat cu asalt salasul din apropierea comunei Mehadica. Pantelimon Erimescu. Sofia Roseti Bacila 4. împreuna cu alti opt partizani. Oamenii care au luptat în rezistenta din jurul Lugojului si chiar din Municipiul Lugoj LUGOJ . Tot aici. taranist. Din marturiile depuse de luptatorii care au scapat din încercuire si din rapoartele securitatii. despre care încercam sa adunam date. Acest grup actiona în raza altor comune. nordul Banatului. cad colonelul Uta. Numai dupa trei sau patru luni de la arestarea ei. Tica Artimescu Tin sa mentionez ca Gogu Cristescu si Tica Artimescu au fost arestati dupa un an si executati la Lugoj în 1950. Neli Miulescu Domasneanu 2. var primar al comandorului Petru Domasneanu. Ana Vulpes 5. în care era colonelul Uta. Aceste formatiuni urmau sa se uneasca în clipa declansarii luptei generalizate împotriva comunismului. activa si rezista grupul de partizani al maiorului Duma. Careba. Dumitru Petchescu — elev 38. Ilie Cristescu-Voica si E. ele au facut parte din aceeasi organizatie. la intervale de timp. În timp ce sudul Banatului. la Timisoara.

Xenia Mamaliga 43. — mort 16. Ion Popovici — prof.1. 46. Ion Boldureanu-fiul — prof. Ion Murariu — ofiter 20. Iosif Ripan — sef-cont. Cornel Hoban 37. 30. Ion Gaspar — comert 15. Stefan Ilca — ing. Coriolan Belgia — medic — mort 24. Gheorghe Duma — mort 10. Valeriu Streinu — avocat — mort 3. — mort 23. Traian Stanescu . Corneliu Zaslotzi — preot — mort 6. — mort 38. Dumitru Moise — librar — mort 5. Iosif Lazarescu — comert — mort 35. 45. Ion Petrutescu — dentist — mort 39. Traian Isfanescu 22. Valeriu Dabici — avocat 28. — mort 31. Dumitru Ilin — sef-cnt. Aurora Peta — înv. Ion Boldureanu-tatal — mort 18. — mort 7. Ioan Duma — mort 11. Zevedei Moraru — prof. 34. Pavel Micsa 33. Toma Lintu — înv. Gheorghe Marinescu — inv. Gheorghe Rista — înv. — mort 2. — mort 29. Iosif Vancea — taran 40. 44. Silviu Stoicovici — medic — mort 13. Petru Vasilescu — preot — mort 26. Petru Orbulov — croitor — mort 17. Semenica Moraru — medic 42. Ilean Lazarescu — comert — mort 36. — mort 25. Ion Cristescu — prof. Iacob Toma — econom. Felicia Stoichescu — înv. 19. Grigore Ripan — croitor — mort 12. Petconi Aurel — muncitor 41. 21. — mort 27. — mort 4. Dumitru Jura 14. Atanasie Berzescu — prof. Rusalin Olaru — prof. Tiberiu Mitar — prof. Caius Petric 32. Alexandru Peta — avocat — mort 8. Cornel Duma — mort 9. Ion Boncila — prof.

Ion Tomescu 77. Ion Sârbu 68. Ion Târziu — avocat — mort 65. Lazar Cadia — econom. 59. Ion Paul — mort 67. Damian Amariei 73. Eugen Hodos — mort 58. face legatura dintre regiunea Cluj. Gheorghe Radivoievici 79. Lazar Tinca — mort 52. Nicolae Cardas — preot 54. Dumitru Samson 75. Ioan Marcu — comert — mort 56. Caras. Oamenii care au luptat în grupurile de rezistenta din jud. Ion Lazarescu 70. Cornel Lacatus 71. Victor Sudresan 49.47. — mort 51. Nicolae Doran — comisar — mort . Ovidiu Hodos — mort 60. Dandu Jucu 72. Ionita Bratu 76. Nicolae Voin — prof. GRUPUL DORAN-POPOVICI 1. Ion Hercu 57. — mort 61. Bulzan 48. Petru Civig — medic 53. Ioachim Tarlie 50. Ion Lupulescu 55. Emil Ghilezan — jurist 63. Liviu Bireescu — ing. Tiberiu Sevici — notar public — mort 64. si Banat. Ion Cristea 66. Petru Serban 74. Nicolae Munteanu 62. Tiberiu Târziu FARLIUG Mustetea Ion CAPRIOARA Eugen Spineantu GRUNI Liviu Barboni CAPÂLNAS Ion Cristea Tin sa mentionez ca din cei notati la Lugoj. Ion Carapantea 69. Ion Murariu are o contributie deosebita în cadrul rezistentei din Banat. I. Ca ofiter activ. Ana Tomescu 78.

Nicolae Murgu 20. Nicolae Garu 8. Maxim Pircea 13. Pavel Andrei 15. Cornel Lazar 16.2. Octavian Botos II. Alimpe Aldescu — preot 6. Vasile Martin 10. Nicolae Caragea-Boanta 7. Stefan Luca 22. GRUPUL ORAVITA 1. Coriolan Buracu — preot — mort 4. Bubu Vonea 12. Strein Olaru 30. Adam Maran 19. Pavel Cotârla 9. Doru Blaj 3. Maxim Radovan 8. Vichentie Dancea 14. Eugen Cârdu 10. Petru Babeu 7. Martin Balan 5. Nicolae Popovici-Ionescu — mort 3. Remus Groza 31. Paul Dica-Botos 29. Constantin Coniac 25. Nicolae Zarcula 17. Ilie Dancea 4. Ilie Rusmir 9. Ioan Botosan 27. Pavel Brânzei 12. Alexandru Rusmir . Gheorghe Bogoievici — preot 5. Petru Tunea 13. Andrei Ion 24. Gheorghe Stoica 21. Traian Blaj 2. Damaschin Luca 26. Gheorghe Talescu 11. Paul Cojan 28. Nicolae Caragea 6. Valeriu Lazar 23. Puiu Rosu 32. Vasile Maran 11. Nicolae Irimia 18. Ion Chirila 33.

Ajuns în Teregova. Ion Munteanu — medic LUPTELE DE LA PIETRELE ALBE Februarie 1949. Petru Negovan 25. Din aceasta pozitie partizanii au respins atacul . S-au pregatit de lupta. Pavel Tamas 19. Gheorghe Linta 22. Zapada mare. cunoscute numai de ei. Ioan Goian 24. cu multa zapada. au fost prinsi doi agenti ai securitatii. cu numele de Munteanu Gheorghe zis Jura si de Pavel Cherciu. Ajunsi acolo. Iosif Bentura 26. Carol Breiceanu 18. Gerul nemilos se arata din ce în ce mai aspru. Cu cei doi agenti a mai fost fiul lui Munteanu. Nicolae Penta 23. Se înfratisera cu muntele. De aici s-au deplasat spre Pietrele Albe. s-au asezat în linie de aparare. 21 februarie 1949. Nu mai aveau timp sa se ascunda. Tunei 36. Ion Bubuiescu 17. Securitatea a deschis focul cu toate armele în flancul stâng al grupului. Nicolae Popistas 32. Traian Schiopu 33. Erau din Teregova. Gheorghe Baiescu 16. Costea 35. cu locurile tainuite. Ioan Chetrinescu 28. Viorel Pistrila 29. sub muntele Semenic. Au fost arestati de Maritescu Romulus si de Martin Moatar de la Slatina-Timis. cu hatisurile. Se aflau pe dealul Cârciobati. Acesta a reusit sa fuga. Duminica. a informat securitatea de cele întâmplate. Traian Puia 15. de unde în voie puteau sa observe orice miscare a inamicului. Ion Micicoi 30. Iarna grea. gerul aspru. Mircea Cârmaciu 34. Partizanii patrulau si pândeau din locuri ascunse. Ioan Ciocu 27. Ion Nicola 20. Asteptau cu înfrigurare atacul securitatii. Alexandru Eva 31. Pavel Raica 21. Era ziua de 22 februarie 1949. În grup au fost cercetati de Gheorghe Ionescu si Spiru Blanaru. Spiru Blanaru si Gheorghe Ionescu se asteptau acum la un atac din partea securitatii.14. Gheorghe Munteanu — economist 37.

Gheorghe Ionescu pleaca spre Orsova. cu grupul. Se asteptau la un alt atac mai bine pus la punct. La mitraliera. Cornereva. îngreunând tot mai mult retragerea luptatorilor din rezistenta. Armata era hartuita din toate partile de grupuri de câte trei partizani. Ajunsi la Fenes. . extinzând-o pâna la Domasnea. Mehadia. Ningea fara încetare. pregatindu-se de lupta. Armata s-a retras încarcându-si mortii în caruta. iar Spiru Blanaru se retrage spre muntele Tarcu. lui s-a retras de la Pietrele Albe catre Fenes. Grupul a facut o manevra de retragere organizata. Între Rusca si Fenes. la locul numit Târsâtura. Spiru Blanaru. tragator si Petru Berzescu-Berda încarcator. securitatea a deschis un alt foc.securitatii cu un foc nemilos de arme automate. Petru Anculia-Miloi si Ghita Urdareanu din Domasnea. Vazând ca flancul stâng este bine fixat la teren si înzestrat cu armament bun. atacând flancul drept al grupului. Am uitat sa mentionez ca atacul securitatii a fost declansat la orele 15 si 30 de minute. De comun acord cu grupul. derutând securitatea prin sustinerea retragerii cu foc continuu de catre centrul de aparare a liniei de lupta. partizanii au reusit sa scape de urmarire. În adâncul noptii. Astfel. la Fenes. Înspre Caransebes au cuprins toate comunele din jurul Slatinei-Timis. LUPTELE DE LA FENES Spiru Blanaru. Zapada crestea mereu. în cadrul grupului se aflau Ion Berzescu-Berda. De la partizani nici un mort. securitatea a organizat urmarirea în întreaga zona a Teregovei. se organizeaza iarasi în aparare. Dupa un schimb de cuvinte cu socrul lui Caraiman. Se apropia de înserat. pentru informatii si alimente. În urma înfrângerii de la Pietrele Albe. Era începutul lui martie 1949. Aici voi adauga unele fapte care mi-au fost aduse la cunostinta în ultimul timp de la martori oculari ai acelor vremuri. Petru Domasneanu si Gheorghe Ionescu hotarasc sa împarta grupul în mai multe parti si sa dispara din raza de actiune a armatei. Lupta a durat pâna noaptea târziu. frati. Atacul a fost respins. în casa lui Ion Caraiman. Aici au facut o bresa. Târsâtura. Un grup în frunte cu Spiru si cu Ion Caraiman pleaca spre Fenes. Doi partizani au cazut în lupta. Au cazut multi morti din partea securitatii. Spiru Blanaru conducea lupta. Petru Domasneanu. spre Iablanita. ei pleaca înapoi spre locul lor. îsi dau seama ca securitatea sta la pânda.

plecând afara. Acum. unde s-au instalat. Spiru cu Caraiman au iesit repede din casa. Asa stând lucrurile. Au stat ca pe spini si la locul acesta. s-au hotarât sa plece de acolo. de abia peste câteva luni. Anisoara Horascu si Ion Berzescu. Nu a încercat nici o sinucidere cu grenada. într-o coliba la Valea de Pesti.Când au ajuns la Târsâtura. sânge varsat în apararea neamului de urgia comunista. Petru Berzescu si Iacob Cimpoca si pleaca cu ei la Fenes. În tot timpul luptelor de la Fenes au fost urmariti si cu aviatia. pe pozitia de aparare. extrem de mare. Sângele lui Ion Caraiman curgea în aceeasi iarna cu zapada mare. Aici au fost înconjurati si prinsi cei din Teregova. iar Spiru Blanaru a fost ranit la picior. în jur de o saptamâna. În aceasta situatie. Pentru a deruta urmarirea. Socrul. Albul zapezii de pe colinele Fenesului se înrosise. s-au întors de la Fenes Petru Berzescu si Iacob Cimpoca. În casa lui Ion Caraiman au fost primiti cu o prefacuta caldura de catre socrul lui Caraiman. În aceasta lupta a cazut mort Ion Caraiman. Ion Caraiman îsi cunostea socrul. fiica sa. La Valea de Pesti. deschizând foc asupra lor. Zapada fiind mare. a disparut. spre nord-est de Teregova. Era 12 martie 1949. Valea de Pesti. organizându-se în aparare. Târziu în noapte. grupul s-a retras spre Teregova si Domasnea. socrul lui Caraiman pregateste vânzarea. a mai fost o încercare . Asa au mai reusit sa scape de urmarire. Ei au raspuns cu foc. partizanilor le-a îngreunat retragerea si chiar lupta de aparare. Spiru si-a dat seama ca ceva nu-i curat la mijloc. Sângele lui Spiru Blanaru se înfratea cu sângele lui Ion Caraiman în omatul mare. * Dupa luptele de la Fenes. Nicolae Horascu si cu Anisoara Horascu. fugind prin gradina spre padure. ajung aproape de Fenes. Petru Berzescu si Iacob Cimpoca s-au retras spre padure. în intervalul de la prima vizita a lui Spiru la Fenes si pâna la a doua. Securitatea le-a luat urma. Spre seara. au intuit primejdia vânzarii. în ziua de 12 martie 1949. Au ajuns la un alt loc. În timpul acesta. Spiru Blanaru a fost arestat si dus la Securitatea din Caransebes. au fost mult mai târziu prinsi. au ramas Nicolae Horascu. Ei au adus vestea de cele întâmplate în lupta de acolo. Se asteptau la o vânzare. * Pe dealul DORANIE. dupa Tomnacica. Acum Spiru formeaza o echipa din: Ion Caraiman. au încaltat opincile cu gurguiul la spate.

-lui sunt mentionati de catre ministrul de externe al U. Petru Anculia-Miloi — Teregova 2. Spiru Blanaru 2. 1848-1849. Romulus Maritescu Timisoara — Padurea Verde — 2 august 1949 1. se gaseau cu arma în mâna.de rezistenta din partea lui Iovan Berzescu-Micsescu si Horea Smultea-Crisu. Careba III. Gheorghe Berda Berzescu. care lupta cu arma în mâna împotriva comunismului”. Petru Domasneanu 3. În analele O. Petru Puschita-Liber 6. Pantelimon Erimescu 4. Ion Caraiman — Fenes IV.S. PIETRELE ALBE — 22 FEBRUARIE 1949 1. Gheorghe Ionescu — Teregova — notar public UN OSTAS AL IANCULUI Dupa o suta de ani de la revolutia lui Avram Iancu. DORANIE 1. Ion Berda . Colonelul Ioan Uta — Lugoj 2.-ului. ca: “Banditii de pe dealurile Teregovei. LUPTATORII MORTI PE CÂMPUL DE LUPTA I.. Gheorghe Urdareanu — Domasnea II. Aurel Vernicescu 2. trei stranepoti ai luptatorului din armata Iancului. E. Puschita Petru-Mutascu 5. Nicolae Ghimboasa-Miclut 7. Grupul lui Spiru Blanaru înscrie o pagina în istoria neamului românesc ca luptatori cu arma în mâna împotriva comunismului.N. Gheorghe Smultea-Crisu 5. FENES 1. Teodor Ungureanu 4. luptând pentru credinta si neam împotriva comunismului. Ion Tanase 4.. Si era anul 1949.U.R. Petru Berda Berzescu. 1949 1. Horea Smultea-Crisu — Teregova LUPTATORII CONDAMNATI LA MOARTE SI EXECUTATI Timisoara —Padurea Verde — 16 iulie 1949 1. Ilie Cristescu-Voica — Domasnea 3.S. SALASUL de lânga MEHADICA — Noaptea de 7/8 febr. Gheorghe Luminosu Timisoara — 1950 1. Ei au cazut în lupta. murind pentru lege si neam. Iovan Berzescu — Teregova 2. în zilele de 13-14 martie 1949. Gheorghe Popovici 3.

Datoria voastra este sa nu-l uitati. Elena Berzescu. frati. unde aveam pamântul nostru. asteptând clipa de a tâsni. Toti locuitorii comunelor din raza Comunitatii de Avere se bucurau de multa libertate prin faptul ca erau constituiti în unitati militare. Asa se face ca strabunicul meu. Ore întregi am discutat cu ei despre ceea . Eram vecini cu mos Simion Leican. 15-17 iunie 1848. unchiul bunicii mele dupa tata. Ma vad cu pistolul în mâna pasind în sus. prezidata de Eftimie Murgu. mos Gheorghe facea parte ca ostas în termen din compania de graniceri de la Teregova a regimentului de graniceri din garnizoana Caransebes. Vedeti voi. În arc peste timp. mos Gheorghe Berda se afla pe vremea aceea. Au tâsnit din fiinta noastra exact dupa o suta de ani de la lupta Iancului. prietenii si camarazii mei. ati avut un strabunic care a luptat în armata lui Avram Iancu. nepot de frate. ca si acum toti vor sa ne sara în cap si sa ne sfâsie. În aceasta unitate se aflau douazeci de tineri din comuna Teregova. fratii tatalui meu. 1848-1849. În adâncul fiintei noastre. unchiul meu. pe viata si pe moarte împotriva comunismului. aflati la datorie. dar bine legat. faceau legatura cu strabunicul lor. au dospit în sufletele noastre. si Atanasie Berda Berzescu. a revolutiei lui Avram Iancu. ostas al Regimentului de Granita din Caransebes. Dupa adunarea poporului român de pe Câmpia Libertatii din Lugoj. o parte din el. Parca era ca acum. în Muntii Apuseni. sa stiti ca voi. înfiintate de Maria Tereza pentru apararea granitelor imperiului. lupta Iancului de atunci se lega cu lupta vremurilor noastre. un mesaj al lui mos Gheorghe pentru noi cei de azi. aparând fiinta neamului românesc. pasteam oile pe dealul Poieni. Era un om mai mult mic de statura. eu eram copil mai marisor si-l tin bine minte. pe coasta dealului Tomnacica. stranepotul lui mos Gheorghe. ostas al Iancului. când el era batrân. Cuvintele de atunci. Printre ei se afla si mos Gheorghe Berda Berzescu. Regimentul de graniceri. copii fiind.Berzescu. ele si-au gasit loc. din neamul vostru. de la mos Simion Leican. Ma conduceau spre Slatina-Timis. în apararea poporului nostru românesc. Aceasta frumoasa istorie de familie este înregistrata de mine. Fusesem la o întâlnire cu Spiru Blanaru si Petru Domasneanu.” Iata deci. ale lui mos Simion Leican. împreuna cu Martin Moatar si Martin Copaceanu. Fiind nepotii lui. Eu cu Ion. al lui Berda. ne povestea multe lucruri. Printre altele ne spune si aceasta legenda: — “Mai copii. îndesat si brunet. mos Gheorghe. Pe vremea aceea. Sa mergeti pe urmele lui. s-a dus în armata lui Avram Iancu. alaturi de uica Patru si uica Ion. Pe vremea aceea.

jucându-ma cu moartea. mai ales ca avea toate datele care conduceau la acest adevar. la Spiru. Si l-am salvat. Era prin luna martie. Duhul neamului lui Berda Berzescu. în masura aceea îsi va gasi un loc în fata divinitatii. poporul nostru are o misiune de la Dumnezeu. în acea zi memorabila de 16 martie 1949. curierul meu. Pasind la vale prin omat. ne-am înfratit cu duhul lui mos Gheorghe Berda.” O POLITA PLATITA În neastâmparul animalului de prada. În mod evident si pentru Mois. mai ales ca ei nu se mutasera din locul acela dupa arestarea mea. În sinea lui se considera înfrânt. atât de mare pe pamânt. ostasul Iancului din 1848. seful securitatii. între mine si Mois. comandantul suprem al securitatii pe tara. Eu am mers pe ultima carte. Vom vedea mai târziu si vom conclude aceasta în urma declaratiilor lui în timpul crizei de nervi. suferise o înfrângere. ma astepta în camera de ancheta. Mi-am riscat viata. În fata lui Nikolski. maiorul Aurel Mois. De aici si credinta ca neamul nostru românesc. atunci totul este cenusa. Auzind cele declarate de Ruset. ca exact în ziua de 28 ianuarie 1949. 1949. Expeditia pentru prinderea lui Spiru Blanaru s-a facut tocmai în ziua în care eu trebuia sa ma întâlnesc cu el acolo în padure. Unitu-s-au atunci Duhul Iancului cu Duhul Codreanului. Înfrângerea lui din 28 ianuarie era o realitate si înca una din cele mai mari din viata lui de pâna atunci. asa cum a declarat Tudor Ruset. În masura în care-si îndeplineste misiunea. Mois de data asta s-a pierdut. pierderea unei batalii. Iar pe Mois l-am înfrânt în acea zi de 28 ianuarie 1949. În cele ce urmeaza va voi desfasura asa cum s-au întâmplat lucrurile. eu aveam o întâlnire cu Spiru Blanaru. pe vechiul loc la Tomnacica si ca trebuia sa fiu condus tot de curierul meu.ce trebuia sa facem în lupta noastra de aparare. Zapada era mare atunci. Cu pretul vietii mele trebuia deci sa-l salvez pe Spiru Blanaru de a cadea în mâinile securitatii. Era 23 ianuarie 1949. ziua 16. ca . Neaua era mare si frig. Un lucru am învatat din tot zbuciumul acesta de luptator de o viata: — “Daca în tot ceea ce faci nu esti curat ca lacrima. eu stiam precis unde se gasea Spiru. punte de legatura. Si-a dat seama de acest lucru numai dupa ce prinsese pe Tudor Ruset.

am condus securitatea în punctul opus fata de locul unde se aflau partizanii. Te bat pâna ma satur. Ajunsesem o mogâldeata de om. Striga la mine cu ochii iesiti din orbite: — “Tu stiai precis unde este Spiru în data de 28 ianuarie. El era convins de un lucru. sprijinit cu capul pe mâna dreapta. Congestionat la fata. Cu amândoua mâinile înfipte în pieptul meu. în mod vadit. Eu n-am recunoscut nimic din cele declarate de Ruset. dupa declaratiile lui Tudor Ruset. nu si-a batut joc de mine asa cum tu ai reusit s-o faci. gemea. cu parul vâlvoi. Racnea. Ti-ai batut joc de mine cum nimeni n-a facut-o pâna acum. Era îngrozitor de turbat. se uita la mine. riscându-mi viata. voinic. fiara dezlantuita a fost lânga mine. Tocmai atunci aveai întâlnire cu el.” Si. Gemea. ma auzi? Acum am sa te omor. de parca era o gramada de paie pusa cu furca. ca în fata generalului Nikolski suferise o înfrângere. Fiind îngramadit acolo. Era ravasit pâna la nebunie. În ziua aceea. care semana cu o zdreanta.” Era un om înalt. scotându-mi capul de sub brat si . Îi curgeau balele din gura. el ma oprea zicând: — “Nu vreau sa te aud! Nu vorbi nimic.parca încerca sa acopere durerile provocate de impactul cu Satan. Era ca un animal salbatic ranit. blond si cu ochii albastri. când am fost cu armata în urmarirea lui. eu unul am trait iadul pe pamânt. ma ridica deasupra capului si ma trânti în casa de bani. De data aceasta pe Mois nu-l mai interesa ca eu nu recunosc cele declarate de Tudor. Desfacut la haina. Acest lucru l-a durut mult de tot. Nicolae Petrascu. De abia ajunse la scaunul de la biroul sau. ma melita de la cap la picioare si de la picioare la cap. Acum era de-a binelea nebun. ca vai de mine. scapa-ma!” Extenuat. O fire impulsiva. Nu mai putea vorbi. Cu mâinile îmi ocroteam pe cât puteam capul. De ce ai facut asta?” Eu cautam sa-i spun ca nu-i adevarat. Înjurându-ma. dintr-un salt. Ma uitam cu coada ochiului la fata lui. pe care l-am anchetat zile în sir. Începusem sa ma misc. pe dealurile Teregovei. Acest lucru pentru Mois era o certitudine. ca pe cânepa. Inima-mi batea în piept ca un ciocan pneumatic. rasufla sacadat. Într-adevar. În gândul meu ziceam: — “Doamne. de abia acum îsi dadea seama maiorul Mois. Eu. mi-a zis: — “Nu trebuie sa declari nimic. el se prinsese cu mâinile de casa de bani si sari cu cizmele asupra mea. Acum trebuia sa înfrunt dezlantuirea unui nebun.

din nou sari pe mine. Iata cum din tragic realizam comicul. de iad adevarat. buzele îmi crescusera. dar am simtit ca Dumnezeu ma ocroteste si ma ajuta. Acum. Grupul lui Spiru Blanaru se dizolvase. ma. Generalul Nikolski era martorul înfrângerii lui. Când m-a vazut ca ma misc.uitându-ma numai cu un ochi la el. Naucit de pumni. Asa s-au petrecut lucrurile pâna la orele 23 din noapte. iar sângele îmi siroia din gura si din ranile de pe corp. Nu se frângeau. gângania dracului! Ma. ma învârti dupa degete?” Ambalându-se. Oricât s-ar fi dezlantuit asupra mea. nu mai puteam sta prea bine pe picioare. ca n-a murit. Ma ridica si ma izbea de podele. Calauzit de acelasi duh satanic. . am fost transportat din nou la închisoare. Din contra. strigând: — “Uite-l. Atunci parca primeam tarie si suportam mai cu sânge rece durerile. În camera vecina erau mai multi teregoveni. Multumesc lui Dumnezeu ca nu l-am tradat pe Spiru. n-ai murit? Dumnezeii ma-ti de nemernic. am ramas înmarmurit de sinistrul tablou din fata mea. de un om întreg la cap si serios? Tu o gânganie. asa cum de altfel fac si acum. care erau mari de tot. cu mai multa truda. vânataile la ochi se accentuasera. Îngroziti. Unul mai traieste si acum. cu dintii rupti si zdrobit cu cizmele. Se îndoiau parca. Mois m-a trimis la închisoare. a sarit ca un nebun la mine. de parca atunci ar fi iesit din râu. asa ca nuielele de alun si-si reveneau la loc în ciuda lui. cu mai multa patima dorea sa ma omoare. cu mai multa furie ma lovea. au trait acele clipe de spaima. Tu râzi de mine si acum? Nu-ti pasa ca te-am melitat ca pe un snop de cânepa? Mai ai oase întregi? Tu-ti bati joc de mine. Gheorghe Grozavescu-Mutu. Oasele mele parca erau elastice. Tipa la mine sa nu scot o vorba. Dupa ce a obosit. Nu stiu cum s-a întâmplat. unde era depozitul securitatii. N-au trecut doua ore si m-au dus iarasi la Mois. Erau niste colegi de ai mei de scoala primara. De cinci (5) ori am facut drumul de la închisoare la securitate. Curgea apa de pe el. ca ma omoara. Era umilit. Mereu îl apar si-l fac cunoscut lumii întregi ca erou si martir al neamului nostru românesc. rusinea înfrângerii n-o putea sterge. Lesinând. Si iar striga si iar ma înjura. Toate acestea începusera pe la orele 11 din 16 martie 1949. l-am aparat. Fata mi se umflase. o jigodie ordinara. dus-întors.

În localul securitatii era învalmaseala. Îi arestasera pe toti cei care facusera parte din organizatia lui Gheorghe Ionescu. În acest timpul am vazut multe lucruri înspaimântatoare. începe sa ma linisteasca. pe prici. astia vreau sa te omoare. sunt teregovenii. au început cu Biserica. Barbati si femei. seara la orele 23. Ma uit prin vizeta. “Cazul Apateu — un tortionar al securitatii se apara în spatele usii întredeschise. care cei mai multi dintre ei erau în functii superioare de stat. au venit o multime de oameni arestati. Am mai fost chemat si anchetat.Directorul de atunci al închisorii. pe coridor.” Plecând. aceeasi sete îi devora pe nostalgicii rosii. tin sa informez asupra unui lucru: — În “România libera” de vineri 8 octombrie 1993. cam prin 18 martie 1949 seara. notar public în Teregova. Înca nu se potolise fiara din el. În celula. Si de la Revolutia din Decembrie 1989 încoace. Sa ne întoarcem la Mois. ma astepta cu sufletul la gura parintele Alexandru Nicolici din comuna Teregova. dar glorios episod din marea înfruntare a neamului nostru cu Comunismul. vine la mine speriat si ma întreaba: — “Ce au astia cu dumneata. comunistilor. arestati cu totii. Tot atunci a fost arestat si domnul Talpes cu sotia. Erau asezati pe jos.” Cu un prosop ud. În încheiere. Voiau sa stie unde se ascund copiii lor. Litera. Porniti sa distruga totul în calea lor. Asa se încheiase un trist. Nu mai aveau loc în celule. Dupa câteva zile. Cei aserviti lor. adevarul cu minciuna. Au fost batute femei în mod bestial. sub scutul legii însa. cu mai mult suflet. destramând sufletele. pentru a ucide omul însusi. fostul proprietar al fabricii de tigla din Caransebes. înlocuind dragostea cu ura. ma întreaba: — “Ce-i cu tine? Doamne. — Calaul din Cristian Tell 31 — . Fusese directorul închisorii înainte de a veni comunistii la putere. si-a facut cruce. Ultima data. nr. Îi recunosc. Ma batusera si la talpi. erau înghesuiti în camere pâna la refuz. Mirat de halul în care ma vazuse. unde era numai o rogojina ca asternut. stergându-mi sângele de pe fata si de pe corp. Era arestat ca luase juramântul teregovenilor din organizatia de lupta. Setea cu care s-a dezlantuit Mois asupra mea este setea caracteristica comunismului în totalitate.1073 (serie noua) a aparut un articol semnat de d-l Marius Ghilezan. era un om mai bun. domnule? Te omoara. El a înfiintat aceasta organizatie cu scopul de a ajuta grupul lui Spiru Blanaru si al colonelului Ioan Uta cu arme si alimente. îsi permiteau totul. Printre ele erau mama lui Ion Matei si cea a lui Vlad Manole.

. Sa ne unim cu totii în spiritul dragostei crestine. mult încoace. dar nu tradatori. Severin. CERCETARILE O data cu acea polita platita se încheie jocul nefast al lui Mois cu mine. cunoscând. de apartenenta politica. Dictonul englezesc: “Strugle for life” — exprima de minune fenomenul românesc în lupta. imobilizat într-un scaun. fondul problemelor. La întâmplare.” În dreapta articolului apare fotografia lui. Material prea destul. se trezea câte unul ca-i sef de lot. noi. Numai dupa aceea. arestarea mea s-a facut datorita faptului ca eu eram seful Fratiilor de Cruce pe judetul Severin. Despre crimele pe care le-a facut spune: — “Nu-mi amintesc de acele vremuri.. iertatori. nici cei de la Revolutia din 1989. cum l-au ocrotit si pe Nikolski. Îl ocroteau pe Aurel Mois. indiferent de etnie. Dar.” Noi trebuie sa întelegem un lucru. Adesea nu se tinea seama ca ai fost sef sau nu în alcatuirea loturilor. în planul doi. Parca-l vad si acum. mai târziu. Satanic se lucra peste tot. în grupul lui Spiru Blanaru. Neocomunistii de azi îi apara pe comunistii de ieri. am uitat. Are coxartroza. se punea problema activitatii mele în cadrul FDC-ului în jud. Se intra din plin în cercetari. Astazi este un om în etate.Este vorba de maiorul Mois Aurel. Bucuresti. în felul cum sarea pe mine cu cizmele.. În mod aparent. eu am fost implicat în actiunea de lupta în rezistenta din Banat. de confesiune. dar nu delasatori si sa realizam mai departe apararea poporului român. Loturi.. El nu-si mai aduce aminte de acele vremuri. Cristian Tell 31. cu siguranta. D-l Marius Ghilezan încheie asa: — “Prin atitudinea d-lui Mois Aurel am regasit atitudinea securistilor mai noi sau mai vechi. Era la începutul lui aprilie 1949. aflati la putere.. întelegatori. fiind operat în urma cu doi ani. se desfasura acel plan de lucru — anchetele. Sa iubim omul în lumina lui Hristos.. dar. în mod . loturi se formeaza în vederea deferirii în justitia înrobita tancurilor rusesti. Telul final era anularea personalitatii fiecarui ins în parte si atacul la fiinta neamului. În mintea maiorului. care în prezent locuieste pe str. neamul românesc. A trecut prea mult de atunci. Pentru rusi am ramas si vom ramâne înca multa vreme inamicul numarul unu. Gemeau camerele securitatii si ale închisorii din Caransebes de atâtea suflete haituite. Mois. nu-si mai aduceau aminte ca mai trebuie sa fie si un proces al Comunismului. de multe ori. pe atunci maior de securitate. Dragostea în Hristos este mai mare ca toate.

Nu dadea nici o importanta actiunii mele în grupul lui Spiru. totusi eu contam ca organizator al Fratiilor de Cruce. Pe rând. de elevi. Securitatea i-a implicat si pe ei în înscenarile de uneltire contra statului si a ordinii sociale. în repaus. Vom vedea la momentul potrivit. În aprilie si mai 1949 au fost arestati.vadit. rupt si el de atâtia necajiti ca si mine sau poate mai rau. fratii de cruce din jud. ducându-mi necazul pe petecul de rogojina. lucrurile au fost lamurite. Severin. anchetele. unitatile mele. Securitatea. dupa cum aprecia securitatea gradul lor de vinovatie. Ne întrebam cu totii ce se va întâmpla cu atâtia arestati. Cu ei de asemenea au fost arestati si multi studenti. Au umplut pâna la refuz celulele închisorii. Dupa caderea lui Spiru Blanaru se aresta zi si noapte. Severin. Din toate comunele din jurul Teregovei erau ridicati oameni. Se dezlantuise taurul rosu. în implicarea mea în procesul lui Spiru Blanaru. fiind seful securitatii din jud. sortii de izbânda erau în favoarea mea. Tot atunci au fost ridicati si o parte din profesorii de la scolile secundare din judet. când voi reda cu amanunte conflictul dintre Mois si Kling. Erau îngramaditi si pe coridoare. eu am fost lasat la o parte. În aceste conditii. ma considera seful Fratiilor de Cruce din judet. în timp. În cursul lunilor aprilie si mai se fac arestarile masive în rândul fratilor de cruce din judet. prin informatiile detinute de la agentii sai ma stia de curier al lui Spiru Blanaru cu Bubi Roman. marturisind cele vazute si traite în iadul comunist. Se . Pe lânga profesori au mai fost si învatatori ridicati din comunele din jurul Caransebesului. La sfârsitul anului 1948. se dezlantuise împotriva mea. sef de grup al jud. Asa stând lucrurile. care-si disputau sefia în actiunea împotriva grupurilor de partizani. Dumnezeu voise ca eu sa mai traiesc. În timp însa. Kling însa. ba chiar mii. aveau sa nu dea câstig de cauza lui Mois. în desfasurarea lor. Rând pe rând. Erau sute de oameni. dupa cum am mai spus. ca în timp mai aveam de vorbit. Toti acesti oameni au fost împartiti în loturi. Oamenii au fost izolati în grupuri mai mici sau mai mari. cade Petru Cojocaru. Severin ma avea în planul lui de ancheta ca o piesa rara. Desi actiunea mea se rezumase numai la lupta de partizanat în grupul lui Spiru. Mois si Kling au toata reteaua de organizare a FDC-ului în mâna. Se vede ca în planul iconomiei divine. zic eu. Aceasta. Ma voia implicat cu Spiru Blanaru. în evidenta lui. Se trecuse la arestarea Fratiilor de Cruce în Banat. cad în mâinile securitatii. din Banat. Zoltan Kling.

De multe ori tâsnea sângele din talpi si din fund. De la cei din rasarit învatasera sisteme de tortura si chin satanic. Era sectorul lui. lasând pe altii sa-si faca datoria de batausi. cu un loc între ele cât ar putea intra un om. îi revenea sarcina de a se ocupa de Fratiile de Cruce. Se cautau capete de acuzare. fiul doctorului Mircu de la Lugoj. sa ma implice în procesul lui Spiru Blanaru. Ele erau plasate la mijlocul camerei. Cel legat se balansa pe drugul de fier cu talpile picioarelor în sus. schingiuiri. În jurul lor se învârteau batausii sau calaii. La Caransebes. În mod vadit îsi disputau întâietatea la comanda. actiune careia el îi dadea amploare. cum vreti sa-i numiti. neodihna. Sistemul acesta de tortura se numea “Prepeleac”. care era seful jud. Iata cum functiona: Arestatul era dezbracat la pielea goala sau numai în camasa si chiloti. Mâinile erau petrecute peste genunchi. În timp ce se batea. de cele mai multe ori. Lui Kling însa. În camera în care se batea era un anumit mobilier. Se introducea un drug de fier în latul format de mâinile legate si glezne si asezat între cele doua mese. cu fruntea ajungând la genunchii îndoiti. cu tot dinadinsul. care s-au întrecut pe ei. la calai. Cei care erau la pielea goala si batuti de mai multe ori se trezeau cu sângele curgând din spate si talpi. foamete si sete. pentru toata lumea în acelasi fel diabolic — batai. Anchetele se desfasurau. fara exceptie. Omul era adunat ca o minge. Uneltire împotriva statului. adica îmbratisau genunchii si legate o data cu gleznele. asezate parallel. Cristescu de la Orsova si uneori Mircu. Talpile si fundul erau expuse la o bataie satanica pâna la lesin. Ei erau supravegheati de anchetatori. el lucra la formarea dosarelor. pe o masa cânta un aparat de radio. Nu-l interesa pe ce retea eram eu arestat. de abia acum încep cercetarile. Capetele de acuzare abundau în jurul actiunii de partizanat. Mois voia. desi orasul Caransebes era sub ordinea lui Kling. data la maximum.lucra intens pentru formarea dosarelor în vederea deferirii în justitie. În felul acesta am fost si eu anchetat în luna aprilie la Caransebes. ca tot acolo ajungem. au fost Zabaila. sub directa supraveghere a maiorului Kling Zoltan. fratele preotului de la Luncavita. torturi. potrivit pentru tortura. Kling lucra sub comanda lui Mois. Dar. Erau doua mese masive de stejar. Se ducea lupta . De obicei era câte o simfonie. Ca batausi. Severin. Pentru mine.

Asta aparent numai. ca ce-a urmat o sa vedem nu peste mult timp. Înainte de a trece la descrierea timpului petrecut în Lugoj. o buna bucata de vreme. Se parea ca am intrat într-un fagas normal. prin luna august. în ancheta. De aici. Te uitai la ei când. chiar în vazul lumii. Mois însa se opunea. al bietului neam napastuit de cei de la rasarit. Închisoarea se înscrie pe aceeasi linie de comportament. din regiunea de sud a Banatului s-a pornit din plin si de mare rasunet rezistenta armata împotriva Comunismului. Sa faca ce vrea el cu mine. au renuntat si m-au lasat în pace pentru un timp.între Mois si Kling. lucrurile s-au domolit. cu subele tinute pe umeri. Dupa multe încercari. ca-n camere nu mai aveau loc. ulterior. dar nu avea date suficiente. al paradoxurilor. dar sa termine odata cu acest cosmar. destul de sumbru. nici comandorul Petru Domasneanu n-a recunoscut vreo întâlnire cu mine. de a ajunge la o declaratie definitiva. Kling voia sa ma transfere la Lugoj. era format din cei cu mentalitate veche. Pâna în cele din urma au cazut de acord prin faptul ca maiorul Kling i-a promis lui Mois ca la Lugoj va pregati dosarul întregului lot FDC-Severin si ne va expedia pentru proces la Timisoara. Ajunsi la Lugoj. Kling se opunea. Vremurile se anuntau a fi noi. cum erau claie peste gramada. norocul meu a fost ca nu am recunoscut întâlnirea mea cu Spiru si nici el. în frunte cu directorul. iar personalul. Se straduia Mois sa ma implice în lotul lui Spiru Blanaru. ma voi opri la a prezenta închisoarea din Caransebes. Faptele petrecute în aceasta închisoare pledeaza pentru acest paradox. fara ancheta. scrutând parca viitorul. ducând si . ne-a lasat în pace. când a început iadul anchetelor. ca ale dacilor. cu caciulile lor tuguiate si date pe o parte. împreuna cu un lot de elevi din Caransebes. de confruntare a noului cu vechiul. Gemea închisoarea de oameni adusi din toate partile. La fel. cu privirile pierdute în zare. De la sine. Acolo vom fi la dispozitia lui Mois. pe coridoare. Atmosfera era tensionata. Zbârnaiau zi si noapte jeepurile securitatii. În ancheta. Litera. al contradictiilor. n-a recunoscut nimic ca am fi colaborat. ÎNCHISOAREA DIN CARANSEBES Caransebesul anilor 49-50 era cel al framântarilor. dupa 18 martie se întetisera arestarile. A fost interceptata o discutie a lui Mois cu Kling asupra mea. peste câtva timp. calare pe tancurile aducatoare de moarte. Îti dadeai seama ca învolburarile erau mari.

în jurul orelor 11 ziua. dar eu nu-i raspundeam la nimic. adesea lansa zvonurile ca “Vin americanii”. ca pe spate nu aveam loc. Am aflat mai târziu ca era finul lui. Pe atunci si-n Caransebes. Ma provoca mereu la discutii.aducând oameni de la schingiuirile satanice. care mai de care la chistoacele lui. fiind lânga cuptorul camerei iar eu lânga el. profesorul de la “Traian Doda”. Pe vremea aceea nu-l stiam cine-i si ce hram poarta. noaptea dormeam numai pe o dunga. În camera eram împreuna cu parintele Alexandru Nicolici si cu parintele Dumitru Stoichescu din Teregova amândoi. Era opera lui Milos Gavrila. care-si platise polita. Facea teren cu securitatea. te prosternai în fata sortii. al Comandorului. unde talpile erau vinete în urma batailor de la securitate. Ma ocrotea mult de tot. În urma informatiilor lui au fost arestati oameni cu duiumul din toate comunele din jurul Domasnei. cu buzunarele pline de chistocuri de tot felul de tigari. Securitatea. niciodata nu m-am dus la el dupa un chistoc. Înghesuit de nu-ti mai puteai trage sufletul. securitatea în mod sigur ca a bagat si oamenii lor. Îl vedeam însa ca nu-i tace clontul si se ducea de la om la om cu vorba. aparea în camera. Cu noi mai era si Tibi Lazar. Dupa doua ore cel putin. Acestia comunicau cu noi prin diferite mijloace. prin dreptul comun din închisoare. Insista mereu asupra grupului Spiru Blanaru în discutiile pe care le avea cu mine. Eu dormeam lânga parintele Sandi Nicolici acesta fiind lipit de peretele care era un pic mai cald. De aici vedeam si-n . El era domasnean. ca de altfel în toate închisorile din tara. Tot la doua zile era scos afara din camera de un ofiter. Se îmbulzeau. Mai bine de doua luni am stat cu el în camera. Asa am ajuns sa stau cu Milos Gavrila. fiecare om îsi gasise locul. Îmi oblojise ranile si-mi pusese comprese cu apa rece la picioare. Geamul nostru dadea în curtea închisorii. informatorii. În camere. Mai erau oameni care dormeau si pe sub prici si pe intervalul de la prici la perete. Desi eram fumator. Mai ales dupa întâmplarea cu Mois. Pe prici. renumit informator al lor. Camera noastra avea numarul 52 — etaj II. Cu toate acestea.” Era o psihoza ce ne cuprinsese pe toti. la anchete am fost luat la rost de cele vorbite în camera. Erau zile când lipsea din închisoare. Cerea date si asupra lui Domasneanu. La un asa colorit de oameni. circula zvonul ca: “Vin americanii. Ei erau în curte toata ziua.

cât si pentru Anglia. în betia libertatii. scoteam mâna afara si le faceam semne. promitatoare. Vestile primite pe geam erau alarmante. Un vot de blam pentru SUA. când îl zaream în bratele sotiei. îmi facea si ea semne cu mâna. istoria îl va da. doar o fi ceva. Iarna am petrecut-o tare greu. mai fratilor. Au facut jocul Comunismului. Mereu se amuza securitatea pe seama sperantelor noastre ca vin americanii. Geamul nu ajungea petru aerisire. soptind extaziati: “Vin americanii! Îi auziti? Vin cu avioane. ca doar. Febra era mare si-l epuiza. Zacea bolnav pe patura zdrentuita de vreme. cu speranta în suflete. La ancheta lau dezbracat la pielea goala si l-au batut. facând meningita. Foc se facea de catre plantoanele de pe coridor. când comunismul stapânea aici ca le el acasa si când America ne vânduse pe cel putin 50 de ani la Ialta. Frig peste tot. Tot prin acest geam culegeam stirile de la dreptul comun. Sa ne întoarcem la închisoarea noastra din Caransebes. mâine vom fi liberi. în schimb. Era unul care ne transmitea în limba franceza. a avut patru luni. vom fi liberi!” Si asa. Sobele aveau usa afara. Lua mâna copilului si-o misca în sus si în jos. Când am fost arestat de lânga el. Tibi Lazar le primea. Vedeam bine când veneau familiile noastre sa ne vada.” Asupra acestui fapt. adormeau la loc pe amarâta de rogojina. În prezent. nu ne vedeau decât numai mâinile scoase printre gratii. Din partea gardienilor n-aveam necazuri. dar. toata ferfenitita. ridicându-se în sezut. Se trezeau oamenii din somn. facând jocul Moscovei. Le pândeam la geam. era o zapuseala nemaipomenita.oras peste casele din fata noastra. Marioara. Analizând acea vreme. a psihozei ca vin americanii. Occidentul face acelasi lucru cu statele din estul Europei. la rândul lor. nu vin americanii sa va scoata de aici? Mai asteptati mult si bine pâna vin ei. Eu îi raspundeam la fel. Venea adesea câte un ofiter si ne întreba: — “Ce ma. Acum. Ne încalzeam unii de la altii. Tot aici cu mine a fost si Martin Copaceanu-Rica. Nu stia ce sa mai faca. Din când în când mai treceau avioane sau elicoptere noaptea. se pot spune multe lucruri. De la acest geam am vazut-o pe sotia mea care venise cu fiul nostru. fiind cu copilul în brate. Vara. cu zâmbetul pe buze. Noi le vedeam pe ele. Mereu îmi . Atunci a racit. deloc placuta. Asa se scurgeau zilele în sir. asupra unor adevaruri graitoare întru condamnarea celor de la Ialta. la semnele ei. De atunci si pâna acum am vazut cu totii ce-a fost. era trecut de sase luni. Sotia lui Tibi Lazar stia care-i geamul de la camera noastra. sotia mea. sacrificând zeci de milioane de oameni. Zarindu-le. Stateam lânga el. fara îndoiala. Tibi. ajungi la concluzia.

N-am reusit sa ma întâlnesc cu ei decât la Lugoj. ce aveau sa fie dupa aceea. în care nu prea vedeai varza si nici uleiul.” L-au tinut asa. si transferati cu masina la Lugoj. nea Martine. Se dovedise cu mult suflet si credinta puternica în Dumnezeu. voinic si frumos. cetatea lui Eftimie Murgu. fostul librar la Lugoj. au fost scosi toti elevii mei. bine facut. o asa-zisa ciorba de varza. ai neamului românesc. câte o steluta de ulei si o frunza . la închisoare. Împreuna cu Spiru. târziu de tot. la etajul II. Nu erau cu noi. 10. Fara îndoiala. fara nici un tratament. cu rasunet în toata tara. Lotul pentru proces se formase. Am sa mor. Ici-colo. A cazut ca un erou pe câmpul de lupta. Au ajuns si pe la noi ziarele din luna iunie 1949. si pe la început. Nu mai pot de durere de cap.” — “Eu nu mai scap de aici. Ziua ma duceau la camera 54. unde erau si unchii mei. ne conformam obiceiului locului. Traian Stanescu de la Faget. în cadrul episcopiei greco-catolice din Lugoj. A mai fost parintele Balan. Am sa mor. Un martir printre sutele de mii. Aici la Caransebes ne-am întâlnit cu toti cei din grupul Spiru Blanaru. cu procesul lui Spiru. ca doar fiecare securitate îsi avea specificul ei. Petru si Ion Berzescu. Se lua la harta cu toti gardienii. erau jos la etajul unu. într-o buna zi. unde ne luase Kling în primire. Toti eram nauciti de înscenarile securitatii la proces. eu nu mai scap. Mai înainte fusese vânzator si la libraria Diecezana. Era tânar pe atunci. Pe coloane întregi era redat acest proces. Nu peste mult timp au fost dusi la Timisoara pentru proces. dupa ce se încheiasera dosarele. Traian Grozavescu nr.” — “Lasa. unde a si murit peste câteva zile. În luna august. O data pe zi primeam mâncare. Toate ziarele vorbeau doar despre procesul lui Spiru Blanaru. Printre ei l-am cunoscut pe d-l Moise Dumitru. într-o camera. cu mine împreuna. Se întreceau în a schingiui si tortura lumea. unit si el. Sigur ai sa scapi. toti cei care se încadrau în fenomenul de tortura si conduceau dupa bunul plac erau tortionari. ÎN CETATEA DE SUB DEALUL VIILOR. Sediul securitatii era pe str. Regimul de camera era foarte sever. chiar si pentru întreaga lume. “Roaga-te la Dumnezeu sa-ti ajute. Tot la etajul unu erau si elevii mei din grup. LUGOJUL Ajunsi la Lugoj. Eu am fost dus într-o camera cu mai multi lugojeni. Se pregatise un mare proces. Îsi avea libraria în fostul Bazar lugojean. consilierul episcopului Balan al Lugojului. nadajduind poate si el ca “Vin americanii”.spunea: — “Domnu professor. ca ai sa scapi de boala si o sa mergem si acasa” — îl încurajam eu. A fost scos si dus la infirmerie.

Era buna ca ne astâmparam foamea. atragându-mi atentia ca. la plimbare. Peretii erau umezi. Asa ne-am putut da seama cine se mai gasea arestat. Gherga Ion din Rusca. mi-au întins o declaratie pentru semnat. În acelasi corp de cladire era si W. de pâine. fiind usor manevrat de comunisti.S. unde voi lua . N-a declarat nimic. Am protestat. mergeam unul dupa altul. Se ruga tot timpul. Facea o exceptie de la regula. voi fi dus din nou la Caransebes. anchetatorul. tare ca o caramida. Într-o zi am fost chemati la camera de ancheta pentru completarea dosarului. Grupul nostru era tinut acolo pentru formarea dosarelor în vederea procesului. La protestul meu. de la el parca ne venea linistea si pacea. o mai vedeam si pe Felicia Stoichescu. Celulele acelea erau de curând construite si cu ciment pe jos. ne mai scoteau si la plimbare. P. Deseori ne facea semne. Privin-du-ne-n ochi. prin curtea securitatii. întregului popor. Au început cu mine. de securitate în special. zeflemitor. Tot în acea curte. d-le professor. cu ea. Asteptam ora mesei asa cum asteapta un câine legat în lant sa-i aduca stapânul mâncare. daca nu semnez. Celula avea o ferestruica deasupra usii.C. Dupa un timp s-a eliberat. privind-o cum se plimba. Zilnic îl vedeam de unul singur. care nu era altul decât locotenentul Mircu Vasile. Lucrasem. zilnic. un model de viata. scos la plimbare. Era eleva la Scoala Normala din Lugoj.-ul. Când îl vedeam. În vremea aceea era cu noi si actualul episcop unit al Lugojului. Statea într-o celula de unul singur.S. deci.S. ati vrut sa ajungeti ministru? Vedeti ca nu v-a mers. Eram slabi si prapaditi. Din când în când.S. de altfel. Era batuta la masina. dar numai pentru putin timp. Ma vedea si ea cum ma uitam la geam. Era un biet taran. Camera noastra avea geamul spre curte. Ioan Ploscaru era un om ales. îmi spune. P. Acuma stati ca un catel în lant. Aveam un sergent. Ma bucuram de curajul si daruirea ei. Paza era formata din ostasi ai securitatii. palizi si cu obrajii de ceata. Îi vedeam pe toti cei care se plimbau. Îmi facea semn din cap ca totul merge bine. fara acel echilibru si bun simt la taranului român.” Nu eram suparat pe el. Ne miscam prin camera ca niste stafii. Pe atunci era canonic.ratacita de varza. aproape de Teregova. Venea la mine si. Ioan Ploscaru. primeam curaj si nadejdi de mai bine. Pentru noi toti cei arestati. caracteristic. ma întreba: — “Ce. Pe lânga ciorba mai primeam si 250 gr.

în camionul care ne adusese de la Lugoj. pentru proces. Aici. de la securitate am fost dusi la penitenciarul din Lugoj. Zilele de octombrie. despre eroismul si jertfa lui pentru neam si tara. Deci aici statuse bietul Romulus Tranda din Teregova. Desi toamna. în fata camerei nr. Sunt multi ani de atunci. dar si de an 1949. o smucitura de sa te dai peste cap. si frumoase de parca-ti parea rau sa mori si cu atât mai mult sa nu fii liber. din toate partile Banatului. de aici. ne dam jos din camion. Viata se parea ca se desfasoara normal. Aici era lume multa. încolonati în graba. Cu asta. pereti. 17. dar observ ca memoria înca ma mai ajuta. În luna septembrie 1949. ÎNCHISOAREA MILITARA TIMISOARA Era pe strada Popa Sapca nr. în camera. Acomodati cu camera. ci priciuri. Pâna la urma am fost obligat sa semnez. Mâncarea era putin deosebita fata de Lugoj. 7. Fiind închisoare militara. peste multi ani. Ne tragea ata. claie peste gramada. catre sfârsit de luna. i-am întâlnit pe Ion Boldureanu si Ion Petrutescu. Primeam mâncare de trei ori pe zi si aveam o ora de plimbare. Undeva pe lemnul ferestrei era scris numele lui Romulus Maritescu. unul dupa altul. am fost lasati toti în pace pâna la proces. adica cu obligatia de a semna declaratiile masluite de ei. trecând prin toate fazele de torturi. la Padurea-Verde. începem sa studiem si sa observam paturi. Se opreste salbatic în fata portii castelului de pe Popa Sapca nr. Fereastra era mai mare. usa si tot ce era în camera. Cu ei au mai fost si alti lugojeni. ne fac vânt în “Castel”. pe noi teregovenii. parca mai buna. Urcam pe niste scari la etaj. În octombrie am fost dusi la Timisoara. Lui îi mai spuneau oamenii si Fiert. Cu bune si rele. Se juca aceeasi piesa cu alti oameni. . Gemeau închisorile tarii de atâtia fii ai neamului românesc.de la capat tot procesul de ancheta. Iata-ne si la Timisoara. Avea parca lumina mai multa ca la Lugoj. Parca era un facut. 7. Ne bucuram de conditii de viata mai omenesti. ne dam seama cum zilele se scurg. în închisoare. De fapt nu erau paturi. la închisoarea militara. Usa se deschide si patrundem cu totii. Nedumeriti. cel despre care aveam sa scriu. dupa câte îmi amintesc. totusi cald ca-n zilele de vara. O frâna pusa puternic. Aici viata ni se parea mai linistita. Ma trasese ata si pe mine sa stau în camera în care statuse Romulus Maritescu înainte de executia din 16 iulie 1949.

În timpul asta ma vede plutonierul de pe coridor. A fost învatator la Armenis. dându-ne fiecaruia din noi anii de temnita. Va dau mai jos componentii grupului FDC 72 Severin care au fost condamnati la ani grei de temnita pentru lupta de rezistenta împotriva comunismului. Nu prea veneau paznicii pe acolo. Nu peste mult timp apare si Ianas Fenes de la Caransebes. 1. Canicea si Domasnea. ca vorbitor si pachet o data pe luna. un tehnician dentist tot din Mehadica. Numaidecât. cu o bucata mare de pâine în mâna. Dumnezeu sa-l odihneasca în pace. Stateam de vorba. Eu. Seful grupului FDC 72 Atanasie Berzescu 2. Se tinea raul de el ca scaiul de oaie. Eu primisem 10 ani de temnita grea. amintindu-ne din trecutul nostru cu nostalgie.armata ne pazea. de unde si este de nastere. Erau fost tarani de la Cornereva. condamnati deja. Aici am stat pâna dupa proces. care a avut loc începând din 6 decembrie 1949 si pâna în 9 decembrie inclusiv. nr. aici la Popa Sapca. era situata la capatul coridorului scurt. nu stiu. asa deodata. Sârbu Bujor 2. dupa Ianas cazui în plasa. reuseste sa ajunga la neagra. Camera noastra. numita “neagra”. destul ca si eu. Procesul a fost o mascarada moscovita. A colindat toate închisorile din tara. 17. Radoi Martin 4. Dupa proces am fost scosi din camera 17 si bagati în alta camera mai mare si cu mai multi oameni. Ajutor sef de grup Petru Dragulete CARANSEBES Scoala Normala 1. În fata camerei noastre era o camera de izolare. Nu pica bine aici la Timisoara si degraba. Adesea venea însotit de Tudor Sârbu. Craciun Aurel . de care am avut parte de mai multe ori. plutonierul îl scoate pe el de la neagra si ma vâra pe mine în locul lui. De unde o fi aparut. Deschid repede vizeta de la neagra si-i arunc pâinea lui Ianas. Parintele Ratec a murit de mult. n-am de lucru si ies pe coridor. Este si astazi prietenul meu de o viata. ce nu face. la rândul meu. ce face. A fost doar o formalitate. De multe ori venea pe la noi parintele Iosif Ratec de la Mehadica. Intrati aici. Aldea Petru 3. S-a desfasurat dupa indicatiile si sub ochii securitatii. am avut parte si de alte drepturi. Dupa trei zile sunt scos de la neagra. Securitatea ne condamnase deja.

regizata de Moscova. eram judecati si condamnati de securitate. Sudresan Victor Liceul Comercial 1. L-am . S-au folosit de el pâna la finalizarea proceselor politice în Banat. l-am înconjurat si care mai de care îl întrebam de toate. Târlie Ioachim 3. Nu faceau altceva decât regizau festivitatea procesului — forma. În anul 1952 este si el condamnat la 7 ani închisoare. Lazarescu Victor Liceul Traian Doda 1. Dragulescu Luca 7. Nicaieri în lume. Ne cunostea pe toti. La început s-a speriat de noi. de 10 ani de temnita grea. “Lingai aplecati de sale” îi califica foarte bine Radu Gyr. Tribunalele militare jucau teatru. Faur Remus 3. toti cei din Timisoara. Toti. criminal de razboi. l-au aruncat în temnita. Delurintiu Petru 4. sfârsitul de an 1949 îmi aduce condamnarea asa cum am scris mai sus. Fondul era de competenta securitatii. realizau o mascarada. de scenete jucate cu multa arta. Când l-am vazut. slujitorii justitiei militare n-au plecat capul în fata comunismului ca-n România. Obrejan Ion 2. Boncila Ion 2. Izverceanu Vasile 6. Mustetea Ion 4. Hoban Cornel 2.5. la stivuit scânduri. Eu am fost judecat ca sef de lot de colonelul magistrat Mihai Stefanescu. Spineantu Eugen 6. în 1952. Se temea de moarte. M-am întâlnit cu el în fabrica la Aiud. ca doar de el eram condamnati. Buracu Mihai 3. Crâsnic Achim LUGOJ Liceul Brediceanu 1. noi. Procesele îsi urmau cursul lor de parodii. Justitia militara a facut un pas de neînchipuit în adâncul mocirlei comuniste. Când n-au mai avut nevoie. fara exceptie. Lucra în curtea fabricii. Cristea Ion 5. Barbosu Liviu LANTURILE În Timisoara.

când privesc retrospectiv derularea evenimentelor. Vesnica lupta dintre bine si rau. în spiritul libertatii. Un lucru mi se pare acum contradictoriu. dupa Marea Revolutie din Decembrie 1989. la început de era comunista. Acum. regizat de ei. justitia militara. al dezvaluirii uneia din tainele înclestarii dintre oameni. dându-i mâncare din portia noastra. ale celor care-l înconjuraseram pe Stefanescu. n-am dat nici o sentinta cu de la mine putere. în spirit crestin. când. Se misca acum sufletul omului pe un registru atât de mare si de urias. a). Dreptatea este a celor mai tari si venali. Toate mi-au fost ordonate în scris pentru fiecare om în parte. Era ceva uluitor. de când s-a instaurat comunismul la noi în tara. Se contura fenomenul cunoasterii. de formatie democrata. a comunismului? Ei erau formati de scoala româneasca. Pâna la urma l-am ajutat. spunându-i ca nu-i facem nimic. De ce atunci. justitia este anulata. b). s-a modelat atât de repede conceptiei de viata atee.” În aceste momente. La noi în România. eu. nu s-a modelat dezideratelor Marii Revolutii din 1989. Era lupta omului cu omul. De ce acum. de înalta spiritualitate crestina? De ce în toate procesele intentate comunismului si celor care au ucis în decembrie 1989. va rog sa ma credeti. ca sunt condamnat si eu. în 1992. nu-mi mai este frica si va spun adevarul curat. De-abia atunci ni s-a confirmat ceea ce noi banuiam. în sufletele noastre. ca pe noi securitatea ne-a judecat si condamnat. la noi în tara. justitia militara. ca magistrat militar. De ce acest lucru? De ce aceasta miscare abisala a justitiei românesti din aceasta perioada a anilor 1947-1960? Alta întrebare se pune acum. crescuta si formata în conceptie atee de viata a comunismului de aproape 50 de ani. cu pretentie de tânara democratie în spiritul libertatii? Ce proces psihic se petrece? A fost atât de tare si bine înfipt în constiinta poporului Comunismul. Iata ce ne declara fostul presedinte al Tribunalului Militar din Timisoara. dupa noua orânduire.linistit. Dumneavoastra toti ati fost judecati si condamnati de securitate. aparuse un noian de întrebari. a celor fara Dumnezeu. cu tot arsenalul lui de . s-au pus pe rol atâtea procese împotriva comunismului. la caldura credintei în Dumnezeu. Mihai Stefanescu: — “Domnilor. justitia militara acum îi apara si-i elibereaza pe cei vinovati de genocid? De ce nu se mai produce acelasi fenomen de modelare dupa noua conceptie de viata. Eu nu am facut altceva decât am jucat teatru.

Asteptam ca viata sa-si urmeze cursul ei. Deci si-ntr-un fel. Dupa comunicarea sentintei. care-l facea sa reziste . În zilele acestea de vorbitor era mare vânzoleala prin camera. nemodelata conceptiei noi de orânduire democrata. În asteptare. eram în camera nr. acel mare echilibru sufletesc. Care de care veneau cu vesti de la ai lor. Acum aveam dreptul la vorbitor. în vederea transferului nostru la locul de osânda al diferitelor închisori din tara. Domasnea. Canicea. Din adâncurile fiintei lui tâsnea. în toata epoca comunista. În camera erau peste 60 de oameni. din 1945 si pâna în 1989. achita aproape în întregime pe cei care se fac vinovati de genocid. acea potenta spirituala. Verendin si Luncavita. libera fiind. Numai unul singur din familie avea dreptul sa vina la vorbitor. condamna la ani grei de temnita pe cei nevinovati. Acum. asa cum ne-a fost rânduit. luptând pentru Hristos si neamul lor. numai pentru faptul ca erau români. Sa speram însa ca nu va fi asa. la noi în tara. Justitia îsi apara mentorul. Sa ne întoarcem la Timisoara. ne mai puteam întâlni cu familia. Asa cum am mai scris. În concluzie: 1). Ne pregateau lanturile pentru mâini si picioare. sentinta ne-o comunicasera. dupa 1989. si-n altul. formata în spirit crestin. comunismul. Multi dintre tarani erau descumpaniti. Era acea curatenie sufleteasca specifica taranului român. fiind destul de mare. Iar noi. ne bucuram de mai multa liniste si de oarecare libertate dupa proces. dar modelata orânduirii de atunci. care am facut ani grei de închisoare.cuceritor al lumii? Sau ce altceva se petrece? Ramâne ca timpul sa raspunda la aceste întrebari. acesta îsi punea nadejdea în Cel de Sus. Justitia militara de acum. Cei mai multi erau tarani din Cornereva. Nu puteau întelege de ce au fost condamnati. Ne întelegeam bine unii cu altii. suntem în perspectiva de a mai face alti ani de temnita. cu multa uitare de sine si cu multa bucurie. toti cei din lotul meu se linistisera. Rusca. dupa anii 1946-1960. de la casele lor. 40. În timpul zilei se formau grupuri-grupuri si discutau multe lucruri si bune si rele. si dupa revolutia din 1989. formata în spirit comunist. Judecau lucrurile într-un mod extrem de simplist. 2). În simplitatea lui. câstiga teren. Cautam sa ne toleram si sa nu ne certam între noi. Justitia militara din anii de început a comunismului. în vremuri grele.

si chiar sa biruie. Cautam sa nu le fac zile grele si. învatatorul. ca sa avem grija de toti taranii nostri din camera. M-am înteles cu elevii mei din lot. Se va suspenda vorbitorul. Am iesit în fata si am declarat ca eu am facut semne. fara mâncare. pentru a salva camera de la pedeapsa. Nicoara al meu. Mi-am dat seama ca nu este padure fara uscaturi. La unul din aceste vorbitoare s-a comis un act de indisciplina din partea oamenilor mei din camera. care-l condamnau . N-a voit sa asculte. Am stat o saptamâna încheiata la izolare. am fost luat din camera si dus la izolare. Se puteau observa intrarile si iesirile din curtea închisorii. într-o camera fara lumina si cu rogojini pe jos. daca pot. la una din ferestre. mai apareau si suparari. Cei care au învatat ceva din viata de la mine au fost elevii mei si o buna parte din tarani. În acest timp este observat de paza si reclamat. Asta era vestita “neagra” cu care de altfel facusem cunostinta în primele zile când venisem de la Lugoj. Se vedea foarte bine si vorbitorul cu toti cei care veneau la vorbitor. În camera. Ascultau toti de mine. Ferestrele camerei dadeau spre curtea si poarta închisorii. Eu am fost printre primii chemati. Fusesem numit seful camerei. sa-i scot de la necazuri. Dupa mine terminasera si o buna parte din elevii mei. Îi atrag atentia sa înceteze cu semnele ca va face rau celor care n-au fost la vorbitor pâna acum. Cu toate acestea. Învatatorul Ion Nicoara n-a mai venit sa-si ceara scuze si nici sa-mi multumeasca ca l-am salvat. Insistent întreaba cine a facut semne. învatatorul Ion Nicoara din Canicea facea semne spre vorbitor. am venit la camera. Asa s-a ajuns la o buna întelegere între noi. dându-i înainte cu semnele. Terminând cu vorbitorul. nu vrea sa iasa în fata si sa recunoasca greseala. Comandantul pazei vine în camera si cerceteaza înfuriat cazul de indisciplina. decât o bucata de pâine si apa. Cei mai multi însa dintre tarani n-au fost la vorbitor. La masa îi rugam sa manânce ei primii. Salvasem camera. Suntem amenintati cu suspendarea vorbitorului. La vorbitor erau chemati în ordinea intrarii familiilor noastre la locul de vorbit. Pe loc. Într-o fractiune de secunda miam dat seama de pericol. Sa le dam întâietate în toate serviciile din camera.

Era o camera mica.” A stat câteva clipe si a meditat. în plina iarna. care pe unde am apucat. cu o parte din elevii mei. la “serparie”. Când m-am întors de la izolare. treierându-ne zilele. prin cunoastere. Nu am întâlnit pe nimeni din miile de oameni cu care . comandantul pazei se arata mai dur cu mine. Grupuri. am stat deoparte si am vorbit mai mult cu el: — “Domnule comandant. aveti dreptate. Acolo am întâlnit si ascultat multi oameni de cultura. Ne-am gasit locul.” De atunci m-am împacat cu el. Am ajuns. unul dupa altul. camerele mai mari. asa cum spunea N. aduce mai mult a han medieval. În jurul lui. ascultam seara de seara o multime de povesti si întâmplari traite. cu mâinile la spate si cu capul în pamânt. Potentele lui latente. cu plafonul jos si lumina slaba. când mi-a venit bine. Începe odiseea noastra. la aceste povesti si întâmplari ale fiecaruia din noi. dar se iese foarte greu. nu m-am gândit la asta. În ianuarie 1950 am fost transferat cu tot lotul meu la închisoarea civila din Timisoara. depozitul fortelor spirituale ale lui fac saltul spre lumina. îmi dau seama ca omul ca entitate spirituala este foarte rezistent. Acolo ne faceam plimbarea în cerc. La închisoarea civila din Timisoara am fost cazati claie peste gramada. cu gratii destul de groase. Acolo. traite prin diferite camere si celule ale închisorilor. subconstientul. ne adunam si începeam discutiile lasate neterminate la anuntul plimbarii. Steinhardt în Jurnalul Fericirii.pe învatatorul lor. sub prici. domnule professor. cei nou veniti n-au avut loc. cu arcade interioare. Parca eram niste cai rapciugosi. sa stiti ca aici se intra foarte usor. Puneam cu totii mult suflet la aceste discutii. Aveam în camera cu noi pe inginerul silvic Emil Câmpeanu. când scriu aceste lucruri. M-am bucurat de mult respect din partea lui. dar si cu straniile noastre fericiri. Aceasta închisoare civila a Timisoarei facea parte din vechile constructii ale cetatii. grupuri. Curtea. Era o constructie cu multa igrasie si insalubra. deci. Pe prici. Cu mult suflet ne îndreptam. pe o rogojina. au fost si clipe fericite. destul de mica. Acum. la camera. cu necazurile. fost inspector general de vânatoare regala. Acum începe peregrinul nostru prin închisorile tarii. salvând omul ca existenta. ne-am gasit culcus. plafoanele joase si ferestrele mici. pe cimentul camerei. Apoi mi-a raspuns pe un ton conciliant: — “Da. prin înfatisarea ei. suferintele noastre. cum îi spuneau în limbajul închisorii. Zidurile erau masive. Într-o zi. Ne mai povestea din când în când si romane. în sir. cutreierate prin tara. ca în lantul închisorilor. Ora de plimbare trecea repede.

acum când va povestesc. traiam. Numai acest mister ne-a salvat. Cu fiecare zi care trecea. Visul era carapacea noastra care ne apara de moarte. Deabia atunci. Comunitatea de idei sa fie liantul nostru în România de mâine. Auzeam cum le bateau lanturile la picioare. Credintei si sperantei le datoram totul. Am fost permanent în dialog cu Dumnezeu. Toti ne aduceam aminte. Numai asa am reusit sa strapungem zidurile nevazute ale utopiei comuniste. aveam 29 de ani. ca si credinta lui în mai bine si nadejdea în dragostea lui Dumnezeu. sa le fi jucat memoria vreo festa. Ea trebuie sa se înfrateasca si sa ne uneasca. Ferestrele noastre de la camera dadeau spre curte. Unul câte unul. loturi de detinuti spre alte închisori. si cu aceasta. noi ne pregateam sa înfruntam neprevazutul. Eram ancorati în viitor. cum eram strigati dupa tabel. Într-o buna zi. perspectiva asupra acelor vremuri este alta. Desi îi pregatisem din timp pentru acest eveniment. pozitia de cetatean sa fie sfânta. pacea si linistea se va instaura la noi în tara. Acum ma despart de copiii mei. cu noaptea în cap. Speram si rezistam. Traiesc din nou aceste emotii prin care am trecut. cu tragismul din ele. De multe ori mi-e teama ca nu sunt capabil sa va redau clipele traite asa cu au fost. Acum. Nu toti au fost legati în lanturi. Mlastina deznadejdii si-a luat tributul prin înecarea a sute de mii de frati de-ai nostri. ne fauream o lume a noastra de vis. A fost singurul fir de care ne puteam agata în recile temnite. Fiecare etnie si-a dat tributul ei. viata noastra de zi cu zi traita pâna-n prezent. Sperând. Zilnic plecau din închisoare loturi. Atunci eram tânar. De cu noapte pregateau lotul de plecare. În aceasta lupta au cazut multi. când termenii de comparatie sunt la îndemâna. Intrând într-o lume lipsita de libertate. într-o Europa unita. români si alte multe nationalitati. cu multa claritate. în locurile de detentie. Le traiesc cu multa intensitate. se deschide cu zgomot usa camerei si ne anunta sa ne luam bagajele si sa iesim afara. De aceea se impune cu necesitate ca în sânul poporului nostru. Istoria se va scrie abia acum cu adevarat. Nimeni n-a scapat sa nu plateasca. Posibilitatile omului sunt covârsitoare. respectând însa specificul fiecarei natiuni. Numai aceia care erau . totusi ne-am despartit tare greu. ca-ntr-un film.am stat. eram condusi la butucul cu lanturi.

