Atanasie Berzescu

LACRIMI SI SÂNGE REZISTENTA ANTICOMUNISTA ARMATA DIN MUNTII BANATULUI

Editura Marineasa Timisoara, 1999
Cuprins
PREFATA

BOTEZUL PRIGOANELOR I. PRELUDIU PRIGOANA ANUL 1940 — O RAZA DE LUMINA II. PRIGOANA — ION ANTONESCU AL DOILEA VAL PARUL DE LA ALBA-IULIA ELIBERAREA DE LA ALBA-IULIA REZISTENTA ARMATA DIN BANAT CONFERINTA DE LA LUGOJ ANUL 1948 LA COASA CU PISTOLUL MITRALIERA ÎN BANDULIERA GRUPUL DE REZISTENTA ARMATA ÎMPOTRIVA COMUNISMULUI DIN COMUNA TEREGOVA-BANAT (1948-1949) LUPTELE DE LA TEREGOVA FENES LUNCAVITA DOMASNEA RUSCA FENES VERENDIN ARMENIS CORNEA CARANSEBES BORLOVA VALISOARA PETROSNITA OTELUL-ROSU CIRESA MAL MARGA VAR BOUTAR RUGI ZORLENTUL-MARE OHABA RUGINOSU JDIOARA CARPA GLIMBOCA LUGOJ FARLIUG CAPRIOARA GRUNI CAPÂLNAS I. GRUPUL DORAN-POPOVICI GRUPUL ORAVITA LUPTELE DE LA PIETRELE ALBE LUPTELE DE LA FENES LUPTATORII MORTI PE CÂMPUL DE LUPTA I. PIETRELE ALBE — 22 FEBRUARIE 1949

II. SALASUL DE LÂNGA MEHADICA. - Noaptea de 7/8 febr. 1949 III. FENES IV. DORANIE LUPTATORII CONDAMNATI LA MOARTE SI EXECUTATI. UN OSTAS AL IANCULUI O POLITA PLATITA CERCETARILE ÎNCHISOAREA DIN CARANSEBES ÎN CETATEA DE SUB DEALUL VIILOR. LUGOJUL ÎNCHISOAREA MILITARA TIMISOARA CARANSEBES LUGOJ LANTURILE AIUD, 1950 - Sectia a II-a LA CELULAR. CARE VREI MURI. ÎN FABRICA LA ROTARIE LA OFITERUL POLITIC IARASI LA ROTARIE PATRUZECI DE ORE ÎN CAMERA DE TORTURA DIN CAMERA DE TORTURA LA ROTARIE SALUPA ROTARIA PE FIR CRACIUNUL ANULUI 1952 DIN FRAMÂNTATUL AIUD. SPITALUL I. MAI APROAPE DE RADU GYR. SPITALUL (II). O SCHIMBARE DE CONDUCERE . SPITALUL (III). DOI ANI DE ZILE FIXAT LA PAT. SALONUL MORTII NR. 10 SPITALUL (IV). DIN GHEARELE MORTII LA VIATA ÎNCHISORILE - UNIVERSITATILE NOASTRE SPITALUL (V). SI TOTUSI L-AM ÎNFRÂNT PE COLLER SPITAL (VI). SALONUL 9 SPITALUL (VII). ECOUL REVOLUTIEI DIN UNGARIA ÎN AIUD DOMICILIUL OBLIGATORIU. LATESTI. LAGARELE. I. ÎN TARA LUI DOBROTICI, UN LAGAR DE EXTERMINARE STAFIILE DE LA NOUA-CULME MOARTEA GENERALULUI NICOLAE STOENESCU LA NOUA-CULME ÎN LIVADA CU CAISI MARTIRIUL PROFESORULUI UNIVERSITAR DE TEOLOGIE IOAN V. GEORGESCU O ÎNSCENARE DE EVADARE DE LA NOUA-CULME LA PERIPRAVA. PERIPRAVA, O RAZA DE LUMINA ÎN INFERNUL ROSU. STUFUL DE LA PERIPRAVA. NORI NEGRI DEASUPRA PERIPRAVEI. FENOMENUL PERIPRAVA ELIBERAREA CONFRUNTARI CU PREZENTUL MUNTII MARTURISESCI SLUJITORI AI ALTARULUI BANATEAN TRECUTI PRIN IADUL COMUNIST

JURNAL DE CALATORIE DE LA LUGOJ LA KARLSRUHE CUVÂNT CATRE TARA

Sotiei mele MARIA Fiilor mei Adrian si Horia Nepotilor mei Adrian, Gabriel si Alina

PREFATA
Numele lui Atanasie Berzescu a intrat, de câtiva ani încoace, în atentia publicului iubitor si interesat de istoria noastra zbuciumata sub dominatia comunista. Este cunoscuta contributia sa la diferite publicatii: Memento din Timisoara, saptamânalul Lugojul din Lugoj, Gazeta de Vest din Timisoara si Permanente din Bucuresti. Dar ceea ce îi stabileste autoritatea de luptator si martor deopotriva este aparitia Suplimentului social-istoric al Gazetei de Vest din Timisoara: “Razboiul anticomunist din Muntii Banatului”, 1995. Carticica a fost primita cu multa caldura si cu mult interes, chiar solicitata peste asteptari. Rasunet în surdina, dar deschizator de orizonturi noi în fata unor documente inedite. Ea a avut darul sa incite noi cercetari si studii laudabile. S-au strecurat si câteva omisiuni regretabile. Asa de pilda nu se vorbeste nimic despre activitatea importanta în rândurile studentimii de atunci a lui Constantin Pascu, sau despre personalitatea luptatorului oravitean Martin Balan, ori despre contributia în mediile taranesti a învatatorului Ion Popescu. A fost deosebit de elogiata aparitia cartii profesorului Ion Gheorgheosu “Voi n-ati fost cu noi celule”. Atanasie Berzescu este atestat drept mentor al unui tineret care se pregatea pentru marea experienta de lupta si daruire. Au fost târâti acesti minunati elevi, frati de cruce, în anchete, judecati, închisori sau în infernalul Canal. Cartea de fata a lui Atanasie Berzescu, LACRIMI SI SÂNGE, cuprinde memoriile unui luptator care participa la marile evenimente ale veacului nostru. Sunt aici oameni prigoniti pentru dreptate, pentru adevar si pentru bine. Marturisitori de credinta pentru împlinirea Cuvântului împotriva comunismului. Cartea are o remarcabila unitate de ton, de gândire si de simtire româneasca. Autorul reuseste printr-o viziune proprie sa structureze evenimentele brute în forme simple, dar foarte expresive. Înzestrat cu un deosebit dar de povestitor, el are putere de retraire si evocare, selectând cu grija faptele semnificative. “Acum când scriu cele petrecute cu multi ani în urma —

zice Berzescu — parca le traiesc mai intens si ard în mine mai mult. Pas cu pas retraiesc viata de atunci, cea ferecata în lanturi”. Povestitorul trece de la o stare la alta cu usurinta, printr-o diversitate stilistica: memorialist, cronicar sau filosof al istoriei. Pentru Atanasie Berzescu, nu povestirea în sine este ultima realitate, ci adevarul. El îsi arata dezgustul pentru minciuna si delatiune. Pentru aceasta, toate mijloacele epice sunt puse în slujba trairii în spiritualitatea crestina. Personajele, fiintele acestea chinuite, nu ilustreaza atât o tipologie umana, cât un principiu etic. Contributia moralistului este de cele mai multe ori directa. Naratiunea se întrerupe lasând loc reflectiei filosofice asupra conditiei umane în comunism. Pe Atanasie Berzescu nu-l intereseaza atât nota de senzational. Dar faptele în sine sunt pline de senzational si de groaza. În realitate, vremurile merg spre distrugere si degradare. Fiinta umana este mutilata si desfigurata. Totul intra în descompunere si spurcaciune. Scenele de cruzime sumbra sunt relatate de Atanasie Berzescu cu mult simt realist, fiind el însusi victima: “Mois voia cu tot dinadinsul sa ma implice în procesul lui Spiru Blanaru”. Dar anchetatul nu voia asta, desi în realitate fusese participant. Se tinea tare. Povestirea intra într-un crescendo teribil al anchetei. — “Nu vreau sa te aud. Nu vorbi nimic, ma auzi? Acum am sa te omor”. — “Si dintr-un salt, fiara dezlantuita a fost lânga mine. Cu amândoua mâinile înfipte în pieptul meu, ma ridica deasupra capului si ma trânti în casa cu bani. Îngramadit acolo, ca vai de mine, el se prinsese cu mâinile de casa de bani si sari cu cizmele pe mine...” etc., etc. Maretiei tragice a luptelor de la Pietrele Albe îi urmeaza taria caracterelor în anchete. Tarani umili, cu genealogii nobile, îsi încearca destinul eroic. Caciulile geto-dace sunt pângarite si aruncate la gunoi. Încet, încet, vremea se deruleaza în istorie. De la Timisoara la Aiud, apoi în vesnicie. Si din tortura vesniciei Aiudului la Periprava, la tentativa reeducarii si prelungirii fara termen. Scrisul lui Atanasie curge fara pauze, fara respiratie. Suntem prinsi în duhul mortii. Povestea este trepidanta. Privim gloatele de tebecisti, care cad în lupta cu suferinta, si cinismul gardienilor manipulati si înraiti. În fabrica, la Rotarie, o vânzoleala de nedescris în realizarea normelor. Timpul se întinde ca o mlastina. “Mlastina deznadejdii”. “Mai baieti”, spunea Lae Orbulescu, “fiti tari!” Dar unde

— “Într-o zi pe la sfârsitul lui aprilie vine frizerul sa ne tunda si sa ne barbiereasca. pe timpul lui Antonescu. rânduri de carute trebuiau sa iasa pe usa fabricii. Arbore ramase consternat. el. stând de vorba cu noi. Iacobici. Deodata se întoarse spre mine si ma întreaba de unde sunt si cu ce am cazut.. învârtea niste chei pe dupa deget. Gen. strigând: «Mai tovarasi. Stii tu asta?» Numaidecât. dincolo de sentimentul tragic al existentei în robia comunista. grijuliu. Dar patosul cald. Însa ceea ce Atanasie Berzescu simte mai acut nu este atât întunericul ferecat cu obloane. aparent nimic neobisnuit.. uneori. pandemonic. . este fericirea care l-a ridicat pe Steinhardt. exista si clipe de fericire care mângâie si întareste. intelectualul de seama. în timpul tunsului. Îi raspund ca am cazut cu Spiru Blanaru din Teregova. Atâta mi-a trebuit. a sarit în sus spunând: — «Ce ma. fericirea evanghelica: Fericiti veti fi când va vor batjocori pe voi si va vor prigoni.. Dar. ing. aspectul sinistru este transfigurat în viziune de grandoare a istoriei. Era în Celular la 309. iese afara pe sala si cheama repede pe mai multi gardieni din Celular. Si totusi. ia veniti repede aici sa vedeti si voi un bandit din Teregova care a tras în noi sa ne omoare pe toti. Tin-te acum la scandal... iertator. De fata în timpul tunsului era si gardianul. seful sectiei. camarazi de suferinta ai povestitorului. care fusese închis — pentru ce? — si la Alba-Iulia ca elev. constituind tonul esential al acestei cronici. mai.” etc..mai puteai retine filosofia lui Lae. El. Memorialistul devine simbol al maretiei istoriei. Îsi arata maretia si decaderea. Fericirea aceea care sustine viata. Povestitorul intra direct ca participant si ca martor. Sa vedeti si voi cum arata un mare bandit». aici. Istoria se întoarce ca o mustrare. Iata o scena. Lungului proces de desacralizare a miturilor crestine i se opune mereu împrospatata credinta. marele general Ion Arbore. cât întunericul spiritual. Când a auzit de Teregova. etc. voi trebuia sa fiti toti omorâti. ramân consternati. Îndeosebi bunul general. prietenul afectuos. viata însasi. Dintr-o data istoria se deschide ca o carte. fostii ministri ai ingratului Maresal. tu esti din Teregova? Acolo banditii aceia au tras în oamenii partidului si i-au omorât? Voi ati luptat împotriva partidului comunist? Ma. Aparitia lui Iisus în celula este coborârea harului divin în sufletele celor .. care paseau acum în rând cu legionarii: Arbore. când rânduri.. Poate. al lui Atanasie Berzescu îi învaluie cu dragoste pe acesti mari generali. Acum generalii. eroul de la Teregova. Mares.. în contrast. si vor zice tot cuvântul rau împotriva voastra.

citata mai sus.. cum ar zice Mircea Eliade. Petrasievici si frizerul”.îndurerati. eu. eram pierduti. orice sat. satanismul declansat din rasaritul Europei. Pagini întregi. din Rusia. Ramânem cu admiratia în suflet pentru destinele umane realizate în lupta si suferinta. pentru oamenii care stiau sa fie liberi prin poezie. pe fata si pe cap. Credeau ca-i de la securitate pentru ancheta.. Ca sa nu uitam nimic din ceea ce a fost lupta noastra de rezistenta. evadând în spirit. Sa prinzi rabufnirea neamului nostru împotriva pericolului de moarte. etc. dupa revolutia din 1917.. am luat ca îndemn cuvintele Printului Mihail Sturza. Cu aceasta binecuvântata fotografie credea Atanasie ca l-a învins pe Coller. Poetul avea darul de a ridica sufletele pe culmi. PETRU HAMAT “Cred ca orice neam. De neuitat sunt paginile privind personalitatea. Nu sunt scriitor si nici istoric cu pretentii de a dezlega enigmele sforariilor trase de toti chematii si nechematii în a lua în mâna destinele neamului. parca se pogorâse Duhul Sfânt peste mine.. memorabile. în care Atanasie Berzescu ni-l înfatiseaza pe marele poet Radu Gyr ca pe un sfânt. Vecinii mei de pat erau speriati. are datoria si dreptul la mândria trecutului sau si ca uitarea trecutului de catre patura conducatoare a unui popor este cea mai mare nenorocire ce i se poate întâmpla acestuia. Te introduceai în universul creatorului.” Din Mihail Sturza .România si Sfârsitul Europei În memoriile mele. dupa puterile mele. Nu le-am spus nimic. Si libertatea aceasta era contagioasa si ispititoare. este un lucru extrem de greu si de-o mare îndrazneala. Pot afirma însa ca neamul românesc este cel care îsi ia destinele în mâna si-si alege singur pe cei . trecând zi cu zi prin lacrimi si sânge. din cartea sa.. orice tara. O mica scrisoare si o fotografie de familie îl fac pe memorialist sa cânte ca într-un tropar bisericesc. Încerc sa schitez o parte din Istoria Banatului în luptele de rezistenta si de afirmare a neamului românesc.. distinsul prieten al memorialistului. Georgescu. Daca un cuvânt iesea din gura mea. Invocatia divina se ridica din adâncurile sufletului: “Doamne. Omul ia cunostinta de sacru prin ierofanie.. Curgeau broboane de sudoare de pe mine. împotriva urgiei comuniste. Simteam ca ard totul. . prin aureola de mit si sfintenie. Si mare a fost bucuria. marea personalitate a profesorului Ioan V. Este un act de regenerare spirituala si de creatie. adevarul asa cu a fost el. ma straduiesc sa dau. — etc. orice tinut.

mai ales filozofia crestina. si nicidecum pentru a ma compara cu ei. altii — cu multe scapari. s-a desfasurat întru Hristos. cei care am încercat sa asternem pe hârtie cele traite în aproape jumatate de secol. Ion Gavrila. schitându-le profilurile literare. a neamului si a tarii. Staniloae sau de Sfântul Grigore de Nisa. prin cartea sa — “Et Ego” — realizeaza ineditul în genul memorialistic. realizând opere de valoare. Ma straduiesc sa fiu un . Nascut crestin. Sunt pagini întregi care te îndeamna la meditatie. Ca unul dintre cei multi. Asa poate ca vor ajunge sa cunoasca si urmasii nostri prin ce am trecut noi si ce am realizat întru apararea credintei. vor sta la îndemâna. alaturi de Nicolae Steinhardt. Niciodata neamul nostru românesc n-a gresit când a trebuit sa-si apere existenta. 3. Multi s-au confruntat cu falsul în istorie. ca model pentru toata lumea. Fiecaruia din noi. fara a fi teolog. în cartea sa — “Mântuirea” — prinde caracteristica gulagului românesc. 2. Este un povestitor inegalabil. Se poate spune ca este un bun mânuitor al limbii române în literatura. Cred eu ca pâna acum trei sunt care s-au întrecut pe sine în memoriile lor. a se repeta în expunerea lor. multi vor obiecta ca s-a scris atât de mult despre lupta de rezistenta împotriva comunismului.care trebuie sa-l apere. Poate fi considerat un apologet al Crestinismului. de neîntrecut. lasând pe dinafara lucruri extrem de importante. Fiecaruia din noi ne-au ramas viu în minte numai unele aspecte din cele traite în acest iad. Viorel Gheorghita. Au ajuns. trecând prin lupte si prigoane. Cu cât vor fi mai multi în marturisirea trecerii lor prin iadul gulagului românesc si rusesc. cu un dar de evocare de adânca sensibilitate si traire interioara. Am încercat dupa puterile mele sa-i prind pe cei trei. Prinde puterea de daruire a românului în lupta pentru neamul sau pâna la jertfa suprema. nu-i este dat sa spuna totul. cu toate pornirile de iad. în realizarea unui tot despre marea înclestare a neamului nostru cu raul. un eseist si un gânditor în domeniul filozofiei. Bune si rele. Sebastian Mocanu. Eu cred ca niciodata nu se va reusi sa se spuna totul despre acest infern rosu. care poate sta alaturi de D. Citind memoriile mele. 1. cu atât mai bine se va reusi a se oglindi fidel zbuciumul neamului românesc. poate. Este imposibil acest lucru. Sunt pagini întregi unde el realizeaza o filozofie crestina. prin cartea sa — “Brazii se frâng nu se îndoiesc” — prinde spiritul de lupta în rezistenta poporului român împotriva comunismului. ma simt dator sa pun pe hârtie tot ce am cules din tinerete si pâna-n prezent.

În luna octombrie 1937.” — “Sa stii tu. Fiind în vacanta mare. trecând pe ulita mare. de-o schioapa. când ai venit aici. aprobata de popor printr-un referendum. Cu litere mari. asa cum cei care si-au daruit viata s-au facut întelesi de neamul nostru românesc. înfiripez o discutie cu el. bunicul meu dupa tata. Sa-i dea Dumnezeu alduitul multa sanatate si putere sa biruie pe cei rai. Ca elev la Scoala Normala din Caransebes. PRELUDIU Mi-aduc aminte ca acum. Ala îi omul lui Dumnezeu. Plecând de acasa.Corneliu Zelea Codreanu -. am vazut. BOTEZUL PRIGOANELOR I. În anul 1938. desfiintând partidele politice. Era o vara fierbinte a anului 1937. pregatit fiind de Fisteag Nicolae. tot din clasa a VI-a si el. mai copile. muncitor sau intellectual. pe strada principala. trecusem în clasa a IV-a. în luna februarie. Printre altele. Seful meu direct era Curescu Ion. din Fratia de Cruce a Scolii Normale din Caransebes. la înaltimea sufletului românului. Ajuns la bunicul meu. cum îi mai spunea si lumea din comuna. Pe vremea aceea a fost cel mai tânar frate de cruce de la noi. ma primea si el cu mult drag. cu mult soare si cald. la început de nou an scolar 1937-1938. la Caransebes. fie el taran. era scris: . Luna august se arata tare frumoasa. ma întreaba: — “Ma nepoate. pe stâlpii de fire telefonice am observat ca erau lipite afise mari cu portretul Capitanului. din clasa a VI-a. Caut sa nu-mi încarc stilul prin înlantuirea de metafore. Ma duceam cu drag la el. Eram 12 colegi din clasa care faceam parte din manunchiul de prieteni. da o noua constitutie. taica Ion Berda. îi omul care ne va scoate pe noi de la multe necazuri. eu am fost primit în manunchiul de prieteni. duse în Banat si al zvâcnetelor de traire interioara în pornirile de iad ale închisorilor din tara. Din clasa noastra Zaharia Marineasa a fost încadrat mult mai devreme de anul 1937.” Cu aceste amintiri intram în miezul povestirii noastre. avea grija de vite si de toata gospodaria înfiripata acolo. ca omul ala. As vrea sa fiu simplu si curat în expunere. Acolo. Sa fiu înteles în scrisul meu de toata lumea. dupa ce regele Carol al II-lea instaureaza dictatura. . La rândul lui.evocator al luptelor de rezistenta. El aduce dreptatea în tara si va baga pe toti hotii la închisoare. care ducea la gara. tu ai vazut pe stâlpii de telefon afise mari cu chipul lui Zelea?” — “Da. ma duceam ziua la salasul nostru de pe valea râului Igeg.

vrând nevrând. întorcându-ne la internat. sarind gardul de scânduri din gradina scolii si am plecat la Zaguieni.Noi cei de Scoala Normala am fost trimisi pe sate. m-ai adus pe la procese. Directorul scolii. iar pe de alta parte. Brediceanu din Lugoj. Mândri de noi. Iovanescu.” îsi încheie tata învinovatirea mea. suparati foc pe noi ca i-am facut de râs. Intrase politia orasului pe fir. Si acum. am format o echipa. Si acum mi-aduc aminte de cuvintele lui tata de pe salile tribunalului din Caransebes: — “Vezi ce mi-ai facut? Tu. marsaluind în forta spre o tinta. parintii nostri au fost implicati în proces. purtându-i pe salile tribunalului. de vii. între ciocan si nicovala ne gasisem. Boica ne-a întocmit la fiecare dosarul si ne-a trimis în judecata. locul. de origine etnica sârb. pe furis. în echipe de câte trei. o echipa din acestea a fost prinsa de jandarmi în acea noapte si arestata. n-am pasit o data prin judecati.” Parca eram pe alta lume. Pe de o parte. Sa te tii acum necaz pe capul nostru. era extrem de afectat. si cu Ion Topleanu din Cosava. nu altceva. Si asa. Chestorul politiei era Boica. Cu multa sârguinta si ura. am iesit din internat. parintii nostri. noi toti. pentuneric ca trei muschetari. împreuna cu Nicolici Dusan din Zagujeni. La o sumara ancheta. Profesorul de gimnastica. Ne-am îndeplinit misiunea cu bine. Noaptea. Dar. directorului scolii si dirigintelui. neobservati de nimeni. Ca un lup la pânda. cu dispozitia. — “Numai tu ai fost în stare sa-mi faci asta. Eu. a si sarit pe noi. facuta de seful de post de jandarmi. care era un model de disciplina. bietii de noi. le venea sa ne manânce. Horia Sima pe vremea aceea era professor la liceul C. om în toata firea. mai ales în procesul educational. de la centru de a nu vota cu constitutia. tin-te frate la scandal si înca unul mare de tot. prof. . acum. numa câta om. ne declara pe toti cei care am fost în misiune. acum se facuse vinovata de încalcarea unor legi destul de severe. Eu. Fiind minori. Ura din toata fiinta lui Miscarea Legionara. Gheorghe Neamtu. Amândoi ne învatau ce sa declaram ca sa iesim bine la proces. L-am cunoscut pe pielea mea în beciurile politiei în timpul anchetelor. Din îndemnul lui Horia Sima a venit avocatul Valeriu Strainu la Caransebes si împreuna cu avocatul Nita Cârpan au organizat apararea. Scoala lui. avea grija de noi ca un parinte. Friza politicul. pe aici pe gangurile astea întunecoase. Tot din Lugoj era si Iovanescu. pe jos. înecându-si amarul din sufletul lui.

un an de cotitura pentru neamul nostru. stateam totusi lipit de el. Era jertfa cea mare a neamului nostru. Desi ma certa.Alibunar 6. dar eliminati pe un an de zile din toate scolile din tara si definitiv din Scoala Normala din Caransebes. Haralambie Ghinescu. pregatindu-ne sa iesim toti odata. Suntem eliminati deci din toate scolile din tara pe un an de zile si definitiv din Scoala Normala din Caransebes. Avea sa se petreaca la sfârsit de acel an — 29 spre 30 noiembrie 1938. cu privirile în van. cu vocea tremurânda. Nu ziceam nimic. holbându-mi numai ochii.Dalci 10. Trifu Octavian .Iablanita 3. cu putinatatea întelegerii momentului politic. gata sa izbucneasca în plâns.Lugoj . Nicolici Dusan . Gheorghe Neamtu. comunica eliminarea noastra. Cu lacrimi în ochi. La proces am fost achitati toti. Era o durere pentru toti. Topleanu Ion . Muroni Iova si Topleanu Ion. Ca mine erau toti camarazii mei din manunchiul de prieteni.Surducul-Mic 12. Era ora de geografie. dar… mândri ca luptam pentru neam si tara. cam prin luna aprilie 1938. al marilor dureri.Cosava 13.Teregova 5. Jula Vasile . hotarâta de consiliul profesoral. Berzescu Atanasie . asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu. Plecam pentru totdeauna din mijlocul colegilor nostri. Peste clasa se asternuse o liniste de mormânt. Muroni Iova .Iaz 8. parca tot cerul pica pe noi. într-o buna zi. directorul scolii. aduna toata scoala pentru a comunica un lucru neobisnuit. Dupa câte îmi aduc aminte. Marineasa Zaharia . Cei mai multi eram noi cei din clasa a IV-a.În timpul asta eu stateam mâlcom. va dau tabelul cu elevii eliminati atunci din scoala: 1. Puraci Patrichie .Var De ceilalti nu-mi mai aduc aminte. ne miscam automat unul dupa altul. Ciucur Nicolae . cu lacrimi în ochi spune: — “Astazi pleaca din rândurile noastre cei mai buni elevi ai mei si cei mai buni colegi ai .Devesel 7. Dupa comunicare ne întoarcem fiecare în clasele noastre.Orsova 9. ridica toata clasa în picioare. Tacuti si retrasi în noi. În tristetea noastra eram totusi mândri.Zagujeni 4.Dalci 11. La scurt timp dupa terminarea procesului. Din clasa ne luam toate lucrurile. Toti pleostiti în aparenta. Petrescu Valeriu . Cu copilaria din noi. Tudorescu Gheorghe . Profesorul nostru. Brânzei Simion . intuiam totusi ca anul 1938 va fi un an al marilor încercari.sef clasa 2. Bireescu Liviu . Din clasa a V-a erau numai doi. înainte de Pasti.

Mai târziu. sa lasi copilul în pace. si luptator în grupul lui Spiru Blanaru. avea si el un copil la liceu. cum îi spuneam noi.” Ne ureaza sa fim tari si cu nadejdea în Dumnezeu. Un framânt trecea de la unul la altul. cum ne spuneau satenii. dar nu si parintii mei. l-or fi dat afara pe copilul lui Berda. era o mândrie ca eu învat mai departe la oras. eu si cu mama. alb la fata si încruntat în priviri. care trebuiau sa înfrunte o comuna întreaga. intram în camera. Acasa era tata cu surorile mele. Anica si Lenuta. Repede intervine uica Romolos. abatuti si-ntristati. la cras. Femeile. Eram bun prieteni. avea sa ajunga si el în F. Lasa ca o sa treaca si asta. Eram pregatit pentru ce aveam sa înfrunt. de la gara am luat-o pe scurtatura. Nu va necajiti!” Cu mama împreuna. ci mai mult de o stare de sfârseala. În sufletul meu se îngramadise atâta durere si revolta ca era în stare sa izbucneasca într-un vulcan. cum spuneau ei. mai ales. cu multi bolovani mari si mult. Afara pe coridor m-astepta mama. S-o fi apucat sa faca politica cu legionarii. vecinul nostru. Eu trebuia sa fac toate corvezile. cu peste cinci mii de locuitori. vorbeau: — “Auzi tu. Locul era strajuit de tei înalti si umbrosi. în tacere. Eu . ne lasam bagajele. Vina lor este ca-si iubesc tara si neamul prea mult. Si asa are el destule pe capul lui acum. De la Caransebes. dupa noi a venit vecinul nostru. la locul de plimbare al domnilor si al elevilor de la oras.vostri. pe clasa a III-a. ajungem acasa. Deschidem usa si plecam pentru totdeauna din aceasta scoala. Ca sa nu ne mai vada lumea. Romulus Copaceanu-Stroie. tot ei trebuiau sa înfrunte dispretul si clevetirile celor din sat. Ma aparau. Fara sa-mi dau seama. Surorile mele. ma mai duceam si eu pe lunca. cei din comuna. nu atât de oboseala. Când scolile erau în vacanta. Pe scari ne întâmpina tata. Abatut. de bulversare. Desi era o comuna mare Teregova.D. cum îi spuneam noi. cel care îmi luase apararea când venisem acasa de la Caransebes. Pentru ai mei. îl chema Romica. de-abia rasuflând. mult noroi când era vremea ploioasa. cu bagajele în mâna. Când am intrat în curtea casei. În casa mi se aplica un regim de pedeapsa. pe partea opusa Bisericii si Scolii. În comuna parca vuia ceva. dar treceam prin marea scoala a Fratiilor de Cruce. îmi tineau partea. alaturi de mama ne-am îndreptat spre gara. nu erau prea multi elevi la scoala. Si acum. spunându-i: — “Ma omule.C. de acasa. Era un drum de pamânt. Romulus Copaceanu-Stroie. pe la Saiba. de la scoala de la oras.

fiu de taran. Se plimbau pe lunca. mai mici ca mine cu o clasa. Ma asteptam sa ma primeasca cu mai multa caldura. Zâmbind. În Teregova cunosteam bine pe toti legionarii de atunci. apare în fata mea Ilie Smultea. De fapt. Se apropiau Sfintele Pasti. Marsaluiau cântând prin Teregova. mai ales ca eram si rudenie cu el. N-am mai reusit sa uit aceasta întâmplare. Plimbându-ne asa. Timpul avea sa dovedeasca si istoria sa consemneze ca el a fost pe masura glumelor lui. Trecuse prin Fratiile de Cruce din Caransebes. Dar n-a fost sa fie asa. În fruntea lor era Horia Sima. pe când era professor la liceul Traian Doda. Despre toti cei care am fost eliminati se poate spune ca am facut “Botezul Prigoanei”.ma bucuram de multa atentie a parintelui Traian Coseriu. Totusi. el n-a facut-o din rautate. premiantul scolii. Si-acum îl vad cu parul vâlvoi în . A depasit limitele bunului simt. acum când ma vedeau îmi strigau ca eu vreau sa conduc tara. am început sa tremur. ca elev fiind la scoala primara. Venise în toamna lui 1932. eu eram ca un cal breaz. vad lucrurile altfel. ma opreste si-mi spune. Toti elevii si studentii erau în vacanta. Desi fusesem cel mai bun elev al lor. de catre regele Carol al II-lea. D-na Iliescu si D-soara Stoichescu. Ma primisera în rândul lor. de fata fiind multa lume. Avea sa se declanseze prigoana legionara din 1939. doctor în drept. D-na Gheorghiu. am realizat o stare de revolta. În exil a ajuns la o cariera universitara. Învatatoarele care ma avusesera ca elev. pe lunca. uitând de îndatoririle lor fata de neamul nostru românesc. asa sareau în sus când ma vedeau. ca valoare morala. Uluit. fete si baieti: — “Ce-ai facut? Vezi daca te pisi contra vântului! Acum trebuie sa suporti!” Deodata am simtit ca mi se aprinde fata. în locul lui Nicolae Petrascu. în scrisul lui. Asa cum spune Sebastian Mocanu. azi când scriu aceste aduceri aminte. Mut parca. În grupul cu care ma plimbam. Într-una din zile ma plimbam pe lunca cu Ion Iliescu si cu Romica Copaceanu. ca la niste feti frumosi. destul de puternica. el m-a îndrumat sa intru la Scoala Normala. Facea parte din grupul studentesc din Bucuresti. Ma întelegea. Lica îi spuneam noi. fara îndoiala. un tânar preot. ca multi dintre cei plecati peste hotare au avut grija sa-si câstige titluri si functii pentru ei. Horia Sima reusise sa organizeze o garnizoana. Era student la drept la Bucuresti. mai ales ca eram singurul din comuna napastuit la început de prigoana. venind de catre Rusca si îndreptându-se spre Luncavita. parca le pusesem ardei iute în fund. Ma uitam la legionarii nostri. Când a facut gluma aceea cu mine. La gluma lui n-a râs nimeni.

Pareau covoare frumoase. fiind mereu în jurul meu si mult mai aproape de mine. m-a întrebat daca nu sunt din Teregova. Singuri. se axa pe coordonatele majore ale credintei în Dumnezeu. Intuia mai mult decât rationa. Toata vara pâna-n toamna am petrecut timpul cu ea. o traista mai mica. Martin Copaceanu-Rica si Romulus Anculia-Miloi. eu. prof. În zilele acestea de un mai fierbinte. uitându-se în catalog. înainte de culcare. la munca câmpului. Era si seful meu de dormitor. cu un ciomag de alun. la colegii mei. De la Domasnea era Nicolae Horascu. Când a dat de mine. pasteam mieii ramasi de la oile pe care le bagasem în ciopor. Mama. numai noi doi. Adesea ma încuraja. înfaptuind o lume noua. care mai târziu a fost seful plasei Teregova. cei care am fost eliminati. gândind dupa puterile mele de atunci. tesute parca de mâini nevazute. Seara. Tunea a fost învatator la Teregova. ne înveselea cu snoave auzite de la batrânul professor de pedagogie. Tata mi-a confirmat acest lucru. Atunci nu s-or râde vecinii de noi. Ca-ntr-o oglinda îmi aparea Ion Curescu. eu ma asezam lânga un prun si citeam. Era abatut si îngândurat. cucerind Banatul pas cu pas. Horea Anculia-Miloi. Petre Grozavescu-Maranu. cald de tot. cald. Tunea Traian. În tineretea lui. Când ei se dadeau pascutului. Atunci mi-a spus ca tatal meu a fost elevul lui. îmi zbura gândul la scoala. nu-ti fie teama. ca vei reusi sa scapi si de necazul asta.” În simplitatea ei. cu multa initiativa. singurul oropsit. alaturi de comandant. În familie simteam zbuciumul lui tata. Florile învesmântasera fânetele oamenilor de prin gradini ca-ntr-un adevarat rai. spunându-mi: — “Lasa ca are grija Dumnezeu si de tine. am strâns fânul de pe . retras în mine. Adesea ma întrebam în acest timp la ce scoala voi merge eu la toamna. cu mai multa întelegere a lucrurilor. În toata comuna asta mare. De multe ori. Nicolae Maranu. cu un baier atârnat de gât. Se legase o prietenie între noi. În zori de zi florile se desfaceau realizând raiul pe pamânt. seful meu de manunchi de la Scoala Normala din Caransebes. Aveam 17 ani. Ma târam dupa ei. Sa fii tu sanatos si gata. nu ma slabea din ochi. îi vedeam aievea pe primii cuceritori ai Banatului. Am reusit sa vad printre ei si pe consatenii mei: Gheorghe Novac zis Ghita Toni. Nu mai stiam ce se va alege de noi. Sfârsit de mai în anul 1938. Cartea o pastram într-un chies. Ilie CojocaruMocea. bine slefuit si cu o carte în mâna. resemnat.fruntea coloanei. când ma opream din citit. pentru brânza.

de cele doua palme date de Capitan lui. Pentru ca s-a nascut crestin si-n prezent este sub pavaza Arhanghelului Mihail. Eu fiind nascut la Teregova. intentându-i-se proces. Mereu ma gândesc la fratele Ilin Dumitru. ne-o daduse s-o lucram. la existenta lui. pentru oi si doua vaci cu lapte. elev la Scoala Normala din Deva.dealul Tomancica. în tabara de la Carmen Silva. Asa am ajuns la Deva ca elev la Scoala Normala. II. auzeam de la unii si de la altii despre arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu. care a avut fericirea sa-l vada si sa vorbeasca cu el în 1937. pe clasa a IV-a. Aici erau prietenii nostri si amintirile noastre si toata copilaria noastra. cei de la Scoala Normala din Caransebes. Pe lânga asta mai trebuia sa lucram si pamântul nostru. Am trait si înca traiesc aceasta parere de rau. bunicul meu dupa mama. Era elev pe atunci si calcase disciplina. al abisurilor. fâneata pe care taica Ianas. La aceasta treaba venea si mama. ne-am înscris la Scoala Normala din Deva. veneam la Teregova.R. Din ordinul regelui Carol al II-lea au fost asasinati 270 de legionari. o parte din noi s-au înscris la liceul Traian Doda din Caransebes. Tata era constructor de linii telefonice — la P. cu functia de sef de judet. directorul de la Caransebes. De altfel si parintii nostri erau în bune relatii de . ANUL 1940 — O RAZA DE LUMINA Acest an a fost anul convulsiilor.T. haituit si convulsionat — poporul român. la Periprava fiind. împreuna cu Tudorescu Gheorghe si Petrescu Valeriu. unde ne simteam în largul nostru. locuiam cu parintii la Lugoj. am constituit preludiul prigoanei. din zori si pâna-n noapte. Vara. PRIGOANA Lucrând la pamânt. Se declansase prima mare prigoana.T. o mâna de tineri. împreuna cu sora mea cea mica. Cu Ion Iliescu eram buni prieteni. Lenuta. Eu. Regele se dezlantuise. diavolul cu toate puterile lui a început atacul la însasi fiinta lui. la interventia lui Gheorghe Neamtu. de abia pe clasa a IV-a si totusi as fi dorit sa-l vad pe Capitan. Aveam 19 ani.. Pe vremea aceea. În toamna anului 1938. Deseori îl trimitea Horea Sima la Bucuresti cu rapoarte. Parca stihiile naturii sociale si politice siau adus aminte ca mai dainuie undeva pe lume si un popor care trebuie zgâltâit. înca din scoala primara. când ne povestea cu multa emotie. La fel îmi aduc aminte si de Ion Sadovan. prietenii mei erau aici. si Muroni Iova pe clasa a V-a. Noi. Eram înca prea tânar. ca unul care am facut parte din Fratiile de Cruce în timpul vietii lui.

plecam iarasi la drum. asa cum au visat-o de mult stramosii nostri. colegul meu de clasa la scoala primara. La fel eram prieteni si cu Romica Copaceanu si Ilie Pepe. Era o zi frumoasa de început de septembrie si cu mult soare. ianuarie. cu fruntile în soare. Salasul lui se ridica exact ca un conac în mijlocul poienii. Din loc în loc. în sir indian. Peste noapte am dormit la niste oameni de omenie. Iata visul de secole al neamului nostru românesc spulberat. Se lasa în jos pe-o panta lina. Nordul Bucovinei si Tinutul Hertei ni le rapesc rusii în 28 iunie 1940. ungurii ne rapesc Ardealul de nord. la un fag mare izolat. fara nici un protest din partea regelui Carol al II-lea. deci. 1949. Descumpaniti fiind. A doua zi am vizitat Valiugul si împrejurimile. pe ici si colo cu falnici brazi. Am stat o zi prin Valiug. mereu împreuna. unul dupa altul. ziua 28. Prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940. Pe doi septembrie 1940 plecam în excursie. Iata. târât de securitate. Brebu-Nou si seara am ajuns la Valiug. ne întâlnim . vedeam cum tara noastra întregita în 1918. admirândo. Sub ochii nostri de copii. de dimineata. traiam tragedia neamului românesc. Brebu. De-abia tragându-ne sufletul de atâta drum. Era poiana lui Radu Besari. glumind. În Teregova mai aveam un prieten mai mare ca noi. învatator. pe iarba matasoasa. Cu ranitele în spate. Trecând de Garâna si cele trei ape. BraduMosului si pe sub poalele muntelui Semenic. La Bradu-Mosului am facut un popas. condusi de Ioji Petzak. Peste ani. Valiug si cele trei izvoare ale Timisului. În viata mai sunt numai eu si cu Ion Iliescu. Ochiul si sufletul nostru se desfatau de frumusetile naturii. mai apareau si singuraticii stejari. ne aruncam privirile asupra poienii. cu umbra lui ne îmbia la odihna. se destrama. ne facea sa mai uitam pentru câteva clipe de convulsiile neamului. Bulgarii ne rapesc Cadrilaterul. La îndemnul lui organizam o excursie la Garâna. Am trecut prin Garâna. când. aici aveam sa înfrunt moartea. Eram patru tineri. care ne îndemna la drumetie. lasam în urma Teregova si ne apropiem de Garâna. înfipt cu fruntea în bolta cerului însorit. A treia zi. Iosif Petzak. urmaream pe Spiru Blanaru. izvoarele Timisului. vestind înseratul. am plecat spre casa. Basarabia. O vara târzie. peste dealul Poieni. Dupa o scurta odihna. admirând farmecul naturii. pe acelasi drum.prietenie. Soarele scapata dupa creasta de deal. tara noastra ciopârtita. marginita de o mareata padure de fag. spre Bradu-Mosului.

Ghenadie Ilie si pe Moise Dumitru de la Lugoj. începura avalansa de întrebari în mintea mea. Întorsi din excursie.cu Patru Maranu. În 3 septembrie 1940. Arestarile. Se schimbase totusi ceva. Galescu Nicolae si Ghinda Gheorghe. unde fusese internat. ne învaluia pe toti. ne îndreptam spre casa. unde sa-si . procesul nostru de la Tribunalul din Caransebes si eliminarea noastra din toate scolile din tara. pe un an de zile. în sufletul meu începuse sa-si faca loc un suvoi de ecouri. Împreuna cu generalul Antonescu. 1938. la cele Trei Ape. Într-una din zile se vestise ca la Caransebes va fi o mare manifestatie. Refugiatii din nordul Transilvaniei nu mai stiau unde sa se stabileasca. Acolo ne-am luat si noi dupa lumea cea multa. Se încerca atunci o salvare a poporului român. priveam înmarmuriti cum se desfasoara toata manifestatia. Ni se pareau toate din alta lume. Moise Dumitru a vorbit despre lagarul de la Miercurea-Ciuc. Atunci i-am vazut pe prof. Nedumeriti. s-a trecut la o alta stare de spirit. El ne spune vesti de o mare importanta despre cele întâmplate în tara. Cu totii ne-am dus si noi la oras sa vedem cum se desfasoara o manifestatie legionara. Eu eram singurul dintre ei care fusesem încadrat în Fratiile de Cruce la Caransebes. De la starea de tensiune în urma dezmembrarii tarii. Un optimism. o dorinta de mai bine. de noi sperante în viitorul neamului. gasim în comuna o alta atmosfera. din ordinul lui Carol al II-lea. lânga dâlma. Cu multa disponibilitate si atentie. a tarii. Fluidul de optimism era pe masura tragismului prin care treceam ca neam. Se ducea la Garâna. cu numele de familie Grozavescu. pe ziua de 5 sept. comentând evenimentele din tara. responsabil de asasinarea Capitanului. Cu totii am ramas surprinsi la aceste vesti. Spre deosebire de ceilalti. ale celor petrecute cu mine în urma cu numai doi ani. adunându-ne aproape de locul unde au fost executati în septembrie 1939. Horia Sima printr-o manevra armata da peste cap regimul lui Carol al II-lea. dupa vestile aduse de Patru Maranu acolo. pentru moartea lui Armand Calinescu. Cu tineretea din noi. sorbeam totul. cât a mai ramas în urma sfârtecarilor din trupul tarii. Rabufnise ceva. Ilie Ghenadie a vorbit cu mult suflet despre spiritul de jertfa al celor doi legionari executati fara sentinta si pe nedrept. cu neastâmparul din noi. Miscarea Legionara stapâneste situatia politica din tara. anchetele politiei.

acuzele.C. de matematica. La Scoala Normala plutea un suflu nou de viata. I. târând tara în destramare si neamul românesc în degradare morala. Legasem prietenii cu cei mai multi colegi din clasa. De felul cum s-au miscat atunci. Totul s-a desfasurat sub comanda lui Viorel Boborodea. au dat navala peste ei sudalmele. Ceea ce altii au stricat pe linia multor generatii. cei veniti de la Caransebes. 1939. Cu totii voiam atunci sa reparam nedreptatea facuta neamului de catre rusi. Scurtul timp cât a fost la îndemâna. Putem spune ca acest al doilea val de prigoana s-a legat aproape fara întrerupere de cel de al III-lea val. Inspector general la învatamânt era prof. Petru Popa. cu atâtea sperante. era greu de redresat într-un timp atât de scurt.-ului era Puspurica Toma din cls. Am luat parte la aceasta slujba religioasa. pe calea cinstei. pornirile din partea celor care si pâna atunci ne-au urât si pâna azi ne urasc.Iosif Costea. Printre cei care au organizat aceasta sarbatoare a fost si prof. mai dura si mai draceasca decât a lui Carol. Au fost legionari care au stat în închisoare din 1941 si pâna în 1964. a corectitudinii.gaseasca un loc de liniste si pace. Ion Margineanu. Sef de judet era Viorel Boborodea si prefect . Sef de unitate în cadrul F. Fusese si el internat în lagarul de la Vaslui. 22 sept. Procesul de alunecare a poporului.C. de mare suflet si bun pedagog.D. Înainte de . cu toate organizatiile din Deva. Si acum. venind din Ardealul cedat. legionarii nu mai stiau ce sa faca mai întâi pentru a alina durerile prin care trecea neamul românesc. în dorul de afirmare. Unitatea de aici a Fratiei de Cruce luase legatura cu noi. Asa s-a ajuns la asa numita — Rebeliune — care nu era altceva decât o lovitura de stat a lui Ion Antonescu. În concluzie. Director al Scolii Normale era prof. Refugiati erau peste tot. Dupa acest act nefast al lui Antonescu. toate fortele raului se dezlantuisera împotriva legionarilor. de sub stapânirea comunismului. unguri si bulgari. Am format careul unde sicriele au fost depuse pentru slujba de înmormântare. dupa revolutie. se dezlantuie o noua prigoana. Noul an scolar 1940-1941 începe într-o alta lume parca. Gheorghe Cornea si Nicolae Sârbu. mai ales ca pe capul nostru ca neam cazuse si sfârtecarea tarii. În luna noiembrie 1940 s-a facut reînhumarea legionarilor împuscati dupa executarea lui Armand Calinescu. a dragostei fata de neam. Barbu Cornel. III. atât Fratiile de Cruce cât si cei din grupul politic. pâna în 1989. a daruirii. PRIGOANA — ION ANTONESCU AL DOILEA VAL Trecusera doi ani de scoala aici la Deva. de sport. Lucrase cu Horia Sima. a omului din sânul neamului nostru. a VIII-a. Stoica. prof. un om bine pregatit. a omului s-a petrecut în timp. Printre profesori aveam pe Barbu Cornel. tot în timp va trebui sa se realizeze si procesul de ridicare a poporului.

La liceul Decebal din localitate. De aici si arestarea lui Rista. organizându-ne în Fratiile de Cruce. De la Scoala Normala au fost arestati urmatorii: 1. Dupa aceasta lovitura de stat. Subversiv. Cu ochii scaldati în lacrimi m-am rugat la mormântul lor. Se cunostea scrisul prin sculptura. centura cu diagonala. sef al unitatii era Adrian Mihut. Legatura cu Palcu o tineam prin Rista. alaturi de camasa sa. Closca si Crisan si Avram Iancu. curierul meu. Venise de la Bucuresti o brigada mobila. student la medicina. Hunedoara avea ca sef pe Palcu Traian.prohodire. declarând politiei ca elevii lui n-au iesit din scoala. În timpul rebeliunii. Palcu este arestat împreuna cu Iuga Petru.C. initiata în arestari legionare. unde am reusit sa descopar troita care strajuia mormântul legionarilor cazuti.D. care ne aresteaza si pe noi. Berzescu Atanasie 2. venise. aparati fiind de directorul scolii. ajutorul lui. Barbu ca vine la mine si-mi cere sa-i dau repede centura mea cu diagonala pentru a o pune pe pieptul lui Petru Popa. Alaturi de marii capitani ai neamului. Grupul 54 F. Asa am si facut. Cu totii deci ne-am trezit peste câteva zile în beciurile politiei. cu toate urmarile ei nefaste. initiativa o iau Centrele Studentesti si Fratiile de Cruce din toata tara. Horia. Bara Traian 3. cam prin anul 1970. unitatea noastra iesise la lupta în strada cu ceilalti legionari din oras. cu câteva zile înaintea noastra. m-am dus cu masina la Tebea. În anul scolar 1942-1943 preiau comanda unitatii de la Scoala Normala din Deva. De la Sibiu venise pe fir la Deva. Rista Gheorghe. în sicriu. Procesele se tin lant în toate judetele. Dupa ani si ani. Câmpeanu Viorel 6. începe marea prigoana a lui Ion Antonescu. cei trei legionari martiri au fost acoperiti pâna la cap cu camasi verzi si centuri cu diagonala. strajuiau de la Tebea destinul neamului nostru. desi era ras de cei fara Dumnezeu. Prin luna iunie 1943. multi morti si cu zecile de mii de arestati. Muresan Grigore . Cu un an înainte. transferat de la Caransebes. student la drept la Sibiu. în care era ceva si de la mine. Dupa rebeliune lucrurile s-au linistit. Dupa cum vom vedea. continuam lupta de rezistenta. ca elev la Deva. Deodata vad pe prof. Mi-a spus ca-mi va da în loc centura lui de ofiter. Bejan Gherasim 5. Rista Gheorghe 4.

unul dupa altul. Am primit pedepse grele de închisoare. pusese tunurile si mitralierele sa traga. unde am stat doua saptamâni. fratii de cruce. într-o buna zi. Brad si Gura-Barza la închisoarea militara din Sibiu. pentru a fi judecati de Curtea Martiala a Corpului 7 Armata. care pentru prima data realizase unirea tuturor românilor. încurajati de sudalmile si bruscarile gardienilor. În zornaitul lanturilor. început de iulie. prin închisoarea din Ploiesti. Achitati au fost Bejan Gherasim. încolonati fiind câte trei în rând. pentru ca am crezut în biruinta neamului românesc. grupul 54 F. Ne duceam greul în spinare. Hunedoara. Tragea în copiii lui. încolonându-ne pe peronul garii. seful de grup. veniti de la Sibiu. În gara de la Alba-Iulia. Sosise un vagon-duba de la Ploiesti. care era tocmai în centrul urbei. PARUL DE LA ALBA-IULIA Era în vara anului 1943. suntem pusi în lanturi grele la picioare si transferati la Alba-Iulia. Dupa Burebista si Decebal ajunsese întâiul voievod al celor trei tari românesti. cu broboane de sudoare brazdându-ne fata. Hunedoara. Curca. se uita la noi. am fost transferati toti elevii de la Deva. cu fruntile în soare. târând dupa noi lanturi grele. . ne dadeam cu greu jos din vagonul duba. cu bratele goale. tot lotul nostru. cald ca-n luna lui cuptor. în zornaitul lor. Câmpeanu Viorel si Pop Aurel. Pe asfaltul strazilor cetatii înaintam noi. în iunie 1943. înmarmurita. În piepturile noastre tinere. În gara orasului. Eram un grup de peste 30 de tineri.D. în simfonia lanturilor grele. unde am fost judecati si condamnati de catre Curtea Martiala. în cadenta comandata. elevi si studenti. în frunte cu Traian Palcu. Se întreceau unul pe altul în a înjura si a striga la noi. realizata de impactul lor cu strada. am primit comanda de înaintare pe jos pâna la închisoarea orasului.C. ne-am facut intrarea în cetatea de scaun a marelui Mihai Viteazul. Fruma si Dr. Lumea nu prea obisnuita atunci cu astfel de pasageri. siroindu-ne spinarea. Apararea la proces a fost organizata de Dr. Atunci am cunoscut iadul transferului cu vagonul-duba. paseam în necunoscut. trasi unul dupa altul.7. Dupa condamnare. Sub arsita soarelui. Cu picioarele ferecate în lanturi grele. cu Petru Iuga ajutor. Murarescu Alexandru 8. încadrati de gardieni. Maresalul Ion Antonescu ne declarase razboi tinerilor de atunci. Pop Aurel Dupa anchetele facute la Deva. ucigându-i si aruncându-i în închisori. forfota. Din el începuseram noi sa ne dam jos. unite acum. de dimineata.

cei care luptam pe viata si pe moarte împotriva comunismului. La Aiud. Mai târziu s-a numit camera hunedorenilor. unde regimul de detentie era mai aspru. — “Ce-ati vrut. Mai ramasesera si la Aiud. ma? Sa rasturnati guvernul? Voi vreti sa conduceti?” Primirea s-a încheiat cu obisnuitele înjuraturi. Noi pe mijlocul strazii. Ne primeste cu zâmbetul pe buze. la intrarea într-o noua închisoare. Iata-ne si la închisoare. aproape inexistente. cunoscând obligatiile si drepturile noastre. anul 1943. iar drepturile. Nu prea stiam noi atunci ce însemneaza lanturile în viata unui detinut. erau conduse de magistrati militari. Aici. La Târgu-Ocna de asemenea mai erau frati de cruce. Se înscaunase un regim de teroare. prin Maresalul ei. Aici au fost adusi toti cei care aveau si pedepse disciplinare. ei pe trotuare. Ne conduceau. cu detinuti politici. pe acea vreme. care declansase lupta pe viata si pe moarte cu legionarii. ni s-au taiat lanturile de la picioare. Era destul de sever si absurd. cu o ploaie de ironii. obligatiile erau multe. aproape toti fratii de cruce au fost adusi la Alba-Iulia. ca atunci când le-am purtat în timpul comunismului. Dupa perchezitia obisnuita.. comandant era maiorul Munteanu. Într-un hol mare suntem primiti de o droaie de gardieni.. Eram copiii lor. Desi erau judecatori. pe noi. Erau frati de cruce din toate judetele tarii. S-au calcat în picioare drepturile omului. cu numarul 40. ne rasplatea cu temnita. Dar. Închisorile din tara. care vorbea ragusit. Ironia sortii. gras. În mijlocul lor trona unul mai rasarit. La Alba-Iulia era colonelul Musca. tocmai atunci s-au comis cele mai mari nedreptati. în curtea administratiei. Generalul Petrescu era comandantul închisorilor pe tara.Pâna la închisoare am fost petrecuti de o lume întreaga. tinerii tarii angajati într-un razboi declarat comunismului. am fost dusi în camera noastra de la etajul I. tânara pe atunci. Toti eram mândri de noi c-am fost pusi în lanturi pentru credinta noastra. parca era un facut. întotdeauna au fost la dispozitia Maresalului. tara. A doua zi am intrat în programul închisorii. Nu se . A fost numit comandantul închisorii din Transilvania. un om mic de statura. Am început sa facem cunostinta cu cei mai vechi din Alba-Iulia. Deci la vremea aceea. închisorile cu detinuti politici aveau ca directori magistrati militari. Tin sa mentionez ca-n urma hotarârii ministrului de interne. Ca-n toate închisorile. D-l Prim era seful gardienilor. Ion Antonescu. exact ca-n timpul comunismului. acestea lasându-si urme adânci în carnea noastra. Ar fi trebuit sa stapâneasca simtul dreptatii în închisori.

de la Liceul Coriolan Brediceanu din Lugoj. care ajunsera cu un an înaintea noastra — 1942. Voia ca pe calea dialogului. instaurându-se teroarea. cum îi spuneam. vorbitor. îndemna lumea la disciplina si rabdare. scrisori. tâmplar de meserie. Mâncarea se înrautatise. Fusesera întinsi la pamânt pe o rogojina. Detinutii au trecut la amenintare cu greva foamei. Se batea pâna la lesin. din Vintu de Jos. Cei care ne-au pus la curent cu cele întâmplate au fost lugojenii. În grupul hunedorenilor eram câtiva banateni: Rista Gheorghe. La ora protestului. Cu toate acestea. Noi toti ascultam de el. închisoarea de la Alba-Iulia avea un sef consimtit si nu ales. li se aplica pedeapsa de 25 de lovituri la spate. Cei izolati sunt adusi în curtea închisorii si-n fata detinutilor si a conducerii. ca nu se respectau drepturile lor. regulamentul nu s-a respectat. Pe lânga badia Suciu. Îl adusese colonelul Musca de la Aiud pentru a-i lucra mobila pentru el si conducerea închisorii. în frunte cu colonelul Musca si generalul Petrescu. ci consimtit: Iosif Ripan. Suciu Ion. bataile se întetisera. protestasera energic împotriva conducerii închisorii. pachete. Vine la fata locului generalul Petrescu de la Bucuresti. Când am venit eu la Alba-Iulia. iulie 1943. Murarescu Alexandru si eu. Ca-n tot locul si-n orice închisoare. Avea acest dar de a polariza lumea. între detinuti. Toti se grupasera în jurul lui Iosif Ripan. cu de-amanuntul. a tratativelor sa rezolve acest conflict cu administratia. Nicolae Itu si Iacob Toma. Spiritele mai erau înca agitate. Am gasit închisoarea de la Alba-Iulia într-o atmosfera destul de încarcata. Ca organizare. mi-au povestit totul. fratii de cruce înca timorati. mai erau si informatori. nu ales. Izoleaza un grup de detinuti în frunte cu Ripan. La rândul ei. administratia a trecut la represalii. mai era cineva dintre fratii de cruce care se impunea si conducea toata închisoarea. Conducea efectiv închisoarea. ca dupa o grea batalie.mai respecta regulamentul închisorilor. Detinutii politici aveau multe drepturi în plus fata de dreptul comun. prin luna mai 1943. Acolo ascultam de un legionar mai batrân. Îi cunosteam pe lugojenii mei de afara. nu l-am mai gasit acolo. Printre ei era Itu Nicolae si Iacob Toma. toti ascultau de el. iar doi . din grupul lugojenilor. Cu echilibrul lui interior. Berzescu Atanasie. de badia Suciu. Fratii de cruce de aici. Cei de la administratie stiau ca Ripan conduce.

De la liceul Decebal erau Adrian Mihut si Constantin Iancu. a rabdat. prieteni fiind. pe lânga zid. destul de primitoare. locul nostru de taina. multi ne asezam pe paturi când soarele ardea mai tare. Curtea în care noi aveam acces era cea din mijloc. când suna desteptarea la ora 5. nr. când ne urcam în camerele noastre. asa cum am descris-o. Dupa aceasta demonstratie de forta. Acolo stateam pâna seara. De-a lungul zidului era o alee. De jur-împrejurul curtii. Pe lânga ei doi mai eram si noi ceilalti: Traian Bara. erau Ion Almajan si Iuliu Bumba. ne adunam pe grupuri de judet. Curtea din mijloc. 2. Toti eram o familie. ne plimbam si discutam fel de fel de probleme din multele noastre preocupari. Atmosfera. Grigore Muresan. sfidându-ne. Când a ajuns rândul lui Ripan.gardieni aplicau loviturile. nr. Între noi era o strânsa prietenie si buna întelegere. Biruise. un par frumos si mare. mai mult spre dreapta. unde noi stateam si ne plimbam toata ziua.” Asa a ajuns Iosif Ripan mutat disciplinar de la Alba-Iulia la Târgu-Ocna. totusi. Era locul nostru de odihna. Alexandru Murarescu. aplicându-i-se loviturile. locul de unde. Petrescu a strigat ca un nebun: — “Acesta-i seful lor. Hunedorenii se adunau în jurul lui Traian Palcu si Iuga Petru. a parului. Sa-l trimeteti la Târgu-Ocna cu regim sever. cea care ducea la bucatarie si ateliere. Ne devenise acea curte de mijloc. Am ajuns sa cunosc destul de bine si detinutii si gardienii care ne pazeau. Din Hunedoara oras. Înfuriat. în discutiile noastre. La umbra lui. sau si trei. lucrurile s-au mai linistit. n-a scos nici un cuvânt de durere. iar a treia. 2. Gheorghe Rista. Prima curte era cea care ducea la administratie. loc al nostru de plimbare. visam la . Eu nu l-am mai întâlnit decât afara. De obicei. cum o numeam noi. de la Scoala Normala. a doua era a noastra. pe loturi de judecata. pentru program. De dimineata. buni prieteni între noi. De la Gura-Barza era Gâlea Vasile. avea cam la mijlocul ei. Adesea. ne faceam programul de camera si ieseam afara în curtea închisorii. Doi câte doi. putin timorati. era destul de încarcata si fratii de cruce. mai visam si acasa. plimbându-ne doi câte doi. gen. fiecare din noi îsi gasea câte un loc de odihna. nu s-a auzit nici un cuvânt de durere. Atanasie Berzescu. unde stateam toata ziua. Strângând din dinti.

sfatuitorul nostru de taina Mateescu. la Aiud. 1994. ma împrietenisem cu Nicolae Itu si Iacob Toma de la Lugoj. un suman bine croit. a parului de la Alba-Iulia. Era anul 1943. din grupul Fagaras. 1994 la Timisoara. Printre lugojeni au mai fost Dabici Valeriu si Pop Aurel. si altul ne-am bucurat mult de întâlnirea aceasta din Aiud. Tot de atunci. din vremea aceea. cam de vreo 17 ani. ca sef al închisorii a ramas tot badia Suciu tâmplarul. a venit si iarna pe capul nostru. Aveam pe atunci 22 de ani. Sufletul si fizicul se armonizau. Ticu Mihaiescu. din Bucuresti. Era printre ei un tânar. Periprava. Purta în timp de iarna. visând si acum ca-n tineretile noastre. nu l-am mai întâlnit decât în 14 sept. Mitica Oniga. Fata-i era luminata de zâmbetul tineresc. În acest timp m-am apropiat mult de bucovineni. suba era cea care ma scotea din iarna. În afara de fratii mei de cruce din judetul Hunedoara. la scoala primara. care semana a suman. Dupa multe framântari ale noastre am ajuns sa-l consimtim ca sef al închisorii pe Sotirescu Stefan. am stat cu el. Pentru mine. de la Periprava. în loc de palton aveam o suba. Dupa plecarea lui Iosif Ripan. Si asa. Se parea ca pacea si armonia se realizasera în rândurile noastre. De la Alba-Iulia nu l-am mai vazut pe Ion Gavrila decât în 1 sept. În timpul anilor de temnita. crezând în Hristos. la Aiud. cu ocazia conferintei tinuta la Universitatea de Vest în legatura cu rezistenta din muntii Fagarasului. când s-a oficiat o slujba religioasa de pomenire a mortilor din temnita Aiud. Legasem prietenii cu atâtia din fratii de cruce din toata tara. De fapt. Pâna când am ajuns la Caransebes ca elev la Scoala Normala am purtat aceasta suba. Mai târziu. Acum era soferul col. soferul Capitanului la Bucuresti. a fost o nadejde de mai bine. când eram copil. Din grupul jud. ascultam de ei. Musca. Si unul. ca mai este cineva liber si lupta pentru salvarea neamului nostru. fratele lui mai mic.mai bine. Ei doi erau ca parintii nostri. cot la cot. aruncat pe umeri. ca si stapânul. Noua-Culme. l-am cunoscut si pe Ion Gavrila. Mehedinti i-am cunoscut pe Stanica Mihaiescu. seful grupului. La plimbare când ieseam. Se purta la noi la Teregova în timp de iarna. el a fost un îndemn la rezistenta si o speranta în ridicarea neamului nostru. De atunci. . ducându-ne amarul prin glume si plimbari. în timpul regimului comunist.

Au comunicat evenimentul iesit din comun la Bucuresti. Administratia.Marian Bejat. Dupa acel conflict dintre conducere si detinuti s-a aprobat câte o scrisoare si vorbitor. lipsiti fiind de fructe. nu mult dupa ce venisem noi de la Sibiu. acum cunoscut sub numele de Emil Manu. Noi. ca si cum asta ar fi porunca. parul ocrotea lânga tulpina o buna gramada de pere. copiii de atunci. — Istoria parului de la Alba-Iulia. În felul acesta ne treceau zilele fara sa ne dam seama. îsi apleca crengile tot mai mult spre pamânt. noi. nu cu mult. Pomul nu era pazit de nimeni. Parintii care veneau la vorbitor ne confirmau acest lucru. Emil Cizmarescu. acum încarcat de roada. De la prima para cazuta la pamânt. De aici a fost informat si Maresalul Ion Antonescu. dupa un timp. trecând fiecare pe sub coroana lui. ministrul de interne. ca pâna când toate perele s-au copt si au cazut. Am început sa lucrez la sculptura. iesita din comun. se apropia unul dintre noi si ridica para cazuta. când ne retrageam la camere. scriitor. Trecând zilele. una câte una. Asa am luat legatura cu familia. Perele se aratau acum mai frumoase si mai îmbietoare. De la interne au venit generalul Petrescu si generalul Pichi Vasiliu. la pamânt. Eu. student la Stiintele Economice. trecusem un examen si înca unul . destul de important. cu col. Perele ne tentau tot mai mult. De la acest prim gest. Si nimeni n-a fost sfatuit sa nu se atinga de vreo para. nimeni dintre noi n-a mâncat o para. Prin Bucuresti circula aceasta fapta. Musca în frunte si gardienii care ne pazeau a ramas uimita de gestul nostru. Cald peste masura. Fara sa ne dam seama. ne trezim în luna august. toti care observam ca vreo para a cazut o luam si o asezam lânga tulpina parului. S-au convins la fata locului. tot frumos si cald. parul nostru devine ispititor. De data aceasta. Era spre sfârsitul lunii iulie 1943. cadeam tot mai mult în ispita. Mircea Bejan. Stiam ca nu este al nostru. Acest fapt a uimit lumea. am patruns în atelierul de tâmplarie. Ne plimbam unul dupa altul. Seara. punând-o lânga tulpina. Erau coapte de-a binelea. Mai târziu. de la unul la altul. au început sa cada. Erau coapte. Parul nostru. Trebuie retinut un lucru. perele erau tot mai frumoase. coapta fiind. Din zi în zi. si pe Nicolae Ciovârnache. fratii de cruce din toata tara.

Sa aruncam acum o privire generala asupra istoricului Fratiilor de Cruce si asupra scopului acestui fenomen în revolutia spirituala începuta de generatia de la 1922. sa nu furam. adunati în padurea Dobrina în 1919. Fratiile de Cruce nu au facut altceva. se cereau oameni noi. nu sunt o utopie. Constatam ca acest fenomen se impune ca o necesitate în scoala româneasca. când visul de secole al natiunii române — “Întregirea neamului nostru în granitele lui firesti” — se realizase un nou grupaj de necesitati pentru mentinerea acestui vis înfaptuit — România Mare.din cele mai mari din viata noastra. La 4 mai 1924 ia fiinta prima Fratie de Cruce din tara. ca Fratiile de Cruce. Corneliu Zelea Codreanu sesizeaza acest pericol. Se declanseaza revolutia spirituala. din Hunedoara amândoi. urmarile lui nu sunt reparate. Dupa anul 1918. în acei ani de început. Asa se explica faptul ca azi. ca scoala în domeniul educational. decât au pregatit aparitia fenomenului legionar prin înfiintarea Legiunii Arhanghelului Mihail. toti aveau ochii atintiti asupra noastra. Nordului Bucovinei si Tinutului Hertei. Eram dat în judecata pentru nesupunere la încorporare. împreuna cu Bumba Iuliu si Ion Almajan. La rasarit ne pândea pericolul rosu. Fac întâmpinare . dupa lungi ezitari. Si azi acelasi pericol comunist ne ameninta. înfaptuit acum. fratii de cruce aruncati în închisori pe nedrept. a României Mari. crezând cu tot sufletul nostru în Hristos Iisus. unde am învatat sa fim cinstiti si corecti. cum le-a spus el înaintea executarii din 1946. Nu vor sa ne recunoasca drepturile noastre asupra Basarabiei. ma trezesc cu o citatie de la Curtea Martiala din Timisoara. pe care Lenin si toti ai lui ca si pâna-n prezent n-au vrut s-o recunoasca. Telul final era ridicarea si apararea neamului românesc. “copiii aia”. se va destrama în fata pericolului din afara ca ceata în fata soarelui. ELIBERAREA DE LA ALBA-IULIA În 1944. nu dupa mult timp. O mâna de elevi. în acea vreme. A fost primul dintre examenele pe care le-am dat în fata neamului. se decid sa lupte pentru apararea neamului împotriva pericolului de la Rasarit. Se da un decret de amnistie. Începând cu Lenin. Atunci am câstigat o batalie în fata istoriei. la Iasi sub conducerea lui Alexandru Butunaru. desi Pactul Ribbentrop-Molotov este anulat. Ajuns acasa. La vremuri noi. comunismul. În 13 mai 1944 am fost pus în libertate. Am demonstrat ca am fost crescuti în scoala Fratiilor de Cruce. Am dovedit. din 24 iunie 1927. Maresalul Ion Antonescu se decide sa elibereze o buna parte din tinerii sau. Elev fiind. altfel. sub numele de “Legea 70”. De aici si pâna în 1922. visul unirii. lucrurile iau amploare.

Din aceasta unitate mai facea parte si Stoleru. primesc si ordinul de încorporare. Eram în apropierea comunei Gurahont. Cei din anul II au ocupat o pozitie pe dealul Mocrea. un mamelon pe care noi adesea faceam instructie. formând un dosar cu actele necesare de justificare. rusii i-au respins pe unguri. pentru a fi trimis la Scoala de Ofiteri de rezerva. ca nu m-am sustras de la încorporare. I-au dat peste cap. Pe linia frontului. între pozitia ocupata de scoala noastra si Scoala de Ofiteri nr. cu ranita si tot echipamentul necesar. Aici dau de toti fostii colegii mei de la Scoala Normala din Deva. fugarindu-i pâna aproape de Chisineu-Cris. Asa cum eram. Pe acolo frontul a fost spart. 2 Bacau. Era comandantul meu de pluton. la Regimentul 96 Infanterie din Caransebes. elev în anul II. cantonat la Valea-Boului. Era în fata comunei Mocrea. O parte din elevii nostri au fost luati de rusi în . Acolo ma întâlnesc cu Emil Cizmarescu. dupa ce luase legatura cu Ion Bohotici. cantonat la Sacalaz. Se scursese mai bine de o luna de când venisem în aceasta scoala. Eu cu Bara Traian eram în anul I. Din timp ne-am retras spre Buteni. Toti erau în anul II. neinstruiti. Printre ei si Ion Bohotici. Facuse Scoala de Ofiteri în Germania. Îsi schimbase atitudinea fata de mine. în luna iunie 1944. acum scriitorul Emil Manu. Se dau acum lupte grele între armata maghiara si elevii de anul II. era regimentul 5 Vânatori Timisoara. de catana neinstruita. De la 5 Vânatori sunt trimis la Scoala de Ofiteri de rezerva din Ineu. fiind condamnat politic. Cu noi veneau din plin si civilii. Am alaturat raportului sefului de post o copie dupa foaia de eliberare si o copie dupa decretul de amnistie. Nu fac nici o luna de zile. Acolo erau toti colegii mei de clasa. Iata ca ne prinde si 23 August 1944. cu carutele pline de bagaje. am ocupat o pozitie de lupta. Prin Biroul de mobilizare din Lugoj sunt încorporat la 5 Vânatori Timisoara. Prin el am luat legatura cu unitatea legionara. Echipati de razboi. plecam pe front cu toata scoala. Era un exod al disperatilor din iadul frontului. În timpul cât eu îmi faceam dosarul pentru Curtea Martiala. ca-mi vine si ordinul de lasare la vatra.prin postul de jandarmi din Teregova. Cu infanteria motorizata. încercându-se o învaluire a scolii noastre. târându-si dupa ei si traistile pline cu te miri ce. Iata-ma si soldat. În aceeasi zi au fost respinse 12 atacuri ale ungurilor. sublocotenent.

loviturile lui din agonie sunt cele mai periculoase si cele mai perverse. ma întâlneam zilnic. pe noi trimitându-ne la Scoala de Ofiteri de rezerva nr. În februarie 1945. lucram sub ordinele lui Filon Verca. Aparuse un decret care scutea de armata pe toti studentii în teologie. Niciodata neamul românesc n-a fost mai mult hartuit ca-n lupta cu SATAN. de luari de pozitie. Petru Hamat. Parasutarile din 1945. Odata întors în tara. Filon Verca ia în mâna reorganizarea Miscarii Legionare. Rezistenta armata din BANAT Suntem în anul 1946. doua scoli de ofiteri în Ineu. Gasindu-ne fata în fata cu inamicul. Lazar Tiberiu si altii. Ion Iliescu. taran din Teregova. Filon Verca este ajutat de prof. Era elev la Scoala de Ofiteri nr. an de hotarâri. a credintei în Dumnezeu. au scos în evidenta o multime de probleme. la noi în tara. Se stabilise în Caransebes. izbind cu o putere de necrezut. Eram. Sub masca democratiei. pervers ne lovesc din umbra. la sfârsit de secol XX. Ne întâlneam la cantina scolii lor. pe atunci student la teologie si seful grupului FDC nr. ca si-n 1946. organizarea rezistentei prinde viata. Eram student anul I la teologie. întorcându-se la Oradea la scoala. a ocupat doua pavilioane alaturi de noi. dupa program. a libertatii. Din acest an se începe reorganizarea Miscarii Legionare. În 20 octombrie. cum mintea omului nu-si poate imagina. Refugiata din cauza frontului din Moldova. El era seful judetului Severin. când aparent caderea comunismului s-a realizat pe plan mondial. dupa doi ani de scoala militara. În toamna anului 1945 reusesc sa fiu lasat la vatra. împreuna cu Petru Maranu. 2 Bacau. Cât timp am stat la Ineu. toata scoala s-a întors în cazarma. Cu multa greutate au scapat de rusi. în Ineu. Petru . lupta este tot atât de acerba. la un pahar de vin. Pe baza acestui decret am fost lasat la vatra. care era ordonanta la un capitan de la ei. ca professor de limba româna la Liceul “Traian Doda”.linia întâi a frontului. Acum. Alaturi de Ion Iliescu. egalitatii si fraternitatii. deci. Fratiile de cruce erau deja organizate. Si acum. Deci în toamna anului 1945 eram student la teologie. 1 din Ploiesti. cu Petru Hamat. Ne dadeam seama de pericolul comunist. Venise Filon Verca din Germania. 72 Severin. parasutat fiind în 1945. cu scopul de a organiza rezistenta împotriva comunismului. Am intuit faptul ca lupta va fi de lunga durata si cu multe sacrificii. se desfiinteaza ambele scoli. atât de ordin strategic cât si de ordin tactic în lupta poporului român împotriva lui Satan de la rasarit. Dupa o aparenta liniste pe plan politic.

Iosif Ripan s-a lasat convins. Numai dupa acest gest al lui Filon. Cunosteam legionarii din aceste comune. În ruptul capului. ca nu a fost vorba de colaborare cu comunistii. a actului.” — “Iosife. Actul a fost încalcat de catre comunisti. mergi cu mine la politie si eu sunt primul din judet care fac acest pas. nu-l credea pe Filon ca acest act este o realitate. 2). Dupa cum vom vedea. La Lugoj îl aveam pe Iosif Ripan. care la aceea vreme conducea partea de nord a judetului Severin. La Timisoara era Ion Constantin. prezentându-se conform actului încheiat între parti. la grupul politic. prin Nicolae Petrascu si Vica Negulescu. Cu el ma sfatuiam în bunul mers al Fratiilor de Cruce. la vremea aceea. Daca este numai o manevra a lor de a ne prinde? Atunci ce ma fac? Ei sunt în paza mea. Armenis si alte comune din jur. Iata din ce a constat aceasta . acest act. Zis si facut. — “Filoane. Activitatea mea se desfasura pe tot cuprinsul jud. De aici încolo. Deseori mergeam trimis de Filon la Teregova.Cojocaru era seful regionalei Banat la FDC. Sa predea armamentul pe care-l detin. de aici si pâna la respectarea întelegerii. Din pozitia aceasta lucram îndeaproape cu Filon Verca. Din 1947 eram seful grupului FDC 72 Severin. tu stii ca si eu sunt pâna acum tot în clandestinitate. 3). Iosif Ripan lucra sub directa comanda a lui Filon. În acea zi a mers Filon Verca la politia judetului Severin. Din istoria evenimentelor se stie ca legionarii n-au fost eliberati din închisori. a generat si-n rândul legionarilor o confuzie. Îndata i s-au facut formele de legalitate. prin Ana Pauker si Teohari Georgescu. a fost o cale lunga si plina de surprize. Aici se cade sa amintesc dialogul lui Filon Verca cu Iosif Ripan la Lugoj. El cunostea bine oamenii din Lugoj. primind în mâna un act semnat de Seful politiei judetului Severin. Eu eram ajutorul lui Ion Iliescu. Sa nu participe la activitatile electorale (cele din 1946). Luncavita. Severin. demonstrativ. Asa s-a simtit nevoia de a se trece la lamurirea lucrurilor. Ca ajutor l-am avut pe Petrica Dragulete. Ca legionarii aflati în clandestinitate sa se prezinte autoritatilor. Aici este conditionata eliberarea legionarilor din închisori. ei continuând cu arestarile. fara dubiu. si Partidul Comunist. respectând urmatoarele trei obligatii: 1). La mijloc erau comunistii cu caracteristica lor de oameni crescuti în scoala minciunii. precum si elevii de la liceele de acolo. Dar. Asa am ajuns sa lucrez si cu Spiru Blanaru. eu nu-mi tradez oamenii. dispusi oricând la crime. Domasnea. toti oamenii lui au venit la casele lor. Din acest act reiese. În cursul anului 1945 are loc un act între Miscarea Legionara. N-a fost vorba aici de nici o colaborare.

Petru Grozavescu-Maranu si Ilie Cojocaru-Mocea. luna florilor a anului 1948. dupa câte am retinut din cele spuse de Iosif Ripan. Mai târziu au mai venit si altii. Petru Anculia-Miloi. 2). într-o casa bine pazita. la Lugoj. hotarându-se linia pe care trebuia sa o adopte în fata Comunismului. S-au înselat însa. În nord. nelasându-se prinsi de comunisti. spre Dealul Viilor. CONFERINTA DE LA LUGOJ Suntem martorii unui fapt de o mare importanta. Unii. Altii. Peste tot era o unitate de vederi. Nicolae Lupu si Vica Negulescu. îi alungase de acasa pe o parte din legionarii de la . La Teregova. cum au fost Martin Copaceanu-Rica. Au înscenat abateri din partea Miscarii legionare. de a continua activitatea si lupta de rezistenta împotriva comunismului. pâna la trecerea urgiei comuniste. acuzând-o de interventie vadita în favoarea lui Iuliu Maniu la alegerile din 1946. timp de trei zile. Nistor Chioreanu. mai putini la numar. cu expresia — cu capul la pamânt — 2). desi eram sefului grupului FDC 72 Severin. Asupra acestui punct erau doua pareri: 1). o singura problema s-a dezbatut si anume cea a activitatii în lupta de rezistenta împotriva comunismului. erau pentru încetarea activitatii legionare.confuzie: 1). În luna octombrie 1946. Comandamentul Miscarii Legionare tine o conferinta. la grupul politic si sub comanda lui Ion Sadovan la FDC. când li se parea ca-i liniste. Radu Mironovici sustinea sa se înceteze orice activitate a Miscarii. — Cu capul la pamânt —. Eram toti uniti sub comanda lui Filon. ca securitatea a pus mâna pe ei. pe care le câstigasera taranistii cu neta superioritate. O parte din ei iau calea codrului. prin grija si obladuirea lui Iosif Ripan. erau pentru continuarea activitatii în lupta de rezistenta împotriva comunismului. În cadrul acestei conferinte. Romulus Anculia-Miloi. mergeam si curier trimis de Filon în sudul judetului. ANUL 1948 Se dezlantuise marea prigoana legionara. Unii dintre ei au mai dat si pe acasa. la Lugoj. Eu. cei mai numerosi. LA COASA CU PISTOLUL MITRALIERA ÎN BANDULIERA Mai. Data de 15 mai 1948 este cea când sunt arestati cei mai multi legionari din tara. La conferinta au luat parte. cei care au scapat de arestarile din 15 mai au luat calea codrului si ei. În organizarea luptei de rezistenta s-a mers fara sovaieli. Nicolae Petrascu era de parere sa se continue lupta de rezistenta împotriva comunismului. lucra Iosif Ripan. Nicolae Petrascu. Pâna la urma a biruit punctul de vedere al lui Nicolae Petrascu. Radu Mironovici. Au continuat cu arestarile. Abaterile erau tot mai evidente din partea comunistilor.

stând la pânda. Si asa s-a creat aceasta legenda pentru mai târziu. scapasera liberi.Teregova. realizau atunci un petec de rai pe pamânt. cum de-abia-n rasarit de soare. sus. plecau unul dupa altul la postata de fâneata. de cuvintele însufletite ale lor. chemau pe Dumnezeu cu ei într-ajutor. Oamenii ostracizati. ca doar sub ochii lui am crescut. liberi în mijlocul naturii. prigoniti de Satan. realizând acea fantastica simfonie a lor în contactul cu metalul stralucitor în bataia razelor soarelui rasare. Auzul li se ascutise. fiind nedespartiti. Eu sunt un taran prost. Iata ca a venit si luna iulie. cu fânul de curând cosit. Se duceau de la unul la altul. Întotdeauna îmi spunea: — “Nu pot sa-ti spun pe nume. Si acum mi-aduc aminte cum îmi povesteau când ma duceam la ei. Doamne.” Si asa am ramas pentru ei toti si-n ziua de azi. Trebuie sa te respect. Era parca o ceremonie înaltatoare. cosind fânul toti la un loc. nu stiu cum sa-ti spun. iar instinctul lucra din plin. sus.” Martin Rica nu voia sa-mi spuna pe numele de botez. în cadenta coaselor. se desfasurau unul dupa altul. scaldata de razele soarelui rasare. Acolo. decât ei. desi azi. Cu urechile ciulite. Eram vecini cu casa. Desi se gaseau într-o lume de iad. Se asternea atunci un fâsâit de coase în fânul ud de roua diminetii. pe dealurile de sub Semenic. Nu sunt în stare sa va redau cele povestite si traite de ei. Se realizase un paradox. D-ta ai scoala multa. La orice miscare. pentru nepotii si stranepotii nostri. Se adaptasera legilor de aparare ale jivinelor din padure. trezindu-ma în pozitie de tragere. ce dumnezeiesc era acest neuitat tablou. fara sa-mi dau seama. pun mâna pe arma. cu semnul crucii facut înainte de începerea lucrului. Mergeau unul dupa altul. strajuiti de codrul des. Sa fi stat numai deoparte si sa-i fi vazut pe acesti adevarati haiduci ai zilelor noastre. care mai traiesc. mai ales de ale lui Martin Copaceanu-Rica: — “D-le professor. vremea coasei. În rasarit de soare. de dimineata tare. dupa o vreme se obisnuisera cu codrul. “Domnule professor”. dupa arestarile din mai. privirile li se otelisera. schimbând cuvinte mai mult în soapta. realizau dumnezeiescul în frumosul tablou: La coasa. N-avea cine sa-l taie. ca la o comanda. Se înfratisera cu codrul toti cei care. dar parca ne-am salbaticit. . ea este o realitate. povestite mie în zilele de închisoare. cu brazda alcatuita atunci de fiecare din ei. fugiti de urgia satanicului regim comunist. Se ortaceau. ascutindu-si coasele. fiecare cu coasa pe umar. cuciile mângâiau apasat ascutisul coaselor. haituiti ca vânatul din padure. cu cucia în cioc si pistolul mitraliera în banduliera. Fânul trebuia cosit. — LA COASA CU PISTOLUL MITRALIERA ÎN BANDULIERA. un adevar istoric.

în marginea de padure. Se organizeaza în lupta de rezistenta împotriva comunismului. În mod cert. cazând în robia comunismului. Un autodidact. neamul românesc. ca s-au speriat din senin. cu capul plecat în semn de rob. în toata acea vara fierbinte a anului 1948. Cum stateau ei în fata castronului cu mâncare. cu consimtamântul Apusului. Grupul de legionari. acesti cavaleri ai Crucii. sub jugul sovietic. La umbra unui pom sau a unui arbore. resemnati. aruncau coasele în fâneata si cu pistolul în mâna se aruncau la pamânt. caci Spiru Blanaru a fost o realitate. desfasurându-se în sânul grupului condus de Spiru Blanaru. care în mod sigur ascund o sumedenie de adevaruri si fapte petrecute. venea prânzul gatit de familia cu fâneata. Era un taran cu multa carte. Stalin. Pe la orele noua. Cu trupul tarii sfârtecat. . Rusii. De comun acord. fiind gata oricând sa puna mâna pe el. acesti haiduci ai zilelor noastre. De acum încolo îi vom urmari pe toti. pe genunchi era asezat pistolul mitraliera. se asezau cu grija la masa asternuta pe un masai (fata de masa) anume facut din cânepa. de pe dealurile Domasnei. când era la Caransebes ca professor. se auzea câte un zgomot neobisnuit.Daca ati sti cât de frumos povestea Romulus Anculia-Miloi. Eu n-am reusit sa ajung la acele caiete. Asa ajungem noi. si nu o fantasma. înfaptuind acte de eroism. când soarele se ridicase bine pe cer. toti recrutati de Horia Sima. Cineva este interesat ca acestea sa nu iasa la iveala. poporul român îsi pierde libertatea. neamul românesc gaseste solutia de a iesi din criza social-politica. în timpul coasei. comunistii. cu oamenii lui. dar mai ales spirituala. la Ialta. Churchill si Roosevelt determina sfera de influenta a fiecarei puteri în Europa. ca-ntotdeauna. a alcatuit nucleul grupului de rezistenta care avea sa se formeze când Spiru Blanaru avea sa vina pe dealurile Teregovei în noiembrie 1948. Moartea l-a luat înainte de 1989. asteptam parca barda calaului sa ne taie capul. Îmi mai povesteau haiducii mei ca ori de câte ori. drept marturie nepieritoare a istoriei neamului nostru. Si de data aceasta. pun stapânire pe Estul Europei. în pozitie de tragere. Asa au lucrat ei. GRUPUL DE REZISTENTA ARMATA ÎMPOTRIVA COMUNISMULUI DIN COMUNA TEREGOVA-BANAT (1948-1949) O data cu actul de la 23 august 1944. La urma se alegeau cu un râs si voie buna. A scris opt caiete din memoriile lui. cu o extraordinara abilitate si cu o perversiune neîntrecuta în politica mondiala.

Tancurile rusesti pun stapânire pe întregul popor român. Aici Filon Verca a fost ajutat de prof. ajutat de Ion Sadovan. Pe atunci.Românii din pribegie. Pe rând. În acea vreme. au calcat si supus toata tara. La Lugoj l-a avut colaborator pe Iosif Ripan. care ne rapise Basarabia si nordul Bucovinei. ramâne Constantin Pascu la conducerea regionalei Banat. Tin sa mentionez ca eram sub directa conducere a lui Ion Sadovan. seful regionalei Banat. Nu la întâmplare s-a pornit lupta împotriva comunismului. începe organizarea de rezistentei. Odata ajuns pe pamântul tarii. Severin era condus de Ion Iliescu. . ca student la Teologie. ARMATA NATIONALA se desfiinteaza. Constantin Munteanu. la vremea aceea. de Ion Chirila. care tot timpul era alaturi de el. în jur de 1000. totodata fiind si ajutorul lui Ion Iliescu. erau putini la numar. din fosta ARMATA NATIONALA. Constantin Pascu. care a cuprins si Aradul. În Banat a fost parasutat profesorul Filon Verca. Atanasie Berzescu. Virgil Procapovici. care conducea rezistenta din nordul judetului Severin.C. Nordul Banatului. 9 Mai 1945. Acum au loc parasutari în toata tara. vin în tara si se organizeaza în rezistenta pentru aparare. iau atitudine în fata actului din 23 August. Era în joc însasi fiinta neamului. C-tin Florescu. grupuri de români. fiind student la Teologie. Ion Sadovan. În partea de nord a judetului se angajasera în lupta de la tinerii frati de cruce pâna la cel mai batrân luptator. Ion Constantin. am luat parte activa la organizarea rezistentei. Comunistii. Ion Godea si altii. cu puterea moscovita în spate. eu. professor la liceul “Traian Doda”. în 1944. care de fapt fusese numit în locul lui Ion Constantin. Sub comanda lui Horia Sima se înfiinteaza GUVERNUL DE LA VIENA în toamna anului 1944. Tot acum. Teodor Roman si altii. Filon Verca a fost ajutat si de Petru Hamat. de comun acord cu puterile din Apus. dar. Dupa terminarea razboiului. grupul FDC al jud. l-a avut ca organizator pe ing.D. se organizeaza ARMATA NATIONALA. I-a mai avut alaturi pe Gheorghe Brahonschi. Adam Andrei si altii. grupuri. La rândul sau. Nicolae Balanescu. Viorel Gheorghita. Centru de organizare în Banat a fost Caransebesul. dupa trecerea lui Moroaica în Germania. seful regionalei Banat F. Tin sa mentionez ca. Se face apel la toti românii din exil ca sa se înroleze în aceasta armata nationala pentru a lupta împotriva Rusiei. Ion Iliescu. fugiti de urgia comunista. a fost ajutat de Petru Cojocaru. Intuisera ca primejdia era mare.