Cu chiu. Suntem amândoi ferecati în lanturi grele. Parintele Ioja Sinezie era legat de piciorul stâng. prevazut cu usi metalice grele si cu geamuri cu gratii solide. Ne uitam unul la altul cu resemnare si cu speranta ca odata vom scapa. Lotul nostru era de 30 de oameni. Asa ne-am dus zilele. am ajuns într-o gara. Catusele erau groase si late. spre Aiudul nebunul din blestemul lui Radu Gyr. Dupa o zi si o noapte de mers pe drum de fier. intram în masina. Blândele priviri ale parintelui Sinezie ma încurajau. ne urcam foarte greu cu lanturile la picioare. Am trait zile de urcus greu de moarte. legati în catuse si lanturi grele.considerati mai periculosi si sefii de loturi. ne ducem amândoi amarul. Era mai batrân ca mine. sau ne trageam unul pe altul. De acum. Asa am dormit. Altii au platit-o cu viata. se realiza simfonia lanturilor grele. Era Aiudul. Arad. ca-n timp de iarna. din comuna Ranusa. Era un secret al lor. ca altfel ne împiedicam. În catuse si lanturi grele strabateam în timp spre temnita grea Aiudul. Ajunsi la duba. Era înzestrat cu darul preotiei. Eu am fost legat în lanturi împreuna cu parintele Ioja Sinezei. ne-am suit zdrelindu-ne pielea de pe picioare. jud. Ajunsi la gara. spre necunoscut. lumina libertatii pe care acum o platim scump. Îti descretea fruntea si mai uitai de necazuri. Împinsi si înjurati de gardieni. rodea prin ciorapii subtiri. La gara a fost un alt chin pentru noi. reci. Era un vagon special construit pentru detinuti. cu vai. Nimeni nu ne spune un cuvânt despre tinta drumului. trebuind sa ne dam cu greu jos si sa urcam în vagonul-duba. De la gara ne-am urcat într-o masina-duba. Ne mai învatasem cu lanturile. Facea parte din mijloacele de tortura. fiind grea. Uneori ne . cu multa dragoste fata de om si cu multa credinta în Dumnezeu. Eram pe la sfârsitul lui ianuarie 1950. Cu parintele Sinezie lânga mine. Era un om blând si bun. asa am mers împreuna la WC. În drum spre masina-duba. pe scaun. Trebuie sa fim foarte atenti si sa pasim deodata amândoi. urcus greu spre zari de alta lumina. Catusa. Avea peste 40 de ani. Avea o voce blânda si cu multa bunatate în ea. Ne ajutau înjuraturile si pumnii gardienilor. în vagon. ne astepta vagonulduba. Si acum pastrez în suflet zornaitul lor de metal ucigator.

Resemnati. banditilor”. De-abia dezmortiti de lanturile grele de la picioare. au fost cazati în alta parte. în coloana de câte doi. Asa . În ochii fiecaruia din noi se citea nedumerirea si haul în care ajunsesem. 1950 .mai si amuzam. Erau cei din dreapta. asist. Atanasie Berzescu — professor 15. 3. ajungem într-o sectie cu multe camere mai mari. Iata-ne si-n vestitul Aiud. ajungem la un butuc. cautam sa fim cât mai linistiti si împacati cu ce ne-a fost dat sa înduram. fierar de meserie. 7. luând legatura cu noi. cu o dalta si un ciocan în mâna. 5. De aici. asist. Aurel Popa — ing. parându-ne ca plutim. unul dupa altul. elevii. de curând ajunsi. mergem câte doi în rând. cu priciuri etajate. Pe rând. 4. Copiii mei. Nici n-ajunsesem bine în camera. locul de osânda al nostru pentru multi ani. Iata si pe cei de care mi-am adus aminte ca au fost cu mine în sectia a II-a Aiud: 1. 8. Mihai Temus 10. La locul unde bateau în perete puneam gamela si ascultam. Tot timpul ni se adresau cu “banditule. asa cum am spus mai înainte. Dumitru Crihana — ing. univ. Ca-n oricare loc. aici în Aiud. pâna când au luat drumul spre locul de executie a pedepsei — Târgsor. Emil Câmpean — ing. cam ferfenitite de atâtea oase trudite. prof. Corneliu Hobincu — medic 12. ne gasim fiecare locul pe niste rogojini. univ. ne conduc o droaie de gardieni într-o curte mica. Ion Constantin — ing. 14. Pavel Cristetiu — secretar pol. 6. Într-o camera mare. ne vânzoleam care-ncotro. de-abia gasindu-ne starea. Iuliu Daba — ing. ne taie lanturile de la picioare. Viorel Damian — ing.Sectia a II-a Sfârsit de ianuarie si început de februarie 1950. ca vecinii nostri ne si cheama la perete. AIUD. Nicolae Cristetiu — ing. Mihet ? — ing. Se auzea foarte bine tot ce ne comunicau. Dupa fiecare lant cazut jos se auzea câte un oftat de eliberare. asist. unde un detinut de drept comun. Sinezie Ioja — preot 9. zilnic vânzolindu-se pe ele. Ajunsi la Aiud. Constantin Bodea — ing. încolonati spre sectia a II-a. Dragomir ? — contabil 13. Era sectia a II-a din Aiud. silvic 2. 11.

Nu mai fusesem niciodata aici. Începutul l-am facut cu “Balada clopotarului din stele”. viata de rob îsi urma cursul ei. cu bocceaua sub brat. Mâncarea era extrem de slaba. Ma împrietenisem cu el. ne învatase bine de tot. cu tinta în necuprins.ne-au pus la curent cu toate cele ce se întâmplau la Aiud. Prin luna martie. cu ciudateniile lui. Pe vremea aceea la Aiud se murea pe capete. Dar. Nu dupa multe zile încep sa vina mici biletele de hârtie cu poeziile lui Radu Gyr. Nu era celula sa nu fie bolnavi în ea. Inginerul Câmpeanu si aici pornise. cu care venisem de la Timisoara si. puterile ne paraseau. LA CELULAR Nu dupa multe zile se deschide usa de la camera noastra. iar în jurul lor. Resemnat. Iesim din sectie. cu unii din ei. Fara sa simtim. Tin minte ca acum cât de mult m-am bucurat învatând aceste poezii. traversând drumul. pe priciul de jos. Ramasesera numai ochii de mine. nici o miscare. Dar. cu bocceaua sub brat. sa ne povesteasca din ispravile lui si din atâtea carti citite. În situatia aceasta. fac un icter de toata frumusetea. Cu multi dintre ei aveam sa ma mai întâlnesc în fabrica. în dreapta catre geam. galben ca turta de ceara. mari si boldanosi. un mot cu multa dragoste. Înghiteam la strofe ca gaina boabele. una dupa alta. nadajduiam în Dumnezeu. Nedumerit si pierit de tot. Ajuns pe sala. Ce eram eu slab si pâna acum. cu câte 4-5 strofe. Stând pe priciul de jos turceste. Eu pe mai departe îmi duceam amarul de osândit. Un sanitar în halat alb ma anunta sa-mi fac bagajul si sa ies afara. cu concursul plantoanelor de pe sala. ies afara. Aiudul. Asa am început si noi sa ne bucuram de aceste valori spirituale din cultura româneasca. fara sa ne dam seama. le-o recitam si celor care nu s-au ostenit so învete. Asa se anunta anul 1950 în Aiud. aveam eu locul lânga Mihai Tomus. Dupa ce am învatat-o. îmi iau ramas bun de la toti ai mei. gardianul de pe sala raporteaza conducerii de boala mea. asteptând de fiecare data sa ne apara alte biletele. balabanindu-ma mergeam dupa sanitar. Într-un colt. cum au fost parintele Ioja Sinezie si Tomus Mihai. Pe nesimtite. ma chemau colegii de camera sa le-o recit. În felul acesta treceau în zbor zilele. Frigul era parca mai tare ca de când venisem. în mijlocul lor. cum de altfel . Nu mai puteam sa manânc. dar de data asta devenisem o stafie. seara de seara. n-aveam sa ma mai vad. intram în Celular. Asistenta medicala era aproape inexistenta.

departe de ei. cu sufletul la gura. Primul din stânga vine la mine si se prezinta — Nicolae Mares. stând pe priciul de jos. fost ministru al economiei în timpul lui Antonescu. În fata mea. Cum oi fi aratat eu la înfatisare. colegii mei de la 309. cu plasa de sârma între etaje si un târsâit de pâslari al pazei si plantoanelor de pe sala. Dupa sanitar. ma primisera la mijloc. Arata ca un infern fara sfârsit. cu patura în spate. alt prapadit. fostul ministru al agriculturii în timpul lui Antonescu. parca-i vedeam mai bine pe fiecare în parte. galben. cu nenumarate usi zavorâte mestesugit. Al doilea se scoala în picioare si se prezinta. Tevile de calorifer erau mai mult reci decât calde. Ne oprim la etajul III. Gardianul deschide usa si-mi face vânt în celula. Drept învelitoare aveam niste paturi roase si ele ca bietele rogojini si cu mai multe gauri.. cu fata spre sectia a II-a. Am mai venit si eu. elev de liceu. se zgâiau la mine.nici în Aiud. haotic dimensionat si construit. Acum. îmi amintesc de ing. Stateam mai mult pe prici. general. Asta ca sa stim ca ne puteam încalzi acoperindu-ne cu ele. Strain printre ei. gândul îmi zbura la cei pe care i-am lasat în sectia a II-a. trei stafii. prapadit si slab ca vai de el. Pe aripa scurta. Locul meu era între generalul Arbore si Turcu. Era cunoscut de toti. zdrannng. . mai ales de grupul de ingineri din Politehnica Timisoara. Parca eram din alta lume. urc etaj dupa etaj. Infernul lui Dante. iadul secolului XX. Nu era voie sa bocaneasca pe coridoare. timisorenii mei. dar cert este ca cei trei se uitau la mine ca la altceva. nu pot sa mai stiu. niste rogojini tocite de vreme si de bietele noastre oase osândite erau singurul asternut al nostru în vreme de iarna si fara caldura în celula. si povestindu-ne. Ca furii. Fiind cel mai prapadit. Se parea ca-i un colos.. stând pe prici sub geam. în mijlocul nostru. Era inginer constructor de cai ferate. Ioan Arbore. De-abia încapeam pe prici. Al treilea vine si el la mine. Mai mult. În fata ochilor se desfasura grandoarea iadului sofisticat. si usa se închise cu un scrâsnet de zavor. celula 309. spionau fiecare usa. Ei trei erau locatarii celulei 309 de la vestitul Celular al Aiudului. În urma mea. Ion Constantin. Pe prici. prezentându-se Turcu Nicolae. sa sporesc numarul la patru. Credeam ca nu se mai termina. ascultând si vizionând pe dracescul ochi al usii. M-am cutremurat. Înaintea lui Iacobici a fost seful Marelui Stat Major. galben la fata ca sofranul.

în 1960. unitatea noastra nu mai este aceeasi. Pun la bataie vagoane de aur pentru a-si face drum în telul lor. Parca si acum îl aud cum ne spunea. Orgoliile. fac politica mondiala. Neîntelegerea lucrurilor. diabolic. Georgescu. când toti se napustesc asupra noastra ca lupii. Azi. ne îndeamna la unitate si lupta cot la cot. Înca mai mult. peste ani. dar în lumina adevarului. cu durere în suflet. Ion Constantin este tot lucid su cu multa seninatate. Trebuie sa stim ca în fata noastra este un colos. ca ei. necunoscând îndeaproape inamicul din fata . în anul 1950 la Aiud. trecut de 80 de ani. noi suntem dezbinati. Comunismul lupta cu aceeasi tenacitate. ca toti comunistii. comunismul de fapt. O iau de la capat cu lupta lor.asistenti si profesori universitari. De la el am aflat o multime de lucruri întâmplate în organizarea rezistentei din Banat. Sa nu uitam. ci sa-l luam asa cum este el. în mod cert. Aceste lucruri auzite atunci. De multe ori. ne punea la curent cu multe greseli întâmplate în Banat. polul frigului.comunismul. Orgoliul si veleitatile ne pustiesc sufletele. Si acum. chiar daca nu reusesc sa obtina o victorie într-o generatie. noi românii. Goana dupa marire duce la neunitate. o predau la cei ce vin dupa ei. ca cele afirmate de Ion Constantin sunt si azi de actualitate. ne pretam unii . de la Ion Constantin. incapacitatea omului. ori de câte ori ar fi înfrânti. Ura a luat locul dragostei si minciuna locul adevarului. S-a destramat. ne spunea el. când vremurile sunt atât de grele. Asta se întâmpla în anul 1950 la Aiud. de la Ion V. Si-n prezent am ramas. când neamul românesc este la grea cumpana. Ba mai mult. la Vorkuta si Verhoiansk. dusmanul numarul unu pentru rusi. Îi cunoscuse la ei acasa pe rusi. Cu spirit critic. În concluzie. când scriu. revoltat ca noi nu ne dam seama. Era convins si constient de diavolismul din ei si de vointa ferma de a câstiga teren. A trebuit ca timpul sa dovedeasca. Acum. Ion Constantin ne sfatuia atunci sa nu desconsideram inamicul. nu renunta la telul lor final. rusii. care facuse 11 ani de lagar în Siberia. Din pacate. uneori fac loc dezmembrarii. Acest colos ne vrea noua moartea cu orice pret. în fata noastra. îsi asuma multe din greselile facute de noi toti. Concluzia era ca noi ne gasim cu ei într-o lupta pe viata si pe moarte. aveam sa le mai aud. tenace si neîndurator. însa în acelasi timp scotea în evidenta si lucrurile bune. reaua credinta i-au luat locul. comunismul mai bine zis.

când vede treaba asta si anume ca-i . Singura cale de salvare este sa ne întoarcem la Icoana. trebuiesc oameni mari. ca secretar a fost unul Ioan Berzescu din Teregova. Un fiu al lui cu numele de Ion Berzescu a fost delegat la adunarea de la Alba-Iulia în 1918. ajungând inginer.. Ne spunea el. dar am locuit pe aceeasi strada. A fost nepot al învatatorului Petru Berzescu de pe timpul Austriei. directorul scolii îi cere diploma de bacalaureat pentru a-i putea face diploma de meserias instalator de apa. Am copilarit si am crescut cu ea împreuna. Suntem chiar rude. locuiesc în acest cartier. povestit de Nicolita. vremurile sunt mari. Demn de retinut este un lucru extrem de important. Uniti în jurul Bisericii sa cautam biruinta. I-am spus ca nu sunt ruda apropiata cu el. unde de altfel m-am nascut si eu. Bica. Zis si facut. ditamai inginerul. Liti îi spuneam noi în comuna. iar eu de copilaria noastra. Bica Felicia. Se înscrie la una din aceste scoli cu durata de trei ani. Azi. a fost secretarul Politehnicii. Mama mea a fost din familia lor. Nicolae Cristetiu. Pavel. Nu stia ce-i de facut ca sa poti câstiga si tu un ban mai mult. Deodata îi vine inspiratia sa se duca la scoala de instalatori de apa. Stiut este ca la vremurile grele. Înaintea lui. vremuri mari... Cu el si cu tatal sau legasem o prietenie. era putin dezorientat. În comuna lumea îi spunea Patru Dascalul. Cu Nicolae Cristetiu ne-am gasit cunostinte comune. Iatal si ucenic pe Nicolita al nostru. dar. La terminarea cursurilor de trei ani. în comuna îi spuneam Bârsascu. În singuratatea mea. Sa ne întoarcem de unde am început lupta pentru ridicarea neamului. m-a întrebat daca nu sunt cumva ruda cu fostul secretar al Politehnicii. Auzind Pavel Cristetiu de numele meu. Cristetiu îi duce diploma de inginer.dintre noi sa denigram pe cel ce a mers în rând cu noi pe baricada. cu mult haz. De la familia lor a ramas si cartierul nostru din comuna cu numele de “Bârsesti”. când s-a facut Marea Unire. pe priciul de la 309. Nicolita Cristetiu îmi povestea de prietenia lor. Directorul. Tatal sau.. cei mai multi cu numele de Berzescu. oamenii sunt mici. Era prieten bun cu o fata de la Teregova. Noi. Studiase conservatorul la Timisoara. ca dupa terminarea facultatii. De fapt. în comuna. sectia Canto. Numai în jurul altarului gasim calea spre biruinta. gândul îmi zboara la ing.

în celula noastra mai este vârât pe usa un om mai mult înalt decât scund. nici unul din noi nu era cu artag. Ca mai batrâni. cu diploma la mâna. Asta poate ca de unde eram bolnav. ba de Nicolae Mares. intrigat cumva. ne faceam acum intrarea în lumea care odata a condus destinele acestei tari. lânga generalul Arbore Ion si Nicolae Mares. dealuri si vâlcele. În fiecare zi pe la orele 10 venea un sanitar cu un planton si-mi aducea laptele într-o gamela. de ce nu mi-ai spus de la început ca esti inginer?” — “Nu v-am spus pentru ca am vrut sa învat meserie. Si acum traiesc parca din plin acele clipe de iad. Stând tacut pe prici.” Se împlinesc acum aproape 50 de ani de când am trait acele vremuri în blestematul acela de Aiud. Nu eram pusi pe cearta. Spre norocul nostru. peste munti si vai. gândurile mele zburau hat departe. la cei de acasa. Când venea vorba de maresalul Antonescu. Se aciuieste si el pe podea. iata-ma si instalator de apa. Viorel Demian si cu ing. Era parca fara nici un gust. cu lacrimi în ochi se gândeau la noi. Toata ziua ascultam la cele povestite ba de generalul Arbore. locotenent. ascultând-i cu nesat. îmi duceam amarul si osânda-n spinare. cu boala în oase. Dac-ati fi stiut lucrul acesta. la Aiud. Ion Constantin m-am întâlnit în 1994. îi spune: — “Pai. De acum eram cinci în celula. Pe prici nu mai avea loc. Laptele pe care-l primeam era preparat din praf de lapte. care. Daca bine-mi amintesc. Mâncarea o primeam tot de la regim. al celor de la celula 309. se prezentase cu numele de Nedelcu. Nu dupa mult timp. lânga generalul Arbore. cei mici si de jos. de buna seama. Fiind bolnav de icter eram trecut la regim. Parea putin adus de spate. De multe ori uitam de mine si de boala mea. bine domnule. îl priveau dintr-un unghi cu totul aparte. mai aveau de povestit si cele petrecute într-o viata de om. Stând pe prici. Era multa liniste. Asa se face ca noi. mai mult turceste. m-ati fi corcolit si n-as fi învatat meserie. la sfintirea monumentului. nu aveam nici o pofta de mâncare si nici ea nu avea vreun gust. sectia a II-a. Dintre cei de la camera 28. în ziua de 14 septembrie. brunet la fata. numai cu ing. separat. în . Asa. lipit de peretele din dreapta cum intri pe usa.inginer. pe lânga faptul ca au fost ministri în timpul lui Antonescu. cei naclaiti în sânge si rosi de atâtea boli abatute asupra capului nostru.

de-or fi gresit. de peste 10. Pe rând. professor de limba româna la Focsani. în apropierea Deltei. Spre deosebire de aproape toti cei cu care el a lucrat afara. fiecare din noi ne-am istorisit trecutul nostru. Ca fosti apropiati colaboratori. murdare de atâta boala. Nu trebuia prins printr-un ieftin siretlic si predat rusilor. rugându-se lui Hristos. Tragea de timp. Din povestirile generalului Ion Arbore am înteles multe lucruri. 1. conflictul dintre generalul Iacobici. Acum îi gaseau toate pacatele. Zilnic. Cât a putut. Generalul Arbore si-a petrecut copilaria în Dobrogea.mod critic. Era fiu de preot. A fost un om de o mare tinuta morala. 2.” . cu toate neajunsurile si pataniile noastre. Dintr-un început condamnau actul de la 23 august 1944. Nu l-am auzit o data bârfind pe cineva. la Sarinasuf. Cei care s-au pretat la aceasta scamatorie vor fi judecati de istorie si-n mod sigur condamnati. Ne ocrotea cât putea pe noi. ei si-au dat seama ca Germania va pierde razboiul. dar nu prin tradare. Îi dadeau dreptate lui Iacobici. ceea ce s-a si vazut în tot comportamentul lui. noi cei mici din camera ascultam la cele povestite de cei doi ministri antonescieni. ca numai Dumnezeu stie ce-o fi fost în sufletul lor. Acum. cunosteau multe lucruri si bune. Se ruga tot timpul în celula. Au optat pentru initiativa Maresalului de a iesi din razboi. A murit la Jilava îngrijind bolnavii. unde tatal sau era preot. Ministrul de Razboi si fostul Sef al Marelui Stat Major al Armatei si Maresalul Antonescu îl vedeau cu alti ochi. 3. El credea cu toata caldura în Dumnezeu. Nici noi n-am fost mai buni. generalul Iacobici a frânat trimiterea pe front de noi trupe. Nu voia sa sacrifice armata pentru o cauza deja pierduta. Le spala rufele de pe ei. Avea o biblioteca mare si temeinica. Cert este ca el trebuia tratat ca un erou si luptator împotriva comunismului. Era un om de mare sensibilitate. erau trecuti prin sita lor toti fostii ministri si generali ai armatei române. în perspectiva istoriei. De câte ori Nicolae Mares se mai scapa de mai vorbea de rau pe cineva. Voiau desprinderea de Hitler. Mai avea un frate. era de o modestie rara. cei din apropierea lui. în mari functii de stat. ca pe niste copii. cu lucruri bune si frumoase. Asa am reusit si eu sa ascult si sa-mi dau seama de tot ce s-a petrecut în drumul parcurs de Maresalul Antonescu în timpul guvernarii lui. nu vorbi cu pacat de oameni. La rându-ne. Din timp. si rele. Nu stiu cum o fi fost în libertate.000 de volume. Privea lumea din jurul lui cu multa îngaduinta si dragoste. Ne povestise mult despre el. Condamnau atitudinea regelui Mihai I fata de Antonescu. Istoria începuse sa-l judece. dar aici în temnita l-a gasit pe Dumnezeu. el îi spunea: — “Mai Nicolae mai.

Adeseori ne povestea lucruri din copilaria lui, de felul cum a reusit sa razbata în viata. A parcurs drumul, în cariera lui de ofiter, de la sublocotenent si pâna la gradul de general prin puterile lui, fara a fi ajutat de cineva din afara.

CARE VREI MURI
Era prin luna aprilie 1950. Pe Nicolae Mares, într-o buna zi, de dimineata, dupa deschidere, îl striga un ofiter cu lista în mâna sa-si faca bagajul si sa iasa afara. Tiptil, putin adus de spate, destul de firav, cu bocceaua sub brat, îsi ia ramas bun de la noi si iese afara. Târziu am auzit, când deja eram liber, ca a fost dus la Sighet, unde a si murit. De la plecarea lui am ramas iarasi patru. Vizita medicala se facea o data pe saptamâna de catre medicul civil al închisorii, într-o celula special amenajata. Pe sala, ca planton era si unul, Giury pe numele lui, ungur de origine. Înainte de vizita umbla ca o vijelie, de la celula la celula, strigând cât îl tineau plamânii: — “Care vrei muri! Care vrei muri! Care vrei muri!”, tragând zavoarele de la usi, de sa le rupa, nu alta. La început nu stiam ce-o fi cu asta. Generalul Arbore îmi spune însa ca-i vizita medicala. Cine vrea sa mearga la medic se îmbraca si iese pe sala. Ma ridic si eu si ma iau dupa ai mei. În frunte era generalul si dupa el eu. Când am iesit pe sala, deja coada se formase. Ne asezam si noi la coada, încheind rândul. Rezemati de perete, oamenii vorbeau între ei. De-abia ne mai vedeam unii cu altii, din celulele vecine. Erau scoase cam 5-6 celule deodata. În timpul asta îl vad pe Arbore ca-l ia de mâna pe un batrân, mai mic de statura ca el, brunet, si-i spune: — “Mai Iacobici, vino sa-ti prezint pe un banatean de-al tau de la Teregova, professor de meserie si-i tânar de tot.” Eu, sfios din fire, dar mai bine zis timid, dau mâna cu el. Cu multa afectiune mi-o strânge, bucurându-se ca mai vede pe cineva dintr-ai lui, din acel colt de tara, care a avut curajul sa înfrunte urgia comunista. — “Ma bucur mult de tot ca va cunosc, d-le Berzescu. Eu sunt din Armenis de nastere. Numele d-tale mi-e tare cunoscut. Pe tatal d-tale nu cumva îl cheama Gheorghe?” — “Ba da, d-le general, Gheorghe îl cheama.” — “Sa stii, frate draga, ca o verisoara de a mea, Iconia, a fost casatorita cu unul Ion Berzescu din Teregova. Eu sunt varul ei primar, parintii nostri, frati. — “D-le general, o cunosc foarte bine pe matusa Iconia. Doar în bratele ei am crescut. Sotul ei, uica Ion, a fost varul primar al bunicului meu, Ion. Tatal meu, Gheorghe, tot în bratele ei a crescut. Locuiam în aceeasi casa mare, facuta din caramida din timpul Austriei.”

M-a mai întrebat de multi oameni din Teregova, pe care-i cunosteam bine. I-am mai spus ca atât bunicul meu, Ion, traieste, cât si uica Ion, sotul Iconiei, traieste. I-am lasat în viata. S-a bucurat nespus de mult. Asa l-am cunoscut si eu pe generalul Iosif Iacobici, fostul ministru al Apararii Nationale si înainte de asta Seful Marelui Stat Major. De atunci, de fiecare data când Giury ne scotea la vizita medicala, ne întâlneam pe sala. Dupa mai mult timp de regim alimentar, fara nici un medicament, icterul meu dispare. Am trecut cu masa la comun. Scapasem eu de necazul bolii de ficat si cade fratele meu de suferinta, Turcu. Se îmbolnaveste de plamâni, începe sa faca febra mare, sa tuseasca si sa nu mai poata mânca. Batem în usa, raportam ca-i bolnav destul de grav, dar nimeni nimic. Nici n-au venit sa-l vada, cel putin. La vizita medicala, medicul se multumea cu consultul. În rest, nimic. Fara nici un fel de tratament, îsi ducea boala cu resemnare. Noaptea transpira si tusea întruna. Dupa cum am mai spus, pofta de mâncare nu avea. Sub ochii nostri, la sfârsitul lui aprilie 1950 s-a stins. A murit întins pe prici lânga mine. Dimineata am vazut ca nu mai misca. Întepenise sub patura zdrentuita. Înca unul, pe lânga cei multi, trecuse în vesnicie, fara ca Administratia sa miste un deget, sa ia o masura. Cu buna stiinta au savârsit crima. Se înscrie în planul lor de asasinare a întregului neam românesc. Rusii, cu premeditare, urmareau exterminarea neamului nostru. Pe la început de mai 1950, ramânem în celula 309 numai trei oameni: generalul Ion Arbore, locotenentul Nedelcu si cu mine. Nu dupa mult timp, prinsera sa umble un ofiter si un civil, din celula în celula, si întrebau pe fiecare ce meserie are. Nu stiam de ce fac lucrul asta. Dupa o vreme, generalul Arbore ne spune ce credea el despre treaba asta si anume ca ei vor sa scoata oameni cu meserie în fabrica. Stând si gândind, deodata-mi vine-n minte o idee. Când mai vin prin celule, întrebând de meseriasi, eu voi declara ca sunt tâmplar. Cunosteam destul de bine tâmplaria. Nu aveam teama. Speram c-o sa fie bine. Erau zile de mai, când soarele cu razele lui începuse sa razbata si-n celula noastra. Soare de mai cu nadejdi de mai bine. Într-o zi se deschide iarasi usa celulei si întreaba de meseriasi. Eu ies în fata si le spun ca sunt tâmplar. Ma noteaza si închid usa. — “Ei, acum sa te pregatesti de fabrica. Pe toti care-i noteaza îi scot în fabrica”, îmi spune gen. Arbore.

În zilele urmatoare ne muta pe toti cei din celula noastra într-o alta celula, tot pe partea scurta, dar în partea cealalta a Celularului. De acolo, de pe geam, se vedea curtea fabricii. Era o vânzoleala de oameni. Se auzea destul de bine vuietul de ciocane în tabla de metal. Era atelierul de tinichigerie. Albastrul cerului vazut din celula era atât de îmbietor si de linistitor, încât pentru o clipa uitam ca suntem în temnita. Razele soarelui ne scaldau fata îngalbenita si stafidita de atâta lipsa de lumina si libertate. Toate concurau la o imagine de mult râvnita de noi, osânditii, libertatea si sanatatea. Într-o zi, gen. Arbore îmi spune iarasi: — “În curând vei merge la acel vuiet de fabrica si-ti vei gasi o liniste oarecare.” În celula noastra, 309, se facea curatenie. Se varuia peste tot. Dupa terminarea varuitului ne-am mutat la locul nostru, 309. Florarul parca ne mai potolea dorul de libertate. Ne miscam mai vioi si-n celula. Speram în mai bine. Ne rugam Celui de Sus sa ne întareasca. În fiecare zi, gen. Arbore se ruga cu multa caldura, stând pe prici la locul lui. Senin, le primea pe toate câte veneau pe capul lui. Niciodata nu l-am auzit vaicarindu-se. Ca dreptul Iov, multumea lui Dumnezeu de tot ceea ce se întâmpla. Într-o buna zi, usa se deschide si un ofiter îmi spune sa-mi fac bagajul si sa ies afara. Îmi iau ramas bun de la generalul Arbore si de la Nedelcu si ies afara. Gen. Arbore îmi ureaza mult noroc. De atunci nu l-am mai vazut. Aveam sa aflu ca a murit la Jilava, îngrijind bolnavii. Dumnezeu sa-l odihneasca în pace, ca a fost un mare român si un bun crestin.

ÎN FABRICA
De la etajul III, dupa ce ies din celula 309, merg în urma ofiterului cu bagajele sub brat. Cobor de-abia rasuflând scarile, cu ofiterul în fata. Ajungem la etajul I, în fata unei celule, pe aripa lunga, pe partea dreapta a Celularului. Nu mai stiu bine ce numar avea celula, parca 31, dar sigur nu mai sunt. Dupa noi era si seful sectiei, un gardian cu cheile în mâna. Îmi deschide usa invitându-ma sa intru în celula. Acolo era altfel decât la 309. Erau patru paturi de fier cu saltele curate, cearceafuri, perina si paturi bune. Mi-am lasat bagajul pe patul de jos, din dreapta camerei si am iesit afara dupa ofiter. La iesirea din Celular erau mai multi detinuti încolonati, toti ca mine, pentru fabrica. Afara ne astepta un civil, de statura mijlocie. Statea linistit, cu un bat în mâna si cu privirea tot în pamânt. Parca ar fi cautat ceva. Când m-am atasat grupului, a zis: — “Hai sa mergem!” Mai târziu aveam sa aflu ca era Mares, directorul fabricii. El, în fruntea coloanei, iar noi, dupa el, spre fabrica. Intram pe poarta în fabrica. De cum am intrat, ne-a si luat în primire

o zumzaiala, un du-te-vino al oamenilor, cu treaba si fara treaba. Arata curtea aia ca un furnicar. Se miscau în toate partile. De la intrarea în fabrica, în stânga, un gater, cu doua pânze, scrâsnea ritmic la un bulvan de brad, taindu-l în scânduri la dimensiunea ceruta. În dreapta, mai la distanta, erau birourile fabricii, unde lucrau de zor o multime de ingineri proiectanti. Cu gaterul în continuare era sala strungurilor în lemn. Acolo zbârnâiau daltile înfipte în lemn, mânuite de buni mesteri strungari. Erau colegii nostri, fratii nostri de lupta. Acolo lucra si prietenul meu bun Mihai Puscasu, azi trecut întru cele vesnice. De la strunguri intrai în atelierul de rotarie, unde aveam sa lucrez eu multi ani de fabrica. Legate de rotarie erau atelierele de tâmplarie, cu specificul lor de lucrat în lemn, usi, ferestre, mobila si tapiterie. Pe partea dreapta, cum intrai în fabrica, dupa birouri, se desfasurau atelierele de fierarie, tinichigerie, paturi, forja si altele. Dupa aceste ateliere venea si atelierul de jucarii. Dupa ce toti am intrat în fabrica, aproape de poarta, Mares se opreste în fata noastra, cu lista în mâna. Eram numai ochi si urechi. Asteptam sa vedem care-ncotro va merge la locul de munca. Pe lânga Mares erau mai multi gardieni, sefi de ateliere. Asteptau si ei repartitia. Eu ajung la atelierul de jucarii, cu înca vreo câtiva ca mine. Ne preda unui detinut, mai rasarit parca, îmbracat si el în zeghe ca toti detinutii. Sunt repartizat la o masa unde se confectionau jucarii. Cel care ma luase în primire se si ocupa de mine, aratându-mi ce trebuie sa fac. De prima data îmi da niste placute de lemn pe care trebuie sa le slefuiesc. Zis si facut. M-apuc de lucru. Cel care m-a luat în primire era un detinut de drept comun, cu numele de Movila. Era un om tare bun si echilibrat. Si-a dat seama pe loc ca noi de-abia am apucat sa scapam de Celular si sa mai prindem un pic de libertate, schimbând mediul satanic de oprimare. Acest Movila era seful atelierului de jucarii. Toti cei din atelier îmi erau necunoscuti, desi erau toti politici. De fapt n-aveam de unde sa-i cunosc, ca, de la Timisoara, n-am mai iesit niciunde din celula ca sa-i pot cunoaste. Aceasta a fost, de luni de zile, prima mea iesire din celula, printre oameni, afara de iesirile la vizita medicala pe Celular.

Totul parea nou pentru mine, necunoscut. Adesea ma întrebam pâna unde se poate merge în nesiguranta asta si ce-o aduce ziua de mâine. Nu-mi dadeam seama atunci ca de fapt aceasta-i o caracteristica a gulagului, cu mijloacele lui de oprimare. Toate încercarile de suprimare a omului de catre om nu sunt altceva decât consecintele înclestarii în lupta dintre bine si rau. Fabrica lucra în trei schimburi. Cei de la jucarii lucrau numai în schimbul întâi, de la orele 6 la 14. La iesirea din fabrica, luam masa de prânz. De acolo, liberi fiecare dupa luarea mesei, ne îndreptam spre Celular. Ajuns la celula mea, gasesc înca doi detinuti, la patul lor, punându-si traista cu gamela la capul patului. Nu-mi mai amintesc cine erau acei colegi de camera dintr-un început. Mi-am pus si eu traista la capul patului. Eram patru oameni în fiecare celula. Ce n-am observat de la început a fost faptul ca în celula nu era tineta pentru nevoile noastre. Fiecare mergea la WC-ul din capul coridorului. Usa de la camera era permanent deschisa, zi si noapte. Dintr-o data, alt regim de camera si alte conditii de viata. Ne apropiam de cele normale, spre deosebire de animale. Ma preocupa lucrul din fabrica. Asa ajunsesem la o oarecare libertate. Ma ducea mereu, gândul la generalul Arbore, pe care-l lasasem în celula, slabit de tot, de de-abia-si tinea sufletul. Ridicam ochii din curtea fabricii si priveam acel colt de Celular, unde stiam ca-l lasasem pe Arbore. Vocea lui blajina si dragostea fata de om îl defineau ca pe un adevarat parinte. Ajuns la un oarecare confort, adesea ma gândeam la el, care dormea tot pe prici, cu o rogojina ferfenita si o patura, veche de când lumea, roasa de vreme si gaurita. La atelier, dupa o vreme, de la slefuit am trecut la confectionat piese pentru jucarii. Timpul trecea repede, repede de nu-ti venea sa crezi. Mâncarea în fabrica era mult mai buna. Începusem sa cunosc lumea de acolo. În fata mea, la jucarii, slefuia de zor un om, slab la fata, de statura mijlocie si cu privirile vii de tot. Era numai viata în el. Destul de comunicativ, se uita insistent spre mine. De la o vreme, ma întreaba cine sunt si de unde vin. Cu o oarecare retinere, îi raspund la întrebarile lui. La rându-i, îmi spune si el cine-i si de unde vine. Era parintele Dumitru Mitoiu, care fusese preot în comuna Bacesti, judetul Vaslui. În legatura cu

mai. tu esti din Teregova? Acolo banditii aceia au tras în oamenii partidului si i-au omorât? Voi ati luptat împotriva partidului comunist? Ma. voi trebuia sa fiti toti omorâti. iese afara pe sala si-i cheama repede pe mai multi gardieni din Celular. tovarasi. a sarit în sus spunând: — “Ce ma. si se holbau la mine ca la alta aratare. care a tras în noi sa ne omoare pe toti. Peste cizme avea încaltati niste pâslari. Atanasie cel Mare. face o gluma. S-au facut destule încercari asupra mea. pe la sfârsitul lui aprilie. Aveam sa devenim buni prieteni. Si-a dat seama de gafa facuta. învârtea niste chei pe dupa deget. seful sectiei. Mereu altii si iar altii. În mai 1950. ofiterul politic avea activitate intensa. când se faceau miscari mari de oameni. stând de vorba cu noi. Aici. ascultând cele vorbite în celula. Avea un suflet mare si curat. Am uitat sa va spun o întâmplare de-a mea. . Îmi cauta prietenia. Georgescu. L-a avut ca professor pe Ion V.” M-am uitat lung la el. nascut în 1916. Sa vedeti si voi cum arata un mare bandit. Tin-te acum la scandal. Nae Popescu si altii. ca sa nu faca zgomot când se deplasa de la usa la usa. Atanasie. ia veniti repede aici sa vedeti si voi un bandit din Teregova. Era cu 5 ani mai mare ca mine. Se recrutau informatori. I-a mai avut profesori pe Nichifor Crainic. sa nu leg discutii cu nimeni pe linie politica si nici sa-mi dau pareri asupra conducerii de stat. nesarata un pic. încercând sa se poarte frumos cu mine. cât eram la Celular cu generalul Arbore. Într-o zi. Vin repede vreo trei gealati. Nimanui nu i-am vorbit despre activitatea mea din libertate. fara sa-i raspund. Ca-ntotdeauna. — “Cum de porti numele unui mare sfânt. Stii tu asta?” Numaidecât. strigând: — “Mai. Generalul Arbore ramasese consternat. Îi raspund ca am cazut cu Spiru Blanaru din Teregova. Nu stia ca terminasem si eu teologia. De fata tot timpul era si gardianul. dintr-un loc într-altul. Facuse teologia si dreptul la Bucuresti. Când a auzit de Teregova. patriarh al Alexandriei? Tu nu-l meriti. Deodata se întoarce spre mine si ma întreaba de unde sunt si cu ce am cazut. Zilnic erau chemati la el câte 2-3 oameni din fabrica. vine frizerul sa ne tunda si sa ne barbiereasca. pe Tudor Popescu. la 309. toti cu pâslari în picioare. dar fara rautate în continut. de ne spuneau cunoscutii nostri ca suntem de nedespartit.numele meu de botez. în timpul tunsului. caruia studentii îi spuneau: “Hunul”. Eram ca doi frati. intrasera multi detinuti în fabrica.” Atâta mi-a trebuit. Învatasem un lucru.

De abia atunci mi-am dat seama si am observat ca într-adevar luptele de la Pietrele Albe au avut un mare rasunet în lume. Politicul ma cunostea însa foarte bine dupa dosar. prin mâinile mele. belelele curg pe capul tau.Unul dintre ei. vazându-i cu traista plina de jucarii. parca. nefiind agreati politic. Numarul muncitorilor s-a mai redus. S-a apropiat de mine ca un frate mai mare. În anul 1951 începusera sa nu mai confectioneze asa multe jucarii. eram niste jucarii în mâinile destinului. Cu noi care am îndraznit sa zicem NU raului. Dumnezeu sa-l odihneasca în pace. Acolo lucra si Ion Bohotici. seful de atelier. Asa se face ca am ajuns eu împreuna cu Mitoiu sa lucram la roate. Libertate-Robie. N-au reusit. dar si cu multa dragoste . Nea Mitu. Puteam sa ajung la tâmplarie. tinând de cruda realitate. Sa stii!” S-au uitat la mine ca la urs si s-au dus. ca sa se afle în treaba. unde se lucra mult mai usor. Aveam un fiu de trei ani. sau la mobila fina. LA ROTARIE Daca am îndraznit sa ma opun si sa nu primesc a lucra cu politicul. ca el a fost primul care a venit la mine si m-a încurajat. La rotarie am fost dat împreuna cu parintele Mitoiu. Ma întrebam de multe ori daca si copilul meu avea în mâinile lui vreo jucarie din cele facute de noi. marturisind trairi interioare. bucurându-ma de aprecierea lui Movila. Gândul nostru zbura la ei. noi toti. de o mare cuprindere sufleteasca. la ora când. La jucarii am stat un an de zile. La vremea aceea. la Rotarie. nu numai eu gândeam asa. numai prin faptul ca esti român si crezi în Dumnezeu. De aceea a si insistat prin altii sa ma capteze în rândul informatorilor. voi ati vrut sa darâmati Comunismul? Aici o sa-ti putrezeasca oasele. treceau jucarii. Era o fire iute la mânie. am ajuns la Rotarie. gândul meu zbura adesea la cei dragi de acasa. îmi pune întrebarea: — “Ce ma. cei întemnitati. Nu stiam peste ce am dat. unde se muncea din greu. sectia de prelucrare a lemnului. Ajunsesem sef de echipa. sa ne opunem cu pretul vietii puhoiului din rasaritul satanizat. Viata se juca cu noi atât de crud. unde multi din prietenii mei lucrau. Asa din senin. ci toti care aveau copii acasa. îi spuneam eu. Ma întorc iarasi pentru o clipa la jucarii. am fost dati la munca cea mai grea din fabrica. ca sa se joace cu ea? La ora aceea. Lucrând cu migala la jucarii. Atât eu cât si parintele Mitoiu. una mai frumoasa ca alta.

De-abia acum se aranja atelierul în plina forma. ajutorul lui. Dupa aproape un an a fost schimbat. În locul lui a venit ing. de strunguri în lemn. jud. unde Mitoiu era preot. Ion Roescu. Asta însa. silvic Iosif Roescu. El a fost judecat în lotul lui Auschnit. Era o vânzoleala si o harmalaie de-ti tiuiau urechile. la încaltat. De la izbitul . Vaslui. sa le finisam. De nastere era din comuna Rusca. Era rotar de meserie. Pitarul Nicolae. Pe lânga acestea. erau la locul lor. tot silvic de meserie. A mai avut un frate învatator. la facutul rotilor. De la batutul spitelor în butuci. Noi nu prea aveam tangenta cu coordonatorul. ramase seful rotariei. gata pentru batut în butuc. Comuna Bacesti. s-a instaurat o atmosfera de mult calm si de prietenie. rotar de meserie. În felul cum se purtau cu noi. Seful atelierului era Nicolae Pitaru din Negresti. fiind vecini cu comunele. cam spre sfârsitul lui 1951. era aproape de Negresti. Întotdeauna ne aparau în fata conducerii. împreuna cu Mitoiu.fata de om. Dupa ce ne-am obisnuit cu lucrul. Ioan Tonea. Ne-am asezat si noi la o tejghea. Se primise o comanda de 10. Îl cunostea foarte bine parintele Mitoiu. cei care conduceau rotaria erau cei doi maistri civili: Crisan. crezând cu multa putere în Dumnezeu. Vaslui. unde se puneau sinele de fier. numai dupa sase luni. decât numai când lua. unde ni s-au dat niste spite de roata. Asa stând lucrurile. Toate se desfasurau de la cele mai simple piese pâna la roata data gata pentru fierarie. aproape de Teregova.000 de carute din partea armatei. rapoartele cu lucrul executat în timpul schimbului de lucru. Ing. Atelierul era destul de mare. În închisoare s-a purtat cu multa demnitate. seful rotariei. rotaria se organizeaza în trei schimburi. De fapt. gaterul si al rotariei era ing. Cel care era mereu cu noi si conducea era Pitarul Nicolae. jud. L-am avut si eu învatator la Teregova. înca 2500 de sarete. nu era fixata vreo norma. de la sefii de sectii. cum îi spuneau ei în limbajul tehnic al lor. Acolo erau asezate tot felul de tejghele si cai de confectionat rotile. deci moldovean. M-am bucurat de multa încredere din partea lui. La începutul activitatii noastre la acest atelier. Comanda era mare. fiind stapâni pe meserie. trecem la alta operatie. rob ca si noi. si Dragomir. Resita. Nicolae al nostru era un om foarte bun. Roescu s-a purtat bine în tot timpul cât a condus aceste ateliere în fabrica. maistru rotar detinut. Lucra numai dimineata. Atelierul de rotarie era legat de sala strungurilor în lemn. Coordonator al atelierelor.

Eram ca-ntr-o familie. l-am ocrotit. norma se cerea pe echipa. Adesea îi spuneam sa fie atent numai când vine vreun gardian sau altii mai mari. tare slab ca fizic. toate la un loc realizau simfonia muncii. Nea Lae însa. decât numai noi trei. Tonea si lua situatia. administratia încalecându-ne cu normele. Cu toate astea. Lucrul acesta nu-l stia nimeni. Realizasem o unitate de credinta si de fratietate între noi. la rotarie. pentru a avea rezerve. la terminarea lucrului. unde de obicei ieseam bine. Cu dalta si ciocanul ajusta spatiile de la butuc. Îi fusesera degerate picioarele. si Gheorghe Ungureanu. apoi slefuitul spitelor.barosului de 5 kg. Umbla greu de tot. De multe ori mai venea si câte un control de calitate. Tot aici. în anii 52-53. Întotdeauna ne faceam un plus de roti peste norma. când va trebui. mai ales. În fiecare zi. cum îi spuneam noi. Parca-l vad si acum. ca de restul ne îngrijim noi. cu noi. banatenii. Ca sa te întelegi cu vecinul. Asta. în obezile care trebuiau montate pe spite. Lucrul de la executarea rotilor cerea multa atentie. în cazul acesta. se încaltau rotile. mai era si Nelu Cristea. venea ing. Vom vedea ce am realizat si cu normele când voi ajunge la anii respectivi. Mai bine zis. se simtea tare bine în echipa. mai venise si Petru Hamat. dupa care mergea la forja. Devenisem buni rotari. nea Lae. Destul de des venea la el Aurel Cadareanu de la strunguri în lemn. Era numai os si piele. La începutul lui 1952. Toti trei eram în acelasi schimb. la lovitul ciocanelor în daltile care pregateau butucii pentru montat spitele. De aici si reumatismul. unde i se monta panta de fier. Ajunsesem deja la facutul rotilor. Hamat. Cât am putut. Aveam . finisând un butuc de roata. sa mearga. apropiatii lui. trebuia sa te apropii de urechea lui sau sa strigi. Asta-i era lucrul lui. Eu lucram lânga parintele Mitoiu. Pe lânga Lae. sa dea de zor cu ciocanul în dalta. Pe atunci. unde veneau batute spitele. Mitoiu ajunsese seful echipei de rotarie. Mai mult vorbea decât lucra. Montarea obezilor pe spite era ultima operatie a rotii. Mai târziu. nu pe om. a fost adus si Lae Orbulescu. niciodata nu-si facea norma la butucii lui. Tot în toamna acestui an. Mitoiu si cu mine. la râscaitul ferastraului care taia spitele la dimensiunile cerute. lupta de clasa se ascutise. când nu realizam norma pe echipa.

din partea biroului politic se încerca o reeducare. într-o baraca. roata trebuia curatita pe cant. au facut doua freze de curatat.. Obezile. În locul nostru au fost instalate frezele si strungul pentru butuci. însarcinat era unul Dorobantu cu actiunea de reeducare. mai aveam putina caldura. Asa am lucrat o parte din iarna lui 1951-1952 si cea din 1952-1953 în întregime. Peretii erau din scândura. ca sa fie un cerc bun. unde iarna. Totul se facea din mâna. Cel mai greu era la finisatul rotii. s-a reusit. Puteai baga si mâna pe unele locuri. un pas mare pentru rotarie. ce folos? În fata te pripeai. În schimbul nostru la roate. Tot ce tinea de rotarie se instalase în locul nostru. Din partea conducerii. de la scut. Nu dupa mult timp. Eram 105 oameni la rotarie. Cu ing. Distanta dintre scânduri era mare. Dupa o mai îndelungata chibzuinta a inginerilor în frunte cu Tonea. fiind mari pentru noi la rotarie. La început mai sareau aschii cam prea mari din roata. cei care bateam obezile am fost scosi din atelier. reeducarea era precedata de organizarea retelei de informatori. Cât a fost în spital. eu îi tin locul de sef de echipa. În mijlocul baracii era instalata o soba mare din tabla.. Ca oriunde. Iar din partea detinutilor era Pânzaru Constantin. un flacau frumos. Le-am uitat numele. unde puneam lemne cu nemiluita. S-a facut. de bine. De acolo. printre scânduri. înalt si destul de voinic. . ne-am mutat afara. Tonea m-am înteles. fiii Vrâncioaiei din legenda. facuta numai pentru depozitarea materialului. În schimb. Numai de Toader Bahna mi-aduc aminte. În vremea aceasta. Comenzile. o data cu realizarea frezelor. de rau.multi vrânceni printre noi. totusi. cu tot arsenalul satanic de la Pitesti. pâna se rosea. dar pâna la urma. Urma dupa aceea curatatul fetelor. Cât despre cei care lucram la facutul rotilor. Cum de altfel s-a actionat si la Gherla. nu puteam sa le facem fata. numarul nostru a crescut. Hamat si cu mine. Mitoiu ajunge la operatie de apendicita la spital. În timpul acesta. în Aiud. Se luasera dupa Pitesti. Dupa ce se bateau obezile. iar în spate înghetai. si aici la Aiud. una pentru cant si alta pentru fete. lucram numai noi trei. Dar. acesta fiind unul din marile ateliere din fabrica. unde în mod dracesc s-a recurs la anularea tuturor potentelor spirituale ale omului. fiind facute din lemn de esenta tare. La rindea nu se lasau prea usor la curatat. Platiseram deci facutul frezelor. se curatau tare greu. Mitoiu. m-am descurcat destul de bine cu normele.

Noi. mai ales ca cei mai multi venisera de la Pitesti. La rotarie mereu ne dadeau târcoale. atunci se anunta sumbra perspectiva de a nu mai iesi din închisoare.Aceasta functiona ca acele de ceasornic. Pe la sfârsitul anului 1951. Stau de vorba cu el asupra atitudinii ce trebuia luata în fata studentilor veniti de la Pitesti. Îmi oferea toate avantajele în fabrica. obtinându-le din zi în zi tot mai mari. eu sunt chemat la ofiterul politic. d-le locotenent. Sa nu dau curs liber sentimentului de prietenie. la rândul nostru. Tin minte ca acum raspunsul pe care i l-am dat la sfârsitul discutiilor: — “Domnule locotenent. daca ar fi fost cazul sa colaborez cu regimul. Ai sa simti tu lucrul acesta cât ai sa stai în . Si ziua se anunta frumoasa si calda. Ba chiar si libertatea sub o forma oarecare. reactionam prompt la fiecare încercare a lor de patrundere si perturbare a sistemului de munca si a armoniei din cadrul echipei. voi primi batai si chiar promisiuni de moarte. o multime de informatori aveau functii de raspundere. cu securitatea. La ofiterul politic am stat vreo doua ore. Cauta sub toate formele sa ma recruteze ca informator. domnule. cam pe la orele 10 înainte de masa. În cazul când eu nu voi primi. pe lânga faptul ca mereu voi face izolari. dupa atâta suferinta. În fabrica. Printre ei erau multi studenti de la Pitesti. în timpul liber de masa dupa prânz.” — “Bine. A încercat sa ma convinga de orientarea sanatoasa a regimului comunist. mai încercasera sa se strecoare si-n fiecare atelier. LA OFITERUL POLITIC În acest timp. sa fiu întelegator. unde sef era Ordeanu. începusera lupta împotriva noastra. vin o multime de noi oameni în fabrica. cei care ne uniseram în lupta împotriva lor. prin octombrie 1951. Parca ne studiau în vederea unei anulari sau chiar a disparitiei unuia dintre noi. Cu un cuvânt. si nu acum dupa atâtia ani de temnita si privatiuni de strictul necesar unui om. d-ta o sa suferi. de control al muncii de calitate si al productiei. sa ma terfelesc acum. Ba. Ce rost are. El lucra la mobila fina. Ma cheama. atunci întelept era sa fi facut acest lucru pâna a nu intra în închisoare. cu scopul de a sparge normele. Stiam prin ce trecusera ei si înca mai îndurau si acum. Daca vreun vechi cunoscut sau fost prieten vine la mine. Era o toamna cu mult soare. Ion Bohotici la el. când fabrica fierbea în organizarea reeducarii si când reteaua de informatori se structura. Parca era o vara târzie. nu eu. dar rezervat. Îmi spune sa fiu atent si rezervat.

Trec zilele si eu uit de conflictul cu politicul. Cu toate acestea. A râs si mi-a spus sa nu-mi pese si sa-mi vad de treaba. De multe ori. an care avea sa aduca unele schimbari în organizarea muncii în fabrica. Altfel ne confruntam cu umezeala si noroiul în baraca. . dupa aceasta solicitare a politicului. În repausul de masa vine Ion Bohotici la mine si ma întreaba ce a vrut politicul. Burta ardea si fundul îngheta. Iata ce ma sfatuieste Ion: — “Mai Tase. Profesori îi aveam pe maistrul Crisan si pe Dragomir. IARASI LA ROTARIE Ne bagam în iarna cu perspectiva de a lucra tot în baraca aceea afurisita. Repede cu lopetile si maturile aruncam zapada afara. Am urmat aceste cursuri. I-am spus totul cum a fost si cum au decurs discutiile între noi. unde în acelasi timp te frigeai. Cauta sa ma plaseze la muncile cele mai grele. un adevarat consiliu de familie l-am tinut cu Petru Hamat si cu parintele Dumitru Mitoiu. cursantii scolii de rotarie. Dupa orele de lucru în schimb. se apropia masa de prânz. cei care urmam aceasta scoala ramâneam si schimbul II în fabrica. Când m-am întors în fabrica. de fapt. prin directorul ei. În cursul anului 1951. noi. si pe Nicolae Pitaru.” Ma întreaba si nea Lae Orbulescu de vizita mea la politic. am intrat în fabrica drept muncitori calificati.. în anul 1952. Este drept ca la dosarul nostru este trecuta aceasta scoala si calificarea de rotar. la mine au început sa curga belelele. dar si înghetai. Dar. si parintele Mitoiu. timp de 6 luni. spre toamna. Iata ca timpul nu sta pe loc. Ma încurajeaza si el ca toti ceilalti. Mares. Ei erau cei mai apropiati prieteni ai mei. Prindem si anul 1952. Zi de zi.închisoare. El îsi face datoria si meseria de politic. prin golurile dintre scânduri. s-a initiat un curs de rotarie de catre conducerea fabricii. caruia îi spun totul cum a fost. cu ei eram împreuna. aceasta scoala. tin sa va spun unele lucruri mai importante petrecute în fabrica. În oala asta erau si Petru Hamat. când batea vântul tare si ningea. detinut. civili.” Asa se face ca. Bine ai facut ca l-ai respins si l-ai pus la punct în felul asta. politicul îmi purta sâmbetele.. Pâna a nu trece. dar sa fii cu mare bagare de seama la cele ce faci si ce vorbesti. Începând cu martisorul anului 1952. Începutul de iarna si sfârsitul de an se savârsesc. iar noi suntem obligati sa ne aparam. meseriasi. asistând la cursuri. acum sa te tii la belele pe capul tau. Ma întâlnesc si cu nea Victor Târu. Cât mai putina vorba. zapada s-asternea pe noi.

Ne uitam nedumeriti unul la altul. la beci. Acolo coborâm pe scari în jos. lânga noi este tov. îmbracati sumar. îsi face aparitia un gardian si întreaba: — “Cine-i Mitoiu Dumitru? Dar Berzescu Atanasie?” Asa. Noi. mânat de treburi prin ateliere. Dupa el. acum. cu inima tremurânda. nu mai întelegeam nimic. care iarasi insista sa ne dea la o munca grea: — “Tovarase ofiter. fabrica nu se oprea din lucru. În închisoare. voi sunteti Mitoiu si Berzescu? Bine. Vine la noi la atelier. Nu era de prima data când îi cerea lucrul acesta. Vine si 23 August 1952. când Mares ne cunostea. zanganitul de tabla. în fata noastra. în pantaloni si camasa. Ajunge la mine si la Mitoiu. PATRUZECI DE ORE ÎN CAMERA DE TORTURA Era vara anului 1952. nu-i nimic. Nici nu ne cunostea bine Mares pe noi. ne cere sa-l urmam. Deci. oamenii acestia sunt la munca cea mai grea. Ne rugam Domnului ca din suferinta sa ne faca punte spre biruinta. în echipamentul vargat al închisorii. Crisan. Era îngerul nostru pazitor. izbite de baroase grele. care îi are în primire. ne îndemna la rezistenta. Alt loc nu mai am. cu puritatea lui. Nu ne scapa din ochi. Pe fetele noastre se citea suferinta si durere. unde lucram. îsi îndreptau privirile spre cerul albastru. Voi sa fiti linistiti si sa lucrati pe mai departe aici.” Ofiterul politic. nu facusem nimic rau. o zi calduroasa de august. Pe coridor. întrebând pe fiecare cum îl cheama. urmam cursurile de calificare. la atelierul de rotarie. În jurul prânzului.Maistrii civili ne mai strecurau câte ceva din cele vorbite la administratie împotriva noastra. scârtâitul gaterului ce despica nemilos lemnul de brad. Iata. încaltati numai în galenti de lemn. de noi n-a uitat. Ne întreaba de nume si zice: — “A. astai. Un furnicar de oameni desculti sau lipaind în galenti de lemn se misca febril. ofiterul politic îi cere lui Mares sa ne dea pe mine si pe Mitoiu la cea mai grea munca din fabrica. Cu satisfactia vizibila. Într-o zi. mergem la Celular. Vuietul de ciocane. În lupta de zi cu zi. Îmbracati sumar. de acolo de sus primeam noi tarie si dârzenie. însoteau 24 de ore din 24 de ore viata cruda si nemiloasa a condamnatilor politici. Era si Crisan acolo. geamatul obezilor de la rotarie. gardianul ne . în timpul acesta. scrâsnetul strungurilor de lemn. Îl ia mai la o parte pe Pitaru si-l întreaba de noi doi. gândind la libertate. Dupa discutia asta vine la noi Pitaru si ne spune despre cele discutate cu Mares. se deschide o usa de fier. însa. Petecul acela de cer. îi spune politicului.

la orele 7 dimineata. Eram nouasprezece oameni. Usa se deschidea si aparea câte un ofiter. Pe jos. ne rugam lui Dumnezeu sa ne dea tarie. Ceream apa. Tot mai mult simteam lipsa de aer. Aerul era greu mirositor si umed. care nu era altceva decât o camera de tortura. vei birui. cu un sadism extrem. cu gurile cascate dupa un pic de aer. capitanul Dorobantu.împinge înauntru si trânteste usa dupa noi. Am învatat un lucru. priveam cum apa era aruncata pe jos. Erau tencuiti cu ciment si stropiti cu pete mari de sânge. fara mâncare. De la o vreme. Noroc cu galentii. fara lumina. ne-a scos din camera. sorbind aer mai curat. gardianul se apropia de usa. Pe jos era apa pâna la glezna. Ne trezim în bezna. a . ofiterul si gardianul. Stateam rezemati de pereti. Camera nu avea nici o fereastra si nici bec. Toti eram nedumeriti. dar mai ales setea. fiind lânga usa. cu capetele plecate. zapuseala ne strivea. lânga perete. la lumina becului de afara am vazut peretii celulei. a venit directorul închisorii. De ce ne-au adus aici? Ne rugam lui Dumnezeu sa ne ajute sa trecem cu bine si peste aceasta încercare. Am rezistat patruzeci de ore. ne vâram nasul în crapatura acesteia. mai se aflau si altii. Cine stie câti or fi murit în chinuri. Am crezut si am biruit. În fata noastra. fara apa. ca sa putem bea. cu vadra în mâna. începusera sa ne chinuie setea si foamea. izbiti cu capul de pereti. Când ne apropiam. la ordinul ofiterului. arunca apa pe jos la picioarele noastre. Le-am pus una peste alta si ne asezaram cu rândul ca sa ne odihnim cât de putin. ne tineau de cald si ne protejau talpile picioarelor. Moartea îsi lasase pictata fata pe zidul celulei. Un aer înecacios de urina si de fecale se simtea tot mai puternic. Când s-a deschis usa. Fripti de sete. Lipsa de aer se facea tot mai simtita. — “Daca ai credinta si te rogi cu toata caldura sufletului tau. fara aer. Umiliti. Satisfacuti. întrebându-ne ce mai vrem. ne-a asezat pe un singur rând. cu picioarele în apa. Acolo unde pluteau fecalele. înjurându-ne si îndemnându-ne sa bem apa de pe jos. Si ne-a dat. Parintele Mitoiu si cu mine. Nu eram singuri. cu fetele brazdate de sudoare.” Dupa patruzeci de ore. zâmbind. am gasit bucati de caramida. ne rugam în tacere sa ne ajute Cel de Sus. închideau usa. ordona unui gardian sa aduca doua galeti cu apa. Nu mai puteam respira si rezista. În întuneric. Pe loc. în ziua de 24 august 1952. Parintele Mitoiu se ruga pentru noi toti.

Norma era de 8 roti. multumeam lui Dumnezeu ca ne-a ajutat sa iesim cu bine din aceasta încercare. nici o greseala la executie. La Pitesti esuase. Cu toate acestea. Mitoiu. Faceam rezerve. În schimb. Nici nu mai stim cum am trecut prin viata. Petrica Iosif. de betivan. Mitoiu. În cadrul echipei. pentru a duce pe mai departe lupta noastra împotriva comunismului. fiecare din noi trei. în medie faceam câte 15 roti. Tinerii de atunci suntem batrânii de azi. si nu om. Nu stiu cum s-o fi întâmplat treaba. Niciodata n-am facut-o în mai putin de 60 de minute. în gând. nu puteau mari norma pâna nu vor realiza o cronometrare pe fata. Hamat si cu mine. cu tot dinadinsul. ne durea capul. Fiecare. roata asta cu gâlceava era facuta parca pentru expozitie. Nu stiau însa de unde s-o apuce. Faptul acesta. masurându-ne de sus pâna jos. cu norma de 8 roti. cu ochelari. dar parca eram întelesi noi trei. Hamat si cu mine. ascunsi fiind dupa stiva de roti. iar la Aiud nu putea prinde teren. soldurile si spatele erau întepenite. Îndemn tinerii de azi sa preia stafeta de la noi. sef de echipa era tot Mitoiu. de care ne dam toti seama ca ia amploare. în toamna anului 1952. subtirel. Ei. a fiecaruia. cu martori. La rotarie era un student. Acest lucru ne ajuta la realizarea normei pe echipa. ca sa . Astfel. În secret. Acum în toate sectiile se voia majorarea normelor. Oamenii politicului ajunsesera normatori. Se încearca o actiune de reeducare. ei ne-au cronometrat. înalt si putin adus de spate. Radu Gyr a cântat suferintele noastre ca nimeni altul. Ne uitam unul la altul zâmbind. Pânza informatorilor se întinsese peste tot în fabrica. demonstrativ. DIN CAMERA DE TORTURA LA ROTARIE Asa se explica faptul ca politicul. Pielea s-a zbârcit pe picioare. eu cu Mitoiu deveniseram foarte atenti la tot ceea ce se întâmpla în apropierea noastra. Am rezistat. la Gherla era în toi.trecut prin fata noastra. din toata fabrica. banatean de origine. nu prea le venea la îndemâna normatorilor. si ne-a spus: — “Acum mergeti în fabrica si sa le spuneti detinutilor ce ati patit în ziua de 23 August!” A fost o demonstratie de forta comunista împotriva noastra. o voiau majorata. Era un plan al lui de a ne purta sâmbetele. Dupa izolarea aceasta din beciul celularului. de repetate ori am fost cronometrati la facutul unei roate. dar aveam puterea de a zâmbi. o aratare parca. Avea o voce cam ragusita. ne-a luat numai pe noi de la rotarie si înca 17 oameni din fabrica. În timpul acesta.

De ce acum nu vrem sa facem acest lucru. bun român. Oricâta stradanie din partea normatorilor. Am realizat 15 roti în timp de 8 ore. Omul de aici îl gasea pe Hristos. 1). sub cortina de fier. dar si a satanismului în anularea omului ca valoare spirituala. de-abia acum se va înscrie. spre îndumnezeirea omului. Deosebirea între Vest si Est este mare. pâna în mai 1953. se îndeparta de Hristos. Pot sa spun ca-n timp ce Apusul se ridica realizând un maximum de civilizatie. cu cei din imperiul gulagului. satanic organizat. cetatea suferintelor. ba se ajunsese chiar la un cult al omului. când am fost internat în spital. marturiile mele vor prinde bine unui istoric. ca tot el a gresit. În timpul când Vestul a ajuns la un grad mare de prosperitate. s-a ajuns la o spiritualitate înalta. odata. Iisus în Celula poate fi considerat un imn al îndumnezeirii omului. pierdea pe Hristos din sufletul lui. Aici. 2). Aducerile aminte despre rotarie si anul 1952 ma fac sa zabovesc mai mult si sa povestesc tot ce stiu. ajungând poate pâna la idolatrizarea insului. În timp ce Vestul aluneca în abisul necredintei. dupa stiva de roti. În concluzie. unde jertfele omului au ajuns de ordinul zecilor de milioane. Cu toate pornirile de iad ale Aiudului. La acest raspuns nu se asteptase de la mine. În Aiud. Radu Gyr a adus pe Iisus în celula. O istorie a Aiudului. omul era ucis. traind întru Hristos Iisus. Estul. Poate ca. Estul se ridica în înaltimile spiritului. aici. cu Hamat împreuna. I-am raspuns. Ne punem. când cercul luminos al cercetarilor istorice va insista asupra lui. Petrica Iosif stia ca si eu. n-a vazut bine ceasul. Ori la lumina zilei. tot el fiind. totusi a fost si o cetate a spiritualitatii neamului nostru. la o traire întru Hristos pâna la mucenicie si sfintenie. anulat ca valoare morala. un maximum de nivel de trai al omului. la realizarea unei adevarate istorii a Golgotei noastre. fiind întuneric. n-au reusit sa depaseasca numarul de 8 roti pe schimb. când omul ca entitate a fost idealizat. tot la 8 roti a ramas pe schimb ca norma. când eu n-oi mai fi. Fiind ascuns dupa stiva de roti. nu s-au putut realiza mai multe roti. întrebarea fireasca: Cine este cu adevarat în Europa. a omului ca entitate. de a urca norma. Cât am mai ramas în fabrica.nu putem face roata în mai putin de 60 de minute. la . suntem banateni si-n particular ne-a cronometrat pe ascuns. sa recunoastem ca se poate mai mult. pe buna dreptate. Se înalta. de data asta. se ridica pe plan spiritual. cu statele din spatele cortinei de fier. L-a coborât de pe Cruce si L-a adus alaturi de noi pe rogojina cu libarci.

1952. Desi Aiudul se afla la mare distanta de un fluviu navigabil. azi. fara nici un rezultat. a Ateismului. culcat pe rogojina cu libarci? Va veni vremea când Vestul va cersi intrarea în spiritualitatea noastra. gasindu-l numai aici pe Dumnezeu. Dupa o luna de zile. Cei din conducerea închisorilor. Printre cei care au fost . Vopsita. Si asa. îsi alege oamenii. Într-o buna zi. mucenicind L-au gasit pe Dumnezeu? Cei care. Lucrul de la salupa a fost întrerupt. SALUPA Tin sa amintesc si de acest episod destul de important în viata de rob al Aiudului. dupa care. dar n-au reusit. prinsesera gustul constructiilor navale. sau de mare. în celula. Nea Vasile. o duc la gara. Asa îsi face o echipa de lucru. Dupa un timp. si pe fiul sau. cum de altfel era si fiul sau. cu multa pompa. salupa prinde contur. special amenajat. formata din oameni foarte buni. în toamna aceluiasi an. unul si unul. Se apuca de lucru. L-am cunoscut bine pe nea Vasile. Chemarile s-au repetat. si a doua salupa prinde contur. Într-o buna zi. nea Vasile Arama si fiul sau nu mai vin în fabrica la lucru. Nimeni nu se prindea sa duca lucrul mai departe. este asezata pe un car. Au încercat sa-i angajeze pe altii. Asa se face ca mai comanda la înca o salupa. în curtea fabricii. maistru constructor de nave de la Constanta. vazându-se cu o salupa data la apa. în lumea Mondialismului. inginer specialist în constructii de nave. salupa-i buna de dat la apa. facându-si din om Dumnezeu? sau cei care. Spre toamna. cum este Dunarea. directorul fabricii. Era un om cinstit si corect. neglijând sau chiar uitând cu premeditare de fratii nostri din Basarabia. corecti si cinstiti. Disparusera. în câteva luni. Unde? Nimeni nu stie. L-au avut pe Iisus lânga ei. Vasile Arama se prinde sa construiasca o salupa. de ce nu? Îl aveau pe Vasile Arama. În urma tratativelor duse cu cei de la Interne si cu Mares. Vasile Arama si fiul sau au fost chemati la politic. La salupa se lucra de zor. Cum specialisti aveau. pe partea atelierelor de fierarie.vreme actuala? Cei care L-au pierdut pe Dumnezeu. Securitatea a speculat pâna la sânge toate posibilitatile de creatie ale detinutilor politici. asa cum noi. ca mai batrân si cu experienta. asteapta sa-si ia zborul. a Europei spiritualizate. cersim cu caciula în mâna intrarea în Europa necredintei. tinutul Hertei si Bucovina. cei de la interne au socotit sa construiasca o salupa pe Dunare. de la Interne.