Verca a mai fost ajutat de Nicolae Horascu si Spiru Blanaru.În sudul Banatului. În plasa Orsova. ca organizatori au fost Zaharia Marineasa. Preocupati. Singura armata lui Avram Iancu. Ajunsi la acest moment. luptatorii din rezistenta formau adevarata armata a neamului românesc. L-au alungat pe regele Mihai în mod necinstit si dictatorial. Îsi înfaptuiau planurile. în cadrul ministerului de externe. Toti cei care au facut parte din Armata Nationala. în vremea anilor 1948-1949 si pâna la desfiintarea ultimului grup de partizani. noi ne-am desfasurat mai liber în organizarea rezistentei. prin Bucovina. razlet. Se impune un lucru de luat în seama. prof. neamul traia si se afirma. Era în pericol existenta lui. cei de la conducere. o formau luptatorii din aceste grupuri de partizani. O multime de rusi. ajunsi în tara. ca la Moscova.R. angajându-se în lupta cu comunismul. Istoria ne mai marturiseste ca pe vremea lui Avram Iancu — 1848-1849. deci. pe Petru Grozavescu si Romulus Anculia. cu arma în mâna. alegerile din 1946. Aceasta era adevarata armata a poporului român. În garnizoana Teregova i-a avut pe Horia Anculia. sprijiniti de tancurile rusesti. prin armata sa. Dintr-un loc într-altul. de acest lucru. se furasera voturile. Aici au luptat cu dârzenie. Cu experienta de lupta a Moscovei. în plasa Teregova. s-au înrolat în grupurile de partizani. sef de garnizoana. Au urmarit din aproape pe ofiterii monarhisti. Comandorul Petru Domasneanu si Gogu Cristescu. Numai ei luptau pentru neam si legea lui Hristos. de 6000 de ostasi. Pâna acolo se ajunsese cu actiunea dusa împotriva poporului român. functiona o directie speciala pentru România. Prin ei. Poporul român se gasea deci într-unul din cele mai grele momente din istoria lui. care cunosteau bine limba româna. Din 1947. Ne aflam în anul 1946. a trecut la organizarea comunismului la noi în tara. adevarata armata a neamului românesc. Asa si acum. U. Dupa ce în tara se fixeaza la teren. reprezenta neamul românesc. tavalugind lumea.S.-ul. Se pregateau alegerile parlamentare. era condusa România. partidele . au primit cetatenia româna. au ocupat mari functii în stat. Trebuia luptat împotriva lui chiar cu pretul vietii.S. De acolo. Cealalta era armata rosie care secera cu necrutare sutele de mii de români. mai lua nastere câte un grup de partizani. comunismul era considerat cel mai mare dusman al nostru. ei îsi desfasoara planul de atac împotriva rezistentei românesti. Atunci când. mai ales în nordul Moldovei. se cuvine sa mentionam un lucru: — Când grupurile de partizani au luat fiinta de-a lungul muntilor Carpati. neamul românesc s-a gasit într-un mare impas. la alegerile din 1946. ei încep treaba.

LUPTELE DE LA TEREGOVA Era acalmie. Dupa Sfântul Ioan. Când Gheorghe Ionescu. Spiru Blanaru. în ianuarie 1949. organizându-se si aprovizionându-se. ci numai doua: Spiru Blanaru si Colonelul Ioan Uta. în partea aceasta a Banatului nu au fost trei grupuri de partizani. Adesea. liberali. printre care cel al lui Spiru Blanaru din Teregova si al colonelului Ioan Uta. Tin sa mentionez un singur lucru. Aflati în aceasta situatie. constituiti în grupuri armate. Toata Teregova se afla în alerta. Un du-te vino peste tot. Cei din organizatie se temeau de un denunt al celor doi arestati. Gheorghe Ionescu face aceasta organizatie pentru a veni în ajutorul celorlalte grupuri de partizani din munte. Asteptau sa se întâmple ceva. Portile închisorilor s-au deschis. Se gândeau tot mai mult la greutatile care vor veni. fara nici un rost. Aveau arme. oamenii erau nelinistiti. Gheorghe Ionescu a organizat com. La sfârsitul lui 1948 si începutul lui 1949. oamenii lui Spiru Blanaru se hotarasc sa atace primaria . de a apara neamul de dusmanii de la rasarit. a luptat alaturi de comandantul grupului. dar nu erau suficiente. În vremea aceea nu se mai facea deosebire între taranisti. Frigul nu cruta pe nimeni. Au intrat cu miile. În munti fugeau tot mai multi români. Nu a avut grup separat. securitatea îi aresteaza pe Grigore Ianosiga-Ionescu si pe Moise Anculia-Pasule. notar public. cam pe la 9-10 seara. Asa au luat fiinta grupurile de partizani. Aprovizionarea cu arme si alimente devenea o problema. cu o singura datorie. juramântul fiind luat de Parintele Alexandru Nicolici. cu grupul sau. Teregova numai pentru a putea sustine si aproviziona cele doua grupuri din munte. Ca-ntotdeauna înainte de furtuna. Acum securitatea se organiza pentru a înabusi actiunile grupului de partizani. Erau partizanii. ieseau din case si plecau prin comuna. frati între ei. membri activi ai organizatiei din comuna. Toti erau români. în cazul în care ar fi cedat la ancheta. se gasea pe dealurile Teregovei. organizeaza comuna Teregova în formatiune de lupta. Muntii nostri au început sa gazduiasca o multime de români. Spiru Blanaru era deja organizat la munte în grup armat de partizani.istorice si pe toti cei care se gaseau luptând pentru apararea neamului românesc. Iarna aspra se napustea tot mai naprasnic. militari sau legionari. destul de periculoasa pentru existenta grupului si a organizatiei. Când a trebuit sa fuga în munti. el s-a dus în grupul lui Spiru. comunistii. cu zecile de mii si chiar cu sutele de mii.

De acum furtuna se declanseaza. Erau decisi sa lichideze cu partizanii. Noi eram putini. la un atac de proportii mari din partea securitatii. eu am fost la Spiru Blanaru pentru a ne întelege asupra a ceea ce aveam de facut. desi albastrul cerului vestea ger. împreuna cu ofiterii de paza. Nu ne-a ramas decât lupta pe viata si pe moarte. care a plecat cu ei. Pâna acolo sunt aproximativ 7 km. unde se afla postul de jandarmi cu cei doi arestati. Cale de întoarcere nu mai aveam. Grupul îsi avea locul fixat pe dealul Tomnacica. am început lucrul. am cazut de acord cu tot grupul. cei putini. Era o zi de iarna. era în spatele lor. Toti ostasii si jandarmii au fugit care-ncotro. apare legea care prevedea pedeapsa cu moartea pentru toti aceia care se dovedeau ca lupta împotriva statului. În cazul când vor fi surprinsi. nu prea frig. cei de jos. În 23 ianuarie 1949. Noi. Se deschide foc de mitraliera în geamurile imobilului. Grigore Ianosiga si Moise Anculia. Un neastâmpar ne cuprinsese pe noi toti.30 începe atacul asupra primariei din Teregova. atunci se vor apara luptând. neamul si tara. care aveam misiunea de a coordona grupurile. Noi. în frunte cu Spiru Blanaru si cu Petru Domasneanu. fara îndoiala. Simteam cu totii ca moartea ne da târcoale. Era multa speranta si nestramutata credinta ca vom birui. soarele . la grupul lui Spiru Blanaru. Tot acum tin sa va încredintez si mesajul lui Spiru catre neamul românesc. A doua zi. sa nu se dea un atac frontal. Dupa orele 22. Ei erau multi. Ne asteptam. Toti ne rugam si nadajduiam în mai bine. Se arunca mai multe grenade în curtea primariei. în mijlocul padurilor care frematau a bejenie. Partizanii au intrat în postul de jandarmi si i-au eliberat pe cei arestati. Stând de vorba cu el. În 16 ianuarie 1949. Dupa lungi discutii. Grigore Ianosiga s-a dus singur în padure. cei care ne angajasem în lupta. Unul câte unul. Zilnic faceam drumul în padure pe cai ocolite. curierul meu. la nord-est de Teregova. Stalin. producându-se panica. Am ajuns acolo condus de Tudor Ruset. acolo sus. În toate comunele din jur se înstapânise o atmosfera grea. Lupta împotriva comunismului trebuia dusa chiar cu pretul vietii. cei din comuna se duceau acolo. aveam credinta în Dumnezeu si în misiunea noastra de a apara credinta. prin armata lui. pe îndelete mi-a încredintat multe lucruri gândite de el. securitatea a adus un batalion de ostasi pentru lupta.comunei. Slatina-Timis se afla la o distanta de 15 km. cauzând moartea în rândurile securitatii. Aprovizionam cu arme si alimente. în comuna Teregova.

cu albul zapezii scânteind în soare. ne trezea la realitate. Miriade de stelute albe reflectau albul scânteietor al omatului. Cred totusi ca tu o sa scapi. În masura zbuciumului din sufletele noastre. Desi suntem. Ne-am împacat cu gândul ca va trebui sa murim pâna la urma. — “În fata primejdiei. la momentul potrivit. sunt multi legionari.scalda bolta cereasca de un pitoresc nemaivazut. Cu totii ne rugam ca sa scapam din draceasca înclestare între bine si rau. familia mea. Nu facem diferenta între noi. nu ca pe un mesaj. În lupta aceasta cu raul. ei erau multi. am certitudinea ca voi muri si-ti încredintez tie aceste gânduri ale mele. într-o iarna grea. dupa cum stii. Suntem de atâta timp la un loc. Baierele inimii lui se dezleaga si zice: — “Mai frate Tase Berzescu. ne zbateam sa gasim o iesire. suntem prinsi ca-ntr-o menghina. ne întelegem ca fratii. S-a realizat o prietenie. frate Tase. ascultam la ce-mi spunea Spiru. C). prin ce am trecut si care au fost conditiile de viata si sansele de biruinta asupra comunismului. hotarâti sa lupte pâna la unul. Spiru începe marturisirea lui. Toti suntem români si trebuie sa fim uniti în fata dusmanului. am observat un lucru extrem de important în felul lor de comportare. as vrea sa . ci ca unele framântari ale mele ca om. zapada nu se topea. sa stie si ai mei. de acasa. liberali si militari. Iata ce-mi spune Spiru: A). diferiti. Este bine sa stii unele gânduri ale mele. iar noi eram putini si fara arme. daca va mai apuca sa scape cu viata. În aceasta atmosfera de zbucium sufletesc. — “As dori ca. sprijiniti de tancurile rusesti. noi ne-am adus aminte de Dumnezeu. Stând asa. liantul fara de care nu va fi niciodata biruinta. unitatea între noi. Asa cum am mai spus. la fel si sotia mea. Nu stiu care va scapa din noi doi cu viata. nu i-am auzit o data sa faca deosebire între ei dupa apartenenta politica. în mijlocul întinsului de zapada. B). Era o feerie. Aparuse deja legea care prevedea pedeapsa cu moartea. ca apartenenta politica.— “De când stau aici în grup cu acesti oameni. Contrastul acela izbitor al colinelor de deal învesmântate în mantia alba. în aceeasi masura crestea farmecul naturii. Eu. Vânati din toate partile. unul lânga altul. Desi cel mai mare pacat al românilor este lipsa de unitate. Fiul meu. taranisti. noi aici am reusit sa realizam. Aici. cu noi era numai Dumnezeu. în ciuda pacatului.

În mare. aproape o ora. am fost condus de unchii mei Petru si Ion Berzescu. De atunci nu ne-am mai vazut. zi de o noua întâlnire. Ca treziti dintr-un vis. mai ales asupra unitatii. grupul a fost informat de caderea mea. ne privim în ochi. În 25 ianuarie 1949. în vremea aceea. Pe înserate am ajuns acasa. pe carari de noi stiute. Si-au dat seama ca nu-i de glumit. încredintate mie.cunoasca prin ce am trecut. El n-a avut pretentia unui mesaj. de la catedra. La Teregova. la Caransebes. Dupa aceasta încredintare de gânduri si vreri a urmat un moment de tacere. Avea sa fie ultimul ramas bun dintre noi. Gheorghe Ionescu se ocupa de aprovizionarea cu arme si alimente pentru grup. Fa acest lucru. Amândoi si-au iubit neamul si legea crestina. Arestat fiind. încredin-tându-mi pentru viitor cele spuse de el. Dupa ce m-am despartit de Spiru am stat de vorba cu Petru Domasneanu. Cei care vin dupa noi sa stie ce-am facut si ce-am gândit si noi. fratele meu. Stiam ca ne hârjonim cu moartea. m-am întors înc-o data cu privirea spre Spiru. Poporul român s-a nascut crestin. unindu-ne în gânduri si nadejdi. Pâna seara. La despartirea mea de oamenii din grup si de Spiru. facându-i semn cu mâna de bun-ramas. As dori ca odata sa fie liber. Spiru a coborât în Slatina-Timis si a stat de vorba cu sotia mea. de liniste. la Slatina-Timis. eu am fost arestat de catre securitate. unde era centrul de actiune . neamul nostru românesc. catre tara. care era din Slatina-Timis. Plecând spre casa. Eu însa îl consider mesaj catre toti românii. sunt predat maiorului Aurel Mois. în “toiul beznelor adânci”. aceleasi lucruri si doruri mi le-a spus si Comandorul. Personal. peste coclauri înzapezite. ne-am îmbratisat si sarutat. mare si unit. despartindune. de traire interioara pentru amândoi. Spre Slatina-Timis. Acestea au fost gândurile lui Spiru Blanaru. jertfindu-se pentru ele. care nici în prezent nu este. de comun acord cu ei am fixat ziua de 28 ianuarie 1949. Eram professor la Slatina-Timis. Dezmembrarile de partid sa dispara. D). Se pregateau de retragerea spre muntele Semenic. — “Îmi este draga tara noastra. si este de-ajuns pentru mine. Avem obligatia morala fata de copiii nostri sa le lasam mostenire dreapta credinta a stramosilor nostri si raspunderea fata de strabunicii nostri. informându-se de cele petrecute cu mine. Dumnezeu sa fie cu el. crescuti în legea crestina. de Martin Copaceanu si de Martin Moatar.

cu gândul de a ma împusca. De acest joc stia numai el si cu capitanul Schnellbach. Ajuns în fata lui Mois si luat în zeflemea.al securitatii împotriva rezistentei. Martin Copaceanu avea . Acum el era în grupul lui Spiru. Tot drumul l-am strabatut fara sa-mi dau seama. am aflat ca Samfiu Banu. Ajungând la Teregova. fiind în bune relatii cu el. când am stat de vorba cu Martin Moatar. gazda mea unde locuiam la Slatina-Timis. Daca refuz. Eu cu cei doi ofiteri. Eram hotarât sa-i înfrâng prin viclenie. Pe tot timpul urmaririi eu am fost încadrat de Schnelbach si înca un ofiter. care a facut parte din grupul lui Spiru. i-a spus ca m-am dus la Spiru. Mois ma obliga sa merg în urmarirea lui Spiru Blanaru cu compania de securitate. Mult mai târziu. m-am linistit. Seful centrului era chiar Aurel Mois. Mois era în frunte. ma rugam lui Dumnezeu sa ma scape din acest impas. voi merge la moarte. 1949. de la centru. chiar daca ma împusca. care ma însotea. În biroul lui îmi da urmatoarele instructiuni: Eu voi fi prezentat armatei drept ofiter de securitate. îmi spune sa ma pregatesc pentru a merge cu armata sa-l prinda pe Spiru Blanaru. cu numele de Ionescu si voi fi tratat ca atare. Dupa doua zile. De aici avea toate datele Mois. Eram preocupat de jocul pe care trebuia sa-l fac. Si cu pretul vietii mele îl voi salva totusi pe Spiru. Voi simula o evadare. În miez de noapte vine Mois la mine în celula si-mi spune sa-l urmez. Nu-mi puteam da seama de unde stie aceste lucruri. în închisoare. ma vor duce legat. ca dintr-un facut. îmbracat sumar. în timpul când am fost professor. Coloana de masini a plecat din Caransebes la orele 2 din noapte catre Teregova. în alta parte decât la locul de taina al lui Spiru. Spiru nu trebuia descoperit si tradat. smulgându-ma dintre cei doi ofiteri. Sotia. declarând ca nu stiu nimic de Spiru. Daca nu-mi reuseste planul de a-i duce. într-un jeep în urma coloanei. În seara zilei de 27 ianuarie. Am acceptat jocul cu moartea. acesta începe o ancheta sumara si de forma numai. atunci. Înaintea lui Tudor Ruset l-am avut curier pe Martin Copaceanu zis Rica. era informatorul securitatii. Eu refuz. în 27 ian. din Bucuresti. Singur în celula. Am mers pe ultima carte. În mintea mea încoltise o iesire din acest joc satanic. în plina iarna. Nimic serios. numai sa-l scap pe Spiru. Mois însa era la curent cu cele întreprinse de mine în legatura cu grupul lui Spiru. La tradare nu voi ajunge în nici un caz. prin viclenie. care tot timpul ma tineau de brate. Vor trage în mine împuscânduma. hotarât.

mai Berzescule. tu esti om zdravan la minte si serios. Mois îl întreba pe Miluta daca ma cunoaste pe mine. noi nu putem sti. Ma uitam în ochii lui si repetam mereu dealul Poieni. — “Cine-i curierul tau de aici?” — ma întreba Mois. pe dealul Poeni.” — “Unde este acum?” — “Apoi. Tu stii unde este. — “Da. Atunci eu nu mai stiam unde se afla. de fapt. a plecat cu tot grupul. Tu trebuie sa ai un curier si aici în comuna. în închisoare. Sa ni-l dai pe Spiru Blanaru în mâna daca vrei sa nu fi împuscat!” — “Domnule maior. dupa trei zile de la arestarea mea. domnule maior. Ma cheama Mois în biroul postului de jandarmi si-mi spune: — “Asculta. Mihai Copaceanu zis Meila Rica. Dar. Credeam ca va fi plecat asa cum neam înteles. când am auzit asta.” Acum când ma gaseam în momentele cele mai grele. d-le. pacea s-a coborât în sufletul meu. în situatia în care ne aflam noi acum. O data cu Miluta este adus si tatal sau.” — “Nu-i nimic. Ei stiu unde. Spiru Blanaru nu mai este acolo.” Fratilor. iar Gheorghe Ionescu este un ofiter mai bun decât toti la un loc. La cele declarate de Miluta. nu numai dvs. Pe mine ma stia foarte bine. Miluta nebunul primise mesajul meu. — “Mai Miluta. ne jucam de-a moartea. Am declarat ca nebunul de Miluta este curierul meu. Îi sugeram parca prin gând lui Miluta sa spuna ce-i dictez eu. batrân de tot. Deci erau tot la vechiul loc. nebun. mai stii unde este acum?” — “Da. Sa stiti ca si el este ofiter. Era plin de viata. ca doar eu am fost la el cu mâncare. Eu îmi faceam planul de bataie. Cel de Sus m-a luminat. Era bolnav de nervi. — “Miluta Copaceanu zis Rica”. Toata lumea din comuna îl cunostea asa. doar cu el am crescut. Nimeni nu-i avea grija. cu adevarat. mos Mihai Copaceanu. Si sunt acolo multi. Ma hotarâsem sa duc armata în punctul opus al dealului Tomnacica. Fratele tau Martin. domnule. mi-am zis.” În vremea asta îmi batea inima de sa-mi sara din piept. este profesorul nostru. sa ma duci la el. — “Ce vrei sa spui cu asta?” — “Plecati de la o premisa falsa si nu puteti conclude just. raspund eu. cu numele de Miluta. mai vine si mos Meila . Cu el este si un comandor. Eram vecini cu casa bunicilor din Teregova. la coliba noastra. este acolo sus pe dealul Poeni. tatal lor. îmi garantam o batalie câstigata. am aflat ca ei nu s-au miscat de acolo. de la nord spre sud. Daca voi scapa cu viata. Spiru cu tot grupul. Mai târziu. catre Herculane.un frate mai mic. stabilind drumul care trebuia parcurs cu armata. dar se tinea bine înca. de tine depinde reusita noastra. domnul Atanasie Berzescu. Mai traia si batrânul. Petru Domasneanu. Mois trimite pe seful de post dupa el. Imediat.

pe buna dreptate. pe vremea aceea erau cei ce reprezentau neamul românesc. aproape de Bradu-Mosului. iar încheietor de coloana eram eu. era tradarea. cu frig si zapada scârtâind la fiecare pas al nostru. Ma prezinta armatei: — “Dumnealui este tov. Banditii sunt peste tot si bine înarmati. Atenti ca pasarea de prada si tremurând la orice fosnet de padure. al lui Berda. Eram târâti sa ne vindem fratii nostri care. sus. Tot în salturi am urcat dealul Poieni. cu precizarea ca fiul sau Martin se afla acolo sus. locotenent Ionescu de la Bucuresti. Sa fiti cu bagare de seama la orice miscare. Miluta si mos Meila Rica. stiind ca nu trag în ei. Se miscau în urma tancurilor comuniste. era apararea neamului. iepureste ciuleam urechile la alte zgomote sau miscari ale inamicului din spaimele bietilor ostasi ai securitatii. Miluta si mos Mihai Copaceanu zis Meila Rica. Mergeti cu el si sub supravegherea lui. Mois îmi da ultimele instructiuni. încadrat de doi ofiteri. Noi ne foiam întruna în jurul orelor patru dimineata. Ne trânteam pe burta la pamânt. iar jos. ca niste iepuri tremurând a spaima. Satan pusese stapânire si pe sufletele lor. În fruntea coloanei erau cei doi. Mi-am dat seama ca ostasii acestia din securitate nu aveau nimic comun cu vitejia ostasului român. La vremea aceea neamul românesc a trait prin grupurile de partizani din tot lantul de munti ai tarii noastre. Teama disparuse. Era 28 ianuarie 1949. acolo sus la Tomnacica. Schnellbach si înca unul. ne miscam spre o tinta imaginara. Luna plina ne lumina drumul si ne arunca umbrele noastre miscatoare când pe zapada înghetata. ziua când eu trebuia sa ma întâlnesc cu Spiru Blanaru. jos de tot. venite din stepele . cu rasuflarea întretaiata. noi auzeam comanda în soapta de “culcat”. cu o luna care lumina ca ziua pe cerul tremurând parca a ger.Rica. Curierii mei. Noapte de iarna. pâna sus pe culmea careia i se spune Cracul lui Daucu. la adierea vântului întepator. Eu eram la urma. la munte sus. Cu inimile zbatându-se în piept. pe dealul Poeni. Daca voi scapa cu viata din aceasta urmarire. tatal sau. jos. când pe negrul pamânt dezgolit si înghetat. Îi duceau în fata. profesorul lor. Urmaream pas cu pas desfasurarea expeditiei. pe carari în sus. Si acum la drum. erau în fruntea coloanei. Daca vântul se întetea pe alocuri si facea ca zgomotul sa fie mai tare. cum îmi spuneau ei în comuna. stiu ca voi plati-o cu vârf si îndesat. mergând unul dupa altul. cu un cer senin si mii de stele. Gânduri limpezi se depanau în mintea mea. Parca era armata din Tiganiada lui Budai-Deleanu. împreuna cu toti partizanii. Sus. Comunismul.

De la coliba lui. Unul dupa altul. mos Meila Rica sufla tot mai greu în fruntea coloanei. asa sa si întâmplat. Acum era padurar. Era în stânga mea. Dupa cum vom vedea. Batrân si cu bastonul în mâna. Frica îsi batuse joc de ei în mod caraghios. spre muntele Semenic. unde se vedea fumul iesind. Urcând Cracul lui Daucu.rusesti. Mergând asa. El a prins jocul meu si mergea si el cu multa încredere în acest joc. ca nu-i asa aproape Bradu-Mosului. Aici se formeaza o padure deasa. la locul unde stiam ca-i lasasem în 23 ianuarie pe toti cei din grupul lui Spiru. dar blânda. care era asezata într-o poiana. la . Rupt de oboseala. Ne-am oprit la coliba lui Radu Besari. ne trebuia cale lunga si nu ne ajunge nici ziua. mergeam obositi pe drumul în urcus. ma uitam în dreapta mea. Nu plecasera de acolo. o podoaba a naturii. de brazi înalti. dar nu lipsea nici stejarul. De lânga mine disparusera cei doi ofiteri care tot timpul m-au însotit. taicule. Mergeam stapânit de un curaj supraomenesc. cu amestec de fag si brad. — “Mai avem. în bataia soarelui. pe culme de deal. dupa atâtea culcari în zapada. ud la picioare. cu putini fagi în margini de poiene. Avea o gospodarie frumoasa. razlet. în marginea unei întunecate paduri de fag si brad. De la doua colibe iesea fum. desi ne întelesesem sa plece daca eu voi fi arestat.” Bradul-Mosului este alt deal legat de dealul Poieni. în dreapta acesteia se facea o panta destul de lunga. mergeam fara încetare pâna la punctul unde ei îsi vor da seama ca s-au înselat si n-au facut nimic. Se sfârsea jos de tot. Miriade de stelute faceau ca zapada sa scânteieze în soare. Erau ei. un consatean si colegul meu de clasa la scoala primara. epuizati de salturile iepuresti ale vitejilor ostasi de sub ocrotirea rosiei armate din rasarit. în plinul poienii. sus. încadrat de cei doi ofiteri. În bataia soarelui se vedea numai aburul fiecarui viteaz din coloana. Credeam cu tarie ca pe Spiru l-am salvat. falnici si ei. am ajuns pe o zi senina. mai avem mult?” îl întrebau ofiterii. Pâna la ei. acolo este si copilul meu. — “Mosule. scaldati în lumina soarelui. Pe la orele 14 am ajuns si noi la Bradu-Mosului. Nu-mi venea sa cred ochilor. pe dealul Poieni. aproape de culme si ma uitam cum se desfasoara armata de securitate. cu soare scânteietor. Eu ramasesem lânga un fag înalt. Am aflat asta când am stat de vorba cu ei la închisoare. spre dealul Tomnacica.

cel pe care Spiru Blanaru îl salvase de la postul de jandarmi. la zece metri de mine. în sinea mea. era culcat în zapada. În gluma. Dumnezeu m-a salvat. în stânga mea. dati-va dupa fag. El refuzase sa mearga cu Spiru. curierii mei. care se facea ca nu ma cunoaste. Acum cazuse în gura lupului. seful de post din Teregova.” Se facea ca nu stie nimic. A fugit de unul singur. Mi-am dat seama. Schnelbach ma îndeamna sa manânc. Seful de post striga la mine: — “Domnule locotenent. Toti mâncau din pachetele lor. Asta mi-a fost mâncarea pâna a doua zi. îmi spune: — “Era sa va împuste soldatii astia. Femeia. Eu cu Miluta si mos Meila Rica. Plutonierul. Dupa încetarea focului a venit Schnellbach la mine. M-am asezat pe un scaun la masa. gazda noastra. Ma gândeam ce voi pati eu când îsi vor da seama ca i-am învins. rugându-ma: — “Domnule locotenent. În gândul meu.. ca va împusca nebunii aia!” Eu am auzit. Eu. luându-ma de brat. Îl prinsesera într-o coliba din desisul padurii. Doamne. Drept tinta eram numai eu. îmi aduce un blid de lemn. se apropie de mine cu rasuflul greu. de lupta mea împotriva dusmanului de clasa. Într-un târziu. din tot sufletul multumeam lui Dumnezeu ca m-a salvat de la moarte. Am uitat sa va spun ca în timpul cât trageau soldatii cu armele spre mine. piuuu. În timpul acesta se deschide foc de arme înspre culme. . care era destul de gros. trebuia sa mai traiesc. aduceau un om. sotia lui Radu. Trageau în mine. piuuu. Sa amintiti si de mine. Soldatii din jurul poienii trageau acum spre noi. nu mâncam nimic. ca totusi Cel de Sus are grija de mine. Obosit si el. De abia prinsesem si eu puteri. plin cu lapte si mamaliga calda. Am intrat împreuna în coliba. ce bun a fost. deci. ma întreaba daca vreau sa manânc ceva. glontele pe la urechile mele. împreuna cu Moise Anculia.. Va rog sa nu uitati. când am ajuns la Caransebes. care nu stia cine sunt. Era mos Grigore Ianosiga-Ionescu. De-abia atunci mi-am dat seama de ce cei doi ofiteri au disparut de lânga mine si m-au lasat în paza sefului de post. din adâncul padurii. vedeti d-voastra ce greu este când urmaresti niste banditi? Sa nu uitati când faceti raportul acolo la Bucuresti. Dintr-un salt am si fost dupa fag.” Eu înregistrasem acest lucru si-mi dadusem seama ca jocul meu luase proportii.vreo zece metri numai. m-a dus la coliba.

ca daca vom fi atacati. Aici. Eu eram pe banca din spate. Eram sigur ca totul s-a terminat. lasa ca iei tu. mos Meila Rica.” Frica intrase bine în bietele oase ale viteazului maior de securitate Kling. fara sa opresc. Nu mai eram locotenentul Ionescu. a sarit în sus. v-am spus de la început ca ei. nu stiam atunci. am multumit iarasi lui Dumnezeu ca totul se terminase cu bine. În gândul meu. Mi-am dat seama ca-mi întinde o cursa. ma ia în primire Mois. Eu am câstigat o batalie si înca una mare. deodata aud comanda sefului de expeditie ca ne întoarcem acasa.” . dar eu nu m-am prezentat drept locotenent. dupa caderea mea. care ma luase drept locotenentul Ionescu si ma înjura: — “Mai banditule.” La cele auzite. la care n-am voit sa raspund. strigând la Mois: —“Du-l de aici!” M-am trezit aruncat într-o camera.Se apropia seara. Cu ce pret. În plina noapte ne-am întors acasa pe valea Teregovitei. ei au fost înfrânti. Trecuse mult de miezul noptii. am plecat la Caransebes. ca nu sunt. alta trasnaie pe capul meu. I-am învins. mos Mihai Copaceanu. le spune celor din masina: — “Sa stiti. Eu vin si ma plâng ca la un om cinstit si tu râzi de mine. Deci pe o alta cale. între cei doi ofiteri. au pornit spre Caransebes. Ma ia de mâna si ma duce în fata lui Nikolski. Grigore Ianosiga si cu mine. vor pleca. Stând jos pe o rogojina unul lânga altul. ne arunca pe toti trei într-o celula. Mi-a pus câteva întrebari. Într-o goana nebuna. care venise si el la Teregova pentru a savura o victorie a lor. mos Meila Rica. se întoarce cu fata catre mine si-mi spune: — “Sa multumesti lui Dumnezeu ca a iesit asa si copiii aia. singur la postul de jandarmi. împreuna cu doi ofiteri. ti-ai batut joc de mine. ci ei m-au facut ofiter. Lasa ca ai sa-ti iei tu plata!” — “Domnule maior. eu voi mâna masina cu toata viteza. Doamne. L-am salvat pe Spiru Blanaru. Kling. Da la o parte pe sofer si conduce el masina. Pe mine ma ia în masina maiorul Zoltan Kling. Mois s-a linistit. Sa stii un lucru. — “Dumnezeii tai de bandit! Ti-ai batut joc de mine. Ajunsi la centru. Cu noi este adus si mos Grigore Ianosiga-Ionescu. domnule professor. dar voi afla pe pielea mea mai târziu. De la Teregova. îmi ziceam eu. De aceea eu te-am ajutat. îmbarcati în masini. Vazând ca-l înfrunt. eu am priceput jocul facut de dumneata. alias Copaceanu. Înainte de a pleca. Afara. Vine la mine seful de post. Sa nu-i credeti asa de prosti. alias Copaceanu. au scapat cu bine. Eu câstigasem o batalie. dar l-au arestat pe tatal sau. N-a fost sa fie asa. Cu toate acestea. Lui Miluta Copaceanu i-au dat drumul acasa. comandantul securitatii judetului Severin. Dumnezeii tai. cu vocea tare. Ajunsi la Teregova.

Romulus Maritescu — taran — mort 19. în grupul lui Spiru Blanaru. Iacob Cimpoca — taran — mort 10. La începutul lunii februarie 1949. Petru Anculia — taran — mort 12. Petru Puschita — taran — mort 29. Romulus Anculia — taran — mort DOMASNEA 25. — mort 3. Anispara Horascu — studenta — mort 27. Spiru Blanaru — avocat — mort 2. Petru Berzescu — taran — mort 8. A fost un om viteaz si bun luptator. zis Meila Rica. Vichente Puschita — taran — mort 28. Gavrila Stoichescu — mecanic — mort 23. Iancu Ghimboasa — taran — mort 21. Gheorghe Smultea — student — mort 17.Dumnezeu sa-l odihneasca pe mos Mihai Copaceanu. * Dupa un timp arestarile s-au întetit în comuna Teregova. Ion Caraiman — croitor — mort SLATINA-TIMIS 32. Moise Anculia — taran — mort 7. Horea Smultea — taran — mort 18. Iovan Berzescu — taran — mort 13. Ion Berzescu — tâmplar 9. Gheorghe Ionescu — n. Ianas Grozavescu — taran — mort 16. Gheorghe Ivanici — macelar 14. Nicolae Ghimboasa — taran — mort 20. Martin Copaceanu — taran — mort 22. Uta FENES 31. Martin Moatar — cojocar — mort PRIGOR 33. împreuna cu mai multi din comuna. cu dragoste de neam si tara. Nicolae Ciurica — meserias — gr. public — mort 4. Nicolae Horascu — taran — mort 26. Gheorghe Ionescu s-a dus si el în munti. Petru Domasneanu — comand. Gheorghe Urdareanu — taran — mort 30. Ion Stoichescu — taran — mort 6. Pavel Stoichescu — taran — mort 5. grupul Spiru Blanaru avea urmatoarea componenta: TEREGOVA 1. Ilie Cristescu-Voica — taran — mort gr. Vasile Valusescu — ofiter Acestia au fost partizanii care s-au angajat în lupta pâna la dezmembrarea grupului în 12 . Uta 24. Tudor Ruset — taran — mort 11. Ilie Ghimboasa — fierar — mort 15.

Nicolae Iacobescu — taran — mort 16. Atanasie Berzescu — prof. Mihai Copaceanu — taran — mort 35. Ion Iliescu — prof. TEREGOVA 1. Petru Ruset — taran — mort 14. Ilie Grozavescu — taran 19. Petru Bumbacila — taran — mort 32. Alexandru Nicolici — preot — mort 2. Ion Lazarescu-tatal — taran — mort 8. Traian Stoichescu — taran — mort 36. Petru Cojocaru — inginer 5. Petru Grozavescu — taran — mort 25. — 4. Ilie Cojocaru — taran — mort 41. Iacob Niculescu — taran 24. Romulus Copaceanu — medic — mort 13. Petru Grozavescu — taran 39. Toma Grozavescu — taran — mort 10. angajându-se în lupta de rezistenta împotriva comunismului. Ilie Pârvulescu — taran — mort 31. Ion Coltan-fiul — taran — mort 29. Traian Stepanescu — taran 22. Horea Anculia — taran — mort 7.martie 1949. Roman Grozavescu — taran . Dumitru Stoichescu — preot — mort 3. Ilie Dragulescu — taran 38. Nicolae Burai — taran 23. Ion Bica — taran 26. Traian Smultea — taran — mort 28. Ion Iacobici — meserias — mort 33. Horea Librimir — taran 15. Dumitru Popescu — taran — mort 20. Ion Lazarescu-fiul — taran — mort 9. Petru Coltan-tatal — taran — mort 30. Petru Maran — taran — mort 40. Nicolae Cojocaru — taran 6. Gheorghe Grozavescu — taran 17. Ion Velea — taran — mort 34. 11. Pavel Bona — taran 18. Octavian Stoichescu — taran — mort 37. Petru Stepanescu — taran 21. * Acum urmeaza tabelul cu oamenii care au sustinut lupta în padure si cei care au facut închisoare. Petru Stoichescu — taran — mort 27. Corneliu Costescu — avocat — mort 12.

Maria Cristescu 4. Grigore Cristescu — economist 5. Horea Stoichescu — taran 43. Ion Stepanescu — taran — mort 6. Petru Dragan 27. Eftimie Soimu 19. Ion Isfanut 21. Gheorghe Danescu 30. Ion Pepa 23. Moise Jurchescu 28.42. LUNCAVITA 1. Ion Buru 14. Iosif Pepa 24. Boba Petcu 18. Stefan Jubereanu 22. Petru Gherga — taran — mort 7. Petru Duicu — taran 8. Ion Duicu 15. Gheorghe Cristescu 10. Dumitru Cristescu 17. Nicolae Românu 3. Toma Românu 13. Felicia Stoichescu — înv. Dumitru Isfanut 20. Gheorghe Munteanu — taran — mort 2. Traian Banda — taran — mort 5. Gheorghe Novac — taran — mort 2. Ion Inga 25. Ion Nicoara — taran — mort 4. Grigore Ianosiga — taran — mort 44. Vichenta Puschita — mort 7. Mircea Vladescu — taran — mort 2. Petru Ionescu RUSCA 1. Ion Banda — taran — mort 3. Petru Românu 11. Tudor Cristescu 9. Dumitru Benghia 26. Constantin Românu 12. Ianas Gherga — taran — mort 8. Cala Cristescu 6. Nistor Duicu 16. Petru Vuculescu — taran — mort DOMASNEA 1. Atanasie Serafim 29. Petru Gherga — taran — mort .

2. Traian Anderca-tatal — mort 10. silvic — mort 2. Sabaila CARANSEBES 1. 15. Adam Andrei — preot 4. Tiberiu Lazar — prof. Manole Vlad — ing. Ion Brânzei 3. Ion Draganescu — mecanic 3. Arsenie Marchescu — taran 4. Veniamin Nistor — episcop — mort 2. — mort 22. — mort 6. — mort 21. Victor Târu — impegat — mort . 18. 17. Silvestru Trica — mort 14. Nicolae Orbulescu — prof. Toma Lintu — înv. Mihai Buracu — prof. Filip Naia — ofiter — mort 13. Petru Matei — medic 9. Toma Suru — preot 2. — mort 5. Petru Aldea — înv. Ion Obrejan — mort 20. Isaia Suru — preot — mort 23. Nemes 4. Ilie Ponoran — taran — mort VERENDIN 1. Gheorghe Fenes CORNEA 1. Patrichie Puraci — înv. Ion Matei — ing. Petru Delurintiu 19. Ion Berzescu 6. Ilie Ghinescu — taran — mort 3. Ion Petrovici — prof. 7. Ianas Fenes — înv. 8. — mort 25. Ion Sadovan — ing. Pantelimon Cristescu — prof. Traian Anderca-fiul — jurist — mort 11. Ion Pârvulescu — taran ARMENIS 1. Nistor Vela 5. Ion Vela 3. Traian Dobromirescu — preot 24.FENES 1. Iosif Tocaci — ofiter — mort 12. Ion Dragomir 4. Petru Hamat — prof. 16. Gurgu Mihai — colonel — mort 2.

Gheorghe Cristea — econom. Ion Popescu 38. Petru Tocaci — mort 2. Francisc Nimu — mort 37.26. Cristea C. Nicolae Stângu 57. Mihai Spunei — mort . Gavrila Dumitru — mort 28. Nistor Bocicai VALISOARA 1. Constantin Jumanca 54. Miron Ivanescu 2. Zarie Raut — mort 39. Ion Udrea — înv. Alexandru Cucu 44. Petru Iana — preot — mort 43. Miron Iovanescu 50. Filip Pop — mort 42. 47. Dragan — mort 46. Cornel Olaru — preot 30. Mihai Popovici 27. Petru Jumanca 53. Filimon Liuba 51. Gheorghe Zgaverdea 59. Ion Jumanca 63. Ion Jumanca-fiul 56. Ion Chetu 45. Ion Jumanca-tatal 55. Nicolae Cristoi BORLOVA 1. Gheorghe Iovanescu 49. — mort 31. Ion Dalea 58. Frant Alexandru — mort 64. Costi Vasilescu — mort 65. — mort 48. Petru Grozavescu 34. Dumitru Guia — mort 36. Pavel Raut — mort 40. 61. Cristea — economist 62. Stefan Sipca — mort 41. Dragu Grozavescu 33. Ion Boldea — mort 35. Nicolae Liuba 52. Mihai Suciu — mort 29. Busu Busuioc — înv. Aurel Vernichescu — ing. Achim Crâsnic 32. Simion Gheorghe 60.

Mihai Zarafu 14. Brândusa Târziu — mort CIRESA 1. Mihai Anderca PETROSNITA 1. Petru Tantu — mort . Nicolae Marian — mort 12. Mihai Novac 20. Virgil Molin 19. Moise Roi 5. Aureliu Târziu (Ciuntu) 2. Atanasie Boldea — mort MAL 1. Sabin Varan — mort RUGI 1. Ion Cerna — mort 22. Gavrila Marta 15. Simion Margan — mort 17. Anton Buciuman VAR 1. Pamfil Dragut — mort 3. Petru Dragulete 2. Petru Oprea — mort 9. Ilie Turcin 8. Petru Ilca — mort 4. Traian Caciulat — mort 13. Toma Tantu — mort 3. Remus Faur 18. Mihai Beg 2. Ion Lenghel 21. Sârbu Bujor — mort BOUTAR 1. Pavel Bilca — preot — mort 2. Toader Oprea — mort 4. Manase OTELUL-ROSU 1. Iova Zgârcea — mort 16. Petru Unguras — mort 7. Andrei Moraru — mort 6. Mihai Ciobanu — mort 23.3. Martin Munteanu — mort 11. Pavel Dragut — mort 4. Gheorghe Suciu — mort MARGA 1. Alexandru Gaina 10.

Iablanita. Lazar Menescu RUGINOSU 1. Matei Gaspar 11. Matei Crâsnic 14. Ion Rada — mort 6. Matei Mâtu — mort 3. Gheorghe Dragulete — mort 13. Constantin Munteanu 4. Virgil Atnagea OHABA 1. Ion Eremia 8. Remus Ambrus 6. Liviu Achim JDIOARA 1. Victor Lisi — mort 18. Ion Vucu — medic — mort 2. Martin Guia — mort 7. Nicolae Munteanu — mort 7. Actiunea de represiune a regimului comunist se declanseaza în forta. Ion Mâtu — mort 17. Plugova si Baile-Herculane. Pavel Sorinca — mort 15. Vasile Izverceanu GLIMBOCA 1. Vasile Menescu 2. Mehadica. În vara anului 1948. Martin Rada ZORLENTUL-MARE 1. Petnic.5. Aurel Craciun CARPA 1. Petru Ambrus — mort 5. dupa cum am . Antoniu Atnagea — preot 5. Toma Gogoasa — mort 8. Alexandru Crâsnic 12. fara a diminua arestarile din anii anteriori. Beg 4. Martin Mezin 3. Ion Murariu — mort 10. în anul 1948. Protestul curajos al luptatorilor împotriva comunismului ramâne ca o faclie luminoasa pentru generatiile care vor veni. Lazar Maghet — preot 2. Pavel Luca — preot — mort 16. Simion Boaru Luptatorii împotriva comunismului din comunele: Cuptoarele. Avram Mâtu (Brangiu) — mort 9.

Andrei Iliescu — mort 11. Petru Teregovan 13. Petru Dragan 10. Petru Guran 13. Paun Stolojescu — mecanic — mort 2. Anisoara Horascu. Gheorghe Cristescu — mort 17. Petru Grozavescu 15. Sabin Cristescu 14. Petru Lupulescu — mort 7. Victor Goanta — jurist 18. Activitatea este descoperita si sunt arestati în ziua de 19 februarie 1949. Pavel Vadraru 12. Ion Juca — mort 4. Tudor Iliescu — mort 5. Tudor Sârbu — dentist 4. Luca Dragulescu * Consemnam în mod deosebit comportarea demna si curajoasa a fetelor care au fost arestate si condamnate. Samoila Martinescu 17. Mehadica. Stefan Cristescu — mort 10. Petru Jurescu 3. Martin Radoi 18. Saracovan Gheorghe 5. Nicolae Trica 6. Nistor Lazarescu 8. Iata luptatorii arestati din comuna Cuptoare: 1.mai amintit. Gheorghe Golopenta 8. Ioana Laitin 16. Felicia Stoichescu din Teregova. Tudor Vadraru — brig. cei din Cuptoare se organizeaza în jurul mecanicului Paun Stolojescu. Andrei Jurescu — mort 6. Ilie Velcan 9. Nicolae Târziu — înv. — mort 11. Ratec Iosif — preot — mort 3. Ion Târziu 14. Ion Stolojescu 16. Iablanita. Moise Stolojescu — mort 12. 2. care a rezistat . se organizeaza rezistenta în muntii Banatului. Plugova. Grigore Vetanescu 7. Timotei Lazarescu 9. Moise Cristescu — jurist 15. Petnic. Baile-Herculane: 1. Ion Iliescu — prof. Pentru sustinerea luptelor.

Gheorghe Popovici 7. De asemenea nu trebuie uitate dragostea si ajutorul populatiei comunelor respective. Ion Bacila 24. Stefan Matasaru 16. care au fost alaturi de luptatorii anticomunisti. Ilie Ciucurel 28. Rudolf Cristin 23. sotia comand. întrucât nu era aparuta legea de condamnare la moarte. Gogu Spataru-Bacila 6. Talpes ? 17. 22. Ion Ghilezan 20. Gheorghe Stoicovici 29. Gheorghe Marascu 34. 1. mame. Moise Popescu 19. Ion Spataru 18. Cornel Lacatus 12. Constantin Ismana 8. Lazar Miutescu 25. Zaharia Marineasa 2. Mugurel Simian 27. la Baile-Herculane. Toma Marasescu 5. Nistor Draghicescu 26. Cei care urmeaza au scapat de pedeapsa cu moartea. Ioan Petchescu 4.în anchete în mod eroic. Ion Costescu 30. ca de altfel si celelalte sotii. Mentionam ca primele forme de organizare a luptei anticomuniste pe aceste meleaguri apar în anul 1946. Alexandru Domasneanu 13. D-na Domasneanu. si Ioana Laitin. în partea de sud a Banatului. Aurel Chera 32. Pavel Ciucur — preot 10. Ilie Vulpes 14. Nicolae Taranu 31. Ilie Marascu 33. Gogu Cristescu 21. surori si fiice. Alexandru Dorobantu 11. Ion Bulbucan . Ion Tomescu 9. iar primele ciocniri au avut loc la începutul anului 1948. Stefan Dumitrescu 3. Ion Dârpes 15.

Acest grup actiona în raza altor comune. Dumitru Petchescu — elev 38. Ilie Cristescu-Voica si E. Tica Artimescu Tin sa mentionez ca Gogu Cristescu si Tica Artimescu au fost arestati dupa un an si executati la Lugoj în 1950. activa si rezista grupul de partizani al maiorului Duma. Sofia Roseti Bacila 4. nordul Banatului. împreuna cu alti opt partizani. Colonelul Uta si cei din grupul sau si sunt veritabili martiri ai poporului român. sefii si majoritatea membrilor fiind vechi prieteni sau camarazi. Stela Blidaru 3. alcatuind grupuri de partizani. Numai dupa trei sau patru luni de la arestarea ei. Ica Hategan * A existat în Banat si grupul condus de colonelul Ioan Uta. Dupa o ora de aparare îndârjita. Neli Miulescu Domasneanu 2. sustine lupta de rezistenta prin arme si alimente. * Fete care au aprovizionat cu alimente si medicamente pe partizani: 1. partizanii au optat pentru solutia de separare în grupuri mai mici. a fost executat Ilie Domasneanu. Tot în 1950. cad colonelul Uta. desprindem urmatorul fapt: Atacul a fost dat de un grup de peste patruzeci de ostasi ai securitatii care au luat cu asalt salasul din apropierea comunei Mehadica.35. ele au facut parte din aceeasi organizatie. Gheorghe Damsescu 36. Petru Domasneanu — student 39. în special Lugojul. Din marturiile depuse de luptatorii care au scapat din încercuire si din rapoartele securitatii. în muntii Poiana-Rusca. Ana Vulpes 5. Au luptat eroic în acea coliba. Pentru a avea o capacitate de miscare si aprovizionare mai usoara. la intervale de timp. Din grup a facut parte si d-na Domasneanu. sotia comandorului. în data de 7 spre 8 februarie 1949. Desi aceste grupuri au cazut pe rând. În timp ce sudul Banatului. var primar al comandorului Petru Domasneanu. Careba. despre care încercam sa adunam date. se organizeaza si se angajeaza în lupta de rezistenta. mai bine zis judetele Severin si Caras. Petru Belovici 37. Aceste formatiuni urmau sa se uneasca în clipa declansarii luptei generalizate împotriva comunismului. în care era colonelul Uta. taranist. Petru Nicoara 40. la Timisoara. Pantelimon Erimescu. Oamenii care au luptat în rezistenta din jurul Lugojului si chiar din Municipiul Lugoj LUGOJ . Tot aici. comandorul este obligat sa ia drumul muntilor.

Petru Vasilescu — preot — mort 26. Ion Boncila — prof. Ion Boldureanu-tatal — mort 18. 21. — mort 16. Petconi Aurel — muncitor 41. — mort 4. Dumitru Ilin — sef-cnt. — mort 27. Semenica Moraru — medic 42. — mort 23. Traian Stanescu . Aurora Peta — înv. Gheorghe Rista — înv. Xenia Mamaliga 43. Iosif Vancea — taran 40. — mort 29. 46. Pavel Micsa 33. Dumitru Moise — librar — mort 5. — mort 38. Ion Murariu — ofiter 20. Iosif Lazarescu — comert — mort 35. Iacob Toma — econom. Valeriu Streinu — avocat — mort 3. Zevedei Moraru — prof. Gheorghe Duma — mort 10. Gheorghe Marinescu — inv. Ilean Lazarescu — comert — mort 36. Atanasie Berzescu — prof. Coriolan Belgia — medic — mort 24. Tiberiu Mitar — prof. Cornel Hoban 37. Valeriu Dabici — avocat 28. Cornel Duma — mort 9. Ion Cristescu — prof. Ion Popovici — prof. Ion Boldureanu-fiul — prof. Grigore Ripan — croitor — mort 12. Ion Gaspar — comert 15. Ion Petrutescu — dentist — mort 39. Alexandru Peta — avocat — mort 8. Caius Petric 32. Iosif Ripan — sef-cont. 19. — mort 31. Ioan Duma — mort 11. — mort 2. Felicia Stoichescu — înv. Rusalin Olaru — prof. Dumitru Jura 14.1. 45. Stefan Ilca — ing. — mort 25. 34. Silviu Stoicovici — medic — mort 13. 44. Toma Lintu — înv. — mort 7. Traian Isfanescu 22. 30. Petru Orbulov — croitor — mort 17. Corneliu Zaslotzi — preot — mort 6.

Ion Lupulescu 55. Victor Sudresan 49. Ion Tomescu 77. GRUPUL DORAN-POPOVICI 1. Nicolae Doran — comisar — mort . Caras. 59. Ion Sârbu 68. Tiberiu Sevici — notar public — mort 64. Petru Civig — medic 53. Eugen Hodos — mort 58. Ionita Bratu 76. Dandu Jucu 72. Oamenii care au luptat în grupurile de rezistenta din jud. Lazar Tinca — mort 52. Ion Carapantea 69. Lazar Cadia — econom. Dumitru Samson 75. — mort 51. Ion Hercu 57. Ioachim Tarlie 50. Liviu Bireescu — ing. Ion Paul — mort 67. Tiberiu Târziu FARLIUG Mustetea Ion CAPRIOARA Eugen Spineantu GRUNI Liviu Barboni CAPÂLNAS Ion Cristea Tin sa mentionez ca din cei notati la Lugoj. — mort 61. Petru Serban 74. Nicolae Munteanu 62. si Banat. Cornel Lacatus 71. Ion Cristea 66. I. Ana Tomescu 78. Ion Lazarescu 70. Bulzan 48. Emil Ghilezan — jurist 63. face legatura dintre regiunea Cluj. Ion Murariu are o contributie deosebita în cadrul rezistentei din Banat. Damian Amariei 73. Ioan Marcu — comert — mort 56. Ion Târziu — avocat — mort 65. Nicolae Cardas — preot 54. Ovidiu Hodos — mort 60. Nicolae Voin — prof.47. Ca ofiter activ. Gheorghe Radivoievici 79.

Maxim Pircea 13. Vasile Martin 10. Nicolae Caragea 6. Ilie Rusmir 9. Vasile Maran 11. Damaschin Luca 26. Paul Cojan 28.2. Puiu Rosu 32. Adam Maran 19. Bubu Vonea 12. Nicolae Popovici-Ionescu — mort 3. Doru Blaj 3. Pavel Cotârla 9. Ioan Botosan 27. Nicolae Garu 8. Vichentie Dancea 14. Alimpe Aldescu — preot 6. Nicolae Zarcula 17. Ion Chirila 33. Paul Dica-Botos 29. Gheorghe Bogoievici — preot 5. Ilie Dancea 4. Nicolae Murgu 20. Alexandru Rusmir . Pavel Andrei 15. Nicolae Irimia 18. Petru Tunea 13. Martin Balan 5. Gheorghe Stoica 21. Cornel Lazar 16. GRUPUL ORAVITA 1. Constantin Coniac 25. Strein Olaru 30. Stefan Luca 22. Petru Babeu 7. Andrei Ion 24. Gheorghe Talescu 11. Eugen Cârdu 10. Remus Groza 31. Traian Blaj 2. Pavel Brânzei 12. Valeriu Lazar 23. Octavian Botos II. Maxim Radovan 8. Coriolan Buracu — preot — mort 4. Nicolae Caragea-Boanta 7.

14. cu multa zapada. Ioan Chetrinescu 28. Viorel Pistrila 29. Ioan Ciocu 27. În grup au fost cercetati de Gheorghe Ionescu si Spiru Blanaru. Securitatea a deschis focul cu toate armele în flancul stâng al grupului. Au fost arestati de Maritescu Romulus si de Martin Moatar de la Slatina-Timis. Pavel Tamas 19. de unde în voie puteau sa observe orice miscare a inamicului. Traian Puia 15. Ion Nicola 20. Duminica. Costea 35. Tunei 36. Pavel Raica 21. Gheorghe Munteanu — economist 37. cu numele de Munteanu Gheorghe zis Jura si de Pavel Cherciu. Se înfratisera cu muntele. Ioan Goian 24. Iarna grea. Asteptau cu înfrigurare atacul securitatii. Zapada mare. Nicolae Penta 23. sub muntele Semenic. au fost prinsi doi agenti ai securitatii. cunoscute numai de ei. Cu cei doi agenti a mai fost fiul lui Munteanu. Gheorghe Baiescu 16. De aici s-au deplasat spre Pietrele Albe. Se aflau pe dealul Cârciobati. Ion Micicoi 30. Ion Munteanu — medic LUPTELE DE LA PIETRELE ALBE Februarie 1949. Iosif Bentura 26. Partizanii patrulau si pândeau din locuri ascunse. Carol Breiceanu 18. s-au asezat în linie de aparare. Era ziua de 22 februarie 1949. Acesta a reusit sa fuga. gerul aspru. Petru Negovan 25. cu hatisurile. Ajunsi acolo. Gheorghe Linta 22. Mircea Cârmaciu 34. 21 februarie 1949. a informat securitatea de cele întâmplate. Ion Bubuiescu 17. Nicolae Popistas 32. Erau din Teregova. Gerul nemilos se arata din ce în ce mai aspru. Spiru Blanaru si Gheorghe Ionescu se asteptau acum la un atac din partea securitatii. Alexandru Eva 31. Din aceasta pozitie partizanii au respins atacul . Traian Schiopu 33. Nu mai aveau timp sa se ascunda. S-au pregatit de lupta. cu locurile tainuite. Ajuns în Teregova.

Petru Domasneanu. în casa lui Ion Caraiman. Târsâtura. Lupta a durat pâna noaptea târziu. partizanii au reusit sa scape de urmarire. În urma înfrângerii de la Pietrele Albe. Doi partizani au cazut în lupta. îngreunând tot mai mult retragerea luptatorilor din rezistenta. Armata era hartuita din toate partile de grupuri de câte trei partizani. ei pleaca înapoi spre locul lor. Se apropia de înserat. pregatindu-se de lupta. se organizeaza iarasi în aparare. Gheorghe Ionescu pleaca spre Orsova. Dupa un schimb de cuvinte cu socrul lui Caraiman. Ajunsi la Fenes. iar Spiru Blanaru se retrage spre muntele Tarcu. la Fenes. Astfel. În adâncul noptii. atacând flancul drept al grupului. spre Iablanita. Era începutul lui martie 1949. Spiru Blanaru. De comun acord cu grupul. Aici au facut o bresa. De la partizani nici un mort. securitatea a organizat urmarirea în întreaga zona a Teregovei. la locul numit Târsâtura. pentru informatii si alimente.securitatii cu un foc nemilos de arme automate. lui s-a retras de la Pietrele Albe catre Fenes. . LUPTELE DE LA FENES Spiru Blanaru. Au cazut multi morti din partea securitatii. Atacul a fost respins. frati. tragator si Petru Berzescu-Berda încarcator. Petru Anculia-Miloi si Ghita Urdareanu din Domasnea. securitatea a deschis un alt foc. Cornereva. Mehadia. în cadrul grupului se aflau Ion Berzescu-Berda. cu grupul. Înspre Caransebes au cuprins toate comunele din jurul Slatinei-Timis. îsi dau seama ca securitatea sta la pânda. Petru Domasneanu si Gheorghe Ionescu hotarasc sa împarta grupul în mai multe parti si sa dispara din raza de actiune a armatei. Aici voi adauga unele fapte care mi-au fost aduse la cunostinta în ultimul timp de la martori oculari ai acelor vremuri. Zapada crestea mereu. La mitraliera. derutând securitatea prin sustinerea retragerii cu foc continuu de catre centrul de aparare a liniei de lupta. Între Rusca si Fenes. Armata s-a retras încarcându-si mortii în caruta. Am uitat sa mentionez ca atacul securitatii a fost declansat la orele 15 si 30 de minute. Vazând ca flancul stâng este bine fixat la teren si înzestrat cu armament bun. extinzând-o pâna la Domasnea. Ningea fara încetare. Grupul a facut o manevra de retragere organizata. Un grup în frunte cu Spiru si cu Ion Caraiman pleaca spre Fenes. Spiru Blanaru conducea lupta. Se asteptau la un alt atac mai bine pus la punct.

În timpul acesta. în ziua de 12 martie 1949. a mai fost o încercare . * Pe dealul DORANIE. de abia peste câteva luni. Petru Berzescu si Iacob Cimpoca si pleaca cu ei la Fenes. Asa stând lucrurile. fugind prin gradina spre padure. Ei au raspuns cu foc. iar Spiru Blanaru a fost ranit la picior. În tot timpul luptelor de la Fenes au fost urmariti si cu aviatia. Asa au mai reusit sa scape de urmarire. Zapada fiind mare. grupul s-a retras spre Teregova si Domasnea. Petru Berzescu si Iacob Cimpoca s-au retras spre padure. Sângele lui Ion Caraiman curgea în aceeasi iarna cu zapada mare. În casa lui Ion Caraiman au fost primiti cu o prefacuta caldura de catre socrul lui Caraiman. Era 12 martie 1949. dupa Tomnacica. Albul zapezii de pe colinele Fenesului se înrosise. în jur de o saptamâna. extrem de mare. Târziu în noapte. Ion Caraiman îsi cunostea socrul. În aceasta situatie. Aici au fost înconjurati si prinsi cei din Teregova. Spiru cu Caraiman au iesit repede din casa. s-au hotarât sa plece de acolo. La Valea de Pesti. au ramas Nicolae Horascu. Valea de Pesti. sânge varsat în apararea neamului de urgia comunista. * Dupa luptele de la Fenes. Acum. Spiru si-a dat seama ca ceva nu-i curat la mijloc. spre nord-est de Teregova. Acum Spiru formeaza o echipa din: Ion Caraiman. Se asteptau la o vânzare. partizanilor le-a îngreunat retragerea si chiar lupta de aparare. Spiru Blanaru a fost arestat si dus la Securitatea din Caransebes. fiica sa. Pentru a deruta urmarirea. s-au întors de la Fenes Petru Berzescu si Iacob Cimpoca. au încaltat opincile cu gurguiul la spate. ajung aproape de Fenes. Au stat ca pe spini si la locul acesta. au fost mult mai târziu prinsi. Ei au adus vestea de cele întâmplate în lupta de acolo. Au ajuns la un alt loc. pe pozitia de aparare. Sângele lui Spiru Blanaru se înfratea cu sângele lui Ion Caraiman în omatul mare. a disparut. au intuit primejdia vânzarii. Securitatea le-a luat urma. Socrul. plecând afara. într-o coliba la Valea de Pesti. Nicolae Horascu si cu Anisoara Horascu. organizându-se în aparare. Nu a încercat nici o sinucidere cu grenada. În aceasta lupta a cazut mort Ion Caraiman. Spre seara. socrul lui Caraiman pregateste vânzarea. unde s-au instalat. deschizând foc asupra lor.Când au ajuns la Târsâtura. în intervalul de la prima vizita a lui Spiru la Fenes si pâna la a doua. Anisoara Horascu si Ion Berzescu.

de rezistenta din partea lui Iovan Berzescu-Micsescu si Horea Smultea-Crisu. Iovan Berzescu — Teregova 2.S. în zilele de 13-14 martie 1949. Gheorghe Ionescu — Teregova — notar public UN OSTAS AL IANCULUI Dupa o suta de ani de la revolutia lui Avram Iancu. Ion Tanase 4. Petru Berda Berzescu. FENES 1.N. Gheorghe Luminosu Timisoara — 1950 1. Aurel Vernicescu 2. Gheorghe Popovici 3. Grupul lui Spiru Blanaru înscrie o pagina în istoria neamului românesc ca luptatori cu arma în mâna împotriva comunismului. Ilie Cristescu-Voica — Domasnea 3. Colonelul Ioan Uta — Lugoj 2. Petru Domasneanu 3. Careba III. Ion Caraiman — Fenes IV..-ului. SALASUL de lânga MEHADICA — Noaptea de 7/8 febr. care lupta cu arma în mâna împotriva comunismului”. E..-lui sunt mentionati de catre ministrul de externe al U. Petru Anculia-Miloi — Teregova 2. Si era anul 1949. PIETRELE ALBE — 22 FEBRUARIE 1949 1. 1949 1.S. Pantelimon Erimescu 4. În analele O. Ei au cazut în lupta. Spiru Blanaru 2. Horea Smultea-Crisu — Teregova LUPTATORII CONDAMNATI LA MOARTE SI EXECUTATI Timisoara —Padurea Verde — 16 iulie 1949 1. trei stranepoti ai luptatorului din armata Iancului. luptând pentru credinta si neam împotriva comunismului. se gaseau cu arma în mâna. Gheorghe Smultea-Crisu 5. Gheorghe Urdareanu — Domasnea II. Teodor Ungureanu 4. murind pentru lege si neam. Nicolae Ghimboasa-Miclut 7. DORANIE 1. Petru Puschita-Liber 6. Romulus Maritescu Timisoara — Padurea Verde — 2 august 1949 1. 1848-1849. Puschita Petru-Mutascu 5.U. Gheorghe Berda Berzescu.R. LUPTATORII MORTI PE CÂMPUL DE LUPTA I. ca: “Banditii de pe dealurile Teregovei. Ion Berda .

prezidata de Eftimie Murgu. de la mos Simion Leican. în Muntii Apuseni. o parte din el. ca si acum toti vor sa ne sara în cap si sa ne sfâsie. stranepotul lui mos Gheorghe. mos Gheorghe. si Atanasie Berda Berzescu. al lui Berda. ostas al Iancului. faceau legatura cu strabunicul lor. alaturi de uica Patru si uica Ion. înfiintate de Maria Tereza pentru apararea granitelor imperiului.” Iata deci. Fusesem la o întâlnire cu Spiru Blanaru si Petru Domasneanu. copii fiind. 15-17 iunie 1848. au dospit în sufletele noastre. mos Gheorghe Berda se afla pe vremea aceea. ne povestea multe lucruri. eu eram copil mai marisor si-l tin bine minte.Berzescu. Cuvintele de atunci. Printre altele ne spune si aceasta legenda: — “Mai copii. Vedeti voi. asteptând clipa de a tâsni. În arc peste timp. În aceasta unitate se aflau douazeci de tineri din comuna Teregova. ostas al Regimentului de Granita din Caransebes. Ma vad cu pistolul în mâna pasind în sus. prietenii si camarazii mei. frati. Dupa adunarea poporului român de pe Câmpia Libertatii din Lugoj. din neamul vostru. s-a dus în armata lui Avram Iancu. mos Gheorghe facea parte ca ostas în termen din compania de graniceri de la Teregova a regimentului de graniceri din garnizoana Caransebes. lupta Iancului de atunci se lega cu lupta vremurilor noastre. dar bine legat. Au tâsnit din fiinta noastra exact dupa o suta de ani de la lupta Iancului. pe viata si pe moarte împotriva comunismului. Ore întregi am discutat cu ei despre ceea . un mesaj al lui mos Gheorghe pentru noi cei de azi. Era un om mai mult mic de statura. sa stiti ca voi. când el era batrân. aflati la datorie. ele si-au gasit loc. împreuna cu Martin Moatar si Martin Copaceanu. Pe vremea aceea. Ma conduceau spre Slatina-Timis. Eram vecini cu mos Simion Leican. Datoria voastra este sa nu-l uitati. ale lui mos Simion Leican. pasteam oile pe dealul Poieni. ati avut un strabunic care a luptat în armata lui Avram Iancu. 1848-1849. Eu cu Ion. Sa mergeti pe urmele lui. Regimentul de graniceri. unchiul bunicii mele dupa tata. Fiind nepotii lui. Pe vremea aceea. unde aveam pamântul nostru. în apararea poporului nostru românesc. Aceasta frumoasa istorie de familie este înregistrata de mine. îndesat si brunet. Asa se face ca strabunicul meu. Parca era ca acum. pe coasta dealului Tomnacica. fratii tatalui meu. În adâncul fiintei noastre. Toti locuitorii comunelor din raza Comunitatii de Avere se bucurau de multa libertate prin faptul ca erau constituiti în unitati militare. unchiul meu. nepot de frate. Elena Berzescu. a revolutiei lui Avram Iancu. Printre ei se afla si mos Gheorghe Berda Berzescu. aparând fiinta neamului românesc.

Si-a dat seama de acest lucru numai dupa ce prinsese pe Tudor Ruset. Cu pretul vietii mele trebuia deci sa-l salvez pe Spiru Blanaru de a cadea în mâinile securitatii. În cele ce urmeaza va voi desfasura asa cum s-au întâmplat lucrurile. în masura aceea îsi va gasi un loc în fata divinitatii. între mine si Mois. Înfrângerea lui din 28 ianuarie era o realitate si înca una din cele mai mari din viata lui de pâna atunci. seful securitatii. 1949. asa cum a declarat Tudor Ruset. atât de mare pe pamânt. Unitu-s-au atunci Duhul Iancului cu Duhul Codreanului. pe vechiul loc la Tomnacica si ca trebuia sa fiu condus tot de curierul meu. comandantul suprem al securitatii pe tara. ca . în acea zi memorabila de 16 martie 1949. eu aveam o întâlnire cu Spiru Blanaru. curierul meu. jucându-ma cu moartea. ne-am înfratit cu duhul lui mos Gheorghe Berda. Vom vedea mai târziu si vom conclude aceasta în urma declaratiilor lui în timpul crizei de nervi. Auzind cele declarate de Ruset. poporul nostru are o misiune de la Dumnezeu. suferise o înfrângere. Neaua era mare si frig. În fata lui Nikolski. ma astepta în camera de ancheta. Mois de data asta s-a pierdut. eu stiam precis unde se gasea Spiru. Un lucru am învatat din tot zbuciumul acesta de luptator de o viata: — “Daca în tot ceea ce faci nu esti curat ca lacrima. Duhul neamului lui Berda Berzescu. atunci totul este cenusa. În mod evident si pentru Mois.” O POLITA PLATITA În neastâmparul animalului de prada. ostasul Iancului din 1848. la Spiru. ziua 16.ce trebuia sa facem în lupta noastra de aparare. În masura în care-si îndeplineste misiunea. mai ales ca ei nu se mutasera din locul acela dupa arestarea mea. pierderea unei batalii. maiorul Aurel Mois. Era 23 ianuarie 1949. mai ales ca avea toate datele care conduceau la acest adevar. Eu am mers pe ultima carte. ca exact în ziua de 28 ianuarie 1949. Mi-am riscat viata. Pasind la vale prin omat. Iar pe Mois l-am înfrânt în acea zi de 28 ianuarie 1949. Si l-am salvat. Zapada era mare atunci. Expeditia pentru prinderea lui Spiru Blanaru s-a facut tocmai în ziua în care eu trebuia sa ma întâlnesc cu el acolo în padure. punte de legatura. Era prin luna martie. În sinea lui se considera înfrânt. De aici si credinta ca neamul nostru românesc.

ma auzi? Acum am sa te omor. ma ridica deasupra capului si ma trânti în casa de bani. Gemea. Acest lucru l-a durut mult de tot. În gândul meu ziceam: — “Doamne. în mod vadit. ca în fata generalului Nikolski suferise o înfrângere. Ajunsesem o mogâldeata de om. Desfacut la haina. ca vai de mine. Te bat pâna ma satur. De abia ajunse la scaunul de la biroul sau. Eu. Fiind îngramadit acolo.parca încerca sa acopere durerile provocate de impactul cu Satan. Era ca un animal salbatic ranit. Îi curgeau balele din gura. blond si cu ochii albastri. Nu mai putea vorbi. Într-adevar. dintr-un salt. De data aceasta pe Mois nu-l mai interesa ca eu nu recunosc cele declarate de Tudor. Racnea. Tocmai atunci aveai întâlnire cu el. Congestionat la fata. Acum trebuia sa înfrunt dezlantuirea unui nebun. el se prinsese cu mâinile de casa de bani si sari cu cizmele asupra mea. Ma uitam cu coada ochiului la fata lui. De ce ai facut asta?” Eu cautam sa-i spun ca nu-i adevarat. când am fost cu armata în urmarirea lui. am condus securitatea în punctul opus fata de locul unde se aflau partizanii. riscându-mi viata. ma melita de la cap la picioare si de la picioare la cap. El era convins de un lucru. se uita la mine. nu si-a batut joc de mine asa cum tu ai reusit s-o faci. el ma oprea zicând: — “Nu vreau sa te aud! Nu vorbi nimic. O fire impulsiva. eu unul am trait iadul pe pamânt. Era ravasit pâna la nebunie. cu parul vâlvoi. scotându-mi capul de sub brat si . Începusem sa ma misc.” Era un om înalt. gemea. Nicolae Petrascu. ca pe cânepa. de parca era o gramada de paie pusa cu furca. Inima-mi batea în piept ca un ciocan pneumatic. voinic. pe care l-am anchetat zile în sir. În ziua aceea. Cu mâinile îmi ocroteam pe cât puteam capul. Era îngrozitor de turbat.” Si. rasufla sacadat. mi-a zis: — “Nu trebuie sa declari nimic. fiara dezlantuita a fost lânga mine. sprijinit cu capul pe mâna dreapta. Cu amândoua mâinile înfipte în pieptul meu. Înjurându-ma. scapa-ma!” Extenuat. Ti-ai batut joc de mine cum nimeni n-a facut-o pâna acum. Striga la mine cu ochii iesiti din orbite: — “Tu stiai precis unde este Spiru în data de 28 ianuarie. Acum era de-a binelea nebun. pe dealurile Teregovei. care semana cu o zdreanta. Eu n-am recunoscut nimic din cele declarate de Ruset. Acest lucru pentru Mois era o certitudine. de abia acum îsi dadea seama maiorul Mois. dupa declaratiile lui Tudor Ruset.

Îngroziti. cu mai multa truda. Mereu îl apar si-l fac cunoscut lumii întregi ca erou si martir al neamului nostru românesc. vânataile la ochi se accentuasera. N-au trecut doua ore si m-au dus iarasi la Mois. Atunci parca primeam tarie si suportam mai cu sânge rece durerile. Oricât s-ar fi dezlantuit asupra mea. am fost transportat din nou la închisoare. ma învârti dupa degete?” Ambalându-se. au trait acele clipe de spaima. asa cum de altfel fac si acum. Lesinând. Generalul Nikolski era martorul înfrângerii lui. a sarit ca un nebun la mine. Erau niste colegi de ai mei de scoala primara. nu mai puteam sta prea bine pe picioare. Când m-a vazut ca ma misc. Gheorghe Grozavescu-Mutu. gângania dracului! Ma. dus-întors. de un om întreg la cap si serios? Tu o gânganie. Nu stiu cum s-a întâmplat. ca ma omoara. Curgea apa de pe el. De cinci (5) ori am facut drumul de la închisoare la securitate. Tu râzi de mine si acum? Nu-ti pasa ca te-am melitat ca pe un snop de cânepa? Mai ai oase întregi? Tu-ti bati joc de mine. care erau mari de tot. Ma ridica si ma izbea de podele. asa ca nuielele de alun si-si reveneau la loc în ciuda lui. dar am simtit ca Dumnezeu ma ocroteste si ma ajuta. Dupa ce a obosit. ca n-a murit. rusinea înfrângerii n-o putea sterge. iar sângele îmi siroia din gura si din ranile de pe corp. Naucit de pumni. l-am aparat. unde era depozitul securitatii. . din nou sari pe mine. Multumesc lui Dumnezeu ca nu l-am tradat pe Spiru. Calauzit de acelasi duh satanic. Unul mai traieste si acum. Nu se frângeau. cu dintii rupti si zdrobit cu cizmele. Si iar striga si iar ma înjura.uitându-ma numai cu un ochi la el. Se îndoiau parca. strigând: — “Uite-l. de parca atunci ar fi iesit din râu. Fata mi se umflase. Era umilit. Grupul lui Spiru Blanaru se dizolvase. Iata cum din tragic realizam comicul. cu mai multa furie ma lovea. Asa s-au petrecut lucrurile pâna la orele 23 din noapte. În camera vecina erau mai multi teregoveni. am ramas înmarmurit de sinistrul tablou din fata mea. buzele îmi crescusera. Toate acestea începusera pe la orele 11 din 16 martie 1949. o jigodie ordinara. Din contra. cu mai multa patima dorea sa ma omoare. de iad adevarat. Acum. Tipa la mine sa nu scot o vorba. ma. Oasele mele parca erau elastice. Mois m-a trimis la închisoare. n-ai murit? Dumnezeii ma-ti de nemernic.

pentru a ucide omul însusi. Erau asezati pe jos. dar glorios episod din marea înfruntare a neamului nostru cu Comunismul. îsi permiteau totul. În încheiere. Tot atunci a fost arestat si domnul Talpes cu sotia. “Cazul Apateu — un tortionar al securitatii se apara în spatele usii întredeschise. aceeasi sete îi devora pe nostalgicii rosii. Sa ne întoarcem la Mois. Barbati si femei. Am mai fost chemat si anchetat. Înca nu se potolise fiara din el. Dupa câteva zile. În acest timpul am vazut multe lucruri înspaimântatoare. Îi arestasera pe toti cei care facusera parte din organizatia lui Gheorghe Ionescu. care cei mai multi dintre ei erau în functii superioare de stat.1073 (serie noua) a aparut un articol semnat de d-l Marius Ghilezan. Ultima data. au venit o multime de oameni arestati. astia vreau sa te omoare. stergându-mi sângele de pe fata si de pe corp. Voiau sa stie unde se ascund copiii lor. Era arestat ca luase juramântul teregovenilor din organizatia de lupta. pe coridor. Mirat de halul în care ma vazuse. Asa se încheiase un trist. domnule? Te omoara. Ma uit prin vizeta. vine la mine speriat si ma întreaba: — “Ce au astia cu dumneata. arestati cu totii. începe sa ma linisteasca. tin sa informez asupra unui lucru: — În “România libera” de vineri 8 octombrie 1993. unde era numai o rogojina ca asternut. Setea cu care s-a dezlantuit Mois asupra mea este setea caracteristica comunismului în totalitate. sub scutul legii însa. El a înfiintat aceasta organizatie cu scopul de a ajuta grupul lui Spiru Blanaru si al colonelului Ioan Uta cu arme si alimente. Printre ele erau mama lui Ion Matei si cea a lui Vlad Manole. cu mai mult suflet. Si de la Revolutia din Decembrie 1989 încoace. fostul proprietar al fabricii de tigla din Caransebes. erau înghesuiti în camere pâna la refuz. Au fost batute femei în mod bestial. ma întreaba: — “Ce-i cu tine? Doamne. sunt teregovenii. pe prici. Cei aserviti lor. Porniti sa distruga totul în calea lor. nr. În celula. Nu mai aveau loc în celule. Litera. În localul securitatii era învalmaseala. notar public în Teregova. Îi recunosc. comunistilor. era un om mai bun.” Cu un prosop ud. — Calaul din Cristian Tell 31 — . si-a facut cruce. Ma batusera si la talpi.” Plecând. înlocuind dragostea cu ura. destramând sufletele. adevarul cu minciuna.Directorul de atunci al închisorii. ma astepta cu sufletul la gura parintele Alexandru Nicolici din comuna Teregova. au început cu Biserica. seara la orele 23. cam prin 18 martie 1949 seara. Fusese directorul închisorii înainte de a veni comunistii la putere.

Pentru rusi am ramas si vom ramâne înca multa vreme inamicul numarul unu. Era la începutul lui aprilie 1949. În mod aparent. El nu-si mai aduce aminte de acele vremuri. iertatori. dar nu delasatori si sa realizam mai departe apararea poporului român. Severin.Este vorba de maiorul Mois Aurel. imobilizat într-un scaun. Are coxartroza. cunoscând... se trezea câte unul ca-i sef de lot. dar nu tradatori.. Telul final era anularea personalitatii fiecarui ins în parte si atacul la fiinta neamului. cum l-au ocrotit si pe Nikolski. În mintea maiorului. noi. Numai dupa aceea. Parca-l vad si acum. care în prezent locuieste pe str. dar. arestarea mea s-a facut datorita faptului ca eu eram seful Fratiilor de Cruce pe judetul Severin.. indiferent de etnie. Gemeau camerele securitatii si ale închisorii din Caransebes de atâtea suflete haituite. Adesea nu se tinea seama ca ai fost sef sau nu în alcatuirea loturilor. Sa iubim omul în lumina lui Hristos.. nu-si mai aduceau aminte ca mai trebuie sa fie si un proces al Comunismului. în felul cum sarea pe mine cu cizmele. Material prea destul. Sa ne unim cu totii în spiritul dragostei crestine. Astazi este un om în etate. A trecut prea mult de atunci. Îl ocroteau pe Aurel Mois. D-l Marius Ghilezan încheie asa: — “Prin atitudinea d-lui Mois Aurel am regasit atitudinea securistilor mai noi sau mai vechi. de apartenenta politica. întelegatori. Bucuresti. Satanic se lucra peste tot. CERCETARILE O data cu acea polita platita se încheie jocul nefast al lui Mois cu mine. se punea problema activitatii mele în cadrul FDC-ului în jud. fondul problemelor. Loturi. loturi se formeaza în vederea deferirii în justitia înrobita tancurilor rusesti. Mois. Neocomunistii de azi îi apara pe comunistii de ieri. Dictonul englezesc: “Strugle for life” — exprima de minune fenomenul românesc în lupta. se desfasura acel plan de lucru — anchetele. neamul românesc.” În dreapta articolului apare fotografia lui. în grupul lui Spiru Blanaru. în mod . Cristian Tell 31. nici cei de la Revolutia din 1989. La întâmplare.. fiind operat în urma cu doi ani. în planul doi. de confesiune. de multe ori. Dragostea în Hristos este mai mare ca toate. Dar. am uitat. Se intra din plin în cercetari. mai târziu. aflati la putere.” Noi trebuie sa întelegem un lucru. eu am fost implicat în actiunea de lupta în rezistenta din Banat. Despre crimele pe care le-a facut spune: — “Nu-mi amintesc de acele vremuri. pe atunci maior de securitate. mult încoace. cu siguranta.

vadit. aveau sa nu dea câstig de cauza lui Mois. lucrurile au fost lamurite. eu am fost lasat la o parte. rupt si el de atâtia necajiti ca si mine sau poate mai rau. Erau sute de oameni. Vom vedea la momentul potrivit. Kling însa. Oamenii au fost izolati în grupuri mai mici sau mai mari. Se trecuse la arestarea Fratiilor de Cruce în Banat. marturisind cele vazute si traite în iadul comunist. se dezlantuise împotriva mea. Securitatea. Ma voia implicat cu Spiru Blanaru. Pe lânga profesori au mai fost si învatatori ridicati din comunele din jurul Caransebesului. Erau îngramaditi si pe coridoare. ca în timp mai aveam de vorbit. anchetele. de elevi. sef de grup al jud. Securitatea i-a implicat si pe ei în înscenarile de uneltire contra statului si a ordinii sociale. din Banat. în repaus. cad în mâinile securitatii. Au umplut pâna la refuz celulele închisorii. Severin. Toti acesti oameni au fost împartiti în loturi. Nu dadea nici o importanta actiunii mele în grupul lui Spiru. dupa cum aprecia securitatea gradul lor de vinovatie. Rând pe rând. Mois si Kling au toata reteaua de organizare a FDC-ului în mâna. Desi actiunea mea se rezumase numai la lupta de partizanat în grupul lui Spiru. totusi eu contam ca organizator al Fratiilor de Cruce. Asa stând lucrurile. Dupa caderea lui Spiru Blanaru se aresta zi si noapte. Dumnezeu voise ca eu sa mai traiesc. Pe rând. ducându-mi necazul pe petecul de rogojina. care-si disputau sefia în actiunea împotriva grupurilor de partizani. Din toate comunele din jurul Teregovei erau ridicati oameni. Severin ma avea în planul lui de ancheta ca o piesa rara. Se . în desfasurarea lor. Se vede ca în planul iconomiei divine. fratii de cruce din jud. dupa cum am mai spus. Ne întrebam cu totii ce se va întâmpla cu atâtia arestati. Zoltan Kling. În aprilie si mai 1949 au fost arestati. în evidenta lui. Se dezlantuise taurul rosu. în implicarea mea în procesul lui Spiru Blanaru. În timp însa. Tot atunci au fost ridicati si o parte din profesorii de la scolile secundare din judet. ba chiar mii. în timp. când voi reda cu amanunte conflictul dintre Mois si Kling. În cursul lunilor aprilie si mai se fac arestarile masive în rândul fratilor de cruce din judet. sortii de izbânda erau în favoarea mea. În aceste conditii. unitatile mele. Severin. fiind seful securitatii din jud. zic eu. cade Petru Cojocaru. Aceasta. ma considera seful Fratiilor de Cruce din judet. La sfârsitul anului 1948. Cu ei de asemenea au fost arestati si multi studenti. prin informatiile detinute de la agentii sai ma stia de curier al lui Spiru Blanaru cu Bubi Roman.

Lui Kling însa. foamete si sete. De multe ori tâsnea sângele din talpi si din fund. Pentru mine. pe o masa cânta un aparat de radio. fara exceptie. În mod vadit îsi disputau întâietatea la comanda. Mâinile erau petrecute peste genunchi. Ca batausi. ca tot acolo ajungem. lasând pe altii sa-si faca datoria de batausi. Severin. fratele preotului de la Luncavita. desi orasul Caransebes era sub ordinea lui Kling. adica îmbratisau genunchii si legate o data cu gleznele. De la cei din rasarit învatasera sisteme de tortura si chin satanic. sa ma implice în procesul lui Spiru Blanaru. Kling lucra sub comanda lui Mois. la calai. Ei erau supravegheati de anchetatori. De obicei era câte o simfonie. Iata cum functiona: Arestatul era dezbracat la pielea goala sau numai în camasa si chiloti. Mois voia. Se introducea un drug de fier în latul format de mâinile legate si glezne si asezat între cele doua mese. În camera în care se batea era un anumit mobilier. el lucra la formarea dosarelor. care era seful jud. Sistemul acesta de tortura se numea “Prepeleac”. Nu-l interesa pe ce retea eram eu arestat. În jurul lor se învârteau batausii sau calaii. pentru toata lumea în acelasi fel diabolic — batai. care s-au întrecut pe ei. Capetele de acuzare abundau în jurul actiunii de partizanat. torturi. asezate parallel. data la maximum. cu un loc între ele cât ar putea intra un om.lucra intens pentru formarea dosarelor în vederea deferirii în justitie. cu fruntea ajungând la genunchii îndoiti. de cele mai multe ori. Omul era adunat ca o minge. Dar. îi revenea sarcina de a se ocupa de Fratiile de Cruce. La Caransebes. de abia acum încep cercetarile. actiune careia el îi dadea amploare. Anchetele se desfasurau. cu tot dinadinsul. au fost Zabaila. Cristescu de la Orsova si uneori Mircu. neodihna. Uneltire împotriva statului. Cel legat se balansa pe drugul de fier cu talpile picioarelor în sus. Talpile si fundul erau expuse la o bataie satanica pâna la lesin. cum vreti sa-i numiti. potrivit pentru tortura. schingiuiri. fiul doctorului Mircu de la Lugoj. Cei care erau la pielea goala si batuti de mai multe ori se trezeau cu sângele curgând din spate si talpi. Erau doua mese masive de stejar. În felul acesta am fost si eu anchetat în luna aprilie la Caransebes. Era sectorul lui. sub directa supraveghere a maiorului Kling Zoltan. Se cautau capete de acuzare. În timp ce se batea. Ele erau plasate la mijlocul camerei. Se ducea lupta .