Întotdeauna avea câte ceva de spus. demn si corect. ne aduceam aminte de Lugojul nostru si de vremuri mai bune. mi-a trimis cu dedicatie un exemplar din cartea lui Mântuirea. Crihana îsi dadea seama ca. pe care tineam neaparat sa-l vedem în fiecare zi. ocrotindu-ne parca. Totusi. Era bun prieten cu Vasile Arama. Un carturar de seama si un mare român. El lucra aproape de birourile fabricii. Eu cu Mitoiu aveam dreptul la tigari. Era o fire extrem de prietenoasa si cu multa disponibilitate. Cu toate amenintarile la adresa lui. tinând la stors. Ianu. Pitaru ne ajuta . ne sunt repartizati patru oameni în echipa noastra. facându-ne sa ne simtim si noi mai tari si încrezatori în destinul nostru. Adesea. Voiau sa sparga blocul nostru. nu stiam ce sa facem. Sef de echipa era tot Mitoiu. atunci când intram în fabrica. a doua salupa a fost terminata. Într-una din zile. la rotarie. cu o mare întârziere. Printre ei era si Petconi Aurel. De fiecare data. n-a vrut sa-l umileasca. În drumul nostru spre atelier.solicitati s-a gasit si ing. Drept semn al prieteniei. cu tot dinadinsul. prietenii si cunoscutii nostri îi spuneau “Popa Rotila”. însa. Prin fabrica. din Lugoj si el. Ne trata ca pe fratii lui mai mici. Din ele îi duceam de fiecare data si lui Ianu Mocanu. în vorba cu el. alaturi de Ion Constantin si Ilie Ghenadie. n-a uitat. Cumva îngrijorati. Cu repartizarea celor patru oameni în echipa noastra. Normatorii. ne mai întâlneam cu mai multi prieteni si cunoscuti. Dumitru Crihana de la Timisoara. El se amuza. întâi treceam pe la nea Ghita Brahonschi. De fiecare data îl vedeam si pe Victor Târu. Cu el aveam multe de vorbit. Eu uitasem treaba asta. Ne încuraja. erau mereu în jurul nostru. Lucra la tinichigerie. acum când trecusera atâtia ani. Se stie însa ca dupa o luna de anchete ale politicului. A ramas acelasi om cinstit. Era în închisoare din 1941. sa trecem mai întâi pe la prietenii nostri de la alte ateliere. A fost unul din conducatorii miscarii de rezistenta din Banat. Cumparam fiecare câte 700 de tigari. ROTARIA PE FIR Mitoiu si cu mine ne facuseram obiceiul ca. unitatea noastra de la rotarie. Ne fusesera bagati pe gât. n-a primit sub nici o forma sa lucreze mai departe la salupa. Ne primea cu multa bucurie. care în acelasi timp erau si informatori. conducerea se afla într-un impas. De la Brahonschi mergeam la Sebastian Mocanu. la construirea salupei. de pe vremea lui Antonescu. nea Vasile si cu fiul sau dispar din Aiud.

ca sa mearga mai repede. Norma era de 8 roti pentru ei patru. ca sa-i dam la batut bucse. Broboanele de sudoare începeau sa curga pe fruntile lor. S-a aprobat propunerea mea. Cât au realizat. dar mai ales al lui Mitoiu. Bucsa din fonta era cu doi milimetri mai mare în diametru decât gaura butucului. oamenii mei n-au mai venit la lucru la rotarie. Acolo erau doua baroase mari si cu toate uneltele necesare acestei operatii. Hamat si cu mine. care era din lemn de ulm. Ne uitam la ei. treaba tot nu mergea.. azi asa. nu puteau protesta. Spargatorii mei de norma nu faceau fata. Voiam. Le arat ce trebuie sa faca. gata pentru forja. Acesta-i lucru. Transpirau. altul nu-i pentru ei. Noi îi urmaream. Hei. Lucrurile se desfasurau în favoarea noastra. si înca ce mai transpirau. Când am batut noi bucsele. dincolo absurditatea normatorilor din fabrica. faceam cu burghiul loc de intrare pâna la doua treimi din butuc. cu tot dinadinsul. cei patru veniti erau destul de tineri si voinici. Ea trebuia batuta ca sa mearga fortat în butuc. Pitaru ne-a aratat o smecherie. ca lucrul tot nu-l realizau asa cum trebuia. dar nu prea era corect. ca nu mai vreau sa vina la rotarie?“ . Si-am scapat. mai mult sarea în sus decât sa intre în butuc. În cazul asta. Dupa o saptamâna de truda. cum ne spuneau cei din fabrica. Ma duc cu ei la locul unde se bateau bucsele. Se framântau de nu-si gaseau locul. ce-ati facut cu oamenii aia de la bucse. Vine Pitaru la noi râzând si-i spune lui Mitoiu: — “Parinte Mitoiu. “Trio Rotaria”. Prin bataia ei îsi facea loc de intrare. Mai ramânea o treime. Era cea mai grea munca din rotarie. Tonea. tinem un consiliu de familie. noi reuseam sa facem norma. Zis si facut. dar nu le ziceam nimic.mult de tot. Tot schimbul. De protestat. câltos. picând pe mine sa-i instruiesc în aceasta operatie.. Mitoiu. Ce facem cu ei? ne întrebam noi. mâine asa.. sa scapam de ei. Trebuia multa forta si rabdare. Bucsa blestemata. Se schimbau la baros. În felul acesta. Nu iesea din cuvântul nostru. atât le-am trecut pe situatia data de ing. la rotile venite de la atelier. Fac eu o propunere. pe care bucsa trebuia sa o strapunga fortat. S-au apucat oamenii mei de lucru. unul dupa altul. Erau prietenii lor si ai politicului. vlajganii mei. de-abia au reusit sa bata bucsele la doua roti.

în spatele gratiilor si usilor ferecate. Îl asteptam cu neastâmpar de copii. ca sa mergem în Celular. în fiecare zi ma întâlneam cu Iosif Ripan.— “Mai Nicolae. ca o reduta greu de cucerit. Începuseram sa uitam de câte ori am petrecut în închisoare Sfântul Craciun. Acela a fost anul 1952. punerea în lanturi sau izolarea în camera de tortura a celor mai periculosi detinuti. Când eram în schimbul de dimineata I. de care ma lega o sincera prietenie si o dragoste de frate. care stiau cum sa lucreze. mai. bataile. Cu cât normatorii ne presau. Eram ca o cetate. Aveam niste oameni din Vrancea în aceasta echipa. la bucse au ramas tot cei ce au fost înainte. Îsi faceau loc din plin înjuraturile. atât în cordonul de paza al închisorii. la Petrica Hamat si la mine. care a luptat în grupul lui Spiru Blanaru. Astia numai ne-au încurcat. fost ofiter de meserie. în repausul de prânz. iar pe alta înghetam. cu perchezitii. Ne împrietenisem bine de tot cu el. apropiindu-ne de Nasterea Domnului. toti unul si unul. venea la noi mereu. De unul singur îmi aduc aminte mai bine. ne îndreptaram cu mai mult îndemn spre celulele noastre cele de . În toate zilele marilor sarbatori crestine sau în zilele sarbatorilor comuniste. Nu fac treaba. unde pe-o parte ne frigeam. cu atât noi ne înaltam mai sus în spiritualitate si rezistam mai mult. vorbeam de Lugojul nostru. Ofiterul politic avea un cuvânt greu de spus în alegerea celor care urmau sa fie izolati. tot în baraca. Ne pregateam cu totii de colindul ce avea sa fie în noaptea de Ajun. ne aplicau un regim de teroare. cu atât noi strângeam rândurile. Cum am iesit din fabrica. 19 din 18-25 Decembrie 1991) Iisus se naste si-n spatele zidurilor reci si groase. cât si pe coridoarele Celularului. suspendarea plimbarilor. Erau de-ai Vrâncioaiei. Iata-ne în luna decembrie. Asa cum se întâmpla în toate închisorile din tara. La rotarie viata pulsa si prietenia se închega tot mai mult. Asteptam cu înfrigurare scurgerea timpului. si-n Aiud se iau toate masurile de paza si de aplicare a unui tratament aspru asupra detinutilor. ce sa facem cu ei? Nu-s buni de nimic. Cu cât era însa prigoana mai mare. Ati facut o treaba buna. mâncare slaba si paza dubla. de muntii prin care am umblat ca frati de cruce. Tot în acest timp. ba chiar mai mult. CRACIUNUL ANULUI 1952 A venit si-n Aiud Craciunul (articol publicat în saptamânalul “Lugojul” nr. Deseori.” De aci încolo. În ajun de Craciun lucram în fabrica. În Aiud s-a bucurat de mult respect. da frumos ati scapat de ei. cea din 1952-53. Vasile Valusescu. Lasa-i sa se duca.” — “Mai parinte. Asa eram când ne pregateam sa înfruntam înc-o iarna.

apoi din ce în ce mai tare. scânteind în noapte. începem colindul “O. în scutece înfasat. Colindul. ma coplesea. El ne spunea ca nu mai este al lui. “A venit si-aici Craciunul”. cu expresia fetei din copilarie. a neamului românesc. de undeva. cu ochii înfipti în stele. cu ochii aprinsi. Am avut fericirea sa stau cu el mult timp. Pruncul Sfânt Hristos Iisus. Îl pastrez în minte si-n suflet pâna la moarte. Ori. Închiderea s-a facut. ca la sfârsit sa cânte si ei cu noi. cu inima zvâcnind în piept. vedeam aievea chipul sfânt al mamei. În noaptea aceea nu s-a deschis o usa. Nu cred ca a fost vreun scriitor care sa cunoasca o mai mare satisfactie si multumire sufleteasca si un adânc respect pentru opera lui. prin alfabetul “morse”. Din gura lui am cules laude si îndemn la rezistenta. al tatalui albit si îmbatrânit de vreme. Ascultau uimiti colindul. semnalul de colinde s-a dat. al Aiudului întreg. în toate cele peste 300 de celule. din glasurile stramosilor nostri. În noaptea aceasta de Craciun. El era patriarhul nostru si comandantul nostru. Ne pregateam de sarbatoare. vestind si preamarind pe Noul Nascut. versuri de Radu Gyr. parca venea de peste veacuri. din stramosi mostenit. ma fascina. al . înfipt cu mâinile în zabrele. Întelesi fiind cu totii. În aceste momente de înaltare spirituala si de traire adânca a fiintei noastre. la început abia auzit. Dupa ora închiderii. regulamentul nu mai permitea deschiderea usilor.toate zilele. Radu Gyr sigur colinda si el cu noi. strângându-ma la pieptul lui. ca putem începe colindul. ca dupa ora închiderii (21). usile s-au ferecat. În sfârsit. fiind peste 300 de celule. cu infinitul numar de stele. toti cei din celula. sa încetam. colindând. patru la numar. Gardienii bateau disperati în usi cu pumnii. dintr-o celula. Este poetul patimirii noastre. practic ofiterul nu putea face nimic. traia din farmecul colindului. ca Radu Gyr. ne dam de stire unii la altii. ci al neamului nostru românesc. cu caldura sufleteasca de parinte. laudând si preamarind pe Cel prea Înalt si Sfânt. cu obrazul siroit de lacrimi. A cunoscut în aceste clipe cele mai coplesitoare sentimente de multumire si de omagiu adus celui mai mare poet care a cântat durerile celor din închisoare. cântam colindul de care vuia tot vazduhul. Colind sfânt. cu mâinile înfipte în zabrele. de parca am fi fost liberi sa mergem cu colindul. Noi. Populatia civila s-a adunat în jurul închisorii. Era creatia lui. La fel. continuând apoi pe aceeasi melodie. Cu ochii pironiti în ele. Simt si azi cum. ce veste minunata”. Era un cer senin. extaziati. decât în prezenta ofiterului de serviciu.

Se dezlantuise un regim de teroare. cumva. . Maistrii civili ne respectau si nu ne faceau zile grele. în timp de iarna. Înduram în tacere. nu precum cei din parlamentul tarii noastre. gardienii sa ne ucida. În fabrica. Cu noi împreuna au trait acele clipe fericite de Sfântul Craciun. Parca-l purtau îngerii si nu diavolii. ca si noi. cei din spatele usilor ferecate. Toti aveam impresia. În aceste marete clipe. Tin sa mentionez ca împreuna cu noi în celula. sa iesim si din iarna asta grea. asa cum nu sunt multe azi în lume. boala da peste mine. Eram ca fratii între noi. Dintre noi. era si un ungur. noi. am ajuns. iar pe cealalta. perchezitiile si înjuraturile îsi facusera loc. de ziua Craciunului nu s-a lucrat aproape nimic. egali în drepturi si-n obligatii. Am simtit si trait adânc aceste momente sublime. ne-am luat plata. faceam saltul în nemarginire. al bunicilor albiti si ei de timp. Eram oameni cu totii în fata lui Dumnezeu. în dumnezeire. A doua zi. La fel si parintele Mitoiu. Pofta de mâncare nu mai aveam. asa cum am mai spus. în noaptea aceea. * În baraca noastra. pe de o parte ne frigeam. transpir tot mai tare. ca cetatea infernului. de azi. Clopotele Aiudului. Încep sa fac febra si sa tusesc. Prin aprilie 1953. unde noi. Tauber Carol. Cum a trecut peste capul nostru. Se uita Petrica Hamat la mine si-i parea rau ca-s bolnav. Ne-au suspendat plimbarile. în plina primavara. de Sfântul Craciun. Eram în Dumnezeu si Dumnezeu în noi. iar noaptea. strân-gându-si la piept pruncul parasit de mine la patru luni. ca un castel fermecat. cu multa disponibilitate unii fata de altii. Realizau simfonia clopotelor din stele. Noapte de noapte. Pacea si dragostea ne-au fost chezasie. N-au gasit nimic. Mâncarea s-a înrautatit simtitor. acordate într-o armonie cereasca. Traim înca acele clipe fericite din miez de noapte. rotarii. În acele clipe. prin colindul nostru din marginire. lucrând de zor la realizarea rotilor. Cu ele se încheie maretia sarbatorilor Sfântului Craciun din Aiud. al unchilor si verisorilor si al prietenilor cinstiti la suflet. ca noua nu ne mai era frica de nimic. zbura în înaltul cerului. Polgar Stefan si un evreu. Îi voiau pe cei care au organizat colindul. cei fericiti în timpul colindului. Aiudul. puteau sa se deschida usile toate. cel mai mare era Mitoiu. înghetam.sotiei cu fata brazdata de durere. Eram extaziati. ne mângâiau surghiunul. prin dangatul lor. Conducerea ne-a platit politele. Simteau si ei. noi. al fratilor si surorilor. de o energie nestiuta luminat. numai noi stim. ca traiau împreuna cu noi maretia Nasterii Domnului. A început ancheta.

unde te mai duci?” Cu alta ocazie.” M-am uitat bine si l-am vazut. Eu apuc drumul spitalului. Unul de lânga mine-mi spune: — “Uite. ala cu fruntea lata este Nicolae Petrascu. În mai 1953. Nu departe de unde am iesit era grupul de oameni de la Zarca. Munca aceasta era din cele mai grele. ies din baraca. DIN FRAMÂNTATUL AIUD. Asa ne ramasese numele în tot Aiudul. sunt adusi de la Zarca mai multi detinuti în fabrica. se constata ca am un infiltrat TBC la plamânul stâng. când ma eliberez din Aiud pe baza conditionalului de munca. de la prânz. deci. când ne mai duceam pe la unii sau altii. tuberculoza pulmonara. ma sleieste de puteri. condusa de “Popa-Rotila. pe la orele 23. Se adunase mult rumegus de la gater. la care împingeau oamenii. Asa am ajuns sa fiu internat în spitalul din Aiud. strigau dupa Mitoiu: — “Mai Popa Rotila. în conditii precare. pentru putin timp. când ne vedeau pe toti trei împreuna. Febra era destul de mare si pofta de mâncare mi se taiase de tot. a primejdiei. într-o lupta fara egal. ca erau paziti de multi gardieni. Totul se încarca în carute. prin luna mai. a acestui an. Uluit. ma. MAI APROAPE DE RADU GYR. În repausul de masa. Sa ne întoarcem pentru o clipa la anul 1952. Lucrul din fabrica. pe la orele 1. în curtea fabricii. Ce eram eu . pâna în 27 noiembrie 1957. în curte. când lucram în schimbul III. Nu mai puteam face fata lucrului. SPITALUL I. dupa examenul medical si controlul la raze. mult talas de la strunguri în lemn. Cu mine erau mai multi curiosi. unde aveam sa stau patru ani si câteva luni. cu fata brazdata de gânduri si dureri. în fabrica. drumurile noastre se despart. si anume sa faca curat. Se realizase “Trio-Rotaria”. Încarcau rumegusul în carute si-l scoteau afara din fabrica. ma arunca pe un pat al spitalului. Ajuns acolo. dar nu prea tare. Era îmbracat în haine vargate. În aceasta vara. îsi spuneau unii altora: — “Uite-i. mai. Ma apropii mai mult un pic de ei. Aiudul anului 1953. Pe ceilalti nu mi-i mai amintesc cum aratau si cine erau. cât se poate.Era nascut în 1916. Dupa miezul noptii. în trei schimburi. într-o buna noapte. Acesta trebuia scos din fabrica. Aveam. ca a plecat “Trio-Rotaria” prin fabrica!” Ceea ce pot sa va mai spun despre aceasta unitate a noastra este faptul ca se baza pe dragostea frateasca dintre noi si pe hotarâre în fata dusmanului. pentru o corvoada. Si acum îi pastrez imaginea vie în sufletul meu a acestui om cu figura de dac. m-am retras în mine pâna la mutenie. Munceam la rotarie.

Ma vedea timorat. sub geam. acum ajunsesem si mai mic si prapadit. slabi si galbeni la fata ca turta de ceara! Oare. seful sectiei . Era doctorul Constantin Uta. din iadul acesta!” Dupa câteva zile m-am mai paciuit un pic. Tuseam care mai de care mai tare. ca totul se va termina cu bine. Cu spaima în suflet. Doamne.4. Din nou aceeasi stare de spirit. Pe rând. Ei stiau ca asta-i drumul fiecarui bolnav. Mâncam în sila. cu un halat alb. Doamne. Tacut. un gardian. zacând. doar câte 3 aspirine si ceai neîndulcit. Febra începuse sa mai cedeze. m-am trezit de-abia pronuntând cuvintele: — “Scoate-ma. Doamne.mai mic de statura. Sa nu ma sperii. S-a scurs o luna de zile destul de repede. Doamne. si-n neputinta mea. Si totusi. din Celular sau din fabrica. mi-am zis. Arpacasul acela. Pofta de mâncare însa nu mi-a revenit. ce rau aratau. De obicei ne plimbam. Într-o dimineata ma anunta sa-mi fac bagajul. condamnat din 1941 de catre Antonescu. priveam în jurul meu descumpanit. Îmi iau bocceaua cu mine si-l urmez pe sanitarul spitalului în grad de plutonier. Speranta în Dumnezeu îmi dadea noi puteri. mai apuca-voi sa ies eu de aici? ma întrebam în deznadejdea mea. În curtea spitalului era locul de plimbare. Paream mai linistit. Nu cunosteam pe nimeni din camera. Ne scoteau în zilele senine mai mult timp la aer curat. nu primeam aproape nimic din cele ale tratamentului. ma ia în primire si ma vâra într-o camera. Salonul unde eram internat era plin de bolnavi. dar câte trebuie sa mai fie pe capul meu? Nu-mi venea sa cred. Ajung si eu la un loc pe prici. Raspundeam la întrebarile lor. Vine la mine si-mi spune sa fiu linistit. Dupa un timp intra în camera un detinut de statura mijlocie. Era medicul sectiei a . nadajduiam în mai bine. Aici erau priciuri cu etaj. îmi statea în gât. spunându-le ca vin din fabrica. lucrurile asa stateau. Nici în ruptul capului nu ma puteam împaca cu gândul ca sunt bolnav de tuberculoza pulmonara. Parca concerta moartea în salonul acela. Începusem sa ma regasesc. nici nu mai puteam vorbi. Cu multa bagare de seama ma instalez la locul meu. De mâncare. ca pofta nu aveam deloc. trecând si prin spital. veneau la mine ca sa ne cunoastem. Pe patul de spital. Alta data n-o mai terminam. Schimbând locul si oamenii de la spital. Când ma uitam la ei. aici parca eram picat din luna. dezolanta. Era mai slaba ca-n fabrica. cu ochii holbati. Era un canon pe capul meu pâna ce terminam gamela. Ajunsi la sectia a II-a. La început de iunie 1953. febra a mai scazut pâna în jur de 37. Ma rugam mereu.

Venea destul de rar în sectie. Vrei sa le faci voia? Sa îngenunchezi în fata lor? Esti obligat sa lupti. înfuriat dupa aceea de realitatea destul de sumbra. ca de aceea ai ajuns aici. Eu te ajut. Pâna acum. avea vocea de tenor. Doctorul Uta ma urmarea cu atentie. ca eram într-adevar pe baricada. decât credinta în Dumnezeu si vointa de a lupta. Asa era Uta. m-apuc sa manânc din . arpacas gros si o bucata de pâine. blând de tot si cu o inima unde încapea toata lumea. Acum lupta. cu gamela aburinda pe genunchi si cu lingura în mâna. Aici în închisoare nu avem alt tratament împotriva bolii.” Buimac parca. Din sufletul lui radia dragostea întru Hristos pentru om. cu gardienii. Târâs-grapis. Tu trebuie sa stii un lucru. desi aparentele îl defineau mult mai sever. Era blând. Cu mâncarea în fata. gardienii îl cunosteau bine de tot. daca vrei sa mai ajungi la ai tai acasa. Pe la ora unu sosea masa de prânz. La el erau toate fisele medicale ale sectiei. nu intuisem atât de bine. Asta-i boala. comunistii asta si vor. cât avea de Aiud. Speriat la început. Aici am luat în primire o gamela si o lingura. asculta-ma ce-ti spun. Eu te oblig sa manânci tot. Te-ai angajat în lupta. De doisprezece ani. Aveam sa-mi dau seama mai târziu ca doctorul Uta conducea sectia. Era obisnuit cu comportarile noastre. Vine la mine si cu blândete îmi spune: — “Mai Berzescule. Medicul sef al Aiudului era doctorul Ranca. Sa stii un lucru. îmbietoare. priveam pierdut biata gamela. Avea multa disponibilitate sufleteasca.II-a. trebuia sa fac ceva. începusem sa ma trezesc la realitate. atmosfera era mai blânda. Ma umpluse greata si parca-mi venea sa o iau la fuga. dar ajuta-ma si tu pe mine. Eu stiu ca ti-e greata si nu poti mânca. Ai obligatia morala fata de tine si cu toata vointa ta trebuie sa manânci tot ce primesti. trebuia sa luptam. Ma pune la curent cu felul de cum trebuie sa ma port si ce trebuie sa fac pentru ca sa nu avem de-a face cu paza. un om în vârsta si destul de blând în aparenta. Aici. Pofta nu aveam deloc. Ne cunostea pe toti dupa aceste fise. nu te lasa sa dai înapoi. Si vom razbi. chiar daca broboane de sudoare curg de pe fruntea ta. Îl stapânea o fire dispusa la dialog. Îmi primesc portia de mâncare. în fata lui Uta. Pe marginea priciului. sa nu manânci si sa mori. în sectia aceasta.

O bucurie neîncercata pusese stapânire pe mine. Se deschideau usile camerei si ieseau în voie. ma lua dupa cap si ne plimbam roata în jurul WC-ului. prevazut cu mai multe cabine. la iesirea în curte. întinde mâna dreapta spre mine. pe care eu nu-i mai stiu. când. ochii înlacrimati. Eram coplesit. Eu ma pierdusem de tot. Aratam speriat si destul de timid. colega. ce greu era! Cu fiecare lingura dusa la gura. Îmi simtea timiditatea si se straduia sa ma linisteasca. Ajunsesem la pieptul lui Radu Gyr. Esti ud tot pe frunte si camasa. la plimbare. totul va fi bine. mergând în dreapta lui. fiecare. Traian Petrescu si multi altii. se ridica un nod în gât.” Ma strânse la pieptul lui si plecaram la plimbare. Acum. În programul de dupa masa avea loc si plimbarea.gamela. Vine la mine si zâmbind îmi spune: — “Ai terminat? Ma bucur ca ai înteles. înfuriat. îi simteam caldura corpului. Sa te schimbi! Daca vei face tot asa. Uitasem de boala. Mi se dezlegase si mie limba. demi venea sa dau afara totul. spre WC-ul sectiei. ma ia dupa cap si-mi spune: — “Hai. Si eu am fost asa la începutul bolii. Îmi venea sa plâng. Broboane de sudoare curgeau pe frunte. parca eram în al noualea cer. la care tinea foarte mult. Sa-l avem pe Dumnezeu în noi tot timpul. începuse sa-mi vorbeasca. unde ma opresc. M-a ajutat sa birui si sa traiesc. Ajung în curte. În mijlocul curtii era WC-ul. ca: pe Relu Stratan. Ma iau si eu dupa ei. Deodata vad ca se apropie de mine un om mai înalt. dar si cu cei care-mi vroiau moartea. — “Sa nu uiti ca noi trebuie sa credem cu tarie ca vom iesi afara.” N-am sa-l uit pe doctorul Uta toata viata mea. cu mine la plimbare. Eram în dreptul usii. la începutul fiecarei plimbari. înghiteam în sila fiecare dumicat. pe Gheorghe Dutchievici. Parca si acum îi simt bratul drept petrecut dupa capul meu. În sfârsit. pe cap cu o boneta vargata si camasa cu mâneci scurte. Doamne. bune si rele. Asa l-am întrebat . Ca un copil traiam sentimentul bucuriei. Asa au trecut zilele la rând. cu ochelari pe un nas destul de mare. Dupa ce luam masa de prânz.” Strâns la pieptul lui. pe Alexandru Virgil Ioanid. îmi prezenta o multime de colegi de suferinta. Zâmbind. Nu te speria. Nu stiam ca Uta ma pândeste. am terminat totul din gamela. tu vei ajunge cu certitudine acasa. putin adus de spate. În plimbarea noastra. Ma încuraja sfatuindu-ma sa fiu mai senin si sa iau lucrurile asa cum sunt ele. Ma luptam cu boala. linistea punea din nou stapânire pe sectie.

îmi iau patul meu în primire si tac din gura. Dupa câteva zile vine la mine doctorul Uta si-mi spune sa-mi iau bagajul si sa vin cu el. Asta s-o retii si nimic mai mult. Nu mai avea parca timp nici sa respire.odata: — “Domnule professor. D-ta esti aici alaturi de mine în blestematul acesta de Aiud. la plimbare. El este pentru noi si neamul nostru tot uriasul de la Aiud. Din prima zi ma ia în primire Traian Comanescu. cum este Gili Ioanid. Cel care m-ajuta mai mult este Relu Stratan. Ma baga într-o camera cu alti bolnavi. mai mic. a celor care acum mai traim. nepotul maiorului Comanescu. El a ramas tot Radu Gyr al neamului românesc. cum compuneti poeziile. ma întorc cu gândul si sufletul la anii de zbucium ai lui Radu Gyr — 1961-1962 — când colonelul Craciun. Acel zvâcnet de sfintenie al lui în pornirile de iad ale Aiudului nu l-a facut în fata noastra. Astazi. care fusese mult timp aproape de Capitan. pe prici. îi smulge declaratia de retractare a tot ce-a scris. pâna termin poezia. Acolo.” Dupa aceasta lamurire. Daca se întâmpla sa moara unul. Reeducarea nu l-a putut desfiinta. scriu versurile asa cum vin ele din inspiratie. El este biblioteca mea. Si-mi povestea. uite cum! Stau în pat pe spate si ma uit în plafon. Într-o zi. Îmi iau bocceaua si-l urmez. iar D-voastra poet si professor universitar. Fiind alb. Mie mi se parea ca totul merge bine în camera noastra. iar eu atât de mic. sa ramâna altul care sa le scoata afara. Fac cunostinta cu toti colegii de camera. si-mi povestea Traian Comanescu al meu despre toate si de toate. îl întreb: — “D-le professor. Norocul meu ca din pozitia sezând turceste pe prici rezistam. ca si eu am fost odata tot asa un biet professor. Nu. Lucrurile se desfasurau normal. Doamne.” — “Nu te necaji. Sunt atât de mic si prapadit. Locul meu de dormit era pe peretele din stânga cum intrai în camera. tocmai sub geam. se simtea foarte bine povestind. Stând el la picioarele patului. Esti egal cu mine. desi el era atât de mare. asa fara hârtie si creion?” — “Pai. când scriu aceste rânduri. Când ies afara. Mai sunt si altii care le învata. mi-l închipui hârtia mea. duhurile noastre parca s-au unit. Si asa. dar eu am fost un biet si amarât de professor începator. ce bine ma simteam! Paseam în rând cu Radu Gyr. El stie toate poeziile mele de aici. strofa cu strofa. Putin încurcat. plimbându-ne tot asa. credeam . poetul patimirii noastre. în fata ochilor. îl iau pe unul dintre voi si-i spun poezia facuta în camera. comandantul Aiudului. D-voastra tot îmi spuneti “colega”.

Am uitat sa va spun ca. vine la mine Radu Gyr si ma ia iar dupa cap si pornim la plimbare.” — “Am înteles. Si-ai facut-o foarte bine. în fiecare zi era scandal facut de Traian. d-l general se plimba nervos prin celula. d-l general se ducea la tineta si urina. — “Dar asta-i cel mai important lucru. Era vara si destul de cald. Sa nu fi suparat pe Uta ca te-a mutat. Traian al meu. bucuros ca lucrurile au iesit bine. Dupa acest fluierat. Si am avut dreptate. — “Eram la celular. nu stiu nici eu cât o fi trecut. se auzea un tren care pleca din gara cu un fluierat lung. — “D-le Radu Gyr. la unii poate chiar ironic. sunt necajit ca nu mai aud trecând trenul acela care fluiera lung de . În camera. Observ pe fetele colegilor un zâmbet. Eu aveam darul de la Dumnezeu sa pot înghiti multe. Se apropiase mult de mine. D-le professor si sunt multumit ca am reusit sa fac si eu un lucru bun. când iesim la plimbare.eu. îl ascultam. la mine pe pat cu sacul de povesti. Pâna aici. S-a realizat o liniste desavârsita. Toti îsi dadeau seama de acest lucru. Dupa o saptamâna. Si asa în fiecare zi. Îl întreb de ce este suparat. acum pot sa-ti spun ca eu te-am mutat în camera cu Comanescu. Si asa. ce sa spun. vrute si nevrute. fost ministru de interne în timpul lui Antonescu. lung de tot si întrerupt din când în când. atunci când Uta m-a mutat din camera mea. Amândoi stiam multe din viata noastra. L-ai neutralizat pe Comanescu. era o liniste cum nu mai fusese acolo niciodata. Iritat si scâncind. numai eu nu stiam nimic. Asta numai tu ai facut-o. Geamul îl tineam deschis pentru aer curat. În fiecare dupa-masa. În camera era însa multa liniste. petrecuta tot în Aiud. în jurul orei patru. care era lânga Radu Gyr. Vrând-nevrând. nu prea mi-a picat bine. m-a luat la plimbare prin curte si-mi povesteste o întâmplare hazlie a lui. Cred ca m-ai înteles. de cum se scula si pâna la plimbare. zi de zi. Stii de ce?” — “Am intuit ca esti omul care va aduce linistea în camera aceasta. într-o camera pe partea dinspre sectia asta a noastra. Traian era tot la mine în vizita pâna când suna stingerea. De aici auzeam toate trenurile care treceau într-o directie sau alta. Dupa mult timp. la altii de multumire. Traian al meu era. A fost ordinul meu. credeam noi. Nu repezeam omul cu usurinta. decât ca îl ascultam tot timpul pe Traian Comanescu. Berzescule.” Am încercat sa-i spun ca eu nu am contribuit cu nimic. nu mai auzim acest fluierat. cu generalul D-tru Popescu.” Radu Gyr. Se vedea ca este nelinistit si chiar nervos. Toata ziua stateam pe prici si mai povesteam. la etajul III. — “Asculta. dar nu puteam face altceva.

ca si eu am avut parte de unul ca Traian Comanescu.” — “Nu-i nimic. A început sa se strânga surubul. ziceam: — “Ce-o mai fi. Speriati si noi ca jivinele din padure. scapând de orbire. Gardienii si-au schimbat atitudinea. Când ma vede. Aparuse la amândoi ochii o albeata.. tu trebuie sa faci un tratament la ochi. când codrul freamata a furtuna. cea ferecata în lanturi. îi datorez lumina ochilor. puf. primul care pleaca este Radu Gyr. vezi. Izolarile erau mereu tixite cu detinuti din vini imaginare. retraiesc viata de atunci. Mihai. De aci încolo totul decurse bine. Lui. cu . A si început cu praf fin de zahar. I-am simtit din plin caldura sufletului sau. student la medicina la Iasi. Devin mai duri decât au fost. Spre sfârsit de august si început de septembrie. Mi-a ramas în minte cum mi-a tratat ochii. u-u-u-u-u-u-u-u-. Pâna la urma m-am acomodat cu viata din sectie.B. generalul mergea la tineta. al prevestirii de furtuna. Ma usturau ochii de nu mai stiam ce sa fac. Timpul trecea si lucrurile au început sa se schimbe.C. îmi spune: — “Ma. Primul lucru pe care l-am pierdut a fost plimbarea pe timp îndelungat. al celor ramasi la T. retraiesc acele clipe fericite.. Cu el vine si fiul lui. Sita lui Coller începuse sa cearna si-n rândul nostru. parca le traiesc mai intens. Dintre noi. Coller se facea tot mai simtit. Procesul de schimbare a luat o cale lunga si lenta. În timpul acesta. încet. Pas cu pas. Capitanul Dorobantu. da în primire colonelului Stefan Coller conducerea închisorii. în Aiud se schimba conducerea. Au fost necesare mai bine de trei luni de predare. Paza devenise destul de irascibila. ochii mi s-au limpezit. suflat în ochi printr-o pâlnie de hârtie. Aveam acum numai câte o ora. Ne înghesuie pe mai multi într-o camera. fac eu ca trenul si o sa fie bine.tot.. sectia a II-a. Coplesit. M-am învatat asa si nu mai pot urina daca nu mai aud fluieratul trenului. Dupa el. Zis si facut. doctorul Uta. Pâna la urma.” Acum când scriu cele petrecute cu multi ani în urma. cu grad de maior. reducându-se numarul lor. Doamne. fostul comandat al Aiudului. Asa ca. În fiecare zi facea operatia aceasta. Doctorul Ranca este schimbat cu un alt doctor mai tânar. bun si drept. Ma consuma si ard în mine mai mult. Încet. Aveam sa-mi mai aduc aminte de el de multe ori în viata. Atunci ma duceam si eu la tineta. doctorului Uta. Craciunul îl petrecem sub domnia lui. tot cu tratamentul pentru ochi.” Si încep eu atunci sa fac asa ca trenul: puf. Bogateanu. dragul meu. În locul doctorului Uta este adus doctorul Gheorghiu — professor universitar la Iasi. Alaturi de mine mai era si parintele Bumbac de la Constanta. A început sa bata asupra Aiudului vântul bejeniei. Te tratez eu. Imaginea lui Radu Gyr si acum este vie în fata ochilor. d-le general. ca altfel vei orbi.

în 1961. O data cu toamna anului 1953. acum.. asupra Aiudului se abate furtuna. legionarii erau adusi la Aiud. M-am bucurat mult de tot de aceasta întâlnire. tintuit la pat. Desi eram bolnavi. din libertate.B. mina si alte colonii de munca. când în mod obisnuit le aveam toata ziua deschise. avea sa se declanseze o noua reeducare. tot în 1961. Radu Gyr era într-o stare grava de boala. toamna. acum. Ioan Iliescu. si prof. aveam sa mai aud de Radu Gyr. Asa mam întâlnit cu o multime de prieteni si cunoscuti. care înainte era toata a bolnavilor T. ca prof. c-au si pus biciul pe noi. avea sa se pregateasca si sa se încerce o reeducare gen Aiud. ca se internase în salonul 5 al spitalului. Sa ne întoarcem la Aiudul anului 1953. Se pregatea pâna în cele mai mici amanunte la dezlantuirea unei noi torturi. Locul de unde. era o oarecare libertate pe sectie. N-a tinut mult aceasta vânzoleala de reorganizare — sistem Coller —. În învalmaseala de reorganizare a închisorii. Izolarile deveneau tot mai neîncapatoare. Coller preia conducerea închisorii. nu se mai respecta programul prevazut de regulamentul închisorii. De sus i-am trimis o pijama pentru dormit. O SCHIMBARE DE CONDUCERE Luni de zile i-au trebuit lui Stefan Coller sa preia conducerea. Ziua ne întâlneam cu cei veniti de la canal. Ce-o mai urma acum? ma întrebam. De buna seama ca legionarii constituiau un real pericol pentru comunism. Prin curte se înstapânise tot mai mult pustiul. care erau cazati în camerele de pe aripa lunga a sectiei. în prezent academician. vara. salonul mortii. SPITALUL (II). Este bine stiut ca Aiudul si Periprava erau cele doua locuri unde se depuneau legionarii. se închid usile cu zavorul. Nicu Boscaiu. Romulus Copaceanu — medic —. Din toata tara. Ianas Fenes — înv. ca de altfel si la Periprava. Nu-i mai vazusem din 1948. canal.C. fiind liberi prin curte. Pe sectia a II-a. Eu eram în salonul 10. realizând planul satanic de reprimare. În mod special numai pentru ei era pregatita reeducarea care avea sa se încerce în 1961. nasul meu. La sectie. Ca un sfânt rabda si se ruga lui Dumnezeu sa-l ajute.noi? Ce mai vine pe capul nostru? Ce mai vreau de la noi?” Peste doi ani. bolnavii erau înghesuiti numai pe aripa de catre morga. Nu avea nici haine. . Frigul din noiembrie se simtea tot mai mult. De acum pentru Aiud începe CALVARUL. în 1955. în octombrie.

se primenise totul. Cu ocazia asta l-am întâlnit pe Cornel Costescu. El se face ca nu ma vede. din grupul lui Spiru Blanaru. Parea ca de data asta si-au gasit omul si doctorul. cu zapada mare. Printre altele-mi spune: — “Mai Tase. ca si eu l-am vazut pe sala facând serviciu. cât putea. Prin ianuarie 1954. aveau sa moara multi oameni liberi. Aveam sa-l cunosc bine pe pielea mea. Dupa cele auzite de noi.C. blond la înfatisare si negru la suflet — naravit. Ne-am îmbratisat si ne-am sarutat bucurându-ne mult de tot. informator ordinar. Aveam sa aflu mai târziu de toate potlogariile facute de el în închisoare. sa stii ca pe sala la noi a ajuns om de serviciu si Ion Stoichescu al lui Cica. Sa traiesti si-ti multumesc ca mi-ai spus. Dupa câte am auzit. dar a fost un om bun si cinstit. era tot mai slaba.Mâncarea. fiul sau. Gheorghiu a ajuns la Zarca. Ma întelegeam bine cu Mihai. ca de altfel toti cei curati la suflet si cinstiti. si aici si-a vârât coada? Ion al meu. O data cu venirea lui Coller se primenise toata lumea. Cornele. Era si el bolnav de T. în 1993. aveam sa-l gasesc în documentele secrete ale securitatii.” În toate vremurile. ca vesti dinafara. A înfruntat atunci moartea si acum si-a vândut sufletul. Gheorghiu. pe timp de trecea. Sa te pazesti de el ca-i omul politicului. Nu stiu daca mai traieste. Se urmarea sa fie schimbat. a ajuns coada de topor.B. mi-am spus. Tu sa ai grija!” — “Bine ca mi-ai spus. De aceea. Din partea lui n-am avut nici o neplacere. . ne ajuta. prof. totul. taranist. Era pe masura lor. în toata tara. sufocati de nametii mari de zapada. ca era omul lor de informatii printre luptatori. Spun si eu acum. alt politic. Asa ne mai întâlneam unii cu altii. imperfectiunea implica necinstea sufleteasca — uscatura. ca foarte multi oameni cinstiti si corecti. De câte ori ma vedea la Aiud. iarna se asternuse de-a binelea în Aiud. Adesea cade victima celor stapâniti de duhul raului. omul permanent se confrunta cu acest mare pacat: ura fata de semenul sau. Se anunta sa fie una foarte grea. alti detinuti pe sala. ca si tatal sau. Era omul politicului. care serveau si ciripeau. pe sala. fie ei mari carturari sau mari luptatori din toate timpurile. butucanos.” Doamne. Doctorul Gheorghiu. deschidea usa la doua camere deodata. un om mic de statura. Când ieseam la barbierit. alt medic pentru noi. Ba mai mult. un avocat din Teregova. fugea de mine. Nu trece mult si doctorul Gheorghiu este schimbat cu un alt doctor si anume Cureleanu. alti gardieni. Cu un cuvânt. schimbând câte o vorba. ca “padure fara uscaturi nu exista.

Iar colonelul Craciun. la un serial al “Memorialului Durerii”. desi faceam febra de peste 38 de grade. Ce cautam eu cu tuberculoza evolutiva în mijlocul unor oameni sanatosi? Acum când scriu eu. parân-du-i-se ca aici se ascunsesera cei mai mari dusmani ai clasei muncitoare. cel care luase juramântul în organizatia lui Gheorghe Ionescu în 1948. începutul de an 1954 ne strânge tot mai tare în chingi pe noi. dupa deschidere. la un control radiologic la spital. cei bolnavi de T. Iata cum se realiza genocidul.” . desi am febra de peste 38 de grade”. În ciuda parca. Asistenta medicala era inexistenta cu rea intentie.B. camera cu camera. cu mersul ca de ratoi. Printre ei eram si eu. când deschidea usa de la camera. Se napustise asupra bolnavilor. declara: — “Cei patru mii de legionari. a doctorului Cureleanu parca venise si urgia. Plimbarea aproape ca nu era. niciodata n-au trait mai bine ca-n Aiud. Acolo. Nimeni nu spunea o vorba. Iarna grea. Ne facea impresia ca voia sa ne rapeasca. Deodata. sa tacem si sa înduram jugul robiei tot mai greu.C. Într-o zi. m-am dus la el pe prici si ma întreaba: — “Cum de ai ajuns aici?” — “M-au dat afara din infirmerie. suntem dusi pe rând. Mic si îndesat. aruncându-ne pe câte unul în mijlocul celor sanatosi. O data cu venirea. aud o voce în soapta: — “Mai Tase. — “Lasa ca trece si asta. Acolo. A murit înainte de 1989. Stiau ca un flagel al tuberculozei face ravagii în mijlocul maselor de oameni neajutorati. o parte din noi am fost scosi afara din infirmeria sectiei a II-a. professor de radiologie la Facultatea de Medicina de la Iasi. dar insistent. am aflat cu certitudine ca Ion Stoichescu al lui Cica era informatorul securitatii. îi raspund eu. sa ne ia gaia în gheare.Dupa eliberarea noastra din 1964. suntem vazuti la aparat de catre doctorul Costin. Dumnezeu are grija de noi. colonelul Coller Stefan se afla bine si sanatos în SUA. un gardian vine cu o lista în mâna si ma striga sa-mi fac bagajele si sa ies afara. conducerea ne-a scos pe noi. Din când în când îsi mai aducea aminte câte un gardian de noi. Col. deci în stare de contaminare.” Nu luase bine conducerea în Aiud. pe sectie. cu ochelari pe nas.B. sunt aruncat într-o camera tot pe sectia a II-a cu fata spre Celular. La sfârsit de februarie 1954. Coller a si început atacul. dar nu-i raspundeam. Dupa acest control. ne facea sa ne adunam tot mai mult în noi. Premeditat.C. ne privea tacut. bagati unul într-altul de frigul iernii si al urgiei din Aiud. De multe ori ma provoca. la repezeala. Era condamnat pentru crima de razboi. bolnavii de T. oameni multi. cu omatul mare. tu esti? Vino aici la mine!” Ma uit mai bine si-l recunosc pe parintele Sandi Nicolici de la Teregova. Toti ma priveau întrebator. însa. Se petreceau crime împotriva umanitatii. Bucuros. În sectia a II-a..

ma schimbam. Prin tot comportamentul lui din închisoare a dovedit ca a fost un mare român. Mureau cu duiumul legionarii.Iata paradoxul. ca si când nimic nu sar fi întâmplat. Ma încuraja si se ruga tot timpul pentru mine. hop si eu. Zilele trec si nimeni nu ma întreaba ce fac. dar parca era un facut. tacere peste tot. Stateam ud sub patura pâna ma zvântam. Usa se închide. Am ajuns sa-mi spun: “Unde-i rau. în partea stânga. Stia ca-i încins si cu sabia neamului. tot ud de transpiratie îmi duceam calvarul. eu slabeam tot mai tare. iar în presa se scria ca nu mai moare nici un legionar. Venise primavara. La insistenta lui venei gardianul cu medicul dupa el. am decedat. unde erau mai multi detinuti încolonati. Noapte de noapte. Noaptea transpiram si nu puteam sa dorm. cântarindu-ma din priviri si pleca. vine la mine doctorul Cureleanu si ma scoate afara pe sala. Nu aveam pofta de mâncare. Pe la începutul lui mai 1954. fara pofta de mâncare. Se uita din rama usii. Venise luna martie si iarna nu se lasa dusa. Stia cine sunt. Febra crestea. parintele Nicolici. din zi în zi.” Aici. Luasem drumul spre moarte. Sa ne întoarcem la camera unde am fost aruncat în 1954. Dispozitiile ofiterului politic trebuiau îndeplinite. A fost ca un adevarat frate pentru mine. Boala îsi spunea cuvântul. alarmat. Preotul din el îl îndemna sa stea la capatâiul unui bolnav în surghiun. Medicul Cureleanu îsi facea datoria si de turnator. Cât am stat aici. sef de camera era parintele Sandi Nicolici. Ma alatur lor si . Asa treceau zilele. la Aiud. Eu trebuia sa dispar. Eram planificat sa dispar. În orice camera eram aruncat.C. Parintele Alexandru Nicolici era tot timpul lânga mine. Din ce trecea timpul. În aceasta camera mi-am gasit locul sus pe prici. Când aveam o camasa zvântata. Febra mare si tusea ma chinuiau tot mai mult. cu febra mare. nu-i de mine. Tot timpul ma servea la masa. bolnav de T. unde-i bine. ajunsesem sa nu ma mai pot misca din pat. într-o buna zi. nimeream tot sub geam. Iarna trece si eu ma simt tot mai rau. tot sub geam. dar de cele mai multe ori erau amândoua ude. fiecare cu greul ei. Calculat. Eu îmi duc mai departe calvarul meu. Nu stiu nici eu. Acum. De la o vreme. doctorul la mine. Era locul cel mai ocolit de detinuti. el a avut grija de mine. conducerea astepta. Desi mâncarea era slaba.B. un raport al medicului ca eu am disparut. batu la usa si chema medicul. eu nu puteam sa manânc.

Pe undeva în adâncul sufletului meu. La un moment dat vine la mine doctorul Costin. Cu bagajele în mâna ma duce la salonul 10.plecam. Ajunsi la spital. slab si prapadit de tot. Zilnic morga era plina cu trupuri firave. Ce eram eu mic de statura si brunet. credeam cu tarie ca vom ajunge sa mai fim liberi. era inginerul Gheorghe Dragon din Ploiesti. parca era prea cald. Afara era atâta soare si cald. asa cum am mentionat mai înainte. ma uitam pe rând la fiecare bolnav. În fata mea erau alte paturi. dupa câte-mi amintesc. din gura lui. Contribuise si el la agravarea bolii mele. Nu mai puteam sa merg singur. situat pe peretele opus usii de la intrarea în salon. Stia el ce stia. parca venise moartea în Aiud. A facut pentru mine tot ce se putea face la vremea aceea de catre un medic detinut. Ma instalez în patul al doilea. doctorul Costin ma interneaza în spital. Tacut. Stihiile mortii fâlfâiau deasupra Aiudului. de sfârseala totala. Aveam sa aflu mai târziu. Simteam cum inima îmi batea ca un ciocan. ma supune unui control radiologic. Razele acelea de primavara târzie. Ca nou venit. puse într-un rând pe peretele usii de la intrare. Se purta frumos si cu multa caldura fata de mine. peste 39 de grade. os si piele numai. era patul unui bolnav de la Medias cu numele de Lungu. adevarul. pe perete. Ne împrietenisem bine de tot. Pusese stapânire pe mine o stare de somnolenta. Între noi era o noptiera. SPITALUL (III). Aici era iadul pe pamânt. ca la broscoi. întrebându-ma cum a evoluat boala. Se declansase furtuna în iad. bulversat parca. Ma consulta cu multa atentie. 10 Cum venise Coller. îmi aranjez patul. În urma controlului radiologic. unde aveam sa stau mai mult de doi ani în acelasi pat de suferinta. realizând o stare de sufocare. Am înteles ca voia sa ma ajute. în pat cu patura trasa pâna sub barbie. încercau parca sa ne încalzeasca bietele noastre trupuri galbejite de boala. În urma acestui control sunt internat în spital. Faceam febra mare. Erau toti în ghearele mortii. Pe deasupra ne mai luptam si cu moartea. Pentru luna mai. În stânga mea. un nod în gât. Doctorul Costin ma încuraja ca va trece aceasta stare grea de . acum devenisem o mogâldeata de om. într-o masura oarecare. Eram ametit. Îmi face fisa medicala si-mi prescrie medicamentele necesare. SALONUL MORTII NR. În dreapta mea. DOI ANI DE ZILE FIXAT LA PAT. lipit de patul meu. Ramasesera numai ochii de mine.

Catre sfârsitul lui iunie nu ma mai putui ridica din pat. Nimeni nu voia sa-mi spuna ce febra aveam. Singur. Se apropiase de mine mult de tot Constantin Voichin. când ieseau la plimbare prin curtea spitalului.. la începutul bolii. la raze. iar dimineata în jur de 39 de grade. Eu eram tintuit la pat si pace. În realitate. Ma uitam cum altii reuseau s-o faca si se miscau destul de vioi prin camera. Ma simteam.B. se adunau toti în jurul meu. Era de-a binelea cald si mult soare. S-a uitat atent la mine. ma întepa la fiecare înghititura în sec. Când îmi luau temperatura. Voichin. îmi spunea ca nu-i mare. Nu puteam sta mult în picioare. era lesietic si salciu. Când venea masa. La tineta ma ducea Voichin. La vremea aceea eu nu stiam cât eram de bolnav. Îmi aduceam aminte cemi spusese doctorul Uta. A venit la mine si Bogateanu. Gâtul. si eu eram tot mai sfârsit si aproape fara glas. discutând ceva în soapta. Nu puteam mânca nimic. Simteam cum din corpul . Febra mare ma chinuia. Într-unul din paturi. Ori de câte ori mergeam la control. Era înalt. dar nu asa de greu. Dar. parca dadeau vapai de foc. apoi îndepartându-se de patul meu. Slabisem de tot. vecinul meu de pat. în jur de 38 numai. tintuit la pat. Afara fusese directorul sanatoriului de la Bisericani din Moldova. tot mai rau. permanent uscat. Era medic primar. unele dupa altele. îmbracati în halate de spital. în 1953. ea era trecuta de 40 de grade. Ce-or fi discutat nu stiu. Zilele treceau si boala mea avansa. plecau capul în jos si se îndepartau de patul meu. cu grad de maior. am început sa manânc cu noduri în gât. Bolnavii care puteau merge ieseau la plimbare. cu jind. fara sa ma întrebe un cuvânt. La fel ma uitam dupa ei. bolnav si el. Îmi cunostea bine plamânii.C. Cu gândul la cele spuse de el. era un chin pe mine. S-a uitat pe fisa mea de la doctorul Costin.boala. pe zi ce trece. de pe rândul opus mie.. Intrasem în luna iunie 1954. Cel care ma ajuta mai mult era inginerul Gheorghe Dragon. Sufletul parca mi-l frigea. Aveam sa aflu mai târziu tot adevarul despre mine. era doctorul Ion Zeana. el venea cu mine. De sub patura mea. Se scurgeau zilele. Mie nu-mi spunea nimic. voinic si cu multa dragoste de om. Eu ramâneam pe loc. bolnav si el de T. Simteam ca am febra mare si-mi era rau de tot. ma ardea. nu reuseam sa manânc totul niciodata. Gustul apei nu-l mai simteam. medicul oficial al Aiudului. Simteam ca ma sfârsesc. Uitându-se la termometru. Seara faceam peste 40 de grade. tot de la Zeana.

pe la orele 10. Pe lânga Dragon si Voichin. va marturisesc cu toata curatenia sufleteasca. Acolo. Bietul Lungu. de-abia sunt asezat la aparat si tinut de Voichin. De la raze. dar si iulie dogorea. sa ma ajute sa scap de suferinta. Dupa mine vin si ceilalti colegi de salon. mai eram ajutat si de Ion Cristea. Dupa acest control am cazut într-o amorteala totala. Sa-mi dea putere sa rezist. noi nu murim aici.meu. Aveam certitudinea ca voi supravietui. sa depasesc boala. toti cei care erau în camera si puteau. tot timpul si prin toate închisorile si lagarele pe unde am trecut. Si . de lânga mine. Eu parca nu mai aveam nevoie de nici un tratament. Ramasesem si eu uimit de optimismul meu de atunci. ma gândeam mereu când voi ajunge sa ma mai fac si bine. Parca totul ardea în jurul meu. Într-una din zile. singur cu Ionel Zeana si Voichin. la raze. când eu eram mai mult mort decât viu? Si-n clipele acestea când scriu. La raze erau doctorul Costin si Ionel Zeana. prin mâini si picioare. Afara era cald. în pesimismul lui. eu am crezut cu tarie. tot asa pe tacute am fost dus la pat. Cum putusem sa cred si sa afirm cu atâta tarie si credinta ca noi vom ajunge liberi acasa. medicul ftiziolog. suntem dusi la control. în ghearele ei. Mi se parea ca alunecam într-o alta lume. dus mai mult pe brate. La mine nu vine nimeni cu nici un medicament. ci una de vis. Eram pierdut de tot. ma întreba atunci daca mai ajungem acasa vreodata? Cu fata catre el. când învinsesem boala. ma ajutau. Asta datorita numai si numai credintei în Dumnezeu si-n neamul meu românesc. noi vom ajunge cu siguranta acasa. desi eram de-a binelea în ghearele ei. când moartea tintea sa ma prinda. care ma purtau mai mult pe sus. cu senzatia de plutire spre o alta existenta. Trec doar câteva zile si din nou sunt dus la raze. Dupa acest control s-a asternut o liniste de mormânt în salon. Ce aveam eu febra mare. Era iulie. În clipele acelea. Constient însa. nu ma desprindeam de existenta mea reala. din Dobrogea si de Ionel Zeana. îi spuneam de-abia soptind: — “N-ai frica. Asteptam aceasta clipa fara sa ma gândesc la moarte. A doua zi vin medicamentele pentru fiecare bolnav. Ma încapatânam sa traiesc. ca voi ajunge acasa si voi fi liber. se scurgea un foc mare. neputincios ma rugam Celui de Sus. nu cea reala. De altfel. În dogoarea din pat. luna lui cuptor. Si-am ajuns. nesatula.” Tot mai târziu aveam sa aflu ce zisesem de la el. Dupa control sunt luat pe sus si dus la patul meu.

toti bolnavii au ridicat capul sus si se uitau la mine ca la alta minune. bucuros îmi zice: — “Ma Berzescule. în ciuda mortii. Împreuna cu Zeana. Dupa ce a plecat Bogateanu din spital. când s-a dat desteptarea. Speram si credeam ca va fi bine. eu am ridicat capul putin de pe perina. ma miscam. batea a viata. Bogateanu l-a semnat si l-a predat administratiei. doctorul Costin m-a dus din nou la . Ai învins moartea. împreuna cu Zeana si Bogateanu. Pentru mine este o minune. Despre acest lucru aveam sa aflu adevarul de la Ionel Zeana. numai eu nu stiam nimic. În fata lui Dumnezeu ma condamn pentru ca. Dimineata. ca medic ftiziolog. Eu ma bucur mult de acest lucru. Inima îsi spunea cuvântul. Azi dimineata. A vorbit ceva în soapta cu Costin si a plecat. tu aveai o diseminare totala.” Bucuria lui m-a întarit si pe mine. tu n-ai sa mai mori. nu mai mori?” S-a uitat lung. Nu mai aveai de trait decât câteva ore. din acea dimineata de început de iulie 1954. Se facuse o minune.trebuia sa traiesc. mai. Toti stiau. Bogateanu ma întreaba zâmbind: — “Ce. Dupa desteptare vine la mine doctorul Costin. vine repede la mine doctorul Costin si bucuros îmi spune cum stau lucrurile: — “Mai Berzescule. aveam impresia ca ma simt mai bine. Eu traiam. Când colo. acum îti spun totul cum a fost. când trebuia sa fii dus la morga. tu nu mai mori. Biruise. Batea. Eu ramasesem de tot uluit de cele întâmplate. eu te-am scos din infirmerie cu 38 de grade. intrând gardianul în salon. Susoteli si întrebari tainuite între unii si altii. Înainte de prânz vine la mine în salon si Bogateanu. lung la mine. Ajunsi la patul meu. tu mai traiesti? Te simti mai bine? Mai. Ieri când te-am vazut la raze. În ciuda mortii. Medicamentul care m-a salvat de la moarte a fost CREDINTA în DUMNEZEU. traiesti. a minunii petrecute cu mine. O rumoare în tot salonul. parca se schimbase totul în salon. Parca la o comanda. Toata noaptea m-am zbatut între viata si moarte. medicul oficial. Dumnezeu a întarit-o cu puterea dragostei Lui si a neamului nostru românesc. contrariat cumva. Se petrecuse o minune. Sperantele în mai bine îsi facusera loc în sufletele noastre. Tu ajungi acasa. mai ales ca din cauza mea tu ai facut o recidiva. aruncându-mi privirea asupra camerei. în martie 1954. Când ma vede ca ma misc si vorbesc. Am facut raportul pentru administratie ca ai murit. se petrecuse o minune cu adevarat. Asa cum am mai spus. tu.” Din aceasta zi. împreuna cu Costin. Fara medicamente. Erai trecut pe lista politicului pentru a fi scos din infirmerie.

Stiintific. Ori pe tine eu te-am vazut la raze. Nu-si puteau explica cum de n-am murit. Voichin sare din patul lui. A durat acest proces al hemoptiziei multe zile la rând. am început sa dau sânge pe gura. Pentru mine. Eu aratam ca o stafie. Cei din salon. tu esti un miracol. dupa o criza puternica de tuse. Nu puteam expectora. A doua zi. În chirurgie pulmonara am fost ucenicul lui Carpinisanu. Am fost directorul Sanatoriului de la Bisericani. Facusem o hemoptizie. Cu asta. cu spuma. El poate sa confirme cele scrise de mine. îmi dau o lingura de sare cu putina apa. din ghearele mortii m-ai scos si mi-ai lasat viata.. ridicam capul sa vad daca mai traiesti. Nu mai îndrazneam sa ma ridic din pat. Plamânii se limpezisera.” Acum când scriu aceste lucruri. Tusea ma îneca. Deci ma numar printre primii medici specialisti în chirurgie pulmonara. Toti care faceau diseminari totale mureau a doua zi fara nici o exceptie. prin marea Ta dragoste fata de om. medic primar. de frica hemoptiziei. doctorul Zeana mai traieste. le aveam pe toate acum pe capul meu. vine Ionel Zeana la mine. Eu cu doctorul Rosu am fost primii ucenici ai lui. Nu mai stiam ce sa fac.raze. cu tine. îmi face niste injectii de coagularea sângelui. sângele s-a oprit. multumindu-ti — Amin. dar din ce în ce mai putin. ceea ce am vazut la tine si un caz ca al tau nu am întâlnit în viata mea. s-a petrecut o minune. Alta solutie nu avea nici el. ca mai facui una cruda. Zeana era lânga mine. nu mai aratau ca înainte cu o zi. Dar. slabit si pierit de tot. categoric. Slabit eram. dar în schimb a . de ce pentru mine nu mai scoteau medicamente. De-abia acum îmi explic. Nu dupa mult timp ma prinsese si o tuse seaca. Se facuse închiderea. eu sunt medic ftiziolog batrân. De la o vreme.. Asta îmi mai trebuia acum. Catre Tine. Într-o seara. auzind cele întâmplate. Tin-te acum la necaz. primul chirurg din tara în bolile de plamâni. am fost dus la control din nou. — Doamne. îmi plec fruntea si Tie ma rog tot restul vietii. De câte ori ma trezeam. mi-am zis în gândul meu. Doamne. — Na. Fulgerator. De la o vreme s-a oprit. nu-mi pot explica acest lucru. trecut de 80 de ani. din jurul meu. Sarea a început sa ma arda pe esofag. A doua zi. Plamânii mei se limpezisera. Eram sortit mortii. la patul meu si-mi spune totul ce credea el: — “Mai Tase. Când s-au linistit de tot plamânii mei. Febra mare înca mai faceam. împreuna cu Costin si Bogateanu. Costin. Tâsnea sânge proaspat din plamâni. îmi ia gamela de la capatâi si mi-o pune la gura. De-abia mai puteam vorbi. Mi-am dat avizul ca tu vei muri pâna dimineata. Pâna sa vina medicul era târziu.

Ma mai tine în viata ca sa pot povesti si scrie ce s-a întâmplat în aceasta împaratie a mortii. Am ajuns sa merg singur prin camera. la dreptul de data asta. tu arati acum ca un broscoi!”. aratam ca un broscoi cu ochii mari. Cât pot. Iata. eu ma încapatânam sa traiesc. Febra a mai cedat un pic. destul de brunet. La medicamente nu prea aveam acces. cu doua. asa cum este el. dar se tinea tot în jur de 39 de grade. nu se lasa de om cu una. mi-am zis eu. Te uitai la câte unul cum se stinge ca o lumânare. . deci. boldanosi. Stând turceste în pat. tot singur mergeam. Cum eram eu mai mic de statura. Iata cauza hemoptiziei. Dupa un alt control la raze. iadul comunist. DIN GHEARELE MORTII LA VIATA Usor ca fulgul. aruncat ca un câine.C. dar mai mica. Cu chiu. pâna în toamna anului 1956. ma plimbam si eu prin curtea spitalului. numai ochii de mine. cu vai. Dar raul. broscoi mi-a ramas numele cât am stat în spital. pe care eu i-am vazut murind. din acest salon erau dusi la morga o multime de oameni. Viata începuse tot mai mult sa-si spuna cuvântul. îmi zice Costin într-o zi când intra în salon. Doctorul Costin avea o grija deosebita si se apropiase mult de tot de mine. intrasem bine în luna august 1954. gândindu-ma mereu la doctorul Uta. ci se tine de capul lui pâna-l darâma de tot daca-i posibil. c-a si prins-o din zbor. Desi eram în salonul mortii. Tot timpul eram în pericol de moarte. slab si pricajit. Nu mult dupa aceea începe expectoratia. Cu toate astea pe capul meu. crezând cu caldura în Hristos Iisus. sa mori aici. Va cer iertare daca nu reusesc sa va redau tot ce s-a petrecut în domnia lui Satan. acum sunt un om aranjat. la raze.aparut la stângul o caverna de toata groaza. decât cu o rugaciune. Atât i-a trebuit vulgului. în urma lor. De la o vreme. cum de altfel si la control. ca domnia lui Coller începe cu acest tribut de lacrimi si sânge. trebuia sa-ti dai viata. În secolul XX. De atunci.B. De aici. Aveam deci doua caverne. câta durere era. sa fii înmormântat fara haine. ramasesera numai ochii de mine. când am fost dus la sectia a II-a T. Cu adevarat Dumnezeu facuse o minune cu mine. SPITALUL (IV). pentru ca ti-ai iubit tara si neamul. — “Ma. mâncam si eu ce primeam. ma ostenesc. M-a scos din ghearele mortii. începusem si eu sa mai prind putere. sa faci închisoare. Se vede ca voia Lui a fost sa mai traiesc. Nu-l puteai ajuta cu nimic. Doamne. Se apropia toamna. îmi descopera o alta caverna. Furtuna se dezlantuie tot mai tare. Na.

Timid. Era lumina vietii din mine pe care Dumnezeu mi-o daruise în acea tainica noapte. Într-o zi vine la mine doctorul Costin cu un gram de Streptomicina din Anglia. Acum eu eram doctorul lor. Venea Costin cu fisele la patul meu si-mi spunea sa le trec ce medicamente le trebuie. pe ascuns. decât aspirine. Era omul politicului. înfipta în drepturile toamnei. Dupa fiecare control radiologic. mortii. L-au scos din spital. sa le spun la fiecare ce am vazut la el. Îmi spunea multe lucruri si bune. Bucuros. spunându-mi: — “L-am luat de la dreptul comun. încep sa ne aduca si noua Hidrazida si Pass. care la vremea aceea faceau mare vâlva în lumea T. de acum. Hai sa-ti fac acum o jumatate de gram si mâine cealalta jumatate. Hotarât. Ma bucur ca ai progresat. la noi în tara.sorbind viata din soare. Luam pe zi câte 7 buc. Mi-a atras atentia sa ma feresc de doctorul Cureleanu de pe sectia a II-a. voi pleca cu pasi siguri spre viata. ca si penicilina. asa cum a fost cazul meu. cald de tot pentru luna septembrie a anului 1954. Dupa câteva sedinte. camarazii mei din salonul mortii. Zeana nu mai era cu noi. Eram ca o umbra miscatoare dupa ei. pentru mine. Nadajduiam sa fie bine. Era prima streptomicina din viata mea. ca specialist. îmi spune: — “Vezi ca ai înteles si ai început sa vezi la raze. Îmi arata imaginea plamânilor la fiecare bolnav din salonul meu. Bucuros.C. sa vezi acum pe capul meu alta dandanaie. am început sa citesc asa cum facea el. Medicamente nu primeam.” Na.-ului. În timpul acesta. ne spunea la fiecare ce a vazut. era o raritate. Cât a fost el cu noi.” La vremea aceea.B. când ajungeam în camera. Cald. când am fost pe moarte. toti erau gramada pe mine. Doctorul Cureleanu nu stie sa citeasca asa cum citesti tu. de Pass. Doctorul Costin se apropiase mult de mine sufleteste. Saptamânal ne ducea la raze. Acolo ma vedea pe mine primul si dupa aceea ma chema la el la aparat. dupa fiecare masa. sortita. mi-am zis. streptomicina. îmi dadeau de lucru. Hidrazida si 14 buc. Nu prea stiau nici medicii sa le dozeze. Era o vara târzie cu mult soare. Îmi explica amanuntit tot ce se vedea. Eram convins ca Dumnezeu m-a învrednicit cu darul vietii si ca eu traiesc numai din supliment pâna la capatul vietii mele. Si asa a si fost. Poate-ti ajuta. ma faleam si eu în rândul lor. cu fata luminata. Ca o gâza trezita la viata. Îl întrebam pe fiecare ce-i . Într-un târziu. Numai în cazurile grave nu spunea nimic. ma invita sa citesc eu ce vad. Plamânii mei gauriti. primesc oferta si-mi face injectia.

Din salonul 10 au fost . în anul 1955. Îmi baga câte 500 cm. aproape de Iasi. La instituirea pneumotoraxului a fost si doctorul Octavian Nitu. La o luna dupa plamânul stâng. Cineva din salon informase politicul ca eu fac fisele. Ion Berzescu. A murit de tuberculoza esofagiana si intestinala. Locuia cu doctorul Costin în camera. La plimbare ma tineam si eu dupa ceilalti. Deci eram cavitar bilateral. De cele mai multe ori se aprobau cele trecute de mine. pe Celular. a fost cea de sufocare. dar ma tineam si nu ma lasam. în 1964. El i-a comunicat unchiului meu. Eram acum umflat ca un butoi. Altii au fost scosi din spital. Si multi altii pe care eu nu-i mai stiu. Doctorul Marcoci. atunci la instalare. cu vârf si îndesat. pe numele de Lungu. cubi de aer. care mai ramasese întreaga din bataile lui Mois la Caransebes. Am uitat sa va spun ca în acest timp au murit multi din salon. a murit de ascita T. Prima senzatie pe care am avut-o. dentist. cu aprobarea lui Bogateanu. sa lupt mai departe. apropierea si intimitatea la care ajunsesem cu Costin. ma urmarea cu atentie si ma sfatuia sa nu ma las. Ma supraveghea tot timpul. Tot acum. dar nu era asa de apropiat fata de mine. ma duceam singur la raze si numai dupa aceea veneau colegii de camera. De câte ori ieseam la plimbare. citesc la raze pentru fiecare bolnav în parte si prescriu medicamente. Respiram tare greu. un elev din Moldova. cu vai. Nu-i mai retin pe toti cum se numeau. Un muncitor de la Resita. când Costin avea sa plece acasa. doctorul Costin. pentru a vedea cum evolueaza boala. se elibereaza din salonul nostru subinginerul Ioan Cristea. A trecut mult timp pâna m-am obisnuit cu noua mea stare de lucruri. îmi baga si la dreptul aer. De la o vreme. El fusese unul dintre martorii care au vazut prin ce am trecut eu. din Dobrogea. desi erau grav bolnavi. Prin noiembrie 1954. Îmi aduc aminte de Sebastian Danila. Au fost dusi la Zarca. în noiembrie 1954. Un om exceptional.trebuie si-i treceam pe fisa. îmi instituie pneumotorax la plamânul stâng. Mai târziu. s-a purtat bine. Eu stiam acum din fise ca aveam caverne la ambii plamâni. care venise în locul lui Costin. la ambii plamâni. am auzit ca Nelu Cristea s-a tinut de cuvânt si a scris acasa. Mi-a tratat toata dantura. Mergeam la control destul de des. punându-l la curent cu toata odiseea mea. Tare greu mi-a fost pâna la acomodare. ca sunt la spital si ma simt mai bine. cu chiu.C. Nu mai puteam face nimic. Când am ajuns acasa. În timpul acesta. pneumotorax bilateral. Coller se facea simtit în tot Aiudul.B. eu aveam sa platesc. Din timp a venit la mine si mi-a luat toate datele si adresa sotiei mele.