Dupa multe încercari. Faptele petrecute în aceasta închisoare pledeaza pentru acest paradox. al contradictiilor. Acolo vom fi la dispozitia lui Mois. Vremurile se anuntau a fi noi. al paradoxurilor. nici comandorul Petru Domasneanu n-a recunoscut vreo întâlnire cu mine. În ancheta. La fel. ducând si . de confruntare a noului cu vechiul. scrutând parca viitorul. chiar în vazul lumii. ÎNCHISOAREA DIN CARANSEBES Caransebesul anilor 49-50 era cel al framântarilor. norocul meu a fost ca nu am recunoscut întâlnirea mea cu Spiru si nici el. dupa 18 martie se întetisera arestarile. Se straduia Mois sa ma implice în lotul lui Spiru Blanaru. Zbârnaiau zi si noapte jeepurile securitatii. din regiunea de sud a Banatului s-a pornit din plin si de mare rasunet rezistenta armata împotriva Comunismului. ulterior. Îti dadeai seama ca învolburarile erau mari. ca-n camere nu mai aveau loc. Înainte de a trece la descrierea timpului petrecut în Lugoj. Kling voia sa ma transfere la Lugoj. De aici. pe coridoare. Ajunsi la Lugoj. Te uitai la ei când.între Mois si Kling. De la sine. iar personalul. destul de sumbru. Pâna în cele din urma au cazut de acord prin faptul ca maiorul Kling i-a promis lui Mois ca la Lugoj va pregati dosarul întregului lot FDC-Severin si ne va expedia pentru proces la Timisoara. calare pe tancurile aducatoare de moarte. ne-a lasat în pace. Gemea închisoarea de oameni adusi din toate partile. prin luna august. al bietului neam napastuit de cei de la rasarit. lucrurile s-au domolit. Kling se opunea. ca ale dacilor. peste câtva timp. n-a recunoscut nimic ca am fi colaborat. ca ce-a urmat o sa vedem nu peste mult timp. dar nu avea date suficiente. era format din cei cu mentalitate veche. Litera. Închisoarea se înscrie pe aceeasi linie de comportament. în ancheta. cu caciulile lor tuguiate si date pe o parte. împreuna cu un lot de elevi din Caransebes. o buna bucata de vreme. au renuntat si m-au lasat în pace pentru un timp. când a început iadul anchetelor. fara ancheta. ma voi opri la a prezenta închisoarea din Caransebes. Atmosfera era tensionata. Se parea ca am intrat într-un fagas normal. cu subele tinute pe umeri. de a ajunge la o declaratie definitiva. dar sa termine odata cu acest cosmar. Asta aparent numai. Mois însa se opunea. cu privirile pierdute în zare. A fost interceptata o discutie a lui Mois cu Kling asupra mea. Sa faca ce vrea el cu mine. în frunte cu directorul. cum erau claie peste gramada.

prin dreptul comun din închisoare. profesorul de la “Traian Doda”. Ma ocrotea mult de tot. adesea lansa zvonurile ca “Vin americanii”. În urma informatiilor lui au fost arestati oameni cu duiumul din toate comunele din jurul Domasnei. Ei erau în curte toata ziua. Se îmbulzeau. În camere. Desi eram fumator. Am aflat mai târziu ca era finul lui. fiind lânga cuptorul camerei iar eu lânga el. cu buzunarele pline de chistocuri de tot felul de tigari. În camera eram împreuna cu parintele Alexandru Nicolici si cu parintele Dumitru Stoichescu din Teregova amândoi. Pe atunci si-n Caransebes. Mai erau oameni care dormeau si pe sub prici si pe intervalul de la prici la perete. Facea teren cu securitatea. Cerea date si asupra lui Domasneanu. aparea în camera. Geamul nostru dadea în curtea închisorii. Securitatea. ca de altfel în toate închisorile din tara. Tot la doua zile era scos afara din camera de un ofiter. Îmi oblojise ranile si-mi pusese comprese cu apa rece la picioare. la anchete am fost luat la rost de cele vorbite în camera. noaptea dormeam numai pe o dunga. Cu toate acestea. Ma provoca mereu la discutii. Îl vedeam însa ca nu-i tace clontul si se ducea de la om la om cu vorba. al Comandorului. securitatea în mod sigur ca a bagat si oamenii lor. Mai bine de doua luni am stat cu el în camera. Înghesuit de nu-ti mai puteai trage sufletul. te prosternai în fata sortii. care mai de care la chistoacele lui. ca pe spate nu aveam loc. Pe vremea aceea nu-l stiam cine-i si ce hram poarta. Erau zile când lipsea din închisoare. fiecare om îsi gasise locul. Insista mereu asupra grupului Spiru Blanaru în discutiile pe care le avea cu mine. Acestia comunicau cu noi prin diferite mijloace. informatorii. în jurul orelor 11 ziua. circula zvonul ca: “Vin americanii. Eu dormeam lânga parintele Sandi Nicolici acesta fiind lipit de peretele care era un pic mai cald. La un asa colorit de oameni. Dupa doua ore cel putin. unde talpile erau vinete în urma batailor de la securitate. Mai ales dupa întâmplarea cu Mois.” Era o psihoza ce ne cuprinsese pe toti. renumit informator al lor.aducând oameni de la schingiuirile satanice. care-si platise polita. Cu noi mai era si Tibi Lazar. Asa am ajuns sa stau cu Milos Gavrila. Era opera lui Milos Gavrila. Camera noastra avea numarul 52 — etaj II. El era domasnean. Pe prici. dar eu nu-i raspundeam la nimic. De aici vedeam si-n . niciodata nu m-am dus la el dupa un chistoc.

Foc se facea de catre plantoanele de pe coridor. Asa se scurgeau zilele în sir. nu vin americanii sa va scoata de aici? Mai asteptati mult si bine pâna vin ei. Geamul nu ajungea petru aerisire. îmi facea si ea semne cu mâna. Era unul care ne transmitea în limba franceza. Marioara. Sotia lui Tibi Lazar stia care-i geamul de la camera noastra. Un vot de blam pentru SUA. Nu stia ce sa mai faca. Au facut jocul Comunismului. Tibi Lazar le primea. Când am fost arestat de lânga el. Vedeam bine când veneau familiile noastre sa ne vada. Le pândeam la geam. sacrificând zeci de milioane de oameni. Iarna am petrecut-o tare greu. fara îndoiala. La ancheta lau dezbracat la pielea goala si l-au batut. Stateam lânga el. Acum. în schimb. mâine vom fi liberi. Vestile primite pe geam erau alarmante. Eu îi raspundeam la fel. Venea adesea câte un ofiter si ne întreba: — “Ce ma. promitatoare. cu speranta în suflete. cât si pentru Anglia. Ne încalzeam unii de la altii. Analizând acea vreme. fiind cu copilul în brate. se pot spune multe lucruri. în betia libertatii. soptind extaziati: “Vin americanii! Îi auziti? Vin cu avioane. Tot aici cu mine a fost si Martin Copaceanu-Rica. era o zapuseala nemaipomenita. doar o fi ceva. mai fratilor. sotia mea. asupra unor adevaruri graitoare întru condamnarea celor de la Ialta. Vara. dar. Occidentul face acelasi lucru cu statele din estul Europei. Mereu se amuza securitatea pe seama sperantelor noastre ca vin americanii. Sa ne întoarcem la închisoarea noastra din Caransebes.” Asupra acestui fapt. ca doar. la semnele ei. Lua mâna copilului si-o misca în sus si în jos.oras peste casele din fata noastra. era trecut de sase luni. Zacea bolnav pe patura zdrentuita de vreme. Din partea gardienilor n-aveam necazuri. Din când în când mai treceau avioane sau elicoptere noaptea. Tot prin acest geam culegeam stirile de la dreptul comun. când îl zaream în bratele sotiei. facând meningita. facând jocul Moscovei. Mereu îmi . ajungi la concluzia. ridicându-se în sezut. scoteam mâna afara si le faceam semne. De atunci si pâna acum am vazut cu totii ce-a fost. Tibi. Noi le vedeam pe ele. a avut patru luni. Frig peste tot. istoria îl va da. a psihozei ca vin americanii. Febra era mare si-l epuiza. vom fi liberi!” Si asa. cu zâmbetul pe buze. când comunismul stapânea aici ca le el acasa si când America ne vânduse pe cel putin 50 de ani la Ialta. Se trezeau oamenii din somn. toata ferfenitita. Atunci a racit. Sobele aveau usa afara. deloc placuta. nu ne vedeau decât numai mâinile scoase printre gratii. În prezent. Zarindu-le. la rândul lor. De la acest geam am vazut-o pe sotia mea care venise cu fiul nostru. adormeau la loc pe amarâta de rogojina.

într-o buna zi.” L-au tinut asa. Lotul pentru proces se formase. în cadrul episcopiei greco-catolice din Lugoj. Se pregatise un mare proces. ai neamului românesc. voinic si frumos. Traian Stanescu de la Faget. Un martir printre sutele de mii. ne conformam obiceiului locului. chiar si pentru întreaga lume. Regimul de camera era foarte sever. si pe la început. au fost scosi toti elevii mei. cetatea lui Eftimie Murgu. unde ne luase Kling în primire. nadajduind poate si el ca “Vin americanii”. ÎN CETATEA DE SUB DEALUL VIILOR. Eu am fost dus într-o camera cu mai multi lugojeni. în care nu prea vedeai varza si nici uleiul. A mai fost parintele Balan. consilierul episcopului Balan al Lugojului. Toate ziarele vorbeau doar despre procesul lui Spiru Blanaru. ca doar fiecare securitate îsi avea specificul ei. 10. unde a si murit peste câteva zile. Am sa mor. În luna august. unde erau si unchii mei. Fara îndoiala. Împreuna cu Spiru. A cazut ca un erou pe câmpul de lupta. cu procesul lui Spiru. Toti eram nauciti de înscenarile securitatii la proces. Nu erau cu noi. într-o camera. toti cei care se încadrau în fenomenul de tortura si conduceau dupa bunul plac erau tortionari. Sigur ai sa scapi. Mai înainte fusese vânzator si la libraria Diecezana. Tot la etajul unu erau si elevii mei din grup. Sediul securitatii era pe str. nea Martine. Nu mai pot de durere de cap. A fost scos si dus la infirmerie. cu rasunet în toata tara. fostul librar la Lugoj. o asa-zisa ciorba de varza. LUGOJUL Ajunsi la Lugoj. bine facut.” — “Eu nu mai scap de aici. Printre ei l-am cunoscut pe d-l Moise Dumitru. dupa ce se încheiasera dosarele. Ici-colo. “Roaga-te la Dumnezeu sa-ti ajute. Ziua ma duceau la camera 54. erau jos la etajul unu. câte o steluta de ulei si o frunza . Petru si Ion Berzescu. Se dovedise cu mult suflet si credinta puternica în Dumnezeu. la închisoare. Se lua la harta cu toti gardienii.spunea: — “Domnu professor. cu mine împreuna. Am sa mor. târziu de tot. fara nici un tratament. Traian Grozavescu nr. eu nu mai scap. Aici la Caransebes ne-am întâlnit cu toti cei din grupul Spiru Blanaru. O data pe zi primeam mâncare. unit si el. N-am reusit sa ma întâlnesc cu ei decât la Lugoj. la etajul II. Era tânar pe atunci.” — “Lasa. ca ai sa scapi de boala si o sa mergem si acasa” — îl încurajam eu. Au ajuns si pe la noi ziarele din luna iunie 1949. si transferati cu masina la Lugoj. Nu peste mult timp au fost dusi la Timisoara pentru proces. Îsi avea libraria în fostul Bazar lugojean. ce aveau sa fie dupa aceea. Se întreceau în a schingiui si tortura lumea. Pe coloane întregi era redat acest proces.

de securitate în special. Peretii erau umezi. Zilnic îl vedeam de unul singur. care nu era altul decât locotenentul Mircu Vasile. Am protestat.S. Aveam un sergent. La protestul meu. tare ca o caramida.-ul. Asa ne-am putut da seama cine se mai gasea arestat. Lucrasem. Statea într-o celula de unul singur. Când îl vedeam. de altfel. ma întreba: — “Ce. Era buna ca ne astâmparam foamea. Îi vedeam pe toti cei care se plimbau. Camera noastra avea geamul spre curte. unde voi lua . Îmi facea semn din cap ca totul merge bine. Din când în când. Privin-du-ne-n ochi. zeflemitor. Ma vedea si ea cum ma uitam la geam. Tot în acea curte. Pe lânga ciorba mai primeam si 250 gr. Ioan Ploscaru. P. Facea o exceptie de la regula. Eram slabi si prapaditi. primeam curaj si nadejdi de mai bine. Celula avea o ferestruica deasupra usii. Pe atunci era canonic. atragându-mi atentia ca. Era batuta la masina. Dupa un timp s-a eliberat. dar numai pentru putin timp. Pentru noi toti cei arestati. o mai vedeam si pe Felicia Stoichescu.S.C. Într-o zi am fost chemati la camera de ancheta pentru completarea dosarului. Ne miscam prin camera ca niste stafii. îmi spune. Era eleva la Scoala Normala din Lugoj. prin curtea securitatii. Ioan Ploscaru era un om ales. fiind usor manevrat de comunisti.ratacita de varza. fara acel echilibru si bun simt la taranului român. Grupul nostru era tinut acolo pentru formarea dosarelor în vederea procesului. Acuma stati ca un catel în lant. Era un biet taran. de pâine. mi-au întins o declaratie pentru semnat. zilnic. Asteptam ora mesei asa cum asteapta un câine legat în lant sa-i aduca stapânul mâncare. scos la plimbare. anchetatorul. În vremea aceea era cu noi si actualul episcop unit al Lugojului. Venea la mine si. Celulele acelea erau de curând construite si cu ciment pe jos. mergeam unul dupa altul. palizi si cu obrajii de ceata. aproape de Teregova. întregului popor. P. Paza era formata din ostasi ai securitatii. de la el parca ne venea linistea si pacea. Au început cu mine. ati vrut sa ajungeti ministru? Vedeti ca nu v-a mers. daca nu semnez. Deseori ne facea semne. Se ruga tot timpul. deci. privind-o cum se plimba.S. caracteristic. cu ea. N-a declarat nimic. În acelasi corp de cladire era si W.” Nu eram suparat pe el.S. ne mai scoteau si la plimbare. Gherga Ion din Rusca. d-le professor. voi fi dus din nou la Caransebes. Ma bucuram de curajul si daruirea ei. un model de viata. la plimbare.

Ne bucuram de conditii de viata mai omenesti. Primeam mâncare de trei ori pe zi si aveam o ora de plimbare. De fapt nu erau paturi. Urcam pe niste scari la etaj. ci priciuri. la închisoarea militara. . adica cu obligatia de a semna declaratiile masluite de ei. ne dam seama cum zilele se scurg. ne dam jos din camion. Fereastra era mai mare. În octombrie am fost dusi la Timisoara. 7. pentru proces. Viata se parea ca se desfasoara normal. Mâncarea era putin deosebita fata de Lugoj. claie peste gramada. Aici viata ni se parea mai linistita. începem sa studiem si sa observam paturi. Cu bune si rele. Sunt multi ani de atunci. încolonati în graba. Parca era un facut. Ne tragea ata. Fiind închisoare militara. dar si de an 1949. Cu ei au mai fost si alti lugojeni. Cu asta. din toate partile Banatului. Iata-ne si la Timisoara. 17. totusi cald ca-n zilele de vara. Desi toamna. i-am întâlnit pe Ion Boldureanu si Ion Petrutescu.de la capat tot procesul de ancheta. Lui îi mai spuneau oamenii si Fiert. unul dupa altul. la Padurea-Verde. În luna septembrie 1949. o smucitura de sa te dai peste cap. peste multi ani. cel despre care aveam sa scriu. Undeva pe lemnul ferestrei era scris numele lui Romulus Maritescu. Aici era lume multa. pereti. Avea parca lumina mai multa ca la Lugoj. Se opreste salbatic în fata portii castelului de pe Popa Sapca nr. Usa se deschide si patrundem cu totii. usa si tot ce era în camera. în camionul care ne adusese de la Lugoj. O frâna pusa puternic. Gemeau închisorile tarii de atâtia fii ai neamului românesc. trecând prin toate fazele de torturi. Se juca aceeasi piesa cu alti oameni. în fata camerei nr. Nedumeriti. în camera. Aici. Acomodati cu camera. parca mai buna. despre eroismul si jertfa lui pentru neam si tara. pe noi teregovenii. Ma trasese ata si pe mine sa stau în camera în care statuse Romulus Maritescu înainte de executia din 16 iulie 1949. dupa câte îmi amintesc. Deci aici statuse bietul Romulus Tranda din Teregova. de la securitate am fost dusi la penitenciarul din Lugoj. 7. Zilele de octombrie. ne fac vânt în “Castel”. ÎNCHISOAREA MILITARA TIMISOARA Era pe strada Popa Sapca nr. catre sfârsit de luna. si frumoase de parca-ti parea rau sa mori si cu atât mai mult sa nu fii liber. în închisoare. de aici. am fost lasati toti în pace pâna la proces. Pâna la urma am fost obligat sa semnez. dar observ ca memoria înca ma mai ajuta.

aici la Popa Sapca. condamnati deja. Camera noastra. am avut parte si de alte drepturi. plutonierul îl scoate pe el de la neagra si ma vâra pe mine în locul lui. destul ca si eu. 17. de care am avut parte de mai multe ori. În fata camerei noastre era o camera de izolare. Se tinea raul de el ca scaiul de oaie. Securitatea ne condamnase deja. dupa Ianas cazui în plasa. care a avut loc începând din 6 decembrie 1949 si pâna în 9 decembrie inclusiv. S-a desfasurat dupa indicatiile si sub ochii securitatii. Deschid repede vizeta de la neagra si-i arunc pâinea lui Ianas. de unde si este de nastere.armata ne pazea. Procesul a fost o mascarada moscovita. n-am de lucru si ies pe coridor. nu stiu. asa deodata. reuseste sa ajunga la neagra. ce nu face. Dupa trei zile sunt scos de la neagra. Parintele Ratec a murit de mult. la rândul meu. un tehnician dentist tot din Mehadica. Aldea Petru 3. Ajutor sef de grup Petru Dragulete CARANSEBES Scoala Normala 1. Adesea venea însotit de Tudor Sârbu. nr. Numaidecât. ca vorbitor si pachet o data pe luna. Sârbu Bujor 2. De multe ori venea pe la noi parintele Iosif Ratec de la Mehadica. Nu peste mult timp apare si Ianas Fenes de la Caransebes. Radoi Martin 4. Canicea si Domasnea. ce face. A fost învatator la Armenis. Craciun Aurel . 1. Va dau mai jos componentii grupului FDC 72 Severin care au fost condamnati la ani grei de temnita pentru lupta de rezistenta împotriva comunismului. dându-ne fiecaruia din noi anii de temnita. Dumnezeu sa-l odihneasca în pace. Intrati aici. Nu prea veneau paznicii pe acolo. Seful grupului FDC 72 Atanasie Berzescu 2. De unde o fi aparut. Eu. Eu primisem 10 ani de temnita grea. cu o bucata mare de pâine în mâna. În timpul asta ma vede plutonierul de pe coridor. Dupa proces am fost scosi din camera 17 si bagati în alta camera mai mare si cu mai multi oameni. numita “neagra”. Stateam de vorba. Erau fost tarani de la Cornereva. Aici am stat pâna dupa proces. A colindat toate închisorile din tara. era situata la capatul coridorului scurt. Este si astazi prietenul meu de o viata. amintindu-ne din trecutul nostru cu nostalgie. Nu pica bine aici la Timisoara si degraba. A fost doar o formalitate.

Sudresan Victor Liceul Comercial 1. Tribunalele militare jucau teatru. S-au folosit de el pâna la finalizarea proceselor politice în Banat. Nu faceau altceva decât regizau festivitatea procesului — forma. M-am întâlnit cu el în fabrica la Aiud. La început s-a speriat de noi. criminal de razboi. eram judecati si condamnati de securitate. Când n-au mai avut nevoie. fara exceptie. în 1952. Fondul era de competenta securitatii. Toti. Justitia militara a facut un pas de neînchipuit în adâncul mocirlei comuniste. la stivuit scânduri. l-au aruncat în temnita. Se temea de moarte. Delurintiu Petru 4. Cristea Ion 5. realizau o mascarada. l-am înconjurat si care mai de care îl întrebam de toate. Eu am fost judecat ca sef de lot de colonelul magistrat Mihai Stefanescu. Mustetea Ion 4. regizata de Moscova. toti cei din Timisoara. sfârsitul de an 1949 îmi aduce condamnarea asa cum am scris mai sus. Procesele îsi urmau cursul lor de parodii. Boncila Ion 2. Hoban Cornel 2. Barbosu Liviu LANTURILE În Timisoara. Faur Remus 3.5. de scenete jucate cu multa arta. În anul 1952 este si el condamnat la 7 ani închisoare. Când l-am vazut. ca doar de el eram condamnati. Buracu Mihai 3. “Lingai aplecati de sale” îi califica foarte bine Radu Gyr. de 10 ani de temnita grea. Spineantu Eugen 6. Lazarescu Victor Liceul Traian Doda 1. slujitorii justitiei militare n-au plecat capul în fata comunismului ca-n România. Obrejan Ion 2. L-am . Lucra în curtea fabricii. Ne cunostea pe toti. Izverceanu Vasile 6. Târlie Ioachim 3. noi. Nicaieri în lume. Crâsnic Achim LUGOJ Liceul Brediceanu 1. Dragulescu Luca 7.

nu s-a modelat dezideratelor Marii Revolutii din 1989. n-am dat nici o sentinta cu de la mine putere. b). spunându-i ca nu-i facem nimic. Era ceva uluitor. Iata ce ne declara fostul presedinte al Tribunalului Militar din Timisoara. a celor fara Dumnezeu. eu. ca pe noi securitatea ne-a judecat si condamnat. justitia militara. la început de era comunista. va rog sa ma credeti. De ce acum. dându-i mâncare din portia noastra. a comunismului? Ei erau formati de scoala româneasca. nu-mi mai este frica si va spun adevarul curat. justitia militara acum îi apara si-i elibereaza pe cei vinovati de genocid? De ce nu se mai produce acelasi fenomen de modelare dupa noua conceptie de viata. Toate mi-au fost ordonate în scris pentru fiecare om în parte. în spirit crestin. de formatie democrata. de înalta spiritualitate crestina? De ce în toate procesele intentate comunismului si celor care au ucis în decembrie 1989. la noi în tara. aparuse un noian de întrebari.linistit. dupa Marea Revolutie din Decembrie 1989. ca magistrat militar. De ce acest lucru? De ce aceasta miscare abisala a justitiei românesti din aceasta perioada a anilor 1947-1960? Alta întrebare se pune acum. de când s-a instaurat comunismul la noi în tara. când. Eu nu am facut altceva decât am jucat teatru. când privesc retrospectiv derularea evenimentelor. Pâna la urma l-am ajutat. justitia militara. s-au pus pe rol atâtea procese împotriva comunismului. Se contura fenomenul cunoasterii. regizat de ei.” În aceste momente. Era lupta omului cu omul. s-a modelat atât de repede conceptiei de viata atee. Dreptatea este a celor mai tari si venali. La noi în România. a). cu tot arsenalul lui de . ale celor care-l înconjuraseram pe Stefanescu. Un lucru mi se pare acum contradictoriu. Se misca acum sufletul omului pe un registru atât de mare si de urias. Mihai Stefanescu: — “Domnilor. De ce atunci. dupa noua orânduire. De-abia atunci ni s-a confirmat ceea ce noi banuiam. ca sunt condamnat si eu. al dezvaluirii uneia din tainele înclestarii dintre oameni. în sufletele noastre. Dumneavoastra toti ati fost judecati si condamnati de securitate. Acum. cu pretentie de tânara democratie în spiritul libertatii? Ce proces psihic se petrece? A fost atât de tare si bine înfipt în constiinta poporului Comunismul. justitia este anulata. în spiritul libertatii. la caldura credintei în Dumnezeu. în 1992. Vesnica lupta dintre bine si rau. crescuta si formata în conceptie atee de viata a comunismului de aproape 50 de ani.

În timpul zilei se formau grupuri-grupuri si discutau multe lucruri si bune si rele. câstiga teren. care-l facea sa reziste . Justitia îsi apara mentorul. luptând pentru Hristos si neamul lor. achita aproape în întregime pe cei care se fac vinovati de genocid. si-n altul. si dupa revolutia din 1989. condamna la ani grei de temnita pe cei nevinovati. cu multa uitare de sine si cu multa bucurie. acea potenta spirituala. Sa speram însa ca nu va fi asa. Justitia militara din anii de început a comunismului. toti cei din lotul meu se linistisera. 2). Din adâncurile fiintei lui tâsnea. În zilele acestea de vorbitor era mare vânzoleala prin camera. Iar noi. Asteptam ca viata sa-si urmeze cursul ei. Multi dintre tarani erau descumpaniti. libera fiind. din 1945 si pâna în 1989. acesta îsi punea nadejdea în Cel de Sus. Acum aveam dreptul la vorbitor. Era acea curatenie sufleteasca specifica taranului român. Verendin si Luncavita. numai pentru faptul ca erau români. sentinta ne-o comunicasera. Cei mai multi erau tarani din Cornereva. asa cum ne-a fost rânduit. În simplitatea lui. În asteptare. Justitia militara de acum. Deci si-ntr-un fel. ne bucuram de mai multa liniste si de oarecare libertate dupa proces. Cautam sa ne toleram si sa nu ne certam între noi. Acum. Sa ne întoarcem la Timisoara. Ne întelegeam bine unii cu altii. formata în spirit comunist.cuceritor al lumii? Sau ce altceva se petrece? Ramâne ca timpul sa raspunda la aceste întrebari. eram în camera nr. În camera erau peste 60 de oameni. Nu puteau întelege de ce au fost condamnati. Rusca. nemodelata conceptiei noi de orânduire democrata. comunismul. dupa 1989. suntem în perspectiva de a mai face alti ani de temnita. Numai unul singur din familie avea dreptul sa vina la vorbitor. Domasnea. formata în spirit crestin. de la casele lor. dupa anii 1946-1960. În concluzie: 1). 40. Judecau lucrurile într-un mod extrem de simplist. Dupa comunicarea sentintei. Canicea. acel mare echilibru sufletesc. în toata epoca comunista. Asa cum am mai scris. ne mai puteam întâlni cu familia. în vremuri grele. Care de care veneau cu vesti de la ai lor. în vederea transferului nostru la locul de osânda al diferitelor închisori din tara. Ne pregateau lanturile pentru mâini si picioare. care am facut ani grei de închisoare. dar modelata orânduirii de atunci. fiind destul de mare. la noi în tara.

învatatorul. Se puteau observa intrarile si iesirile din curtea închisorii. Dupa mine terminasera si o buna parte din elevii mei. Pe loc. daca pot. Cu toate acestea. Într-o fractiune de secunda miam dat seama de pericol. Cei mai multi însa dintre tarani n-au fost la vorbitor. decât o bucata de pâine si apa. În acest timp este observat de paza si reclamat. N-a voit sa asculte. Cei care au învatat ceva din viata de la mine au fost elevii mei si o buna parte din tarani. Se vedea foarte bine si vorbitorul cu toti cei care veneau la vorbitor. M-am înteles cu elevii mei din lot. Comandantul pazei vine în camera si cerceteaza înfuriat cazul de indisciplina. Se va suspenda vorbitorul. nu vrea sa iasa în fata si sa recunoasca greseala. Mi-am dat seama ca nu este padure fara uscaturi. mai apareau si suparari. Salvasem camera. am fost luat din camera si dus la izolare. Asa s-a ajuns la o buna întelegere între noi. La vorbitor erau chemati în ordinea intrarii familiilor noastre la locul de vorbit.si chiar sa biruie. învatatorul Ion Nicoara din Canicea facea semne spre vorbitor. Sa le dam întâietate în toate serviciile din camera. ca sa avem grija de toti taranii nostri din camera. am venit la camera. dându-i înainte cu semnele. Ascultau toti de mine. La unul din aceste vorbitoare s-a comis un act de indisciplina din partea oamenilor mei din camera. Suntem amenintati cu suspendarea vorbitorului. În camera. Asta era vestita “neagra” cu care de altfel facusem cunostinta în primele zile când venisem de la Lugoj. Am stat o saptamâna încheiata la izolare. Fusesem numit seful camerei. La masa îi rugam sa manânce ei primii. la una din ferestre. Insistent întreaba cine a facut semne. Terminând cu vorbitorul. sa-i scot de la necazuri. Cautam sa nu le fac zile grele si. într-o camera fara lumina si cu rogojini pe jos. Am iesit în fata si am declarat ca eu am facut semne. Eu am fost printre primii chemati. care-l condamnau . Nicoara al meu. Învatatorul Ion Nicoara n-a mai venit sa-si ceara scuze si nici sa-mi multumeasca ca l-am salvat. fara mâncare. pentru a salva camera de la pedeapsa. Ferestrele camerei dadeau spre curtea si poarta închisorii. Îi atrag atentia sa înceteze cu semnele ca va face rau celor care n-au fost la vorbitor pâna acum.

Aveam în camera cu noi pe inginerul silvic Emil Câmpeanu. cum îi spuneau în limbajul închisorii. Apoi mi-a raspuns pe un ton conciliant: — “Da. Zidurile erau masive. destul de mica. la “serparie”. suferintele noastre. aveti dreptate. grupuri. cutreierate prin tara.pe învatatorul lor. pe cimentul camerei. sub prici. Ora de plimbare trecea repede. Curtea.” A stat câteva clipe si a meditat. la camera. În ianuarie 1950 am fost transferat cu tot lotul meu la închisoarea civila din Timisoara. Într-o zi. deci. dar si cu straniile noastre fericiri. când scriu aceste lucruri. sa stiti ca aici se intra foarte usor. Ne-am gasit locul. În jurul lui. Nu am întâlnit pe nimeni din miile de oameni cu care . Parca eram niste cai rapciugosi. ne adunam si începeam discutiile lasate neterminate la anuntul plimbarii. salvând omul ca existenta. dar se iese foarte greu. Grupuri. treierându-ne zilele. ca în lantul închisorilor. am stat deoparte si am vorbit mai mult cu el: — “Domnule comandant. cu necazurile. Cu mult suflet ne îndreptam. cei nou veniti n-au avut loc. Acum începe peregrinul nostru prin închisorile tarii. aduce mai mult a han medieval. îmi dau seama ca omul ca entitate spirituala este foarte rezistent. Acum. subconstientul. cu plafonul jos si lumina slaba. în sir. prin cunoastere. comandantul pazei se arata mai dur cu mine. Pe prici. în plina iarna. unul dupa altul. cu arcade interioare. când mi-a venit bine. La închisoarea civila din Timisoara am fost cazati claie peste gramada. Era o constructie cu multa igrasie si insalubra. au fost si clipe fericite. Acolo. Începe odiseea noastra. cu o parte din elevii mei. traite prin diferite camere si celule ale închisorilor. Am ajuns. Puneam cu totii mult suflet la aceste discutii. cu gratii destul de groase. Potentele lui latente. cu mâinile la spate si cu capul în pamânt. Ne mai povestea din când în când si romane. Acolo ne faceam plimbarea în cerc. M-am bucurat de mult respect din partea lui. ascultam seara de seara o multime de povesti si întâmplari traite. Era o camera mica. domnule professor. nu m-am gândit la asta. camerele mai mari. care pe unde am apucat. Acolo am întâlnit si ascultat multi oameni de cultura. prin înfatisarea ei.” De atunci m-am împacat cu el. fost inspector general de vânatoare regala. ne-am gasit culcus. Când m-am întors de la izolare. la aceste povesti si întâmplari ale fiecaruia din noi. pe o rogojina. depozitul fortelor spirituale ale lui fac saltul spre lumina. asa cum spunea N. Aceasta închisoare civila a Timisoarei facea parte din vechile constructii ale cetatii. Steinhardt în Jurnalul Fericirii. plafoanele joase si ferestrele mici.

De multe ori mi-e teama ca nu sunt capabil sa va redau clipele traite asa cu au fost. loturi de detinuti spre alte închisori. acum când va povestesc. totusi ne-am despartit tare greu. Numai asa am reusit sa strapungem zidurile nevazute ale utopiei comuniste. ca-ntr-un film. când termenii de comparatie sunt la îndemâna. Numai acest mister ne-a salvat. De cu noapte pregateau lotul de plecare. În aceasta lupta au cazut multi. în locurile de detentie. Traiesc din nou aceste emotii prin care am trecut. traiam. Visul era carapacea noastra care ne apara de moarte. Nimeni n-a scapat sa nu plateasca. Ea trebuie sa se înfrateasca si sa ne uneasca. pozitia de cetatean sa fie sfânta. Credintei si sperantei le datoram totul. Într-o buna zi. Auzeam cum le bateau lanturile la picioare. sa le fi jucat memoria vreo festa. Comunitatea de idei sa fie liantul nostru în România de mâine. Am fost permanent în dialog cu Dumnezeu. viata noastra de zi cu zi traita pâna-n prezent. noi ne pregateam sa înfruntam neprevazutul. Desi îi pregatisem din timp pentru acest eveniment. aveam 29 de ani. cu multa claritate. cu tragismul din ele. eram condusi la butucul cu lanturi. într-o Europa unita. Deabia atunci. Zilnic plecau din închisoare loturi. Eram ancorati în viitor. Nu toti au fost legati în lanturi. Istoria se va scrie abia acum cu adevarat. ca si credinta lui în mai bine si nadejdea în dragostea lui Dumnezeu. cum eram strigati dupa tabel. Posibilitatile omului sunt covârsitoare. Speram si rezistam. si cu aceasta. Cu fiecare zi care trecea. se deschide cu zgomot usa camerei si ne anunta sa ne luam bagajele si sa iesim afara. Intrând într-o lume lipsita de libertate. perspectiva asupra acelor vremuri este alta. Atunci eram tânar. De aceea se impune cu necesitate ca în sânul poporului nostru. români si alte multe nationalitati. Toti ne aduceam aminte. Mlastina deznadejdii si-a luat tributul prin înecarea a sute de mii de frati de-ai nostri. ne fauream o lume a noastra de vis. Fiecare etnie si-a dat tributul ei. A fost singurul fir de care ne puteam agata în recile temnite. Acum ma despart de copiii mei. Unul câte unul. pacea si linistea se va instaura la noi în tara. respectând însa specificul fiecarei natiuni. Sperând. Numai aceia care erau . Ferestrele noastre de la camera dadeau spre curte. Acum. cu noaptea în cap.am stat. Le traiesc cu multa intensitate.

Avea o voce blânda si cu multa bunatate în ea. Ajunsi la duba. legati în catuse si lanturi grele. jud.considerati mai periculosi si sefii de loturi. Asa ne-am dus zilele. Îti descretea fruntea si mai uitai de necazuri. Suntem amândoi ferecati în lanturi grele. rodea prin ciorapii subtiri. Altii au platit-o cu viata. Era un om blând si bun. Asa am dormit. Parintele Ioja Sinezie era legat de piciorul stâng. ca-n timp de iarna. Arad. Era înzestrat cu darul preotiei. spre Aiudul nebunul din blestemul lui Radu Gyr. am ajuns într-o gara. în vagon. Lotul nostru era de 30 de oameni. Cu chiu. ca altfel ne împiedicam. Ne mai învatasem cu lanturile. De la gara ne-am urcat într-o masina-duba. Era un vagon special construit pentru detinuti. Trebuie sa fim foarte atenti si sa pasim deodata amândoi. Catusele erau groase si late. Facea parte din mijloacele de tortura. Nimeni nu ne spune un cuvânt despre tinta drumului. Blândele priviri ale parintelui Sinezie ma încurajau. spre necunoscut. De acum. Si acum pastrez în suflet zornaitul lor de metal ucigator. din comuna Ranusa. pe scaun. În drum spre masina-duba. lumina libertatii pe care acum o platim scump. ne astepta vagonulduba. trebuind sa ne dam cu greu jos si sa urcam în vagonul-duba. Avea peste 40 de ani. Ne ajutau înjuraturile si pumnii gardienilor. asa am mers împreuna la WC. La gara a fost un alt chin pentru noi. cu vai. Ne uitam unul la altul cu resemnare si cu speranta ca odata vom scapa. intram în masina. sau ne trageam unul pe altul. cu multa dragoste fata de om si cu multa credinta în Dumnezeu. Catusa. Era mai batrân ca mine. Ajunsi la gara. urcus greu spre zari de alta lumina. Cu parintele Sinezie lânga mine. Eram pe la sfârsitul lui ianuarie 1950. fiind grea. Era un secret al lor. Uneori ne . Am trait zile de urcus greu de moarte. ne urcam foarte greu cu lanturile la picioare. ne-am suit zdrelindu-ne pielea de pe picioare. Dupa o zi si o noapte de mers pe drum de fier. reci. Împinsi si înjurati de gardieni. prevazut cu usi metalice grele si cu geamuri cu gratii solide. În catuse si lanturi grele strabateam în timp spre temnita grea Aiudul. se realiza simfonia lanturilor grele. Era Aiudul. ne ducem amândoi amarul. Eu am fost legat în lanturi împreuna cu parintele Ioja Sinezei.

cautam sa fim cât mai linistiti si împacati cu ce ne-a fost dat sa înduram. Copiii mei. ca vecinii nostri ne si cheama la perete. Ion Constantin — ing. elevii. 14. ajungem într-o sectie cu multe camere mai mari. Iata si pe cei de care mi-am adus aminte ca au fost cu mine în sectia a II-a Aiud: 1. asa cum am spus mai înainte. Mihai Temus 10. Emil Câmpean — ing. locul de osânda al nostru pentru multi ani. Constantin Bodea — ing. AIUD. de curând ajunsi. 1950 . În ochii fiecaruia din noi se citea nedumerirea si haul în care ajunsesem. banditilor”. luând legatura cu noi. Viorel Damian — ing. aici în Aiud. Atanasie Berzescu — professor 15. Aurel Popa — ing. cu priciuri etajate. 4. Corneliu Hobincu — medic 12. 5. Sinezie Ioja — preot 9. Nicolae Cristetiu — ing. parându-ne ca plutim. 8. ne gasim fiecare locul pe niste rogojini. în coloana de câte doi. Iata-ne si-n vestitul Aiud. Ca-n oricare loc. Dupa fiecare lant cazut jos se auzea câte un oftat de eliberare. mergem câte doi în rând. asist. Pe rând. cam ferfenitite de atâtea oase trudite. fierar de meserie. asist. Iuliu Daba — ing. Nici n-ajunsesem bine în camera. prof. unul dupa altul.mai si amuzam. La locul unde bateau în perete puneam gamela si ascultam. Asa . zilnic vânzolindu-se pe ele. 6. Se auzea foarte bine tot ce ne comunicau. cu o dalta si un ciocan în mâna. ne conduc o droaie de gardieni într-o curte mica. 3. ne vânzoleam care-ncotro. de-abia gasindu-ne starea. Ajunsi la Aiud. Pavel Cristetiu — secretar pol. Resemnati.Sectia a II-a Sfârsit de ianuarie si început de februarie 1950. Dragomir ? — contabil 13. Tot timpul ni se adresau cu “banditule. Erau cei din dreapta. silvic 2. Era sectia a II-a din Aiud. 7. pâna când au luat drumul spre locul de executie a pedepsei — Târgsor. au fost cazati în alta parte. Într-o camera mare. ne taie lanturile de la picioare. asist. Mihet ? — ing. univ. univ. De aici. Dumitru Crihana — ing. 11. unde un detinut de drept comun. încolonati spre sectia a II-a. De-abia dezmortiti de lanturile grele de la picioare. ajungem la un butuc.

cu câte 4-5 strofe. Pe vremea aceea la Aiud se murea pe capete. nici o miscare. Nu dupa multe zile încep sa vina mici biletele de hârtie cu poeziile lui Radu Gyr. pe priciul de jos. nadajduiam în Dumnezeu. intram în Celular. puterile ne paraseau. Ce eram eu slab si pâna acum. Nedumerit si pierit de tot. un mot cu multa dragoste. Dar. cum au fost parintele Ioja Sinezie si Tomus Mihai. traversând drumul. fac un icter de toata frumusetea. LA CELULAR Nu dupa multe zile se deschide usa de la camera noastra. Asa se anunta anul 1950 în Aiud. Aiudul. Nu mai fusesem niciodata aici. sa ne povesteasca din ispravile lui si din atâtea carti citite. n-aveam sa ma mai vad. cu bocceaua sub brat. fara sa ne dam seama. una dupa alta. Ajuns pe sala. Fara sa simtim. le-o recitam si celor care nu s-au ostenit so învete. ma chemau colegii de camera sa le-o recit. Dupa ce am învatat-o. Dar. aveam eu locul lânga Mihai Tomus. mari si boldanosi. Într-un colt. Tin minte ca acum cât de mult m-am bucurat învatând aceste poezii. Cu multi dintre ei aveam sa ma mai întâlnesc în fabrica. galben ca turta de ceara. Ma împrietenisem cu el.ne-au pus la curent cu toate cele ce se întâmplau la Aiud. Inginerul Câmpeanu si aici pornise. Iesim din sectie. Ramasesera numai ochii de mine. cu unii din ei. Mâncarea era extrem de slaba. Un sanitar în halat alb ma anunta sa-mi fac bagajul si sa ies afara. În situatia aceasta. cu bocceaua sub brat. ne învatase bine de tot. seara de seara. ies afara. Stând pe priciul de jos turceste. Eu pe mai departe îmi duceam amarul de osândit. În felul acesta treceau în zbor zilele. Înghiteam la strofe ca gaina boabele. gardianul de pe sala raporteaza conducerii de boala mea. Începutul l-am facut cu “Balada clopotarului din stele”. în dreapta catre geam. dar de data asta devenisem o stafie. cu concursul plantoanelor de pe sala. în mijlocul lor. balabanindu-ma mergeam dupa sanitar. Nu mai puteam sa manânc. cum de altfel . îmi iau ramas bun de la toti ai mei. Nu era celula sa nu fie bolnavi în ea. asteptând de fiecare data sa ne apara alte biletele. cu care venisem de la Timisoara si. Prin luna martie. Resemnat. cu tinta în necuprins. cu ciudateniile lui. Asistenta medicala era aproape inexistenta. viata de rob îsi urma cursul ei. iar în jurul lor. Frigul era parca mai tare ca de când venisem. Asa am început si noi sa ne bucuram de aceste valori spirituale din cultura româneasca. Pe nesimtite.

Ioan Arbore. Al treilea vine si el la mine. Al doilea se scoala în picioare si se prezinta. dar cert este ca cei trei se uitau la mine ca la altceva. Stateam mai mult pe prici. Dupa sanitar. Fiind cel mai prapadit. Pe aripa scurta. Cum oi fi aratat eu la înfatisare. Ca furii. se zgâiau la mine. stând pe prici sub geam. celula 309. urc etaj dupa etaj. trei stafii. fostul ministru al agriculturii în timpul lui Antonescu. gândul îmi zbura la cei pe care i-am lasat în sectia a II-a. alt prapadit. în mijlocul nostru. Pe prici. Asta ca sa stim ca ne puteam încalzi acoperindu-ne cu ele. Locul meu era între generalul Arbore si Turcu. prapadit si slab ca vai de el. Drept învelitoare aveam niste paturi roase si ele ca bietele rogojini si cu mai multe gauri.. mai ales de grupul de ingineri din Politehnica Timisoara. De-abia încapeam pe prici. cu plasa de sârma între etaje si un târsâit de pâslari al pazei si plantoanelor de pe sala. Infernul lui Dante. fost ministru al economiei în timpul lui Antonescu. îmi amintesc de ing. colegii mei de la 309. ascultând si vizionând pe dracescul ochi al usii. nu pot sa mai stiu. Mai mult. Ion Constantin. Acum. prezentându-se Turcu Nicolae. niste rogojini tocite de vreme si de bietele noastre oase osândite erau singurul asternut al nostru în vreme de iarna si fara caldura în celula. cu nenumarate usi zavorâte mestesugit. stând pe priciul de jos. timisorenii mei.nici în Aiud. cu fata spre sectia a II-a. Era inginer constructor de cai ferate. Gardianul deschide usa si-mi face vânt în celula. În urma mea. Arata ca un infern fara sfârsit. În fata mea. Înaintea lui Iacobici a fost seful Marelui Stat Major. zdrannng. Ei trei erau locatarii celulei 309 de la vestitul Celular al Aiudului. haotic dimensionat si construit. galben. Se parea ca-i un colos. M-am cutremurat. Primul din stânga vine la mine si se prezinta — Nicolae Mares. departe de ei. cu patura în spate. Parca eram din alta lume. Nu era voie sa bocaneasca pe coridoare. Am mai venit si eu.. galben la fata ca sofranul. Ne oprim la etajul III. sa sporesc numarul la patru. iadul secolului XX. Credeam ca nu se mai termina. general. spionau fiecare usa. Strain printre ei. În fata ochilor se desfasura grandoarea iadului sofisticat. si povestindu-ne. Era cunoscut de toti. ma primisera la mijloc. . parca-i vedeam mai bine pe fiecare în parte. cu sufletul la gura. si usa se închise cu un scrâsnet de zavor. elev de liceu. Tevile de calorifer erau mai mult reci decât calde.

Ion Constantin ne sfatuia atunci sa nu desconsideram inamicul. ne punea la curent cu multe greseli întâmplate în Banat. însa în acelasi timp scotea în evidenta si lucrurile bune. revoltat ca noi nu ne dam seama. A trebuit ca timpul sa dovedeasca. în 1960. Si-n prezent am ramas. Asta se întâmpla în anul 1950 la Aiud. Acum. în mod cert. polul frigului. de la Ion V.asistenti si profesori universitari. Era convins si constient de diavolismul din ei si de vointa ferma de a câstiga teren. De la el am aflat o multime de lucruri întâmplate în organizarea rezistentei din Banat. ne pretam unii . ci sa-l luam asa cum este el. o predau la cei ce vin dupa ei. comunismul de fapt. care facuse 11 ani de lagar în Siberia. reaua credinta i-au luat locul. când neamul românesc este la grea cumpana. Ura a luat locul dragostei si minciuna locul adevarului. incapacitatea omului. O iau de la capat cu lupta lor. noi românii. ori de câte ori ar fi înfrânti. Sa nu uitam. Din pacate. ne spunea el. Orgoliile. chiar daca nu reusesc sa obtina o victorie într-o generatie. necunoscând îndeaproape inamicul din fata . Orgoliul si veleitatile ne pustiesc sufletele. Înca mai mult. când scriu. ca ei. S-a destramat. de la Ion Constantin. peste ani. Concluzia era ca noi ne gasim cu ei într-o lupta pe viata si pe moarte. Azi. Si acum. Cu spirit critic. la Vorkuta si Verhoiansk. uneori fac loc dezmembrarii. în fata noastra. Neîntelegerea lucrurilor. Trebuie sa stim ca în fata noastra este un colos. dusmanul numarul unu pentru rusi. unitatea noastra nu mai este aceeasi.comunismul. dar în lumina adevarului. ne îndeamna la unitate si lupta cot la cot. Pun la bataie vagoane de aur pentru a-si face drum în telul lor. când toti se napustesc asupra noastra ca lupii. În concluzie. Ba mai mult. fac politica mondiala. Georgescu. comunismul mai bine zis. noi suntem dezbinati. ca cele afirmate de Ion Constantin sunt si azi de actualitate. De multe ori. Goana dupa marire duce la neunitate. Acest colos ne vrea noua moartea cu orice pret. nu renunta la telul lor final. în anul 1950 la Aiud. diabolic. Parca si acum îl aud cum ne spunea. Aceste lucruri auzite atunci. aveam sa le mai aud. trecut de 80 de ani. îsi asuma multe din greselile facute de noi toti. cu durere în suflet. Ion Constantin este tot lucid su cu multa seninatate. când vremurile sunt atât de grele. Îi cunoscuse la ei acasa pe rusi. Comunismul lupta cu aceeasi tenacitate. tenace si neîndurator. ca toti comunistii. rusii.

. Un fiu al lui cu numele de Ion Berzescu a fost delegat la adunarea de la Alba-Iulia în 1918. Mama mea a fost din familia lor. În comuna lumea îi spunea Patru Dascalul. în comuna îi spuneam Bârsascu.. ajungând inginer. De fapt. Cristetiu îi duce diploma de inginer. Directorul.. De la familia lor a ramas si cartierul nostru din comuna cu numele de “Bârsesti”. Deodata îi vine inspiratia sa se duca la scoala de instalatori de apa. Am copilarit si am crescut cu ea împreuna. cei mai multi cu numele de Berzescu. trebuiesc oameni mari. Noi. Azi. era putin dezorientat. Bica Felicia. Tatal sau. Zis si facut. m-a întrebat daca nu sunt cumva ruda cu fostul secretar al Politehnicii. când s-a facut Marea Unire. când vede treaba asta si anume ca-i . Înaintea lui. Singura cale de salvare este sa ne întoarcem la Icoana. Stiut este ca la vremurile grele. I-am spus ca nu sunt ruda apropiata cu el. locuiesc în acest cartier. Demn de retinut este un lucru extrem de important. ca secretar a fost unul Ioan Berzescu din Teregova. Nu stia ce-i de facut ca sa poti câstiga si tu un ban mai mult. Studiase conservatorul la Timisoara. în comuna. directorul scolii îi cere diploma de bacalaureat pentru a-i putea face diploma de meserias instalator de apa. cu mult haz. Era prieten bun cu o fata de la Teregova. Nicolae Cristetiu. Nicolita Cristetiu îmi povestea de prietenia lor. În singuratatea mea.. dar. Sa ne întoarcem de unde am început lupta pentru ridicarea neamului. Suntem chiar rude. Se înscrie la una din aceste scoli cu durata de trei ani. Numai în jurul altarului gasim calea spre biruinta. vremuri mari. Iatal si ucenic pe Nicolita al nostru. gândul îmi zboara la ing. povestit de Nicolita. ca dupa terminarea facultatii. Ne spunea el. Cu el si cu tatal sau legasem o prietenie. La terminarea cursurilor de trei ani. dar am locuit pe aceeasi strada. A fost nepot al învatatorului Petru Berzescu de pe timpul Austriei. Liti îi spuneam noi în comuna. Auzind Pavel Cristetiu de numele meu. pe priciul de la 309. a fost secretarul Politehnicii. vremurile sunt mari. oamenii sunt mici. Uniti în jurul Bisericii sa cautam biruinta. Cu Nicolae Cristetiu ne-am gasit cunostinte comune. unde de altfel m-am nascut si eu. Bica. iar eu de copilaria noastra. Pavel. ditamai inginerul.dintre noi sa denigram pe cel ce a mers în rând cu noi pe baricada. sectia Canto.

lânga generalul Arbore. nici unul din noi nu era cu artag. intrigat cumva. Pe prici nu mai avea loc. cu diploma la mâna. cu boala în oase. Fiind bolnav de icter eram trecut la regim.inginer. Dintre cei de la camera 28. peste munti si vai. în . Era parca fara nici un gust. Nu eram pusi pe cearta. Ca mai batrâni. numai cu ing. Dac-ati fi stiut lucrul acesta. lânga generalul Arbore Ion si Nicolae Mares. Asa se face ca noi. Spre norocul nostru. la cei de acasa. mai aveau de povestit si cele petrecute într-o viata de om. De multe ori uitam de mine si de boala mea. Stând tacut pe prici. lipit de peretele din dreapta cum intri pe usa. Se aciuieste si el pe podea. separat. în celula noastra mai este vârât pe usa un om mai mult înalt decât scund.” Se împlinesc acum aproape 50 de ani de când am trait acele vremuri în blestematul acela de Aiud. Laptele pe care-l primeam era preparat din praf de lapte. bine domnule. la sfintirea monumentului. ascultând-i cu nesat. Ion Constantin m-am întâlnit în 1994. gândurile mele zburau hat departe. Asta poate ca de unde eram bolnav. Toata ziua ascultam la cele povestite ba de generalul Arbore. Parea putin adus de spate. De acum eram cinci în celula. cei mici si de jos. nu aveam nici o pofta de mâncare si nici ea nu avea vreun gust. de ce nu mi-ai spus de la început ca esti inginer?” — “Nu v-am spus pentru ca am vrut sa învat meserie. îl priveau dintr-un unghi cu totul aparte. Nu dupa mult timp. care. În fiecare zi pe la orele 10 venea un sanitar cu un planton si-mi aducea laptele într-o gamela. m-ati fi corcolit si n-as fi învatat meserie. sectia a II-a. îi spune: — “Pai. brunet la fata. mai mult turceste. Stând pe prici. Asa. Când venea vorba de maresalul Antonescu. dealuri si vâlcele. Mâncarea o primeam tot de la regim. ne faceam acum intrarea în lumea care odata a condus destinele acestei tari. se prezentase cu numele de Nedelcu. locotenent. cei naclaiti în sânge si rosi de atâtea boli abatute asupra capului nostru. Viorel Demian si cu ing. în ziua de 14 septembrie. îmi duceam amarul si osânda-n spinare. la Aiud. ba de Nicolae Mares. pe lânga faptul ca au fost ministri în timpul lui Antonescu. iata-ma si instalator de apa. al celor de la celula 309. de buna seama. cu lacrimi în ochi se gândeau la noi. Si acum traiesc parca din plin acele clipe de iad. Era multa liniste. Daca bine-mi amintesc.

1. Ministrul de Razboi si fostul Sef al Marelui Stat Major al Armatei si Maresalul Antonescu îl vedeau cu alti ochi. Cât a putut. Era un om de mare sensibilitate. Din povestirile generalului Ion Arbore am înteles multe lucruri. Nu trebuia prins printr-un ieftin siretlic si predat rusilor. murdare de atâta boala. Zilnic. La rându-ne. dar nu prin tradare. Privea lumea din jurul lui cu multa îngaduinta si dragoste. Voiau desprinderea de Hitler. Îi dadeau dreptate lui Iacobici.mod critic. A fost un om de o mare tinuta morala. Din timp. noi cei mici din camera ascultam la cele povestite de cei doi ministri antonescieni. Ne ocrotea cât putea pe noi. Era fiu de preot. Dintr-un început condamnau actul de la 23 august 1944. fiecare din noi ne-am istorisit trecutul nostru. Nici noi n-am fost mai buni. A murit la Jilava îngrijind bolnavii. Se ruga tot timpul în celula. Mai avea un frate. Condamnau atitudinea regelui Mihai I fata de Antonescu. de peste 10. Istoria începuse sa-l judece. Nu voia sa sacrifice armata pentru o cauza deja pierduta. Acum. ei si-au dat seama ca Germania va pierde razboiul. unde tatal sau era preot. ca numai Dumnezeu stie ce-o fi fost în sufletul lor. Pe rând. si rele. Spre deosebire de aproape toti cei cu care el a lucrat afara. erau trecuti prin sita lor toti fostii ministri si generali ai armatei române. de-or fi gresit. în mari functii de stat. cu toate neajunsurile si pataniile noastre. Avea o biblioteca mare si temeinica. ceea ce s-a si vazut în tot comportamentul lui. conflictul dintre generalul Iacobici. el îi spunea: — “Mai Nicolae mai. Cei care s-au pretat la aceasta scamatorie vor fi judecati de istorie si-n mod sigur condamnati. la Sarinasuf. Tragea de timp. Nu stiu cum o fi fost în libertate. generalul Iacobici a frânat trimiterea pe front de noi trupe. Cert este ca el trebuia tratat ca un erou si luptator împotriva comunismului. cu lucruri bune si frumoase. era de o modestie rara. ca pe niste copii.000 de volume. Asa am reusit si eu sa ascult si sa-mi dau seama de tot ce s-a petrecut în drumul parcurs de Maresalul Antonescu în timpul guvernarii lui. cunosteau multe lucruri si bune. Ca fosti apropiati colaboratori. 2. Au optat pentru initiativa Maresalului de a iesi din razboi. dar aici în temnita l-a gasit pe Dumnezeu. Acum îi gaseau toate pacatele. 3. în perspectiva istoriei. Generalul Arbore si-a petrecut copilaria în Dobrogea. în apropierea Deltei. professor de limba româna la Focsani. nu vorbi cu pacat de oameni. cei din apropierea lui. Le spala rufele de pe ei. rugându-se lui Hristos. El credea cu toata caldura în Dumnezeu.” . Ne povestise mult despre el. De câte ori Nicolae Mares se mai scapa de mai vorbea de rau pe cineva. Nu l-am auzit o data bârfind pe cineva.

Adeseori ne povestea lucruri din copilaria lui, de felul cum a reusit sa razbata în viata. A parcurs drumul, în cariera lui de ofiter, de la sublocotenent si pâna la gradul de general prin puterile lui, fara a fi ajutat de cineva din afara.

CARE VREI MURI
Era prin luna aprilie 1950. Pe Nicolae Mares, într-o buna zi, de dimineata, dupa deschidere, îl striga un ofiter cu lista în mâna sa-si faca bagajul si sa iasa afara. Tiptil, putin adus de spate, destul de firav, cu bocceaua sub brat, îsi ia ramas bun de la noi si iese afara. Târziu am auzit, când deja eram liber, ca a fost dus la Sighet, unde a si murit. De la plecarea lui am ramas iarasi patru. Vizita medicala se facea o data pe saptamâna de catre medicul civil al închisorii, într-o celula special amenajata. Pe sala, ca planton era si unul, Giury pe numele lui, ungur de origine. Înainte de vizita umbla ca o vijelie, de la celula la celula, strigând cât îl tineau plamânii: — “Care vrei muri! Care vrei muri! Care vrei muri!”, tragând zavoarele de la usi, de sa le rupa, nu alta. La început nu stiam ce-o fi cu asta. Generalul Arbore îmi spune însa ca-i vizita medicala. Cine vrea sa mearga la medic se îmbraca si iese pe sala. Ma ridic si eu si ma iau dupa ai mei. În frunte era generalul si dupa el eu. Când am iesit pe sala, deja coada se formase. Ne asezam si noi la coada, încheind rândul. Rezemati de perete, oamenii vorbeau între ei. De-abia ne mai vedeam unii cu altii, din celulele vecine. Erau scoase cam 5-6 celule deodata. În timpul asta îl vad pe Arbore ca-l ia de mâna pe un batrân, mai mic de statura ca el, brunet, si-i spune: — “Mai Iacobici, vino sa-ti prezint pe un banatean de-al tau de la Teregova, professor de meserie si-i tânar de tot.” Eu, sfios din fire, dar mai bine zis timid, dau mâna cu el. Cu multa afectiune mi-o strânge, bucurându-se ca mai vede pe cineva dintr-ai lui, din acel colt de tara, care a avut curajul sa înfrunte urgia comunista. — “Ma bucur mult de tot ca va cunosc, d-le Berzescu. Eu sunt din Armenis de nastere. Numele d-tale mi-e tare cunoscut. Pe tatal d-tale nu cumva îl cheama Gheorghe?” — “Ba da, d-le general, Gheorghe îl cheama.” — “Sa stii, frate draga, ca o verisoara de a mea, Iconia, a fost casatorita cu unul Ion Berzescu din Teregova. Eu sunt varul ei primar, parintii nostri, frati. — “D-le general, o cunosc foarte bine pe matusa Iconia. Doar în bratele ei am crescut. Sotul ei, uica Ion, a fost varul primar al bunicului meu, Ion. Tatal meu, Gheorghe, tot în bratele ei a crescut. Locuiam în aceeasi casa mare, facuta din caramida din timpul Austriei.”

M-a mai întrebat de multi oameni din Teregova, pe care-i cunosteam bine. I-am mai spus ca atât bunicul meu, Ion, traieste, cât si uica Ion, sotul Iconiei, traieste. I-am lasat în viata. S-a bucurat nespus de mult. Asa l-am cunoscut si eu pe generalul Iosif Iacobici, fostul ministru al Apararii Nationale si înainte de asta Seful Marelui Stat Major. De atunci, de fiecare data când Giury ne scotea la vizita medicala, ne întâlneam pe sala. Dupa mai mult timp de regim alimentar, fara nici un medicament, icterul meu dispare. Am trecut cu masa la comun. Scapasem eu de necazul bolii de ficat si cade fratele meu de suferinta, Turcu. Se îmbolnaveste de plamâni, începe sa faca febra mare, sa tuseasca si sa nu mai poata mânca. Batem în usa, raportam ca-i bolnav destul de grav, dar nimeni nimic. Nici n-au venit sa-l vada, cel putin. La vizita medicala, medicul se multumea cu consultul. În rest, nimic. Fara nici un fel de tratament, îsi ducea boala cu resemnare. Noaptea transpira si tusea întruna. Dupa cum am mai spus, pofta de mâncare nu avea. Sub ochii nostri, la sfârsitul lui aprilie 1950 s-a stins. A murit întins pe prici lânga mine. Dimineata am vazut ca nu mai misca. Întepenise sub patura zdrentuita. Înca unul, pe lânga cei multi, trecuse în vesnicie, fara ca Administratia sa miste un deget, sa ia o masura. Cu buna stiinta au savârsit crima. Se înscrie în planul lor de asasinare a întregului neam românesc. Rusii, cu premeditare, urmareau exterminarea neamului nostru. Pe la început de mai 1950, ramânem în celula 309 numai trei oameni: generalul Ion Arbore, locotenentul Nedelcu si cu mine. Nu dupa mult timp, prinsera sa umble un ofiter si un civil, din celula în celula, si întrebau pe fiecare ce meserie are. Nu stiam de ce fac lucrul asta. Dupa o vreme, generalul Arbore ne spune ce credea el despre treaba asta si anume ca ei vor sa scoata oameni cu meserie în fabrica. Stând si gândind, deodata-mi vine-n minte o idee. Când mai vin prin celule, întrebând de meseriasi, eu voi declara ca sunt tâmplar. Cunosteam destul de bine tâmplaria. Nu aveam teama. Speram c-o sa fie bine. Erau zile de mai, când soarele cu razele lui începuse sa razbata si-n celula noastra. Soare de mai cu nadejdi de mai bine. Într-o zi se deschide iarasi usa celulei si întreaba de meseriasi. Eu ies în fata si le spun ca sunt tâmplar. Ma noteaza si închid usa. — “Ei, acum sa te pregatesti de fabrica. Pe toti care-i noteaza îi scot în fabrica”, îmi spune gen. Arbore.

În zilele urmatoare ne muta pe toti cei din celula noastra într-o alta celula, tot pe partea scurta, dar în partea cealalta a Celularului. De acolo, de pe geam, se vedea curtea fabricii. Era o vânzoleala de oameni. Se auzea destul de bine vuietul de ciocane în tabla de metal. Era atelierul de tinichigerie. Albastrul cerului vazut din celula era atât de îmbietor si de linistitor, încât pentru o clipa uitam ca suntem în temnita. Razele soarelui ne scaldau fata îngalbenita si stafidita de atâta lipsa de lumina si libertate. Toate concurau la o imagine de mult râvnita de noi, osânditii, libertatea si sanatatea. Într-o zi, gen. Arbore îmi spune iarasi: — “În curând vei merge la acel vuiet de fabrica si-ti vei gasi o liniste oarecare.” În celula noastra, 309, se facea curatenie. Se varuia peste tot. Dupa terminarea varuitului ne-am mutat la locul nostru, 309. Florarul parca ne mai potolea dorul de libertate. Ne miscam mai vioi si-n celula. Speram în mai bine. Ne rugam Celui de Sus sa ne întareasca. În fiecare zi, gen. Arbore se ruga cu multa caldura, stând pe prici la locul lui. Senin, le primea pe toate câte veneau pe capul lui. Niciodata nu l-am auzit vaicarindu-se. Ca dreptul Iov, multumea lui Dumnezeu de tot ceea ce se întâmpla. Într-o buna zi, usa se deschide si un ofiter îmi spune sa-mi fac bagajul si sa ies afara. Îmi iau ramas bun de la generalul Arbore si de la Nedelcu si ies afara. Gen. Arbore îmi ureaza mult noroc. De atunci nu l-am mai vazut. Aveam sa aflu ca a murit la Jilava, îngrijind bolnavii. Dumnezeu sa-l odihneasca în pace, ca a fost un mare român si un bun crestin.

ÎN FABRICA
De la etajul III, dupa ce ies din celula 309, merg în urma ofiterului cu bagajele sub brat. Cobor de-abia rasuflând scarile, cu ofiterul în fata. Ajungem la etajul I, în fata unei celule, pe aripa lunga, pe partea dreapta a Celularului. Nu mai stiu bine ce numar avea celula, parca 31, dar sigur nu mai sunt. Dupa noi era si seful sectiei, un gardian cu cheile în mâna. Îmi deschide usa invitându-ma sa intru în celula. Acolo era altfel decât la 309. Erau patru paturi de fier cu saltele curate, cearceafuri, perina si paturi bune. Mi-am lasat bagajul pe patul de jos, din dreapta camerei si am iesit afara dupa ofiter. La iesirea din Celular erau mai multi detinuti încolonati, toti ca mine, pentru fabrica. Afara ne astepta un civil, de statura mijlocie. Statea linistit, cu un bat în mâna si cu privirea tot în pamânt. Parca ar fi cautat ceva. Când m-am atasat grupului, a zis: — “Hai sa mergem!” Mai târziu aveam sa aflu ca era Mares, directorul fabricii. El, în fruntea coloanei, iar noi, dupa el, spre fabrica. Intram pe poarta în fabrica. De cum am intrat, ne-a si luat în primire

o zumzaiala, un du-te-vino al oamenilor, cu treaba si fara treaba. Arata curtea aia ca un furnicar. Se miscau în toate partile. De la intrarea în fabrica, în stânga, un gater, cu doua pânze, scrâsnea ritmic la un bulvan de brad, taindu-l în scânduri la dimensiunea ceruta. În dreapta, mai la distanta, erau birourile fabricii, unde lucrau de zor o multime de ingineri proiectanti. Cu gaterul în continuare era sala strungurilor în lemn. Acolo zbârnâiau daltile înfipte în lemn, mânuite de buni mesteri strungari. Erau colegii nostri, fratii nostri de lupta. Acolo lucra si prietenul meu bun Mihai Puscasu, azi trecut întru cele vesnice. De la strunguri intrai în atelierul de rotarie, unde aveam sa lucrez eu multi ani de fabrica. Legate de rotarie erau atelierele de tâmplarie, cu specificul lor de lucrat în lemn, usi, ferestre, mobila si tapiterie. Pe partea dreapta, cum intrai în fabrica, dupa birouri, se desfasurau atelierele de fierarie, tinichigerie, paturi, forja si altele. Dupa aceste ateliere venea si atelierul de jucarii. Dupa ce toti am intrat în fabrica, aproape de poarta, Mares se opreste în fata noastra, cu lista în mâna. Eram numai ochi si urechi. Asteptam sa vedem care-ncotro va merge la locul de munca. Pe lânga Mares erau mai multi gardieni, sefi de ateliere. Asteptau si ei repartitia. Eu ajung la atelierul de jucarii, cu înca vreo câtiva ca mine. Ne preda unui detinut, mai rasarit parca, îmbracat si el în zeghe ca toti detinutii. Sunt repartizat la o masa unde se confectionau jucarii. Cel care ma luase în primire se si ocupa de mine, aratându-mi ce trebuie sa fac. De prima data îmi da niste placute de lemn pe care trebuie sa le slefuiesc. Zis si facut. M-apuc de lucru. Cel care m-a luat în primire era un detinut de drept comun, cu numele de Movila. Era un om tare bun si echilibrat. Si-a dat seama pe loc ca noi de-abia am apucat sa scapam de Celular si sa mai prindem un pic de libertate, schimbând mediul satanic de oprimare. Acest Movila era seful atelierului de jucarii. Toti cei din atelier îmi erau necunoscuti, desi erau toti politici. De fapt n-aveam de unde sa-i cunosc, ca, de la Timisoara, n-am mai iesit niciunde din celula ca sa-i pot cunoaste. Aceasta a fost, de luni de zile, prima mea iesire din celula, printre oameni, afara de iesirile la vizita medicala pe Celular.

Totul parea nou pentru mine, necunoscut. Adesea ma întrebam pâna unde se poate merge în nesiguranta asta si ce-o aduce ziua de mâine. Nu-mi dadeam seama atunci ca de fapt aceasta-i o caracteristica a gulagului, cu mijloacele lui de oprimare. Toate încercarile de suprimare a omului de catre om nu sunt altceva decât consecintele înclestarii în lupta dintre bine si rau. Fabrica lucra în trei schimburi. Cei de la jucarii lucrau numai în schimbul întâi, de la orele 6 la 14. La iesirea din fabrica, luam masa de prânz. De acolo, liberi fiecare dupa luarea mesei, ne îndreptam spre Celular. Ajuns la celula mea, gasesc înca doi detinuti, la patul lor, punându-si traista cu gamela la capul patului. Nu-mi mai amintesc cine erau acei colegi de camera dintr-un început. Mi-am pus si eu traista la capul patului. Eram patru oameni în fiecare celula. Ce n-am observat de la început a fost faptul ca în celula nu era tineta pentru nevoile noastre. Fiecare mergea la WC-ul din capul coridorului. Usa de la camera era permanent deschisa, zi si noapte. Dintr-o data, alt regim de camera si alte conditii de viata. Ne apropiam de cele normale, spre deosebire de animale. Ma preocupa lucrul din fabrica. Asa ajunsesem la o oarecare libertate. Ma ducea mereu, gândul la generalul Arbore, pe care-l lasasem în celula, slabit de tot, de de-abia-si tinea sufletul. Ridicam ochii din curtea fabricii si priveam acel colt de Celular, unde stiam ca-l lasasem pe Arbore. Vocea lui blajina si dragostea fata de om îl defineau ca pe un adevarat parinte. Ajuns la un oarecare confort, adesea ma gândeam la el, care dormea tot pe prici, cu o rogojina ferfenita si o patura, veche de când lumea, roasa de vreme si gaurita. La atelier, dupa o vreme, de la slefuit am trecut la confectionat piese pentru jucarii. Timpul trecea repede, repede de nu-ti venea sa crezi. Mâncarea în fabrica era mult mai buna. Începusem sa cunosc lumea de acolo. În fata mea, la jucarii, slefuia de zor un om, slab la fata, de statura mijlocie si cu privirile vii de tot. Era numai viata în el. Destul de comunicativ, se uita insistent spre mine. De la o vreme, ma întreaba cine sunt si de unde vin. Cu o oarecare retinere, îi raspund la întrebarile lui. La rându-i, îmi spune si el cine-i si de unde vine. Era parintele Dumitru Mitoiu, care fusese preot în comuna Bacesti, judetul Vaslui. În legatura cu

sa nu leg discutii cu nimeni pe linie politica si nici sa-mi dau pareri asupra conducerii de stat. — “Cum de porti numele unui mare sfânt. iese afara pe sala si-i cheama repede pe mai multi gardieni din Celular. Nimanui nu i-am vorbit despre activitatea mea din libertate. toti cu pâslari în picioare. I-a mai avut profesori pe Nichifor Crainic. vine frizerul sa ne tunda si sa ne barbiereasca. intrasera multi detinuti în fabrica. Mereu altii si iar altii. Am uitat sa va spun o întâmplare de-a mea. învârtea niste chei pe dupa deget. patriarh al Alexandriei? Tu nu-l meriti. Învatasem un lucru. ascultând cele vorbite în celula. dar fara rautate în continut. Vin repede vreo trei gealati. face o gluma. Facuse teologia si dreptul la Bucuresti. caruia studentii îi spuneau: “Hunul”. Ca-ntotdeauna. Într-o zi.” M-am uitat lung la el. Îmi cauta prietenia. Când a auzit de Teregova. nascut în 1916. dintr-un loc într-altul. Zilnic erau chemati la el câte 2-3 oameni din fabrica. tovarasi. pe Tudor Popescu. strigând: — “Mai. când se faceau miscari mari de oameni. Generalul Arbore ramasese consternat. În mai 1950.numele meu de botez. si se holbau la mine ca la alta aratare. a sarit în sus spunând: — “Ce ma. Nae Popescu si altii. Nu stia ca terminasem si eu teologia. Atanasie cel Mare. nesarata un pic. Stii tu asta?” Numaidecât. L-a avut ca professor pe Ion V. Aveam sa devenim buni prieteni. ofiterul politic avea activitate intensa. tu esti din Teregova? Acolo banditii aceia au tras în oamenii partidului si i-au omorât? Voi ati luptat împotriva partidului comunist? Ma. Deodata se întoarce spre mine si ma întreaba de unde sunt si cu ce am cazut. . de ne spuneau cunoscutii nostri ca suntem de nedespartit. Era cu 5 ani mai mare ca mine. Aici. Peste cizme avea încaltati niste pâslari. S-au facut destule încercari asupra mea. stând de vorba cu noi. ca sa nu faca zgomot când se deplasa de la usa la usa. care a tras în noi sa ne omoare pe toti. ia veniti repede aici sa vedeti si voi un bandit din Teregova. Tin-te acum la scandal. la 309. Eram ca doi frati. Atanasie. pe la sfârsitul lui aprilie. Avea un suflet mare si curat. Si-a dat seama de gafa facuta. De fata tot timpul era si gardianul. încercând sa se poarte frumos cu mine. cât eram la Celular cu generalul Arbore. fara sa-i raspund. Îi raspund ca am cazut cu Spiru Blanaru din Teregova. Georgescu. Sa vedeti si voi cum arata un mare bandit. Se recrutau informatori. mai. seful sectiei. în timpul tunsului.” Atâta mi-a trebuit. voi trebuia sa fiti toti omorâti.

la Rotarie. una mai frumoasa ca alta. Gândul nostru zbura la ei. tinând de cruda realitate. LA ROTARIE Daca am îndraznit sa ma opun si sa nu primesc a lucra cu politicul. voi ati vrut sa darâmati Comunismul? Aici o sa-ti putrezeasca oasele. Lucrând cu migala la jucarii. Atât eu cât si parintele Mitoiu.Unul dintre ei. ca el a fost primul care a venit la mine si m-a încurajat. S-a apropiat de mine ca un frate mai mare. prin mâinile mele. sa ne opunem cu pretul vietii puhoiului din rasaritul satanizat. Ajunsesem sef de echipa. ca sa se joace cu ea? La ora aceea. dar si cu multa dragoste . Acolo lucra si Ion Bohotici. vazându-i cu traista plina de jucarii. nu numai eu gândeam asa. eram niste jucarii în mâinile destinului. unde se lucra mult mai usor. marturisind trairi interioare. belelele curg pe capul tau. unde multi din prietenii mei lucrau. La jucarii am stat un an de zile. În anul 1951 începusera sa nu mai confectioneze asa multe jucarii. Dumnezeu sa-l odihneasca în pace. La rotarie am fost dat împreuna cu parintele Mitoiu. îmi pune întrebarea: — “Ce ma. Nu stiam peste ce am dat. sectia de prelucrare a lemnului. Libertate-Robie. Sa stii!” S-au uitat la mine ca la urs si s-au dus. ci toti care aveau copii acasa. Asa din senin. parca. bucurându-ma de aprecierea lui Movila. Era o fire iute la mânie. unde se muncea din greu. am ajuns la Rotarie. Puteam sa ajung la tâmplarie. Cu noi care am îndraznit sa zicem NU raului. numai prin faptul ca esti român si crezi în Dumnezeu. Asa se face ca am ajuns eu împreuna cu Mitoiu sa lucram la roate. ca sa se afle în treaba. N-au reusit. gândul meu zbura adesea la cei dragi de acasa. Aveam un fiu de trei ani. la ora când. sau la mobila fina. de o mare cuprindere sufleteasca. nefiind agreati politic. noi toti. Viata se juca cu noi atât de crud. De abia atunci mi-am dat seama si am observat ca într-adevar luptele de la Pietrele Albe au avut un mare rasunet în lume. De aceea a si insistat prin altii sa ma capteze în rândul informatorilor. îi spuneam eu. Ma întorc iarasi pentru o clipa la jucarii. Nea Mitu. Politicul ma cunostea însa foarte bine dupa dosar. treceau jucarii. am fost dati la munca cea mai grea din fabrica. Ma întrebam de multe ori daca si copilul meu avea în mâinile lui vreo jucarie din cele facute de noi. seful de atelier. cei întemnitati. La vremea aceea. Numarul muncitorilor s-a mai redus.

Îl cunostea foarte bine parintele Mitoiu. ramase seful rotariei. trecem la alta operatie. Pitarul Nicolae. cam spre sfârsitul lui 1951. Se primise o comanda de 10. Asa stând lucrurile. De nastere era din comuna Rusca. Nicolae al nostru era un om foarte bun. Vaslui. Cel care era mereu cu noi si conducea era Pitarul Nicolae. Seful atelierului era Nicolae Pitaru din Negresti.000 de carute din partea armatei. rob ca si noi. Dupa ce ne-am obisnuit cu lucrul. Resita. Era rotar de meserie. maistru rotar detinut.fata de om. era aproape de Negresti. Asta însa. crezând cu multa putere în Dumnezeu. decât numai când lua. rotaria se organizeaza în trei schimburi. tot silvic de meserie. la facutul rotilor. La începutul activitatii noastre la acest atelier. În locul lui a venit ing. Pe lânga acestea. s-a instaurat o atmosfera de mult calm si de prietenie. silvic Iosif Roescu. gaterul si al rotariei era ing. Ne-am asezat si noi la o tejghea. Comanda era mare. Ing. erau la locul lor. Atelierul de rotarie era legat de sala strungurilor în lemn. De la batutul spitelor în butuci. De fapt. cum îi spuneau ei în limbajul tehnic al lor. de strunguri în lemn. El a fost judecat în lotul lui Auschnit. Toate se desfasurau de la cele mai simple piese pâna la roata data gata pentru fierarie. unde ni s-au dat niste spite de roata. aproape de Teregova. Coordonator al atelierelor. Dupa aproape un an a fost schimbat. fiind vecini cu comunele. Atelierul era destul de mare. În felul cum se purtau cu noi. seful rotariei. fiind stapâni pe meserie. si Dragomir. jud. Noi nu prea aveam tangenta cu coordonatorul. nu era fixata vreo norma. Vaslui. ajutorul lui. Lucra numai dimineata. de la sefii de sectii. deci moldovean. Era o vânzoleala si o harmalaie de-ti tiuiau urechile. De-abia acum se aranja atelierul în plina forma. unde se puneau sinele de fier. înca 2500 de sarete. Comuna Bacesti. rotar de meserie. sa le finisam. L-am avut si eu învatator la Teregova. împreuna cu Mitoiu. În închisoare s-a purtat cu multa demnitate. numai dupa sase luni. rapoartele cu lucrul executat în timpul schimbului de lucru. la încaltat. Ion Roescu. Acolo erau asezate tot felul de tejghele si cai de confectionat rotile. M-am bucurat de multa încredere din partea lui. jud. Roescu s-a purtat bine în tot timpul cât a condus aceste ateliere în fabrica. De la izbitul . Ioan Tonea. gata pentru batut în butuc. A mai avut un frate învatator. unde Mitoiu era preot. Întotdeauna ne aparau în fata conducerii. cei care conduceau rotaria erau cei doi maistri civili: Crisan.

venea ing. la terminarea lucrului. Tonea si lua situatia. apoi slefuitul spitelor. Eram ca-ntr-o familie. când va trebui. pentru a avea rezerve. în obezile care trebuiau montate pe spite. la rotarie. Eu lucram lânga parintele Mitoiu. tare slab ca fizic. finisând un butuc de roata. Hamat. mai venise si Petru Hamat. sa dea de zor cu ciocanul în dalta. unde i se monta panta de fier. nu pe om. De multe ori mai venea si câte un control de calitate. Lucrul acesta nu-l stia nimeni. Cât am putut. l-am ocrotit. cum îi spuneam noi. mai era si Nelu Cristea. Era numai os si piele. În fiecare zi. la râscaitul ferastraului care taia spitele la dimensiunile cerute. în cazul acesta. ca de restul ne îngrijim noi. unde de obicei ieseam bine. si Gheorghe Ungureanu. mai ales. Destul de des venea la el Aurel Cadareanu de la strunguri în lemn. se simtea tare bine în echipa. Tot în toamna acestui an. Parca-l vad si acum. Cu toate astea. Îi fusesera degerate picioarele. Aveam . Toti trei eram în acelasi schimb. niciodata nu-si facea norma la butucii lui. norma se cerea pe echipa. Umbla greu de tot. banatenii. Nea Lae însa. la lovitul ciocanelor în daltile care pregateau butucii pentru montat spitele. Mai bine zis. apropiatii lui. Vom vedea ce am realizat si cu normele când voi ajunge la anii respectivi. Pe atunci. administratia încalecându-ne cu normele. Realizasem o unitate de credinta si de fratietate între noi. Lucrul de la executarea rotilor cerea multa atentie. unde veneau batute spitele. trebuia sa te apropii de urechea lui sau sa strigi. se încaltau rotile. Asta. Asta-i era lucrul lui. în anii 52-53. decât numai noi trei. Întotdeauna ne faceam un plus de roti peste norma. Mitoiu ajunsese seful echipei de rotarie. cu noi. sa mearga. Tot aici. Ajunsesem deja la facutul rotilor. Mitoiu si cu mine. Montarea obezilor pe spite era ultima operatie a rotii.barosului de 5 kg. când nu realizam norma pe echipa. Devenisem buni rotari. dupa care mergea la forja. Cu dalta si ciocanul ajusta spatiile de la butuc. Pe lânga Lae. Mai mult vorbea decât lucra. lupta de clasa se ascutise. Mai târziu. Ca sa te întelegi cu vecinul. toate la un loc realizau simfonia muncii. nea Lae. Adesea îi spuneam sa fie atent numai când vine vreun gardian sau altii mai mari. De aici si reumatismul. a fost adus si Lae Orbulescu. La începutul lui 1952.

În schimbul nostru la roate. iar în spate înghetai. de la scut. Din partea conducerii. fiind mari pentru noi la rotarie. Platiseram deci facutul frezelor. facuta numai pentru depozitarea materialului. totusi. mai aveam putina caldura. dar pâna la urma. un flacau frumos. o data cu realizarea frezelor. din partea biroului politic se încerca o reeducare. se curatau tare greu. . ce folos? În fata te pripeai. Mitoiu. ca sa fie un cerc bun. Puteai baga si mâna pe unele locuri. Cu ing.. unde iarna. În timpul acesta. fiind facute din lemn de esenta tare. S-a facut. un pas mare pentru rotarie. eu îi tin locul de sef de echipa. printre scânduri. însarcinat era unul Dorobantu cu actiunea de reeducare. lucram numai noi trei. Tot ce tinea de rotarie se instalase în locul nostru. Eram 105 oameni la rotarie. Dupa ce se bateau obezile. de bine. Cum de altfel s-a actionat si la Gherla.multi vrânceni printre noi. cu tot arsenalul satanic de la Pitesti. Numai de Toader Bahna mi-aduc aminte. Nu dupa mult timp. ne-am mutat afara. Hamat si cu mine. Se luasera dupa Pitesti. Comenzile. În locul nostru au fost instalate frezele si strungul pentru butuci. numarul nostru a crescut. s-a reusit. În mijlocul baracii era instalata o soba mare din tabla. Dupa o mai îndelungata chibzuinta a inginerilor în frunte cu Tonea. Peretii erau din scândura. Tonea m-am înteles. Totul se facea din mâna. într-o baraca. înalt si destul de voinic. Cât a fost în spital. nu puteam sa le facem fata. acesta fiind unul din marile ateliere din fabrica. unde puneam lemne cu nemiluita. roata trebuia curatita pe cant. Mitoiu ajunge la operatie de apendicita la spital. Distanta dintre scânduri era mare. Asa am lucrat o parte din iarna lui 1951-1952 si cea din 1952-1953 în întregime. m-am descurcat destul de bine cu normele. În vremea aceasta. si aici la Aiud.. Cât despre cei care lucram la facutul rotilor. Obezile. unde în mod dracesc s-a recurs la anularea tuturor potentelor spirituale ale omului. reeducarea era precedata de organizarea retelei de informatori. Iar din partea detinutilor era Pânzaru Constantin. una pentru cant si alta pentru fete. În schimb. pâna se rosea. fiii Vrâncioaiei din legenda. au facut doua freze de curatat. Cel mai greu era la finisatul rotii. Dar. de rau. Le-am uitat numele. Ca oriunde. De acolo. La rindea nu se lasau prea usor la curatat. cei care bateam obezile am fost scosi din atelier. La început mai sareau aschii cam prea mari din roata. Urma dupa aceea curatatul fetelor. în Aiud.

sa ma terfelesc acum. o multime de informatori aveau functii de raspundere. Ce rost are. Îmi spune sa fiu atent si rezervat. obtinându-le din zi în zi tot mai mari.Aceasta functiona ca acele de ceasornic. Si ziua se anunta frumoasa si calda. Tin minte ca acum raspunsul pe care i l-am dat la sfârsitul discutiilor: — “Domnule locotenent. daca ar fi fost cazul sa colaborez cu regimul. Cauta sub toate formele sa ma recruteze ca informator. Stiam prin ce trecusera ei si înca mai îndurau si acum. Cu un cuvânt. La ofiterul politic am stat vreo doua ore. d-ta o sa suferi. La rotarie mereu ne dadeau târcoale. Ba chiar si libertatea sub o forma oarecare. începusera lupta împotriva noastra. cam pe la orele 10 înainte de masa. sa fiu întelegator. reactionam prompt la fiecare încercare a lor de patrundere si perturbare a sistemului de munca si a armoniei din cadrul echipei. Printre ei erau multi studenti de la Pitesti. prin octombrie 1951. mai încercasera sa se strecoare si-n fiecare atelier. În cazul când eu nu voi primi. A încercat sa ma convinga de orientarea sanatoasa a regimului comunist. atunci întelept era sa fi facut acest lucru pâna a nu intra în închisoare. la rândul nostru. dupa atâta suferinta. cu scopul de a sparge normele. vin o multime de noi oameni în fabrica.” — “Bine. eu sunt chemat la ofiterul politic. când fabrica fierbea în organizarea reeducarii si când reteaua de informatori se structura. atunci se anunta sumbra perspectiva de a nu mai iesi din închisoare. dar rezervat. pe lânga faptul ca mereu voi face izolari. Ai sa simti tu lucrul acesta cât ai sa stai în . voi primi batai si chiar promisiuni de moarte. cu securitatea. Ma cheama. LA OFITERUL POLITIC În acest timp. Pe la sfârsitul anului 1951. Îmi oferea toate avantajele în fabrica. cei care ne uniseram în lupta împotriva lor. Sa nu dau curs liber sentimentului de prietenie. în timpul liber de masa dupa prânz. mai ales ca cei mai multi venisera de la Pitesti. domnule. d-le locotenent. Ba. de control al muncii de calitate si al productiei. Parca era o vara târzie. Noi. El lucra la mobila fina. Ion Bohotici la el. Daca vreun vechi cunoscut sau fost prieten vine la mine. Stau de vorba cu el asupra atitudinii ce trebuia luata în fata studentilor veniti de la Pitesti. Era o toamna cu mult soare. Parca ne studiau în vederea unei anulari sau chiar a disparitiei unuia dintre noi. nu eu. În fabrica. si nu acum dupa atâtia ani de temnita si privatiuni de strictul necesar unui om. unde sef era Ordeanu.

Este drept ca la dosarul nostru este trecuta aceasta scoala si calificarea de rotar. prin golurile dintre scânduri. El îsi face datoria si meseria de politic. în anul 1952. Iata ce ma sfatuieste Ion: — “Mai Tase. se apropia masa de prânz. Pâna a nu trece. acum sa te tii la belele pe capul tau. si pe Nicolae Pitaru. Începutul de iarna si sfârsitul de an se savârsesc. politicul îmi purta sâmbetele. cu ei eram împreuna. si parintele Mitoiu. În repausul de masa vine Ion Bohotici la mine si ma întreaba ce a vrut politicul. tin sa va spun unele lucruri mai importante petrecute în fabrica. detinut. Cu toate acestea. În oala asta erau si Petru Hamat. Iata ca timpul nu sta pe loc. asistând la cursuri. De multe ori.închisoare. În cursul anului 1951. Dar.” Ma întreaba si nea Lae Orbulescu de vizita mea la politic. Cât mai putina vorba. unde în acelasi timp te frigeai..” Asa se face ca. IARASI LA ROTARIE Ne bagam în iarna cu perspectiva de a lucra tot în baraca aceea afurisita. dupa aceasta solicitare a politicului. s-a initiat un curs de rotarie de catre conducerea fabricii.. când batea vântul tare si ningea. Mares. Am urmat aceste cursuri. un adevarat consiliu de familie l-am tinut cu Petru Hamat si cu parintele Dumitru Mitoiu. dar si înghetai. Trec zilele si eu uit de conflictul cu politicul. Ma întâlnesc si cu nea Victor Târu. I-am spus totul cum a fost si cum au decurs discutiile între noi. Cauta sa ma plaseze la muncile cele mai grele. timp de 6 luni. Burta ardea si fundul îngheta. an care avea sa aduca unele schimbari în organizarea muncii în fabrica. Profesori îi aveam pe maistrul Crisan si pe Dragomir. zapada s-asternea pe noi. meseriasi. cursantii scolii de rotarie. A râs si mi-a spus sa nu-mi pese si sa-mi vad de treaba. cei care urmam aceasta scoala ramâneam si schimbul II în fabrica. iar noi suntem obligati sa ne aparam. spre toamna. Începând cu martisorul anului 1952. Ei erau cei mai apropiati prieteni ai mei. am intrat în fabrica drept muncitori calificati. Dupa orele de lucru în schimb. dar sa fii cu mare bagare de seama la cele ce faci si ce vorbesti. prin directorul ei. aceasta scoala. Bine ai facut ca l-ai respins si l-ai pus la punct în felul asta. caruia îi spun totul cum a fost. Zi de zi. Prindem si anul 1952. noi. civili. Altfel ne confruntam cu umezeala si noroiul în baraca. Ma încurajeaza si el ca toti ceilalti. la mine au început sa curga belelele. . de fapt. Când m-am întors în fabrica. Repede cu lopetile si maturile aruncam zapada afara.

În jurul prânzului. Pe fetele noastre se citea suferinta si durere. ne cere sa-l urmam. care iarasi insista sa ne dea la o munca grea: — “Tovarase ofiter.Maistrii civili ne mai strecurau câte ceva din cele vorbite la administratie împotriva noastra. Cu satisfactia vizibila. Ne întreaba de nume si zice: — “A. se deschide o usa de fier. când Mares ne cunostea. Dupa discutia asta vine la noi Pitaru si ne spune despre cele discutate cu Mares. În lupta de zi cu zi. astai. În închisoare. mânat de treburi prin ateliere. Îl ia mai la o parte pe Pitaru si-l întreaba de noi doi. Era si Crisan acolo. Nici nu ne cunostea bine Mares pe noi. Vine la noi la atelier. voi sunteti Mitoiu si Berzescu? Bine. întrebând pe fiecare cum îl cheama. în pantaloni si camasa. cu puritatea lui. geamatul obezilor de la rotarie. Acolo coborâm pe scari în jos. îmbracati sumar. acum. Pe coridor. îi spune politicului. Crisan. Un furnicar de oameni desculti sau lipaind în galenti de lemn se misca febril. Iata. urmam cursurile de calificare. Dupa el. ne îndemna la rezistenta. cu inima tremurânda. Îmbracati sumar. nu-i nimic. Ne rugam Domnului ca din suferinta sa ne faca punte spre biruinta. Deci.” Ofiterul politic. care îi are în primire. Alt loc nu mai am. Ne uitam nedumeriti unul la altul. Într-o zi. nu facusem nimic rau. izbite de baroase grele. fabrica nu se oprea din lucru. lânga noi este tov. Noi. Vuietul de ciocane. încaltati numai în galenti de lemn. o zi calduroasa de august. scârtâitul gaterului ce despica nemilos lemnul de brad. îsi îndreptau privirile spre cerul albastru. Vine si 23 August 1952. de noi n-a uitat. însa. mergem la Celular. de acolo de sus primeam noi tarie si dârzenie. unde lucram. îsi face aparitia un gardian si întreaba: — “Cine-i Mitoiu Dumitru? Dar Berzescu Atanasie?” Asa. PATRUZECI DE ORE ÎN CAMERA DE TORTURA Era vara anului 1952. în echipamentul vargat al închisorii. zanganitul de tabla. însoteau 24 de ore din 24 de ore viata cruda si nemiloasa a condamnatilor politici. la atelierul de rotarie. la beci. ofiterul politic îi cere lui Mares sa ne dea pe mine si pe Mitoiu la cea mai grea munca din fabrica. Voi sa fiti linistiti si sa lucrati pe mai departe aici. în timpul acesta. în fata noastra. Era îngerul nostru pazitor. scrâsnetul strungurilor de lemn. Nu era de prima data când îi cerea lucrul acesta. nu mai întelegeam nimic. gândind la libertate. gardianul ne . oamenii acestia sunt la munca cea mai grea. Ajunge la mine si la Mitoiu. Petecul acela de cer. Nu ne scapa din ochi.

priveam cum apa era aruncata pe jos. Pe loc. Am crezut si am biruit. cu fetele brazdate de sudoare. ofiterul si gardianul. Stateam rezemati de pereti. Le-am pus una peste alta si ne asezaram cu rândul ca sa ne odihnim cât de putin. Când ne apropiam. fiind lânga usa. Eram nouasprezece oameni. ne rugam lui Dumnezeu sa ne dea tarie. cu un sadism extrem.împinge înauntru si trânteste usa dupa noi. fara aer. lânga perete. Erau tencuiti cu ciment si stropiti cu pete mari de sânge. Toti eram nedumeriti. Pe jos. cu gurile cascate dupa un pic de aer. cu capetele plecate. zâmbind. am gasit bucati de caramida. Usa se deschidea si aparea câte un ofiter. la lumina becului de afara am vazut peretii celulei. ne vâram nasul în crapatura acesteia. Când s-a deschis usa. Fripti de sete. cu picioarele în apa. gardianul se apropia de usa. sorbind aer mai curat.” Dupa patruzeci de ore. fara apa. fara mâncare. Umiliti. cu vadra în mâna. vei birui. — “Daca ai credinta si te rogi cu toata caldura sufletului tau. întrebându-ne ce mai vrem. capitanul Dorobantu. la orele 7 dimineata. Ceream apa. Parintele Mitoiu se ruga pentru noi toti. care nu era altceva decât o camera de tortura. fara lumina. ca sa putem bea. mai se aflau si altii. ne tineau de cald si ne protejau talpile picioarelor. în ziua de 24 august 1952. Am rezistat patruzeci de ore. Nu mai puteam respira si rezista. Ne trezim în bezna. ordona unui gardian sa aduca doua galeti cu apa. În fata noastra. zapuseala ne strivea. De ce ne-au adus aici? Ne rugam lui Dumnezeu sa ne ajute sa trecem cu bine si peste aceasta încercare. înjurându-ne si îndemnându-ne sa bem apa de pe jos. arunca apa pe jos la picioarele noastre. închideau usa. Lipsa de aer se facea tot mai simtita. izbiti cu capul de pereti. Moartea îsi lasase pictata fata pe zidul celulei. Noroc cu galentii. ne-a asezat pe un singur rând. a venit directorul închisorii. Nu eram singuri. începusera sa ne chinuie setea si foamea. Acolo unde pluteau fecalele. Camera nu avea nici o fereastra si nici bec. ne-a scos din camera. Tot mai mult simteam lipsa de aer. la ordinul ofiterului. a . Un aer înecacios de urina si de fecale se simtea tot mai puternic. dar mai ales setea. Cine stie câti or fi murit în chinuri. Am învatat un lucru. Satisfacuti. Parintele Mitoiu si cu mine. De la o vreme. În întuneric. ne rugam în tacere sa ne ajute Cel de Sus. Pe jos era apa pâna la glezna. Aerul era greu mirositor si umed. Si ne-a dat.

La Pitesti esuase. de care ne dam toti seama ca ia amploare.trecut prin fata noastra. Petrica Iosif. Era un plan al lui de a ne purta sâmbetele. Pânza informatorilor se întinsese peste tot în fabrica. Îndemn tinerii de azi sa preia stafeta de la noi. Se încearca o actiune de reeducare. cu ochelari. eu cu Mitoiu deveniseram foarte atenti la tot ceea ce se întâmpla în apropierea noastra. Norma era de 8 roti. masurându-ne de sus pâna jos. La rotarie era un student. nu puteau mari norma pâna nu vor realiza o cronometrare pe fata. Faceam rezerve. de repetate ori am fost cronometrati la facutul unei roate. În secret. ne-a luat numai pe noi de la rotarie si înca 17 oameni din fabrica. din toata fabrica. Ne uitam unul la altul zâmbind. o aratare parca. Faptul acesta. soldurile si spatele erau întepenite. dar aveam puterea de a zâmbi. ei ne-au cronometrat. În cadrul echipei. Am rezistat. banatean de origine. cu martori. În timpul acesta. ascunsi fiind dupa stiva de roti. Tinerii de atunci suntem batrânii de azi. în gând. Radu Gyr a cântat suferintele noastre ca nimeni altul. iar la Aiud nu putea prinde teren. Acest lucru ne ajuta la realizarea normei pe echipa. Cu toate acestea. a fiecaruia. Fiecare. În schimb. Dupa izolarea aceasta din beciul celularului. Niciodata n-am facut-o în mai putin de 60 de minute. Nu stiu cum s-o fi întâmplat treaba. cu tot dinadinsul. Pielea s-a zbârcit pe picioare. ne durea capul. Mitoiu. multumeam lui Dumnezeu ca ne-a ajutat sa iesim cu bine din aceasta încercare. Astfel. subtirel. roata asta cu gâlceava era facuta parca pentru expozitie. în medie faceam câte 15 roti. în toamna anului 1952. Oamenii politicului ajunsesera normatori. cu norma de 8 roti. Acum în toate sectiile se voia majorarea normelor. si nu om. nu prea le venea la îndemâna normatorilor. la Gherla era în toi. fiecare din noi trei. Ei. sef de echipa era tot Mitoiu. Nici nu mai stim cum am trecut prin viata. ca sa . demonstrativ. de betivan. DIN CAMERA DE TORTURA LA ROTARIE Asa se explica faptul ca politicul. Hamat si cu mine. o voiau majorata. Avea o voce cam ragusita. nici o greseala la executie. Nu stiau însa de unde s-o apuce. înalt si putin adus de spate. si ne-a spus: — “Acum mergeti în fabrica si sa le spuneti detinutilor ce ati patit în ziua de 23 August!” A fost o demonstratie de forta comunista împotriva noastra. Mitoiu. pentru a duce pe mai departe lupta noastra împotriva comunismului. Hamat si cu mine. dar parca eram întelesi noi trei.

satanic organizat. la o traire întru Hristos pâna la mucenicie si sfintenie. spre îndumnezeirea omului. dar si a satanismului în anularea omului ca valoare spirituala.nu putem face roata în mai putin de 60 de minute. Aducerile aminte despre rotarie si anul 1952 ma fac sa zabovesc mai mult si sa povestesc tot ce stiu. odata. aici. se îndeparta de Hristos. 1). Se înalta. Iisus în Celula poate fi considerat un imn al îndumnezeirii omului. sub cortina de fier. 2). Oricâta stradanie din partea normatorilor. totusi a fost si o cetate a spiritualitatii neamului nostru. n-a vazut bine ceasul. când cercul luminos al cercetarilor istorice va insista asupra lui. nu s-au putut realiza mai multe roti. Pot sa spun ca-n timp ce Apusul se ridica realizând un maximum de civilizatie. În timp ce Vestul aluneca în abisul necredintei. cu Hamat împreuna. pâna în mai 1953. sa recunoastem ca se poate mai mult. Deosebirea între Vest si Est este mare. Petrica Iosif stia ca si eu. se ridica pe plan spiritual. cu statele din spatele cortinei de fier. la realizarea unei adevarate istorii a Golgotei noastre. bun român. ca tot el a gresit. Cât am mai ramas în fabrica. Radu Gyr a adus pe Iisus în celula. Ne punem. n-au reusit sa depaseasca numarul de 8 roti pe schimb. unde jertfele omului au ajuns de ordinul zecilor de milioane. a omului ca entitate. Aici. ajungând poate pâna la idolatrizarea insului. un maximum de nivel de trai al omului. Cu toate pornirile de iad ale Aiudului. Estul. Omul de aici îl gasea pe Hristos. când eu n-oi mai fi. fiind întuneric. omul era ucis. L-a coborât de pe Cruce si L-a adus alaturi de noi pe rogojina cu libarci. întrebarea fireasca: Cine este cu adevarat în Europa. tot la 8 roti a ramas pe schimb ca norma. când am fost internat în spital. cetatea suferintelor. Fiind ascuns dupa stiva de roti. În concluzie. anulat ca valoare morala. Estul se ridica în înaltimile spiritului. cu cei din imperiul gulagului. În timpul când Vestul a ajuns la un grad mare de prosperitate. traind întru Hristos Iisus. ba se ajunsese chiar la un cult al omului. dupa stiva de roti. La acest raspuns nu se asteptase de la mine. pierdea pe Hristos din sufletul lui. Poate ca. de data asta. I-am raspuns. de a urca norma. pe buna dreptate. suntem banateni si-n particular ne-a cronometrat pe ascuns. la . Ori la lumina zilei. tot el fiind. când omul ca entitate a fost idealizat. s-a ajuns la o spiritualitate înalta. Am realizat 15 roti în timp de 8 ore. de-abia acum se va înscrie. De ce acum nu vrem sa facem acest lucru. marturiile mele vor prinde bine unui istoric. În Aiud. O istorie a Aiudului.

în câteva luni. inginer specialist în constructii de nave. formata din oameni foarte buni. fara nici un rezultat. Desi Aiudul se afla la mare distanta de un fluviu navigabil. cum de altfel era si fiul sau. în lumea Mondialismului. Si asa. ca mai batrân si cu experienta. de la Interne. Lucrul de la salupa a fost întrerupt. prinsesera gustul constructiilor navale. tinutul Hertei si Bucovina. gasindu-l numai aici pe Dumnezeu. asa cum noi. maistru constructor de nave de la Constanta. directorul fabricii. neglijând sau chiar uitând cu premeditare de fratii nostri din Basarabia. a Ateismului. Cum specialisti aveau. si pe fiul sau. si a doua salupa prinde contur. Au încercat sa-i angajeze pe altii. o duc la gara. Într-o buna zi. pe partea atelierelor de fierarie. Cei din conducerea închisorilor. Vasile Arama se prinde sa construiasca o salupa. Disparusera. Nea Vasile. azi. facându-si din om Dumnezeu? sau cei care. cu multa pompa. L-au avut pe Iisus lânga ei.vreme actuala? Cei care L-au pierdut pe Dumnezeu. salupa-i buna de dat la apa. cersim cu caciula în mâna intrarea în Europa necredintei. Dupa un timp. de ce nu? Îl aveau pe Vasile Arama. salupa prinde contur. L-am cunoscut bine pe nea Vasile. în curtea fabricii. Securitatea a speculat pâna la sânge toate posibilitatile de creatie ale detinutilor politici. În urma tratativelor duse cu cei de la Interne si cu Mares. dar n-au reusit. dupa care. asteapta sa-si ia zborul. corecti si cinstiti. SALUPA Tin sa amintesc si de acest episod destul de important în viata de rob al Aiudului. 1952. Unde? Nimeni nu stie. cum este Dunarea. a Europei spiritualizate. Vopsita. Printre cei care au fost . Vasile Arama si fiul sau au fost chemati la politic. culcat pe rogojina cu libarci? Va veni vremea când Vestul va cersi intrarea în spiritualitatea noastra. Se apuca de lucru. Nimeni nu se prindea sa duca lucrul mai departe. Asa îsi face o echipa de lucru. sau de mare. special amenajat. în celula. Era un om cinstit si corect. La salupa se lucra de zor. cei de la interne au socotit sa construiasca o salupa pe Dunare. unul si unul. Dupa o luna de zile. îsi alege oamenii. este asezata pe un car. Spre toamna. nea Vasile Arama si fiul sau nu mai vin în fabrica la lucru. în toamna aceluiasi an. mucenicind L-au gasit pe Dumnezeu? Cei care. Asa se face ca mai comanda la înca o salupa. vazându-se cu o salupa data la apa. Chemarile s-au repetat. Într-o buna zi.

Pitaru ne ajuta . De la Brahonschi mergeam la Sebastian Mocanu. Lucra la tinichigerie. În drumul nostru spre atelier. Totusi. Era o fire extrem de prietenoasa si cu multa disponibilitate. A fost unul din conducatorii miscarii de rezistenta din Banat. la rotarie. cu tot dinadinsul. ne sunt repartizati patru oameni în echipa noastra. conducerea se afla într-un impas. De fiecare data. Printre ei era si Petconi Aurel. Cu toate amenintarile la adresa lui. ROTARIA PE FIR Mitoiu si cu mine ne facuseram obiceiul ca. la construirea salupei. Prin fabrica. Ne fusesera bagati pe gât. prietenii si cunoscutii nostri îi spuneau “Popa Rotila”. ne mai întâlneam cu mai multi prieteni si cunoscuti. nea Vasile si cu fiul sau dispar din Aiud. Se stie însa ca dupa o luna de anchete ale politicului. El lucra aproape de birourile fabricii. Drept semn al prieteniei. de pe vremea lui Antonescu. Eu cu Mitoiu aveam dreptul la tigari. Crihana îsi dadea seama ca. Cumva îngrijorati. Cu repartizarea celor patru oameni în echipa noastra. însa. Adesea. Normatorii. n-a uitat. alaturi de Ion Constantin si Ilie Ghenadie. erau mereu în jurul nostru. cu o mare întârziere. sa trecem mai întâi pe la prietenii nostri de la alte ateliere. Voiau sa sparga blocul nostru. Într-una din zile. atunci când intram în fabrica. A ramas acelasi om cinstit. Dumitru Crihana de la Timisoara. Un carturar de seama si un mare român. Întotdeauna avea câte ceva de spus. din Lugoj si el. De fiecare data îl vedeam si pe Victor Târu. Din ele îi duceam de fiecare data si lui Ianu Mocanu. Ne trata ca pe fratii lui mai mici. a doua salupa a fost terminata. nu stiam ce sa facem. Ianu. pe care tineam neaparat sa-l vedem în fiecare zi. mi-a trimis cu dedicatie un exemplar din cartea lui Mântuirea. acum când trecusera atâtia ani. întâi treceam pe la nea Ghita Brahonschi. Cu el aveam multe de vorbit. care în acelasi timp erau si informatori. Era în închisoare din 1941. ne aduceam aminte de Lugojul nostru si de vremuri mai bune. n-a vrut sa-l umileasca. Era bun prieten cu Vasile Arama. Ne încuraja. Eu uitasem treaba asta. tinând la stors. demn si corect. în vorba cu el. El se amuza. Cumparam fiecare câte 700 de tigari.solicitati s-a gasit si ing. ocrotindu-ne parca. unitatea noastra de la rotarie. Sef de echipa era tot Mitoiu. Ne primea cu multa bucurie. facându-ne sa ne simtim si noi mai tari si încrezatori în destinul nostru. n-a primit sub nici o forma sa lucreze mai departe la salupa.

Si-am scapat. tinem un consiliu de familie. Nu iesea din cuvântul nostru. ce-ati facut cu oamenii aia de la bucse. În cazul asta. Ne uitam la ei. Erau prietenii lor si ai politicului.. Hamat si cu mine. Fac eu o propunere. atât le-am trecut pe situatia data de ing. Ce facem cu ei? ne întrebam noi. Mai ramânea o treime. la rotile venite de la atelier. Cât au realizat. “Trio Rotaria”. Bucsa din fonta era cu doi milimetri mai mare în diametru decât gaura butucului. Norma era de 8 roti pentru ei patru. si înca ce mai transpirau. treaba tot nu mergea. dar nu le ziceam nimic... dar mai ales al lui Mitoiu. Zis si facut. S-a aprobat propunerea mea. Prin bataia ei îsi facea loc de intrare. Pitaru ne-a aratat o smecherie. faceam cu burghiul loc de intrare pâna la doua treimi din butuc. care era din lemn de ulm. Le arat ce trebuie sa faca. Lucrurile se desfasurau în favoarea noastra. unul dupa altul. Acesta-i lucru. Spargatorii mei de norma nu faceau fata. Trebuia multa forta si rabdare. Noi îi urmaream. Se framântau de nu-si gaseau locul. cu tot dinadinsul. mâine asa. ca lucrul tot nu-l realizau asa cum trebuia. oamenii mei n-au mai venit la lucru la rotarie. Hei. dincolo absurditatea normatorilor din fabrica. Se schimbau la baros. Ma duc cu ei la locul unde se bateau bucsele. Ea trebuia batuta ca sa mearga fortat în butuc. de-abia au reusit sa bata bucsele la doua roti. Era cea mai grea munca din rotarie. Acolo erau doua baroase mari si cu toate uneltele necesare acestei operatii. mai mult sarea în sus decât sa intre în butuc. În felul acesta.mult de tot. Când am batut noi bucsele. Vine Pitaru la noi râzând si-i spune lui Mitoiu: — “Parinte Mitoiu. Dupa o saptamâna de truda. Transpirau. Mitoiu. Tot schimbul. S-au apucat oamenii mei de lucru. Tonea. Voiam. cei patru veniti erau destul de tineri si voinici. pe care bucsa trebuia sa o strapunga fortat. cum ne spuneau cei din fabrica. ca sa mearga mai repede. ca sa-i dam la batut bucse. Broboanele de sudoare începeau sa curga pe fruntile lor. sa scapam de ei. nu puteau protesta. gata pentru forja. dar nu prea era corect. altul nu-i pentru ei. noi reuseam sa facem norma. câltos. Bucsa blestemata. azi asa. ca nu mai vreau sa vina la rotarie?“ . vlajganii mei. picând pe mine sa-i instruiesc în aceasta operatie. De protestat.

iar pe alta înghetam.” — “Mai parinte. Cu cât era însa prigoana mai mare. Tot în acest timp. Erau de-ai Vrâncioaiei. de muntii prin care am umblat ca frati de cruce. cu atât noi ne înaltam mai sus în spiritualitate si rezistam mai mult. toti unul si unul. la bucse au ramas tot cei ce au fost înainte. da frumos ati scapat de ei. Îl asteptam cu neastâmpar de copii. Aveam niste oameni din Vrancea în aceasta echipa. mâncare slaba si paza dubla. Iata-ne în luna decembrie. Eram ca o cetate. cu perchezitii. în fiecare zi ma întâlneam cu Iosif Ripan. care a luptat în grupul lui Spiru Blanaru. Cum am iesit din fabrica. Nu fac treaba. Cu cât normatorii ne presau. ba chiar mai mult. Lasa-i sa se duca. tot în baraca. Acela a fost anul 1952. Când eram în schimbul de dimineata I. în spatele gratiilor si usilor ferecate. ca o reduta greu de cucerit. mai. Astia numai ne-au încurcat. ne îndreptaram cu mai mult îndemn spre celulele noastre cele de . vorbeam de Lugojul nostru. care stiau cum sa lucreze. si-n Aiud se iau toate masurile de paza si de aplicare a unui tratament aspru asupra detinutilor. unde pe-o parte ne frigeam. ne aplicau un regim de teroare. în repausul de prânz. Asteptam cu înfrigurare scurgerea timpului. ce sa facem cu ei? Nu-s buni de nimic. Ati facut o treaba buna. În Aiud s-a bucurat de mult respect. la Petrica Hamat si la mine. De unul singur îmi aduc aminte mai bine. Îsi faceau loc din plin înjuraturile. La rotarie viata pulsa si prietenia se închega tot mai mult. Ne împrietenisem bine de tot cu el.” De aci încolo. apropiindu-ne de Nasterea Domnului. cea din 1952-53. În toate zilele marilor sarbatori crestine sau în zilele sarbatorilor comuniste. atât în cordonul de paza al închisorii. 19 din 18-25 Decembrie 1991) Iisus se naste si-n spatele zidurilor reci si groase. punerea în lanturi sau izolarea în camera de tortura a celor mai periculosi detinuti. cât si pe coridoarele Celularului. suspendarea plimbarilor. Deseori. cu atât noi strângeam rândurile. Asa cum se întâmpla în toate închisorile din tara. bataile.— “Mai Nicolae. de care ma lega o sincera prietenie si o dragoste de frate. Începuseram sa uitam de câte ori am petrecut în închisoare Sfântul Craciun. În ajun de Craciun lucram în fabrica. Vasile Valusescu. CRACIUNUL ANULUI 1952 A venit si-n Aiud Craciunul (articol publicat în saptamânalul “Lugojul” nr. Ofiterul politic avea un cuvânt greu de spus în alegerea celor care urmau sa fie izolati. fost ofiter de meserie. ca sa mergem în Celular. venea la noi mereu. Asa eram când ne pregateam sa înfruntam înc-o iarna. Ne pregateam cu totii de colindul ce avea sa fie în noaptea de Ajun.

Radu Gyr sigur colinda si el cu noi. din stramosi mostenit. Dupa ora închiderii. ca Radu Gyr. scânteind în noapte. ci al neamului nostru românesc. în scutece înfasat. Gardienii bateau disperati în usi cu pumnii. cu mâinile înfipte în zabrele. de undeva. cu inima zvâcnind în piept. El ne spunea ca nu mai este al lui. din glasurile stramosilor nostri. ca dupa ora închiderii (21). Am avut fericirea sa stau cu el mult timp. ca la sfârsit sa cânte si ei cu noi. Este poetul patimirii noastre. traia din farmecul colindului. Ne pregateam de sarbatoare. Ori. laudând si preamarind pe Cel prea Înalt si Sfânt. apoi din ce în ce mai tare. versuri de Radu Gyr. practic ofiterul nu putea face nimic. începem colindul “O. ne dam de stire unii la altii. Îl pastrez în minte si-n suflet pâna la moarte. Nu cred ca a fost vreun scriitor care sa cunoasca o mai mare satisfactie si multumire sufleteasca si un adânc respect pentru opera lui. ca putem începe colindul. Cu ochii pironiti în ele.toate zilele. continuând apoi pe aceeasi melodie. al tatalui albit si îmbatrânit de vreme. Populatia civila s-a adunat în jurul închisorii. Era creatia lui. Simt si azi cum. al Aiudului întreg. Colind sfânt. parca venea de peste veacuri. În sfârsit. Ascultau uimiti colindul. Închiderea s-a facut. colindând. vestind si preamarind pe Noul Nascut. cu obrazul siroit de lacrimi. El era patriarhul nostru si comandantul nostru. regulamentul nu mai permitea deschiderea usilor. înfipt cu mâinile în zabrele. strângându-ma la pieptul lui. cu ochii aprinsi. ma coplesea. de parca am fi fost liberi sa mergem cu colindul. cu ochii înfipti în stele. a neamului românesc. A cunoscut în aceste clipe cele mai coplesitoare sentimente de multumire si de omagiu adus celui mai mare poet care a cântat durerile celor din închisoare. decât în prezenta ofiterului de serviciu. cu infinitul numar de stele. Noi. sa încetam. cântam colindul de care vuia tot vazduhul. Colindul. Pruncul Sfânt Hristos Iisus. Era un cer senin. Întelesi fiind cu totii. al . La fel. usile s-au ferecat. fiind peste 300 de celule. toti cei din celula. prin alfabetul “morse”. semnalul de colinde s-a dat. În noaptea aceasta de Craciun. În aceste momente de înaltare spirituala si de traire adânca a fiintei noastre. patru la numar. vedeam aievea chipul sfânt al mamei. extaziati. dintr-o celula. Din gura lui am cules laude si îndemn la rezistenta. cu expresia fetei din copilarie. cu caldura sufleteasca de parinte. În noaptea aceea nu s-a deschis o usa. la început abia auzit. ce veste minunata”. “A venit si-aici Craciunul”. în toate cele peste 300 de celule. ma fascina.

Maistrii civili ne respectau si nu ne faceau zile grele. N-au gasit nimic. în plina primavara. Conducerea ne-a platit politele. ca un castel fermecat. al unchilor si verisorilor si al prietenilor cinstiti la suflet. În aceste marete clipe. Ne-au suspendat plimbarile. Traim înca acele clipe fericite din miez de noapte. Cu ele se încheie maretia sarbatorilor Sfântului Craciun din Aiud. lucrând de zor la realizarea rotilor. Am simtit si trait adânc aceste momente sublime. Parca-l purtau îngerii si nu diavolii. cei fericiti în timpul colindului. ne-am luat plata. al bunicilor albiti si ei de timp. acordate într-o armonie cereasca. Tin sa mentionez ca împreuna cu noi în celula. zbura în înaltul cerului. Pacea si dragostea ne-au fost chezasie. cumva. de o energie nestiuta luminat. ca traiau împreuna cu noi maretia Nasterii Domnului. boala da peste mine. Noapte de noapte. prin dangatul lor. Tauber Carol. Cum a trecut peste capul nostru. Se uita Petrica Hamat la mine si-i parea rau ca-s bolnav. cu multa disponibilitate unii fata de altii. faceam saltul în nemarginire. Realizau simfonia clopotelor din stele. asa cum am mai spus. nu precum cei din parlamentul tarii noastre. puteau sa se deschida usile toate. Eram oameni cu totii în fata lui Dumnezeu. am ajuns. Aiudul. pe de o parte ne frigeam. ca si noi. iar noaptea. Mâncarea s-a înrautatit simtitor. unde noi. ca noua nu ne mai era frica de nimic. A început ancheta. perchezitiile si înjuraturile îsi facusera loc. în timp de iarna. În fabrica. era si un ungur. numai noi stim. Înduram în tacere. transpir tot mai tare. La fel si parintele Mitoiu. gardienii sa ne ucida. al fratilor si surorilor. prin colindul nostru din marginire. Se dezlantuise un regim de teroare. Eram extaziati. . Polgar Stefan si un evreu. În acele clipe. Simteau si ei. înghetam. în dumnezeire. Cu noi împreuna au trait acele clipe fericite de Sfântul Craciun. egali în drepturi si-n obligatii. asa cum nu sunt multe azi în lume. Îi voiau pe cei care au organizat colindul. sa iesim si din iarna asta grea. Pofta de mâncare nu mai aveam. de azi. ne mângâiau surghiunul. A doua zi. cel mai mare era Mitoiu. strân-gându-si la piept pruncul parasit de mine la patru luni. de ziua Craciunului nu s-a lucrat aproape nimic. Încep sa fac febra si sa tusesc. Clopotele Aiudului.sotiei cu fata brazdata de durere. Prin aprilie 1953. cei din spatele usilor ferecate. noi. iar pe cealalta. Eram ca fratii între noi. în noaptea aceea. ca cetatea infernului. * În baraca noastra. de Sfântul Craciun. noi. Dintre noi. Toti aveam impresia. rotarii. Eram în Dumnezeu si Dumnezeu în noi.

când ne mai duceam pe la unii sau altii. ca a plecat “Trio-Rotaria” prin fabrica!” Ceea ce pot sa va mai spun despre aceasta unitate a noastra este faptul ca se baza pe dragostea frateasca dintre noi si pe hotarâre în fata dusmanului.” M-am uitat bine si l-am vazut. În aceasta vara. în trei schimburi. ies din baraca. în curte. ma arunca pe un pat al spitalului. Munca aceasta era din cele mai grele. m-am retras în mine pâna la mutenie. pe la orele 1. dar nu prea tare. condusa de “Popa-Rotila. prin luna mai. mai. dupa examenul medical si controlul la raze. Aveam. ma sleieste de puteri. Nu mai puteam face fata lucrului. în fabrica. într-o buna noapte. Eu apuc drumul spitalului. Febra era destul de mare si pofta de mâncare mi se taiase de tot. când ne vedeau pe toti trei împreuna. strigau dupa Mitoiu: — “Mai Popa Rotila. se constata ca am un infiltrat TBC la plamânul stâng. cu fata brazdata de gânduri si dureri. Acesta trebuia scos din fabrica. când ma eliberez din Aiud pe baza conditionalului de munca. Cu mine erau mai multi curiosi. tuberculoza pulmonara. unde te mai duci?” Cu alta ocazie. MAI APROAPE DE RADU GYR. ala cu fruntea lata este Nicolae Petrascu. În mai 1953. drumurile noastre se despart. Se adunase mult rumegus de la gater. cât se poate. deci. într-o lupta fara egal. Asa am ajuns sa fiu internat în spitalul din Aiud. în conditii precare. a primejdiei. mult talas de la strunguri în lemn. în curtea fabricii. Si acum îi pastrez imaginea vie în sufletul meu a acestui om cu figura de dac. pe la orele 23. Lucrul din fabrica. Sa ne întoarcem pentru o clipa la anul 1952. si anume sa faca curat. ca erau paziti de multi gardieni. Se realizase “Trio-Rotaria”. pâna în 27 noiembrie 1957. Încarcau rumegusul în carute si-l scoteau afara din fabrica. la care împingeau oamenii. Nu departe de unde am iesit era grupul de oameni de la Zarca. Ajuns acolo. Dupa miezul noptii. Era îmbracat în haine vargate. sunt adusi de la Zarca mai multi detinuti în fabrica. îsi spuneau unii altora: — “Uite-i. DIN FRAMÂNTATUL AIUD. Uluit. unde aveam sa stau patru ani si câteva luni. Ce eram eu . Asa ne ramasese numele în tot Aiudul. Aiudul anului 1953. Pe ceilalti nu mi-i mai amintesc cum aratau si cine erau. a acestui an. Munceam la rotarie.Era nascut în 1916. pentru putin timp. de la prânz. când lucram în schimbul III. ma. pentru o corvoada. În repausul de masa. SPITALUL I. Totul se încarca în carute. Unul de lânga mine-mi spune: — “Uite. Ma apropii mai mult un pic de ei.

dezolanta. Parca concerta moartea în salonul acela. De mâncare. Nici în ruptul capului nu ma puteam împaca cu gândul ca sunt bolnav de tuberculoza pulmonara. Si totusi. Vine la mine si-mi spune sa fiu linistit. ca pofta nu aveam deloc. Dupa un timp intra în camera un detinut de statura mijlocie. doar câte 3 aspirine si ceai neîndulcit.mai mic de statura. Ei stiau ca asta-i drumul fiecarui bolnav. m-am trezit de-abia pronuntând cuvintele: — “Scoate-ma. Ne scoteau în zilele senine mai mult timp la aer curat. slabi si galbeni la fata ca turta de ceara! Oare. din Celular sau din fabrica. La început de iunie 1953. un gardian. acum ajunsesem si mai mic si prapadit. veneau la mine ca sa ne cunoastem. Aici erau priciuri cu etaj. spunându-le ca vin din fabrica. nici nu mai puteam vorbi. din iadul acesta!” Dupa câteva zile m-am mai paciuit un pic. Cu spaima în suflet. mai apuca-voi sa ies eu de aici? ma întrebam în deznadejdea mea. De obicei ne plimbam. Ajunsi la sectia a II-a. Îmi iau bocceaua cu mine si-l urmez pe sanitarul spitalului în grad de plutonier. Într-o dimineata ma anunta sa-mi fac bagajul. sub geam. Doamne. îmi statea în gât. Tuseam care mai de care mai tare. dar câte trebuie sa mai fie pe capul meu? Nu-mi venea sa cred. Alta data n-o mai terminam. Nu cunosteam pe nimeni din camera. Cu multa bagare de seama ma instalez la locul meu. ca totul se va termina cu bine. ma ia în primire si ma vâra într-o camera. Doamne. Era un canon pe capul meu pâna ce terminam gamela. febra a mai scazut pâna în jur de 37. zacând. Schimbând locul si oamenii de la spital. Pe patul de spital. Pofta de mâncare însa nu mi-a revenit. Din nou aceeasi stare de spirit. Mâncam în sila. Sa nu ma sperii. S-a scurs o luna de zile destul de repede. Doamne. nadajduiam în mai bine. mi-am zis. Tacut. seful sectiei . Era doctorul Constantin Uta.4. Era mai slaba ca-n fabrica. condamnat din 1941 de catre Antonescu. Arpacasul acela. Raspundeam la întrebarile lor. Paream mai linistit. Când ma uitam la ei. Speranta în Dumnezeu îmi dadea noi puteri. Pe rând. trecând si prin spital. Ma vedea timorat. Ma rugam mereu. Ajung si eu la un loc pe prici. nu primeam aproape nimic din cele ale tratamentului. cu un halat alb. În curtea spitalului era locul de plimbare. ce rau aratau. Era medicul sectiei a . priveam în jurul meu descumpanit. Salonul unde eram internat era plin de bolnavi. Începusem sa ma regasesc. cu ochii holbati. Doamne. lucrurile asa stateau. aici parca eram picat din luna. Febra începuse sa mai cedeze. si-n neputinta mea.

Asa era Uta. ca eram într-adevar pe baricada. blând de tot si cu o inima unde încapea toata lumea. Venea destul de rar în sectie. Pe la ora unu sosea masa de prânz. Îmi primesc portia de mâncare. nu intuisem atât de bine.II-a. Aveam sa-mi dau seama mai târziu ca doctorul Uta conducea sectia. Pe marginea priciului. în fata lui Uta. Eu stiu ca ti-e greata si nu poti mânca. Ma pune la curent cu felul de cum trebuie sa ma port si ce trebuie sa fac pentru ca sa nu avem de-a face cu paza. începusem sa ma trezesc la realitate. priveam pierdut biata gamela. ca de aceea ai ajuns aici. nu te lasa sa dai înapoi. înfuriat dupa aceea de realitatea destul de sumbra. Pofta nu aveam deloc. Era obisnuit cu comportarile noastre. comunistii asta si vor. trebuia sa luptam. Medicul sef al Aiudului era doctorul Ranca. arpacas gros si o bucata de pâine. Eu te ajut. gardienii îl cunosteau bine de tot. Din sufletul lui radia dragostea întru Hristos pentru om. Avea multa disponibilitate sufleteasca. daca vrei sa mai ajungi la ai tai acasa. cât avea de Aiud. Ne cunostea pe toti dupa aceste fise. Ma umpluse greata si parca-mi venea sa o iau la fuga. Aici în închisoare nu avem alt tratament împotriva bolii. Sa stii un lucru. avea vocea de tenor. Te-ai angajat în lupta. trebuia sa fac ceva. Era blând. Eu te oblig sa manânci tot. cu gardienii. Ai obligatia morala fata de tine si cu toata vointa ta trebuie sa manânci tot ce primesti. decât credinta în Dumnezeu si vointa de a lupta. Cu mâncarea în fata. Îl stapânea o fire dispusa la dialog. Si vom razbi. Pâna acum. un om în vârsta si destul de blând în aparenta. Vine la mine si cu blândete îmi spune: — “Mai Berzescule. îmbietoare. Asta-i boala. Vrei sa le faci voia? Sa îngenunchezi în fata lor? Esti obligat sa lupti. asculta-ma ce-ti spun. m-apuc sa manânc din . dar ajuta-ma si tu pe mine. Acum lupta. atmosfera era mai blânda. Speriat la început. cu gamela aburinda pe genunchi si cu lingura în mâna. în sectia aceasta. Doctorul Uta ma urmarea cu atentie. desi aparentele îl defineau mult mai sever. Aici. Tu trebuie sa stii un lucru.” Buimac parca. Aici am luat în primire o gamela si o lingura. La el erau toate fisele medicale ale sectiei. De doisprezece ani. sa nu manânci si sa mori. Târâs-grapis. chiar daca broboane de sudoare curg de pe fruntea ta.

Broboane de sudoare curgeau pe frunte. Asa au trecut zilele la rând. colega. linistea punea din nou stapânire pe sectie. demi venea sa dau afara totul. Ajung în curte. Eram în dreptul usii. unde ma opresc. întinde mâna dreapta spre mine. Parca si acum îi simt bratul drept petrecut dupa capul meu. Nu te speria. ma ia dupa cap si-mi spune: — “Hai. Sa-l avem pe Dumnezeu în noi tot timpul. prevazut cu mai multe cabine. totul va fi bine. Doamne.” Strâns la pieptul lui. înfuriat. Deodata vad ca se apropie de mine un om mai înalt. dar si cu cei care-mi vroiau moartea. Se deschideau usile camerei si ieseau în voie. am terminat totul din gamela.” N-am sa-l uit pe doctorul Uta toata viata mea. În mijlocul curtii era WC-ul. începuse sa-mi vorbeasca. O bucurie neîncercata pusese stapânire pe mine.gamela. mergând în dreapta lui. ce greu era! Cu fiecare lingura dusa la gura. putin adus de spate. În sfârsit. pe Alexandru Virgil Ioanid. pe cap cu o boneta vargata si camasa cu mâneci scurte. Asa l-am întrebat . îmi prezenta o multime de colegi de suferinta. În programul de dupa masa avea loc si plimbarea. pe care eu nu-i mai stiu. spre WC-ul sectiei. Vine la mine si zâmbind îmi spune: — “Ai terminat? Ma bucur ca ai înteles. la care tinea foarte mult. pe Gheorghe Dutchievici. înghiteam în sila fiecare dumicat. Nu stiam ca Uta ma pândeste. se ridica un nod în gât. Uitasem de boala. cu mine la plimbare. Zâmbind. Acum. când. tu vei ajunge cu certitudine acasa. Aratam speriat si destul de timid. Esti ud tot pe frunte si camasa. îi simteam caldura corpului. Îmi venea sa plâng. ca: pe Relu Stratan. Mi se dezlegase si mie limba. ochii înlacrimati. Traian Petrescu si multi altii. Sa te schimbi! Daca vei face tot asa. la iesirea în curte. ma lua dupa cap si ne plimbam roata în jurul WC-ului. — “Sa nu uiti ca noi trebuie sa credem cu tarie ca vom iesi afara. Ma iau si eu dupa ei. Ajunsesem la pieptul lui Radu Gyr. Ca un copil traiam sentimentul bucuriei. Ma încuraja sfatuindu-ma sa fiu mai senin si sa iau lucrurile asa cum sunt ele. Dupa ce luam masa de prânz. bune si rele. Îmi simtea timiditatea si se straduia sa ma linisteasca. la plimbare. cu ochelari pe un nas destul de mare. Ma luptam cu boala. parca eram în al noualea cer. Si eu am fost asa la începutul bolii.” Ma strânse la pieptul lui si plecaram la plimbare. fiecare. la începutul fiecarei plimbari. În plimbarea noastra. Eu ma pierdusem de tot. Eram coplesit. M-a ajutat sa birui si sa traiesc.

Sunt atât de mic si prapadit. se simtea foarte bine povestind. D-ta esti aici alaturi de mine în blestematul acesta de Aiud. Stând el la picioarele patului. pâna termin poezia. Fac cunostinta cu toti colegii de camera. cum este Gili Ioanid. desi el era atât de mare. pe prici. îi smulge declaratia de retractare a tot ce-a scris. plimbându-ne tot asa. îl iau pe unul dintre voi si-i spun poezia facuta în camera. ca si eu am fost odata tot asa un biet professor. scriu versurile asa cum vin ele din inspiratie. Îmi iau bocceaua si-l urmez. poetul patimirii noastre. si-mi povestea Traian Comanescu al meu despre toate si de toate.” — “Nu te necaji. mai mic. Locul meu de dormit era pe peretele din stânga cum intrai în camera. Norocul meu ca din pozitia sezând turceste pe prici rezistam. îmi iau patul meu în primire si tac din gura. Daca se întâmpla sa moara unul. Cel care m-ajuta mai mult este Relu Stratan. duhurile noastre parca s-au unit. a celor care acum mai traim. Din prima zi ma ia în primire Traian Comanescu. uite cum! Stau în pat pe spate si ma uit în plafon. D-voastra tot îmi spuneti “colega”. El este biblioteca mea. îl întreb: — “D-le professor. care fusese mult timp aproape de Capitan. nepotul maiorului Comanescu. Ma baga într-o camera cu alti bolnavi. Si-mi povestea. El este pentru noi si neamul nostru tot uriasul de la Aiud. mi-l închipui hârtia mea. ce bine ma simteam! Paseam în rând cu Radu Gyr. Fiind alb. tocmai sub geam. Putin încurcat. asa fara hârtie si creion?” — “Pai. dar eu am fost un biet si amarât de professor începator. Asta s-o retii si nimic mai mult. Dupa câteva zile vine la mine doctorul Uta si-mi spune sa-mi iau bagajul si sa vin cu el. Mai sunt si altii care le învata.” Dupa aceasta lamurire. iar D-voastra poet si professor universitar. Lucrurile se desfasurau normal. Si asa. Când ies afara. Mie mi se parea ca totul merge bine în camera noastra. Acel zvâcnet de sfintenie al lui în pornirile de iad ale Aiudului nu l-a facut în fata noastra. El stie toate poeziile mele de aici. Astazi. în fata ochilor. Reeducarea nu l-a putut desfiinta. la plimbare. Nu. sa ramâna altul care sa le scoata afara. când scriu aceste rânduri. El a ramas tot Radu Gyr al neamului românesc. credeam . comandantul Aiudului. Într-o zi. Acolo. ma întorc cu gândul si sufletul la anii de zbucium ai lui Radu Gyr — 1961-1962 — când colonelul Craciun. Doamne. cum compuneti poeziile. strofa cu strofa. iar eu atât de mic. Nu mai avea parca timp nici sa respire.odata: — “Domnule professor. Esti egal cu mine.

Dupa mult timp. Observ pe fetele colegilor un zâmbet. Amândoi stiam multe din viata noastra. Toti îsi dadeau seama de acest lucru. d-l general se plimba nervos prin celula. Si asa în fiecare zi. — “Dar asta-i cel mai important lucru. — “D-le Radu Gyr. — “Eram la celular. era o liniste cum nu mai fusese acolo niciodata. numai eu nu stiam nimic. Iritat si scâncind. Îl întreb de ce este suparat.” Am încercat sa-i spun ca eu nu am contribuit cu nimic. fost ministru de interne în timpul lui Antonescu. sunt necajit ca nu mai aud trecând trenul acela care fluiera lung de . bucuros ca lucrurile au iesit bine. Vrând-nevrând. atunci când Uta m-a mutat din camera mea. Dupa o saptamâna. Sa nu fi suparat pe Uta ca te-a mutat. Se apropiase mult de mine. nu prea mi-a picat bine. cu generalul D-tru Popescu. Traian al meu. Asta numai tu ai facut-o. zi de zi. Pâna aici. Traian al meu era. lung de tot si întrerupt din când în când. petrecuta tot în Aiud. Cred ca m-ai înteles. se auzea un tren care pleca din gara cu un fluierat lung. În fiecare dupa-masa. Stii de ce?” — “Am intuit ca esti omul care va aduce linistea în camera aceasta. nu mai auzim acest fluierat.eu. la etajul III. — “Asculta. Era vara si destul de cald. credeam noi. într-o camera pe partea dinspre sectia asta a noastra.” Radu Gyr. în jurul orei patru. care era lânga Radu Gyr. L-ai neutralizat pe Comanescu. d-l general se ducea la tineta si urina. când iesim la plimbare. Eu aveam darul de la Dumnezeu sa pot înghiti multe. S-a realizat o liniste desavârsita. m-a luat la plimbare prin curte si-mi povesteste o întâmplare hazlie a lui. A fost ordinul meu. În camera era însa multa liniste. vrute si nevrute. Dupa acest fluierat. Nu repezeam omul cu usurinta. Se vedea ca este nelinistit si chiar nervos. nu stiu nici eu cât o fi trecut. dar nu puteam face altceva. Am uitat sa va spun ca. la altii de multumire. îl ascultam. Si am avut dreptate. în fiecare zi era scandal facut de Traian.” — “Am înteles. În camera. Si-ai facut-o foarte bine. Geamul îl tineam deschis pentru aer curat. vine la mine Radu Gyr si ma ia iar dupa cap si pornim la plimbare. acum pot sa-ti spun ca eu te-am mutat în camera cu Comanescu. Si asa. Traian era tot la mine în vizita pâna când suna stingerea. la unii poate chiar ironic. D-le professor si sunt multumit ca am reusit sa fac si eu un lucru bun. Toata ziua stateam pe prici si mai povesteam. Berzescule. decât ca îl ascultam tot timpul pe Traian Comanescu. De aici auzeam toate trenurile care treceau într-o directie sau alta. ce sa spun. la mine pe pat cu sacul de povesti. de cum se scula si pâna la plimbare.

Bogateanu. Asa ca. în Aiud se schimba conducerea. fostul comandat al Aiudului. Doamne. Coplesit. ca altfel vei orbi. vezi. Încet. al prevestirii de furtuna.B. Pâna la urma m-am acomodat cu viata din sectie. Alaturi de mine mai era si parintele Bumbac de la Constanta. ca si eu am avut parte de unul ca Traian Comanescu. d-le general. În fiecare zi facea operatia aceasta. Aveam sa-mi mai aduc aminte de el de multe ori în viata. îmi spune: — “Ma. Procesul de schimbare a luat o cale lunga si lenta. Aveam acum numai câte o ora. al celor ramasi la T. retraiesc acele clipe fericite. Aparuse la amândoi ochii o albeata. parca le traiesc mai intens. fac eu ca trenul si o sa fie bine. reducându-se numarul lor. I-am simtit din plin caldura sufletului sau. încet. Speriati si noi ca jivinele din padure. Mi-a ramas în minte cum mi-a tratat ochii. retraiesc viata de atunci. Mihai. generalul mergea la tineta. cu grad de maior.. suflat în ochi printr-o pâlnie de hârtie. Când ma vede. când codrul freamata a furtuna. ochii mi s-au limpezit. Pas cu pas.C. Gardienii si-au schimbat atitudinea.. ziceam: — “Ce-o mai fi. A început sa se strânga surubul. Cu el vine si fiul lui.” Si încep eu atunci sa fac asa ca trenul: puf. M-am învatat asa si nu mai pot urina daca nu mai aud fluieratul trenului. De aci încolo totul decurse bine. Doctorul Ranca este schimbat cu un alt doctor mai tânar. Ma usturau ochii de nu mai stiam ce sa fac. A si început cu praf fin de zahar. Au fost necesare mai bine de trei luni de predare. Dupa el. Spre sfârsit de august si început de septembrie. îi datorez lumina ochilor.” Acum când scriu cele petrecute cu multi ani în urma. Sita lui Coller începuse sa cearna si-n rândul nostru. tu trebuie sa faci un tratament la ochi.. primul care pleaca este Radu Gyr. u-u-u-u-u-u-u-u-. Zis si facut. Pâna la urma. În timpul acesta. A început sa bata asupra Aiudului vântul bejeniei. Izolarile erau mereu tixite cu detinuti din vini imaginare. Lui. Craciunul îl petrecem sub domnia lui. cu . Primul lucru pe care l-am pierdut a fost plimbarea pe timp îndelungat. puf. doctorul Uta. Timpul trecea si lucrurile au început sa se schimbe. Imaginea lui Radu Gyr si acum este vie în fata ochilor. tot cu tratamentul pentru ochi. Dintre noi. sectia a II-a. Ma consuma si ard în mine mai mult.” — “Nu-i nimic. cea ferecata în lanturi. Coller se facea tot mai simtit. Capitanul Dorobantu. Ne înghesuie pe mai multi într-o camera. În locul doctorului Uta este adus doctorul Gheorghiu — professor universitar la Iasi. student la medicina la Iasi.tot. Te tratez eu. dragul meu. scapând de orbire. Atunci ma duceam si eu la tineta. Devin mai duri decât au fost. bun si drept. da în primire colonelului Stefan Coller conducerea închisorii. Paza devenise destul de irascibila. doctorului Uta.

C. Ioan Iliescu. . tot în 1961. aveam sa mai aud de Radu Gyr. SPITALUL (II). Romulus Copaceanu — medic —. bolnavii erau înghesuiti numai pe aripa de catre morga. N-a tinut mult aceasta vânzoleala de reorganizare — sistem Coller —.. Coller preia conducerea închisorii. toamna. acum. din libertate. M-am bucurat mult de tot de aceasta întâlnire. De sus i-am trimis o pijama pentru dormit. La sectie. în 1961. Prin curte se înstapânise tot mai mult pustiul. salonul mortii.noi? Ce mai vine pe capul nostru? Ce mai vreau de la noi?” Peste doi ani. era o oarecare libertate pe sectie. Ce-o mai urma acum? ma întrebam. Locul de unde. c-au si pus biciul pe noi. când în mod obisnuit le aveam toata ziua deschise. ca se internase în salonul 5 al spitalului. avea sa se pregateasca si sa se încerce o reeducare gen Aiud.B. De acum pentru Aiud începe CALVARUL. nasul meu. care erau cazati în camerele de pe aripa lunga a sectiei. realizând planul satanic de reprimare. care înainte era toata a bolnavilor T. Pe sectia a II-a. Ziua ne întâlneam cu cei veniti de la canal. ca de altfel si la Periprava. legionarii erau adusi la Aiud. Izolarile deveneau tot mai neîncapatoare. O SCHIMBARE DE CONDUCERE Luni de zile i-au trebuit lui Stefan Coller sa preia conducerea. asupra Aiudului se abate furtuna. Sa ne întoarcem la Aiudul anului 1953. nu se mai respecta programul prevazut de regulamentul închisorii. Ianas Fenes — înv. se închid usile cu zavorul. Desi eram bolnavi. avea sa se declanseze o noua reeducare. În învalmaseala de reorganizare a închisorii. Frigul din noiembrie se simtea tot mai mult. Ca un sfânt rabda si se ruga lui Dumnezeu sa-l ajute. tintuit la pat. Se pregatea pâna în cele mai mici amanunte la dezlantuirea unei noi torturi. canal. Asa mam întâlnit cu o multime de prieteni si cunoscuti. în octombrie. în 1955. Radu Gyr era într-o stare grava de boala. De buna seama ca legionarii constituiau un real pericol pentru comunism. Nu avea nici haine. fiind liberi prin curte. Nu-i mai vazusem din 1948. în prezent academician. O data cu toamna anului 1953. Nicu Boscaiu. vara. Din toata tara. Eu eram în salonul 10. mina si alte colonii de munca. Este bine stiut ca Aiudul si Periprava erau cele doua locuri unde se depuneau legionarii. acum. În mod special numai pentru ei era pregatita reeducarea care avea sa se încerce în 1961. si prof. ca prof.

Spun si eu acum. Tu sa ai grija!” — “Bine ca mi-ai spus. Aveam sa aflu mai târziu de toate potlogariile facute de el în închisoare. în 1993. pe timp de trecea. alti gardieni. Era omul politicului. Era pe masura lor.Mâncarea. Gheorghiu a ajuns la Zarca. Doctorul Gheorghiu. Parea ca de data asta si-au gasit omul si doctorul. Sa te pazesti de el ca-i omul politicului. ca si eu l-am vazut pe sala facând serviciu. De aceea. omul permanent se confrunta cu acest mare pacat: ura fata de semenul sau. informator ordinar. Sa traiesti si-ti multumesc ca mi-ai spus. se primenise totul. un avocat din Teregova. fugea de mine. Dupa câte am auzit.” Doamne. ca “padure fara uscaturi nu exista. cu zapada mare. schimbând câte o vorba. Ne-am îmbratisat si ne-am sarutat bucurându-ne mult de tot. O data cu venirea lui Coller se primenise toata lumea. De câte ori ma vedea la Aiud. si aici si-a vârât coada? Ion al meu. ca de altfel toti cei curati la suflet si cinstiti. cât putea. prof. pe sala. Dupa cele auzite de noi. . taranist. Nu trece mult si doctorul Gheorghiu este schimbat cu un alt doctor si anume Cureleanu. era tot mai slaba. ca vesti dinafara. fie ei mari carturari sau mari luptatori din toate timpurile. mi-am spus. ca era omul lor de informatii printre luptatori. Aveam sa-l cunosc bine pe pielea mea. Era si el bolnav de T. imperfectiunea implica necinstea sufleteasca — uscatura. din grupul lui Spiru Blanaru. sufocati de nametii mari de zapada. în toata tara. El se face ca nu ma vede. butucanos. dar a fost un om bun si cinstit. a ajuns coada de topor.” În toate vremurile. blond la înfatisare si negru la suflet — naravit. Nu stiu daca mai traieste. aveam sa-l gasesc în documentele secrete ale securitatii. fiul sau. Cu un cuvânt. Printre altele-mi spune: — “Mai Tase. ca si tatal sau. un om mic de statura. iarna se asternuse de-a binelea în Aiud.C. Se urmarea sa fie schimbat. Prin ianuarie 1954. Se anunta sa fie una foarte grea. sa stii ca pe sala la noi a ajuns om de serviciu si Ion Stoichescu al lui Cica. Cu ocazia asta l-am întâlnit pe Cornel Costescu. Ma întelegeam bine cu Mihai. totul. Când ieseam la barbierit. Cornele. alt politic. ca foarte multi oameni cinstiti si corecti. Gheorghiu. ne ajuta. A înfruntat atunci moartea si acum si-a vândut sufletul. Ba mai mult. care serveau si ciripeau. alt medic pentru noi. Din partea lui n-am avut nici o neplacere. alti detinuti pe sala. Asa ne mai întâlneam unii cu altii. Adesea cade victima celor stapâniti de duhul raului.B. aveau sa moara multi oameni liberi. deschidea usa la doua camere deodata.

însa. Mic si îndesat. dar insistent. parân-du-i-se ca aici se ascunsesera cei mai mari dusmani ai clasei muncitoare. îi raspund eu. Acolo. sunt aruncat într-o camera tot pe sectia a II-a cu fata spre Celular. cu mersul ca de ratoi.” . sa tacem si sa înduram jugul robiei tot mai greu. bagati unul într-altul de frigul iernii si al urgiei din Aiud. bolnavii de T. Asistenta medicala era inexistenta cu rea intentie. la repezeala. ne facea sa ne adunam tot mai mult în noi. dar nu-i raspundeam. tu esti? Vino aici la mine!” Ma uit mai bine si-l recunosc pe parintele Sandi Nicolici de la Teregova. Ne facea impresia ca voia sa ne rapeasca. cu ochelari pe nas. Acolo. dupa deschidere. cel care luase juramântul în organizatia lui Gheorghe Ionescu în 1948. începutul de an 1954 ne strânge tot mai tare în chingi pe noi. professor de radiologie la Facultatea de Medicina de la Iasi. desi faceam febra de peste 38 de grade. Iar colonelul Craciun. deci în stare de contaminare. Se petreceau crime împotriva umanitatii. Din când în când îsi mai aducea aminte câte un gardian de noi. În ciuda parca. suntem dusi pe rând. În sectia a II-a. o parte din noi am fost scosi afara din infirmeria sectiei a II-a.C. declara: — “Cei patru mii de legionari. Deodata. Ce cautam eu cu tuberculoza evolutiva în mijlocul unor oameni sanatosi? Acum când scriu eu. Premeditat. colonelul Coller Stefan se afla bine si sanatos în SUA. niciodata n-au trait mai bine ca-n Aiud. desi am febra de peste 38 de grade”. De multe ori ma provoca. Era condamnat pentru crima de razboi. Plimbarea aproape ca nu era.B.B. cei bolnavi de T. sa ne ia gaia în gheare. conducerea ne-a scos pe noi. ne privea tacut. O data cu venirea. Coller a si început atacul. Printre ei eram si eu. Într-o zi. aud o voce în soapta: — “Mai Tase. camera cu camera. Dupa acest control. A murit înainte de 1989. Nimeni nu spunea o vorba.” Nu luase bine conducerea în Aiud. am aflat cu certitudine ca Ion Stoichescu al lui Cica era informatorul securitatii. Iarna grea. Col. Stiau ca un flagel al tuberculozei face ravagii în mijlocul maselor de oameni neajutorati.C. Dumnezeu are grija de noi. la un control radiologic la spital. Se napustise asupra bolnavilor. aruncându-ne pe câte unul în mijlocul celor sanatosi. când deschidea usa de la camera. Iata cum se realiza genocidul. a doctorului Cureleanu parca venise si urgia. suntem vazuti la aparat de catre doctorul Costin. cu omatul mare. un gardian vine cu o lista în mâna si ma striga sa-mi fac bagajele si sa ies afara. — “Lasa ca trece si asta. m-am dus la el pe prici si ma întreaba: — “Cum de ai ajuns aici?” — “M-au dat afara din infirmerie.Dupa eliberarea noastra din 1964. la un serial al “Memorialului Durerii”. Toti ma priveau întrebator. Bucuros. oameni multi. La sfârsit de februarie 1954.. pe sectie.

” Aici. batu la usa si chema medicul. Asa treceau zilele. Boala îsi spunea cuvântul. Sa ne întoarcem la camera unde am fost aruncat în 1954. Din ce trecea timpul. Noapte de noapte. Stia ca-i încins si cu sabia neamului. Parintele Alexandru Nicolici era tot timpul lânga mine. Venise primavara. parintele Nicolici. cântarindu-ma din priviri si pleca. într-o buna zi. Medicul Cureleanu îsi facea datoria si de turnator. conducerea astepta. cu febra mare. ca si când nimic nu sar fi întâmplat. ajunsesem sa nu ma mai pot misca din pat. tot sub geam. am decedat. Stateam ud sub patura pâna ma zvântam. Desi mâncarea era slaba. Când aveam o camasa zvântata. Calculat. nimeream tot sub geam. Mureau cu duiumul legionarii. Stia cine sunt. Tot timpul ma servea la masa. dar parca era un facut. alarmat. unde erau mai multi detinuti încolonati. vine la mine doctorul Cureleanu si ma scoate afara pe sala.Iata paradoxul. unde-i bine. la Aiud. tacere peste tot. Ma alatur lor si . iar în presa se scria ca nu mai moare nici un legionar. în partea stânga. Noaptea transpiram si nu puteam sa dorm. sef de camera era parintele Sandi Nicolici. nu-i de mine. Luasem drumul spre moarte. Am ajuns sa-mi spun: “Unde-i rau. Nu stiu nici eu. Era locul cel mai ocolit de detinuti. dar de cele mai multe ori erau amândoua ude. Febra mare si tusea ma chinuiau tot mai mult. Pe la începutul lui mai 1954. un raport al medicului ca eu am disparut. Eram planificat sa dispar. eu nu puteam sa manânc. bolnav de T.B. De la o vreme. tot ud de transpiratie îmi duceam calvarul. el a avut grija de mine. fiecare cu greul ei. În aceasta camera mi-am gasit locul sus pe prici. eu slabeam tot mai tare. Iarna trece si eu ma simt tot mai rau. ma schimbam. doctorul la mine. A fost ca un adevarat frate pentru mine. Dispozitiile ofiterului politic trebuiau îndeplinite. Preotul din el îl îndemna sa stea la capatâiul unui bolnav în surghiun. Venise luna martie si iarna nu se lasa dusa. Se uita din rama usii. Nu aveam pofta de mâncare. Eu îmi duc mai departe calvarul meu. Febra crestea. La insistenta lui venei gardianul cu medicul dupa el. Ma încuraja si se ruga tot timpul pentru mine.C. În orice camera eram aruncat. Zilele trec si nimeni nu ma întreaba ce fac. Acum. Cât am stat aici. Eu trebuia sa dispar. hop si eu. fara pofta de mâncare. Prin tot comportamentul lui din închisoare a dovedit ca a fost un mare român. Usa se închide. din zi în zi.

unde aveam sa stau mai mult de doi ani în acelasi pat de suferinta. A facut pentru mine tot ce se putea face la vremea aceea de catre un medic detinut. lipit de patul meu. Aveam sa aflu mai târziu. Între noi era o noptiera. Afara era atâta soare si cald. Ne împrietenisem bine de tot. os si piele numai. parca era prea cald. în pat cu patura trasa pâna sub barbie. doctorul Costin ma interneaza în spital. SALONUL MORTII NR. situat pe peretele opus usii de la intrarea în salon. încercau parca sa ne încalzeasca bietele noastre trupuri galbejite de boala. În urma acestui control sunt internat în spital. Pe deasupra ne mai luptam si cu moartea. În stânga mea. era patul unui bolnav de la Medias cu numele de Lungu. parca venise moartea în Aiud. Stihiile mortii fâlfâiau deasupra Aiudului. Ajunsi la spital. Ma consulta cu multa atentie. Doctorul Costin ma încuraja ca va trece aceasta stare grea de . Îmi face fisa medicala si-mi prescrie medicamentele necesare. dupa câte-mi amintesc. ma supune unui control radiologic. Ce eram eu mic de statura si brunet. era inginerul Gheorghe Dragon din Ploiesti. Cu bagajele în mâna ma duce la salonul 10. Am înteles ca voia sa ma ajute.plecam. întrebându-ma cum a evoluat boala. Ma instalez în patul al doilea. În fata mea erau alte paturi. Ca nou venit. În dreapta mea. La un moment dat vine la mine doctorul Costin. Tacut. Ramasesera numai ochii de mine. În urma controlului radiologic. Se declansase furtuna în iad. un nod în gât. puse într-un rând pe peretele usii de la intrare. Aici era iadul pe pamânt. Stia el ce stia. într-o masura oarecare. de sfârseala totala. peste 39 de grade. Pusese stapânire pe mine o stare de somnolenta. Pentru luna mai. Pe undeva în adâncul sufletului meu. realizând o stare de sufocare. Razele acelea de primavara târzie. Contribuise si el la agravarea bolii mele. pe perete. 10 Cum venise Coller. asa cum am mentionat mai înainte. Zilnic morga era plina cu trupuri firave. bulversat parca. Eram ametit. Se purta frumos si cu multa caldura fata de mine. Simteam cum inima îmi batea ca un ciocan. Nu mai puteam sa merg singur. adevarul. ca la broscoi. ma uitam pe rând la fiecare bolnav. îmi aranjez patul. Faceam febra mare. din gura lui. DOI ANI DE ZILE FIXAT LA PAT. SPITALUL (III). credeam cu tarie ca vom ajunge sa mai fim liberi. slab si prapadit de tot. Erau toti în ghearele mortii. acum devenisem o mogâldeata de om.

Ce-or fi discutat nu stiu. Ma simteam.. Îmi cunostea bine plamânii. Singur. în 1953. apoi îndepartându-se de patul meu. S-a uitat atent la mine. A venit la mine si Bogateanu. în jur de 38 numai. fara sa ma întrebe un cuvânt. tot de la Zeana. de pe rândul opus mie. era lesietic si salciu. Nu puteam sta mult în picioare.. si eu eram tot mai sfârsit si aproape fara glas. Febra mare ma chinuia. iar dimineata în jur de 39 de grade. Intrasem în luna iunie 1954. Nu puteam mânca nimic. Simteam ca ma sfârsesc. Aveam sa aflu mai târziu tot adevarul despre mine. Ori de câte ori mergeam la control. Simteam cum din corpul .B. La fel ma uitam dupa ei. nu reuseam sa manânc totul niciodata. Într-unul din paturi. Voichin. vecinul meu de pat. pe zi ce trece. Seara faceam peste 40 de grade. Slabisem de tot. tintuit la pat. Bolnavii care puteau merge ieseau la plimbare. Eu eram tintuit la pat si pace. la raze. ea era trecuta de 40 de grade. La vremea aceea eu nu stiam cât eram de bolnav. unele dupa altele. Când îmi luau temperatura. Uitându-se la termometru. când ieseau la plimbare prin curtea spitalului. voinic si cu multa dragoste de om. tot mai rau. bolnav si el de T. La tineta ma ducea Voichin. plecau capul în jos si se îndepartau de patul meu. discutând ceva în soapta. îmbracati în halate de spital. Gâtul. el venea cu mine. parca dadeau vapai de foc. bolnav si el. Catre sfârsitul lui iunie nu ma mai putui ridica din pat. ma întepa la fiecare înghititura în sec. Mie nu-mi spunea nimic. medicul oficial al Aiudului. În realitate. Era înalt. S-a uitat pe fisa mea de la doctorul Costin. Cu gândul la cele spuse de el. era un chin pe mine. îmi spunea ca nu-i mare. Îmi aduceam aminte cemi spusese doctorul Uta. Eu ramâneam pe loc.C. Era de-a binelea cald si mult soare. Dar. Când venea masa. ma ardea. Zilele treceau si boala mea avansa. permanent uscat. Sufletul parca mi-l frigea. Cel care ma ajuta mai mult era inginerul Gheorghe Dragon. era doctorul Ion Zeana. Era medic primar. Se scurgeau zilele. se adunau toti în jurul meu. De sub patura mea. Gustul apei nu-l mai simteam. Nimeni nu voia sa-mi spuna ce febra aveam. cu grad de maior. Ma uitam cum altii reuseau s-o faca si se miscau destul de vioi prin camera. Simteam ca am febra mare si-mi era rau de tot. am început sa manânc cu noduri în gât. cu jind. la începutul bolii.boala. Se apropiase de mine mult de tot Constantin Voichin. Afara fusese directorul sanatoriului de la Bisericani din Moldova. dar nu asa de greu.

va marturisesc cu toata curatenia sufleteasca. În clipele acelea. Aveam certitudinea ca voi supravietui. Cum putusem sa cred si sa afirm cu atâta tarie si credinta ca noi vom ajunge liberi acasa. Ramasesem si eu uimit de optimismul meu de atunci. Parca totul ardea în jurul meu. ma ajutau. nu ma desprindeam de existenta mea reala. când moartea tintea sa ma prinda. tot timpul si prin toate închisorile si lagarele pe unde am trecut. sa depasesc boala. Era iulie. neputincios ma rugam Celui de Sus. dus mai mult pe brate. eu am crezut cu tarie. Ce aveam eu febra mare. prin mâini si picioare. din Dobrogea si de Ionel Zeana. ma întreba atunci daca mai ajungem acasa vreodata? Cu fata catre el. Dupa control sunt luat pe sus si dus la patul meu. de-abia sunt asezat la aparat si tinut de Voichin. singur cu Ionel Zeana si Voichin.meu.” Tot mai târziu aveam sa aflu ce zisesem de la el. noi vom ajunge cu siguranta acasa. sa ma ajute sa scap de suferinta. când eu eram mai mult mort decât viu? Si-n clipele acestea când scriu. în ghearele ei. Eu parca nu mai aveam nevoie de nici un tratament. La mine nu vine nimeni cu nici un medicament. medicul ftiziolog. Afara era cald. De la raze. în pesimismul lui. dar si iulie dogorea. Acolo. tot asa pe tacute am fost dus la pat. Mi se parea ca alunecam într-o alta lume. De altfel. pe la orele 10. În dogoarea din pat. ci una de vis. Si-am ajuns. Constient însa. Asteptam aceasta clipa fara sa ma gândesc la moarte. nesatula. La raze erau doctorul Costin si Ionel Zeana. suntem dusi la control. nu cea reala. cu senzatia de plutire spre o alta existenta. Pe lânga Dragon si Voichin. se scurgea un foc mare. Eram pierdut de tot. ma gândeam mereu când voi ajunge sa ma mai fac si bine. îi spuneam de-abia soptind: — “N-ai frica. Ma încapatânam sa traiesc. Asta datorita numai si numai credintei în Dumnezeu si-n neamul meu românesc. Si . luna lui cuptor. A doua zi vin medicamentele pentru fiecare bolnav. la raze. desi eram de-a binelea în ghearele ei. mai eram ajutat si de Ion Cristea. Bietul Lungu. Trec doar câteva zile si din nou sunt dus la raze. toti cei care erau în camera si puteau. când învinsesem boala. Dupa acest control s-a asternut o liniste de mormânt în salon. noi nu murim aici. Dupa mine vin si ceilalti colegi de salon. ca voi ajunge acasa si voi fi liber. de lânga mine. care ma purtau mai mult pe sus. Dupa acest control am cazut într-o amorteala totala. Sa-mi dea putere sa rezist. Într-una din zile.

Pentru mine este o minune. Dupa desteptare vine la mine doctorul Costin. Tu ajungi acasa. eu te-am scos din infirmerie cu 38 de grade. împreuna cu Zeana si Bogateanu. Susoteli si întrebari tainuite între unii si altii. în martie 1954. Fara medicamente. Se petrecuse o minune. acum îti spun totul cum a fost. Eu traiam. tu nu mai mori. când s-a dat desteptarea. în ciuda mortii. Sperantele în mai bine îsi facusera loc în sufletele noastre. Eu ramasesem de tot uluit de cele întâmplate. În fata lui Dumnezeu ma condamn pentru ca. O rumoare în tot salonul. Eu ma bucur mult de acest lucru. Când colo. tu n-ai sa mai mori. doctorul Costin m-a dus din nou la . bucuros îmi zice: — “Ma Berzescule. Înainte de prânz vine la mine în salon si Bogateanu. ca medic ftiziolog. nu mai mori?” S-a uitat lung. Nu mai aveai de trait decât câteva ore. Toata noaptea m-am zbatut între viata si moarte. eu am ridicat capul putin de pe perina. Asa cum am mai spus. batea a viata. Bogateanu l-a semnat si l-a predat administratiei. a minunii petrecute cu mine. tu aveai o diseminare totala. se petrecuse o minune cu adevarat.” Bucuria lui m-a întarit si pe mine. aveam impresia ca ma simt mai bine. tu mai traiesti? Te simti mai bine? Mai. intrând gardianul în salon. Se facuse o minune. Inima îsi spunea cuvântul. contrariat cumva. ma miscam. Medicamentul care m-a salvat de la moarte a fost CREDINTA în DUMNEZEU. mai. numai eu nu stiam nimic. vine repede la mine doctorul Costin si bucuros îmi spune cum stau lucrurile: — “Mai Berzescule. Dupa ce a plecat Bogateanu din spital. lung la mine.” Din aceasta zi. când trebuia sa fii dus la morga. Parca la o comanda. Toti stiau. toti bolnavii au ridicat capul sus si se uitau la mine ca la alta minune. medicul oficial. Biruise. Ieri când te-am vazut la raze.trebuia sa traiesc. Erai trecut pe lista politicului pentru a fi scos din infirmerie. aruncându-mi privirea asupra camerei. din acea dimineata de început de iulie 1954. Împreuna cu Zeana. Când ma vede ca ma misc si vorbesc. Dumnezeu a întarit-o cu puterea dragostei Lui si a neamului nostru românesc. Batea. Speram si credeam ca va fi bine. împreuna cu Costin. Am facut raportul pentru administratie ca ai murit. mai ales ca din cauza mea tu ai facut o recidiva. Ajunsi la patul meu. Bogateanu ma întreaba zâmbind: — “Ce. Dimineata. Despre acest lucru aveam sa aflu adevarul de la Ionel Zeana. În ciuda mortii. Ai învins moartea. tu. A vorbit ceva în soapta cu Costin si a plecat. parca se schimbase totul în salon. traiesti. Azi dimineata.

Fulgerator. Nu mai îndrazneam sa ma ridic din pat. De-abia acum îmi explic. ceea ce am vazut la tine si un caz ca al tau nu am întâlnit în viata mea. îmi face niste injectii de coagularea sângelui. Asta îmi mai trebuia acum. auzind cele întâmplate. Costin. am fost dus la control din nou. Slabit eram. Nu mai stiam ce sa fac. din jurul meu. îmi dau o lingura de sare cu putina apa. A doua zi. Alta solutie nu avea nici el. prin marea Ta dragoste fata de om. mi-am zis în gândul meu. ridicam capul sa vad daca mai traiesti. cu spuma. Nu-si puteau explica cum de n-am murit. Toti care faceau diseminari totale mureau a doua zi fara nici o exceptie. tu esti un miracol. s-a petrecut o minune. Pentru mine. de frica hemoptiziei. dupa o criza puternica de tuse. Într-o seara. De la o vreme s-a oprit. doctorul Zeana mai traieste. Plamânii mei se limpezisera. la patul meu si-mi spune totul ce credea el: — “Mai Tase. Doamne. Voichin sare din patul lui. De-abia mai puteam vorbi. De la o vreme. A doua zi. îmi plec fruntea si Tie ma rog tot restul vietii. Nu puteam expectora. le aveam pe toate acum pe capul meu. multumindu-ti — Amin. Eu cu doctorul Rosu am fost primii ucenici ai lui. Ori pe tine eu te-am vazut la raze. Facusem o hemoptizie. Mi-am dat avizul ca tu vei muri pâna dimineata. de ce pentru mine nu mai scoteau medicamente. Catre Tine. din ghearele mortii m-ai scos si mi-ai lasat viata. Febra mare înca mai faceam.raze. În chirurgie pulmonara am fost ucenicul lui Carpinisanu. vine Ionel Zeana la mine. medic primar. Am fost directorul Sanatoriului de la Bisericani.” Acum când scriu aceste lucruri. Stiintific. Nu dupa mult timp ma prinsese si o tuse seaca. A durat acest proces al hemoptiziei multe zile la rând. dar din ce în ce mai putin. nu-mi pot explica acest lucru. împreuna cu Costin si Bogateanu. De câte ori ma trezeam. Cu asta. trecut de 80 de ani. Tâsnea sânge proaspat din plamâni. slabit si pierit de tot. Deci ma numar printre primii medici specialisti în chirurgie pulmonara. Cei din salon. El poate sa confirme cele scrise de mine. Când s-au linistit de tot plamânii mei. nu mai aratau ca înainte cu o zi. — Na. Zeana era lânga mine.. Sarea a început sa ma arda pe esofag. Plamânii se limpezisera. am început sa dau sânge pe gura. sângele s-a oprit. categoric. — Doamne. Eram sortit mortii. îmi ia gamela de la capatâi si mi-o pune la gura. Tusea ma îneca. Tin-te acum la necaz. Pâna sa vina medicul era târziu. cu tine. ca mai facui una cruda. Eu aratam ca o stafie. primul chirurg din tara în bolile de plamâni. dar în schimb a . eu sunt medic ftiziolog batrân. Se facuse închiderea. Dar..

Cu adevarat Dumnezeu facuse o minune cu mine. Aveam deci doua caverne. mi-am zis eu. sa mori aici. cu vai. deci. SPITALUL (IV). — “Ma. De aici. decât cu o rugaciune. De la o vreme. tu arati acum ca un broscoi!”. pentru ca ti-ai iubit tara si neamul. Nu-l puteai ajuta cu nimic. Tot timpul eram în pericol de moarte. Se vede ca voia Lui a fost sa mai traiesc. Furtuna se dezlantuie tot mai tare. din acest salon erau dusi la morga o multime de oameni. Nu mult dupa aceea începe expectoratia. ma plimbam si eu prin curtea spitalului. mâncam si eu ce primeam. La medicamente nu prea aveam acces. asa cum este el. ma ostenesc. acum sunt un om aranjat. Cât pot. când am fost dus la sectia a II-a T. îmi zice Costin într-o zi când intra în salon. Se apropia toamna. sa faci închisoare. M-a scos din ghearele mortii. ci se tine de capul lui pâna-l darâma de tot daca-i posibil. dar se tinea tot în jur de 39 de grade. Febra a mai cedat un pic. Viata începuse tot mai mult sa-si spuna cuvântul. iadul comunist. intrasem bine în luna august 1954. nu se lasa de om cu una. dar mai mica. îmi descopera o alta caverna. aratam ca un broscoi cu ochii mari. crezând cu caldura în Hristos Iisus. DIN GHEARELE MORTII LA VIATA Usor ca fulgul. c-a si prins-o din zbor.aparut la stângul o caverna de toata groaza. Iata. destul de brunet. Doamne. Iata cauza hemoptiziei. Ma mai tine în viata ca sa pot povesti si scrie ce s-a întâmplat în aceasta împaratie a mortii. Na. pâna în toamna anului 1956. broscoi mi-a ramas numele cât am stat în spital. tot singur mergeam. Cu chiu. ca domnia lui Coller începe cu acest tribut de lacrimi si sânge. începusem si eu sa mai prind putere. Desi eram în salonul mortii. ramasesera numai ochii de mine. la raze. Stând turceste în pat. sa fii înmormântat fara haine. gândindu-ma mereu la doctorul Uta. eu ma încapatânam sa traiesc. pe care eu i-am vazut murind. la dreptul de data asta. numai ochii de mine. Am ajuns sa merg singur prin camera.B. Doctorul Costin avea o grija deosebita si se apropiase mult de tot de mine. De atunci. câta durere era. trebuia sa-ti dai viata. În secolul XX. cu doua. aruncat ca un câine.C. Atât i-a trebuit vulgului. . Dar raul. cum de altfel si la control. Cum eram eu mai mic de statura. Dupa un alt control la raze. Te uitai la câte unul cum se stinge ca o lumânare. slab si pricajit. Cu toate astea pe capul meu. în urma lor. boldanosi. Va cer iertare daca nu reusesc sa va redau tot ce s-a petrecut în domnia lui Satan.

Dupa câteva sedinte. Cât a fost el cu noi. ca si penicilina. Era omul politicului. ma faleam si eu în rândul lor. Nadajduiam sa fie bine. Îmi explica amanuntit tot ce se vedea. Si asa a si fost. Dupa fiecare control radiologic. Cald. când ajungeam în camera. decât aspirine. de acum. pe ascuns. Timid. Nu prea stiau nici medicii sa le dozeze. asa cum a fost cazul meu. Era o vara târzie cu mult soare. Îl întrebam pe fiecare ce-i . L-au scos din spital. îmi spune: — “Vezi ca ai înteles si ai început sa vezi la raze. primesc oferta si-mi face injectia. Poate-ti ajuta.B. mortii. spunându-mi: — “L-am luat de la dreptul comun. Doctorul Cureleanu nu stie sa citeasca asa cum citesti tu. înfipta în drepturile toamnei. Hai sa-ti fac acum o jumatate de gram si mâine cealalta jumatate.” La vremea aceea. sortita. Venea Costin cu fisele la patul meu si-mi spunea sa le trec ce medicamente le trebuie. îmi dadeau de lucru. Saptamânal ne ducea la raze. Luam pe zi câte 7 buc.sorbind viata din soare. În timpul acesta. Doctorul Costin se apropiase mult de mine sufleteste. ma invita sa citesc eu ce vad. dupa fiecare masa. voi pleca cu pasi siguri spre viata. cald de tot pentru luna septembrie a anului 1954. era o raritate. care la vremea aceea faceau mare vâlva în lumea T. Într-un târziu. Bucuros. streptomicina. Bucuros. Hotarât. Acum eu eram doctorul lor. pentru mine. Eram convins ca Dumnezeu m-a învrednicit cu darul vietii si ca eu traiesc numai din supliment pâna la capatul vietii mele. ne spunea la fiecare ce a vazut. sa le spun la fiecare ce am vazut la el. la noi în tara. ca specialist. cu fata luminata. Plamânii mei gauriti. când am fost pe moarte. Îmi arata imaginea plamânilor la fiecare bolnav din salonul meu. Ma bucur ca ai progresat. Mi-a atras atentia sa ma feresc de doctorul Cureleanu de pe sectia a II-a. Zeana nu mai era cu noi. sa vezi acum pe capul meu alta dandanaie. Îmi spunea multe lucruri si bune. Medicamente nu primeam. am început sa citesc asa cum facea el. încep sa ne aduca si noua Hidrazida si Pass. Era prima streptomicina din viata mea.C. Numai în cazurile grave nu spunea nimic. toti erau gramada pe mine.” Na. Ca o gâza trezita la viata. Într-o zi vine la mine doctorul Costin cu un gram de Streptomicina din Anglia. mi-am zis. Era lumina vietii din mine pe care Dumnezeu mi-o daruise în acea tainica noapte. Acolo ma vedea pe mine primul si dupa aceea ma chema la el la aparat. camarazii mei din salonul mortii. de Pass. Eram ca o umbra miscatoare dupa ei. Hidrazida si 14 buc.-ului.

care venise în locul lui Costin. în anul 1955. Eu stiam acum din fise ca aveam caverne la ambii plamâni. Un muncitor de la Resita. Respiram tare greu. cubi de aer. În timpul acesta. cu vârf si îndesat. punându-l la curent cu toata odiseea mea. Tot acum.C. La o luna dupa plamânul stâng. citesc la raze pentru fiecare bolnav în parte si prescriu medicamente. De câte ori ieseam la plimbare. la ambii plamâni. un elev din Moldova. El fusese unul dintre martorii care au vazut prin ce am trecut eu. dentist. Prima senzatie pe care am avut-o. dar nu era asa de apropiat fata de mine. Mergeam la control destul de des. pentru a vedea cum evolueaza boala. din Dobrogea. pneumotorax bilateral. eu aveam sa platesc. Îmi baga câte 500 cm. El i-a comunicat unchiului meu. a murit de ascita T. în 1964. sa lupt mai departe. Din timp a venit la mine si mi-a luat toate datele si adresa sotiei mele. Îmi aduc aminte de Sebastian Danila. care mai ramasese întreaga din bataile lui Mois la Caransebes. am auzit ca Nelu Cristea s-a tinut de cuvânt si a scris acasa. Si multi altii pe care eu nu-i mai stiu. La plimbare ma tineam si eu dupa ceilalti. a fost cea de sufocare. atunci la instalare. desi erau grav bolnavi. cu vai. Deci eram cavitar bilateral. A murit de tuberculoza esofagiana si intestinala. când Costin avea sa plece acasa. De la o vreme. Au fost dusi la Zarca. Nu mai puteam face nimic. Tare greu mi-a fost pâna la acomodare. Ion Berzescu. Altii au fost scosi din spital. se elibereaza din salonul nostru subinginerul Ioan Cristea.trebuie si-i treceam pe fisa. îmi instituie pneumotorax la plamânul stâng. Cineva din salon informase politicul ca eu fac fisele. ca sunt la spital si ma simt mai bine. Prin noiembrie 1954. pe Celular. Când am ajuns acasa. Din salonul 10 au fost .B. Un om exceptional. Mai târziu. De cele mai multe ori se aprobau cele trecute de mine. îmi baga si la dreptul aer. Doctorul Marcoci. aproape de Iasi. Mi-a tratat toata dantura. Coller se facea simtit în tot Aiudul. Locuia cu doctorul Costin în camera. dar ma tineam si nu ma lasam. cu chiu. doctorul Costin. Eram acum umflat ca un butoi. apropierea si intimitatea la care ajunsesem cu Costin. A trecut mult timp pâna m-am obisnuit cu noua mea stare de lucruri. s-a purtat bine. în noiembrie 1954. pe numele de Lungu. ma duceam singur la raze si numai dupa aceea veneau colegii de camera. Am uitat sa va spun ca în acest timp au murit multi din salon. La instituirea pneumotoraxului a fost si doctorul Octavian Nitu. cu aprobarea lui Bogateanu. Nu-i mai retin pe toti cum se numeau. ma urmarea cu atentie si ma sfatuia sa nu ma las. Ma supraveghea tot timpul.

când am fost aruncat la sectia a II-a. ca apoi la o noua reactivare a procesului pulmonar sa-i aduca înapoi.” — “Tu vorbesti. în salonul 9. Parca-si fotografia clientii. De atunci. frizer de meserie. Ofiterul politic. dupa cum vom mai vedea. vine cu sculele de barbierit la noi în salon. Îmi facea rau. ma. Fugea ca de moarte de T.C. îi spun: — “Mai Petrica. Când ajunge la mine. ca lucrul asta nu-l poti face!” — “Vom vedea. traiam colindele. numai pe noi. N-au murit. mai aprindeam câte o tigara. l-au scos din spital. N-o puteam fuma. fiind aici venit din fabrica. În locul lui m-am mutat eu. tot din timpul lunii mai 1954. asta vreau sa fac. Eu. Petrica Ardeleanu. în jurul orei 10. Nici nu voia sa auda. Dar. În dimineata de 9 mai 1954. îi dam înainte cu tigara. daca vom trai. masura si cântarea cu privirea. de data asta pentru a muri. Primeam de la ei ratia mea de tigari pe o luna de zile. El ma stia din fabrica pe mine ca fumam mult de tot si cu patima. sa stii ca m-am hotarât sa nu mai fumez toata viata mea. Voichin si altii. si bune. T. si rele.C. obisnuit sa pufai. care manânci tigara? Tu n-ai sa poti lasa tigara. Cepi. Coller n-a venit niciodata pe la noi. atunci când ieseam la plimbare. Era la curent cu necazul fiecarui bolnav. Am uitat sa va spun ca. Dar eu asta o voi face si pace. numai daca te lasa ea pe tine.B. Conducerea spitalului îl pusese pe el sa ne barbiereasca în fiecare duminica. destul de des. Nadajduiesc sa pot realiza acest lucru. Daca am ajuns la capitolul aducerii aminte de cele scapate. poporul român are o vorba din batrâni: — “Nu mor caii când mor câinii!” Asa a fost cu Zeana. cei din saloanele 9 si 10. Dragon. au trecut multe. Deci am stat în acelasi pat. prin octombrie. Vezi-ti de treaba. Insistent. Dar. lucrul asta? Tu. Nu-i venea sa creada ca n-am murit. peste capul nostru. cum spunea el.scosi bolnavi nevindecati si dusi pe Celular sau la Zarca. În vremea asta. sa vi le povestesc acum. se arata prin salonul mortii. spunându-va una buna.. Craciunul se apropia de noi. În sinele nostru. cântându-le în gând fiecare dupa datina coltului de tara de unde veneam. Dragon. veneau la mine camarazii mei de munca sa ma vada.B. la fiecare pat. vecinul meu de pat din dreapta. Când si când. de când m-am mutat în patul respectiv. Petrica.. Daca mi-ajuta Dumnezeu. din câmpul muncii. doi ani. Fuma si el destul de mult. unde am ramas pâna în toamna anului 1956. era internat si un bun prieten al meu de la Arad.” . pe Lungu. în acelasi loc. În locul meu s-a mutat ing. desi fusesera programati pentru asta.