În locul lui m-am mutat eu. din câmpul muncii. când am fost aruncat la sectia a II-a. Eu. Daca am ajuns la capitolul aducerii aminte de cele scapate. masura si cântarea cu privirea. obisnuit sa pufai. destul de des.. cântându-le în gând fiecare dupa datina coltului de tara de unde veneam. vine cu sculele de barbierit la noi în salon. vecinul meu de pat din dreapta. Petrica Ardeleanu. desi fusesera programati pentru asta. Am uitat sa va spun ca. Când ajunge la mine. Dar eu asta o voi face si pace. peste capul nostru. Nu-i venea sa creada ca n-am murit. la fiecare pat. Petrica. Daca mi-ajuta Dumnezeu. de data asta pentru a muri. În vremea asta. În dimineata de 9 mai 1954. doi ani. Dragon. unde am ramas pâna în toamna anului 1956. mai aprindeam câte o tigara. care manânci tigara? Tu n-ai sa poti lasa tigara..scosi bolnavi nevindecati si dusi pe Celular sau la Zarca. Nadajduiesc sa pot realiza acest lucru. fiind aici venit din fabrica. numai pe noi.B. Era la curent cu necazul fiecarui bolnav. spunându-va una buna. se arata prin salonul mortii. Coller n-a venit niciodata pe la noi. l-au scos din spital. sa stii ca m-am hotarât sa nu mai fumez toata viata mea. si rele. dupa cum vom mai vedea. sa vi le povestesc acum. Când si când. Parca-si fotografia clientii. cei din saloanele 9 si 10. traiam colindele. si bune. El ma stia din fabrica pe mine ca fumam mult de tot si cu patima. T.” . ma. Fuma si el destul de mult. În sinele nostru. cum spunea el. frizer de meserie. pe Lungu. Vezi-ti de treaba.” — “Tu vorbesti. în acelasi loc.C. Dragon. Craciunul se apropia de noi.C. veneau la mine camarazii mei de munca sa ma vada. de când m-am mutat în patul respectiv. Nici nu voia sa auda. numai daca te lasa ea pe tine. lucrul asta? Tu. Deci am stat în acelasi pat. Dar. Primeam de la ei ratia mea de tigari pe o luna de zile. De atunci. N-au murit. îi dam înainte cu tigara. în jurul orei 10. N-o puteam fuma. daca vom trai. ca apoi la o noua reactivare a procesului pulmonar sa-i aduca înapoi. prin octombrie. în salonul 9. poporul român are o vorba din batrâni: — “Nu mor caii când mor câinii!” Asa a fost cu Zeana. Ofiterul politic. Insistent. ca lucrul asta nu-l poti face!” — “Vom vedea. Îmi facea rau.B. asta vreau sa fac. era internat si un bun prieten al meu de la Arad. Cepi. Fugea ca de moarte de T. tot din timpul lunii mai 1954. În locul meu s-a mutat ing. Conducerea spitalului îl pusese pe el sa ne barbiereasca în fiecare duminica. atunci când ieseam la plimbare. Voichin si altii. îi spun: — “Mai Petrica. au trecut multe. Dar.

Coller a avut grija sa ni-l faca mai sarac decât oricare alta zi. De altfel. îmbiindu-ne la nadejdea în mai bine. prof. Pentru unii. omul cu multa dragoste pentru semenul sau. În dimineata de Craciun. Asa a venit inginerul Viorel Demian. suferind si nostalgic. De la Nasterea Domnului. un pas si ne trezim cu Noul An 1955. Ne încuraja. Nutream aceasta nadejde ca voi ajunge la ai mei. El stia sigur ca nu-i nici o scapare. Era stapânit de un scepticism exagerat. pe nesimtite parca. Sa ne întoarcem acum la firul povestirii noastre. Din toata tara. Simteam cum venea din partea lui suflul dragostei întru Hristos. Se vedea si se simtea. Colindam în noi colindul libertatii. tratamentul nostru era Hidrazida si Passul. La ora asta. putini la numar. . Dupa cum am mai spus. urându-ne din tot sufletul “Sarbatori fericite”.Acum când scriu suntem în anul 1994. am auzit ca nu mai traieste. erau adusi legionarii. Credeam în steaua mea. îsi dadea seama ca stadiul bolii în care ajunsese pleda pentru moarte. De multe ori era si taios la vorba. Aurel Visovan si ing. doctorul Nitu vine la noi în salon cu sorcova. în salonul mortii. a si dovedit acest lucru. Se hotaraste de sus ca Aiudul sa fie numai pentru legionari. dupa datina strabuna. Dumnezeu sa-l odihneasca în pace! Nu mai poate auzi ca eu m-am tinut de cuvânt. mereu soseau loturi. Va merge în pace acasa. Era pe rândul meu de paturi. Cu o voce de tenor. În decursul anului. Trece pe la fiecare. Ca si la Craciun. numai sa vrea. În inimile noastre inundau colindele. A fost un Sfânt Craciun sarac. Ca inginer chimist. vine la noi în vizita doctorul Nitu. Speram si eu în mai bine. ne îmbarbata. Se internase destul de bolnav în spital. M-a ajutat Dumnezeu sa-mi tin cuvântul. dorindu-ne din tot sufletul un an mai bun. eu n-am mai pus tigara în gura. cu spatele proptit de speteaza patului si glumea cu noi. Petrica Ardeleanu. Cine vrea sa se lase de fumat se poate lasa. În legatura cu Leonida Lupascu sunt de spus mai multe lucruri. mai ales. loturi de legionari în Aiud. Era un om destul de înalt de statura si brunet. avea multa caldura si duiosie în exprimare. se realizeaza o strategie a terorii. cam în al treilea pat de la mine. noul an a adus si bucuria eliberarii din iad. De la ei am aflat si noi multe lucruri. îndemnându-ne la rezistenta. Pentru cei multi însa. Leonida Lupascu. Câte unul din ei mai venea si la spital. În vremea asta eu ma obisnuisem cu plamânii umflati de aer. Statea de multe ori în sezut pe pat. Pentru doctorul Costin era anul eliberarii. Din acea data de 9 mai 1954.

ca un Fat-Frumos la înfatisare. Eram cel mai vechi în salon. bolnav destul de greu la plamâni. Un om tare bun la suflet si cu multa daruire. la sectie. Ion Carabulea. Dumitru Oniga. poate. Spunea ca nu mai are nici un rost. apasa cu aratatorul de la mâna stânga între coaste. Pârâia acul pâna ajungea unde trebuie. Acul era si el lung si gros. Mitica Oniga este grav bolnav. adunate mai multe la un loc. Când intra aerul. aceste pastile binevenite. Mergeam de la pat la pat si-i încurajam. S-a hotarât sa nu mai ia pastile si sa i le trimita lui Oniga la sectie. îndepartându-le putin. mare de tot. lui Carabulea ca sa le duca lui Oniga la sectie. pentru unii. Le aduna si le punea bine cu multa grija. la sectia a II-a T. bucurându-ne cu versurile lui pline de duh si dragoste de tara. cu stângacie. dupa o vreme nu mai vrea sa ia medicamentele. Ca sa nimereasca în mod sigur între coaste cu acul. Avea grija de el ca de copilul lui. traieste. care era destul de speriat de boala lui. Doctorul Costin avea un fel de-al lui de a baga aer. Încercam sa-l încurajez. Degetele lui erau destul de butucanoase. baga acul în cavitatea dintre pleure. Pot spune ca de ing. ca si mine. De acum este târziu. Când îmi venea rândul sa-mi bage aer. ducândusi batrânetile la Suceava. Leonida al meu însa.Înghiteam fiecare din noi ca gaina boabele. Eu înghiteam si speram. Cei de la sectie nu primeau tratament ca noi. dar pentru altii nicidecum. Tare m-am bucurat când la sfârsitul lui 1993 am dat de Aurica Visovan. El nu mai avea speranta de scapare de la moarte. El este unul dintre titanii de la Pitesti. În timpul acesta. Leonida Lupascu stia ca. În vremea aceasta continuam tratamentul cu Hidrazida si Pass. simteam . pe când venise în salon. apoi.C.B. Nu dupa mult timp. Bucuria a fost mare. Leonida Lupascu se stinge din viata sub privirile noastre îndurerate. era internat un tânar fecior. Nu-mi puneam problema inutilitatii tratamentului. legându-ne printr-o prietenie calda. Asa a ajuns Mitica Oniga sa se faca bine si sa se salveze de la moarte. Viorel Demian m-am apropiat tot asa de mult ca si de Aurica Visovan. Zis si facut. arde în noi aceasta prietenie. Leonida îi da Hidrazida si Passul. Si azi. S-a mai dus un frate de al nostru în vesnicia vietii de dincolo. cei de la spital. în ciuda oamenilor rai. ma prindea o neliniste. La noi în salon venea pentru tratament un sanitar detinut. Aveam sa ma împrietenesc cu el si sa stam împreuna multi ani de închisoare. Acum si el. De Aurica Visovan m-am apropiat tare repede. la batrânetile noastre.

În Celular si Zarca. au realizat si conditii de scoala înalta. Cel care vorbea apropia buzele de fundul gamelei si transmitea ce dorea el. se uitau din usa numai si plecau închizând usa. . pe buna dreptate. Tot ce aparea de pe sectie. Si când veneau.cum se umfla cavitatea toracica. ca am absolvit si aceste mari universitati din scoala vietii. în acest univers concentrationar. nu prea veneau pe la noi. În fabrica si spital am reusit sa avem hârtie si creion. Era bun cu noi si ne apara. Georgescu. în mod normal. Puneam urechea pe gamela si ascultam. de la camera la camera. pe lânga satanismul din ele. Pentru a ne împartasi din marea cultura am recurs la toate mijloacele necesare. Ioan V. Traian Trifan. Iosif Iacobici. Pantazi. Îmi era tare greu câteva zile cu respiratul. 1. Învatam pe de rost versete si capitole întregi pe dinafara. Nicolae Steinhardt. pe care. în mare. În conditii inumane. de care faceam rost de la doctorul Costin. Nichifor Crainic. amiralul Horia Macelaru si multi altii. ÎNCHISORILE – UNIVERSITATILE NOASTRE Fac o paranteza si va prezint. ce au fost pentru noi închisorile din timpul comunismului. Cei setosi s-au adapat de la cei înzestrati cu izvor nesecat de cultura. putem spune. cât si pentru realizarea unei înalte spiritualitati crestine. Nicolae Mares. în iadul comunist. Dumitru Staniloae. noi învatam. în aceleasi conditii de viata. Noi. tinând loc de microfon. Aici. Erau speriati de mortii care ieseau din salonul acesta si de boala care ne macina plamânii. cei care am trecut prin universul concentrationar. maestrul si ucenicul. Se auzea destul de bine. Avea un aparat unguresc cu care masura aerul introdus. Când vorbeam la perete. Gheorghe Bratianu. toti la un loc. generalii Ioan Arbore. Radu Gyr si Nichifor Crainic. Aici s-au format caractere. având ca dascali elita intelectualitatii interbelice. George Manu. asa cum au fost: Radu Gyr. pe care le puteam ascunde în saltea mai repede. Constantin Noica. Mai aveam si câte un capat de creion si hârtie. În felul acesta uitam ca suntem bolnavi si-n temnita. A doua saptamâna îmi baga si la celalalt plamân. 2. noi mai foloseam si gamela. Stiam toata Predica de pe Munte. prin tevile de la calorifer sau prin batai în perete. mintea omeneasca nu le cuprinde. pe care o puneam pe perete. Când era vorba de perchezitie. Asa se facea ca aveam la noi fascicole din Noul Testament. pe care nu-i mai stiu. am gasit calea de a ne instrui si forma lânga mari dascali ai neamului românesc. Pentru noi toti a fost o universitate. Închisoarea poate fi considerata o înalta scoala atât pentru instruire. ne-am însusit alfabetul Morse. Mircea Vulcanescu.

realizându-si fiecare o frumoasa biblioteca si sporind-si darul de a vorbi. muncitori. un alt teregovan. Ion Coltan. Afara si-a cultivat pamântul ca un agronom. noi ajungeam sa citim pe pereti atâtea lucruri bune. La fel. unchii mei Petru si Ion Berzescu. a devenit un foarte bun cioplitor în piatra si zidar. mai diabolica. pe buna dreptate. noi ne continuam munca în scoala noastra. Poezii întregi scriam cu vârful de ac sau de cui. pe peretele alb ca hârtia. Ba de cele mai multe ori îsi puneau la punct gramatica limbii române. elevi si chiar studenti sa învete limbi straine. Gheorghe Grozavescu-Mutu. avea o contramasura a noastra. defineste si chiar distinge Rasaritul de . Asa au fost unii din teregovenii mei. în ordine si cu migala. care dupa ce a iesit din închisoare si-a scris memoriile în opt caiete. În felul acesta. matematica. tarani. Vazând Coller ca nu mai are ce face cu noi. Petru Grozavescu-Maranu. poezii sau alte cunostinte. tot teregoveni si ei. peretele nu mai era curat ca hârtia. au dovedit ca. conducerea închisorii se luase de grija. iesind afara. În toate camerele si celulele din Aiud au stropit peretii cu ciment si var. N-a fost perete din camere sau celule în Aiud sa nu aiba scrise coloane întregi de cunostinte.Marea noastra biblioteca o constituiau peretii celulelor. Scrijeleam peretii cu cunostintele noastre pentru a lasa si la altii care veneau dupa noi. Cu un ac sau cu un cui bine ascutit scriam pe peretele alb tot ce ne însuseam de la dascalii nostri sau ce primeam de la unul la altul prin viu grai. fiecare din noi am realizat si clipe de fericire în nefericirea din iadul comunist. De la o vreme. ca Romulus Anculia-Miloi. au absolvit o universitate. Tocmai acest gulag cu scoala lui. Dupa cum pritocirea oamenilor prin camere se facea destul de des. Orice masura luata de ei. tatal si fiul. istorie. ci era denivelat prin stropitura. Moise Anculia-Pasule se pregatise în domeniul agriculturii. fizica. Asa cum spune N. Gheorghe Ivanici-Casapu. din toate disciplinele. au continuat studiul. pe buna dreptate. Avea darul povestirii. chimie. Asa s-a ajuns ca oameni simpli. Petru Maranu-Cornerevintu. Nu mai stiau ce sa faca. zisi But. geografie si literatura. Acolo treceam tot ce auzeam. Steinhardt. Asa au reusit ca pe peretii camerelor sa nu mai apara scrisul. Pâna la gasirea solutiei. Ion Lazarescu. Despre aceasta mare scoala se pot spune multe lucruri. De asemenea. a recurs la o alta masura.

Tare rau la suflet era si fricos de mama focului. nici doua. Sa închidem paranteza si sa ne întoarcem la episodul nostru. pentru un trai mai bun. În timp ce noi scrijeleam pe pereti cu acul. Caracteristica lor. Era cu carnetul în mâna. iubindu-ne unii pe altii. Barabas pune mâna pe creion. Iata. * Tot pe acum apare în salonul nostru Octavian Radulescu. a facut ca omul sa se dezmeticeasca si sa tâsneasca spre o înalta spiritualitate crestina. Pe vremea aceea gardian era un ungur. Nu l-a mai putut ascunde. pentru a ne pastra identitatea de om si pentru a ne înalta spre cer. Soljenitîn. Gardianul s-a speriat. este o burta plina . asa cum bine schiteaza. prin lacrimi si sânge. deci. Ne-am adus aminte de sotia asta.materia. dragostea întru HRISTOS. cel de dupa cortina de fier. Nici una.. Spre final. cred într-o armonizare si un echilibru între cei doi frati. Atunci. cele doua profiluri ale Europei. Vestul si Estul. a Estului. cum azi ei ne obliga pe noi sa batem la portile lor.. Telul lor final este omul. I. crezând în Hristos. Într-o zi deschide usa pe neasteptate si-l surprinde pe Tavi Radulescu cu un capat de creion în mâna. Caracteristica noastra. Sa stiti ca asa am sa declar. luptau pentru om ca individ. a Vestului. undeva. Estul Europei.Apus în Europa. II. îndumnezeirea omului. când s-a facut sfintirea monumentului. gata sa-i noteze numele. pe când al nostru este învierea.. Tavi îi spune: — “Domnule gardian. ei. Vestul si Estul. Nu dupa mult timp vine iarasi în salon. ridicându-i statuie. ei vor ajunge sa bata la portile Rasaritului.” — “Ce. Apusul. Se leaga de o întâmplare destul de hazlie. Vorbea cu toata lumea fiind destul de comunicativ si binevoitor. esti nebun? Când ti-am dat eu creionul?” S-a uitat lung Barabas la el si a plecat fara sa-i mai noteze numele. O criza pe plan spiritual se va asterne asupra lui. Aveam sa-l întâlnesc pe Tavi la Aiud în 1994 — 14 sept. Ma împrietenisem bine cu el. iar Tavi al meu a scapat cu fata curata. Apusul aluneca în haurile ateismului. Era mai tânar si plin de viata. nu pentru un suflet mai curat si mai nobil. daca îmi faceti raport eu am sa declar ca D-voastra mi-ati dat creionul. Îi spuneam Tavi. este un suflet curat. pentru drepturile lui. îl baga în buzunar si pleaca. decretândul drept suprem ideal. Se apropie de Tavi si-i cere datele. Barabas. Pe masura ce Rasaritul se înalta. bucurându-ne mult de . Dumnezeu. În jurul omului s-au schimbat constitutii si au fost îngenuncheate popoare.

Nu mai puteam mânca. Dupa consultul medical. Passul si Hidrazida ma dadusera peste cap. Vine si Bogateanu la mine si ma vede. Dadeam numai verde afara. am înteles. tu sa asculti de mine. expunându-i cazul fiecaruia în parte. Se îmbolnavise bila. — “Mai bucatar. dar mult mai putin. Eu am sa te pun pe picioare. Îmi balanganea si capul de slab ce eram. Însotit si de greturile respective. Pierdevara. cu numele de Pierdevara. Aproba regimul alimentar. numai umbra de mine. ma pune la regim alimentar. Ce mâncam dadeam afara. Iata ca nu mi-a fost dat sa am liniste. uite aici. Cu mine în salon mai era si Adrian Carausu. Iarna lui 1955 n-a mai fost precum cea din 1954. Îl cheama la el pe bucatarul spitalului. Spitalul nu avea altceva decât urotropina si sare amara pentru drenarea bilei. care era un criminal de razboi. avea grija sa-mi spuna: — “Mai omule. amara ca fierea. ci trebuia sa mai am si asta pe capul meu. sa pregatesti si sa aduci la bolnavul acesta regimul pe care ti-l prescriu eu. Din stomac iesea o secretie verzuie si amara. Trece la tratarea hepatitei. La ochi apare galbenul. Îl introduce în tainele spitalului. Când ma vede si ma consulta doctorul Costin. Gura îmi era amara. din momentul acesta este bolnavul tau. Adrian Carausu n-a mai facut hepatita. mai ales dimineata pe nemâncate.” Ajunsesem slab de tot. De la o vreme. Venea Pierdevara la mine de câte ori avea ceva sa-mi aduca. A fost mult mai blânda. bolnav si el de tuberculoza. Era de la fiere.tot. Vine cu el pe la toti bolnavii. Se încalzise destul de bine în luna martie. Începusem sa mai manânc câte . fara sare si cu ulei crud. Dar va rog un lucru. Când venea. Ma ducea Marcoci în brate la control si apoi iarasi în pat. medic militar. sa manânci. ai înteles?” — “Da. ca eu îti aduc de toate. când se poate. Se pregatea sa plece acasa. În timpul acesta doctorului Costin i s-a adus un ajutor.” Din acel moment.” — “Bine. dar sa ma asculti. domnule doctor. basarabean de origine. Îmi suspenda tratamentul cu Hidrazida si Pass. îmi spune ca am hepatita. grea si cu multa zapada. sa mi-l dati mie în primire. Vomita si el. varsaturile se rarisera. Vomitam destul de des. Eu la raze nu mai puteam merge pe picioare. când da peste mine si o hepatita. Era doctorul Marcoci. Sa pot veni la el cu mâncare de regim când pot eu. Îi expira pedeapsa. sa fie bolnavul meu si sa am eu grija de el. cu pâine prajita si câte un gratar. parca mi-a pus Dumnezeu mâna în cap.

Poate chiar viata. De câte ori venea.” M-a îmbratisat cu multa duiosie si cu lacrimi în ochi ne-am despartit. Vine la pat. Din cauza acestei cutii aveam sa-l supar pe Dragon. cu mâna stânga. Atunci când nu puteam nici sa manânc. Nu puteam sa manânc tot. tinea sa-mi spuna. Sa fugi de turnatori si de gardieni. Lui îi datorez extraordinar de mult. desi era un suflet mare si bun. Era bun si el. Nu mi-a zis nimic si a plecat prin salon. Întotdeauna venea cu gamela plina. Pe la orele zece venea cu pâine prajita si câte un gratar. A stat cutia cu injectii mult timp la mine sub pat. eu plec acasa. Luase în primire doctorul Marcoci. Ai auzit?” Cu acestea zise. Cu o zi înainte este anuntat sa se pregateasca. era prea mult. dar pe mine m-a ajutat. Tu stii acum ca eu te-am îmbolnavit a doua oara. ca si lui Marcoci. capul si cu dreapta îmi dadea sa manânc cu lingura. si mai târziu si doctorului Cornel Petrasievici. ca era tot vecin cu mine si se aseaza pe el. care m-a îngrijit mult de tot.ceva. Pe lânga mine. Dupa o vreme. S-a suparat. Tinea sa-mi spuna multe lucruri de-ale lui. pleca de la mine. Dumnezeu sa fie cu tine. Eu stiam de acest lucru si nu-i destainuiam nimic. Refuza si nu mai vrea sa vorbeasca cu mine. Îmi parea rau. cu multa dragoste fata de om. cinstit si corect. Îmi aducea Pierdevara de toate. Gresisem. Vine la mine cu o cutie de lemn plina cu fiole pentru injectii simi spune: — “Mai Berzescule. bucatarul meu: — “Asculta. Vine într-o zi la mine si-mi spune sa-i dau niste fiole unui bolnav. Si lui îi datorez mult de tot. a venit Marcoci si a luat-o. Îsi aduc tie aceste economii ale mele. ne-a ajutat foarte mult. ma ajuta. ca n-am facut-o niciodata. Zi si noapte era la mine. dar numai când putea. Eu îi spun sa ia injectiile care i le trebuie. dar . ca va fi bine. tu sa faci asa cum îti spun eu. El nu ma ierta. Ma împrietenisem cu el. Eu am grija de tine. Ce mi-o fi venit mie atunci sa-l refuz nu stiu. Iata ca vine si ziua când doctorul Costin trebuie sa plece acasa. Cât a ramas la spital. mai aveam si o oala cu ceai. Fusese omul politicului. Le dai tu cui vrei. Sa ai grija de tine si sa fii cuminte. Ma bucur ca te las mai bine si sper sa scapi si tu cu bine. Sunt pentru voi. Zaharul îl aducea într-o punga de hârtie. Merg acasa cu sufletul împacat ca ai scapat de moarte. de altfel. A tinut-o asa cu regimul acesta pâna în toamna anului 1956. îmi ridica. Ai auzit ce a spus Bogateanu? Esti bolnavul meu. Pâinea prajita mi-a prins bine. Am dat la toti care au avut nevoie.

neiertator cu cei slabi. Tot timpul mi-a parut rau de felul cum m-am purtat cu el. Când a fost luat din camera, a venit la mine si si-a luat ramas bun. M-am bucurat de gestul asta. Cred ca ma iertase. Îmi cer si acum iertare de la el. Aveam sa ma întâlnesc cu el în 14 sept. 1994, la Aiud. A venit la mine cu multa bucurie. Nu l-am mai recunoscut. Era batrân. Când mi-a spus ca-i Dragon, am sarit la el de bucurie, intrând împreuna în închisoare, vizitând tot ce era de vizitat. Cu el am stat cel mai mult de vorba. Doctorul Marcoci îmi continua tratamentul cu pneumotorax bilateral. Îmi spusese Costin ca am niste gauri de necrezut. El spera sa ma vindec. Am uitat sa va spun ca în timpul lui Costin am facut lichid la stângul. Deci, aveam hidrotorax si la dreptul, pneumotorax. Asa m-a luat Marcoci în primire. Între timp apare din nou Zeana la spital, în salonul nostru. Când ma vede ramâne mirat de ce am putut sa dau eu. Doctorul Costin plecând mi-a spus: — “Sa stii ca plamânul tau stâng a ajuns la ramolitie, nu mai lucreaza decât pentru el. Tu numai cu dreptul mai traiesti. Sa ai grija. Din cauza lichidului ai o pahipleurita la stângul. Acum Marcoci trebuia sa aiba grija de mine sa-mi scoata lichid din când în când. Îmi baga vitamina C fiole în lichid. Asa l-am tinut doi ani, lichidul acesta. Odata era sa dau ortul popii, daca nu era Zeana cu mine în salon. Ma duce Marcoci jos la raze ca sa-mi scoata lichid. Operatia de pneumotorax o facea acum doctorul Bogateanu. Pâna când a învatat treaba asta l-a luat pe doctorul Zeana pe lânga el. Acum, când m-a luat pe mine la raze, Zeana îi spune lui Marcoci sa fie atent Bogateanu sa nu-mi scoata prea mult lichid, caci îmi poate provoca un soc. Ajung jos, pe masa de la raze, unde Bogateanu îmi vede lichidul. Ma asez culcat pe masa ca sa mi-l scoata. Termina operatia si ma duce Marcoci sus în salon. La un moment dat, dupa scurt timp, eu nu mai pot sa respir. Zeana ma vede, se ridica din pat si bate la usa. Vine Marcoci si Zeana îi spune: — “Du-l repede jos pe Berzescu si spune-i lui Bogateanu sa-i bage 300 cm. cubi de aer peste lichid. A scos prea mult lichid si a facut un soc.” Ma duce repede jos pe masa. Bogateanu, speriat, încearca sa bage acul, dar nu nimereste imediat. A treia oara, în sfârsit, reuseste si începe sa bage aer, asa cum i-a spus Zeana. Îmi revin si încep sa respir mai bine. Ma învinetisem la fata. La plecarea de la raze, Bogateanu îmi

spune ca trei ore sa stau în sezut cu perina la spate si sa nu ma misc. Daca mi-e sete, altcineva sa-mi dea apa. Si de data asta am sarit peste moarte. Cu noi în salon mai fusese internat si Ghiata Ioan, un sofer din Bucuresti. Plecând Dragon, Ghiata a avut grija de mine. Avea un suflet mare. Se daruia îngrijirii bolnavilor. De altfel, toti legionarii au facut asa, prin toate închisorile pe unde au trecut. Fara exceptie, toti s-au daruit omului, în lumina lui Hristos. Ma vedea slab si prapadit. S-a purtat cu mine ca si cu fratele lui bun. Îi datorez multa recunostinta domnului Ion Ghiata, multumindu-i din tot sufletul pentru tot ce a facut pentru mine. Se apropia vara lui 1955. Era cald, cald de tot. Eu cu ambii plamâni tot în pioneze, la stângul lichid, la dreptul pneumotorax, iar cu ficatul fixat la regim. Asa-mi petreceam amarul. Pierdevara se tinea dupa mine. Adesea îmi spunea: — “Eu te-am facut bine si te-am salvat!” Ma bucuram sincer. M-a ajutat foarte mult. Doamne, ajuta-l pe unde-o fi, ca, poate, chiar m-a salvat de la moarte si el. Dac-o fi murit, Dumnezeu sa-l ierte, c-a mai fost si om adevarat. Tot în acest an se elibereaza si el, Pierdevara al meu. Îi venise rândul sa plece acasa. A venit la mine si si-a luat ramas bun. Ne-am îmbratisat si i-am multumit de toata dragostea si grija ce mi-a purtat-o. O data cu plecarea lui Pierdevara, regimul meu de masa s-a schimbat. Noul bucatar nu se mai ocupa îndeaproape de regimul hepatic. Primeam si pe mai departe fara sare la masa. Hepatita mea nu cedase mult. Cu acelasi regim aveam sa plec în 1956 la sectia a II-a. Spre toamna, tot în 1955, nu-l mai vedem pe doctorul Marcoci. În locul lui apare doctorul Cornel Petrasievici, un om înalt, desirat parca, de slab ce era, cu fata prelunga, osoasa. Trece prin saloane pe la fiecare bolnav. O data cu venirea lui, se parea ca atmosfera se îmblânzise.

SPITALUL (V). SI TOTUSI L-AM ÎNFRÂNT PE COLLER
S-au scurs doi ani de când peste Aiud stapân ajunsese Coller. Se simtea cum haturile erau tot mai strânse. În atmosfera plutea parca un început de furtuna. Aiudul se misca pe nesimtite, ca un colos. Seismele se faceau percepute de noi, vietuitoarele colosului. Ca-nainte de furtuna, adesea aparentele înselau. Parea ca se abatuse si o boare de pace, de liniste. Gardienii pareau mai blânzi, mai domoli, dar destul de vigilenti. Se simtea de la distanta ca ceva se misca, se urzeste.

Ca animalul de prada, pititi la pamânt, se pregateau sa sara asupra noastra. Din fabrica începusera sa fie retrasi tot mai multi detinuti politici. Îi înlocuiau cu dreptul comun. Din tara mereu soseau loturi, loturi de legionari. Se faceau pregatiri minutioase în vederea unei mari lovituri, proiectata sa se dea în Aiud. Scrâsnea Aiudul ca doua falii ale pamântului, când se declansase cutremurul reeducarii. Gemetele miilor de oameni se faceau tot mai auzite ca un cutremur de pamânt. Sa ne întoarcem la întâmplarile noastre din salonul zece, din spital. Doctorul Petrasievici îsi luase în primire sectia lui de bolnavi din spital. A fost adus de la Zarca. În locul lui l-au dus pe doctorul Marcoci. Când m-a consultat si a vazut cum aratam, doctorul Petrasievici s-a speriat. Hepatita era pe sfârsite. Lichidul de la plamânul stâng tot îsi mai facea de cap. La dreptul îmi baga aer. Mirat m-a întrebat: — “Cu ce mai respiri, omule? Aveam o respiratie sacadata. — “Aici trebuie sa facem ceva.” — spune el. Din vorba în vorba, afla ca sunt din Lugoj. Povestindu-i de familie, îmi spune ca el a meditat-o pe sotia mea la franceza, când era la liceul “Iulia Hasdeu” din Lugoj. Aveam sa ma conving de acest lucru când m-am eliberat din închisoare. De aici încolo a fost extrem de atent cu mine. Îmi continua tratamentul cu pneumotorax la dreptul. La stângul, lichidul începuse sa scada. Permanent îmi introducea vitamina C, injectii, în lichid. O data cu resorbtia lichidului, Petrasievici este de parere sa nu mai continuam pneumotoraxul la stângul. Îl abandoneaza. El îmi spune ca-mi va dauna sanatatii. Inima se va îmbolnavi. Asa ca, dupa ce noul an 1956 a venit si la noi, eu faceam pneumotorax numai la dreptul. Cu toate sperantele de liniste si pace din Aiud, Coller strânge cercul tot mai tare. Perchezitiile se întetisera tot mai mult. Dupa cele spuse de Petrasievici, Zarca era ticsita pâna la refuz. Iar eu, tot la locul meu, în acelasi pat, îmi duceam calvarul. Ma gândeam mult la ai mei de acasa, mai ales dupa cele discutate cu doctorul Petrasievici. Sa ne întoarcem la început de decembrie 1955, la spital. Într-o dupa-masa vine la mine un plutonier cu halat alb luat numai pe umeri. Se apropie de patul meu si ma întreaba încet, cum ma simt. — “Nu te speria, eu sunt din Lugoj. Am fost vecini cu casa, unde am locuit. Te cunosc, locuiai cu parintii la nr. 3 pe Libertatii. Eu locuiam peste drum, în fata fântânii. Eu sunt sârb, dar nascut în Lugoj. Acum sunt frizer aici la administratie. Spune-mi ce vrei sa transmiti acasa, ce sa

spun?” Am ramas naucit si nu-l credeam. Într-o doara l-am rugat sa comunice ca ma simt mai bine si ca voi veni acasa. — “Sa stii ca acasa este totul bine. Copilul este mare si are 7 ani. Ai sa primesti o fotografie cu ei. Ti-o va da Petrasievici.” Doamne, parca se pogorâse Duhul Sfânt peste mine. Simteam ca ard totul. Curgeau broboane de sudoare de pe mine, pe fata si pe cap. Si mare a fost bucuria. A dat mâna cu mine si zâmbind mi-a spus sa fiu cu curaj ca voi pleca acasa. M-am uitat dupa el extaziat. În jurul meu nu era nimeni. Vecinii mei de pat erau speriati. Credeau ca-i de la securitate pentru ancheta. Nu le-am spus nimic. Mi-era frica. Daca un cuvânt iesea din gura mea, eram pierduti, eu, Petrasievici si frizerul. Peste trei zile vine la mine Petrasievici cu o fotografie. Erau sotia si fiul meu, Adrian, la 7 ani. Pe dosul fotografiei a fost ceva scris, dar a sters totul doctorul. Asa, cu scrisul sters, daca ar pica în mâinile gardienilor, nu s-ar întâmpla nimic. Asa s-a si întâmplat. Am declarat ca am luat-o din bagaj, când mi-am luat din haine. Zile întregi ma uitam la fotografie. De sase ani si mai bine nu-i mai vazusem. Pe fiul meu îl lasasem de patru luni. Îl mai vazusem în decembrie 1949, la vorbitor, la Timisoara, închisoarea militara. Cu toata vigilenta lui Coller, am reusit sa primesc vesti de acasa si sa primesc o fotografie cu sotia si fiul meu, de atunci facuta, în 1955. Pe drept cuvânt, mi-am spus atunci, asa bolnav cum eram: — L-am înfrânt pe Coller. A fost un act de mare curaj al doctorului Petrasievici si al plutonierului frizer. Ne putea costa chiar viata, mai ales pe frizer, ca era membru de partid. La Dumnezeu toate-s cu putinta. S-a lucrat ca-n cea mai temerara actiune de spionaj, totul pe tacute, numai în soapta si fara martori. Cei din jurul meu n-au stiut nimic si nici n-au aflat vreodata de acest lucru. N-am spus la nimeni nimic, cât am stat în Aiud. Doctorul Petrasievici n-a mai comentat nimic despre acest lucru. Era însa extrem de multumit de bucuria mea. As vrea ca pe aceasta cale sa-i multumesc mult de tot. A facut pentru mine extrem de mult. S-a purtat ca un om adevarat. A avut în el atâta caldura sufleteasca, încât pe multi i-a tamaduit numai cu dragostea din el. În Aiud, pe unde a trecut, a lasat urmele lui de mare caldura sufleteasca. N-a tinut seama de apartenenta politica. Toti au fost fiii acestui napastuit popor. Mai presus de toate a fost medicul întru Hristos.

Acum, în 1997, a murit. La fel îi multumesc si plutonierului-frizer de atunci, dac-o fi în viata. A facut pentru mine extraordinar de mult. Se plimba fotografia mea de la om la om. Nimeni nu m-a întrebat de unde o am. Dar nici eu n-am spus la nimeni nimic. Asa a patruns în sufletul meu o raza de lumina, de caldura sufleteasca din partea familiei mele. Pentru cei de afara pare un lucru fara importanta, dar pentru noi, cei de sub zavoare, din întunericul celulei, din mucegaiul podelei, din aerul îmbâcsit al urinei si fecalelor, din durerile ranilor sângerânde, din siroaiele de lacrimi si sânge, este mare lucru. Extraordinar de mare. O minune. Un semn de Sus, de întarire la rezistenta era. Simteam cum în firavul meu trup patrundeau taria, sanatatea si nadejdea în mai bine. Poate ca gresesc si sunt subiectiv, dar eu am credinta ca acest lucru a fost cel mai puternic medicament. A contribuit la vindecarea mea într-o mare masura. Acum, navalesc în mintea mea zilele de zbucium în lupta cu moartea. Mi-aduc aminte de vremea când doctorul Bogateanu îmi facuse raportul pentru Administratie ca murisem. Din vremea aceasta mi-amintesc de doua din visele mele mai semnificative. a). Când ma gaseam între viata si moarte, acel iulie fierbinte din 1954, într-o noapte visez: Se facea ca, asa usor cum eram, într-o camasa lunga de noapte, alba, mergeam pe o carare mai lata, plina de iarba verde si flori de câmp, asa cum era ea, când eu copilarisem pe acolo, la salasul nostru de la Igeg. Acum, în visul meu, usor ca un fulg de pasare, stateam în iarba tolanit pe stânga, proptit în mâna, lânga o tufa de macris salbatic. Cu dreapta rupeam câte o frunza de macris si o duceam la gura. Era tare bun si acrisor. Seninul cerului albastru, cu razele fierbinti ale soarelui, îmi scalda fata. Era cald, cald de tot. Ma facea sa ma bucur de viata aceea care de-abia mai pâlpâia în mine. Alaturi de mine, sotia mea, cu parul balai, bogat în plete, revarsat pe sânii tineri, zvâcnind a viata si dor, cu seninul cerului din ochii ei limpezi si mari, ma privea în mutenia ei cu multa lacomie. Parca glas n-avea, dar la fel nici eu. Ma privea lung, lung de tot, fara sa-mi spuna ceva. Si ea, ca si mine, statea tolanita în iarba moale si verde, pe dreapta. O admiram mâncând la frunze de macris. De la o vreme am încercat sa ma ridic, dar n-a fost chip. Cum ma ridicam, cadeam la loc în iarba. La încercarile mele nereusite, sotia mea sare si ma

SALONUL 9 Ca sa ajungi în acest salon trebuia sa treci prin salonul 10. Dumnezeu i-a dat tarie sa reziste pâna la sfârsit. care mai supravietuim gulagului românesc. ing. Simteam la respiratie o usurare.. În salonul 9 a fost internat. ca el murise în 1954. voi scapa cu viata si voi ajunge acasa. Cu toate astea au fost cazuri când paza mai lua si masuri arbitrare. Aveam sa aflu. dupa tata. În acest salon. iulie 1954. alaturi de sotie. Constantin Butan. Se facea ca eram tot la salasul de la Igeg. Umblam acum prin salon ca o sfârleaza. Am cunoscut un tânar bihorean. Tot aici a fost internat si Constantin Pascu. m-am trezit din vis. Era oarecare destindere. dupa eliberarea mea din 1964. Suntem în 1955. pe cararea aceea cu macris. Timpul avea sa dovedeasca. cât si-n lagare. Al doilea vis l-am avut dupa ce trecusem hopul mortii. Am ajuns acasa si am îmbatrânit alaturi de sotie. dar totusi merge cu mine mai departe printre florile de câmp si macris. Ne duceam unii la altii în vizita. care cocheta cu muza. Eu nu reuseam sa-l ridic în nici un fel. din plin. dar mai cu putere.. Asa mergând. Cepi Stere. Îl înfruntasem pe Coller. mai ales saloanele 9 si 10. Era tare slabit. Ne-a legat o prietenie curata si multa întelegere între noi. lichidul meu a început sa se resoarba. Din acest salon avea sa auda prin ce am trecut eu în salonul mortii. medic. Ion. el este unul dintre titanii de la Gherla. Tot timpul eram unii la altii. Pâna la urma n-am reusit sa-l salvez. Ma straduiam sa dau o dezlegare visului. Ma straduiam sa-l ridic de jos pe bunicul meu. Au trecut pe aici multi bolnavi de care eu nu-mi amintesc. Petru Sandru. Nu avea alta intrare decât pe aici.prinde de mijloc si porneste cu mine pe carare greu de tot. tot transpirat. îmi talmacesc visul. dar mai târziu. Aveam sa-l cunosc foarte bine si sa stau multi ani cu el în camera. În focul meu de peste 40 de grade. Nu se putea tine pe picioare. ca asa a si fost. Clocotea parca viata în mine si nadejdea de biruinta asupra raului. dupa bunul plac. Scria versuri. Din nou a aparut si Ionel Zeana. SPITAL (VI). Pentru noi toti. Întorcându-ma de la vis la realitate. Noi ne puteam misca mai liberi prin spital. va pot spune ca dupa doua luni de la primirea vestilor si a fotografiei de acasa. ca doar Coller era stapân. înv. la vârsta de 87 de ani. prin . în salonul meu mai venisera Tavi Popa. Pofta de mâncare a reaparut. atât la Aiud. Între timp. bolnavi mai putin grav se internau. — Din tot jocul acesta cu moartea. b). Îl târam dupa mine cât puteam.

trece agale prin salonul nostru. Necuratul l-a adus pe Barabas peste noi. când linistea se asternuse în spital. Toti taceam mâlc. Cuminti. Ca la o comanda. parca de stup. Se parea ca lucrurile merg bine. cu capul plecat. Ne obisnuiseram unii cu altii. Avea grija întotdeauna sa-i vedem gradele de ofiter adjutant. În acest timp eu judec ca cineva trebuie sa ia aceasta sarcina. Adjutantul mai întreaba înc-o data: — “Numai el a fost în salonul vecin.” Asta s-a petrecut în timp scurt. Altfel. — “Bine. Mereu o chinuia. Se sucea ca un paun printre noi. când Petrasievici a venit ca medic la spital. Un om mai mult înalt decât mijlociu. hop ca deschide usa de la salon gardianul Barabas. mai întreaba înc-o data acelasi lucru. desi se vorbea în soapta. În salon. vreo câtiva din noi. Într-o buna zi. Nu trece o ora si vine cu ofiterul adjutant dupa el. Cineva trebuia sa ia asupra lui aceasta abatere. Ne fotografiase. mai venea în vizita prin saloanele noastre un tehnician sanitar. Scos din sarite. uitându-se înca o data la fiecare din noi si iese din salon. Începe sa se plimbe nervos prin salon. Cu el am stat mult de vorba. Ma ridic din pat si raspund: — “Eu am fost. cu gradul de adjutant. dar eram opt insi care veniseram în vizita. Cam dupa orele trei dupa-masa. subtirel.1956. din salonul 10. Se opreste în dreptul patului meu. dupa masa. în salon. Nepasatori. Dar iata ca lucrurile se mai si schimba. îl ia si din usa bisericii. cu o voce metalica si cam pitigaiata. învârtind-o în fel si chip. Nu de mult timp. duseram în vizita la cei din salonul 9. trecem fiecare la patul lui. d-le adjutant. Unul câte unul defilam prin fata gardianului spre salonul nostru. cade beleaua pe tot salonul. o liniste de mormânt. depanam firul amintirilor. Dar când îi e dat omului sa-l ia Sarsaila în cotarita. Tacere. Nimeni nici o vorba. îmbietori la ura. Adesea venea cu câte o rigla în mâna. când eram siguri ca nu-i nici un pericol. vara. Ne apropiam de toamna lui 1955. cum te numesti?” Îmi noteaza numele. Acum asteptam sa ma scoata din spital. si Ion Bohotici. cei opt din salonul 10 ne ridicam în picioare. Ne fixa pe fiecare cu o privire sfredelitoare. altii n-au mai fost?” El stia câti au fost. cum spune o vorba din batrâni. care era pe peretele cu usa de la salonul 9 si întreaba: — “Cine a fost în salonul 9?” Nimeni nu raspunde un cuvânt. Se realizase un zumzet usor. Nu întotdeauna merg bine. ca-i raportase . Barabas închide usa de la salonul 9. cu ochii sfredelitori. salvând salonul de la pedeapsa.

de liniste. asta ar fi cerut zile întregi pâna la aprobare.S. tu nu patesti nimic. Timisoara. pe la anumite colturi prin fabrica. De atunci.. Marile orase din Transilvania si Banat. visau la o întoarcere la libertate. Cade ispita acestei vraji de libertate Ungaria. un duh al libertatii deasupra Europei Centrale si de Est. Nu numai noi. Se vorbea ca ne vor lasa cu parul mare. Mures. descatusarea de opresor. cunosc framântari de mase în mirajul libertatii. Desi grav bolnavi. cu toate ca era Coller la conducere. Speriati si ei de noile întorsaturi. cei care ne pazeau pe noi. Cluj. ECOUL REVOLUTIEI DIN UNGARIA ÎN AIUD Anul 1956 aduce în Europa un nou suflu de viata. Se întoarce spre mine si-mi spune: — “Pentru ca ai fost sincer si ai avut curajul raspunderii.” Cu carnetul în mâna.-uri. Ceilalti. care avea sa plateasca scump încercarea de a-si cuceri libertatea. Începusera sa fie uitate ziare prin W.R. vor fi scosi din spital. la ziua în care vor azvârli la gunoi carnetul de membru de partid. Arad. cât si în România se naste un climat de revolta împotriva opresorului. Fiecare voia sa scape de un cosmar — cizma ruseasca. Asupririle Comunismului determina locuitorii acestor orase sa se miste si sa spere. doreau libertatea. Daca ar fi fost vorba de a ajuta un bolnav cu medicamente. în mod sigur ca se discuta despre ce se întâmpla în UNGARIA. Plutea.C. Atât în Ungaria. sau nu se mai proba. În Aiud. gardienii nu stiau ce atitudine sa ia. era un climat de pace. Se temeau. Oprimatii se miscau. deasupra celor de dupa . Multi. Citeam si noi ce apucam. Cei de la conducere nu mai erau siguri pe ziua de mâine. Dupa doua ore vine cu un tabel în mâna si le spune celor sapte bolnavi sa-si faca bagajul. Suflul libertatii începe sa-si faca loc si dupa Cortina de Fier. SPITALUL (VII). Prin oras. Oradea. care s-au ascuns. cu peste 600.000 de disparuti si deportati în U. foarte multi din rândul membrilor de partid. Nu va mai trebui sa ne tundem la piele. cei întemnitati si zavorâti. Îi noteaza si pleaca. dar si ei. trece cu gardianul pe la fiecare din cei care fuseseram în salonul 9. exclama el.S. ca Tg. Au fost extrem de operativi când era vorba de facut rau. nimeni n-a mai intrat în salonul 9 o bucata de vreme. ne voiam liberi.gardianul. au fost scosi din spital si dusi pe Celular. — “Bineee. Nefiind siguri de ziua de mâine. pe atunci..”. nu mai aveau grija noastra.

de tensiune parca. Morti cu zecile de mii. Privirile lui se îndreptau spre Apus. pe aripa dreapta. dupa aceea. A mers pe drumul despotilor de la Kremlin. razbatuse vestea ca revolutia din Ungaria a fost înabusita. În Aiud. jos însa. intuise ca drumul cel bun nu este totalitarismul. . În camera în care am intrat erau paturi de fier etajate. Se-nasprisera lucrurile. Dupa mai bine de doi ani de spital. ci democratia. sub geam. dar si un tragism nebanuit. Nichita Hrusciov voia sa fie altfel decât Stalin. cu care aveam sa stau mai mult împreuna. nu s-a putut desprinde de totalitarism. Reusisem. Surprins. Probabil. au trecut peste ei fara mila. atmosfera era aceeasi ca-n toata închisoarea. unde ma aflam pe atunci. pe Aurica Visovan. tot la T. ma pregatesc de plecare. Asa se scurgeau zilele. În atmosfera aceasta. trecusem de jumatatea lui octombrie. pe care-l cunoscusem la spital. Mai târziu a venit si Constantin Pascu. Informatii mai primeam de la noii veniti în spital. una dupa alta. din Moldova. un plutonier. un om cu mult suflet. Cu toate acestea. Cât puteau. sa realizam o caldura de adevarata familie. Gardienii devin mai morocanosi si mai putin comunicativi. ei ne încurajau. cu tancurile lor. Îmi fac bagajul si-mi iau ramas bun de la toti colegii de camera. ca si-n cel al pazei. Sunt condus de sanitarul spitalului. mai degajati parca. Acolo i-am întâlnit pe Vasilica Alupei. Au mai sosit. Alternanta între teama si nadejde. Plutea nesiguranta însa. în octombrie.B. tot în acelasi pat. nu economia dirijata. se simte ca ceva s-a schimbat afara. si Stefan Puscasu si Polgar Stefan. cu fata spre morga. fara sa dai de un capat.C. realizând teroarea în rândul popoarelor. Rusii. în timp. Se scosesera priciurile. De afara. la sectia a II-a. dupa cum vom vedea în cele ce urmeaza. anul 1956 aduce multa speranta în rândurile noastre. într-o buna zi sunt anuntat sa-mi fac bagajul. Intrasem în toamna bine de tot. mai bine zis. spre lumea libera. asteptam ceva sa vina. Au trebuit sa treaca ani multi pâna când a aparut Gorbaciov.. care a semnat sentinta de condamnare la moarte a comunismului. Spre toamna.Cortina de Fier. pe o parte si pe alta a camerei. ci aceea de piata. Nimeni nu stia ce va fi mâine. Mergeam zilnic la plimbare. Mi se ofera un pat liber pe dreapta. În spital. nu mai eram învatat cu schimbarea de loc si de pat. dupa octombrie.

Rusii s-au facut vinovati de agresiune. Mergeam din rau în mai rau. În tara s-au facut arestari si condamnari pentru faptul de a fi simpatizat si manifestat pentru revolutia din Ungaria. de teroare. Aveam sa ma întâlnesc cu Ion în anul 1964. Un regim de viata inuman. Asistenta medicala . Mureau pe capete. încet. Coller trece la un regim de exterminare. fratele tatalui meu. asupra lumii libere. dupa consumarea revolutiei din Ungaria. Ioan nu mai putu suferi durerile. Aiudul. unchiul meu. în salonul 10. La spital. dupa ce regimul comunist din România si-a dat seama ca nimic nu-i poate abate din drum pe cei de la Moscova. ajunsese la capatul puterilor. deci.C. declarati de ONU agresori. A ajuns în salonul 9. care declarase la mina ca-i legionar. Trebuia sa faca operatie de hernie. dar cu o zi înainte am fost scos din spital si dus la sectia a II-a T. În toamna lui 1956. într-o colectivitate determina stari incalculabile de tensiune. Ion Bohotici îi spune ca eu am fost aici. îi raspunde: . legionar condamnat din timpul lui Antonescu. Am uitat sa va spun ca dupa ce am fost trecut de la spital la sectia a II-a. cinic asa cum era el. Într-o zi. prin Coller. Hrana ajunse sa fie slaba de tot.aproape inexistenta. iar Ion. Ion Berzescu a fost internat în spital. Erau. Coller. Trebuia sa faca mai din vreme aceasta operatie. Ne urmareau pas cu pas. a doua zi. Nu aveam voie sa ne întâlnim nici în iadul acesta unul cu altul. În Aiud. paseste pe drumul acesta. Dar cu ce pret? Cu un popor decimat. Le era frica de o familie aruncata acum în închisori. si-a reluat activitatea. se cere la raportul lui Coller. Dupa multe insistente este scos la acest raport. dupa ce-l asculta. dupa eliberarea mea de la Periprava. când Popa T. numai pentru a putea declara Rusia ca agresor. dar prin faptul ca eu eram în spital. Zaceau oamenii în pat fara sa fie chemat medicul. nu voiau ca noi doi sa ne întâlnim. Uica Petru. La Ialta au fost negociate natiuni întregi. Pacatul acesta cade si asupra Apusului. În Ungaria a fost macelarit un popor. unde se întâlneste cu Ion Bohotici. au început represaliile. Coller. teroarea în închisoare. ramasese la Gherla. Nu mai primeam nici un fel de medicament. a fost adus la Aiud. Bolnav fiind de ulcer.B. Ion a fost repede operat de hernie si dus pe Celular. încet. Asa a avut loc cazul lui Popa T. Ioan.

cât amar o fi fost în sufletul lui noi nu stiam. tot bolnavi. numai el a stiut. Legatura cu familia. le spune colegilor cum a decurs audienta.. c). hrana mai buna. cei de la T. Celularul a reactionat pe loc cu batai în usa si strigate. Atât i-a fost dat lui sa poata duce jugul robiei. Tot timpul cei de la Interne se zbateau sa gaseasca o iesire. A tinut aproape o ora aceasta manifestatie de protest. În mod sigur.. Au mai venit de la Zarca. Gheorghe Jijie si Victor Florea. Ioan.B... cu toate amenintarile lor. Conditii de viata umana. din Fagaras. Ce masuri se vor lua? Pe sectie ne înmultisera bine de tot. Greva continua unicitatea în tot gulagul românesc. Regimul acesta dracesc. Ostasul a tras în plin o rafala de pistol mitraliera. mai ales prin foame. Dupa aceea. d). un regim de tortura. Peste hotare se vorbea despre acest act îndraznet. izolari cu nemiluita. în toamna lui 1956 izbucneste greva foamei la Zarca si apoi pe Celular. frig. Dar. Popa nu a mai intrat în tarc dupa colegii lui de camera. Într-o buna zi auzim un vacarm neobisnuit.” De aici se aude si din partea Zarcii acelasi lucru. Aveam sa stau mult timp cu ei împreuna. Coller numai la asta nu se asteptase. Dupa câte stiu era de la Vintul de Jos. au început si ai nostri de pe sectie sa trânteasca obloanele de . Întors în celula. ci s-a dus tinta catre sârmele ghimpate din zona interzisa. b). de parca s-ar sparge niste usi si s-ar trânti ferestre. Astea au tinut cam o jumatate de ora. urmate de puscaturi de arme. Asistenta medicala conform regulamentului. împinge lumea pâna-n pragul nebuniei. caldura.C. La acest eveniment. stateam si asteptam cu înfrigurare sa vedem ce se întâmpla cu greva. strigate repetate: — “Ne omoara!. În vremea aceasta. Sarmanul de el. noi. Popa T. Vin dupa aceea si niste zgomote puternice. Pe fetele oamenilor se citea o nemaistapânita revolta. în frunte cu Coller. student la medicina. sectia a II-a. Când au fost scosi la plimbare. N-a scapat nici el de necazul asta. de catre superiorii veniti de la Bucuresti. Înnebunisera cu totii cei de la conducere. batai pâna la sânge. trântindu-l la pamânt si omorându-l pe loc. Detinutii cereau: a). Ne omoara!. S-a încercat în repetate rânduri scoaterea din greva. ing. Ne asasineaza!. intentionat realizat de Coller dupa revolutia din Ungaria.— “Du-te si arunca-te în sârme!” Acesta a fost tot raportul. Cât am putut l-am încurajat. În starea aceasta de lucruri. venit de catre Celular. Dreptul de a citi si a scrie. Îi depasisera actul de protest al detinutilor.. Venise si parintele Mitoiu.. Când s-au trântit însa obloanele de la ferestre. lucrurile s-au linistit. n-au reusit.. ba chiar si dincolo de fruntariile tarii.

sa se întâmple ceva. De la o vreme. iar pe deasupra mâncare proasta. nu-mi mai aduc aminte cine era. dar cred ca Stefan Puscasu. Ne solidarizasem cu Celularul si Zarca. când m-am eliberat cu conditionalul de munca. Ne anunta pe fiecare sa ne facem bagajele. Se uita la noi fara sa spuna o vorba. peste Zeana. cât si în Celular. N-a fost camera sa nu fi fost rasturnata cu fundul în sus. care a fost dus la Cluj. Era si el bolnav de tuberculoza. Fel de fel de probleme ne puneam între noi. drept pedeapsa pentru obloanele date jos. cu sicane si perchezitii nenumarate si chinuitoare. Ieseam si noi la plimbare în fiecare zi câte 15 minute. de pe Celular. asezat pe patul din stânga jos. Acolo îl gasesc pe doctorul Ionel Zeana. Dupa el. Acolo ma astepta un gardian care ma conduce spre iesirea din sectie. si un ofiter apare în camera cu o lista în mâna. deci. Vine odata Bogateanu la noi si ne spune ca singuri ne-am facut-o. Ne asteptam la masuri severe de disciplina. în graba parca. ravasiti si scosi de la regimul de bolnavi. suntem scosi toti afara. când pe coridorul de la sectia a II-a se aude un ropot de cizme si susuit de soapte. Ce-o mai veni. Nicolae Popa de la Piatra Neamt. vin niste ofiteri si doctorul Bogateanu. în toamna lui 1956. Dupa mutarea noastra. Cred ca era pe la începutul lui decembrie 1956. Pe rând. viata începe sa se desfasoare dupa tipicul ei. cu sufletul la gura.la ferestre. deasupra lui Puscasu. se hotaraste o mare schimbare de oameni. Dupa mine mai vine unul. în camera noastra. Aveam parte acum de un regim de teroare si chin. Usa se deschide. dar nu-l mai tin minte cine era si ocupa al patrulea pat de sus. într-un triunghi din acela zidit în curtea Celularului. Ocup si eu patul de sus din dreapta. Dupa ce s-au linistit lucrurile. Începuse Coller sa-si plateasca polita. pâna la 27 noiembrie 1957. Iata-ne. ies si eu pe sala. intru în Celular. La camera 3. În mod sigur însa. Sunt vânzoliti oamenii ca-n iad. Urmarile le vom vedea mai târziu. unul câte unul. Târziu de tot. Când îmi vine rândul. asteptând. numai bine nu va fi. în urma renuntarii la greva de catre Nistor Chioreanu. În dreapta. În celula aceea am stat aproape un an întreg. a iesit si Aiudul din greva. Într-o zi vad o mâna . pe capul nostru vom vedea. atât în sectie. A trecut o buna bucata de vreme de la iesirea din greva si este adus. tot Aiudul iese din greva. Aveam sa aflu mai târziu ca. de aci încolo. Fac la stânga pe scurta Celularului. gardianul sectiei deschide usa si-mi face vânt în camera. De la el auzim ce s-a întâmplat cu greva. mult dupa greva.

unde ne facuse rost de camere tot militia. Eu cu Ghita Munteanu mergeam în comuna Latesti-Ialomita. La fiecare ne da câte o foaie în mâna. Când ne uitam mai bine în foile noastre. un gardian ma duce la administratie. perchezitiile curgeau lant. însotiti de militianul respectiv. Eram liberi. într-un antreu. Spre surprinderea mea. facându-ne toate formele de eliberare. începusera sa se elibereze oamenii cu conditionalul de munca. Slabise mult de tot. Catre seara am plecat fiecare. observam ca noi nu mergem acasa. Ma scoate din camera pe sala. târziu. Nu prea ma gândeam la eliberare. Asa ne treceau zilele în sir. uica-tu. aplicându-ni-se un regim de pedeapsa pentru ca am îndraznit sa protestam împotriva unui regim de exterminare. Acolo am ajuns pe înserate. . noi ne ducem în niste comune cu Domiciliul Obligatoriu. Ni se muiasera picioarele. de-abia ne dezmeticiram de întâlnirea si înfatisarea noastra.scoasa pe la marginea oblonului si aud o voce strigând la mine: — “Aici sunt eu. din raionul Fetesti. De acolo. înca mai tare strigând la mine: — “Aici îi Ion” sau “Aici îi Manole”. întocmindu-ni-se dosar. Asa am pornitt cu Ghita Munteanu spre Latesti. De la o vreme. prietenul si nasul meu. militianul care era sef de post la Latesti ne ia în primire si ne duce cu o caruta pâna în Latesti. Ajunsese la etajul III. de unde ma vâra într-o celula de vizavi. iar Ion Iliescu. Pâna la Fetesti-Sat. Dosarul fiecaruia trecea prin fata unei comisii. blând si frumos la înfatisare. în comuna Rachitoasa-Ialomita. acolo îi întâlnesc pe Ion Iliescu. Ne cheama pe rând la birou. Cu toate astea. Acolo ne-a predat sefului de militie. Nu mai bine aratam si eu. Peste noapte am ramas la un hotel. În vremea asta. mai bine zis cam din luna iunie 1957. un militian ne ia în primire si ne scoate afara pe poarta închisorii. Dimineata ne-am întâlnit în gara cu militianul nostru. Acum ramasese numai osul si pielea de el. În libertate fusese un om bine facut. Ion. În alta zi aud o alta voce. catre comuna noastra. În timpul asta. putin mai înalt decât mijlociu. Dupa masa.” Era unchiul meu Ion Berzescu. în ziua de 27 noiembrie 1957. Surprinsi. Pe Ghita nu l-am mai recunoscut. ma striga un ofiter cu o lista în mâna. una dupa alta. DOMICILIUL OBLIGATORIU. De aici ne conduce la militie. unde ni se iau niste date. Tot timpul închisorii îmi purtase sâmbetele. si pe Gheorghe Munteanu de la Domasnea. la militia orasului ne-a însotit militianul de la Aiud. numai pentru a fi sicanati. Acolo ti se hotara soarta. mai ales cum eu aveam un înger pazitor în Aiud ofiterul politic. LATESTI De la postul de militie din Fetesti-Sat. dupa masa. spunându-mi sa-mi fac bagajele.

Pe ici. cu d-l Moise împreuna. Aurica Visovan si Ghita Munteanu nedumeriti ne trezim pe un mamelon. iar Ghita Muntean este dus la alt binefacator din sat. buna seara! Ce s-a întâmplat?” — “Nimic rau.” — “Bine. Usa de alimentare o avea în antreu. La o casa mai aproape de noi licarea o lumina slaba în fereastra. ne-am culcat. Da mâna si cu Aurica. D-le sef. unde-si facea de mâncare. Mergeam cam greu. Lânga el era cladita soba de paie. presarat cu niste mogâldete de case. La lumina unei lampi de petrol.. d-le Moise. unde ani de zile au stat îngramadite. Era destul de joasa. toti trei. În camera mi s-a parut destul de cald. cu hainele acelea ponosite de la Aiud. Asa am trecut noi toata iarna. Ajunsi pe înserate la Latesti. Vecin cu d-l Moise era parintele Nicolae Ciorbaru. Seful de post bate la usa discret. putin cam stingheriti.. Cu Aurica în pat. ca sa ne fie mai cald. Nu aveam antrenament. Avea un cuptor facut din caramida si cu plita. Deseori ma duceam cu Aurica. numai pentru noaptea asta. o luam pe scurtatura. Dupa ce am mai stat de vorba cu d-l Moise. la lumina lampii de petrol. De o parte si de alta a mesei erau asezate doua paturi. d-le sef. Eu nu mai stiu cum voi fi aratat asa îmbracat. pe colo. Haine pentru iarna nu prea aveam. Soba cea mare se încalzea dupa ce o alimentai cu vreo doua cosuri cu paie. era destul de frig. Intrati în camera. 9 km. vine si Aurica Visovan dupa noi.” Si asa intram noi în casa. eu. la Fetesti. Când veneam acasa. Speriati. din . din bagaj.cât am asteptat la militie. am îmbracat trei camasi pe noi si am luat tot ce aveam. bucurându-ne si de acest fel de libertate. Ca de sfârsit de noiembrie. Te rog. Eu si cu Aurica Visovan ramasesem la d-l Moise. ne-am odihnit destul de bine. d-l Moise ma recunoaste si ma îmbratiseaza. Se înserase de-a binelea. mai erau acoperite si cu stuf. aparând un om de statura mijlocie. peste câmp. s-a facut. I se deschide numaidecât. la Fetesti. pe care-l prezint cu multa atentie. A doua zi. toate acoperite cu paie. — “O. distanta. cu câte un tractor. Dadeam câte 10 lei tractoristului si pace. Ne ofera cu bucurie doua scaune la o masa asezata la geam. când ne-am sculat. am cunoscut vecinii. În zilele urmatoare ne-am dus mai departe în sat. ne vedeam unii pe altii. Numai bine cred ca nu. cunoscând si pe altii. sa gazduiesti oamenii astia care i-am adus acum de la Fetesti. adus de alt militian.

deci. s-a nimerit o zi cu soare si pamântul uscat. Aurica. de unde ei au plecat mai departe spre Fetesti. deseori. Statea cu familia împreuna. Desi era timp de iarna si frig. atât eu. Tot acum. am fost invitati la masa. M-am bucurat când am aflat ca Anica mai are un fecior. timp în care de-abia am reusit sa ne povestim atâtea lucruri. Eram. Acasa totul era bine. cu viscole stârnite de Crivatul pustiitor. reluându-ne firul vietii de toate zilele. fie pe jos. eu cu Aurica. Asa cum am mai spus. venise si profesorul Ion V. A doua zi dupa venirea lor soseste si telegrama. trecuse de 9 ani. Ei au dat o telegrama ca vor veni. Aurica cu d-l Moise au venit acasa. dar eu n-am primit-o. haine de iarna si încaltaminte. fiind ziua onomastica a parintelui Nicolae Ciorbaru. cât si Aurica Visovan. n-au riscat o îmbolnavire a lui. fie cu vreo ocazie. în decembrie. cu ineditul si farmecul ei. N-a trecut nici o saptamâna si ai mei au venit la mine. anuntându-i ca m-am eliberat din închisoare si sunt cu domiciliul obligatoriu în Baragan. Fiul meu Tibi. Aurica si d-l Moise si-au gasit alta gazda pentru timpul cât vor sta ai mei la mine. De întors. Afara. Acum fiind în toiul iernii. Nu-l mai vazusem din decembrie 1949. mama si sotia mea. s-a bucurat si el de cunostinta familiei mele. Ei toti îi spuneau Misu. Domnul Moise îi primise cu multa caldura sufleteasca.Dobrogea. Mai vedea si el oameni din Lugojul lui de altadata. pâna aproape de sfârsitul iernii. prietenul si fratele meu. Era gazduit de un vecin de-al nostru. mai ales cu câte un tractor. tata. La fel si surorile mele Anica si Lenuta erau bine. iarna se pusese asa cum de obicei sunt ele în Baragan. A fost prima noastra masa de sarbatoare de când am intrat în închisoare. La despartire i-am condus pâna la marginea satului. unde ne-am simtit tare bine. De Sfântul Nicolae. pe nume Mihai. Dupa plecarea lor. Avea casa peste drum de parintele Ciorbaru. în tara Crivatului. Mi-au adus de toate. Vremea era frumoasa acum. ne luam traista în mâna si veneam pe scurtatura. Mare ne-a fost bucuria revederii noastre dupa atâta vreme de despartire. acum era mare. ne duceam la Fetesti. împreuna cu nepoata mea. Georgescu. De cum am ajuns în Fetesti. în 6 decembrie 1957. Am stat mult împreuna. Alt mijloc de locomotie nu era. peste . Nu-i vazusem de mai bine de 8 ani. Anisoara. am scris acasa. Parintii si sotia mea au ramas cu mine trei zile. la vorbitorul din închisoarea militara din Timisoara.

un urlet de te scotea din minti. Spre primavara s-a mutat în casa lui. facând parca loc nebunului sa treaca. Gavrila a facut parte din grupul lui Spiru Blanaru. a locuit un var de-al meu. Se aplecau salcâmii cu crengile la pamânt. Când au venit la mine ai mei. unde slujea parintele Ioan Sârbu. de parintele Iosif Ratec. din Teregova. fiul lui Traian Hubda. de obicei.-ul Bordusani. varul meu Gavrila nu mai este printre noi. pâna la drumul principal ce ducea la Sfat si de acolo la Biserica si scoala. iau adus si d-lui Moise pachet de la ai lui din Lugoj. De Craciun ne-am dus la biserica. ziua. S-a dus acasa la Teregova.A. A murit într-un accident de masina. aproape de locul unde locuiam. Asa. Era aproape de noi. A participat la luptele de la Pietrele-Albe. var al doilea cu mama mea. Între timp. Biserica era amenajata într-o casa obisnuita. dar mai rar. am cunoscut pe aproape toti . Parintele Sârbu mai era ajutat. Din discutii cu d-l Moise am aflat ca în casa asta. la I. pe malul bratului Borcea. pomi sau vreo fiinta ratacita. în munte. M-am bucurat când mi-a povestit Moise de el. voiau parca sa ne înghita. înaintea d-lui Moise. se eliberase si el. acesta. acasa la Latesti. Ramasesem acum numai cu d-l Moise. Eu si cu Aurica ne uitam pe geam la înclestarea draceasca a Crivatului turbat cu tot ce-i sta în cale. Era Crivatul înfuriat. Aurica si-a gasit o casa destul de buna. Domnul Moise. câtiva salcâmi destul de mari îndrazneau sa i se împotriveasca.S. acoperita cu stuf. Spre Craciun. Zapada era mare. mai venea si parintele Nicolae Ciorbaru. pe numele lui de familie tot Stoichescu. Zapada mare si vântul dezlantuit din Dobrogea. S-a apucat si a reparat-o. Nu cu mult timp înaintea venirii mele. pitite de furia lui. mergea la lucru. împreuna cu Aurica Visovan si cu Ghita Munteanu. Din înclestarea lor se desprindea un geamat de nebun. Acum. peste bietele noastre case. un preot cu mult suflet si dragoste de om. Se vedeau carari de la fiecare casa. mânând din urma ciulinii Baraganului. case.câmp. Ajunsesem deci sa stau în casa în care a locuit înaintea mea. În fata casei. de-abia ne-am facut loc de mers. N-am mai stiut nimic de el. Gavrila Stoichescu. iarna s-a asezat de-a binelea peste noi. nici 1 km. Uneori. Alerga bezmetic peste câmpia întinsa. pâna la birourile fermei.

oamenii din Latesti. Cei mai vechi locuitori acolo, acum deveniti pentru noi bastinasi, erau basarabenii. Mai vechi decât ei au fost banatenii, dar ei au plecat cu totii la casele lor. În memoria locuitorilor de acolo, Latestiul ramasese ca o comuna a banatenilor. Era destul de întinsa, dar foarte multe case acum erau parasite. Cei, care i-am cunoscut mai întâi au fost cei veniti din închisori. D-l Moise facea oficiul de prezentare. Mai erau printre ei si unii pe care-i întâlnisem în puscarie, ca: Pop Grigore, Victor Florea, Iosif Ratec si altii. Apoi i-am mai cunoscut pe Victor Tarniceru, inginer; Petru Varlan, inginer; Artemie Colibaba, dulgher, un bucovinean cu multa dragoste în el, cel care scrisese “Visul unui legionar”; pe Mihai Enescu, Stefan Pâcleanu, Victor Ioan Pica, Victor Medrea, pe Mihai Dragomirescu, care a murit la Noua-Culme, în infirmerie. Statea cu casa aproape de mine. Apoi, am mai cunoscut pe Nicolae Guli, macedonean de origine; pe Midovschi, ofiter de aviatie si pe Ion Oarga din Ardeal. Basarabenii, ca cei mai vechi locuitori de acolo, aveau acum gospodarii bine înjghebate, carute cu cai, vaci cu lapte, porci si pasari de curte. Îi cunoscusem bine de tot si pe unii dintre ei. Erau angajati la I.A.S.-ul din Bordusani. Pamântul de la casele parasite îl lucrau ei. Plateau la Sfat o taxa. Mai târziu, a venit la Latesti si doctorul Sonea Octavian, din Brasov. S-a instalat destul de bine. Venise la el si sotia, pentru a sta cu el. L-am cunoscut bine la Aiud. A lucrat un timp în fabrica. Era un om deosebit. Într-o vreme a lucrat si rotarie, unde, cât am putut, l-am ocrotit. Pe atunci era tare slabit. A tinut minte acest lucru. În Latesti, când am avut nevoie de tratament, s-a ocupat mult de mine. M-a ajutat. Spre primavara, ramasesem numai cu Moise în casa. Aurica Visovan îsi gasise, asa cum am mai spus, o casa pe aproape. Nu mult dupa Aurica, mi-am gasit si eu o casa, pregatindu-ma de mutat. Statusem destul de mult la d-l Moise. El ar fi dorit sa nu plec si sa ramân cu el pâna la eliberare. Acest lucru n-a fost posibil din partea mea. Îl încurcasem destul de mult în gospodaria lui, desi am contribuit la întretinere cu de toate. Primavara se anunta timpurie. Profesorul Ion V. Georgescu se mutase si el la casa lui, la margine de sat. Ne-am împrietenit repede si asa am ramas, buni prieteni, pâna la sfârsitul vietii lui. Aproape toti cei din Latesti lucrau la IAS-ul Bordusani. Altii lucrau la Fetesti-Gara, în cadrul CFR-ului. Acolo aveau o baraca, unde locuiau de luni si pâna sâmbata, când veneau acasa la Latesti. Echipa era condusa de ing. Victor Tarniceru.