În vremea asta eu ma obisnuisem cu plamânii umflati de aer. Pentru unii. Coller a avut grija sa ni-l faca mai sarac decât oricare alta zi. Câte unul din ei mai venea si la spital. Speram si eu în mai bine. Aurel Visovan si ing. un pas si ne trezim cu Noul An 1955. am auzit ca nu mai traieste. îsi dadea seama ca stadiul bolii în care ajunsese pleda pentru moarte. Credeam în steaua mea. M-a ajutat Dumnezeu sa-mi tin cuvântul. pe nesimtite parca. Pentru doctorul Costin era anul eliberarii. dupa datina strabuna. Era stapânit de un scepticism exagerat. Dumnezeu sa-l odihneasca în pace! Nu mai poate auzi ca eu m-am tinut de cuvânt. Trece pe la fiecare. îmbiindu-ne la nadejdea în mai bine. Ne încuraja. Se vedea si se simtea. cam în al treilea pat de la mine. avea multa caldura si duiosie în exprimare. vine la noi în vizita doctorul Nitu. Era pe rândul meu de paturi. îndemnându-ne la rezistenta. De altfel. Nutream aceasta nadejde ca voi ajunge la ai mei. În decursul anului. ne îmbarbata. cu spatele proptit de speteaza patului si glumea cu noi. omul cu multa dragoste pentru semenul sau. Petrica Ardeleanu. Va merge în pace acasa. erau adusi legionarii. urându-ne din tot sufletul “Sarbatori fericite”. Se internase destul de bolnav în spital. mai ales. În inimile noastre inundau colindele. De la Nasterea Domnului. . mereu soseau loturi. noul an a adus si bucuria eliberarii din iad. Pentru cei multi însa. Sa ne întoarcem acum la firul povestirii noastre. Se hotaraste de sus ca Aiudul sa fie numai pentru legionari. În legatura cu Leonida Lupascu sunt de spus mai multe lucruri. Era un om destul de înalt de statura si brunet. Asa a venit inginerul Viorel Demian. loturi de legionari în Aiud. se realizeaza o strategie a terorii. suferind si nostalgic. doctorul Nitu vine la noi în salon cu sorcova. Dupa cum am mai spus. A fost un Sfânt Craciun sarac. Statea de multe ori în sezut pe pat. Cu o voce de tenor. Simteam cum venea din partea lui suflul dragostei întru Hristos. în salonul mortii. tratamentul nostru era Hidrazida si Passul.Acum când scriu suntem în anul 1994. Cine vrea sa se lase de fumat se poate lasa. Leonida Lupascu. El stia sigur ca nu-i nici o scapare. numai sa vrea. Ca si la Craciun. În dimineata de Craciun. a si dovedit acest lucru. dorindu-ne din tot sufletul un an mai bun. Din acea data de 9 mai 1954. Ca inginer chimist. putini la numar. prof. De multe ori era si taios la vorba. eu n-am mai pus tigara în gura. Din toata tara. De la ei am aflat si noi multe lucruri. La ora asta. Colindam în noi colindul libertatii.

Eram cel mai vechi în salon. La noi în salon venea pentru tratament un sanitar detinut. Degetele lui erau destul de butucanoase.B. pentru unii. dar pentru altii nicidecum. îndepartându-le putin. În vremea aceasta continuam tratamentul cu Hidrazida si Pass. legându-ne printr-o prietenie calda. Mergeam de la pat la pat si-i încurajam. Leonida Lupascu stia ca. Pot spune ca de ing. ducândusi batrânetile la Suceava. simteam . apoi. Zis si facut. era internat un tânar fecior. Avea grija de el ca de copilul lui. El este unul dintre titanii de la Pitesti. cei de la spital. la batrânetile noastre. Ion Carabulea. traieste. baga acul în cavitatea dintre pleure. apasa cu aratatorul de la mâna stânga între coaste. De acum este târziu. la sectie. Un om tare bun la suflet si cu multa daruire. El nu mai avea speranta de scapare de la moarte. poate. Cei de la sectie nu primeau tratament ca noi. În timpul acesta. pe când venise în salon.Înghiteam fiecare din noi ca gaina boabele. S-a mai dus un frate de al nostru în vesnicia vietii de dincolo. Pârâia acul pâna ajungea unde trebuie. bucurându-ne cu versurile lui pline de duh si dragoste de tara. în ciuda oamenilor rai. Tare m-am bucurat când la sfârsitul lui 1993 am dat de Aurica Visovan. Doctorul Costin avea un fel de-al lui de a baga aer. Leonida al meu însa. Acul era si el lung si gros. ca un Fat-Frumos la înfatisare. Asa a ajuns Mitica Oniga sa se faca bine si sa se salveze de la moarte. la sectia a II-a T. Eu înghiteam si speram. adunate mai multe la un loc. ca si mine. Nu-mi puneam problema inutilitatii tratamentului. Când intra aerul. arde în noi aceasta prietenie. Viorel Demian m-am apropiat tot asa de mult ca si de Aurica Visovan. Bucuria a fost mare. bolnav destul de greu la plamâni. Mitica Oniga este grav bolnav. Când îmi venea rândul sa-mi bage aer. care era destul de speriat de boala lui. ma prindea o neliniste. aceste pastile binevenite.C. Acum si el. Ca sa nimereasca în mod sigur între coaste cu acul. Aveam sa ma împrietenesc cu el si sa stam împreuna multi ani de închisoare. De Aurica Visovan m-am apropiat tare repede. Spunea ca nu mai are nici un rost. Si azi. mare de tot. Nu dupa mult timp. S-a hotarât sa nu mai ia pastile si sa i le trimita lui Oniga la sectie. Încercam sa-l încurajez. cu stângacie. dupa o vreme nu mai vrea sa ia medicamentele. Leonida Lupascu se stinge din viata sub privirile noastre îndurerate. Dumitru Oniga. Le aduna si le punea bine cu multa grija. lui Carabulea ca sa le duca lui Oniga la sectie. Leonida îi da Hidrazida si Passul.

Nicolae Mares. prin tevile de la calorifer sau prin batai în perete. generalii Ioan Arbore. Radu Gyr si Nichifor Crainic. George Manu. pe care le puteam ascunde în saltea mai repede. Când era vorba de perchezitie. Se auzea destul de bine. maestrul si ucenicul. Si când veneau. Traian Trifan. nu prea veneau pe la noi. Tot ce aparea de pe sectie. Aici s-au format caractere. Gheorghe Bratianu. Stiam toata Predica de pe Munte. noi învatam. Dumitru Staniloae. cât si pentru realizarea unei înalte spiritualitati crestine. Mai aveam si câte un capat de creion si hârtie. Pentru a ne împartasi din marea cultura am recurs la toate mijloacele necesare. în mod normal. asa cum au fost: Radu Gyr. Îmi era tare greu câteva zile cu respiratul. se uitau din usa numai si plecau închizând usa. am gasit calea de a ne instrui si forma lânga mari dascali ai neamului românesc. . Pentru noi toti a fost o universitate. Iosif Iacobici. În Celular si Zarca. Când vorbeam la perete. în acest univers concentrationar. în aceleasi conditii de viata. mintea omeneasca nu le cuprinde. toti la un loc. În felul acesta uitam ca suntem bolnavi si-n temnita. în iadul comunist. Învatam pe de rost versete si capitole întregi pe dinafara. în mare. ca am absolvit si aceste mari universitati din scoala vietii. Erau speriati de mortii care ieseau din salonul acesta si de boala care ne macina plamânii. de la camera la camera. Închisoarea poate fi considerata o înalta scoala atât pentru instruire. În conditii inumane. 1. ce au fost pentru noi închisorile din timpul comunismului. 2. Puneam urechea pe gamela si ascultam. Mircea Vulcanescu. pe care nu-i mai stiu. Era bun cu noi si ne apara. putem spune. având ca dascali elita intelectualitatii interbelice. cei care am trecut prin universul concentrationar. Cei setosi s-au adapat de la cei înzestrati cu izvor nesecat de cultura. de care faceam rost de la doctorul Costin. Nichifor Crainic. tinând loc de microfon. ne-am însusit alfabetul Morse. pe care o puneam pe perete. Asa se facea ca aveam la noi fascicole din Noul Testament. amiralul Horia Macelaru si multi altii. Ioan V. Constantin Noica. Georgescu. pe care. au realizat si conditii de scoala înalta. Cel care vorbea apropia buzele de fundul gamelei si transmitea ce dorea el. Noi.cum se umfla cavitatea toracica. ÎNCHISORILE – UNIVERSITATILE NOASTRE Fac o paranteza si va prezint. Nicolae Steinhardt. Pantazi. pe buna dreptate. În fabrica si spital am reusit sa avem hârtie si creion. A doua saptamâna îmi baga si la celalalt plamân. Aici. pe lânga satanismul din ele. noi mai foloseam si gamela. Avea un aparat unguresc cu care masura aerul introdus.

Poezii întregi scriam cu vârful de ac sau de cui. Afara si-a cultivat pamântul ca un agronom. conducerea închisorii se luase de grija. pe peretele alb ca hârtia. Petru Maranu-Cornerevintu. În toate camerele si celulele din Aiud au stropit peretii cu ciment si var. din toate disciplinele. Tocmai acest gulag cu scoala lui. N-a fost perete din camere sau celule în Aiud sa nu aiba scrise coloane întregi de cunostinte. au dovedit ca. Dupa cum pritocirea oamenilor prin camere se facea destul de des. muncitori. unchii mei Petru si Ion Berzescu. Vazând Coller ca nu mai are ce face cu noi. zisi But. În felul acesta. Ion Lazarescu. geografie si literatura. Steinhardt. în ordine si cu migala. Moise Anculia-Pasule se pregatise în domeniul agriculturii. Orice masura luata de ei. Gheorghe Ivanici-Casapu. La fel. Avea darul povestirii.Marea noastra biblioteca o constituiau peretii celulelor. pe buna dreptate. Asa au fost unii din teregovenii mei. Gheorghe Grozavescu-Mutu. fizica. Ion Coltan. elevi si chiar studenti sa învete limbi straine. poezii sau alte cunostinte. matematica. Asa s-a ajuns ca oameni simpli. defineste si chiar distinge Rasaritul de . au absolvit o universitate. Asa au reusit ca pe peretii camerelor sa nu mai apara scrisul. Despre aceasta mare scoala se pot spune multe lucruri. Nu mai stiau ce sa faca. istorie. ca Romulus Anculia-Miloi. a recurs la o alta masura. tatal si fiul. Pâna la gasirea solutiei. Acolo treceam tot ce auzeam. tarani. Petru Grozavescu-Maranu. ci era denivelat prin stropitura. avea o contramasura a noastra. Ba de cele mai multe ori îsi puneau la punct gramatica limbii române. realizându-si fiecare o frumoasa biblioteca si sporind-si darul de a vorbi. noi ne continuam munca în scoala noastra. au continuat studiul. tot teregoveni si ei. fiecare din noi am realizat si clipe de fericire în nefericirea din iadul comunist. De la o vreme. noi ajungeam sa citim pe pereti atâtea lucruri bune. un alt teregovan. Cu un ac sau cu un cui bine ascutit scriam pe peretele alb tot ce ne însuseam de la dascalii nostri sau ce primeam de la unul la altul prin viu grai. iesind afara. Asa cum spune N. peretele nu mai era curat ca hârtia. mai diabolica. De asemenea. pe buna dreptate. care dupa ce a iesit din închisoare si-a scris memoriile în opt caiete. Scrijeleam peretii cu cunostintele noastre pentru a lasa si la altii care veneau dupa noi. chimie. a devenit un foarte bun cioplitor în piatra si zidar.

Apus în Europa. Se leaga de o întâmplare destul de hazlie. pe când al nostru este învierea. Caracteristica noastra. daca îmi faceti raport eu am sa declar ca D-voastra mi-ati dat creionul.. a Estului. Iata. bucurându-ne mult de . Îi spuneam Tavi. Ne-am adus aminte de sotia asta.. Ma împrietenisem bine cu el. a Vestului. Pe masura ce Rasaritul se înalta. Estul Europei. I. Gardianul s-a speriat. îndumnezeirea omului. Vestul si Estul. deci. Tavi îi spune: — “Domnule gardian. cele doua profiluri ale Europei. cum azi ei ne obliga pe noi sa batem la portile lor. Spre final. prin lacrimi si sânge. nici doua. iar Tavi al meu a scapat cu fata curata. Apusul aluneca în haurile ateismului. Soljenitîn. Atunci. luptau pentru om ca individ. Pe vremea aceea gardian era un ungur. Dumnezeu.” — “Ce. gata sa-i noteze numele. pentru drepturile lui. Era mai tânar si plin de viata. nu pentru un suflet mai curat si mai nobil. Se apropie de Tavi si-i cere datele. a facut ca omul sa se dezmeticeasca si sa tâsneasca spre o înalta spiritualitate crestina. * Tot pe acum apare în salonul nostru Octavian Radulescu. Vestul si Estul. Nici una. pentru a ne pastra identitatea de om si pentru a ne înalta spre cer. Telul lor final este omul. ei vor ajunge sa bata la portile Rasaritului. ridicându-i statuie. Barabas. este o burta plina . II. Era cu carnetul în mâna. este un suflet curat. cel de dupa cortina de fier. pentru un trai mai bun.materia. decretândul drept suprem ideal. iubindu-ne unii pe altii. O criza pe plan spiritual se va asterne asupra lui. În timp ce noi scrijeleam pe pereti cu acul. cred într-o armonizare si un echilibru între cei doi frati. dragostea întru HRISTOS. undeva. Nu dupa mult timp vine iarasi în salon. când s-a facut sfintirea monumentului. Sa închidem paranteza si sa ne întoarcem la episodul nostru. Nu l-a mai putut ascunde. esti nebun? Când ti-am dat eu creionul?” S-a uitat lung Barabas la el si a plecat fara sa-i mai noteze numele. Sa stiti ca asa am sa declar. Într-o zi deschide usa pe neasteptate si-l surprinde pe Tavi Radulescu cu un capat de creion în mâna. Barabas pune mâna pe creion. crezând în Hristos. asa cum bine schiteaza. îl baga în buzunar si pleaca. Vorbea cu toata lumea fiind destul de comunicativ si binevoitor. Apusul. În jurul omului s-au schimbat constitutii si au fost îngenuncheate popoare. Caracteristica lor. ei. Tare rau la suflet era si fricos de mama focului.. Aveam sa-l întâlnesc pe Tavi la Aiud în 1994 — 14 sept.

Era de la fiere. Începusem sa mai manânc câte . din momentul acesta este bolnavul tau. Vine cu el pe la toti bolnavii. cu pâine prajita si câte un gratar. Dupa consultul medical. cu numele de Pierdevara. tu sa asculti de mine. Trece la tratarea hepatitei. când da peste mine si o hepatita. care era un criminal de razboi.tot. Gura îmi era amara. Era doctorul Marcoci. când se poate. Adrian Carausu n-a mai facut hepatita. avea grija sa-mi spuna: — “Mai omule. — “Mai bucatar. amara ca fierea.” — “Bine. Îmi suspenda tratamentul cu Hidrazida si Pass. Eu la raze nu mai puteam merge pe picioare. Se îmbolnavise bila. mai ales dimineata pe nemâncate. uite aici. dar mult mai putin. sa mi-l dati mie în primire. medic militar. Vomita si el. Îl cheama la el pe bucatarul spitalului. fara sare si cu ulei crud. basarabean de origine. Cu mine în salon mai era si Adrian Carausu. Sa pot veni la el cu mâncare de regim când pot eu. Iarna lui 1955 n-a mai fost precum cea din 1954. numai umbra de mine. varsaturile se rarisera. La ochi apare galbenul. Din stomac iesea o secretie verzuie si amara. ci trebuia sa mai am si asta pe capul meu. Când venea. Pierdevara. dar sa ma asculti. ma pune la regim alimentar. Îmi balanganea si capul de slab ce eram. Venea Pierdevara la mine de câte ori avea ceva sa-mi aduca. Ce mâncam dadeam afara.” Din acel moment. În timpul acesta doctorului Costin i s-a adus un ajutor. Passul si Hidrazida ma dadusera peste cap. Dar va rog un lucru. Se pregatea sa plece acasa. Ma ducea Marcoci în brate la control si apoi iarasi în pat. sa manânci. expunându-i cazul fiecaruia în parte.” Ajunsesem slab de tot. Eu am sa te pun pe picioare. sa fie bolnavul meu si sa am eu grija de el. Vomitam destul de des. A fost mult mai blânda. ca eu îti aduc de toate. sa pregatesti si sa aduci la bolnavul acesta regimul pe care ti-l prescriu eu. bolnav si el de tuberculoza. Îl introduce în tainele spitalului. ai înteles?” — “Da. Dadeam numai verde afara. grea si cu multa zapada. îmi spune ca am hepatita. Se încalzise destul de bine în luna martie. parca mi-a pus Dumnezeu mâna în cap. Iata ca nu mi-a fost dat sa am liniste. domnule doctor. Aproba regimul alimentar. am înteles. Nu mai puteam mânca. Vine si Bogateanu la mine si ma vede. Spitalul nu avea altceva decât urotropina si sare amara pentru drenarea bilei. De la o vreme. Însotit si de greturile respective. Îi expira pedeapsa. Când ma vede si ma consulta doctorul Costin.

Ma împrietenisem cu el. Sa ai grija de tine si sa fii cuminte. Lui îi datorez extraordinar de mult. Îmi aducea Pierdevara de toate. Si lui îi datorez mult de tot. ma ajuta. Nu mi-a zis nimic si a plecat prin salon. îmi ridica. Vine la pat. mai aveam si o oala cu ceai. Fusese omul politicului. Dumnezeu sa fie cu tine.” M-a îmbratisat cu multa duiosie si cu lacrimi în ochi ne-am despartit. tu sa faci asa cum îti spun eu. Sunt pentru voi. Zi si noapte era la mine. A stat cutia cu injectii mult timp la mine sub pat. Merg acasa cu sufletul împacat ca ai scapat de moarte. eu plec acasa. A tinut-o asa cu regimul acesta pâna în toamna anului 1956. Era bun si el. Îsi aduc tie aceste economii ale mele. Am dat la toti care au avut nevoie. Vine într-o zi la mine si-mi spune sa-i dau niste fiole unui bolnav. Dupa o vreme. S-a suparat. Zaharul îl aducea într-o punga de hârtie. care m-a îngrijit mult de tot. Din cauza acestei cutii aveam sa-l supar pe Dragon. Îmi parea rau. Tu stii acum ca eu te-am îmbolnavit a doua oara. de altfel. Sa fugi de turnatori si de gardieni. era prea mult. Nu puteam sa manânc tot. Cât a ramas la spital. Ce mi-o fi venit mie atunci sa-l refuz nu stiu. Cu o zi înainte este anuntat sa se pregateasca. Eu stiam de acest lucru si nu-i destainuiam nimic. pleca de la mine. ca era tot vecin cu mine si se aseaza pe el. cinstit si corect. Ma bucur ca te las mai bine si sper sa scapi si tu cu bine. dar pe mine m-a ajutat.ceva. ca si lui Marcoci. De câte ori venea. cu multa dragoste fata de om. Atunci când nu puteam nici sa manânc. Le dai tu cui vrei. Poate chiar viata. ne-a ajutat foarte mult. capul si cu dreapta îmi dadea sa manânc cu lingura. Întotdeauna venea cu gamela plina. Pâinea prajita mi-a prins bine. bucatarul meu: — “Asculta. dar . Pe la orele zece venea cu pâine prajita si câte un gratar. dar numai când putea. El nu ma ierta. desi era un suflet mare si bun. ca n-am facut-o niciodata. tinea sa-mi spuna. si mai târziu si doctorului Cornel Petrasievici. Gresisem. Ai auzit ce a spus Bogateanu? Esti bolnavul meu. Pe lânga mine. ca va fi bine. Vine la mine cu o cutie de lemn plina cu fiole pentru injectii simi spune: — “Mai Berzescule. a venit Marcoci si a luat-o. Refuza si nu mai vrea sa vorbeasca cu mine. Iata ca vine si ziua când doctorul Costin trebuie sa plece acasa. Eu îi spun sa ia injectiile care i le trebuie. Ai auzit?” Cu acestea zise. Tinea sa-mi spuna multe lucruri de-ale lui. Luase în primire doctorul Marcoci. Eu am grija de tine. cu mâna stânga.

neiertator cu cei slabi. Tot timpul mi-a parut rau de felul cum m-am purtat cu el. Când a fost luat din camera, a venit la mine si si-a luat ramas bun. M-am bucurat de gestul asta. Cred ca ma iertase. Îmi cer si acum iertare de la el. Aveam sa ma întâlnesc cu el în 14 sept. 1994, la Aiud. A venit la mine cu multa bucurie. Nu l-am mai recunoscut. Era batrân. Când mi-a spus ca-i Dragon, am sarit la el de bucurie, intrând împreuna în închisoare, vizitând tot ce era de vizitat. Cu el am stat cel mai mult de vorba. Doctorul Marcoci îmi continua tratamentul cu pneumotorax bilateral. Îmi spusese Costin ca am niste gauri de necrezut. El spera sa ma vindec. Am uitat sa va spun ca în timpul lui Costin am facut lichid la stângul. Deci, aveam hidrotorax si la dreptul, pneumotorax. Asa m-a luat Marcoci în primire. Între timp apare din nou Zeana la spital, în salonul nostru. Când ma vede ramâne mirat de ce am putut sa dau eu. Doctorul Costin plecând mi-a spus: — “Sa stii ca plamânul tau stâng a ajuns la ramolitie, nu mai lucreaza decât pentru el. Tu numai cu dreptul mai traiesti. Sa ai grija. Din cauza lichidului ai o pahipleurita la stângul. Acum Marcoci trebuia sa aiba grija de mine sa-mi scoata lichid din când în când. Îmi baga vitamina C fiole în lichid. Asa l-am tinut doi ani, lichidul acesta. Odata era sa dau ortul popii, daca nu era Zeana cu mine în salon. Ma duce Marcoci jos la raze ca sa-mi scoata lichid. Operatia de pneumotorax o facea acum doctorul Bogateanu. Pâna când a învatat treaba asta l-a luat pe doctorul Zeana pe lânga el. Acum, când m-a luat pe mine la raze, Zeana îi spune lui Marcoci sa fie atent Bogateanu sa nu-mi scoata prea mult lichid, caci îmi poate provoca un soc. Ajung jos, pe masa de la raze, unde Bogateanu îmi vede lichidul. Ma asez culcat pe masa ca sa mi-l scoata. Termina operatia si ma duce Marcoci sus în salon. La un moment dat, dupa scurt timp, eu nu mai pot sa respir. Zeana ma vede, se ridica din pat si bate la usa. Vine Marcoci si Zeana îi spune: — “Du-l repede jos pe Berzescu si spune-i lui Bogateanu sa-i bage 300 cm. cubi de aer peste lichid. A scos prea mult lichid si a facut un soc.” Ma duce repede jos pe masa. Bogateanu, speriat, încearca sa bage acul, dar nu nimereste imediat. A treia oara, în sfârsit, reuseste si începe sa bage aer, asa cum i-a spus Zeana. Îmi revin si încep sa respir mai bine. Ma învinetisem la fata. La plecarea de la raze, Bogateanu îmi

spune ca trei ore sa stau în sezut cu perina la spate si sa nu ma misc. Daca mi-e sete, altcineva sa-mi dea apa. Si de data asta am sarit peste moarte. Cu noi în salon mai fusese internat si Ghiata Ioan, un sofer din Bucuresti. Plecând Dragon, Ghiata a avut grija de mine. Avea un suflet mare. Se daruia îngrijirii bolnavilor. De altfel, toti legionarii au facut asa, prin toate închisorile pe unde au trecut. Fara exceptie, toti s-au daruit omului, în lumina lui Hristos. Ma vedea slab si prapadit. S-a purtat cu mine ca si cu fratele lui bun. Îi datorez multa recunostinta domnului Ion Ghiata, multumindu-i din tot sufletul pentru tot ce a facut pentru mine. Se apropia vara lui 1955. Era cald, cald de tot. Eu cu ambii plamâni tot în pioneze, la stângul lichid, la dreptul pneumotorax, iar cu ficatul fixat la regim. Asa-mi petreceam amarul. Pierdevara se tinea dupa mine. Adesea îmi spunea: — “Eu te-am facut bine si te-am salvat!” Ma bucuram sincer. M-a ajutat foarte mult. Doamne, ajuta-l pe unde-o fi, ca, poate, chiar m-a salvat de la moarte si el. Dac-o fi murit, Dumnezeu sa-l ierte, c-a mai fost si om adevarat. Tot în acest an se elibereaza si el, Pierdevara al meu. Îi venise rândul sa plece acasa. A venit la mine si si-a luat ramas bun. Ne-am îmbratisat si i-am multumit de toata dragostea si grija ce mi-a purtat-o. O data cu plecarea lui Pierdevara, regimul meu de masa s-a schimbat. Noul bucatar nu se mai ocupa îndeaproape de regimul hepatic. Primeam si pe mai departe fara sare la masa. Hepatita mea nu cedase mult. Cu acelasi regim aveam sa plec în 1956 la sectia a II-a. Spre toamna, tot în 1955, nu-l mai vedem pe doctorul Marcoci. În locul lui apare doctorul Cornel Petrasievici, un om înalt, desirat parca, de slab ce era, cu fata prelunga, osoasa. Trece prin saloane pe la fiecare bolnav. O data cu venirea lui, se parea ca atmosfera se îmblânzise.

SPITALUL (V). SI TOTUSI L-AM ÎNFRÂNT PE COLLER
S-au scurs doi ani de când peste Aiud stapân ajunsese Coller. Se simtea cum haturile erau tot mai strânse. În atmosfera plutea parca un început de furtuna. Aiudul se misca pe nesimtite, ca un colos. Seismele se faceau percepute de noi, vietuitoarele colosului. Ca-nainte de furtuna, adesea aparentele înselau. Parea ca se abatuse si o boare de pace, de liniste. Gardienii pareau mai blânzi, mai domoli, dar destul de vigilenti. Se simtea de la distanta ca ceva se misca, se urzeste.

Ca animalul de prada, pititi la pamânt, se pregateau sa sara asupra noastra. Din fabrica începusera sa fie retrasi tot mai multi detinuti politici. Îi înlocuiau cu dreptul comun. Din tara mereu soseau loturi, loturi de legionari. Se faceau pregatiri minutioase în vederea unei mari lovituri, proiectata sa se dea în Aiud. Scrâsnea Aiudul ca doua falii ale pamântului, când se declansase cutremurul reeducarii. Gemetele miilor de oameni se faceau tot mai auzite ca un cutremur de pamânt. Sa ne întoarcem la întâmplarile noastre din salonul zece, din spital. Doctorul Petrasievici îsi luase în primire sectia lui de bolnavi din spital. A fost adus de la Zarca. În locul lui l-au dus pe doctorul Marcoci. Când m-a consultat si a vazut cum aratam, doctorul Petrasievici s-a speriat. Hepatita era pe sfârsite. Lichidul de la plamânul stâng tot îsi mai facea de cap. La dreptul îmi baga aer. Mirat m-a întrebat: — “Cu ce mai respiri, omule? Aveam o respiratie sacadata. — “Aici trebuie sa facem ceva.” — spune el. Din vorba în vorba, afla ca sunt din Lugoj. Povestindu-i de familie, îmi spune ca el a meditat-o pe sotia mea la franceza, când era la liceul “Iulia Hasdeu” din Lugoj. Aveam sa ma conving de acest lucru când m-am eliberat din închisoare. De aici încolo a fost extrem de atent cu mine. Îmi continua tratamentul cu pneumotorax la dreptul. La stângul, lichidul începuse sa scada. Permanent îmi introducea vitamina C, injectii, în lichid. O data cu resorbtia lichidului, Petrasievici este de parere sa nu mai continuam pneumotoraxul la stângul. Îl abandoneaza. El îmi spune ca-mi va dauna sanatatii. Inima se va îmbolnavi. Asa ca, dupa ce noul an 1956 a venit si la noi, eu faceam pneumotorax numai la dreptul. Cu toate sperantele de liniste si pace din Aiud, Coller strânge cercul tot mai tare. Perchezitiile se întetisera tot mai mult. Dupa cele spuse de Petrasievici, Zarca era ticsita pâna la refuz. Iar eu, tot la locul meu, în acelasi pat, îmi duceam calvarul. Ma gândeam mult la ai mei de acasa, mai ales dupa cele discutate cu doctorul Petrasievici. Sa ne întoarcem la început de decembrie 1955, la spital. Într-o dupa-masa vine la mine un plutonier cu halat alb luat numai pe umeri. Se apropie de patul meu si ma întreaba încet, cum ma simt. — “Nu te speria, eu sunt din Lugoj. Am fost vecini cu casa, unde am locuit. Te cunosc, locuiai cu parintii la nr. 3 pe Libertatii. Eu locuiam peste drum, în fata fântânii. Eu sunt sârb, dar nascut în Lugoj. Acum sunt frizer aici la administratie. Spune-mi ce vrei sa transmiti acasa, ce sa

spun?” Am ramas naucit si nu-l credeam. Într-o doara l-am rugat sa comunice ca ma simt mai bine si ca voi veni acasa. — “Sa stii ca acasa este totul bine. Copilul este mare si are 7 ani. Ai sa primesti o fotografie cu ei. Ti-o va da Petrasievici.” Doamne, parca se pogorâse Duhul Sfânt peste mine. Simteam ca ard totul. Curgeau broboane de sudoare de pe mine, pe fata si pe cap. Si mare a fost bucuria. A dat mâna cu mine si zâmbind mi-a spus sa fiu cu curaj ca voi pleca acasa. M-am uitat dupa el extaziat. În jurul meu nu era nimeni. Vecinii mei de pat erau speriati. Credeau ca-i de la securitate pentru ancheta. Nu le-am spus nimic. Mi-era frica. Daca un cuvânt iesea din gura mea, eram pierduti, eu, Petrasievici si frizerul. Peste trei zile vine la mine Petrasievici cu o fotografie. Erau sotia si fiul meu, Adrian, la 7 ani. Pe dosul fotografiei a fost ceva scris, dar a sters totul doctorul. Asa, cu scrisul sters, daca ar pica în mâinile gardienilor, nu s-ar întâmpla nimic. Asa s-a si întâmplat. Am declarat ca am luat-o din bagaj, când mi-am luat din haine. Zile întregi ma uitam la fotografie. De sase ani si mai bine nu-i mai vazusem. Pe fiul meu îl lasasem de patru luni. Îl mai vazusem în decembrie 1949, la vorbitor, la Timisoara, închisoarea militara. Cu toata vigilenta lui Coller, am reusit sa primesc vesti de acasa si sa primesc o fotografie cu sotia si fiul meu, de atunci facuta, în 1955. Pe drept cuvânt, mi-am spus atunci, asa bolnav cum eram: — L-am înfrânt pe Coller. A fost un act de mare curaj al doctorului Petrasievici si al plutonierului frizer. Ne putea costa chiar viata, mai ales pe frizer, ca era membru de partid. La Dumnezeu toate-s cu putinta. S-a lucrat ca-n cea mai temerara actiune de spionaj, totul pe tacute, numai în soapta si fara martori. Cei din jurul meu n-au stiut nimic si nici n-au aflat vreodata de acest lucru. N-am spus la nimeni nimic, cât am stat în Aiud. Doctorul Petrasievici n-a mai comentat nimic despre acest lucru. Era însa extrem de multumit de bucuria mea. As vrea ca pe aceasta cale sa-i multumesc mult de tot. A facut pentru mine extrem de mult. S-a purtat ca un om adevarat. A avut în el atâta caldura sufleteasca, încât pe multi i-a tamaduit numai cu dragostea din el. În Aiud, pe unde a trecut, a lasat urmele lui de mare caldura sufleteasca. N-a tinut seama de apartenenta politica. Toti au fost fiii acestui napastuit popor. Mai presus de toate a fost medicul întru Hristos.

Acum, în 1997, a murit. La fel îi multumesc si plutonierului-frizer de atunci, dac-o fi în viata. A facut pentru mine extraordinar de mult. Se plimba fotografia mea de la om la om. Nimeni nu m-a întrebat de unde o am. Dar nici eu n-am spus la nimeni nimic. Asa a patruns în sufletul meu o raza de lumina, de caldura sufleteasca din partea familiei mele. Pentru cei de afara pare un lucru fara importanta, dar pentru noi, cei de sub zavoare, din întunericul celulei, din mucegaiul podelei, din aerul îmbâcsit al urinei si fecalelor, din durerile ranilor sângerânde, din siroaiele de lacrimi si sânge, este mare lucru. Extraordinar de mare. O minune. Un semn de Sus, de întarire la rezistenta era. Simteam cum în firavul meu trup patrundeau taria, sanatatea si nadejdea în mai bine. Poate ca gresesc si sunt subiectiv, dar eu am credinta ca acest lucru a fost cel mai puternic medicament. A contribuit la vindecarea mea într-o mare masura. Acum, navalesc în mintea mea zilele de zbucium în lupta cu moartea. Mi-aduc aminte de vremea când doctorul Bogateanu îmi facuse raportul pentru Administratie ca murisem. Din vremea aceasta mi-amintesc de doua din visele mele mai semnificative. a). Când ma gaseam între viata si moarte, acel iulie fierbinte din 1954, într-o noapte visez: Se facea ca, asa usor cum eram, într-o camasa lunga de noapte, alba, mergeam pe o carare mai lata, plina de iarba verde si flori de câmp, asa cum era ea, când eu copilarisem pe acolo, la salasul nostru de la Igeg. Acum, în visul meu, usor ca un fulg de pasare, stateam în iarba tolanit pe stânga, proptit în mâna, lânga o tufa de macris salbatic. Cu dreapta rupeam câte o frunza de macris si o duceam la gura. Era tare bun si acrisor. Seninul cerului albastru, cu razele fierbinti ale soarelui, îmi scalda fata. Era cald, cald de tot. Ma facea sa ma bucur de viata aceea care de-abia mai pâlpâia în mine. Alaturi de mine, sotia mea, cu parul balai, bogat în plete, revarsat pe sânii tineri, zvâcnind a viata si dor, cu seninul cerului din ochii ei limpezi si mari, ma privea în mutenia ei cu multa lacomie. Parca glas n-avea, dar la fel nici eu. Ma privea lung, lung de tot, fara sa-mi spuna ceva. Si ea, ca si mine, statea tolanita în iarba moale si verde, pe dreapta. O admiram mâncând la frunze de macris. De la o vreme am încercat sa ma ridic, dar n-a fost chip. Cum ma ridicam, cadeam la loc în iarba. La încercarile mele nereusite, sotia mea sare si ma

va pot spune ca dupa doua luni de la primirea vestilor si a fotografiei de acasa. În salonul 9 a fost internat. tot transpirat. lichidul meu a început sa se resoarba.. Îl înfruntasem pe Coller. Umblam acum prin salon ca o sfârleaza. Clocotea parca viata în mine si nadejdea de biruinta asupra raului. Cu toate astea au fost cazuri când paza mai lua si masuri arbitrare. care cocheta cu muza. mai ales saloanele 9 si 10. ca el murise în 1954. SALONUL 9 Ca sa ajungi în acest salon trebuia sa treci prin salonul 10. iulie 1954. la vârsta de 87 de ani. În focul meu de peste 40 de grade. dar totusi merge cu mine mai departe printre florile de câmp si macris. înv. Între timp. Nu se putea tine pe picioare. Noi ne puteam misca mai liberi prin spital. Scria versuri. Pentru noi toti. Nu avea alta intrare decât pe aici. Constantin Butan. Ion. Am ajuns acasa si am îmbatrânit alaturi de sotie. Tot timpul eram unii la altii. Cepi Stere. Era oarecare destindere. care mai supravietuim gulagului românesc. SPITAL (VI). Pofta de mâncare a reaparut. bolnavi mai putin grav se internau. medic. Aveam sa aflu. — Din tot jocul acesta cu moartea. Dumnezeu i-a dat tarie sa reziste pâna la sfârsit. din plin. Asa mergând. Eu nu reuseam sa-l ridic în nici un fel. Suntem în 1955. Întorcându-ma de la vis la realitate. Din acest salon avea sa auda prin ce am trecut eu în salonul mortii. Timpul avea sa dovedeasca. el este unul dintre titanii de la Gherla. Îl târam dupa mine cât puteam. dar mai târziu. ing. Ma straduiam sa dau o dezlegare visului. Se facea ca eram tot la salasul de la Igeg. în salonul meu mai venisera Tavi Popa.. Aveam sa-l cunosc foarte bine si sa stau multi ani cu el în camera. În acest salon. b). Pâna la urma n-am reusit sa-l salvez. pe cararea aceea cu macris. Ne-a legat o prietenie curata si multa întelegere între noi. Ma straduiam sa-l ridic de jos pe bunicul meu. dar mai cu putere. Am cunoscut un tânar bihorean. Din nou a aparut si Ionel Zeana. dupa bunul plac. voi scapa cu viata si voi ajunge acasa. Era tare slabit. Al doilea vis l-am avut dupa ce trecusem hopul mortii.prinde de mijloc si porneste cu mine pe carare greu de tot. dupa eliberarea mea din 1964. atât la Aiud. Simteam la respiratie o usurare. dupa tata. Ne duceam unii la altii în vizita. Petru Sandru. m-am trezit din vis. Au trecut pe aici multi bolnavi de care eu nu-mi amintesc. îmi talmacesc visul. Tot aici a fost internat si Constantin Pascu. ca doar Coller era stapân. prin . cât si-n lagare. ca asa a si fost. alaturi de sotie.

Adjutantul mai întreaba înc-o data: — “Numai el a fost în salonul vecin. mai venea în vizita prin saloanele noastre un tehnician sanitar. cu o voce metalica si cam pitigaiata. când eram siguri ca nu-i nici un pericol. si Ion Bohotici. când linistea se asternuse în spital. parca de stup. cei opt din salonul 10 ne ridicam în picioare. Tacere. Se parea ca lucrurile merg bine. Mereu o chinuia. mai întreaba înc-o data acelasi lucru. Un om mai mult înalt decât mijlociu. Începe sa se plimbe nervos prin salon. Se realizase un zumzet usor. salvând salonul de la pedeapsa. Necuratul l-a adus pe Barabas peste noi. duseram în vizita la cei din salonul 9. Barabas închide usa de la salonul 9. din salonul 10. Ne fotografiase. altii n-au mai fost?” El stia câti au fost. Ma ridic din pat si raspund: — “Eu am fost. când Petrasievici a venit ca medic la spital. vara. Acum asteptam sa ma scoata din spital. îl ia si din usa bisericii. cu gradul de adjutant. Nu întotdeauna merg bine. Cu el am stat mult de vorba. care era pe peretele cu usa de la salonul 9 si întreaba: — “Cine a fost în salonul 9?” Nimeni nu raspunde un cuvânt. îmbietori la ura. Cineva trebuia sa ia asupra lui aceasta abatere. Avea grija întotdeauna sa-i vedem gradele de ofiter adjutant. în salon. Cuminti. desi se vorbea în soapta. Se opreste în dreptul patului meu.” Asta s-a petrecut în timp scurt. ca-i raportase . Ne apropiam de toamna lui 1955. cu capul plecat. Ne obisnuiseram unii cu altii. Nepasatori. Nimeni nici o vorba. cum te numesti?” Îmi noteaza numele. Nu de mult timp. subtirel. În acest timp eu judec ca cineva trebuie sa ia aceasta sarcina. Toti taceam mâlc. Altfel. cum spune o vorba din batrâni. Într-o buna zi. Ne fixa pe fiecare cu o privire sfredelitoare. depanam firul amintirilor. o liniste de mormânt. uitându-se înca o data la fiecare din noi si iese din salon. învârtind-o în fel si chip. Ca la o comanda. trece agale prin salonul nostru. Dar iata ca lucrurile se mai si schimba. Unul câte unul defilam prin fata gardianului spre salonul nostru. dar eram opt insi care veniseram în vizita. Cam dupa orele trei dupa-masa. trecem fiecare la patul lui. Scos din sarite. d-le adjutant. vreo câtiva din noi. cu ochii sfredelitori. Dar când îi e dat omului sa-l ia Sarsaila în cotarita. hop ca deschide usa de la salon gardianul Barabas. În salon. — “Bine. Adesea venea cu câte o rigla în mâna.1956. Nu trece o ora si vine cu ofiterul adjutant dupa el. cade beleaua pe tot salonul. Se sucea ca un paun printre noi. dupa masa.

cu toate ca era Coller la conducere. cei întemnitati si zavorâti.. cei care ne pazeau pe noi.S. SPITALUL (VII).”. au fost scosi din spital si dusi pe Celular. Se vorbea ca ne vor lasa cu parul mare. Timisoara. care avea sa plateasca scump încercarea de a-si cuceri libertatea. trece cu gardianul pe la fiecare din cei care fuseseram în salonul 9. ECOUL REVOLUTIEI DIN UNGARIA ÎN AIUD Anul 1956 aduce în Europa un nou suflu de viata. nu mai aveau grija noastra. Asupririle Comunismului determina locuitorii acestor orase sa se miste si sa spere. Fiecare voia sa scape de un cosmar — cizma ruseasca. doreau libertatea. Cluj. — “Bineee. Suflul libertatii începe sa-si faca loc si dupa Cortina de Fier. cu peste 600. de liniste.-uri. Cade ispita acestei vraji de libertate Ungaria. gardienii nu stiau ce atitudine sa ia. nimeni n-a mai intrat în salonul 9 o bucata de vreme. un duh al libertatii deasupra Europei Centrale si de Est. Marile orase din Transilvania si Banat. Arad. cât si în România se naste un climat de revolta împotriva opresorului. ne voiam liberi. Îi noteaza si pleaca. dar si ei. deasupra celor de dupa . În Aiud. era un climat de pace.R. sau nu se mai proba. Mures. visau la o întoarcere la libertate. Speriati si ei de noile întorsaturi. tu nu patesti nimic. descatusarea de opresor. Se temeau.gardianul. Desi grav bolnavi. Nu numai noi. vor fi scosi din spital. Au fost extrem de operativi când era vorba de facut rau.” Cu carnetul în mâna. Se întoarce spre mine si-mi spune: — “Pentru ca ai fost sincer si ai avut curajul raspunderii. foarte multi din rândul membrilor de partid. cunosc framântari de mase în mirajul libertatii. Oradea.S. exclama el. Nu va mai trebui sa ne tundem la piele. la ziua în care vor azvârli la gunoi carnetul de membru de partid. ca Tg. Oprimatii se miscau.C. Dupa doua ore vine cu un tabel în mâna si le spune celor sapte bolnavi sa-si faca bagajul. Cei de la conducere nu mai erau siguri pe ziua de mâine. asta ar fi cerut zile întregi pâna la aprobare. în mod sigur ca se discuta despre ce se întâmpla în UNGARIA. pe la anumite colturi prin fabrica.000 de disparuti si deportati în U. pe atunci. De atunci. Nefiind siguri de ziua de mâine. Daca ar fi fost vorba de a ajuta un bolnav cu medicamente.. Începusera sa fie uitate ziare prin W. Multi. Atât în Ungaria. Citeam si noi ce apucam. Prin oras. Plutea. Ceilalti. care s-au ascuns.

dar si un tragism nebanuit. Probabil. sub geam. în timp. Rusii. Mergeam zilnic la plimbare. cu care aveam sa stau mai mult împreuna. Surprins. . un plutonier. Se scosesera priciurile. Morti cu zecile de mii. Gardienii devin mai morocanosi si mai putin comunicativi. spre lumea libera. razbatuse vestea ca revolutia din Ungaria a fost înabusita. pe aripa dreapta.B.C.Cortina de Fier. unde ma aflam pe atunci. nu economia dirijata. De afara. trecusem de jumatatea lui octombrie. În Aiud. Privirile lui se îndreptau spre Apus. la sectia a II-a. ci democratia. În camera în care am intrat erau paturi de fier etajate. Spre toamna. Îmi fac bagajul si-mi iau ramas bun de la toti colegii de camera. au trecut peste ei fara mila. Cât puteau. Asa se scurgeau zilele. Au mai sosit. ma pregatesc de plecare. si Stefan Puscasu si Polgar Stefan. într-o buna zi sunt anuntat sa-mi fac bagajul. Alternanta între teama si nadejde. ca si-n cel al pazei. pe care-l cunoscusem la spital. Acolo i-am întâlnit pe Vasilica Alupei. Plutea nesiguranta însa. sa realizam o caldura de adevarata familie. nu s-a putut desprinde de totalitarism. ei ne încurajau. În atmosfera aceasta. nu mai eram învatat cu schimbarea de loc si de pat. Nimeni nu stia ce va fi mâine. Cu toate acestea. tot la T. una dupa alta. dupa octombrie. atmosfera era aceeasi ca-n toata închisoarea. din Moldova. Au trebuit sa treaca ani multi pâna când a aparut Gorbaciov. Informatii mai primeam de la noii veniti în spital. Dupa mai bine de doi ani de spital. realizând teroarea în rândul popoarelor. care a semnat sentinta de condamnare la moarte a comunismului. Reusisem. dupa aceea. dupa cum vom vedea în cele ce urmeaza. A mers pe drumul despotilor de la Kremlin. un om cu mult suflet. jos însa.. asteptam ceva sa vina. Sunt condus de sanitarul spitalului. tot în acelasi pat. Nichita Hrusciov voia sa fie altfel decât Stalin. se simte ca ceva s-a schimbat afara. intuise ca drumul cel bun nu este totalitarismul. anul 1956 aduce multa speranta în rândurile noastre. Mi se ofera un pat liber pe dreapta. fara sa dai de un capat. mai degajati parca. de tensiune parca. Se-nasprisera lucrurile. Intrasem în toamna bine de tot. cu fata spre morga. cu tancurile lor. ci aceea de piata. pe o parte si pe alta a camerei. În spital. mai bine zis. Mai târziu a venit si Constantin Pascu. în octombrie. pe Aurica Visovan.

au început represaliile. În Ungaria a fost macelarit un popor. dupa eliberarea mea de la Periprava.aproape inexistenta. Zaceau oamenii în pat fara sa fie chemat medicul. Ion Berzescu a fost internat în spital. dar prin faptul ca eu eram în spital. La Ialta au fost negociate natiuni întregi. nu voiau ca noi doi sa ne întâlnim. Coller. dar cu o zi înainte am fost scos din spital si dus la sectia a II-a T. Ion a fost repede operat de hernie si dus pe Celular. a fost adus la Aiud. Coller. care declarase la mina ca-i legionar. Pacatul acesta cade si asupra Apusului. numai pentru a putea declara Rusia ca agresor. în salonul 10. Dupa multe insistente este scos la acest raport. declarati de ONU agresori. Asistenta medicala . Ioan nu mai putu suferi durerile. ajunsese la capatul puterilor. Trebuia sa faca mai din vreme aceasta operatie. a doua zi. Nu aveam voie sa ne întâlnim nici în iadul acesta unul cu altul. de teroare. ramasese la Gherla. teroarea în închisoare. iar Ion.Rusii s-au facut vinovati de agresiune. prin Coller. legionar condamnat din timpul lui Antonescu.C. dupa ce-l asculta. Bolnav fiind de ulcer. A ajuns în salonul 9. În toamna lui 1956. Aveam sa ma întâlnesc cu Ion în anul 1964. Ne urmareau pas cu pas. unchiul meu. Aiudul. fratele tatalui meu. unde se întâlneste cu Ion Bohotici. când Popa T. deci. si-a reluat activitatea. se cere la raportul lui Coller. Ion Bohotici îi spune ca eu am fost aici. Într-o zi. încet. asupra lumii libere. Le era frica de o familie aruncata acum în închisori. îi raspunde: . paseste pe drumul acesta.B. Coller trece la un regim de exterminare. Hrana ajunse sa fie slaba de tot. Trebuia sa faca operatie de hernie. Uica Petru. În tara s-au facut arestari si condamnari pentru faptul de a fi simpatizat si manifestat pentru revolutia din Ungaria. Mergeam din rau în mai rau. Erau. În Aiud. Nu mai primeam nici un fel de medicament. La spital. Ioan. dupa consumarea revolutiei din Ungaria. încet. Asa a avut loc cazul lui Popa T. Am uitat sa va spun ca dupa ce am fost trecut de la spital la sectia a II-a. Mureau pe capete. într-o colectivitate determina stari incalculabile de tensiune. cinic asa cum era el. Un regim de viata inuman. Dar cu ce pret? Cu un popor decimat. dupa ce regimul comunist din România si-a dat seama ca nimic nu-i poate abate din drum pe cei de la Moscova.

numai el a stiut.C. Ne omoara!.B. în toamna lui 1956 izbucneste greva foamei la Zarca si apoi pe Celular. În mod sigur. Când s-au trântit însa obloanele de la ferestre. Greva continua unicitatea în tot gulagul românesc. Tot timpul cei de la Interne se zbateau sa gaseasca o iesire. Dupa câte stiu era de la Vintul de Jos. Au mai venit de la Zarca. de parca s-ar sparge niste usi si s-ar trânti ferestre. student la medicina. Într-o buna zi auzim un vacarm neobisnuit. ing. Detinutii cereau: a). A tinut aproape o ora aceasta manifestatie de protest. S-a încercat în repetate rânduri scoaterea din greva. Vin dupa aceea si niste zgomote puternice. Legatura cu familia. Peste hotare se vorbea despre acest act îndraznet.. Întors în celula. ci s-a dus tinta catre sârmele ghimpate din zona interzisa. din Fagaras. Ioan. Îi depasisera actul de protest al detinutilor.. c).” De aici se aude si din partea Zarcii acelasi lucru. Atât i-a fost dat lui sa poata duce jugul robiei. La acest eveniment. caldura. frig. au început si ai nostri de pe sectie sa trânteasca obloanele de . mai ales prin foame. de catre superiorii veniti de la Bucuresti. cei de la T. Regimul acesta dracesc. noi. un regim de tortura. cu toate amenintarile lor. strigate repetate: — “Ne omoara!.. izolari cu nemiluita. împinge lumea pâna-n pragul nebuniei. Dreptul de a citi si a scrie. Sarmanul de el.. Dupa aceea. venit de catre Celular. Pe fetele oamenilor se citea o nemaistapânita revolta. Conditii de viata umana. N-a scapat nici el de necazul asta. Gheorghe Jijie si Victor Florea. Când au fost scosi la plimbare. Dar. lucrurile s-au linistit. b). Ne asasineaza!. Coller numai la asta nu se asteptase. Aveam sa stau mult timp cu ei împreuna. Asistenta medicala conform regulamentului. Înnebunisera cu totii cei de la conducere.. d). Venise si parintele Mitoiu. intentionat realizat de Coller dupa revolutia din Ungaria. cât amar o fi fost în sufletul lui noi nu stiam. trântindu-l la pamânt si omorându-l pe loc. În vremea aceasta. urmate de puscaturi de arme. hrana mai buna. Popa T. batai pâna la sânge. În starea aceasta de lucruri. Ce masuri se vor lua? Pe sectie ne înmultisera bine de tot. Cât am putut l-am încurajat. n-au reusit. în frunte cu Coller. Popa nu a mai intrat în tarc dupa colegii lui de camera. Astea au tinut cam o jumatate de ora. stateam si asteptam cu înfrigurare sa vedem ce se întâmpla cu greva. le spune colegilor cum a decurs audienta.— “Du-te si arunca-te în sârme!” Acesta a fost tot raportul.. tot bolnavi. Ostasul a tras în plin o rafala de pistol mitraliera.. ba chiar si dincolo de fruntariile tarii. sectia a II-a. Celularul a reactionat pe loc cu batai în usa si strigate.

Ocup si eu patul de sus din dreapta. în urma renuntarii la greva de catre Nistor Chioreanu. A trecut o buna bucata de vreme de la iesirea din greva si este adus. Vine odata Bogateanu la noi si ne spune ca singuri ne-am facut-o. si un ofiter apare în camera cu o lista în mâna. Cred ca era pe la începutul lui decembrie 1956. Fac la stânga pe scurta Celularului. Când îmi vine rândul. Dupa ce s-au linistit lucrurile. În dreapta. viata începe sa se desfasoare dupa tipicul ei. cu sufletul la gura. în toamna lui 1956. când m-am eliberat cu conditionalul de munca. Într-o zi vad o mâna . nu-mi mai aduc aminte cine era. se hotaraste o mare schimbare de oameni. drept pedeapsa pentru obloanele date jos. asezat pe patul din stânga jos. Aveam sa aflu mai târziu ca. suntem scosi toti afara. intru în Celular. cât si în Celular. gardianul sectiei deschide usa si-mi face vânt în camera. iar pe deasupra mâncare proasta. La camera 3. deci. Usa se deschide. Dupa mine mai vine unul. De la el auzim ce s-a întâmplat cu greva. pe capul nostru vom vedea. Sunt vânzoliti oamenii ca-n iad. Ne solidarizasem cu Celularul si Zarca. peste Zeana. în camera noastra. cu sicane si perchezitii nenumarate si chinuitoare. Iata-ne. În mod sigur însa. mult dupa greva. Urmarile le vom vedea mai târziu. Ce-o mai veni. Dupa mutarea noastra. Nicolae Popa de la Piatra Neamt. într-un triunghi din acela zidit în curtea Celularului. pâna la 27 noiembrie 1957. unul câte unul. Începuse Coller sa-si plateasca polita. Ieseam si noi la plimbare în fiecare zi câte 15 minute. De la o vreme. când pe coridorul de la sectia a II-a se aude un ropot de cizme si susuit de soapte. ravasiti si scosi de la regimul de bolnavi. în graba parca. Ne asteptam la masuri severe de disciplina. Aveam parte acum de un regim de teroare si chin. care a fost dus la Cluj. Se uita la noi fara sa spuna o vorba. Acolo îl gasesc pe doctorul Ionel Zeana. Dupa el. numai bine nu va fi. vin niste ofiteri si doctorul Bogateanu. dar cred ca Stefan Puscasu. N-a fost camera sa nu fi fost rasturnata cu fundul în sus. tot Aiudul iese din greva.la ferestre. Ne anunta pe fiecare sa ne facem bagajele. Acolo ma astepta un gardian care ma conduce spre iesirea din sectie. sa se întâmple ceva. ies si eu pe sala. atât în sectie. a iesit si Aiudul din greva. de aci încolo. În celula aceea am stat aproape un an întreg. asteptând. Târziu de tot. dar nu-l mai tin minte cine era si ocupa al patrulea pat de sus. deasupra lui Puscasu. de pe Celular. Pe rând. Era si el bolnav de tuberculoza. Fel de fel de probleme ne puneam între noi.

începusera sa se elibereze oamenii cu conditionalul de munca. Dosarul fiecaruia trecea prin fata unei comisii. DOMICILIUL OBLIGATORIU. facându-ne toate formele de eliberare. mai bine zis cam din luna iunie 1957. De acolo. iar Ion Iliescu. Slabise mult de tot. blând si frumos la înfatisare. în comuna Rachitoasa-Ialomita. prietenul si nasul meu. Ni se muiasera picioarele. De la o vreme. Eu cu Ghita Munteanu mergeam în comuna Latesti-Ialomita.scoasa pe la marginea oblonului si aud o voce strigând la mine: — “Aici sunt eu. un militian ne ia în primire si ne scoate afara pe poarta închisorii. acolo îi întâlnesc pe Ion Iliescu.” Era unchiul meu Ion Berzescu. Când ne uitam mai bine în foile noastre. numai pentru a fi sicanati. uica-tu. si pe Gheorghe Munteanu de la Domasnea. Pâna la Fetesti-Sat. Nu mai bine aratam si eu. Eram liberi. Asa am pornitt cu Ghita Munteanu spre Latesti. una dupa alta. . La fiecare ne da câte o foaie în mâna. Ne cheama pe rând la birou. Acolo ne-a predat sefului de militie. Acolo ti se hotara soarta. În alta zi aud o alta voce. Tot timpul închisorii îmi purtase sâmbetele. însotiti de militianul respectiv. În timpul asta. Nu prea ma gândeam la eliberare. mai ales cum eu aveam un înger pazitor în Aiud ofiterul politic. Peste noapte am ramas la un hotel. Dimineata ne-am întâlnit în gara cu militianul nostru. Asa ne treceau zilele în sir. observam ca noi nu mergem acasa. noi ne ducem în niste comune cu Domiciliul Obligatoriu. de-abia ne dezmeticiram de întâlnirea si înfatisarea noastra. într-un antreu. aplicându-ni-se un regim de pedeapsa pentru ca am îndraznit sa protestam împotriva unui regim de exterminare. Ajunsese la etajul III. Acum ramasese numai osul si pielea de el. la militia orasului ne-a însotit militianul de la Aiud. unde ni se iau niste date. Acolo am ajuns pe înserate. catre comuna noastra. Ion. De aici ne conduce la militie. unde ne facuse rost de camere tot militia. întocmindu-ni-se dosar. în ziua de 27 noiembrie 1957. putin mai înalt decât mijlociu. Dupa masa. În libertate fusese un om bine facut. ma striga un ofiter cu o lista în mâna. În vremea asta. militianul care era sef de post la Latesti ne ia în primire si ne duce cu o caruta pâna în Latesti. perchezitiile curgeau lant. dupa masa. Surprinsi. Spre surprinderea mea. târziu. Pe Ghita nu l-am mai recunoscut. spunându-mi sa-mi fac bagajele. Catre seara am plecat fiecare. Ma scoate din camera pe sala. Cu toate astea. LATESTI De la postul de militie din Fetesti-Sat. un gardian ma duce la administratie. înca mai tare strigând la mine: — “Aici îi Ion” sau “Aici îi Manole”. de unde ma vâra într-o celula de vizavi. din raionul Fetesti.

toti trei. ne-am odihnit destul de bine.. eu. Mergeam cam greu. cu câte un tractor. Când veneam acasa. Deseori ma duceam cu Aurica. era destul de frig. I se deschide numaidecât. vine si Aurica Visovan dupa noi. 9 km. numai pentru noaptea asta. — “O. Seful de post bate la usa discret. Usa de alimentare o avea în antreu. Cu Aurica în pat. Vecin cu d-l Moise era parintele Nicolae Ciorbaru. toate acoperite cu paie. peste câmp. iar Ghita Muntean este dus la alt binefacator din sat. cu hainele acelea ponosite de la Aiud. din . distanta. pe colo. buna seara! Ce s-a întâmplat?” — “Nimic rau.” Si asa intram noi în casa. Te rog. A doua zi.. din bagaj. Speriati.” — “Bine. Dupa ce am mai stat de vorba cu d-l Moise. aparând un om de statura mijlocie. Ajunsi pe înserate la Latesti. sa gazduiesti oamenii astia care i-am adus acum de la Fetesti. Era destul de joasa. când ne-am sculat. cu d-l Moise împreuna. la lumina lampii de petrol. Soba cea mare se încalzea dupa ce o alimentai cu vreo doua cosuri cu paie. Haine pentru iarna nu prea aveam. adus de alt militian. Ca de sfârsit de noiembrie. am cunoscut vecinii. ca sa ne fie mai cald. Nu aveam antrenament. La o casa mai aproape de noi licarea o lumina slaba în fereastra.cât am asteptat la militie. d-le Moise. În camera mi s-a parut destul de cald. o luam pe scurtatura. unde-si facea de mâncare. Asa am trecut noi toata iarna. D-le sef. presarat cu niste mogâldete de case. Da mâna si cu Aurica. Pe ici. s-a facut. Numai bine cred ca nu. cunoscând si pe altii. putin cam stingheriti. De o parte si de alta a mesei erau asezate doua paturi. Eu nu mai stiu cum voi fi aratat asa îmbracat. mai erau acoperite si cu stuf. Aurica Visovan si Ghita Munteanu nedumeriti ne trezim pe un mamelon. Dadeam câte 10 lei tractoristului si pace. d-le sef. pe care-l prezint cu multa atentie. la Fetesti. Se înserase de-a binelea. ne-am culcat. La lumina unei lampi de petrol. la Fetesti. am îmbracat trei camasi pe noi si am luat tot ce aveam. bucurându-ne si de acest fel de libertate. d-l Moise ma recunoaste si ma îmbratiseaza. ne vedeam unii pe altii. Intrati în camera. Eu si cu Aurica Visovan ramasesem la d-l Moise. Ne ofera cu bucurie doua scaune la o masa asezata la geam. În zilele urmatoare ne-am dus mai departe în sat. Avea un cuptor facut din caramida si cu plita. unde ani de zile au stat îngramadite. Lânga el era cladita soba de paie.

Acum fiind în toiul iernii. Alt mijloc de locomotie nu era. în 6 decembrie 1957. atât eu. am scris acasa. Vremea era frumoasa acum. cât si Aurica Visovan. am fost invitati la masa. în decembrie. eu cu Aurica. Nu-i vazusem de mai bine de 8 ani. Tot acum. De Sfântul Nicolae. anuntându-i ca m-am eliberat din închisoare si sunt cu domiciliul obligatoriu în Baragan. s-a nimerit o zi cu soare si pamântul uscat. haine de iarna si încaltaminte. La fel si surorile mele Anica si Lenuta erau bine. trecuse de 9 ani. Statea cu familia împreuna. în tara Crivatului. împreuna cu nepoata mea. tata. unde ne-am simtit tare bine. Eram. venise si profesorul Ion V. Am stat mult împreuna. Mai vedea si el oameni din Lugojul lui de altadata. Aurica. fiind ziua onomastica a parintelui Nicolae Ciorbaru. n-au riscat o îmbolnavire a lui. cu ineditul si farmecul ei. Asa cum am mai spus. mai ales cu câte un tractor. Aurica si d-l Moise si-au gasit alta gazda pentru timpul cât vor sta ai mei la mine. Afara. mama si sotia mea. Era gazduit de un vecin de-al nostru. de unde ei au plecat mai departe spre Fetesti. Ei au dat o telegrama ca vor veni. acum era mare. la vorbitorul din închisoarea militara din Timisoara. Avea casa peste drum de parintele Ciorbaru. Desi era timp de iarna si frig.Dobrogea. Mi-au adus de toate. s-a bucurat si el de cunostinta familiei mele. ne duceam la Fetesti. Ei toti îi spuneau Misu. Mare ne-a fost bucuria revederii noastre dupa atâta vreme de despartire. Fiul meu Tibi. A fost prima noastra masa de sarbatoare de când am intrat în închisoare. Aurica cu d-l Moise au venit acasa. prietenul si fratele meu. Parintii si sotia mea au ramas cu mine trei zile. N-a trecut nici o saptamâna si ai mei au venit la mine. peste . deci. Dupa plecarea lor. dar eu n-am primit-o. iarna se pusese asa cum de obicei sunt ele în Baragan. A doua zi dupa venirea lor soseste si telegrama. fie cu vreo ocazie. cu viscole stârnite de Crivatul pustiitor. reluându-ne firul vietii de toate zilele. pâna aproape de sfârsitul iernii. Acasa totul era bine. Georgescu. De cum am ajuns în Fetesti. De întors. M-am bucurat când am aflat ca Anica mai are un fecior. Anisoara. pe nume Mihai. ne luam traista în mâna si veneam pe scurtatura. fie pe jos. Nu-l mai vazusem din decembrie 1949. La despartire i-am condus pâna la marginea satului. deseori. timp în care de-abia am reusit sa ne povestim atâtea lucruri. Domnul Moise îi primise cu multa caldura sufleteasca.

peste bietele noastre case. Era Crivatul înfuriat. pitite de furia lui. iau adus si d-lui Moise pachet de la ai lui din Lugoj. câtiva salcâmi destul de mari îndrazneau sa i se împotriveasca. de-abia ne-am facut loc de mers. Se vedeau carari de la fiecare casa.S. Spre primavara s-a mutat în casa lui. Când au venit la mine ai mei. pâna la birourile fermei. mergea la lucru. mai venea si parintele Nicolae Ciorbaru. Între timp. a locuit un var de-al meu. Din înclestarea lor se desprindea un geamat de nebun. unde slujea parintele Ioan Sârbu. mânând din urma ciulinii Baraganului. Era aproape de noi. pe numele lui de familie tot Stoichescu. varul meu Gavrila nu mai este printre noi.-ul Bordusani. Gavrila Stoichescu. A murit într-un accident de masina. am cunoscut pe aproape toti . Spre Craciun. Domnul Moise. pomi sau vreo fiinta ratacita. pâna la drumul principal ce ducea la Sfat si de acolo la Biserica si scoala. Gavrila a facut parte din grupul lui Spiru Blanaru. Din discutii cu d-l Moise am aflat ca în casa asta. acoperita cu stuf. iarna s-a asezat de-a binelea peste noi. var al doilea cu mama mea. Parintele Sârbu mai era ajutat. Ajunsesem deci sa stau în casa în care a locuit înaintea mea. Nu cu mult timp înaintea venirii mele. acesta. case. se eliberase si el. înaintea d-lui Moise.A. de parintele Iosif Ratec. M-am bucurat când mi-a povestit Moise de el. facând parca loc nebunului sa treaca. aproape de locul unde locuiam. pe malul bratului Borcea. în munte. dar mai rar. Eu si cu Aurica ne uitam pe geam la înclestarea draceasca a Crivatului turbat cu tot ce-i sta în cale. voiau parca sa ne înghita. S-a dus acasa la Teregova. Acum. fiul lui Traian Hubda. Zapada era mare. S-a apucat si a reparat-o. Alerga bezmetic peste câmpia întinsa. nici 1 km. Se aplecau salcâmii cu crengile la pamânt. N-am mai stiut nimic de el. la I. Biserica era amenajata într-o casa obisnuita. Uneori. De Craciun ne-am dus la biserica. Zapada mare si vântul dezlantuit din Dobrogea. un urlet de te scotea din minti. din Teregova.câmp. ziua. A participat la luptele de la Pietrele-Albe. un preot cu mult suflet si dragoste de om. Asa. împreuna cu Aurica Visovan si cu Ghita Munteanu. de obicei. acasa la Latesti. Aurica si-a gasit o casa destul de buna. În fata casei. Ramasesem acum numai cu d-l Moise.

oamenii din Latesti. Cei mai vechi locuitori acolo, acum deveniti pentru noi bastinasi, erau basarabenii. Mai vechi decât ei au fost banatenii, dar ei au plecat cu totii la casele lor. În memoria locuitorilor de acolo, Latestiul ramasese ca o comuna a banatenilor. Era destul de întinsa, dar foarte multe case acum erau parasite. Cei, care i-am cunoscut mai întâi au fost cei veniti din închisori. D-l Moise facea oficiul de prezentare. Mai erau printre ei si unii pe care-i întâlnisem în puscarie, ca: Pop Grigore, Victor Florea, Iosif Ratec si altii. Apoi i-am mai cunoscut pe Victor Tarniceru, inginer; Petru Varlan, inginer; Artemie Colibaba, dulgher, un bucovinean cu multa dragoste în el, cel care scrisese “Visul unui legionar”; pe Mihai Enescu, Stefan Pâcleanu, Victor Ioan Pica, Victor Medrea, pe Mihai Dragomirescu, care a murit la Noua-Culme, în infirmerie. Statea cu casa aproape de mine. Apoi, am mai cunoscut pe Nicolae Guli, macedonean de origine; pe Midovschi, ofiter de aviatie si pe Ion Oarga din Ardeal. Basarabenii, ca cei mai vechi locuitori de acolo, aveau acum gospodarii bine înjghebate, carute cu cai, vaci cu lapte, porci si pasari de curte. Îi cunoscusem bine de tot si pe unii dintre ei. Erau angajati la I.A.S.-ul din Bordusani. Pamântul de la casele parasite îl lucrau ei. Plateau la Sfat o taxa. Mai târziu, a venit la Latesti si doctorul Sonea Octavian, din Brasov. S-a instalat destul de bine. Venise la el si sotia, pentru a sta cu el. L-am cunoscut bine la Aiud. A lucrat un timp în fabrica. Era un om deosebit. Într-o vreme a lucrat si rotarie, unde, cât am putut, l-am ocrotit. Pe atunci era tare slabit. A tinut minte acest lucru. În Latesti, când am avut nevoie de tratament, s-a ocupat mult de mine. M-a ajutat. Spre primavara, ramasesem numai cu Moise în casa. Aurica Visovan îsi gasise, asa cum am mai spus, o casa pe aproape. Nu mult dupa Aurica, mi-am gasit si eu o casa, pregatindu-ma de mutat. Statusem destul de mult la d-l Moise. El ar fi dorit sa nu plec si sa ramân cu el pâna la eliberare. Acest lucru n-a fost posibil din partea mea. Îl încurcasem destul de mult în gospodaria lui, desi am contribuit la întretinere cu de toate. Primavara se anunta timpurie. Profesorul Ion V. Georgescu se mutase si el la casa lui, la margine de sat. Ne-am împrietenit repede si asa am ramas, buni prieteni, pâna la sfârsitul vietii lui. Aproape toti cei din Latesti lucrau la IAS-ul Bordusani. Altii lucrau la Fetesti-Gara, în cadrul CFR-ului. Acolo aveau o baraca, unde locuiau de luni si pâna sâmbata, când veneau acasa la Latesti. Echipa era condusa de ing. Victor Tarniceru.

Prin luna martie a venit la mine sotia mea pentru o zi. A fost trimisa de spitalul TBC Lugoj într-o delegatie cu niste copii bolnavi de TBC-osos, la mare, la spitalul din Navodari. La întoarcerea spre casa a venit si la mine la Latesti. M-am bucurat mult de aceasta neasteptata vizita. La început de aprilie se încalzise bine de tot. Acum îmi luasem casa în primire. Lucram de zor la amenajarea ei pentru locuit. A fost cam greu la început, dar pâna la urma am razbit. I-am multumit d-lui Moise de dragostea cu care m-a adapostit si ajutat pâna acum. Eu începusem sa lucrez la IAS Bordusani. Ne angajasem în echipa de constructii. La început am lucrat la reparatul gardului de sârma ghimpata în jurul fermei, apoi, mai târziu, la construitul de grajduri, ca dulgher. Ma luase Artemie Colibaba pe lânga el. M-am descurcat destul de bine cu el împreuna la construitul grajdurilor. Lucrarea o conducea inginerul Petru Vârlan. Tot în aprilie 1958, mi-am lucrat si gradina de pe lânga casa. De cele mai multe ori, în gradina osteneam dupa ce veneam de la lucru, în jurul orelor 5 dupa masa. Pâna seara aveam timp destul de rupt oasele în gradina. Pe lânga porumb, cartofi si fasole, mai pusesem multe lubenite si pepeni galbeni. Am avut o recolta de lubenite si pepeni, în a doua jumatate a lui iulie si început de august 1958, foarte bogata. Chiar atunci când au venit la mine tatal si fiul meu Tibi, lubenitele si pepenii galbeni erau în toiul lor, al coptului. Camera mare era plina de lubenite si pepeni galbeni. Multi din cei galbeni plezneau de copti ce erau. Mâncam cât ne tinea burta. Desi avea numai 9 ani, fiul meu exclama: — “N-am mâncat de când sunt eu atâtia pepeni!” Pusesem de toate în gradina mea, tot ce trebuia unei gospodarii. Ma pregatisem de iarna. Aveam doi ani de stat în Baragan. Nu stiam ca aveam sa mai stau departe de casa înca 6 ani de aci încolo. În timpul cât erau ai mei la mine, nu ma duceam la lucru. Ei ma sfatuiau sa nu lucrez. De cât am eu nevoie, îmi trimit bani de acasa. Eu totusi lucram fara stirea lor. Când timpul, cu adevarat, a devenit frumos, cu o primavara îmbietoare, noi ne mai plimbam prin sat, în zilele când nu se lucra la IAS. În timpul acesta de plimbare am cunoscut-o si pe sotia Capitanului, Doamna Elena Codreanu. Acum era casatorita cu generalul Praporgescu. La fel si pe Doamna Maria Antonescu, sotia Maresalului Ion Antonescu. Erau acum îmbatrânite

de vreme. Maria Antonescu era cu parul alb, putin adusa de spate, cu un baston în mâna, îmbracata în negru, adesea se plimba de una singura prin sat. Avea o figura distinsa, cu priviri sfredelitoare. Nu prea lega discutii cu cei pe care-i întâlnea. Cu Doamna Codreanu am stat de multe ori de vorba, dupa ce ne-am cunoscut. Era angajata femeie de serviciu la scoala. Într-o zi, când eram împreuna cu sotia, în luna mai, am întâlnit-o aproape de scoala. Atunci am vorbit mai mult cu ea. Ne cunostea pe toti cei care veniseram din închisoare. Acum fiind numai noi doi si cu sotia mea, a tinut sa-mi spuna ca a fost obligata sa se casatoreasca cu generalul Praporgescu pentru a scapa de urmarire. Cu toate acestea, n-a scapat de ceea ce a fugit. Din contra, a trebuit sa vina dupa ea si generalul, aici, în Latesti. Am încercat s-o linistesc, spunându-i ca noi tot atât de mult tinem la ea ca si înainte. Intuise faptul ca noi, în sinea noastra, am fi voit de la ea un sacrificiu. Fusese sotia lui Cornel Zelea Codreanu, Capitanul. Acest lucru n-a fost cu putinta si nici nu-i ceream lucrul acesta. Era o fire comunicativa si cu multa caldura sufleteasca. Întotdeauna însa, când se întâlnea cu noi, evita sa ne spuna ceva despre Capitan. Se temea. Era urmarita pas cu pas. Pentru noi era mult c-o avem cu noi. Alta data, când ne-am mai întâlnit, era cu generalul împreuna. Era o zi calduroasa de mai, parca era vara cu adevarat. Ne-am salutat cu mult respect, oprindu-ma la o vorba buna. Simtea nevoia sa se destainuie. În sinea ei, procesul se desfasura fara crutare. Era procesul culpei de a se fi coborât de pe culmile maretiei. Oprindu-ma odata de vorba, generalul Praporgescu deschide el discutia, spunându-mi: — “Domnule professor, eu am luat pe Elena de sotie numai pentru a o ocroti, a o apara de comunisti. Am crezut ca, daca se casatoreste cu mine si ia alt nume, va fi lasata în pace, dar m-am înselat, ca n-a fost sa fie asa. Ba din contra, am intrat si eu în focul acesta. Nu-mi pare rau. Am acceptat lupta si de pe pozitiile acestea.” La aceste discutii, neasteptate de fapt, am încercat sa linistesc lucrurile, spunându-le ca n-au gresit cu nimic. Dimpotriva, au facut bine urmând un drum firesc al omului pe pamânt, mergând pe linia dragostei crestine, traind întru Hristos. Cu toate acestea, acest complex al culpei, generat de sinele ei, n-a reusit nimeni sa-l stinga. Tot timpul se simtea cu noi cantr-o familie. Eram copiii Capitanului. Fapt care o determina sa intuiasca pozitia ei de culpa.

Tot timpul cât a stat în Latesti a avut o atitudine demna. Toata lumea o respecta. Dupa câte stiu, în 19 sept. 1958, când noi cei de la Latesti am fost ridicati si dusi la Noua-Culme, fetele noastre au fost si ele ridicate de securitate si duse la Noua-Culme. Cu ele a fost D-na Elena Codreanu. Dupa cum am mai spus, în timpul când eu nu aveam pe nimeni la mine, din familie, lucram în echipa de constructii de la IAS-Bordusani, sub comanda ing. Vârlan. Ma alaturasem lui Colibaba la dulgherie. Pentru mine a fost o binefacere sa lucrez ca dulgher în cadrul echipei de constructii. Timpul trecea atât de repede, de nu-ti venea sa crezi. Între orele 16 si 17 veneam de la lucru, acasa, destul de repede, uneori chiar mai devreme. Aveam timp sa-mi fac de mâncare, chiar si pentru mai multe zile. Dupa ce mâncam, intram în gradina si lucram pâna nu se mai vedea. De 1 Mai ma trezesc cu sotia mea la mine. Îsi luase o permisie de câteva zile, pentru care avea sa înghita multe bobârnace si amenintari din partea doamnei doctor Popovici, omul partidului. Pentru faptul ca era sotia mea, a unui bandit din grupul lui Spiru Blanaru, la salarizare era pe ultima treapta. Când era vorba de premii, nu primea nimic. Toti ceilalti, care stiau sa clampaneasca, primeau de trei ori pe an premii. M-am bucurat mult de tot când am vazut-o. A venit împreuna cu colega ei Ria Moisescu, care legase o corespondenta cu Victor Tarniceru. Acum pentru el venise de fapt. Ce-au facut, ce n-au facut, dar pâna la urma s-au hotarât sa se casatoreasca. Dupa câteva zile au plecat la Lugoj. Mai târziu avea sa vina Ria la Fetesti, transferata în interes de serviciu, ca asistenta medicala la dispensarul din Fetesti-Gara si sa stea cu Victor, pâna când ne-a ridicat securitatea, internându-ne în lagar la Noua-Culme. Am uitat sa va spun ca în cursul lunii aprilie 1958, au venit la mine si surorile mele Anica si Lenuta. M-au ajutat sa mai fac reparatii la casa, unde de abia ma mutasem. Dupa trei zile s-au dus acasa. Ramânând iarasi singur, m-am dus la lucru în echipa mea. De cum plecase sotia mea acasa, la începutul lui mai 1958 si pâna la venirea tatalui meu si a fiului Tibi, dupa Sfântul Ilie, 20 iulie, eu am lucrat, zi de zi, la constructii IAS. Iata-i si pe ei, în sfârsit, ca vin la mine, tata si fiul meu. Am fost în gara la Fetesti, asteptându-i. Era luna lui cuptor, cu o caldura de te coceai, nu alta. Se dau jos din tren, dintr-o zapuseala într-alta. În gara te frigeai. O luam pe scurtatura pâna la Latesti. Pe întinsul Câmpiei

Baraganului, când soarele te cocea, când iarna Crivatul se lua dupa ciulini, mai adia acum o boare alinatoare de caldura. Simteam în fata cum aerul se misca, mai racorindu-ne un pic. Asa am ajuns acasa, unde racoarea din camera ne linisti. Am si facut un tur de orizont prin sat, dupa ce ne-am odihnit. Seara au facut cunostinta cu d-l Georgescu, apoi cu parintele Iosif Ratec, cu Victor Tarniceru, cu d-l Moise si o multime de alti cunoscuti si prieteni. S-au simtit tare bine la mine. Au stat aproape o luna la Latesti, pâna dupa 20 august. Adesea, mergeam cu totii, în timpul liber, în insula Borcea, într-o padurice plina de vegetatie si pajisti cu iarba verde si matasoasa. Treceam bratul Borcea cu multa bucurie, înotând pâna în insula, împreuna cu Victor Tarniceru si cu parintele Ratec. Pe Tibi, de obicei îl trecea Victor în insula. Au fost zile pline de farmec si veselie, în toata izolarea aceasta, voita de putere. Din aceasta frumoasa iesire la iarba verde, ne întorceam vlaguiti de caldura soarelui, de baia facuta în Dunare si de plaja de pe nisipul din poiana, acasa, unde ne asteptau lubenitele si pepenii galbeni. Pe cei galbeni, adesea îi gaseam plezniti de copti ce erau si cu un miros îmbatator. Fiecare din noi, dupa alegere ne luam câte un pepene si cu lingura îi mântuiam. Erau nespus de buni. Nici pâna azi nu stiu cu ce impresie si amintiri o fi ramas fiul meu despre acele zile petrecute în vara lui 1958 la Latesti. De câte ori am încercat sa depanam firul amintirilor, l-am gasit într-o mutenie dezolanta. O data nu m-a întrebat, sau sa-mi spuna cum s-a simtit acolo si cu ce a ramas în sufletul lui, din acele zile petrecute la Latesti. Carui fapt sa-i datorez aceasta mutenie a lui? Nu stiu. De fapt, nu numai de acest capitol este vorba aici, ci, în general, de toata perioada mea de închisoare, de iad, n-a deschis gura cu o întrebare; pe unde am trecut? si ce am îndurat? cunoscând cât de putin si el din acest trist capitol al istoriei noastre. De ce? Nu stiu nici eu. De fapt, cu durere trebuie sa o spun ca nici Horea, celalalt fiu al meu, nu m-a întrebat o data despre toate acestea. Nepotii mei, care au ajuns, doi dintre ei, Adrian si Gabriel, la vârsta de 14 ani, iar Alina la 10 ani, nici ei nu ma întreaba nimic. Parca s-ar confrunta cu o conspiratie împotriva mea si a neamului întreg, trecut prin iadul comunist. Întotdeauna la cunoastere s-a ajuns prin cercetare, prin dorul de a afla. Cunoasterea este un rezultat al stradaniei de zi cu zi, întrebând si adunând cele auzite sau citite.

cu multa durere în suflet. dar nu stiu daca le-au rasfoit macar. destainuindu-ma sau chiar marturisindu-ma celor care vor veni dupa mine. asa cum l-am cunoscut si ce am reusit sa prind de la el. îmi vine în minte un sfat al lui. gândeste-te la mine. ma apropiasem mult de domnul Georgescu. fara voia lor. De ce? De ce? De ce acest lucru? Deseori. N-au pus mâna pe el. multe lucruri si chiar învatând. si nici nu le rasfoiesc. pe care mil daduse în anul 1962. .Le-am servit atâta material scris. Tot în vremea asta. chiar daca vi l-am mai spus. îmi facea si Victor Medrea câte-o vizita. Vei merge pe drumul cel drept si curat. înainte de plecare. dar acesta-i crudul adevar. acum eu o sa plec acasa daca vor vrea astia sa-mi dea drumul. Daca faci treaba asta. sotia. Nu-si iubesc neamul îndeajuns. tu nu vei gresi niciodata. poate. teanc. iar ignorând. I-am cunoscut toata familia. dispari ca om pe linie spirituala. Am mers pâna acolo ca le-am vârât pe gât carti si reviste. Se pregatise si el de iarna. în gândul tau sa stai de vorba cu mine si cam ce sfat ti-as da eu. Stau cartile si revistele la mine. Ori de câte ori am ocazia sa vorbesc despre el. Lui nu-i placea sa munceasca. iertând pe cei ce înca mai gresesc. fara sa vreau. am facut o paranteza în rândul celor povestite. sotia lui. Sa ai în familie un martor al grozaviilor petrecute sub dracescul imperiu comunist si sa nu doresti sa afli si sa stii nimic din cele traite de ai tai! Asta-i un mare pacat în fata lui Dumnezeu si a neamului nostru. chiar cu riscul repetarii. cum de altfel facuse si el cu ai mei. asa cum si eu facusem. uneori. Iata. De buna seama ca aici este. sau sa faci ceva. care de altfel m-a ajutat mult în viata: — “Mai Tase. Doamna Ariana. Dar. o lipsa de maturitate în gândire si o neputinta spirituala a lor. Iata si sfatul pe care mi l-a dat. copiii si cele doua surori. Între noi doi exista aceasta comuniune. asa sa faci. construiesti. Te sfatuiesc un lucru. în a lua o hotarâre. ce ti-as spune eu sa faci. încât formam o unitate în gândire. Tin neaparat sa încep cu acest sfat.. aprovizionându-se cu de toate. a stat mult timp cu el la Latesti. vin si ma întreaba. ca am sa mor si copiii mei nu vin la mine sa ma întrebe o vorba despre lupta noastra de rezistenta. Atât de mult ne apropiasem unul de altul. Cunoscând. Nu se stie daca ne vom mai vedea. Altii.. Ma doare. sa ne întoarcem la cele bune. straini de mine. În aceste aduceri aminte acord un capitol profesorului universitar Ion V. de eliberare. îi spun sotiei. Atunci când vei fi la o rascruce de drumuri. Ne împrietenisem chiar. De multe ori. cred eu. Georgescu.

m-am îmbujorat la fata. Georgescu. Când am auzit ca-i Ion V. ni se adreseaza: — “Hei. totusi atâtea sunt pe care nu le-am scris si nici povestit cuiva. noi ne-am apropiat mult. prezentându-ne unii altora. a marcat lumea. ma simteam atras de el. ne pregatim soba pentru noapte. dar tocmai atunci Ion V. îi raspund eu. Atât de deosebit încât a creat o unicitate. pregatindu-se de noapte. Foarte des ne vedeam unul pe altul. dar prin altcineva. ne facea sa ne gândim tot mai mult la felul cum ne vom împotrivi Crivatului. Scrisese sotiei. n-am facut-o. Ca si mine. ca si mine. a lasat urme. Desi am scris mult despre el. Afara era frig. nu numai în lupta de rezistenta a neamului românesc. când a ajuns la Latesti a scris acasa. tot timpul urmarit si chinuit de securitate. Din acel moment privirile noastre s-au întâlnit mereu si tot mai des. dar si ca om de stiinta. A fost un om deosebit. iar sotia mea.” Luat prin surprindere. as putea spune. tinerii trec voiosi si fericiti. si la Vorkuta. de altfel cum a stat si-n Rusia. Si el. Dupa ce a venit din Rusia. Jucausa. desi între noi era o mare diferenta. a fost dus la Gherla. eu si cu sotia mea aduceam un cos mare cu paie pentru încalzit soba în camera în care stateam. s-a îmbujorat si mai tare. În decembrie 1957 se elibereaza de la Gherla si vine la Latesti cu domiciliul obligatoriu. Navaleau în mintea mea toate cele povestite de Mitoiu la Aiud.” Nu voi uita niciodata acest sfat al celui mai bun prieten al meu. la Polul Nord. În orice sarbatoare îl regaseam la biserica. Stiam despre el multe de la parintele Mitoiu. — “Da. este primit de un om în casa lui. mai ales.unitate de vederi. Eu. cum era blonda. Nu-l cunoscusem pâna acum personal. Adresa veche pe care el o stia nu mai era cea reala. În vremea asta. polul frigului. Spera ca asa sotia lui va lua cunostinta ca-i în Latesti. Dupa nume. Sotia si parintii venisera la mine. Pe unde a trecut. într-un loc mai retras. unde a mai stat înca doi ani. lumina ochilor îi scaldase toata fata. de obicei pe dreapta. la Verhoiansk. tot fara condamnare. Cum vom fi aratat noi la fata nu stiu. bine cunoscut. frig si zapada mare. un biet . Îi fusese professor la Facultatea de Teologie din Bucuresti. mai bine de 10 ani. Bucuros si cu multa dezinvoltura. am ramas surprins. Georgescu trecea prin fata noastra spre casa lui. ca vârsta si pregatire. îl cunosteam foarte bine. cred eu. în multe articole. Era peste drum de d-l Moise. în decembrie 1955. Într-o dupa masa. Eu.” Am dat mâna cu el. tinerii. si sigur de adresa.

îsi alesese o casa la margine de sat. Totul în jurul nostru se trezea la viata. cât si de cea din deportarea lui în Siberia. polul frigului. Pe linie spirituala era o mare asemanare. clocotea. de nedescris. Desi era destul de brunet. ce bucurie a fost. ne purta cu ea. înainte. el de pe pozitiile lui înalte. începusem si noi sa ne miscam în acelasi ritm al vietii. Eu cred ca nu-i nimic rau. simtind apropierea sufleteasca dintre noi. copiii sanatosi si vor veni cât de curând la el. Îi scrisese si data sosirii. mult mai târziu. îi spun eu. atât cea de acasa. Ce s-o fi întâmplat cu ai mei nu stiu. în zumzaitul gâzelor. destul de des. Numai lumina de Sus venita si-n sperante data. în timpuri bune. atunci. cautând fiecare sa ne lucram bucata de pamânt din jurul casei. Primavara se anuntase din vreme. este bine sa sperati si sa mai asteptati. din jurul nostru. asa cum am mai spus. în lagarul de la Noua-Culme. loc destul de bun si cu multa liniste. la Verhoiansk.” — “Domnule professor. trezite la viata. . Georgescu. Slujeam aceluiasi crez. caracteristic primaverii. Totul va fi bine pâna la urma. totusi ceva ne apropiase.V. îi vine si lui o scrisoare de acasa. în cei cinci ani de lagar pe care i-am facut zi de zi împreuna si înca 14 ani în libertate. O data cu zvâcnetul ei. Nelinistea luase loc în sufletul lui. fata-i radia de lumina. unul dupa altul. în deschiderea de boboci a florilor de primavara. cu diploma la mâna. ca voi mai gasi pe ai mei în viata si-n pace se naruieste. pe drumul ei. pe când el professor universitar si om de stiinta. Iata ca într-o buna zi de primavara. Simtea cum totul navaleste în sufletul lui. Ca fiu de taran. începe sa se framânte. în suvoiul primaverii. Nu stiusem pe atunci nici conditiile în care disparuse el în 1945 din Bucuresti. Crezul nostru întru Hristos si destinele neamului românesc erau comune. Într-o buna zi. De atâta vreme n-am mai primit nimic. în zbenguiala lor. tot asteptând sa primeasca o veste de acasa. timp de 12 ani de când am fost rapit de pe strada de rusi. se înalta în trairea lui. Mergeam acum. în ciripitul pasarilor. Se ocupa de lucratul gradinii si de amenajatul casei. Sunt tare amarât. Lumea toata ar fi încaput atunci în el.” Nu puteam întelege atât de bine framântarile lui. nu era strain de lucrul pamântului. Viata. Doamne. în pomi si iarba. Timpul avea sa dovedeasca acest lucru. îmi spune: — “Iata ca tot ce am sperat eu.absolvent al Institutului de Teologie. iar eu de pe umilul meu loc. Sotia îi scrisese ca totul este bine. Doamne. Totul zumzaia. Aveam sa aflu de la el. despre viata lui. De la o vreme. Sa fi vazut. I.