Prin luna martie a venit la mine sotia mea pentru o zi. A fost trimisa de spitalul TBC Lugoj într-o delegatie cu niste copii bolnavi de TBC-osos, la mare, la spitalul din Navodari. La întoarcerea spre casa a venit si la mine la Latesti. M-am bucurat mult de aceasta neasteptata vizita. La început de aprilie se încalzise bine de tot. Acum îmi luasem casa în primire. Lucram de zor la amenajarea ei pentru locuit. A fost cam greu la început, dar pâna la urma am razbit. I-am multumit d-lui Moise de dragostea cu care m-a adapostit si ajutat pâna acum. Eu începusem sa lucrez la IAS Bordusani. Ne angajasem în echipa de constructii. La început am lucrat la reparatul gardului de sârma ghimpata în jurul fermei, apoi, mai târziu, la construitul de grajduri, ca dulgher. Ma luase Artemie Colibaba pe lânga el. M-am descurcat destul de bine cu el împreuna la construitul grajdurilor. Lucrarea o conducea inginerul Petru Vârlan. Tot în aprilie 1958, mi-am lucrat si gradina de pe lânga casa. De cele mai multe ori, în gradina osteneam dupa ce veneam de la lucru, în jurul orelor 5 dupa masa. Pâna seara aveam timp destul de rupt oasele în gradina. Pe lânga porumb, cartofi si fasole, mai pusesem multe lubenite si pepeni galbeni. Am avut o recolta de lubenite si pepeni, în a doua jumatate a lui iulie si început de august 1958, foarte bogata. Chiar atunci când au venit la mine tatal si fiul meu Tibi, lubenitele si pepenii galbeni erau în toiul lor, al coptului. Camera mare era plina de lubenite si pepeni galbeni. Multi din cei galbeni plezneau de copti ce erau. Mâncam cât ne tinea burta. Desi avea numai 9 ani, fiul meu exclama: — “N-am mâncat de când sunt eu atâtia pepeni!” Pusesem de toate în gradina mea, tot ce trebuia unei gospodarii. Ma pregatisem de iarna. Aveam doi ani de stat în Baragan. Nu stiam ca aveam sa mai stau departe de casa înca 6 ani de aci încolo. În timpul cât erau ai mei la mine, nu ma duceam la lucru. Ei ma sfatuiau sa nu lucrez. De cât am eu nevoie, îmi trimit bani de acasa. Eu totusi lucram fara stirea lor. Când timpul, cu adevarat, a devenit frumos, cu o primavara îmbietoare, noi ne mai plimbam prin sat, în zilele când nu se lucra la IAS. În timpul acesta de plimbare am cunoscut-o si pe sotia Capitanului, Doamna Elena Codreanu. Acum era casatorita cu generalul Praporgescu. La fel si pe Doamna Maria Antonescu, sotia Maresalului Ion Antonescu. Erau acum îmbatrânite

de vreme. Maria Antonescu era cu parul alb, putin adusa de spate, cu un baston în mâna, îmbracata în negru, adesea se plimba de una singura prin sat. Avea o figura distinsa, cu priviri sfredelitoare. Nu prea lega discutii cu cei pe care-i întâlnea. Cu Doamna Codreanu am stat de multe ori de vorba, dupa ce ne-am cunoscut. Era angajata femeie de serviciu la scoala. Într-o zi, când eram împreuna cu sotia, în luna mai, am întâlnit-o aproape de scoala. Atunci am vorbit mai mult cu ea. Ne cunostea pe toti cei care veniseram din închisoare. Acum fiind numai noi doi si cu sotia mea, a tinut sa-mi spuna ca a fost obligata sa se casatoreasca cu generalul Praporgescu pentru a scapa de urmarire. Cu toate acestea, n-a scapat de ceea ce a fugit. Din contra, a trebuit sa vina dupa ea si generalul, aici, în Latesti. Am încercat s-o linistesc, spunându-i ca noi tot atât de mult tinem la ea ca si înainte. Intuise faptul ca noi, în sinea noastra, am fi voit de la ea un sacrificiu. Fusese sotia lui Cornel Zelea Codreanu, Capitanul. Acest lucru n-a fost cu putinta si nici nu-i ceream lucrul acesta. Era o fire comunicativa si cu multa caldura sufleteasca. Întotdeauna însa, când se întâlnea cu noi, evita sa ne spuna ceva despre Capitan. Se temea. Era urmarita pas cu pas. Pentru noi era mult c-o avem cu noi. Alta data, când ne-am mai întâlnit, era cu generalul împreuna. Era o zi calduroasa de mai, parca era vara cu adevarat. Ne-am salutat cu mult respect, oprindu-ma la o vorba buna. Simtea nevoia sa se destainuie. În sinea ei, procesul se desfasura fara crutare. Era procesul culpei de a se fi coborât de pe culmile maretiei. Oprindu-ma odata de vorba, generalul Praporgescu deschide el discutia, spunându-mi: — “Domnule professor, eu am luat pe Elena de sotie numai pentru a o ocroti, a o apara de comunisti. Am crezut ca, daca se casatoreste cu mine si ia alt nume, va fi lasata în pace, dar m-am înselat, ca n-a fost sa fie asa. Ba din contra, am intrat si eu în focul acesta. Nu-mi pare rau. Am acceptat lupta si de pe pozitiile acestea.” La aceste discutii, neasteptate de fapt, am încercat sa linistesc lucrurile, spunându-le ca n-au gresit cu nimic. Dimpotriva, au facut bine urmând un drum firesc al omului pe pamânt, mergând pe linia dragostei crestine, traind întru Hristos. Cu toate acestea, acest complex al culpei, generat de sinele ei, n-a reusit nimeni sa-l stinga. Tot timpul se simtea cu noi cantr-o familie. Eram copiii Capitanului. Fapt care o determina sa intuiasca pozitia ei de culpa.

Tot timpul cât a stat în Latesti a avut o atitudine demna. Toata lumea o respecta. Dupa câte stiu, în 19 sept. 1958, când noi cei de la Latesti am fost ridicati si dusi la Noua-Culme, fetele noastre au fost si ele ridicate de securitate si duse la Noua-Culme. Cu ele a fost D-na Elena Codreanu. Dupa cum am mai spus, în timpul când eu nu aveam pe nimeni la mine, din familie, lucram în echipa de constructii de la IAS-Bordusani, sub comanda ing. Vârlan. Ma alaturasem lui Colibaba la dulgherie. Pentru mine a fost o binefacere sa lucrez ca dulgher în cadrul echipei de constructii. Timpul trecea atât de repede, de nu-ti venea sa crezi. Între orele 16 si 17 veneam de la lucru, acasa, destul de repede, uneori chiar mai devreme. Aveam timp sa-mi fac de mâncare, chiar si pentru mai multe zile. Dupa ce mâncam, intram în gradina si lucram pâna nu se mai vedea. De 1 Mai ma trezesc cu sotia mea la mine. Îsi luase o permisie de câteva zile, pentru care avea sa înghita multe bobârnace si amenintari din partea doamnei doctor Popovici, omul partidului. Pentru faptul ca era sotia mea, a unui bandit din grupul lui Spiru Blanaru, la salarizare era pe ultima treapta. Când era vorba de premii, nu primea nimic. Toti ceilalti, care stiau sa clampaneasca, primeau de trei ori pe an premii. M-am bucurat mult de tot când am vazut-o. A venit împreuna cu colega ei Ria Moisescu, care legase o corespondenta cu Victor Tarniceru. Acum pentru el venise de fapt. Ce-au facut, ce n-au facut, dar pâna la urma s-au hotarât sa se casatoreasca. Dupa câteva zile au plecat la Lugoj. Mai târziu avea sa vina Ria la Fetesti, transferata în interes de serviciu, ca asistenta medicala la dispensarul din Fetesti-Gara si sa stea cu Victor, pâna când ne-a ridicat securitatea, internându-ne în lagar la Noua-Culme. Am uitat sa va spun ca în cursul lunii aprilie 1958, au venit la mine si surorile mele Anica si Lenuta. M-au ajutat sa mai fac reparatii la casa, unde de abia ma mutasem. Dupa trei zile s-au dus acasa. Ramânând iarasi singur, m-am dus la lucru în echipa mea. De cum plecase sotia mea acasa, la începutul lui mai 1958 si pâna la venirea tatalui meu si a fiului Tibi, dupa Sfântul Ilie, 20 iulie, eu am lucrat, zi de zi, la constructii IAS. Iata-i si pe ei, în sfârsit, ca vin la mine, tata si fiul meu. Am fost în gara la Fetesti, asteptându-i. Era luna lui cuptor, cu o caldura de te coceai, nu alta. Se dau jos din tren, dintr-o zapuseala într-alta. În gara te frigeai. O luam pe scurtatura pâna la Latesti. Pe întinsul Câmpiei

Baraganului, când soarele te cocea, când iarna Crivatul se lua dupa ciulini, mai adia acum o boare alinatoare de caldura. Simteam în fata cum aerul se misca, mai racorindu-ne un pic. Asa am ajuns acasa, unde racoarea din camera ne linisti. Am si facut un tur de orizont prin sat, dupa ce ne-am odihnit. Seara au facut cunostinta cu d-l Georgescu, apoi cu parintele Iosif Ratec, cu Victor Tarniceru, cu d-l Moise si o multime de alti cunoscuti si prieteni. S-au simtit tare bine la mine. Au stat aproape o luna la Latesti, pâna dupa 20 august. Adesea, mergeam cu totii, în timpul liber, în insula Borcea, într-o padurice plina de vegetatie si pajisti cu iarba verde si matasoasa. Treceam bratul Borcea cu multa bucurie, înotând pâna în insula, împreuna cu Victor Tarniceru si cu parintele Ratec. Pe Tibi, de obicei îl trecea Victor în insula. Au fost zile pline de farmec si veselie, în toata izolarea aceasta, voita de putere. Din aceasta frumoasa iesire la iarba verde, ne întorceam vlaguiti de caldura soarelui, de baia facuta în Dunare si de plaja de pe nisipul din poiana, acasa, unde ne asteptau lubenitele si pepenii galbeni. Pe cei galbeni, adesea îi gaseam plezniti de copti ce erau si cu un miros îmbatator. Fiecare din noi, dupa alegere ne luam câte un pepene si cu lingura îi mântuiam. Erau nespus de buni. Nici pâna azi nu stiu cu ce impresie si amintiri o fi ramas fiul meu despre acele zile petrecute în vara lui 1958 la Latesti. De câte ori am încercat sa depanam firul amintirilor, l-am gasit într-o mutenie dezolanta. O data nu m-a întrebat, sau sa-mi spuna cum s-a simtit acolo si cu ce a ramas în sufletul lui, din acele zile petrecute la Latesti. Carui fapt sa-i datorez aceasta mutenie a lui? Nu stiu. De fapt, nu numai de acest capitol este vorba aici, ci, în general, de toata perioada mea de închisoare, de iad, n-a deschis gura cu o întrebare; pe unde am trecut? si ce am îndurat? cunoscând cât de putin si el din acest trist capitol al istoriei noastre. De ce? Nu stiu nici eu. De fapt, cu durere trebuie sa o spun ca nici Horea, celalalt fiu al meu, nu m-a întrebat o data despre toate acestea. Nepotii mei, care au ajuns, doi dintre ei, Adrian si Gabriel, la vârsta de 14 ani, iar Alina la 10 ani, nici ei nu ma întreaba nimic. Parca s-ar confrunta cu o conspiratie împotriva mea si a neamului întreg, trecut prin iadul comunist. Întotdeauna la cunoastere s-a ajuns prin cercetare, prin dorul de a afla. Cunoasterea este un rezultat al stradaniei de zi cu zi, întrebând si adunând cele auzite sau citite.

copiii si cele doua surori. asa sa faci. de eliberare. destainuindu-ma sau chiar marturisindu-ma celor care vor veni dupa mine.Le-am servit atâta material scris. fara sa vreau. chiar cu riscul repetarii. Tin neaparat sa încep cu acest sfat. asa cum l-am cunoscut si ce am reusit sa prind de la el. dispari ca om pe linie spirituala. multe lucruri si chiar învatând. a stat mult timp cu el la Latesti. îmi facea si Victor Medrea câte-o vizita. Atunci când vei fi la o rascruce de drumuri.. Atât de mult ne apropiasem unul de altul. tu nu vei gresi niciodata. vin si ma întreaba. Daca faci treaba asta. care de altfel m-a ajutat mult în viata: — “Mai Tase. Iata. înainte de plecare. Ori de câte ori am ocazia sa vorbesc despre el. sau sa faci ceva. îmi vine în minte un sfat al lui. dar acesta-i crudul adevar. gândeste-te la mine. poate. cu multa durere în suflet. Cunoscând. iar ignorând. I-am cunoscut toata familia. De multe ori. Dar. Am mers pâna acolo ca le-am vârât pe gât carti si reviste. De ce? De ce? De ce acest lucru? Deseori. În aceste aduceri aminte acord un capitol profesorului universitar Ion V. încât formam o unitate în gândire. Nu-si iubesc neamul îndeajuns. Între noi doi exista aceasta comuniune. construiesti. Ne împrietenisem chiar. Altii. iertând pe cei ce înca mai gresesc. acum eu o sa plec acasa daca vor vrea astia sa-mi dea drumul. uneori. sa ne întoarcem la cele bune. ce ti-as spune eu sa faci. si nici nu le rasfoiesc. Nu se stie daca ne vom mai vedea. Stau cartile si revistele la mine. Vei merge pe drumul cel drept si curat. asa cum si eu facusem. N-au pus mâna pe el. Tot în vremea asta. dar nu stiu daca le-au rasfoit macar. Georgescu. chiar daca vi l-am mai spus. Te sfatuiesc un lucru. Iata si sfatul pe care mi l-a dat. sotia. . aprovizionându-se cu de toate. ca am sa mor si copiii mei nu vin la mine sa ma întrebe o vorba despre lupta noastra de rezistenta. îi spun sotiei. Lui nu-i placea sa munceasca. pe care mil daduse în anul 1962. cum de altfel facuse si el cu ai mei. Sa ai în familie un martor al grozaviilor petrecute sub dracescul imperiu comunist si sa nu doresti sa afli si sa stii nimic din cele traite de ai tai! Asta-i un mare pacat în fata lui Dumnezeu si a neamului nostru.. o lipsa de maturitate în gândire si o neputinta spirituala a lor. sotia lui. straini de mine. fara voia lor. De buna seama ca aici este. cred eu. Ma doare. Se pregatise si el de iarna. în a lua o hotarâre. în gândul tau sa stai de vorba cu mine si cam ce sfat ti-as da eu. am facut o paranteza în rândul celor povestite. Doamna Ariana. teanc. ma apropiasem mult de domnul Georgescu.

totusi atâtea sunt pe care nu le-am scris si nici povestit cuiva. Si el. si la Vorkuta. am ramas surprins. Ca si mine. eu si cu sotia mea aduceam un cos mare cu paie pentru încalzit soba în camera în care stateam. este primit de un om în casa lui. n-am facut-o. la Verhoiansk. Georgescu trecea prin fata noastra spre casa lui. Eu. mai ales. Jucausa. nu numai în lupta de rezistenta a neamului românesc. Dupa nume. într-un loc mai retras. tinerii trec voiosi si fericiti. unde a mai stat înca doi ani. ne pregatim soba pentru noapte. polul frigului. Spera ca asa sotia lui va lua cunostinta ca-i în Latesti. tot fara condamnare. ne facea sa ne gândim tot mai mult la felul cum ne vom împotrivi Crivatului. Era peste drum de d-l Moise. iar sotia mea. În orice sarbatoare îl regaseam la biserica. tot timpul urmarit si chinuit de securitate. Bucuros si cu multa dezinvoltura. În vremea asta. Adresa veche pe care el o stia nu mai era cea reala. un biet . cum era blonda. cred eu. dar si ca om de stiinta.” Am dat mâna cu el. desi între noi era o mare diferenta. de obicei pe dreapta. Când am auzit ca-i Ion V. Desi am scris mult despre el. Într-o dupa masa. frig si zapada mare. bine cunoscut. Pe unde a trecut. În decembrie 1957 se elibereaza de la Gherla si vine la Latesti cu domiciliul obligatoriu. ma simteam atras de el. Dupa ce a venit din Rusia. pregatindu-se de noapte. a lasat urme. Scrisese sotiei. Cum vom fi aratat noi la fata nu stiu. Sotia si parintii venisera la mine. Nu-l cunoscusem pâna acum personal. a fost dus la Gherla. ca si mine. ni se adreseaza: — “Hei. îi raspund eu. a marcat lumea. când a ajuns la Latesti a scris acasa. — “Da. si sigur de adresa.” Nu voi uita niciodata acest sfat al celui mai bun prieten al meu.unitate de vederi. Îi fusese professor la Facultatea de Teologie din Bucuresti. Navaleau în mintea mea toate cele povestite de Mitoiu la Aiud. Stiam despre el multe de la parintele Mitoiu. Eu. de altfel cum a stat si-n Rusia. Afara era frig. dar tocmai atunci Ion V. Din acel moment privirile noastre s-au întâlnit mereu si tot mai des. Atât de deosebit încât a creat o unicitate. mai bine de 10 ani. în decembrie 1955. în multe articole. prezentându-ne unii altora. îl cunosteam foarte bine. ca vârsta si pregatire.” Luat prin surprindere. lumina ochilor îi scaldase toata fata. A fost un om deosebit. tinerii. la Polul Nord. noi ne-am apropiat mult. as putea spune. Foarte des ne vedeam unul pe altul. m-am îmbujorat la fata. Georgescu. s-a îmbujorat si mai tare. dar prin altcineva.

Ca fiu de taran. totusi ceva ne apropiase.V. Viata. Iata ca într-o buna zi de primavara. atât cea de acasa. Se ocupa de lucratul gradinii si de amenajatul casei. despre viata lui. în deschiderea de boboci a florilor de primavara. iar eu de pe umilul meu loc. Numai lumina de Sus venita si-n sperante data. Sa fi vazut. asa cum am mai spus. în zumzaitul gâzelor. tot asteptând sa primeasca o veste de acasa.absolvent al Institutului de Teologie. din jurul nostru. cautând fiecare sa ne lucram bucata de pamânt din jurul casei. Totul va fi bine pâna la urma. în zbenguiala lor. începe sa se framânte. în suvoiul primaverii. Nelinistea luase loc în sufletul lui. îsi alesese o casa la margine de sat. Crezul nostru întru Hristos si destinele neamului românesc erau comune. . îmi spune: — “Iata ca tot ce am sperat eu. se înalta în trairea lui. Totul zumzaia. în lagarul de la Noua-Culme. în cei cinci ani de lagar pe care i-am facut zi de zi împreuna si înca 14 ani în libertate. Eu cred ca nu-i nimic rau. I. Timpul avea sa dovedeasca acest lucru. trezite la viata. Lumea toata ar fi încaput atunci în el. fata-i radia de lumina. cu diploma la mâna. De atâta vreme n-am mai primit nimic. este bine sa sperati si sa mai asteptati. îi spun eu. în ciripitul pasarilor. Aveam sa aflu de la el. Sunt tare amarât. pe când el professor universitar si om de stiinta.” Nu puteam întelege atât de bine framântarile lui.” — “Domnule professor. unul dupa altul. pe drumul ei. Într-o buna zi. în timpuri bune. clocotea. ne purta cu ea. cât si de cea din deportarea lui în Siberia. Îi scrisese si data sosirii. de nedescris. Doamne. Pe linie spirituala era o mare asemanare. loc destul de bun si cu multa liniste. Desi era destul de brunet. O data cu zvâcnetul ei. destul de des. copiii sanatosi si vor veni cât de curând la el. înainte. Simtea cum totul navaleste în sufletul lui. Georgescu. caracteristic primaverii. ca voi mai gasi pe ai mei în viata si-n pace se naruieste. Ce s-o fi întâmplat cu ai mei nu stiu. Slujeam aceluiasi crez. îi vine si lui o scrisoare de acasa. timp de 12 ani de când am fost rapit de pe strada de rusi. nu era strain de lucrul pamântului. la Verhoiansk. mult mai târziu. începusem si noi sa ne miscam în acelasi ritm al vietii. Nu stiusem pe atunci nici conditiile în care disparuse el în 1945 din Bucuresti. Sotia îi scrisese ca totul este bine. polul frigului. el de pe pozitiile lui înalte. Primavara se anuntase din vreme. atunci. simtind apropierea sufleteasca dintre noi. De la o vreme. Doamne. Mergeam acum. ce bucurie a fost. în pomi si iarba. Totul în jurul nostru se trezea la viata.

Cu barda în mâna ciopleam si fasonam lemnul pentru acoperis.câta diferenta de stare de spirit exprimata de fata lui. în care timp noi am purtat corespondenta si ne-am vizitat. Dupa câteva zile de la sosirea lor. Aveam sa fiu si de aci înainte înca 19 ani. Un neastâmpar pusese stapânire pe el. În timpul verii au venit si au stat mai mult împreuna. 5 de lagar si 14 de libertate. Cât de putin. o impresie pe care nas fi sters-o niciodata. De peste doisprezece ani nu-si mai vazuse sotia si copiii. Într-o zi apare si d-na Ariana cu copiii. precum cea a armoniei. nazuintele lui. I. Dupa câteva zile. Mai ales ca noi am tinut extrem de mult unul la altul. casa era pusa în ordine si cu mult gust. sfatuindu-l sa aiba mai multa întelegere. O astepta pe doamna Ariana. A fost o mare bucurie pe toti.V. a elegantei. lucram alaturi de Colibaba ca dulgher. viata însasi. mai ales Victor Tarniceru. a frumosului. Ma tineam de Colibaba. Nu se terminase scoala. Munceam de zor la IAS. intuieste mai bine ca-n viata. Cu timpul însa. Dupa o absenta de peste 12 ani. lucrurile au intrat în normal. L-am ajutat si noi. care-i simbolul vietii. — “Eu nu puteam sa viu la el în halul în care aratam. Îmi spune atunci de ce a trebuit sa întârzie cu venirea mai bine de doua saptamâni. Copiii se mai obisnuisera cu el. Femeia însa.” Iata deci ca eu unul nu m-am gândit la acest lucru. la amenajarea casei. omul trebuie sa tina seama de anumite reguli. de nedescris. lucru pe care sotia l-a condamnat. linistea s-a asternut peste tot. I-as fi creat o deceptie. Acum îi astepta. si pe copiii lui. În cadrul echipei. a prestantei. de legi. Simtea nevoia de a împartasi cuiva zbuciumul sufletului sau. Dupa ce mâncam. În Latesti viata se parea ca se desfasoara normal. de dimineata de la orele 7 pâna la orele 15. adesea sfarâmate. La orele 16 eram acasa. dupa masa. De prima data. Mi-a prins tare bine . cunoscându-i si eu bineînteles. Asa am ajuns eu sa fiu acela caruia sa-i destainuiasca pasul inimii lui. Din fire era destul de sever cu ei. Buna întelegere. sotia si copiii au plecat acasa. nu puteam sa apar în fata barbatului fara dinti. aproape toata vara. Mai târziu avea sa-mi povesteasca cu multa bucurie de felul în care vedea lucrurile d-na Ariana. La un moment dat ma gasesc numai cu d-na Ariana. Nici chiar sotul ei. pâna seara ne saturam de lucru în gradina.. a omului când trece de la necaz la bucurie. cei apropiati mult de el. copiii au fost extrem de rezervati. Razvan si Bogdan. armonia si chiar dragostea luasera loc rezervei în familie. nu s-a gândit asa.

un om de o aleasa cultura. Sunt multi din Latesti ale caror nume le-am uitat. Nu puteam accepta ca eu sa fiu întretinut de ei. iar sotia mai avea doi batrâni si pe fiul meu de întretinut. nu am mai lucrat la ferma. cei care azi mai traim. Pe noi. dându-i-se si casa în primire si având obligatia de a anunta familia mea sa vina sa-mi ridice lucrurile. De racila asta nici azi n-am scapat. În Latesti erau multi care nu lucrau. Nici nu banuia ca eu lucrez la ferma. dar extrem de rezervat. Gradina mi-am lucrat-o la vreme. Nu era de acord cu acest fapt. Fiind eu arestat. mi-a promis ca-mi da un motanel si mie. Asa s-a si întâmplat. între 70 si 80 de ani. când am venit de la Periprava. când scriu aceste lucruri. Faptul ca eram legionari îl determina sa ne ocoleasca. Tin sa mentionez ca. M-am bucurat tare mult când lam vazut. au aflat ca eu am lucrat tot timpul. Tata avea numai 500 de lei pensie. A fost chemat de securitate ca martor. Miscarea Legionara. noi. suntem legionari. atâta vreme cât a fost tata la mine împreuna cu fiul meu Tibi. motanelul meu devenise tare aratos.lucrul acesta al dulgheriei. A avut grija de el vecinul meu cu casa. când ei au venit sa ridice lucrurile. noi ne aparam crezul pentru care sutele de mii au murit si pentru care noi am luptat. dobrogean de obârsie. Lam prins si eu acasa în 1964. Vazând ca-i admir motanul. Toata ziua îl vedeam pe Cretulescu. parca. Daca-i nevoie si ne ataca cineva. ea exista si va exista permanent întru apararea . micut. A murit de batrân. frumoasa de tot. d-l Mitru. unde s-a facut de toata frumusetea. putin comunicativ. nu mai exista. S-a tinut de vorba si mi-a dat si mie un motanel. în septembrie 1958. ca partid sau organizatie politica. au ridicat si banii mei de la IAS. Ajuns la maturitate. Desi Miscarea Legionara. decât doar ca dainuire spirituala. Erau întretinuti de cei de acasa. iar pe motanel l-a luat sora mea Anica. cu o blana frumoasa. ne ocolea. micut de tot. cei mai multi. bucurestean de loc. Avea înfatisarea si caracteristicile unui motan salbatic. Arata ca un tigru. în 1996. ca fenomen românesc. Numai dupa ce am fost internat în lagar. L-a dus la Lugoj. Am învatat si eu ceva. a ramas singur acasa. Îmi aduc aminte de d-l Carandino. Ai mei au venit la Latesti si au luat toate lucrurile. Eram din Aiud si ciumati. plimbându-se cu un motan tare frumos pe umar.

Era într-o zi de sfârsit de septembrie 1958. Se facuse de ziua si era 19 septembrie 1958. Iata ca-n noaptea de 19 septembrie 1958. apare un ofiter de militie si-mi spune sa ma îmbrac si sa merg cu el. în uruit de motoare. pâna în anul 1964. Nu stiam unde mergem. cineva bate la usa cu putere ca sa deschid. Cu nori de praf dupa noi. UN LAGAR DE EXTERMINARE O trâmba de praf alerga înnebunita pe soselele Dobrogei. la chestionari de umplutura. tata si cu fiul meu pleaca acasa. ma pregatesc îndelete. luati fara de veste în zori de zi din Latesti. cu domoale coline scaldate în soare. ne miscam în tacere. în forma de teracota. La un moment dat ne desprindem de soseaua spre Constanta si o luam spre sud. Nebunatica se vedea acea trâmba de praf. sagetam întinderea pamântului dobrogean. Asa lucrând. cum am mai spus. pe o panta usor ridicata spre vest. cu gândul cel drept si visând la un viitor mai bun. Cu inima zbatându-se în piept. intuind ca un nou val de arestari se petrece acum în tara. Postul de militie ne tinea tot mai strâns. De-a lungul Dunarii. Îmi procurasem caramida buna pentru o soba de gatit în camera mica. Spre sfârsitul lui august 1958. fâsâind pe luciul soselei. în crapat de ziua.neamului. În septembrie începeau scolile. Simteam ca ceva se pregateste împotriva noastra. d-l Mitru si-i preda casa în primire. În gradina. în asa fel construita. Tata ma lasase destul de bine aranjat pentru iarna. spre est acum. ÎN TARA LUI DOBROTICI. Mânuiam barda ca un mester. ne primeste într-o adâncitura de teren. pe vecinul meu. Se simtea totusi o boare a nelinistii. pline cu oameni. Ceva plutea în vazduh. porumbul se apropia de copt. Deschizând usa. unde erau mai multe masini. în goana nebuna s-au întins masinile spre nord. Îl cheama. lucram zi de zi ca dulgher. unul dupa altul. Tara Dobrogei. Cum noi veneam dinspre nord. gata sa se încalece. când tatarii dadeau navala în Moldova. Ajunsesem pe acoperis. din camera mare. Cu planurile în fata pentru realizare. Fugeau cinci molotovuri. gonind întocmai ca pe vremea lui Stefan cel Mare. La Vadul Oii. trecem Dunarea pe poduri plutitoare în Dobrogea. De acum. Sunt luat de ofiter si dus catre sfat. pe la orele 5 dimineata. cu noi în spinare. ca sa se lege cu soba. în surghiun. de la apus la rasarit. Mereu veneau de la centru ofiteri si ne chemau pe rând la vorba. în zbârnaitul de motoare. lagarul Noua-Culme era . LAGARELE I.

URSS-ul ia atitudine si dezlantuie în toate statele satelite o noua prigoana. Care cum am putut. Acum stati aici ca animalele”. pe tot peretele. batute în cuie si cu geamurile vopsite cu var pe din afara. la etaj. — “Vedeti? Daca n-ati fost cinstiti acasa la voi si ati început sa faceti iarasi politica. maiorul Ioanitescu. în sudalme si picioare în spate. dar. se desprindeau în adâncime baracile. Suntem la portile iadului din tara lui Dobrotici.1956. În dreapta. Dupa ce ne-am ocupat fiecare locul în camera. am ocupat câte un pat. Iar în 1959. ca o teracota. ne trezim într-un lagar al mortii. care cu ani în urma servise canalul. ne bulucim într-o camera de baraca. Cu revolutia din Ungaria . prevazuta cu un gemulet care se deschidea pentru aerisire. multi dintre noi. Acum si ei erau acuzati de agresori. Ei nu mai puteau acuza Apusul. cu zâmbetul satanic pe buze. ne spune un ofiter. în asa fel ca sa nu se poata vedea nimic ce se petrece în curtea lagarului. cu canalul de Suez. portile se deschid larg. În urma acestei înfrângeri. mergeam spre locul ordonat. Vecin cu mine. Asa se face ca noi. unde aveam sa ne ducem amarul ani în sir. în cadrul ONU-lui. Iarna era mai cald. În stânga usii era un cuptor de caramida. cu Ungaria. Hei! De acum încolo. grupuri . Sub mine era parintele Nicolae Ciorbaru. Aici am fost înghesuiti peste 50 de oameni. ne primeste. se formeaza grupuri. iau fiinta lagarele de exterminare de gradul I. erau ferestrele. URSS-ul înghite hapul servit de America. De-o parte si de alta a drumului principal. Ajunsi. dobrogean de origine. Plini de praf. Georgescu. din cap pâna-n picioare si cu spaima-n vine. Era comandantul coloniei.. nu stiu pentru ce. aveam ce plati. era prof. un nou val de arestari în toata tara se dezlantuie cu mai multa sete. Eu m-am urcat într-un pat suprapus. de pe o mica terasa am intrat într-o camera lunga si întunecoasa. facând loc masinilor sa intre în colonie. lagarul de exterminare Noua-Culme. În partea stânga era calea ferata. unul dupa altul. Spre stupoarea noastra. Franta si Anglia. unde sunt adunati toti cei care prezentau un pericol pentru ei. ne dam jos din masina. Pe plan politic au suferit o înfrângere. ca agresori. În 1958. Pe rând. Pe o parte si pe alta erau aranjate doua rânduri de paturi suprapuse. asa cum am mai spus. a celor care-l cunosteam de la Aiud. Aici. Lagarul mortii.V. Noua-Culme. cei ce speram ca dupa domiciliul obligatoriu sa mai ajungem si acasa. de gradul I. în stânga. În fundul camerei mai era o fereastra..spre dreapta. deoarece cazusera ei în plasa. chiar cu viata. I. La baraca.

domiciliul obligatoriu. Viata de aici era un adevarat infern. noi duceam o viata trudnica. ce ne mai ocrotea. se spera ca în acest lagar ne vom gasi sfârsitul. anularea personalitatii. eram mânati din spate ca vitele în jug. Cu ochii lacrimând. Mirati. întrebându-ne: — “Pâna când. Aici au fost adusi toti detinutii care se eliberau din închisori si cei care. o distanta de 7-8 km. Doamne?” Asa ajungeam noi la Nazarcea. cu ochii spre cer. Un tremur ne cuprinsese pe toti. stârnit de vântul dobrogean. împreuna cu tehnicianul podgoriei. Coloana era încadrata de ostasii de paza ai securitatii. se adaposteau în crama de la vie. un pistol mitraliera. Zapada mare era spulberata de vânt si calcata în picioare de noi. ne îngheta fata si ochii lacrimau. Daca încercam sa ne stergem ochii sau nasul. Respirând în oftaturi. Voiau degradarea omenescului din noi. Doar spatele. se întindea toata podgoria. Asa se desfasoara unul din primele episoade din infernul de la Noua-Culme. Purtau. ne duceam chinul în cadenta satanica. lagarul mortii. . întorcându-l catre vânt. Acestea erau dezideratele comunismului. Gerul. Se tintea la desfiintarea totala a omului din noi. atârnat de gât. de acasa. Batea vântul fara încetare. în timpul muncii silnice. în pustiu parca. Era pe la sfârsitul lui ianuarie si începutul lui februarie 1959. Aici trebuia sa refacem spalierul învechit al viei. înasprit de Crivat. erau considerati periculosi pentru existenta statului. în scrâsnet de dinti. ne uitam în sus disperati. soldatul striga la noi ca trage daca nu ne tinem de brat. Era tremurul silniciei si al umilintei. noaptea în baraca tremuram de frig. Mergeam tropaind pe drumul de piatra. În miez de iarna. cu degetul pe tragaci. De câte ori îl vedeam pe Ioanitescu ne trezeam la realitate. Se lucra la viile de la Nazarcea. Frigul. apoi aruncati undeva. flamânzi si goi. liberi fiind. Din lagar mergeam pe jos câte sase insi în rând. cu nasul curgând. de la est la vest. Pe o coasta lina. ridicati pe nestiute. În timpul mersului nu aveam voie sa ne desprindem de brat. Soldatii de paza întindeau tot cordonul înconjurând locul de munca. discutând fel de fel de lucruri. într-o coloana de 48 de oameni. Daca n-am murit în închisoare. În bataia Crivatului dezlantuit. iar ziua. Mantaua vargata si subtire nu ne ajuta la nimic. Iata-ne în fata unui fapt împlinit. ne întrebam ce au de gând cu noi. tinându-ne de brat.de oameni. cât lucram la vie. musca din noi fara mila. În adâncul fiintei noastre se înstapânise nelinistea.

Se numara si el printre cei care l-au sustinut pe Spiru Blanaru. Dumnezeu sa-l odihneasca în dragostea lui. cu mâinile înghetate si picioarele amortite de frig. Toma Lintu. îndemnându-ne la munca printr-o înjuratura. În câteva minute gamela era goala. În calea Crivatului. Toma îmi spunea sa nu ma las. Adesea l-am revazut prin Lugoj. Acum. Tot timpul lucrului nu mâncam nimic. De abia ne astâmparam foamea. ne uitam unul la altul si ne îndemnam la rezistenta. cu zâmbetul pe buze. Printre rafalele Crivatului. mai venea în spatele nostru gardianul. Rebegiti de frig si uzi la picioare de zapada framântata în atâtea ore de munca. I-a învatat sa-si iubeasca neamul si tara. Eu lucram cu un bun prieten al meu. pentru stâlpii de spalier. Erau stâlpi grei de stejar. ne culcam în graba. primeam o gamela de ciorba si 250 gr. Pamântul era înghetat la mare adâncime. Se tineau ciucure de noi. ne frecam mâinile si ne scuturam parca de rele. A fost învatator. din Lugoj si el. ca trebuie sa ajungem acasa. Multe generatii de elevi au trecut prin mâna lui. la vie. Granicer si el al Comunitatii de Avere din Caransebes.Lucram doi câte doi în echipa. A mers pe urmele generalului Dragalina si ale lui Eftimie Murgu. ne îndreptam spre baraca noastra pentru a ne odihni si noi cât de putin. Groapa dupa groapa. Asa manevram cazmaua la sapatul gropilor. fara sa reusim a ne satura. Tusind. sa ne întoarcem la Nazarcea. Când ajungeam la 30 cm. Respiram anevoie în zvâcnete de inima. Eram extenuati. Când ajungeam în colonie. În loc de manusi aveam niste ciorapi trasi pe mâna. . cum putini s-au gasit împotriva comunismului. la Lugoj. În camera era un cuptor de caramida. crezând în Hristos. De nastere a fost din Golet. Trudeam din greu pâna reuseam sa sapam câte o groapa. pe rând în groapa. trecea timpul si se apropia ora plecarii în lagar. de pâine. A murit în ziua de 4 ianuarie 1995. A fost un om exceptional. în forma de teracota. ne bagam cu picioarele. crezând cu tarie în destinele neamului nostru. Acum a trecut de la noi întru cele vesnice. aproape de Caransebes. unde este înmormântat. daca ne-am încalzit un pic. Înfrigurati. sprinten si vioi la cei 85 de ani. Luptator “de-o vesnicie”. De abia se dezmortea camera si lemnele se si terminau. adâncime. Faceam gropile adânci de 50 de cm. amintindu-ne de frumosul trecut.

Cu noi aveam multi medici. care si-au dat viata pentru mai bine. sfârsit de mileniu. Peste lagar se abatuse o epidemie de gripa numita asiatica. minciuna. Ne pregateam de munca. niste stafii. ne gasim la sfârsit de secol XX. afara ningând pe noi. al carui principiu de viata a fost ura. în fiecare baraca s-au numarat cu zecile bolnavii. Ce eram noi slabiti si amarâti pâna la declansarea epidemiei si ce ajunseseram cu totii dupa boala. începeam iarasi munca si lupta cu Crivatul. Ei se îngrijeau de noi . la perchezitie. secolul cruzimii.. Razele soarelui ne mai încalzeau putin. Raiul bietului om. Asa. Nu adormeam bine si suna desteptarea. îi puteam încalta din nou.Numai asa mai reuseam sa ne încalzim. sub o patura zdrentuita. de abia adormiti. uzi leoarca. gardienii ca o haita de lupi ne sculau din somn. cu febra mare. ameteli. În plina iarna. pâna când a început sa se desprimavareze. fara pofta de mâncare. cu gerul. ca în numele sutelor de mii de eroi si martiri. Peste ei ne culcam. dezvaluit lumii prin presa comunista. Fi-va oare si sfârsitul urii dintre oameni? Fi-va oare începutul mileniului III si al secolului XXI un început de dialog cu Dumnezeu? Al credintei si al dragostei între oameni? Se va realiza oare acea armonie pe glob si unitate între oameni si popoare? Fa. STAFIILE DE LA NOUA-CULME Era pe la începutul verii anului 1959. când va istorisesc aceste clipe de iad traite de noi. în miez de noapte. Plecam cu noaptea în cap la vie. II. unul mai prapadit ca altul. în bine. dureri de cap. si-i puneam între cearsaf si saltea. sa se realizeze acea dragoste crestina între toti fiii Pamântului. Scoteam ciorapii din picioare. hotia. Doamne. o data cu caldura soarelui. Sperantele noastre. Când a aparut gripa. Moartea si-a luat partea ei din oameni. Acest ritm de munca a tinut tot timpul iernii.. mai crescura. De multe ori. pâna dimineata sa se usuce. Traim dictonul latin: — “Homo homini lupus est. Salteaua era umpluta cu paie. cu înjuraturile gardienilor si ale unor soldati înraiti. ca de la caldura corpului. A doua zi. ne dezbracau în pielea goala si ne faceau control. Nu aveam nici un fel de tratament. Zaceam în pat. ateismul. cu tot cortegiul simptomelor acestei epidemii.” Sfârsit de secol. cei care am supravietuit. Acum. În felul acesta ne luau si putinele clipe de odihna. când veneam obositi de la munca. Asa se scurgeau clipele vietii noastre în infernul comunist. cu drumul pâna la podgorie. într-o galagie infernala.

care se asterneau pe noi lovind pe unde nimereau. Printre cei care picasera la pat eram si eu. Acolo erau gealati cu bâtele în mâinile lor. lumina era slaba. pe din afara. la ora 9 seara. mai rau ca într-o zi de munca. Calvarul nostru. ca astazi sa va pot povesti o mica parte si dupa puterile mele. Toate geamurile erau date cu var. Desi erau multe geamuri. Acolo era iadul. Pe mijlocul camerei era o banca pe care de abia încapeau zece oameni. ca ale minerilor. lung de doi metri. Ne încurajau cât puteau. cei care ieseau la lucru aveau iadul lor. mâinile se balanganeau pe lânga corp. Daca îndrazneam sa ne asezam un minut pe pat se deschidea usa si eram chemati afara de gardian. Dar Dumnezeu m-a ajutat sa scap din toate închisorile. Cei 40-50 de oameni. din septembrie 1958 si pâna în mai 1960. Bineînteles. ne vâjâiau urechile. ne durea spatele. Eu l-am apucat aproape doi ani. la stuf. Cei care erau la camera. fiind prea batrâni sau bolnavi. asa cum am mai spus. De când ne sculam si pâna la culcare. acolo era Noua-Culme. În camera sau la lucru. Am rezistat. aici la Noua-Culme. claie peste gramada. pe rând numai. chiar si cei care nu puteau iesi la munca. În tot timpul închisorilor. seara la culcare. când am fost dusi la Periprava. n-am scapat ocazia ca acolo unde-i rau sa nu fiu si eu. picau în pat istoviti. Nimeni care a trecut prin Noua-Culme nu poate spune ca a avut norocul si a scapat într-o zi fara a fi batjocorit. de abia reuseam sa ne odihnim un pic. nu aveam voie sa stam în pat. se ascunde undeva.cum puteau. chinurile se consumau fara exceptie. Asta mi-a fost crucea. dar nici pâna azi nu l-am uitat. Cred ca nimeni si niciodata nu va putea reda prin cuvinte infernul trait de noi toti în împaratia comunismului. printre usoare coline. calvarul neamului românesc în raiul comunist. Ne dureau picioarele. Acest fel de viata s-a desfasurat pe un lung sir de ani. Primisera de la infirmerie numai termometre. scaldate de razele soarelui stralucitor. . ca-ntr-un amurg. Odata. Regimul acesta de camera îl aveam cu toti. În mijloc de tara dobrogeana. am avut si eu norocul sa fiu mângâiat de un astfel de par. Clipa de clipa traiam în chinurile iadului. un loc al patimirii neamului românesc. frumoasa ca o gradina de rai. ca sa nu se poata vedea ce se petrece prin lagar. Fiecare baraca avea doua camere unde încapeau cam 40-50 de oameni.

Bolnavii nu prea puteau sa se ridice la geam si sa priveasca în curtea lagarului. În prezent este la Alba-Iulia. Ori cu acestea. Aveam febra mare si expectoratie din abundenta. despre care vorbeste Dumitru Bordeianu în cartea sa. Desi Aiudul a fost una dintre cele mai crude închisori din tara. pe la sfârsitul lunii. cu tot satanismul din ei. N-au reusit sa-l înfrânga. mi s-a redeschis procesul pulmonar. se miscau muncind. cu un cer senin si soare stralucitor. 1994. cu ocazia sfintirii monumentului. despre care s-a dus vestea în toate colturile pamântului.În tot lagarul Noua-Culme. la Aiud. Un schelet batut de vânt si sustinut de parul vietii. Parca-i sunau . îsi ducea greul bolii cu multa seninatate. Toti din salon l-am plâns. Ajunsesem aici dus pe targa. despre care am mai scris. În restul baracilor domnea umbra mortii. parasita acum. O data cu noi au fost adusi Aurica Visovan si Misu Dragomirescu. unde am facut peste opt ani de închisoare. decât aspirina si termometre. stiindu-l un bun român si mare luptator împotriva comunismului. un mare român si bun luptator. din Orastie de loc. cu multa dragoste de om. Medicamente nu erau. Misu Dragomirescu n-a putut depasi pragul mortii. cei din echipa lui Turcanu. El este unul dintre titanii de la Pitesti. cautând sa-l condamne la moarte. cu un iz de nostalgie a vietii din libertate. M-am întâlnit cu el în 14 septembrie 1994. Gemea infirmeria. asezat într-un pat în coltul din dreapta al salonului. La el boala a facut ravagii. Mi-a ramas un prieten foarte bun. Era licentiat în stiinte economice. numai os si piele. si-a dat duhul. Aici la Noua-Culme era mai rau ca la Aiud. cu patru nepoti pe lânga el. la Aiud. Acolo era o coloana de vreo 70 de detinuti. Si cu el m-am întâlnit tot în 14 sept. prin luna iunie 1959. singura baraca unde nu erau varuite geamurile era infirmeria. N-a mai fost chip sa-si revina. Mihai Dragomirescu. Nu exista plimbare. Într-o dimineata. Toti care au avut odata un proces pulmonar. În coada convoiului îl recunosc pe unchiul meu Petru Berzescu. Aurica Visovan a fost luat de securitate de la Noua-Culme si dus la interne. Asa am fost internat la infirmerie. Cei de la munca nu mai aveau nevoie de plimbare. În prezent este la Sighetul Marmatiei. Nu dupa mult timp. pe albia canalului. Se murea pe capete. iadul de la Noua-Culme îl depasea. despre care am mai vorbit. acum s-a redeschis. Ca mine au fost adusi mai multi detinuti. Nu era sal mai cunosc. Într-o dimineata de iunie 1959. I s-a intentat un nou proces. Sa încep cu Ion Lupu. tare în zori. privesc si eu pe geamul infirmeriei în curtea lagarului. Din cauza epidemiei de gripa. care mergeau la cariera de piatra.

pe un pat al infirmeriei. os si piele. Îngrijitor era Ion Banda din Rusca. o stafie. luptator în armata Iancului. El flamând si straveziu în lumina soarelui. Flamând si gol se ducea sa trudeasca la piatra. cu ani în urma. O adevarata stafie. Cu aceeasi mâncare insuficienta. la piatra. al nemultumirii. Aveam dreptul la 750 g. Cu el trudea la scosul pietrei. Prin colonie el se misca mai liber. încolonat în convoiul care mergea la cariera de piatra. ostasul Iancului. El era stranepotul lui mos Gheorghe Berda Berzescu. alaturi de Spiru. la o parte. La infirmerie mâncarea era mai buna. nepotul lui de frate. iadul de la Noua-Culme. ne duceam greul în lagarul mortii de la Noua-Culme. spre Slatina-Timis. în acele zile grele? Cum s-or fi desfasurat gândurile lui. iar altul. În mâinile în care tinea atunci pistolul. al setei de a plati odata si odata calailor ceea ce se cuvine. ca-n osânda amândoi. asa arata Petru Berzescu. piele si os numai. Mergea la munca. tinea un târnacop. uica Patru. de abia-si potoleau foamea. Închid ochii si nu-mi vine sa cred. din aceeasi tulpina a luptatorului de la 1848. El era acela care în 23 ianuarie 1949. pas cu pas. Asa arata. Asa . ros de o boala de plamâni. din armata Iancului. În mine s-a declansat un proces de revolta al neputintei. Martin Copaceanu-Rica si cu Martin Moatar. În vremea aceea lagarul avea în curtea lui. cu ochii în zare. din acea vara fierbinte a lui 1959? Nu stiu.ciolanele în vânt. Doar atât stiu. Îl cunoscuse bine pe uica Patru. acum. Cautându-ne unul pe altul. aproape de Teregova. În noi mai ramasese numai sufletul si nadejdea în mai bine. atunci. Ce s-o fi petrecut în sufletul însingurat al lui uica Patru. Eram în subzistenta ministerului sanatatii. Veneau seara în amurg si luau masa. împreuna cu celalalt unchi al meu. câte o gamela de ciorba. în acea vara din 1959. în arsita soarelui. Mos Gheorghe Berda Berzescu. strabateam. de pâine. luptator si el în miscarea de rezistenta din Banat. Ion Berzescu. traiam nostalgia locurilor de lupta. sa silniceasca acolo. prânzul si cina la un loc. iar eu. Unchi si nepot. unul bolnav în infirmerie. De la lupta cu pistolul mitraliera în mâna împotriva comunismului. o crescatorie de porci. schelet îmbracat în piele. dar cu mult suflet. la neputinta si la sunatul ciolanelor în vânt. În iadul de la Noua-Culme ne gaseam acum doi stranepoti ai ostasului Gheorghe Berda. stafie cum era el. ma petreceau de la întâlnirea mea cu Spiru Blanaru. unchiul meu.

Noua-Culme. MOARTEA GENERALULUI NICOLAE STOENESCU LA NOUA-CULME Lagarul mortii trebuia sa-si defineasca prin fapte numele. dupa puterile noastre. Daca am fi fost prinsi. urmând sa fim transferati în alta parte. neamul românesc a facut un salt pe verticala. Spera în mai bine. dându-i pâinea cu mult sânge rece. îi parea rau ca ma lasa aici. În acelasi timp. se strecura printre oameni pâna la uica Patru. Raul nu este altceva decât o absenta a binelui. i-au dat 72 de luni pedeapsa administrativa.stând lucrurile. prin destin parca. din acest colt de lume. Nea Ion Banda. în lupta de rezistenta si de înfrângere a comunismului. În felul acesta l-am putut ajuta pe uica Patru. trebuie sa fie si o iesire din impas. cu mult risc. adica 6 ani lagar. Gardienii nu prea veneau pe acolo. mai la dos. În acest lot a intrat si unchiul meu. poporul român. Sa luptam chiar cu pretul vietii împotriva raului. Îi spusese Banda sa se uite. Sa speram în el. Ne luptam cu viata. S-au scurs zilele-n sir cu munca silnica în spate. profitând de libertatea lui. Spre toamna auzim ca se formeaza un lot de câteva sute de oameni. Cu adevarat era un mare risc. eu as fi fost dat afara din infirmerie. de conspirator. însa. mai ales. este creata în baza unei legi. În fiecare dimineata îi dadeam lui Banda câte o bucata de pâine pe fereastra de la camera mea. Cel de Sus ne-a ajutat însa. în iad. Prin aer plutea speranta în mai bine. . Prin Noua-Culme si prin întregul gulag românesc si îndeosebi prin Marea Revolutie din Decembrie 1989. a armoniei. ne indica noua. În fiecare dimineata noi ne vedeam la geam. l-am rugat sa-i dea o bucata de pâine de la mine. El ne enunta continutul notiunii de moarte. Ne tinea la curent cu tot ce se întâmpla în lagar. cu ochii în patru. cu noi. Unde? Nu stia nimeni sa ne spuna. neamului românesc si mai târziu lumii întregi ca am pasit pe culmi în afirmarea noastra si. fara sfârsit parca. Ca principiu este numai binele. Era un loc ferit de ochii administratiei. cu tot raul din ea. iar Ion Banda dat afara de la munca lui. desi azi. reusind la rândul nostru sa-l ajutam pe uica Patru. Ca-n orice lagar sau închisoare. Se vede bine ca lumea aceasta. care genereaza din imperfectiune. cu pâinea ascunsa în sân. A realizat dialogul cu Dumnezeu. Deci este o negatie. cu mult curaj. Petru Berzescu. în tot complexul ei de existenta. raul se tine scai de noi. Când a venit de la Aiud. De plecare s-a bucurat mult. în acest iad.

dar si un martir în lupta de rezistenta împotriva comunismului. fara sa fie de specialitate. în timp ce un vinovat de genocid este înmormântat cu onoruri. el a fost ministru de finante. Generalul Nicolae Stoienescu se numara printre marii generali ai armatei române în tara întregita la 1918. Într-o încapere dintr-o baraca. În timpul razboiului. se afla si generalul de artilerie Nicolae Stoenescu. în revolutia din 1989. cu drapelul românesc pe piept. se dovedeste a fi foarte capabil. Este drept ca a fost ajutat de Mircea Vulcanescu. al anului 1959. care a murit ca un erou în lagarul mortii de la Noua-Culme în vara anului 1959. Cine este cu adevarat erou al neamului românesc? Generalul Stoenescu. Într-o baraca cu geamurile varuite. moare un alt general în închisoare. unul din . fara putinta de a te odihni ziua pe pat. fara sicriu. Este înmormântat cu onoruri militare. s-a comis un sacrilegiu. sub conducerea maresalului Ion Antonescu. în vara anului 1959 se declanseaza o epidemie de gripa numita “asiatica”. A fost un mare luptator împotriva Comunismului. fara lumina. un alt mare om de cultura al poporului nostru. neîngrijit de nimeni si este înmormântat în zdrente. care au fost strapunse de gloantele trase de generalul Macri. ca un cersetor. mângâind pe cât era posibil niste fete palide de stafii. într-o cumplita izolare. fara sicriu. Fusese închis sub acuzatia de genocid. a murit stors de boala si de batrânete. luptator împotriva Comunismului. într-un adevarat iad. La arma artileriei a fost propus Nicolae Stoenescu. S-a comportat în mod exceptional. Deci. în conditii inumane. cu niste zdrente pe el. ofiter superior de artilerie. În zilele noastre. generalul Macri. Nevoile de organizare a armatei au aparut instantaneu. cu drapelul pe piept. A murit la Aiud. unde razele soarelui patrundeau slab de tot. pentru ca la o tara mare trebuia si o armata puternica. fara aer. sau generalul Macri. Noua-Culme. A fost aruncat într-o groapa. Acei ce vin dupa noi sa judece drept si sa decida. Acesta a fost generalul Nicolae Stoenescu. Asa cum am mai spus. drapel ce fusese sfintit de sângele curs din piepturile goale ale tinerilor. moartea începuse sa ne învaluie în mantaua ei din ce în ce mai mult. professor la Scoala de Razboi.În lagarul mortii. ca om si ministru. Unde este dreptatea? Generalul Nicolae Stoenescu moare la Noua-Culme. în primavara anului 1991. s-a facut o mare nedreptate. Strig în auzul întregii lumi. ca un erou.

în fata tarii. Se mai încalzeau bietele oase. La moartea lui. de a supravietui. cei ce ati condus tara la înmormântarea gen. rugându-ne. De-a valma. Dupa ce am terminat lucrul de la via din Nazarcea. Desi eram în lagarul mortii. Eram amortiti de frigul iernii dobrogene. Schelete fiind. Preotii prezenti în lagar s-au rugat în tacere si au slujit generalului nostru slujba de înmormântare. cei care am luptat si acum la batrânete înca mai luptam. Tavalugul rosu trecuse din nou peste poporul nostru. ne trezeam parca la viata. De la sosea urcam o . Acum pot depune marturie de felul cum a murit si cu mine sunt miile de detinuti care au trecut prin lagarul mortii. cei înfrigurati si chinuiti din Noua-Culme. Noi am facut ce am putut. Prindeam si noi viata. Omenescul din noi îsi cerea dreptul sau. de a realiza. am trecut la livada de caisi. ca veti sluji poporul în numele binelui. veneam pe jos. Soarele dobrogean parca ne-a trezit la viata. Sfârsiti de crivatul pustiitor de la rasarit. ne înclestam în disperare de viata. cum mergeam la Nazarcea. soldatii care ne încadrau erau cu ochii pe noi si cu degetul pe tragaciul pistolului mitraliera. Macri. ca gâzele pamântului. Trebuia numai sa silnicim în munca. de cele mai multe ori. când generalul Stoenescu a murit. Soarele parca se mai apropiase de noi. În urma noastra veneau gardienii. Era prin martie 1959. Li s-a parut lor c-au mai ramas liberi dintre cei mai buni români. Începuse taiatul pomilor de uscaturi. Si am reusit sa mai traim. mai prindeam si noi puteri când razele soarelui ne învaluiau. Sa stiti ca odata veti plati în fata istoriei. cei care în 22 Decembrie 1989 ati jurat. cu sufletul curat. Închideam pentru o clipa ochii si ne credeam liberi. credem cu tarie ca Dumnezeu este cu noi. Pentru lucrul din livada au fost scosi mai multi oameni. Voi.vinovatii genocidului din Decembrie 1989? Unde sunteti. Era un pic mai departe decât via. aratând ca niste stafii. Asa cum am mai scris. Coltul ierbii înviat ne îmbia la lucru. ÎN LIVADA CU CAISI Începuse sa se desprimavareze. domnilor. voiam sa biruim. Livada era asezata tot în dreapta soselei. De dorul de a trai. anul marelui val de arestari în tara. noi am cântat în gând “Cu noi este Dumnezeu”. visând la mai bine. Noi. ati profanat ceea ce altii au sfintit cu pretul vietii. tot încolonati si tinându-ne de brat. Dar. Ne gaseam tot în sectorul fermei de stat Nazarcea. adevarului si frumosului? Ca veti deschide larg portile democratiei? De ce ati profanat drapelul pe care piepturile strapunse de gloantele lui Macri l-au sfintit? Eu am fost prezent în lagarul de la Noua-Culme. tinerii si batrânii tarii au umplut închisorile si lagarele. sa vietuim. libertatea de a gândi. de a trai. Eram robi si nu aveam dreptul la cuvânt. Erau zile când noi veneam cu remorca la lucru.

livada se desfasura pe o alta panta lina în jos. nu stiam cum trecea timpul. Codreanu si prof. Împreuna lucrând si povestind. O luam si o spargeam. Adesea. Cu cele necesare la noi. Din acest dialog se contureaza personalitatea lui Corneliu Zelea Codreanu. Dar fara voia lui Dumnezeu nu se poate. De cele mai multe ori am avut timp frumos. Într-o zi cu mult soare si cu o boare de liniste în aer. Si asa povestind. Eu eram cu Ion V. multimea de caisi aparea ca un colt de rai. Îti voi reproduce o discutie între Corneliu Z. ne miscam de la pom la pom. un ferestrau de mâna si doua foarfeci de curatat pomii. cu gust de migdala. Acum. Georgescu am trait aceste clipe. Prin el îl cunoscuse pe Corneliu Zelea Codreanu. Cu Ion V. De acolo. unde erau cladirile livezii. o dezlegare din învatatura crestina. ne desfasuram în livada. Georgescu.panta lina. Flamânzi fiind. În fata ochilor. De la magazia de unelte se formau echipele de lucru. as vrea sa stam mai mult de vorba asupra unei probleme care ma preocupa de multa vreme. cea mai puternica la ora actuala. Din marturisirile lui am înteles ca fusese ucenicul lui Nae Ionescu.V. îmi spune: —“ Mai Tase. întepenita pe câte o ramura. Ne deplasam pe covorul verde de iarba. Nae Ionescu. Probleme de cultura.” . Într-o buna zi din vara anului 1937. În aceasta livada de caisi am avut si clipe de fericire. Suntem o miscare de mase. Din când în când mai gaseam câte o caisa uscata. eu as putea în 24 de ore sa ocup aceasta putere. prin care sa-mi permita sa declansez o revolutie armata pentru a cuceri puterea de stat în România. În povestirile lui. se întâmplau si acele momente sublime pe care N. printre caisii treziti la viata. de istorie si mai ales din viata Miscarii Legionare. mâncând sâmburele. Georgescu avea grija sa-mi destainuiasca si lucruri mari. Pentru mine este de o mare importanta. I. traind din plin cele auzite. de la cais la cais. în zvârcolirile de iad ale lagarului. uitând de noi. curatindu-i de uscaturi si facând si taierile de rod. Doresc sa-mi gasiti un text biblic. când suntem un milion de membri cu simpatizanti cu tot. Era amarui. Îl ascultam cum îmi povestea. din vara anului 1937. sa fii acum atent la ceea ce-ti voi spune. Nae Ionescu si-l antreneaza la o discutie: — “Domnule professor. Steinhardt le semnalase în iadul închisorilor. din câte doi detinuti. Fiecare echipa avea o scara dubla. Asta este o realitate. la Bucuresti. ni se pareau deosebit de gustosi. spre apus. cu mici portiuni de teren drept. pâna pe culme. Capitanul îl întâlneste pe prof.

care trebuie dusa la îndeplinire. A studiat teologia si literele la Universitatea din Bucuresti. În Rusia. Ma voi stradui sa gasesc acest lucru. mai bine de o luna. de a apara si promova fiinta neamului românesc. domnule professor. Georgescu. a legat o alta discutie cu Profesorul. N-am reusit sa-l gasesc. Trebuie sa dovedim lumii ca si poporul român.” La cele auzite de la Nae Ionescu. dar nu va promit nimic. . jud. nu am reusit sa gasesc nici un text din Sfânta Scriptura în legatura cu ceea ce mi-ati cerut. pasind prin viata. s-a dus la Atena pentru studii de specialitate. Cândva acest lucru va fi o piatra de temelie la unirea întru Hristos a celor doua mari biserici. în comuna Bascov. Pe umerii nostri apasa sarcina pe care ne-am luat-o la Icoana în fata lui Dumnezeu. Ion Mota si Vasile Marin. îmi spune I. Georgescu. Acolo a stat doi ani. zice Capitanul.” — “Asa s-a încheiat dialogul între Corneliu Zelea Codreanu si Nae Ionescu. senin la fata si parca luminat. cel mai mare din 5 copii. — “Vedeti. are o misiune de la Dumnezeu de îndeplinit. dar fara violenta. ca teolog. în mijlocul celorlalte popoare. prof. deschis cu multi ani în urma. în care a trait. MARTIRIUL PROFESORULUI UNIVERSITAR DE TEOLOGIE IOAN V. iubindu-si neamul si glia stramoseasca de pe înaltimile lui Petre Tutea. Capitanul a fost inspirat când a plecat pe drumul revolutiei spirituale. timp de aproape 11 ani. Dupa ce si-a luat licenta în teologie si istorie. într-un calm desavârsit. Noi am declansat o revolutie spirituala.” Dupa un anumit timp. au facut primul pas în împacarea si unirea celor doua mari biserici. a lasat o dâra de lumina. prin jertfa lor pentru Hristos. Corneliu Zelea Codreanu. ma duce gândul la dialogul început între Biserica Ortodoxa si cea Romano-Catolica. N-a fost pentru violenta. muncind din greu.— “Capitane. Lega vorbele rar si apasat. Eu nu cred ca cineva va putea gasi asa ceva. S-a nascut în 13 ianuarie 1909. am cautat si eu acest text biblic.” Acum când scriu aceste lucruri. de când Nae Ionescu mi-a împartasit cele discutate cu Capitanul. Arges. pregatindu-si teza de doctorat în teologie. Nae Ionescu vine la Capitan si-i spune: — “Capitane. Acesta a fost profesorul universitar Ion V. cu urmele pasilor lui adânc înfipte în lutul tarii. culegând toate datele cerute de studiul lui de specialitate si pregatindu-si cu multa sârguinta teza de doctorat. Eu de atunci. Fiu de taran. Se parea ca-i dicteaza cineva. l-am cautat neîncetat. îmi cereti un lucru extraordinar de greu. trei feciori si doua fete. Noi trebuie sa mergem pe drumul convingerilor. în privinta unificarii. cât am stat la Polul Nord. GEORGESCU Încerc sa daltuiesc figura unui om care.V.

Calculat. Îl stiau ca facând parte dintre ucenicii lui Nae Ionescu. În domeniul acesta îsi alesese o lucrare care necesita multa munca si cercetari îndelungate pentru elucidarea ei. se ocupa si de studiile de istorie universala. a trimis pe multi dintre ei la studii în strainatate. În 1940. îsi sustine si teza de doctorat în istorie la universitatea din Bucuresti. Cei din jurul regelui Carol al II-lea au uneltit împotriva lui. drumul spinos îsi deschide portile pentru Ion V. Cere. Dupa pregatiri minutioase. Prin Nae Ionescu cunoaste bine fenomenul legionar. tot prin Nae Ionescu. care era cu toti cei care erau la putere. fara nici un cuvânt. pâna când i-au retras bursa. Îl urmareste pe I. Dintre toti gânditorii nostri. Vintilescu prinde aripi. Din acel moment Vintilescu i-a devenit dusman de moarte. Din aceasta pozitie avea un ascendent asupra profesorilor facultatii. Nae Ionescu a avut cei mai multi ucenici. Avea ca subiect “CIVILIZATIA DIN BELUCISTAN”. i se propune un post de ministru în guvernul format de Gen. Georgescu. Nu dupa mult timp. . îsi sustine teza de doctorat în teologie. Dupa lovitura de stat a lui Antonescu. Se pregatea sa plece în Belucistan.Întors în tara. pregatind astfel elita de mâine a culturii neamului nostru românesc. dupa ce se decreteaza Statul national legionar. îi întoarce spatele si pleaca. sa i se permita sa se ocupe de formarea omului în spiritualitatea crestina ortodoxa a facultatii de teologie din Bucuresti. vine la I. sa stiti ca Horia Sima miroase de la distanta lichelele. Obtine o bursa “Humboldt”. a ocupat postul de secretar al facultatii de teologie din Bucuresti. Din prea multa modestie refuza. un oportunist. Iata ca. botezata de el “rebeliune”. Georgescu si-i cere sfatul cum sa ajunga sa stea de vorba cu Horia Sima. în anii de închisoare. Iata-l cu doua doctorate. Parintele Vintilescu. reusind pâna la urma sa-i anuleze plecarea la studii.V. Georgescu pas cu pas.” La auzul acestei înfruntari otelite. dintr-un început. dupa doi ani de studii. în schimb. Ajunsese acum conferentiar la catedra de Istoria Biblica. În timpul acesta — 1937 — este arestat în mod abuziv si tinut doua luni. Stiindu-l o lichea.V. A stat mult timp în jurul lui Nae Ionescu. îmi povestea adesea despre discutiile avute cu Nae Ionescu. îi spune: — “Parintele Vintilescu. În clipele de ragaz. uimindu-si profesorii din comisie prin felul cum a sustinut-o. Îl considera ca primul si cel mai mare gânditor si filozof care a creat scoala în cultura româneasca. Ion Antonescu. Paralel cu studiile de teologie. În timpul acesta era asistent si secretar la facultatea de teologie din Bucuresti. axata pe coordonatele neamului si constantele crestine ortodoxe. Se integreaza revolutiei spirituale a poporului nostru. fiindu-i un apropiat ucenic.

Ion V. Se mai oprea din loc în loc. Vintilescu reuseste sa-l trimita pe front pe Ion V. De aici. unde zoriti îl arunca de-a valma în avion. Fiind bine pregatit. . întrebându-l de sanatate. Iata-l pe Ion V. de la aeroport. tot timpul. În 22 iunie. Ajunsi la Moscova. la 36 de ani. se întoarce la catedra. În situatia aceasta îl prind evenimentele de la 23 august 1944. cu seninul cerului scaldat de razele soarelui dogoritor. Într-o zi de august 1945. Horia Sima lasa la conducerea Miscarii Legionare din tara pe Ion V.Plecând din tara. ajunge titularul catedrei de Istoria Biblica la Facultatea de Teologie din Bucuresti. uitându-se pe la vitrine. se faceau presiuni asupra prof. Georgescu. prinzându-l de brate. în avion a îndurat de frig ca-n timp de iarna. Mirarea si întrebarile se desfasurau de-a valma în capul lui. si sotia Ariana. cei doi mascau multa bunavointa si respect. rapirea lui Ion V. agale. Georgescu se poate spune ca a fost facuta de Beria. cu toate metodele binecunoscute de noi toti care am trecut prin infernul comunist. spre casa. cu o camasa cu mâneci scurte. Pe umerii lui apasa o sarcina grea. si-a dat seama ca-i rapit. Dupa ce si-a revenit din starea aceea de om bulversat. rapit de pe strazile Bucurestiului. pantaloni albi si cu sandale în picioare. Georgescu. Fiind sumar îmbracat. urcat în avion si dus la Moscova. Georgescu. a fost dus direct în fata lui Beria. Intuia ca-i un drum poate chiar fara întoarcere. Dupa doi ani de front. Era unul din vârfurile Miscarii Legionare din tara. Prin uneltirile lui. sub presiune. pe la sfârsit de luna. Acasa îl asteptau doi copii. Rapit de rusi. Razvan si Bogdan. îl poftesc cu ei pâna la masina. Deci. în plina zi de vara a anului 1945. România declara razboi Rusiei. cu o masina. În avion. Aceasta se confirma si prin ceea ce voiau sa obtina de la prizonier prin anchetele facute asupra lui timp îndelungat. Cei doi îl încadreaza între ei. noapte de noapte. În învalmaseala gândurilor se trezeste cu doi barbati în floarea vârstei în fata. Asa. Georgescu. Destinele neamului alaturi de Horia Sima sunt în mâinile lui. Ne gasim la marea închisoare din Moscova — Liublianka. Îl obliga sa intre în masina si zboara cu el pâna la aeroport. cu mult calm. Zi de zi anchetat si torturat. într-o româneasca perfecta. venea de la facultate. sumar îmbracat de vara. ajungem în luna octombrie 1945.

în închisoarea Liublianka. anume ca vor lua masuri si asupra sotiei. Singurul lui raspuns era: NU. Georgescu era zavorât într-o camera de supliciu. Într-una din zilele lui octombrie 1946. cu gura de canal pentru scurgerea apei. I. cu peretii si tavanul lacuiti cu negru. în camera instalat un microfon. Pe el nu l-a speriat nici amenintarea cu moartea. când i-au promis solemn ca daca va primi sa lucreze cu ei. cu peretii si tavanul lacuiti în negru. Pâna la urma au trecut si la aceste lucruri. cu foame. muzica. Asa s-au tinut lant anchetele si presiunile asupra lui. fara lumina soarelui. cu un bec de 500 de lumini pentru a-i strica ochii si sanatatea. Un an de zile n-a vazut lumina zilei. sub senilele tancurilor rusesti. raspicat. n-a vazut fata de om. Georgescu. fiind întrerupta chiar si fraza. În tot timpul anchetelor a fost supus la presiuni neobisnuite. si va realiza cele propuse. Iata deci programul de zi cu zi al prizonierului: în miez de noapte plimbarea. mergând în Apus. ziua prin gura de canal se auzeau tot felul de strigate. un adevarat infern. profesorul Ion V. Aerul era conditionat. De acolo se vedea Moscova noaptea. sub toate metodele de ancheta. pe terasa închisorii. zdrobind încercarile de rezistenta. Georgescu a fost condus într-o alta celula. În tavan era montat un bec de 500 de lumini. deci. La plimbare era scos numai în miez de noapte. galagie. Avea. pâna prin luna octombrie 1946. Atunci când. mai mare.V. Permanent era supravegheat. îl vor pune în locul lui Petru Groza. în tara. asupra ei. ancheta a luat sfârsit. L-au amenintat si cu familia. La toate încercarile. Sotia a executat tot felul de munci. Raspunsul a fost NU.30. atitudinea lui a fost una singura — N-a acceptat nici un compromis. pe la orele 11. Toate acestea i se aplicau în mod deliberat prizonierului pentru faptul ca nu rostea alt cuvânt decât NU. se implanta comunismul.Ion V. Fusese seful . sa bata cu barosul. Camera nu avea nici o fereastra. Razvan si Bogdan. sete. Sotia a fost amenintata si data afara din serviciu. obligând-o chiar sa divorteze. Cu multa greutate a gasit de lucru la un atelier de fierarie în Bucuresti si anume la forja. mai murdare. o mare de lumini. au recurs si la alte lucruri. numai ca sa-i poata întretine pe cei doi copii. Mai târziu. Pe jos era ciment mozaicat ca-ntr-o baie. în afara de gardianul care-l pazea si avea grija de el si vorbea româneste. la Moscova. neodihna si batai. Prin gura canalului venea un zgomot ca de frigider.

În soapta îi spunea s-o manânce repede. . Mai tâsnea din când în când acea bunatate a omului de pretutindeni. În camera îl chinuiau lipsa de aer. Georgescu este dus într-un lagar de munca din nordul Siberiei. Krasnoiarsk. Georgescu. I-au dat 20 de ani de lagar. Ochii îl jenau din cauza luminii prea puternice a becului. niciodata. pe care acum o priviti cu atâta indiferenta?” Ofiterul s-a uitat lung la el.30 — în aceeasi zi. Vorkuta. De aici se poate conclude la ce tehnica au ajuns în a distruge tot ce-i omenesc si a anula orice personalitate din om. când se întorcea de la plimbare. Numai dupa aceea chinezii. exact ca si când nimic nu s-ar fi întâmplat. Ajunsese. setea si neodihna. Georgescu. Cei mai revoltati împotriva regimului erau rusii. foamea. n-a raspuns nimic si a plecat. cei mai multi cu care a stat împreuna au fost rusii. Dupa doi ani de anchete si suplicii în marea închisoare Liublianka din Moscova. mai venea câte un ofiter în timpul plimbarii pe terasa. a muncit din greu. pedeapsa administrativa. a fost chemat la ancheta. N-au reusit sa-l condamne. Din toata ancheta nu s-a putut ajunge la intimidarea lui Ion V. Uhta. Din când în când. Verhoiansk — polul frigului. Din când în când. gardianul. un ostas credincios al lui Horia Sima. n-a întâlnit nici un român. Ion V. profesorul Georgescu. De mentionat este faptul ca prof. continuându-se ancheta de la aceeasi fraza întrerupta. a fost bagat în mina. Ne întrebam acum. discutând. de acelasi ofiter. când în Rusia Partidul Comunist nu mai are puterea. Pe unde s-a dus. De atunci. la ce au folosit toate acestea? Acum. unde a muncit la exploatarea lemnului din padurile Siberiei. Le era frica de evadare sau razvratire. Ajuns la Verhoiansk.Miscarii legionare în tara. farâma din divinitatea sadita de Dumnezeu în adâncul fiintei umane. polul frigului. Irkutsk. la un moment dat. exact la aceeasi ora — 11. l-a întrebat pe ofiter: — “Ce-ati face d-voastra daca odata ati descoperi pe Dumnezeu dupa o stea. îi dadea câte o bucata de pâine. n-a mai venit nimeni la el. Ion V. în toti anii lui de patimire în gulagul rusesc. sa întâlneasca un român. În asa fel a fost pazit de securitate încât nu a reusit. Aici n-a stat mult si a fost scos la suprafata. Într-o noapte cu stele multe pe cerul Moscovei. Asa s-au scurs zilele anului de izolare si-n octombrie 1947. În tot timpul lagarului.

prin el securitatea îi facea tot felul de sicane sotiei sale. Stia un lucru si anume ca istiologia era o disciplina a medicinii. securitatea n-a lasat-o în pace. peste mari si tari. La vremea aceea nu se mai putea afla nimic de acasa. Cu greu scapa de acolo. sunt prigoniti si maltratati. Acolo. Niciodata. Ofiterul nici nu voia sa stie de cele ce-i spune prof. dar mai putini. gândul lui zboara peste munti si vai. Georgescu. Pâna la urma a fost obligata sa se recasatoreasca. În zilele acelea grele de arest. În tot acest timp se . El era. Cei mai multi se îmbolnaveau de inima. acasa era mult mai greu. Georgescu ajungând colonel de securitate. Îi explica politicului acest lucru. Cu toate acestea. care era proprietate personala.dupa un scurt interval de convietuire cu rusii. Sotia si copiii au fost scosi în drum si-n casa a intrat un ofiter de securitate. Era asa de frig. Dorul de tara si gerul aspru de la Verhoiansk l-au îmbolnavit de inima. spitalul era improvizat într-o cladire facuta din lemn. ca daca scuipai. Fruntea lui boltita se înnoura. întrebându-se de ce îi cere lui lucrul acesta. omul nu putea sa reziste mult. doctor în istorie si teologie. Viata acestui om. urmarit pâna în pânzele albe. vine la prof. Georgescu. Adica. Este bagat la arestul lagarului pentru nesupunere. Frigul îl chinuia greu de tot. Conditiile de viata erau grele. El ramâne surprins. dorul de tara sa-l usuce si gândurile sa-l macine. saliva pâna jos ajungea ca o piatra. sa învete bine limba rusa. Pe dosarul lui scria “doctor isteolog”. din România. el n-a reusit sa-si piarda urmele în marea masa a detinutilor de toate neamurile. Pe cei care i-a cunoscut mai bine dintre straini erau chinezii. Georgescu si-i spune sa ia în primire cabinetul medical. a luat-o tot securitatea. Ofiterul politic. Pe lânga rusi si chinezi mai erau si alte nationalitati. La un moment dat lagarul ramâne fara medic. Casa. Într-adevar. dar nu este înteles. constituie una din marile epopei ale neamului nostru. Aici unde era polul frigului. care se ocupa cu dosarele detinutilor. când el nu este medic. Sotia a trebuit sa divorteze pentru a putea creste copiii. sa scape de urmarirea securitatii. Fratele prof. din tara. Intuia ca cei de acasa. zbura cei la de acasa. Puterile începeau sa-l paraseasca. numai si numai Ion V. Este internat în spital. De acum începe calvarul. Se împrietenise bine cu ei.

în mod . Dupa o îndelungata suferinta în spitalul din Verhoiansk. În clipele când cugetul lui se desfasura. El ne îndemna sa ne rugam lui Dumnezeu cu tarie si caldura sufleteasca. Sau de a fi. i se parea ca se afla la limitele conditiei umane. Se producea parca o alunecare din planul existentei. la hotarele dintre fiinta si nefiinta. bolnavii au fost scosi în curtea spitalului la soare. Starea sufleteasca era în plin zbucium. La vremea aceea. prin luna noiembrie 1955. Constiinta lui oscila între cele doua limite. I se parea ca-i mai usor. Asa ma rugam: — “Doamne Iisuse Hristoase. Georgescu cum manânca iarba. dar extrem de îmbietoare. Stând în sezut. Georgescu. Ion V. Din iarba aceea culege tot felul de vitamine. La un moment dat nu mai putea nici sa umble singur pe picioare. Se va salva singur. Le arata cu mâna spre Ion V. Înainte de a pleca spre tara. Era o curte mare. Poate ca tu le vei duce mai departe si unde trebuie. el rupea cu mâna dreapta firicele de iarba si le ducea la gura. Acesta era mecanismul gândirii lui în momentele de odihna pe petecul de iarba din curtea spitalului din Verhoiansk. toamna vine în tara. Cugetând asa. ajuta-ma. Georgescu la soare pe un petec de iarba. spunându-le: — “Vedeti voi omul acela. facându-l sa-si dea seama ca mai exista. Georgescu suferea si se ruga. Sa ne întoarcem la Verhoiansk. Dumnezeul meu cel viu. când ma gaseam greu bolnav la Verhoiansk. În urma îndelungatei boli de inima. Nu va muri. Iata ce mi-a declarat într-una din zile la “Noua-Culme”: — “Mai Tase mai. dar altfel decât înainte. simtindu-L ca este viu si-I cu mine. nu ma parasi!” — M-a ajutat si am venit si-n tara. în care soaptele celor doua voci se întâlneau. atunci când cele doua lumi încercau sa-l atraga fiecare în inima ei: a). în 1955. ca acum sa ti le spun tie.” Întelegea acum foarte bine limba rusa. care manânca iarba? Tine cu dintii de viata. Georgescu sa fie în acelasi timp si un mare credincios. esti prietenul meu si-ti marturisesc din intimitatile mele. Vointa lui de a trai îl va scoate din impas. din loc în loc cu iarba pe jos. b). Puterile începusera sa-l paraseasca.V. Îl copleseau amintirile. mestecându-le îndelungat si apoi înghitindu-le.ruga lui Dumnezeu. punându-si nadejdea în Dumnezeul cel viu. ma rugam lui Dumnezeu.” Dumnezeu a voit ca teologul de frunte Ion V. desi aluneca mereu spre punctul de a nu mai fi. În fata lui se afla un grup format din medicul sef si ajutoarele lui. slabise mult de tot. Într-o zi calduroasa de vara. când mai multi români sunt eliberati din lagarele rusesti. Îsi dadea seama de gravitatea bolii. se sprijinea si-n mâini. Dupa aproape 11 ani de suferinta în gulagul rusesc. Era stapân pe ea. prof. o lume necunoscuta. în spitalul unde I. L-au scos si pe Ion V. în acela al altei existente. medici si sanitari. dorul de tara si de cei de acasa. alta. se mai întremeaza si-i scos din nou la munca.

când coloana mergea. supranumit lagarul mortii. cu fata brazdata de suferintele anilor petrecuti în gulagul rusesc. ajuns la exasperare. 1958 am fost ridicati si dusi în lagarul de la “Noua-Culme”. A fost professor de filozofie. O ÎNSCENARE DE EVADARE Ceea ce va istorisesc acum este un episod trist. Pentru a întelege lucrurile mai bine. O buna parte din cele întâmplate este relatata si de Bucur Stanescu în bilunarul AFDPR-ului — Rezistenta — nr. într-un . am fost împreuna. a fost solicitat sa ramâna în Rusia ca cercetator stiintific în cadrul Universitatii din Moscova. de luptator împotriva comunismului. atât pe linia culturii. Dupa cum iarasi am mai scris. traind din plin urgia si zvârcolirile celor de acolo. la Latesti. Latesti cu domiciliul obligatoriu. Am stat cu el în camera la Noua-Culme. cum de altfel a ramas si acum. asa cum am mai scris. Prin aceasta tentativa s-a urmarit exterminarea lui Ion V. dar adevarat. A fost un luptator de elita în rezistenta româneasca. desi este trecut de 80 de ani. De atunci si pâna la moartea lui din 21 dec. l-am întâlnit pentru prima data. În acea vreme. cu toate ca aceasta tara. prin cei care o conduceau.insistent. bine pregatit. Georgescu cu închisoarea de la Gherla. Ion V. la fel ca în anchetele lui din 1945-1947. ne aruncam la izolare. ma aflam la infirmeria lagarului. ca de obicei. s-a încercat o înscenare de evadare. unde ne mai odihneam. Într-o buna zi. voia si dorea din tot sufletul sa-si vada tara pe care a iubit-o cu pretul vietii lui. Bucuresti. Mai ales atunci când mai eram pedepsiti. Este unul dintre ucenicii lui Lucian Blaga si Constantin Noica. Desi împovarat de ani. Aici s-a lucrat munca silnica. am lucrat împreuna tot timpul cât am stat în aceasta comuna. Georgescu. În Latesti. îl rasplateste pe Ion V. mentinându-se pe aceeasi pozitie. la lucru la Nazarcea. 2 din aprilie 1991. Se lucra la via din Nazarcea. În rest. era iadul pe pamânt. în luna iulie 1959. de istovire si de aruncare în moarte. Atunci. 17 din 1991. unde-si duce cu fruntea senina mai departe calvarul. va redau mai jos tristul episod al înscenarii de evadare. prof. În decembrie 1957. iubita atât de mult. Acolo. Foarte rar aveam momente de ragaz. Bucur Stanescu. vara. anul 1959. 1976. pe care l-am publicat în saptamânalul “Lugojul” nr. Pe Bucur Stanescu l-am cunoscut foarte bine. În acest iad. în 12 sept. cât si pe cea a caracterului. Georgescu se elibereaza de la Gherla si este trimis în com. A refuzat categoric acest lucru. gardienii se repezeau si loveau în stânga si-n dreapta.

Baspalian. Prinzând cu amândoua mâinile de coada sapei. Când s-a apropiat de Bucur. Baspalian a luat o mâna de pe . Dintr-un salt a fost la el. în apropierea d-voastra. În spatele lui Bucur se auzeau pasii ostasului care-si arma pusca. deci mai puternic decât Bucur. nu mai fugi. dar l-a asigurat ca nu va fi batut. Cu toata starea lui de transa. si-i spune: — “Domnule caporal. Le aplicati regimul dorit. Atunci. uimit de comportarea lui Bucur si a caporalului. face un salt în afara coloanei si fuge.moment de dezechilibru psihic. si nu “Banditule”. ca eu trebuie sa trag. Eu nu vreau sa-mi încarc sufletul cu viata d-voastra. seful escortei. care urmareau si ei uimiti cele ce se petreceau. cu mâinile înclestate pe sapa. al satului românesc. El s-a culcat.” A început urmarirea. aducator de liniste si pace. Lupta a durat câteva minute. socotelile mele sunt doar ale mele si nu am dreptul sa va împovarez sufletul. îngrozit ca trebuie sa ucida. Astepta nerabdator sa simta lovitura glontului. Baspalian i-a ordonat lui Stanescu sa se culce la pamânt. gardianul a început sa-l înjure si sa-l ameninte. seful escortei. Gardianul. Gardianul era mai înalt si mai tânar. Bucur s-a oprit din fuga. Se dezlantuie într-o fuga nebuna. Se vedea ca fortele latente ale poporului român umpleau de har sufletul acestui tânar. a început sa loveasca în stânga si-n dreapta. Grabindu-se sa-i dea lovitura fatala. stau la pamânt. se straduia sa i-o smulga. A început lupta. Caporalul. Trece pe lânga caporal. Stanescu îi spune: — “Domnule caporal. fara sa ameninte sau sa înjure. dar la lucru nu aveti dreptul sa-i bateti ca se întâmpla ceea ce s-a întâmplat. A cazut în genunchi si se vedea pierdut. dar nu ma mai duc în cordon. încheind: — “D-voastra în interior faceti ce vreti cu ei.” Lui Bucur nu-i venea sa creada. Gardianului îi era frica de sapa. m-ati convins. M-am oprit. vrea sa ma bata! Eu fug de sub escorta. vizibil usurat. nemaifiindu-i frica de moarte. si-a dat seama ca tânarul ostas folosea o alta limba decât cea oficiala: “Domnule”. Cuprins de un fel de extaz. venea spre fugar. evadatul nu avea de gând sa se opreasca. Ca prin vis aude o voce gâtuita de emotie: — “Domnule. pregatit sa traga.” Caporalul i-a explicat ca nu-i da voie regulamentul sa faca asa ceva. dar lui Bucur Stanescu i s-a parut o vesnicie. Fulgerator. nici existenta cu ele. Se uita pe furis la Bucur. repezindu-se sa-l loveasca. pastrându-si însa sapa.” Ajunsi la vie. Atunci caporalul i-a explicat ca detinutii sunt sub escorta lui. Nu am încotro si e pacat. Ca o fiara s-a napustit asupra sapei. în rândul coloanei de detinuti. Bucur s-a ridicat în picioare.

Dumnezeul ma-ti de bandit. într-un moment de disponibilitate. Printr-o încordare. de groaza. Ajunsi în colonie. razbunarea lui Baspalian a fost cumplita. Georgescu au fost scosi din coloana si dusi la izolare. Au fost supusi la suplicii de neînchipuit. S-a mentinut pe pozitie. am sa-ti destainuiesc câteva lucruri foarte importante. profesorul Ion V. Voiau sa-i condamne la moarte. Ion V. A salvat viata unui om de aleasa cultura. Bucur Stanescu si-a pastrat cumpatul. ca . prietenul meu cel mai bun. Gardianul îl ameninta: — “Mi-ai taiat mâna. Georgescu. Aici este marele lui merit. care începuse sa sângereze abundent. Georgescu. Vezi tu. Un om exceptional. unde voia sa-l izbeasca. Tot corpul era numai sânge si rani. Într-adevar. Georgescu a primit 100 de lovituri la spate. pâna la starea de lesin. Georgescu si o evadare în masa din lagar. Daca eu voi scapa din acest infern si voi reusi sa ies afara înaintea ta. atunci nu mai ai obligatia acestui mesaj. Dupa toate aceste peripetii.coada sapei si a prins de tais. în celule separate si anchetati zile în sir. de nedescris. Câstigase o batalie. Atât de mari erau starile sufletesti. Bucuria si mândria pusesera stapânire pe Bucur. Sunt dusi amândoi la izolare. încât umbreau teama de ceea ce avea sa urmeze. Dumnezeu l-a întarit pe Bucur Stanescu si n-a recunoscut nimic din cele înscenate de securitate în legatura cu evadarea. fixându-l spre capul detinutului. Bucur a facut sa-i intre taisul sapei în podul palmei. Sa fii cu mare bagare de seama. Georgescu nu facuse nimic. de un caracter cum rar se poate întâlni. Se ocupa pâna în cele mai mici detalii pentru a înscena o evadare organizata. considerat pe atunci de securitate ca unul dintre marii comandanti ai rezistentei românesti. Profesorul Ion V. Georgescu ma ia deoparte si-mi spune: — “Asculta. De acum începe calvarul. Bucur Stanescu si Ion V. Securitatea voia cu orice pret sa scoata un proces de organizare a detinutilor de la Noua-Culme sub conducerea lui Ion V. La fel si Bucur Stanescu. Securitatea se razbuna. Se uita si el la cele ce se petreceau. crescut si format de Nae Ionescu. Daca tu scapi cu viata din acest iad. oblojindu-si rana cu o cârpa. sa transmiti mesajul meu celor în drept din conducerea Miscarii Legionare. pusa la cale de Ion V. În detasamentul de munca era si profesorul Ion V. fugind de sub escorta.” Apoi s-a îndepartat de Stanescu. afirmând ca a avut un moment de ratacire. Ai sa vezi tu la colonie.

Daca voi face acest lucru. În fata lui Dumnezeu si a neamului românesc. În toate actiunile mele voi fi ajutat de oameni de încredere. la Moscova. Georgescu. Am reusit sa scot Miscarea Legionara ca o miscare democrata. cu pretul vietii. Daca n-a ajuns în mâinile lui Horia Sima. muncind tot timpul împreuna. Este o miscare democrata. Sa merg în Occident.securitatea este hotarâta sa ma lichideze. 3). atunci m-am rugat lui Dumnezeu sa ma ajute si sa ma lumineze. Viata din Periprava ne-a unit mai mult. Sa-l suprim pe Horia Sima. Îmi era teama ca nu voi fi în stare sa fac acest lucru. Este o caracteristica a fiintei neamului românesc. supus de multe ori greselilor. . Eu am facut o caracterizare a Miscarii Legionare în câteva zeci de pagini batute la masina. constituie obiectul unor alte episoade. 4). Si acum le simt. se fac vinovati cei care lau primit de la mine si nu l-au dus unde trebuie. în luna mai 1960. mi-au promis locul lui Petru Groza ca presedinte al Consiliului de Ministri în România. în 1945 luna oct. eu mi-am facut datoria. al unuia dintre cei mai mari luptatori din miscarea de rezistenta din infernul rosu — Ion V. Tu stii foarte bine toate astea din cele ce ti-am povestit pâna acum de când ne-am împrietenit. unde sa duc o activitate de anulare a Miscarii Legionare pe plan politic si ideologic. Ascultându-l pe omul care i-a înfruntat pe Beria si pe Stalin. dar eu m-am ales cu o suta de lovituri la spate. în cadrul anchetei urmatoarele: 1). Sa renunt la Miscarea Legionara si sa colaborez cu ei. 2). Acest mesaj l-am transmis exact asa cum este cel de fata. în 1946. A fost în cele din urma primita de conducerea politica a securitatii. prin orice mijloace. Ai vazut din aceasta înscenare de evadare. Daca tot m-a ales pe mine sa duc acest mesaj. Ceea ce-ti spun acum este mesajul meu catre Horia Sima. este singurul care s-a dovedit capabil dintre noi toti. cu argumente bine sustinute. Sa ma întareasca sa duc la îndeplinire aceasta misiune. Pentru mine. aici în colonie. N-a fost niciodata nici fascista. cu toate slabiciunile lui si cu tot omenescul din el. totalitara si nici comunista. bine pregatiti si pusi la punct cu toate problemele. Sa duc acest mesaj. am fost dusi la Periprava. m-am înfiorat. Horia Sima. Le sunt incomod. de centru. care nu le-a reusit. deci la ei acasa. spre sfârsitul anchetelor. Tot timpul s-a considerat un umil soldat în transee. Nu am primit acest lucru. voi fi bine rasplatit. — La Moscova. În 1946. De la Noua-Culme. În prezent se gaseste în dosarul meu de la Moscova. mi s-a cerut de catre Beria. Felul cum s-au scurs zilele noastre.

S-a eliberat în 12 sept. din 6 mai 1964. unul la altul. Ne faceam vizite la Bucuresti si Lugoj. a facut un control medical. Datorita atitudinii luate de el si a sfaturilor pe care ni le-a dat noua.C. 1976 a murit în urma unui atac de cord. Acolo. cu analizele respective. de ani de zile. când am reusit sa-i dam pe nebuni peste cap. pentru ridicarea neamului românesc. nu s-a mai putut face nimic. A fost chemat de multe ori de securitate. trei zile. Într-o zi. Noi am continuat lupta împotriva celor care voiau sa instituie reeducarea pâna în 1963. care era si prof. Asa-mi explic eu acum faptul ca aveam permanent un agent dupa mine. am reusit sa iau legatura cu prof. Niciodata n-a regretat ca a mers pe acest drum. Numele lui va fi mereu pe buzele noastre. am reusit sa ne salvam vietile. În 21 dec. Ba chiar l-au si retinut câte doua. universitar. tot pe acest drum ar merge. la Periprava. Ion V. acest purtator de grija sa fie dupa mine. Figura lui va fi permanent în mijlocul nostru si vom striga totdeauna prezent pentru el. Eroismul de care a dat dovada este legendar. medicul respectiv i-a spus ca tratamentul care i s-a aplicat. la Academia de Stiinte Medicale. tot timpul de pe baricade. Georgescu era urmarit si anchetat de securitate destul de des. Ion V. Un mare semn de întrebare. mi-a declarat ca daca ar trebui s-o ia de la capat cu viata. Nu este exclus ca si acum. În 17 iunie 1976. ce se pregatea cu mult. scapând de o noua tentativa de reeducare. Ziua de 17 iunie 1976 a fost si ultima întâlnire a noastra. în iunie 1976. când am fost la el acasa. Asta a fost si dupa revolutia din 1989. la Bucuresti. a fost gresit. mi-a destainuit unele lucruri care acum îmi dau de gândit. Boala era destul de avansata si nu stiau daca se mai poate face ceva. unde avea o nepoata angajata. Dupa eliberarea mea. Georgescu. S-ar putea interpreta ca acest tratament a fost aplicat gresit cu buna intentie de catre medicul curant. În legatura cu moartea lui se pot spune multe lucruri. I-a provocat un proces T. DE LA NOUA-CULME LA PERIPRAVA Sperantele noastre de a scapa din lagarul mortii s-au înfiripat înca din toamna anului . a tinut sa-mi spuna multe lucruri.B. Când am fost la el.Tin sa mentionez ca si aici. Georgescu a luptat pâna la moarte împotriva comunismului. 1976 a decedat. la fundul de ochi. Securitatea era la curent cu vizitele noastre. bucurându-ne ca am scapat cu bine din infern. Ion V. În acel an. Într-adevar. 1962. Mi-a si spus sa nu ma feresc de prietenia noastra. În 21 dec. A declarat tot ce stia despre noi. celor multi.

sa stii ca plecam de aici. o epidemie de gripa. lupta pentru mai binele omului. exploatându-l prin cele mai sofisticate metode. si nu dragostea. gripa din 1959 a constituit un eveniment de mare bucurie si deplina satisfactie a conducerii. Voiau “realizarea” a cât mai multor disparuti. Si.1959. asa cum a fost cea de la Noua-Culme era considerata o primejdie pentru viata omului. Asa eram noi acum. îsi facuse loc un zvon. ne spuneam noi în gândurile noastre. spre nemurire. Plutea lin peste noi vestea plecarii din lagarul mortii si desfiintarea lui. Acesta este unicul drum spre viata vesnica. spre noi nadejdi de vietuire. cei care am trebuit sa mai trecem o iarna în acest cazan smolit. scapam de infernul rosu. orbecaind fara nici o tinta. iadul rosu. printre noi. ca natura le-a prilejuit o secerare în rândurile noastre. ca primavara vegetatia. Ca prin farmec. cei ramasi la Noua-Culme. dupa câte-mi aduc aminte. prima etapa o reprezenta distrugerea lui. Prinsesem cu totii curaj. ca entitate spirituala. cei considerati dusmanii poporului. La început de primavara. Se încropeau. în lagarul mortii.” La început. Omul a platit si aici tributul lui cu miile de morti. chiar daca în necunoscut se duceau. capital nepretuit . de supravietuire. Fara voia lor. Unii dintre noi fixasem data plecarii în mai. s-a dovedit ca daca dragoste nu este. totusi. Pentru ei. ca fiinta umana. ca mladitele pomilor primavara. când speram sa plecam din lagar. O unda de bucurie ne umplea sufletele. dar n-a renuntat la lupta de aparare. Scapam de moarte. bucuria le umplea sufletul.omul. Aceasta era dragostea fata de om. . Procedau la înlantuirea lui. iadul unde ne târam zi si noapte. era alta. Prinsesem viata. Singura tinta cunoscuta de ei era exterminarea noastra. altii o fixasera în luna aprilie. Am ramas noi. În realizarea omului nou. Daca pentru toata planeta “Pamânt”. Realitatea. Ne apropiam de luna mai 1960. nimic nu este. când seva datatoare de viata le smulge din amortire. Dar. vom scapa si asta-i bine. principiu de viata era ura. parca. totul se întorcea la viata. Omul urca Golgota spre învierea lui din moarte la viata. cam pe la mijlocul ei. noi nadejdi. Scapau de Noua-Culme. O soapta zbura prin colonie: — “Mai frate. însa. prin aprilie 1960. totul se schita pe lumina bucuriei. când primul lot de detinuti a plecat undeva. Nu se stia unde. pe care o fluturau în toata lumea drept ultim scop si suprem ideal. plecarea s-a facut în luna aprilie 1960.

Era o zi cu soare. ne pregatisem bagajele.. Era pentru noi. în vagoanele acelea era înghesuit cel mai de pret capital al Comunismului. Din vârf de piramida în creatia lui Dumnezeu. Unde mergem? Unde ne duc? Ne duc în Rusia? ne întrebam fiecare din noi. Ne încolonam. Eu eram cu el tot timpul. La noi acum. plecam. de acolo nu mai venim acasa. înjurându-ne. a ajuns la pozitia de animal. ne chemam unii pe altii. dar acum si pentru noi. care asa a spus: — “Bietul om sub cârma vremii. Asa era si profesorul Ion V. Acolo.” În raiul comunist am trait din plin acest dicton. Colonia prinsese viata. Acolo. cald si placut pentru cei liberi. Daca ne duc în Rusia. orice actiune secreta îsi are fisura ei. cele câteva zdrente. pe unde strapunge si se îndreapta spre cei carora le este destinata. Bietul om. Ne gândeam cu totii în tacere la acel: — “Pohod na Sibir. ca din senin parca venita. Tot timpul ne încuraja si ne spunea ca omul trebuie sa spere.. speranta întotdeauna este secondata de deznadejde. fiecare din noi ne cautam un loc. gamela si lingura legate toate în patura. Încolonati. Asa am ajuns si noi sa stim cu câteva zile înainte de plecarea noastra. Freamatul bucuriei era diminuat de cel al fricii de deportare. în soapta. Un freamat se strecurase în tot lagarul. securitatea. Vagon dupa vagon se completeaza si se da. Urcati în vagoane. camera dupa camera. în primirea pazei. OMUL. în ordinea apelului ne urcam în vagoane. despre care am mai vorbit. Deznadejdea plutea pe aripile mortii. Asa cum suntem. Dumnezeu cu noi!” . Se formeaza o coloana parca nesfârsita. De aceasta veste eram siguri. Pe acolo ne vor ramâne oasele. Ne asezam pe sumarul bagaj. La 500 de metri de colonia noastra era halta CFR. deci. si acum. Gardienii strigau la noi. încolonati dupa nume. Georgescu. Furnicarul de oameni se misca în toate partile. Orice intrare are si iesire. Ne asteptau vagoanele de marfa.” Vine si ziua plecarii. Eram în luna aprilie 1960. legat în patura jerpelita. Noi. Vom iesi si de aici cu bine. Printre noi aveam multi oameni care mai fusesera în Siberia ca prizonieri de razboi sau ostatici. spre gara.Ca-ntotdeauna si pretutindeni pe pamânt. de teama. toti într-un oftat exclamam cu voce tare: — “De acum. Dar. Pentru plecare. Bucuria era mare. ne îndreptam spre gara. sa fie tare. bucuria plecarii era umbrita de teama ca ne vor duce în Rusia. ca de altfel în orice moment din viata omului. Freamatul necunos-cutului. care speram în mai bine. toata marfa vie. Peste tot un freamat. Gându-mi zboara la Miron Costin. la toate neamurile. numarati si cântariti. Parca la o comanda. Noaptea a fost adus un tren cu mai multe vagoane de marfa închise.

un loc de tribut în vieti omenesti. un loc de sinistre întâmplari. N-aveam prea mult câmp de vedere si nu observam mare lucru. de acum sa stiti ca “Pohod na Sibir” este drumul nostru. Ajunsi în gara. — “Dobrotici. n-am stiut nici unul din noi. Maria Ta. Simteam ca nu ne vom mai întâlni cu acest lagar al mortii. pe rând.” Unii dintre noi refuzam sa credem ca-n lumea asta-i numai rau si bine nicidecum. Dobrotici. prin fata noastra. Pâna la Tulcea am mers în simfonia rotilor de tren. de-abia trenul se urneste din loc. Cu un zvâcnet de vagoane si cu scâncet de tampoane. intram în zona dealurilor Dobrogei de nord. treceam prin fata coloniei. Din mersul trenului vedeam toate baracile. rumoare. Atât doar stiam. lagarule flamândule. care era asezata. la vest. Se aud voci deznadajduite si cobitoare: — “Fratilor. pe o panta lina în urcus. de-abia. Priveam numai pe cele patru geamuri mici si cu gratii ale vagonului. În noapte nu prea vedeam . facea-te-ai stana de piatra. Daca pâna acum unii dintre noi mai speram sa nu mergem în Siberia. spulberata de vânt în cele patru unghiuri ale pamântului. De-acum. pulbere de drumul mare. înghesuiti în vagoane. Cu noi aveam hrana rece. cu acest infern pe pamântul tarii noastre. Printre noi. pe rând.Printr-un fluierat lung. unde? Dumnezeu stie. Lasam în urma o viata hartuita. Am uitat sa va spun ca plecarea de la Noua-Culme s-a facut dis-de-dimineata tare. ne dam jos. Mergând în zanganitul de tabla si al loviturilor de tampoane ale vagoanelor. Blastamat sa fii de neamul românesc pe vecie!” Unde anume am plecat. ca mergem în necunoscut. prea multi au murit într-un lagar din tara Ta!” — “Adio. defilând parca. Usile vagoanelor erau bine închise. De la bifurcarea liniei ferate Bucuresti-Constanta. Ne apropiam de Tulcea. Suntem în paza lui. lung de tot al locomotivei se da semnalul de plecare. singura speranta care ne-a mai ramas. Obiditii sortii. iar de aici încolo. ne îndreptam spre vapor. fiecare vagon se deschide si tot asa. trenul nostru o ia spre nord. fata de calea ferata. Apareau Muntii Macinului. Cautam dialogul cu Dumnezeu. Se facuse noapte de-a binelea când vaporul se lupta cu valurile. Ceea ce am observat cu totii era faptul ca mergeam tot în necunoscut si de aci încolo. un vas cu apa si tineta pentru necesitati. acum când ne-am urcat pe puntea vasului aveam cu totii credinta ca Siberia ne va înghiti. Încolonati. Totusi ne bucuram ca am plecat. în simfonia valurilor Dunarii. prea multi frati ne-ai înghitit. Se vedea Dunarea.

în sufletele noastre de surghiuniti. tropaind pe drumul uscat si plin de praf al deltei. îsi fac loc si clipe de fericire. Tu ne-ai învrednicit cu aceste clipe de fericire. dar. Încolonati.. Ajunsesem deci în colonia Periprava. Iata. Am scapat de “Pohod na Sibir”. somnul nu se prindea de noi. fara geamuri varuite. de faptul ca eram robi. cu gândul de a dormi. altadata pline de grâu si pline de dor. stelele dispareau de pe bolta cerului. Era o feerie. am ramas surprinsi cu totii de marea deosebire dintre Noua-Culme si Periprava. Vaporul aluneca pe luciul apei.. se puteau plimba fara opreliste prin colonie. Ca la o comanda. ferita de inundatii si de umezeala accentuata în timpul ploilor. pe o suprafata de 10. De la o vreme începuse sa se mijeasca de ziua. Nu ne . vaporul nostru ajunge la un ponton. Suntem de acum în plina delta. Se anunta o zi cu mult soare. Una dupa alta. la colonie. cuib de cucuvele. cu ferestre mari si luminate. Toti cei care erau aici trebuiau sa munceasca. Cu amorteala în oase. Acolo citim pe o tabla-indicator: “Periprava”. Azi pretind ca-i cuibul lor. câstigat cu truda. Se lucra pe terenul IAS-ului din cadrul Ministerului de Interne. Cu sutele de mii. câte patru în rând.mare lucru pe malurile Dunarii. Era un lagar de munca de gradul IV. În ordine. Acum. Din când în când ne mai asezam capul pe bocceaua noastra. pasari de noapte. colbaiti din cap pâna-n picioare. încet. Luptându-se cu valurile. fratii nostri basarabeni luasera drumul Siberiei. Doamne. ne dam jos. rapitoare. fiecare din noi ne dezmeticeam si ne adunam pe puntea vasului. la Periprava. Sa putem privi tot farmecul creatiei Tale. casele oamenilor pline de saracie si toate-n pustie. Detinutii. Priveam cu nesat un rasarit de soare în Delta. Când am intrat în colonie. cum. Pe pamânturile noastre. Se realizase descatusarea fiintei noastre. Aici se muncea într-o atmosfera mai umana. deci. cu mai multa lumina pe fetele speriate. în timpul liber. extaziati. toti respiraram usurati. plecam din micul port. Uitasem de-a binelea. Baracile erau asezate în ordine. Colonia Periprava era asezata pe un mamelon domol. un port improvizat în delta. la vale. încet. Vapaile de foc ale lui se oglindeau jucause în apele Dunarii. furându-l. Doamne! Robi fiind. fara cadenta.000 de hectare. ce frumos a aparut rasaritul soarelui. Si mai suntem si în apropierea vestitei paduri LETEA. Se vedeau localitatile si frumoasele coline ale Basarabiei. Dupa o jumatate de ora de mers. strainii îsi facusera cuib. — Minunate sunt lucrurile Tale. cu boccelele-n spate. ca un facut.

plina de dor. de zbenguiala pestilor în apele Dunarii si ale nesfârsitelor canale din delta. Dintr-o data parca. Ne bucuram din plin de razele soarelui din delta. din regnul animal si vegetal. Respiram în voie si usurati. Iata si un paradox. peste Dunare. Realizasem atâtea clipe de fericire în Universul Concentrationar românesc. Noua-Culme. disparând în desisuri. cei veniti din lagarul mortii. în stufarisul des. s-a încheiat cu aceasta raza de lumina din iadul rosu. asa cum spunea Nicolae Steinhardt. delta este un rai. Ni se parea ca de-abia acum ne miscam si noi ca oamenii. de farmecul si perfectiunea creatiei lui Dumnezeu. asemenea celor tropicale. LETEA. de fuga ratelor salbatice. Iata ca din nou. oras altadata al nostru. pe malul Dunarii si pe nesfârsitele tarlale ale IAS-ului din cadrul MAI-ului. PERIPRAVA. Universul concentrationar românesc. Se vedea Vâlcovul. de jocul pasarilor în zbor. Munca se desfasura organizat. acum rapit de vecinii de la rasarit. tara cetatilor lui Stefan cel Mare si Sfânt. Gardienii nu se faceau vazuti. tara plina de grâne. Napasta terorii disparuse. ca Periprava era ca o raza de lumina în infernul comunist. si vietuitoarele padurii. spre nord. de parfumul întinselor covoare de flori dintre canale si de pe malul lacurilor naturale din padurea Letea. Ajunsesem la acest consemn între noi.venea sa credem. facând abstractie de multele neajunsuri create de cei ce ne pazeau. Canal. pentru foarte multi detinuti politici. Tâsneau care-ncotro. în cei patru ani traiti în delta. Ne aparea frumoasa noastra Basarabie. în brigazi de lucru. Din fata coloniei. ale acestui frumos parc natural. Periprava. Extaziati. Mina si Aiud. de freamatul padurilor. puhoiul libertatii rupsese barajul interdictiilor. în infern. realizam acea fericire. Daca pentru tot ce-i în viata. surprinsi am fost si noi. Sef de brigada era unul consimtit de noi. O RAZA DE LUMINA ÎN INFERNUL ROSU Asa vedeam noi. Cele mai multe ocazii mi le-a oferit Periprava. tot un colt de rai l-am considerat. surprinse cu puii dupa ele. la gradina. Munca dusa în aer liber. ni s-a parut mai usoara în raport cu cea de la Noua-Culme. ca oricare . bineînteles din rândurile noastre. atunci si noi. ne bucuram de farmecul naturii. detinutii. decât numai când se facea numaratoarea. Pasind pentru prima data în padurea Letea. se desfasura o priveliste încântatoare. cu sudul ei. cei veniti din lagarul mortii.

De la distanta îti facea impresia ca-i un canal sapat numai în pamânt. Toata gradina era împartita în parcele mari. . dupa cât era nevoie sa dai drumul la apa. Gradina avea o suprafata de 25 de hectare.. Se cultivau toate zarzavaturile necesare coloniei. Latimea canalului era de 1 metru. Acest dig avea latimea de 3 m. formata de un dig facut de oameni pentru apararea terenurilor agricole de revarsarile Dunarii. Se putea trece si prin saritura. care fusese al razesilor lui Stefan cel Mare. care plecau perpendicular de pe linia lui. care taia gradina în doua. Tot canalul era construit în adâncul digului care taia gradina în doua. La deschiderea fiecarui canal secundar era o usita care se ridica în sus ca la stavila. De la Dunare pleca un canal principal. care aveau nevoie de apa în plina vara.. de dimineata si pâna la orele 12. Din loc în loc erau facute punti de trecere peste canal. doua pompe de mare calibru. Eu am fost în brigada lui Petre Rebreanu. asezata pe malul Dunarii. Se putea regla. Preponderenta aveau rosiile. Celelalte se cultivau în raport cu nevoile coloniei. adesea ne uitam pe celalalt mal. permanent. dupa nevoile culturilor respective.ar fi numit sef de brigada. care trageau apa din Dunare. ardeii si varza aveau prioritate la udat. cu felurite zarzavaturi si plante. Din acest canal principal. Se putea merge pe el cu masina. unde se vedea Vâlcovul. de o jumatate de metru. la vreo 5 km. Acest canal principal era construit din scânduri groase de stejar. Puneam mâna stresina la ochi si adulmecam zarea oftând. ni l-au mâncat strainii. Pe acest canal venea suvoiul de apa si alimenta toata gradina. de 5 cm. nepotul de frate al scriitorului Liviu Rebreanu. nu va trece mult si istoria ne va face dreptate. Rosiile. pe care venea apa pentru a iriga nesfârsitele parcele din inima gradinii. Dar. ne spuneam noi atunci. asa cum am mai spus. fiind mai rezistente la umezeala. sa lupte pentru a ne usura viata. de colonie. Toti ne întelegeam foarte bine. Colt din tara noastra. oras românesc din mosi-stramosi. Ne vom lua pamântul. Faceam cale de o ora pâna la locul de munca. în inima tarlalelor gradinii. Din acest canal principal se desprindeau alte canale secundare. De-a lungul Dunarii era o dâlma. iar adâncimea apei. De acolo. Pentru care Ioan Voda cel Viteaz a murit spintecat de turci. ardeii si varza. asa cum de altfel am mai spus. Lucram la gradina lagarului. se desprindeau alte canale secundare. amenajat pe un dig. Pe malul Dunarii mergeau.

parcela cu parcela. unele chiar inedite. În lunile de vara. îi spalam si se uscau la soare. Cam la trei zile fiecare parcela ajungea din nou la apa. De atâta soare în nenumarate zile de vara. prevestind o caldura înabusitoare. împotriva turnatorilor. fiecare alergam de colo-colo. Dadeam drumul la apa la mai multe parcele deodata. nu eram opriti de la consumul lor. Alte medicamente nu erau pentru noi. cei care eram în aceasta echipa. la udat. . conducând apa unde si cât trebuia fiecarei parcele. Cât lucram la conserve. cu conditia de a nu duce nimic în colonie. noi. Unii lânga altii. erau construite tot din scândura. echipa de udatul gradinii. La Periprava. Era o munca istovitoare. Adesea. în chiloti albi si cu sapa în mâna. ba chiar clipe de fericire în timpul lucrului. Era recomandat de medic si le facea bine. pentru cei care erau bolnavi de colita. De multe ori aveam grija sa-l aprovizioneze pe Ion Udrea. A doua zi veneam si sapam ceea ce cu o zi înainte udasem. când caldura era prea mare. trebuia sa terminam cu udatul. Cu toate acestea. pe o anumita distanta. în sticle de bere. Puteam mânca oricât am fi dorit. luat de alaturi. Sa ne mai întoarcem acum si la gradina noastra.Toate canalele secundare. Se pazeau si ei mai mult de turnatori. Când ajungea apa la jumatatea plantei. Statea la umbra sa nu-l arda soarele. inundând fara rost cultura. colt de rai. nici în jumatate de ora. Gardianul nu ne avea treaba noastra. fara a încetini ritmul de munca. trebuia sa venim si duminica la lucru. Când se murdareau de stropitul cu noroi din canal. aratam ca un negru. Noi. pe malul vechiului Danubiu: La gradina. ne bagam în canalul principal si faceam baie. Asta se întâmpla de obicei când pregateam zarzavaturile pentru conserve sau pentru ambalare. Numai chilotii erau albi pe noi. cu diminetile senine. cu albastrul cerului scânteind în soare. prin presiunea ei. Dupa-masa soarele era prea puternic. au fost momente de oarecare destindere. Eram toti niste fapturi în soare. ca nu cumva apa. am dus în colonie suc de rosii. Eu ma nimerisem la loturile cu ardei. Periprava a facut o nota aparte fata de toate celelalte închisori si lagare din tara. în chiloti numai si cu galenti în picioare. Mai ales eu. deschizând la parcela opusa a canalului. pâna la orele 12. închideam micul canal al parcelei cu o sapa de pamânt. Cu adevarat. udam cu multa grija. dar si reconfortanta. care de la natura sunt cam tuciuriu. povesteam atâtea lucruri. de multe ori gardienii se solidarizau cu noi. pielea noastra se bronzase peste masura. sa faca vreo fisura în canal si sa se piarda. Si asa.

unde legau lungi discutii. Ne sculam repede si ne pregateam. Astfel se face ca eu si Costica Pascu. La înfatisare. Eu însa nu ma bucuram de acest drept. În jurul orei 5. Cafeaua cu o bucata subtire de pâine o luam aproape din mers. de multe ori. Cei care eram în echipa de udat. bucurându-se de farmecul ei. De la el din pachet nu mai putea sa manânce. Cu noi în aceeasi camera mai era si Constantin Pascu. Era pe postul de conductor de caruta. Inginerul Savu. Lotul de parcare al carutelor fiind aproape de bucatarie. Sub ochii nostri. ne asezau pe un singur rând. Trecut-am amândoi. Asa ca portiile lor de mâncare le cedasera conductorilor nostri de la carute. dar nu ne dam batuti. Adeseori se duceau si pâna-n inima padurii. ne gaseam încolonati. Savu ne repartiza pe toti la locul de munca. mâncam din pachetul lui. care lucra la bucatarie. brigada dupa brigada. nu mai arata asa de slabit. un bun prieten si coleg. într-un fel oarecare. În fiecare seara îsi facea planul pentru a doua zi. în zilele de ploaie. Mergea acest convoi de carute prin toata delta. dupa lemne de foc pentru nevoile coloniei. Stateam în camera cu el si cu unchiul meu. Desteptarea suna la ora patru dimineata. adesea luam si eu parte la aceste amicale discutii. ne repartiza la lucru. Pascu se ducea la patul lui Savu. noi ne vedeam de ale nostre pâna la ora mesei. Dreptul comun. cu apelul facut si gata de plecare. Ne întâlneam seara în camera. O ducea foarte bine. Avea o caruta în primire. Erau peste zece carute. Petru Berzescu. dupa ce ing. Se bucura când îi spuneam ca am umblat la provizii. Ajunsi la gradina. care lucra la grajd. Programul de lucru începea cu noaptea în cap. Se întremase. Dupa el venea un soldat în colonie. gradina cu fiecare zi ce trecea . La gradina. primeau mâncarea pe saturate. Seara. detinut si el. Erau bine organizati în desfasurarea muncii de conductori de carute. El se scula la ora 3 dimineata pentru a pregati caii si caruta. Cu asta lucram noi pâna la orele 13. executam alte lucrari. nu voia sa manânce de la cazan. Mâncarea era suficienta. care-l si escorta. Au fost colegi de an la facultatea de agronomie. Uica Patru mai primea de acasa si pachet. Fiind si eu pe aproape cu patul. Pentru masa aveam la dispozitie o ora. Deci avea si legatura cu familia. când ni se aducea masa la locul de munca. Fiecare caruta era data în primire unui ostas care raspundea de om si caruta. Era în elementul lui. fiind luati în primire de gardianul cu gradina. încadrati de ostasii de paza. prin ciur si prin dârmon.învatator în Caransebes.

luam si pentru unchiul meu Petru Berzescu. Aproape toate erau teziste si-n sprijinul ideologiei comunist-atee. Fara doar si poate. fara voia opresorilor nostri.I. Pe malul Dunarii se întindea locul gradinii. Îi placea sa citeasca. Aici era o brigada formata din specialisti în zidarie si dulgherie. când suna stingerea. prin înfiintarea bibliotecii. unde lucra o brigada formata din 100 de oameni. în spatiul mioritic. GRADINA. de 25 hectare. într-adevar. mai încercam sa citim. a crapat unde ei nu se asteptau. Desi nu prea aveam timp de ele. cei care-i mai aveam. în buna masura.” Timpul a dovedit ca. de colonie. tinteau la pregatirea terenului prielnic declansarii unei reeducari gen Pitesti. 4). Pâna acolo se mergea cu remorca. Aici a fost calvarul. si pâna la orele 21. am reusit. În planul lor. la locul de munca ne mai confruntam si cu rânjetul sau bruscatul în surdina al unor gardieni. cam în jur de 20. tata.lua alta înfatisare. De la orele 17. Veniti de la Noua-Culme. Se mai strecurau din când în când si ziare. mama. când veneam de la lucru. De multe ori noi. Munca în colonia Periprava se desfasura în cinci puncte de lucru: 1). condusi de ing. În aceasta brigada lucrau în jur de 100 de oameni. spre Sulina. cu ochii pierduti în zare. Poporul nostru are o zicala cu multa întelepciune în continutul ei: — “Unde dai si unde crapa. ne uneam cu cei de acasa. care faceau acest lucru cu pasiune. am reusit sa luam carti si sa ne bucuram de ele. cu sufletul ademenit spre zari senine. s-a înfiintat o biblioteca pentru noi. vara. dar putine. CÂMPUL EXPERIMENTAL. Totusi. CULTURA MARE. sa uitam de cele îndurate în trecutul atât de apropiat. S-au mai strecurat printre ele si carti bune. Eram în plina vara a anului 1960. De fiecare data când luam carti pentru mine. În anul 1961. cu gândul în zbor peste munti si vai.A. actiunea întreprinsa în vederea reeducarii. celor ce lucram la gradina. CONSTRUCTII. În aceasta brigada am lucrat si eu un timp destul de îndelungat. 2). 3). dupa o atât de îndelungata vreme. Se construiau case pentru paza coloniei si noi baraci pentru detinuti. Periprava ni se parea o . Cu lacrimile înecate în noi. soarele deltei smulgea plantele din pamântul bogat si le înalta cu fruntile spre cer. încheiam sirul vedeniilor dragi cu bunicii. Constantin Pascu. În cadrul IAS-ului. sotie. Aici lucrau mai putini oameni. frati si surori. Atunci când noua. Era la o distanta de cel putin 15 km. copii. cartile au fost anume selectionate pentru noi. M. lucrau miile de detinuti din Periprava.

Faceam si stive de ardei. de toate soiurile. haita de nebuni. Cu totul altfel era la gradina. unde. În interiorul lagarului erau mai multe puncte de lucru: cizmaria. Seara. Seful escortei era mereu în mijlocul nostru. afara de cultura mare. 5). Regimul dracesc. Aici lucrau 90% dintre detinutii coloniei. fieraria. munca noastra cea de toate zilele. Rosiile. le strângeam. dar pentru unii numai. cei mai frumosi si-i mâncam. Asa eram de obositi în zilele când lucram la cultura mare. în lagarul din Periprava. am lucrat la culesul porumbului. de asemenea. Si pe bun drept asa si era. tâmplaria. În spatele nostru. le recoltam si le depozitam în cazi mari.raza de lumina. Niciodata nu mi-am putut explica aceasta mare diferenta de comportament al pazei la locul de munca. Balabanindu-ne. asezându-ne pe pat. Am avut si eu parte de el. sub biciul si înjuraturile gardienilor. b). celor ce lucrau la Cultura Mare li se parea un iad aceasta colonie. Se muncea în mai multa liniste si pace. Aici. cu parul în mâna. În cultura mare a IAS-ului. la gradina. fruntile se înseninau. Pentru ei însa a fost tot timpul un iad. Rând pe rând. Împreuna cu uica Patru. Asa se face ca cei care au lucrat numai în cultura mare. iadul pe pamânt. Cea mai placuta munca era la început de toamna. tapiteria. Nu permitea nici o iesire a gardienilor. precizându-le ca la locul de munca ei raspund de pacea si linistea din timpul lucrului. în colonie. de unde erau încarcate în slepuri încapatoare si transportate în tara. În aceste puncte ne desfasuram noi. De multe ori interveneau ostasii din cordonul de paza. dupa ce veneau oamenii de la lucru. muncind si glumind. De aici se alegeau pentru bulion si pentru . n-au sa înteleaga niciodata ca Periprava a fost si o raza de lumina. toti se bucurau de acelasi tratament. Îi alegeam pentru noi. eram darâmati. De câte ori munceam la cultura mare. la locurile de desfacere. grajdurile si întretinerea curateniei în colonie. zi de zi. uzina electrica. Nu ne oprea nimeni. aproape de dig. ne mâna ca pe vite la lucru. munca se desfasura în conditii mai bune. La toate punctele de lucru din colonie. munca se desfasura într-o nota aparte. dupa cum se coceau. ATELIERELE DIN COLONIE. ni se parea ca ne ducem cu pat cu tot în fundul pamântului. de-abia ne târam la baraca noastra. Se faceau stive mari de varza. Se aplicau doua regimuri de munca: a). În timp ce. Din cele descrise pâna acum am putea spune ca. în dreptul pontonului. traiam clipele de iad de la Noua-Culme si Aiud. Un regim mai blând. croitoria. Atunci începea recoltatul produselor gradinii. oamenii uitând de starea în care se gaseau. când ne întorceam în colonie.

gardienii însarcinati cu supravegherea noastra au ajuns sa se împrieteneasca cu noi. C-tin Pascu din Timisoara. La câmpul experimental se muncea în conditii cu totul diferite de celelalte puncte de lucru. Nu era nici un gardian cu noi. Lucrarile erau conduse de ing. A facut parte din grupul de rezistenta din partea Clujului . aveau la dispozitie ce era mai bun. cu Spiru Blanaru. seful de escorta si paza. Aici era o adevarata oaza a pacii si a linistii. cel care raspundea de toate lucrarile de aici era un inginer agronom de la Bucuresti. surprindeam omul din ei. Avea multa putere si influenta în Ministerul Afacerilor Interne. Se reclamau unii pe altii politicului si comandantului coloniei. Se cultivau tot felul de culturi. urmarindu-se în mod stiintific evolutia plantelor pâna la . Se realizase o comuniune sufleteasca între muncitori. noi îl pazeam sa nu fie surprins de colegul lui. unde se fierbeau bulionul si pasta. din Olosag. iar noi uitam adesea unde ne gaseam. se destainuiau ca s-au saturat si ei de haituiala. atât de mult râvnita de noi în desertul comunismului. Aici am sesizat cel mai bine lupta care se ducea între ei. Se urmareau si se vânau unul pe altul ca fiarele din padure. Fiecare din ei avea câte o gamela de zakuska. Erau împartiti în doua tabere: — Comandantul cu o parte din ofiteri si gardieni. Erau trei cuptoare cu cazane mari. si cu rele.Ardealul de Nord condus de Aurel Calin. Din partea MAI-ului. În acele clipe. O mâncau cu multa pofta. În simplitatea lor. de o parte. iar Comandantul ajutor. munca se desfasura dupa un program bine stabilit. La vreme de zakuska. Sef de brigada era Ion Murariu. Asa se scurgeau zilele. având la dispozitia noastra uleiul si sarea. Era cercetator stiintific din cadrul Academiei Stiintelor Agricole de la Bucuresti. ofiterul politic si alti gardieni.pasta de rosii. Cei care lucrau în echipa de conserve. Ei nu mai aveau treaba noastra pâna când venea timpul de plecare la colonie. de cealalta parte. cei care formau grupul de paza si cei din administratia lagarului. celalalt gardian. dar nu aveau ce face. si cu bune. În lupta de rezistenta a fost unul din marii luptatori împotriva comunismului. Ne purta grija numai caporalul. Între patru ochi. Ne-a creat cu adevarat un mediu placut de munca. Erau amenintati cu închisoare. A fost trimis în Banat pentru a lua legatura cu grupul de rezistenta de aici. În brigada de constructii. Nu era nici un fel de dragoste între ei. se supuneau orbeste dispozitiilor satanice. A facut scoala de ofiteri în Germania. Atunci ne considerau semenii lor. În timpul cât gardianul îsi înfuleca zakuska. aproape de Lugoj.

Când doinea el. o parte din noi ne întorceam la gradina. Loc de amintiri acum. cu caruta. De-abia îl asteptau colegii lui de la grajd. la început. Acolo. unde numai noaptea ne vedeam de cele mai multe ori. am fost dusi la tunsul oilor. Nostalgic.maturitate. de unde venisem. pe la sfârsitul lunii mai 1961. îmi aduc aminte de timpul când. cu ochii scrutând parca necunoscutul. Copil fiind. Îi ramasesera în suflet si-n minte cadenta gloantelor de mitraliera si glasul ferm al lui Spiru. Le punea în lada de sub sezutul carutei. în rândul dreptilor. unchi si nepot. pe data de 11 decembrie 1995. împreuna cu fratele sau. În anul acela. îngânându-l în ecouri pâna departe. într-o echipa. departe. sa-si rupa o frunza din copac si sa doineasca din ea. începuse sa-mi povesteasca din aducerile aminte de anii de încercare în luptele grele cu arma în mâna. în ziua de 29 iunie 1995. când. al doinelor cântate din frunza si al vâjâitului gloantelor din pistoalele mitraliera. fiind încarcator la mitraliera. când era tânar fecior. Era o zi de vara. cald si cu mult soare. îmi spunea ca de multe ori îi venea sa se dea jos din caruta. Cât despre padurea Letea. pentru a transporta produse din gradina pentru bucataria coloniei. Toate rezultatele se înregistrau într-o condica. fusesem la el la Potoc. în marginea padurii. a luptat împotriva comunismului. De multe ori venea la gradina unchiul meu Petru Berzescu. Eram amândoi. rasuna padurea. anume pentru a-l îmbratisa si saruta de ziua lui. prin padurea dealului Poieni de la Teregova. de Pietrele-Albe. L-am iubit tare mult pe uica Patru. în aceeasi camera. la padurea Letea. când ne-am vazut. Când ne întâlneam în colonie si aveam un pic de ragaz. asa cum facea odinioara. parca amutiseram amândoi. si acum parca-l aud cum cânta din frunza. Observatiile acestea se facea cu multa precizie si minutios. La cei 85 de ani ai sai. Se auzea pâna-n Tomnacica. era . loc de amintire al luptelor încrâncenate împotriva comunismului. Atunci aveam grija si-l aprovizionam cu de toate. a Sfintilor Petru si Pavel. scaldati în lacrimi. îmi povestea despre plimbarile lui cu caruta prin padurea LETEA. peste vaile împadurite. sa vina cu rosii si ardei. Ion. Dumnezeu l-a luat la el. Atunci când nu era nevoie de 20 de oameni la lucru. Acum. sub comanda lui Spiru Blanaru. Si bucuria ne-a fost atât de mare ca. mai ales rosii si ardei. Numai ochii vorbeau.

colt de rai. limpede si poleit cu aurul razelor de soare. sa nu taiem blândul animal. Ne ancoram în ideal. despre care am încercat sa vorbesc. Cerul era atât de senin si de un albastru limpede. tundeam cu multa grija. cei veniti din lagarul mortii. în mijloc de ape. le aduceam la tuns. încetul cu încetul aluneca spre asfintit. asteptând si noi un Fat-Frumos. când ai în fata doua lucruri rele. Remorca ne astepta. în visul omului de a realiza îndumnezeirea. De dimineata. Pe înserate ajungem la colonie. Dupa operatia tunsului. Cei care au avut ghinionul de a fi trimisi la stuf. Asezati în genunchi pe covorul de iarba. soarele cu binefacatoarele lui raze ne încalzea si ne tamaduia. au cunoscut iarasi lupta cu moartea. biruitor al zmeului din poveste. noi.saivanul coloniei. Am cunoscut numai aspectul pozitiv. Acea raza de lumina. Cerul începuse sa se întunece. Uitam de hamaitul de zi cu zi al gardienilor. ziua se aratase de tot frumoasa. credeam cu adevarat ca viata noastra a luat alt drum. Mireasma padurii ne îmbata. aceleasi locuri. fiecare oaie se scula scuturându-se parca de o nesuferita greutate. traiam. Cânta în noi tot farmecul padurii. ajunsi la Periprava. ajungem acum sa cunoastem o alta fata a coloniei din Periprava. minunile naturii ne înaltau spre lumina. care nu stia sa strige. sperând. Întorcându-ne la oile noastre. cei de la Noua-Culme. cel mai putin rau devine bun. Cu regretul în suflet ca vom parasi frumosul loc. mai usoara si respira în voie. Desi robi. Visam. ni s-a parut un colt de rai în imensul infern al comunismului. Partea rea ne apare în toata goliciunea ei. munca din ateliere era mai putin placuta si de tot plictisitoare. eu . Se legasera oamenii de meseria lor. întarindu-ne. Speram si. Vântul rece al înclestarii prinse sa bata de la rasarit. Spre asfintit de soare am terminat cu tunsul oilor. ne urcam toti în remorca. pe rând. Periprava. Ne simteam bine. de truda lor. când am pasit în colonia asta din adâncul deltei. Sa ne pregatim de o noua lupta. ciripitul pasarilor ne încânta. De data aceasta. Era acum mai libera. Asa si noi. lucram de zor sa terminam tunsul oilor. padurea Letea. de parca raiul coborâse asupra-ne. ca o zi de vara. Mânuind foarfecele. Toate se derulau ca-n lumea basmelor si a legendelor. Ca-ntotdeauna. Oameni si locuri se învolburau parca. În interiorul lagarului. O data cu iarna. Mereu aceiasi oameni. una câte una. drumul spre libertate. Nori negri se adunau deasupra Peripravei. aceeasi panorama. asa cum ne spune atât de convingator parintele Dumitru Staniloae. STUFUL DE LA PERIPRAVA Noi. încalzit de raze.

de 25 de hectare. Am stat cu el în camera la Periprava. Lucram în jurul coloniei. Conducea gradina coloniei. Târaste dupa el un al doilea rau. dupa câte îmi aduc aminte. în tara s-au facut multe arestari în rândul taranimii. Savu pe numele lui. Taranul român. Asa am ajuns sa cunoastem si noi gândurile lui. fapt care a contribuit la înlaturarea lui din acest post de conducere extrem de repede. la întretinerea silozurilor de produse agricole. Toti cei care s-au opus colectivizarii au fost arestati. a cazut pacostea pe capul unchiului meu Petru Berzescu. ca mâine vor pleca de aici si vor ajunge sa conduca aceasta tara. Gheorghiu la liceul din Ploiesti. A muncit din decembrie 1960 si pâna la 1 aprilie 1961. Cu experienta lui de om de stiinta si de cercetator. iar iarna se . prin instinctele lui de proprietate. În toamna anului 1960. la degajarea lagarului de zapada si la mentinerea curateniei în interior. Toata atentia era îndreptata spre stuf. Vara se încalzea peste masura. Printre ei era si un inginer agronom. s-a opus acestui proces. Sa ne întoarcem la oltenii nostri. Pe vremea aceea. fiind construit din tabla groasa de metal. celor din Periprava. Nici vara nu se putea locui. se mai adaugau si haituielile gardienilor. Bacul. un rau nu vine singur. ne-a fost de mare ajutor noua. nu era bun pe timp de iarna sa locuiesti în el. Ei nu sunt vinovati cu nimic de ceea ce îndura pe nedrept aici în colonie. Nu ajungeau conditiile precare de viata. Adeseori le spunea gardienilor: — “Mai. Gardienii cei mai înraiti erau la acolo. N-au voit sa intre în colectiv. A fost acuzat de pactizare cu taranii. Au fost adusi la Periprava câteva mii de olteni din Dolj si Mehedinti. Procesul colectivizarii trebuia sa fie încheiat pâna în 1961. ca si-n viata. Romulus Proistasescu.” Aceasta parere i-a fatala: a disparut de la conducere. Fusese directorul Câmpului Experimental de la Fundulea. Un om cu mai mult bun simt. Cei ramasi am fost mai linistiti. Toti cei care au muncit la stuf au fost cazati în bacuri. cei care au umplut pâna la refuz colonia si cei care au împânzit marile întinderi de stuf în timp de iarna. statul comunist a înlaturat toate obstacolele. În schimb. detinut si el. sa va purtati bine cu acesti oameni. Pentru realizarea lui. Asa era la stuf. anume amenajate. fusese coleg de clasa cu col.am avut norocul de a ramâne în colonie. comandat al coloniei era colonelul Gheorghiu. Gardienii nu se prea omorau cu grija noastra.

erau folosite în timpul noptii de nenumarate ori. trebuia sa ne ajunga cel putin 12 ore. iar colegul sau îsi sprijinea prajina pe umar ca sa poata asigura. iesirea de la lucru fiind în mod general planificata pentru ora 5 dimineata. fara nici o instalatie electrica. orizontalitatea ciubarului. în limita celui pe care puteam sa-l sustragem din necesitatile bucatariei si ale spalatoriei improvizate. Desteptarea se dadea la ora 4 dimineata. fiindca pe de-o parte plecam la lucru. În burta bacului unde erau instalate cele trei rânduri de paturi suprapuse se cobora pe o scara. pentru a nu fi împroscati de continut. care de fapt constituia prânzul. la cei peste 300 de insi pe care îi adapostea închisoarea improvizata. aceste recipiente erau insuficiente. cât de cât. care consta numai din cafea si pâine. . Urcarea pe aceasta scara verticala se facea printr-o procedura sui generis. în care unul din cei ce manipulau recipientul urca câte o treapta sprijinindu-se de rampa. În campania stufului nu erau prevazute decât doua mese: masa de dimineata. Când spun amenajat sunt îndatoritor. pâna la masa de seara. Urcarea scarii trebuia sa se petreaca într-un ritm lent. fiindca în afara unei sobe improvizate în strafundurile sale erau instalate paturile în trei rânduri suprapuse într-o întunecime totala. Ca sa întelegeti mai bine conditiile precare în care s-a lucrat în tot timpul campaniei de recoltare a stufului la Periprava. astfel ca în genere erau pline ochi. mai ales din cauza efortului fizic si a frigului din încapere. aproape verticala si numai aceia care au trait în aceste conditii au realizat echilibristica la care erau supusi detinutii de serviciu care trebuiau sa evacueze tinetele si sa aduca hrana. În aceasta burta metalica urma sa fim adapostiti în cursul noptii pe toata durata campaniei. Soba era improvizatie ad-hoc. Pentru a ilustra conditiile noastre de viata este nevoie a aminti niste detalii fara de care imaginea nu ar putea sa capete un contur real: tinetele erau niste ciubere ale caror extremitati erau prevazute cu doua orificii-ureche prin care se trecea un bat pentru a fi purtate. teoretic. va redau câteva pagini din Catalin Ropala: — “Bacul era un slep metalic afectat în mod obisnuit transportului cerealelor si care fusese amenajat pentru cazarea noastra. iar combustibilul era tot stuful. iar timpul ramas disponibil pentru hrana era cât se poate de aglomerat. iar pe de alta parte. ori aici timpul era foarte scurt.racea foarte repede.

efortul facut ducea la desprinderea neasteptata din clisa noroioasa. De multe ori. asa cum purtau de altfel si militienii si localnicii si sentinelele. cum puteam înfuleca în graba cele 2 feluri de mâncare si toate aceste pe întuneric? De fapt nu eram complet în întuneric. a fost suficient sa apara primul “lampas”. În strafundurile nepieritoare ale bacului. pe cap aveam o caciula cu clape pentru urechi. În interior toti erau echipati cu galenti de lemn. mai ales din cauza lunecusului cauzat de mâzga noroioasa de pe pardoseala. un fel de ciorapi de cauciuc care se ridicau peste genunchi (asemanându-se cu botforii ce constituiau echipamentul de gala al Escortei Regale pe vremea când executam serviciul militar). sustinuta la suprafata pe o surcea. mai rar pe o bucatica de pluta.Desigur ca e greu sa-ti imaginezi cum se putea derula pregatirea mesei pentru 300 de oropsiti. Nu trebuie sa uitam ca aducerea mâncarii de pe pamânt. unde se gasea bucataria. astfel încât galentul facea un salt în forma de arc. Din opinci si peste pantaloni trageam “ciulcii”. Ni se distribuise fiecaruia un echipament specific muncii ce urma sa o execute: aveam un costum-pufoaica format din veston si pantalon. un fel de sandale romane primitive si originale. ceva în sensul unor candele primitive. acele luminite firave imaginau un straniu decor de înviere. fara sa avem cutit. dar nimeni nu avea timp sa se mai opreasca din cauza acestei întâmplari. cum puteam împarti pâinea în 8 portii egale. ca în curând tot acest decor dantesc de întuneric si frig sa fie populat cu licurici. Ciulcii erau impregnati de noi cu sapun la cusaturile din spate ca sa nu patrunda apa si erau asigurati ca sa nu alunece în jos prin niste . Desigur ca treptele scarii aveau si ele un start gros de noroi de unde trebuia sa faci un effort ca sa poti sa-ti eliberezi piciorul în timp ce urcai. trebuia neaparat sa urmeze coborârea pe scara verticala urmând aceeasi procedura ca si urcarea tinetelor. Picioarele încaltate în acesti galenti dadeau o siguranta extrem de precara. iar în picioare opinci de cauciuc. Un lampas era confectionat dintr-un borcan de sticla ca de iaurt pe care plutea o festila muiata în gaz. iar în locul cureluselor figurau sfori încrucisate. aterizând în ciubarul cu mâncare. confectionate din tot felul de scândurele sau deseuri de lemn.

asemanându-se cu vechii cruciati din Evul Mediu. Din capul locului.R. Tehnica recoltarii era. Singurul remediu era miscarea. prelungita cu un bat de circa un metru. Vântul nemilos al deltei nu ne cruta.. Vestoanele erau scurte si aproape ajungeau ciulcii. el se infiltra prin pufoaicele subtiri. înseamna contra revolutionar si trebuia sa ne desparta de D. iar noi. la început. ci mai mult trufas: clapele caciulii erau lasate peste urechi si peste sprâncene. de multa vreme ciorapii cu care fuseseram arestati se tocasera. aspectul nostru nu era jalnic. stuful forma un fel de protectie. când temperatura scazuta prezuma înghetarea baltii. pe care îl purtau detinutii de drept comun care lucrau pe alte bacuri. Pufoaicele aveau impregnat pe spate un mare C. iar nojitele de papura împletite peste gambe ne dadeau un aspect razboinic. în naivitatea mea am crezut ca am de-a face cu o organizare perfecta în care fiecare individ avea impregnate initialele numelui sau. foarte simpla: cu mâna stânga cuprindeai un manunchi de tulpini de stuf. eram aproape înghetati. brigadierul civil. Curând m-am lamurit ca C.R. Tulpinile astfel taiate se rânduiau în ordine pe gheata si când erau de dimensiunile unui maldar se legau printr-o funie confectionata tot din stuf. în principiu. un lipovean urias. miscarea haotica si continua pentru a nu degera. ni s-a parut ca munca va fi aspra. Protectia picioarelor contra înghetului era asigurata de clasicele obiecte cazone pe care le confectionam distrugând dosurile de perna din echipamentul patului de dormit. tarpanul era un fel de secera ascutita. bietii lucratori stuficoli. ne-a facut cunoscuta tehnica secerarii stufului.C. iar cu dreapta sprijineai tarpanul pe luciul ghetii si printr-o singura lovitura circulara (ca la coasa) desprindeai tulpinile. Vanea. chiar daca avea un start de gheata la suprafata. Toata tehnica recoltarii stufului era prevazuta numai pe anotimpul de iarna.legaturi împletite din papura. Când apaream în front aliniati pentru a pleca la lucru. dar barbateasca si ca prin inventivitatea detinutului politic vom gasi noi metode . ca niste ucenici necunoscatori. De ciorapi nu putea fi vorba. Nu ni se zareau decât ochii care luceau în întuneric ca ai lupilor. Nenorocirea era ca. uneltele care serveau la recoltarea stufului. Ni s-au distribuit tarpanele. nu avea rezistenta ca sa suporte greutatea omului. dar din cel mai fraged care nu ajunsese înca la maturitate. când ne-am primit pufoaica. desi temperatura era de câteva grade sub zero. astfel ca balta.