Cu barda în mâna ciopleam si fasonam lemnul pentru acoperis. intuieste mai bine ca-n viata. nazuintele lui. I-as fi creat o deceptie. în care timp noi am purtat corespondenta si ne-am vizitat. a frumosului. aproape toata vara.” Iata deci ca eu unul nu m-am gândit la acest lucru. Mi-a prins tare bine . lucru pe care sotia l-a condamnat. Aveam sa fiu si de aci înainte înca 19 ani. A fost o mare bucurie pe toti. Cu timpul însa. la amenajarea casei. 5 de lagar si 14 de libertate. adesea sfarâmate.. Simtea nevoia de a împartasi cuiva zbuciumul sufletului sau. nu puteam sa apar în fata barbatului fara dinti. de nedescris. a omului când trece de la necaz la bucurie. Nici chiar sotul ei. Cât de putin. Ma tineam de Colibaba. Copiii se mai obisnuisera cu el. La un moment dat ma gasesc numai cu d-na Ariana. lucram alaturi de Colibaba ca dulgher. armonia si chiar dragostea luasera loc rezervei în familie. care-i simbolul vietii. sotia si copiii au plecat acasa. Dupa câteva zile. si pe copiii lui. L-am ajutat si noi. Nu se terminase scoala. O astepta pe doamna Ariana. De peste doisprezece ani nu-si mai vazuse sotia si copiii. omul trebuie sa tina seama de anumite reguli. Buna întelegere. Mai ales ca noi am tinut extrem de mult unul la altul. copiii au fost extrem de rezervati. sfatuindu-l sa aiba mai multa întelegere. Îmi spune atunci de ce a trebuit sa întârzie cu venirea mai bine de doua saptamâni. viata însasi. o impresie pe care nas fi sters-o niciodata. cunoscându-i si eu bineînteles. Asa am ajuns eu sa fiu acela caruia sa-i destainuiasca pasul inimii lui. Acum îi astepta. În timpul verii au venit si au stat mai mult împreuna. Dupa o absenta de peste 12 ani. La orele 16 eram acasa. casa era pusa în ordine si cu mult gust. Mai târziu avea sa-mi povesteasca cu multa bucurie de felul în care vedea lucrurile d-na Ariana. Un neastâmpar pusese stapânire pe el. Din fire era destul de sever cu ei. lucrurile au intrat în normal. De prima data. cei apropiati mult de el. Dupa câteva zile de la sosirea lor.câta diferenta de stare de spirit exprimata de fata lui. a elegantei. pâna seara ne saturam de lucru în gradina. Dupa ce mâncam. linistea s-a asternut peste tot. I. nu s-a gândit asa. precum cea a armoniei.V. mai ales Victor Tarniceru. a prestantei. Munceam de zor la IAS. Într-o zi apare si d-na Ariana cu copiii. de legi. de dimineata de la orele 7 pâna la orele 15. Femeia însa. — “Eu nu puteam sa viu la el în halul în care aratam. Razvan si Bogdan. dupa masa. În Latesti viata se parea ca se desfasoara normal. În cadrul echipei.

Tata avea numai 500 de lei pensie. L-a dus la Lugoj. Numai dupa ce am fost internat în lagar. micut de tot. A murit de batrân. motanelul meu devenise tare aratos. Sunt multi din Latesti ale caror nume le-am uitat. M-am bucurat tare mult când lam vazut. noi. a ramas singur acasa. dar extrem de rezervat. nu am mai lucrat la ferma. Nici nu banuia ca eu lucrez la ferma. dobrogean de obârsie. Pe noi. iar sotia mai avea doi batrâni si pe fiul meu de întretinut. suntem legionari. d-l Mitru. noi ne aparam crezul pentru care sutele de mii au murit si pentru care noi am luptat. Faptul ca eram legionari îl determina sa ne ocoleasca. Vazând ca-i admir motanul. ne ocolea. A avut grija de el vecinul meu cu casa. ea exista si va exista permanent întru apararea . când am venit de la Periprava. Toata ziua îl vedeam pe Cretulescu. micut. Arata ca un tigru. când scriu aceste lucruri. A fost chemat de securitate ca martor. Asa s-a si întâmplat. între 70 si 80 de ani. Eram din Aiud si ciumati. frumoasa de tot. atâta vreme cât a fost tata la mine împreuna cu fiul meu Tibi. putin comunicativ. nu mai exista. plimbându-se cu un motan tare frumos pe umar. bucurestean de loc. Fiind eu arestat. În Latesti erau multi care nu lucrau. Ajuns la maturitate. iar pe motanel l-a luat sora mea Anica. cu o blana frumoasa. în septembrie 1958. Desi Miscarea Legionara. un om de o aleasa cultura. decât doar ca dainuire spirituala. mi-a promis ca-mi da un motanel si mie. Erau întretinuti de cei de acasa. ca fenomen românesc. Am învatat si eu ceva. Nu era de acord cu acest fapt. De racila asta nici azi n-am scapat. unde s-a facut de toata frumusetea. ca partid sau organizatie politica. dându-i-se si casa în primire si având obligatia de a anunta familia mea sa vina sa-mi ridice lucrurile. S-a tinut de vorba si mi-a dat si mie un motanel. cei mai multi. Nu puteam accepta ca eu sa fiu întretinut de ei. Tin sa mentionez ca. Avea înfatisarea si caracteristicile unui motan salbatic. Daca-i nevoie si ne ataca cineva. cei care azi mai traim. Ai mei au venit la Latesti si au luat toate lucrurile. au ridicat si banii mei de la IAS. Miscarea Legionara.lucrul acesta al dulgheriei. au aflat ca eu am lucrat tot timpul. când ei au venit sa ridice lucrurile. parca. în 1996. Gradina mi-am lucrat-o la vreme. Lam prins si eu acasa în 1964. Îmi aduc aminte de d-l Carandino.

La un moment dat ne desprindem de soseaua spre Constanta si o luam spre sud. Nu stiam unde mergem. Era într-o zi de sfârsit de septembrie 1958. Ceva plutea în vazduh. pe vecinul meu. Îmi procurasem caramida buna pentru o soba de gatit în camera mica. cineva bate la usa cu putere ca sa deschid. gonind întocmai ca pe vremea lui Stefan cel Mare.neamului. lucram zi de zi ca dulgher. pe la orele 5 dimineata. când tatarii dadeau navala în Moldova. De acum. Simteam ca ceva se pregateste împotriva noastra. Asa lucrând. în zbârnaitul de motoare. cum am mai spus. Cu inima zbatându-se în piept. cu noi în spinare. trecem Dunarea pe poduri plutitoare în Dobrogea. luati fara de veste în zori de zi din Latesti. Mânuiam barda ca un mester. pline cu oameni. ne primeste într-o adâncitura de teren. Se facuse de ziua si era 19 septembrie 1958. pâna în anul 1964. de la apus la rasarit. în goana nebuna s-au întins masinile spre nord. cu domoale coline scaldate în soare. Spre sfârsitul lui august 1958. Cum noi veneam dinspre nord. Cu nori de praf dupa noi. Deschizând usa. tata si cu fiul meu pleaca acasa. Postul de militie ne tinea tot mai strâns. ca sa se lege cu soba. Nebunatica se vedea acea trâmba de praf. În gradina. Sunt luat de ofiter si dus catre sfat. De-a lungul Dunarii. Mereu veneau de la centru ofiteri si ne chemau pe rând la vorba. ma pregatesc îndelete. la chestionari de umplutura. în asa fel construita. ne miscam în tacere. Îl cheama. LAGARELE I. Se simtea totusi o boare a nelinistii. în crapat de ziua. unul dupa altul. pe o panta usor ridicata spre vest. cu gândul cel drept si visând la un viitor mai bun. Fugeau cinci molotovuri. apare un ofiter de militie si-mi spune sa ma îmbrac si sa merg cu el. sagetam întinderea pamântului dobrogean. Cu planurile în fata pentru realizare. gata sa se încalece. ÎN TARA LUI DOBROTICI. unde erau mai multe masini. Ajunsesem pe acoperis. spre est acum. din camera mare. Iata ca-n noaptea de 19 septembrie 1958. La Vadul Oii. În septembrie începeau scolile. intuind ca un nou val de arestari se petrece acum în tara. în surghiun. Tata ma lasase destul de bine aranjat pentru iarna. în uruit de motoare. d-l Mitru si-i preda casa în primire. porumbul se apropia de copt. lagarul Noua-Culme era . fâsâind pe luciul soselei. UN LAGAR DE EXTERMINARE O trâmba de praf alerga înnebunita pe soselele Dobrogei. în forma de teracota. Tara Dobrogei.

Franta si Anglia. Cu revolutia din Ungaria . pe tot peretele. prevazuta cu un gemulet care se deschidea pentru aerisire. ne bulucim într-o camera de baraca. iau fiinta lagarele de exterminare de gradul I. maiorul Ioanitescu. în stânga.1956. era prof. Acum si ei erau acuzati de agresori. mergeam spre locul ordonat. unul dupa altul.spre dreapta. Eu m-am urcat într-un pat suprapus.. Suntem la portile iadului din tara lui Dobrotici. Pe o parte si pe alta erau aranjate doua rânduri de paturi suprapuse. cu zâmbetul satanic pe buze. la etaj. de pe o mica terasa am intrat într-o camera lunga si întunecoasa. Lagarul mortii. în sudalme si picioare în spate. Hei! De acum încolo. un nou val de arestari în toata tara se dezlantuie cu mai multa sete. a celor care-l cunosteam de la Aiud. Era comandantul coloniei. La baraca. se formeaza grupuri. care cu ani în urma servise canalul. În urma acestei înfrângeri. Dupa ce ne-am ocupat fiecare locul în camera. în asa fel ca sa nu se poata vedea nimic ce se petrece în curtea lagarului. erau ferestrele. unde sunt adunati toti cei care prezentau un pericol pentru ei. multi dintre noi. Ajunsi. În partea stânga era calea ferata. ne primeste. portile se deschid larg. ca agresori. Ei nu mai puteau acuza Apusul.. am ocupat câte un pat. Iarna era mai cald. asa cum am mai spus. cu Ungaria. Pe rând. dar. URSS-ul ia atitudine si dezlantuie în toate statele satelite o noua prigoana. deoarece cazusera ei în plasa. De-o parte si de alta a drumului principal. Iar în 1959. ne trezim într-un lagar al mortii. lagarul de exterminare Noua-Culme. ne spune un ofiter. din cap pâna-n picioare si cu spaima-n vine. Plini de praf. În stânga usii era un cuptor de caramida. chiar cu viata. aveam ce plati. ca o teracota. URSS-ul înghite hapul servit de America. Pe plan politic au suferit o înfrângere. batute în cuie si cu geamurile vopsite cu var pe din afara. ne dam jos din masina. cu canalul de Suez. de gradul I. cei ce speram ca dupa domiciliul obligatoriu sa mai ajungem si acasa. Care cum am putut. se desprindeau în adâncime baracile. În dreapta. Aici am fost înghesuiti peste 50 de oameni. Noua-Culme. facând loc masinilor sa intre în colonie. Aici. unde aveam sa ne ducem amarul ani în sir. În 1958.V. în cadrul ONU-lui. — “Vedeti? Daca n-ati fost cinstiti acasa la voi si ati început sa faceti iarasi politica. Sub mine era parintele Nicolae Ciorbaru. În fundul camerei mai era o fereastra. Vecin cu mine. Asa se face ca noi. Georgescu. grupuri . Acum stati aici ca animalele”. Spre stupoarea noastra. dobrogean de origine. I. nu stiu pentru ce.

flamânzi si goi. stârnit de vântul dobrogean. Se lucra la viile de la Nazarcea. Era tremurul silniciei si al umilintei. ne uitam în sus disperati. Doamne?” Asa ajungeam noi la Nazarcea. într-o coloana de 48 de oameni. Cu ochii lacrimând. Batea vântul fara încetare. ne întrebam ce au de gând cu noi. Mirati. cu degetul pe tragaci. Soldatii de paza întindeau tot cordonul înconjurând locul de munca. Se tintea la desfiintarea totala a omului din noi. ce ne mai ocrotea. Daca încercam sa ne stergem ochii sau nasul. în pustiu parca. Frigul. Respirând în oftaturi. ne duceam chinul în cadenta satanica. Doar spatele. ne îngheta fata si ochii lacrimau. În bataia Crivatului dezlantuit. discutând fel de fel de lucruri. întorcându-l catre vânt. Zapada mare era spulberata de vânt si calcata în picioare de noi. cu ochii spre cer. De câte ori îl vedeam pe Ioanitescu ne trezeam la realitate. ridicati pe nestiute. Coloana era încadrata de ostasii de paza ai securitatii. noaptea în baraca tremuram de frig. Daca n-am murit în închisoare. se întindea toata podgoria. musca din noi fara mila. Purtau. o distanta de 7-8 km. de acasa. Asa se desfasoara unul din primele episoade din infernul de la Noua-Culme. anularea personalitatii. tinându-ne de brat. se spera ca în acest lagar ne vom gasi sfârsitul. Mantaua vargata si subtire nu ne ajuta la nimic. erau considerati periculosi pentru existenta statului. În miez de iarna. Din lagar mergeam pe jos câte sase insi în rând. un pistol mitraliera. întrebându-ne: — “Pâna când. cu nasul curgând. în scrâsnet de dinti. noi duceam o viata trudnica. apoi aruncati undeva. liberi fiind. . se adaposteau în crama de la vie. Aici trebuia sa refacem spalierul învechit al viei. Aici au fost adusi toti detinutii care se eliberau din închisori si cei care. În timpul mersului nu aveam voie sa ne desprindem de brat. cât lucram la vie. atârnat de gât. eram mânati din spate ca vitele în jug. de la est la vest. Mergeam tropaind pe drumul de piatra. în timpul muncii silnice. lagarul mortii.de oameni. Un tremur ne cuprinsese pe toti. soldatul striga la noi ca trage daca nu ne tinem de brat. Era pe la sfârsitul lui ianuarie si începutul lui februarie 1959. împreuna cu tehnicianul podgoriei. Pe o coasta lina. În adâncul fiintei noastre se înstapânise nelinistea. Viata de aici era un adevarat infern. Gerul. Iata-ne în fata unui fapt împlinit. iar ziua. înasprit de Crivat. Voiau degradarea omenescului din noi. Acestea erau dezideratele comunismului. domiciliul obligatoriu.

cu zâmbetul pe buze. . ca trebuie sa ajungem acasa. Acum a trecut de la noi întru cele vesnice. crezând în Hristos. Când ajungeam la 30 cm. Acum. De abia se dezmortea camera si lemnele se si terminau. unde este înmormântat. Adesea l-am revazut prin Lugoj. Se numara si el printre cei care l-au sustinut pe Spiru Blanaru. Faceam gropile adânci de 50 de cm. Se tineau ciucure de noi. ne frecam mâinile si ne scuturam parca de rele. pe rând în groapa. Eram extenuati. În loc de manusi aveam niste ciorapi trasi pe mâna. cu mâinile înghetate si picioarele amortite de frig. îndemnându-ne la munca printr-o înjuratura. ne bagam cu picioarele. Eu lucram cu un bun prieten al meu. Toma Lintu. sprinten si vioi la cei 85 de ani. Tot timpul lucrului nu mâncam nimic. ne culcam în graba. Groapa dupa groapa. Tusind. din Lugoj si el. Respiram anevoie în zvâcnete de inima. A fost învatator. Trudeam din greu pâna reuseam sa sapam câte o groapa. I-a învatat sa-si iubeasca neamul si tara. aproape de Caransebes. ne uitam unul la altul si ne îndemnam la rezistenta. Asa manevram cazmaua la sapatul gropilor. Erau stâlpi grei de stejar. A fost un om exceptional. În câteva minute gamela era goala. A murit în ziua de 4 ianuarie 1995. pentru stâlpii de spalier. cum putini s-au gasit împotriva comunismului. mai venea în spatele nostru gardianul. Dumnezeu sa-l odihneasca în dragostea lui. Luptator “de-o vesnicie”. Toma îmi spunea sa nu ma las.Lucram doi câte doi în echipa. sa ne întoarcem la Nazarcea. ne îndreptam spre baraca noastra pentru a ne odihni si noi cât de putin. amintindu-ne de frumosul trecut. Când ajungeam în colonie. Multe generatii de elevi au trecut prin mâna lui. trecea timpul si se apropia ora plecarii în lagar. Pamântul era înghetat la mare adâncime. adâncime. de pâine. Granicer si el al Comunitatii de Avere din Caransebes. primeam o gamela de ciorba si 250 gr. În calea Crivatului. fara sa reusim a ne satura. în forma de teracota. Rebegiti de frig si uzi la picioare de zapada framântata în atâtea ore de munca. Înfrigurati. daca ne-am încalzit un pic. A mers pe urmele generalului Dragalina si ale lui Eftimie Murgu. la Lugoj. De abia ne astâmparam foamea. De nastere a fost din Golet. Printre rafalele Crivatului. În camera era un cuptor de caramida. crezând cu tarie în destinele neamului nostru. la vie.

când va istorisesc aceste clipe de iad traite de noi. afara ningând pe noi. ateismul. ne gasim la sfârsit de secol XX. Ei se îngrijeau de noi . Scoteam ciorapii din picioare. în miez de noapte.” Sfârsit de secol. dezvaluit lumii prin presa comunista. în fiecare baraca s-au numarat cu zecile bolnavii. Acest ritm de munca a tinut tot timpul iernii. dureri de cap. sa se realizeze acea dragoste crestina între toti fiii Pamântului. niste stafii. o data cu caldura soarelui. într-o galagie infernala. Salteaua era umpluta cu paie. Zaceam în pat. Peste lagar se abatuse o epidemie de gripa numita asiatica. sub o patura zdrentuita. în bine. al carui principiu de viata a fost ura. Moartea si-a luat partea ei din oameni. Peste ei ne culcam. pâna când a început sa se desprimavareze. la perchezitie. Nu aveam nici un fel de tratament. Raiul bietului om. În plina iarna. cu înjuraturile gardienilor si ale unor soldati înraiti.. ameteli. cu febra mare. sfârsit de mileniu. Doamne. si-i puneam între cearsaf si saltea.Numai asa mai reuseam sa ne încalzim. ne dezbracau în pielea goala si ne faceau control. care si-au dat viata pentru mai bine. A doua zi. Nu adormeam bine si suna desteptarea. îi puteam încalta din nou. În felul acesta ne luau si putinele clipe de odihna. mai crescura.. minciuna. secolul cruzimii. STAFIILE DE LA NOUA-CULME Era pe la începutul verii anului 1959. uzi leoarca. Ne pregateam de munca. Sperantele noastre. fara pofta de mâncare. Asa se scurgeau clipele vietii noastre în infernul comunist. Asa. cei care am supravietuit. Razele soarelui ne mai încalzeau putin. gardienii ca o haita de lupi ne sculau din somn. Fi-va oare si sfârsitul urii dintre oameni? Fi-va oare începutul mileniului III si al secolului XXI un început de dialog cu Dumnezeu? Al credintei si al dragostei între oameni? Se va realiza oare acea armonie pe glob si unitate între oameni si popoare? Fa. De multe ori. hotia. când veneam obositi de la munca. II. Când a aparut gripa. unul mai prapadit ca altul. pâna dimineata sa se usuce. Plecam cu noaptea în cap la vie. Acum. de abia adormiti. ca în numele sutelor de mii de eroi si martiri. ca de la caldura corpului. cu drumul pâna la podgorie. Cu noi aveam multi medici. Traim dictonul latin: — “Homo homini lupus est. Ce eram noi slabiti si amarâti pâna la declansarea epidemiei si ce ajunseseram cu totii dupa boala. cu gerul. cu tot cortegiul simptomelor acestei epidemii. începeam iarasi munca si lupta cu Crivatul.

Desi erau multe geamuri. Fiecare baraca avea doua camere unde încapeau cam 40-50 de oameni. De când ne sculam si pâna la culcare. Printre cei care picasera la pat eram si eu. Calvarul nostru. Acest fel de viata s-a desfasurat pe un lung sir de ani. chiar si cei care nu puteau iesi la munca. ne durea spatele. un loc al patimirii neamului românesc. Odata. la ora 9 seara. Nimeni care a trecut prin Noua-Culme nu poate spune ca a avut norocul si a scapat într-o zi fara a fi batjocorit. seara la culcare. ca astazi sa va pot povesti o mica parte si dupa puterile mele. Dar Dumnezeu m-a ajutat sa scap din toate închisorile.cum puteau. pe din afara. Cred ca nimeni si niciodata nu va putea reda prin cuvinte infernul trait de noi toti în împaratia comunismului. ca-ntr-un amurg. ca sa nu se poata vedea ce se petrece prin lagar. dar nici pâna azi nu l-am uitat. chinurile se consumau fara exceptie. se ascunde undeva. asa cum am mai spus. Toate geamurile erau date cu var. Daca îndrazneam sa ne asezam un minut pe pat se deschidea usa si eram chemati afara de gardian. În tot timpul închisorilor. din septembrie 1958 si pâna în mai 1960. Clipa de clipa traiam în chinurile iadului. Am rezistat. Regimul acesta de camera îl aveam cu toti. picau în pat istoviti. lumina era slaba. cei care ieseau la lucru aveau iadul lor. Ne dureau picioarele. frumoasa ca o gradina de rai. mâinile se balanganeau pe lânga corp. ne vâjâiau urechile. pe rând numai. scaldate de razele soarelui stralucitor. la stuf. Primisera de la infirmerie numai termometre. aici la Noua-Culme. Ne încurajau cât puteau. calvarul neamului românesc în raiul comunist. Bineînteles. am avut si eu norocul sa fiu mângâiat de un astfel de par. nu aveam voie sa stam în pat. În camera sau la lucru. Acolo era iadul. În mijloc de tara dobrogeana. lung de doi metri. Cei 40-50 de oameni. care se asterneau pe noi lovind pe unde nimereau. printre usoare coline. Eu l-am apucat aproape doi ani. fiind prea batrâni sau bolnavi. Pe mijlocul camerei era o banca pe care de abia încapeau zece oameni. n-am scapat ocazia ca acolo unde-i rau sa nu fiu si eu. de abia reuseam sa ne odihnim un pic. când am fost dusi la Periprava. claie peste gramada. acolo era Noua-Culme. . Asta mi-a fost crucea. mai rau ca într-o zi de munca. Acolo erau gealati cu bâtele în mâinile lor. ca ale minerilor. Cei care erau la camera.

Într-o dimineata. Aici la Noua-Culme era mai rau ca la Aiud. N-au reusit sa-l înfrânga. Sa încep cu Ion Lupu. prin luna iunie 1959. la Aiud. Aurica Visovan a fost luat de securitate de la Noua-Culme si dus la interne. Cei de la munca nu mai aveau nevoie de plimbare. Bolnavii nu prea puteau sa se ridice la geam si sa priveasca în curtea lagarului. despre care s-a dus vestea în toate colturile pamântului.În tot lagarul Noua-Culme. stiindu-l un bun român si mare luptator împotriva comunismului. numai os si piele. care mergeau la cariera de piatra. Asa am fost internat la infirmerie. cu un iz de nostalgie a vietii din libertate. Într-o dimineata de iunie 1959. Nu dupa mult timp. O data cu noi au fost adusi Aurica Visovan si Misu Dragomirescu. Mihai Dragomirescu. Parca-i sunau . I s-a intentat un nou proces. Medicamente nu erau. Nu exista plimbare. privesc si eu pe geamul infirmeriei în curtea lagarului. Un schelet batut de vânt si sustinut de parul vietii. tare în zori. Desi Aiudul a fost una dintre cele mai crude închisori din tara. În prezent este la Alba-Iulia. cu multa dragoste de om. Toti care au avut odata un proces pulmonar. se miscau muncind. Misu Dragomirescu n-a putut depasi pragul mortii. În coada convoiului îl recunosc pe unchiul meu Petru Berzescu. N-a mai fost chip sa-si revina. Mi-a ramas un prieten foarte bun. Se murea pe capete. Ca mine au fost adusi mai multi detinuti. la Aiud. cautând sa-l condamne la moarte. Din cauza epidemiei de gripa. iadul de la Noua-Culme îl depasea. Ajunsesem aici dus pe targa. Acolo era o coloana de vreo 70 de detinuti. pe la sfârsitul lunii. Ori cu acestea. din Orastie de loc. parasita acum. cu tot satanismul din ei. cu ocazia sfintirii monumentului. Toti din salon l-am plâns. Nu era sal mai cunosc. despre care vorbeste Dumitru Bordeianu în cartea sa. În prezent este la Sighetul Marmatiei. acum s-a redeschis. cei din echipa lui Turcanu. asezat într-un pat în coltul din dreapta al salonului. un mare român si bun luptator. cu patru nepoti pe lânga el. despre care am mai scris. singura baraca unde nu erau varuite geamurile era infirmeria. El este unul dintre titanii de la Pitesti. îsi ducea greul bolii cu multa seninatate. pe albia canalului. si-a dat duhul. Era licentiat în stiinte economice. 1994. Aveam febra mare si expectoratie din abundenta. despre care am mai vorbit. mi s-a redeschis procesul pulmonar. cu un cer senin si soare stralucitor. Gemea infirmeria. unde am facut peste opt ani de închisoare. În restul baracilor domnea umbra mortii. Si cu el m-am întâlnit tot în 14 sept. La el boala a facut ravagii. M-am întâlnit cu el în 14 septembrie 1994. decât aspirina si termometre.

Îngrijitor era Ion Banda din Rusca. dar cu mult suflet. Prin colonie el se misca mai liber. stafie cum era el. El era acela care în 23 ianuarie 1949. din aceeasi tulpina a luptatorului de la 1848. de pâine. Flamând si gol se ducea sa trudeasca la piatra. o stafie. aproape de Teregova. al nemultumirii. În mâinile în care tinea atunci pistolul. Asa arata. În vremea aceea lagarul avea în curtea lui. o crescatorie de porci. El era stranepotul lui mos Gheorghe Berda Berzescu. împreuna cu celalalt unchi al meu. Cautându-ne unul pe altul. încolonat în convoiul care mergea la cariera de piatra. pas cu pas. Veneau seara în amurg si luau masa. Cu el trudea la scosul pietrei. O adevarata stafie. atunci. cu ochii în zare. alaturi de Spiru. Cu aceeasi mâncare insuficienta. luptator si el în miscarea de rezistenta din Banat. pe un pat al infirmeriei. de abia-si potoleau foamea. Mos Gheorghe Berda Berzescu. Mergea la munca. În mine s-a declansat un proces de revolta al neputintei. cu ani în urma. la piatra. în acea vara din 1959. sa silniceasca acolo. luptator în armata Iancului.ciolanele în vânt. din acea vara fierbinte a lui 1959? Nu stiu. Doar atât stiu. la neputinta si la sunatul ciolanelor în vânt. la o parte. ne duceam greul în lagarul mortii de la Noua-Culme. ostasul Iancului. uica Patru. schelet îmbracat în piele. În noi mai ramasese numai sufletul si nadejdea în mai bine. ros de o boala de plamâni. Îl cunoscuse bine pe uica Patru. tinea un târnacop. al setei de a plati odata si odata calailor ceea ce se cuvine. unul bolnav în infirmerie. prânzul si cina la un loc. spre Slatina-Timis. din armata Iancului. piele si os numai. iadul de la Noua-Culme. Asa . câte o gamela de ciorba. în acele zile grele? Cum s-or fi desfasurat gândurile lui. Eram în subzistenta ministerului sanatatii. În iadul de la Noua-Culme ne gaseam acum doi stranepoti ai ostasului Gheorghe Berda. os si piele. ca-n osânda amândoi. Unchi si nepot. strabateam. iar altul. Ce s-o fi petrecut în sufletul însingurat al lui uica Patru. Martin Copaceanu-Rica si cu Martin Moatar. De la lupta cu pistolul mitraliera în mâna împotriva comunismului. asa arata Petru Berzescu. Aveam dreptul la 750 g. nepotul lui de frate. unchiul meu. Închid ochii si nu-mi vine sa cred. acum. La infirmerie mâncarea era mai buna. El flamând si straveziu în lumina soarelui. iar eu. Ion Berzescu. traiam nostalgia locurilor de lupta. în arsita soarelui. ma petreceau de la întâlnirea mea cu Spiru Blanaru.

în acest iad.stând lucrurile. Spera în mai bine. i-au dat 72 de luni pedeapsa administrativa. de conspirator. A realizat dialogul cu Dumnezeu. . desi azi. neamul românesc a facut un salt pe verticala. S-au scurs zilele-n sir cu munca silnica în spate. profitând de libertatea lui. cu tot raul din ea. reusind la rândul nostru sa-l ajutam pe uica Patru. Raul nu este altceva decât o absenta a binelui. Sa speram în el. eu as fi fost dat afara din infirmerie. mai ales. poporul român. În felul acesta l-am putut ajuta pe uica Patru. adica 6 ani lagar. Nea Ion Banda. se strecura printre oameni pâna la uica Patru. în iad. Prin Noua-Culme si prin întregul gulag românesc si îndeosebi prin Marea Revolutie din Decembrie 1989. În fiecare dimineata noi ne vedeam la geam. fara sfârsit parca. Era un loc ferit de ochii administratiei. care genereaza din imperfectiune. raul se tine scai de noi. iar Ion Banda dat afara de la munca lui. În acelasi timp. Ne tinea la curent cu tot ce se întâmpla în lagar. ne indica noua. Gardienii nu prea veneau pe acolo. Unde? Nu stia nimeni sa ne spuna. cu ochii în patru. prin destin parca. Noua-Culme. Ca principiu este numai binele. Cel de Sus ne-a ajutat însa. El ne enunta continutul notiunii de moarte. trebuie sa fie si o iesire din impas. În acest lot a intrat si unchiul meu. De plecare s-a bucurat mult. Sa luptam chiar cu pretul vietii împotriva raului. însa. neamului românesc si mai târziu lumii întregi ca am pasit pe culmi în afirmarea noastra si. în lupta de rezistenta si de înfrângere a comunismului. Daca am fi fost prinsi. Deci este o negatie. mai la dos. În fiecare dimineata îi dadeam lui Banda câte o bucata de pâine pe fereastra de la camera mea. l-am rugat sa-i dea o bucata de pâine de la mine. dându-i pâinea cu mult sânge rece. Ca-n orice lagar sau închisoare. Spre toamna auzim ca se formeaza un lot de câteva sute de oameni. în tot complexul ei de existenta. din acest colt de lume. Se vede bine ca lumea aceasta. cu pâinea ascunsa în sân. este creata în baza unei legi. Când a venit de la Aiud. cu mult curaj. îi parea rau ca ma lasa aici. cu noi. Cu adevarat era un mare risc. Petru Berzescu. Prin aer plutea speranta în mai bine. a armoniei. Îi spusese Banda sa se uite. Ne luptam cu viata. cu mult risc. dupa puterile noastre. urmând sa fim transferati în alta parte. MOARTEA GENERALULUI NICOLAE STOENESCU LA NOUA-CULME Lagarul mortii trebuia sa-si defineasca prin fapte numele.

într-o cumplita izolare. ofiter superior de artilerie. Asa cum am mai spus. în conditii inumane. În zilele noastre. Nevoile de organizare a armatei au aparut instantaneu. în timp ce un vinovat de genocid este înmormântat cu onoruri. sub conducerea maresalului Ion Antonescu. cu drapelul românesc pe piept. generalul Macri. Fusese închis sub acuzatia de genocid. fara lumina. Acei ce vin dupa noi sa judece drept si sa decida. moare un alt general în închisoare. într-un adevarat iad. moartea începuse sa ne învaluie în mantaua ei din ce în ce mai mult. s-a comis un sacrilegiu. se afla si generalul de artilerie Nicolae Stoenescu. un alt mare om de cultura al poporului nostru. care a murit ca un erou în lagarul mortii de la Noua-Culme în vara anului 1959. se dovedeste a fi foarte capabil. unde razele soarelui patrundeau slab de tot. A murit la Aiud. Este înmormântat cu onoruri militare. sau generalul Macri. Într-o încapere dintr-o baraca. luptator împotriva Comunismului. Strig în auzul întregii lumi. La arma artileriei a fost propus Nicolae Stoenescu. Cine este cu adevarat erou al neamului românesc? Generalul Stoenescu. s-a facut o mare nedreptate. al anului 1959. Generalul Nicolae Stoienescu se numara printre marii generali ai armatei române în tara întregita la 1918. fara sicriu. în revolutia din 1989. cu niste zdrente pe el. Noua-Culme. fara putinta de a te odihni ziua pe pat. mângâind pe cât era posibil niste fete palide de stafii. în vara anului 1959 se declanseaza o epidemie de gripa numita “asiatica”. el a fost ministru de finante. A fost un mare luptator împotriva Comunismului. S-a comportat în mod exceptional. ca om si ministru. În timpul razboiului. cu drapelul pe piept. ca un cersetor.În lagarul mortii. unul din . A fost aruncat într-o groapa. Acesta a fost generalul Nicolae Stoenescu. dar si un martir în lupta de rezistenta împotriva comunismului. drapel ce fusese sfintit de sângele curs din piepturile goale ale tinerilor. pentru ca la o tara mare trebuia si o armata puternica. a murit stors de boala si de batrânete. fara sicriu. neîngrijit de nimeni si este înmormântat în zdrente. ca un erou. în primavara anului 1991. fara sa fie de specialitate. Într-o baraca cu geamurile varuite. Deci. professor la Scoala de Razboi. Este drept ca a fost ajutat de Mircea Vulcanescu. Unde este dreptatea? Generalul Nicolae Stoenescu moare la Noua-Culme. fara aer. care au fost strapunse de gloantele trase de generalul Macri.

Tavalugul rosu trecuse din nou peste poporul nostru. Omenescul din noi îsi cerea dreptul sau. tinerii si batrânii tarii au umplut închisorile si lagarele. Voi. Coltul ierbii înviat ne îmbia la lucru. ca gâzele pamântului. cei înfrigurati si chinuiti din Noua-Culme. Si am reusit sa mai traim. ne trezeam parca la viata. Dupa ce am terminat lucrul de la via din Nazarcea. Sa stiti ca odata veti plati în fata istoriei. în fata tarii. aratând ca niste stafii. visând la mai bine. domnilor. cei care am luptat si acum la batrânete înca mai luptam. cei care în 22 Decembrie 1989 ati jurat. când generalul Stoenescu a murit. adevarului si frumosului? Ca veti deschide larg portile democratiei? De ce ati profanat drapelul pe care piepturile strapunse de gloantele lui Macri l-au sfintit? Eu am fost prezent în lagarul de la Noua-Culme. Se mai încalzeau bietele oase. rugându-ne. Închideam pentru o clipa ochii si ne credeam liberi. Erau zile când noi veneam cu remorca la lucru. De dorul de a trai. cum mergeam la Nazarcea. Pentru lucrul din livada au fost scosi mai multi oameni. De la sosea urcam o . soldatii care ne încadrau erau cu ochii pe noi si cu degetul pe tragaciul pistolului mitraliera. Începuse taiatul pomilor de uscaturi. De-a valma. Eram robi si nu aveam dreptul la cuvânt. cei ce ati condus tara la înmormântarea gen. Era un pic mai departe decât via. am trecut la livada de caisi. ne înclestam în disperare de viata. ÎN LIVADA CU CAISI Începuse sa se desprimavareze. Trebuia numai sa silnicim în munca. de a supravietui. Soarele parca se mai apropiase de noi. Ne gaseam tot în sectorul fermei de stat Nazarcea. Preotii prezenti în lagar s-au rugat în tacere si au slujit generalului nostru slujba de înmormântare. tot încolonati si tinându-ne de brat. noi am cântat în gând “Cu noi este Dumnezeu”. mai prindeam si noi puteri când razele soarelui ne învaluiau. Schelete fiind. credem cu tarie ca Dumnezeu este cu noi. ca veti sluji poporul în numele binelui. libertatea de a gândi. La moartea lui. de a trai. voiam sa biruim. În urma noastra veneau gardienii. Macri. Noi am facut ce am putut. ati profanat ceea ce altii au sfintit cu pretul vietii.vinovatii genocidului din Decembrie 1989? Unde sunteti. Desi eram în lagarul mortii. Sfârsiti de crivatul pustiitor de la rasarit. sa vietuim. veneam pe jos. Noi. Eram amortiti de frigul iernii dobrogene. Acum pot depune marturie de felul cum a murit si cu mine sunt miile de detinuti care au trecut prin lagarul mortii. cu sufletul curat. Livada era asezata tot în dreapta soselei. anul marelui val de arestari în tara. de cele mai multe ori. Prindeam si noi viata. Era prin martie 1959. Li s-a parut lor c-au mai ramas liberi dintre cei mai buni români. Asa cum am mai scris. Soarele dobrogean parca ne-a trezit la viata. de a realiza. Dar.

traind din plin cele auzite. Georgescu. Într-o zi cu mult soare si cu o boare de liniste în aer. o dezlegare din învatatura crestina. Într-o buna zi din vara anului 1937. Acum. Dar fara voia lui Dumnezeu nu se poate. sa fii acum atent la ceea ce-ti voi spune. Îl ascultam cum îmi povestea. În aceasta livada de caisi am avut si clipe de fericire. îmi spune: —“ Mai Tase. Si asa povestind. curatindu-i de uscaturi si facând si taierile de rod. De la magazia de unelte se formau echipele de lucru. O luam si o spargeam. Doresc sa-mi gasiti un text biblic. Probleme de cultura. Steinhardt le semnalase în iadul închisorilor. De cele mai multe ori am avut timp frumos. multimea de caisi aparea ca un colt de rai. Flamânzi fiind. Codreanu si prof. uitând de noi. Capitanul îl întâlneste pe prof. Fiecare echipa avea o scara dubla. În povestirile lui. un ferestrau de mâna si doua foarfeci de curatat pomii. unde erau cladirile livezii. Pentru mine este de o mare importanta. întepenita pe câte o ramura. Georgescu avea grija sa-mi destainuiasca si lucruri mari. se întâmplau si acele momente sublime pe care N. Ne deplasam pe covorul verde de iarba. Era amarui. Eu eram cu Ion V. în zvârcolirile de iad ale lagarului. cea mai puternica la ora actuala. I. Din când în când mai gaseam câte o caisa uscata. nu stiam cum trecea timpul. cu mici portiuni de teren drept. Cu Ion V. Prin el îl cunoscuse pe Corneliu Zelea Codreanu. Suntem o miscare de mase. as vrea sa stam mai mult de vorba asupra unei probleme care ma preocupa de multa vreme. ni se pareau deosebit de gustosi. printre caisii treziti la viata. Georgescu am trait aceste clipe. eu as putea în 24 de ore sa ocup aceasta putere. prin care sa-mi permita sa declansez o revolutie armata pentru a cuceri puterea de stat în România. când suntem un milion de membri cu simpatizanti cu tot. ne miscam de la pom la pom. Îti voi reproduce o discutie între Corneliu Z. Împreuna lucrând si povestind.V. din câte doi detinuti. Cu cele necesare la noi. În fata ochilor. De acolo. Asta este o realitate. spre apus. Nae Ionescu.” . mâncând sâmburele. Din marturisirile lui am înteles ca fusese ucenicul lui Nae Ionescu. Din acest dialog se contureaza personalitatea lui Corneliu Zelea Codreanu. livada se desfasura pe o alta panta lina în jos. la Bucuresti. de la cais la cais. Nae Ionescu si-l antreneaza la o discutie: — “Domnule professor. de istorie si mai ales din viata Miscarii Legionare. pâna pe culme. Adesea. ne desfasuram în livada.panta lina. din vara anului 1937. cu gust de migdala.

a lasat o dâra de lumina. trei feciori si doua fete. are o misiune de la Dumnezeu de îndeplinit. prof. Noi am declansat o revolutie spirituala. de când Nae Ionescu mi-a împartasit cele discutate cu Capitanul. într-un calm desavârsit. prin jertfa lor pentru Hristos. Eu de atunci. în comuna Bascov. cel mai mare din 5 copii. Lega vorbele rar si apasat.” Acum când scriu aceste lucruri.V. în privinta unificarii. dar nu va promit nimic. Ma voi stradui sa gasesc acest lucru. culegând toate datele cerute de studiul lui de specialitate si pregatindu-si cu multa sârguinta teza de doctorat. în care a trait. îmi cereti un lucru extraordinar de greu. nu am reusit sa gasesc nici un text din Sfânta Scriptura în legatura cu ceea ce mi-ati cerut. Fiu de taran. a legat o alta discutie cu Profesorul. N-am reusit sa-l gasesc. S-a nascut în 13 ianuarie 1909. cu urmele pasilor lui adânc înfipte în lutul tarii. GEORGESCU Încerc sa daltuiesc figura unui om care. cât am stat la Polul Nord. Eu nu cred ca cineva va putea gasi asa ceva. Noi trebuie sa mergem pe drumul convingerilor. jud. Acesta a fost profesorul universitar Ion V. Se parea ca-i dicteaza cineva.— “Capitane. Corneliu Zelea Codreanu. Ion Mota si Vasile Marin. Trebuie sa dovedim lumii ca si poporul român. au facut primul pas în împacarea si unirea celor doua mari biserici. domnule professor. N-a fost pentru violenta. . Nae Ionescu vine la Capitan si-i spune: — “Capitane.” — “Asa s-a încheiat dialogul între Corneliu Zelea Codreanu si Nae Ionescu. Georgescu. de a apara si promova fiinta neamului românesc. A studiat teologia si literele la Universitatea din Bucuresti. — “Vedeti. ca teolog. deschis cu multi ani în urma. Pe umerii nostri apasa sarcina pe care ne-am luat-o la Icoana în fata lui Dumnezeu. zice Capitanul. Cândva acest lucru va fi o piatra de temelie la unirea întru Hristos a celor doua mari biserici. l-am cautat neîncetat. dar fara violenta. Arges. Georgescu. iubindu-si neamul si glia stramoseasca de pe înaltimile lui Petre Tutea. MARTIRIUL PROFESORULUI UNIVERSITAR DE TEOLOGIE IOAN V. care trebuie dusa la îndeplinire. pasind prin viata. mai bine de o luna. am cautat si eu acest text biblic. pregatindu-si teza de doctorat în teologie. s-a dus la Atena pentru studii de specialitate. ma duce gândul la dialogul început între Biserica Ortodoxa si cea Romano-Catolica.” Dupa un anumit timp. Dupa ce si-a luat licenta în teologie si istorie. În Rusia. senin la fata si parca luminat. Acolo a stat doi ani. timp de aproape 11 ani.” La cele auzite de la Nae Ionescu. îmi spune I. muncind din greu. Capitanul a fost inspirat când a plecat pe drumul revolutiei spirituale. în mijlocul celorlalte popoare.

Nae Ionescu a avut cei mai multi ucenici. Îl stiau ca facând parte dintre ucenicii lui Nae Ionescu. Din prea multa modestie refuza. care era cu toti cei care erau la putere. dupa doi ani de studii. În domeniul acesta îsi alesese o lucrare care necesita multa munca si cercetari îndelungate pentru elucidarea ei.” La auzul acestei înfruntari otelite. botezata de el “rebeliune”. Dupa lovitura de stat a lui Antonescu. sa i se permita sa se ocupe de formarea omului în spiritualitatea crestina ortodoxa a facultatii de teologie din Bucuresti. Paralel cu studiile de teologie. uimindu-si profesorii din comisie prin felul cum a sustinut-o. . Se integreaza revolutiei spirituale a poporului nostru. îmi povestea adesea despre discutiile avute cu Nae Ionescu. pregatind astfel elita de mâine a culturii neamului nostru românesc.V. A stat mult timp în jurul lui Nae Ionescu. Se pregatea sa plece în Belucistan. În timpul acesta — 1937 — este arestat în mod abuziv si tinut doua luni. Vintilescu prinde aripi. Stiindu-l o lichea. drumul spinos îsi deschide portile pentru Ion V. Obtine o bursa “Humboldt”. Din acel moment Vintilescu i-a devenit dusman de moarte. Georgescu. În clipele de ragaz. Ajunsese acum conferentiar la catedra de Istoria Biblica. pâna când i-au retras bursa. a trimis pe multi dintre ei la studii în strainatate. Ion Antonescu. tot prin Nae Ionescu. Îl considera ca primul si cel mai mare gânditor si filozof care a creat scoala în cultura româneasca. Avea ca subiect “CIVILIZATIA DIN BELUCISTAN”. se ocupa si de studiile de istorie universala. reusind pâna la urma sa-i anuleze plecarea la studii. În 1940. Dintre toti gânditorii nostri. Cei din jurul regelui Carol al II-lea au uneltit împotriva lui. În timpul acesta era asistent si secretar la facultatea de teologie din Bucuresti. Calculat. îi întoarce spatele si pleaca. i se propune un post de ministru în guvernul format de Gen. Cere. Georgescu si-i cere sfatul cum sa ajunga sa stea de vorba cu Horia Sima. Nu dupa mult timp. în anii de închisoare. Prin Nae Ionescu cunoaste bine fenomenul legionar.V. îsi sustine teza de doctorat în teologie.Întors în tara. Dupa pregatiri minutioase. îsi sustine si teza de doctorat în istorie la universitatea din Bucuresti. un oportunist. Îl urmareste pe I. sa stiti ca Horia Sima miroase de la distanta lichelele. fiindu-i un apropiat ucenic. Iata-l cu doua doctorate. dupa ce se decreteaza Statul national legionar. Iata ca. vine la I. dintr-un început. îi spune: — “Parintele Vintilescu. Parintele Vintilescu. în schimb. fara nici un cuvânt. axata pe coordonatele neamului si constantele crestine ortodoxe. a ocupat postul de secretar al facultatii de teologie din Bucuresti. Georgescu pas cu pas. Din aceasta pozitie avea un ascendent asupra profesorilor facultatii.

Fiind bine pregatit. Georgescu. se faceau presiuni asupra prof. unde zoriti îl arunca de-a valma în avion. noapte de noapte. Prin uneltirile lui. Dupa doi ani de front. De aici. în avion a îndurat de frig ca-n timp de iarna. Intuia ca-i un drum poate chiar fara întoarcere. Iata-l pe Ion V. tot timpul. cu mult calm. Îl obliga sa intre în masina si zboara cu el pâna la aeroport. agale. pantaloni albi si cu sandale în picioare. În învalmaseala gândurilor se trezeste cu doi barbati în floarea vârstei în fata. întrebându-l de sanatate. cu toate metodele binecunoscute de noi toti care am trecut prin infernul comunist. În 22 iunie. sumar îmbracat de vara. îl poftesc cu ei pâna la masina. cu o camasa cu mâneci scurte. sub presiune. prinzându-l de brate. la 36 de ani. uitându-se pe la vitrine. Georgescu se poate spune ca a fost facuta de Beria. ajunge titularul catedrei de Istoria Biblica la Facultatea de Teologie din Bucuresti. Aceasta se confirma si prin ceea ce voiau sa obtina de la prizonier prin anchetele facute asupra lui timp îndelungat. Deci. Dupa ce si-a revenit din starea aceea de om bulversat. În situatia aceasta îl prind evenimentele de la 23 august 1944. Vintilescu reuseste sa-l trimita pe front pe Ion V. se întoarce la catedra. într-o româneasca perfecta. Ne gasim la marea închisoare din Moscova — Liublianka. Fiind sumar îmbracat. Zi de zi anchetat si torturat. Destinele neamului alaturi de Horia Sima sunt în mâinile lui. ajungem în luna octombrie 1945. Horia Sima lasa la conducerea Miscarii Legionare din tara pe Ion V. În avion. în plina zi de vara a anului 1945. Razvan si Bogdan. Ajunsi la Moscova. Georgescu. a fost dus direct în fata lui Beria. Acasa îl asteptau doi copii. cu seninul cerului scaldat de razele soarelui dogoritor. Era unul din vârfurile Miscarii Legionare din tara. si sotia Ariana. urcat în avion si dus la Moscova. Mirarea si întrebarile se desfasurau de-a valma în capul lui. Ion V. România declara razboi Rusiei. Se mai oprea din loc în loc. cu o masina. de la aeroport. pe la sfârsit de luna. rapirea lui Ion V. venea de la facultate. Rapit de rusi. Georgescu.Plecând din tara. si-a dat seama ca-i rapit. spre casa. rapit de pe strazile Bucurestiului. Pe umerii lui apasa o sarcina grea. Cei doi îl încadreaza între ei. Asa. cei doi mascau multa bunavointa si respect. Într-o zi de august 1945. Georgescu. .

Pe el nu l-a speriat nici amenintarea cu moartea. Georgescu.V. Avea. Asa s-au tinut lant anchetele si presiunile asupra lui. sa bata cu barosul. sete. Camera nu avea nici o fereastra. Atunci când. si va realiza cele propuse. I. mai murdare. cu peretii si tavanul lacuiti cu negru. în camera instalat un microfon. neodihna si batai. ziua prin gura de canal se auzeau tot felul de strigate. pâna prin luna octombrie 1946. ancheta a luat sfârsit. Pe jos era ciment mozaicat ca-ntr-o baie. deci. Iata deci programul de zi cu zi al prizonierului: în miez de noapte plimbarea.Ion V. fiind întrerupta chiar si fraza. n-a vazut fata de om. Mai târziu. cu peretii si tavanul lacuiti în negru. la Moscova. La toate încercarile. pe la orele 11. Fusese seful . În tavan era montat un bec de 500 de lumini. cu un bec de 500 de lumini pentru a-i strica ochii si sanatatea. sub senilele tancurilor rusesti. fara lumina soarelui. galagie. De acolo se vedea Moscova noaptea. În tot timpul anchetelor a fost supus la presiuni neobisnuite. pe terasa închisorii. în afara de gardianul care-l pazea si avea grija de el si vorbea româneste. când i-au promis solemn ca daca va primi sa lucreze cu ei. obligând-o chiar sa divorteze. Sotia a executat tot felul de munci. Într-una din zilele lui octombrie 1946. cu gura de canal pentru scurgerea apei. profesorul Ion V. mergând în Apus. La plimbare era scos numai în miez de noapte. o mare de lumini. Raspunsul a fost NU. asupra ei. anume ca vor lua masuri si asupra sotiei. raspicat. Razvan si Bogdan. îl vor pune în locul lui Petru Groza. Singurul lui raspuns era: NU. muzica. Un an de zile n-a vazut lumina zilei. atitudinea lui a fost una singura — N-a acceptat nici un compromis. Georgescu a fost condus într-o alta celula. în tara. cu foame. numai ca sa-i poata întretine pe cei doi copii. în închisoarea Liublianka. Permanent era supravegheat. L-au amenintat si cu familia. un adevarat infern. Cu multa greutate a gasit de lucru la un atelier de fierarie în Bucuresti si anume la forja. Aerul era conditionat. au recurs si la alte lucruri. sub toate metodele de ancheta. mai mare. Prin gura canalului venea un zgomot ca de frigider. Georgescu era zavorât într-o camera de supliciu.30. Pâna la urma au trecut si la aceste lucruri. se implanta comunismul. zdrobind încercarile de rezistenta. Toate acestea i se aplicau în mod deliberat prizonierului pentru faptul ca nu rostea alt cuvânt decât NU. Sotia a fost amenintata si data afara din serviciu.

discutând. I-au dat 20 de ani de lagar. Ochii îl jenau din cauza luminii prea puternice a becului. N-au reusit sa-l condamne. exact ca si când nimic nu s-ar fi întâmplat. Din când în când. În asa fel a fost pazit de securitate încât nu a reusit. setea si neodihna. unde a muncit la exploatarea lemnului din padurile Siberiei. în toti anii lui de patimire în gulagul rusesc. a muncit din greu. de acelasi ofiter.30 — în aceeasi zi. Din când în când. n-a mai venit nimeni la el. pe care acum o priviti cu atâta indiferenta?” Ofiterul s-a uitat lung la el. cei mai multi cu care a stat împreuna au fost rusii. continuându-se ancheta de la aceeasi fraza întrerupta. Într-o noapte cu stele multe pe cerul Moscovei. Uhta. Dupa doi ani de anchete si suplicii în marea închisoare Liublianka din Moscova. De atunci. Georgescu.Miscarii legionare în tara. Din toata ancheta nu s-a putut ajunge la intimidarea lui Ion V. Asa s-au scurs zilele anului de izolare si-n octombrie 1947. n-a întâlnit nici un român. foamea. a fost chemat la ancheta. Georgescu. când se întorcea de la plimbare. Krasnoiarsk. n-a raspuns nimic si a plecat. pedeapsa administrativa. îi dadea câte o bucata de pâine. la un moment dat. Ion V. niciodata. Georgescu este dus într-un lagar de munca din nordul Siberiei. Pe unde s-a dus. Ajunsese. farâma din divinitatea sadita de Dumnezeu în adâncul fiintei umane. un ostas credincios al lui Horia Sima. În tot timpul lagarului. profesorul Georgescu. gardianul. Vorkuta. exact la aceeasi ora — 11. la ce au folosit toate acestea? Acum. Aici n-a stat mult si a fost scos la suprafata. Verhoiansk — polul frigului. când în Rusia Partidul Comunist nu mai are puterea. Ion V. Cei mai revoltati împotriva regimului erau rusii. sa întâlneasca un român. Ajuns la Verhoiansk. Ne întrebam acum. Irkutsk. a fost bagat în mina. De aici se poate conclude la ce tehnica au ajuns în a distruge tot ce-i omenesc si a anula orice personalitate din om. Numai dupa aceea chinezii. Mai tâsnea din când în când acea bunatate a omului de pretutindeni. Le era frica de evadare sau razvratire. . În soapta îi spunea s-o manânce repede. În camera îl chinuiau lipsa de aer. l-a întrebat pe ofiter: — “Ce-ati face d-voastra daca odata ati descoperi pe Dumnezeu dupa o stea. polul frigului. mai venea câte un ofiter în timpul plimbarii pe terasa. De mentionat este faptul ca prof.

gândul lui zboara peste munti si vai. acasa era mult mai greu. sunt prigoniti si maltratati. Stia un lucru si anume ca istiologia era o disciplina a medicinii. întrebându-se de ce îi cere lui lucrul acesta. Sotia a trebuit sa divorteze pentru a putea creste copiii. Adica. Cei mai multi se îmbolnaveau de inima. din România. Într-adevar. sa învete bine limba rusa. constituie una din marile epopei ale neamului nostru. Niciodata. numai si numai Ion V.dupa un scurt interval de convietuire cu rusii. Aici unde era polul frigului. dar mai putini. dar nu este înteles. Fruntea lui boltita se înnoura. când el nu este medic. omul nu putea sa reziste mult. De acum începe calvarul. Conditiile de viata erau grele. Georgescu ajungând colonel de securitate. Cu greu scapa de acolo. Cu toate acestea. Casa. Pâna la urma a fost obligata sa se recasatoreasca. Este bagat la arestul lagarului pentru nesupunere. În zilele acelea grele de arest. Pe cei care i-a cunoscut mai bine dintre straini erau chinezii. care se ocupa cu dosarele detinutilor. În tot acest timp se . ca daca scuipai. urmarit pâna în pânzele albe. Georgescu si-i spune sa ia în primire cabinetul medical. care era proprietate personala. Îi explica politicului acest lucru. Viata acestui om. prin el securitatea îi facea tot felul de sicane sotiei sale. Intuia ca cei de acasa. Sotia si copiii au fost scosi în drum si-n casa a intrat un ofiter de securitate. Puterile începeau sa-l paraseasca. Ofiterul politic. Pe dosarul lui scria “doctor isteolog”. El ramâne surprins. Pe lânga rusi si chinezi mai erau si alte nationalitati. Acolo. Ofiterul nici nu voia sa stie de cele ce-i spune prof. Frigul îl chinuia greu de tot. securitatea n-a lasat-o în pace. spitalul era improvizat într-o cladire facuta din lemn. Fratele prof. La un moment dat lagarul ramâne fara medic. Georgescu. Este internat în spital. La vremea aceea nu se mai putea afla nimic de acasa. doctor în istorie si teologie. saliva pâna jos ajungea ca o piatra. Dorul de tara si gerul aspru de la Verhoiansk l-au îmbolnavit de inima. Era asa de frig. dorul de tara sa-l usuce si gândurile sa-l macine. zbura cei la de acasa. el n-a reusit sa-si piarda urmele în marea masa a detinutilor de toate neamurile. din tara. sa scape de urmarirea securitatii. vine la prof. Se împrietenise bine cu ei. a luat-o tot securitatea. El era. Georgescu. peste mari si tari.

Cugetând asa. La vremea aceea. în 1955. b). care manânca iarba? Tine cu dintii de viata. Asa ma rugam: — “Doamne Iisuse Hristoase. ma rugam lui Dumnezeu. Sau de a fi.ruga lui Dumnezeu. Era stapân pe ea. bolnavii au fost scosi în curtea spitalului la soare. L-au scos si pe Ion V. Acesta era mecanismul gândirii lui în momentele de odihna pe petecul de iarba din curtea spitalului din Verhoiansk. Înainte de a pleca spre tara. Georgescu cum manânca iarba. slabise mult de tot. în mod . Stând în sezut. I se parea ca-i mai usor.” Dumnezeu a voit ca teologul de frunte Ion V. din loc în loc cu iarba pe jos. Ion V. mestecându-le îndelungat si apoi înghitindu-le. ca acum sa ti le spun tie. Iata ce mi-a declarat într-una din zile la “Noua-Culme”: — “Mai Tase mai. simtindu-L ca este viu si-I cu mine. El ne îndemna sa ne rugam lui Dumnezeu cu tarie si caldura sufleteasca. punându-si nadejdea în Dumnezeul cel viu. Din iarba aceea culege tot felul de vitamine. Îsi dadea seama de gravitatea bolii. Sa ne întoarcem la Verhoiansk. alta. La un moment dat nu mai putea nici sa umble singur pe picioare. se mai întremeaza si-i scos din nou la munca. Era o curte mare. o lume necunoscuta. Georgescu la soare pe un petec de iarba. i se parea ca se afla la limitele conditiei umane. Georgescu. Georgescu sa fie în acelasi timp si un mare credincios. Constiinta lui oscila între cele doua limite. în care soaptele celor doua voci se întâlneau. Îl copleseau amintirile.” Întelegea acum foarte bine limba rusa. la hotarele dintre fiinta si nefiinta. în acela al altei existente.V. toamna vine în tara. dar extrem de îmbietoare. el rupea cu mâna dreapta firicele de iarba si le ducea la gura. În fata lui se afla un grup format din medicul sef si ajutoarele lui. Georgescu suferea si se ruga. Dumnezeul meu cel viu. Starea sufleteasca era în plin zbucium. dorul de tara si de cei de acasa. în spitalul unde I. Dupa aproape 11 ani de suferinta în gulagul rusesc. Se va salva singur. când mai multi români sunt eliberati din lagarele rusesti. dar altfel decât înainte. În urma îndelungatei boli de inima. prin luna noiembrie 1955. Puterile începusera sa-l paraseasca. spunându-le: — “Vedeti voi omul acela. se sprijinea si-n mâini. nu ma parasi!” — M-a ajutat si am venit si-n tara. desi aluneca mereu spre punctul de a nu mai fi. atunci când cele doua lumi încercau sa-l atraga fiecare în inima ei: a). Vointa lui de a trai îl va scoate din impas. În clipele când cugetul lui se desfasura. când ma gaseam greu bolnav la Verhoiansk. Dupa o îndelungata suferinta în spitalul din Verhoiansk. facându-l sa-si dea seama ca mai exista. medici si sanitari. Într-o zi calduroasa de vara. esti prietenul meu si-ti marturisesc din intimitatile mele. Se producea parca o alunecare din planul existentei. ajuta-ma. Poate ca tu le vei duce mai departe si unde trebuie. prof. Nu va muri. Le arata cu mâna spre Ion V.

bine pregatit. ca de obicei. În decembrie 1957. prin cei care o conduceau. Dupa cum iarasi am mai scris. în luna iulie 1959. Într-o buna zi. unde-si duce cu fruntea senina mai departe calvarul. Se lucra la via din Nazarcea. Atunci. Acolo. era iadul pe pamânt. gardienii se repezeau si loveau în stânga si-n dreapta. A fost un luptator de elita în rezistenta româneasca. Pe Bucur Stanescu l-am cunoscut foarte bine. În acea vreme. Desi împovarat de ani. asa cum am mai scris. cât si pe cea a caracterului. în 12 sept. traind din plin urgia si zvârcolirile celor de acolo. O buna parte din cele întâmplate este relatata si de Bucur Stanescu în bilunarul AFDPR-ului — Rezistenta — nr. voia si dorea din tot sufletul sa-si vada tara pe care a iubit-o cu pretul vietii lui. cu toate ca aceasta tara. Aici s-a lucrat munca silnica. iubita atât de mult. Georgescu. În Latesti. a fost solicitat sa ramâna în Rusia ca cercetator stiintific în cadrul Universitatii din Moscova. De atunci si pâna la moartea lui din 21 dec. unde ne mai odihneam. de istovire si de aruncare în moarte. 17 din 1991. la Latesti. de luptator împotriva comunismului. s-a încercat o înscenare de evadare. pe care l-am publicat în saptamânalul “Lugojul” nr. dar adevarat. la lucru la Nazarcea. 1958 am fost ridicati si dusi în lagarul de la “Noua-Culme”. În rest. anul 1959. am fost împreuna. la fel ca în anchetele lui din 1945-1947. supranumit lagarul mortii. A fost professor de filozofie. într-un . l-am întâlnit pentru prima data. îl rasplateste pe Ion V. vara. A refuzat categoric acest lucru. cum de altfel a ramas si acum. Foarte rar aveam momente de ragaz. Ion V. Pentru a întelege lucrurile mai bine. Bucur Stanescu. Mai ales atunci când mai eram pedepsiti. 1976. ne aruncam la izolare. mentinându-se pe aceeasi pozitie. prof. O ÎNSCENARE DE EVADARE Ceea ce va istorisesc acum este un episod trist. Prin aceasta tentativa s-a urmarit exterminarea lui Ion V.insistent. va redau mai jos tristul episod al înscenarii de evadare. ajuns la exasperare. am lucrat împreuna tot timpul cât am stat în aceasta comuna. Georgescu cu închisoarea de la Gherla. În acest iad. desi este trecut de 80 de ani. Am stat cu el în camera la Noua-Culme. atât pe linia culturii. ma aflam la infirmeria lagarului. 2 din aprilie 1991. Latesti cu domiciliul obligatoriu. când coloana mergea. Este unul dintre ucenicii lui Lucian Blaga si Constantin Noica. Georgescu se elibereaza de la Gherla si este trimis în com. cu fata brazdata de suferintele anilor petrecuti în gulagul rusesc. Bucuresti.

” Lui Bucur nu-i venea sa creada.” Caporalul i-a explicat ca nu-i da voie regulamentul sa faca asa ceva. socotelile mele sunt doar ale mele si nu am dreptul sa va împovarez sufletul. aducator de liniste si pace. Atunci caporalul i-a explicat ca detinutii sunt sub escorta lui. îngrozit ca trebuie sa ucida. Ca prin vis aude o voce gâtuita de emotie: — “Domnule. Când s-a apropiat de Bucur. în apropierea d-voastra. A început lupta. Bucur s-a oprit din fuga.” Ajunsi la vie. Grabindu-se sa-i dea lovitura fatala. repezindu-se sa-l loveasca. uimit de comportarea lui Bucur si a caporalului. dar l-a asigurat ca nu va fi batut. Se dezlantuie într-o fuga nebuna. pastrându-si însa sapa. nemaifiindu-i frica de moarte. stau la pamânt. Ca o fiara s-a napustit asupra sapei. Stanescu îi spune: — “Domnule caporal. si-i spune: — “Domnule caporal. Gardianul era mai înalt si mai tânar. m-ati convins. Nu am încotro si e pacat. si-a dat seama ca tânarul ostas folosea o alta limba decât cea oficiala: “Domnule”. ca eu trebuie sa trag. evadatul nu avea de gând sa se opreasca. pregatit sa traga. în rândul coloanei de detinuti. face un salt în afara coloanei si fuge. Baspalian i-a ordonat lui Stanescu sa se culce la pamânt. dar la lucru nu aveti dreptul sa-i bateti ca se întâmpla ceea ce s-a întâmplat. Astepta nerabdator sa simta lovitura glontului. venea spre fugar. dar lui Bucur Stanescu i s-a parut o vesnicie. El s-a culcat. vizibil usurat. Baspalian a luat o mâna de pe . Fulgerator. Bucur s-a ridicat în picioare. Trece pe lânga caporal. Eu nu vreau sa-mi încarc sufletul cu viata d-voastra.moment de dezechilibru psihic. care urmareau si ei uimiti cele ce se petreceau. nici existenta cu ele. încheind: — “D-voastra în interior faceti ce vreti cu ei. dar nu ma mai duc în cordon. se straduia sa i-o smulga. În spatele lui Bucur se auzeau pasii ostasului care-si arma pusca. Lupta a durat câteva minute. Se uita pe furis la Bucur. Caporalul. Prinzând cu amândoua mâinile de coada sapei. Se vedea ca fortele latente ale poporului român umpleau de har sufletul acestui tânar. M-am oprit. Cu toata starea lui de transa. fara sa ameninte sau sa înjure.” A început urmarirea. seful escortei. vrea sa ma bata! Eu fug de sub escorta. Le aplicati regimul dorit. si nu “Banditule”. Dintr-un salt a fost la el. Gardianul. Cuprins de un fel de extaz. A cazut în genunchi si se vedea pierdut. al satului românesc. deci mai puternic decât Bucur. seful escortei. Gardianului îi era frica de sapa. cu mâinile înclestate pe sapa. Baspalian. gardianul a început sa-l înjure si sa-l ameninte. a început sa loveasca în stânga si-n dreapta. Atunci. nu mai fugi.

Dumnezeu l-a întarit pe Bucur Stanescu si n-a recunoscut nimic din cele înscenate de securitate în legatura cu evadarea. Daca tu scapi cu viata din acest iad. fixându-l spre capul detinutului. ca . razbunarea lui Baspalian a fost cumplita. profesorul Ion V. Au fost supusi la suplicii de neînchipuit. atunci nu mai ai obligatia acestui mesaj. Se uita si el la cele ce se petreceau. în celule separate si anchetati zile în sir. Se ocupa pâna în cele mai mici detalii pentru a înscena o evadare organizata.coada sapei si a prins de tais. De acum începe calvarul. În detasamentul de munca era si profesorul Ion V. Aici este marele lui merit. de groaza. Bucur Stanescu si-a pastrat cumpatul. Într-adevar. considerat pe atunci de securitate ca unul dintre marii comandanti ai rezistentei românesti. Ion V. Georgescu a primit 100 de lovituri la spate. Bucur Stanescu si Ion V. Tot corpul era numai sânge si rani. afirmând ca a avut un moment de ratacire. La fel si Bucur Stanescu. Georgescu. Sunt dusi amândoi la izolare. prietenul meu cel mai bun. Daca eu voi scapa din acest infern si voi reusi sa ies afara înaintea ta. Bucuria si mândria pusesera stapânire pe Bucur. oblojindu-si rana cu o cârpa. fugind de sub escorta. Profesorul Ion V. unde voia sa-l izbeasca.” Apoi s-a îndepartat de Stanescu. pâna la starea de lesin. sa transmiti mesajul meu celor în drept din conducerea Miscarii Legionare. Ai sa vezi tu la colonie. de un caracter cum rar se poate întâlni. A salvat viata unui om de aleasa cultura. Dumnezeul ma-ti de bandit. Câstigase o batalie. Un om exceptional. Dupa toate aceste peripetii. încât umbreau teama de ceea ce avea sa urmeze. pusa la cale de Ion V. S-a mentinut pe pozitie. Printr-o încordare. Bucur a facut sa-i intre taisul sapei în podul palmei. Georgescu si o evadare în masa din lagar. Ajunsi în colonie. Georgescu nu facuse nimic. Georgescu. Georgescu au fost scosi din coloana si dusi la izolare. Gardianul îl ameninta: — “Mi-ai taiat mâna. Georgescu ma ia deoparte si-mi spune: — “Asculta. Vezi tu. am sa-ti destainuiesc câteva lucruri foarte importante. de nedescris. într-un moment de disponibilitate. crescut si format de Nae Ionescu. Atât de mari erau starile sufletesti. care începuse sa sângereze abundent. Sa fii cu mare bagare de seama. Securitatea voia cu orice pret sa scoata un proces de organizare a detinutilor de la Noua-Culme sub conducerea lui Ion V. Voiau sa-i condamne la moarte. Securitatea se razbuna.

În prezent se gaseste în dosarul meu de la Moscova. Sa renunt la Miscarea Legionara si sa colaborez cu ei. Am reusit sa scot Miscarea Legionara ca o miscare democrata. mi s-a cerut de catre Beria. în 1945 luna oct. totalitara si nici comunista. cu toate slabiciunile lui si cu tot omenescul din el. Este o miscare democrata. am fost dusi la Periprava. În 1946. În fata lui Dumnezeu si a neamului românesc. se fac vinovati cei care lau primit de la mine si nu l-au dus unde trebuie. Ceea ce-ti spun acum este mesajul meu catre Horia Sima. Ai vazut din aceasta înscenare de evadare. în 1946. Sa merg în Occident. Le sunt incomod. Eu am facut o caracterizare a Miscarii Legionare în câteva zeci de pagini batute la masina. N-a fost niciodata nici fascista. la Moscova. Nu am primit acest lucru. bine pregatiti si pusi la punct cu toate problemele. Daca n-a ajuns în mâinile lui Horia Sima. cu pretul vietii. atunci m-am rugat lui Dumnezeu sa ma ajute si sa ma lumineze. Sa duc acest mesaj. Horia Sima. prin orice mijloace. Este o caracteristica a fiintei neamului românesc. Daca tot m-a ales pe mine sa duc acest mesaj. cu argumente bine sustinute. — La Moscova. eu mi-am facut datoria. de centru. Felul cum s-au scurs zilele noastre. Pentru mine. Sa ma întareasca sa duc la îndeplinire aceasta misiune. voi fi bine rasplatit. mi-au promis locul lui Petru Groza ca presedinte al Consiliului de Ministri în România. deci la ei acasa. 4). muncind tot timpul împreuna. Acest mesaj l-am transmis exact asa cum este cel de fata. unde sa duc o activitate de anulare a Miscarii Legionare pe plan politic si ideologic. al unuia dintre cei mai mari luptatori din miscarea de rezistenta din infernul rosu — Ion V. Daca voi face acest lucru. m-am înfiorat. În toate actiunile mele voi fi ajutat de oameni de încredere. este singurul care s-a dovedit capabil dintre noi toti. constituie obiectul unor alte episoade. în cadrul anchetei urmatoarele: 1). Tu stii foarte bine toate astea din cele ce ti-am povestit pâna acum de când ne-am împrietenit. supus de multe ori greselilor. Viata din Periprava ne-a unit mai mult. Sa-l suprim pe Horia Sima. aici în colonie. . spre sfârsitul anchetelor. dar eu m-am ales cu o suta de lovituri la spate. 3). care nu le-a reusit. De la Noua-Culme. Îmi era teama ca nu voi fi în stare sa fac acest lucru. Ascultându-l pe omul care i-a înfruntat pe Beria si pe Stalin. 2). Si acum le simt. Tot timpul s-a considerat un umil soldat în transee. în luna mai 1960. Georgescu. A fost în cele din urma primita de conducerea politica a securitatii.securitatea este hotarâta sa ma lichideze.

Securitatea era la curent cu vizitele noastre. Numele lui va fi mereu pe buzele noastre. Ion V. bucurându-ne ca am scapat cu bine din infern. unul la altul. Ziua de 17 iunie 1976 a fost si ultima întâlnire a noastra. mi-a destainuit unele lucruri care acum îmi dau de gândit. la Periprava. Ion V. nu s-a mai putut face nimic. Georgescu. A declarat tot ce stia despre noi. Figura lui va fi permanent în mijlocul nostru si vom striga totdeauna prezent pentru el. I-a provocat un proces T. medicul respectiv i-a spus ca tratamentul care i s-a aplicat. în iunie 1976.B. În legatura cu moartea lui se pot spune multe lucruri. din 6 mai 1964. 1962. am reusit sa ne salvam vietile. Noi am continuat lupta împotriva celor care voiau sa instituie reeducarea pâna în 1963. Într-o zi. când am reusit sa-i dam pe nebuni peste cap. trei zile. la Academia de Stiinte Medicale. Acolo. A fost chemat de multe ori de securitate. când am fost la el acasa. Georgescu era urmarit si anchetat de securitate destul de des. celor multi. scapând de o noua tentativa de reeducare.Tin sa mentionez ca si aici. care era si prof. cu analizele respective. la Bucuresti. a facut un control medical. În 21 dec. Georgescu a luptat pâna la moarte împotriva comunismului. Niciodata n-a regretat ca a mers pe acest drum. S-ar putea interpreta ca acest tratament a fost aplicat gresit cu buna intentie de catre medicul curant. Mi-a si spus sa nu ma feresc de prietenia noastra. Asa-mi explic eu acum faptul ca aveam permanent un agent dupa mine. tot timpul de pe baricade. universitar. a fost gresit. ce se pregatea cu mult. Asta a fost si dupa revolutia din 1989. Un mare semn de întrebare. a tinut sa-mi spuna multe lucruri. 1976 a murit în urma unui atac de cord. mi-a declarat ca daca ar trebui s-o ia de la capat cu viata. Când am fost la el. Nu este exclus ca si acum. În acel an. Într-adevar. am reusit sa iau legatura cu prof. În 17 iunie 1976. Eroismul de care a dat dovada este legendar. 1976 a decedat. Ne faceam vizite la Bucuresti si Lugoj. pentru ridicarea neamului românesc. În 21 dec. Ion V. DE LA NOUA-CULME LA PERIPRAVA Sperantele noastre de a scapa din lagarul mortii s-au înfiripat înca din toamna anului . Ba chiar l-au si retinut câte doua. unde avea o nepoata angajata. tot pe acest drum ar merge. la fundul de ochi.C. acest purtator de grija sa fie dupa mine. Boala era destul de avansata si nu stiau daca se mai poate face ceva. Dupa eliberarea mea. de ani de zile. Datorita atitudinii luate de el si a sfaturilor pe care ni le-a dat noua. S-a eliberat în 12 sept.

când seva datatoare de viata le smulge din amortire. Realitatea. capital nepretuit . cei care am trebuit sa mai trecem o iarna în acest cazan smolit. Plutea lin peste noi vestea plecarii din lagarul mortii si desfiintarea lui. scapam de infernul rosu. Acesta este unicul drum spre viata vesnica. s-a dovedit ca daca dragoste nu este. sa stii ca plecam de aici. Unii dintre noi fixasem data plecarii în mai.” La început. spre nemurire. Prinsesem viata. dar n-a renuntat la lupta de aparare. O soapta zbura prin colonie: — “Mai frate. Fara voia lor. parca. iadul rosu. printre noi. asa cum a fost cea de la Noua-Culme era considerata o primejdie pentru viata omului. plecarea s-a facut în luna aprilie 1960. Omul urca Golgota spre învierea lui din moarte la viata. iadul unde ne târam zi si noapte. O unda de bucurie ne umplea sufletele. Voiau “realizarea” a cât mai multor disparuti. Scapam de moarte. ne spuneam noi în gândurile noastre. când speram sa plecam din lagar. de supravietuire. La început de primavara. vom scapa si asta-i bine. În realizarea omului nou. Asa eram noi acum. Prinsesem cu totii curaj. principiu de viata era ura. gripa din 1959 a constituit un eveniment de mare bucurie si deplina satisfactie a conducerii. noi nadejdi. spre noi nadejdi de vietuire. dupa câte-mi aduc aminte. bucuria le umplea sufletul. ca mladitele pomilor primavara. Ne apropiam de luna mai 1960. Omul a platit si aici tributul lui cu miile de morti. altii o fixasera în luna aprilie. Scapau de Noua-Culme.1959. Pentru ei. pe care o fluturau în toata lumea drept ultim scop si suprem ideal. cei considerati dusmanii poporului. totul se schita pe lumina bucuriei. cei ramasi la Noua-Culme. Se încropeau. totul se întorcea la viata.omul. o epidemie de gripa. si nu dragostea. îsi facuse loc un zvon. lupta pentru mai binele omului. ca natura le-a prilejuit o secerare în rândurile noastre. Si. ca primavara vegetatia. însa. nimic nu este. Dar. prin aprilie 1960. în lagarul mortii. Am ramas noi. Procedau la înlantuirea lui. când primul lot de detinuti a plecat undeva. ca entitate spirituala. ca fiinta umana. Daca pentru toata planeta “Pamânt”. orbecaind fara nici o tinta. exploatându-l prin cele mai sofisticate metode. prima etapa o reprezenta distrugerea lui. Ca prin farmec. . era alta. Nu se stia unde. totusi. Singura tinta cunoscuta de ei era exterminarea noastra. cam pe la mijlocul ei. chiar daca în necunoscut se duceau. Aceasta era dragostea fata de om.

De aceasta veste eram siguri. numarati si cântariti. Freamatul necunos-cutului. OMUL. Un freamat se strecurase în tot lagarul. Din vârf de piramida în creatia lui Dumnezeu. dar acum si pentru noi. Printre noi aveam multi oameni care mai fusesera în Siberia ca prizonieri de razboi sau ostatici. gamela si lingura legate toate în patura.” Vine si ziua plecarii. Georgescu. în vagoanele acelea era înghesuit cel mai de pret capital al Comunismului. si acum. ne pregatisem bagajele. Asa cum suntem. de acolo nu mai venim acasa. Acolo. cele câteva zdrente. Se formeaza o coloana parca nesfârsita. Ne asezam pe sumarul bagaj. securitatea. La noi acum. camera dupa camera. legat în patura jerpelita. în primirea pazei. La 500 de metri de colonia noastra era halta CFR. deci. Gându-mi zboara la Miron Costin. la toate neamurile. Bietul om. toti într-un oftat exclamam cu voce tare: — “De acum. ne îndreptam spre gara. Asa am ajuns si noi sa stim cu câteva zile înainte de plecarea noastra. Era pentru noi. Ne încolonam. Freamatul bucuriei era diminuat de cel al fricii de deportare. bucuria plecarii era umbrita de teama ca ne vor duce în Rusia. Orice intrare are si iesire.” În raiul comunist am trait din plin acest dicton. orice actiune secreta îsi are fisura ei. care asa a spus: — “Bietul om sub cârma vremii. ne chemam unii pe altii. Eu eram cu el tot timpul. Dar. Gardienii strigau la noi. Tot timpul ne încuraja si ne spunea ca omul trebuie sa spere. speranta întotdeauna este secondata de deznadejde. Pentru plecare. Acolo. Parca la o comanda. spre gara. ca din senin parca venita. Ne asteptau vagoanele de marfa. Deznadejdea plutea pe aripile mortii... Încolonati. Colonia prinsese viata. Dumnezeu cu noi!” . plecam. ca de altfel în orice moment din viata omului. în ordinea apelului ne urcam în vagoane. despre care am mai vorbit. Bucuria era mare. care speram în mai bine. Eram în luna aprilie 1960. încolonati dupa nume. înjurându-ne. fiecare din noi ne cautam un loc. Ne gândeam cu totii în tacere la acel: — “Pohod na Sibir. pe unde strapunge si se îndreapta spre cei carora le este destinata. Pe acolo ne vor ramâne oasele. sa fie tare.Ca-ntotdeauna si pretutindeni pe pamânt. în soapta. de teama. Vagon dupa vagon se completeaza si se da. Peste tot un freamat. a ajuns la pozitia de animal. Urcati în vagoane. Vom iesi si de aici cu bine. Noaptea a fost adus un tren cu mai multe vagoane de marfa închise. Unde mergem? Unde ne duc? Ne duc în Rusia? ne întrebam fiecare din noi. Noi. Furnicarul de oameni se misca în toate partile. toata marfa vie. Era o zi cu soare. Daca ne duc în Rusia. Asa era si profesorul Ion V. cald si placut pentru cei liberi.

Apareau Muntii Macinului. În noapte nu prea vedeam . Pâna la Tulcea am mers în simfonia rotilor de tren. Ne apropiam de Tulcea. spulberata de vânt în cele patru unghiuri ale pamântului. Lasam în urma o viata hartuita. — “Dobrotici.” Unii dintre noi refuzam sa credem ca-n lumea asta-i numai rau si bine nicidecum. pe o panta lina în urcus. Ceea ce am observat cu totii era faptul ca mergeam tot în necunoscut si de aci încolo. n-am stiut nici unul din noi. intram în zona dealurilor Dobrogei de nord. Dobrotici. Printre noi. Daca pâna acum unii dintre noi mai speram sa nu mergem în Siberia. pe rând. Suntem în paza lui. rumoare. Se vedea Dunarea. Priveam numai pe cele patru geamuri mici si cu gratii ale vagonului. fiecare vagon se deschide si tot asa. un loc de sinistre întâmplari. Se facuse noapte de-a binelea când vaporul se lupta cu valurile. pe rând. un loc de tribut în vieti omenesti. prea multi au murit într-un lagar din tara Ta!” — “Adio. Se aud voci deznadajduite si cobitoare: — “Fratilor. facea-te-ai stana de piatra. Am uitat sa va spun ca plecarea de la Noua-Culme s-a facut dis-de-dimineata tare. un vas cu apa si tineta pentru necesitati. Cautam dialogul cu Dumnezeu. acum când ne-am urcat pe puntea vasului aveam cu totii credinta ca Siberia ne va înghiti. care era asezata. ne dam jos.Printr-un fluierat lung. prea multi frati ne-ai înghitit. Ajunsi în gara. defilând parca. N-aveam prea mult câmp de vedere si nu observam mare lucru. Atât doar stiam. Obiditii sortii. De la bifurcarea liniei ferate Bucuresti-Constanta. Cu un zvâcnet de vagoane si cu scâncet de tampoane. de-abia trenul se urneste din loc. fata de calea ferata. Încolonati. De-acum. Maria Ta. de-abia. Usile vagoanelor erau bine închise. iar de aici încolo. ca mergem în necunoscut. Blastamat sa fii de neamul românesc pe vecie!” Unde anume am plecat. în simfonia valurilor Dunarii. de acum sa stiti ca “Pohod na Sibir” este drumul nostru. la vest. pulbere de drumul mare. lung de tot al locomotivei se da semnalul de plecare. treceam prin fata coloniei. cu acest infern pe pamântul tarii noastre. Mergând în zanganitul de tabla si al loviturilor de tampoane ale vagoanelor. Simteam ca nu ne vom mai întâlni cu acest lagar al mortii. Cu noi aveam hrana rece. trenul nostru o ia spre nord. lagarule flamândule. Totusi ne bucuram ca am plecat. singura speranta care ne-a mai ramas. ne îndreptam spre vapor. Din mersul trenului vedeam toate baracile. unde? Dumnezeu stie. prin fata noastra. înghesuiti în vagoane.

— Minunate sunt lucrurile Tale. colbaiti din cap pâna-n picioare. cu ferestre mari si luminate. Se realizase descatusarea fiintei noastre. tropaind pe drumul uscat si plin de praf al deltei. extaziati. Din când în când ne mai asezam capul pe bocceaua noastra. ne dam jos. Aici se muncea într-o atmosfera mai umana.. încet. la Periprava. deci. fara cadenta. pe o suprafata de 10. de faptul ca eram robi.000 de hectare. Baracile erau asezate în ordine. casele oamenilor pline de saracie si toate-n pustie. am ramas surprinsi cu totii de marea deosebire dintre Noua-Culme si Periprava. Priveam cu nesat un rasarit de soare în Delta. încet. stelele dispareau de pe bolta cerului. cu gândul de a dormi. Toti cei care erau aici trebuiau sa munceasca. Uitasem de-a binelea. Încolonati. strainii îsi facusera cuib. Colonia Periprava era asezata pe un mamelon domol. în timpul liber. câte patru în rând. Se lucra pe terenul IAS-ului din cadrul Ministerului de Interne. Se anunta o zi cu mult soare. Ajunsesem deci în colonia Periprava. Pe pamânturile noastre. furându-l. Când am intrat în colonie. câstigat cu truda. Iata. De la o vreme începuse sa se mijeasca de ziua. îsi fac loc si clipe de fericire. Suntem de acum în plina delta. se puteau plimba fara opreliste prin colonie. Se vedeau localitatile si frumoasele coline ale Basarabiei. Cu amorteala în oase. cum. Detinutii.. cuib de cucuvele. Luptându-se cu valurile. vaporul nostru ajunge la un ponton. toti respiraram usurati. cu boccelele-n spate. fiecare din noi ne dezmeticeam si ne adunam pe puntea vasului. Doamne! Robi fiind. la colonie. fratii nostri basarabeni luasera drumul Siberiei. În ordine. cu mai multa lumina pe fetele speriate. altadata pline de grâu si pline de dor. Sa putem privi tot farmecul creatiei Tale. Ca la o comanda. Acum. un port improvizat în delta. pasari de noapte. rapitoare. Nu ne . Vapaile de foc ale lui se oglindeau jucause în apele Dunarii. Si mai suntem si în apropierea vestitei paduri LETEA. Doamne. ferita de inundatii si de umezeala accentuata în timpul ploilor. Vaporul aluneca pe luciul apei. plecam din micul port. dar. Era un lagar de munca de gradul IV. Azi pretind ca-i cuibul lor. în sufletele noastre de surghiuniti. Cu sutele de mii. Una dupa alta. Dupa o jumatate de ora de mers. la vale. Era o feerie. ca un facut. somnul nu se prindea de noi. Tu ne-ai învrednicit cu aceste clipe de fericire.mare lucru pe malurile Dunarii. Acolo citim pe o tabla-indicator: “Periprava”. fara geamuri varuite. Am scapat de “Pohod na Sibir”. ce frumos a aparut rasaritul soarelui.

ca Periprava era ca o raza de lumina în infernul comunist. facând abstractie de multele neajunsuri create de cei ce ne pazeau. bineînteles din rândurile noastre. plina de dor. Tâsneau care-ncotro. ne bucuram de farmecul naturii. puhoiul libertatii rupsese barajul interdictiilor. asemenea celor tropicale. Periprava. Ni se parea ca de-abia acum ne miscam si noi ca oamenii. tara cetatilor lui Stefan cel Mare si Sfânt. cu sudul ei. Munca se desfasura organizat. LETEA. peste Dunare. asa cum spunea Nicolae Steinhardt. realizam acea fericire. tara plina de grâne. pentru foarte multi detinuti politici. surprinsi am fost si noi. PERIPRAVA. Daca pentru tot ce-i în viata. de freamatul padurilor. O RAZA DE LUMINA ÎN INFERNUL ROSU Asa vedeam noi. Canal. în brigazi de lucru. Se vedea Vâlcovul. Dintr-o data parca. Iata ca din nou. ni s-a parut mai usoara în raport cu cea de la Noua-Culme. tot un colt de rai l-am considerat. cei veniti din lagarul mortii. atunci si noi. se desfasura o priveliste încântatoare. ale acestui frumos parc natural. Iata si un paradox. din regnul animal si vegetal. de zbenguiala pestilor în apele Dunarii si ale nesfârsitelor canale din delta. oras altadata al nostru. Cele mai multe ocazii mi le-a oferit Periprava. Realizasem atâtea clipe de fericire în Universul Concentrationar românesc. Extaziati. Ne aparea frumoasa noastra Basarabie. pe malul Dunarii si pe nesfârsitele tarlale ale IAS-ului din cadrul MAI-ului. în infern. spre nord. Mina si Aiud. surprinse cu puii dupa ele.venea sa credem. cei veniti din lagarul mortii. în stufarisul des. Gardienii nu se faceau vazuti. Napasta terorii disparuse. Sef de brigada era unul consimtit de noi. ca oricare . s-a încheiat cu aceasta raza de lumina din iadul rosu. Munca dusa în aer liber. disparând în desisuri. la gradina. Universul concentrationar românesc. acum rapit de vecinii de la rasarit. decât numai când se facea numaratoarea. de parfumul întinselor covoare de flori dintre canale si de pe malul lacurilor naturale din padurea Letea. si vietuitoarele padurii. de fuga ratelor salbatice. Respiram în voie si usurati. Noua-Culme. de farmecul si perfectiunea creatiei lui Dumnezeu. în cei patru ani traiti în delta. detinutii. Ajunsesem la acest consemn între noi. de jocul pasarilor în zbor. Ne bucuram din plin de razele soarelui din delta. Pasind pentru prima data în padurea Letea. delta este un rai. Din fata coloniei.