E drept ca pe parcurs cam 5% din efectiv s-a prabusit plecând pe drumul fara întoarcere.” Fragment din articolul Campania de recoltare a stufului la Periprava . Am cedat si rezultatul a fost ca ne-am semnat singuri sentinta. Încaperea se umplea de aburi. rebegiti de frig. iar Vanea. Surpriza s-a produs în prima zi de munca: gheata ceda pe toata întinderea suprafetei. se producea un alt fenomen. dar în acel moment mi-era perfect indiferent daca acest ordin va fi dat sau nu. Cei care erau lânga soba se supraîncalzeau. Ca la comanda. apoi. La refuzul nostru de a intra în apa am fost aliniati ca într-un pluton de executie. Noaptea. niciodata nu am crezut ca acest ordin poate fi dat. astfel ca ne-am trezit în apa pâna la brâu. de Catalin Ropala. Daca pentru încaltaminte gasisem imediat antidotul schimbând puful de stuf din opinci ud cu praf uscat. publicat în “Din documentele rezistentei” nr. pentru pufoaicele îmbibate de apa nu exista remediu: trebuia sa le purtam ude pe noi si numai vântul le mai putea zvânta la suprafata. Peretii bacului. iar cei de pe margini resimteau frigul. Multimea aceea de licurici. Se trezeau oamenii cu broboane de transpiratie siroind pe spate si pe fata. când se întorceau. fiindca în aceste conditii. A urmat o lunga tocmeala. 169-175.pentru usurarea muncii noastre. nu stiau ce sa faca mai întâi. iar în fata noastra santinelele si-au încarcat armele si pustile mitraliera asteptând numai semnalul pentru a deschide focul. tineau rece. care reuseau. cei batrâni si slabi adesea plateau cu viata. se apropiau de cuptor sa se încalzeasca. am parasit cu totii locurile de munca refugiindu-ne pe un teren solid. cu argumente pro si contra. nimeni neputându-si asuma raspunderea secerarii a 300 de vieti omenesti. nu putea sa lumineze cum trebuie. Cuptorul se încalzea prea tare. atitudine ce nu era prevazuta în regulamentele coloniei de munca. a trebuit sa rezistam trei luni. Cu gurile . Totul se facea pe bâjbâite. Se trezeau la un moment dat ca-ntr-o baie de aburi. brigadierul civil. Nu am auzit ordinul “Foc” fiindca acest ordin nu s-a dat. Aerul devenea încarcat de vapori de apa. atârnându-le de pat. pag.6/1992 — Arhiva Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din România Seara. ne-a mângâiat aratându-ne ca si lucratorii civili lucreaza în aceleasi conditii. sufocant si rau mirositor. în încaperile bacului. formata din lampasele improvizate. Lumina din camera era slaba de tot. fiind din metal si fiind complet în apa. Se schimbau de hainele ude. Cei tineri au rezistat mai mult. Personal. uzi pâna la piele. Curând s-au declansat bolile.

Se distingea tot mai insistent pe buzele noastre. si-ntr-altul. Ma gândeam la uica Patru. În 12 septembrie 1961 trebuia sa fim pusi în libertate. Nume intrat în istoria universului concentrationar din România comunista. s-au întors în colonie. Aveau sa ne prelungeasca pedeapsa cu înca trei ani. Nu erau obisnuiti cu hartuielile ca noi. În concluzie. Îl stiam slabit înca de la Noua-Culme. cautau aer curat. familiilor lor despre ei. iar noaptea pornea din interior spre afara. din puzderia de oameni din toamna. Toti au plecat la stuf. mai blânzi. NORI NEGRI DEASUPRA PERIPRAVEI FENOMENUL PERIPRAVA Periprava. fara exceptii. De-abia asteptam ca oamenii sa se întoarca de la stuf ca sa vedem cine a scapat cu viata. cei vechi si caliti în focul iadului. Ne-am pregatit din vreme. trei la numar. Aproape ca ne luam ramas bun de la cei mai apropiati. Din decembrie 1960 si pâna în aprilie 1961 au murit foarte multi dintre ei. Si-ntr-un fel. Aripa mortii îndolia si colonia Periprava. Nu se mai deosebeau de noi. ei tot uzi ajungeau. Inginerul Sava. Unii din fostii gardieni. îmi spunea: — “Au murit multi.cascate. O data cu vestitorii primaverii.” Eram în 1961. eram un lot de 121 de oameni. cei de la stuf. ziua umezeala patrundea din afara spre corp. înjuraturi. Celor mai multi dintre noi le expirau pedepsele la aceeasi data. cei care au mai ramas în viata. Pe fetele lor se citea dezolarea. sinistrul cuvânt — reeducarea. Cum spuneam. care venise din mijlocul lor. Stapânirea voia sa scape de ei. Pâna atunci. în toamna târzie a anului 1960 au fost adusi la Periprava câteva mii de olteni. cel mai numeros lot din tot lagarul. acum vedeam rândurile rarite. care era considerata ca o oaza în desertul comunist. ca prea au fost curati la suflet. ca sunt bine . Dar n-a fost sa fie asa. nu-si mai faceau aparitia printre noi. ghioceii. Dupa un an de lagar. dar si înversunarea. Au cazut ca spicele de grâu înaintea coasei. Locul unde atâtia au patimit si au murit. În baracile oltenilor. S-au daruit jertfei cu totul. cei ramasi. Gardienii începusera sa se faca tot mai des vazuti printre noi. al celor carora li se împlineau anii de lagar. spiritele începusera sa se agite prin colonie. deci pâna în 1964. Ne luam angajamentul de a comunica celor dragi. Bruscari. oltenii nostri s-au acomodat cu Periprava. anul sperantei noastre. toti care îsi ispasisera anii de lagar erau eliberati la termen. Nu se puteau împaca cu gândul ca le-au luat pamântul si libertatea. cei care aveam la ora aceea peste 10 ani de temnita. cam prin luna septembrie. Spre sfârsitul anului 1961. În 12 septembrie trebuia sa ne eliberam.

pe rând au fost chemati de ofiterul politic. ca vor colabora cu securitatea. 101 la numar. când a auzit ca el s-a eliberat având aceeasi pedeapsa ca si mine. fratele tatalui meu. Doamne. în sala mare a bibliotecii. Fiecare treceam si semnam de luare la cunostinta. El avea 6 ani de lagar. Ce-au discutat. cei în cauza. de la Teregova. pe la orele 4 dupa-masa. Pe fetele noastre se citea nedumerire. Un lucru ne-a parut noua suspect. Noianul de întrebari se bulucea în capul nostru. am fost chemati la clubul coloniei. cu inima cât un purice. Mult mai târziu am aflat de ce s-au petrecut aceste lucruri. în libertate. cu un maldar de dosare în fata. Ce-o fi? Nimeni nu stia. unde ofiterul politic. Nimic si nici un nume strigat. au fost eliberati în urma angajamentelor luate. Era bucuros ca vor fi anuntati ai lui. cu mult fast. Unul din cei care a plecat în aceste conditii era dintr-o comuna apropiata de Teregova. ceva nu-i în regula. Ce se întâmplase? ne întrebam noi. s-a . Dumnezeu sa-l ierte. În tot timpul închisorii a fost un om cinstit si corect. Era 12 septembrie 1961. Din timp m-am pregatit sa ma despart de uica Patru. Ziua mult asteptata a sosit.si sanatosi. afara. În zadar am asteptat. Cei 20 de strigati si-au facut bagajele si s-au dus. Nici o miscare prin colonie. Acolo. nici un nume strigat. îndeplinea formalitatea de a-l anunta pe fiecare ca ni s-a prelungit cu înca trei ani lagarul. Acum este mort de multa vreme. despre el. nimeni n-a aflat. Simteam cu totii ca ceva s-a întâmplat. ca multe mai sunt de îndurat! ne spuneam noi în sinele nostru. În total aveam 6 ani de lagar. dar nimic la orizont. Acesti oameni care au plecat. ca linistea s-a asternut peste toata colonia. Începuse sa se dezlege enigma. Era o liniste prevestitoare de furtuna. am fost poftiti pe rând la o masa. un ofiter cu lista în mâna anunta 20 de oameni din lotul nostru. Deci trebuia sa mai facem înca trei ani. Era din Mehadica. toti cei ramasi. Dupa o saptamâna. Trebuia sa mai ramâna înca 3 dupa mine. cu o saptamâna înainte de plecare. Afirm acest lucru în urma unei întâmplari. Alta lista n-a mai urmat la rând. fara raspunsuri. Sotia mea. ca s-a înecat ca tiganul la mal. Mie îmi parea rau ca-l las în urma. Spre seara. Am tot asteptat noi. Cei 20 care au plecat din lotul nostru. dar si resemnare. Îmi cunostea foarte bine familia.

a fost întrebat de sotia unui martir de la Sighet. Sotia l-a recunoscut. Georgescu a fost repezit pentru îndrazneala lui de a-i acuza. Georgescu îl întreaba pe ofiterul anchetator de ce si-au permis sa faca aceasta mare greseala politica. L-am iertat. desi era preot. N-a rezistat pâna la sfârsit.” Si eu zic sa-i ierte. Acesta i-a raspuns ca au fost represalii dictate de centru în urma manifestatiei românilor de la Paris.dus la el. Sa-l ierte si Cel de Sus. din iulie 1961. le-a spus ca sotul nu este acasa. de a prelungi nejustificat detentia noastra. în fata altarului. mi-a relatat întâmplarea cu sotia mea. când ne-am eliberat si m-am întâlnit cu el. sa stiti un lucru. Toate acestea le stiu de la el. ca eu stiu mai multa politica decât d-voastra. Afara la poarta a iesit sotia lui. la Mehadica. a lotului de 101 oameni. Ion V. El fugea de noi. la casa lui. ca n-au stiut ce-au facut. nici o explicatie. Atunci s-a facut lumina. Cu mult sânge rece. Sotiei mele nu i-a mai trebuit nimic. în dosul perdelelor. Georgescu. chiar daca noi vom muri. Enigma se dezlegase. dar neamul românesc sa-i judece si sa lase urmasilor nostri o lectie de aparare a neamului în fata raului. Veneau pentru asta ofiteri de la centru. cu multi ani de lupta. Iata ca si aceasta enigma s-a dezlegat. Dupa lungi discutii. de familia mea. Ne-a explicat pe . pentru ca este o utopie. Comunismul va fi înfrânt. fiind sub ascutisul sabiilor voastre. sa-l întrebe ce stie despre mine. Profesorul Ion V. Când au ajuns la Mehadica. Sa-i ierte si pe ei Dumnezeu. Am stat în Rusia 11 ani. împotriva comunismului. Era prin octombrie 1961. Plina de revolta si dezgust. Într-una din zile.” A fost scos afara si amenintat cu izolarea. Anchetele securitatii se tineau lant. Dupa 1964. Pentru mine a fost o mare deceptie ca acest om cazuse. Ne-am resemnat si ne-am continuat viata de lagar cu munca si cu nadejdile noastre de mai bine. ca tare a fost slab. parinte Nicolae?” El a raspuns: — “Ma rog si pentru cei care ne-au ucis si chinuit. D-voastra veti pierde partida. a înteles cum stau lucrurile. Am stat de vorba cu Beria si-mi dau seama foarte bine cum se misca lumea în prezent. care l-a însotit la biserica de acolo: — “Pentru cine va rugati. nici o lamurire. La acest lucru i-a raspuns: — “Domnule colonel. El s-a retras repede de la geam si a disparut. a fost chemat la ancheta prof. Cei ce vin dupa noi vor învinge. Este calatorit si nu vine decât peste câteva zile. dupa ce si-a facut în genunchi rugaciunile. Nicolae Steinhardt. Cazuse. împreuna cu sora mea. Ion V. A recunoscut ca i-a fost frica. l-au vazut la geam.

Colonelul Craciun. sfatuindu-ne sa fim extrem de atenti ca un nou val de teroare va avea loc acum la Periprava. Fusese în Comitetul Central. Anul 1961. De când i-am vazut împreuna. din om în om. Eram convinsi.larg cum stau lucrurile. În colonie a aparut la un moment dat maiorul Ioanitescu. de la cei veniti de acolo la Periprava. Ilie Ghenadie. care trecusem prin lungul sir al închisorilor. În colonie se gaseau foarte multi care au trecut prin infernul de la Pitesti. Era un fost dizident din timpul lui Gheorghiu-Dej. Acum era marginalizat si bagat în lagar cu pedeapsa administrativa. Mihai Angheliu. Prin el se încerca. Gherla. noi. am ramas uluiti. Dupa felul cum au decurs anchetele pâna atunci si dupa întrebarile puse de ofiterul anchetator. de panica în mijlocul nostru. ca-n viata nu exista nici o problema careia sa nu i se gaseasca si rezolvarea. a fost si anul când în Aiud s-a declansat reeducarea. Bucur Stanescu. Aiud. Pentru noi. Se studia cum sa se puna în aplicare planul de reeducare la Periprava. O a doua experienta pe spatele celor torturati nu se putea închipui ca va avea loc. În mintea noastra se derulau planuri de tot felul. Satana parca-i adusese pe amândoi. Sebastian Erhan. S-a creat o stare de tensiune. Se anunta o lupta grea. Ion V. Ion Sadovan. cei multi. Angheliu era un om mic de statura. Despre acest lucru aveam sa aflam mai târziu. cei ce veniseram de la Noua-Culme. Tiberiu Mitar. fostul comandat ajutor de la Aiud si comandantul lagarului de la Noua-Culme. reiesea ca erau hotarâti sa declanseze o noua persecutie sau chiar sa precedeze exterminarea noastra. totusi. an de cotitura în lupta noastra de rezistenta. brunet si . Willi Popescu. Noaptea nu se mai putea prinde somnul de noi. Mai venise în colonie si un detinut. în prezent. uscativ. Horia Cosmovici. care era seful securitatii de la Constanta. în Aiud erau peste 4000 de persoane. Când l-am vazut. Dupa declaratiile lui Craciun. Într-unul din episoadele “Memorialului Durerii”. era ceva uluitor. comandantul Aiudului. reeducarea. Aveam cu noi câtiva români cu multa experienta în lupta de rezistenta: Prof. schiop de piciorul drept. unde reusise sa aduca moartea în mijlocul nostru. pe Ioanitescu si pe Angheliu. În jurul lor eram noi. a spus ca pe vremea aceea se hotarâse de catre conducerea “Partidului” ca în Aiud sa fie adunati toti legionarii din tara. Georgescu. La fel si la Periprava. Zvonul se facea tot mai auzit. cu ochii aprinsi. ne-am dat seama ca ne pregatesc pieirea. pe viata si pe moarte. cei pe care Dumnezeu ne-a întarit si scapat cu viata din prima încercare de reeducare.

Du-te si te spala. S-ar fi putut întâmpla ca trupurile noastre sa fi îngrosat fundurile lacurilor si canalelor din Delta. Pâna seara. Toti cei din jurul meu au ramas consternati de seninatatea cu care primisem sentinta. Dar a fost sa nu fie asa. însa.. dat peste cap. M-a surprins cu durerea înecata-n lacrimi. erau urmarite de un agent al securitatii. Pentru moment am ramas consternat. afara de Cel de Sus. Primele trei zile am rezistat. Era cel mai bun prieten al meu. ofiterul de la birou anunta divortul si astepta satisfacut înmarmurirea celui în cauza. Lacrimile-mi siroiau fata. Ca din senin. spunându-mi: — “Nu ti-e rusine? Ai uitat cine esti? Acesta-i exemplul tau de conduita în colonie? Nu esti tu acela care. ai condus grupul de rezistenta? Sa nu te mai prind cu lacrimi pe fata.cu o voce metalica. Nu era nimeni. fara ca cineva sa fi stiut vreodata de acest tragic sfârsit. pe strada si acasa chiar. Dar. însa. mi-a dat doua palme zdravene peste fata. sa nu te mai vada nimeni!” De atunci n-am mai scapat o lacrima. Pe sotiile noastre le-au obligat la aceasta. m-a napadit durerea.. Eram la margine de lume parca. Sa-i ajute Dumnezeu!” Ofiterul. Greul mi l-am dus în tacere. În interiorul meu eram. ma. Spre vara. în colonie apareau tot mai des sentintele de divort. Ion V. Cu zâmbetul pe buze. intrigat. în fata mea apare prof. în fata tuturor. Într-o dimineata. Am parat lovitura cu exclamatia: — “Bine a facut. Nu ma asteptam. în desis de padure si-n nesfârsitele întinderi de stuf. Prietenii veneau si glumeau cu mine. Ardeam. Copiii nostri n-au fost primiti la scoala daca mama nu era divortata. Georgescu. Cu mult fast erau communicate. m-a întrebat: — “Ce. tie nu-ti pare rau?” — “Nu!” i-am raspuns eu. colonia aflase cum înfruntasem ofiterul si cât de linistit paream. am reactionat invers decât ceilalti. . În acest timp. afara. Cu ochii scânteind. numai eu stiam cât eram de tare. În clipa urmatoare. De acum este libera. Totul era regizat de afara. Noaptea aveam cosmaruri. stiindu-ma stapân pe sentimentele mele. Intrasem bine în anul 1962. singur pe aleea din spatele baracii. am fost si eu anuntat de sentinta de divort. Pe cei de acasa îi amenintau cu darea afara din serviciu. La serviciu. spre stupefactia ofiterului. Avalansa de divorturi numai dupa 1961 a început. Si-a luat o grija de pe cap. unde era infirmeria. Ma obseda figura sotiei si a copiilor.

În sala de club. M-am asezat în pat si am început sa desfac tivul de la stergar cu multa grija. facuta sul. Mi-era teama ca nu gasesc stergarul în pachet. daca uica Patru va primi un prosop în pachet. De un timp. De sub perina scoate stergarul si mi-l întinde. de a crea o atmosfera de destindere. Era scrisul sotiei. România a reusit sa fie în fruntea popoarelor ni se spunea. Acest . Foarte putini mai primeau pachete. Printre ei era si uica Patru. pe o carte postala. în baraca. cu biblioteca si scrisorile. se petreceau înainte de 12 septembrie 1961. Numai pachetul îl primeam. La patul lui. însa. Sa iau prosopul si sa caut în tivul lui de la ambele capete. Nimeni din colonie nu credea o iota din cele debitate de ei cu atâta îndrazneala. Dupa o vreme. Era spre bine? Scrisorile ne erau dictate. Unii au luat contact cu familia. Ne rugam amândoi: — “Multumescu-Ti. Toate acestea. pachetul a venit. Rusia. ofiterul politic scria. scrisorile au fost suspendate pentru cei mai multi din lagar. pe o tabla mare de scoala. ca de tigara. Cu el m-am înteles cum sa ne trimita vesti de acasa. nu mai stiam pe unde calcam. de creion chimic. Erau direct interesati sa luam cunostinta de realizarile pe plan cultural. Doamne. Grabit sa ajung cât mai repede la el. De-abia asteptam pachetul lui uica Patru. eram tentati sa strigam ca niste copii. nu mai stateam cu el în baraca. de luare de contact cu realitatea de afara. La doua saptamâni o data. Unii dintre noi aveau dreptul la expedierea unei scrisori pe luna si la pachet. Ion Banda de la Rusca. În 1962 se elibereaza din lagar un prieten de-al nostru. economic si mai ales edilitar. acesta este semnul ca ne-a scris. Am gasit foita dupa foita. Învaluiti amândoi în lumina bucuriei. De primit scrisori. El mi-a precizat ca. din libertate. Seara m-am dus la baraca lui. Prin el am primit si eu vesti de acasa. În sfârsit. venea ofiterul politic si ne facea o scurta expunere. biblioteca fusese înfiintata cu un anumit scop. cu datele fiecarei familii. Numai luând exemplu de la marea noastra prietena si protectoare de la rasarit. ca ne-ai ajutat!” Cu înfrigurare am luat stergarul si ca un bezmetic am întins-o la baraca mea.În colonie. Numai cei de la ateliere si grajduri. Oamenii care scriau acasa completau textul de pe tabla. nu primeam. cu un scris marunt si îngrijit. uica Patru m-astepta cu zâmbetul pe buze. textul scrisorii.

în 12 septembrie 1958. fara exceptie. ca la o comanda. dupa bunul plac. S-au retras o multime de carti. Iata-ne. de la sotia lui. În colonie se strânge surubul tot mai tare. Pâna catre mijlocul anului 1962. Ni se pune în vedere ca acele comunicari sustinute la club trebuie sa fie facute cu alt scop. În stergarul primit erau si pentru el 5 foite. Când m-au arestat din Baragan. calauzitor al drumului firesc pe care poporul român trebuia sa mearga. Eu îmi alesesem “Hanu-Ancutei” de Sadoveanu. Spre sfârsitul anului 1962. Am primit vesti multe si îmbucuratoare. S-a nascut în ziua de 5 decembrie 1958. Pedepsele se întetisera. Pâna acum. la Aiud. La gradina erau tot mai putini din ai nostri. Au disparut în buna masura cartile bune. Atacul l-a început cu biblioteca. Spre toamna. Pe la sfârsitul lui ianuarie 1959 trebuia sa nasca. la 7 luni. Nasterea a fost înainte de termen. nu am mai stiut nimic despre cei de acasa. sotia mea era însarcinata. Lucrurile s-au desfasurat în modul acesta lent. cam prin aprilie 1962. deocamdata. la mijlocul anului 1962. Locul lor îl ocupau detinutii de drept comun. Trebuia sa avem grija sa nu atacam regimul. sunt scosi de la grajd detinutii politici. mai ales clasicii literaturii române. Nu mai spun de Eminescu. se întrerup toate lucrarile. de la Teregova. cu numele de Horea. Acesta era imperativul vremii. Acum am aflat ca mai am un fecior. S-a bucurat luminându-se la fata. colonelul Craciun le pretinsese la începutul anului 1961. politica. Nimeni nu mai voia . în cultura. la început de reeducare. la club. Petru Grozavescu-Maranu. pâna când s-au hotarât ca reeducarea sa înceapa cu adevarat. De atunci si pâna la primirea prosopului. Cu mine în camera era si un bun prieten al meu. sa aratam ca numai “Partidul Comunist” merge pe linia constructiva a socialismului. La fel si uica Patru a primit de stire. Eram izolati într-o baraca. nu mai aveam nimic. Intrând pe fir Mihai Angheliu. Recunoasterea partidului comunist. Numai acesta ne orienteaza pe calea cea buna. deci. se cerea si la Periprava. au început sa se ia masuri de restrângere a libertatii. Ceea ce. Nu ni se cerea sa-l laudam. economie si-n crearea unei lumi noi. lucrurile s-au schimbat. schiopul. La acest semnal de lupta. Nu mai lucram la gradina. câte unul din noi mai citea câte o dizertatie pe marginea unui volum de literatura. cu vesti de acasa.lucru s-a întâmplat cu mult timp înainte de divort. creator al omului nou. ca singura forma legala si constructiva a societatii de mâine. În ele trebuia. ne-am miscat oarecum mai în voie.

V. al românilor. Dupa lungi discutii. Primul care a luat un subiect a fost I. Mult mai volubil în manifestare. era pe lânga el. Era un om extrem de . Aici intra si Sadoveanu. Corneliu Octavian. ajungem la concluzia ca avem nevoie de timp. Prof. anume hotarârea noastra de a continua comunicarile literare în cadrul clubului. Ce era de facut? Ne adunam câtiva. ajutorul de comandant al coloniei. Georgescu. Sa continuam travaliul pentru comunicari literare în cadrul clubului nostru. si-a dat drumul la limba. Lucrarile sa respecte fondul literar. La vremea aceea eram deja despartiti în doua tabere de lupta.sa contribuie cu comunicari literare. Ion V. pe cât este posibil. în frunte cu prof. Pe ofiterul politic ajunsese sa-l domine. Îi cunosteam pe toti. Suferea de logoree. bucurându-se din plin. sa chibzuim. sa actionam repede. cu experienta lui din Siberia si cu intuitia lui asupra primejdiei declansarii unui nou macel în rândurile noastre. Ion V. avea tot mai multi detinuti în jurul lui. Georgescu ne impune sa tragem de timp. deci. Se cerea. Din clasicii rusi erau mai multe. din scriitorii români. sa recunoastem bunavointa partidului de a ne reda societatii. Sa prelungim starea aceasta de trecere. prof. Ca un cuvânt de ordine. Georgescu. care erau informatorii securitatii sau fosti tortionari la Pitesti. Angheliu s-a luminat la fata. Pentru a îmblânzi atmosfera si a abate atentia celor care declarasera reeducarea. Reusise sa se înconjoare de multi oameni compromisi. La biblioteca era un mare numar de carti care elogiau pedagogia marelui educator rus Makarenko. Georgescu. subiecte din clasicii nostri. vine si ne spune ca noi trebuie neaparat sa ne mentinem pe pozitia luata în toamna târzie a anului 1961. La finele lucrarii. care la ora aceea devenise brigadierul sef al coloniei. se straduia sa-l convinga pe maiorul Ioanitescu. Ion V. Pe zi ce trecea. Sa ne alegem. Georgescu. Gherla si Aiud. La îndemnul lui Ion V. de la destindere la saltul în reeducare. am optat pentru o cale de mijloc în elogierea comunismului. Angheliu. Reusita depindea de strategia uneia din tabere si de cel ce avea initiativa la lovitura de gratie. câti mai ramasesera în biblioteca. Când am transmis acest lucru. ca este un Makarenko al nostru. Toti acestia erau patati. În tabara noastra se afla un avocat din Focsani. Sa le-o luam înainte tortionarilor. Aproape tot timpul cât maiorul Ioanitescu se afla prin colonie. Georgescu ne recomanda clasicii rusi ca subiecte de lucrari si cei care au simpatizat cu ei.

Ion V. Comandantul era multumit de el. pâna când. nu se stie. I. iar la urma. Corneliu Octavian era chemat zilnic de comandantul coloniei. ca ne va fi de mare folos în lupta noastra. În tot zbuciumul acesta. eu voi pleca acasa daca îmi vor da drumul la termen — 12 septembrie 1962. Clubul cadrelor cumparase un televizor “Cosmos”. Georgescu l-a pornit împotriva lui Angheliu. Norocul lui si al nostru a fost ca a reusit de prima data sa puna televizorul în functie. Îl urmarea pas cu pas pe I. Nu stiau cum sa-l instaleze. pe prof. Cu ei împreuna au fost si preotii uniti si romano-catolicii. care s-a apucat de lucru. era chemat la ancheta Corneliu Octavian. I. S-a observat ca. Ne rugam lui Dumnezeu. S-au grupat pâna la unul în jurul profesorului lor de teologie. îmi spune: — “Mai Tase. care lucra mâna în mâna cu Ioanitescu si. Dupa un timp destul de îndelungat. facând televizorul sa mearga bine. E un om cu multa judecata. atunci când venea la Periprava un colonel de securitate de la Centru. Îl avea în supraveghere. de la ierarhi si pâna la ultimul preot. În vremea aceea. Georgescu. Georgescu. De aici si ura politicului pentru el. Asa au facut apel la Corneliu Octavian. prof. Stiam ca daca nu vom gasi o portita de iesire vom muri cu totii. era chemat si I. nu ne-ar fi auzit nimeni strigatul final. Ion V. În rest o scalda. Asa stând lucrurile. tu vei ramâne aici. când cu altii. Sub imboldul lui. în disperarea noastra. A intuit. ofiterul politic. Georgescu. Era împotriva ei. sa te apropii de Corneliu Octavian si sa-l cultivi. când cu unii. dupa pozitia pe care o avea în colonie si dupa apropierea fata de comandant. Nu avea nici o tangenta cu ofiterul politic din Periprava. Stia ca asta însemna moarte. din partea securitatii de la Bucuresti. La Periprava aveam multi preoti în jurul nostru. Zilnic era la clubul cadrelor. mai ales a comandantului. a câstigat încrederea cadrelor.abil si intelligent.V. Georgescu începe sa-l cultive pe Corneliu Octavian. în tara la noi era o noutate. Corneliu Octavian avea o linie precisa în ceea ce priveste reeducarea. ceea ce era bine în prezent la el e ca nu admitea nici el reeducarea. au stat ca un zid de aparare a noastra. Se rugau tot timpul sa ne ajute si sa ne întareasca Cel de Sus sa putem birui. sa iesim curati din înclestarea aceasta. Asa cum era izolata colonia. Georgescu. Am observat ca tine la tine. Dar. Biserica a luat parte efectiva la lupta. din Rusia.V. Într-una din zile. dar în numar mai mic. Sa nu-ti fie frica de el. Pe atunci. dupa multi altii.V. dar friza usor lipsa de caracter.V. El se pricepea la electronica. Numai Biserica Ortodoxa a dat peste 2000 de preoti târâti în lanturi si aruncati în celulele reci si întunecoase ale izolarilor. El numai .

s-a aliat cu Angheliu. Câstigase încrederea comandantului si a altor ofiteri. când paznicii cu pazitii. În jurul lui erau numai ofiteri si gardienii care se strânsera în jurul comandantului. Din acel moment si pâna la sfârsitul coloniei. a celor care luptam împotriva reeducarii. Mai bine zis: 1). a stiut sa-l atraga pe comandant. Locuiam împreuna în aceeasi baraca. În rândurile noastre. Aceasta tabara era pentru reeducare. Vine la baraca si povesteste cele întâmplate. Ma cultiva si el pe mine. Va executa numai ordinele lui. fie buna. Periprava a devenit astfel un caz unic în gulagul românesc. Târât. Îl astepta Comandantul. Când venea de la clubul cadrelor. Nu mai lega nici o discutie cu nici un gardian. lupta se contura tot mai precis. fara nici un motiv. apare comandantul coloniei. La una din aceste scene. s-a aliat cu noi. tu sa te gândesti la mine. Vechii tortionari stiau ca daca vom muri noi. între comandanti a fost o discutie la cutite. Nu dupa multa vreme. Totul sau nimic. Asa am si procedat. În schimb nu-l puteau suporta maiorul Ioanitescu si ofiterul politic. Se declansase un razboi între cele doua tabere ale Administratiei. în speranta ca-l voi sprijini în actiunea lui de lupta împotriva lui Angheliu. pe ei nu mai are cine sa-i acuze. lupta împotriva raului.pe mine m-a avut în primire. Corneliu fusese azvârlit în colonie. frontul de lupta. Corneliu este chemat afara. Am riscat în manevrele noastre de a atrage de partea noastra pe Comandant. Apropie-te de Corneliu Octavian. Corneliu se familiarizase cu clubul cadrelor. bine de tot. Era destul de prudent. tabara formata de comandantul coloniei. când celor doua tabere ale detinutilor li s-au aliat câte una din cele ale Conducerii. Va va fi de mare folos în lupta voastra. Tabara noastra. Când luati o hotarâre. prin Corneliu Octavian. Atunci nu vei gresi. si-au facut aparitia si cei . ale grupului care ne opuneam reeducarii. De felul cum va miscati depinde victoria voastra. ce as spune eu. Se contura acum. vorbeam întotdeauna cu el. la clubul cadrelor. asa cum ti-am spus alta data. uniti. de Corneliu Octavian nu s-a mai prins nimeni. 2). Deci. Tabara maiorului Ioanitescu. ca din senin. Mereu îl repezeau si-l aruncau în colonie. Este acest fenomen fara precedent în istoria gulagului românesc. care îi spune ca de acum încolo de el nu se va mai lega nimeni. o parte din ofiteri si mai multi gardieni. ne-am zis. În concluzie. ofiterul politic si cu putini gardieni. Pe tacute. fie rea.

Ion V. Credeti ca-i puteti convinge? Va faceti numai rau si d-voastra. Atunci la ce foloseste aceasta bravada a d-voastra? La auzul acestei apostrofari. Hamat a avut dreptate. Facea si el parte din grupul celor care nu voiau sa dialogheze cu administratia. dupa câtiva ani. Sa stiti ca multi dintre cei care azi braveaza în fata lor si sunt intransigenti. mi-am permis sa-l bruschez. celor ce vrem sa ocolim reeducarea. Virgil Carianopol se gasea lânga Adrian Paunescu si Corneliu Vadim Tudor. vor fi primii care vor colabora cu ei. nici o manevra. Tu când vei iesi afara. care-l cunostea foarte bine. îi spune: — “Domnule Carianopol. Fiind foarte buni prieteni. Mereu era dus la izolare sau chiar batut. Ion Maxim. ca erau foarte putini din acesti oameni. Georgescu? mai ales într-un mod grosolan si gratuit si pe o tema unde tu nu ai dreptate. Printre ele era si atelierul de confectionat rogojini. nu s-o înfruntam. La ce i-a folosit bravada aceea? A ajuns sa-i dedice poezii Elenei Ceausescu. care nu voiau sa se angajeze în nici un dialog. cum ti-ai permis sa-l insulti pe prof. Timpul însa a dovedit ca prof. vei fi primul care te arunci în bratele lor. tot asa de îndaratnic din fire si putin aplecat spre întelegere. Într-o echipa se afla si poetul Virgil Carianopol. El era unul care se lua la harta cu toti ofiterii si gardienii ce veneau în contact cu el. — “Asculta. Dumnezeu sa-l ierte. Aici lucram si eu. Carianopol a sarit în sus si n-a mai vorbit cu Hamat. Se lucra în doua schimburi. Norocul nostru. Nu l-am mai vazut mult . profesorul Petru Hamat.care nu voiau sa admita nici o repliere. când vor iesi afara. pe zilumina. Nici nu voia sa auda de comunicari literare. era prof. Ion V. Erau cei duri.” Mi-a raspuns ca nu-l cunosc daca asa pot vorbi cu el. pentru atitudinea luata fata de reeducare si pentru îndemnul de a continua activitatea clubului pe linie culturala. Cu el am avut o discutie. Îl atacase pe prof. Vrem sa învingem noi. si nu ei. dar acum nu faceti nimic cu asta. Dupa eliberare s-a stabilit în Timisoara. Când toti ne-am eliberat. cu securitatea. A mers pâna la a-l insulta. În curtea coloniei s-au constituit mai multe puncte de lucru pentru noi. Într-una din zile. de altfel om cinstit si corect. Ioane. si noua. ca a murit de mult! Un alt om. când se facea schimbul. cu multa credinta în Dumnezeu. Vei colabora cu ei. de ce nu va linistiti? De ce mereu vorbiti la adresa lor vrute si nevrute? Eu stiu ca aveti dreptate. desi era cel mai în masura s-o faca. Era atât de pornit ca nici nu voia sa stea de vorba cu nici care din noi. Georgescu. intransigent si dur.

Stiam ca-i în oras. pe vremea lui Teohari Georgescu si Anei Pauker. dar nu l-am mai întâlnit. fara sa prinda Revolutia din 1989. când voi iesi afara. Foarte mieros la vorba. În treacat am mai spus ca Angheliu a facut parte din Comitetul Central al P. pentru a o citi în cadrul clubului. a predat lucrarea lui învatatorului Stefanescu. întinsa pentru altii. ca noi ne angajasem pe o linie de lupta. acolo la Periprava. Stiu ca nu ma condamni pentru acest lucru. Ion V.-ului. Mai târziu.” A murit si el devreme.C. Ion V. Nicolae Alexa.R. a început sa urzeasca planuri mari. Tu ai vrut sa fiu pe baricade cu tine. ma ia de brat si începe sa-mi povesteasca multe lucruri. Brigadier sef al coloniei era Angheliu. care mi-ai spus cu atâta franchete ca eu. Eu colaborez cu ei ca sa pot trai. Te rog sa ma ierti. de la biblioteca Universitatii din Iasi si învatatorul Ion Stefanescu. Suntem acum prin luna septembrie. Ai avut dreptate. . dar mai stiu ca nici nu uiti neghiobia mea si lipsa de patrundere a realitatii. Îl numisem Timurlenk. ai fost singurul din tot lagarul de la Periprava. În lagarul de la Periprava. am sa colaborez cu ei. Bucuros de revedere. M-am împacat cu I. Georgescu. Ajunsese spaima coloniei. Pentru asta eu te stimez foarte mult si apreciez cinstea si curatenia ta sufleteasca. Dupa disparitia acestor doi corifei din arena politica. La biblioteca clubului lucra prof. care era la un pas de noi. a fost marginalizat si Angheliu de catre GheorghiuDej. înainte de a pleca din lagar. Avea numai 4 ani de lagar. În fiecare zi erau chemati la ancheta oameni din colonie. Lucrez la o revista si-mi public versurile. fiind destul de abil. se înconjurase de turnatori. în urma turnatoriilor lui. apoi îmi declara: — “Mai Tase. ca vechi activist. Voi ati înfruntat moartea. prin care el urma sa se impuna în ochii partidului. Georgescu se elibereaza. ma întretai cu el pe strada. Mai apropiat de el era unul Suciu.timp. A cazut în propria-i plasa. O singura greseala la mutarea de pe tabla de sah a Peripravei si ne costa viata. Îsi însusise toata tehnica sovietica Stalin-Beria. dar negru la suflet. prin anii 1950. pe care l-am jignit în mod grosolan. ajungând la conducerea coloniei ca brigadier sef si fiind în bune relatii cu ofiterul politic si cu Ioanitescu. Era foarte bine cunoscut de catre administratie. la politic. a ajuns si-n închisoare.V. Dumnezeu a fost cu noi. În 1974. fost student. Georgescu.

Pe unul dintre cei care era dat la o parte l-am cunoscut si eu. daramite napârcile astea.” Dar. Angheliu era as în astfel de urzeli. Ne spunea: — “Nu va fie frica. Viata în lagar. În planul sau de înlaturare intra si comandantul coloniei.. inteligenta altora îl supara de moarte pe Angheliu. unde nu-i lucru curat. ba înca cei mai buni prieteni. grupul sau s-a împartit în doua. din zi în zi. O credeam manevra a lui . Cu adevarat ca printre cei care acum erau dati la o parte erau oameni destul de inteligenti. Se ocupau acum de maruntisuri. era tot mai apasatoare. asa cum am mai spus. ca de obicei.. Dar. Îl devora ura împotriva lui Gheorghiu-Dej.-ului. Nu-l dau cu numele. Intereseaza doar actiunea. Fecioru. urma sa iasa pe teren si sa înceapa ofensiva. de la putere. Le destainuie marele lui vis. Deci. de cremene. Telul lui era de a rasturna pe rivalul lui de o viata. pe badia Sebastian Erhan din Câmpulung Moldovenesc. În noi îi duhul lui Stefan Cel Mare. cu tot Comitetul lui Central. mai copii. s-au trezit la periferia grupului. Asa s-a întâmplat si cu noi. apare dihonia. Lupta pentru putere.R. Nu era singurul marginalizat. Cei care se credeau marginalizati si cu functii mai mici au început sa bata în retragere. a început apropierea de noi. ci cum da Domnul. Asa a si fost si-n acest nucleu format de Angheliu pentru rasturnarea lui Gheorghiu-Dej. Din ce în ce tot mai multi erau chemati la ancheta pentru abateri de la disciplina interioara si colportari de stiri împotriva partidului. Încet. Nu m-a înfrânt razboiul. Acest grup... Fiecare din acesti îsi avea locul lui bine fixat si promis în Comitetul Central. ucideri si înlocuiri de secretari generali si comitete centrale. Se apropia de 70 de ani. încet.Dupa luni de zile de activitate în colonie. Aceia care la început erau mai apropiati de Angheliu. Era o capacitate. câstigase încrederea totala a politicului si a lui Ioanitescu. Ni s-a parut destul de suspecta aceasta apropiere. nu-ntotdeauna-i cum planuieste omul. dat la o parte. Gheorghiu-Dej. O data ce grupul lui Angheliu s-a consolidat. De ce sa nu se poata? Doar întreaga istorie a Partidului Comunist era constituita din detronari. vreo patru sau cinci la numar. Eram speriati cu totii.C. cum frumos îl numea Aron Cotrus pe Horea. îsi pregatise ucenicii. A mers pâna în detalii cu planul lui. nefiind nevoie de acest lucru. Angheliu spera ca din aceasta actiune de reeducare de la Periprava sa-si faca o trambulina de lansare în conducerea P. Aveam cu noi un taran. ca-i sfarâmam ca pe niste surcele. Le puneau la punct. Dar.

Angheliu. Eram în primavara anului 1963. Am fost diriguiti si torturati de Angheliu mai bine de un an. În septembrie 1963 se împlineau doi ani de când începuse sa se strânga surubul. În lupta contra lui Angheliu, mizam pe ajutorul comandantului, prin Corneliu Octavian. Am uitat sa va spun ca din 1962 vara, în colonie a început construirea de tarcuri mari din plasa de sârma, cu ochiuri mici, înalte de 3 metri. Doua câte doua baraci intrau în fiecare tarc. Ce tarcurile au fost facute, a început schimbarea oamenilor prin baraci. Aceasta se facea dupa planul lui Angheliu. Deseori ne ameninta: — “Lasa ca va schimb eu din baraci si va sparg gasca voastra de criminali împotriva Partidului.” Cât era ziua de mare, ne vedeam închisi în tarc. Acolo ne faceam plimbarea, acolo ne duceam viata cu perspective sumbre. Cea mai apropiata asezare omeneasca era comuna Periprava, la 7 km. spre apus. Spre rasarit era comuna Sistovka, la vreo 14 km. În jurul nostru, nici o suflare de om. Peste Dunare, era Vâlcovul. Mlastinile din jurul nostru, pline de stuf si balarii, cu serpi de toate marimile... Fiecare tarc avea un gardian, sub al carui control eram. În acele vremuri, am realizat o deosebire esentiala în comportamentul gardienilor. Daca era într-o zi o echipa a gardienilor cu mai multa întelegere si omenie, atunci cealalta echipa era îndracita. Ne tineau închisi toata ziua în tarcuri. În tura gardienilor buni, toata ziua erau portile tarcurilor deschise. Ne duceam unii la altii si stateam de vorba. Iata ca într-o buna zi, pe la sfârsitul lui septembrie 1963, unul dintre prietenii lui Angheliu, acum margina-lizat, vine la Corneliu Octavian si-i spune din fir a par tot planul lui Angheliu, de a înlatura pe Gheorghiu-Dej de la putere, împreuna cu Comitetul Central. În planul lui mai intra si comandantul coloniei, Fecioru, pe care voia sa-l înlature de la comanda coloniei. În urma celor auzite, Corneliu Octavian ramâne înmarmurit. I se parea un vis. — “Daca-i totul adevarat, suntem salvati”. Cu mult tact, se apropie de omul care-i adusese informatia, rugându-l sa fie sincer si sa nu umble cu povesti. Vazând îndoiala lui Corneliu si ca nu prea are credit, acolo vine cu înca doi prieteni de ai lui, care-i confirma cele declarate mai înainte. De data aceasta, Corneliu le spune categoric: — “Daca voi sustineti ca-i adevarat ceea ce îmi spuneti, eu va salvez de la o mare nenorocire, dar trebuie sa-mi dati în scris toate aceste lucruri.” Au cazut de acord. Peste câteva zile, vin la el cu 3 declaratii semnate. De-abia atunci ne

povesteste Corneliu Octavian toata întâmplarea. Îi venea sa cada în genunchi si sa multumeasca lui Dumnezeu ca ne-a ajutat si ne-a dat o raza de speranta. Cucerisem o cota înalta în lupta noastra. Acum va juca un rol mare diplomatia noastra. Depinde mult de maiestria lui Corneliu Octavian. Ajuns în fata lui Fecioru, Corneliu Octavian îi relateaza cu lux de amanunte toate cele întâmplate. La urma, vazându-l pe Fecioru ca ramâne uimit, nevenindu-i sa creada, îi înmâneaza declaratiile celor trei fosti prieteni ai lui Angheliu. N-a durat o saptamâna si apare în colonie un grup de ofiteri straini. Era si comandantul coloniei, Fecioru, cu ei. Ne aduna la club, unde unul din ofiterii straini ne pune un sir de întrebari în legatura cu Angheliu. Dupa o ora de anchete si explicatii, ne anunta ca Angheliu nu va mai fi brigadier sef în colonie. Aceasta era pe la sfârsitul lui octombrie 1963. În acele clipe, o rumoare a prins toata sala clubului. Toti am încercat momente de euforie. Era un torent al bucuriei, manifestat în tacere. Toti, fara exceptie, fiecare în felul sau, ne rugam si multumeam lui Dumnezeu. El ne ajutase sa câstigam o batalie, Dupa câteva zile, am ales un alt brigadier sef, din partea noastra. Comandantul, la indicatiile lui Corneliu Octavian, l-a numit brigadier sef pe Ion Itu, un om cu mult curaj si cu mult bun simt. Dupa acest eveniment s-a produs o usoara destindere. Începusera gardienii sa se faca, din nou, tot mai putin vazuti printre noi. Comunicarile literare de la club au încetat. Clubul, din nou, devine sala de lectura si loc de întâlniri ocazionale. Acum am reusit eu sa-l plasez pe uica Patru la atelierul de cizmarie. Înca mai era maiorul Ioanitescu comandant ajutor. Când a facut propunerea Ion Itu, ca sa-i aprobe lui Patru Berzescu sa intre la cizmarie, Ioanitescu a sarit în sus, auzind de numele Berzescu. La Aiud, avusese un conflict cu celalalt unchi al meu si fratele mai mic al lui uica Patru, Ion Berzescu. I-a trebuit lui Ion Itu câteva zile sa-i explice ca nu-i el cel de la Aiud. De fapt, Itu îl adusese imediat la atelier, având încuviintarea lui Fecioru, comandantul coloniei. Iata-l acum pe uica Patru si cizmar. I-a prins bine, ca, în câteva luni, prinsese meserie destul de bine. De acum începe însa o alta lupta la Periprava, fara sa ne angajeze pe noi, decât tangential. Cele doua tabere ale administratiei declanseaza confruntarea surda, dar ucigatoare. Observator la

aceasta batalie era Corneliu Octavian. Tot mai multe si mai dese erau ciocnirile între Fecioru si Ioanitescu. Înainte de Craciunul lui 1963, vin în colonie un colonel de securitate si un capitan. Ne aduna la club pe toti detinutii. Noi fiind multi n-am avut loc sa intram toti în sala. Era o zi linistita. La o masa, erau asezati colonelul si capitanul de la centru, împreuna cu Fecioru si cu un ofiter care-l însotea mereu prin colonie. Noul colonel ne punea întrebari referitoare la comportamentul lui Ioanitescu si al ofiterului politic. La toate s-a raspuns în maniera în care au fost relatate de Corneliu Octavian. Fecioru era tot timpul informat de Corneliu despre bruscarile si bataile lui Ioanitescu si ale ofiterului politic. De la aceasta adunare de la club, noi nu iam mai vazut pe Ioanitescu si pe ofiterul politic prin colonie. De Craciun, ne spune Corneliu Octavian ca au venit un capitan în locul de ajutor de comandant si un alt ofiter politic. De-abia acum bucuria noastra tâsneste ca un izvor de sanatate, de apa cristalina, din colturosii bolovani ai chinurilor din închisori. Ca niste copii, tineri si batrâni, saream prin curtile lagarului, plini de satisfactia bataliei câstigate. Ne bucuram, ne bucuram. Dumnezeu a fost cu noi si este cu noi. Si acum, când scriu aceste rânduri, la batrânete, ma podidesc lacrimile bucuriei, lacrimile recunostintei ca Dumnezeu ne-a ajutat ca din moarte sa trecem la viata. Pot spune ca am fost prezent la una dintre cele mai mari victorii din tot sirul de închisori si lagare din istoria gulagului românesc. De la acest victorios si Sfânt Craciun al anului 1963, portile tarcurilor nu s-au mai închis. Ne plimbam în voie, de la unii la altii, fara sa ne mai bruscheze nimeni. De la disparitia lui Ioanitescu si a ofiterului politic, nici gardienii care ne bruscau n-au mai aparut prin colonie. Norii negri de pe cerul Peripravei s-au împrastiat. Respiram usurati, beti parca de multumire. A fost un Craciun frumos, dupa câte-mi amintesc, cu colinde si bunavoie între noi. Preotii nostri si-au facut simtita prezenta. Multi ne-am împartasit prin stradania preotilor care aveau sfânta cuminecatura ascunsa în tivul hainelor lor. Iata-ne si-n anul 1964. Era anul în care ne luam ramas bun de la Periprava. Adesea, gândul meu zbura spre Ion V. Georgescu. Aveam sa-l întâlnesc afara si sa mai stam împreuna înca 14 ani, timp în care am învatat multe de la el. Cât am mai stat la Periprava, dupa biruinta asupra lui Angheliu, ma împartasisem iarasi din frumusetea padurii Letea. Nu mai vedeam serparia din ea si moartea prin radacinile arborilor

asemenea celor de la tropice. De când am scapat de spaima reeducarii, lumea se linistise. Eliberarile se faceau la termen. Anchetele se rarisera mult de tot. Sperantele noastre cresteau o data cu mireasma florilor de primavara. Cu urmele catuselor groase si ale lanturilor grele, purtate prin nenumarate închisori, visam la o doina pe plai de munte, din fluier cântata, dusa departe prin ecouri, îngânata în spatiul mioritic. Visam la tara cu Feti Frumosi si Ilene Cosânzene, învingatori ai zmeului din poveste.

ELIBERAREA
Anul 1964, luna aprilie, la Periprava. Se instaurase un climat de pace, de liniste. Focul cel mare se stinsese. Toti ne asteptam termenul de eliberare. Era anul când ne expira prelungirea pedepsei. Colonia, fiind asezata pe un mic mamelon, stapânea împrejurimile. De la locul de unde se lucra la rogojini, puteam vedea pâna la Dunare si, dincolo de ea, chiar si Vâlcovul, oras care pe vremuri era al nostru. La margine de tara, în nesfârsit de ape, visul nostru adesea se destrama. Când oare, ajunge-vom iarasi sa mai fim stapâni pe întreaga noastra tara, sa fim una? ca tara mare si frumoasa, în granitele firesti ale acestui popor? Macinati de gânduri si purtati de doruri, asteptam termenul de eliberare. La început de mai 1964, forfota prin lagar. În ziua de 6 mai, de dimineata, apar ofiteri straini prin colonie. În jurul orei opt sunt chemati oameni la ancheta, dar mai multi odata. Nu dupa mult timp îi vine rândul lui uica Patru. Îl pândesc sa vad daca mai se întoarce. El era în alta baraca. Cei care ieseau de la ancheta nu aveau voie sa ia contact cu noi, cei care n-am fost chemati. Totusi, reusesc sa ajung la el, întrebându-l ce a fost. Repede îmi spune ca ne da drumul acasa. Ca sa nu ma prinda gardianul, am fugit înapoi. Asa au fiert colonia pâna înspre seara. Mai ramaseseram câtiva nechemati. Ceilalti îsi faceau bagajul si se duceau spre poarta. Cu mine mai ramasese si doctorul Aristide Lefa medicul lagarului. Ne faceam noi calculul ca vom ramâne pe mai departe în lagar. Nu ne era totuna, dar n-aveam ce face. Buna, rea, trebuie s-o primim si pe asta. Pe înserate, ma cheama si pe mine la ancheta. Era un capitan de la Timisoara. Nici una, nici alta, capitanul îmi spune: — “Intentionat te-am lasat la urma, ca sa te mai fierb un pic, ca destul ne-ai fiert tu pe noi, pe unde ai trecut, prin închisorile acestea din tara. Uite ce-i, sa semnezi o declaratie ca afara nu

vei sta de vorba cu nimeni despre închisorile prin care ai trecut. Asta-i una. A doua este sa nu te opui orânduirii. Sa te supui legilor statului. Acum vei merge acasa, în familie. Vei intra în câmpul muncii. Daca respecti ordinea sociala, nu vei avea cu nimeni nimic.” Asa ne-am despartit unul fata de altul. Merg la baraca si-mi iau bagajul. În fata birourilor erau toti fratii mei care se eliberau. Mi s-au facut si mie formele de eliberare si am intrat în rând cu ceilalti. Seara, târziu, pe întuneric, ne-am despartit de Periprava. Pe masura ce înaintam spre portul improvizat, Colonia Periprava intra într-o bezna adânca. CONFRUNTARI CU PREZENTUL Raspuns d-lui Radu Ciuceanu la “Potcoava fara noroc”.

MUNTII MARTURISESC
De când s-a nascut neamul românesc, muntele pentru el a fost cetate si altar. A ocrotit si salasuit pe cel napastuit si haituit pentru dreptate. A fost întaritor. Adesea a tinut loc de altar întru HRISTOS, gasindu-si calea cea buna în izbavire si-ntr-o înalta spiritualitate. De aici, ca Fetii Frumosi din basme, se aruncau în lupta împotriva dusmanului, aparându-si neamul si glia, realizând spaima în rândurile inamicului. Nu la întâmplare s-a ajuns la vechea zicala: “Codru-i frate cu românul”, pentru ca într-adevar codrii si-n zilele noastre de rezistenta s-au înfratit cu românii. Citind cartea D-lui Radu Ciuceanu Potcoava fara noroc — Memorii II, editata la Ed. Meridian 1994, am ramas surprins de lipsa de obiectivitate în relatarea evenimentelor si a datelor istorice din capitolul: “Partizanii din Banat”. Ca unul care am facut parte din acest grup, am constatat pachetul de contradictii de-a lungul prezentarii rezistentei din Banat si inadvertentele istorice întâlnite la tot pasul. Sa trecem acum la sustinerea celor afirmate pe baza de documente. I Colonelul Ioan Uta a fost numit prefect al judetului Severin dupa lovitura de stat a generalului Ion Antonescu din ianuarie 1941. Dupa procesul Maresalului Ion Antonescu din 1946 si mai ales dupa executarea lui, au urmat în tara o multime de arestari din rândul ofiterilor superiori din imediata apropiere a Maresalului. Ori, cum col. Uta fusese numit prefect de Maresal, se numara si el printre cei care trebuiau sa fie arestati. Asa stând lucrurile, a fugit de acasa în sudul judetului Severin, în regiunea muntoasa, scapând de acest val de arestari. Nimic de condamnat în acest gest, ba din contra, de apreciat, pentru ca în felul acesta, col. Uta declara

. de la care a nadajduit mult ajutor. II Cunoscându-l acum pe colonelul Uta. 211 ne spune asa: — “Scena confruntarilor suprapunea regiunea masivelor Godeanu. mare ca numar si uniti între ei. Cracurile Maneasa. fara legatura între ele. niciodata n-a avut mai multi de noua oameni cu el. Prin incursiunile îndraznete colonelul Uta reusise sa puna pe fuga posturile de militie si autoritatile locale comuniste. incluzând Valea Cernii. într-o succesiune de miscari care a permis regimului comunist sa-si concentreze fortele. rezistenta a fost expresia unei nemultumiri generale fata de ideologia otravitoare pentru lumea satului. în special a judetului Severin. unde chiar a si poposit putin timp. În acest timp. În vremea aceea pe toti ne preocupa problema rezistentei împotriva puterii comuniste. care se instalase de-a binelea la conducerea tarii. b. dar pe care la vremea oportuna nu l-a avut cum trebuia. Asa se face ca se întâlneste si cu Aurel Vernichescu la Lugoj. prin comunele din jurul Caransebesului. se formeaza în muntii Banatului. Dar. miscarile n-au putut fi coordonate. Refugiat în Muntii Tarcului. în vara din 1948. mergând pâna la izvoarele Jiului românesc si Muntii Semenic. Moraru si Tarcului. care matura regiunea de contact al Muntilor Olteniei cu cei ai Banatului. data de colonel. de-a lungul muntilor Carpati. el nu a stat doar ascuns în padure.cum afirma d-l Ciuceanu despre col. sa izoleze si sa distruga focarele de revolta. dupa arestarile masive de legionari din 15 mai. Oslea. deghizat. Actionau la o singura comanda. Comandantul unitatilor de partizani era colonelul Uta.”. “Partizanii din Banat”: a. Uta. ca de altfel si-n toata tara.” Din acest alineat se desprinde în mod clar ca grupurile de rezistenta nu aveau o comanda unica. În realitate. colonelul Uta îsi formase o grupa de luptatori alaturi de care va actiona pe un teritoriu întins. sa trecem la ceea ce prezinta Radu Ciuceanu în cap. trecând prin Caransebes si Lugoj.. Radochioasa. Teregovei si al Bailor Herculane. 214. În aceasta parte a Banatului de sud. îsi face o multime de prieteni si de cunostinte. Gârdoman. lipsind un comandament unic.. Tot în cuprinsul aceluiasi capitol. De multe ori s-a deplasat. la pag. Rascoala a izbucnit din puncte diferite. însa. chiar si pâna la Timisoara.. . ne spune: “. La pag. Era primul detasament de partizani. fost prefect de Caras-Severin. Nucleele de rezistenta. Din cele prezentate în alineatul de mai sus reiese clar ca Uta avea o unitate bine formata de partizani.pe fata razboi comunismului. de-abia în anul 1948.

Adevarul este altul si anume ca fiecare grup actiona la comanda conducatorului de grup. persoanele vizate fiind banuite ca ar întretine legaturi cu partizanii. Apar acum relatarile contradictorii. Iata ce ne spune la pag. Uta a murit aici aruncându-se în prapastie. Grupul colonelului Uta a fost capturat în apropierea comunei Mehadica din jud. împreuna cu ceilalti partizani. lupta a durat aproape o ora.” Si din acest alineat. desi aici nu se gasea decât noua partizani. Careba. concludem ca lupta s-a dat între masivul Tarcu si masivul Godeanu. pe data de 7/8 febr. Trupe de interventie din Batalionul 9 de securitate au fost trimise în comuna Valea-Bolvasnita.c. nu numai fostului detinut politic Radu Ciuceanu: — Când a murit Colonelul Uta cu adevarat? . Pantelimon Erimescu. Cea mai apropiata prapastie este în partea de sud a masivului Tarcu-“Mânioasa”. s-a aruncat în prapastie. Prapastie atât de mare si de aproape de câmpul de lupta nu este. 317: — “Atacul s-a declansat la 7/8 febr. în jurul comunei Mehadica. unde a fost capturat comandorul Petru Domasneanu. Cu toata parerea de rau. b. Deci. Ioan Uta în masivul muntos al Carpatilor Meridionali. Amanunte asupra ultimelor lupte au ajuns la noi. agatat de mitraliera cu care trasese în atacatori. începe s-o ia la vale. De aici. legatura cu altii prin curieri. 1949. fara sa fie împuscat. colonelul Uta împreuna cu putinii supravietuitori pe care-i mai avea alaturi au respins atacurile succesive ale batalioanelor de interventie. Trupul sau a fost scos mai târziu din vagauni. cu multa precizie. izvorul Râului Rece sau Hidegul. colonelul. autorul arata ca Ioan Uta. Somat sa se predea. Careba. ma adresez istoricului. 213-214: — “Sub tirul aruncatoarelor de grenade. În afara de Uta. — Izolat pe saua care leaga Muntii Tarcului de masivul Godeanu. au mai pierit în lupta înca trei partizani: Pantelimon Erimescu. Dupa o ora de aparare îndârjita. Când a fost? Nu se mai stie. III Autorul nu ne da data aproximativa a luptelor angajate între securitate si grupul de partizani condusi de col. Ilie Cristescu si E. grupele de partizani au fost obligate sa se retraga ori sa piara în lupta. — Din nou ne gasim în fata unui alt mare neadevar. Peste patruzeci de soldati au luat cu asalt salasul în care se afla colonelul Uta si. vârât într-un sac si expediat de securitate la Bucuresti. cum se mai numeste acum. însa. cad colonelul Ioan Uta. a. 1949. când au fost efectuate 51 de arestari în judetul Severin. Tineau. strabatând zidurile puscariei. a luptat eroic în acea coliba. Iata ce zice autorul la pag. col. Caras. Ilie Cristescu si E.” Aici.

desi istoria îl consemneaza ca un mare luptator si conducator. la capitolul “Partizanii din Banat”. A luptat cu securitatea si a murit rapus de gloantele dusmane. Severin. Nu s-a aruncat în prapastie ca sa scape de inamic. pe saua de acolo. Compania Teregova era în executarea misiunii de captare a bandei “Teregova”. este amintit de patru ori. Sa lasam sa vorbeasca securitatea despre aceste lupte din 22 febr. banditii au deschis foc cu armamentul automat. jud. Operatiunea de urmarire a fost continuata pâna în regiunea Pietrele Albe. “Note”. 1949. Aici. — Colonelul Ioan Uta a fost un luptator împotriva Comunismului.30. un erou prin comportamentul sau în apararea neamului românesc. 317318. La primirea focului si dupa ce a fost conturata zona de desfasurare a companiei pe cei . la circa 22 km vest de Cornereva. Secretariatul General pentru Trupe. 200 m. eroismul lui si martiriul sau nu exclud lupta si eroismul lui Spiru Blanaru. La pag. sau pe data de 7/8 febr. Catre Ministerul Afacerilor Interne. Banditii. Doar în partea ultima. pag. De Gheorghe Ionescu nu aminteste în nici o parte a cartii. a. IV În “Potcoava fara noroc”. Petru Domasneanu si Gheorghe Ionescu. autorul noteaza urmatoarele: — “O parte din grupul lui Spiru Blanaru cade în lupta la 22 februarie 1949. aruncându-se cu mitraliera în prapastie. La aprox. compania a luat contact cu banditii. aproape de Mehadica. Teregova. RAPORT: — Comandamentul Unic Timisoara Strict secret prin curier Nr. 317. Trece totul sub tacere. cu grupul de partizani. autorul nu vorbeste aproape nimic de Spiru Blanaru. gasindu-se pe un punct dominant au vazut compania care se îndrepta (cu masuri de siguranta) pe vâlceaua cere duce înspre Pietrele Albe. ora 15. cota 1099/8 Km V. Lupta colonelului Uta.— În luptele dintre Tarcu si Godeanu.” — O alta inadvertenta. în primele elemente ale Companiei. 30200 din 24 februarie 1949. la Cracul Stanei. 1949. împuscat în spate când a încercat sa se strecoare afara din coliba? — Sau l-ati scos d-voastra de guler din prapastie si l-ati adus sa lupte din nou la Mehadica? — Care-i adevarul? Sa fim lamuriti de un singur lucru. Insista însa asupra comandantului Petre Domasneanu. “În ziua de 22 II 1949.

restul banditilor se retrag si dispar în padure. a fost data peste cap. Cu toate acestea. instalata înapoi pe un punct dominant.” În concluzie. Securitatea. la Pietrele Albe s-a dat lupta. . ceea ce denota ca în rândurile banditilor sunt unii raniti. Desfasurarea a fost mult îngreunata si apropierea întârziata simtitor. Deci. Întreaga ariergarda a fost capturata. Continuarea operatiunii a fost mult îngreunata si de faptul ca întunericul a înlesnit fuga banditilor si pierderea urmelor. în acea zi. sprijinita de focul unei mitraliere. prin rapoartele ei. consemnata de istorie — 22 februarie 1949. Operatiunea s-a facut în tot timpul sub observatia si focul extrem de puternic al banditilor. ramânând fara comandant. Ghimboasa Nicolae si Smultea Gheorghe. REZULTATE: Au fost împuscati mortal în timpul luptelor: — banditul Petre Anculia — banditul Ghita Urdareanu Au fost prinsi: — banditul Ghimboasa Nicolae — banditul Smultea Gheorghe. Slt. confirma întru totul lupta dusa de Spiru Blanaru si Gheorghe Ionescu cu grupul de partizani în ziua de 22 februarie 1949 la Pietrele Albe. Operatiunea s-a dus strabatând întregul masiv paduros pâna în regiunea satului Brebul-Nou. când urmele au fost pierdute. Banditii. Totusi trupa a ramas în tot cursul noptii în zonele unde s-a desfasurat lupta si a doua zi dimineata a reluat înaintarea pe urmele lasate de banditi. mai putin mitraliera. adica toti românii înfratiti pâna la moarte în lupta contra comunismului. liberalii. care era mult mai în spate în apropierea padurii. lasa o ariergarda alcatuita din Petre Anculia. pe care d-l Radu Ciuceanu i-a uitat. Ghita Urdareanu. Securitatea. si nu la Cracul Stânii. taranistii si militarii. Muntele parca fierbea si Codrul tragea în acea zi de macel în apararea neamului. Nimeni n-are voie sa uite aceasta mare batalie. au repurtat una din marile batalii din rezistenta româneasca.doi versanti ai vâlcelei cu scopul de executa o dubla învaluire. de-abia încarcându-si mortii si ranitii în caruta. poate cea mai mare din toata rezistenta. actioneaza pe cont propriu. simtind învaluirea schitata de Companie. asa cum spune Radu Ciuceanu. S-au gasit urme de sânge. pe timpul când învaluirea s-a produs simtitor. Trupa. asa cum Muntele Semenic marturiseste despre aceasta mare batalie: — Era o zi cu ger aspru si zapada mare. La adapostul acestei ariergarzi. La orele 17. condusa de Spiru Blanaru si de Gheorghe Ionescu. Lipiti de pietrele albe si reci trageau înversunati legionarii. Airoaiei Vasile cade ranit la piciorul drept de doua gloante. Uniti sub comanda lui Spiru Blanaru.

ba chiar a mai avut loc si plasarea unor actiuni imaginare. la O. dar nu si-a încarcat constiinta cu o faradelege”. 4-6 / 1996 Am citit cu mult interes în Altarul Banatului articolul d-lui Cicerone Ionitoiu. a refuzat. Oare numai atât se stie despre episcopul Caransebesului? Daca-i asa. Actul de nedreptate facut Bisericii Greco-Catolice în 1948.S. unii chiar murind întru Hristos. atunci este destul de regretabil. Este vorba despre sfârsitul lucrarii. ministrul de externe al U. Au mai fost lasati la o parte mai multi preoti care au luptat si au rezistat cu eroism încercarilor satanice din închisori si lagare din timpul comunismului. prin faptul ca a cerut preotului Daicovici sa preia cheile catedralei unite de la Lugoj. Ma bucura faptul ca se consemneaza aportul Bisericii Crestine în lupta împotriva comunismului. ca unul care am fost la fata locului si am luat parte la organizarea miscarii de rezistenta din Banat începând înca din 1945. pe dealurile Teregovei. Iata ce spune autorul: — “Un exemplu de tarie în fata fortei l-a constituit si cazul preotului ortodox Daicovici care. În continutul lui.U. Fiind eu martor al vremurilor acelea.N. de desfiintare a acesteia. ca vladica Veniamin a avut o actiune negativa. în mod samavolnic. Spiru Blanaru a fost o realitate. s-au strecurat unele greseli la numele de persoane si localitati. Raspuns d-lui Cicerone Ionitoiu la articolul: SLUJITORI AI ALTARULUI BANATEAN TRECUTI PRIN IADUL COMUNIST publicat în Altarul Banatului nr. Sa încercam sa facem un pic de lumina. a fost un act . banditii înarmati lupta împotriva Partidului Comunist!” Cine sunt acesti banditi de pe dealurile Teregovei? Sunt partizanii condusi de Spiru Blanaru.U. de episcopul Veniamin al Caransebesului. nu-l implica cu nimic pe episcopul Veniamin Nistor al Caransebesului. facea parte din miscarea de rezistenta din Banat. greseala pare sa fie nevinovata.R. ca într-adevar în Banat s-a luptat împotriva comunismului.N. cu sufletul curat pot sa marturisesc ca Veniamin Nistor. Împreuna cu tot grupul constituie simbolul luptei de rezistenta în Banat. în fata întregii lumi. Voi încerca sa completez golurile.S. Aici as dori sa nu ne grabim si sa judecam lucrurile cu multa disponibilitate si cu mare atentie. 1. Si-a dat demisia. fara voia autorului. din cele scrise. Autorul lasa sa se înteleaga. Am citit articolul cu mare atentie.. Ca sa se confirme acest adevar. Ma voi stradui sa le aduc în lumina adevarului.La sfârsitul lui martie 1949. prin slujitorii ei. episcopul Caransebesului. Ca s-a cerut preotului Daicovici sa preia cheile catedralei unite din Lugoj.-ului a vorbit asa: — “În România. chemat de episcopul Veniamin al Caransebesului si ordonându-i-se sa mearga sa ocupe si sa preia cheile catedralei greco-catolice de la Lugoj. a trebuit ca rusii sa declare la O.

În anii aceia. pe baricada. vine la Caransebes un tânar de curând licentiat în teologie la Bucuresti. predica era a lui de pe amvonul catedralei. Pe strazile orasului se soptea de catre unii si altii: — “Ma. Daca în timpul liturghiei erau credinciosi si nu erau. voi povesti un episod. La vremea aceea. de unitate în lupta a celor care ne hotarâseram sa rezistam comunismului. însufletindu-se parca pe masura ce predica. la liturghie. fiu al orasului. Problema a fost rezolvata de protopopiatul Lugojului. Se ajunsese ca în fiecare duminica. când ajungea. 2.” Si asa. blând si linistitor. 3. cei care asistau si se rugau la liturghie. mergea vorba ca fulgerul. dar când începea predica tânarului diacon. ca iarasi vorbeste tânarul diacon la predica. Linistea desavârsita . Pentru a reliefa mai bine aceasta stare de lucruri. fiind student la teologie. putem spune. Asa a trecut sarbatoare de sarbatoare a fiecarei duminici din calendar. se misca în jurul episcopului Veniamin.administrativ. Alaturi de Filon Verca. De fiecare data. în foarte scurt timp acesta s-a identificat cu aspiratiile si încercarile eparhiei de realizare a pacii si trairii întru Hristos. Cuvântul lui era ascutis de sabie. Cu un ton obisnuit. În Biserica se asternuse o liniste de mormânt. ticsind sfântul lacas pâna la refuz. Se crease o stare de spirit aparte. În urma predicilor tinute se ajunsese la o stare de spirit deosebita în Caransebes. lucrurile se petreceau invers. atunci când se stia ca predica diaconul nostru. Caransebesul era centrul de organizare a miscarii de rezistenta în Banat. Vedeam în el simbolul unitatii si al biruintei întru Hristos. Aici însa. ascultam vorba taioasa a blândului diacon de pe amvon. Acest fenomen era si înca este si acum în multe locuri. de obicei. lumea venea la biserica. lua o pornire navalnica spre adevar. unul câte unul. în liniste ieseau afara din biserica. Cu sufletul la gura. de la unii la altii. molcom. Eu sunt unul dintre martorii acelor vremuri. Atât de înaltator vorbeste de parca acum-acum pravaleste la pamânt raul din lume si pe toti lingaii care s-au înhaitat cu rusii. eu mâine ma duc la biserica. rândul predicii. ca professor de Teologie fundamentala si dogmatica la Academie si în acelasi timp si hirotonit ca diacon. Totul. Dupa instalarea lui Veniamin ca episcop al Caransebesului. Oricând pot marturisi despre lupta dusa de Vladica Veniamin contra comunismului. Vremurile de bejenie ale neamului românesc de dupa 23 august 1944 l-au gasit pe vladica Veniamin la postul lui. Petru Hamat si Ion Iliescu am luat parte activa la organizarea miscarii de rezistenta împotriva comunismului. Ne fascina. si nicidecum de cult. al carui martor am fost si eu. Pâna aici. biserica se umplea.

La pag. com. luând juramântul la toti membrii organizatiei.S. care se abatusera asupra lui Hristos si a neamului românesc. asupra pastorului si luptatorului. nici nu-l cunostea. Sa-mi fie iertat ca am îndraznit sa povestesc acum ce am trait si vazut atunci.” Deci. STOICHESCU DUMITRU — preot în com. 2. 76 — Altarul Banatului nr. Parintele Nicolici Alexandru nu s-a deplasat niciodata în munti la partizani. mereu ma gândesc la felul cum s-au desfasurat evenimentele. episcopul Caransebesului. Nu a facut parte din grupul lui Aurel Vernichescu. Nicolici Alexandru s-a nascut în com. atunci în 1948-1949. aproape de Orsova. Mai târziu. pag. Teregova. Tufari. Împreuna cu parintele Nicolici Alexandru. Un ierarh al Bisericii Ortodoxe Române ia drumul calvarului si al rezistentei pâna la sfârsitul vietii. îndreptându-se spre surghiunul impus la Alba-Iulia. 170: — “Îmi amintesc de trista zi de 31 martie 1949. Teregova.P. II Acum sa trecem la partea a doua a lucrarii si anume la completarea numelor preotilor. 1. 4-6 1996. cât si în Aiud. Veniamin. Nicolae Corneanu. a fost judecat de Timisoara în lotul al doilea — Spiru Blanaru. De atunci. când în gara Caransebes. atât la securitate. Teregova este organizata militar de catre notarul public Gheorghe Ionescu. I. . Teregova. Dupa caderea lui Spiru Blanaru din 12 martie 1949. necredintei si urii. Tot acum este arestat si parintele Nicolici Alexandru. Am stat mult timp cu el în camera.S. ajunge preot în com. iar preotul Stoichescu. Preotul Nicolici a luat 15 ani munca silnica. Tatal lui a fost tot preot. încep arestarile în masa în com. nascut în Teregova. Erau loviturile de sabie date comunismului. sub obladuirea episcopului de Caransebes. alaturi de preotul Dimitrie Stoichescu. 4-6 1996 — Note si comentarii. Veniamin Nistor. la Fenes. Iata ce spune parintele Dimitrie Baloni într-un articol din Altarul Banatului nr. Tânarul diacon de atunci este mitropolitul de azi al Banatului. si ale celor care au fost uitati din necunoastere. Ne era teama sa si respiram. În toamna anului 1948. s-a abatut sabia lui Satan.punea stapânire pe biserica. Nicolici Alexandru a facut parte si el din aceasta organizatie. Este o greseala. un an de zile. trecute gresit. vrednicul si blândul pastor si vladica Veniamin parasea scaunul episcopal. A fost arestat în martie 1949. este trecut preotul Nicolici Alexandru. Cuvânt dupa cuvânt ne mergea la inima.

Uta. 1961 de la Periprava. 14. Era o fire blânda. ATNAGEA ANTONIU — preot la Zorlentu-Mare. IOJA SINEZIE — preot în com. SURU ISAIA — protopop al Caransebesului. RATZEC IOSIF — preot în com. Bania. A sustinut grupul lui Spiru Blanaru si col. 7. cu un lot de 30 de oameni. aproape de Caransebes. 1949 a fost condamnat la un an. Rugi. La Periprava am stat mult timp împreuna. A fost condamnat la 10 ani de temnita. 10. În anul 1948. 4. A facut parte din miscarea de rezistenta din Lugoj. A facut parte din miscarea de rezistenta. A fost arestat în 1949. 6. Arad. L-am cunoscut la închisoarea civila din Timisoara 1950. Prin lupta lui a fost un erou. A facut parte din miscarea de rezistenta. A trecut prin multe închisori.3. A facut parte din miscarea de rezistenta din Caransebes. A fost arestat în anul 1949 si condamnat la multi ani de închisoare. 13. dupa desfiintarea episcopiei si trimiterea în surghiun a episcopului Veniamin Nistor. apoi arestat din nou în . A facut parte din miscarea de rezistenta Oravita. Mehadica. A fost professor universitar la Academia Teologica din Arad. La Periprava am stat cu el împreuna. printre care si Aiudul. SURU TOMA — preot în comuna Verendin. jud. 8. pe când lucram în fabrica. 11. în acelasi timp si rector. FELEA — preot. BOGOIEVICI PAVEL — preot în com. A fost arestat si condamnat în 1949 de catre Tribunalul Timisoara. Curtea. ILARION V. trecând prin Aiud si Periprava. A fost arestat în 1949. trecând si prin Aiud. 9. A fost arestat în martie 1949 la Caransebes. A murit bolnav de tuberculoza la Târgu-Ocna dupa multi ani de temnita. A fost arestat în 1848. cu grupul de rezistenta din sudul Banatului — Baile-Herculane. avea vorba domoala. La 28 oct. A luptat cu tot sufletul împotriva comunismului. A fost arestat în 1943. GLAVAN PAVEL — preot la Timisoara. Pe la sfârsitul lui ianuarie aveam sa fiu legat în lanturi grele la picioare împreuna cu parintele Ioja Sinezie si transferat. A fost professor de religie. A facut parte din grupul de rezistenta din Caransebes. unde m-am întâlnit cu el în anul 1950. Se elibereaza în 12 sept. BILCA PAVEL — preot în com. A fost condamnat si dus la Aiud. la Aiud. aproape de Faget. a fost arestat si condamnat. CIUCUR PAVEL — preot. ZASLOTZI CORNELIU — preot greco-catolic la Lugoj. A fost un mare luptator si un bun român. Am stat si cu el mult timp în celulele închisorii. IANA PETRU — preot în com. 5. A facut parte din miscarea de rezistenta. Ranusa. 15. A fost arestat în martie 1949. sustinând grupul lui Spiru Blanaru si cel al colonelului Ioan Uta. A fost arestat în 1949 si condamnat la multi ani de temnita.

Glimboca. La orele 13 am ajuns la frontiera. La orele 10 fara un sfert. 17. Cu multa emotie m-am vazut în fata masinii. De la orele 19 si pâna la 21 a vorbit despre credinta în Dumnezeu. La orele 12 am fost în audienta la I. MEILA IOAN — preot în Bocsa-Montana. 9 decembrie 1992 Început de jurnal. în fabrica.S. Seara am luat parte la conferinta Parintelui Galeriu în aula Facultatii de Medicina. A fost arestat si condamnat ca luptator anticomunist. ALDESCU ALIMPE — preot în protopopiatul Oravita. despre jertfa Mielului ca unicitate în rascumpararea si mântuirea omului.la orele 10. 21. cu pieptul desfacut si cu mâinile ridicate spre cer pentru a cuceri libertatea. Ploua marunt si rece. Ne-am adapostit pâna la sosirea autocarului pe scarile catedralei. Ne-a prins noaptea la frontiera.P. din fata Catedralei Ortodoxe. Joi. 16. 20. L-am cunoscut la Aiud. ma struneste. La orele 16 . preot fiind si professor de religie la Arad. LUCA PAVEL — preot în com. Afara ploua încet si marunt. BERGHIANU ? — A fost arestat în 1948. în urma unei ocluzii intestinale. Nicolae Corneanu. La orele 11 am sosit cu masina de la Lugoj la Timisoara. este condamnat la ani multi de închisoare pentru ca a fost împotriva comunismului. La unguri am stat trei ore. A fost arestat pentru a fi facut parte din miscarea de rezistenta din Oravita. întrevedere care a durat 45 de minute. Aici. 19. Costica. BEJ TEODOR — preot în jud. BOGOIEVICI GHEORGHE — preot aproape de Oravita. în treizeci de minute. În autocar ma rog lui Dumnezeu sa-mi ajute sa merg sanatos. A fost condamnat pentru a fi luptat împotriva comunismului. Arestat în 1949. Arad. si cu partea frumoasa a lor. Sa pot observa cu ochii mintii totul pe unde trec. Dupa multa suferinta.14 martie 1959. sa cunosc si sa înregistrez asa cum sunt lucrurile. Plecarea are loc la 10 si 10 minute. în casa lui Constantin Pascu. moare la 18 sept. A fost condamnat pentru a fi luptat împotriva comunismului. 1961. 1992 Plecarea în Germania . JURNAL DE CALATORIE DE LA LUGOJ LA KARLSRUHE Miercuri. Sunt în preziua plecarii în Germania. 10 dec. acolo unde cu trei ani în urma au murit tinerii acestui neam. A fost arestat în 1948 si condamnat la multi ani de temnita pentru a fi luptat împotriva comunismului. I s-a refuzat orice tratament. condamnat la 20 de ani munca silnica. mai stapân pe sine.S. Pâna la plecare am fost însotit de bunul meu prieten Costica Pascu. granicerii români ne-au dat drumul liber de trecere. început de drum. 18. autocarul a fost în fata Catedralei.

codri dupa codri. stam mult de tot. dar si placut surprins de frumusetea locurilor. dar mai ales sosele si autostrazi serpuind pe întreg cuprinsul tarii. Verdele grâului rasarit cu ruginiul padurilor desfrunzite realizau simfonia începutului de iarna pe pamântul Germaniei. dealuri si câmpii frumoase. La punctul de granita al Germaniei. 11 dec. Toate în slujba omului. unde era si locul de parcare a autocarului. de la granita Cehoslovaciei si pâna la aproape de cea a Frantei. Si-n Ungaria. Strabatem orasul trecând Dunarea. Din loc în loc apareau locurile de parcare cu WC-uri. Aici o multime de calatori se dau jos din autocar. La iesirea din oras. Pâna la vârsta de 72 de ani aproape. iata-ne la frontiera Germaniei. oras mare si frumos si cu un trecut bogat în istorie. Pe la miezul noptii. Datorita prieteniei lui Aron si a Magdalenei Florincas. Împlinisem 30 de ore de mers cu autocarul de la Timisoara la Karlsruhe. În gara centrala. Ne-am îmbratisat si am plecat spre casa. la informatii. Au trecut anii si Germania s-a ridicat. întinzându-si oasele. fusese un start subtire de zapada. în ceea ce priveste economia. Era în 11 decembrie 1992. oras dupa oras. Trecem fara sa oprim prin Würzburg. Budapesta mi se pare un oras frumos. facem o halta de ajustare. Frânt de nedormit si de oboseala. Am pornit de-a latul Germaniei. am ajuns la Karlsruhe cam la orele 15. Asa am vazut din goana masinii. S-o vad acum când ea sta în fruntea Europei. Pasesc pentru prima data pe pamântul Germaniei. la Karlsruhe. Soferii. Mai ramânem o mâna de oameni. Erau îngrijite ca-n povesti. voi reusi sa vad Germania. râuri si poduri. lingându-si ranile razboiului si ale înfrângerii. l-am gasit pe Aron Florincas asteptându-ma. se misca de ici-colo prin masina sau chiar se dau jos. Târziu în noapte ajungem la Budapesta. ajungem în Frankfurt am Main. Desi e noapte. Aceasta din cauza a doua tinere femei. ploaia toaca marunt. bunastarea si gradul de cultura. locul unde poporul german a fost îngenuncheat în urma binecunoscutului proces. în schimb. si ei frânti de oboseala. Spre ziua. Pe întreg cuprinsul distantei. 1992 De la frontiera ne îndreptam spre Nürnberg. Trecem prin Nürnberg.plecam spre Budapesta. care au plecat fara a respecta viza de intrare în tara. cu hainele botite si cu încaltamintea . Obosit. Dupa o buna bucata de drum. de o jumatate de ora. la o parcare. ajungem la frontiera Cehoslovaciei. Din partea Cehoslovaciei ne-au dat drumul repede. eu n-am iesit din tara mea. Pamântul e acoperit cu un start subtire de zapada.

în vitrinele mari ale magazinelor. Aron m-a plimbat pe la locurile cele mai însemnate. Tot aici. pe una din strazile largi ale centrului. Din loc în loc apareau brazi de diferite marimi. Seara mai ales. dar într-o lume a lui Satan. decedat la 12 mai 1738. în forma de piramida. 1992. cu scari rulante. desi eram destul de batrân. Am ramas uluit. unde l-a si înmormântat. de-o parte si de alta. în mijlocul familiei Florincas. pe care am s-o descriu mai în aproape. ca sa pot vedea multe minuni ale lumii. În atmosfera aceasta de prietenie.” De la acest monument am plecat prin oras.murdara. într-o piata s-au amenajat mici casute iluminate fermecator în asteptarea lui Mos Craciun. brazi de diferite marimi. amplasata în centrul orasului. în centru. Aceasta mare cladire. vânt . care de fapt o putem numi Piramida Monument. Este adevarat ca si eu am vazut multe minuni. Nu mai vazusem în viata mea asa ceva. zi de sarbatoare. la 17 iunie 1715. a treia de când sunt la Aron. Am intrat într-o cladire mare cu patru etaje. din inima Carpatilor. Azi a fost o zi de vizita prin oras. am intrat în locuinta lui Aron Florincas. frumosul încorona ordinea constructiilor.” Inscriptia gravata în partea de nord. Asa am vazut monumentul istoric. 1679. pe Piramida Monument: “Margraful Karl Wilhelm depune primul piatra de temelie la noua sa resedinta a acestui oras. nascut în Durlach la 18 ian. Si acum întreaga omenire mai simte miscarile sale de zvârcolire. puternic luminata. îmbratisându-ma. privind si-n dreapta si-n stânga. 12 decembrie 1992 Sunt cu adevarat în Karlsruhe. se numeste KARLSTADT. Acest monument i-a fost ridicat de Biserica. am început si eu sa-mi trag sufletul. Leni. deasupra strazilor suspendate. Dumnezeu sa le dea multa sanatate si noroc mult. 13 dec. sotia lui. curatenie peste tot. undeva prin landurile bogate ale Germaniei. lumea infernului rosu. Eram ca trei pasari ratacite. instalatii de lumini electrice. Zi de duminica. o adevarata feerie. unde cu multa caldura m-a primit. lumea comunismului. cu inscriptia gravata în partea de sud: “Margraful Karl Wilhelm. la 72 de ani. primit cu toata caldura sufleteasca de catre Leni si Aron. împodobiti cu becuri electrice si panglici. O zi cu cer mohorât. de-a dreptul uimit de ce-mi aparea în fata.

românii. fericiti. neam întors la Aron. spre marea mea bucurie. asa cum îl vedea Petre Tutea. Am adus si eu. spre a dovedi înca o data ca prin credinta si dragoste nemasurata se poate ajunge la mântuire. Dar sa nu se uite ca-n acelasi timp am adus si acea disponibilitate a sufletului românesc. monahul de la Rohia ne-a învatat cum sa ne rugam lui Dumnezeu si cum sa iubim omul. unde luam un ceai fierbinte si discutam despre multe altele. Prea multa rugina pe sufletele noastre. Pe la orele 10 plecam în oras. acea toleranta si ospitalitate a nedreptatitului nostru neam. Ajunsi la un anticariat. vas ales de Dumnezeu. Nu dupa mult timp a venit acolo si d-l Mitrofan din Timisoara. Zgura n-o putem îndeparta decât atunci când poporul român va realiza reforma morala. De aici. bine împrejmuita si pazita de . La spatiul mioritic al lui Blaga. de cele mai multe ori. Seara. Dupa o ora. unde Nicolae Steinhardt s-a desavârsit ca om. 14 decembrie 1992 Am stat acasa tot timpul. Ies pe balcon si-mi curat cizmulitele de noroiul adunat la vama noastra. mai precis de o vizita la un alt român — Valeriu Sântion. ma gândesc cu mult dor la tara mea. Ajungem la Sântion. cu semne de iarna. plecam toti trei în oras. în decursul istoriei. Aici vom ajunge numai daca mergem pe drumul Bisericii. din vestitul Occident al Europei. Mai mult am discutat de anii petrecuti la SMT Lugoj. Aici m-am simtit foarte bine. cât am putut. Facându-mi cizmulitele. Eu. la peticul de pamânt ROMÂNIA. În jur de orele 15 ne pregatim de o plimbare în oras. la nobletea sufletului neamului nostru. am câstigat victorii. un pic de noroi de la noi în Karlsruhe. 15 decembrie 1992 A fost o zi senina si cu mult soare. despre oameni si fapte. Aici. acea îngaduinta si dragoste de aproapele. am reusit sa realizam un colt din tara noastra. le-am spus tot ce stiam la ora aceea. Noi. deci. dar din nefericire adesea am pierdut razboiul. mareata.rece. De-abia sunt în a patra zi de când sunt în Germania si dorul de tara m-a luat în stapânire. În drum spre acest magazin am vazut cladirea Tribunalului Constitutional al Germaniei. La sfârsit de secol. aducându-ne aminte de vremurile trecute ale regimului comunist. la sfârsit de mileniu. un supravietuitor al gulagului românesc. gândul ma împinge spre realitati românesti. Erau direct interesati sa afle cât mai multe vesti din tara. vând un ceas vechi de buzunar cu 100 de marci.

Anica si Lenuta. Mergea foarte bine. cu emotie. cu un scris elegant. Cautând. arata ca noua. Din pacate. Aron. Frunza ajunsa între clape blocase masina. am rânduit darurile în dulapul unde îmi pastrez hainele. Cu gândul la ai mei din tara. cu toti ai casei. Tot cautând. Cu aceeasi emotie l-am primit si pe acesta. Aprovizionându-ne cu alimente. spunându-mi sa-l primesc în dar din partea lui. am gasit o masina de scris. Pâna la urma am scos-o cu 7 marci. De dimineata am fost cu Aron la piata de vechituri. 16 decembrie 1992 Sfânta zi de miercuri din postul Craciunului ne-a ajutat. Aron mi-a încredintat-o. cu . a gasit în interiorul clapelor o frunza de copac mototolita. Lânga ele persista Tibi. Horia si cu nepotii mei Adrian si Gabriel. Pâna la urma am luat-o si-am pornit spre casa. Aron a asezat-o pe masa si da-i cu controlul pe ea. a încercat-o. Azi se împlinesc trei ani de la începutul Revolutiei din decembrie 1989. multumindu-i din tot sufletul. aceiasi oameni. Ne-am adus aminte de sângele varsat de tinerii Timisoarei pentru libertate. Poate ca la ora asta si ele se gândesc la mine. ti-o fac tie cadou. care se pricepe la ele. Alina si cu Marioara.politisti cu pistolul mitraliera în mâna. scoate si un aparat de radio portativ si mi-l întinde si pe acela.” Eu. ocupa locul de frunte. bunica ei. supla si destul de frumoasa la înfatisare. Aron i-a dat numai 7 marci. Dupa ce a curatat-o. în mod amanuntit. Dupa aceea. spunându-mi cu mult drag: — “Tasule. pentru depistarea hibelor. prezenta unele defecte. Ai mei mereu îmi apar în fata ca pe un ecran de televizor. unde domneste o ordine desavârsita si o liniste îmbietoare. Îl aud pe Aron ca-mi spune: — “Mai Tasule. sa stii ca frunza asta este cauza defectiunii masinii. Eram nerabdatori sa vedem ce anume are de nu prea merge cum trebuie. La fel surorile mele. ne întoarcem acasa. plini de viata si bine dispusi. spunându-i ca nu-i prea buna. Sa fii sanatos si s-o folosesti cu mult succes. îi raspund eu. A încercat-o pe o coala de hârtie. Sigur ca toti se gândesc la mine. am primit-o. Nusa si Anisoara. Ajunsi acasa. Era o masina foarte buna si putin întrebuintata. Este prima zi când vad Karlsruhe scaldat într-un soare de iarna.” — “Sar putea”. Am uitat sa spun ca-n piata vânzatorul a cerut 10 marci pe ea. Sfânta zi de miercuri ne-a ajutat. Simt tot mai mult dorul de tara. Intram apoi în cladirea Postei.

bunastarea si la noi în România. în parc. în Germania. Te oboseste. Vineri. din inima Germaniei. care am avut viata supraîncarcata cu evenimente si întâmplari destul de neobisnuite. cu vreme rece si ninsoare de iarna. . Sunt multe de spus dintr-o viata de om. Joi. Am admirat îndeaproape acest monument. Putem concluziona ca. Doamna ne-a aratat o bucata decupata dintr-un ziar din Lugoj. se pregateste pentru întâmpinarea Craciunului. Cu toate acestea. din Karlsruhe.alta palarie.. era statuia Calului Troian. Azi a venit pe la noi d-l Mitrofan. cu trei picioare. 17 decembrie 1992 S-a scurs o saptamâna de când am plecat din România. Tot mai mult gândul meu zboara la cei de acasa. depanând firul amintirilor. a doua zi ne-am dus la fata locului. românii. Ne-am întâlnit doi prieteni. noi multumeam lui Dumnezeu ca în tot greul vietii ne-a ajutat ca si din înfrângeri sa învatam câte ceva. apare acest lucru cu multa pregnanta. Am vorbit despre tara si despre oamenii de acolo. Totul este asa de frumos. pretul atât de mare te sperie când îl citesti. Dupa masa am fost cu Aron în oras. Cred cu tarie si o spun de aici. istoria va dovedi lumii ca jertfa Timisoarei n-a fost zadarnica. De aici. Fiecare casa de aici. Stam acasa. unde. Aron a facut si face mult pentru noi. aceasta extraordinara rânduiala a marfii. nepoata lui Aron de la Arad. care-l cunosc ca pe un om cinstit si corect. Aici. ca Dumnezeu ne va ajuta sa vedem pacea. acum stabilita în Germania. a atras admiratia germanilor. în care scriau niste neadevaruri grosolane la adresa orasului Karlsruhe si anume ca statuia unui cal troian.. Sâmbata. Dar. cu trei picioare. Am cunoscut o doamna din Lugoj. cu un start subtire de gheata pe masinile din strada. din tot ce am înfaptuit. Niciodata n-am urât omul si nici n-am încercat sa ne razbunam. din Germania. Intrigati de acest fapt. în aceeasi masura. cu numele de Gruber. Vorbind. 19 decembrie 1992 Ne-am pregatit de mers în oras. cu toate aparentele victoriei neocomunismului. ar fi lovita de catre cetatenii orasului cu oua stricate. din Germania. Azi am întâlnit-o si cunoscut-o pe Nadina Radu. timpul ne-a dat dreptate. Din nou am fost la Karstadt. Este o fata frumoasa si cu multa caldura sufleteasca. Am luat tramvaiul si am ajuns la teatru. 18 decembrie 1992 Ne apropiem de Sfintele Sarbatori ale Nasterii Domnului. parca. Prin comportamentul lui. Este o zi linistita. Am colindat prin magazine.

Luni. dar n-am gasit. brad frumos”. 22 decembrie 1992 Îl însotesc pe Aron la magazinul din apropiere de locuinta si facem aprovizionarea cu apa minerala si bere pentru sarbatori. plecam prin oras. Am intrat în libraria garii. dupa treburile zilei. toate acoperite. tare suntem mici si prapaditi. tremurând de frig si foame. unde am cautat o revista cu constructii de barci. Am ascultat slujba sfintei liturghii la Europa Libera.am admirat. jignind un oras întreg. la Aron. De la ei ne ducem la magazinul Karstadt. Câteodata.Cu parere de rau. cântând “O brad frumos” pe versurile de Radu Gyr. în România. sub protectia umbrelelor. în frunte cu Alina. obositi ca dupa o zi de coasa. mai ales vazuti din Germania. Apoi am vizitat gara centrala. De acolo. în Germania. Parca si acum ma vad într-o celula a Aiudului. Cu toate acestea de-abia astept sa ma întorc la ai mei. Afara ploua marunt si-i cam prea cald pentru acest anotimp. românii. Totul este la dispozitia omului. cu cladirile monumentale si cu 14 linii de peron. Lumea. Pe aici nimeni nu vorbeste de poporul nostru. Ne ocolesc toti. prin ploaia marunta. Anii prea multi adunati în spatele nostru îsi spun cuvântul. Marti. În acele clipe mi-am adus aminte cum în închisoarea din Aiud cântam “O. Pe la orele doua ne întoarcem acasa. în vizita la locurile mai importante. Eu cu Aron ne îndreptam. 20 decembrie 1992 Azi n-am iesit în oras. Trecem în fuga si pe la prietenul nostru Sântion si la doamna Camelia. La televizor am ascultat cu multa emotie colindele pomului de Craciun. Ma simt foarte bine aici. ca sa-mi dau seama ca acest cuvânt de România are mai multa plinatate decât atunci când esti în tara. Gândul si dorul meu au zburat la cei dragi din tara. Dupa aceea plecam în cautarea unui brad frumos de Craciun. este un du-te-vino. dar prea scump. Este o gara mare. 21 decembrie 1992 Am ajuns la solstitiul de iarna. . cu voie buna. spre Calul Troian. trebuie sa constat ca ai nostri de la Lugoj sunt de rea credinta si sustin în acel articol de ziar lucruri neadevarate. unde ne facem fotografii din diferite pozitii. Duminica. A trebuit sa vin aici. În jurul orei 13 ne-am îndreptat spre casa. îmi vine sa spun ca noi. Toate acestea se datoresc faptului ca în ultimii trei sute de ani neamul românesc a început sa alunece în haul dezmatului si al decaderii morale. îmbracat în zeghe.

Se facea ca era o zi frumoasa de vara. mi-l aduc aminte bine. Miercuri. în magazinul acela mare. cred. Brazii sunt expusi în suporturi speciale. taica Ion Berda. unde. Toata viata lui a fost un om care a stiut sa înfrunte greul. În jur de orele 16 a venit Nadina la noi. ale copilariei mele. Aron a pus mâna pe crestetul copilului si l-a întrebat ce face si unde se duce. A trait 87 de ani. pe care vânzatorul l-a împachetat într-o plasa speciala. Se facea ca eram mai multi în jurul lui. dar zglobiu si vioi cum n-am prea întâlnit. ne vorbea. cu fata radiind de lumina bucuriei. A raspuns mama lui pentru el. este un loc special amenajat cu o multime de brazi. Am uitat sa spun ca acolo. cu multi pomi fructiferi si ici-colo pâlcuri de arbori razletiti de padurea încheiata de fag. tare simpatica. Toti copiii pamântului sunt asa. lasând-o pe Nadina la noi. Pe toti îi caracterizeaza curatenia sufleteasca. uscat acum de-a binelea. Este o fata frumoasa si comunicativa. singura. lânga el. asa cum era el. Când se gasea la cel mai mare necaz. care. cu pletele lui albe sclipind în soare. departe de casa. ca un sac. presarata din loc în loc cu mesteceni pletosi si ciresi salbatici. zâmbind. nu dupa mult timp. el se consola spunând: — “Asa a fost voia lui Dumnezeu!”. apoi ne-am îndreptat spre casa. veniti la studii. Aron a cumparat niste struguri. dar scumpi. undeva pe dealul Poieni. luându-ne bradul ambalat. Catre orele 14 am ajuns obositi morti. Discutam de parca ne-am fi cunoscut de-o vesnicie. Si acum mi-a ramas în minte imaginea lui de copil zglobiu. am întâlnit un copil marunt. împreuna cu Corina. pe o pajiste bogata în flori si verdeata. trezit din acest vis frumos. statea bunicul meu. Pe tulpina unui copac de mult cazut la pamânt. departe de tara. îmbracat în haine curate. foarte buni. de toate marimile. de locurile acelea frumoase. trântit de vânt. mereu cu zâmbetul pe buze. 23 decembrie 1992 Azi noapte l-am visat pe bunicul meu. A murit în . a plecat acasa. Un magazin urias si-o forfota de lume. o tânara femeie. ca mai târziu pe acest fond sa se grefeze pacatele omului. Bradul ales lam lasat în curtea depozitului cu un bilet purtând numele lui Aron si am purces la vizitarea magazinului. Era cu mama lui. Aron si-a ales un brad frumos. Acum.Ajungem la marele magazin Wertkauf. Erau indonezieni.

al bunicilor albiti si ei de timp. Nostalgic. din Aiud. strângându-si la piept pruncul parasit de mine la patru luni. Barbati si femei luam parte la raspunsurile cantorului. În acele clipe puteau sa . Parintele Dr. între zidurile reci ale celei mai grele închisori din tara. traiesc clipele frumoase. în Karlsruhe. care-i gazduieste întotdeauna pe românii ortodocsi. obrazul siroit de lacrimi al tatalui albit si îmbatrânit înainte de vreme. Începe slujba religioasa. bolnav de tuberculoza. aici. cu brazde de durere. noi. dar m-a si înseninat. colindând.. închinata Nasterii Domnului. de asta data.1955. Colindând. Toti români. cu ochii înfipti în stele. ma rog cu caldura. pe un pat din spitalul închisorii. ne-am dus prin oras pentru aprovizionarea cu cele necesare pentru Craciun. Pe vremea aceea eu eram în Aiud. Pe lânga aceasta parohie mai are înca trei: Frankfurt. Aron ma prezinta multor prieteni si cunoscuti. L-am ajutat pe Aron la fixarea bradului întrun suport. Viorel Mehedinti este parohul Bisericii ortodoxe din Karlsruhe. De dimineata. femei si barbati.. vedeam aievea chipul sfânt al mamei. Heidelberg si Heilbron. poate cu misiunea de-a vorbi si a scrie prin ce am trecut. La orele 11 va începe slujba. Azi pot spune ca Dumnezeu n-a voit sa mor acolo. al sotiei. Îl socotesc de bun augur. faceam saltul în nemarginire. În aceasta biserica luterana. De dimineata ne pregatim pentru a merge la biserica. cel care pentru prima data am iesit din hotarele tarii mele si-n ajun de Craciun luam parte la o slujba religioasa. prin colindul nostru din marginire. La sfârsitul slujbei am colindat cu totii gândindu-ne acasa. Suntem mai aproape de Nasterea Domnului. dar grele ale luptelor noastre duse în grupul lui Spiru Blanaru. Cu gândul la ai mei si tara mea. cei din spatele usilor ferecate. mi-am adus aminte de colindul din 1952. Am ajuns pe la orele 11 fara 15 minute. în salonul mortii. Acest vis m-a rascolit. în dumnezeire. al unchilor si verisorilor si al prietenilor cinstiti la suflet. Alaturi de Aron si Nadina m-am simtit foarte bine. Înaintea slujbei se produce o oarecare fierbere. În fata bisericii e multa lume adunata. Biserica este luterana. al fratilor si surorilor. Joi. Asa mi s-a parut mie. o atmosfera de o înalta traire spirituala. A fost înaltator. 24 decembrie 1992 Suntem în ajunul Craciunului. s-a creat. Eram extaziati. Voia Lui a fost ca eu sa traiesc si. În noaptea aceea de Craciun. În acele marete clipe.

mai multi au venit la mine. Masa de prânz am luat-o în mijlocul familiei lui Aron. un moldovean de isprava. Departe de tara. Aici a venit si parintele Viorel Mehedinti.S. simt atât de aproape tara mea. emotionat. înregistrate de Aron. Dupa toate acestea. 25 decembrie 1992 Ziua Nasterii Domnului. în Germania. Sa-i aud glasul blând. Drumul lui pe care a apucat este drumul PAULIN. Aici.S. Eram în Dumnezeu si Dumnezeu în noi. Se facea ca era la mine acasa. în mijlocul familiei lui Aron.. aproape de granita cu Franta. am ramas uimit. Ne-a primit foarte bine. Eu. în orasul Karlsruhe. afara de Ion. l-am visat pe I. Vineri. Cu creionul în mâna. Când totul a fost gata. Nicolae Corneanu. În gând ma întreb ce vor face ai mei? Cum vor petrece sarbatorile fara mine? Dupa obiceiul meu. dar ferm. pot spune cu sufletul curat ca nu au dreptate. cu care am stat mai mult de vorba. se gaseste pe drumul de lupta în lumina dragostei întru Hristos. urmez firul gândurilor. îmi petrec Sfintele Sarbatori. la Lugojel. S-a creat o atmosfera de intimitate. Am ascultat si colinde de Craciun. Dar. sotul lui Eli. întrebându-l ce-i cu el? Mi-a raspuns ca-i tare obosit. În biserica. gardienii sa ne ucida. înainte de nafura. femei si barbati. i-am raspuns si-n numele tarii mele. drumul jertfei. dupa colinde. Apoi am sarutat crucea si am luat nafura. A fost o masa cu de toate. România. acesta fiind de serviciu. am mers la d-l Petru Calarasu. Când l-am vazut. strângându-mi mâna. drumul fara întoarcere în lupta pentru Hristos. aici în Germania. încurajându-ma în ceea ce vreau sa fac. Dintre cei prezenti.. Ce i s-o fi întâmplat acolo la Timisoara? Sigur ca si azi sunt multi care-l încoltesc. Aron m-a prezentat parintelui cu multa caldura. parintele ne-a vorbit despre Nasterea Domnului. cu gândul la el. Toti au fost prezenti. de altfel ca si aici în Germania. împreuna cu Eli si Monica si cu familiile lor. Si acum îi aud glasul în raspunsul de . mitropolitul Nicolae Corneanu. Aron ne-a fotografiat pe toti. în Germania. Asa mam trezit din vis. departe de ai mei.se deschida usile toate. ca noua nu ne mai era frica de nimic. de felul cum reprezinta Biserica si neamul nostru aici. Craciunul. Într-una din noptile de Craciun. ma scol la orele 6 dimineata.P. De-abia apuc sa ma întorc acasa si sa-i fac o vizita. El. L-am luat în brate parca si l-am asezat pe pat.

Neam regasit unul cu altul în felul de a pune problemele. A fost o surpriza pentru mine. cam pe la orele 15 si 30 de minute. Cuvânt firesc de încurajare pentru poporul român. pe data de 28 decembrie. Duminica. Helga lucreaza la Institutul de Cercetari din Stuttgart ca fiziciana. împlineste. Am început ziua cu ascultarea cuvântarii tinute de Regele Mihai I. la Grötzingen. la masa bogata a acestei zile de Sfânt Craciun. 27 decembrie 1992 Este ziua Sfântului Stefan. revazându-ne dupa atâtia ani de despartire. Ne-am bucurat unii de altii. în jurul cafelelor. Ne-a primit cu multa caldura. Pe la orele 12 ne-am întors acasa zgribuliti de frig. A fost o întâlnire placuta. 26 decembrie 1992 A doua zi de Craciun. Noi. Si aici. Dupa masa. Ma rog lui Dumnezeu sa le ajute si sa-i tina pe toti sanatosi si cu mult noroc în viata. constat ca a venit si la mine mos Craciun. Grötzingen este bunica orasului Karlsruhe si mama Durlach-ului. spre deosebire de multi români de aici. Am ramas surprins de cunostintele si cultura Helgai. Afara era destul de rece. voievozi si iarasi regi.multumire dat parintelui Galeriu în Aula Facultatii de Medicina din Timisoara la 9 decembrie 1992. nam avut presedinti de tara. Cu emotie. Am stat pâna spre seara. Sâmbata. mai ales asupra lui Nicolae Steinhardt. A fost maret de frumos. care nici nu auzisera de gânditorul de la Paltinis si de Monahul de la Rohia. Am facut mai multe fotografii împreuna cu Nadina. când ne-am dus acasa. La fel si Monica din partea familiei ei mi-a adus multe cadouri. fosta casiera de la SMT Lugoj si înca doua doamne tot din Lugoj. Aron ne-a facut mai multe fotografii. Este ziua ei de nastere. S-a creat o atmosfera calda de familie. Am vazut mai din aproape cartierul în care locuia Aron. Ma întorc. cel dintâi martir al Crestinismului. Ne rugam sa ne ajute ca prin rugaciunile lui sa iesim din acest mare si greu impas al poporului nostru. De-abia o . ci întotdeauna am avut regi. La masa de prânz ne ducem la Monica. Ana si Helga Wingert. niciodata. Leni si cu Aron s-au gândit la mine si mi-au oferit daruri. Cu Helga am avut mai multe schimburi de idei. au venit la noi în vizita doamna Gabi Ross. 41 de ani. cu ocazia Nasterii Domnului. Vântul de nord ne mângâia fata. Un lucru trebuie stiut de catre noi toti: Neamul românesc s-a nascut crestin si monarhic. În jurul orei 10 am plecat la plimbare prin Grötzingen cu Aron si Nadina. La fel si despre Constantin Noica. apropiindu-se plecarea mea. Asa s-a mai scurs o zi. iarasi.

Sunt nerabdator de a pleca acasa. dar rece. 1993. Deci trebuia sa plec pe ziua de 9 ian. 28 decembrie 1992 De dimineata am fost la politie pentru prelungirea termenului de ramânere în Germania. cu albul lor caracteristic. facându-ma sa ma simt bine. Acum are cetatenia germana. Cu toate acestea gândul meu zboara spre casa. spre tara mea. Nu este un birou al societatii cu care vrei sa pleci.astept. ruginii si parca fara viata.C. Conflictul dintre A. noi nu vom realiza nimic. nu vom depasi criza. una mai frumoasa ca alta. Dupa masa pe la orele 16 ne-am dus în vizita la doamna Flori Hateganu. Un neastâmpar a pus stapânire pe mine. Îti percep taxe dupa bunul lor plac si numai în marci. constat cu durere ca opozitia noastra se destrama. Am fixat. Numai uniti vom învinge. Citind aici.C. 1993. Nu dupa mult timp a venit si Eli pe la noi. si P. venita în Germania de 14 ani. nici cea politica si nici cea economica. Asa stând lucrurile. Luni. “Expres Magazin”. Ne-a povestit despre multe lucruri si mai ales despre necazurile ei. data de 7 ian. ca sa ajungi în tara esti la discretia soferilor de pe autocar. Pe acest fundal apar casele.A. Este o zi senina. Soarele-i spre asfintit. în jurul orei 20. orele 18 pentru plecarea noastra spre casa. în Germania. mai ales de când politia a refuzat prelungirea termenului. în Germania. nu este de bun augur. Acolo au refuzat sa prelungeasca sederea. cu fel de fel de stiluri în constructie. desi ma simt foarte bine aici la Aron si la Leni. de unde am primit în dar mai multe haine. stând mai mult de vorba. fara unitate. Zilele acestea trebuie sa-mi adun bagajele. Copaci si pomi desfrunziti dau privelistii nota de iarna. Presa noastra se ocupa mai mult . A trecut si Craciunul. În fata mea se arata maiestuos un deal poleit cu aurul soarelui dinspre apus. deci. Am trecut pe la dl Sântion. Mi-e tare dor de tara. Marti 29 decembrie 1992 Aici. Ne-am simtit tare bine la ea. cu fatade neasemanându-se una cu alta si cu podurile toate mansardate. În timpul acesta Aron a vorbit la telefon cu Zornek din Freiburg despre cursa spre tara. Privesc afara pe geamul din camera mea. Seara. Afara-i frig si vântul bate tare si ascutit. Parca taie cu palosul. Se apropie trei saptamâni de când sunt în Germania. ne-am întors acasa. Au stat în jurul meu. Nici acum nu vrem sa întelegem ca. L-am petrecut în mijlocul familiei lui Aron si Leni.

dar n-am gasit nimic. cu familiile. Tot astazi a sosit si o scrisoare de acasa.de felul cum tuseste si-si scutura pletele Adrian Paunescu si nu de câti înca mor în Basarabia si Bucovina. Mi-e dor de tara si de toti ai mei. Undeva în sud-vestul Germaniei. Din tara pe care Carol I. Am fost de dimineata cu Leni în oras pentru cumparaturi si anume sa luam ciorapi pentru femeile din familie. La fel. Joi. În jurul orei 10 a venit Eli pe la noi si am plecat cu totii prin oras. Anisoara. Anica si Lenuta. fiind . Ma bucura mult faptul ca voi pleca acasa. am luat cadouri si pentru Tibi si Horia. cu frumoasele felicitari de sarbatori. lau alungat din tara lui. împreuna cu dulciuri. nepoata mea. Dupa masa mi-am facut bagajele pentru plecare. Nusa. o ridicase printre tarile fruntase la vremea aceea. Acum caut sa vorbesc cu ei la telefon si sa le anunt data plecarii de aici si a sosirii în Timisoara. Cei tineri. Spre deosebire de sezonul cald. Cu un lucru nu ma împac eu. sezonul rece îmi da de lucru. cu vise si sperante. sfârsit de an si cu început de an. Alina. Cât de departe suntem de adevarata libertate si de sensul real al democratiei. Leul românesc era la paritate cu francul elvetian. Miercuri. Ei si nepotilor Adrian si Gabriel le-am luat mai multe lucruri. Totusi nu reusesc. ce sta la locul de frunte. Am fost si la piata de vechituri. Am primit multe lucruri bune si folositoare de la Aron si Leni. Iata unde ne-au adus cei care atunci ne luasera în brate — Tatucul Stalin si toti acolitii lui. Norocul a fost ca am luat cu mine medicamentele necesare. unindu-ne în duh crestin si visând la mai bine. Haul comunismului. Iarasi sperante de mai bine. Anul Nou 1993. desi aici ma simt minunat. Marioara. Oriunde as fi. De la piata am plecat prin oras dupa cumparaturi. acum în iarna vin putini oameni cu marfa lor de vânzare. Sunt 45 de ani de când Regele Mihai I a fost izgonit de pe tronul lui întrun mod absurd si pervers. de la Marioara si Tibi. Dupa ce a fost decorat de catre Stalin si i s-a facut o avioneta cadou. cea mai frumoasa din familie. 31 decembrie 1992 Iata-ne si-n ajunul anului nou si la sfârsit de an vechi. îl petrec si ma bucur nespus de mult împreuna cu Leni si Aron. Pe lânga ele mai este una. Eli si cu Monica. 30 decembrie 1992 Se împlinesc azi 45 de ani de când România a fost aruncata într-un hau adânc. Si aici totul este scump. în Karlsruhe. respiratia este foarte grea si tusea ma cam supara. strabunicul lui.

Sa fim drepti si buni când judecam . petrec noul An în anturajul celor de vârsta lor. Dumnezeu mi-a ajutat sa fac acest lucru. El. aratate pe toate ecranele televizoarelor lumii. am ramas acasa. am reusit sa vorbim la telefon cu Lugojul.2 si 3. Din pat am mai urmarit programul la televizor. Tibi. Le-am urat noul an fericit si cu multa sanatate. priveam în întunericul de afara. aproape de Strasbourg. rude si prieteni. Nadejdi noi pentru încercatul om de pe planeta Pamânt. ne spunea: — “Nu poporul român trebuie sa ne considere eroi. Am trecut apoi pe balconul casei si-am asistat la un spectacol nemaivazut de mine. atât cele de stat 1. I-am spus ca vin acasa si ca pe ziua de 8 ian. 1 ianuarie 1993 Un nou an. Se auzeau pocnetele cartuselor ca-n vreme de razboi. Acum. întelegându-i marea dragoste pe care a avut-o pentru poporul român. Pe la orele 18. cei cu mai multi ani în spinare. La televizor. Si a fost. în fata Catedralei. Împreuna cu ei s-a dus si Nadina. Vineri. Sa mai vad ca neamului nostru românesc i s-a facut dreptate. Vasile cel Mare. Emotionati. Am uitat sa va spun cel mai important lucru. îmi aduc aminte de Petre Tutea.” Sunt batrân la cei 72 de ani ai mei si ma rog lui Dumnezeu sa ma tina sa pot vorbi si scrie. 1993 voi fi la Timisoara.tineri. Azi îl sarbatorim pe Sf. A raspuns fiul meu cel mare. Am ramas pe canalul 1. ci noi trebuie sa multumim poporului român ca ne-a dat ocazia sa luptam pentru el si chiar sa murim. în închisoarea Aiudului. la orele 18. oras al culturii franceze si locul de unde începe sa radieze în toata lumea pacea si adevarata dragoste între popoare. La televizor s-au dezlantuit noi dansuri si cântece de pe întreg cuprinsul Germaniei. cu cei din familia Florincas. pâna la al 32lea canal a fost muzica si dansuri. spre bucuria noastra. am întâmpinat Noul An 1993 cu traditionalul pahar de sampanie. sa petrecem revelionul împreuna. în frumosul oras Karlsruhe. în Grötzingen. ne-am urat unii altora multa fericire. M-am gândit iarasi la toti ai mei din tara. raspândind în vazduhul întunecat o lumina feerica în fel de fel de culori. sanatate si pace în lume. l-am început aici în Germania. Cu gândul la ai mei din tara. Mii si mii de cartuse trase în înaltul cerului. sampanie de Alba-Iulia. în locuinta lor. La orele 24. M-am bucurat ca un copil ca am vorbit cu ei. Noi. pe toate canalele. luminat din când în când de lampile multicolore. dar numai pentru putin timp. cât si cele particulare. În jur de orele trei dimineata m-am dus la culcare. pentru ca sunt departe de tara mea.

Sa ne rugam lui Dumnezeu ca poporul român sa ajunga sa fie respectat de celelalte popoare. Noi toti suntem gata de plecare. un pachet pentru mama lui Gigi. Eu cu Aron am ramas acasa. cu ochi patrunzatori si cu multa caldura sufleteasca. Pe toate cele patru fete se afla câte un ceas mare. Din Lugoj îl voi pune la posta. Nu stiu cum vor fi altii. Am baut cu ei un vin foarte bun de pe Rin. De aceea exista între ei un respect reciproc. în tara. sotul ei. Ura si minciuna sa dispara. 3 ianuarie 1993 De dimineata ne-am pregatit de o vizita. dar si gata oricând de a sanctiona raul din om. La ora 10 plecam. Depanând firul amintirilor. care vine cu masina si ne duce la ea acasa. O asteptam pe doamna Gabi Roos. îti dai seama cât de mult îti iubesti tara si neamul. Dar ne înfierbântam si când ne gândim . am constatat un lucru. Am luat. eu cu Aron mergem la Monica si Gigi. Sa ne axam pe drumul cinstei si al corectitudinii. Sâmbata. iar sperantele în mai bine te aprind. D-l Gheorghe Stredie este un om aparte. te dinamizeaza. Aron. Dupa masa. Am vorbit despre multe lucruri si ne-am adus aminte de oameni si fapte de la noi din tara. având un stil neobisnuit pentru mine. Pe mine ma bucura mult faptul ca socrul si ginerele se întâlnesc pe linia aceasta a omeniei. Daniela si Gigi. Timpul se apropie. Un patrulater înalt si cu cruce în vârf. Duminica. Tot mai mult ma gândesc la ai mei. printre straini. Acolo ne-am simtit foarte bine. Leni si Nadina pleaca la cumparaturi de dimineata. daca vrem sa fim în rândul oamenilor adevarati. unde ea a fost mult timp casiera. M-a impresionat locuinta D-nei Gabi. la plecare. vorbind despre toate. ca numai atunci când esti departe de tara ta. adesea ne aprindeam pâna la emotie. Monica si Gigi. Sta într-un bloc la parter. Vorbind împreuna cu totii. bine îngrijita si cu mobilierul ales cu mult gust. Spre seara au venit pe la noi Eli si cu Ion. la Bruchsal. sotul ei. Despre greselile conducerii vorbesti cu durere si revolta. te însufletesc. dar eu asa sunt.oamenii acestui popor din Carpati. aducându-ne aminte de oameni si fapte din trecutul nostru. de anii petrecuti la SMT Lugoj. Un om înalt de statura. A venit Eli cu masina dupa ele. 2 ianuarie 1993 Înc-o zi din noul an. Sa ajungem si noi odata la cultul muncii. La Gabi ne-am simtit foarte bine. aproape de noua biserica cu un turn patrat. La plecarea lor a venit si Monica cu toata familia ei. de la ei. Asa mi s-a parut mie. curata.

Karlsruhe este la numai 2 km. Asa am petrecut câteva ore placute si cu nostalgice amintiri din vremuri de demult. Catre orele 20 am plecat spre casa lui Aron. Aici. Daca si aici se întâmpla astfel de fenomene. Din cauza nesigurantei sociale. luându-ne ramas bun de la doamna Gabi si multumindu-i din tot sufletul de felul cum ne-a primit. peste tot pamântul. . îmbracati în costume speciale si cu coroane aurite pe cap. timpul a trecut repede aici în vizita noastra la Bruchsalul frumos si bine îngrijit. pregatita ca la noi în tara. în Germania. Pe aici. Ma gândesc acum la Lugojel. Dupa masa am plecat în vizita la dl Mitrofan. într-o buna masura. în urma manifestarilor extremiste. în Lugojul nostru cu vechi traditii românesti. La orele 16 si 30 de minute am plecat spre casa. ne uitam la dezmembrarea Cehoslovaciei. cu de toate. atunci ce sa mai spunem despre tara noastra? Mai cu una. –7 grade. ne uitam la subrezenia pacii în fosta URSS. 5 ianuarie 1993 Suntem în ajun de Boboteaza. Am luat Busul din oras si ne-am îndreptat spre Karlsruhe. care primesc preotul cu crucea. mai cu alta. ziua aceasta de post o traiesc în mine. Luni. am observat ca în ajun de Boboteaza umbla prin oras copiii mai mari. zi de post. si-a pierdut credibilitatea în fata marilor capitaluri. Oameni si popoare. în felul lor. Ne-a servit o masa bogata. cu Irozii si cu stele mari aurite. cu gândul la Cel de Sus. atunci ce sa mai zicem de noi românii? Daca si Germania. fara zapada. respectând si realizând datina din batrâni. unde numarul somerilor a început sa creasca. Ne-a servit cu un vin bun de pe valea Rinului. Acolo am fost primiti cu multa caldura. Afara s-a facut mai frig. Merg de la casa la casa. Cu noi a fost si Nadina. ne uitam si constatam impasul în care se gaseste azi Germania. mai mult. Ne uitam în Iugoslavia. sfânta cruce. zi de reculegere si meditatie. la Alina si Marioara. Dar. Aici. Cu smerenie si cu pietate îl primeam si sarutam crucea. de Rin. Este o iarna pe sec. asa si spune. sa ne ajute sa iesim la lumina. Marti. capitalul strain a fost stopat în Germania. în Karlsruhe. 4 ianuarie 1993 A mai trecut o zi. respecta si cred în acelasi Dumnezeu.la raul din lume. Boboteaza se bucura de un mare respect si se manifesta printro bogata ceremonie. Acasa la noi ne-a întâmpinat o atmosfera calda si îmbietoare de familie: “Bine ca la noi acasa nu-i niciunde!” Omul.

Eu. Gândul si dorul meu zboara catre cei de acasa. mai tânar si cu palarie pe cap. în România. Pentru câteva ore România a fost la Sântion acasa. La înfatisare. un ger pe uscat. Afara-i frig cu minus 8 grade. Händel nr. Astept cu emotie si nerabdare plecarea. pe str. Aron le spune ca noi suntem Ciobané. Toti ne pregatim sa mergem la Valeriu si la Camelia. Din nou am colindat pravaliile. La urma. doua femei si doi barbati. 25. Al doilea nume de botez al lui Valeriu este Ioan. Neam despartit în mare veselie. S-au purtat cum nici nu se putea mai bine. în fata noastra. La plecare mi-am luat ramas bun de la distinsele gazde. cu de toate. A fost o masa ca-n povesti. multumindu-le din tot sufletul. De Sf. adica români pe limba lor. ca de obicei. Nu stiu daca vreodata voi putea sa fiu la înaltimea lor. Pe la 10 am plecat în oras dupa fotografii si dupa cumparaturi. desi la Leni si Aron m-am simtit excelent. Ne fericea ca aveam caciuli pe cap. . în frigul acesta. unul din ei. împreuna cu Nadina. În total am fost 8 insi. flamânzi si înfrigurati. ca simtea destul de bine frigul. Au sarit în sus de bucurie si ca asa da. Azi suntem invitati la dl Sântion la masa. Din vorba în vorba. si servita de catre Camelia dupa toate regulile artei. În tramvai. îl întreaba pe Aron. Suntem bine îmbracati. daca suntem nemti. Ajunsi acasa. cu paltoane si caciuli. Aron i-a raspuns ca da. i-am luat drept tigani. Acasa am ajuns pe la orele 13 si 30 de minute. A fost invitata si familia Mitrofan. în tara. Urmeaza sa plec a doua zi. multumindu-le de felul cum am fost primiti. fiind destul de tuciurii. De s-ar ajunge odata la adevarata dragoste si armonie pe pamânt. Vorbeau repede si se pareau a fi tigani si dupa grai.pe întreaga planeta Pamânt. Ion voi pleca cu autocarul la orele 18. în germana. 6 ianuarie 1993 Botezul Domnului. Dupa un timp. erau patru albanezi. ca dupa caciulile noastre nu paream nemti. cu un pahar de tuica ne-am încalzit si am mâncat foarte bine. joi. facând putina ordine în camera si apucându-ma sa mai notez câte ceva în jurnalul meu. m-am sculat tot de dimineata. 7 ianuarie 1993. Si acum si aici am realizat un colt din tara. ne spune ca sunt albanezi de la Kosovo si ca iugoslavii sunt la pamânt. Miercuri. El tragea de palarie pe cap. Pe la orele 13 suntem primiti cu multa caldura de familia Sântion.

L-am rugat sa ma astepte în fata Catedralei Ortodoxe în ziua de vineri 8 ian. Aron s-a dovedit expeditiv. La orele 16 si 30 de minute am plecat. O femeie ne-a strigat de pe o lista pe mine si pe Nadina. Caldura cu care am fost primit de Leni si Aron a fost extraordinar de mare. am dat un telefon lui C-tin Pascu. sa le dea sanatate. în Gara Centrala. Aron mi-a platit drumul pâna la Timisoara. împlinind ultimele pregatiri de plecare. Asta ma face un pic nelinistit pâna ma vad urcat în autocar. Aceasta. Cu întelegere din partea soferilor. 130 de marci. ne miscam într-un fel haotic. Îmi aduceam aminte ca si plecarea mea în Germania tot prin ploaie a fost. M-am rugat sa-mi ajute sa ajung cu bine acasa. Eram cu Costica Pascu pe treptele Catedralei si ploua marunt si rece. pe locul I din spatele soferului. iar al Nadinei pentru Arad. Niciodata nu voi putea sa le multumesc de tot ce au facut pentru mine. Ma misc într-o parte si alta.Ajunsi acasa la Aron. în România. Aici. când va sosi autocarul. M-am despartit de Leni cu lacrimi în ochi. Ploua marunt si rece. 1993. împachetând ceea ce a mai ramas prin camera. ales de ea. iar Nadina pe locul II. Mi-a promis ca vine si ea la gara. Destul de emotionati. Dupa multa truda. A adus doua carucioare pentru mine si Nadina si acolo ne-a pus bagajele. mult noroc pâna la adânci batrâneti. am reusit sa urcam calabalâcul în masina. la orele 18. Este ziua Sfântului Ioan Botezatorul. Am multe bagaje. pace în suflete si mult. împreuna cu neastâmparul dorului de tara. S-a pregatit sa ne duca la Gara Centrala. Pe rând au venit la mine si si-au luat ramas . la Timisoara. al meu în locul indicat pentru Timisoara. trecând prea repede timpul de stat în Germania. 7 ianuarie 1993 A sosit si ziua plecarii. A venit la noi Gigi Stredie cu masina. În sfârsit am ajuns la locul meu în autocar. Eram unul lânga altul. Au cazut bagajele de pe carucior încurcându-ne un pic. îmi imprima o stare de bulversare. Pe la 17 si 30 am fost în fata garii. am reusit sa-l prindem. Joi. De dimineata încerc un sentiment de parere de rau parca. Bagajele au fost încarcate în masina. unde asteptam autocarul lui Zorneck. La orele 18 fara 10 minute a sosit autocarul. Ma rog lui Dumnezeu sa-i ajute.

Aici s-au urcat noi calatori. apoi Monica. de unde alti calatori se urca în masina. cald bine de tot. în plina noapte de iarna. S-a renuntat la WC. Aici a aparut o problema. Pe ici si colo îsi facea aparitia câte un petic mare de zapada. Poceste cuvintele de-ti ia maul. ne-am gasit caldura sufleteasca necesara pentru a fi uniti în gând si fapta. Am îndemnat-o sa se culce fara nici o retinere. Ne-am îmbratisat si ne-am despartit cu lacrimi în ochi. La granita se mijeste de ziua. neamt din Freiburg. ne-am mai facut din mâini semn de calduroasa despartire. La vama trecem fara nici o . Nadina si-a gasit de vorba cu femeia care se ocupa cu taxarea calatorilor. fapt pe care noi de-abia-l asteptam. Atunci luau fiinta noi cuvinte în engleza. Eram o mâna de români într-o masa compacta de germani. S-a cuibarit si a adormit. care rula încet printre oameni. sarutându-ma cu mult drag. Din loc în loc erau construite WC-uri publice. Ploua si ploua ca toamna si era tare rece. aici ninge cu fulgi mari. mantaua alba a zapezii acopera tot pamântul. Însingurati. Afara. În autocar. Locul unde era amplasat WC-ul a fost ocupat. În autocar aproape toate locurile erau ocupate. De la Nürnberg ne îndreptam spre est. Se întoarce spre mine si pune capul pe umarul meu atipind pentru o clipa. ginerele sau. trancaneste cu taxatoarea în germana si sfârseste întotdeauna într-o engleza stricata. Iata-ne ajunsi si la Nürnberg. De la o vreme Nadina a obosit. bine îngrijite. o caldura placuta te îmbia la somn. O cuprinsese somnul. Sosim la Frankfurt. Ajungem la München. Aron a fost primul. Pornim spre Ulm.bun. În autocar vad ca aproape toti calatorii motaiau. apropiindu-ne de frontiera Cehiei. fiecare în felul lui. printre straini. De la München o luam spre nord si ne oprim numai la Nürnberg. Era o cunostinta din Arad. Unul din soferi este ungur la origine si vorbeste cu Nadina ungureste. Celalalt sofer. dupa el a venit Gigi. La urma a venit si Leni. Plecam din mijlocul unor oameni adevarati. Încetase conversatia cu soferul ungur. Am apreciat acest lucru ca fiind ceva bun pentru om. unde ajungem la orele 22. Pâna la urma s-a rezolvat. Peste tot pe unde trecem este lumina ca ziua. În autocar e cald. Daca la Karlsruhe ploua. La plecarea autocarului. dar calatorii trebuiau luati. Pe drum însa masina a oprit mai des.

se merge foarte greu pe ele. pune-le la locul lor!” — Pai sa vedeti ca vreau sa le scot pe ale mele. un oras mare si frumos. La Budapesta ajungem pe ziua. destul de riscant pe timp de iarna. autocarul face o oprire. Soselele fiind acoperite cu zapada. cu soselele în serpentina. Spre seara ajungem la Seghedin. Tibi si Horea. Este o tara binecuvântata de Dumnezeu. în piata. nu mai stiu nimic de ea. Eu. zâmbind. — “Ce faci.” Sub ochii mei au fost puse de unde le-a luat. Bucuria este mare. De aici iarasi la drum. Statusem o luna de zile cu ea la Aron si la Leni în Germania. amândoua erau date jos. Speram sa ajungem mai devreme. Nadina coboara si ea cu bagajele ei. fiecare din noi ne dam jos din masina. O îmbratisez cu multa caldura si ne despartim.problema. Lumea se cam rarea. Trecem prin Brno fara sa oprim. Pe masura ce mergeam. apropiindu-ne de frontiera cu Ungaria. Pornim iarasi la drum. I-am sarutat pe amândoi si ne-am . Se citeste pe fata noastra. vad ca apar cei doi fii ai mei. dar n-a fost asa. zapada se face tot mai mare. fulgii de zapada se lasau alene pe pamânt. Suntem în tara. Din Arad zburam prin zapada spre Timisoara. Strabatem colinele Boemiei si Moraviei. scrutând întunericul. soferii se odihnesc. obosit si troznind din toate încheieturile. Toate localitatile erau asa de aratoase ca nu se putea sa nu fie admirate. Ca furnicile. Ajunsesem la orele 24 din noapte. La Bratislava. la toti ai casei. frumoasa si bine îngrijita. Oprirea în Budapesta a fost de mai lunga durata. Strig la cel care se chinuia cu ele. Afara ninge cu fulgi mari si desi. Si eu. Nadina era asteptata de mama ei. Era 8 ianuarie 1993. eu ma dau jos din autocar. Când opreste în Arad. autocarul. Am sa le pun iarasi la locul lor. pe malul Dunarii. si Nadina dadeam dovada de multa nerabdare. ajut sa le dea jos. Suntem în plina noapte. Ne îndreptam spre Arad. De atunci. Pe masura ce ne apropiem de tara. Era în plina zi. Ne voiam acasa. luându-si fiecare bagajul si plecând. Se face ziua. În fata Catedralei. Se vedea cum din înaltul cerului. Trecem prin Bratislava. gândul meu fugea spre tara. Când ma uit la locul unde erau bagajele mele. se opreste din mers. Jos. Te rog. la lumina farurilor. La vama trecem fara dificultate. în schimb. mai omule? Acestea sunt ale mele. Drumul era destul de anevoios pentru autocar. Ramâneam fara ele daca nu ma dadeam jos din autocar. orele 22. De data aceasta toata Ungaria am traversat-o la lumina zilei. asteptam sa vad pe careva din ai mei. Dupa un timp.

care în lupta lor au mers pâna la jertfa suprema. catre Tara. Era o zi de iarna. Iar în data de 2 august 1949. Petru Domasneanu. în anul 1949 la 16 iulie de catre regimul comunist pentru ca au luptat împotriva lor. Teodor Ungureanu. pe îndelete. ducându-ne la Costica Pascu acasa. Nu mai aveam loc în camera. crucea a fost ridicata si sfintita pe locul unde a fost executia. Dintr-o data casa s-a umplut de bucurie si de bagaje. unde bucuria cea mare a revenirii a izbucnit din plin. Si de aici drumul a fost tot anevoios prin zapada si prin întuneric. Ce-i drept. Ion Tanase. în mijlocul padurilor care frematau a bejenie. alti membri ai grupului. tin totusi ca memoriile mele sa le închei cu acest mesaj al lui Spiru Blanaru catre Neamul Românesc. când.Timisoara). este mai actual ca oricând. mi-a încredintat multe lucruri gândite de el. Din initiativa AFDP-Timis si a fundatiei culturale “Memoria”. Sa cinstim pe cei care si-au dat viata pentru Hristos si neamul lor! La 16 iulie 1992 s-a înaltat o sfânta cruce în memoria celor care au fost executati la Padurea Verde (lânga Muzeul Satului . Petru Puschita-Mutascu. Mi-a facut asa de bine caldura sufleteasca cu care ne-a primit familia Pascu. o navalnica dragoste de familie si de tara. De la Timisoara plecam spre Lugoj dupa orele 2 din noapte. acolo sus. stând de vorba cu Spiru Blanaru. Comunistii s-au napustit cu o înversunare draceasca asupra memoriei lui Spiru Blanaru. Ma întorc în urma cu 44 de ani. Fiecare vorbeam în limba noastra. CUVÂNT CATRE TARA Desi ma repet. în cinstirea memoriei martirilor neamului nostru: Spiru Blanaru. Acolo ne asteptau cu tuica fiarta. La orele 5 am ajuns la Lugojel. au fost executati în acelasi loc. precum si caldura rachiei fierte. nu prea frig. Ei sunt: Aurel Vernichescu. Asa se încheie calatoria mea la Karlsruhe si înapoi cu. multumindu-i familiei Pascu pentru toata dragostea ce ne-o poarta. desi albastrul cerului vestea . Mesajul constituie de fapt TESTAMENTUL SPIRITUAL AL LUI SPIRU BLANARU. Sotia si nepoata Alina erau în bratele mele.urcat în masina. Gheorghe Popovici. Gheorghe Smultea. Prin continutul lui. în 23 ianuarie 1949. iubindu-L pe Hristos si neamul lor. Romulus Maritescu. contestându-i chiar eroismul. adusesem de la Aron cam multe lucruri. Realizam cu adevarat ca eram în tara mea si-n mijlocul celor dragi. A fost o mare bucurie pentru toti. Petru Puschita-Liber si Nicolae Ghimboasa-Miclut. transcriind o parte din acest testament în cuprinsul lucrarii. desi nu erau condamnati la moarte.

liberali. daca vrei. cu acesti oameni hotarâti sa lupte pâna la unul. Miriade de stelute albe reflectau albul scânteietor al zapezii. Spiru Blanaru începe marturisirea lui. familia mea. si altora. ne zbateam sa gasim o iesire. Aparuse si legea care prevedea pedeapsa cu moartea. dar ca unele framântari ale mele ca om. noi eram putini si fara arme. sunt multi legionari. unul lânga altul. am certitudinea ca voi muri si-ti încredintez tie aceste gânduri ale mele.ger. suntem prinsi ca într-o menghina. Suntem de atâta timp la un loc. . noi aici am realizat în ciuda pacatului. Era o feerie. sa stie si ai mei de acasa. a comunistilor. La vremea potrivita sa le faci cunoscute. În aceasta atmosfera de zbucium sufletesc. prin ce am trecut si care au fost conditiile de viata si sansele de biruinta asupra lor. cu o iarna grea. în grup. în mijlocul întinsului de zapada. Soarele scalda bolta cereasca de un pitoresc nemaivazut. este bine sa stii unele gânduri ale mele. Desi cel mai mare pacat al românilor este lipsa de unitate. Comunistii creasera prin legi draconice atmosfera prielnica lichidarii noastre ca dusmani ai lor.De când stau aici. Ei erau multi. Ne-am împacat cu gândul ca va trebui sa murim pâna la urma. Eram în plina lupta cu Raul. unitatea dintre noi.Mai frate Tase Berzescu. ascultam la cele spuse de Spiru. Baierele inimii lui se dezleaga si zice: . În masura zbuciumului din sufletele noastre. ne întelegem ca fratii. daca va mai apuca sa scape cu viata si sotia mea la . cu albul zapezii scânteind în soare. Nu stiu care va scapa din noi doi cu viata. am observat un lucru extrem de important în felul de comportare. Desi suntem ca apartenenta politica diferita. noi ne-am adus aminte de Dumnezeu. Iata ce-mi spune Spiru: . nu i-am auzit niciodata sa faca deosebire între ei dupa apartenenta politica. Cu noi era numai nadejdea ca dreptatea va iesi la iveala si Dumenzeu este cu noi. Contrastul acela izbitor al colinelor de deal învesmântate în mantie alba ne trezea la realitate. Eu.As dori ca la momentul potrivit. Toti suntem români si trebuie sa fim uniti în fata dusmanului. taranisti. liantul fara de care nu va fi niciodata biruinta. în aceeasi masura crestea farmecul naturii. Stând asa. dupa cum stii. sustinuti de tancurile rusesti. Ne luptam la ora aceea cu moartea. frate Tase. Se realizase o prietenie. Aici. dar zapada nu se topea. militari. nu ca pe un mesaj. Vânati din toate partile.În fata primejdiei. Cu totii ne rugam ca sa scapam de draceasca înclestare între bine si rau. Fiul meu. Nu facem diferenta între noi. . cred totusi ca tu o sa scapi.

Acum când scriu cele petrecute la ridicarea Crucii de la Padurea Verde din 16 iulie 1992. Amândoi si-au iubit neamul si legea crestina. alaturi de multi oameni din comuna. Dupa caderea mea din 25 ianuarie 1949. Cei care vin dupa noi sa stie ce-am facut si ce-am gândit si noi. Spiru a luat legatura cu Ianas Fenes de la Armenis. însa. Nu am recunoscut nimic din cele declarate de Ruset. unindu-ne în gânduri si nadejdi. Poporul român s-a nascut crestin. Tin sa mentionez un lucru . oprindu-ma din scris. Dumnezeu sa fie cu el si dezmembrarile politice. avem obligatia morala fata de copiii si nepotii nostri sa le lasam mostenire credinta dreapta a stramosilor nostri si raspunderea fata de strabunicii nostri. ma înfior. sa dipara. curierul meu. am stat de vorba cu Petru Domasneanu. condus de Spiru Blanaru. sunt datorita lui Spiru Blanaru. În urma declaratiilor lui Tudor Ruset. mi-am auzit . împreuna cu o multime de români din sudul Banatului. De atunci nu ne-am mai vazut. dar pacatul dezbinarii l-am mostenit în mod sigur.fel. Asa se face ca eu am fost scos din lotul lui Spiru. învatatorul de la Canicea. continuând lupta de rezistenta. neamul nostru românesc si as dori ca odata sa fie liber. de Nicoara Ion. de Veltanescu din Corni. reflectând.ca eu daca mai sunt în viata. În mare. al românilor. El mi-a salvat viata. despartindu-ne. mare si unit. ar vrea sa cunoasca prin ce am trecut. de partid. Ca treziti dintr-un vis. A mai fost sprijinit si de oamenii din Mehadica. crescuti în legea crestina. eu trebuia sa fac parte din lotul de judecata al lui Spiru.Îmi este draga tara noastra. Dupa aceasta încredintare de gânduri si vreri a urmat un moment de liniste. seful rezistentei din comuna. În tot timpul anchetelor a avut mult echilibru si judecata în gândire. împartasite mie. ne-am îmbratisat si sarutat. aceleasi lucruri si doruri mi le-a spus si comandorul. . Acestea au fost gândurile lui Spiru Blanaru. Nu stim ce am mostenit noi de la daci. de la oameni apropiati si altii necunoscuti. si este de ajuns pentru mine. în toiul beznelor adânci. aproape o ora. Dupa ce am scris tot ce am stiut si mi-am adus aminte despre grupul de rezistenta armata din Banat. prin Petru Guran. Unitatea. jertfindu-se pentru ele. El n-a avut pretentia unui mesaj catre toti românii. El a declarat ca nici nu ma cunoaste. De asemeni si de Samoila Martinescu din jurul Mehadiei. ne privim în ochi. Stiam ca ne hârjonim cu moartea. Dupa ce ne-am despartit de Spiru. încredintându-mi pentru viitor cele spuse de el. Apelul la unitate nationala este un deziderat al nostru. de traire interioara pentru amândoi. lipseste cu desavârsire. în memoria martirilor nostri. catre tara. Fa acest lucru. fratele meu.

aceea de a crede în El si a-L apara. el ramâne în istorie simbolul luptei pentru credinta si neam. ca sa fie pilda vie nepotilor si stranepotilor în apararea lui Hristos si a neamului nostru românesc. Nu. cu arma în mâna si sa-i cunosc crezul si taria sufleteasca. Dumnezeu a harazit neamul românesc sa se nasca crestin. se va înalta o Catedrala. m-a creat pe mine scriitor al faptelor de arme si dragoste de tara a românilor banateni. indiferent de etnie si crez politic. Prin lupta dusa împotriva lui Satan. Spiru Blanaru va ramâne pentru vesnicie comandantul rezistentei armate din muntii Banatului din anii 1948-1949. Cândva. pe locul unde au fost executati. Lupta dusa de voi împotriva rezistentei armate din Banat si din tara. Va fi ca un far luminos în negura vremii.acuza ca eu l-am creat pe Spiru erou si luptator pâna la jertfa suprema asupra comunismului. la Padurea Verde. este cel mai puternic argument ca ea a existat si neamul românesc a luptat pentru salvarea lui. cu atât mai mult îl aureolati. ne aparam fiinta neamului nostru. . care ar trebui sa fie considerata comuna erou. pentru ca a dat cei mai multi luptatori si morti în rezistenta armata din 1949. fratilor! Nu eu l-am creat pe Spiru Blanaru erou! Prin nasterea lui. este pentru totdeauna banatean. Comuna Teregova. de copiii lor si de nepotii lor. Crezul lui a fost si va fi crezul neamului românesc pâna la sfârsitul veacului. Ponegrindu-ne pe noi. cât va dainui acest popor românesc. Timpul este cel mai bun judecator. Pacat ca cei morti nu mai pot auzi cele vorbite de fratii lor. ca s-ar rusina. va prabusiti voi în haurile urii si ale minciunii. Sa nu uitati: Spiru Blanaru este simbolul rezistentei armate din Banat. ci el. Dumnezeu l-a harazit luptator. Istoria va consemna aceste lucruri când apele se vor limpezi. prin jertfa lui. Prin aceasta i-a încredintat si o misiune. Ati aruncat o tara întreaga în criza morala si politica. nu eu l-am creat pe Spiru Blanaru erou si martir. ei îl contesta pe Spiru Blanaru ca sef al lor. împotriva comunismului. pe meleagurile Banatului. cu cât atacati si cautati sa-l defaimati pe Spiru Blanaru. prin lupta si jertfa lui. Eu am avut fericirea sa fiu alaturi de el. Aparându-L pe El. Desi Spiru a fost moldovean. azi constituie un paradox. Domnilor nostalgici ai rosiilor de la rasarit. Manevrati fiind de comunisti. punându-i arma în mâna si dragostea de neam în suflet. Deci.