Toata gradina era împartita în parcele mari. care aveau nevoie de apa în plina vara. asezata pe malul Dunarii. Pe acest canal venea suvoiul de apa si alimenta toata gradina. care trageau apa din Dunare. unde se vedea Vâlcovul. de colonie. nepotul de frate al scriitorului Liviu Rebreanu. formata de un dig facut de oameni pentru apararea terenurilor agricole de revarsarile Dunarii. La deschiderea fiecarui canal secundar era o usita care se ridica în sus ca la stavila. ardeii si varza aveau prioritate la udat. . Din acest canal principal se desprindeau alte canale secundare. Din acest canal principal. Ne vom lua pamântul. adesea ne uitam pe celalalt mal. Latimea canalului era de 1 metru. Rosiile. ni l-au mâncat strainii. Dar. Se putea merge pe el cu masina. dupa cât era nevoie sa dai drumul la apa. sa lupte pentru a ne usura viata. doua pompe de mare calibru. Celelalte se cultivau în raport cu nevoile coloniei. Pentru care Ioan Voda cel Viteaz a murit spintecat de turci.ar fi numit sef de brigada. ardeii si varza. Tot canalul era construit în adâncul digului care taia gradina în doua. Acest dig avea latimea de 3 m. ne spuneam noi atunci.. Gradina avea o suprafata de 25 de hectare. care taia gradina în doua. Se putea trece si prin saritura. Se putea regla. care plecau perpendicular de pe linia lui. Lucram la gradina lagarului. asa cum am mai spus. Puneam mâna stresina la ochi si adulmecam zarea oftând. asa cum de altfel am mai spus. Toti ne întelegeam foarte bine. pe care venea apa pentru a iriga nesfârsitele parcele din inima gradinii. de 5 cm. de o jumatate de metru. Faceam cale de o ora pâna la locul de munca. nu va trece mult si istoria ne va face dreptate. care fusese al razesilor lui Stefan cel Mare. iar adâncimea apei. Eu am fost în brigada lui Petre Rebreanu. permanent. fiind mai rezistente la umezeala. amenajat pe un dig. De acolo. Din loc în loc erau facute punti de trecere peste canal. se desprindeau alte canale secundare. dupa nevoile culturilor respective. în inima tarlalelor gradinii. cu felurite zarzavaturi si plante. Acest canal principal era construit din scânduri groase de stejar. De la distanta îti facea impresia ca-i un canal sapat numai în pamânt. De la Dunare pleca un canal principal.. la vreo 5 km. de dimineata si pâna la orele 12. Se cultivau toate zarzavaturile necesare coloniei. Pe malul Dunarii mergeau. De-a lungul Dunarii era o dâlma. Preponderenta aveau rosiile. oras românesc din mosi-stramosi. Colt din tara noastra.

Dupa-masa soarele era prea puternic. cu albastrul cerului scânteind în soare. Se pazeau si ei mai mult de turnatori. ca nu cumva apa. erau construite tot din scândura. nu eram opriti de la consumul lor. Mai ales eu. Când ajungea apa la jumatatea plantei. nici în jumatate de ora. Era o munca istovitoare. . dar si reconfortanta. închideam micul canal al parcelei cu o sapa de pamânt. Statea la umbra sa nu-l arda soarele. prin presiunea ei. Noi. Sa ne mai întoarcem acum si la gradina noastra. deschizând la parcela opusa a canalului. Periprava a facut o nota aparte fata de toate celelalte închisori si lagare din tara. La Periprava. în chiloti albi si cu sapa în mâna. Cu toate acestea. Cât lucram la conserve. pielea noastra se bronzase peste masura. Cu adevarat. fiecare alergam de colo-colo. Asta se întâmpla de obicei când pregateam zarzavaturile pentru conserve sau pentru ambalare. conducând apa unde si cât trebuia fiecarei parcele. A doua zi veneam si sapam ceea ce cu o zi înainte udasem. udam cu multa grija. Alte medicamente nu erau pentru noi. De atâta soare în nenumarate zile de vara. Eu ma nimerisem la loturile cu ardei. împotriva turnatorilor. cu diminetile senine. pentru cei care erau bolnavi de colita. Puteam mânca oricât am fi dorit. am dus în colonie suc de rosii. ne bagam în canalul principal si faceam baie. cei care eram în aceasta echipa. când caldura era prea mare. echipa de udatul gradinii. care de la natura sunt cam tuciuriu. Când se murdareau de stropitul cu noroi din canal. fara a încetini ritmul de munca. inundând fara rost cultura. colt de rai. în sticle de bere. aratam ca un negru. Eram toti niste fapturi în soare. de multe ori gardienii se solidarizau cu noi. Unii lânga altii. trebuia sa venim si duminica la lucru. Si asa. Adesea. povesteam atâtea lucruri. sa faca vreo fisura în canal si sa se piarda.Toate canalele secundare. luat de alaturi. trebuia sa terminam cu udatul. pe malul vechiului Danubiu: La gradina. De multe ori aveam grija sa-l aprovizioneze pe Ion Udrea. Era recomandat de medic si le facea bine. Gardianul nu ne avea treaba noastra. cu conditia de a nu duce nimic în colonie. îi spalam si se uscau la soare. parcela cu parcela. Numai chilotii erau albi pe noi. Cam la trei zile fiecare parcela ajungea din nou la apa. unele chiar inedite. au fost momente de oarecare destindere. Dadeam drumul la apa la mai multe parcele deodata. prevestind o caldura înabusitoare. noi. în chiloti numai si cu galenti în picioare. În lunile de vara. la udat. ba chiar clipe de fericire în timpul lucrului. pâna la orele 12. pe o anumita distanta.

detinut si el. Ajunsi la gradina. În fiecare seara îsi facea planul pentru a doua zi. gradina cu fiecare zi ce trecea . cu apelul facut si gata de plecare. Petru Berzescu. care lucra la grajd. Se întremase. În jurul orei 5. fiind luati în primire de gardianul cu gradina. Eu însa nu ma bucuram de acest drept. Se bucura când îi spuneam ca am umblat la provizii. unde legau lungi discutii. Uica Patru mai primea de acasa si pachet. nu mai arata asa de slabit. ne gaseam încolonati. Sub ochii nostri. Cu noi în aceeasi camera mai era si Constantin Pascu. Stateam în camera cu el si cu unchiul meu. într-un fel oarecare. un bun prieten si coleg. Dupa el venea un soldat în colonie. brigada dupa brigada. Avea o caruta în primire. Savu ne repartiza pe toti la locul de munca. care-l si escorta. El se scula la ora 3 dimineata pentru a pregati caii si caruta. O ducea foarte bine. Pentru masa aveam la dispozitie o ora. care lucra la bucatarie. Trecut-am amândoi. Adeseori se duceau si pâna-n inima padurii. în zilele de ploaie. Inginerul Savu. Mâncarea era suficienta. bucurându-se de farmecul ei. Au fost colegi de an la facultatea de agronomie. dupa lemne de foc pentru nevoile coloniei. prin ciur si prin dârmon. Fiecare caruta era data în primire unui ostas care raspundea de om si caruta. dar nu ne dam batuti. Dreptul comun. noi ne vedeam de ale nostre pâna la ora mesei. Cafeaua cu o bucata subtire de pâine o luam aproape din mers. Deci avea si legatura cu familia. Mergea acest convoi de carute prin toata delta. Fiind si eu pe aproape cu patul. când ni se aducea masa la locul de munca. Lotul de parcare al carutelor fiind aproape de bucatarie. mâncam din pachetul lui. Pascu se ducea la patul lui Savu. De la el din pachet nu mai putea sa manânce. Asa ca portiile lor de mâncare le cedasera conductorilor nostri de la carute. Programul de lucru începea cu noaptea în cap. Era în elementul lui.învatator în Caransebes. executam alte lucrari. nu voia sa manânce de la cazan. Ne întâlneam seara în camera. La gradina. ne repartiza la lucru. La înfatisare. Astfel se face ca eu si Costica Pascu. dupa ce ing. Erau peste zece carute. Cu asta lucram noi pâna la orele 13. de multe ori. ne asezau pe un singur rând. Seara. adesea luam si eu parte la aceste amicale discutii. Desteptarea suna la ora patru dimineata. Cei care eram în echipa de udat. încadrati de ostasii de paza. Ne sculam repede si ne pregateam. Erau bine organizati în desfasurarea muncii de conductori de carute. Era pe postul de conductor de caruta. primeau mâncarea pe saturate.

tata. Aici a fost calvarul. de 25 hectare.A. În planul lor. Veniti de la Noua-Culme. în spatiul mioritic. S-au mai strecurat printre ele si carti bune. CÂMPUL EXPERIMENTAL. la locul de munca ne mai confruntam si cu rânjetul sau bruscatul în surdina al unor gardieni. De fiecare data când luam carti pentru mine. De multe ori noi. am reusit sa luam carti si sa ne bucuram de ele. Aici era o brigada formata din specialisti în zidarie si dulgherie. cartile au fost anume selectionate pentru noi. În cadrul IAS-ului. prin înfiintarea bibliotecii. sa uitam de cele îndurate în trecutul atât de apropiat. CONSTRUCTII. spre Sulina. încheiam sirul vedeniilor dragi cu bunicii. Se mai strecurau din când în când si ziare. Desi nu prea aveam timp de ele. CULTURA MARE. cu gândul în zbor peste munti si vai. a crapat unde ei nu se asteptau. Eram în plina vara a anului 1960. celor ce lucram la gradina. Aproape toate erau teziste si-n sprijinul ideologiei comunist-atee. în buna masura. soarele deltei smulgea plantele din pamântul bogat si le înalta cu fruntile spre cer. frati si surori. am reusit. când veneam de la lucru. într-adevar. condusi de ing. Se construiau case pentru paza coloniei si noi baraci pentru detinuti.I. când suna stingerea. Poporul nostru are o zicala cu multa întelepciune în continutul ei: — “Unde dai si unde crapa. luam si pentru unchiul meu Petru Berzescu. care faceau acest lucru cu pasiune. sotie. Munca în colonia Periprava se desfasura în cinci puncte de lucru: 1). 2). mama.” Timpul a dovedit ca. s-a înfiintat o biblioteca pentru noi. 3). vara. cu sufletul ademenit spre zari senine. dar putine. cu ochii pierduti în zare. Periprava ni se parea o . ne uneam cu cei de acasa. Era la o distanta de cel putin 15 km. Constantin Pascu. cam în jur de 20. Atunci când noua. GRADINA. Cu lacrimile înecate în noi. Pe malul Dunarii se întindea locul gradinii. copii. În anul 1961. Fara doar si poate. mai încercam sa citim. tinteau la pregatirea terenului prielnic declansarii unei reeducari gen Pitesti. Aici lucrau mai putini oameni. În aceasta brigada lucrau în jur de 100 de oameni. În aceasta brigada am lucrat si eu un timp destul de îndelungat. 4). si pâna la orele 21. M. Pâna acolo se mergea cu remorca. cei care-i mai aveam. unde lucra o brigada formata din 100 de oameni.lua alta înfatisare. Îi placea sa citeasca. Totusi. fara voia opresorilor nostri. actiunea întreprinsa în vederea reeducarii. de colonie. De la orele 17. lucrau miile de detinuti din Periprava. dupa o atât de îndelungata vreme.

În cultura mare a IAS-ului. munca se desfasura în conditii mai bune. am lucrat la culesul porumbului. iadul pe pamânt. Si pe bun drept asa si era. afara de cultura mare. tâmplaria. de-abia ne târam la baraca noastra. grajdurile si întretinerea curateniei în colonie. La toate punctele de lucru din colonie. Din cele descrise pâna acum am putea spune ca. le recoltam si le depozitam în cazi mari. Cea mai placuta munca era la început de toamna. de toate soiurile. Seara. Aici. cu parul în mâna. dupa ce veneau oamenii de la lucru. Cu totul altfel era la gradina. b). eram darâmati. Nu ne oprea nimeni. de asemenea. haita de nebuni. celor ce lucrau la Cultura Mare li se parea un iad aceasta colonie. muncind si glumind. Niciodata nu mi-am putut explica aceasta mare diferenta de comportament al pazei la locul de munca. Atunci începea recoltatul produselor gradinii. tapiteria. De multe ori interveneau ostasii din cordonul de paza. Asa se face ca cei care au lucrat numai în cultura mare. ATELIERELE DIN COLONIE. Se muncea în mai multa liniste si pace. dar pentru unii numai. Un regim mai blând. Pentru ei însa a fost tot timpul un iad. ni se parea ca ne ducem cu pat cu tot în fundul pamântului. fruntile se înseninau. în colonie. toti se bucurau de acelasi tratament.raza de lumina. la locurile de desfacere. la gradina. În interiorul lagarului erau mai multe puncte de lucru: cizmaria. Faceam si stive de ardei. când ne întorceam în colonie. Seful escortei era mereu în mijlocul nostru. croitoria. În spatele nostru. le strângeam. În aceste puncte ne desfasuram noi. precizându-le ca la locul de munca ei raspund de pacea si linistea din timpul lucrului. Am avut si eu parte de el. munca noastra cea de toate zilele. în dreptul pontonului. Asa eram de obositi în zilele când lucram la cultura mare. munca se desfasura într-o nota aparte. Îi alegeam pentru noi. fieraria. 5). cei mai frumosi si-i mâncam. Împreuna cu uica Patru. zi de zi. n-au sa înteleaga niciodata ca Periprava a fost si o raza de lumina. dupa cum se coceau. De aici se alegeau pentru bulion si pentru . Aici lucrau 90% dintre detinutii coloniei. Nu permitea nici o iesire a gardienilor. oamenii uitând de starea în care se gaseau. De câte ori munceam la cultura mare. ne mâna ca pe vite la lucru. asezându-ne pe pat. traiam clipele de iad de la Noua-Culme si Aiud. Se faceau stive mari de varza. în lagarul din Periprava. uzina electrica. Regimul dracesc. aproape de dig. Balabanindu-ne. Rosiile. unde. În timp ce. Rând pe rând. Se aplicau doua regimuri de munca: a). de unde erau încarcate în slepuri încapatoare si transportate în tara. sub biciul si înjuraturile gardienilor.

În acele clipe. În simplitatea lor. din Olosag. Nu era nici un fel de dragoste între ei. O mâncau cu multa pofta. Fiecare din ei avea câte o gamela de zakuska. Lucrarile erau conduse de ing. atât de mult râvnita de noi în desertul comunismului. Erau amenintati cu închisoare. si cu bune. Erau trei cuptoare cu cazane mari. Se urmareau si se vânau unul pe altul ca fiarele din padure. ofiterul politic si alti gardieni. Se reclamau unii pe altii politicului si comandantului coloniei. cei care formau grupul de paza si cei din administratia lagarului. La vreme de zakuska. Nu era nici un gardian cu noi. unde se fierbeau bulionul si pasta. de o parte. Aici am sesizat cel mai bine lupta care se ducea între ei. A facut parte din grupul de rezistenta din partea Clujului . cel care raspundea de toate lucrarile de aici era un inginer agronom de la Bucuresti. Aici era o adevarata oaza a pacii si a linistii. Atunci ne considerau semenii lor. Sef de brigada era Ion Murariu. iar Comandantul ajutor. se destainuiau ca s-au saturat si ei de haituiala. Era cercetator stiintific din cadrul Academiei Stiintelor Agricole de la Bucuresti. În lupta de rezistenta a fost unul din marii luptatori împotriva comunismului. celalalt gardian. cu Spiru Blanaru. Din partea MAI-ului. Se cultivau tot felul de culturi. Ne purta grija numai caporalul. Asa se scurgeau zilele. de cealalta parte. Cei care lucrau în echipa de conserve. Între patru ochi. aveau la dispozitie ce era mai bun. A fost trimis în Banat pentru a lua legatura cu grupul de rezistenta de aici. iar noi uitam adesea unde ne gaseam.Ardealul de Nord condus de Aurel Calin.pasta de rosii. În timpul cât gardianul îsi înfuleca zakuska. Avea multa putere si influenta în Ministerul Afacerilor Interne. noi îl pazeam sa nu fie surprins de colegul lui. si cu rele. A facut scoala de ofiteri în Germania. Ne-a creat cu adevarat un mediu placut de munca. La câmpul experimental se muncea în conditii cu totul diferite de celelalte puncte de lucru. gardienii însarcinati cu supravegherea noastra au ajuns sa se împrieteneasca cu noi. În brigada de constructii. Se realizase o comuniune sufleteasca între muncitori. dar nu aveau ce face. urmarindu-se în mod stiintific evolutia plantelor pâna la . Ei nu mai aveau treaba noastra pâna când venea timpul de plecare la colonie. aproape de Lugoj. munca se desfasura dupa un program bine stabilit. se supuneau orbeste dispozitiilor satanice. seful de escorta si paza. surprindeam omul din ei. având la dispozitia noastra uleiul si sarea. Erau împartiti în doua tabere: — Comandantul cu o parte din ofiteri si gardieni. C-tin Pascu din Timisoara.

îmi povestea despre plimbarile lui cu caruta prin padurea LETEA. într-o echipa. îngânându-l în ecouri pâna departe. în marginea padurii. cu caruta. Ion. Se auzea pâna-n Tomnacica. Copil fiind. pentru a transporta produse din gradina pentru bucataria coloniei. era . când era tânar fecior. Si bucuria ne-a fost atât de mare ca. asa cum facea odinioara. unde numai noaptea ne vedeam de cele mai multe ori. mai ales rosii si ardei. la padurea Letea. Când ne întâlneam în colonie si aveam un pic de ragaz. împreuna cu fratele sau. Dumnezeu l-a luat la el. Cât despre padurea Letea. în ziua de 29 iunie 1995. cu ochii scrutând parca necunoscutul. pe la sfârsitul lunii mai 1961. Toate rezultatele se înregistrau într-o condica. Atunci când nu era nevoie de 20 de oameni la lucru. la început. în rândul dreptilor. pe data de 11 decembrie 1995. am fost dusi la tunsul oilor. când ne-am vazut. peste vaile împadurite. al doinelor cântate din frunza si al vâjâitului gloantelor din pistoalele mitraliera. unchi si nepot. Nostalgic. sa vina cu rosii si ardei. începuse sa-mi povesteasca din aducerile aminte de anii de încercare în luptele grele cu arma în mâna. sub comanda lui Spiru Blanaru. De multe ori venea la gradina unchiul meu Petru Berzescu. sa-si rupa o frunza din copac si sa doineasca din ea. parca amutiseram amândoi. a Sfintilor Petru si Pavel. în aceeasi camera. fusesem la el la Potoc. a luptat împotriva comunismului. În anul acela. de unde venisem. Eram amândoi. Îi ramasesera în suflet si-n minte cadenta gloantelor de mitraliera si glasul ferm al lui Spiru. scaldati în lacrimi. Acum. si acum parca-l aud cum cânta din frunza. La cei 85 de ani ai sai. când. prin padurea dealului Poieni de la Teregova. Când doinea el. îmi spunea ca de multe ori îi venea sa se dea jos din caruta. L-am iubit tare mult pe uica Patru. Atunci aveam grija si-l aprovizionam cu de toate. cald si cu mult soare. de Pietrele-Albe. o parte din noi ne întorceam la gradina. loc de amintire al luptelor încrâncenate împotriva comunismului. Era o zi de vara. De-abia îl asteptau colegii lui de la grajd.maturitate. departe. rasuna padurea. fiind încarcator la mitraliera. Observatiile acestea se facea cu multa precizie si minutios. Acolo. îmi aduc aminte de timpul când. Loc de amintiri acum. Le punea în lada de sub sezutul carutei. anume pentru a-l îmbratisa si saruta de ziua lui. Numai ochii vorbeau.

ni s-a parut un colt de rai în imensul infern al comunismului. Desi robi. traiam. biruitor al zmeului din poveste. sa nu taiem blândul animal.saivanul coloniei. Cu regretul în suflet ca vom parasi frumosul loc. noi. aceleasi locuri. ziua se aratase de tot frumoasa. mai usoara si respira în voie. încalzit de raze. Sa ne pregatim de o noua lupta. încetul cu încetul aluneca spre asfintit. Ca-ntotdeauna. În interiorul lagarului. aceeasi panorama. una câte una. Vântul rece al înclestarii prinse sa bata de la rasarit. Speram si. ne urcam toti în remorca. O data cu iarna. lucram de zor sa terminam tunsul oilor. pe rând. ajunsi la Periprava. Am cunoscut numai aspectul pozitiv. asteptând si noi un Fat-Frumos. Întorcându-ne la oile noastre. sperând. Partea rea ne apare în toata goliciunea ei. fiecare oaie se scula scuturându-se parca de o nesuferita greutate. Periprava. de parca raiul coborâse asupra-ne. ajungem acum sa cunoastem o alta fata a coloniei din Periprava. când am pasit în colonia asta din adâncul deltei. Era acum mai libera. tundeam cu multa grija. Cei care au avut ghinionul de a fi trimisi la stuf. ca o zi de vara. când ai în fata doua lucruri rele. Remorca ne astepta. Asa si noi. despre care am încercat sa vorbesc. De data aceasta. minunile naturii ne înaltau spre lumina. Asezati în genunchi pe covorul de iarba. Visam. în visul omului de a realiza îndumnezeirea. Oameni si locuri se învolburau parca. STUFUL DE LA PERIPRAVA Noi. soarele cu binefacatoarele lui raze ne încalzea si ne tamaduia. Cânta în noi tot farmecul padurii. Toate se derulau ca-n lumea basmelor si a legendelor. Uitam de hamaitul de zi cu zi al gardienilor. Mânuind foarfecele. Ne simteam bine. le aduceam la tuns. Cerul era atât de senin si de un albastru limpede. padurea Letea. limpede si poleit cu aurul razelor de soare. eu . drumul spre libertate. asa cum ne spune atât de convingator parintele Dumitru Staniloae. Acea raza de lumina. care nu stia sa strige. Mireasma padurii ne îmbata. munca din ateliere era mai putin placuta si de tot plictisitoare. de truda lor. Mereu aceiasi oameni. Nori negri se adunau deasupra Peripravei. Ne ancoram în ideal. Pe înserate ajungem la colonie. Spre asfintit de soare am terminat cu tunsul oilor. întarindu-ne. ciripitul pasarilor ne încânta. colt de rai. credeam cu adevarat ca viata noastra a luat alt drum. De dimineata. cei de la Noua-Culme. Cerul începuse sa se întunece. în mijloc de ape. au cunoscut iarasi lupta cu moartea. cei veniti din lagarul mortii. Dupa operatia tunsului. cel mai putin rau devine bun. Se legasera oamenii de meseria lor.

A fost acuzat de pactizare cu taranii. se mai adaugau si haituielile gardienilor. Fusese directorul Câmpului Experimental de la Fundulea. Toti cei care s-au opus colectivizarii au fost arestati. de 25 de hectare. Vara se încalzea peste masura. Nu ajungeau conditiile precare de viata. Pentru realizarea lui. comandat al coloniei era colonelul Gheorghiu. N-au voit sa intre în colectiv. Toti cei care au muncit la stuf au fost cazati în bacuri. Pe vremea aceea. ca mâine vor pleca de aici si vor ajunge sa conduca aceasta tara. Romulus Proistasescu. anume amenajate. a cazut pacostea pe capul unchiului meu Petru Berzescu. Sa ne întoarcem la oltenii nostri. ne-a fost de mare ajutor noua. Nici vara nu se putea locui. prin instinctele lui de proprietate. Adeseori le spunea gardienilor: — “Mai. Toata atentia era îndreptata spre stuf.am avut norocul de a ramâne în colonie. fapt care a contribuit la înlaturarea lui din acest post de conducere extrem de repede. fiind construit din tabla groasa de metal. iar iarna se . Cei ramasi am fost mai linistiti. Asa era la stuf. Gardienii cei mai înraiti erau la acolo. dupa câte îmi aduc aminte. Gardienii nu se prea omorau cu grija noastra. s-a opus acestui proces. Lucram în jurul coloniei. cei care au umplut pâna la refuz colonia si cei care au împânzit marile întinderi de stuf în timp de iarna. statul comunist a înlaturat toate obstacolele. nu era bun pe timp de iarna sa locuiesti în el. detinut si el. În schimb. Conducea gradina coloniei. sa va purtati bine cu acesti oameni. Savu pe numele lui. la întretinerea silozurilor de produse agricole. Au fost adusi la Periprava câteva mii de olteni din Dolj si Mehedinti. Taranul român. un rau nu vine singur. Cu experienta lui de om de stiinta si de cercetator. Printre ei era si un inginer agronom. Am stat cu el în camera la Periprava. Ei nu sunt vinovati cu nimic de ceea ce îndura pe nedrept aici în colonie. Procesul colectivizarii trebuia sa fie încheiat pâna în 1961. În toamna anului 1960.” Aceasta parere i-a fatala: a disparut de la conducere. Asa am ajuns sa cunoastem si noi gândurile lui. Bacul. celor din Periprava. Gheorghiu la liceul din Ploiesti. la degajarea lagarului de zapada si la mentinerea curateniei în interior. ca si-n viata. Târaste dupa el un al doilea rau. A muncit din decembrie 1960 si pâna la 1 aprilie 1961. în tara s-au facut multe arestari în rândul taranimii. fusese coleg de clasa cu col. Un om cu mai mult bun simt.

în limita celui pe care puteam sa-l sustragem din necesitatile bucatariei si ale spalatoriei improvizate. teoretic. ori aici timpul era foarte scurt. cât de cât. Pentru a ilustra conditiile noastre de viata este nevoie a aminti niste detalii fara de care imaginea nu ar putea sa capete un contur real: tinetele erau niste ciubere ale caror extremitati erau prevazute cu doua orificii-ureche prin care se trecea un bat pentru a fi purtate. erau folosite în timpul noptii de nenumarate ori. fara nici o instalatie electrica. Soba era improvizatie ad-hoc. În burta bacului unde erau instalate cele trei rânduri de paturi suprapuse se cobora pe o scara. În aceasta burta metalica urma sa fim adapostiti în cursul noptii pe toata durata campaniei. iar colegul sau îsi sprijinea prajina pe umar ca sa poata asigura. iar combustibilul era tot stuful. Urcarea scarii trebuia sa se petreaca într-un ritm lent. Urcarea pe aceasta scara verticala se facea printr-o procedura sui generis. trebuia sa ne ajunga cel putin 12 ore. orizontalitatea ciubarului. pentru a nu fi împroscati de continut. aproape verticala si numai aceia care au trait în aceste conditii au realizat echilibristica la care erau supusi detinutii de serviciu care trebuiau sa evacueze tinetele si sa aduca hrana. Ca sa întelegeti mai bine conditiile precare în care s-a lucrat în tot timpul campaniei de recoltare a stufului la Periprava. fiindca în afara unei sobe improvizate în strafundurile sale erau instalate paturile în trei rânduri suprapuse într-o întunecime totala.racea foarte repede. aceste recipiente erau insuficiente. la cei peste 300 de insi pe care îi adapostea închisoarea improvizata. Când spun amenajat sunt îndatoritor. iar timpul ramas disponibil pentru hrana era cât se poate de aglomerat. în care unul din cei ce manipulau recipientul urca câte o treapta sprijinindu-se de rampa. fiindca pe de-o parte plecam la lucru. iar pe de alta parte. va redau câteva pagini din Catalin Ropala: — “Bacul era un slep metalic afectat în mod obisnuit transportului cerealelor si care fusese amenajat pentru cazarea noastra. . mai ales din cauza efortului fizic si a frigului din încapere. Desteptarea se dadea la ora 4 dimineata. iesirea de la lucru fiind în mod general planificata pentru ora 5 dimineata. astfel ca în genere erau pline ochi. În campania stufului nu erau prevazute decât doua mese: masa de dimineata. care consta numai din cafea si pâine. care de fapt constituia prânzul. pâna la masa de seara.

unde se gasea bucataria. Un lampas era confectionat dintr-un borcan de sticla ca de iaurt pe care plutea o festila muiata în gaz. pe cap aveam o caciula cu clape pentru urechi. efortul facut ducea la desprinderea neasteptata din clisa noroioasa. sustinuta la suprafata pe o surcea. Picioarele încaltate în acesti galenti dadeau o siguranta extrem de precara. trebuia neaparat sa urmeze coborârea pe scara verticala urmând aceeasi procedura ca si urcarea tinetelor. Nu trebuie sa uitam ca aducerea mâncarii de pe pamânt. iar în locul cureluselor figurau sfori încrucisate. În strafundurile nepieritoare ale bacului. asa cum purtau de altfel si militienii si localnicii si sentinelele. aterizând în ciubarul cu mâncare. un fel de sandale romane primitive si originale. un fel de ciorapi de cauciuc care se ridicau peste genunchi (asemanându-se cu botforii ce constituiau echipamentul de gala al Escortei Regale pe vremea când executam serviciul militar). mai rar pe o bucatica de pluta. Ciulcii erau impregnati de noi cu sapun la cusaturile din spate ca sa nu patrunda apa si erau asigurati ca sa nu alunece în jos prin niste . astfel încât galentul facea un salt în forma de arc. iar în picioare opinci de cauciuc. Desigur ca treptele scarii aveau si ele un start gros de noroi de unde trebuia sa faci un effort ca sa poti sa-ti eliberezi piciorul în timp ce urcai. În interior toti erau echipati cu galenti de lemn. Ni se distribuise fiecaruia un echipament specific muncii ce urma sa o execute: aveam un costum-pufoaica format din veston si pantalon. ca în curând tot acest decor dantesc de întuneric si frig sa fie populat cu licurici. mai ales din cauza lunecusului cauzat de mâzga noroioasa de pe pardoseala. confectionate din tot felul de scândurele sau deseuri de lemn. fara sa avem cutit. dar nimeni nu avea timp sa se mai opreasca din cauza acestei întâmplari. ceva în sensul unor candele primitive. acele luminite firave imaginau un straniu decor de înviere. Din opinci si peste pantaloni trageam “ciulcii”. cum puteam împarti pâinea în 8 portii egale. a fost suficient sa apara primul “lampas”.Desigur ca e greu sa-ti imaginezi cum se putea derula pregatirea mesei pentru 300 de oropsiti. De multe ori. cum puteam înfuleca în graba cele 2 feluri de mâncare si toate aceste pe întuneric? De fapt nu eram complet în întuneric.

ni s-a parut ca munca va fi aspra. înseamna contra revolutionar si trebuia sa ne desparta de D.legaturi împletite din papura. el se infiltra prin pufoaicele subtiri. tarpanul era un fel de secera ascutita. Vântul nemilos al deltei nu ne cruta. dar barbateasca si ca prin inventivitatea detinutului politic vom gasi noi metode . asemanându-se cu vechii cruciati din Evul Mediu. desi temperatura era de câteva grade sub zero. miscarea haotica si continua pentru a nu degera. în principiu. ca niste ucenici necunoscatori. Curând m-am lamurit ca C. De ciorapi nu putea fi vorba. când temperatura scazuta prezuma înghetarea baltii. foarte simpla: cu mâna stânga cuprindeai un manunchi de tulpini de stuf. Nenorocirea era ca. ci mai mult trufas: clapele caciulii erau lasate peste urechi si peste sprâncene.R. un lipovean urias. Din capul locului. Toata tehnica recoltarii stufului era prevazuta numai pe anotimpul de iarna. aspectul nostru nu era jalnic. prelungita cu un bat de circa un metru. Pufoaicele aveau impregnat pe spate un mare C. iar nojitele de papura împletite peste gambe ne dadeau un aspect razboinic. de multa vreme ciorapii cu care fuseseram arestati se tocasera.. nu avea rezistenta ca sa suporte greutatea omului. uneltele care serveau la recoltarea stufului. bietii lucratori stuficoli. Ni s-au distribuit tarpanele. Tehnica recoltarii era. Nu ni se zareau decât ochii care luceau în întuneric ca ai lupilor. Protectia picioarelor contra înghetului era asigurata de clasicele obiecte cazone pe care le confectionam distrugând dosurile de perna din echipamentul patului de dormit.C. stuful forma un fel de protectie. iar cu dreapta sprijineai tarpanul pe luciul ghetii si printr-o singura lovitura circulara (ca la coasa) desprindeai tulpinile. ne-a facut cunoscuta tehnica secerarii stufului. la început. brigadierul civil. Când apaream în front aliniati pentru a pleca la lucru. eram aproape înghetati. Tulpinile astfel taiate se rânduiau în ordine pe gheata si când erau de dimensiunile unui maldar se legau printr-o funie confectionata tot din stuf. dar din cel mai fraged care nu ajunsese înca la maturitate. iar noi. în naivitatea mea am crezut ca am de-a face cu o organizare perfecta în care fiecare individ avea impregnate initialele numelui sau. când ne-am primit pufoaica. Vanea. Vestoanele erau scurte si aproape ajungeau ciulcii.R. astfel ca balta. pe care îl purtau detinutii de drept comun care lucrau pe alte bacuri. Singurul remediu era miscarea. chiar daca avea un start de gheata la suprafata.

apoi. Am cedat si rezultatul a fost ca ne-am semnat singuri sentinta. se producea un alt fenomen. nu stiau ce sa faca mai întâi. Nu am auzit ordinul “Foc” fiindca acest ordin nu s-a dat. dar în acel moment mi-era perfect indiferent daca acest ordin va fi dat sau nu.” Fragment din articolul Campania de recoltare a stufului la Periprava . Curând s-au declansat bolile. rebegiti de frig. brigadierul civil. Daca pentru încaltaminte gasisem imediat antidotul schimbând puful de stuf din opinci ud cu praf uscat. publicat în “Din documentele rezistentei” nr. Încaperea se umplea de aburi. pentru pufoaicele îmbibate de apa nu exista remediu: trebuia sa le purtam ude pe noi si numai vântul le mai putea zvânta la suprafata. La refuzul nostru de a intra în apa am fost aliniati ca într-un pluton de executie. Se schimbau de hainele ude. Ca la comanda. cu argumente pro si contra. Cei tineri au rezistat mai mult. uzi pâna la piele. Lumina din camera era slaba de tot. atitudine ce nu era prevazuta în regulamentele coloniei de munca. formata din lampasele improvizate. de Catalin Ropala. Noaptea. care reuseau. Se trezeau oamenii cu broboane de transpiratie siroind pe spate si pe fata. A urmat o lunga tocmeala. se apropiau de cuptor sa se încalzeasca. nu putea sa lumineze cum trebuie. niciodata nu am crezut ca acest ordin poate fi dat. atârnându-le de pat. Cei care erau lânga soba se supraîncalzeau. Personal. când se întorceau. astfel ca ne-am trezit în apa pâna la brâu. Aerul devenea încarcat de vapori de apa. Cuptorul se încalzea prea tare. sufocant si rau mirositor. fiindca în aceste conditii. nimeni neputându-si asuma raspunderea secerarii a 300 de vieti omenesti. tineau rece. cei batrâni si slabi adesea plateau cu viata. în încaperile bacului. fiind din metal si fiind complet în apa. ne-a mângâiat aratându-ne ca si lucratorii civili lucreaza în aceleasi conditii. Se trezeau la un moment dat ca-ntr-o baie de aburi. a trebuit sa rezistam trei luni. Cu gurile . Multimea aceea de licurici.pentru usurarea muncii noastre. Surpriza s-a produs în prima zi de munca: gheata ceda pe toata întinderea suprafetei. am parasit cu totii locurile de munca refugiindu-ne pe un teren solid. Peretii bacului. Totul se facea pe bâjbâite. iar în fata noastra santinelele si-au încarcat armele si pustile mitraliera asteptând numai semnalul pentru a deschide focul. E drept ca pe parcurs cam 5% din efectiv s-a prabusit plecând pe drumul fara întoarcere.6/1992 — Arhiva Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din România Seara. pag. iar cei de pe margini resimteau frigul. iar Vanea. 169-175.

ziua umezeala patrundea din afara spre corp. ca prea au fost curati la suflet. trei la numar. Toti au plecat la stuf. În baracile oltenilor. Nu se mai deosebeau de noi. Ne luam angajamentul de a comunica celor dragi. O data cu vestitorii primaverii. si-ntr-altul. ei tot uzi ajungeau. cei vechi si caliti în focul iadului. Cum spuneam. Aripa mortii îndolia si colonia Periprava. Aproape ca ne luam ramas bun de la cei mai apropiati. al celor carora li se împlineau anii de lagar.cascate. Inginerul Sava. Aveau sa ne prelungeasca pedeapsa cu înca trei ani. Din decembrie 1960 si pâna în aprilie 1961 au murit foarte multi dintre ei. Spre sfârsitul anului 1961. Celor mai multi dintre noi le expirau pedepsele la aceeasi data. înjuraturi. De-abia asteptam ca oamenii sa se întoarca de la stuf ca sa vedem cine a scapat cu viata. cei ramasi. Îl stiam slabit înca de la Noua-Culme. s-au întors în colonie. Nu se puteau împaca cu gândul ca le-au luat pamântul si libertatea. ca sunt bine . Se distingea tot mai insistent pe buzele noastre. sinistrul cuvânt — reeducarea. Nume intrat în istoria universului concentrationar din România comunista. fara exceptii. în toamna târzie a anului 1960 au fost adusi la Periprava câteva mii de olteni. îmi spunea: — “Au murit multi. ghioceii. din puzderia de oameni din toamna. nu-si mai faceau aparitia printre noi. În 12 septembrie 1961 trebuia sa fim pusi în libertate. Ma gândeam la uica Patru.” Eram în 1961. Bruscari. Unii din fostii gardieni. care era considerata ca o oaza în desertul comunist. Au cazut ca spicele de grâu înaintea coasei. În concluzie. toti care îsi ispasisera anii de lagar erau eliberati la termen. anul sperantei noastre. cam prin luna septembrie. Stapânirea voia sa scape de ei. cautau aer curat. care venise din mijlocul lor. NORI NEGRI DEASUPRA PERIPRAVEI FENOMENUL PERIPRAVA Periprava. Locul unde atâtia au patimit si au murit. cel mai numeros lot din tot lagarul. Pâna atunci. deci pâna în 1964. dar si înversunarea. Nu erau obisnuiti cu hartuielile ca noi. cei care aveam la ora aceea peste 10 ani de temnita. Gardienii începusera sa se faca tot mai des vazuti printre noi. Si-ntr-un fel. mai blânzi. Dar n-a fost sa fie asa. S-au daruit jertfei cu totul. Pe fetele lor se citea dezolarea. acum vedeam rândurile rarite. iar noaptea pornea din interior spre afara. cei care au mai ramas în viata. eram un lot de 121 de oameni. oltenii nostri s-au acomodat cu Periprava. familiilor lor despre ei. cei de la stuf. Ne-am pregatit din vreme. spiritele începusera sa se agite prin colonie. Dupa un an de lagar. În 12 septembrie trebuia sa ne eliberam.

nimeni n-a aflat. Nimic si nici un nume strigat. de la Teregova. Îmi cunostea foarte bine familia. unde ofiterul politic. îndeplinea formalitatea de a-l anunta pe fiecare ca ni s-a prelungit cu înca trei ani lagarul. Ce-o fi? Nimeni nu stia. Din timp m-am pregatit sa ma despart de uica Patru. am fost chemati la clubul coloniei. nici un nume strigat. Dupa o saptamâna. ca vor colabora cu securitatea. Ziua mult asteptata a sosit. Fiecare treceam si semnam de luare la cunostinta. În total aveam 6 ani de lagar. Era bucuros ca vor fi anuntati ai lui. Deci trebuia sa mai facem înca trei ani. Cei 20 care au plecat din lotul nostru. Începuse sa se dezlege enigma. Era 12 septembrie 1961. cu inima cât un purice. Era o liniste prevestitoare de furtuna. Mult mai târziu am aflat de ce s-au petrecut aceste lucruri. un ofiter cu lista în mâna anunta 20 de oameni din lotul nostru. Ce se întâmplase? ne întrebam noi. afara. au fost eliberati în urma angajamentelor luate. fara raspunsuri. am fost poftiti pe rând la o masa. Trebuia sa mai ramâna înca 3 dupa mine. Era din Mehadica. Acum este mort de multa vreme. Acolo. în libertate. În tot timpul închisorii a fost un om cinstit si corect. Simteam cu totii ca ceva s-a întâmplat. cu un maldar de dosare în fata. Afirm acest lucru în urma unei întâmplari. când a auzit ca el s-a eliberat având aceeasi pedeapsa ca si mine. în sala mare a bibliotecii. ca s-a înecat ca tiganul la mal. cu mult fast. fratele tatalui meu. El avea 6 ani de lagar. ceva nu-i în regula. Mie îmi parea rau ca-l las în urma. Noianul de întrebari se bulucea în capul nostru. dar nimic la orizont. dar si resemnare. Dumnezeu sa-l ierte. În zadar am asteptat. Doamne. Am tot asteptat noi. Unul din cei care a plecat în aceste conditii era dintr-o comuna apropiata de Teregova. s-a . Sotia mea. cu o saptamâna înainte de plecare. toti cei ramasi. pe la orele 4 dupa-masa. Spre seara. ca linistea s-a asternut peste toata colonia. Ce-au discutat. Nici o miscare prin colonie. Pe fetele noastre se citea nedumerire. Cei 20 de strigati si-au facut bagajele si s-au dus. 101 la numar. Alta lista n-a mai urmat la rând. despre el. ca multe mai sunt de îndurat! ne spuneam noi în sinele nostru. Acesti oameni care au plecat. pe rând au fost chemati de ofiterul politic. Un lucru ne-a parut noua suspect. cei în cauza.si sanatosi.

Ne-a explicat pe . Dupa 1964. Într-una din zile. Sotiei mele nu i-a mai trebuit nimic. parinte Nicolae?” El a raspuns: — “Ma rog si pentru cei care ne-au ucis si chinuit. Sa-l ierte si Cel de Sus.dus la el. ca tare a fost slab. El fugea de noi. Este calatorit si nu vine decât peste câteva zile. sa stiti un lucru. Toate acestea le stiu de la el. Nicolae Steinhardt. Profesorul Ion V. Anchetele securitatii se tineau lant. dupa ce si-a facut în genunchi rugaciunile. Acesta i-a raspuns ca au fost represalii dictate de centru în urma manifestatiei românilor de la Paris. Georgescu a fost repezit pentru îndrazneala lui de a-i acuza. Ne-am resemnat si ne-am continuat viata de lagar cu munca si cu nadejdile noastre de mai bine. sa-l întrebe ce stie despre mine. Pentru mine a fost o mare deceptie ca acest om cazuse. a lotului de 101 oameni. Cazuse. Cei ce vin dupa noi vor învinge. a fost întrebat de sotia unui martir de la Sighet. Iata ca si aceasta enigma s-a dezlegat. nici o explicatie. le-a spus ca sotul nu este acasa. A recunoscut ca i-a fost frica. chiar daca noi vom muri. L-am iertat. când ne-am eliberat si m-am întâlnit cu el. în dosul perdelelor. Sa-i ierte si pe ei Dumnezeu. N-a rezistat pâna la sfârsit. din iulie 1961. nici o lamurire. Când au ajuns la Mehadica. la casa lui. La acest lucru i-a raspuns: — “Domnule colonel. pentru ca este o utopie. Am stat în Rusia 11 ani. El s-a retras repede de la geam si a disparut. Enigma se dezlegase. ca eu stiu mai multa politica decât d-voastra. Era prin octombrie 1961. Plina de revolta si dezgust. dar neamul românesc sa-i judece si sa lase urmasilor nostri o lectie de aparare a neamului în fata raului. ca n-au stiut ce-au facut. Am stat de vorba cu Beria si-mi dau seama foarte bine cum se misca lumea în prezent. împreuna cu sora mea. Georgescu îl întreaba pe ofiterul anchetator de ce si-au permis sa faca aceasta mare greseala politica. în fata altarului. desi era preot.” A fost scos afara si amenintat cu izolarea. cu multi ani de lupta. de familia mea. Sotia l-a recunoscut. Veneau pentru asta ofiteri de la centru. împotriva comunismului. Dupa lungi discutii. Ion V. Cu mult sânge rece. a înteles cum stau lucrurile. care l-a însotit la biserica de acolo: — “Pentru cine va rugati. Afara la poarta a iesit sotia lui. mi-a relatat întâmplarea cu sotia mea. D-voastra veti pierde partida. Atunci s-a facut lumina. Comunismul va fi înfrânt. la Mehadica. a fost chemat la ancheta prof. Ion V. de a prelungi nejustificat detentia noastra.” Si eu zic sa-i ierte. l-au vazut la geam. fiind sub ascutisul sabiilor voastre. Georgescu.

schiop de piciorul drept. noi. sfatuindu-ne sa fim extrem de atenti ca un nou val de teroare va avea loc acum la Periprava. Dupa declaratiile lui Craciun. am ramas uluiti. de la cei veniti de acolo la Periprava. în prezent. Colonelul Craciun. Willi Popescu. Într-unul din episoadele “Memorialului Durerii”. Se anunta o lupta grea. Sebastian Erhan. a fost si anul când în Aiud s-a declansat reeducarea. reeducarea. În mintea noastra se derulau planuri de tot felul. Angheliu era un om mic de statura. Gherla. comandantul Aiudului. Ion Sadovan. cu ochii aprinsi. Ion V. ca-n viata nu exista nici o problema careia sa nu i se gaseasca si rezolvarea. Mihai Angheliu. totusi. Se studia cum sa se puna în aplicare planul de reeducare la Periprava. Era un fost dizident din timpul lui Gheorghiu-Dej. De când i-am vazut împreuna. Satana parca-i adusese pe amândoi. Eram convinsi. Georgescu. S-a creat o stare de tensiune. a spus ca pe vremea aceea se hotarâse de catre conducerea “Partidului” ca în Aiud sa fie adunati toti legionarii din tara. Acum era marginalizat si bagat în lagar cu pedeapsa administrativa. Pentru noi. an de cotitura în lupta noastra de rezistenta. ne-am dat seama ca ne pregatesc pieirea. pe viata si pe moarte. Dupa felul cum au decurs anchetele pâna atunci si dupa întrebarile puse de ofiterul anchetator. de panica în mijlocul nostru. cei ce veniseram de la Noua-Culme. uscativ. cei pe care Dumnezeu ne-a întarit si scapat cu viata din prima încercare de reeducare. Fusese în Comitetul Central. Despre acest lucru aveam sa aflam mai târziu. O a doua experienta pe spatele celor torturati nu se putea închipui ca va avea loc. brunet si . La fel si la Periprava. Aiud. Horia Cosmovici. pe Ioanitescu si pe Angheliu.larg cum stau lucrurile. Prin el se încerca. Când l-am vazut. în Aiud erau peste 4000 de persoane. Aveam cu noi câtiva români cu multa experienta în lupta de rezistenta: Prof. Anul 1961. Bucur Stanescu. În jurul lor eram noi. În colonie se gaseau foarte multi care au trecut prin infernul de la Pitesti. fostul comandat ajutor de la Aiud si comandantul lagarului de la Noua-Culme. unde reusise sa aduca moartea în mijlocul nostru. reiesea ca erau hotarâti sa declanseze o noua persecutie sau chiar sa precedeze exterminarea noastra. era ceva uluitor. În colonie a aparut la un moment dat maiorul Ioanitescu. Zvonul se facea tot mai auzit. din om în om. care trecusem prin lungul sir al închisorilor. Noaptea nu se mai putea prinde somnul de noi. Mai venise în colonie si un detinut. cei multi. Tiberiu Mitar. care era seful securitatii de la Constanta. Ilie Ghenadie.

. tie nu-ti pare rau?” — “Nu!” i-am raspuns eu. pe strada si acasa chiar. Cu ochii scânteind. Dar a fost sa nu fie asa. Totul era regizat de afara. numai eu stiam cât eram de tare. Ma obseda figura sotiei si a copiilor. am fost si eu anuntat de sentinta de divort. Nu ma asteptam. mi-a dat doua palme zdravene peste fata. dat peste cap. Prietenii veneau si glumeau cu mine. Copiii nostri n-au fost primiti la scoala daca mama nu era divortata. Dar. M-a surprins cu durerea înecata-n lacrimi. Du-te si te spala. În interiorul meu eram. Era cel mai bun prieten al meu. afara de Cel de Sus. Intrasem bine în anul 1962. Toti cei din jurul meu au ramas consternati de seninatatea cu care primisem sentinta. ofiterul de la birou anunta divortul si astepta satisfacut înmarmurirea celui în cauza. sa nu te mai vada nimeni!” De atunci n-am mai scapat o lacrima. Eram la margine de lume parca. Cu zâmbetul pe buze. La serviciu. m-a napadit durerea. Primele trei zile am rezistat. Sa-i ajute Dumnezeu!” Ofiterul. Pe cei de acasa îi amenintau cu darea afara din serviciu. intrigat. Spre vara. stiindu-ma stapân pe sentimentele mele. Pe sotiile noastre le-au obligat la aceasta.cu o voce metalica. Ion V. spre stupefactia ofiterului. erau urmarite de un agent al securitatii. în fata tuturor. În clipa urmatoare. Ardeam. fara ca cineva sa fi stiut vreodata de acest tragic sfârsit. Greul mi l-am dus în tacere. Noaptea aveam cosmaruri. ma. .. unde era infirmeria. Ca din senin. ai condus grupul de rezistenta? Sa nu te mai prind cu lacrimi pe fata. singur pe aleea din spatele baracii. Nu era nimeni. Pâna seara. Am parat lovitura cu exclamatia: — “Bine a facut. spunându-mi: — “Nu ti-e rusine? Ai uitat cine esti? Acesta-i exemplul tau de conduita în colonie? Nu esti tu acela care. însa. în desis de padure si-n nesfârsitele întinderi de stuf. Avalansa de divorturi numai dupa 1961 a început. afara. în fata mea apare prof. Si-a luat o grija de pe cap. m-a întrebat: — “Ce. Cu mult fast erau communicate. am reactionat invers decât ceilalti. S-ar fi putut întâmpla ca trupurile noastre sa fi îngrosat fundurile lacurilor si canalelor din Delta. Lacrimile-mi siroiau fata. colonia aflase cum înfruntasem ofiterul si cât de linistit paream. Georgescu. De acum este libera. În acest timp. însa. în colonie apareau tot mai des sentintele de divort. Pentru moment am ramas consternat. Într-o dimineata.

nu primeam. Cu el m-am înteles cum sa ne trimita vesti de acasa. uica Patru m-astepta cu zâmbetul pe buze. Am gasit foita dupa foita. La doua saptamâni o data. Seara m-am dus la baraca lui. Prin el am primit si eu vesti de acasa. De sub perina scoate stergarul si mi-l întinde. Printre ei era si uica Patru. se petreceau înainte de 12 septembrie 1961. acesta este semnul ca ne-a scris. daca uica Patru va primi un prosop în pachet. De-abia asteptam pachetul lui uica Patru. România a reusit sa fie în fruntea popoarelor ni se spunea. Ne rugam amândoi: — “Multumescu-Ti. scrisorile au fost suspendate pentru cei mai multi din lagar. De primit scrisori. Doamne. Oamenii care scriau acasa completau textul de pe tabla. Dupa o vreme. Ion Banda de la Rusca. La patul lui. biblioteca fusese înfiintata cu un anumit scop. Toate acestea. În sfârsit. Sa iau prosopul si sa caut în tivul lui de la ambele capete. venea ofiterul politic si ne facea o scurta expunere. Unii dintre noi aveau dreptul la expedierea unei scrisori pe luna si la pachet. ofiterul politic scria. economic si mai ales edilitar. Acest . Mi-era teama ca nu gasesc stergarul în pachet. În sala de club. nu mai stateam cu el în baraca. pachetul a venit. Grabit sa ajung cât mai repede la el. în baraca. ca de tigara. pe o tabla mare de scoala. Rusia. Numai pachetul îl primeam.În colonie. cu un scris marunt si îngrijit. eram tentati sa strigam ca niste copii. cu biblioteca si scrisorile. textul scrisorii. nu mai stiam pe unde calcam. cu datele fiecarei familii. Nimeni din colonie nu credea o iota din cele debitate de ei cu atâta îndrazneala. Era spre bine? Scrisorile ne erau dictate. de a crea o atmosfera de destindere. În 1962 se elibereaza din lagar un prieten de-al nostru. Erau direct interesati sa luam cunostinta de realizarile pe plan cultural. însa. De un timp. de luare de contact cu realitatea de afara. facuta sul. M-am asezat în pat si am început sa desfac tivul de la stergar cu multa grija. Numai luând exemplu de la marea noastra prietena si protectoare de la rasarit. El mi-a precizat ca. ca ne-ai ajutat!” Cu înfrigurare am luat stergarul si ca un bezmetic am întins-o la baraca mea. Învaluiti amândoi în lumina bucuriei. de creion chimic. Era scrisul sotiei. Numai cei de la ateliere si grajduri. Unii au luat contact cu familia. din libertate. pe o carte postala. Foarte putini mai primeau pachete.

se întrerup toate lucrarile. la mijlocul anului 1962. cu numele de Horea. În colonie se strânge surubul tot mai tare. în 12 septembrie 1958. sa aratam ca numai “Partidul Comunist” merge pe linia constructiva a socialismului.lucru s-a întâmplat cu mult timp înainte de divort. Ceea ce. ne-am miscat oarecum mai în voie. Pâna catre mijlocul anului 1962. La gradina erau tot mai putini din ai nostri. Numai acesta ne orienteaza pe calea cea buna. Trebuia sa avem grija sa nu atacam regimul. sotia mea era însarcinata. la 7 luni. mai ales clasicii literaturii române. Spre sfârsitul anului 1962. la început de reeducare. deocamdata. De atunci si pâna la primirea prosopului. Cu mine în camera era si un bun prieten al meu. Intrând pe fir Mihai Angheliu. Iata-ne. Pâna acum. calauzitor al drumului firesc pe care poporul român trebuia sa mearga. În ele trebuia. nu am mai stiut nimic despre cei de acasa. Nimeni nu mai voia . Spre toamna. Ni se pune în vedere ca acele comunicari sustinute la club trebuie sa fie facute cu alt scop. Eram izolati într-o baraca. au început sa se ia masuri de restrângere a libertatii. de la Teregova. Petru Grozavescu-Maranu. politica. Locul lor îl ocupau detinutii de drept comun. ca la o comanda. S-a bucurat luminându-se la fata. în cultura. La fel si uica Patru a primit de stire. de la sotia lui. Eu îmi alesesem “Hanu-Ancutei” de Sadoveanu. ca singura forma legala si constructiva a societatii de mâine. Am primit vesti multe si îmbucuratoare. deci. la club. nu mai aveam nimic. Recunoasterea partidului comunist. Atacul l-a început cu biblioteca. Au disparut în buna masura cartile bune. Nu mai lucram la gradina. economie si-n crearea unei lumi noi. câte unul din noi mai citea câte o dizertatie pe marginea unui volum de literatura. Lucrurile s-au desfasurat în modul acesta lent. La acest semnal de lupta. sunt scosi de la grajd detinutii politici. S-au retras o multime de carti. Nasterea a fost înainte de termen. fara exceptie. Pe la sfârsitul lui ianuarie 1959 trebuia sa nasca. Nu ni se cerea sa-l laudam. Acum am aflat ca mai am un fecior. Nu mai spun de Eminescu. colonelul Craciun le pretinsese la începutul anului 1961. la Aiud. creator al omului nou. schiopul. cam prin aprilie 1962. se cerea si la Periprava. dupa bunul plac. Pedepsele se întetisera. În stergarul primit erau si pentru el 5 foite. lucrurile s-au schimbat. S-a nascut în ziua de 5 decembrie 1958. cu vesti de acasa. Acesta era imperativul vremii. pâna când s-au hotarât ca reeducarea sa înceapa cu adevarat. Când m-au arestat din Baragan.

sa contribuie cu comunicari literare. Toti acestia erau patati. Sa continuam travaliul pentru comunicari literare în cadrul clubului nostru. pe cât este posibil. Georgescu ne recomanda clasicii rusi ca subiecte de lucrari si cei care au simpatizat cu ei. La biblioteca era un mare numar de carti care elogiau pedagogia marelui educator rus Makarenko. Reusita depindea de strategia uneia din tabere si de cel ce avea initiativa la lovitura de gratie. Georgescu. Prof. Sa le-o luam înainte tortionarilor. Aproape tot timpul cât maiorul Ioanitescu se afla prin colonie. Primul care a luat un subiect a fost I. Angheliu. Aici intra si Sadoveanu. sa chibzuim. prof. Georgescu. ca este un Makarenko al nostru. Ca un cuvânt de ordine. vine si ne spune ca noi trebuie neaparat sa ne mentinem pe pozitia luata în toamna târzie a anului 1961. si-a dat drumul la limba. Pe zi ce trecea. bucurându-se din plin. deci. La vremea aceea eram deja despartiti în doua tabere de lupta. Gherla si Aiud. Corneliu Octavian. câti mai ramasesera în biblioteca. ajungem la concluzia ca avem nevoie de timp. avea tot mai multi detinuti în jurul lui. Îi cunosteam pe toti. Angheliu s-a luminat la fata. Ion V. Ion V. în frunte cu prof. Suferea de logoree. Se cerea. sa actionam repede. Ce era de facut? Ne adunam câtiva. Ion V. Sa prelungim starea aceasta de trecere. La îndemnul lui Ion V. subiecte din clasicii nostri. Georgescu ne impune sa tragem de timp. Mult mai volubil în manifestare. din scriitorii români. anume hotarârea noastra de a continua comunicarile literare în cadrul clubului. cu experienta lui din Siberia si cu intuitia lui asupra primejdiei declansarii unui nou macel în rândurile noastre. care la ora aceea devenise brigadierul sef al coloniei. era pe lânga el. Reusise sa se înconjoare de multi oameni compromisi.V. Dupa lungi discutii. Sa ne alegem. La finele lucrarii. de la destindere la saltul în reeducare. se straduia sa-l convinga pe maiorul Ioanitescu. care erau informatorii securitatii sau fosti tortionari la Pitesti. ajutorul de comandant al coloniei. Când am transmis acest lucru. Georgescu. am optat pentru o cale de mijloc în elogierea comunismului. Din clasicii rusi erau mai multe. al românilor. Pentru a îmblânzi atmosfera si a abate atentia celor care declarasera reeducarea. Era un om extrem de . În tabara noastra se afla un avocat din Focsani. Georgescu. sa recunoastem bunavointa partidului de a ne reda societatii. Lucrarile sa respecte fondul literar. Pe ofiterul politic ajunsese sa-l domine.

Georgescu. dupa multi altii. îmi spune: — “Mai Tase. Georgescu. Am observat ca tine la tine. I. Sa nu-ti fie frica de el. care lucra mâna în mâna cu Ioanitescu si. Comandantul era multumit de el. era chemat la ancheta Corneliu Octavian. iar la urma. tu vei ramâne aici. când cu unii. Pe atunci. Asa stând lucrurile. Îl avea în supraveghere.V.abil si intelligent. Dupa un timp destul de îndelungat. facând televizorul sa mearga bine. Ion V. prof. S-au grupat pâna la unul în jurul profesorului lor de teologie. Biserica a luat parte efectiva la lupta. când cu altii. Dar. Corneliu Octavian avea o linie precisa în ceea ce priveste reeducarea. ceea ce era bine în prezent la el e ca nu admitea nici el reeducarea. în disperarea noastra. a câstigat încrederea cadrelor. În rest o scalda. dar în numar mai mic. Stiam ca daca nu vom gasi o portita de iesire vom muri cu totii. atunci când venea la Periprava un colonel de securitate de la Centru. În vremea aceea. din partea securitatii de la Bucuresti. dar friza usor lipsa de caracter. Era împotriva ei. sa iesim curati din înclestarea aceasta. E un om cu multa judecata. din Rusia. I. El se pricepea la electronica. Ne rugam lui Dumnezeu. pâna când. sa te apropii de Corneliu Octavian si sa-l cultivi. Ion V. Georgescu l-a pornit împotriva lui Angheliu. în tara la noi era o noutate. Norocul lui si al nostru a fost ca a reusit de prima data sa puna televizorul în functie. Georgescu. La Periprava aveam multi preoti în jurul nostru. Stia ca asta însemna moarte. Clubul cadrelor cumparase un televizor “Cosmos”. de la ierarhi si pâna la ultimul preot. ofiterul politic. Îl urmarea pas cu pas pe I. S-a observat ca. Corneliu Octavian era chemat zilnic de comandantul coloniei. În tot zbuciumul acesta. au stat ca un zid de aparare a noastra. El numai . ca ne va fi de mare folos în lupta noastra. Zilnic era la clubul cadrelor. care s-a apucat de lucru. Cu ei împreuna au fost si preotii uniti si romano-catolicii. eu voi pleca acasa daca îmi vor da drumul la termen — 12 septembrie 1962. nu se stie. Asa cum era izolata colonia. mai ales a comandantului.V. pe prof. Sub imboldul lui. Georgescu începe sa-l cultive pe Corneliu Octavian. Se rugau tot timpul sa ne ajute si sa ne întareasca Cel de Sus sa putem birui. Nu stiau cum sa-l instaleze. Nu avea nici o tangenta cu ofiterul politic din Periprava.V. Asa au facut apel la Corneliu Octavian. A intuit. Numai Biserica Ortodoxa a dat peste 2000 de preoti târâti în lanturi si aruncati în celulele reci si întunecoase ale izolarilor. era chemat si I. dupa pozitia pe care o avea în colonie si dupa apropierea fata de comandant. Georgescu. nu ne-ar fi auzit nimeni strigatul final.V. De aici si ura politicului pentru el. Într-una din zile.

Este acest fenomen fara precedent în istoria gulagului românesc. frontul de lupta. s-a aliat cu noi. de Corneliu Octavian nu s-a mai prins nimeni. În rândurile noastre. În concluzie. o parte din ofiteri si mai multi gardieni. ca din senin. vorbeam întotdeauna cu el. ne-am zis. În schimb nu-l puteau suporta maiorul Ioanitescu si ofiterul politic. Tabara noastra. pe ei nu mai are cine sa-i acuze. La una din aceste scene. Periprava a devenit astfel un caz unic în gulagul românesc. apare comandantul coloniei. a stiut sa-l atraga pe comandant. Mereu îl repezeau si-l aruncau în colonie. De felul cum va miscati depinde victoria voastra. Când venea de la clubul cadrelor. Din acel moment si pâna la sfârsitul coloniei. care îi spune ca de acum încolo de el nu se va mai lega nimeni. Nu dupa multa vreme. când celor doua tabere ale detinutilor li s-au aliat câte una din cele ale Conducerii. tu sa te gândesti la mine. Aceasta tabara era pentru reeducare. lupta împotriva raului. Îl astepta Comandantul. uniti. Era destul de prudent. În jurul lui erau numai ofiteri si gardienii care se strânsera în jurul comandantului. tabara formata de comandantul coloniei. fie buna. Locuiam împreuna în aceeasi baraca. între comandanti a fost o discutie la cutite. în speranta ca-l voi sprijini în actiunea lui de lupta împotriva lui Angheliu. Va va fi de mare folos în lupta voastra. Asa am si procedat. Vine la baraca si povesteste cele întâmplate. s-a aliat cu Angheliu. Câstigase încrederea comandantului si a altor ofiteri. a celor care luptam împotriva reeducarii. Ma cultiva si el pe mine. când paznicii cu pazitii. Apropie-te de Corneliu Octavian. Corneliu se familiarizase cu clubul cadrelor. Se contura acum. 2). asa cum ti-am spus alta data. Corneliu este chemat afara. la clubul cadrelor. Mai bine zis: 1). Vechii tortionari stiau ca daca vom muri noi. Atunci nu vei gresi. prin Corneliu Octavian. Nu mai lega nici o discutie cu nici un gardian. Va executa numai ordinele lui. Când luati o hotarâre. Pe tacute. si-au facut aparitia si cei . Am riscat în manevrele noastre de a atrage de partea noastra pe Comandant. lupta se contura tot mai precis. ale grupului care ne opuneam reeducarii. ofiterul politic si cu putini gardieni. fie rea. ce as spune eu. bine de tot. Tabara maiorului Ioanitescu.pe mine m-a avut în primire. fara nici un motiv. Se declansase un razboi între cele doua tabere ale Administratiei. Deci. Totul sau nimic. Târât. Corneliu fusese azvârlit în colonie.

Timpul însa a dovedit ca prof. Ion Maxim. La ce i-a folosit bravada aceea? A ajuns sa-i dedice poezii Elenei Ceausescu. intransigent si dur. A mers pâna la a-l insulta. dupa câtiva ani. Ioane. Ion V.” Mi-a raspuns ca nu-l cunosc daca asa pot vorbi cu el. nici o manevra. Atunci la ce foloseste aceasta bravada a d-voastra? La auzul acestei apostrofari. dar acum nu faceti nimic cu asta. Nici nu voia sa auda de comunicari literare. Dupa eliberare s-a stabilit în Timisoara. si noua. ca a murit de mult! Un alt om. Nu l-am mai vazut mult . Facea si el parte din grupul celor care nu voiau sa dialogheze cu administratia. Când toti ne-am eliberat. El era unul care se lua la harta cu toti ofiterii si gardienii ce veneau în contact cu el. pentru atitudinea luata fata de reeducare si pentru îndemnul de a continua activitatea clubului pe linie culturala. — “Asculta. Într-o echipa se afla si poetul Virgil Carianopol. cum ti-ai permis sa-l insulti pe prof. de altfel om cinstit si corect. care-l cunostea foarte bine. Mereu era dus la izolare sau chiar batut. Hamat a avut dreptate. ca erau foarte putini din acesti oameni. În curtea coloniei s-au constituit mai multe puncte de lucru pentru noi. Ion V. Aici lucram si eu. Georgescu? mai ales într-un mod grosolan si gratuit si pe o tema unde tu nu ai dreptate. îi spune: — “Domnule Carianopol. Norocul nostru. mi-am permis sa-l bruschez. Fiind foarte buni prieteni. vor fi primii care vor colabora cu ei. Tu când vei iesi afara. Sa stiti ca multi dintre cei care azi braveaza în fata lor si sunt intransigenti. pe zilumina. Credeti ca-i puteti convinge? Va faceti numai rau si d-voastra. de ce nu va linistiti? De ce mereu vorbiti la adresa lor vrute si nevrute? Eu stiu ca aveti dreptate. care nu voiau sa se angajeze în nici un dialog.care nu voiau sa admita nici o repliere. Îl atacase pe prof. si nu ei. era prof. Cu el am avut o discutie. Era atât de pornit ca nici nu voia sa stea de vorba cu nici care din noi. cu multa credinta în Dumnezeu. Se lucra în doua schimburi. celor ce vrem sa ocolim reeducarea. Vei colabora cu ei. Printre ele era si atelierul de confectionat rogojini. Carianopol a sarit în sus si n-a mai vorbit cu Hamat. cu securitatea. Vrem sa învingem noi. nu s-o înfruntam. când vor iesi afara. când se facea schimbul. Dumnezeu sa-l ierte. Virgil Carianopol se gasea lânga Adrian Paunescu si Corneliu Vadim Tudor. profesorul Petru Hamat. tot asa de îndaratnic din fire si putin aplecat spre întelegere. vei fi primul care te arunci în bratele lor. Erau cei duri. Georgescu. Într-una din zile. desi era cel mai în masura s-o faca.

O singura greseala la mutarea de pe tabla de sah a Peripravei si ne costa viata. a predat lucrarea lui învatatorului Stefanescu. Ion V. ma ia de brat si începe sa-mi povesteasca multe lucruri. ai fost singurul din tot lagarul de la Periprava. Georgescu. Mai târziu. Mai apropiat de el era unul Suciu. Era foarte bine cunoscut de catre administratie. Dumnezeu a fost cu noi. La biblioteca clubului lucra prof. Pentru asta eu te stimez foarte mult si apreciez cinstea si curatenia ta sufleteasca.R. Georgescu se elibereaza. Voi ati înfruntat moartea. Nicolae Alexa. ma întretai cu el pe strada. Foarte mieros la vorba. a început sa urzeasca planuri mari.timp. pe vremea lui Teohari Georgescu si Anei Pauker. Suntem acum prin luna septembrie. fost student. Georgescu. pentru a o citi în cadrul clubului. În fiecare zi erau chemati la ancheta oameni din colonie. Îl numisem Timurlenk. acolo la Periprava. În treacat am mai spus ca Angheliu a facut parte din Comitetul Central al P. apoi îmi declara: — “Mai Tase. ca noi ne angajasem pe o linie de lupta. fara sa prinda Revolutia din 1989. Dupa disparitia acestor doi corifei din arena politica. prin anii 1950. A cazut în propria-i plasa. Avea numai 4 ani de lagar. a ajuns si-n închisoare. Bucuros de revedere. Eu colaborez cu ei ca sa pot trai. la politic. Îsi însusise toata tehnica sovietica Stalin-Beria.C. fiind destul de abil. Brigadier sef al coloniei era Angheliu. În 1974. ca vechi activist. a fost marginalizat si Angheliu de catre GheorghiuDej. dar mai stiu ca nici nu uiti neghiobia mea si lipsa de patrundere a realitatii. . se înconjurase de turnatori.-ului. Ion V. dar nu l-am mai întâlnit. Ai avut dreptate. întinsa pentru altii. când voi iesi afara. care era la un pas de noi. de la biblioteca Universitatii din Iasi si învatatorul Ion Stefanescu. Stiam ca-i în oras. M-am împacat cu I. Te rog sa ma ierti. ajungând la conducerea coloniei ca brigadier sef si fiind în bune relatii cu ofiterul politic si cu Ioanitescu. în urma turnatoriilor lui. Lucrez la o revista si-mi public versurile.” A murit si el devreme.V. care mi-ai spus cu atâta franchete ca eu. pe care l-am jignit în mod grosolan. înainte de a pleca din lagar. Stiu ca nu ma condamni pentru acest lucru. dar negru la suflet. Ajunsese spaima coloniei. prin care el urma sa se impuna în ochii partidului. Tu ai vrut sa fiu pe baricade cu tine. am sa colaborez cu ei. În lagarul de la Periprava.

ca-i sfarâmam ca pe niste surcele. Gheorghiu-Dej. Angheliu spera ca din aceasta actiune de reeducare de la Periprava sa-si faca o trambulina de lansare în conducerea P. Deci. Le puneau la punct. Fiecare din acesti îsi avea locul lui bine fixat si promis în Comitetul Central. încet.R. Se ocupau acum de maruntisuri. Angheliu era as în astfel de urzeli. O credeam manevra a lui . dat la o parte. În noi îi duhul lui Stefan Cel Mare. Din ce în ce tot mai multi erau chemati la ancheta pentru abateri de la disciplina interioara si colportari de stiri împotriva partidului. Ne spunea: — “Nu va fie frica. grupul sau s-a împartit în doua. era tot mai apasatoare. A mers pâna în detalii cu planul lui. Aceia care la început erau mai apropiati de Angheliu. asa cum am mai spus. din zi în zi. Îl devora ura împotriva lui Gheorghiu-Dej. vreo patru sau cinci la numar. cu tot Comitetul lui Central. Intereseaza doar actiunea. Pe unul dintre cei care era dat la o parte l-am cunoscut si eu. Acest grup. nefiind nevoie de acest lucru. Dar. O data ce grupul lui Angheliu s-a consolidat. Lupta pentru putere. ci cum da Domnul. Nu-l dau cu numele. Cei care se credeau marginalizati si cu functii mai mici au început sa bata în retragere. Nu era singurul marginalizat.. Eram speriati cu totii. Se apropia de 70 de ani.” Dar. Telul lui era de a rasturna pe rivalul lui de o viata. de la putere. Aveam cu noi un taran.. ca de obicei.. inteligenta altora îl supara de moarte pe Angheliu. Asa a si fost si-n acest nucleu format de Angheliu pentru rasturnarea lui Gheorghiu-Dej. ba înca cei mai buni prieteni. Viata în lagar.C. nu-ntotdeauna-i cum planuieste omul. În planul sau de înlaturare intra si comandantul coloniei. s-au trezit la periferia grupului. Dar. urma sa iasa pe teren si sa înceapa ofensiva. unde nu-i lucru curat. Le destainuie marele lui vis. ucideri si înlocuiri de secretari generali si comitete centrale. pe badia Sebastian Erhan din Câmpulung Moldovenesc. a început apropierea de noi. îsi pregatise ucenicii. apare dihonia. Nu m-a înfrânt razboiul. daramite napârcile astea. Asa s-a întâmplat si cu noi. Cu adevarat ca printre cei care acum erau dati la o parte erau oameni destul de inteligenti. Încet.. De ce sa nu se poata? Doar întreaga istorie a Partidului Comunist era constituita din detronari. Ni s-a parut destul de suspecta aceasta apropiere. Fecioru. de cremene.Dupa luni de zile de activitate în colonie. câstigase încrederea totala a politicului si a lui Ioanitescu. cum frumos îl numea Aron Cotrus pe Horea.-ului. mai copii. Era o capacitate.

Angheliu. Eram în primavara anului 1963. Am fost diriguiti si torturati de Angheliu mai bine de un an. În septembrie 1963 se împlineau doi ani de când începuse sa se strânga surubul. În lupta contra lui Angheliu, mizam pe ajutorul comandantului, prin Corneliu Octavian. Am uitat sa va spun ca din 1962 vara, în colonie a început construirea de tarcuri mari din plasa de sârma, cu ochiuri mici, înalte de 3 metri. Doua câte doua baraci intrau în fiecare tarc. Ce tarcurile au fost facute, a început schimbarea oamenilor prin baraci. Aceasta se facea dupa planul lui Angheliu. Deseori ne ameninta: — “Lasa ca va schimb eu din baraci si va sparg gasca voastra de criminali împotriva Partidului.” Cât era ziua de mare, ne vedeam închisi în tarc. Acolo ne faceam plimbarea, acolo ne duceam viata cu perspective sumbre. Cea mai apropiata asezare omeneasca era comuna Periprava, la 7 km. spre apus. Spre rasarit era comuna Sistovka, la vreo 14 km. În jurul nostru, nici o suflare de om. Peste Dunare, era Vâlcovul. Mlastinile din jurul nostru, pline de stuf si balarii, cu serpi de toate marimile... Fiecare tarc avea un gardian, sub al carui control eram. În acele vremuri, am realizat o deosebire esentiala în comportamentul gardienilor. Daca era într-o zi o echipa a gardienilor cu mai multa întelegere si omenie, atunci cealalta echipa era îndracita. Ne tineau închisi toata ziua în tarcuri. În tura gardienilor buni, toata ziua erau portile tarcurilor deschise. Ne duceam unii la altii si stateam de vorba. Iata ca într-o buna zi, pe la sfârsitul lui septembrie 1963, unul dintre prietenii lui Angheliu, acum margina-lizat, vine la Corneliu Octavian si-i spune din fir a par tot planul lui Angheliu, de a înlatura pe Gheorghiu-Dej de la putere, împreuna cu Comitetul Central. În planul lui mai intra si comandantul coloniei, Fecioru, pe care voia sa-l înlature de la comanda coloniei. În urma celor auzite, Corneliu Octavian ramâne înmarmurit. I se parea un vis. — “Daca-i totul adevarat, suntem salvati”. Cu mult tact, se apropie de omul care-i adusese informatia, rugându-l sa fie sincer si sa nu umble cu povesti. Vazând îndoiala lui Corneliu si ca nu prea are credit, acolo vine cu înca doi prieteni de ai lui, care-i confirma cele declarate mai înainte. De data aceasta, Corneliu le spune categoric: — “Daca voi sustineti ca-i adevarat ceea ce îmi spuneti, eu va salvez de la o mare nenorocire, dar trebuie sa-mi dati în scris toate aceste lucruri.” Au cazut de acord. Peste câteva zile, vin la el cu 3 declaratii semnate. De-abia atunci ne

povesteste Corneliu Octavian toata întâmplarea. Îi venea sa cada în genunchi si sa multumeasca lui Dumnezeu ca ne-a ajutat si ne-a dat o raza de speranta. Cucerisem o cota înalta în lupta noastra. Acum va juca un rol mare diplomatia noastra. Depinde mult de maiestria lui Corneliu Octavian. Ajuns în fata lui Fecioru, Corneliu Octavian îi relateaza cu lux de amanunte toate cele întâmplate. La urma, vazându-l pe Fecioru ca ramâne uimit, nevenindu-i sa creada, îi înmâneaza declaratiile celor trei fosti prieteni ai lui Angheliu. N-a durat o saptamâna si apare în colonie un grup de ofiteri straini. Era si comandantul coloniei, Fecioru, cu ei. Ne aduna la club, unde unul din ofiterii straini ne pune un sir de întrebari în legatura cu Angheliu. Dupa o ora de anchete si explicatii, ne anunta ca Angheliu nu va mai fi brigadier sef în colonie. Aceasta era pe la sfârsitul lui octombrie 1963. În acele clipe, o rumoare a prins toata sala clubului. Toti am încercat momente de euforie. Era un torent al bucuriei, manifestat în tacere. Toti, fara exceptie, fiecare în felul sau, ne rugam si multumeam lui Dumnezeu. El ne ajutase sa câstigam o batalie, Dupa câteva zile, am ales un alt brigadier sef, din partea noastra. Comandantul, la indicatiile lui Corneliu Octavian, l-a numit brigadier sef pe Ion Itu, un om cu mult curaj si cu mult bun simt. Dupa acest eveniment s-a produs o usoara destindere. Începusera gardienii sa se faca, din nou, tot mai putin vazuti printre noi. Comunicarile literare de la club au încetat. Clubul, din nou, devine sala de lectura si loc de întâlniri ocazionale. Acum am reusit eu sa-l plasez pe uica Patru la atelierul de cizmarie. Înca mai era maiorul Ioanitescu comandant ajutor. Când a facut propunerea Ion Itu, ca sa-i aprobe lui Patru Berzescu sa intre la cizmarie, Ioanitescu a sarit în sus, auzind de numele Berzescu. La Aiud, avusese un conflict cu celalalt unchi al meu si fratele mai mic al lui uica Patru, Ion Berzescu. I-a trebuit lui Ion Itu câteva zile sa-i explice ca nu-i el cel de la Aiud. De fapt, Itu îl adusese imediat la atelier, având încuviintarea lui Fecioru, comandantul coloniei. Iata-l acum pe uica Patru si cizmar. I-a prins bine, ca, în câteva luni, prinsese meserie destul de bine. De acum începe însa o alta lupta la Periprava, fara sa ne angajeze pe noi, decât tangential. Cele doua tabere ale administratiei declanseaza confruntarea surda, dar ucigatoare. Observator la

aceasta batalie era Corneliu Octavian. Tot mai multe si mai dese erau ciocnirile între Fecioru si Ioanitescu. Înainte de Craciunul lui 1963, vin în colonie un colonel de securitate si un capitan. Ne aduna la club pe toti detinutii. Noi fiind multi n-am avut loc sa intram toti în sala. Era o zi linistita. La o masa, erau asezati colonelul si capitanul de la centru, împreuna cu Fecioru si cu un ofiter care-l însotea mereu prin colonie. Noul colonel ne punea întrebari referitoare la comportamentul lui Ioanitescu si al ofiterului politic. La toate s-a raspuns în maniera în care au fost relatate de Corneliu Octavian. Fecioru era tot timpul informat de Corneliu despre bruscarile si bataile lui Ioanitescu si ale ofiterului politic. De la aceasta adunare de la club, noi nu iam mai vazut pe Ioanitescu si pe ofiterul politic prin colonie. De Craciun, ne spune Corneliu Octavian ca au venit un capitan în locul de ajutor de comandant si un alt ofiter politic. De-abia acum bucuria noastra tâsneste ca un izvor de sanatate, de apa cristalina, din colturosii bolovani ai chinurilor din închisori. Ca niste copii, tineri si batrâni, saream prin curtile lagarului, plini de satisfactia bataliei câstigate. Ne bucuram, ne bucuram. Dumnezeu a fost cu noi si este cu noi. Si acum, când scriu aceste rânduri, la batrânete, ma podidesc lacrimile bucuriei, lacrimile recunostintei ca Dumnezeu ne-a ajutat ca din moarte sa trecem la viata. Pot spune ca am fost prezent la una dintre cele mai mari victorii din tot sirul de închisori si lagare din istoria gulagului românesc. De la acest victorios si Sfânt Craciun al anului 1963, portile tarcurilor nu s-au mai închis. Ne plimbam în voie, de la unii la altii, fara sa ne mai bruscheze nimeni. De la disparitia lui Ioanitescu si a ofiterului politic, nici gardienii care ne bruscau n-au mai aparut prin colonie. Norii negri de pe cerul Peripravei s-au împrastiat. Respiram usurati, beti parca de multumire. A fost un Craciun frumos, dupa câte-mi amintesc, cu colinde si bunavoie între noi. Preotii nostri si-au facut simtita prezenta. Multi ne-am împartasit prin stradania preotilor care aveau sfânta cuminecatura ascunsa în tivul hainelor lor. Iata-ne si-n anul 1964. Era anul în care ne luam ramas bun de la Periprava. Adesea, gândul meu zbura spre Ion V. Georgescu. Aveam sa-l întâlnesc afara si sa mai stam împreuna înca 14 ani, timp în care am învatat multe de la el. Cât am mai stat la Periprava, dupa biruinta asupra lui Angheliu, ma împartasisem iarasi din frumusetea padurii Letea. Nu mai vedeam serparia din ea si moartea prin radacinile arborilor

asemenea celor de la tropice. De când am scapat de spaima reeducarii, lumea se linistise. Eliberarile se faceau la termen. Anchetele se rarisera mult de tot. Sperantele noastre cresteau o data cu mireasma florilor de primavara. Cu urmele catuselor groase si ale lanturilor grele, purtate prin nenumarate închisori, visam la o doina pe plai de munte, din fluier cântata, dusa departe prin ecouri, îngânata în spatiul mioritic. Visam la tara cu Feti Frumosi si Ilene Cosânzene, învingatori ai zmeului din poveste.

ELIBERAREA
Anul 1964, luna aprilie, la Periprava. Se instaurase un climat de pace, de liniste. Focul cel mare se stinsese. Toti ne asteptam termenul de eliberare. Era anul când ne expira prelungirea pedepsei. Colonia, fiind asezata pe un mic mamelon, stapânea împrejurimile. De la locul de unde se lucra la rogojini, puteam vedea pâna la Dunare si, dincolo de ea, chiar si Vâlcovul, oras care pe vremuri era al nostru. La margine de tara, în nesfârsit de ape, visul nostru adesea se destrama. Când oare, ajunge-vom iarasi sa mai fim stapâni pe întreaga noastra tara, sa fim una? ca tara mare si frumoasa, în granitele firesti ale acestui popor? Macinati de gânduri si purtati de doruri, asteptam termenul de eliberare. La început de mai 1964, forfota prin lagar. În ziua de 6 mai, de dimineata, apar ofiteri straini prin colonie. În jurul orei opt sunt chemati oameni la ancheta, dar mai multi odata. Nu dupa mult timp îi vine rândul lui uica Patru. Îl pândesc sa vad daca mai se întoarce. El era în alta baraca. Cei care ieseau de la ancheta nu aveau voie sa ia contact cu noi, cei care n-am fost chemati. Totusi, reusesc sa ajung la el, întrebându-l ce a fost. Repede îmi spune ca ne da drumul acasa. Ca sa nu ma prinda gardianul, am fugit înapoi. Asa au fiert colonia pâna înspre seara. Mai ramaseseram câtiva nechemati. Ceilalti îsi faceau bagajul si se duceau spre poarta. Cu mine mai ramasese si doctorul Aristide Lefa medicul lagarului. Ne faceam noi calculul ca vom ramâne pe mai departe în lagar. Nu ne era totuna, dar n-aveam ce face. Buna, rea, trebuie s-o primim si pe asta. Pe înserate, ma cheama si pe mine la ancheta. Era un capitan de la Timisoara. Nici una, nici alta, capitanul îmi spune: — “Intentionat te-am lasat la urma, ca sa te mai fierb un pic, ca destul ne-ai fiert tu pe noi, pe unde ai trecut, prin închisorile acestea din tara. Uite ce-i, sa semnezi o declaratie ca afara nu

vei sta de vorba cu nimeni despre închisorile prin care ai trecut. Asta-i una. A doua este sa nu te opui orânduirii. Sa te supui legilor statului. Acum vei merge acasa, în familie. Vei intra în câmpul muncii. Daca respecti ordinea sociala, nu vei avea cu nimeni nimic.” Asa ne-am despartit unul fata de altul. Merg la baraca si-mi iau bagajul. În fata birourilor erau toti fratii mei care se eliberau. Mi s-au facut si mie formele de eliberare si am intrat în rând cu ceilalti. Seara, târziu, pe întuneric, ne-am despartit de Periprava. Pe masura ce înaintam spre portul improvizat, Colonia Periprava intra într-o bezna adânca. CONFRUNTARI CU PREZENTUL Raspuns d-lui Radu Ciuceanu la “Potcoava fara noroc”.

MUNTII MARTURISESC
De când s-a nascut neamul românesc, muntele pentru el a fost cetate si altar. A ocrotit si salasuit pe cel napastuit si haituit pentru dreptate. A fost întaritor. Adesea a tinut loc de altar întru HRISTOS, gasindu-si calea cea buna în izbavire si-ntr-o înalta spiritualitate. De aici, ca Fetii Frumosi din basme, se aruncau în lupta împotriva dusmanului, aparându-si neamul si glia, realizând spaima în rândurile inamicului. Nu la întâmplare s-a ajuns la vechea zicala: “Codru-i frate cu românul”, pentru ca într-adevar codrii si-n zilele noastre de rezistenta s-au înfratit cu românii. Citind cartea D-lui Radu Ciuceanu Potcoava fara noroc — Memorii II, editata la Ed. Meridian 1994, am ramas surprins de lipsa de obiectivitate în relatarea evenimentelor si a datelor istorice din capitolul: “Partizanii din Banat”. Ca unul care am facut parte din acest grup, am constatat pachetul de contradictii de-a lungul prezentarii rezistentei din Banat si inadvertentele istorice întâlnite la tot pasul. Sa trecem acum la sustinerea celor afirmate pe baza de documente. I Colonelul Ioan Uta a fost numit prefect al judetului Severin dupa lovitura de stat a generalului Ion Antonescu din ianuarie 1941. Dupa procesul Maresalului Ion Antonescu din 1946 si mai ales dupa executarea lui, au urmat în tara o multime de arestari din rândul ofiterilor superiori din imediata apropiere a Maresalului. Ori, cum col. Uta fusese numit prefect de Maresal, se numara si el printre cei care trebuiau sa fie arestati. Asa stând lucrurile, a fugit de acasa în sudul judetului Severin, în regiunea muntoasa, scapând de acest val de arestari. Nimic de condamnat în acest gest, ba din contra, de apreciat, pentru ca în felul acesta, col. Uta declara

Actionau la o singura comanda. deghizat. sa izoleze si sa distruga focarele de revolta. Uta. Rascoala a izbucnit din puncte diferite.” Din acest alineat se desprinde în mod clar ca grupurile de rezistenta nu aveau o comanda unica. Era primul detasament de partizani. de la care a nadajduit mult ajutor. fost prefect de Caras-Severin. în vara din 1948.. Din cele prezentate în alineatul de mai sus reiese clar ca Uta avea o unitate bine formata de partizani. Comandantul unitatilor de partizani era colonelul Uta.. colonelul Uta îsi formase o grupa de luptatori alaturi de care va actiona pe un teritoriu întins. Gârdoman. La pag. Teregovei si al Bailor Herculane. ca de altfel si-n toata tara. Prin incursiunile îndraznete colonelul Uta reusise sa puna pe fuga posturile de militie si autoritatile locale comuniste.. lipsind un comandament unic. Cracurile Maneasa..pe fata razboi comunismului. trecând prin Caransebes si Lugoj. îsi face o multime de prieteni si de cunostinte. În aceasta parte a Banatului de sud. însa. care matura regiunea de contact al Muntilor Olteniei cu cei ai Banatului.”. prin comunele din jurul Caransebesului. Moraru si Tarcului. dupa arestarile masive de legionari din 15 mai. rezistenta a fost expresia unei nemultumiri generale fata de ideologia otravitoare pentru lumea satului. unde chiar a si poposit putin timp. dar pe care la vremea oportuna nu l-a avut cum trebuia. sa trecem la ceea ce prezinta Radu Ciuceanu în cap. niciodata n-a avut mai multi de noua oameni cu el. Asa se face ca se întâlneste si cu Aurel Vernichescu la Lugoj. Dar.cum afirma d-l Ciuceanu despre col. În vremea aceea pe toti ne preocupa problema rezistentei împotriva puterii comuniste. incluzând Valea Cernii. . fara legatura între ele. se formeaza în muntii Banatului. ne spune: “. II Cunoscându-l acum pe colonelul Uta. Oslea. Nucleele de rezistenta. b. miscarile n-au putut fi coordonate. Tot în cuprinsul aceluiasi capitol. în special a judetului Severin. De multe ori s-a deplasat. În acest timp. Radochioasa. într-o succesiune de miscari care a permis regimului comunist sa-si concentreze fortele. la pag. de-abia în anul 1948. care se instalase de-a binelea la conducerea tarii. În realitate. chiar si pâna la Timisoara. 211 ne spune asa: — “Scena confruntarilor suprapunea regiunea masivelor Godeanu. de-a lungul muntilor Carpati. data de colonel. mergând pâna la izvoarele Jiului românesc si Muntii Semenic. Refugiat în Muntii Tarcului. mare ca numar si uniti între ei. “Partizanii din Banat”: a. 214. el nu a stat doar ascuns în padure.

Careba. Apar acum relatarile contradictorii. Tineau. Careba. — Din nou ne gasim în fata unui alt mare neadevar. izvorul Râului Rece sau Hidegul. Când a fost? Nu se mai stie. Pantelimon Erimescu. unde a fost capturat comandorul Petru Domasneanu. 317: — “Atacul s-a declansat la 7/8 febr. autorul arata ca Ioan Uta. începe s-o ia la vale. a luptat eroic în acea coliba. când au fost efectuate 51 de arestari în judetul Severin. cum se mai numeste acum. Caras.c. cu multa precizie. pe data de 7/8 febr. Iata ce zice autorul la pag. De aici. Adevarul este altul si anume ca fiecare grup actiona la comanda conducatorului de grup. Uta a murit aici aruncându-se în prapastie. a. agatat de mitraliera cu care trasese în atacatori. 1949. au mai pierit în lupta înca trei partizani: Pantelimon Erimescu. lupta a durat aproape o ora. Prapastie atât de mare si de aproape de câmpul de lupta nu este. Somat sa se predea. persoanele vizate fiind banuite ca ar întretine legaturi cu partizanii. Deci. Trupul sau a fost scos mai târziu din vagauni. Cu toata parerea de rau. colonelul. desi aici nu se gasea decât noua partizani. însa. ma adresez istoricului. Amanunte asupra ultimelor lupte au ajuns la noi. Dupa o ora de aparare îndârjita. strabatând zidurile puscariei. fara sa fie împuscat. colonelul Uta împreuna cu putinii supravietuitori pe care-i mai avea alaturi au respins atacurile succesive ale batalioanelor de interventie. legatura cu altii prin curieri. în jurul comunei Mehadica. 1949. cad colonelul Ioan Uta. Grupul colonelului Uta a fost capturat în apropierea comunei Mehadica din jud. Ioan Uta în masivul muntos al Carpatilor Meridionali. III Autorul nu ne da data aproximativa a luptelor angajate între securitate si grupul de partizani condusi de col. b. 213-214: — “Sub tirul aruncatoarelor de grenade. grupele de partizani au fost obligate sa se retraga ori sa piara în lupta.” Aici. Peste patruzeci de soldati au luat cu asalt salasul în care se afla colonelul Uta si. col. concludem ca lupta s-a dat între masivul Tarcu si masivul Godeanu. Trupe de interventie din Batalionul 9 de securitate au fost trimise în comuna Valea-Bolvasnita. În afara de Uta. vârât într-un sac si expediat de securitate la Bucuresti. — Izolat pe saua care leaga Muntii Tarcului de masivul Godeanu. s-a aruncat în prapastie. Iata ce ne spune la pag.” Si din acest alineat. Ilie Cristescu si E. nu numai fostului detinut politic Radu Ciuceanu: — Când a murit Colonelul Uta cu adevarat? . Cea mai apropiata prapastie este în partea de sud a masivului Tarcu-“Mânioasa”. Ilie Cristescu si E. împreuna cu ceilalti partizani.

Operatiunea de urmarire a fost continuata pâna în regiunea Pietrele Albe. Lupta colonelului Uta. Catre Ministerul Afacerilor Interne. pe saua de acolo. la capitolul “Partizanii din Banat”. A luptat cu securitatea si a murit rapus de gloantele dusmane. 317. desi istoria îl consemneaza ca un mare luptator si conducator. 317318. gasindu-se pe un punct dominant au vazut compania care se îndrepta (cu masuri de siguranta) pe vâlceaua cere duce înspre Pietrele Albe. cota 1099/8 Km V. La pag. cu grupul de partizani. în primele elemente ale Companiei. 1949. 1949. un erou prin comportamentul sau în apararea neamului românesc. autorul noteaza urmatoarele: — “O parte din grupul lui Spiru Blanaru cade în lupta la 22 februarie 1949. Aici. De Gheorghe Ionescu nu aminteste în nici o parte a cartii. 30200 din 24 februarie 1949. Sa lasam sa vorbeasca securitatea despre aceste lupte din 22 febr. Nu s-a aruncat în prapastie ca sa scape de inamic. sau pe data de 7/8 febr. Trece totul sub tacere. Compania Teregova era în executarea misiunii de captare a bandei “Teregova”. Petru Domasneanu si Gheorghe Ionescu. eroismul lui si martiriul sau nu exclud lupta si eroismul lui Spiru Blanaru. pag. a. la circa 22 km vest de Cornereva. Teregova. compania a luat contact cu banditii. “În ziua de 22 II 1949. “Note”. aruncându-se cu mitraliera în prapastie. — Colonelul Ioan Uta a fost un luptator împotriva Comunismului. jud. la Cracul Stanei. aproape de Mehadica. RAPORT: — Comandamentul Unic Timisoara Strict secret prin curier Nr. împuscat în spate când a încercat sa se strecoare afara din coliba? — Sau l-ati scos d-voastra de guler din prapastie si l-ati adus sa lupte din nou la Mehadica? — Care-i adevarul? Sa fim lamuriti de un singur lucru.” — O alta inadvertenta. Secretariatul General pentru Trupe. Doar în partea ultima.— În luptele dintre Tarcu si Godeanu.30. ora 15. Insista însa asupra comandantului Petre Domasneanu. autorul nu vorbeste aproape nimic de Spiru Blanaru. La primirea focului si dupa ce a fost conturata zona de desfasurare a companiei pe cei . La aprox. Banditii. 200 m. IV În “Potcoava fara noroc”. banditii au deschis foc cu armamentul automat. este amintit de patru ori. Severin.

ramânând fara comandant. ceea ce denota ca în rândurile banditilor sunt unii raniti. restul banditilor se retrag si dispar în padure. Slt. prin rapoartele ei.doi versanti ai vâlcelei cu scopul de executa o dubla învaluire. Uniti sub comanda lui Spiru Blanaru. Operatiunea s-a dus strabatând întregul masiv paduros pâna în regiunea satului Brebul-Nou. Nimeni n-are voie sa uite aceasta mare batalie. simtind învaluirea schitata de Companie. asa cum Muntele Semenic marturiseste despre aceasta mare batalie: — Era o zi cu ger aspru si zapada mare. La orele 17. Securitatea. Deci. liberalii. asa cum spune Radu Ciuceanu. S-au gasit urme de sânge. Banditii. confirma întru totul lupta dusa de Spiru Blanaru si Gheorghe Ionescu cu grupul de partizani în ziua de 22 februarie 1949 la Pietrele Albe. lasa o ariergarda alcatuita din Petre Anculia. Muntele parca fierbea si Codrul tragea în acea zi de macel în apararea neamului.” În concluzie. taranistii si militarii. Întreaga ariergarda a fost capturata. adica toti românii înfratiti pâna la moarte în lupta contra comunismului. Securitatea. condusa de Spiru Blanaru si de Gheorghe Ionescu. instalata înapoi pe un punct dominant. Cu toate acestea. Lipiti de pietrele albe si reci trageau înversunati legionarii. . care era mult mai în spate în apropierea padurii. a fost data peste cap. Ghimboasa Nicolae si Smultea Gheorghe. Desfasurarea a fost mult îngreunata si apropierea întârziata simtitor. Airoaiei Vasile cade ranit la piciorul drept de doua gloante. si nu la Cracul Stânii. când urmele au fost pierdute. au repurtat una din marile batalii din rezistenta româneasca. mai putin mitraliera. REZULTATE: Au fost împuscati mortal în timpul luptelor: — banditul Petre Anculia — banditul Ghita Urdareanu Au fost prinsi: — banditul Ghimboasa Nicolae — banditul Smultea Gheorghe. poate cea mai mare din toata rezistenta. Continuarea operatiunii a fost mult îngreunata si de faptul ca întunericul a înlesnit fuga banditilor si pierderea urmelor. Trupa. Totusi trupa a ramas în tot cursul noptii în zonele unde s-a desfasurat lupta si a doua zi dimineata a reluat înaintarea pe urmele lasate de banditi. La adapostul acestei ariergarzi. la Pietrele Albe s-a dat lupta. pe timpul când învaluirea s-a produs simtitor. sprijinita de focul unei mitraliere. actioneaza pe cont propriu. Ghita Urdareanu. în acea zi. Operatiunea s-a facut în tot timpul sub observatia si focul extrem de puternic al banditilor. consemnata de istorie — 22 februarie 1949. pe care d-l Radu Ciuceanu i-a uitat. de-abia încarcându-si mortii si ranitii în caruta.

s-au strecurat unele greseli la numele de persoane si localitati.U. Actul de nedreptate facut Bisericii Greco-Catolice în 1948.La sfârsitul lui martie 1949. atunci este destul de regretabil. Autorul lasa sa se înteleaga. ministrul de externe al U. Iata ce spune autorul: — “Un exemplu de tarie în fata fortei l-a constituit si cazul preotului ortodox Daicovici care. ca într-adevar în Banat s-a luptat împotriva comunismului. unii chiar murind întru Hristos.S.S. în fata întregii lumi. la O. cu sufletul curat pot sa marturisesc ca Veniamin Nistor.N. facea parte din miscarea de rezistenta din Banat. Spiru Blanaru a fost o realitate.R. 1. prin slujitorii ei. Ca s-a cerut preotului Daicovici sa preia cheile catedralei unite din Lugoj.. În continutul lui. Au mai fost lasati la o parte mai multi preoti care au luptat si au rezistat cu eroism încercarilor satanice din închisori si lagare din timpul comunismului. nu-l implica cu nimic pe episcopul Veniamin Nistor al Caransebesului. Si-a dat demisia. din cele scrise. a refuzat. a fost un act .-ului a vorbit asa: — “În România. pe dealurile Teregovei. banditii înarmati lupta împotriva Partidului Comunist!” Cine sunt acesti banditi de pe dealurile Teregovei? Sunt partizanii condusi de Spiru Blanaru. 4-6 / 1996 Am citit cu mult interes în Altarul Banatului articolul d-lui Cicerone Ionitoiu.N. de desfiintare a acesteia. Ca sa se confirme acest adevar. a trebuit ca rusii sa declare la O. Fiind eu martor al vremurilor acelea. Ma bucura faptul ca se consemneaza aportul Bisericii Crestine în lupta împotriva comunismului. episcopul Caransebesului. dar nu si-a încarcat constiinta cu o faradelege”.U. ca unul care am fost la fata locului si am luat parte la organizarea miscarii de rezistenta din Banat începând înca din 1945. greseala pare sa fie nevinovata. Oare numai atât se stie despre episcopul Caransebesului? Daca-i asa. Raspuns d-lui Cicerone Ionitoiu la articolul: SLUJITORI AI ALTARULUI BANATEAN TRECUTI PRIN IADUL COMUNIST publicat în Altarul Banatului nr. Sa încercam sa facem un pic de lumina. ca vladica Veniamin a avut o actiune negativa. prin faptul ca a cerut preotului Daicovici sa preia cheile catedralei unite de la Lugoj. în mod samavolnic. fara voia autorului. Voi încerca sa completez golurile. ba chiar a mai avut loc si plasarea unor actiuni imaginare. Este vorba despre sfârsitul lucrarii. Împreuna cu tot grupul constituie simbolul luptei de rezistenta în Banat. Aici as dori sa nu ne grabim si sa judecam lucrurile cu multa disponibilitate si cu mare atentie. chemat de episcopul Veniamin al Caransebesului si ordonându-i-se sa mearga sa ocupe si sa preia cheile catedralei greco-catolice de la Lugoj. Ma voi stradui sa le aduc în lumina adevarului. Am citit articolul cu mare atentie. de episcopul Veniamin al Caransebesului.

cei care asistau si se rugau la liturghie. putem spune. dar când începea predica tânarului diacon. Alaturi de Filon Verca. Ne fascina. si nicidecum de cult. de unitate în lupta a celor care ne hotarâseram sa rezistam comunismului. eu mâine ma duc la biserica. 2. molcom. atunci când se stia ca predica diaconul nostru. pe baricada. Asa a trecut sarbatoare de sarbatoare a fiecarei duminici din calendar. Vedeam în el simbolul unitatii si al biruintei întru Hristos. lucrurile se petreceau invers. Vremurile de bejenie ale neamului românesc de dupa 23 august 1944 l-au gasit pe vladica Veniamin la postul lui. Linistea desavârsita . când ajungea. Eu sunt unul dintre martorii acelor vremuri. Cuvântul lui era ascutis de sabie. Atât de înaltator vorbeste de parca acum-acum pravaleste la pamânt raul din lume si pe toti lingaii care s-au înhaitat cu rusii. Oricând pot marturisi despre lupta dusa de Vladica Veniamin contra comunismului. Caransebesul era centrul de organizare a miscarii de rezistenta în Banat. fiind student la teologie. rândul predicii. Aici însa. voi povesti un episod. ascultam vorba taioasa a blândului diacon de pe amvon. însufletindu-se parca pe masura ce predica.” Si asa. predica era a lui de pe amvonul catedralei. Cu un ton obisnuit. Totul. al carui martor am fost si eu. în foarte scurt timp acesta s-a identificat cu aspiratiile si încercarile eparhiei de realizare a pacii si trairii întru Hristos. Dupa instalarea lui Veniamin ca episcop al Caransebesului. ticsind sfântul lacas pâna la refuz. ca professor de Teologie fundamentala si dogmatica la Academie si în acelasi timp si hirotonit ca diacon. Se crease o stare de spirit aparte. Se ajunsese ca în fiecare duminica. blând si linistitor. la liturghie. De fiecare data. În Biserica se asternuse o liniste de mormânt. unul câte unul. fiu al orasului. La vremea aceea. se misca în jurul episcopului Veniamin. Pentru a reliefa mai bine aceasta stare de lucruri. 3. Pâna aici. Acest fenomen era si înca este si acum în multe locuri. Daca în timpul liturghiei erau credinciosi si nu erau. Problema a fost rezolvata de protopopiatul Lugojului. în liniste ieseau afara din biserica. Pe strazile orasului se soptea de catre unii si altii: — “Ma. ca iarasi vorbeste tânarul diacon la predica. vine la Caransebes un tânar de curând licentiat în teologie la Bucuresti.administrativ. Cu sufletul la gura. lumea venea la biserica. lua o pornire navalnica spre adevar. de la unii la altii. În urma predicilor tinute se ajunsese la o stare de spirit deosebita în Caransebes. mergea vorba ca fulgerul. de obicei. biserica se umplea. În anii aceia. Petru Hamat si Ion Iliescu am luat parte activa la organizarea miscarii de rezistenta împotriva comunismului.

episcopul Caransebesului. un an de zile.punea stapânire pe biserica. cât si în Aiud. alaturi de preotul Dimitrie Stoichescu. Iata ce spune parintele Dimitrie Baloni într-un articol din Altarul Banatului nr. Veniamin. s-a abatut sabia lui Satan. Nicolae Corneanu. STOICHESCU DUMITRU — preot în com. îndreptându-se spre surghiunul impus la Alba-Iulia. Teregova. a fost judecat de Timisoara în lotul al doilea — Spiru Blanaru. vrednicul si blândul pastor si vladica Veniamin parasea scaunul episcopal. 170: — “Îmi amintesc de trista zi de 31 martie 1949. II Acum sa trecem la partea a doua a lucrarii si anume la completarea numelor preotilor. asupra pastorului si luptatorului. De atunci. trecute gresit. Împreuna cu parintele Nicolici Alexandru. care se abatusera asupra lui Hristos si a neamului românesc. Teregova. 1. A fost arestat în martie 1949. pag. este trecut preotul Nicolici Alexandru. necredintei si urii.S. 4-6 1996. când în gara Caransebes. Tânarul diacon de atunci este mitropolitul de azi al Banatului. luând juramântul la toti membrii organizatiei. mereu ma gândesc la felul cum s-au desfasurat evenimentele. aproape de Orsova. La pag. si ale celor care au fost uitati din necunoastere. atunci în 1948-1949. În toamna anului 1948. 2. Sa-mi fie iertat ca am îndraznit sa povestesc acum ce am trait si vazut atunci. Mai târziu. Am stat mult timp cu el în camera. Teregova este organizata militar de catre notarul public Gheorghe Ionescu. Nicolici Alexandru a facut parte si el din aceasta organizatie. com. Parintele Nicolici Alexandru nu s-a deplasat niciodata în munti la partizani. 76 — Altarul Banatului nr. Ne era teama sa si respiram. nascut în Teregova. ajunge preot în com. Tatal lui a fost tot preot. Cuvânt dupa cuvânt ne mergea la inima. Erau loviturile de sabie date comunismului. Dupa caderea lui Spiru Blanaru din 12 martie 1949.” Deci. I. Preotul Nicolici a luat 15 ani munca silnica. sub obladuirea episcopului de Caransebes. iar preotul Stoichescu. Veniamin Nistor. Este o greseala. Nicolici Alexandru s-a nascut în com. 4-6 1996 — Note si comentarii. Tufari. la Fenes. atât la securitate. încep arestarile în masa în com. Nu a facut parte din grupul lui Aurel Vernichescu. nici nu-l cunostea.P. . Un ierarh al Bisericii Ortodoxe Române ia drumul calvarului si al rezistentei pâna la sfârsitul vietii. Teregova.S. Tot acum este arestat si parintele Nicolici Alexandru.

L-am cunoscut la închisoarea civila din Timisoara 1950. Uta. ATNAGEA ANTONIU — preot la Zorlentu-Mare. A facut parte din miscarea de rezistenta. 4. A fost un mare luptator si un bun român. aproape de Caransebes. A fost professor universitar la Academia Teologica din Arad. A fost arestat în martie 1949 la Caransebes. La 28 oct. A fost arestat în 1848. Mehadica. trecând prin Aiud si Periprava. RATZEC IOSIF — preot în com. BILCA PAVEL — preot în com. A murit bolnav de tuberculoza la Târgu-Ocna dupa multi ani de temnita. 13. SURU TOMA — preot în comuna Verendin. A luptat cu tot sufletul împotriva comunismului. CIUCUR PAVEL — preot. 15. unde m-am întâlnit cu el în anul 1950. Prin lupta lui a fost un erou. A fost arestat în 1949. 11. A facut parte din miscarea de rezistenta Oravita. Arad. IOJA SINEZIE — preot în com. apoi arestat din nou în . Am stat si cu el mult timp în celulele închisorii. sustinând grupul lui Spiru Blanaru si cel al colonelului Ioan Uta. jud. 1949 a fost condamnat la un an. A fost condamnat la 10 ani de temnita. A fost arestat în 1943. Rugi. FELEA — preot. a fost arestat si condamnat. A fost arestat în 1949.3. trecând si prin Aiud. Bania. A facut parte din miscarea de rezistenta din Lugoj. 1961 de la Periprava. A facut parte din miscarea de rezistenta. avea vorba domoala. cu grupul de rezistenta din sudul Banatului — Baile-Herculane. 14. ZASLOTZI CORNELIU — preot greco-catolic la Lugoj. A fost arestat în anul 1949 si condamnat la multi ani de închisoare. 8. dupa desfiintarea episcopiei si trimiterea în surghiun a episcopului Veniamin Nistor. aproape de Faget. SURU ISAIA — protopop al Caransebesului. Ranusa. ILARION V. 6. A trecut prin multe închisori. A facut parte din miscarea de rezistenta. în acelasi timp si rector. 5. Pe la sfârsitul lui ianuarie aveam sa fiu legat în lanturi grele la picioare împreuna cu parintele Ioja Sinezie si transferat. Era o fire blânda. 7. A fost professor de religie. A fost arestat în 1949 si condamnat la multi ani de temnita. La Periprava am stat mult timp împreuna. În anul 1948. A facut parte din miscarea de rezistenta din Caransebes. cu un lot de 30 de oameni. pe când lucram în fabrica. 9. A fost condamnat si dus la Aiud. la Aiud. GLAVAN PAVEL — preot la Timisoara. La Periprava am stat cu el împreuna. Curtea. A facut parte din grupul de rezistenta din Caransebes. A fost arestat si condamnat în 1949 de catre Tribunalul Timisoara. IANA PETRU — preot în com. A fost arestat în martie 1949. printre care si Aiudul. BOGOIEVICI PAVEL — preot în com. 10. A sustinut grupul lui Spiru Blanaru si col. Se elibereaza în 12 sept.

17.P. Pâna la plecare am fost însotit de bunul meu prieten Costica Pascu. ma struneste. LUCA PAVEL — preot în com. De la orele 19 si pâna la 21 a vorbit despre credinta în Dumnezeu. La unguri am stat trei ore. A fost arestat pentru a fi facut parte din miscarea de rezistenta din Oravita. în casa lui Constantin Pascu. din fata Catedralei Ortodoxe. BERGHIANU ? — A fost arestat în 1948. în fabrica. început de drum. despre jertfa Mielului ca unicitate în rascumpararea si mântuirea omului. Dupa multa suferinta. La orele 13 am ajuns la frontiera. Afara ploua încet si marunt. La orele 12 am fost în audienta la I. cu pieptul desfacut si cu mâinile ridicate spre cer pentru a cuceri libertatea. Seara am luat parte la conferinta Parintelui Galeriu în aula Facultatii de Medicina. Ploua marunt si rece. La orele 11 am sosit cu masina de la Lugoj la Timisoara. La orele 10 fara un sfert. preot fiind si professor de religie la Arad. Joi. sa cunosc si sa înregistrez asa cum sunt lucrurile. condamnat la 20 de ani munca silnica. în treizeci de minute. Cu multa emotie m-am vazut în fata masinii. moare la 18 sept. JURNAL DE CALATORIE DE LA LUGOJ LA KARLSRUHE Miercuri. Arad. Ne-a prins noaptea la frontiera. acolo unde cu trei ani în urma au murit tinerii acestui neam. este condamnat la ani multi de închisoare pentru ca a fost împotriva comunismului. 18. Arestat în 1949. mai stapân pe sine. MEILA IOAN — preot în Bocsa-Montana. A fost condamnat pentru a fi luptat împotriva comunismului. BEJ TEODOR — preot în jud. autocarul a fost în fata Catedralei. Sunt în preziua plecarii în Germania. Aici.la orele 10. ALDESCU ALIMPE — preot în protopopiatul Oravita. 21. A fost arestat în 1948 si condamnat la multi ani de temnita pentru a fi luptat împotriva comunismului.S. I s-a refuzat orice tratament.14 martie 1959. întrevedere care a durat 45 de minute. 20. L-am cunoscut la Aiud. Ne-am adapostit pâna la sosirea autocarului pe scarile catedralei. Nicolae Corneanu. Sa pot observa cu ochii mintii totul pe unde trec. În autocar ma rog lui Dumnezeu sa-mi ajute sa merg sanatos. 16. A fost condamnat pentru a fi luptat împotriva comunismului. 9 decembrie 1992 Început de jurnal. Costica. Plecarea are loc la 10 si 10 minute. Glimboca. 10 dec. 1992 Plecarea în Germania . BOGOIEVICI GHEORGHE — preot aproape de Oravita. 1961. A fost arestat si condamnat ca luptator anticomunist. La orele 16 .S. granicerii români ne-au dat drumul liber de trecere. în urma unei ocluzii intestinale. si cu partea frumoasa a lor. 19.

Ne-am îmbratisat si am plecat spre casa. la informatii. bunastarea si gradul de cultura. Au trecut anii si Germania s-a ridicat. râuri si poduri. Târziu în noapte ajungem la Budapesta. Frânt de nedormit si de oboseala. am ajuns la Karlsruhe cam la orele 15. stam mult de tot. Pâna la vârsta de 72 de ani aproape. Era în 11 decembrie 1992. Asa am vazut din goana masinii. Spre ziua. voi reusi sa vad Germania. Soferii. l-am gasit pe Aron Florincas asteptându-ma. Pasesc pentru prima data pe pamântul Germaniei. Si-n Ungaria. oras dupa oras. Din loc în loc apareau locurile de parcare cu WC-uri. de o jumatate de ora. Din partea Cehoslovaciei ne-au dat drumul repede. La punctul de granita al Germaniei. Datorita prieteniei lui Aron si a Magdalenei Florincas. Pe la miezul noptii.plecam spre Budapesta. Aici o multime de calatori se dau jos din autocar. se misca de ici-colo prin masina sau chiar se dau jos. dar si placut surprins de frumusetea locurilor. Aceasta din cauza a doua tinere femei. Pe întreg cuprinsul distantei. ajungem la frontiera Cehoslovaciei. locul unde poporul german a fost îngenuncheat în urma binecunoscutului proces. Budapesta mi se pare un oras frumos. În gara centrala. 11 dec. oras mare si frumos si cu un trecut bogat în istorie. S-o vad acum când ea sta în fruntea Europei. facem o halta de ajustare. Desi e noapte. Mai ramânem o mâna de oameni. codri dupa codri. dealuri si câmpii frumoase. Trecem fara sa oprim prin Würzburg. Verdele grâului rasarit cu ruginiul padurilor desfrunzite realizau simfonia începutului de iarna pe pamântul Germaniei. în ceea ce priveste economia. în schimb. Erau îngrijite ca-n povesti. iata-ne la frontiera Germaniei. Obosit. si ei frânti de oboseala. de la granita Cehoslovaciei si pâna la aproape de cea a Frantei. Împlinisem 30 de ore de mers cu autocarul de la Timisoara la Karlsruhe. ajungem în Frankfurt am Main. fusese un start subtire de zapada. Toate în slujba omului. la o parcare. 1992 De la frontiera ne îndreptam spre Nürnberg. Trecem prin Nürnberg. dar mai ales sosele si autostrazi serpuind pe întreg cuprinsul tarii. Dupa o buna bucata de drum. Am pornit de-a latul Germaniei. lingându-si ranile razboiului si ale înfrângerii. la Karlsruhe. La iesirea din oras. care au plecat fara a respecta viza de intrare în tara. ploaia toaca marunt. cu hainele botite si cu încaltamintea . eu n-am iesit din tara mea. Strabatem orasul trecând Dunarea. Pamântul e acoperit cu un start subtire de zapada. unde era si locul de parcare a autocarului. întinzându-si oasele.

sotia lui. de-o parte si de alta. instalatii de lumini electrice. la 17 iunie 1715. undeva prin landurile bogate ale Germaniei. într-o piata s-au amenajat mici casute iluminate fermecator în asteptarea lui Mos Craciun. în vitrinele mari ale magazinelor. împodobiti cu becuri electrice si panglici. cu scari rulante. nascut în Durlach la 18 ian. curatenie peste tot. o adevarata feerie. Azi a fost o zi de vizita prin oras. dar într-o lume a lui Satan. ca sa pot vedea multe minuni ale lumii. puternic luminata. care de fapt o putem numi Piramida Monument. amplasata în centrul orasului. vânt . pe Piramida Monument: “Margraful Karl Wilhelm depune primul piatra de temelie la noua sa resedinta a acestui oras. Dumnezeu sa le dea multa sanatate si noroc mult. Tot aici. de-a dreptul uimit de ce-mi aparea în fata. cu inscriptia gravata în partea de sud: “Margraful Karl Wilhelm. desi eram destul de batrân. frumosul încorona ordinea constructiilor. Si acum întreaga omenire mai simte miscarile sale de zvârcolire. Am intrat într-o cladire mare cu patru etaje. Este adevarat ca si eu am vazut multe minuni. Leni. în centru. primit cu toata caldura sufleteasca de catre Leni si Aron. în mijlocul familiei Florincas. pe care am s-o descriu mai în aproape. la 72 de ani. decedat la 12 mai 1738. din inima Carpatilor. 12 decembrie 1992 Sunt cu adevarat în Karlsruhe.murdara. Acest monument i-a fost ridicat de Biserica. zi de sarbatoare. Nu mai vazusem în viata mea asa ceva. Eram ca trei pasari ratacite. Aceasta mare cladire. lumea infernului rosu. deasupra strazilor suspendate. În atmosfera aceasta de prietenie. Zi de duminica.” Inscriptia gravata în partea de nord. am intrat în locuinta lui Aron Florincas. unde cu multa caldura m-a primit. 1992. Aron m-a plimbat pe la locurile cele mai însemnate. pe una din strazile largi ale centrului. se numeste KARLSTADT. Din loc în loc apareau brazi de diferite marimi. 13 dec. în forma de piramida. O zi cu cer mohorât. 1679. lumea comunismului. Seara mai ales. a treia de când sunt la Aron. îmbratisându-ma. Asa am vazut monumentul istoric. unde l-a si înmormântat. privind si-n dreapta si-n stânga. Am ramas uluit. am început si eu sa-mi trag sufletul. brazi de diferite marimi.” De la acest monument am plecat prin oras.

la sfârsit de mileniu. le-am spus tot ce stiam la ora aceea. Seara. gândul ma împinge spre realitati românesti. Am adus si eu. de cele mai multe ori. Facându-mi cizmulitele. spre marea mea bucurie. Nu dupa mult timp a venit acolo si d-l Mitrofan din Timisoara. am câstigat victorii. De aici. Aici. Zgura n-o putem îndeparta decât atunci când poporul român va realiza reforma morala. dar din nefericire adesea am pierdut razboiul. în decursul istoriei. deci. monahul de la Rohia ne-a învatat cum sa ne rugam lui Dumnezeu si cum sa iubim omul. Ajunsi la un anticariat. plecam toti trei în oras. unde Nicolae Steinhardt s-a desavârsit ca om. 14 decembrie 1992 Am stat acasa tot timpul. despre oameni si fapte. unde luam un ceai fierbinte si discutam despre multe altele. Aici m-am simtit foarte bine.rece. la nobletea sufletului neamului nostru. În drum spre acest magazin am vazut cladirea Tribunalului Constitutional al Germaniei. Aici vom ajunge numai daca mergem pe drumul Bisericii. cu semne de iarna. acea îngaduinta si dragoste de aproapele. mai precis de o vizita la un alt român — Valeriu Sântion. Eu. Prea multa rugina pe sufletele noastre. mareata. românii. Ies pe balcon si-mi curat cizmulitele de noroiul adunat la vama noastra. cât am putut. acea toleranta si ospitalitate a nedreptatitului nostru neam. În jur de orele 15 ne pregatim de o plimbare în oras. ma gândesc cu mult dor la tara mea. fericiti. Ajungem la Sântion. un supravietuitor al gulagului românesc. 15 decembrie 1992 A fost o zi senina si cu mult soare. aducându-ne aminte de vremurile trecute ale regimului comunist. am reusit sa realizam un colt din tara noastra. asa cum îl vedea Petre Tutea. spre a dovedi înca o data ca prin credinta si dragoste nemasurata se poate ajunge la mântuire. din vestitul Occident al Europei. bine împrejmuita si pazita de . De-abia sunt în a patra zi de când sunt în Germania si dorul de tara m-a luat în stapânire. Erau direct interesati sa afle cât mai multe vesti din tara. Pe la orele 10 plecam în oras. Dupa o ora. Noi. La sfârsit de secol. La spatiul mioritic al lui Blaga. la peticul de pamânt ROMÂNIA. vând un ceas vechi de buzunar cu 100 de marci. vas ales de Dumnezeu. Mai mult am discutat de anii petrecuti la SMT Lugoj. neam întors la Aron. Dar sa nu se uite ca-n acelasi timp am adus si acea disponibilitate a sufletului românesc. un pic de noroi de la noi în Karlsruhe.

ocupa locul de frunte. Mergea foarte bine. care se pricepe la ele. Dupa aceea. Ai mei mereu îmi apar în fata ca pe un ecran de televizor. Sigur ca toti se gândesc la mine. prezenta unele defecte. Îl aud pe Aron ca-mi spune: — “Mai Tasule. Dupa ce a curatat-o. îi raspund eu.” Eu. multumindu-i din tot sufletul. ne întoarcem acasa. Sa fii sanatos si s-o folosesti cu mult succes. Intram apoi în cladirea Postei. Pâna la urma am luat-o si-am pornit spre casa. Tot cautând. am rânduit darurile în dulapul unde îmi pastrez hainele. supla si destul de frumoasa la înfatisare. Din pacate. Ajunsi acasa. aceiasi oameni. Alina si cu Marioara. Azi se împlinesc trei ani de la începutul Revolutiei din decembrie 1989. Nusa si Anisoara. plini de viata si bine dispusi. arata ca noua. sa stii ca frunza asta este cauza defectiunii masinii. spunându-i ca nu-i prea buna. spunându-mi cu mult drag: — “Tasule. cu emotie. Poate ca la ora asta si ele se gândesc la mine. De dimineata am fost cu Aron la piata de vechituri. spunându-mi sa-l primesc în dar din partea lui. Aron. a încercat-o. pentru depistarea hibelor. A încercat-o pe o coala de hârtie. cu toti ai casei. a gasit în interiorul clapelor o frunza de copac mototolita. bunica ei. Anica si Lenuta. Am uitat sa spun ca-n piata vânzatorul a cerut 10 marci pe ea. Este prima zi când vad Karlsruhe scaldat într-un soare de iarna. Eram nerabdatori sa vedem ce anume are de nu prea merge cum trebuie. 16 decembrie 1992 Sfânta zi de miercuri din postul Craciunului ne-a ajutat. cu un scris elegant. am gasit o masina de scris. scoate si un aparat de radio portativ si mi-l întinde si pe acela. Simt tot mai mult dorul de tara. Frunza ajunsa între clape blocase masina. cu . Aron mi-a încredintat-o. Era o masina foarte buna si putin întrebuintata. Ne-am adus aminte de sângele varsat de tinerii Timisoarei pentru libertate. Aron a asezat-o pe masa si da-i cu controlul pe ea. Aprovizionându-ne cu alimente. Lânga ele persista Tibi. am primit-o. Cu aceeasi emotie l-am primit si pe acesta. Pâna la urma am scos-o cu 7 marci. La fel surorile mele. ti-o fac tie cadou. Aron i-a dat numai 7 marci. Sfânta zi de miercuri ne-a ajutat.politisti cu pistolul mitraliera în mâna. în mod amanuntit. Cu gândul la ai mei din tara. unde domneste o ordine desavârsita si o liniste îmbietoare. Cautând.” — “Sar putea”. Horia si cu nepotii mei Adrian si Gabriel.

Dupa masa am fost cu Aron în oras. a atras admiratia germanilor. 19 decembrie 1992 Ne-am pregatit de mers în oras. Totul este asa de frumos. se pregateste pentru întâmpinarea Craciunului. Tot mai mult gândul meu zboara la cei de acasa. Este o zi linistita. din tot ce am înfaptuit. depanând firul amintirilor. Aici. din Karlsruhe. aceasta extraordinara rânduiala a marfii. noi multumeam lui Dumnezeu ca în tot greul vietii ne-a ajutat ca si din înfrângeri sa învatam câte ceva. acum stabilita în Germania. din Germania. nepoata lui Aron de la Arad.alta palarie. parca. care am avut viata supraîncarcata cu evenimente si întâmplari destul de neobisnuite. Vorbind. Dar. cu un start subtire de gheata pe masinile din strada. cu numele de Gruber.. Din nou am fost la Karstadt. Prin comportamentul lui. ca Dumnezeu ne va ajuta sa vedem pacea. Putem concluziona ca. Cu toate acestea. Niciodata n-am urât omul si nici n-am încercat sa ne razbunam. în care scriau niste neadevaruri grosolane la adresa orasului Karlsruhe si anume ca statuia unui cal troian. Sâmbata.. Sunt multe de spus dintr-o viata de om. 17 decembrie 1992 S-a scurs o saptamâna de când am plecat din România. Doamna ne-a aratat o bucata decupata dintr-un ziar din Lugoj. Ne-am întâlnit doi prieteni. Am luat tramvaiul si am ajuns la teatru. ar fi lovita de catre cetatenii orasului cu oua stricate. unde. a doua zi ne-am dus la fata locului. Vineri. Este o fata frumoasa si cu multa caldura sufleteasca. cu trei picioare. Am admirat îndeaproape acest monument. Am colindat prin magazine. timpul ne-a dat dreptate. cu trei picioare. Cred cu tarie si o spun de aici. Am cunoscut o doamna din Lugoj. în aceeasi masura. Azi a venit pe la noi d-l Mitrofan. Azi am întâlnit-o si cunoscut-o pe Nadina Radu. apare acest lucru cu multa pregnanta. istoria va dovedi lumii ca jertfa Timisoarei n-a fost zadarnica. cu toate aparentele victoriei neocomunismului. Am vorbit despre tara si despre oamenii de acolo. Stam acasa. pretul atât de mare te sperie când îl citesti. cu vreme rece si ninsoare de iarna. Te oboseste. era statuia Calului Troian. în parc. din inima Germaniei. românii. Intrigati de acest fapt. De aici. 18 decembrie 1992 Ne apropiem de Sfintele Sarbatori ale Nasterii Domnului. . din Germania. bunastarea si la noi în România. Joi. care-l cunosc ca pe un om cinstit si corect. în Germania. Fiecare casa de aici. Aron a facut si face mult pentru noi.

La televizor am ascultat cu multa emotie colindele pomului de Craciun. 21 decembrie 1992 Am ajuns la solstitiul de iarna. ca sa-mi dau seama ca acest cuvânt de România are mai multa plinatate decât atunci când esti în tara. Toate acestea se datoresc faptului ca în ultimii trei sute de ani neamul românesc a început sa alunece în haul dezmatului si al decaderii morale. În jurul orei 13 ne-am îndreptat spre casa. Gândul si dorul meu au zburat la cei dragi din tara. brad frumos”. îmi vine sa spun ca noi. Parca si acum ma vad într-o celula a Aiudului. 20 decembrie 1992 Azi n-am iesit în oras. în Germania. cântând “O brad frumos” pe versurile de Radu Gyr. la Aron. plecam prin oras. Am intrat în libraria garii. în România. Pe la orele doua ne întoarcem acasa. Câteodata. În acele clipe mi-am adus aminte cum în închisoarea din Aiud cântam “O. toate acoperite. îmbracat în zeghe. 22 decembrie 1992 Îl însotesc pe Aron la magazinul din apropiere de locuinta si facem aprovizionarea cu apa minerala si bere pentru sarbatori. jignind un oras întreg. Dupa aceea plecam în cautarea unui brad frumos de Craciun. sub protectia umbrelelor. este un du-te-vino. dar prea scump. Afara ploua marunt si-i cam prea cald pentru acest anotimp. Cu toate acestea de-abia astept sa ma întorc la ai mei. obositi ca dupa o zi de coasa. în vizita la locurile mai importante. Am ascultat slujba sfintei liturghii la Europa Libera. trebuie sa constat ca ai nostri de la Lugoj sunt de rea credinta si sustin în acel articol de ziar lucruri neadevarate. Marti. tremurând de frig si foame. Luni. Apoi am vizitat gara centrala.Cu parere de rau. De la ei ne ducem la magazinul Karstadt. dar n-am gasit. tare suntem mici si prapaditi. în frunte cu Alina. Ne ocolesc toti. spre Calul Troian. românii. Lumea. prin ploaia marunta. De acolo. Duminica. unde am cautat o revista cu constructii de barci. Anii prea multi adunati în spatele nostru îsi spun cuvântul. cu voie buna. unde ne facem fotografii din diferite pozitii. Ma simt foarte bine aici. cu cladirile monumentale si cu 14 linii de peron. Este o gara mare. Pe aici nimeni nu vorbeste de poporul nostru. dupa treburile zilei. .am admirat. Eu cu Aron ne îndreptam. A trebuit sa vin aici. Totul este la dispozitia omului. mai ales vazuti din Germania. Trecem în fuga si pe la prietenul nostru Sântion si la doamna Camelia.

În jur de orele 16 a venit Nadina la noi. A trait 87 de ani. Brazii sunt expusi în suporturi speciale. asa cum era el. tare simpatica. A raspuns mama lui pentru el. Erau indonezieni. Când se gasea la cel mai mare necaz. în magazinul acela mare. dar zglobiu si vioi cum n-am prea întâlnit. pe o pajiste bogata în flori si verdeata. Se facea ca eram mai multi în jurul lui. dar scumpi. de locurile acelea frumoase. de toate marimile. mereu cu zâmbetul pe buze. Am uitat sa spun ca acolo. lânga el. 23 decembrie 1992 Azi noapte l-am visat pe bunicul meu. veniti la studii. unde. îmbracat în haine curate. luându-ne bradul ambalat. lasând-o pe Nadina la noi. Un magazin urias si-o forfota de lume. Toata viata lui a fost un om care a stiut sa înfrunte greul. Aron a pus mâna pe crestetul copilului si l-a întrebat ce face si unde se duce. cu multi pomi fructiferi si ici-colo pâlcuri de arbori razletiti de padurea încheiata de fag. undeva pe dealul Poieni. Toti copiii pamântului sunt asa. singura. cu pletele lui albe sclipind în soare. Aron si-a ales un brad frumos. A murit în . Pe tulpina unui copac de mult cazut la pamânt. apoi ne-am îndreptat spre casa. este un loc special amenajat cu o multime de brazi. împreuna cu Corina. statea bunicul meu. pe care vânzatorul l-a împachetat într-o plasa speciala. trântit de vânt. departe de tara. Acum. ca un sac. taica Ion Berda. departe de casa. cred. Pe toti îi caracterizeaza curatenia sufleteasca. Se facea ca era o zi frumoasa de vara. Era cu mama lui. mi-l aduc aminte bine. trezit din acest vis frumos. ale copilariei mele. o tânara femeie. uscat acum de-a binelea. a plecat acasa. cu fata radiind de lumina bucuriei.Ajungem la marele magazin Wertkauf. foarte buni. Aron a cumparat niste struguri. care. nu dupa mult timp. ne vorbea. am întâlnit un copil marunt. Bradul ales lam lasat în curtea depozitului cu un bilet purtând numele lui Aron si am purces la vizitarea magazinului. Miercuri. el se consola spunând: — “Asa a fost voia lui Dumnezeu!”. zâmbind. Discutam de parca ne-am fi cunoscut de-o vesnicie. presarata din loc în loc cu mesteceni pletosi si ciresi salbatici. Catre orele 14 am ajuns obositi morti. Si acum mi-a ramas în minte imaginea lui de copil zglobiu. Este o fata frumoasa si comunicativa. ca mai târziu pe acest fond sa se grefeze pacatele omului.

Asa mi s-a parut mie. în Karlsruhe. 24 decembrie 1992 Suntem în ajunul Craciunului. o atmosfera de o înalta traire spirituala. Biserica este luterana.. Pe vremea aceea eu eram în Aiud. ma rog cu caldura. poate cu misiunea de-a vorbi si a scrie prin ce am trecut. cei din spatele usilor ferecate. colindând. s-a creat. ne-am dus prin oras pentru aprovizionarea cu cele necesare pentru Craciun. În fata bisericii e multa lume adunata. Viorel Mehedinti este parohul Bisericii ortodoxe din Karlsruhe. între zidurile reci ale celei mai grele închisori din tara. obrazul siroit de lacrimi al tatalui albit si îmbatrânit înainte de vreme. L-am ajutat pe Aron la fixarea bradului întrun suport. Suntem mai aproape de Nasterea Domnului. de asta data. prin colindul nostru din marginire. cel care pentru prima data am iesit din hotarele tarii mele si-n ajun de Craciun luam parte la o slujba religioasa. noi. Pe lânga aceasta parohie mai are înca trei: Frankfurt. femei si barbati. în salonul mortii. cu ochii înfipti în stele. Nostalgic. închinata Nasterii Domnului. În noaptea aceea de Craciun. strângându-si la piept pruncul parasit de mine la patru luni. La sfârsitul slujbei am colindat cu totii gândindu-ne acasa. aici. Voia Lui a fost ca eu sa traiesc si. Începe slujba religioasa. faceam saltul în nemarginire. În aceasta biserica luterana. Azi pot spune ca Dumnezeu n-a voit sa mor acolo. al sotiei. al bunicilor albiti si ei de timp. mi-am adus aminte de colindul din 1952. al fratilor si surorilor. Toti români. Parintele Dr. La orele 11 va începe slujba. pe un pat din spitalul închisorii. Colindând. Am ajuns pe la orele 11 fara 15 minute. vedeam aievea chipul sfânt al mamei. dar m-a si înseninat. Alaturi de Aron si Nadina m-am simtit foarte bine. În acele clipe puteau sa . Aron ma prezinta multor prieteni si cunoscuti.1955. Barbati si femei luam parte la raspunsurile cantorului. traiesc clipele frumoase. De dimineata ne pregatim pentru a merge la biserica. Cu gândul la ai mei si tara mea. al unchilor si verisorilor si al prietenilor cinstiti la suflet. dar grele ale luptelor noastre duse în grupul lui Spiru Blanaru. A fost înaltator. Îl socotesc de bun augur. Acest vis m-a rascolit. cu brazde de durere. În acele marete clipe. Înaintea slujbei se produce o oarecare fierbere. Heidelberg si Heilbron. bolnav de tuberculoza. în dumnezeire. din Aiud. Eram extaziati. care-i gazduieste întotdeauna pe românii ortodocsi. Joi.. De dimineata.

în mijlocul familiei lui Aron. 25 decembrie 1992 Ziua Nasterii Domnului. A fost o masa cu de toate. împreuna cu Eli si Monica si cu familiile lor. înregistrate de Aron. Ce i s-o fi întâmplat acolo la Timisoara? Sigur ca si azi sunt multi care-l încoltesc.. îmi petrec Sfintele Sarbatori. de felul cum reprezinta Biserica si neamul nostru aici.se deschida usile toate. drumul fara întoarcere în lupta pentru Hristos. În gând ma întreb ce vor face ai mei? Cum vor petrece sarbatorile fara mine? Dupa obiceiul meu. Am ascultat si colinde de Craciun. ca noua nu ne mai era frica de nimic. în orasul Karlsruhe. Într-una din noptile de Craciun. cu care am stat mai mult de vorba. simt atât de aproape tara mea. pot spune cu sufletul curat ca nu au dreptate. Când totul a fost gata. întrebându-l ce-i cu el? Mi-a raspuns ca-i tare obosit. Aici.S. Dar. strângându-mi mâna. Aron ne-a fotografiat pe toti. gardienii sa ne ucida. acesta fiind de serviciu. Asa mam trezit din vis. Aici a venit si parintele Viorel Mehedinti. departe de ai mei.P. România. Masa de prânz am luat-o în mijlocul familiei lui Aron. parintele ne-a vorbit despre Nasterea Domnului.. El. drumul jertfei. am ramas uimit. Nicolae Corneanu. S-a creat o atmosfera de intimitate. Eu. De-abia apuc sa ma întorc acasa si sa-i fac o vizita. Aron m-a prezentat parintelui cu multa caldura. i-am raspuns si-n numele tarii mele. Ne-a primit foarte bine. L-am luat în brate parca si l-am asezat pe pat. aici în Germania. l-am visat pe I. mai multi au venit la mine. Si acum îi aud glasul în raspunsul de . Craciunul. sotul lui Eli. urmez firul gândurilor. dar ferm. se gaseste pe drumul de lupta în lumina dragostei întru Hristos. ma scol la orele 6 dimineata. aproape de granita cu Franta. emotionat. femei si barbati. dupa colinde. Vineri. Departe de tara. un moldovean de isprava. Toti au fost prezenti. înainte de nafura.S. de altfel ca si aici în Germania. Dintre cei prezenti. În biserica. Drumul lui pe care a apucat este drumul PAULIN. afara de Ion. mitropolitul Nicolae Corneanu. Sa-i aud glasul blând. în Germania. în Germania. Când l-am vazut. Dupa toate acestea. Apoi am sarutat crucea si am luat nafura. încurajându-ma în ceea ce vreau sa fac. Cu creionul în mâna. cu gândul la el. Eram în Dumnezeu si Dumnezeu în noi. la Lugojel. Se facea ca era la mine acasa. am mers la d-l Petru Calarasu.

Helga lucreaza la Institutul de Cercetari din Stuttgart ca fiziciana. au venit la noi în vizita doamna Gabi Ross. De-abia o . Am stat pâna spre seara. Ne-a primit cu multa caldura. Cu Helga am avut mai multe schimburi de idei. împlineste. La masa de prânz ne ducem la Monica. Am facut mai multe fotografii împreuna cu Nadina. S-a creat o atmosfera calda de familie. constat ca a venit si la mine mos Craciun. Ana si Helga Wingert. La fel si Monica din partea familiei ei mi-a adus multe cadouri. apropiindu-se plecarea mea. Afara era destul de rece. A fost maret de frumos. La fel si despre Constantin Noica. Am ramas surprins de cunostintele si cultura Helgai. Ma întorc. în jurul cafelelor. Asa s-a mai scurs o zi. fosta casiera de la SMT Lugoj si înca doua doamne tot din Lugoj. Sâmbata.multumire dat parintelui Galeriu în Aula Facultatii de Medicina din Timisoara la 9 decembrie 1992. spre deosebire de multi români de aici. 41 de ani. Ne rugam sa ne ajute ca prin rugaciunile lui sa iesim din acest mare si greu impas al poporului nostru. Am vazut mai din aproape cartierul în care locuia Aron. la masa bogata a acestei zile de Sfânt Craciun. Grötzingen este bunica orasului Karlsruhe si mama Durlach-ului. care nici nu auzisera de gânditorul de la Paltinis si de Monahul de la Rohia. pe data de 28 decembrie. Vântul de nord ne mângâia fata. cel dintâi martir al Crestinismului. Noi. 26 decembrie 1992 A doua zi de Craciun. Duminica. Am început ziua cu ascultarea cuvântarii tinute de Regele Mihai I. Neam regasit unul cu altul în felul de a pune problemele. Dupa masa. la Grötzingen. Este ziua ei de nastere. când ne-am dus acasa. Un lucru trebuie stiut de catre noi toti: Neamul românesc s-a nascut crestin si monarhic. mai ales asupra lui Nicolae Steinhardt. ci întotdeauna am avut regi. cu ocazia Nasterii Domnului. cam pe la orele 15 si 30 de minute. A fost o surpriza pentru mine. 27 decembrie 1992 Este ziua Sfântului Stefan. Ne-am bucurat unii de altii. Cu emotie. A fost o întâlnire placuta. Si aici. nam avut presedinti de tara. Aron ne-a facut mai multe fotografii. iarasi. voievozi si iarasi regi. revazându-ne dupa atâtia ani de despartire. Cuvânt firesc de încurajare pentru poporul român. Pe la orele 12 ne-am întors acasa zgribuliti de frig. În jurul orei 10 am plecat la plimbare prin Grötzingen cu Aron si Nadina. Leni si cu Aron s-au gândit la mine si mi-au oferit daruri. niciodata. Ma rog lui Dumnezeu sa le ajute si sa-i tina pe toti sanatosi si cu mult noroc în viata.

1993. Presa noastra se ocupa mai mult . dar rece. de unde am primit în dar mai multe haine. cu fatade neasemanându-se una cu alta si cu podurile toate mansardate. Acum are cetatenia germana. Este o zi senina. Mi-e tare dor de tara. Ne-am simtit tare bine la ea.C. Conflictul dintre A. în Germania. Îti percep taxe dupa bunul lor plac si numai în marci. mai ales de când politia a refuzat prelungirea termenului. Pe acest fundal apar casele. “Expres Magazin”. ruginii si parca fara viata. Cu toate acestea gândul meu zboara spre casa. cu fel de fel de stiluri în constructie. Un neastâmpar a pus stapânire pe mine. facându-ma sa ma simt bine. orele 18 pentru plecarea noastra spre casa. noi nu vom realiza nimic. constat cu durere ca opozitia noastra se destrama. Soarele-i spre asfintit. Parca taie cu palosul. Deci trebuia sa plec pe ziua de 9 ian. nu este de bun augur. nu vom depasi criza.A. În timpul acesta Aron a vorbit la telefon cu Zornek din Freiburg despre cursa spre tara. cu albul lor caracteristic. Privesc afara pe geamul din camera mea. În fata mea se arata maiestuos un deal poleit cu aurul soarelui dinspre apus. ca sa ajungi în tara esti la discretia soferilor de pe autocar. Am trecut pe la dl Sântion. în Germania. 1993. în jurul orei 20. stând mai mult de vorba. Nu este un birou al societatii cu care vrei sa pleci. Luni. Am fixat. una mai frumoasa ca alta.astept. data de 7 ian. Afara-i frig si vântul bate tare si ascutit. fara unitate. Ne-a povestit despre multe lucruri si mai ales despre necazurile ei. A trecut si Craciunul. ne-am întors acasa. Seara. venita în Germania de 14 ani. Dupa masa pe la orele 16 ne-am dus în vizita la doamna Flori Hateganu. Acolo au refuzat sa prelungeasca sederea. Au stat în jurul meu. Nici acum nu vrem sa întelegem ca. si P. Citind aici. spre tara mea. Sunt nerabdator de a pleca acasa. Zilele acestea trebuie sa-mi adun bagajele. Marti 29 decembrie 1992 Aici. L-am petrecut în mijlocul familiei lui Aron si Leni.C. Copaci si pomi desfrunziti dau privelistii nota de iarna. 28 decembrie 1992 De dimineata am fost la politie pentru prelungirea termenului de ramânere în Germania. desi ma simt foarte bine aici la Aron si la Leni. Se apropie trei saptamâni de când sunt în Germania. nici cea politica si nici cea economica. Numai uniti vom învinge. deci. Nu dupa mult timp a venit si Eli pe la noi. Asa stând lucrurile.

cu frumoasele felicitari de sarbatori. De la piata am plecat prin oras dupa cumparaturi. sfârsit de an si cu început de an. Am fost de dimineata cu Leni în oras pentru cumparaturi si anume sa luam ciorapi pentru femeile din familie. Iarasi sperante de mai bine. cu vise si sperante. Mi-e dor de tara si de toti ai mei. Spre deosebire de sezonul cald. Leul românesc era la paritate cu francul elvetian. Joi. Anica si Lenuta. sezonul rece îmi da de lucru. În jurul orei 10 a venit Eli pe la noi si am plecat cu totii prin oras. Acum caut sa vorbesc cu ei la telefon si sa le anunt data plecarii de aici si a sosirii în Timisoara. o ridicase printre tarile fruntase la vremea aceea. cea mai frumoasa din familie. Iata unde ne-au adus cei care atunci ne luasera în brate — Tatucul Stalin si toti acolitii lui. desi aici ma simt minunat. lau alungat din tara lui. Haul comunismului. Am fost si la piata de vechituri. Cât de departe suntem de adevarata libertate si de sensul real al democratiei. în Karlsruhe. respiratia este foarte grea si tusea ma cam supara. dar n-am gasit nimic. Ma bucura mult faptul ca voi pleca acasa. 31 decembrie 1992 Iata-ne si-n ajunul anului nou si la sfârsit de an vechi. Undeva în sud-vestul Germaniei. Oriunde as fi. acum în iarna vin putini oameni cu marfa lor de vânzare. strabunicul lui. Eli si cu Monica. fiind . Dupa masa mi-am facut bagajele pentru plecare. ce sta la locul de frunte. 30 decembrie 1992 Se împlinesc azi 45 de ani de când România a fost aruncata într-un hau adânc. Marioara. La fel. Cu un lucru nu ma împac eu. Din tara pe care Carol I. Alina. Nusa. Pe lânga ele mai este una. Dupa ce a fost decorat de catre Stalin si i s-a facut o avioneta cadou. cu familiile. Anul Nou 1993. Totusi nu reusesc. nepoata mea. Sunt 45 de ani de când Regele Mihai I a fost izgonit de pe tronul lui întrun mod absurd si pervers. împreuna cu dulciuri. Am primit multe lucruri bune si folositoare de la Aron si Leni. unindu-ne în duh crestin si visând la mai bine. am luat cadouri si pentru Tibi si Horia. Miercuri. Tot astazi a sosit si o scrisoare de acasa. Cei tineri. Si aici totul este scump. de la Marioara si Tibi.de felul cum tuseste si-si scutura pletele Adrian Paunescu si nu de câti înca mor în Basarabia si Bucovina. îl petrec si ma bucur nespus de mult împreuna cu Leni si Aron. Ei si nepotilor Adrian si Gabriel le-am luat mai multe lucruri. Norocul a fost ca am luat cu mine medicamentele necesare. Anisoara.

Tibi. pentru ca sunt departe de tara mea. am reusit sa vorbim la telefon cu Lugojul. sa petrecem revelionul împreuna.” Sunt batrân la cei 72 de ani ai mei si ma rog lui Dumnezeu sa ma tina sa pot vorbi si scrie. în închisoarea Aiudului. A raspuns fiul meu cel mare. Pe la orele 18. luminat din când în când de lampile multicolore. Acum. aproape de Strasbourg. M-am bucurat ca un copil ca am vorbit cu ei. dar numai pentru putin timp. ci noi trebuie sa multumim poporului român ca ne-a dat ocazia sa luptam pentru el si chiar sa murim. La orele 24. Noi. petrec noul An în anturajul celor de vârsta lor. Sa fim drepti si buni când judecam . Emotionati. la orele 18. spre bucuria noastra.2 si 3. La televizor. Am ramas pe canalul 1. îmi aduc aminte de Petre Tutea. pe toate canalele. cât si cele particulare. Nadejdi noi pentru încercatul om de pe planeta Pamânt. Cu gândul la ai mei din tara. în locuinta lor. în fata Catedralei. Sa mai vad ca neamului nostru românesc i s-a facut dreptate. în Grötzingen. Împreuna cu ei s-a dus si Nadina. ne-am urat unii altora multa fericire.tineri. rude si prieteni. sanatate si pace în lume. Din pat am mai urmarit programul la televizor. Vasile cel Mare. sampanie de Alba-Iulia. priveam în întunericul de afara. Dumnezeu mi-a ajutat sa fac acest lucru. întelegându-i marea dragoste pe care a avut-o pentru poporul român. El. Mii si mii de cartuse trase în înaltul cerului. 1 ianuarie 1993 Un nou an. Se auzeau pocnetele cartuselor ca-n vreme de razboi. pâna la al 32lea canal a fost muzica si dansuri. Le-am urat noul an fericit si cu multa sanatate. Am uitat sa va spun cel mai important lucru. I-am spus ca vin acasa si ca pe ziua de 8 ian. atât cele de stat 1. am ramas acasa. 1993 voi fi la Timisoara. La televizor s-au dezlantuit noi dansuri si cântece de pe întreg cuprinsul Germaniei. în frumosul oras Karlsruhe. aratate pe toate ecranele televizoarelor lumii. cei cu mai multi ani în spinare. cu cei din familia Florincas. Si a fost. oras al culturii franceze si locul de unde începe sa radieze în toata lumea pacea si adevarata dragoste între popoare. Am trecut apoi pe balconul casei si-am asistat la un spectacol nemaivazut de mine. ne spunea: — “Nu poporul român trebuie sa ne considere eroi. Vineri. am întâmpinat Noul An 1993 cu traditionalul pahar de sampanie. În jur de orele trei dimineata m-am dus la culcare. l-am început aici în Germania. M-am gândit iarasi la toti ai mei din tara. Azi îl sarbatorim pe Sf. raspândind în vazduhul întunecat o lumina feerica în fel de fel de culori.

sotul ei. Spre seara au venit pe la noi Eli si cu Ion. Dar ne înfierbântam si când ne gândim . de anii petrecuti la SMT Lugoj. Din Lugoj îl voi pune la posta. eu cu Aron mergem la Monica si Gigi. Duminica. Pe mine ma bucura mult faptul ca socrul si ginerele se întâlnesc pe linia aceasta a omeniei. te dinamizeaza. 2 ianuarie 1993 Înc-o zi din noul an. Noi toti suntem gata de plecare. Dupa masa. dar eu asa sunt. vorbind despre toate. Sta într-un bloc la parter. Vorbind împreuna cu totii. D-l Gheorghe Stredie este un om aparte. de la ei. O asteptam pe doamna Gabi Roos. la plecare. De aceea exista între ei un respect reciproc. îti dai seama cât de mult îti iubesti tara si neamul. La Gabi ne-am simtit foarte bine. Leni si Nadina pleaca la cumparaturi de dimineata. Acolo ne-am simtit foarte bine. Un om înalt de statura. Sa ne rugam lui Dumnezeu ca poporul român sa ajunga sa fie respectat de celelalte popoare. în tara. Am baut cu ei un vin foarte bun de pe Rin. dar si gata oricând de a sanctiona raul din om. Depanând firul amintirilor. A venit Eli cu masina dupa ele. cu ochi patrunzatori si cu multa caldura sufleteasca. Asa mi s-a parut mie. Sâmbata. iar sperantele în mai bine te aprind. daca vrem sa fim în rândul oamenilor adevarati. La plecarea lor a venit si Monica cu toata familia ei. Am luat. Nu stiu cum vor fi altii. care vine cu masina si ne duce la ea acasa. adesea ne aprindeam pâna la emotie. Timpul se apropie. Sa ajungem si noi odata la cultul muncii. aproape de noua biserica cu un turn patrat. la Bruchsal. Pe toate cele patru fete se afla câte un ceas mare. te însufletesc. Monica si Gigi. sotul ei. La ora 10 plecam. Despre greselile conducerii vorbesti cu durere si revolta. Un patrulater înalt si cu cruce în vârf. Tot mai mult ma gândesc la ai mei. Aron. 3 ianuarie 1993 De dimineata ne-am pregatit de o vizita. Eu cu Aron am ramas acasa. unde ea a fost mult timp casiera. bine îngrijita si cu mobilierul ales cu mult gust. având un stil neobisnuit pentru mine. curata. am constatat un lucru. un pachet pentru mama lui Gigi. printre straini. Sa ne axam pe drumul cinstei si al corectitudinii.oamenii acestui popor din Carpati. Am vorbit despre multe lucruri si ne-am adus aminte de oameni si fapte de la noi din tara. Ura si minciuna sa dispara. M-a impresionat locuinta D-nei Gabi. aducându-ne aminte de oameni si fapte din trecutul nostru. ca numai atunci când esti departe de tara ta. Daniela si Gigi.

Cu smerenie si cu pietate îl primeam si sarutam crucea. timpul a trecut repede aici în vizita noastra la Bruchsalul frumos si bine îngrijit. asa si spune. sfânta cruce. fara zapada. Asa am petrecut câteva ore placute si cu nostalgice amintiri din vremuri de demult. Ne-a servit o masa bogata. Ne-a servit cu un vin bun de pe valea Rinului.la raul din lume. respecta si cred în acelasi Dumnezeu. Dupa masa am plecat în vizita la dl Mitrofan. Acasa la noi ne-a întâmpinat o atmosfera calda si îmbietoare de familie: “Bine ca la noi acasa nu-i niciunde!” Omul. Ma gândesc acum la Lugojel. atunci ce sa mai spunem despre tara noastra? Mai cu una. ne uitam si constatam impasul în care se gaseste azi Germania. în urma manifestarilor extremiste. Este o iarna pe sec. 4 ianuarie 1993 A mai trecut o zi. de Rin. la Alina si Marioara. sa ne ajute sa iesim la lumina. mai cu alta. capitalul strain a fost stopat în Germania. zi de reculegere si meditatie. în Lugojul nostru cu vechi traditii românesti. ne uitam la subrezenia pacii în fosta URSS. îmbracati în costume speciale si cu coroane aurite pe cap. Aici. cu de toate. unde numarul somerilor a început sa creasca. mai mult. Pe aici. La orele 16 si 30 de minute am plecat spre casa. atunci ce sa mai zicem de noi românii? Daca si Germania. cu gândul la Cel de Sus. Luni. Ne uitam în Iugoslavia. 5 ianuarie 1993 Suntem în ajun de Boboteaza. –7 grade. Oameni si popoare. Karlsruhe este la numai 2 km. Catre orele 20 am plecat spre casa lui Aron. ziua aceasta de post o traiesc în mine. în Germania. într-o buna masura. Afara s-a facut mai frig. zi de post. si-a pierdut credibilitatea în fata marilor capitaluri. pregatita ca la noi în tara. Merg de la casa la casa. peste tot pamântul. cu Irozii si cu stele mari aurite. Am luat Busul din oras si ne-am îndreptat spre Karlsruhe. ne uitam la dezmembrarea Cehoslovaciei. în felul lor. care primesc preotul cu crucea. în Karlsruhe. Dar. am observat ca în ajun de Boboteaza umbla prin oras copiii mai mari. Cu noi a fost si Nadina. Marti. Boboteaza se bucura de un mare respect si se manifesta printro bogata ceremonie. Acolo am fost primiti cu multa caldura. Din cauza nesigurantei sociale. luându-ne ramas bun de la doamna Gabi si multumindu-i din tot sufletul de felul cum ne-a primit. Daca si aici se întâmpla astfel de fenomene. respectând si realizând datina din batrâni. Aici. .

Din vorba în vorba. S-au purtat cum nici nu se putea mai bine. facând putina ordine în camera si apucându-ma sa mai notez câte ceva în jurnalul meu. i-am luat drept tigani. La urma. A fost invitata si familia Mitrofan. daca suntem nemti. împreuna cu Nadina. În total am fost 8 insi. îl întreaba pe Aron. cu un pahar de tuica ne-am încalzit si am mâncat foarte bine. Eu. La plecare mi-am luat ramas bun de la distinsele gazde. De Sf. Afara-i frig cu minus 8 grade. ca de obicei. Au sarit în sus de bucurie si ca asa da. în tara. Toti ne pregatim sa mergem la Valeriu si la Camelia. unul din ei. si servita de catre Camelia dupa toate regulile artei. în frigul acesta. Suntem bine îmbracati. 6 ianuarie 1993 Botezul Domnului. Pe la 10 am plecat în oras dupa fotografii si dupa cumparaturi. Gândul si dorul meu zboara catre cei de acasa. A fost o masa ca-n povesti. fiind destul de tuciurii. ca dupa caciulile noastre nu paream nemti. Vorbeau repede si se pareau a fi tigani si dupa grai. pe str. Ne fericea ca aveam caciuli pe cap. 25. desi la Leni si Aron m-am simtit excelent. mai tânar si cu palarie pe cap. adica români pe limba lor. Aron i-a raspuns ca da. doua femei si doi barbati. ne spune ca sunt albanezi de la Kosovo si ca iugoslavii sunt la pamânt. cu de toate. De s-ar ajunge odata la adevarata dragoste si armonie pe pamânt. Si acum si aici am realizat un colt din tara. Al doilea nume de botez al lui Valeriu este Ioan. Aron le spune ca noi suntem Ciobané. Nu stiu daca vreodata voi putea sa fiu la înaltimea lor. Din nou am colindat pravaliile. multumindu-le de felul cum am fost primiti. Pentru câteva ore România a fost la Sântion acasa. El tragea de palarie pe cap. un ger pe uscat.pe întreaga planeta Pamânt. în România. Miercuri. Dupa un timp. Ion voi pleca cu autocarul la orele 18. flamânzi si înfrigurati. Pe la orele 13 suntem primiti cu multa caldura de familia Sântion. Händel nr. Urmeaza sa plec a doua zi. Acasa am ajuns pe la orele 13 si 30 de minute. joi. La înfatisare. cu paltoane si caciuli. Neam despartit în mare veselie. ca simtea destul de bine frigul. m-am sculat tot de dimineata. multumindu-le din tot sufletul. Azi suntem invitati la dl Sântion la masa. erau patru albanezi. În tramvai. în fata noastra. în germana. Ajunsi acasa. . 7 ianuarie 1993. Astept cu emotie si nerabdare plecarea.

la orele 18. Joi. Pe la 17 si 30 am fost în fata garii. Aron mi-a platit drumul pâna la Timisoara. Aron s-a dovedit expeditiv. iar al Nadinei pentru Arad. A venit la noi Gigi Stredie cu masina. Eram unul lânga altul. Ma misc într-o parte si alta. M-am rugat sa-mi ajute sa ajung cu bine acasa. A adus doua carucioare pentru mine si Nadina si acolo ne-a pus bagajele. am dat un telefon lui C-tin Pascu. L-am rugat sa ma astepte în fata Catedralei Ortodoxe în ziua de vineri 8 ian. sa le dea sanatate. M-am despartit de Leni cu lacrimi în ochi. Cu întelegere din partea soferilor. împachetând ceea ce a mai ramas prin camera. La orele 18 fara 10 minute a sosit autocarul. Eram cu Costica Pascu pe treptele Catedralei si ploua marunt si rece. am reusit sa urcam calabalâcul în masina. 130 de marci. Niciodata nu voi putea sa le multumesc de tot ce au facut pentru mine. Caldura cu care am fost primit de Leni si Aron a fost extraordinar de mare. am reusit sa-l prindem. Bagajele au fost încarcate în masina. Am multe bagaje. la Timisoara. Dupa multa truda. 1993. S-a pregatit sa ne duca la Gara Centrala. în România. Asta ma face un pic nelinistit pâna ma vad urcat în autocar. ne miscam într-un fel haotic. Au cazut bagajele de pe carucior încurcându-ne un pic. când va sosi autocarul. Destul de emotionati. ales de ea. În sfârsit am ajuns la locul meu în autocar. Ploua marunt si rece. al meu în locul indicat pentru Timisoara. unde asteptam autocarul lui Zorneck. pace în suflete si mult. De dimineata încerc un sentiment de parere de rau parca. pe locul I din spatele soferului. 7 ianuarie 1993 A sosit si ziua plecarii. Este ziua Sfântului Ioan Botezatorul. împlinind ultimele pregatiri de plecare. Ma rog lui Dumnezeu sa-i ajute.Ajunsi acasa la Aron. O femeie ne-a strigat de pe o lista pe mine si pe Nadina. îmi imprima o stare de bulversare. împreuna cu neastâmparul dorului de tara. mult noroc pâna la adânci batrâneti. în Gara Centrala. trecând prea repede timpul de stat în Germania. Îmi aduceam aminte ca si plecarea mea în Germania tot prin ploaie a fost. La orele 16 si 30 de minute am plecat. Aceasta. Mi-a promis ca vine si ea la gara. Pe rând au venit la mine si si-au luat ramas . Aici. iar Nadina pe locul II.

o caldura placuta te îmbia la somn. Unul din soferi este ungur la origine si vorbeste cu Nadina ungureste. Ne-am îmbratisat si ne-am despartit cu lacrimi în ochi. aici ninge cu fulgi mari. Afara. Am apreciat acest lucru ca fiind ceva bun pentru om. apoi Monica. Plecam din mijlocul unor oameni adevarati. de unde alti calatori se urca în masina. Din loc în loc erau construite WC-uri publice. De la Nürnberg ne îndreptam spre est. printre straini. în plina noapte de iarna. Pe drum însa masina a oprit mai des. Ploua si ploua ca toamna si era tare rece. trancaneste cu taxatoarea în germana si sfârseste întotdeauna într-o engleza stricata. La plecarea autocarului. S-a cuibarit si a adormit. fiecare în felul lui. Peste tot pe unde trecem este lumina ca ziua. Aici s-au urcat noi calatori. O cuprinsese somnul. unde ajungem la orele 22. De la München o luam spre nord si ne oprim numai la Nürnberg. sarutându-ma cu mult drag. În autocar e cald. Pâna la urma s-a rezolvat. La urma a venit si Leni. Ajungem la München. În autocar aproape toate locurile erau ocupate. În autocar. Locul unde era amplasat WC-ul a fost ocupat. ginerele sau. Aici a aparut o problema. Celalalt sofer. ne-am gasit caldura sufleteasca necesara pentru a fi uniti în gând si fapta. Aron a fost primul. Se întoarce spre mine si pune capul pe umarul meu atipind pentru o clipa. apropiindu-ne de frontiera Cehiei. fapt pe care noi de-abia-l asteptam. Am îndemnat-o sa se culce fara nici o retinere. Atunci luau fiinta noi cuvinte în engleza. S-a renuntat la WC. Eram o mâna de români într-o masa compacta de germani. dar calatorii trebuiau luati. De la o vreme Nadina a obosit. bine îngrijite. În autocar vad ca aproape toti calatorii motaiau. care rula încet printre oameni. Însingurati. Pe ici si colo îsi facea aparitia câte un petic mare de zapada. neamt din Freiburg. ne-am mai facut din mâini semn de calduroasa despartire.bun. Încetase conversatia cu soferul ungur. Daca la Karlsruhe ploua. Poceste cuvintele de-ti ia maul. La vama trecem fara nici o . Nadina si-a gasit de vorba cu femeia care se ocupa cu taxarea calatorilor. Pornim spre Ulm. La granita se mijeste de ziua. Era o cunostinta din Arad. dupa el a venit Gigi. mantaua alba a zapezii acopera tot pamântul. Sosim la Frankfurt. Iata-ne ajunsi si la Nürnberg. cald bine de tot.

luându-si fiecare bagajul si plecând. Bucuria este mare. scrutând întunericul. si Nadina dadeam dovada de multa nerabdare. De data aceasta toata Ungaria am traversat-o la lumina zilei. Trecem prin Bratislava. Speram sa ajungem mai devreme. Am sa le pun iarasi la locul lor. vad ca apar cei doi fii ai mei. Strig la cel care se chinuia cu ele. Era 8 ianuarie 1993. cu soselele în serpentina. O îmbratisez cu multa caldura si ne despartim. se merge foarte greu pe ele. Ne îndreptam spre Arad. Din Arad zburam prin zapada spre Timisoara. obosit si troznind din toate încheieturile. Era în plina zi. Afara ninge cu fulgi mari si desi. Drumul era destul de anevoios pentru autocar. dar n-a fost asa. Ajunsesem la orele 24 din noapte. La Bratislava. I-am sarutat pe amândoi si ne-am .” Sub ochii mei au fost puse de unde le-a luat. De aici iarasi la drum. pune-le la locul lor!” — Pai sa vedeti ca vreau sa le scot pe ale mele. Toate localitatile erau asa de aratoase ca nu se putea sa nu fie admirate. autocarul. Spre seara ajungem la Seghedin. Pornim iarasi la drum. Ca furnicile. zâmbind. Si eu. Nadina coboara si ea cu bagajele ei. Pe masura ce ne apropiem de tara. amândoua erau date jos. fulgii de zapada se lasau alene pe pamânt. Lumea se cam rarea. Pe masura ce mergeam. Soselele fiind acoperite cu zapada. Se face ziua. ajut sa le dea jos. pe malul Dunarii. orele 22. la toti ai casei. Este o tara binecuvântata de Dumnezeu. apropiindu-ne de frontiera cu Ungaria. Suntem în tara. Oprirea în Budapesta a fost de mai lunga durata. la lumina farurilor. Ne voiam acasa. soferii se odihnesc. Nadina era asteptata de mama ei. Ramâneam fara ele daca nu ma dadeam jos din autocar. La vama trecem fara dificultate. Tibi si Horea. eu ma dau jos din autocar. frumoasa si bine îngrijita. Te rog. În fata Catedralei. Dupa un timp. un oras mare si frumos. La Budapesta ajungem pe ziua. autocarul face o oprire. în schimb. Strabatem colinele Boemiei si Moraviei. Statusem o luna de zile cu ea la Aron si la Leni în Germania. asteptam sa vad pe careva din ai mei. fiecare din noi ne dam jos din masina. Suntem în plina noapte. zapada se face tot mai mare. Se citeste pe fata noastra. gândul meu fugea spre tara. Eu. mai omule? Acestea sunt ale mele. De atunci. în piata. — “Ce faci.problema. Când ma uit la locul unde erau bagajele mele. destul de riscant pe timp de iarna. Jos. Se vedea cum din înaltul cerului. Trecem prin Brno fara sa oprim. Când opreste în Arad. nu mai stiu nimic de ea. se opreste din mers.

este mai actual ca oricând. Dintr-o data casa s-a umplut de bucurie si de bagaje. Mesajul constituie de fapt TESTAMENTUL SPIRITUAL AL LUI SPIRU BLANARU.Timisoara). Din initiativa AFDP-Timis si a fundatiei culturale “Memoria”. catre Tara. precum si caldura rachiei fierte. iubindu-L pe Hristos si neamul lor. Sa cinstim pe cei care si-au dat viata pentru Hristos si neamul lor! La 16 iulie 1992 s-a înaltat o sfânta cruce în memoria celor care au fost executati la Padurea Verde (lânga Muzeul Satului . Ei sunt: Aurel Vernichescu. când. desi nu erau condamnati la moarte. Ce-i drept. Si de aici drumul a fost tot anevoios prin zapada si prin întuneric. desi albastrul cerului vestea . Era o zi de iarna. Gheorghe Popovici. Comunistii s-au napustit cu o înversunare draceasca asupra memoriei lui Spiru Blanaru. Ion Tanase. Nu mai aveam loc în camera. transcriind o parte din acest testament în cuprinsul lucrarii. mi-a încredintat multe lucruri gândite de el. în anul 1949 la 16 iulie de catre regimul comunist pentru ca au luptat împotriva lor. Realizam cu adevarat ca eram în tara mea si-n mijlocul celor dragi. în 23 ianuarie 1949. Prin continutul lui. au fost executati în acelasi loc. multumindu-i familiei Pascu pentru toata dragostea ce ne-o poarta. Fiecare vorbeam în limba noastra. tin totusi ca memoriile mele sa le închei cu acest mesaj al lui Spiru Blanaru catre Neamul Românesc. Gheorghe Smultea. De la Timisoara plecam spre Lugoj dupa orele 2 din noapte. A fost o mare bucurie pentru toti. Iar în data de 2 august 1949. în mijlocul padurilor care frematau a bejenie. La orele 5 am ajuns la Lugojel. Teodor Ungureanu. pe îndelete. Petru Domasneanu. Asa se încheie calatoria mea la Karlsruhe si înapoi cu. alti membri ai grupului. CUVÂNT CATRE TARA Desi ma repet. stând de vorba cu Spiru Blanaru. în cinstirea memoriei martirilor neamului nostru: Spiru Blanaru. Mi-a facut asa de bine caldura sufleteasca cu care ne-a primit familia Pascu. care în lupta lor au mers pâna la jertfa suprema. adusesem de la Aron cam multe lucruri. Petru Puschita-Mutascu. o navalnica dragoste de familie si de tara. crucea a fost ridicata si sfintita pe locul unde a fost executia. Romulus Maritescu. Sotia si nepoata Alina erau în bratele mele.urcat în masina. Ma întorc în urma cu 44 de ani. acolo sus. ducându-ne la Costica Pascu acasa. unde bucuria cea mare a revenirii a izbucnit din plin. nu prea frig. Petru Puschita-Liber si Nicolae Ghimboasa-Miclut. contestându-i chiar eroismul. Acolo ne asteptau cu tuica fiarta.

În fata primejdiei. Desi suntem ca apartenenta politica diferita. Miriade de stelute albe reflectau albul scânteietor al zapezii. Se realizase o prietenie. Baierele inimii lui se dezleaga si zice: . unitatea dintre noi. Vânati din toate partile.As dori ca la momentul potrivit. În masura zbuciumului din sufletele noastre. noi eram putini si fara arme. unul lânga altul. Ne luptam la ora aceea cu moartea. cu o iarna grea. dar zapada nu se topea. Suntem de atâta timp la un loc. Era o feerie.Mai frate Tase Berzescu. sustinuti de tancurile rusesti. ascultam la cele spuse de Spiru. ne întelegem ca fratii. frate Tase. am observat un lucru extrem de important în felul de comportare. Spiru Blanaru începe marturisirea lui. Eram în plina lupta cu Raul. Ne-am împacat cu gândul ca va trebui sa murim pâna la urma.ger. Eu. în aceeasi masura crestea farmecul naturii. Toti suntem români si trebuie sa fim uniti în fata dusmanului. cred totusi ca tu o sa scapi. Aici. taranisti. suntem prinsi ca într-o menghina. Ei erau multi. Iata ce-mi spune Spiru: . cu acesti oameni hotarâti sa lupte pâna la unul. . familia mea. La vremea potrivita sa le faci cunoscute. sa stie si ai mei de acasa. Cu noi era numai nadejdea ca dreptatea va iesi la iveala si Dumenzeu este cu noi. a comunistilor. Aparuse si legea care prevedea pedeapsa cu moartea.De când stau aici. nu i-am auzit niciodata sa faca deosebire între ei dupa apartenenta politica. daca vrei. prin ce am trecut si care au fost conditiile de viata si sansele de biruinta asupra lor. cu albul zapezii scânteind în soare. daca va mai apuca sa scape cu viata si sotia mea la . militari. În aceasta atmosfera de zbucium sufletesc. . Fiul meu. Desi cel mai mare pacat al românilor este lipsa de unitate. si altora. în grup. este bine sa stii unele gânduri ale mele. dupa cum stii. Nu stiu care va scapa din noi doi cu viata. sunt multi legionari. nu ca pe un mesaj. Stând asa. Soarele scalda bolta cereasca de un pitoresc nemaivazut. Nu facem diferenta între noi. în mijlocul întinsului de zapada. noi aici am realizat în ciuda pacatului. liantul fara de care nu va fi niciodata biruinta. Contrastul acela izbitor al colinelor de deal învesmântate în mantie alba ne trezea la realitate. ne zbateam sa gasim o iesire. am certitudinea ca voi muri si-ti încredintez tie aceste gânduri ale mele. liberali. dar ca unele framântari ale mele ca om. noi ne-am adus aminte de Dumnezeu. Cu totii ne rugam ca sa scapam de draceasca înclestare între bine si rau. Comunistii creasera prin legi draconice atmosfera prielnica lichidarii noastre ca dusmani ai lor.

ar vrea sa cunoasca prin ce am trecut. Tin sa mentionez un lucru . fratele meu. oprindu-ma din scris. Dumnezeu sa fie cu el si dezmembrarile politice. Stiam ca ne hârjonim cu moartea. unindu-ne în gânduri si nadejdi. Cei care vin dupa noi sa stie ce-am facut si ce-am gândit si noi. În tot timpul anchetelor a avut mult echilibru si judecata în gândire. despartindu-ne. aproape o ora. de Veltanescu din Corni.fel. De atunci nu ne-am mai vazut. de la oameni apropiati si altii necunoscuti. continuând lupta de rezistenta. împreuna cu o multime de români din sudul Banatului. curierul meu. reflectând. de traire interioara pentru amândoi. Dupa ce ne-am despartit de Spiru. Amândoi si-au iubit neamul si legea crestina. Dupa caderea mea din 25 ianuarie 1949. Poporul român s-a nascut crestin. El a declarat ca nici nu ma cunoaste. dar pacatul dezbinarii l-am mostenit în mod sigur. neamul nostru românesc si as dori ca odata sa fie liber. seful rezistentei din comuna. ma înfior. Nu am recunoscut nimic din cele declarate de Ruset. mare si unit. alaturi de multi oameni din comuna. Dupa aceasta încredintare de gânduri si vreri a urmat un moment de liniste. Acum când scriu cele petrecute la ridicarea Crucii de la Padurea Verde din 16 iulie 1992. în memoria martirilor nostri. însa. de partid. Dupa ce am scris tot ce am stiut si mi-am adus aminte despre grupul de rezistenta armata din Banat. Ca treziti dintr-un vis.Îmi este draga tara noastra. în toiul beznelor adânci. În mare. ne privim în ochi. crescuti în legea crestina.ca eu daca mai sunt în viata. sa dipara. am stat de vorba cu Petru Domasneanu. lipseste cu desavârsire. El mi-a salvat viata. jertfindu-se pentru ele. aceleasi lucruri si doruri mi le-a spus si comandorul. . al românilor. eu trebuia sa fac parte din lotul de judecata al lui Spiru. De asemeni si de Samoila Martinescu din jurul Mehadiei. mi-am auzit . A mai fost sprijinit si de oamenii din Mehadica. Asa se face ca eu am fost scos din lotul lui Spiru. Acestea au fost gândurile lui Spiru Blanaru. Unitatea. condus de Spiru Blanaru. Nu stim ce am mostenit noi de la daci. învatatorul de la Canicea. Apelul la unitate nationala este un deziderat al nostru. ne-am îmbratisat si sarutat. si este de ajuns pentru mine. prin Petru Guran. sunt datorita lui Spiru Blanaru. catre tara. Spiru a luat legatura cu Ianas Fenes de la Armenis. de Nicoara Ion. încredintându-mi pentru viitor cele spuse de el. împartasite mie. Fa acest lucru. El n-a avut pretentia unui mesaj catre toti românii. avem obligatia morala fata de copiii si nepotii nostri sa le lasam mostenire credinta dreapta a stramosilor nostri si raspunderea fata de strabunicii nostri. În urma declaratiilor lui Tudor Ruset.

pentru ca a dat cei mai multi luptatori si morti în rezistenta armata din 1949. de copiii lor si de nepotii lor. la Padurea Verde. Lupta dusa de voi împotriva rezistentei armate din Banat si din tara. cu cât atacati si cautati sa-l defaimati pe Spiru Blanaru. prin jertfa lui. Comuna Teregova. Va fi ca un far luminos în negura vremii. Spiru Blanaru va ramâne pentru vesnicie comandantul rezistentei armate din muntii Banatului din anii 1948-1949. este pentru totdeauna banatean.acuza ca eu l-am creat pe Spiru erou si luptator pâna la jertfa suprema asupra comunismului. prin lupta si jertfa lui. Manevrati fiind de comunisti. Ati aruncat o tara întreaga în criza morala si politica. cu arma în mâna si sa-i cunosc crezul si taria sufleteasca. Domnilor nostalgici ai rosiilor de la rasarit. Ponegrindu-ne pe noi. nu eu l-am creat pe Spiru Blanaru erou si martir. împotriva comunismului. Istoria va consemna aceste lucruri când apele se vor limpezi. este cel mai puternic argument ca ea a existat si neamul românesc a luptat pentru salvarea lui. ne aparam fiinta neamului nostru. ca sa fie pilda vie nepotilor si stranepotilor în apararea lui Hristos si a neamului nostru românesc. el ramâne în istorie simbolul luptei pentru credinta si neam. Deci. punându-i arma în mâna si dragostea de neam în suflet. ei îl contesta pe Spiru Blanaru ca sef al lor. Crezul lui a fost si va fi crezul neamului românesc pâna la sfârsitul veacului. Desi Spiru a fost moldovean. Sa nu uitati: Spiru Blanaru este simbolul rezistentei armate din Banat. azi constituie un paradox. se va înalta o Catedrala. Aparându-L pe El. indiferent de etnie si crez politic. fratilor! Nu eu l-am creat pe Spiru Blanaru erou! Prin nasterea lui. Pacat ca cei morti nu mai pot auzi cele vorbite de fratii lor. Dumnezeu a harazit neamul românesc sa se nasca crestin. pe locul unde au fost executati. Prin aceasta i-a încredintat si o misiune. Eu am avut fericirea sa fiu alaturi de el. m-a creat pe mine scriitor al faptelor de arme si dragoste de tara a românilor banateni. Timpul este cel mai bun judecator. Cândva. Nu. . cu atât mai mult îl aureolati. ca s-ar rusina. aceea de a crede în El si a-L apara. cât va dainui acest popor românesc. care ar trebui sa fie considerata comuna erou. ci el. va prabusiti voi în haurile urii si ale minciunii. Prin lupta dusa împotriva lui Satan. Dumnezeu l-a harazit luptator. pe meleagurile Banatului.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful