Atanasie Berzescu

LACRIMI SI SÂNGE REZISTENTA ANTICOMUNISTA ARMATA DIN MUNTII BANATULUI

Editura Marineasa Timisoara, 1999
Cuprins
PREFATA

BOTEZUL PRIGOANELOR I. PRELUDIU PRIGOANA ANUL 1940 — O RAZA DE LUMINA II. PRIGOANA — ION ANTONESCU AL DOILEA VAL PARUL DE LA ALBA-IULIA ELIBERAREA DE LA ALBA-IULIA REZISTENTA ARMATA DIN BANAT CONFERINTA DE LA LUGOJ ANUL 1948 LA COASA CU PISTOLUL MITRALIERA ÎN BANDULIERA GRUPUL DE REZISTENTA ARMATA ÎMPOTRIVA COMUNISMULUI DIN COMUNA TEREGOVA-BANAT (1948-1949) LUPTELE DE LA TEREGOVA FENES LUNCAVITA DOMASNEA RUSCA FENES VERENDIN ARMENIS CORNEA CARANSEBES BORLOVA VALISOARA PETROSNITA OTELUL-ROSU CIRESA MAL MARGA VAR BOUTAR RUGI ZORLENTUL-MARE OHABA RUGINOSU JDIOARA CARPA GLIMBOCA LUGOJ FARLIUG CAPRIOARA GRUNI CAPÂLNAS I. GRUPUL DORAN-POPOVICI GRUPUL ORAVITA LUPTELE DE LA PIETRELE ALBE LUPTELE DE LA FENES LUPTATORII MORTI PE CÂMPUL DE LUPTA I. PIETRELE ALBE — 22 FEBRUARIE 1949

II. SALASUL DE LÂNGA MEHADICA. - Noaptea de 7/8 febr. 1949 III. FENES IV. DORANIE LUPTATORII CONDAMNATI LA MOARTE SI EXECUTATI. UN OSTAS AL IANCULUI O POLITA PLATITA CERCETARILE ÎNCHISOAREA DIN CARANSEBES ÎN CETATEA DE SUB DEALUL VIILOR. LUGOJUL ÎNCHISOAREA MILITARA TIMISOARA CARANSEBES LUGOJ LANTURILE AIUD, 1950 - Sectia a II-a LA CELULAR. CARE VREI MURI. ÎN FABRICA LA ROTARIE LA OFITERUL POLITIC IARASI LA ROTARIE PATRUZECI DE ORE ÎN CAMERA DE TORTURA DIN CAMERA DE TORTURA LA ROTARIE SALUPA ROTARIA PE FIR CRACIUNUL ANULUI 1952 DIN FRAMÂNTATUL AIUD. SPITALUL I. MAI APROAPE DE RADU GYR. SPITALUL (II). O SCHIMBARE DE CONDUCERE . SPITALUL (III). DOI ANI DE ZILE FIXAT LA PAT. SALONUL MORTII NR. 10 SPITALUL (IV). DIN GHEARELE MORTII LA VIATA ÎNCHISORILE - UNIVERSITATILE NOASTRE SPITALUL (V). SI TOTUSI L-AM ÎNFRÂNT PE COLLER SPITAL (VI). SALONUL 9 SPITALUL (VII). ECOUL REVOLUTIEI DIN UNGARIA ÎN AIUD DOMICILIUL OBLIGATORIU. LATESTI. LAGARELE. I. ÎN TARA LUI DOBROTICI, UN LAGAR DE EXTERMINARE STAFIILE DE LA NOUA-CULME MOARTEA GENERALULUI NICOLAE STOENESCU LA NOUA-CULME ÎN LIVADA CU CAISI MARTIRIUL PROFESORULUI UNIVERSITAR DE TEOLOGIE IOAN V. GEORGESCU O ÎNSCENARE DE EVADARE DE LA NOUA-CULME LA PERIPRAVA. PERIPRAVA, O RAZA DE LUMINA ÎN INFERNUL ROSU. STUFUL DE LA PERIPRAVA. NORI NEGRI DEASUPRA PERIPRAVEI. FENOMENUL PERIPRAVA ELIBERAREA CONFRUNTARI CU PREZENTUL MUNTII MARTURISESCI SLUJITORI AI ALTARULUI BANATEAN TRECUTI PRIN IADUL COMUNIST

JURNAL DE CALATORIE DE LA LUGOJ LA KARLSRUHE CUVÂNT CATRE TARA

Sotiei mele MARIA Fiilor mei Adrian si Horia Nepotilor mei Adrian, Gabriel si Alina

PREFATA
Numele lui Atanasie Berzescu a intrat, de câtiva ani încoace, în atentia publicului iubitor si interesat de istoria noastra zbuciumata sub dominatia comunista. Este cunoscuta contributia sa la diferite publicatii: Memento din Timisoara, saptamânalul Lugojul din Lugoj, Gazeta de Vest din Timisoara si Permanente din Bucuresti. Dar ceea ce îi stabileste autoritatea de luptator si martor deopotriva este aparitia Suplimentului social-istoric al Gazetei de Vest din Timisoara: “Razboiul anticomunist din Muntii Banatului”, 1995. Carticica a fost primita cu multa caldura si cu mult interes, chiar solicitata peste asteptari. Rasunet în surdina, dar deschizator de orizonturi noi în fata unor documente inedite. Ea a avut darul sa incite noi cercetari si studii laudabile. S-au strecurat si câteva omisiuni regretabile. Asa de pilda nu se vorbeste nimic despre activitatea importanta în rândurile studentimii de atunci a lui Constantin Pascu, sau despre personalitatea luptatorului oravitean Martin Balan, ori despre contributia în mediile taranesti a învatatorului Ion Popescu. A fost deosebit de elogiata aparitia cartii profesorului Ion Gheorgheosu “Voi n-ati fost cu noi celule”. Atanasie Berzescu este atestat drept mentor al unui tineret care se pregatea pentru marea experienta de lupta si daruire. Au fost târâti acesti minunati elevi, frati de cruce, în anchete, judecati, închisori sau în infernalul Canal. Cartea de fata a lui Atanasie Berzescu, LACRIMI SI SÂNGE, cuprinde memoriile unui luptator care participa la marile evenimente ale veacului nostru. Sunt aici oameni prigoniti pentru dreptate, pentru adevar si pentru bine. Marturisitori de credinta pentru împlinirea Cuvântului împotriva comunismului. Cartea are o remarcabila unitate de ton, de gândire si de simtire româneasca. Autorul reuseste printr-o viziune proprie sa structureze evenimentele brute în forme simple, dar foarte expresive. Înzestrat cu un deosebit dar de povestitor, el are putere de retraire si evocare, selectând cu grija faptele semnificative. “Acum când scriu cele petrecute cu multi ani în urma —

zice Berzescu — parca le traiesc mai intens si ard în mine mai mult. Pas cu pas retraiesc viata de atunci, cea ferecata în lanturi”. Povestitorul trece de la o stare la alta cu usurinta, printr-o diversitate stilistica: memorialist, cronicar sau filosof al istoriei. Pentru Atanasie Berzescu, nu povestirea în sine este ultima realitate, ci adevarul. El îsi arata dezgustul pentru minciuna si delatiune. Pentru aceasta, toate mijloacele epice sunt puse în slujba trairii în spiritualitatea crestina. Personajele, fiintele acestea chinuite, nu ilustreaza atât o tipologie umana, cât un principiu etic. Contributia moralistului este de cele mai multe ori directa. Naratiunea se întrerupe lasând loc reflectiei filosofice asupra conditiei umane în comunism. Pe Atanasie Berzescu nu-l intereseaza atât nota de senzational. Dar faptele în sine sunt pline de senzational si de groaza. În realitate, vremurile merg spre distrugere si degradare. Fiinta umana este mutilata si desfigurata. Totul intra în descompunere si spurcaciune. Scenele de cruzime sumbra sunt relatate de Atanasie Berzescu cu mult simt realist, fiind el însusi victima: “Mois voia cu tot dinadinsul sa ma implice în procesul lui Spiru Blanaru”. Dar anchetatul nu voia asta, desi în realitate fusese participant. Se tinea tare. Povestirea intra într-un crescendo teribil al anchetei. — “Nu vreau sa te aud. Nu vorbi nimic, ma auzi? Acum am sa te omor”. — “Si dintr-un salt, fiara dezlantuita a fost lânga mine. Cu amândoua mâinile înfipte în pieptul meu, ma ridica deasupra capului si ma trânti în casa cu bani. Îngramadit acolo, ca vai de mine, el se prinsese cu mâinile de casa de bani si sari cu cizmele pe mine...” etc., etc. Maretiei tragice a luptelor de la Pietrele Albe îi urmeaza taria caracterelor în anchete. Tarani umili, cu genealogii nobile, îsi încearca destinul eroic. Caciulile geto-dace sunt pângarite si aruncate la gunoi. Încet, încet, vremea se deruleaza în istorie. De la Timisoara la Aiud, apoi în vesnicie. Si din tortura vesniciei Aiudului la Periprava, la tentativa reeducarii si prelungirii fara termen. Scrisul lui Atanasie curge fara pauze, fara respiratie. Suntem prinsi în duhul mortii. Povestea este trepidanta. Privim gloatele de tebecisti, care cad în lupta cu suferinta, si cinismul gardienilor manipulati si înraiti. În fabrica, la Rotarie, o vânzoleala de nedescris în realizarea normelor. Timpul se întinde ca o mlastina. “Mlastina deznadejdii”. “Mai baieti”, spunea Lae Orbulescu, “fiti tari!” Dar unde

— “Într-o zi pe la sfârsitul lui aprilie vine frizerul sa ne tunda si sa ne barbiereasca.. fericirea evanghelica: Fericiti veti fi când va vor batjocori pe voi si va vor prigoni. Iacobici. exista si clipe de fericire care mângâie si întareste. stând de vorba cu noi. Lungului proces de desacralizare a miturilor crestine i se opune mereu împrospatata credinta. aspectul sinistru este transfigurat în viziune de grandoare a istoriei. cât întunericul spiritual. strigând: «Mai tovarasi. este fericirea care l-a ridicat pe Steinhardt. seful sectiei. învârtea niste chei pe dupa deget.. aparent nimic neobisnuit. în timpul tunsului. Era în Celular la 309. care paseau acum în rând cu legionarii: Arbore. constituind tonul esential al acestei cronici. Însa ceea ce Atanasie Berzescu simte mai acut nu este atât întunericul ferecat cu obloane.. Atâta mi-a trebuit. camarazi de suferinta ai povestitorului. rânduri de carute trebuiau sa iasa pe usa fabricii. Poate. al lui Atanasie Berzescu îi învaluie cu dragoste pe acesti mari generali.mai puteai retine filosofia lui Lae. El. uneori. Îi raspund ca am cazut cu Spiru Blanaru din Teregova. Dar. Arbore ramase consternat. a sarit în sus spunând: — «Ce ma. voi trebuia sa fiti toti omorâti. ramân consternati. si vor zice tot cuvântul rau împotriva voastra. intelectualul de seama. prietenul afectuos.. ing. Fericirea aceea care sustine viata. Si totusi.” etc. fostii ministri ai ingratului Maresal. Povestitorul intra direct ca participant si ca martor. Memorialistul devine simbol al maretiei istoriei. Gen. eroul de la Teregova. aici. mai... Stii tu asta?» Numaidecât. ia veniti repede aici sa vedeti si voi un bandit din Teregova care a tras în noi sa ne omoare pe toti. tu esti din Teregova? Acolo banditii aceia au tras în oamenii partidului si i-au omorât? Voi ati luptat împotriva partidului comunist? Ma. Iata o scena. Mares. dincolo de sentimentul tragic al existentei în robia comunista. Aparitia lui Iisus în celula este coborârea harului divin în sufletele celor . Istoria se întoarce ca o mustrare. Sa vedeti si voi cum arata un mare bandit». Îndeosebi bunul general. Deodata se întoarse spre mine si ma întreaba de unde sunt si cu ce am cazut.. în contrast. iese afara pe sala si cheama repede pe mai multi gardieni din Celular. pe timpul lui Antonescu. el. care fusese închis — pentru ce? — si la Alba-Iulia ca elev. Tin-te acum la scandal. Dar patosul cald. iertator.. când rânduri. De fata în timpul tunsului era si gardianul. marele general Ion Arbore.. . Îsi arata maretia si decaderea. Dintr-o data istoria se deschide ca o carte. pandemonic. Acum generalii. etc. grijuliu. viata însasi. Când a auzit de Teregova.

Sa prinzi rabufnirea neamului nostru împotriva pericolului de moarte. Invocatia divina se ridica din adâncurile sufletului: “Doamne. Curgeau broboane de sudoare de pe mine.îndurerati. Cu aceasta binecuvântata fotografie credea Atanasie ca l-a învins pe Coller. Petrasievici si frizerul”. orice sat.. pentru oamenii care stiau sa fie liberi prin poezie. Daca un cuvânt iesea din gura mea. . Georgescu. am luat ca îndemn cuvintele Printului Mihail Sturza. Si libertatea aceasta era contagioasa si ispititoare. satanismul declansat din rasaritul Europei. — etc.. orice tara. este un lucru extrem de greu si de-o mare îndrazneala. Încerc sa schitez o parte din Istoria Banatului în luptele de rezistenta si de afirmare a neamului românesc. Omul ia cunostinta de sacru prin ierofanie..România si Sfârsitul Europei În memoriile mele. împotriva urgiei comuniste. trecând zi cu zi prin lacrimi si sânge... Simteam ca ard totul. Te introduceai în universul creatorului. dupa revolutia din 1917. parca se pogorâse Duhul Sfânt peste mine. Poetul avea darul de a ridica sufletele pe culmi. memorabile. Pagini întregi. Vecinii mei de pat erau speriati. ma straduiesc sa dau.. în care Atanasie Berzescu ni-l înfatiseaza pe marele poet Radu Gyr ca pe un sfânt. marea personalitate a profesorului Ioan V. citata mai sus. Nu sunt scriitor si nici istoric cu pretentii de a dezlega enigmele sforariilor trase de toti chematii si nechematii în a lua în mâna destinele neamului. O mica scrisoare si o fotografie de familie îl fac pe memorialist sa cânte ca într-un tropar bisericesc. prin aureola de mit si sfintenie. dupa puterile mele. evadând în spirit. adevarul asa cu a fost el. Nu le-am spus nimic. eu. Ramânem cu admiratia în suflet pentru destinele umane realizate în lupta si suferinta. Credeau ca-i de la securitate pentru ancheta. din cartea sa. are datoria si dreptul la mândria trecutului sau si ca uitarea trecutului de catre patura conducatoare a unui popor este cea mai mare nenorocire ce i se poate întâmpla acestuia. pe fata si pe cap. distinsul prieten al memorialistului. cum ar zice Mircea Eliade. Este un act de regenerare spirituala si de creatie. Si mare a fost bucuria. orice tinut. De neuitat sunt paginile privind personalitatea. din Rusia. Ca sa nu uitam nimic din ceea ce a fost lupta noastra de rezistenta. etc.” Din Mihail Sturza . eram pierduti. PETRU HAMAT “Cred ca orice neam. Pot afirma însa ca neamul românesc este cel care îsi ia destinele în mâna si-si alege singur pe cei ..

fara a fi teolog. Sunt pagini întregi unde el realizeaza o filozofie crestina. a neamului si a tarii. Cred eu ca pâna acum trei sunt care s-au întrecut pe sine în memoriile lor. ma simt dator sa pun pe hârtie tot ce am cules din tinerete si pâna-n prezent. alaturi de Nicolae Steinhardt. 1. schitându-le profilurile literare. multi vor obiecta ca s-a scris atât de mult despre lupta de rezistenta împotriva comunismului. prin cartea sa — “Et Ego” — realizeaza ineditul în genul memorialistic. Niciodata neamul nostru românesc n-a gresit când a trebuit sa-si apere existenta. Cu cât vor fi mai multi în marturisirea trecerii lor prin iadul gulagului românesc si rusesc. 3. realizând opere de valoare. Ma straduiesc sa fiu un . cei care am încercat sa asternem pe hârtie cele traite în aproape jumatate de secol. Nascut crestin. Sunt pagini întregi care te îndeamna la meditatie. cu un dar de evocare de adânca sensibilitate si traire interioara. Asa poate ca vor ajunge sa cunoasca si urmasii nostri prin ce am trecut noi si ce am realizat întru apararea credintei. care poate sta alaturi de D. s-a desfasurat întru Hristos. Am încercat dupa puterile mele sa-i prind pe cei trei. Este imposibil acest lucru. Au ajuns.care trebuie sa-l apere. Multi s-au confruntat cu falsul în istorie. si nicidecum pentru a ma compara cu ei. Bune si rele. nu-i este dat sa spuna totul. Prinde puterea de daruire a românului în lupta pentru neamul sau pâna la jertfa suprema. a se repeta în expunerea lor. mai ales filozofia crestina. cu toate pornirile de iad. prin cartea sa — “Brazii se frâng nu se îndoiesc” — prinde spiritul de lupta în rezistenta poporului român împotriva comunismului. poate. Fiecaruia din noi. cu atât mai bine se va reusi a se oglindi fidel zbuciumul neamului românesc. Este un povestitor inegalabil. Eu cred ca niciodata nu se va reusi sa se spuna totul despre acest infern rosu. trecând prin lupte si prigoane. altii — cu multe scapari. un eseist si un gânditor în domeniul filozofiei. Fiecaruia din noi ne-au ramas viu în minte numai unele aspecte din cele traite în acest iad. vor sta la îndemâna. Poate fi considerat un apologet al Crestinismului. în cartea sa — “Mântuirea” — prinde caracteristica gulagului românesc. Staniloae sau de Sfântul Grigore de Nisa. lasând pe dinafara lucruri extrem de importante. 2. Citind memoriile mele. în realizarea unui tot despre marea înclestare a neamului nostru cu raul. ca model pentru toata lumea. de neîntrecut. Viorel Gheorghita. Ion Gavrila. Se poate spune ca este un bun mânuitor al limbii române în literatura. Ca unul dintre cei multi. Sebastian Mocanu.

eu am fost primit în manunchiul de prieteni. Ma duceam cu drag la el. Cu litere mari. îi omul care ne va scoate pe noi de la multe necazuri. Ca elev la Scoala Normala din Caransebes. de-o schioapa. . PRELUDIU Mi-aduc aminte ca acum.evocator al luptelor de rezistenta.” — “Sa stii tu. As vrea sa fiu simplu si curat în expunere. muncitor sau intellectual. în luna februarie. ca omul ala. Sa fiu înteles în scrisul meu de toata lumea. Luna august se arata tare frumoasa. fie el taran. pregatit fiind de Fisteag Nicolae. pe strada principala. tu ai vazut pe stâlpii de telefon afise mari cu chipul lui Zelea?” — “Da. trecând pe ulita mare. În anul 1938. El aduce dreptatea în tara si va baga pe toti hotii la închisoare. Caut sa nu-mi încarc stilul prin înlantuirea de metafore. la înaltimea sufletului românului. asa cum cei care si-au daruit viata s-au facut întelesi de neamul nostru românesc. am vazut. bunicul meu dupa tata. înfiripez o discutie cu el. Plecând de acasa. Sa-i dea Dumnezeu alduitul multa sanatate si putere sa biruie pe cei rai. trecusem în clasa a IV-a. pe stâlpii de fire telefonice am observat ca erau lipite afise mari cu portretul Capitanului. din Fratia de Cruce a Scolii Normale din Caransebes. Printre altele. Eram 12 colegi din clasa care faceam parte din manunchiul de prieteni. duse în Banat si al zvâcnetelor de traire interioara în pornirile de iad ale închisorilor din tara. la început de nou an scolar 1937-1938. cu mult soare si cald. ma duceam ziua la salasul nostru de pe valea râului Igeg. Pe vremea aceea a fost cel mai tânar frate de cruce de la noi. mai copile. tot din clasa a VI-a si el. avea grija de vite si de toata gospodaria înfiripata acolo. dupa ce regele Carol al II-lea instaureaza dictatura. BOTEZUL PRIGOANELOR I. Ala îi omul lui Dumnezeu. când ai venit aici. cum îi mai spunea si lumea din comuna. da o noua constitutie.” Cu aceste amintiri intram în miezul povestirii noastre. Acolo. desfiintând partidele politice. ma întreaba: — “Ma nepoate. Seful meu direct era Curescu Ion. era scris: . Fiind în vacanta mare. din clasa a VI-a. la Caransebes. Era o vara fierbinte a anului 1937. aprobata de popor printr-un referendum.Corneliu Zelea Codreanu -. Din clasa noastra Zaharia Marineasa a fost încadrat mult mai devreme de anul 1937. Ajuns la bunicul meu. taica Ion Berda. ma primea si el cu mult drag. La rândul lui. În luna octombrie 1937. care ducea la gara.

tin-te frate la scandal si înca unul mare de tot. marsaluind în forta spre o tinta. Amândoi ne învatau ce sa declaram ca sa iesim bine la proces. ne declara pe toti cei care am fost în misiune. de vii. neobservati de nimeni. Si asa. înecându-si amarul din sufletul lui. de origine etnica sârb. întorcându-ne la internat. Eu. Pe de o parte. numa câta om. Si acum mi-aduc aminte de cuvintele lui tata de pe salile tribunalului din Caransebes: — “Vezi ce mi-ai facut? Tu. era extrem de afectat. L-am cunoscut pe pielea mea în beciurile politiei în timpul anchetelor. pe aici pe gangurile astea întunecoase. în echipe de câte trei. — “Numai tu ai fost în stare sa-mi faci asta. Horia Sima pe vremea aceea era professor la liceul C. Si acum. Noaptea.” îsi încheie tata învinovatirea mea. Dar. La o sumara ancheta. Gheorghe Neamtu. parintii nostri au fost implicati în proces. împreuna cu Nicolici Dusan din Zagujeni. Cu multa sârguinta si ura. purtându-i pe salile tribunalului. si cu Ion Topleanu din Cosava. bietii de noi. locul.” Parca eram pe alta lume. Tot din Lugoj era si Iovanescu. Eu. parintii nostri. Friza politicul. Chestorul politiei era Boica. avea grija de noi ca un parinte. noi toti. Ne-am îndeplinit misiunea cu bine. de la centru de a nu vota cu constitutia. suparati foc pe noi ca i-am facut de râs. Intrase politia orasului pe fir. între ciocan si nicovala ne gasisem. m-ai adus pe la procese. Sa te tii acum necaz pe capul nostru. Iovanescu. pe furis. n-am pasit o data prin judecati. le venea sa ne manânce. acum. nu altceva. sarind gardul de scânduri din gradina scolii si am plecat la Zaguieni. cu dispozitia. . am iesit din internat. om în toata firea.Noi cei de Scoala Normala am fost trimisi pe sate. Brediceanu din Lugoj. care era un model de disciplina. Profesorul de gimnastica. am format o echipa. iar pe de alta parte. Fiind minori. Ca un lup la pânda. a si sarit pe noi. Mândri de noi. Ura din toata fiinta lui Miscarea Legionara. pe jos. prof. acum se facuse vinovata de încalcarea unor legi destul de severe. directorului scolii si dirigintelui. Din îndemnul lui Horia Sima a venit avocatul Valeriu Strainu la Caransebes si împreuna cu avocatul Nita Cârpan au organizat apararea. Directorul scolii. facuta de seful de post de jandarmi. Boica ne-a întocmit la fiecare dosarul si ne-a trimis în judecata. o echipa din acestea a fost prinsa de jandarmi în acea noapte si arestata. vrând nevrând. Scoala lui. pentuneric ca trei muschetari. mai ales în procesul educational.

Cu copilaria din noi. gata sa izbucneasca în plâns.Alibunar 6. Ciucur Nicolae .sef clasa 2. Din clasa ne luam toate lucrurile. cu putinatatea întelegerii momentului politic. Muroni Iova . Din clasa a V-a erau numai doi. comunica eliminarea noastra. Petrescu Valeriu . Haralambie Ghinescu. Cu lacrimi în ochi. dar… mândri ca luptam pentru neam si tara. Era jertfa cea mare a neamului nostru. aduna toata scoala pentru a comunica un lucru neobisnuit. cu lacrimi în ochi spune: — “Astazi pleaca din rândurile noastre cei mai buni elevi ai mei si cei mai buni colegi ai . stateam totusi lipit de el. Nicolici Dusan . Tudorescu Gheorghe .Lugoj . Tacuti si retrasi în noi. va dau tabelul cu elevii eliminati atunci din scoala: 1. ne miscam automat unul dupa altul. Era ora de geografie. Brânzei Simion . ridica toata clasa în picioare.Devesel 7. Peste clasa se asternuse o liniste de mormânt.În timpul asta eu stateam mâlcom. Nu ziceam nimic. La scurt timp dupa terminarea procesului. Profesorul nostru. În tristetea noastra eram totusi mândri. într-o buna zi. al marilor dureri. Topleanu Ion . Jula Vasile . pregatindu-ne sa iesim toti odata. Dupa comunicare ne întoarcem fiecare în clasele noastre. Era o durere pentru toti. dar eliminati pe un an de zile din toate scolile din tara si definitiv din Scoala Normala din Caransebes. cu vocea tremurânda. parca tot cerul pica pe noi.Iablanita 3. Trifu Octavian .Dalci 11. Ca mine erau toti camarazii mei din manunchiul de prieteni.Iaz 8.Orsova 9. Toti pleostiti în aparenta. cam prin luna aprilie 1938.Cosava 13. Desi ma certa. Bireescu Liviu . Berzescu Atanasie . asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu.Zagujeni 4. Avea sa se petreaca la sfârsit de acel an — 29 spre 30 noiembrie 1938.Dalci 10. La proces am fost achitati toti.Teregova 5. Dupa câte îmi aduc aminte. Gheorghe Neamtu. Suntem eliminati deci din toate scolile din tara pe un an de zile si definitiv din Scoala Normala din Caransebes. cu privirile în van. Plecam pentru totdeauna din mijlocul colegilor nostri. intuiam totusi ca anul 1938 va fi un an al marilor încercari. Cei mai multi eram noi cei din clasa a IV-a. Marineasa Zaharia . hotarâta de consiliul profesoral. directorul scolii. Puraci Patrichie .Surducul-Mic 12.Var De ceilalti nu-mi mai aduc aminte. înainte de Pasti. holbându-mi numai ochii. un an de cotitura pentru neamul nostru. Muroni Iova si Topleanu Ion.

S-o fi apucat sa faca politica cu legionarii. în tacere. În casa mi se aplica un regim de pedeapsa. de bulversare. Vina lor este ca-si iubesc tara si neamul prea mult. vorbeau: — “Auzi tu. Pe scari ne întâmpina tata. mult noroi când era vremea ploioasa. dar treceam prin marea scoala a Fratiilor de Cruce. îmi tineau partea. de acasa. la locul de plimbare al domnilor si al elevilor de la oras. dupa noi a venit vecinul nostru. Surorile mele. alb la fata si încruntat în priviri. Când scolile erau în vacanta. l-or fi dat afara pe copilul lui Berda. ne lasam bagajele. nu erau prea multi elevi la scoala. cu bagajele în mâna. avea si el un copil la liceu. Eu trebuia sa fac toate corvezile. mai ales. Afara pe coridor m-astepta mama. Eram bun prieteni. Anica si Lenuta. Romulus Copaceanu-Stroie. Ma aparau. Romulus Copaceanu-Stroie. cum îi spuneam noi. ci mai mult de o stare de sfârseala. Locul era strajuit de tei înalti si umbrosi. Desi era o comuna mare Teregova. cel care îmi luase apararea când venisem acasa de la Caransebes. De la Caransebes. cu multi bolovani mari si mult. îl chema Romica. Si asa are el destule pe capul lui acum. alaturi de mama ne-am îndreptat spre gara. cum spuneau ei. Când am intrat în curtea casei. cei din comuna. sa lasi copilul în pace. de la scoala de la oras. de la gara am luat-o pe scurtatura. pe la Saiba. era o mândrie ca eu învat mai departe la oras. tot ei trebuiau sa înfrunte dispretul si clevetirile celor din sat. si luptator în grupul lui Spiru Blanaru.C. eu si cu mama. spunându-i: — “Ma omule. În comuna parca vuia ceva.D. vecinul nostru. Era un drum de pamânt. cum ne spuneau satenii. În sufletul meu se îngramadise atâta durere si revolta ca era în stare sa izbucneasca într-un vulcan. avea sa ajunga si el în F. Pentru ai mei. abatuti si-ntristati. nu atât de oboseala. Eram pregatit pentru ce aveam sa înfrunt. Lasa ca o sa treaca si asta. cum îi spuneam noi. pe clasa a III-a. Un framânt trecea de la unul la altul. Nu va necajiti!” Cu mama împreuna. ma mai duceam si eu pe lunca. Femeile.vostri. Abatut. la cras. Fara sa-mi dau seama. Repede intervine uica Romolos. Mai târziu. dar nu si parintii mei. ajungem acasa. Deschidem usa si plecam pentru totdeauna din aceasta scoala. Eu . Si acum.” Ne ureaza sa fim tari si cu nadejdea în Dumnezeu. care trebuiau sa înfrunte o comuna întreaga. pe partea opusa Bisericii si Scolii. Ca sa nu ne mai vada lumea. cu peste cinci mii de locuitori. intram în camera. de-abia rasuflând. Acasa era tata cu surorile mele.

Toti elevii si studentii erau în vacanta. Era student la drept la Bucuresti. N-am mai reusit sa uit aceasta întâmplare. La gluma lui n-a râs nimeni. Venise în toamna lui 1932. Ma asteptam sa ma primeasca cu mai multa caldura. azi când scriu aceste aduceri aminte. în locul lui Nicolae Petrascu. de fata fiind multa lume. Când a facut gluma aceea cu mine. asa sareau în sus când ma vedeau. Asa cum spune Sebastian Mocanu. ca valoare morala. Învatatoarele care ma avusesera ca elev. D-na Gheorghiu. Lica îi spuneam noi. mai mici ca mine cu o clasa. D-na Iliescu si D-soara Stoichescu. ca la niste feti frumosi. uitând de îndatoririle lor fata de neamul nostru românesc. Timpul avea sa dovedeasca si istoria sa consemneze ca el a fost pe masura glumelor lui. pe lunca. el m-a îndrumat sa intru la Scoala Normala. În grupul cu care ma plimbam. Horia Sima reusise sa organizeze o garnizoana. am realizat o stare de revolta. mai ales ca eram singurul din comuna napastuit la început de prigoana. Marsaluiau cântând prin Teregova. Facea parte din grupul studentesc din Bucuresti. parca le pusesem ardei iute în fund. el n-a facut-o din rautate. fara îndoiala. În Teregova cunosteam bine pe toti legionarii de atunci. acum când ma vedeau îmi strigau ca eu vreau sa conduc tara. Plimbându-ne asa. Zâmbind. vad lucrurile altfel. venind de catre Rusca si îndreptându-se spre Luncavita. În fruntea lor era Horia Sima. Totusi. Într-una din zile ma plimbam pe lunca cu Ion Iliescu si cu Romica Copaceanu. Ma întelegea. premiantul scolii. Trecuse prin Fratiile de Cruce din Caransebes. apare în fata mea Ilie Smultea. fete si baieti: — “Ce-ai facut? Vezi daca te pisi contra vântului! Acum trebuie sa suporti!” Deodata am simtit ca mi se aprinde fata. eu eram ca un cal breaz. Ma primisera în rândul lor. pe când era professor la liceul Traian Doda. Uluit. Avea sa se declanseze prigoana legionara din 1939. ma opreste si-mi spune. Desi fusesem cel mai bun elev al lor. De fapt. doctor în drept. Se apropiau Sfintele Pasti. fiu de taran. ca elev fiind la scoala primara. Despre toti cei care am fost eliminati se poate spune ca am facut “Botezul Prigoanei”. A depasit limitele bunului simt. Mut parca. ca multi dintre cei plecati peste hotare au avut grija sa-si câstige titluri si functii pentru ei. un tânar preot. de catre regele Carol al II-lea.ma bucuram de multa atentie a parintelui Traian Coseriu. am început sa tremur. Dar n-a fost sa fie asa. în scrisul lui. Se plimbau pe lunca. În exil a ajuns la o cariera universitara. Si-acum îl vad cu parul vâlvoi în . destul de puternica. mai ales ca eram si rudenie cu el. Ma uitam la legionarii nostri.

fruntea coloanei. numai noi doi. Ilie CojocaruMocea. cu un baier atârnat de gât. Horea Anculia-Miloi. o traista mai mica. Sa fii tu sanatos si gata. eu ma asezam lânga un prun si citeam. alaturi de comandant. spunându-mi: — “Lasa ca are grija Dumnezeu si de tine. se axa pe coordonatele majore ale credintei în Dumnezeu. bine slefuit si cu o carte în mâna. Tunea Traian. resemnat. Pareau covoare frumoase. Adesea ma întrebam în acest timp la ce scoala voi merge eu la toamna. ca vei reusi sa scapi si de necazul asta. tesute parca de mâini nevazute. În tineretea lui. cei care am fost eliminati. la colegii mei. Seara. Atunci mi-a spus ca tatal meu a fost elevul lui. Când ei se dadeau pascutului. singurul oropsit. În familie simteam zbuciumul lui tata. nu-ti fie teama. Era abatut si îngândurat. Ca-ntr-o oglinda îmi aparea Ion Curescu. nu ma slabea din ochi. cald. am strâns fânul de pe . Martin Copaceanu-Rica si Romulus Anculia-Miloi. eu. care mai târziu a fost seful plasei Teregova. Cartea o pastram într-un chies. pasteam mieii ramasi de la oile pe care le bagasem în ciopor. pentru brânza. fiind mereu în jurul meu si mult mai aproape de mine. înfaptuind o lume noua. Nicolae Maranu. Adesea ma încuraja. Tata mi-a confirmat acest lucru. Petre Grozavescu-Maranu. În zori de zi florile se desfaceau realizând raiul pe pamânt. Atunci nu s-or râde vecinii de noi. De la Domasnea era Nicolae Horascu. cu un ciomag de alun. retras în mine. m-a întrebat daca nu sunt din Teregova. înainte de culcare. În toata comuna asta mare. Când a dat de mine. prof. Toata vara pâna-n toamna am petrecut timpul cu ea. Am reusit sa vad printre ei si pe consatenii mei: Gheorghe Novac zis Ghita Toni. cucerind Banatul pas cu pas. De multe ori. Sfârsit de mai în anul 1938. ne înveselea cu snoave auzite de la batrânul professor de pedagogie. la munca câmpului. gândind dupa puterile mele de atunci. Era si seful meu de dormitor. cu multa initiativa. uitându-se în catalog. Ma târam dupa ei. Mama. Intuia mai mult decât rationa. În zilele acestea de un mai fierbinte. seful meu de manunchi de la Scoala Normala din Caransebes. cu mai multa întelegere a lucrurilor. când ma opream din citit. cald de tot. îi vedeam aievea pe primii cuceritori ai Banatului. Florile învesmântasera fânetele oamenilor de prin gradini ca-ntr-un adevarat rai.” În simplitatea ei. Singuri. îmi zbura gândul la scoala. Nu mai stiam ce se va alege de noi. Se legase o prietenie între noi. Tunea a fost învatator la Teregova. Aveam 17 ani.

la existenta lui. Vara. PRIGOANA Lucrând la pamânt. Am trait si înca traiesc aceasta parere de rau. Noi. Deseori îl trimitea Horea Sima la Bucuresti cu rapoarte. cu functia de sef de judet. Se declansase prima mare prigoana. Era elev pe atunci si calcase disciplina. ANUL 1940 — O RAZA DE LUMINA Acest an a fost anul convulsiilor. ne-o daduse s-o lucram. bunicul meu dupa mama. o parte din noi s-au înscris la liceul Traian Doda din Caransebes. cei de la Scoala Normala din Caransebes. Eu. Aici erau prietenii nostri si amintirile noastre si toata copilaria noastra. directorul de la Caransebes. Tata era constructor de linii telefonice — la P. pe clasa a IV-a. de abia pe clasa a IV-a si totusi as fi dorit sa-l vad pe Capitan. Eu fiind nascut la Teregova. La aceasta treaba venea si mama.R. ca unul care am facut parte din Fratiile de Cruce în timpul vietii lui. Cu Ion Iliescu eram buni prieteni. II. La fel îmi aduc aminte si de Ion Sadovan. am constituit preludiul prigoanei. si Muroni Iova pe clasa a V-a. Eram înca prea tânar. locuiam cu parintii la Lugoj. la interventia lui Gheorghe Neamtu. Pe vremea aceea. Pentru ca s-a nascut crestin si-n prezent este sub pavaza Arhanghelului Mihail.. haituit si convulsionat — poporul român. la Periprava fiind. ne-am înscris la Scoala Normala din Deva. când ne povestea cu multa emotie. Regele se dezlantuise. al abisurilor. Din ordinul regelui Carol al II-lea au fost asasinati 270 de legionari. împreuna cu Tudorescu Gheorghe si Petrescu Valeriu. care a avut fericirea sa-l vada si sa vorbeasca cu el în 1937. De altfel si parintii nostri erau în bune relatii de . intentându-i-se proces.dealul Tomancica. Lenuta. din zori si pâna-n noapte. elev la Scoala Normala din Deva. împreuna cu sora mea cea mica. auzeam de la unii si de la altii despre arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu. pentru oi si doua vaci cu lapte. În toamna anului 1938. Asa am ajuns la Deva ca elev la Scoala Normala. înca din scoala primara. unde ne simteam în largul nostru. Aveam 19 ani. prietenii mei erau aici. de cele doua palme date de Capitan lui. Parca stihiile naturii sociale si politice siau adus aminte ca mai dainuie undeva pe lume si un popor care trebuie zgâltâit. o mâna de tineri. fâneata pe care taica Ianas. Mereu ma gândesc la fratele Ilin Dumitru. diavolul cu toate puterile lui a început atacul la însasi fiinta lui. în tabara de la Carmen Silva.T. Pe lânga asta mai trebuia sa lucram si pamântul nostru.T. veneam la Teregova.

Prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940. colegul meu de clasa la scoala primara. fara nici un protest din partea regelui Carol al II-lea. vedeam cum tara noastra întregita în 1918. traiam tragedia neamului românesc. deci. În Teregova mai aveam un prieten mai mare ca noi. marginita de o mareata padure de fag. la un fag mare izolat. A doua zi am vizitat Valiugul si împrejurimile. cu fruntile în soare. Era poiana lui Radu Besari. Basarabia. La Bradu-Mosului am facut un popas. târât de securitate. Eram patru tineri. admirândo. ungurii ne rapesc Ardealul de nord. 1949. Nordul Bucovinei si Tinutul Hertei ni le rapesc rusii în 28 iunie 1940. se destrama. condusi de Ioji Petzak. Bulgarii ne rapesc Cadrilaterul. înfipt cu fruntea în bolta cerului însorit. urmaream pe Spiru Blanaru. asa cum au visat-o de mult stramosii nostri. spre Bradu-Mosului. Iosif Petzak. Brebu-Nou si seara am ajuns la Valiug. unul dupa altul. Se lasa în jos pe-o panta lina. glumind. Am trecut prin Garâna. de dimineata. Pe doi septembrie 1940 plecam în excursie. În viata mai sunt numai eu si cu Ion Iliescu. pe acelasi drum. Brebu. învatator. O vara târzie. izvoarele Timisului. Din loc în loc. La îndemnul lui organizam o excursie la Garâna. pe ici si colo cu falnici brazi. care ne îndemna la drumetie. Ochiul si sufletul nostru se desfatau de frumusetile naturii. Trecând de Garâna si cele trei ape. plecam iarasi la drum. vestind înseratul. când. Descumpaniti fiind. ne aruncam privirile asupra poienii. ziua 28. De-abia tragându-ne sufletul de atâta drum. Valiug si cele trei izvoare ale Timisului. pe iarba matasoasa. mereu împreuna. peste dealul Poieni. Peste ani. ne facea sa mai uitam pentru câteva clipe de convulsiile neamului.prietenie. ianuarie. Am stat o zi prin Valiug. aici aveam sa înfrunt moartea. Salasul lui se ridica exact ca un conac în mijlocul poienii. în sir indian. tara noastra ciopârtita. Iata. cu umbra lui ne îmbia la odihna. Sub ochii nostri de copii. Era o zi frumoasa de început de septembrie si cu mult soare. am plecat spre casa. BraduMosului si pe sub poalele muntelui Semenic. mai apareau si singuraticii stejari. lasam în urma Teregova si ne apropiem de Garâna. A treia zi. Soarele scapata dupa creasta de deal. Peste noapte am dormit la niste oameni de omenie. Iata visul de secole al neamului nostru românesc spulberat. admirând farmecul naturii. Cu ranitele în spate. Dupa o scurta odihna. ne întâlnim . La fel eram prieteni si cu Romica Copaceanu si Ilie Pepe.

Ghenadie Ilie si pe Moise Dumitru de la Lugoj. Refugiatii din nordul Transilvaniei nu mai stiau unde sa se stabileasca. Moise Dumitru a vorbit despre lagarul de la Miercurea-Ciuc. adunându-ne aproape de locul unde au fost executati în septembrie 1939. Cu totii am ramas surprinsi la aceste vesti. Nedumeriti. pentru moartea lui Armand Calinescu. Fluidul de optimism era pe masura tragismului prin care treceam ca neam. 1938. de noi sperante în viitorul neamului. Întorsi din excursie.cu Patru Maranu. Eu eram singurul dintre ei care fusesem încadrat în Fratiile de Cruce la Caransebes. dupa vestile aduse de Patru Maranu acolo. Împreuna cu generalul Antonescu. Spre deosebire de ceilalti. o dorinta de mai bine. a tarii. pe un an de zile. cu neastâmparul din noi. Rabufnise ceva. sorbeam totul. Se ducea la Garâna. Ilie Ghenadie a vorbit cu mult suflet despre spiritul de jertfa al celor doi legionari executati fara sentinta si pe nedrept. Atunci i-am vazut pe prof. În 3 septembrie 1940. Galescu Nicolae si Ghinda Gheorghe. priveam înmarmuriti cum se desfasoara toata manifestatia. comentând evenimentele din tara. Miscarea Legionara stapâneste situatia politica din tara. procesul nostru de la Tribunalul din Caransebes si eliminarea noastra din toate scolile din tara. s-a trecut la o alta stare de spirit. din ordinul lui Carol al II-lea. anchetele politiei. Se încerca atunci o salvare a poporului român. pe ziua de 5 sept. ne îndreptam spre casa. în sufletul meu începuse sa-si faca loc un suvoi de ecouri. Arestarile. Un optimism. cât a mai ramas în urma sfârtecarilor din trupul tarii. la cele Trei Ape. unde fusese internat. Cu totii ne-am dus si noi la oras sa vedem cum se desfasoara o manifestatie legionara. ne învaluia pe toti. cu numele de familie Grozavescu. De la starea de tensiune în urma dezmembrarii tarii. Cu multa disponibilitate si atentie. începura avalansa de întrebari în mintea mea. Într-una din zile se vestise ca la Caransebes va fi o mare manifestatie. Acolo ne-am luat si noi dupa lumea cea multa. responsabil de asasinarea Capitanului. Horia Sima printr-o manevra armata da peste cap regimul lui Carol al II-lea. Cu tineretea din noi. El ne spune vesti de o mare importanta despre cele întâmplate în tara. Se schimbase totusi ceva. ale celor petrecute cu mine în urma cu numai doi ani. gasim în comuna o alta atmosfera. Ni se pareau toate din alta lume. lânga dâlma. unde sa-si .

Am luat parte la aceasta slujba religioasa. a VIII-a.Iosif Costea. pe calea cinstei. PRIGOANA — ION ANTONESCU AL DOILEA VAL Trecusera doi ani de scoala aici la Deva. În luna noiembrie 1940 s-a facut reînhumarea legionarilor împuscati dupa executarea lui Armand Calinescu. III. Au fost legionari care au stat în închisoare din 1941 si pâna în 1964. unguri si bulgari.C. de sub stapânirea comunismului. cu toate organizatiile din Deva. Inspector general la învatamânt era prof. Scurtul timp cât a fost la îndemâna. Procesul de alunecare a poporului. Petru Popa. tot în timp va trebui sa se realizeze si procesul de ridicare a poporului. 22 sept. Ceea ce altii au stricat pe linia multor generatii. La Scoala Normala plutea un suflu nou de viata. Am format careul unde sicriele au fost depuse pentru slujba de înmormântare. cei veniti de la Caransebes. a omului din sânul neamului nostru. un om bine pregatit. Stoica. era greu de redresat într-un timp atât de scurt. au dat navala peste ei sudalmele. pornirile din partea celor care si pâna atunci ne-au urât si pâna azi ne urasc. Sef de unitate în cadrul F. cu atâtea sperante. Gheorghe Cornea si Nicolae Sârbu.-ului era Puspurica Toma din cls. Barbu Cornel. mai ales ca pe capul nostru ca neam cazuse si sfârtecarea tarii. Asa s-a ajuns la asa numita — Rebeliune — care nu era altceva decât o lovitura de stat a lui Ion Antonescu. a dragostei fata de neam. a corectitudinii. de sport. Dupa acest act nefast al lui Antonescu. acuzele. pâna în 1989. de matematica.D. Unitatea de aici a Fratiei de Cruce luase legatura cu noi. a omului s-a petrecut în timp. Înainte de .C. Cu totii voiam atunci sa reparam nedreptatea facuta neamului de catre rusi. târând tara în destramare si neamul românesc în degradare morala. toate fortele raului se dezlantuisera împotriva legionarilor. Sef de judet era Viorel Boborodea si prefect . se dezlantuie o noua prigoana. în dorul de afirmare. prof. Ion Margineanu. Printre profesori aveam pe Barbu Cornel. Refugiati erau peste tot. Lucrase cu Horia Sima. Director al Scolii Normale era prof. Totul s-a desfasurat sub comanda lui Viorel Boborodea. Noul an scolar 1940-1941 începe într-o alta lume parca. Printre cei care au organizat aceasta sarbatoare a fost si prof. Fusese si el internat în lagarul de la Vaslui. venind din Ardealul cedat. Putem spune ca acest al doilea val de prigoana s-a legat aproape fara întrerupere de cel de al III-lea val. Si acum. Legasem prietenii cu cei mai multi colegi din clasa. dupa revolutie.gaseasca un loc de liniste si pace. de mare suflet si bun pedagog. De felul cum s-au miscat atunci. atât Fratiile de Cruce cât si cei din grupul politic. I. mai dura si mai draceasca decât a lui Carol. 1939. legionarii nu mai stiau ce sa faca mai întâi pentru a alina durerile prin care trecea neamul românesc. a daruirii. În concluzie.

La liceul Decebal din localitate. Deodata vad pe prof. Barbu ca vine la mine si-mi cere sa-i dau repede centura mea cu diagonala pentru a o pune pe pieptul lui Petru Popa. cu toate urmarile ei nefaste. organizându-ne în Fratiile de Cruce. Alaturi de marii capitani ai neamului. Berzescu Atanasie 2. Se cunostea scrisul prin sculptura. transferat de la Caransebes. cam prin anul 1970. student la drept la Sibiu. Bara Traian 3. unde am reusit sa descopar troita care strajuia mormântul legionarilor cazuti. În timpul rebeliunii. începe marea prigoana a lui Ion Antonescu. Closca si Crisan si Avram Iancu. continuam lupta de rezistenta. în care era ceva si de la mine. Venise de la Bucuresti o brigada mobila. declarând politiei ca elevii lui n-au iesit din scoala. De la Sibiu venise pe fir la Deva. sef al unitatii era Adrian Mihut. desi era ras de cei fara Dumnezeu. Grupul 54 F. Dupa cum vom vedea. student la medicina. multi morti si cu zecile de mii de arestati. ca elev la Deva. care ne aresteaza si pe noi. Dupa rebeliune lucrurile s-au linistit. Rista Gheorghe 4. în sicriu. venise. Dupa aceasta lovitura de stat. Horia.prohodire. m-am dus cu masina la Tebea. Asa am si facut. Dupa ani si ani. De la Scoala Normala au fost arestati urmatorii: 1. De aici si arestarea lui Rista. strajuiau de la Tebea destinul neamului nostru.C. cu câteva zile înaintea noastra. Subversiv. initiata în arestari legionare. Procesele se tin lant în toate judetele. Cu ochii scaldati în lacrimi m-am rugat la mormântul lor. Cu totii deci ne-am trezit peste câteva zile în beciurile politiei. centura cu diagonala. În anul scolar 1942-1943 preiau comanda unitatii de la Scoala Normala din Deva. Palcu este arestat împreuna cu Iuga Petru. Rista Gheorghe. Cu un an înainte. Bejan Gherasim 5. Mi-a spus ca-mi va da în loc centura lui de ofiter. unitatea noastra iesise la lupta în strada cu ceilalti legionari din oras. Hunedoara avea ca sef pe Palcu Traian. Legatura cu Palcu o tineam prin Rista.D. Câmpeanu Viorel 6. Prin luna iunie 1943. curierul meu. initiativa o iau Centrele Studentesti si Fratiile de Cruce din toata tara. cei trei legionari martiri au fost acoperiti pâna la cap cu camasi verzi si centuri cu diagonala. alaturi de camasa sa. aparati fiind de directorul scolii. ajutorul lui. Muresan Grigore .

unite acum. cu broboane de sudoare brazdându-ne fata. Se întreceau unul pe altul în a înjura si a striga la noi. Maresalul Ion Antonescu ne declarase razboi tinerilor de atunci. într-o buna zi. Tragea în copiii lui. început de iulie. siroindu-ne spinarea. Curca. cu fruntile în soare. elevi si studenti.D. În gara orasului. Din el începuseram noi sa ne dam jos. veniti de la Sibiu. unde am fost judecati si condamnati de catre Curtea Martiala. forfota. fratii de cruce. Eram un grup de peste 30 de tineri.7. unde am stat doua saptamâni. pentru a fi judecati de Curtea Martiala a Corpului 7 Armata. În gara de la Alba-Iulia. ne-am facut intrarea în cetatea de scaun a marelui Mihai Viteazul. cu Petru Iuga ajutor. Am primit pedepse grele de închisoare. grupul 54 F. în frunte cu Traian Palcu. Hunedoara. suntem pusi în lanturi grele la picioare si transferati la Alba-Iulia. pusese tunurile si mitralierele sa traga. încolonati fiind câte trei în rând.C. târând dupa noi lanturi grele. ucigându-i si aruncându-i în închisori. am primit comanda de înaintare pe jos pâna la închisoarea orasului. încolonându-ne pe peronul garii. trasi unul dupa altul. seful de grup. prin închisoarea din Ploiesti. Dupa condamnare. În piepturile noastre tinere. În zornaitul lanturilor. realizata de impactul lor cu strada. care era tocmai în centrul urbei. Ne duceam greul în spinare. tot lotul nostru. încurajati de sudalmile si bruscarile gardienilor. am fost transferati toti elevii de la Deva. . ne dadeam cu greu jos din vagonul duba. cald ca-n luna lui cuptor. Achitati au fost Bejan Gherasim. Pe asfaltul strazilor cetatii înaintam noi. în simfonia lanturilor grele. cu bratele goale. Sub arsita soarelui. Sosise un vagon-duba de la Ploiesti. paseam în necunoscut. pentru ca am crezut în biruinta neamului românesc. unul dupa altul. de dimineata. care pentru prima data realizase unirea tuturor românilor. Apararea la proces a fost organizata de Dr. Murarescu Alexandru 8. înmarmurita. încadrati de gardieni. Atunci am cunoscut iadul transferului cu vagonul-duba. Câmpeanu Viorel si Pop Aurel. Hunedoara. în cadenta comandata. Fruma si Dr. se uita la noi. în zornaitul lor. Pop Aurel Dupa anchetele facute la Deva. Dupa Burebista si Decebal ajunsese întâiul voievod al celor trei tari românesti. PARUL DE LA ALBA-IULIA Era în vara anului 1943. Lumea nu prea obisnuita atunci cu astfel de pasageri. în iunie 1943. Cu picioarele ferecate în lanturi grele. Brad si Gura-Barza la închisoarea militara din Sibiu.

Ne primeste cu zâmbetul pe buze. Nu se .Pâna la închisoare am fost petrecuti de o lume întreaga. cei care luptam pe viata si pe moarte împotriva comunismului. Dupa perchezitia obisnuita. cu numarul 40. Închisorile din tara. Tin sa mentionez ca-n urma hotarârii ministrului de interne. Nu prea stiam noi atunci ce însemneaza lanturile în viata unui detinut. Într-un hol mare suntem primiti de o droaie de gardieni. erau conduse de magistrati militari. prin Maresalul ei. Noi pe mijlocul strazii. aproape toti fratii de cruce au fost adusi la Alba-Iulia. Aici. tinerii tarii angajati într-un razboi declarat comunismului. Iata-ne si la închisoare. Eram copiii lor. un om mic de statura. ne rasplatea cu temnita. Ne conduceau. am fost dusi în camera noastra de la etajul I. închisorile cu detinuti politici aveau ca directori magistrati militari. Dar. Mai ramasesera si la Aiud. Am început sa facem cunostinta cu cei mai vechi din Alba-Iulia. întotdeauna au fost la dispozitia Maresalului. Generalul Petrescu era comandantul închisorilor pe tara. pe acea vreme. Toti eram mândri de noi c-am fost pusi în lanturi pentru credinta noastra. pe noi. unde regimul de detentie era mai aspru. Mai târziu s-a numit camera hunedorenilor. D-l Prim era seful gardienilor. Ion Antonescu. tocmai atunci s-au comis cele mai mari nedreptati. parca era un facut. aproape inexistente. la intrarea într-o noua închisoare. tara. Deci la vremea aceea.. obligatiile erau multe. anul 1943. gras.. Ar fi trebuit sa stapâneasca simtul dreptatii în închisori. Ironia sortii. cunoscând obligatiile si drepturile noastre. La Târgu-Ocna de asemenea mai erau frati de cruce. La Aiud. cu o ploaie de ironii. care declansase lupta pe viata si pe moarte cu legionarii. S-au calcat în picioare drepturile omului. acestea lasându-si urme adânci în carnea noastra. tânara pe atunci. iar drepturile. Aici au fost adusi toti cei care aveau si pedepse disciplinare. cu detinuti politici. ei pe trotuare. A doua zi am intrat în programul închisorii. Erau frati de cruce din toate judetele tarii. ca atunci când le-am purtat în timpul comunismului. În mijlocul lor trona unul mai rasarit. exact ca-n timpul comunismului. comandant era maiorul Munteanu. Ca-n toate închisorile. A fost numit comandantul închisorii din Transilvania. La Alba-Iulia era colonelul Musca. Se înscaunase un regim de teroare. — “Ce-ati vrut. Desi erau judecatori. ma? Sa rasturnati guvernul? Voi vreti sa conduceti?” Primirea s-a încheiat cu obisnuitele înjuraturi. în curtea administratiei. care vorbea ragusit. ni s-au taiat lanturile de la picioare. Era destul de sever si absurd.

Spiritele mai erau înca agitate. pachete. Noi toti ascultam de el. iar doi . mai erau si informatori. Acolo ascultam de un legionar mai batrân. Mâncarea se înrautatise. fratii de cruce înca timorati. ci consimtit: Iosif Ripan. ca dupa o grea batalie. Printre ei era Itu Nicolae si Iacob Toma. Fusesera întinsi la pamânt pe o rogojina. Avea acest dar de a polariza lumea. vorbitor. în frunte cu colonelul Musca si generalul Petrescu. bataile se întetisera. La rândul ei. cu de-amanuntul. Ca organizare. cum îi spuneam. care ajunsera cu un an înaintea noastra — 1942. Pe lânga badia Suciu. îndemna lumea la disciplina si rabdare. Ca-n tot locul si-n orice închisoare. Suciu Ion. În grupul hunedorenilor eram câtiva banateni: Rista Gheorghe. din Vintu de Jos. între detinuti. Îl adusese colonelul Musca de la Aiud pentru a-i lucra mobila pentru el si conducerea închisorii. protestasera energic împotriva conducerii închisorii. iulie 1943. Detinutii au trecut la amenintare cu greva foamei. de la Liceul Coriolan Brediceanu din Lugoj. regulamentul nu s-a respectat. Cei care ne-au pus la curent cu cele întâmplate au fost lugojenii.mai respecta regulamentul închisorilor. La ora protestului. a tratativelor sa rezolve acest conflict cu administratia. Voia ca pe calea dialogului. nu l-am mai gasit acolo. Detinutii politici aveau multe drepturi în plus fata de dreptul comun. nu ales. instaurându-se teroarea. Fratii de cruce de aici. toti ascultau de el. ca nu se respectau drepturile lor. Vine la fata locului generalul Petrescu de la Bucuresti. administratia a trecut la represalii. mai era cineva dintre fratii de cruce care se impunea si conducea toata închisoarea. Conducea efectiv închisoarea. Îi cunosteam pe lugojenii mei de afara. închisoarea de la Alba-Iulia avea un sef consimtit si nu ales. Izoleaza un grup de detinuti în frunte cu Ripan. li se aplica pedeapsa de 25 de lovituri la spate. Nicolae Itu si Iacob Toma. Când am venit eu la Alba-Iulia. prin luna mai 1943. Toti se grupasera în jurul lui Iosif Ripan. din grupul lugojenilor. mi-au povestit totul. Cei izolati sunt adusi în curtea închisorii si-n fata detinutilor si a conducerii. Cu echilibrul lui interior. Se batea pâna la lesin. Cei de la administratie stiau ca Ripan conduce. scrisori. tâmplar de meserie. Berzescu Atanasie. de badia Suciu. Cu toate acestea. Am gasit închisoarea de la Alba-Iulia într-o atmosfera destul de încarcata. Murarescu Alexandru si eu.

locul de unde. pe lânga zid. Atanasie Berzescu. aplicându-i-se loviturile. Hunedorenii se adunau în jurul lui Traian Palcu si Iuga Petru. fiecare din noi îsi gasea câte un loc de odihna. Dupa aceasta demonstratie de forta.gardieni aplicau loviturile. Strângând din dinti. ne adunam pe grupuri de judet. buni prieteni între noi. Din Hunedoara oras. prieteni fiind. nr. Când a ajuns rândul lui Ripan. avea cam la mijlocul ei. Adesea. Acolo stateam pâna seara. când ne urcam în camerele noastre. Petrescu a strigat ca un nebun: — “Acesta-i seful lor. a rabdat. De la liceul Decebal erau Adrian Mihut si Constantin Iancu. ne plimbam si discutam fel de fel de probleme din multele noastre preocupari. lucrurile s-au mai linistit. Toti eram o familie. Pe lânga ei doi mai eram si noi ceilalti: Traian Bara. La umbra lui. în discutiile noastre. loc al nostru de plimbare. asa cum am descris-o. locul nostru de taina. pe loturi de judecata. De jur-împrejurul curtii. Curtea din mijloc. destul de primitoare. Prima curte era cea care ducea la administratie. nr. cea care ducea la bucatarie si ateliere. Eu nu l-am mai întâlnit decât afara. Curtea în care noi aveam acces era cea din mijloc. Ne devenise acea curte de mijloc. un par frumos si mare. Biruise. Înfuriat. era destul de încarcata si fratii de cruce. Alexandru Murarescu. sau si trei. iar a treia. Atmosfera. 2. De obicei. Sa-l trimeteti la Târgu-Ocna cu regim sever. gen. Grigore Muresan. Gheorghe Rista. a parului. putin timorati. De dimineata. ne faceam programul de camera si ieseam afara în curtea închisorii. multi ne asezam pe paturi când soarele ardea mai tare. n-a scos nici un cuvânt de durere. a doua era a noastra. Era locul nostru de odihna. 2. unde noi stateam si ne plimbam toata ziua. de la Scoala Normala. De la Gura-Barza era Gâlea Vasile. Am ajuns sa cunosc destul de bine si detinutii si gardienii care ne pazeau. erau Ion Almajan si Iuliu Bumba. mai mult spre dreapta. când suna desteptarea la ora 5. Doi câte doi. unde stateam toata ziua. pentru program. nu s-a auzit nici un cuvânt de durere. sfidându-ne.” Asa a ajuns Iosif Ripan mutat disciplinar de la Alba-Iulia la Târgu-Ocna. totusi. visam la . Între noi era o strânsa prietenie si buna întelegere. De-a lungul zidului era o alee. mai visam si acasa. cum o numeam noi. plimbându-ne doi câte doi.

l-am cunoscut si pe Ion Gavrila. si altul ne-am bucurat mult de întâlnirea aceasta din Aiud. Din grupul jud. Mitica Oniga. Purta în timp de iarna. Aveam pe atunci 22 de ani. Se purta la noi la Teregova în timp de iarna. aruncat pe umeri. ma împrietenisem cu Nicolae Itu si Iacob Toma de la Lugoj. În timpul anilor de temnita. nu l-am mai întâlnit decât în 14 sept. . Fata-i era luminata de zâmbetul tineresc. a venit si iarna pe capul nostru.mai bine. Si asa. Si unul. ca sef al închisorii a ramas tot badia Suciu tâmplarul. fratele lui mai mic. sfatuitorul nostru de taina Mateescu. La plimbare când ieseam. Periprava. Era printre ei un tânar. am stat cu el. suba era cea care ma scotea din iarna. cam de vreo 17 ani. De atunci. seful grupului. Musca. De la Alba-Iulia nu l-am mai vazut pe Ion Gavrila decât în 1 sept. Pentru mine. Legasem prietenii cu atâtia din fratii de cruce din toata tara. Printre lugojeni au mai fost Dabici Valeriu si Pop Aurel. când eram copil. Ei doi erau ca parintii nostri. Sufletul si fizicul se armonizau. când s-a oficiat o slujba religioasa de pomenire a mortilor din temnita Aiud. ascultam de ei. un suman bine croit. a fost o nadejde de mai bine. Mai târziu. el a fost un îndemn la rezistenta si o speranta în ridicarea neamului nostru. Mehedinti i-am cunoscut pe Stanica Mihaiescu. cu ocazia conferintei tinuta la Universitatea de Vest în legatura cu rezistenta din muntii Fagarasului. visând si acum ca-n tineretile noastre. 1994. în loc de palton aveam o suba. la scoala primara. ca mai este cineva liber si lupta pentru salvarea neamului nostru. Noua-Culme. Ticu Mihaiescu. În afara de fratii mei de cruce din judetul Hunedoara. În acest timp m-am apropiat mult de bucovineni. a parului de la Alba-Iulia. Dupa multe framântari ale noastre am ajuns sa-l consimtim ca sef al închisorii pe Sotirescu Stefan. din Bucuresti. Pâna când am ajuns la Caransebes ca elev la Scoala Normala am purtat aceasta suba. Se parea ca pacea si armonia se realizasera în rândurile noastre. la Aiud. din grupul Fagaras. din vremea aceea. Acum era soferul col. în timpul regimului comunist. la Aiud. Dupa plecarea lui Iosif Ripan. ducându-ne amarul prin glume si plimbari. de la Periprava. 1994 la Timisoara. crezând în Hristos. cot la cot. care semana a suman. ca si stapânul. De fapt. soferul Capitanului la Bucuresti. Era anul 1943. Tot de atunci.

Mircea Bejan. parul nostru devine ispititor. nimeni dintre noi n-a mâncat o para. — Istoria parului de la Alba-Iulia. Erau coapte. lipsiti fiind de fructe. toti care observam ca vreo para a cazut o luam si o asezam lânga tulpina parului. Emil Cizmarescu. Am început sa lucrez la sculptura. copiii de atunci. Si nimeni n-a fost sfatuit sa nu se atinga de vreo para. când ne retrageam la camere.Marian Bejat. nu mult dupa ce venisem noi de la Sibiu. tot frumos si cald. trecând fiecare pe sub coroana lui. îsi apleca crengile tot mai mult spre pamânt. Fara sa ne dam seama. Noi. iesita din comun. Musca în frunte si gardienii care ne pazeau a ramas uimita de gestul nostru. coapta fiind. punând-o lânga tulpina. De la prima para cazuta la pamânt. Pomul nu era pazit de nimeni. S-au convins la fata locului. Parul nostru. ca pâna când toate perele s-au copt si au cazut. De aici a fost informat si Maresalul Ion Antonescu. De la interne au venit generalul Petrescu si generalul Pichi Vasiliu. Trecând zilele. Seara. Acest fapt a uimit lumea. Eu. ca si cum asta ar fi porunca. Dupa acel conflict dintre conducere si detinuti s-a aprobat câte o scrisoare si vorbitor. ministrul de interne. parul ocrotea lânga tulpina o buna gramada de pere. trecusem un examen si înca unul . Prin Bucuresti circula aceasta fapta. destul de important. au început sa cada. Din zi în zi. Ne plimbam unul dupa altul. Cald peste masura. am patruns în atelierul de tâmplarie. Au comunicat evenimentul iesit din comun la Bucuresti. la pamânt. nu cu mult. una câte una. cu col. Erau coapte de-a binelea. se apropia unul dintre noi si ridica para cazuta. Asa am luat legatura cu familia. perele erau tot mai frumoase. de la unul la altul. În felul acesta ne treceau zilele fara sa ne dam seama. si pe Nicolae Ciovârnache. ne trezim în luna august. acum încarcat de roada. De data aceasta. student la Stiintele Economice. noi. Mai târziu. Era spre sfârsitul lunii iulie 1943. Parintii care veneau la vorbitor ne confirmau acest lucru. Perele ne tentau tot mai mult. Trebuie retinut un lucru. acum cunoscut sub numele de Emil Manu. fratii de cruce din toata tara. dupa un timp. De la acest prim gest. Stiam ca nu este al nostru. Administratia. Perele se aratau acum mai frumoase si mai îmbietoare. scriitor. cadeam tot mai mult în ispita.

Nordului Bucovinei si Tinutului Hertei. ca Fratiile de Cruce. lucrurile iau amploare. Constatam ca acest fenomen se impune ca o necesitate în scoala româneasca. când visul de secole al natiunii române — “Întregirea neamului nostru în granitele lui firesti” — se realizase un nou grupaj de necesitati pentru mentinerea acestui vis înfaptuit — România Mare. “copiii aia”. A fost primul dintre examenele pe care le-am dat în fata neamului. dupa lungi ezitari. La 4 mai 1924 ia fiinta prima Fratie de Cruce din tara. în acea vreme. Fac întâmpinare . din Hunedoara amândoi. crezând cu tot sufletul nostru în Hristos Iisus. Nu vor sa ne recunoasca drepturile noastre asupra Basarabiei. Eram dat în judecata pentru nesupunere la încorporare. ca scoala în domeniul educational. Elev fiind. a României Mari. înfaptuit acum. nu sunt o utopie. O mâna de elevi. visul unirii. Am dovedit. Telul final era ridicarea si apararea neamului românesc. din 24 iunie 1927. desi Pactul Ribbentrop-Molotov este anulat. Sa aruncam acum o privire generala asupra istoricului Fratiilor de Cruce si asupra scopului acestui fenomen în revolutia spirituala începuta de generatia de la 1922. în acei ani de început. se va destrama în fata pericolului din afara ca ceata în fata soarelui. adunati în padurea Dobrina în 1919. fratii de cruce aruncati în închisori pe nedrept. Am demonstrat ca am fost crescuti în scoala Fratiilor de Cruce. ELIBERAREA DE LA ALBA-IULIA În 1944.din cele mai mari din viata noastra. nu dupa mult timp. decât au pregatit aparitia fenomenului legionar prin înfiintarea Legiunii Arhanghelului Mihail. Se da un decret de amnistie. urmarile lui nu sunt reparate. Începând cu Lenin. altfel. la Iasi sub conducerea lui Alexandru Butunaru. Corneliu Zelea Codreanu sesizeaza acest pericol. La rasarit ne pândea pericolul rosu. Dupa anul 1918. Si azi acelasi pericol comunist ne ameninta. toti aveau ochii atintiti asupra noastra. În 13 mai 1944 am fost pus în libertate. unde am învatat sa fim cinstiti si corecti. De aici si pâna în 1922. sub numele de “Legea 70”. cum le-a spus el înaintea executarii din 1946. comunismul. ma trezesc cu o citatie de la Curtea Martiala din Timisoara. se decid sa lupte pentru apararea neamului împotriva pericolului de la Rasarit. Se declanseaza revolutia spirituala. se cereau oameni noi. Atunci am câstigat o batalie în fata istoriei. sa nu furam. La vremuri noi. Maresalul Ion Antonescu se decide sa elibereze o buna parte din tinerii sau. Fratiile de Cruce nu au facut altceva. Ajuns acasa. pe care Lenin si toti ai lui ca si pâna-n prezent n-au vrut s-o recunoasca. Asa se explica faptul ca azi. împreuna cu Bumba Iuliu si Ion Almajan.

Cu infanteria motorizata. 2 Bacau. Pe acolo frontul a fost spart. O parte din elevii nostri au fost luati de rusi în . Cu noi veneau din plin si civilii. Echipati de razboi. Îsi schimbase atitudinea fata de mine. În timpul cât eu îmi faceam dosarul pentru Curtea Martiala. De la 5 Vânatori sunt trimis la Scoala de Ofiteri de rezerva din Ineu. Cei din anul II au ocupat o pozitie pe dealul Mocrea. acum scriitorul Emil Manu. cu carutele pline de bagaje. un mamelon pe care noi adesea faceam instructie. Se scursese mai bine de o luna de când venisem în aceasta scoala. între pozitia ocupata de scoala noastra si Scoala de Ofiteri nr. în luna iunie 1944. Era în fata comunei Mocrea. cantonat la Sacalaz. Am alaturat raportului sefului de post o copie dupa foaia de eliberare si o copie dupa decretul de amnistie. târându-si dupa ei si traistile pline cu te miri ce. era regimentul 5 Vânatori Timisoara. la Regimentul 96 Infanterie din Caransebes. neinstruiti. elev în anul II. Acolo ma întâlnesc cu Emil Cizmarescu. am ocupat o pozitie de lupta. Iata ca ne prinde si 23 August 1944. Din aceasta unitate mai facea parte si Stoleru. primesc si ordinul de încorporare. Din timp ne-am retras spre Buteni.prin postul de jandarmi din Teregova. Nu fac nici o luna de zile. ca nu m-am sustras de la încorporare. Acolo erau toti colegii mei de clasa. Prin Biroul de mobilizare din Lugoj sunt încorporat la 5 Vânatori Timisoara. fugarindu-i pâna aproape de Chisineu-Cris. plecam pe front cu toata scoala. Printre ei si Ion Bohotici. rusii i-au respins pe unguri. Eu cu Bara Traian eram în anul I. Aici dau de toti fostii colegii mei de la Scoala Normala din Deva. formând un dosar cu actele necesare de justificare. Asa cum eram. Iata-ma si soldat. I-au dat peste cap. Era comandantul meu de pluton. Pe linia frontului. dupa ce luase legatura cu Ion Bohotici. încercându-se o învaluire a scolii noastre. În aceeasi zi au fost respinse 12 atacuri ale ungurilor. Facuse Scoala de Ofiteri în Germania. Era un exod al disperatilor din iadul frontului. pentru a fi trimis la Scoala de Ofiteri de rezerva. Prin el am luat legatura cu unitatea legionara. Toti erau în anul II. sublocotenent. cu ranita si tot echipamentul necesar. Se dau acum lupte grele între armata maghiara si elevii de anul II. fiind condamnat politic. cantonat la Valea-Boului. de catana neinstruita. Eram în apropierea comunei Gurahont. ca-mi vine si ordinul de lasare la vatra.

Si acum. Lazar Tiberiu si altii. 72 Severin. egalitatii si fraternitatii. au scos în evidenta o multime de probleme. a ocupat doua pavilioane alaturi de noi. împreuna cu Petru Maranu. Din acest an se începe reorganizarea Miscarii Legionare. Eram. pe noi trimitându-ne la Scoala de Ofiteri de rezerva nr. Deci în toamna anului 1945 eram student la teologie. Acum. taran din Teregova. cu Petru Hamat. lucram sub ordinele lui Filon Verca. 1 din Ploiesti. În toamna anului 1945 reusesc sa fiu lasat la vatra.linia întâi a frontului. ca professor de limba româna la Liceul “Traian Doda”. Filon Verca ia în mâna reorganizarea Miscarii Legionare. la sfârsit de secol XX. de luari de pozitie. Gasindu-ne fata în fata cu inamicul. Eram student anul I la teologie. Odata întors în tara. Cu multa greutate au scapat de rusi. Sub masca democratiei. Petru . Era elev la Scoala de Ofiteri nr. toata scoala s-a întors în cazarma. Aparuse un decret care scutea de armata pe toti studentii în teologie. ma întâlneam zilnic. Pe baza acestui decret am fost lasat la vatra. la un pahar de vin. Venise Filon Verca din Germania. a libertatii. Niciodata neamul românesc n-a fost mai mult hartuit ca-n lupta cu SATAN. a credintei în Dumnezeu. se desfiinteaza ambele scoli. Ion Iliescu. Parasutarile din 1945. atât de ordin strategic cât si de ordin tactic în lupta poporului român împotriva lui Satan de la rasarit. când aparent caderea comunismului s-a realizat pe plan mondial. Rezistenta armata din BANAT Suntem în anul 1946. loviturile lui din agonie sunt cele mai periculoase si cele mai perverse. cu scopul de a organiza rezistenta împotriva comunismului. întorcându-se la Oradea la scoala. care era ordonanta la un capitan de la ei. Am intuit faptul ca lupta va fi de lunga durata si cu multe sacrificii. Refugiata din cauza frontului din Moldova. Fratiile de cruce erau deja organizate. Filon Verca este ajutat de prof. dupa doi ani de scoala militara. ca si-n 1946. Ne dadeam seama de pericolul comunist. dupa program. Ne întâlneam la cantina scolii lor. Cât timp am stat la Ineu. lupta este tot atât de acerba. izbind cu o putere de necrezut. cum mintea omului nu-si poate imagina. doua scoli de ofiteri în Ineu. la noi în tara. în Ineu. Petru Hamat. an de hotarâri. deci. Dupa o aparenta liniste pe plan politic. Alaturi de Ion Iliescu. Se stabilise în Caransebes. În 20 octombrie. El era seful judetului Severin. În februarie 1945. pe atunci student la teologie si seful grupului FDC nr. 2 Bacau. pervers ne lovesc din umbra. organizarea rezistentei prinde viata. parasutat fiind în 1945.

precum si elevii de la liceele de acolo. Iosif Ripan s-a lasat convins. Dupa cum vom vedea. prin Nicolae Petrascu si Vica Negulescu. În cursul anului 1945 are loc un act între Miscarea Legionara. El cunostea bine oamenii din Lugoj. Sa nu participe la activitatile electorale (cele din 1946). Numai dupa acest gest al lui Filon. Din istoria evenimentelor se stie ca legionarii n-au fost eliberati din închisori. N-a fost vorba aici de nici o colaborare. dispusi oricând la crime. Iosif Ripan lucra sub directa comanda a lui Filon. nu-l credea pe Filon ca acest act este o realitate. Asa am ajuns sa lucrez si cu Spiru Blanaru. la grupul politic. la vremea aceea. demonstrativ. Luncavita. În ruptul capului. Iata din ce a constat aceasta . de aici si pâna la respectarea întelegerii. prezentându-se conform actului încheiat între parti. Aici este conditionata eliberarea legionarilor din închisori. Sa predea armamentul pe care-l detin. Daca este numai o manevra a lor de a ne prinde? Atunci ce ma fac? Ei sunt în paza mea. mergi cu mine la politie si eu sunt primul din judet care fac acest pas. Ca ajutor l-am avut pe Petrica Dragulete. Deseori mergeam trimis de Filon la Teregova. Zis si facut.” — “Iosife. respectând urmatoarele trei obligatii: 1). fara dubiu. a generat si-n rândul legionarilor o confuzie. Asa s-a simtit nevoia de a se trece la lamurirea lucrurilor. Armenis si alte comune din jur. 2). ca nu a fost vorba de colaborare cu comunistii. Din 1947 eram seful grupului FDC 72 Severin. În acea zi a mers Filon Verca la politia judetului Severin.Cojocaru era seful regionalei Banat la FDC. Ca legionarii aflati în clandestinitate sa se prezinte autoritatilor. Domasnea. Severin. Actul a fost încalcat de catre comunisti. eu nu-mi tradez oamenii. 3). acest act. Cu el ma sfatuiam în bunul mers al Fratiilor de Cruce. care la aceea vreme conducea partea de nord a judetului Severin. Activitatea mea se desfasura pe tot cuprinsul jud. — “Filoane. Cunosteam legionarii din aceste comune. ei continuând cu arestarile. La mijloc erau comunistii cu caracteristica lor de oameni crescuti în scoala minciunii. toti oamenii lui au venit la casele lor. Îndata i s-au facut formele de legalitate. si Partidul Comunist. a actului. La Timisoara era Ion Constantin. primind în mâna un act semnat de Seful politiei judetului Severin. tu stii ca si eu sunt pâna acum tot în clandestinitate. La Lugoj îl aveam pe Iosif Ripan. a fost o cale lunga si plina de surprize. prin Ana Pauker si Teohari Georgescu. Aici se cade sa amintesc dialogul lui Filon Verca cu Iosif Ripan la Lugoj. Dar. Eu eram ajutorul lui Ion Iliescu. De aici încolo. Din pozitia aceasta lucram îndeaproape cu Filon Verca. Din acest act reiese.

Eu. O parte din ei iau calea codrului. Peste tot era o unitate de vederi. ANUL 1948 Se dezlantuise marea prigoana legionara. Nicolae Lupu si Vica Negulescu. Eram toti uniti sub comanda lui Filon. Mai târziu au mai venit si altii. erau pentru continuarea activitatii în lupta de rezistenta împotriva comunismului. 2). Nicolae Petrascu. Radu Mironovici. Nistor Chioreanu. Comandamentul Miscarii Legionare tine o conferinta. În nord. pâna la trecerea urgiei comuniste. cei care au scapat de arestarile din 15 mai au luat calea codrului si ei. timp de trei zile. CONFERINTA DE LA LUGOJ Suntem martorii unui fapt de o mare importanta. Radu Mironovici sustinea sa se înceteze orice activitate a Miscarii. pe care le câstigasera taranistii cu neta superioritate. îi alungase de acasa pe o parte din legionarii de la . Au înscenat abateri din partea Miscarii legionare. cei mai numerosi. Data de 15 mai 1948 este cea când sunt arestati cei mai multi legionari din tara. mai putini la numar. spre Dealul Viilor. La conferinta au luat parte. Petru Anculia-Miloi. erau pentru încetarea activitatii legionare. Romulus Anculia-Miloi. cum au fost Martin Copaceanu-Rica. desi eram sefului grupului FDC 72 Severin. LA COASA CU PISTOLUL MITRALIERA ÎN BANDULIERA Mai. Altii. În organizarea luptei de rezistenta s-a mers fara sovaieli. Au continuat cu arestarile. Abaterile erau tot mai evidente din partea comunistilor. În luna octombrie 1946. luna florilor a anului 1948. mergeam si curier trimis de Filon în sudul judetului. Unii. hotarându-se linia pe care trebuia sa o adopte în fata Comunismului. S-au înselat însa. — Cu capul la pamânt —. cu expresia — cu capul la pamânt — 2). Asupra acestui punct erau doua pareri: 1). la Lugoj. Nicolae Petrascu era de parere sa se continue lupta de rezistenta împotriva comunismului. Petru Grozavescu-Maranu si Ilie Cojocaru-Mocea. nelasându-se prinsi de comunisti. o singura problema s-a dezbatut si anume cea a activitatii în lupta de rezistenta împotriva comunismului. În cadrul acestei conferinte. Unii dintre ei au mai dat si pe acasa. când li se parea ca-i liniste. Pâna la urma a biruit punctul de vedere al lui Nicolae Petrascu. într-o casa bine pazita. lucra Iosif Ripan. la grupul politic si sub comanda lui Ion Sadovan la FDC. acuzând-o de interventie vadita în favoarea lui Iuliu Maniu la alegerile din 1946. ca securitatea a pus mâna pe ei. prin grija si obladuirea lui Iosif Ripan.confuzie: 1). dupa câte am retinut din cele spuse de Iosif Ripan. de a continua activitatea si lupta de rezistenta împotriva comunismului. La Teregova. la Lugoj.

pentru nepotii si stranepotii nostri. sus. de dimineata tare. . iar instinctul lucra din plin. cu cucia în cioc si pistolul mitraliera în banduliera. Mergeau unul dupa altul. în cadenta coaselor. care mai traiesc. trezindu-ma în pozitie de tragere. pe dealurile de sub Semenic. cosind fânul toti la un loc. privirile li se otelisera. Acolo. Oamenii ostracizati. liberi în mijlocul naturii. povestite mie în zilele de închisoare. cum de-abia-n rasarit de soare. dar parca ne-am salbaticit. Era parca o ceremonie înaltatoare. Se realizase un paradox. Auzul li se ascutise. cu brazda alcatuita atunci de fiecare din ei. Si acum mi-aduc aminte cum îmi povesteau când ma duceam la ei. ea este o realitate. scapasera liberi. fugiti de urgia satanicului regim comunist. Se asternea atunci un fâsâit de coase în fânul ud de roua diminetii. Se duceau de la unul la altul. “Domnule professor”. Cu urechile ciulite. nu stiu cum sa-ti spun. Întotdeauna îmi spunea: — “Nu pot sa-ti spun pe nume. dupa o vreme se obisnuisera cu codrul. Eram vecini cu casa. Se ortaceau. prigoniti de Satan. Doamne. mai ales de ale lui Martin Copaceanu-Rica: — “D-le professor. chemau pe Dumnezeu cu ei într-ajutor. decât ei. Sa fi stat numai deoparte si sa-i fi vazut pe acesti adevarati haiduci ai zilelor noastre. cuciile mângâiau apasat ascutisul coaselor. de cuvintele însufletite ale lor.Teregova. vremea coasei. desi azi. Se înfratisera cu codrul toti cei care. Desi se gaseau într-o lume de iad. realizând acea fantastica simfonie a lor în contactul cu metalul stralucitor în bataia razelor soarelui rasare.” Si asa am ramas pentru ei toti si-n ziua de azi. strajuiti de codrul des. realizau dumnezeiescul în frumosul tablou: La coasa. scaldata de razele soarelui rasare. se desfasurau unul dupa altul. Iata ca a venit si luna iulie. dupa arestarile din mai. Si asa s-a creat aceasta legenda pentru mai târziu. sus. fiind nedespartiti. Trebuie sa te respect. haituiti ca vânatul din padure. D-ta ai scoala multa. ca la o comanda. ca doar sub ochii lui am crescut. La orice miscare. — LA COASA CU PISTOLUL MITRALIERA ÎN BANDULIERA. Nu sunt în stare sa va redau cele povestite si traite de ei. cu fânul de curând cosit. ce dumnezeiesc era acest neuitat tablou. N-avea cine sa-l taie. fara sa-mi dau seama. cu semnul crucii facut înainte de începerea lucrului. plecau unul dupa altul la postata de fâneata. În rasarit de soare. pun mâna pe arma. ascutindu-si coasele. Se adaptasera legilor de aparare ale jivinelor din padure. Fânul trebuia cosit.” Martin Rica nu voia sa-mi spuna pe numele de botez. un adevar istoric. Eu sunt un taran prost. fiecare cu coasa pe umar. realizau atunci un petec de rai pe pamânt. schimbând cuvinte mai mult în soapta. stând la pânda.

pun stapânire pe Estul Europei. Grupul de legionari. Pe la orele noua. Îmi mai povesteau haiducii mei ca ori de câte ori. . în marginea de padure. Rusii. comunistii. când era la Caransebes ca professor. caci Spiru Blanaru a fost o realitate. neamul românesc. se auzea câte un zgomot neobisnuit. cazând în robia comunismului. Se organizeaza în lupta de rezistenta împotriva comunismului. în pozitie de tragere. acesti haiduci ai zilelor noastre. neamul românesc gaseste solutia de a iesi din criza social-politica. De acum încolo îi vom urmari pe toti. Churchill si Roosevelt determina sfera de influenta a fiecarei puteri în Europa. Eu n-am reusit sa ajung la acele caiete.Daca ati sti cât de frumos povestea Romulus Anculia-Miloi. cu capul plecat în semn de rob. care în mod sigur ascund o sumedenie de adevaruri si fapte petrecute. desfasurându-se în sânul grupului condus de Spiru Blanaru. asteptam parca barda calaului sa ne taie capul. venea prânzul gatit de familia cu fâneata. cu consimtamântul Apusului. în toata acea vara fierbinte a anului 1948. când soarele se ridicase bine pe cer. ca s-au speriat din senin. poporul român îsi pierde libertatea. Moartea l-a luat înainte de 1989. GRUPUL DE REZISTENTA ARMATA ÎMPOTRIVA COMUNISMULUI DIN COMUNA TEREGOVA-BANAT (1948-1949) O data cu actul de la 23 august 1944. la Ialta. înfaptuind acte de eroism. cu oamenii lui. De comun acord. Era un taran cu multa carte. La urma se alegeau cu un râs si voie buna. sub jugul sovietic. a alcatuit nucleul grupului de rezistenta care avea sa se formeze când Spiru Blanaru avea sa vina pe dealurile Teregovei în noiembrie 1948. În mod cert. Asa au lucrat ei. Si de data aceasta. dar mai ales spirituala. în timpul coasei. se asezau cu grija la masa asternuta pe un masai (fata de masa) anume facut din cânepa. La umbra unui pom sau a unui arbore. Un autodidact. Cu trupul tarii sfârtecat. cu o extraordinara abilitate si cu o perversiune neîntrecuta în politica mondiala. ca-ntotdeauna. acesti cavaleri ai Crucii. Asa ajungem noi. A scris opt caiete din memoriile lui. resemnati. de pe dealurile Domasnei. Stalin. Cineva este interesat ca acestea sa nu iasa la iveala. Cum stateau ei în fata castronului cu mâncare. fiind gata oricând sa puna mâna pe el. aruncau coasele în fâneata si cu pistolul în mâna se aruncau la pamânt. pe genunchi era asezat pistolul mitraliera. toti recrutati de Horia Sima. si nu o fantasma. drept marturie nepieritoare a istoriei neamului nostru.

Românii din pribegie. dar. Aici Filon Verca a fost ajutat de prof. În partea de nord a judetului se angajasera în lupta de la tinerii frati de cruce pâna la cel mai batrân luptator. . eu. Nicolae Balanescu. în jur de 1000. În Banat a fost parasutat profesorul Filon Verca. care tot timpul era alaturi de el. vin în tara si se organizeaza în rezistenta pentru aparare. seful regionalei Banat F. se organizeaza ARMATA NATIONALA. de Ion Chirila. Nordul Banatului. Intuisera ca primejdia era mare. Era în joc însasi fiinta neamului. ca student la Teologie. Tin sa mentionez ca. Viorel Gheorghita. I-a mai avut alaturi pe Gheorghe Brahonschi. grupuri de români. erau putini la numar. Severin era condus de Ion Iliescu. Ion Godea si altii. Se face apel la toti românii din exil ca sa se înroleze în aceasta armata nationala pentru a lupta împotriva Rusiei.C. am luat parte activa la organizarea rezistentei. La rândul sau. iau atitudine în fata actului din 23 August. grupul FDC al jud. Tin sa mentionez ca eram sub directa conducere a lui Ion Sadovan. Odata ajuns pe pamântul tarii. Atanasie Berzescu. În acea vreme. Pe rând. Centru de organizare în Banat a fost Caransebesul. C-tin Florescu. Teodor Roman si altii. Tancurile rusesti pun stapânire pe întregul popor român. professor la liceul “Traian Doda”. ajutat de Ion Sadovan. începe organizarea de rezistentei. care conducea rezistenta din nordul judetului Severin. Filon Verca a fost ajutat si de Petru Hamat. Ion Constantin. totodata fiind si ajutorul lui Ion Iliescu. care ne rapise Basarabia si nordul Bucovinei. în 1944. l-a avut ca organizator pe ing. Dupa terminarea razboiului. care de fapt fusese numit în locul lui Ion Constantin. Constantin Munteanu. din fosta ARMATA NATIONALA. Comunistii. fiind student la Teologie. a fost ajutat de Petru Cojocaru. Ion Sadovan. la vremea aceea.D. cu puterea moscovita în spate. Tot acum. grupuri. Acum au loc parasutari în toata tara. care a cuprins si Aradul. Nu la întâmplare s-a pornit lupta împotriva comunismului. fugiti de urgia comunista. seful regionalei Banat. Pe atunci. Ion Iliescu. au calcat si supus toata tara. Sub comanda lui Horia Sima se înfiinteaza GUVERNUL DE LA VIENA în toamna anului 1944. ramâne Constantin Pascu la conducerea regionalei Banat. dupa trecerea lui Moroaica în Germania. Virgil Procapovici. Adam Andrei si altii. ARMATA NATIONALA se desfiinteaza. Constantin Pascu. de comun acord cu puterile din Apus. 9 Mai 1945. La Lugoj l-a avut colaborator pe Iosif Ripan.

pe Petru Grozavescu si Romulus Anculia. Se pregateau alegerile parlamentare. alegerile din 1946. Comandorul Petru Domasneanu si Gogu Cristescu. Au urmarit din aproape pe ofiterii monarhisti. au primit cetatenia româna. De acolo. Prin ei. ei încep treaba. razlet. de 6000 de ostasi. Poporul român se gasea deci într-unul din cele mai grele momente din istoria lui. în cadrul ministerului de externe. care cunosteau bine limba româna. Numai ei luptau pentru neam si legea lui Hristos. de acest lucru. Atunci când.S. Se impune un lucru de luat în seama. Îsi înfaptuiau planurile. se furasera voturile. Verca a mai fost ajutat de Nicolae Horascu si Spiru Blanaru. la alegerile din 1946. în vremea anilor 1948-1949 si pâna la desfiintarea ultimului grup de partizani. Toti cei care au facut parte din Armata Nationala. noi ne-am desfasurat mai liber în organizarea rezistentei. s-au înrolat în grupurile de partizani. mai ales în nordul Moldovei.-ul. Trebuia luptat împotriva lui chiar cu pretul vietii. neamul traia si se afirma. Cu experienta de lupta a Moscovei. deci. angajându-se în lupta cu comunismul. Asa si acum. Dintr-un loc într-altul.R. era condusa România. Singura armata lui Avram Iancu. se cuvine sa mentionam un lucru: — Când grupurile de partizani au luat fiinta de-a lungul muntilor Carpati. tavalugind lumea. reprezenta neamul românesc. neamul românesc s-a gasit într-un mare impas. ca organizatori au fost Zaharia Marineasa. ei îsi desfasoara planul de atac împotriva rezistentei românesti. sef de garnizoana. sprijiniti de tancurile rusesti. În plasa Orsova. prin armata sa. a trecut la organizarea comunismului la noi în tara. Era în pericol existenta lui. ca la Moscova. o formau luptatorii din aceste grupuri de partizani. ajunsi în tara. Ajunsi la acest moment. Dupa ce în tara se fixeaza la teren. comunismul era considerat cel mai mare dusman al nostru. cu arma în mâna. Ne aflam în anul 1946. Pâna acolo se ajunsese cu actiunea dusa împotriva poporului român. luptatorii din rezistenta formau adevarata armata a neamului românesc. adevarata armata a neamului românesc. cei de la conducere. în plasa Teregova. U. functiona o directie speciala pentru România. În garnizoana Teregova i-a avut pe Horia Anculia. Cealalta era armata rosie care secera cu necrutare sutele de mii de români. prin Bucovina. Istoria ne mai marturiseste ca pe vremea lui Avram Iancu — 1848-1849.În sudul Banatului. Din 1947. au ocupat mari functii în stat. prof. mai lua nastere câte un grup de partizani. Aici au luptat cu dârzenie.S. partidele . Preocupati. L-au alungat pe regele Mihai în mod necinstit si dictatorial. Aceasta era adevarata armata a poporului român. O multime de rusi.

Teregova numai pentru a putea sustine si aproviziona cele doua grupuri din munte. Cei din organizatie se temeau de un denunt al celor doi arestati. Toata Teregova se afla în alerta. Asa au luat fiinta grupurile de partizani. Frigul nu cruta pe nimeni. Nu a avut grup separat. cu o singura datorie. Un du-te vino peste tot. Portile închisorilor s-au deschis. el s-a dus în grupul lui Spiru. Acum securitatea se organiza pentru a înabusi actiunile grupului de partizani. în partea aceasta a Banatului nu au fost trei grupuri de partizani. Spiru Blanaru. Când Gheorghe Ionescu. Se gândeau tot mai mult la greutatile care vor veni. juramântul fiind luat de Parintele Alexandru Nicolici. oamenii lui Spiru Blanaru se hotarasc sa atace primaria . cu grupul sau. ci numai doua: Spiru Blanaru si Colonelul Ioan Uta. notar public. se gasea pe dealurile Teregovei. dar nu erau suficiente. Erau partizanii. Au intrat cu miile. Aveau arme. Adesea. Aprovizionarea cu arme si alimente devenea o problema. militari sau legionari. cu zecile de mii si chiar cu sutele de mii. În vremea aceea nu se mai facea deosebire între taranisti. în ianuarie 1949.istorice si pe toti cei care se gaseau luptând pentru apararea neamului românesc. Gheorghe Ionescu face aceasta organizatie pentru a veni în ajutorul celorlalte grupuri de partizani din munte. constituiti în grupuri armate. organizându-se si aprovizionându-se. ieseau din case si plecau prin comuna. securitatea îi aresteaza pe Grigore Ianosiga-Ionescu si pe Moise Anculia-Pasule. frati între ei. În munti fugeau tot mai multi români. fara nici un rost. Dupa Sfântul Ioan. Asteptau sa se întâmple ceva. LUPTELE DE LA TEREGOVA Era acalmie. Spiru Blanaru era deja organizat la munte în grup armat de partizani. organizeaza comuna Teregova în formatiune de lupta. La sfârsitul lui 1948 si începutul lui 1949. a luptat alaturi de comandantul grupului. oamenii erau nelinistiti. de a apara neamul de dusmanii de la rasarit. destul de periculoasa pentru existenta grupului si a organizatiei. Toti erau români. Tin sa mentionez un singur lucru. printre care cel al lui Spiru Blanaru din Teregova si al colonelului Ioan Uta. Muntii nostri au început sa gazduiasca o multime de români. Când a trebuit sa fuga în munti. Aflati în aceasta situatie. în cazul în care ar fi cedat la ancheta. Iarna aspra se napustea tot mai naprasnic. Gheorghe Ionescu a organizat com. comunistii. Ca-ntotdeauna înainte de furtuna. cam pe la 9-10 seara. liberali. membri activi ai organizatiei din comuna.

împreuna cu ofiterii de paza. Dupa lungi discutii. cei de jos. Se deschide foc de mitraliera în geamurile imobilului. cei care ne angajasem în lupta. la un atac de proportii mari din partea securitatii. A doua zi. Partizanii au intrat în postul de jandarmi si i-au eliberat pe cei arestati. fara îndoiala. în mijlocul padurilor care frematau a bejenie. Erau decisi sa lichideze cu partizanii. cauzând moartea în rândurile securitatii. Lupta împotriva comunismului trebuia dusa chiar cu pretul vietii. Stalin. În cazul când vor fi surprinsi. în frunte cu Spiru Blanaru si cu Petru Domasneanu. Am ajuns acolo condus de Tudor Ruset. cei din comuna se duceau acolo. apare legea care prevedea pedeapsa cu moartea pentru toti aceia care se dovedeau ca lupta împotriva statului. Ne asteptam. producându-se panica. Stând de vorba cu el. securitatea a adus un batalion de ostasi pentru lupta. în comuna Teregova. Ei erau multi. Noi eram putini. Se arunca mai multe grenade în curtea primariei. Era o zi de iarna. care a plecat cu ei. Aprovizionam cu arme si alimente. Slatina-Timis se afla la o distanta de 15 km.30 începe atacul asupra primariei din Teregova. În toate comunele din jur se înstapânise o atmosfera grea. Grupul îsi avea locul fixat pe dealul Tomnacica. Tot acum tin sa va încredintez si mesajul lui Spiru catre neamul românesc. Grigore Ianosiga s-a dus singur în padure. am început lucrul. Pâna acolo sunt aproximativ 7 km. curierul meu. Simteam cu totii ca moartea ne da târcoale. am cazut de acord cu tot grupul. În 23 ianuarie 1949. Un neastâmpar ne cuprinsese pe noi toti. prin armata lui. cei putini.comunei. De acum furtuna se declanseaza. sa nu se dea un atac frontal. Noi. soarele . Nu ne-a ramas decât lupta pe viata si pe moarte. desi albastrul cerului vestea ger. pe îndelete mi-a încredintat multe lucruri gândite de el. Unul câte unul. aveam credinta în Dumnezeu si în misiunea noastra de a apara credinta. Toti ostasii si jandarmii au fugit care-ncotro. era în spatele lor. Noi. la nord-est de Teregova. Cale de întoarcere nu mai aveam. Dupa orele 22. eu am fost la Spiru Blanaru pentru a ne întelege asupra a ceea ce aveam de facut. În 16 ianuarie 1949. Era multa speranta si nestramutata credinta ca vom birui. neamul si tara. Toti ne rugam si nadajduiam în mai bine. atunci se vor apara luptând. Grigore Ianosiga si Moise Anculia. nu prea frig. Zilnic faceam drumul în padure pe cai ocolite. la grupul lui Spiru Blanaru. care aveam misiunea de a coordona grupurile. unde se afla postul de jandarmi cu cei doi arestati. acolo sus.

suntem prinsi ca-ntr-o menghina. de acasa. Miriade de stelute albe reflectau albul scânteietor al omatului. În lupta aceasta cu raul. Cu totii ne rugam ca sa scapam din draceasca înclestare între bine si rau. liberali si militari. Nu stiu care va scapa din noi doi cu viata. sunt multi legionari. într-o iarna grea. Spiru începe marturisirea lui. Toti suntem români si trebuie sa fim uniti în fata dusmanului. C). iar noi eram putini si fara arme. noi ne-am adus aminte de Dumnezeu. Aici. Stând asa. sprijiniti de tancurile rusesti. Ne-am împacat cu gândul ca va trebui sa murim pâna la urma. Cred totusi ca tu o sa scapi. ei erau multi. B). zapada nu se topea. am observat un lucru extrem de important în felul lor de comportare. Era o feerie. Asa cum am mai spus. Baierele inimii lui se dezleaga si zice: — “Mai frate Tase Berzescu. ne zbateam sa gasim o iesire. ne trezea la realitate. am certitudinea ca voi muri si-ti încredintez tie aceste gânduri ale mele. daca va mai apuca sa scape cu viata. prin ce am trecut si care au fost conditiile de viata si sansele de biruinta asupra comunismului. ca apartenenta politica. noi aici am reusit sa realizam. cu albul zapezii scânteind în soare. frate Tase. Eu. Vânati din toate partile. ci ca unele framântari ale mele ca om. Este bine sa stii unele gânduri ale mele. hotarâti sa lupte pâna la unul. Fiul meu. nu ca pe un mesaj. Desi suntem. unitatea între noi. la fel si sotia mea. — “As dori ca. În masura zbuciumului din sufletele noastre.scalda bolta cereasca de un pitoresc nemaivazut. În aceasta atmosfera de zbucium sufletesc. în aceeasi masura crestea farmecul naturii. Desi cel mai mare pacat al românilor este lipsa de unitate. Nu facem diferenta între noi. Contrastul acela izbitor al colinelor de deal învesmântate în mantia alba. liantul fara de care nu va fi niciodata biruinta. Aparuse deja legea care prevedea pedeapsa cu moartea. ne întelegem ca fratii.— “De când stau aici în grup cu acesti oameni. în mijlocul întinsului de zapada. as vrea sa . dupa cum stii. cu noi era numai Dumnezeu. Suntem de atâta timp la un loc. diferiti. familia mea. taranisti. sa stie si ai mei. în ciuda pacatului. la momentul potrivit. — “În fata primejdiei. ascultam la ce-mi spunea Spiru. nu i-am auzit o data sa faca deosebire între ei dupa apartenenta politica. unul lânga altul. Iata ce-mi spune Spiru: A). S-a realizat o prietenie.

zi de o noua întâlnire. peste coclauri înzapezite. despartindune. de Martin Copaceanu si de Martin Moatar. de traire interioara pentru amândoi. Spiru a coborât în Slatina-Timis si a stat de vorba cu sotia mea. am fost condus de unchii mei Petru si Ion Berzescu. Plecând spre casa. unindu-ne în gânduri si nadejdi. care era din Slatina-Timis. de liniste. la Caransebes. informându-se de cele petrecute cu mine. unde era centrul de actiune . care nici în prezent nu este.cunoasca prin ce am trecut. Se pregateau de retragerea spre muntele Semenic. ne-am îmbratisat si sarutat. si este de-ajuns pentru mine. în vremea aceea. Ca treziti dintr-un vis. El n-a avut pretentia unui mesaj. mai ales asupra unitatii. Amândoi si-au iubit neamul si legea crestina. Fa acest lucru. aproape o ora. eu am fost arestat de catre securitate. Spre Slatina-Timis. Eu însa îl consider mesaj catre toti românii. Avem obligatia morala fata de copiii nostri sa le lasam mostenire dreapta credinta a stramosilor nostri si raspunderea fata de strabunicii nostri. Arestat fiind. — “Îmi este draga tara noastra. De atunci nu ne-am mai vazut. Dezmembrarile de partid sa dispara. Si-au dat seama ca nu-i de glumit. La despartirea mea de oamenii din grup si de Spiru. În 25 ianuarie 1949. În mare. de la catedra. Dupa aceasta încredintare de gânduri si vreri a urmat un moment de tacere. jertfindu-se pentru ele. Pe înserate am ajuns acasa. fratele meu. la Slatina-Timis. Personal. As dori ca odata sa fie liber. pe carari de noi stiute. sunt predat maiorului Aurel Mois. catre tara. de comun acord cu ei am fixat ziua de 28 ianuarie 1949. Poporul român s-a nascut crestin. facându-i semn cu mâna de bun-ramas. Gheorghe Ionescu se ocupa de aprovizionarea cu arme si alimente pentru grup. Acestea au fost gândurile lui Spiru Blanaru. Avea sa fie ultimul ramas bun dintre noi. Stiam ca ne hârjonim cu moartea. Eram professor la Slatina-Timis. mare si unit. ne privim în ochi. în “toiul beznelor adânci”. încredintate mie. încredin-tându-mi pentru viitor cele spuse de el. Cei care vin dupa noi sa stie ce-am facut si ce-am gândit si noi. Dumnezeu sa fie cu el. Dupa ce m-am despartit de Spiru am stat de vorba cu Petru Domasneanu. La Teregova. grupul a fost informat de caderea mea. m-am întors înc-o data cu privirea spre Spiru. neamul nostru românesc. D). aceleasi lucruri si doruri mi le-a spus si Comandorul. crescuti în legea crestina. Pâna seara.

într-un jeep în urma coloanei. Si cu pretul vietii mele îl voi salva totusi pe Spiru. prin viclenie. am aflat ca Samfiu Banu. ma vor duce legat. cu gândul de a ma împusca. Voi simula o evadare. Mois ma obliga sa merg în urmarirea lui Spiru Blanaru cu compania de securitate. ma rugam lui Dumnezeu sa ma scape din acest impas. Pe tot timpul urmaririi eu am fost încadrat de Schnelbach si înca un ofiter. hotarât. Mult mai târziu. În miez de noapte vine Mois la mine în celula si-mi spune sa-l urmez. m-am linistit. Seful centrului era chiar Aurel Mois. Eu cu cei doi ofiteri. îmi spune sa ma pregatesc pentru a merge cu armata sa-l prinda pe Spiru Blanaru. numai sa-l scap pe Spiru. Nimic serios. În biroul lui îmi da urmatoarele instructiuni: Eu voi fi prezentat armatei drept ofiter de securitate. acesta începe o ancheta sumara si de forma numai. Mois însa era la curent cu cele întreprinse de mine în legatura cu grupul lui Spiru. Vor trage în mine împuscânduma. fiind în bune relatii cu el. care ma însotea. Spiru nu trebuia descoperit si tradat. 1949. Ajuns în fata lui Mois si luat în zeflemea. Acum el era în grupul lui Spiru. îmbracat sumar. gazda mea unde locuiam la Slatina-Timis. Eram preocupat de jocul pe care trebuia sa-l fac. Singur în celula. în închisoare. Sotia. În seara zilei de 27 ianuarie. Daca refuz. care tot timpul ma tineau de brate. în alta parte decât la locul de taina al lui Spiru. i-a spus ca m-am dus la Spiru. cu numele de Ionescu si voi fi tratat ca atare. Ajungând la Teregova. care a facut parte din grupul lui Spiru. Eram hotarât sa-i înfrâng prin viclenie. De acest joc stia numai el si cu capitanul Schnellbach. Nu-mi puteam da seama de unde stie aceste lucruri. atunci. Dupa doua zile. era informatorul securitatii.al securitatii împotriva rezistentei. În mintea mea încoltise o iesire din acest joc satanic. voi merge la moarte. Am mers pe ultima carte. în plina iarna. în 27 ian. chiar daca ma împusca. La tradare nu voi ajunge în nici un caz. Tot drumul l-am strabatut fara sa-mi dau seama. când am stat de vorba cu Martin Moatar. de la centru. în timpul când am fost professor. Martin Copaceanu avea . smulgându-ma dintre cei doi ofiteri. Coloana de masini a plecat din Caransebes la orele 2 din noapte catre Teregova. Mois era în frunte. Înaintea lui Tudor Ruset l-am avut curier pe Martin Copaceanu zis Rica. ca dintr-un facut. Daca nu-mi reuseste planul de a-i duce. din Bucuresti. declarând ca nu stiu nimic de Spiru. Am acceptat jocul cu moartea. De aici avea toate datele Mois. Eu refuz.

am aflat ca ei nu s-au miscat de acolo. tatal lor. Nimeni nu-i avea grija. Ei stiu unde. Toata lumea din comuna îl cunostea asa. dupa trei zile de la arestarea mea. Mois îl întreba pe Miluta daca ma cunoaste pe mine. tu esti om zdravan la minte si serios. Mai traia si batrânul. — “Miluta Copaceanu zis Rica”. stabilind drumul care trebuia parcurs cu armata. — “Ce vrei sa spui cu asta?” — “Plecati de la o premisa falsa si nu puteti conclude just. este acolo sus pe dealul Poeni. Pe mine ma stia foarte bine. catre Herculane. Era plin de viata. cu numele de Miluta. mos Mihai Copaceanu.” Acum când ma gaseam în momentele cele mai grele. Eram vecini cu casa bunicilor din Teregova. Mai târziu. Tu stii unde este. de tine depinde reusita noastra. nebun. Imediat.un frate mai mic. Dar. Eu îmi faceam planul de bataie. noi nu putem sti. Sa ni-l dai pe Spiru Blanaru în mâna daca vrei sa nu fi împuscat!” — “Domnule maior. sa ma duci la el. de fapt.” — “Nu-i nimic. Era bolnav de nervi. domnule. raspund eu. dar se tinea bine înca. Daca voi scapa cu viata. Ma cheama Mois în biroul postului de jandarmi si-mi spune: — “Asculta. Cu el este si un comandor. Am declarat ca nebunul de Miluta este curierul meu. Spiru Blanaru nu mai este acolo. Ma hotarâsem sa duc armata în punctul opus al dealului Tomnacica. nu numai dvs. doar cu el am crescut. iar Gheorghe Ionescu este un ofiter mai bun decât toti la un loc. Miluta nebunul primise mesajul meu. Spiru cu tot grupul. Atunci eu nu mai stiam unde se afla. la coliba noastra. Mihai Copaceanu zis Meila Rica. Si sunt acolo multi. îmi garantam o batalie câstigata. mai stii unde este acum?” — “Da. Petru Domasneanu. ne jucam de-a moartea. în închisoare. Deci erau tot la vechiul loc. Sa stiti ca si el este ofiter. a plecat cu tot grupul. O data cu Miluta este adus si tatal sau. d-le. domnul Atanasie Berzescu. domnule maior.” Fratilor. Îi sugeram parca prin gând lui Miluta sa spuna ce-i dictez eu. în situatia în care ne aflam noi acum. Cel de Sus m-a luminat. Credeam ca va fi plecat asa cum neam înteles. batrân de tot. Tu trebuie sa ai un curier si aici în comuna. ca doar eu am fost la el cu mâncare.” — “Unde este acum?” — “Apoi. mi-am zis.” În vremea asta îmi batea inima de sa-mi sara din piept. La cele declarate de Miluta. — “Da. mai vine si mos Meila . de la nord spre sud. Mois trimite pe seful de post dupa el. pe dealul Poeni. mai Berzescule. — “Mai Miluta. cu adevarat. Ma uitam în ochii lui si repetam mereu dealul Poieni. când am auzit asta. este profesorul nostru. — “Cine-i curierul tau de aici?” — ma întreba Mois. pacea s-a coborât în sufletul meu. Fratele tau Martin.

Noapte de iarna. Miluta si mos Mihai Copaceanu zis Meila Rica. cum îmi spuneau ei în comuna. pe vremea aceea erau cei ce reprezentau neamul românesc. Satan pusese stapânire si pe sufletele lor. împreuna cu toti partizanii. la munte sus. cu frig si zapada scârtâind la fiecare pas al nostru. jos. Eram târâti sa ne vindem fratii nostri care. ca niste iepuri tremurând a spaima. Noi ne foiam întruna în jurul orelor patru dimineata. profesorul lor. Ne trânteam pe burta la pamânt. ziua când eu trebuia sa ma întâlnesc cu Spiru Blanaru. Mois îmi da ultimele instructiuni. încadrat de doi ofiteri. Luna plina ne lumina drumul si ne arunca umbrele noastre miscatoare când pe zapada înghetata.Rica. Se miscau în urma tancurilor comuniste. Curierii mei. iepureste ciuleam urechile la alte zgomote sau miscari ale inamicului din spaimele bietilor ostasi ai securitatii. Si acum la drum. venite din stepele . Mergeti cu el si sub supravegherea lui. Comunismul. era tradarea. Banditii sunt peste tot si bine înarmati. Gânduri limpezi se depanau în mintea mea. La vremea aceea neamul românesc a trait prin grupurile de partizani din tot lantul de munti ai tarii noastre. era apararea neamului. Cu inimile zbatându-se în piept. pe dealul Poeni. Îi duceau în fata. la adierea vântului întepator. Daca voi scapa cu viata din aceasta urmarire. Tot în salturi am urcat dealul Poieni. ne miscam spre o tinta imaginara. Daca vântul se întetea pe alocuri si facea ca zgomotul sa fie mai tare. pâna sus pe culmea careia i se spune Cracul lui Daucu. Schnellbach si înca unul. al lui Berda. pe buna dreptate. locotenent Ionescu de la Bucuresti. noi auzeam comanda în soapta de “culcat”. sus. cu un cer senin si mii de stele. Miluta si mos Meila Rica. Eu eram la urma. cu rasuflarea întretaiata. Atenti ca pasarea de prada si tremurând la orice fosnet de padure. Era 28 ianuarie 1949. Urmaream pas cu pas desfasurarea expeditiei. erau în fruntea coloanei. când pe negrul pamânt dezgolit si înghetat. mergând unul dupa altul. cu o luna care lumina ca ziua pe cerul tremurând parca a ger. Parca era armata din Tiganiada lui Budai-Deleanu. iar jos. jos de tot. pe carari în sus. stiind ca nu trag în ei. Sus. acolo sus la Tomnacica. stiu ca voi plati-o cu vârf si îndesat. Teama disparuse. Ma prezinta armatei: — “Dumnealui este tov. tatal sau. Sa fiti cu bagare de seama la orice miscare. cu precizarea ca fiul sau Martin se afla acolo sus. În fruntea coloanei erau cei doi. iar încheietor de coloana eram eu. aproape de Bradu-Mosului. Mi-am dat seama ca ostasii acestia din securitate nu aveau nimic comun cu vitejia ostasului român.

Unul dupa altul. Ne-am oprit la coliba lui Radu Besari. dupa atâtea culcari în zapada. unde se vedea fumul iesind. Era în stânga mea. razlet. Credeam cu tarie ca pe Spiru l-am salvat. scaldati în lumina soarelui. pe dealul Poieni. De la coliba lui. Dupa cum vom vedea. epuizati de salturile iepuresti ale vitejilor ostasi de sub ocrotirea rosiei armate din rasarit. în plinul poienii. Avea o gospodarie frumoasa. Eu ramasesem lânga un fag înalt. cu putini fagi în margini de poiene. Frica îsi batuse joc de ei în mod caraghios. În bataia soarelui se vedea numai aburul fiecarui viteaz din coloana. în dreapta acesteia se facea o panta destul de lunga. cu soare scânteietor. Nu-mi venea sa cred ochilor. Pe la orele 14 am ajuns si noi la Bradu-Mosului. Miriade de stelute faceau ca zapada sa scânteieze în soare. — “Mai avem. pe culme de deal. Mergeam stapânit de un curaj supraomenesc. mergeam fara încetare pâna la punctul unde ei îsi vor da seama ca s-au înselat si n-au facut nimic. dar blânda. spre muntele Semenic. mergeam obositi pe drumul în urcus. Pâna la ei. Se sfârsea jos de tot. la . Batrân si cu bastonul în mâna. El a prins jocul meu si mergea si el cu multa încredere în acest joc. un consatean si colegul meu de clasa la scoala primara. De la doua colibe iesea fum. mos Meila Rica sufla tot mai greu în fruntea coloanei. Erau ei. mai avem mult?” îl întrebau ofiterii. aproape de culme si ma uitam cum se desfasoara armata de securitate. Rupt de oboseala. Am aflat asta când am stat de vorba cu ei la închisoare. cu amestec de fag si brad. desi ne întelesesem sa plece daca eu voi fi arestat. de brazi înalti. Acum era padurar. dar nu lipsea nici stejarul. — “Mosule. la locul unde stiam ca-i lasasem în 23 ianuarie pe toti cei din grupul lui Spiru.” Bradul-Mosului este alt deal legat de dealul Poieni. Nu plecasera de acolo. încadrat de cei doi ofiteri. în bataia soarelui. asa sa si întâmplat. în marginea unei întunecate paduri de fag si brad. o podoaba a naturii. acolo este si copilul meu. ma uitam în dreapta mea.rusesti. ud la picioare. falnici si ei. ca nu-i asa aproape Bradu-Mosului. Mergând asa. ne trebuia cale lunga si nu ne ajunge nici ziua. taicule. Aici se formeaza o padure deasa. spre dealul Tomnacica. sus. De lânga mine disparusera cei doi ofiteri care tot timpul m-au însotit. care era asezata într-o poiana. Urcând Cracul lui Daucu. am ajuns pe o zi senina.

piuuu. luându-ma de brat. cel pe care Spiru Blanaru îl salvase de la postul de jandarmi. Eu. seful de post din Teregova. nu mâncam nimic. gazda noastra. Femeia. ca totusi Cel de Sus are grija de mine. A fugit de unul singur. care era destul de gros. Va rog sa nu uitati. Mi-am dat seama. ca va împusca nebunii aia!” Eu am auzit. Drept tinta eram numai eu. Acum cazuse în gura lupului. curierii mei. rugându-ma: — “Domnule locotenent. îmi spune: — “Era sa va împuste soldatii astia. De-abia atunci mi-am dat seama de ce cei doi ofiteri au disparut de lânga mine si m-au lasat în paza sefului de post. m-a dus la coliba. din adâncul padurii. în sinea mea. la zece metri de mine. împreuna cu Moise Anculia. Am intrat împreuna în coliba. de lupta mea împotriva dusmanului de clasa. îmi aduce un blid de lemn. vedeti d-voastra ce greu este când urmaresti niste banditi? Sa nu uitati când faceti raportul acolo la Bucuresti. Asta mi-a fost mâncarea pâna a doua zi. . Ma gândeam ce voi pati eu când îsi vor da seama ca i-am învins. M-am asezat pe un scaun la masa. deci. Era mos Grigore Ianosiga-Ionescu.. ma întreaba daca vreau sa manânc ceva. În gândul meu. era culcat în zapada.. aduceau un om. Am uitat sa va spun ca în timpul cât trageau soldatii cu armele spre mine. Într-un târziu. glontele pe la urechile mele. Îl prinsesera într-o coliba din desisul padurii. din tot sufletul multumeam lui Dumnezeu ca m-a salvat de la moarte. Seful de post striga la mine: — “Domnule locotenent. Plutonierul. se apropie de mine cu rasuflul greu. El refuzase sa mearga cu Spiru.” Eu înregistrasem acest lucru si-mi dadusem seama ca jocul meu luase proportii. când am ajuns la Caransebes. dati-va dupa fag. Dintr-un salt am si fost dupa fag.” Se facea ca nu stie nimic. Sa amintiti si de mine. piuuu. sotia lui Radu.vreo zece metri numai. plin cu lapte si mamaliga calda. care se facea ca nu ma cunoaste. Eu cu Miluta si mos Meila Rica. Soldatii din jurul poienii trageau acum spre noi. Doamne. în stânga mea. În timpul acesta se deschide foc de arme înspre culme. Dupa încetarea focului a venit Schnellbach la mine. trebuia sa mai traiesc. Dumnezeu m-a salvat. Trageau în mine. ce bun a fost. Obosit si el. În gluma. Toti mâncau din pachetele lor. care nu stia cine sunt. Schnelbach ma îndeamna sa manânc. De abia prinsesem si eu puteri.

se întoarce cu fata catre mine si-mi spune: — “Sa multumesti lui Dumnezeu ca a iesit asa si copiii aia. Vine la mine seful de post. Eu vin si ma plâng ca la un om cinstit si tu râzi de mine. Eram sigur ca totul s-a terminat. la care n-am voit sa raspund. v-am spus de la început ca ei. Nu mai eram locotenentul Ionescu. Ajunsi la centru. Pe mine ma ia în masina maiorul Zoltan Kling. care ma luase drept locotenentul Ionescu si ma înjura: — “Mai banditule. lasa ca iei tu. ma ia în primire Mois. De la Teregova. De aceea eu te-am ajutat. dar voi afla pe pielea mea mai târziu. L-am salvat pe Spiru Blanaru. ei au fost înfrânti. I-am învins. ca nu sunt. Înainte de a pleca. comandantul securitatii judetului Severin. cu vocea tare. Kling.Se apropia seara. Aici. mos Meila Rica. strigând la Mois: —“Du-l de aici!” M-am trezit aruncat într-o camera. Într-o goana nebuna. Mi-a pus câteva întrebari. Dumnezeii tai. Vazând ca-l înfrunt. singur la postul de jandarmi. Doamne. Ma ia de mâna si ma duce în fata lui Nikolski. nu stiam atunci. Lui Miluta Copaceanu i-au dat drumul acasa. eu am priceput jocul facut de dumneata.” La cele auzite. În gândul meu. Sa stii un lucru. ca daca vom fi atacati. Ajunsi la Teregova. dupa caderea mea. îmi ziceam eu. au pornit spre Caransebes. alias Copaceanu.” Frica intrase bine în bietele oase ale viteazului maior de securitate Kling. Cu ce pret. mos Mihai Copaceanu. Mois s-a linistit. — “Dumnezeii tai de bandit! Ti-ai batut joc de mine. deodata aud comanda sefului de expeditie ca ne întoarcem acasa. fara sa opresc. Sa nu-i credeti asa de prosti. mos Meila Rica. alta trasnaie pe capul meu.” . Cu noi este adus si mos Grigore Ianosiga-Ionescu. Deci pe o alta cale. între cei doi ofiteri. Trecuse mult de miezul noptii. ci ei m-au facut ofiter. Eu eram pe banca din spate. alias Copaceanu. ne arunca pe toti trei într-o celula. am multumit iarasi lui Dumnezeu ca totul se terminase cu bine. Grigore Ianosiga si cu mine. a sarit în sus. am plecat la Caransebes. vor pleca. dar l-au arestat pe tatal sau. Eu câstigasem o batalie. Afara. împreuna cu doi ofiteri. Stând jos pe o rogojina unul lânga altul. le spune celor din masina: — “Sa stiti. Mi-am dat seama ca-mi întinde o cursa. În plina noapte ne-am întors acasa pe valea Teregovitei. Cu toate acestea. îmbarcati în masini. ti-ai batut joc de mine. Lasa ca ai sa-ti iei tu plata!” — “Domnule maior. dar eu nu m-am prezentat drept locotenent. au scapat cu bine. care venise si el la Teregova pentru a savura o victorie a lor. Eu am câstigat o batalie si înca una mare. Da la o parte pe sofer si conduce el masina. N-a fost sa fie asa. eu voi mâna masina cu toata viteza. domnule professor.

Ion Caraiman — croitor — mort SLATINA-TIMIS 32. împreuna cu mai multi din comuna. Ianas Grozavescu — taran — mort 16.Dumnezeu sa-l odihneasca pe mos Mihai Copaceanu. Ion Berzescu — tâmplar 9. Petru Anculia — taran — mort 12. Iacob Cimpoca — taran — mort 10. Petru Puschita — taran — mort 29. zis Meila Rica. Ilie Cristescu-Voica — taran — mort gr. Romulus Anculia — taran — mort DOMASNEA 25. — mort 3. Tudor Ruset — taran — mort 11. Anispara Horascu — studenta — mort 27. Nicolae Ghimboasa — taran — mort 20. în grupul lui Spiru Blanaru. Romulus Maritescu — taran — mort 19. Horea Smultea — taran — mort 18. Petru Berzescu — taran — mort 8. * Dupa un timp arestarile s-au întetit în comuna Teregova. Nicolae Ciurica — meserias — gr. Gheorghe Smultea — student — mort 17. Nicolae Horascu — taran — mort 26. Martin Moatar — cojocar — mort PRIGOR 33. Pavel Stoichescu — taran — mort 5. Gavrila Stoichescu — mecanic — mort 23. Iovan Berzescu — taran — mort 13. Moise Anculia — taran — mort 7. cu dragoste de neam si tara. Iancu Ghimboasa — taran — mort 21. Vichente Puschita — taran — mort 28. Martin Copaceanu — taran — mort 22. Ilie Ghimboasa — fierar — mort 15. Gheorghe Urdareanu — taran — mort 30. public — mort 4. Gheorghe Ivanici — macelar 14. Gheorghe Ionescu s-a dus si el în munti. Ion Stoichescu — taran — mort 6. grupul Spiru Blanaru avea urmatoarea componenta: TEREGOVA 1. A fost un om viteaz si bun luptator. Vasile Valusescu — ofiter Acestia au fost partizanii care s-au angajat în lupta pâna la dezmembrarea grupului în 12 . Uta 24. Gheorghe Ionescu — n. Uta FENES 31. Petru Domasneanu — comand. Spiru Blanaru — avocat — mort 2. La începutul lunii februarie 1949.

Ilie Pârvulescu — taran — mort 31. Dumitru Stoichescu — preot — mort 3. Ilie Grozavescu — taran 19. Ion Lazarescu-tatal — taran — mort 8. Pavel Bona — taran 18. Petru Grozavescu — taran 39. Horea Librimir — taran 15. Ion Iliescu — prof. Atanasie Berzescu — prof. Toma Grozavescu — taran — mort 10. Nicolae Iacobescu — taran — mort 16. Ion Coltan-fiul — taran — mort 29. Traian Stepanescu — taran 22. * Acum urmeaza tabelul cu oamenii care au sustinut lupta în padure si cei care au facut închisoare. Ilie Cojocaru — taran — mort 41. Petru Cojocaru — inginer 5.martie 1949. Ion Iacobici — meserias — mort 33. Iacob Niculescu — taran 24. Gheorghe Grozavescu — taran 17. Petru Stepanescu — taran 21. Petru Coltan-tatal — taran — mort 30. 11. Ion Velea — taran — mort 34. Traian Smultea — taran — mort 28. Roman Grozavescu — taran . Romulus Copaceanu — medic — mort 13. Ion Lazarescu-fiul — taran — mort 9. Ion Bica — taran 26. Horea Anculia — taran — mort 7. Petru Stoichescu — taran — mort 27. Ilie Dragulescu — taran 38. Petru Grozavescu — taran — mort 25. Nicolae Cojocaru — taran 6. Mihai Copaceanu — taran — mort 35. Alexandru Nicolici — preot — mort 2. Traian Stoichescu — taran — mort 36. TEREGOVA 1. — 4. Dumitru Popescu — taran — mort 20. angajându-se în lupta de rezistenta împotriva comunismului. Corneliu Costescu — avocat — mort 12. Nicolae Burai — taran 23. Octavian Stoichescu — taran — mort 37. Petru Ruset — taran — mort 14. Petru Bumbacila — taran — mort 32. Petru Maran — taran — mort 40.

Eftimie Soimu 19. Grigore Cristescu — economist 5. Nicolae Românu 3. Vichenta Puschita — mort 7. Nistor Duicu 16. LUNCAVITA 1. Grigore Ianosiga — taran — mort 44. Toma Românu 13.42. Gheorghe Cristescu 10. Ion Banda — taran — mort 3. Gheorghe Danescu 30. Gheorghe Novac — taran — mort 2. Tudor Cristescu 9. Ion Duicu 15. Petru Duicu — taran 8. Stefan Jubereanu 22. Petru Vuculescu — taran — mort DOMASNEA 1. Dumitru Isfanut 20. Constantin Românu 12. Moise Jurchescu 28. Iosif Pepa 24. Petru Ionescu RUSCA 1. Petru Românu 11. Gheorghe Munteanu — taran — mort 2. Dumitru Cristescu 17. Ion Isfanut 21. Boba Petcu 18. Ion Nicoara — taran — mort 4. Ion Inga 25. Ion Pepa 23. Maria Cristescu 4. Cala Cristescu 6. Petru Gherga — taran — mort 7. Horea Stoichescu — taran 43. Ion Stepanescu — taran — mort 6. Ianas Gherga — taran — mort 8. Petru Dragan 27. Mircea Vladescu — taran — mort 2. Atanasie Serafim 29. Dumitru Benghia 26. Traian Banda — taran — mort 5. Petru Gherga — taran — mort . Felicia Stoichescu — înv. Ion Buru 14.

Nicolae Orbulescu — prof. — mort 25. Mihai Buracu — prof.FENES 1. — mort 21. 18. Tiberiu Lazar — prof. Adam Andrei — preot 4. Ion Petrovici — prof. Petru Delurintiu 19. Sabaila CARANSEBES 1. Traian Anderca-fiul — jurist — mort 11. — mort 22. Iosif Tocaci — ofiter — mort 12. Nistor Vela 5. Petru Hamat — prof. Ilie Ghinescu — taran — mort 3. Ianas Fenes — înv. Nemes 4. Ion Pârvulescu — taran ARMENIS 1. Petru Aldea — înv. Ion Berzescu 6. 17. Victor Târu — impegat — mort . Ion Matei — ing. Traian Anderca-tatal — mort 10. — mort 5. Petru Matei — medic 9. — mort 6. Veniamin Nistor — episcop — mort 2. Toma Suru — preot 2. Ion Obrejan — mort 20. Pantelimon Cristescu — prof. silvic — mort 2. 16. 8. Ion Dragomir 4. 7. Ion Vela 3. 2. Gheorghe Fenes CORNEA 1. Traian Dobromirescu — preot 24. Isaia Suru — preot — mort 23. Toma Lintu — înv. 15. Filip Naia — ofiter — mort 13. Silvestru Trica — mort 14. Ilie Ponoran — taran — mort VERENDIN 1. Ion Sadovan — ing. Ion Brânzei 3. Patrichie Puraci — înv. Ion Draganescu — mecanic 3. Arsenie Marchescu — taran 4. Manole Vlad — ing. Gurgu Mihai — colonel — mort 2.

Ion Jumanca-fiul 56. Cornel Olaru — preot 30. Ion Jumanca 63. Gheorghe Cristea — econom. Constantin Jumanca 54. Petru Iana — preot — mort 43. Dumitru Guia — mort 36. Miron Ivanescu 2. Simion Gheorghe 60. Alexandru Cucu 44. Petru Tocaci — mort 2. Miron Iovanescu 50. Zarie Raut — mort 39. Ion Dalea 58. Mihai Spunei — mort . — mort 48. 61. Ion Jumanca-tatal 55. Francisc Nimu — mort 37. Cristea — economist 62. Gheorghe Iovanescu 49. Mihai Popovici 27. Dragu Grozavescu 33. — mort 31. Ion Chetu 45. Nicolae Liuba 52. Filimon Liuba 51.26. Mihai Suciu — mort 29. Petru Jumanca 53. Dragan — mort 46. Ion Udrea — înv. Frant Alexandru — mort 64. Petru Grozavescu 34. Costi Vasilescu — mort 65. Nicolae Stângu 57. Ion Boldea — mort 35. Filip Pop — mort 42. Aurel Vernichescu — ing. Gheorghe Zgaverdea 59. Achim Crâsnic 32. Stefan Sipca — mort 41. Gavrila Dumitru — mort 28. Nicolae Cristoi BORLOVA 1. 47. Ion Popescu 38. Nistor Bocicai VALISOARA 1. Busu Busuioc — înv. Cristea C. Pavel Raut — mort 40.

3. Petru Unguras — mort 7. Gavrila Marta 15. Sârbu Bujor — mort BOUTAR 1. Pavel Bilca — preot — mort 2. Andrei Moraru — mort 6. Mihai Novac 20. Mihai Beg 2. Ilie Turcin 8. Ion Cerna — mort 22. Iova Zgârcea — mort 16. Brândusa Târziu — mort CIRESA 1. Anton Buciuman VAR 1. Moise Roi 5. Mihai Anderca PETROSNITA 1. Virgil Molin 19. Martin Munteanu — mort 11. Traian Caciulat — mort 13. Mihai Zarafu 14. Manase OTELUL-ROSU 1. Petru Dragulete 2. Nicolae Marian — mort 12. Pavel Dragut — mort 4. Petru Ilca — mort 4. Petru Tantu — mort . Petru Oprea — mort 9. Ion Lenghel 21. Toader Oprea — mort 4. Pamfil Dragut — mort 3. Sabin Varan — mort RUGI 1. Toma Tantu — mort 3. Simion Margan — mort 17. Alexandru Gaina 10. Remus Faur 18. Atanasie Boldea — mort MAL 1. Aureliu Târziu (Ciuntu) 2. Gheorghe Suciu — mort MARGA 1. Mihai Ciobanu — mort 23.

Beg 4. Martin Guia — mort 7. Martin Rada ZORLENTUL-MARE 1. Matei Gaspar 11. Actiunea de represiune a regimului comunist se declanseaza în forta. Ion Rada — mort 6. Toma Gogoasa — mort 8. dupa cum am . Vasile Izverceanu GLIMBOCA 1. Iablanita. Alexandru Crâsnic 12. Protestul curajos al luptatorilor împotriva comunismului ramâne ca o faclie luminoasa pentru generatiile care vor veni. Ion Murariu — mort 10. Petnic. Mehadica. Constantin Munteanu 4. Matei Mâtu — mort 3. Plugova si Baile-Herculane. Simion Boaru Luptatorii împotriva comunismului din comunele: Cuptoarele. Ion Vucu — medic — mort 2. Liviu Achim JDIOARA 1. Avram Mâtu (Brangiu) — mort 9. Pavel Sorinca — mort 15. Pavel Luca — preot — mort 16. Antoniu Atnagea — preot 5. Aurel Craciun CARPA 1. Ion Eremia 8.5. Remus Ambrus 6. Virgil Atnagea OHABA 1. Petru Ambrus — mort 5. în anul 1948. Nicolae Munteanu — mort 7. Lazar Maghet — preot 2. Ion Mâtu — mort 17. În vara anului 1948. fara a diminua arestarile din anii anteriori. Gheorghe Dragulete — mort 13. Martin Mezin 3. Matei Crâsnic 14. Victor Lisi — mort 18. Lazar Menescu RUGINOSU 1. Vasile Menescu 2.

Ion Juca — mort 4. Activitatea este descoperita si sunt arestati în ziua de 19 februarie 1949. se organizeaza rezistenta în muntii Banatului. Ratec Iosif — preot — mort 3. Iata luptatorii arestati din comuna Cuptoare: 1. Tudor Iliescu — mort 5. Tudor Vadraru — brig. Timotei Lazarescu 9. Grigore Vetanescu 7. Ioana Laitin 16. Petru Guran 13.mai amintit. Sabin Cristescu 14. Gheorghe Cristescu — mort 17. Andrei Jurescu — mort 6. Moise Cristescu — jurist 15. Anisoara Horascu. Martin Radoi 18. Petru Grozavescu 15. Moise Stolojescu — mort 12. Petru Teregovan 13. Nicolae Târziu — înv. Pentru sustinerea luptelor. Luca Dragulescu * Consemnam în mod deosebit comportarea demna si curajoasa a fetelor care au fost arestate si condamnate. Nistor Lazarescu 8. Petru Jurescu 3. care a rezistat . Petnic. Iablanita. Petru Lupulescu — mort 7. Saracovan Gheorghe 5. Samoila Martinescu 17. Baile-Herculane: 1. Victor Goanta — jurist 18. Gheorghe Golopenta 8. Stefan Cristescu — mort 10. Tudor Sârbu — dentist 4. cei din Cuptoare se organizeaza în jurul mecanicului Paun Stolojescu. Pavel Vadraru 12. Nicolae Trica 6. Petru Dragan 10. Paun Stolojescu — mecanic — mort 2. 2. Plugova. Ion Iliescu — prof. Ion Târziu 14. Felicia Stoichescu din Teregova. Andrei Iliescu — mort 11. Ilie Velcan 9. — mort 11. Mehadica. Ion Stolojescu 16.

Ion Dârpes 15. ca de altfel si celelalte sotii. Ilie Vulpes 14. Aurel Chera 32. Rudolf Cristin 23. Zaharia Marineasa 2. Gheorghe Marascu 34. Talpes ? 17. Ioan Petchescu 4. Nicolae Taranu 31. iar primele ciocniri au avut loc la începutul anului 1948. Gogu Cristescu 21. Stefan Dumitrescu 3. Ion Costescu 30. 1. Nistor Draghicescu 26. si Ioana Laitin. Mugurel Simian 27. Gheorghe Stoicovici 29. Ion Spataru 18. Ilie Marascu 33. 22. sotia comand. Cei care urmeaza au scapat de pedeapsa cu moartea. Gogu Spataru-Bacila 6. mame. la Baile-Herculane. Cornel Lacatus 12. surori si fiice. Ion Tomescu 9. Alexandru Domasneanu 13. Mentionam ca primele forme de organizare a luptei anticomuniste pe aceste meleaguri apar în anul 1946.în anchete în mod eroic. Gheorghe Popovici 7. Ion Bacila 24. De asemenea nu trebuie uitate dragostea si ajutorul populatiei comunelor respective. Toma Marasescu 5. Constantin Ismana 8. în partea de sud a Banatului. Pavel Ciucur — preot 10. Moise Popescu 19. întrucât nu era aparuta legea de condamnare la moarte. Ilie Ciucurel 28. care au fost alaturi de luptatorii anticomunisti. Ion Ghilezan 20. Stefan Matasaru 16. Alexandru Dorobantu 11. Lazar Miutescu 25. D-na Domasneanu. Ion Bulbucan .

Tot aici. Tica Artimescu Tin sa mentionez ca Gogu Cristescu si Tica Artimescu au fost arestati dupa un an si executati la Lugoj în 1950. în muntii Poiana-Rusca. alcatuind grupuri de partizani. Pantelimon Erimescu. Pentru a avea o capacitate de miscare si aprovizionare mai usoara. Dumitru Petchescu — elev 38. în special Lugojul. Din grup a facut parte si d-na Domasneanu. Colonelul Uta si cei din grupul sau si sunt veritabili martiri ai poporului român. Petru Nicoara 40. despre care încercam sa adunam date. comandorul este obligat sa ia drumul muntilor. În timp ce sudul Banatului. Aceste formatiuni urmau sa se uneasca în clipa declansarii luptei generalizate împotriva comunismului. Au luptat eroic în acea coliba. Desi aceste grupuri au cazut pe rând. Ana Vulpes 5. Dupa o ora de aparare îndârjita. Tot în 1950. desprindem urmatorul fapt: Atacul a fost dat de un grup de peste patruzeci de ostasi ai securitatii care au luat cu asalt salasul din apropierea comunei Mehadica. Neli Miulescu Domasneanu 2.35. * Fete care au aprovizionat cu alimente si medicamente pe partizani: 1. împreuna cu alti opt partizani. nordul Banatului. mai bine zis judetele Severin si Caras. Oamenii care au luptat în rezistenta din jurul Lugojului si chiar din Municipiul Lugoj LUGOJ . Gheorghe Damsescu 36. Careba. Acest grup actiona în raza altor comune. Petru Belovici 37. la Timisoara. partizanii au optat pentru solutia de separare în grupuri mai mici. se organizeaza si se angajeaza în lupta de rezistenta. Sofia Roseti Bacila 4. ele au facut parte din aceeasi organizatie. cad colonelul Uta. taranist. în care era colonelul Uta. Ica Hategan * A existat în Banat si grupul condus de colonelul Ioan Uta. activa si rezista grupul de partizani al maiorului Duma. Numai dupa trei sau patru luni de la arestarea ei. Ilie Cristescu-Voica si E. la intervale de timp. în data de 7 spre 8 februarie 1949. Petru Domasneanu — student 39. sefii si majoritatea membrilor fiind vechi prieteni sau camarazi. Din marturiile depuse de luptatorii care au scapat din încercuire si din rapoartele securitatii. var primar al comandorului Petru Domasneanu. sotia comandorului. a fost executat Ilie Domasneanu. sustine lupta de rezistenta prin arme si alimente. Stela Blidaru 3.

Ion Petrutescu — dentist — mort 39. Xenia Mamaliga 43. Zevedei Moraru — prof. 21. Toma Lintu — înv. Coriolan Belgia — medic — mort 24. Cornel Hoban 37. Alexandru Peta — avocat — mort 8. — mort 2. Gheorghe Duma — mort 10. Caius Petric 32. Valeriu Dabici — avocat 28. Ion Boncila — prof. Iosif Ripan — sef-cont. — mort 29. — mort 38. — mort 27. Ion Boldureanu-fiul — prof. Valeriu Streinu — avocat — mort 3. 19. Iosif Lazarescu — comert — mort 35. Ion Boldureanu-tatal — mort 18. Ion Cristescu — prof. Pavel Micsa 33. Dumitru Jura 14. — mort 31. 30. Ilean Lazarescu — comert — mort 36. Rusalin Olaru — prof.1. — mort 25. — mort 16. Petconi Aurel — muncitor 41. Silviu Stoicovici — medic — mort 13. Gheorghe Rista — înv. Corneliu Zaslotzi — preot — mort 6. Grigore Ripan — croitor — mort 12. Petru Orbulov — croitor — mort 17. Ioan Duma — mort 11. Ion Murariu — ofiter 20. Ion Gaspar — comert 15. 44. — mort 7. Atanasie Berzescu — prof. Stefan Ilca — ing. Traian Isfanescu 22. Dumitru Ilin — sef-cnt. Semenica Moraru — medic 42. Petru Vasilescu — preot — mort 26. Iosif Vancea — taran 40. Traian Stanescu . Cornel Duma — mort 9. Gheorghe Marinescu — inv. Ion Popovici — prof. Aurora Peta — înv. Tiberiu Mitar — prof. 34. — mort 4. Iacob Toma — econom. 45. Dumitru Moise — librar — mort 5. Felicia Stoichescu — înv. 46. — mort 23.

Tiberiu Târziu FARLIUG Mustetea Ion CAPRIOARA Eugen Spineantu GRUNI Liviu Barboni CAPÂLNAS Ion Cristea Tin sa mentionez ca din cei notati la Lugoj. Ion Lupulescu 55. Ion Paul — mort 67. Victor Sudresan 49. Tiberiu Sevici — notar public — mort 64. Lazar Tinca — mort 52. Petru Civig — medic 53. Ion Lazarescu 70. face legatura dintre regiunea Cluj. Lazar Cadia — econom. Emil Ghilezan — jurist 63. Ion Cristea 66. Ion Sârbu 68. Ioan Marcu — comert — mort 56. Nicolae Munteanu 62. Ana Tomescu 78. Ion Tomescu 77. — mort 61.47. Ion Carapantea 69. Bulzan 48. Cornel Lacatus 71. Nicolae Doran — comisar — mort . Nicolae Voin — prof. Ion Murariu are o contributie deosebita în cadrul rezistentei din Banat. GRUPUL DORAN-POPOVICI 1. 59. Ioachim Tarlie 50. Gheorghe Radivoievici 79. Ionita Bratu 76. Ca ofiter activ. Liviu Bireescu — ing. I. Eugen Hodos — mort 58. Dumitru Samson 75. Damian Amariei 73. Nicolae Cardas — preot 54. Petru Serban 74. — mort 51. Ovidiu Hodos — mort 60. Ion Târziu — avocat — mort 65. Caras. Oamenii care au luptat în grupurile de rezistenta din jud. Ion Hercu 57. si Banat. Dandu Jucu 72.

Strein Olaru 30. Remus Groza 31. Petru Tunea 13. Vasile Martin 10. Damaschin Luca 26. Martin Balan 5. Gheorghe Bogoievici — preot 5. Gheorghe Stoica 21. Vichentie Dancea 14. Ilie Rusmir 9. Nicolae Caragea 6. Bubu Vonea 12. Nicolae Garu 8. Alimpe Aldescu — preot 6. Doru Blaj 3. Coriolan Buracu — preot — mort 4. Pavel Andrei 15. Adam Maran 19. Nicolae Irimia 18. Constantin Coniac 25. Traian Blaj 2. Nicolae Popovici-Ionescu — mort 3. GRUPUL ORAVITA 1. Octavian Botos II. Pavel Brânzei 12. Nicolae Zarcula 17. Cornel Lazar 16. Puiu Rosu 32. Nicolae Caragea-Boanta 7. Eugen Cârdu 10. Valeriu Lazar 23. Pavel Cotârla 9. Paul Cojan 28. Nicolae Murgu 20. Ilie Dancea 4. Petru Babeu 7. Vasile Maran 11. Maxim Radovan 8.2. Paul Dica-Botos 29. Stefan Luca 22. Andrei Ion 24. Maxim Pircea 13. Ioan Botosan 27. Alexandru Rusmir . Ion Chirila 33. Gheorghe Talescu 11.

gerul aspru. cu locurile tainuite. Mircea Cârmaciu 34. Viorel Pistrila 29. De aici s-au deplasat spre Pietrele Albe. Iosif Bentura 26. Acesta a reusit sa fuga. Alexandru Eva 31. au fost prinsi doi agenti ai securitatii. cu numele de Munteanu Gheorghe zis Jura si de Pavel Cherciu. Era ziua de 22 februarie 1949. sub muntele Semenic. Se înfratisera cu muntele. Ioan Ciocu 27. cu multa zapada. Securitatea a deschis focul cu toate armele în flancul stâng al grupului. Gheorghe Baiescu 16. cunoscute numai de ei. Petru Negovan 25. Pavel Tamas 19. Costea 35. Ion Nicola 20. a informat securitatea de cele întâmplate. Pavel Raica 21. Cu cei doi agenti a mai fost fiul lui Munteanu. S-au pregatit de lupta. Din aceasta pozitie partizanii au respins atacul . s-au asezat în linie de aparare. Ion Bubuiescu 17. Ioan Goian 24. Gerul nemilos se arata din ce în ce mai aspru. Zapada mare. Traian Schiopu 33. În grup au fost cercetati de Gheorghe Ionescu si Spiru Blanaru. Au fost arestati de Maritescu Romulus si de Martin Moatar de la Slatina-Timis.14. Ion Munteanu — medic LUPTELE DE LA PIETRELE ALBE Februarie 1949. de unde în voie puteau sa observe orice miscare a inamicului. Se aflau pe dealul Cârciobati. Erau din Teregova. Nicolae Popistas 32. Duminica. Carol Breiceanu 18. Spiru Blanaru si Gheorghe Ionescu se asteptau acum la un atac din partea securitatii. cu hatisurile. Ioan Chetrinescu 28. Ajuns în Teregova. Gheorghe Linta 22. 21 februarie 1949. Ajunsi acolo. Ion Micicoi 30. Nicolae Penta 23. Asteptau cu înfrigurare atacul securitatii. Tunei 36. Nu mai aveau timp sa se ascunda. Partizanii patrulau si pândeau din locuri ascunse. Iarna grea. Gheorghe Munteanu — economist 37. Traian Puia 15.

Ningea fara încetare. Gheorghe Ionescu pleaca spre Orsova. ei pleaca înapoi spre locul lor. Ajunsi la Fenes. . Se asteptau la un alt atac mai bine pus la punct. în cadrul grupului se aflau Ion Berzescu-Berda. îngreunând tot mai mult retragerea luptatorilor din rezistenta. frati. Aici au facut o bresa. Grupul a facut o manevra de retragere organizata. Petru Domasneanu. Lupta a durat pâna noaptea târziu. Aici voi adauga unele fapte care mi-au fost aduse la cunostinta în ultimul timp de la martori oculari ai acelor vremuri. cu grupul. securitatea a organizat urmarirea în întreaga zona a Teregovei. la Fenes. Atacul a fost respins. Era începutul lui martie 1949. Se apropia de înserat. iar Spiru Blanaru se retrage spre muntele Tarcu. În adâncul noptii. Zapada crestea mereu. Spiru Blanaru conducea lupta. Doi partizani au cazut în lupta. tragator si Petru Berzescu-Berda încarcator. partizanii au reusit sa scape de urmarire. Mehadia. Târsâtura. Între Rusca si Fenes. la locul numit Târsâtura. La mitraliera.securitatii cu un foc nemilos de arme automate. Înspre Caransebes au cuprins toate comunele din jurul Slatinei-Timis. extinzând-o pâna la Domasnea. Astfel. Armata s-a retras încarcându-si mortii în caruta. atacând flancul drept al grupului. Petru Anculia-Miloi si Ghita Urdareanu din Domasnea. îsi dau seama ca securitatea sta la pânda. pentru informatii si alimente. Au cazut multi morti din partea securitatii. lui s-a retras de la Pietrele Albe catre Fenes. Am uitat sa mentionez ca atacul securitatii a fost declansat la orele 15 si 30 de minute. securitatea a deschis un alt foc. De comun acord cu grupul. Dupa un schimb de cuvinte cu socrul lui Caraiman. Un grup în frunte cu Spiru si cu Ion Caraiman pleaca spre Fenes. Petru Domasneanu si Gheorghe Ionescu hotarasc sa împarta grupul în mai multe parti si sa dispara din raza de actiune a armatei. LUPTELE DE LA FENES Spiru Blanaru. pregatindu-se de lupta. în casa lui Ion Caraiman. Armata era hartuita din toate partile de grupuri de câte trei partizani. Vazând ca flancul stâng este bine fixat la teren si înzestrat cu armament bun. De la partizani nici un mort. spre Iablanita. Spiru Blanaru. În urma înfrângerii de la Pietrele Albe. se organizeaza iarasi în aparare. derutând securitatea prin sustinerea retragerii cu foc continuu de catre centrul de aparare a liniei de lupta. Cornereva.

Se asteptau la o vânzare. * Dupa luptele de la Fenes. Spiru Blanaru a fost arestat si dus la Securitatea din Caransebes. Pentru a deruta urmarirea. fugind prin gradina spre padure. în ziua de 12 martie 1949. unde s-au instalat. Era 12 martie 1949. pe pozitia de aparare. Ion Caraiman îsi cunostea socrul.Când au ajuns la Târsâtura. Au stat ca pe spini si la locul acesta. în jur de o saptamâna. Petru Berzescu si Iacob Cimpoca s-au retras spre padure. În aceasta situatie. s-au hotarât sa plece de acolo. dupa Tomnacica. Asa au mai reusit sa scape de urmarire. partizanilor le-a îngreunat retragerea si chiar lupta de aparare. Acum Spiru formeaza o echipa din: Ion Caraiman. fiica sa. În tot timpul luptelor de la Fenes au fost urmariti si cu aviatia. iar Spiru Blanaru a fost ranit la picior. Securitatea le-a luat urma. Ei au raspuns cu foc. au intuit primejdia vânzarii. au fost mult mai târziu prinsi. plecând afara. deschizând foc asupra lor. În aceasta lupta a cazut mort Ion Caraiman. într-o coliba la Valea de Pesti. s-au întors de la Fenes Petru Berzescu si Iacob Cimpoca. Anisoara Horascu si Ion Berzescu. Albul zapezii de pe colinele Fenesului se înrosise. grupul s-a retras spre Teregova si Domasnea. ajung aproape de Fenes. a mai fost o încercare . au încaltat opincile cu gurguiul la spate. organizându-se în aparare. extrem de mare. Sângele lui Ion Caraiman curgea în aceeasi iarna cu zapada mare. sânge varsat în apararea neamului de urgia comunista. În casa lui Ion Caraiman au fost primiti cu o prefacuta caldura de catre socrul lui Caraiman. Ei au adus vestea de cele întâmplate în lupta de acolo. Nicolae Horascu si cu Anisoara Horascu. Socrul. Spiru si-a dat seama ca ceva nu-i curat la mijloc. Valea de Pesti. de abia peste câteva luni. * Pe dealul DORANIE. Nu a încercat nici o sinucidere cu grenada. Asa stând lucrurile. În timpul acesta. socrul lui Caraiman pregateste vânzarea. Au ajuns la un alt loc. Spiru cu Caraiman au iesit repede din casa. Petru Berzescu si Iacob Cimpoca si pleaca cu ei la Fenes. în intervalul de la prima vizita a lui Spiru la Fenes si pâna la a doua. Acum. Târziu în noapte. Sângele lui Spiru Blanaru se înfratea cu sângele lui Ion Caraiman în omatul mare. Zapada fiind mare. a disparut. au ramas Nicolae Horascu. La Valea de Pesti. Aici au fost înconjurati si prinsi cei din Teregova. spre nord-est de Teregova. Spre seara.

de rezistenta din partea lui Iovan Berzescu-Micsescu si Horea Smultea-Crisu. DORANIE 1. Ion Caraiman — Fenes IV. Gheorghe Smultea-Crisu 5. Aurel Vernicescu 2. se gaseau cu arma în mâna. Gheorghe Berda Berzescu. Petru Domasneanu 3. Gheorghe Ionescu — Teregova — notar public UN OSTAS AL IANCULUI Dupa o suta de ani de la revolutia lui Avram Iancu.U. Gheorghe Urdareanu — Domasnea II. Romulus Maritescu Timisoara — Padurea Verde — 2 august 1949 1. Ilie Cristescu-Voica — Domasnea 3. ca: “Banditii de pe dealurile Teregovei. Si era anul 1949.-lui sunt mentionati de catre ministrul de externe al U. murind pentru lege si neam. Pantelimon Erimescu 4. Horea Smultea-Crisu — Teregova LUPTATORII CONDAMNATI LA MOARTE SI EXECUTATI Timisoara —Padurea Verde — 16 iulie 1949 1. Gheorghe Popovici 3. care lupta cu arma în mâna împotriva comunismului”. Teodor Ungureanu 4. Careba III.S. În analele O. E.R. în zilele de 13-14 martie 1949. Petru Anculia-Miloi — Teregova 2. Ion Tanase 4. Petru Berda Berzescu. Iovan Berzescu — Teregova 2.N. FENES 1. 1848-1849. 1949 1.. Gheorghe Luminosu Timisoara — 1950 1. Puschita Petru-Mutascu 5.S. Colonelul Ioan Uta — Lugoj 2. Petru Puschita-Liber 6. LUPTATORII MORTI PE CÂMPUL DE LUPTA I. luptând pentru credinta si neam împotriva comunismului. PIETRELE ALBE — 22 FEBRUARIE 1949 1.-ului. SALASUL de lânga MEHADICA — Noaptea de 7/8 febr. Nicolae Ghimboasa-Miclut 7. Ei au cazut în lupta. trei stranepoti ai luptatorului din armata Iancului. Spiru Blanaru 2. Grupul lui Spiru Blanaru înscrie o pagina în istoria neamului românesc ca luptatori cu arma în mâna împotriva comunismului. Ion Berda ..

mos Gheorghe Berda se afla pe vremea aceea. pe coasta dealului Tomnacica. asteptând clipa de a tâsni. unchiul bunicii mele dupa tata. Aceasta frumoasa istorie de familie este înregistrata de mine. împreuna cu Martin Moatar si Martin Copaceanu. Ore întregi am discutat cu ei despre ceea . din neamul vostru. În adâncul fiintei noastre. Datoria voastra este sa nu-l uitati. aflati la datorie. Vedeti voi. Asa se face ca strabunicul meu. Sa mergeti pe urmele lui. prezidata de Eftimie Murgu. Fiind nepotii lui. frati. al lui Berda. unchiul meu. Regimentul de graniceri. 1848-1849. în Muntii Apuseni. Eram vecini cu mos Simion Leican. Printre altele ne spune si aceasta legenda: — “Mai copii. o parte din el. prietenii si camarazii mei. pe viata si pe moarte împotriva comunismului. fratii tatalui meu. Ma vad cu pistolul în mâna pasind în sus. ostas al Regimentului de Granita din Caransebes. copii fiind. ca si acum toti vor sa ne sara în cap si sa ne sfâsie.Berzescu. ale lui mos Simion Leican. Printre ei se afla si mos Gheorghe Berda Berzescu. în apararea poporului nostru românesc. sa stiti ca voi. Pe vremea aceea. Pe vremea aceea. faceau legatura cu strabunicul lor. Era un om mai mult mic de statura. Toti locuitorii comunelor din raza Comunitatii de Avere se bucurau de multa libertate prin faptul ca erau constituiti în unitati militare. Au tâsnit din fiinta noastra exact dupa o suta de ani de la lupta Iancului. pasteam oile pe dealul Poieni. un mesaj al lui mos Gheorghe pentru noi cei de azi. nepot de frate. au dospit în sufletele noastre. ele si-au gasit loc. mos Gheorghe. lupta Iancului de atunci se lega cu lupta vremurilor noastre. dar bine legat. Cuvintele de atunci. În arc peste timp. s-a dus în armata lui Avram Iancu. de la mos Simion Leican. si Atanasie Berda Berzescu.” Iata deci. Eu cu Ion. când el era batrân. aparând fiinta neamului românesc. îndesat si brunet. Dupa adunarea poporului român de pe Câmpia Libertatii din Lugoj. a revolutiei lui Avram Iancu. Elena Berzescu. mos Gheorghe facea parte ca ostas în termen din compania de graniceri de la Teregova a regimentului de graniceri din garnizoana Caransebes. ne povestea multe lucruri. ati avut un strabunic care a luptat în armata lui Avram Iancu. eu eram copil mai marisor si-l tin bine minte. unde aveam pamântul nostru. 15-17 iunie 1848. stranepotul lui mos Gheorghe. În aceasta unitate se aflau douazeci de tineri din comuna Teregova. alaturi de uica Patru si uica Ion. Ma conduceau spre Slatina-Timis. înfiintate de Maria Tereza pentru apararea granitelor imperiului. ostas al Iancului. Fusesem la o întâlnire cu Spiru Blanaru si Petru Domasneanu. Parca era ca acum.

Pasind la vale prin omat. în acea zi memorabila de 16 martie 1949. Duhul neamului lui Berda Berzescu. ziua 16. atât de mare pe pamânt. punte de legatura. În mod evident si pentru Mois. curierul meu. pierderea unei batalii. În masura în care-si îndeplineste misiunea. asa cum a declarat Tudor Ruset. suferise o înfrângere. eu aveam o întâlnire cu Spiru Blanaru. Era 23 ianuarie 1949. Eu am mers pe ultima carte.” O POLITA PLATITA În neastâmparul animalului de prada. Auzind cele declarate de Ruset. mai ales ca avea toate datele care conduceau la acest adevar. ca . Zapada era mare atunci. atunci totul este cenusa. mai ales ca ei nu se mutasera din locul acela dupa arestarea mea. 1949. În cele ce urmeaza va voi desfasura asa cum s-au întâmplat lucrurile. Înfrângerea lui din 28 ianuarie era o realitate si înca una din cele mai mari din viata lui de pâna atunci. În fata lui Nikolski. la Spiru. Unitu-s-au atunci Duhul Iancului cu Duhul Codreanului. De aici si credinta ca neamul nostru românesc. Era prin luna martie. Vom vedea mai târziu si vom conclude aceasta în urma declaratiilor lui în timpul crizei de nervi. Mi-am riscat viata. Expeditia pentru prinderea lui Spiru Blanaru s-a facut tocmai în ziua în care eu trebuia sa ma întâlnesc cu el acolo în padure. În sinea lui se considera înfrânt. eu stiam precis unde se gasea Spiru. pe vechiul loc la Tomnacica si ca trebuia sa fiu condus tot de curierul meu. jucându-ma cu moartea. între mine si Mois. ostasul Iancului din 1848. maiorul Aurel Mois. Iar pe Mois l-am înfrânt în acea zi de 28 ianuarie 1949.ce trebuia sa facem în lupta noastra de aparare. seful securitatii. ma astepta în camera de ancheta. comandantul suprem al securitatii pe tara. Neaua era mare si frig. ne-am înfratit cu duhul lui mos Gheorghe Berda. poporul nostru are o misiune de la Dumnezeu. ca exact în ziua de 28 ianuarie 1949. Mois de data asta s-a pierdut. Si l-am salvat. în masura aceea îsi va gasi un loc în fata divinitatii. Si-a dat seama de acest lucru numai dupa ce prinsese pe Tudor Ruset. Un lucru am învatat din tot zbuciumul acesta de luptator de o viata: — “Daca în tot ceea ce faci nu esti curat ca lacrima. Cu pretul vietii mele trebuia deci sa-l salvez pe Spiru Blanaru de a cadea în mâinile securitatii.

Eu n-am recunoscut nimic din cele declarate de Ruset. Te bat pâna ma satur. Fiind îngramadit acolo.parca încerca sa acopere durerile provocate de impactul cu Satan. se uita la mine. pe dealurile Teregovei. Striga la mine cu ochii iesiti din orbite: — “Tu stiai precis unde este Spiru în data de 28 ianuarie. Cu mâinile îmi ocroteam pe cât puteam capul. pe care l-am anchetat zile în sir. Ti-ai batut joc de mine cum nimeni n-a facut-o pâna acum. blond si cu ochii albastri. Acum era de-a binelea nebun. de abia acum îsi dadea seama maiorul Mois. Eu. care semana cu o zdreanta. Gemea. dupa declaratiile lui Tudor Ruset. fiara dezlantuita a fost lânga mine. nu si-a batut joc de mine asa cum tu ai reusit s-o faci. ma ridica deasupra capului si ma trânti în casa de bani. Acest lucru pentru Mois era o certitudine. Era ca un animal salbatic ranit. O fire impulsiva. scotându-mi capul de sub brat si . Nu mai putea vorbi. De abia ajunse la scaunul de la biroul sau. dintr-un salt. ca în fata generalului Nikolski suferise o înfrângere. el ma oprea zicând: — “Nu vreau sa te aud! Nu vorbi nimic. În gândul meu ziceam: — “Doamne. el se prinsese cu mâinile de casa de bani si sari cu cizmele asupra mea. Inima-mi batea în piept ca un ciocan pneumatic. Ma uitam cu coada ochiului la fata lui. El era convins de un lucru. Acum trebuia sa înfrunt dezlantuirea unui nebun. De data aceasta pe Mois nu-l mai interesa ca eu nu recunosc cele declarate de Tudor. Înjurându-ma. ca vai de mine. Desfacut la haina. voinic. De ce ai facut asta?” Eu cautam sa-i spun ca nu-i adevarat. am condus securitatea în punctul opus fata de locul unde se aflau partizanii. Îi curgeau balele din gura. Într-adevar. Era îngrozitor de turbat. Nicolae Petrascu. sprijinit cu capul pe mâna dreapta. ma melita de la cap la picioare si de la picioare la cap. gemea. rasufla sacadat. eu unul am trait iadul pe pamânt. ma auzi? Acum am sa te omor. Racnea. Era ravasit pâna la nebunie. În ziua aceea. Cu amândoua mâinile înfipte în pieptul meu. Acest lucru l-a durut mult de tot. mi-a zis: — “Nu trebuie sa declari nimic. când am fost cu armata în urmarirea lui. de parca era o gramada de paie pusa cu furca. cu parul vâlvoi. riscându-mi viata. în mod vadit. Tocmai atunci aveai întâlnire cu el. Ajunsesem o mogâldeata de om. ca pe cânepa.” Era un om înalt.” Si. Congestionat la fata. Începusem sa ma misc. scapa-ma!” Extenuat.

gângania dracului! Ma. Oasele mele parca erau elastice. Naucit de pumni. Tu râzi de mine si acum? Nu-ti pasa ca te-am melitat ca pe un snop de cânepa? Mai ai oase întregi? Tu-ti bati joc de mine. Dupa ce a obosit. Acum. n-ai murit? Dumnezeii ma-ti de nemernic. strigând: — “Uite-l. ma învârti dupa degete?” Ambalându-se. nu mai puteam sta prea bine pe picioare. Mois m-a trimis la închisoare. ca ma omoara. cu mai multa truda. din nou sari pe mine. Se îndoiau parca. de parca atunci ar fi iesit din râu. unde era depozitul securitatii. de iad adevarat. Oricât s-ar fi dezlantuit asupra mea. Erau niste colegi de ai mei de scoala primara. o jigodie ordinara. Curgea apa de pe el. Lesinând. vânataile la ochi se accentuasera. Ma ridica si ma izbea de podele. Gheorghe Grozavescu-Mutu. Fata mi se umflase. Calauzit de acelasi duh satanic. ma. Unul mai traieste si acum. Tipa la mine sa nu scot o vorba. Multumesc lui Dumnezeu ca nu l-am tradat pe Spiru. a sarit ca un nebun la mine. am fost transportat din nou la închisoare. Nu stiu cum s-a întâmplat. Din contra. . rusinea înfrângerii n-o putea sterge. iar sângele îmi siroia din gura si din ranile de pe corp. de un om întreg la cap si serios? Tu o gânganie. N-au trecut doua ore si m-au dus iarasi la Mois. Asa s-au petrecut lucrurile pâna la orele 23 din noapte. dar am simtit ca Dumnezeu ma ocroteste si ma ajuta. cu mai multa furie ma lovea. asa ca nuielele de alun si-si reveneau la loc în ciuda lui. ca n-a murit. cu dintii rupti si zdrobit cu cizmele. Mereu îl apar si-l fac cunoscut lumii întregi ca erou si martir al neamului nostru românesc. buzele îmi crescusera. l-am aparat. Îngroziti. Toate acestea începusera pe la orele 11 din 16 martie 1949. care erau mari de tot. Iata cum din tragic realizam comicul. Era umilit. asa cum de altfel fac si acum. au trait acele clipe de spaima. De cinci (5) ori am facut drumul de la închisoare la securitate. Generalul Nikolski era martorul înfrângerii lui. dus-întors. Atunci parca primeam tarie si suportam mai cu sânge rece durerile. am ramas înmarmurit de sinistrul tablou din fata mea. Nu se frângeau. În camera vecina erau mai multi teregoveni. Si iar striga si iar ma înjura.uitându-ma numai cu un ochi la el. Grupul lui Spiru Blanaru se dizolvase. cu mai multa patima dorea sa ma omoare. Când m-a vazut ca ma misc.

ma întreaba: — “Ce-i cu tine? Doamne. domnule? Te omoara. Înca nu se potolise fiara din el. Ma batusera si la talpi. Setea cu care s-a dezlantuit Mois asupra mea este setea caracteristica comunismului în totalitate.Directorul de atunci al închisorii. În localul securitatii era învalmaseala. începe sa ma linisteasca. pe coridor. Nu mai aveau loc în celule. Tot atunci a fost arestat si domnul Talpes cu sotia. Era arestat ca luase juramântul teregovenilor din organizatia de lupta. pe prici. Mirat de halul în care ma vazuse. — Calaul din Cristian Tell 31 — . comunistilor. Asa se încheiase un trist. Si de la Revolutia din Decembrie 1989 încoace. sub scutul legii însa. notar public în Teregova. înlocuind dragostea cu ura. sunt teregovenii.” Cu un prosop ud. si-a facut cruce. au venit o multime de oameni arestati. Sa ne întoarcem la Mois. “Cazul Apateu — un tortionar al securitatii se apara în spatele usii întredeschise. nr. vine la mine speriat si ma întreaba: — “Ce au astia cu dumneata. tin sa informez asupra unui lucru: — În “România libera” de vineri 8 octombrie 1993. Îi recunosc. Ma uit prin vizeta. care cei mai multi dintre ei erau în functii superioare de stat. În încheiere. stergându-mi sângele de pe fata si de pe corp. era un om mai bun. pentru a ucide omul însusi. Barbati si femei. destramând sufletele. cam prin 18 martie 1949 seara. unde era numai o rogojina ca asternut. cu mai mult suflet.” Plecând. Dupa câteva zile. Voiau sa stie unde se ascund copiii lor. arestati cu totii. ma astepta cu sufletul la gura parintele Alexandru Nicolici din comuna Teregova. dar glorios episod din marea înfruntare a neamului nostru cu Comunismul. În acest timpul am vazut multe lucruri înspaimântatoare. adevarul cu minciuna. El a înfiintat aceasta organizatie cu scopul de a ajuta grupul lui Spiru Blanaru si al colonelului Ioan Uta cu arme si alimente.1073 (serie noua) a aparut un articol semnat de d-l Marius Ghilezan. fostul proprietar al fabricii de tigla din Caransebes. Printre ele erau mama lui Ion Matei si cea a lui Vlad Manole. erau înghesuiti în camere pâna la refuz. Cei aserviti lor. Au fost batute femei în mod bestial. Porniti sa distruga totul în calea lor. seara la orele 23. Fusese directorul închisorii înainte de a veni comunistii la putere. În celula. aceeasi sete îi devora pe nostalgicii rosii. Litera. Îi arestasera pe toti cei care facusera parte din organizatia lui Gheorghe Ionescu. astia vreau sa te omoare. Erau asezati pe jos. îsi permiteau totul. au început cu Biserica. Ultima data. Am mai fost chemat si anchetat.

” În dreapta articolului apare fotografia lui. iertatori. Sa iubim omul în lumina lui Hristos. Bucuresti. Loturi.. în mod . eu am fost implicat în actiunea de lupta în rezistenta din Banat.. aflati la putere. Dictonul englezesc: “Strugle for life” — exprima de minune fenomenul românesc în lupta. care în prezent locuieste pe str. În mintea maiorului. Satanic se lucra peste tot. mult încoace. Se intra din plin în cercetari. în grupul lui Spiru Blanaru. Astazi este un om în etate. Cristian Tell 31. se trezea câte unul ca-i sef de lot. noi. nu-si mai aduceau aminte ca mai trebuie sa fie si un proces al Comunismului. Gemeau camerele securitatii si ale închisorii din Caransebes de atâtea suflete haituite. Sa ne unim cu totii în spiritul dragostei crestine. nici cei de la Revolutia din 1989. Neocomunistii de azi îi apara pe comunistii de ieri. cunoscând. indiferent de etnie. Dar. Îl ocroteau pe Aurel Mois. Material prea destul. cu siguranta. fiind operat în urma cu doi ani. Mois. În mod aparent. A trecut prea mult de atunci. neamul românesc. dar. D-l Marius Ghilezan încheie asa: — “Prin atitudinea d-lui Mois Aurel am regasit atitudinea securistilor mai noi sau mai vechi. se desfasura acel plan de lucru — anchetele. La întâmplare. Era la începutul lui aprilie 1949. Despre crimele pe care le-a facut spune: — “Nu-mi amintesc de acele vremuri.. Numai dupa aceea. Severin. loturi se formeaza în vederea deferirii în justitia înrobita tancurilor rusesti. dar nu tradatori..” Noi trebuie sa întelegem un lucru. imobilizat într-un scaun. întelegatori.. CERCETARILE O data cu acea polita platita se încheie jocul nefast al lui Mois cu mine. arestarea mea s-a facut datorita faptului ca eu eram seful Fratiilor de Cruce pe judetul Severin. în felul cum sarea pe mine cu cizmele. am uitat. în planul doi. de multe ori. Adesea nu se tinea seama ca ai fost sef sau nu în alcatuirea loturilor. Parca-l vad si acum. mai târziu. El nu-si mai aduce aminte de acele vremuri.. Pentru rusi am ramas si vom ramâne înca multa vreme inamicul numarul unu. de confesiune. se punea problema activitatii mele în cadrul FDC-ului în jud. cum l-au ocrotit si pe Nikolski. de apartenenta politica. Are coxartroza. pe atunci maior de securitate. fondul problemelor. Dragostea în Hristos este mai mare ca toate.Este vorba de maiorul Mois Aurel. dar nu delasatori si sa realizam mai departe apararea poporului român. Telul final era anularea personalitatii fiecarui ins în parte si atacul la fiinta neamului.

Ne întrebam cu totii ce se va întâmpla cu atâtia arestati. Din toate comunele din jurul Teregovei erau ridicati oameni. Severin ma avea în planul lui de ancheta ca o piesa rara. Pe lânga profesori au mai fost si învatatori ridicati din comunele din jurul Caransebesului. eu am fost lasat la o parte. în evidenta lui. Securitatea i-a implicat si pe ei în înscenarile de uneltire contra statului si a ordinii sociale. În aprilie si mai 1949 au fost arestati. Severin. Tot atunci au fost ridicati si o parte din profesorii de la scolile secundare din judet. din Banat. sef de grup al jud. Se trecuse la arestarea Fratiilor de Cruce în Banat. Aceasta. rupt si el de atâtia necajiti ca si mine sau poate mai rau. se dezlantuise împotriva mea. lucrurile au fost lamurite. în timp. Toti acesti oameni au fost împartiti în loturi. Securitatea. Cu ei de asemenea au fost arestati si multi studenti. fiind seful securitatii din jud. Kling însa. Se vede ca în planul iconomiei divine. aveau sa nu dea câstig de cauza lui Mois. Pe rând. Dumnezeu voise ca eu sa mai traiesc. cade Petru Cojocaru. fratii de cruce din jud. ma considera seful Fratiilor de Cruce din judet.vadit. Vom vedea la momentul potrivit. ba chiar mii. când voi reda cu amanunte conflictul dintre Mois si Kling. Rând pe rând. Severin. anchetele. Zoltan Kling. La sfârsitul anului 1948. cad în mâinile securitatii. dupa cum aprecia securitatea gradul lor de vinovatie. În aceste conditii. Erau îngramaditi si pe coridoare. în desfasurarea lor. în implicarea mea în procesul lui Spiru Blanaru. dupa cum am mai spus. zic eu. Ma voia implicat cu Spiru Blanaru. Asa stând lucrurile. în repaus. de elevi. Dupa caderea lui Spiru Blanaru se aresta zi si noapte. În cursul lunilor aprilie si mai se fac arestarile masive în rândul fratilor de cruce din judet. Desi actiunea mea se rezumase numai la lupta de partizanat în grupul lui Spiru. Mois si Kling au toata reteaua de organizare a FDC-ului în mâna. Se . Oamenii au fost izolati în grupuri mai mici sau mai mari. În timp însa. totusi eu contam ca organizator al Fratiilor de Cruce. Au umplut pâna la refuz celulele închisorii. care-si disputau sefia în actiunea împotriva grupurilor de partizani. ca în timp mai aveam de vorbit. Nu dadea nici o importanta actiunii mele în grupul lui Spiru. unitatile mele. Erau sute de oameni. ducându-mi necazul pe petecul de rogojina. marturisind cele vazute si traite în iadul comunist. Se dezlantuise taurul rosu. prin informatiile detinute de la agentii sai ma stia de curier al lui Spiru Blanaru cu Bubi Roman. sortii de izbânda erau în favoarea mea.

sa ma implice în procesul lui Spiru Blanaru. Iata cum functiona: Arestatul era dezbracat la pielea goala sau numai în camasa si chiloti. cu fruntea ajungând la genunchii îndoiti. Ei erau supravegheati de anchetatori. desi orasul Caransebes era sub ordinea lui Kling. Capetele de acuzare abundau în jurul actiunii de partizanat. sub directa supraveghere a maiorului Kling Zoltan. Uneltire împotriva statului. el lucra la formarea dosarelor. Omul era adunat ca o minge. Kling lucra sub comanda lui Mois. actiune careia el îi dadea amploare. fratele preotului de la Luncavita. fiul doctorului Mircu de la Lugoj. Era sectorul lui. potrivit pentru tortura. Dar. Cristescu de la Orsova si uneori Mircu.lucra intens pentru formarea dosarelor în vederea deferirii în justitie. Anchetele se desfasurau. adica îmbratisau genunchii si legate o data cu gleznele. Erau doua mese masive de stejar. În timp ce se batea. cum vreti sa-i numiti. În jurul lor se învârteau batausii sau calaii. de abia acum încep cercetarile. asezate parallel. Mois voia. Sistemul acesta de tortura se numea “Prepeleac”. care s-au întrecut pe ei. la calai. Nu-l interesa pe ce retea eram eu arestat. Mâinile erau petrecute peste genunchi. Pentru mine. cu un loc între ele cât ar putea intra un om. În mod vadit îsi disputau întâietatea la comanda. În camera în care se batea era un anumit mobilier. ca tot acolo ajungem. Se introducea un drug de fier în latul format de mâinile legate si glezne si asezat între cele doua mese. de cele mai multe ori. În felul acesta am fost si eu anchetat în luna aprilie la Caransebes. Se cautau capete de acuzare. îi revenea sarcina de a se ocupa de Fratiile de Cruce. pe o masa cânta un aparat de radio. au fost Zabaila. Talpile si fundul erau expuse la o bataie satanica pâna la lesin. Severin. De multe ori tâsnea sângele din talpi si din fund. neodihna. torturi. data la maximum. cu tot dinadinsul. pentru toata lumea în acelasi fel diabolic — batai. Se ducea lupta . De obicei era câte o simfonie. Ele erau plasate la mijlocul camerei. foamete si sete. lasând pe altii sa-si faca datoria de batausi. care era seful jud. Cei care erau la pielea goala si batuti de mai multe ori se trezeau cu sângele curgând din spate si talpi. fara exceptie. Lui Kling însa. De la cei din rasarit învatasera sisteme de tortura si chin satanic. schingiuiri. La Caransebes. Cel legat se balansa pe drugul de fier cu talpile picioarelor în sus. Ca batausi.

o buna bucata de vreme. pe coridoare. cu subele tinute pe umeri. scrutând parca viitorul. ma voi opri la a prezenta închisoarea din Caransebes. din regiunea de sud a Banatului s-a pornit din plin si de mare rasunet rezistenta armata împotriva Comunismului. A fost interceptata o discutie a lui Mois cu Kling asupra mea. Ajunsi la Lugoj.între Mois si Kling. Închisoarea se înscrie pe aceeasi linie de comportament. ca-n camere nu mai aveau loc. Kling se opunea. ducând si . În ancheta. lucrurile s-au domolit. cu caciulile lor tuguiate si date pe o parte. De aici. ca ce-a urmat o sa vedem nu peste mult timp. norocul meu a fost ca nu am recunoscut întâlnirea mea cu Spiru si nici el. în frunte cu directorul. Kling voia sa ma transfere la Lugoj. calare pe tancurile aducatoare de moarte. Înainte de a trece la descrierea timpului petrecut în Lugoj. chiar în vazul lumii. Atmosfera era tensionata. iar personalul. Acolo vom fi la dispozitia lui Mois. ulterior. în ancheta. ca ale dacilor. Dupa multe încercari. de confruntare a noului cu vechiul. al contradictiilor. destul de sumbru. dar sa termine odata cu acest cosmar. Îti dadeai seama ca învolburarile erau mari. cu privirile pierdute în zare. de a ajunge la o declaratie definitiva. al bietului neam napastuit de cei de la rasarit. Te uitai la ei când. fara ancheta. nici comandorul Petru Domasneanu n-a recunoscut vreo întâlnire cu mine. Vremurile se anuntau a fi noi. Se straduia Mois sa ma implice în lotul lui Spiru Blanaru. Mois însa se opunea. peste câtva timp. când a început iadul anchetelor. dupa 18 martie se întetisera arestarile. Gemea închisoarea de oameni adusi din toate partile. Litera. De la sine. Se parea ca am intrat într-un fagas normal. n-a recunoscut nimic ca am fi colaborat. La fel. cum erau claie peste gramada. Asta aparent numai. Pâna în cele din urma au cazut de acord prin faptul ca maiorul Kling i-a promis lui Mois ca la Lugoj va pregati dosarul întregului lot FDC-Severin si ne va expedia pentru proces la Timisoara. Faptele petrecute în aceasta închisoare pledeaza pentru acest paradox. ÎNCHISOAREA DIN CARANSEBES Caransebesul anilor 49-50 era cel al framântarilor. al paradoxurilor. împreuna cu un lot de elevi din Caransebes. au renuntat si m-au lasat în pace pentru un timp. ne-a lasat în pace. dar nu avea date suficiente. Zbârnaiau zi si noapte jeepurile securitatii. era format din cei cu mentalitate veche. Sa faca ce vrea el cu mine. prin luna august.

Ma ocrotea mult de tot. aparea în camera. Mai ales dupa întâmplarea cu Mois. Desi eram fumator. Facea teren cu securitatea. unde talpile erau vinete în urma batailor de la securitate. Pe prici. în jurul orelor 11 ziua. Camera noastra avea numarul 52 — etaj II. Pe vremea aceea nu-l stiam cine-i si ce hram poarta. ca de altfel în toate închisorile din tara. Erau zile când lipsea din închisoare. Eu dormeam lânga parintele Sandi Nicolici acesta fiind lipit de peretele care era un pic mai cald. dar eu nu-i raspundeam la nimic. ca pe spate nu aveam loc. fiecare om îsi gasise locul. profesorul de la “Traian Doda”. renumit informator al lor. Tot la doua zile era scos afara din camera de un ofiter. prin dreptul comun din închisoare. Insista mereu asupra grupului Spiru Blanaru în discutiile pe care le avea cu mine. Cu noi mai era si Tibi Lazar. În urma informatiilor lui au fost arestati oameni cu duiumul din toate comunele din jurul Domasnei. al Comandorului. În camere. Era opera lui Milos Gavrila. Ei erau în curte toata ziua. care-si platise polita.” Era o psihoza ce ne cuprinsese pe toti. Acestia comunicau cu noi prin diferite mijloace. Mai bine de doua luni am stat cu el în camera. Ma provoca mereu la discutii. fiind lânga cuptorul camerei iar eu lânga el. La un asa colorit de oameni. care mai de care la chistoacele lui. El era domasnean. În camera eram împreuna cu parintele Alexandru Nicolici si cu parintele Dumitru Stoichescu din Teregova amândoi. De aici vedeam si-n . Dupa doua ore cel putin. informatorii. la anchete am fost luat la rost de cele vorbite în camera. Geamul nostru dadea în curtea închisorii. Securitatea. adesea lansa zvonurile ca “Vin americanii”. Îl vedeam însa ca nu-i tace clontul si se ducea de la om la om cu vorba. Îmi oblojise ranile si-mi pusese comprese cu apa rece la picioare. Am aflat mai târziu ca era finul lui. Mai erau oameni care dormeau si pe sub prici si pe intervalul de la prici la perete.aducând oameni de la schingiuirile satanice. circula zvonul ca: “Vin americanii. te prosternai în fata sortii. securitatea în mod sigur ca a bagat si oamenii lor. Cu toate acestea. Pe atunci si-n Caransebes. Înghesuit de nu-ti mai puteai trage sufletul. Cerea date si asupra lui Domasneanu. Asa am ajuns sa stau cu Milos Gavrila. cu buzunarele pline de chistocuri de tot felul de tigari. noaptea dormeam numai pe o dunga. niciodata nu m-am dus la el dupa un chistoc. Se îmbulzeau.

facând meningita. toata ferfenitita. mâine vom fi liberi. ridicându-se în sezut. Mereu se amuza securitatea pe seama sperantelor noastre ca vin americanii. vom fi liberi!” Si asa. Frig peste tot. istoria îl va da. Eu îi raspundeam la fel. Zarindu-le. sacrificând zeci de milioane de oameni. cu speranta în suflete. fara îndoiala. a psihozei ca vin americanii. La ancheta lau dezbracat la pielea goala si l-au batut. îmi facea si ea semne cu mâna. În prezent. Geamul nu ajungea petru aerisire. Când am fost arestat de lânga el.” Asupra acestui fapt. a avut patru luni. Vara. soptind extaziati: “Vin americanii! Îi auziti? Vin cu avioane. mai fratilor.oras peste casele din fata noastra. Nu stia ce sa mai faca. De atunci si pâna acum am vazut cu totii ce-a fost. scoteam mâna afara si le faceam semne. Tot prin acest geam culegeam stirile de la dreptul comun. Un vot de blam pentru SUA. fiind cu copilul în brate. Acum. era o zapuseala nemaipomenita. Sobele aveau usa afara. Asa se scurgeau zilele în sir. cu zâmbetul pe buze. nu ne vedeau decât numai mâinile scoase printre gratii. Marioara. Tibi. adormeau la loc pe amarâta de rogojina. Ne încalzeam unii de la altii. când îl zaream în bratele sotiei. deloc placuta. Noi le vedeam pe ele. dar. Sa ne întoarcem la închisoarea noastra din Caransebes. cât si pentru Anglia. Lua mâna copilului si-o misca în sus si în jos. în schimb. Din partea gardienilor n-aveam necazuri. Tibi Lazar le primea. Foc se facea de catre plantoanele de pe coridor. Sotia lui Tibi Lazar stia care-i geamul de la camera noastra. Vestile primite pe geam erau alarmante. ca doar. Tot aici cu mine a fost si Martin Copaceanu-Rica. în betia libertatii. Din când în când mai treceau avioane sau elicoptere noaptea. Venea adesea câte un ofiter si ne întreba: — “Ce ma. Se trezeau oamenii din somn. nu vin americanii sa va scoata de aici? Mai asteptati mult si bine pâna vin ei. Atunci a racit. promitatoare. se pot spune multe lucruri. ajungi la concluzia. sotia mea. la rândul lor. la semnele ei. Vedeam bine când veneau familiile noastre sa ne vada. Stateam lânga el. facând jocul Moscovei. asupra unor adevaruri graitoare întru condamnarea celor de la Ialta. când comunismul stapânea aici ca le el acasa si când America ne vânduse pe cel putin 50 de ani la Ialta. Le pândeam la geam. Febra era mare si-l epuiza. Zacea bolnav pe patura zdrentuita de vreme. Occidentul face acelasi lucru cu statele din estul Europei. De la acest geam am vazut-o pe sotia mea care venise cu fiul nostru. Era unul care ne transmitea în limba franceza. era trecut de sase luni. doar o fi ceva. Analizând acea vreme. Au facut jocul Comunismului. Iarna am petrecut-o tare greu. Mereu îmi .

“Roaga-te la Dumnezeu sa-ti ajute. LUGOJUL Ajunsi la Lugoj. Fara îndoiala. Pe coloane întregi era redat acest proces. într-o buna zi. O data pe zi primeam mâncare. la etajul II. A cazut ca un erou pe câmpul de lupta. Petru si Ion Berzescu. Împreuna cu Spiru. Se dovedise cu mult suflet si credinta puternica în Dumnezeu. ca ai sa scapi de boala si o sa mergem si acasa” — îl încurajam eu.” L-au tinut asa. câte o steluta de ulei si o frunza . Am sa mor. unit si el. Au ajuns si pe la noi ziarele din luna iunie 1949. Îsi avea libraria în fostul Bazar lugojean. fostul librar la Lugoj. Lotul pentru proces se formase. cu rasunet în toata tara. eu nu mai scap.” — “Eu nu mai scap de aici. unde a si murit peste câteva zile. în cadrul episcopiei greco-catolice din Lugoj. Se pregatise un mare proces. Traian Stanescu de la Faget. A mai fost parintele Balan. ce aveau sa fie dupa aceea. ne conformam obiceiului locului. erau jos la etajul unu. Am sa mor. Nu peste mult timp au fost dusi la Timisoara pentru proces. Un martir printre sutele de mii. A fost scos si dus la infirmerie.spunea: — “Domnu professor. N-am reusit sa ma întâlnesc cu ei decât la Lugoj. Ici-colo. Tot la etajul unu erau si elevii mei din grup. Toti eram nauciti de înscenarile securitatii la proces. consilierul episcopului Balan al Lugojului. ÎN CETATEA DE SUB DEALUL VIILOR. Eu am fost dus într-o camera cu mai multi lugojeni. la închisoare. ai neamului românesc. au fost scosi toti elevii mei. cetatea lui Eftimie Murgu. dupa ce se încheiasera dosarele. bine facut. chiar si pentru întreaga lume. în care nu prea vedeai varza si nici uleiul. nea Martine. Regimul de camera era foarte sever. târziu de tot. fara nici un tratament. Sediul securitatii era pe str.” — “Lasa. Traian Grozavescu nr. cu procesul lui Spiru. nadajduind poate si el ca “Vin americanii”. Toate ziarele vorbeau doar despre procesul lui Spiru Blanaru. Era tânar pe atunci. Se întreceau în a schingiui si tortura lumea. într-o camera. si pe la început. cu mine împreuna. Mai înainte fusese vânzator si la libraria Diecezana. 10. o asa-zisa ciorba de varza. Aici la Caransebes ne-am întâlnit cu toti cei din grupul Spiru Blanaru. toti cei care se încadrau în fenomenul de tortura si conduceau dupa bunul plac erau tortionari. unde erau si unchii mei. Ziua ma duceau la camera 54. Sigur ai sa scapi. voinic si frumos. În luna august. Printre ei l-am cunoscut pe d-l Moise Dumitru. unde ne luase Kling în primire. Nu mai pot de durere de cap. Se lua la harta cu toti gardienii. si transferati cu masina la Lugoj. Nu erau cu noi. ca doar fiecare securitate îsi avea specificul ei.

În acelasi corp de cladire era si W. anchetatorul. Statea într-o celula de unul singur. îmi spune. Privin-du-ne-n ochi. Am protestat. Se ruga tot timpul. de la el parca ne venea linistea si pacea. În vremea aceea era cu noi si actualul episcop unit al Lugojului. Ne miscam prin camera ca niste stafii. zilnic. Era batuta la masina. fara acel echilibru si bun simt la taranului român. palizi si cu obrajii de ceata. Când îl vedeam.C. Facea o exceptie de la regula. voi fi dus din nou la Caransebes. Paza era formata din ostasi ai securitatii. mergeam unul dupa altul. privind-o cum se plimba. unde voi lua . de securitate în special. La protestul meu. Ma bucuram de curajul si daruirea ei. ne mai scoteau si la plimbare. Acuma stati ca un catel în lant. Îmi facea semn din cap ca totul merge bine. Aveam un sergent.S.-ul. o mai vedeam si pe Felicia Stoichescu. Ioan Ploscaru. primeam curaj si nadejdi de mai bine. Pe lânga ciorba mai primeam si 250 gr. ati vrut sa ajungeti ministru? Vedeti ca nu v-a mers. Ma vedea si ea cum ma uitam la geam. Ioan Ploscaru era un om ales. P. Îi vedeam pe toti cei care se plimbau.” Nu eram suparat pe el. de altfel. ma întreba: — “Ce. d-le professor. Eram slabi si prapaditi. care nu era altul decât locotenentul Mircu Vasile.S. Au început cu mine. un model de viata. zeflemitor. Gherga Ion din Rusca. Pe atunci era canonic. Era eleva la Scoala Normala din Lugoj. la plimbare. dar numai pentru putin timp. prin curtea securitatii.S. Peretii erau umezi. N-a declarat nimic. deci. daca nu semnez. Din când în când.ratacita de varza. atragându-mi atentia ca. fiind usor manevrat de comunisti. Asteptam ora mesei asa cum asteapta un câine legat în lant sa-i aduca stapânul mâncare. Deseori ne facea semne. Venea la mine si. de pâine. Zilnic îl vedeam de unul singur. Era buna ca ne astâmparam foamea. Asa ne-am putut da seama cine se mai gasea arestat. întregului popor. Într-o zi am fost chemati la camera de ancheta pentru completarea dosarului. mi-au întins o declaratie pentru semnat. Celulele acelea erau de curând construite si cu ciment pe jos. Era un biet taran. Pentru noi toti cei arestati. Grupul nostru era tinut acolo pentru formarea dosarelor în vederea procesului. caracteristic. aproape de Teregova. cu ea. Celula avea o ferestruica deasupra usii. Lucrasem. tare ca o caramida. scos la plimbare. Tot în acea curte. P. Camera noastra avea geamul spre curte.S. Dupa un timp s-a eliberat.

la Padurea-Verde. În octombrie am fost dusi la Timisoara. Viata se parea ca se desfasoara normal. Urcam pe niste scari la etaj. unul dupa altul. Mâncarea era putin deosebita fata de Lugoj. ne dam seama cum zilele se scurg. Iata-ne si la Timisoara. 7. catre sfârsit de luna. pe noi teregovenii. Undeva pe lemnul ferestrei era scris numele lui Romulus Maritescu. Fiind închisoare militara. despre eroismul si jertfa lui pentru neam si tara. O frâna pusa puternic. peste multi ani. ne dam jos din camion. Desi toamna. Nedumeriti. încolonati în graba. totusi cald ca-n zilele de vara. Lui îi mai spuneau oamenii si Fiert.de la capat tot procesul de ancheta. Aici viata ni se parea mai linistita. În luna septembrie 1949. Aici era lume multa. Sunt multi ani de atunci. dar si de an 1949. din toate partile Banatului. ÎNCHISOAREA MILITARA TIMISOARA Era pe strada Popa Sapca nr. Se opreste salbatic în fata portii castelului de pe Popa Sapca nr. Usa se deschide si patrundem cu totii. Se juca aceeasi piesa cu alti oameni. am fost lasati toti în pace pâna la proces. Cu asta. 7. 17. Avea parca lumina mai multa ca la Lugoj. la închisoarea militara. ne fac vânt în “Castel”. Zilele de octombrie. Primeam mâncare de trei ori pe zi si aveam o ora de plimbare. cel despre care aveam sa scriu. Cu ei au mai fost si alti lugojeni. parca mai buna. Parca era un facut. de aici. pentru proces. Acomodati cu camera. trecând prin toate fazele de torturi. Ma trasese ata si pe mine sa stau în camera în care statuse Romulus Maritescu înainte de executia din 16 iulie 1949. Aici. pereti. dar observ ca memoria înca ma mai ajuta. adica cu obligatia de a semna declaratiile masluite de ei. Fereastra era mai mare. o smucitura de sa te dai peste cap. în camera. si frumoase de parca-ti parea rau sa mori si cu atât mai mult sa nu fii liber. Gemeau închisorile tarii de atâtia fii ai neamului românesc. de la securitate am fost dusi la penitenciarul din Lugoj. Pâna la urma am fost obligat sa semnez. De fapt nu erau paturi. dupa câte îmi amintesc. în închisoare. claie peste gramada. Ne bucuram de conditii de viata mai omenesti. Deci aici statuse bietul Romulus Tranda din Teregova. în fata camerei nr. ci priciuri. Cu bune si rele. i-am întâlnit pe Ion Boldureanu si Ion Petrutescu. usa si tot ce era în camera. Ne tragea ata. în camionul care ne adusese de la Lugoj. începem sa studiem si sa observam paturi. .

cu o bucata mare de pâine în mâna. Se tinea raul de el ca scaiul de oaie. Aici am stat pâna dupa proces. S-a desfasurat dupa indicatiile si sub ochii securitatii. Adesea venea însotit de Tudor Sârbu. Este si astazi prietenul meu de o viata. era situata la capatul coridorului scurt. numita “neagra”. Stateam de vorba. Nu peste mult timp apare si Ianas Fenes de la Caransebes. 1. Eu primisem 10 ani de temnita grea. dându-ne fiecaruia din noi anii de temnita. Eu. la rândul meu. Nu pica bine aici la Timisoara si degraba. Dumnezeu sa-l odihneasca în pace. Parintele Ratec a murit de mult. Aldea Petru 3. de care am avut parte de mai multe ori. 17. A fost învatator la Armenis. Va dau mai jos componentii grupului FDC 72 Severin care au fost condamnati la ani grei de temnita pentru lupta de rezistenta împotriva comunismului. De multe ori venea pe la noi parintele Iosif Ratec de la Mehadica. Radoi Martin 4. condamnati deja. Dupa trei zile sunt scos de la neagra. amintindu-ne din trecutul nostru cu nostalgie. dupa Ianas cazui în plasa. ce nu face. A colindat toate închisorile din tara. aici la Popa Sapca. plutonierul îl scoate pe el de la neagra si ma vâra pe mine în locul lui. Sârbu Bujor 2. n-am de lucru si ies pe coridor. Securitatea ne condamnase deja. Numaidecât. Nu prea veneau paznicii pe acolo. Dupa proces am fost scosi din camera 17 si bagati în alta camera mai mare si cu mai multi oameni. ca vorbitor si pachet o data pe luna. Erau fost tarani de la Cornereva. Deschid repede vizeta de la neagra si-i arunc pâinea lui Ianas. În fata camerei noastre era o camera de izolare. În timpul asta ma vede plutonierul de pe coridor. un tehnician dentist tot din Mehadica. Procesul a fost o mascarada moscovita. Camera noastra. nu stiu. reuseste sa ajunga la neagra. De unde o fi aparut. Canicea si Domasnea. care a avut loc începând din 6 decembrie 1949 si pâna în 9 decembrie inclusiv. am avut parte si de alte drepturi. destul ca si eu. Ajutor sef de grup Petru Dragulete CARANSEBES Scoala Normala 1. A fost doar o formalitate. ce face. asa deodata.armata ne pazea. Seful grupului FDC 72 Atanasie Berzescu 2. Intrati aici. de unde si este de nastere. nr. Craciun Aurel .

Eu am fost judecat ca sef de lot de colonelul magistrat Mihai Stefanescu. de 10 ani de temnita grea. Lucra în curtea fabricii. Faur Remus 3. Tribunalele militare jucau teatru. Nu faceau altceva decât regizau festivitatea procesului — forma. Ne cunostea pe toti. Cristea Ion 5. Dragulescu Luca 7.5. Se temea de moarte. Hoban Cornel 2. Lazarescu Victor Liceul Traian Doda 1. ca doar de el eram condamnati. Când n-au mai avut nevoie. la stivuit scânduri. S-au folosit de el pâna la finalizarea proceselor politice în Banat. Sudresan Victor Liceul Comercial 1. Delurintiu Petru 4. La început s-a speriat de noi. Târlie Ioachim 3. regizata de Moscova. slujitorii justitiei militare n-au plecat capul în fata comunismului ca-n România. Boncila Ion 2. l-am înconjurat si care mai de care îl întrebam de toate. Spineantu Eugen 6. în 1952. Barbosu Liviu LANTURILE În Timisoara. Crâsnic Achim LUGOJ Liceul Brediceanu 1. “Lingai aplecati de sale” îi califica foarte bine Radu Gyr. realizau o mascarada. Buracu Mihai 3. fara exceptie. de scenete jucate cu multa arta. Nicaieri în lume. criminal de razboi. Izverceanu Vasile 6. Obrejan Ion 2. sfârsitul de an 1949 îmi aduce condamnarea asa cum am scris mai sus. l-au aruncat în temnita. Procesele îsi urmau cursul lor de parodii. M-am întâlnit cu el în fabrica la Aiud. eram judecati si condamnati de securitate. Justitia militara a facut un pas de neînchipuit în adâncul mocirlei comuniste. Toti. Când l-am vazut. Fondul era de competenta securitatii. În anul 1952 este si el condamnat la 7 ani închisoare. Mustetea Ion 4. noi. toti cei din Timisoara. L-am .

Era lupta omului cu omul. la început de era comunista. în spirit crestin. al dezvaluirii uneia din tainele înclestarii dintre oameni. Se contura fenomenul cunoasterii. Era ceva uluitor. când privesc retrospectiv derularea evenimentelor. dupa Marea Revolutie din Decembrie 1989. în 1992. Iata ce ne declara fostul presedinte al Tribunalului Militar din Timisoara. s-au pus pe rol atâtea procese împotriva comunismului.” În aceste momente. De ce acest lucru? De ce aceasta miscare abisala a justitiei românesti din aceasta perioada a anilor 1947-1960? Alta întrebare se pune acum. regizat de ei. de înalta spiritualitate crestina? De ce în toate procesele intentate comunismului si celor care au ucis în decembrie 1989. n-am dat nici o sentinta cu de la mine putere. a celor fara Dumnezeu. s-a modelat atât de repede conceptiei de viata atee. va rog sa ma credeti. crescuta si formata în conceptie atee de viata a comunismului de aproape 50 de ani. în sufletele noastre. de când s-a instaurat comunismul la noi în tara. Eu nu am facut altceva decât am jucat teatru. a comunismului? Ei erau formati de scoala româneasca. spunându-i ca nu-i facem nimic. dupa noua orânduire. De-abia atunci ni s-a confirmat ceea ce noi banuiam. justitia este anulata. De ce atunci. nu s-a modelat dezideratelor Marii Revolutii din 1989. eu. ca magistrat militar. justitia militara. cu pretentie de tânara democratie în spiritul libertatii? Ce proces psihic se petrece? A fost atât de tare si bine înfipt în constiinta poporului Comunismul. b). Vesnica lupta dintre bine si rau. Mihai Stefanescu: — “Domnilor. la noi în tara. justitia militara acum îi apara si-i elibereaza pe cei vinovati de genocid? De ce nu se mai produce acelasi fenomen de modelare dupa noua conceptie de viata. nu-mi mai este frica si va spun adevarul curat. Dumneavoastra toti ati fost judecati si condamnati de securitate. în spiritul libertatii. La noi în România. ca pe noi securitatea ne-a judecat si condamnat. Pâna la urma l-am ajutat. Acum. când. a).linistit. Se misca acum sufletul omului pe un registru atât de mare si de urias. cu tot arsenalul lui de . justitia militara. la caldura credintei în Dumnezeu. dându-i mâncare din portia noastra. De ce acum. ale celor care-l înconjuraseram pe Stefanescu. Dreptatea este a celor mai tari si venali. Un lucru mi se pare acum contradictoriu. aparuse un noian de întrebari. ca sunt condamnat si eu. de formatie democrata. Toate mi-au fost ordonate în scris pentru fiecare om în parte.

cu multa uitare de sine si cu multa bucurie. Cei mai multi erau tarani din Cornereva. Justitia îsi apara mentorul. Sa ne întoarcem la Timisoara. în vederea transferului nostru la locul de osânda al diferitelor închisori din tara.cuceritor al lumii? Sau ce altceva se petrece? Ramâne ca timpul sa raspunda la aceste întrebari. nemodelata conceptiei noi de orânduire democrata. în toata epoca comunista. Cautam sa ne toleram si sa nu ne certam între noi. Domasnea. acel mare echilibru sufletesc. În timpul zilei se formau grupuri-grupuri si discutau multe lucruri si bune si rele. formata în spirit crestin. Multi dintre tarani erau descumpaniti. Deci si-ntr-un fel. numai pentru faptul ca erau români. fiind destul de mare. de la casele lor. asa cum ne-a fost rânduit. formata în spirit comunist. si-n altul. Nu puteau întelege de ce au fost condamnati. sentinta ne-o comunicasera. la noi în tara. dar modelata orânduirii de atunci. comunismul. 2). care am facut ani grei de închisoare. În zilele acestea de vorbitor era mare vânzoleala prin camera. din 1945 si pâna în 1989. Iar noi. acesta îsi punea nadejdea în Cel de Sus. În asteptare. Ne pregateau lanturile pentru mâini si picioare. Rusca. În simplitatea lui. Verendin si Luncavita. Asa cum am mai scris. eram în camera nr. Acum aveam dreptul la vorbitor. dupa 1989. Justitia militara de acum. libera fiind. în vremuri grele. Ne întelegeam bine unii cu altii. câstiga teren. ne mai puteam întâlni cu familia. Acum. care-l facea sa reziste . condamna la ani grei de temnita pe cei nevinovati. suntem în perspectiva de a mai face alti ani de temnita. Care de care veneau cu vesti de la ai lor. Justitia militara din anii de început a comunismului. În concluzie: 1). Din adâncurile fiintei lui tâsnea. Dupa comunicarea sentintei. Judecau lucrurile într-un mod extrem de simplist. acea potenta spirituala. ne bucuram de mai multa liniste si de oarecare libertate dupa proces. achita aproape în întregime pe cei care se fac vinovati de genocid. Era acea curatenie sufleteasca specifica taranului român. Numai unul singur din familie avea dreptul sa vina la vorbitor. 40. luptând pentru Hristos si neamul lor. si dupa revolutia din 1989. dupa anii 1946-1960. toti cei din lotul meu se linistisera. În camera erau peste 60 de oameni. Canicea. Sa speram însa ca nu va fi asa. Asteptam ca viata sa-si urmeze cursul ei.

ca sa avem grija de toti taranii nostri din camera. Învatatorul Ion Nicoara n-a mai venit sa-si ceara scuze si nici sa-mi multumeasca ca l-am salvat. La unul din aceste vorbitoare s-a comis un act de indisciplina din partea oamenilor mei din camera. Pe loc. Asta era vestita “neagra” cu care de altfel facusem cunostinta în primele zile când venisem de la Lugoj. Insistent întreaba cine a facut semne. dându-i înainte cu semnele. decât o bucata de pâine si apa. La vorbitor erau chemati în ordinea intrarii familiilor noastre la locul de vorbit. Îi atrag atentia sa înceteze cu semnele ca va face rau celor care n-au fost la vorbitor pâna acum. În acest timp este observat de paza si reclamat. învatatorul Ion Nicoara din Canicea facea semne spre vorbitor. Cautam sa nu le fac zile grele si. Cu toate acestea. Ferestrele camerei dadeau spre curtea si poarta închisorii. Asa s-a ajuns la o buna întelegere între noi. Suntem amenintati cu suspendarea vorbitorului. Nicoara al meu. Ascultau toti de mine. Eu am fost printre primii chemati. Am stat o saptamâna încheiata la izolare. Se puteau observa intrarile si iesirile din curtea închisorii. sa-i scot de la necazuri. Într-o fractiune de secunda miam dat seama de pericol. Salvasem camera. Am iesit în fata si am declarat ca eu am facut semne. În camera. învatatorul. Fusesem numit seful camerei. la una din ferestre. am fost luat din camera si dus la izolare. M-am înteles cu elevii mei din lot.si chiar sa biruie. daca pot. într-o camera fara lumina si cu rogojini pe jos. Cei mai multi însa dintre tarani n-au fost la vorbitor. am venit la camera. mai apareau si suparari. Mi-am dat seama ca nu este padure fara uscaturi. pentru a salva camera de la pedeapsa. nu vrea sa iasa în fata si sa recunoasca greseala. Sa le dam întâietate în toate serviciile din camera. Cei care au învatat ceva din viata de la mine au fost elevii mei si o buna parte din tarani. Terminând cu vorbitorul. care-l condamnau . Comandantul pazei vine în camera si cerceteaza înfuriat cazul de indisciplina. Dupa mine terminasera si o buna parte din elevii mei. La masa îi rugam sa manânce ei primii. fara mâncare. Se va suspenda vorbitorul. N-a voit sa asculte. Se vedea foarte bine si vorbitorul cu toti cei care veneau la vorbitor.

Într-o zi. ne adunam si începeam discutiile lasate neterminate la anuntul plimbarii. cu o parte din elevii mei. Era o constructie cu multa igrasie si insalubra. Ne mai povestea din când în când si romane. sub prici.pe învatatorul lor. Acolo am întâlnit si ascultat multi oameni de cultura. Era o camera mica. ne-am gasit culcus. Acum începe peregrinul nostru prin închisorile tarii. comandantul pazei se arata mai dur cu mine. subconstientul. grupuri. nu m-am gândit la asta.” A stat câteva clipe si a meditat. cu gratii destul de groase. Parca eram niste cai rapciugosi. Aceasta închisoare civila a Timisoarei facea parte din vechile constructii ale cetatii. treierându-ne zilele. asa cum spunea N. La închisoarea civila din Timisoara am fost cazati claie peste gramada. cu arcade interioare. cum îi spuneau în limbajul închisorii. plafoanele joase si ferestrele mici. îmi dau seama ca omul ca entitate spirituala este foarte rezistent. care pe unde am apucat. Pe prici. Acolo ne faceam plimbarea în cerc. Când m-am întors de la izolare. cei nou veniti n-au avut loc. Acolo. depozitul fortelor spirituale ale lui fac saltul spre lumina. traite prin diferite camere si celule ale închisorilor. Ne-am gasit locul. dar se iese foarte greu. În jurul lui. cu plafonul jos si lumina slaba. Cu mult suflet ne îndreptam. Grupuri. cu mâinile la spate si cu capul în pamânt. pe cimentul camerei. unul dupa altul. la “serparie”. Am ajuns. la aceste povesti si întâmplari ale fiecaruia din noi. Zidurile erau masive. Ora de plimbare trecea repede. în sir. Nu am întâlnit pe nimeni din miile de oameni cu care . când mi-a venit bine. Începe odiseea noastra. Puneam cu totii mult suflet la aceste discutii. camerele mai mari. sa stiti ca aici se intra foarte usor. destul de mica.” De atunci m-am împacat cu el. cu necazurile. la camera. am stat deoparte si am vorbit mai mult cu el: — “Domnule comandant. Steinhardt în Jurnalul Fericirii. au fost si clipe fericite. cutreierate prin tara. ca în lantul închisorilor. aveti dreptate. prin cunoastere. când scriu aceste lucruri. deci. domnule professor. Acum. M-am bucurat de mult respect din partea lui. prin înfatisarea ei. Aveam în camera cu noi pe inginerul silvic Emil Câmpeanu. dar si cu straniile noastre fericiri. Apoi mi-a raspuns pe un ton conciliant: — “Da. Potentele lui latente. În ianuarie 1950 am fost transferat cu tot lotul meu la închisoarea civila din Timisoara. în plina iarna. fost inspector general de vânatoare regala. suferintele noastre. Curtea. salvând omul ca existenta. pe o rogojina. ascultam seara de seara o multime de povesti si întâmplari traite. aduce mai mult a han medieval.

Toti ne aduceam aminte. A fost singurul fir de care ne puteam agata în recile temnite. acum când va povestesc. când termenii de comparatie sunt la îndemâna. români si alte multe nationalitati. Le traiesc cu multa intensitate. Am fost permanent în dialog cu Dumnezeu. Cu fiecare zi care trecea. De multe ori mi-e teama ca nu sunt capabil sa va redau clipele traite asa cu au fost. cu noaptea în cap. Nimeni n-a scapat sa nu plateasca. Numai acest mister ne-a salvat. cu multa claritate.am stat. Într-o buna zi. viata noastra de zi cu zi traita pâna-n prezent. Posibilitatile omului sunt covârsitoare. Visul era carapacea noastra care ne apara de moarte. respectând însa specificul fiecarei natiuni. Mlastina deznadejdii si-a luat tributul prin înecarea a sute de mii de frati de-ai nostri. Acum. Zilnic plecau din închisoare loturi. Intrând într-o lume lipsita de libertate. traiam. în locurile de detentie. se deschide cu zgomot usa camerei si ne anunta sa ne luam bagajele si sa iesim afara. Ferestrele noastre de la camera dadeau spre curte. într-o Europa unita. Desi îi pregatisem din timp pentru acest eveniment. ca-ntr-un film. Unul câte unul. De cu noapte pregateau lotul de plecare. Atunci eram tânar. Credintei si sperantei le datoram totul. Numai aceia care erau . ca si credinta lui în mai bine si nadejdea în dragostea lui Dumnezeu. ne fauream o lume a noastra de vis. Traiesc din nou aceste emotii prin care am trecut. sa le fi jucat memoria vreo festa. Numai asa am reusit sa strapungem zidurile nevazute ale utopiei comuniste. si cu aceasta. totusi ne-am despartit tare greu. Comunitatea de idei sa fie liantul nostru în România de mâine. perspectiva asupra acelor vremuri este alta. pacea si linistea se va instaura la noi în tara. Deabia atunci. Speram si rezistam. eram condusi la butucul cu lanturi. loturi de detinuti spre alte închisori. Nu toti au fost legati în lanturi. Sperând. Eram ancorati în viitor. noi ne pregateam sa înfruntam neprevazutul. De aceea se impune cu necesitate ca în sânul poporului nostru. cum eram strigati dupa tabel. Istoria se va scrie abia acum cu adevarat. cu tragismul din ele. Acum ma despart de copiii mei. pozitia de cetatean sa fie sfânta. Auzeam cum le bateau lanturile la picioare. În aceasta lupta au cazut multi. Ea trebuie sa se înfrateasca si sa ne uneasca. aveam 29 de ani. Fiecare etnie si-a dat tributul ei.

Ajunsi la gara. intram în masina. lumina libertatii pe care acum o platim scump. Catusele erau groase si late. ne-am suit zdrelindu-ne pielea de pe picioare. ne astepta vagonulduba. Era mai batrân ca mine. Era un vagon special construit pentru detinuti. Cu parintele Sinezie lânga mine. trebuind sa ne dam cu greu jos si sa urcam în vagonul-duba. Ne ajutau înjuraturile si pumnii gardienilor. în vagon. fiind grea. pe scaun. Avea peste 40 de ani.considerati mai periculosi si sefii de loturi. De acum. Eu am fost legat în lanturi împreuna cu parintele Ioja Sinezei. ca altfel ne împiedicam. am ajuns într-o gara. Dupa o zi si o noapte de mers pe drum de fier. ne ducem amândoi amarul. cu multa dragoste fata de om si cu multa credinta în Dumnezeu. Era Aiudul. Îti descretea fruntea si mai uitai de necazuri. În drum spre masina-duba. din comuna Ranusa. Am trait zile de urcus greu de moarte. Facea parte din mijloacele de tortura. Blândele priviri ale parintelui Sinezie ma încurajau. De la gara ne-am urcat într-o masina-duba. Trebuie sa fim foarte atenti si sa pasim deodata amândoi. Împinsi si înjurati de gardieni. asa am mers împreuna la WC. Era înzestrat cu darul preotiei. Suntem amândoi ferecati în lanturi grele. Ajunsi la duba. Eram pe la sfârsitul lui ianuarie 1950. În catuse si lanturi grele strabateam în timp spre temnita grea Aiudul. prevazut cu usi metalice grele si cu geamuri cu gratii solide. Asa ne-am dus zilele. ca-n timp de iarna. Cu chiu. sau ne trageam unul pe altul. Lotul nostru era de 30 de oameni. Altii au platit-o cu viata. Era un secret al lor. Avea o voce blânda si cu multa bunatate în ea. urcus greu spre zari de alta lumina. ne urcam foarte greu cu lanturile la picioare. Uneori ne . Ne mai învatasem cu lanturile. se realiza simfonia lanturilor grele. cu vai. Nimeni nu ne spune un cuvânt despre tinta drumului. rodea prin ciorapii subtiri. legati în catuse si lanturi grele. Era un om blând si bun. Si acum pastrez în suflet zornaitul lor de metal ucigator. Asa am dormit. Arad. La gara a fost un alt chin pentru noi. Ne uitam unul la altul cu resemnare si cu speranta ca odata vom scapa. jud. reci. Parintele Ioja Sinezie era legat de piciorul stâng. Catusa. spre Aiudul nebunul din blestemul lui Radu Gyr. spre necunoscut.

Emil Câmpean — ing. Atanasie Berzescu — professor 15. Se auzea foarte bine tot ce ne comunicau. Asa . Iata si pe cei de care mi-am adus aminte ca au fost cu mine în sectia a II-a Aiud: 1. cautam sa fim cât mai linistiti si împacati cu ce ne-a fost dat sa înduram. ajungem la un butuc. Tot timpul ni se adresau cu “banditule. Mihet ? — ing. zilnic vânzolindu-se pe ele. 1950 . Nici n-ajunsesem bine în camera. ajungem într-o sectie cu multe camere mai mari. 6. 5. luând legatura cu noi. unde un detinut de drept comun. AIUD. Corneliu Hobincu — medic 12. de curând ajunsi. asist. Ajunsi la Aiud. au fost cazati în alta parte. Constantin Bodea — ing. univ. 4. cam ferfenitite de atâtea oase trudite. ca vecinii nostri ne si cheama la perete. Pe rând. Ca-n oricare loc. Dumitru Crihana — ing. Dragomir ? — contabil 13. 7. Viorel Damian — ing. locul de osânda al nostru pentru multi ani. de-abia gasindu-ne starea. univ. ne vânzoleam care-ncotro. Aurel Popa — ing. 3. în coloana de câte doi. La locul unde bateau în perete puneam gamela si ascultam. 11. Iuliu Daba — ing. ne conduc o droaie de gardieni într-o curte mica. parându-ne ca plutim. Într-o camera mare.mai si amuzam. Dupa fiecare lant cazut jos se auzea câte un oftat de eliberare.Sectia a II-a Sfârsit de ianuarie si început de februarie 1950. prof. 14. Iata-ne si-n vestitul Aiud. elevii. încolonati spre sectia a II-a. ne gasim fiecare locul pe niste rogojini. Mihai Temus 10. Erau cei din dreapta. Pavel Cristetiu — secretar pol. Resemnati. Ion Constantin — ing. unul dupa altul. Copiii mei. cu priciuri etajate. fierar de meserie. pâna când au luat drumul spre locul de executie a pedepsei — Târgsor. În ochii fiecaruia din noi se citea nedumerirea si haul în care ajunsesem. banditilor”. cu o dalta si un ciocan în mâna. De-abia dezmortiti de lanturile grele de la picioare. Sinezie Ioja — preot 9. asist. asa cum am spus mai înainte. Era sectia a II-a din Aiud. 8. mergem câte doi în rând. silvic 2. asist. De aici. ne taie lanturile de la picioare. Nicolae Cristetiu — ing. aici în Aiud.

Inginerul Câmpeanu si aici pornise. Nu dupa multe zile încep sa vina mici biletele de hârtie cu poeziile lui Radu Gyr. cu câte 4-5 strofe. Tin minte ca acum cât de mult m-am bucurat învatând aceste poezii. intram în Celular. cu tinta în necuprins. Asistenta medicala era aproape inexistenta. viata de rob îsi urma cursul ei. fara sa ne dam seama. în mijlocul lor. ne învatase bine de tot. Asa am început si noi sa ne bucuram de aceste valori spirituale din cultura româneasca. Eu pe mai departe îmi duceam amarul de osândit. n-aveam sa ma mai vad. asteptând de fiecare data sa ne apara alte biletele. Nu mai puteam sa manânc. cum de altfel . nadajduiam în Dumnezeu. ma chemau colegii de camera sa le-o recit. Iesim din sectie. în dreapta catre geam. Nu mai fusesem niciodata aici. Prin luna martie. le-o recitam si celor care nu s-au ostenit so învete. Pe nesimtite. cu unii din ei. În felul acesta treceau în zbor zilele. Un sanitar în halat alb ma anunta sa-mi fac bagajul si sa ies afara. cum au fost parintele Ioja Sinezie si Tomus Mihai. seara de seara. pe priciul de jos. galben ca turta de ceara. balabanindu-ma mergeam dupa sanitar. gardianul de pe sala raporteaza conducerii de boala mea. puterile ne paraseau. Stând pe priciul de jos turceste. cu concursul plantoanelor de pe sala. aveam eu locul lânga Mihai Tomus.ne-au pus la curent cu toate cele ce se întâmplau la Aiud. mari si boldanosi. Ma împrietenisem cu el. cu bocceaua sub brat. Mâncarea era extrem de slaba. Pe vremea aceea la Aiud se murea pe capete. Înghiteam la strofe ca gaina boabele. Nu era celula sa nu fie bolnavi în ea. un mot cu multa dragoste. cu ciudateniile lui. Începutul l-am facut cu “Balada clopotarului din stele”. Asa se anunta anul 1950 în Aiud. îmi iau ramas bun de la toti ai mei. Cu multi dintre ei aveam sa ma mai întâlnesc în fabrica. sa ne povesteasca din ispravile lui si din atâtea carti citite. În situatia aceasta. Ajuns pe sala. Fara sa simtim. nici o miscare. fac un icter de toata frumusetea. una dupa alta. Dar. Nedumerit si pierit de tot. cu bocceaua sub brat. traversând drumul. Într-un colt. iar în jurul lor. dar de data asta devenisem o stafie. Ce eram eu slab si pâna acum. Frigul era parca mai tare ca de când venisem. Dupa ce am învatat-o. ies afara. Resemnat. Dar. LA CELULAR Nu dupa multe zile se deschide usa de la camera noastra. cu care venisem de la Timisoara si. Aiudul. Ramasesera numai ochii de mine.

Asta ca sa stim ca ne puteam încalzi acoperindu-ne cu ele. cu sufletul la gura. Stateam mai mult pe prici. celula 309. timisorenii mei. sa sporesc numarul la patru. Gardianul deschide usa si-mi face vânt în celula. Ca furii. Era inginer constructor de cai ferate. trei stafii. Ei trei erau locatarii celulei 309 de la vestitul Celular al Aiudului. în mijlocul nostru. gândul îmi zbura la cei pe care i-am lasat în sectia a II-a. Era cunoscut de toti. Primul din stânga vine la mine si se prezinta — Nicolae Mares. De-abia încapeam pe prici. galben la fata ca sofranul. se zgâiau la mine. În fata mea. Pe prici.. ascultând si vizionând pe dracescul ochi al usii. îmi amintesc de ing. prezentându-se Turcu Nicolae. haotic dimensionat si construit. Locul meu era între generalul Arbore si Turcu. si povestindu-ne. departe de ei. cu fata spre sectia a II-a. În fata ochilor se desfasura grandoarea iadului sofisticat. parca-i vedeam mai bine pe fiecare în parte. Dupa sanitar. ma primisera la mijloc. Fiind cel mai prapadit. general. Ioan Arbore. Cum oi fi aratat eu la înfatisare. spionau fiecare usa. stând pe prici sub geam. cu patura în spate. mai ales de grupul de ingineri din Politehnica Timisoara. elev de liceu. Ion Constantin. Înaintea lui Iacobici a fost seful Marelui Stat Major. dar cert este ca cei trei se uitau la mine ca la altceva. În urma mea. urc etaj dupa etaj.. Al treilea vine si el la mine. iadul secolului XX. Credeam ca nu se mai termina. galben. Infernul lui Dante. Am mai venit si eu. Parca eram din alta lume. Nu era voie sa bocaneasca pe coridoare. Strain printre ei. Drept învelitoare aveam niste paturi roase si ele ca bietele rogojini si cu mai multe gauri. M-am cutremurat. colegii mei de la 309. Acum. . fost ministru al economiei în timpul lui Antonescu. Al doilea se scoala în picioare si se prezinta. Ne oprim la etajul III. prapadit si slab ca vai de el. Pe aripa scurta. Se parea ca-i un colos. Tevile de calorifer erau mai mult reci decât calde. cu nenumarate usi zavorâte mestesugit. si usa se închise cu un scrâsnet de zavor. cu plasa de sârma între etaje si un târsâit de pâslari al pazei si plantoanelor de pe sala. fostul ministru al agriculturii în timpul lui Antonescu. alt prapadit. Arata ca un infern fara sfârsit. Mai mult.nici în Aiud. zdrannng. nu pot sa mai stiu. stând pe priciul de jos. niste rogojini tocite de vreme si de bietele noastre oase osândite erau singurul asternut al nostru în vreme de iarna si fara caldura în celula.

Ura a luat locul dragostei si minciuna locul adevarului. fac politica mondiala. când scriu. incapacitatea omului. la Vorkuta si Verhoiansk. Si-n prezent am ramas. reaua credinta i-au luat locul. când toti se napustesc asupra noastra ca lupii. rusii. ne pretam unii . noi suntem dezbinati. când vremurile sunt atât de grele. o predau la cei ce vin dupa ei. De multe ori. Concluzia era ca noi ne gasim cu ei într-o lupta pe viata si pe moarte. Din pacate. ca toti comunistii. Goana dupa marire duce la neunitate. dar în lumina adevarului. Pun la bataie vagoane de aur pentru a-si face drum în telul lor.asistenti si profesori universitari. Era convins si constient de diavolismul din ei si de vointa ferma de a câstiga teren. ca cele afirmate de Ion Constantin sunt si azi de actualitate. Trebuie sa stim ca în fata noastra este un colos. Cu spirit critic. Georgescu. care facuse 11 ani de lagar în Siberia. O iau de la capat cu lupta lor. în 1960. Aceste lucruri auzite atunci. în fata noastra. diabolic. de la Ion Constantin. trecut de 80 de ani. Înca mai mult. îsi asuma multe din greselile facute de noi toti. revoltat ca noi nu ne dam seama. polul frigului. ne spunea el. ne punea la curent cu multe greseli întâmplate în Banat. Îi cunoscuse la ei acasa pe rusi. Si acum. dusmanul numarul unu pentru rusi. De la el am aflat o multime de lucruri întâmplate în organizarea rezistentei din Banat. tenace si neîndurator. aveam sa le mai aud. Acest colos ne vrea noua moartea cu orice pret. nu renunta la telul lor final. În concluzie. unitatea noastra nu mai este aceeasi. ori de câte ori ar fi înfrânti. A trebuit ca timpul sa dovedeasca. Comunismul lupta cu aceeasi tenacitate. Azi. ci sa-l luam asa cum este el. Ba mai mult. Ion Constantin ne sfatuia atunci sa nu desconsideram inamicul. noi românii. când neamul românesc este la grea cumpana. în mod cert. uneori fac loc dezmembrarii. în anul 1950 la Aiud. S-a destramat. peste ani. chiar daca nu reusesc sa obtina o victorie într-o generatie. comunismul de fapt. Asta se întâmpla în anul 1950 la Aiud. ne îndeamna la unitate si lupta cot la cot. Sa nu uitam. Orgoliile. însa în acelasi timp scotea în evidenta si lucrurile bune. cu durere în suflet. Orgoliul si veleitatile ne pustiesc sufletele. comunismul mai bine zis. de la Ion V.comunismul. Ion Constantin este tot lucid su cu multa seninatate. necunoscând îndeaproape inamicul din fata . Parca si acum îl aud cum ne spunea. Acum. ca ei. Neîntelegerea lucrurilor.

Iatal si ucenic pe Nicolita al nostru. cei mai multi cu numele de Berzescu. Auzind Pavel Cristetiu de numele meu. Cristetiu îi duce diploma de inginer. În singuratatea mea. Suntem chiar rude. pe priciul de la 309. ca dupa terminarea facultatii. De la familia lor a ramas si cartierul nostru din comuna cu numele de “Bârsesti”. directorul scolii îi cere diploma de bacalaureat pentru a-i putea face diploma de meserias instalator de apa. Înaintea lui. în comuna.. dar am locuit pe aceeasi strada. Cu el si cu tatal sau legasem o prietenie. Deodata îi vine inspiratia sa se duca la scoala de instalatori de apa. Era prieten bun cu o fata de la Teregova. Cu Nicolae Cristetiu ne-am gasit cunostinte comune. Uniti în jurul Bisericii sa cautam biruinta. a fost secretarul Politehnicii. vremurile sunt mari. locuiesc în acest cartier.. Sa ne întoarcem de unde am început lupta pentru ridicarea neamului. Azi. Bica Felicia. sectia Canto. Nicolae Cristetiu.. când vede treaba asta si anume ca-i . Studiase conservatorul la Timisoara. Tatal sau. dar. ca secretar a fost unul Ioan Berzescu din Teregova. Demn de retinut este un lucru extrem de important. Stiut este ca la vremurile grele. Numai în jurul altarului gasim calea spre biruinta. povestit de Nicolita. Nu stia ce-i de facut ca sa poti câstiga si tu un ban mai mult. când s-a facut Marea Unire. Noi. iar eu de copilaria noastra. era putin dezorientat. Zis si facut. unde de altfel m-am nascut si eu. trebuiesc oameni mari. oamenii sunt mici. Ne spunea el. Un fiu al lui cu numele de Ion Berzescu a fost delegat la adunarea de la Alba-Iulia în 1918. cu mult haz. ajungând inginer. Liti îi spuneam noi în comuna. Singura cale de salvare este sa ne întoarcem la Icoana. m-a întrebat daca nu sunt cumva ruda cu fostul secretar al Politehnicii.. Am copilarit si am crescut cu ea împreuna. Directorul. I-am spus ca nu sunt ruda apropiata cu el. în comuna îi spuneam Bârsascu. A fost nepot al învatatorului Petru Berzescu de pe timpul Austriei. În comuna lumea îi spunea Patru Dascalul.dintre noi sa denigram pe cel ce a mers în rând cu noi pe baricada. Pavel. La terminarea cursurilor de trei ani. Bica. ditamai inginerul. vremuri mari. De fapt. Mama mea a fost din familia lor. Se înscrie la una din aceste scoli cu durata de trei ani. gândul îmi zboara la ing. Nicolita Cristetiu îmi povestea de prietenia lor.

pe lânga faptul ca au fost ministri în timpul lui Antonescu. locotenent. de buna seama. De acum eram cinci în celula. Era multa liniste. cei mici si de jos. Viorel Demian si cu ing.” Se împlinesc acum aproape 50 de ani de când am trait acele vremuri în blestematul acela de Aiud. mai mult turceste. al celor de la celula 309. cei naclaiti în sânge si rosi de atâtea boli abatute asupra capului nostru. Ca mai batrâni. ba de Nicolae Mares. în ziua de 14 septembrie. În fiecare zi pe la orele 10 venea un sanitar cu un planton si-mi aducea laptele într-o gamela. Dac-ati fi stiut lucrul acesta. Laptele pe care-l primeam era preparat din praf de lapte. cu diploma la mâna. la Aiud. în . Dintre cei de la camera 28. Fiind bolnav de icter eram trecut la regim. în celula noastra mai este vârât pe usa un om mai mult înalt decât scund. Nu dupa mult timp. lânga generalul Arbore. Asta poate ca de unde eram bolnav. bine domnule. Asa se face ca noi.inginer. cu boala în oase. Ion Constantin m-am întâlnit în 1994. se prezentase cu numele de Nedelcu. ne faceam acum intrarea în lumea care odata a condus destinele acestei tari. gândurile mele zburau hat departe. Mâncarea o primeam tot de la regim. care. Parea putin adus de spate. Stând pe prici. Daca bine-mi amintesc. dealuri si vâlcele. Asa. de ce nu mi-ai spus de la început ca esti inginer?” — “Nu v-am spus pentru ca am vrut sa învat meserie. la sfintirea monumentului. mai aveau de povestit si cele petrecute într-o viata de om. De multe ori uitam de mine si de boala mea. îi spune: — “Pai. Se aciuieste si el pe podea. sectia a II-a. îmi duceam amarul si osânda-n spinare. Pe prici nu mai avea loc. peste munti si vai. separat. brunet la fata. nu aveam nici o pofta de mâncare si nici ea nu avea vreun gust. Era parca fara nici un gust. Spre norocul nostru. lipit de peretele din dreapta cum intri pe usa. Când venea vorba de maresalul Antonescu. iata-ma si instalator de apa. la cei de acasa. nici unul din noi nu era cu artag. lânga generalul Arbore Ion si Nicolae Mares. îl priveau dintr-un unghi cu totul aparte. Nu eram pusi pe cearta. numai cu ing. intrigat cumva. cu lacrimi în ochi se gândeau la noi. m-ati fi corcolit si n-as fi învatat meserie. ascultând-i cu nesat. Si acum traiesc parca din plin acele clipe de iad. Stând tacut pe prici. Toata ziua ascultam la cele povestite ba de generalul Arbore.

1. Din timp. Îi dadeau dreptate lui Iacobici. Ne povestise mult despre el. Generalul Arbore si-a petrecut copilaria în Dobrogea. Din povestirile generalului Ion Arbore am înteles multe lucruri. El credea cu toata caldura în Dumnezeu. Nu stiu cum o fi fost în libertate. Ne ocrotea cât putea pe noi. nu vorbi cu pacat de oameni. Acum. Condamnau atitudinea regelui Mihai I fata de Antonescu. Era un om de mare sensibilitate. erau trecuti prin sita lor toti fostii ministri si generali ai armatei române. Asa am reusit si eu sa ascult si sa-mi dau seama de tot ce s-a petrecut în drumul parcurs de Maresalul Antonescu în timpul guvernarii lui. fiecare din noi ne-am istorisit trecutul nostru. Au optat pentru initiativa Maresalului de a iesi din razboi.” . la Sarinasuf. Nici noi n-am fost mai buni. în mari functii de stat. Acum îi gaseau toate pacatele. Voiau desprinderea de Hitler. cei din apropierea lui. ca pe niste copii. Pe rând.000 de volume. La rându-ne. Zilnic. cu toate neajunsurile si pataniile noastre. generalul Iacobici a frânat trimiterea pe front de noi trupe. dar nu prin tradare.mod critic. de peste 10. cunosteau multe lucruri si bune. noi cei mici din camera ascultam la cele povestite de cei doi ministri antonescieni. 3. Dintr-un început condamnau actul de la 23 august 1944. Cert este ca el trebuia tratat ca un erou si luptator împotriva comunismului. era de o modestie rara. cu lucruri bune si frumoase. Tragea de timp. A fost un om de o mare tinuta morala. Privea lumea din jurul lui cu multa îngaduinta si dragoste. murdare de atâta boala. Se ruga tot timpul în celula. rugându-se lui Hristos. în perspectiva istoriei. Avea o biblioteca mare si temeinica. Mai avea un frate. Nu l-am auzit o data bârfind pe cineva. dar aici în temnita l-a gasit pe Dumnezeu. Cei care s-au pretat la aceasta scamatorie vor fi judecati de istorie si-n mod sigur condamnati. Istoria începuse sa-l judece. Nu voia sa sacrifice armata pentru o cauza deja pierduta. el îi spunea: — “Mai Nicolae mai. unde tatal sau era preot. Spre deosebire de aproape toti cei cu care el a lucrat afara. ca numai Dumnezeu stie ce-o fi fost în sufletul lor. Ministrul de Razboi si fostul Sef al Marelui Stat Major al Armatei si Maresalul Antonescu îl vedeau cu alti ochi. Cât a putut. Ca fosti apropiati colaboratori. De câte ori Nicolae Mares se mai scapa de mai vorbea de rau pe cineva. si rele. ceea ce s-a si vazut în tot comportamentul lui. professor de limba româna la Focsani. în apropierea Deltei. Le spala rufele de pe ei. Nu trebuia prins printr-un ieftin siretlic si predat rusilor. A murit la Jilava îngrijind bolnavii. de-or fi gresit. 2. Era fiu de preot. ei si-au dat seama ca Germania va pierde razboiul. conflictul dintre generalul Iacobici.

Adeseori ne povestea lucruri din copilaria lui, de felul cum a reusit sa razbata în viata. A parcurs drumul, în cariera lui de ofiter, de la sublocotenent si pâna la gradul de general prin puterile lui, fara a fi ajutat de cineva din afara.

CARE VREI MURI
Era prin luna aprilie 1950. Pe Nicolae Mares, într-o buna zi, de dimineata, dupa deschidere, îl striga un ofiter cu lista în mâna sa-si faca bagajul si sa iasa afara. Tiptil, putin adus de spate, destul de firav, cu bocceaua sub brat, îsi ia ramas bun de la noi si iese afara. Târziu am auzit, când deja eram liber, ca a fost dus la Sighet, unde a si murit. De la plecarea lui am ramas iarasi patru. Vizita medicala se facea o data pe saptamâna de catre medicul civil al închisorii, într-o celula special amenajata. Pe sala, ca planton era si unul, Giury pe numele lui, ungur de origine. Înainte de vizita umbla ca o vijelie, de la celula la celula, strigând cât îl tineau plamânii: — “Care vrei muri! Care vrei muri! Care vrei muri!”, tragând zavoarele de la usi, de sa le rupa, nu alta. La început nu stiam ce-o fi cu asta. Generalul Arbore îmi spune însa ca-i vizita medicala. Cine vrea sa mearga la medic se îmbraca si iese pe sala. Ma ridic si eu si ma iau dupa ai mei. În frunte era generalul si dupa el eu. Când am iesit pe sala, deja coada se formase. Ne asezam si noi la coada, încheind rândul. Rezemati de perete, oamenii vorbeau între ei. De-abia ne mai vedeam unii cu altii, din celulele vecine. Erau scoase cam 5-6 celule deodata. În timpul asta îl vad pe Arbore ca-l ia de mâna pe un batrân, mai mic de statura ca el, brunet, si-i spune: — “Mai Iacobici, vino sa-ti prezint pe un banatean de-al tau de la Teregova, professor de meserie si-i tânar de tot.” Eu, sfios din fire, dar mai bine zis timid, dau mâna cu el. Cu multa afectiune mi-o strânge, bucurându-se ca mai vede pe cineva dintr-ai lui, din acel colt de tara, care a avut curajul sa înfrunte urgia comunista. — “Ma bucur mult de tot ca va cunosc, d-le Berzescu. Eu sunt din Armenis de nastere. Numele d-tale mi-e tare cunoscut. Pe tatal d-tale nu cumva îl cheama Gheorghe?” — “Ba da, d-le general, Gheorghe îl cheama.” — “Sa stii, frate draga, ca o verisoara de a mea, Iconia, a fost casatorita cu unul Ion Berzescu din Teregova. Eu sunt varul ei primar, parintii nostri, frati. — “D-le general, o cunosc foarte bine pe matusa Iconia. Doar în bratele ei am crescut. Sotul ei, uica Ion, a fost varul primar al bunicului meu, Ion. Tatal meu, Gheorghe, tot în bratele ei a crescut. Locuiam în aceeasi casa mare, facuta din caramida din timpul Austriei.”

M-a mai întrebat de multi oameni din Teregova, pe care-i cunosteam bine. I-am mai spus ca atât bunicul meu, Ion, traieste, cât si uica Ion, sotul Iconiei, traieste. I-am lasat în viata. S-a bucurat nespus de mult. Asa l-am cunoscut si eu pe generalul Iosif Iacobici, fostul ministru al Apararii Nationale si înainte de asta Seful Marelui Stat Major. De atunci, de fiecare data când Giury ne scotea la vizita medicala, ne întâlneam pe sala. Dupa mai mult timp de regim alimentar, fara nici un medicament, icterul meu dispare. Am trecut cu masa la comun. Scapasem eu de necazul bolii de ficat si cade fratele meu de suferinta, Turcu. Se îmbolnaveste de plamâni, începe sa faca febra mare, sa tuseasca si sa nu mai poata mânca. Batem în usa, raportam ca-i bolnav destul de grav, dar nimeni nimic. Nici n-au venit sa-l vada, cel putin. La vizita medicala, medicul se multumea cu consultul. În rest, nimic. Fara nici un fel de tratament, îsi ducea boala cu resemnare. Noaptea transpira si tusea întruna. Dupa cum am mai spus, pofta de mâncare nu avea. Sub ochii nostri, la sfârsitul lui aprilie 1950 s-a stins. A murit întins pe prici lânga mine. Dimineata am vazut ca nu mai misca. Întepenise sub patura zdrentuita. Înca unul, pe lânga cei multi, trecuse în vesnicie, fara ca Administratia sa miste un deget, sa ia o masura. Cu buna stiinta au savârsit crima. Se înscrie în planul lor de asasinare a întregului neam românesc. Rusii, cu premeditare, urmareau exterminarea neamului nostru. Pe la început de mai 1950, ramânem în celula 309 numai trei oameni: generalul Ion Arbore, locotenentul Nedelcu si cu mine. Nu dupa mult timp, prinsera sa umble un ofiter si un civil, din celula în celula, si întrebau pe fiecare ce meserie are. Nu stiam de ce fac lucrul asta. Dupa o vreme, generalul Arbore ne spune ce credea el despre treaba asta si anume ca ei vor sa scoata oameni cu meserie în fabrica. Stând si gândind, deodata-mi vine-n minte o idee. Când mai vin prin celule, întrebând de meseriasi, eu voi declara ca sunt tâmplar. Cunosteam destul de bine tâmplaria. Nu aveam teama. Speram c-o sa fie bine. Erau zile de mai, când soarele cu razele lui începuse sa razbata si-n celula noastra. Soare de mai cu nadejdi de mai bine. Într-o zi se deschide iarasi usa celulei si întreaba de meseriasi. Eu ies în fata si le spun ca sunt tâmplar. Ma noteaza si închid usa. — “Ei, acum sa te pregatesti de fabrica. Pe toti care-i noteaza îi scot în fabrica”, îmi spune gen. Arbore.

În zilele urmatoare ne muta pe toti cei din celula noastra într-o alta celula, tot pe partea scurta, dar în partea cealalta a Celularului. De acolo, de pe geam, se vedea curtea fabricii. Era o vânzoleala de oameni. Se auzea destul de bine vuietul de ciocane în tabla de metal. Era atelierul de tinichigerie. Albastrul cerului vazut din celula era atât de îmbietor si de linistitor, încât pentru o clipa uitam ca suntem în temnita. Razele soarelui ne scaldau fata îngalbenita si stafidita de atâta lipsa de lumina si libertate. Toate concurau la o imagine de mult râvnita de noi, osânditii, libertatea si sanatatea. Într-o zi, gen. Arbore îmi spune iarasi: — “În curând vei merge la acel vuiet de fabrica si-ti vei gasi o liniste oarecare.” În celula noastra, 309, se facea curatenie. Se varuia peste tot. Dupa terminarea varuitului ne-am mutat la locul nostru, 309. Florarul parca ne mai potolea dorul de libertate. Ne miscam mai vioi si-n celula. Speram în mai bine. Ne rugam Celui de Sus sa ne întareasca. În fiecare zi, gen. Arbore se ruga cu multa caldura, stând pe prici la locul lui. Senin, le primea pe toate câte veneau pe capul lui. Niciodata nu l-am auzit vaicarindu-se. Ca dreptul Iov, multumea lui Dumnezeu de tot ceea ce se întâmpla. Într-o buna zi, usa se deschide si un ofiter îmi spune sa-mi fac bagajul si sa ies afara. Îmi iau ramas bun de la generalul Arbore si de la Nedelcu si ies afara. Gen. Arbore îmi ureaza mult noroc. De atunci nu l-am mai vazut. Aveam sa aflu ca a murit la Jilava, îngrijind bolnavii. Dumnezeu sa-l odihneasca în pace, ca a fost un mare român si un bun crestin.

ÎN FABRICA
De la etajul III, dupa ce ies din celula 309, merg în urma ofiterului cu bagajele sub brat. Cobor de-abia rasuflând scarile, cu ofiterul în fata. Ajungem la etajul I, în fata unei celule, pe aripa lunga, pe partea dreapta a Celularului. Nu mai stiu bine ce numar avea celula, parca 31, dar sigur nu mai sunt. Dupa noi era si seful sectiei, un gardian cu cheile în mâna. Îmi deschide usa invitându-ma sa intru în celula. Acolo era altfel decât la 309. Erau patru paturi de fier cu saltele curate, cearceafuri, perina si paturi bune. Mi-am lasat bagajul pe patul de jos, din dreapta camerei si am iesit afara dupa ofiter. La iesirea din Celular erau mai multi detinuti încolonati, toti ca mine, pentru fabrica. Afara ne astepta un civil, de statura mijlocie. Statea linistit, cu un bat în mâna si cu privirea tot în pamânt. Parca ar fi cautat ceva. Când m-am atasat grupului, a zis: — “Hai sa mergem!” Mai târziu aveam sa aflu ca era Mares, directorul fabricii. El, în fruntea coloanei, iar noi, dupa el, spre fabrica. Intram pe poarta în fabrica. De cum am intrat, ne-a si luat în primire

o zumzaiala, un du-te-vino al oamenilor, cu treaba si fara treaba. Arata curtea aia ca un furnicar. Se miscau în toate partile. De la intrarea în fabrica, în stânga, un gater, cu doua pânze, scrâsnea ritmic la un bulvan de brad, taindu-l în scânduri la dimensiunea ceruta. În dreapta, mai la distanta, erau birourile fabricii, unde lucrau de zor o multime de ingineri proiectanti. Cu gaterul în continuare era sala strungurilor în lemn. Acolo zbârnâiau daltile înfipte în lemn, mânuite de buni mesteri strungari. Erau colegii nostri, fratii nostri de lupta. Acolo lucra si prietenul meu bun Mihai Puscasu, azi trecut întru cele vesnice. De la strunguri intrai în atelierul de rotarie, unde aveam sa lucrez eu multi ani de fabrica. Legate de rotarie erau atelierele de tâmplarie, cu specificul lor de lucrat în lemn, usi, ferestre, mobila si tapiterie. Pe partea dreapta, cum intrai în fabrica, dupa birouri, se desfasurau atelierele de fierarie, tinichigerie, paturi, forja si altele. Dupa aceste ateliere venea si atelierul de jucarii. Dupa ce toti am intrat în fabrica, aproape de poarta, Mares se opreste în fata noastra, cu lista în mâna. Eram numai ochi si urechi. Asteptam sa vedem care-ncotro va merge la locul de munca. Pe lânga Mares erau mai multi gardieni, sefi de ateliere. Asteptau si ei repartitia. Eu ajung la atelierul de jucarii, cu înca vreo câtiva ca mine. Ne preda unui detinut, mai rasarit parca, îmbracat si el în zeghe ca toti detinutii. Sunt repartizat la o masa unde se confectionau jucarii. Cel care ma luase în primire se si ocupa de mine, aratându-mi ce trebuie sa fac. De prima data îmi da niste placute de lemn pe care trebuie sa le slefuiesc. Zis si facut. M-apuc de lucru. Cel care m-a luat în primire era un detinut de drept comun, cu numele de Movila. Era un om tare bun si echilibrat. Si-a dat seama pe loc ca noi de-abia am apucat sa scapam de Celular si sa mai prindem un pic de libertate, schimbând mediul satanic de oprimare. Acest Movila era seful atelierului de jucarii. Toti cei din atelier îmi erau necunoscuti, desi erau toti politici. De fapt n-aveam de unde sa-i cunosc, ca, de la Timisoara, n-am mai iesit niciunde din celula ca sa-i pot cunoaste. Aceasta a fost, de luni de zile, prima mea iesire din celula, printre oameni, afara de iesirile la vizita medicala pe Celular.

Totul parea nou pentru mine, necunoscut. Adesea ma întrebam pâna unde se poate merge în nesiguranta asta si ce-o aduce ziua de mâine. Nu-mi dadeam seama atunci ca de fapt aceasta-i o caracteristica a gulagului, cu mijloacele lui de oprimare. Toate încercarile de suprimare a omului de catre om nu sunt altceva decât consecintele înclestarii în lupta dintre bine si rau. Fabrica lucra în trei schimburi. Cei de la jucarii lucrau numai în schimbul întâi, de la orele 6 la 14. La iesirea din fabrica, luam masa de prânz. De acolo, liberi fiecare dupa luarea mesei, ne îndreptam spre Celular. Ajuns la celula mea, gasesc înca doi detinuti, la patul lor, punându-si traista cu gamela la capul patului. Nu-mi mai amintesc cine erau acei colegi de camera dintr-un început. Mi-am pus si eu traista la capul patului. Eram patru oameni în fiecare celula. Ce n-am observat de la început a fost faptul ca în celula nu era tineta pentru nevoile noastre. Fiecare mergea la WC-ul din capul coridorului. Usa de la camera era permanent deschisa, zi si noapte. Dintr-o data, alt regim de camera si alte conditii de viata. Ne apropiam de cele normale, spre deosebire de animale. Ma preocupa lucrul din fabrica. Asa ajunsesem la o oarecare libertate. Ma ducea mereu, gândul la generalul Arbore, pe care-l lasasem în celula, slabit de tot, de de-abia-si tinea sufletul. Ridicam ochii din curtea fabricii si priveam acel colt de Celular, unde stiam ca-l lasasem pe Arbore. Vocea lui blajina si dragostea fata de om îl defineau ca pe un adevarat parinte. Ajuns la un oarecare confort, adesea ma gândeam la el, care dormea tot pe prici, cu o rogojina ferfenita si o patura, veche de când lumea, roasa de vreme si gaurita. La atelier, dupa o vreme, de la slefuit am trecut la confectionat piese pentru jucarii. Timpul trecea repede, repede de nu-ti venea sa crezi. Mâncarea în fabrica era mult mai buna. Începusem sa cunosc lumea de acolo. În fata mea, la jucarii, slefuia de zor un om, slab la fata, de statura mijlocie si cu privirile vii de tot. Era numai viata în el. Destul de comunicativ, se uita insistent spre mine. De la o vreme, ma întreaba cine sunt si de unde vin. Cu o oarecare retinere, îi raspund la întrebarile lui. La rându-i, îmi spune si el cine-i si de unde vine. Era parintele Dumitru Mitoiu, care fusese preot în comuna Bacesti, judetul Vaslui. În legatura cu

. învârtea niste chei pe dupa deget. Tin-te acum la scandal. fara sa-i raspund. intrasera multi detinuti în fabrica. Avea un suflet mare si curat. cât eram la Celular cu generalul Arbore. în timpul tunsului. pe la sfârsitul lui aprilie. Când a auzit de Teregova. ascultând cele vorbite în celula. Îmi cauta prietenia. tovarasi. L-a avut ca professor pe Ion V. Învatasem un lucru. vine frizerul sa ne tunda si sa ne barbiereasca. Mereu altii si iar altii. face o gluma. Peste cizme avea încaltati niste pâslari. Am uitat sa va spun o întâmplare de-a mea. Ca-ntotdeauna. Îi raspund ca am cazut cu Spiru Blanaru din Teregova. Aici. dar fara rautate în continut. Nae Popescu si altii. Generalul Arbore ramasese consternat. Atanasie cel Mare. Se recrutau informatori. Vin repede vreo trei gealati. Deodata se întoarce spre mine si ma întreaba de unde sunt si cu ce am cazut. ca sa nu faca zgomot când se deplasa de la usa la usa. a sarit în sus spunând: — “Ce ma.” M-am uitat lung la el. mai. nesarata un pic. Sa vedeti si voi cum arata un mare bandit. Stii tu asta?” Numaidecât. toti cu pâslari în picioare. Georgescu. tu esti din Teregova? Acolo banditii aceia au tras în oamenii partidului si i-au omorât? Voi ati luptat împotriva partidului comunist? Ma. caruia studentii îi spuneau: “Hunul”. În mai 1950. stând de vorba cu noi. Nu stia ca terminasem si eu teologia.” Atâta mi-a trebuit. Era cu 5 ani mai mare ca mine. Si-a dat seama de gafa facuta. Într-o zi. seful sectiei. Facuse teologia si dreptul la Bucuresti. iese afara pe sala si-i cheama repede pe mai multi gardieni din Celular. sa nu leg discutii cu nimeni pe linie politica si nici sa-mi dau pareri asupra conducerii de stat. patriarh al Alexandriei? Tu nu-l meriti. Nimanui nu i-am vorbit despre activitatea mea din libertate. care a tras în noi sa ne omoare pe toti. si se holbau la mine ca la alta aratare. S-au facut destule încercari asupra mea. ia veniti repede aici sa vedeti si voi un bandit din Teregova. Aveam sa devenim buni prieteni. când se faceau miscari mari de oameni. la 309.numele meu de botez. ofiterul politic avea activitate intensa. de ne spuneau cunoscutii nostri ca suntem de nedespartit. Zilnic erau chemati la el câte 2-3 oameni din fabrica. Atanasie. De fata tot timpul era si gardianul. voi trebuia sa fiti toti omorâti. nascut în 1916. — “Cum de porti numele unui mare sfânt. I-a mai avut profesori pe Nichifor Crainic. pe Tudor Popescu. strigând: — “Mai. dintr-un loc într-altul. Eram ca doi frati. încercând sa se poarte frumos cu mine.

Acolo lucra si Ion Bohotici. Ma întrebam de multe ori daca si copilul meu avea în mâinile lui vreo jucarie din cele facute de noi. belelele curg pe capul tau. Viata se juca cu noi atât de crud. ca el a fost primul care a venit la mine si m-a încurajat. Politicul ma cunostea însa foarte bine dupa dosar. Lucrând cu migala la jucarii. LA ROTARIE Daca am îndraznit sa ma opun si sa nu primesc a lucra cu politicul. Asa se face ca am ajuns eu împreuna cu Mitoiu sa lucram la roate. la ora când. La rotarie am fost dat împreuna cu parintele Mitoiu. sau la mobila fina. îi spuneam eu. îmi pune întrebarea: — “Ce ma. Asa din senin. Nea Mitu. Numarul muncitorilor s-a mai redus. Ma întorc iarasi pentru o clipa la jucarii. Gândul nostru zbura la ei. la Rotarie. La vremea aceea. ca sa se joace cu ea? La ora aceea. Libertate-Robie. treceau jucarii. vazându-i cu traista plina de jucarii. S-a apropiat de mine ca un frate mai mare. nu numai eu gândeam asa. seful de atelier. ci toti care aveau copii acasa. sa ne opunem cu pretul vietii puhoiului din rasaritul satanizat. sectia de prelucrare a lemnului. Puteam sa ajung la tâmplarie. gândul meu zbura adesea la cei dragi de acasa. am ajuns la Rotarie. eram niste jucarii în mâinile destinului. unde multi din prietenii mei lucrau. unde se lucra mult mai usor. Atât eu cât si parintele Mitoiu. Era o fire iute la mânie. prin mâinile mele. am fost dati la munca cea mai grea din fabrica. La jucarii am stat un an de zile. De abia atunci mi-am dat seama si am observat ca într-adevar luptele de la Pietrele Albe au avut un mare rasunet în lume. Nu stiam peste ce am dat.Unul dintre ei. tinând de cruda realitate. dar si cu multa dragoste . nefiind agreati politic. N-au reusit. numai prin faptul ca esti român si crezi în Dumnezeu. unde se muncea din greu. ca sa se afle în treaba. de o mare cuprindere sufleteasca. Aveam un fiu de trei ani. De aceea a si insistat prin altii sa ma capteze în rândul informatorilor. Cu noi care am îndraznit sa zicem NU raului. parca. Ajunsesem sef de echipa. noi toti. marturisind trairi interioare. una mai frumoasa ca alta. Dumnezeu sa-l odihneasca în pace. bucurându-ma de aprecierea lui Movila. În anul 1951 începusera sa nu mai confectioneze asa multe jucarii. voi ati vrut sa darâmati Comunismul? Aici o sa-ti putrezeasca oasele. Sa stii!” S-au uitat la mine ca la urs si s-au dus. cei întemnitati.

ramase seful rotariei. de la sefii de sectii. fiind vecini cu comunele. seful rotariei. A mai avut un frate învatator. cei care conduceau rotaria erau cei doi maistri civili: Crisan. rotar de meserie. deci moldovean. Dupa aproape un an a fost schimbat. era aproape de Negresti. împreuna cu Mitoiu. Nicolae al nostru era un om foarte bun.000 de carute din partea armatei. Roescu s-a purtat bine în tot timpul cât a condus aceste ateliere în fabrica. cum îi spuneau ei în limbajul tehnic al lor. erau la locul lor. Toate se desfasurau de la cele mai simple piese pâna la roata data gata pentru fierarie. Seful atelierului era Nicolae Pitaru din Negresti. Acolo erau asezate tot felul de tejghele si cai de confectionat rotile. maistru rotar detinut. si Dragomir. Cel care era mereu cu noi si conducea era Pitarul Nicolae. crezând cu multa putere în Dumnezeu. la facutul rotilor. nu era fixata vreo norma. Asa stând lucrurile. unde se puneau sinele de fier. cam spre sfârsitul lui 1951. În închisoare s-a purtat cu multa demnitate. Ne-am asezat si noi la o tejghea. ajutorul lui. rotaria se organizeaza în trei schimburi. gaterul si al rotariei era ing. De-abia acum se aranja atelierul în plina forma. Comanda era mare. fiind stapâni pe meserie. Pe lânga acestea. jud. unde ni s-au dat niste spite de roata. M-am bucurat de multa încredere din partea lui. sa le finisam. De nastere era din comuna Rusca. rapoartele cu lucrul executat în timpul schimbului de lucru. Ioan Tonea. Comuna Bacesti. Atelierul era destul de mare. numai dupa sase luni. decât numai când lua. jud. Dupa ce ne-am obisnuit cu lucrul. În felul cum se purtau cu noi. De la izbitul . silvic Iosif Roescu.fata de om. înca 2500 de sarete. Lucra numai dimineata. De fapt. Asta însa. unde Mitoiu era preot. Ion Roescu. de strunguri în lemn. Întotdeauna ne aparau în fata conducerii. la încaltat. Atelierul de rotarie era legat de sala strungurilor în lemn. Noi nu prea aveam tangenta cu coordonatorul. gata pentru batut în butuc. Era o vânzoleala si o harmalaie de-ti tiuiau urechile. El a fost judecat în lotul lui Auschnit. L-am avut si eu învatator la Teregova. tot silvic de meserie. Se primise o comanda de 10. În locul lui a venit ing. Coordonator al atelierelor. Pitarul Nicolae. rob ca si noi. trecem la alta operatie. Ing. La începutul activitatii noastre la acest atelier. Resita. Îl cunostea foarte bine parintele Mitoiu. Vaslui. s-a instaurat o atmosfera de mult calm si de prietenie. Vaslui. aproape de Teregova. Era rotar de meserie. De la batutul spitelor în butuci.

Tonea si lua situatia. nea Lae. se încaltau rotile. Lucrul acesta nu-l stia nimeni. Întotdeauna ne faceam un plus de roti peste norma. nu pe om. în obezile care trebuiau montate pe spite. si Gheorghe Ungureanu. Vom vedea ce am realizat si cu normele când voi ajunge la anii respectivi. Realizasem o unitate de credinta si de fratietate între noi. dupa care mergea la forja. Lucrul de la executarea rotilor cerea multa atentie. pentru a avea rezerve. De multe ori mai venea si câte un control de calitate. banatenii. Era numai os si piele. Eu lucram lânga parintele Mitoiu. În fiecare zi. La începutul lui 1952. Eram ca-ntr-o familie. sa mearga. lupta de clasa se ascutise. Mai mult vorbea decât lucra. mai venise si Petru Hamat. Mai bine zis. când va trebui. la lovitul ciocanelor în daltile care pregateau butucii pentru montat spitele. Ca sa te întelegi cu vecinul. trebuia sa te apropii de urechea lui sau sa strigi. finisând un butuc de roata. toate la un loc realizau simfonia muncii. Mitoiu ajunsese seful echipei de rotarie. Cu dalta si ciocanul ajusta spatiile de la butuc. Tot în toamna acestui an. când nu realizam norma pe echipa. tare slab ca fizic. Asta. Îi fusesera degerate picioarele. la râscaitul ferastraului care taia spitele la dimensiunile cerute. sa dea de zor cu ciocanul în dalta. Pe atunci. l-am ocrotit.barosului de 5 kg. în cazul acesta. venea ing. mai era si Nelu Cristea. a fost adus si Lae Orbulescu. mai ales. în anii 52-53. Devenisem buni rotari. De aici si reumatismul. Toti trei eram în acelasi schimb. Cât am putut. ca de restul ne îngrijim noi. Mitoiu si cu mine. Ajunsesem deja la facutul rotilor. se simtea tare bine în echipa. Aveam . unde de obicei ieseam bine. la rotarie. norma se cerea pe echipa. administratia încalecându-ne cu normele. Adesea îi spuneam sa fie atent numai când vine vreun gardian sau altii mai mari. unde i se monta panta de fier. Cu toate astea. apropiatii lui. Asta-i era lucrul lui. Umbla greu de tot. Hamat. cu noi. apoi slefuitul spitelor. unde veneau batute spitele. Destul de des venea la el Aurel Cadareanu de la strunguri în lemn. la terminarea lucrului. Nea Lae însa. Parca-l vad si acum. Mai târziu. Tot aici. Montarea obezilor pe spite era ultima operatie a rotii. decât numai noi trei. cum îi spuneam noi. Pe lânga Lae. niciodata nu-si facea norma la butucii lui.

printre scânduri. În schimb. De acolo. Cât a fost în spital.. Nu dupa mult timp. si aici la Aiud. În vremea aceasta. ne-am mutat afara. din partea biroului politic se încerca o reeducare. La rindea nu se lasau prea usor la curatat. Eram 105 oameni la rotarie. Numai de Toader Bahna mi-aduc aminte. Dar. Hamat si cu mine. roata trebuia curatita pe cant. de bine. Dupa o mai îndelungata chibzuinta a inginerilor în frunte cu Tonea. iar în spate înghetai. Asa am lucrat o parte din iarna lui 1951-1952 si cea din 1952-1953 în întregime. de rau. cu tot arsenalul satanic de la Pitesti. Cel mai greu era la finisatul rotii. un flacau frumos. La început mai sareau aschii cam prea mari din roata. în Aiud. lucram numai noi trei. Peretii erau din scândura. Tot ce tinea de rotarie se instalase în locul nostru. acesta fiind unul din marile ateliere din fabrica. cei care bateam obezile am fost scosi din atelier. fiind facute din lemn de esenta tare. Totul se facea din mâna. înalt si destul de voinic. În schimbul nostru la roate. Se luasera dupa Pitesti. Tonea m-am înteles. ca sa fie un cerc bun. într-o baraca. Comenzile.. Distanta dintre scânduri era mare. S-a facut. Urma dupa aceea curatatul fetelor. unde în mod dracesc s-a recurs la anularea tuturor potentelor spirituale ale omului. totusi. Puteai baga si mâna pe unele locuri. eu îi tin locul de sef de echipa. mai aveam putina caldura. Dupa ce se bateau obezile. În timpul acesta. m-am descurcat destul de bine cu normele. dar pâna la urma. un pas mare pentru rotarie. Platiseram deci facutul frezelor. facuta numai pentru depozitarea materialului. Mitoiu. unde puneam lemne cu nemiluita. reeducarea era precedata de organizarea retelei de informatori. unde iarna. Ca oriunde. Iar din partea detinutilor era Pânzaru Constantin. s-a reusit.multi vrânceni printre noi. nu puteam sa le facem fata. au facut doua freze de curatat. Cum de altfel s-a actionat si la Gherla. una pentru cant si alta pentru fete. ce folos? În fata te pripeai. Mitoiu ajunge la operatie de apendicita la spital. În locul nostru au fost instalate frezele si strungul pentru butuci. Cât despre cei care lucram la facutul rotilor. se curatau tare greu. numarul nostru a crescut. În mijlocul baracii era instalata o soba mare din tabla. fiii Vrâncioaiei din legenda. Le-am uitat numele. de la scut. Cu ing. pâna se rosea. o data cu realizarea frezelor. însarcinat era unul Dorobantu cu actiunea de reeducare. fiind mari pentru noi la rotarie. Din partea conducerii. Obezile. .

cu scopul de a sparge normele. d-ta o sa suferi. La rotarie mereu ne dadeau târcoale. Parca ne studiau în vederea unei anulari sau chiar a disparitiei unuia dintre noi. Ai sa simti tu lucrul acesta cât ai sa stai în . daca ar fi fost cazul sa colaborez cu regimul. Cauta sub toate formele sa ma recruteze ca informator. Pe la sfârsitul anului 1951. cei care ne uniseram în lupta împotriva lor. dar rezervat. Parca era o vara târzie. LA OFITERUL POLITIC În acest timp. unde sef era Ordeanu. când fabrica fierbea în organizarea reeducarii si când reteaua de informatori se structura.” — “Bine. dupa atâta suferinta. Îmi spune sa fiu atent si rezervat. si nu acum dupa atâtia ani de temnita si privatiuni de strictul necesar unui om. Tin minte ca acum raspunsul pe care i l-am dat la sfârsitul discutiilor: — “Domnule locotenent. nu eu. cu securitatea. La ofiterul politic am stat vreo doua ore. Sa nu dau curs liber sentimentului de prietenie. o multime de informatori aveau functii de raspundere. reactionam prompt la fiecare încercare a lor de patrundere si perturbare a sistemului de munca si a armoniei din cadrul echipei. În cazul când eu nu voi primi. domnule. începusera lupta împotriva noastra. mai încercasera sa se strecoare si-n fiecare atelier. sa fiu întelegator. În fabrica. Ce rost are. eu sunt chemat la ofiterul politic. Îmi oferea toate avantajele în fabrica. Era o toamna cu mult soare. vin o multime de noi oameni în fabrica. Si ziua se anunta frumoasa si calda. pe lânga faptul ca mereu voi face izolari.Aceasta functiona ca acele de ceasornic. Ba chiar si libertatea sub o forma oarecare. de control al muncii de calitate si al productiei. cam pe la orele 10 înainte de masa. voi primi batai si chiar promisiuni de moarte. Ba. Ion Bohotici la el. la rândul nostru. Stau de vorba cu el asupra atitudinii ce trebuia luata în fata studentilor veniti de la Pitesti. d-le locotenent. mai ales ca cei mai multi venisera de la Pitesti. Daca vreun vechi cunoscut sau fost prieten vine la mine. în timpul liber de masa dupa prânz. obtinându-le din zi în zi tot mai mari. prin octombrie 1951. Stiam prin ce trecusera ei si înca mai îndurau si acum. A încercat sa ma convinga de orientarea sanatoasa a regimului comunist. atunci întelept era sa fi facut acest lucru pâna a nu intra în închisoare. El lucra la mobila fina. Cu un cuvânt. sa ma terfelesc acum. Noi. Printre ei erau multi studenti de la Pitesti. Ma cheama. atunci se anunta sumbra perspectiva de a nu mai iesi din închisoare.

” Ma întreaba si nea Lae Orbulescu de vizita mea la politic. Altfel ne confruntam cu umezeala si noroiul în baraca. Bine ai facut ca l-ai respins si l-ai pus la punct în felul asta. an care avea sa aduca unele schimbari în organizarea muncii în fabrica. Mares. . Este drept ca la dosarul nostru este trecuta aceasta scoala si calificarea de rotar. se apropia masa de prânz. asistând la cursuri. Când m-am întors în fabrica. A râs si mi-a spus sa nu-mi pese si sa-mi vad de treaba. cursantii scolii de rotarie. dar sa fii cu mare bagare de seama la cele ce faci si ce vorbesti. la mine au început sa curga belelele. am intrat în fabrica drept muncitori calificati. Repede cu lopetile si maturile aruncam zapada afara. prin directorul ei. si pe Nicolae Pitaru. cu ei eram împreuna. aceasta scoala. Iata ce ma sfatuieste Ion: — “Mai Tase. când batea vântul tare si ningea. detinut. caruia îi spun totul cum a fost. si parintele Mitoiu. Am urmat aceste cursuri. acum sa te tii la belele pe capul tau. Cauta sa ma plaseze la muncile cele mai grele.. Cât mai putina vorba. Ma întâlnesc si cu nea Victor Târu. politicul îmi purta sâmbetele. Prindem si anul 1952. Iata ca timpul nu sta pe loc. meseriasi. Burta ardea si fundul îngheta. civili. tin sa va spun unele lucruri mai importante petrecute în fabrica. În repausul de masa vine Ion Bohotici la mine si ma întreaba ce a vrut politicul. Ma încurajeaza si el ca toti ceilalti. I-am spus totul cum a fost si cum au decurs discutiile între noi. IARASI LA ROTARIE Ne bagam în iarna cu perspectiva de a lucra tot în baraca aceea afurisita.închisoare. Dar. Ei erau cei mai apropiati prieteni ai mei. El îsi face datoria si meseria de politic. Pâna a nu trece. Dupa orele de lucru în schimb. De multe ori. timp de 6 luni. Zi de zi. zapada s-asternea pe noi. Începând cu martisorul anului 1952.” Asa se face ca. Trec zilele si eu uit de conflictul cu politicul. În oala asta erau si Petru Hamat. în anul 1952. de fapt. iar noi suntem obligati sa ne aparam. noi. prin golurile dintre scânduri. cei care urmam aceasta scoala ramâneam si schimbul II în fabrica. s-a initiat un curs de rotarie de catre conducerea fabricii.. unde în acelasi timp te frigeai. Cu toate acestea. un adevarat consiliu de familie l-am tinut cu Petru Hamat si cu parintele Dumitru Mitoiu. Începutul de iarna si sfârsitul de an se savârsesc. dupa aceasta solicitare a politicului. Profesori îi aveam pe maistrul Crisan si pe Dragomir. În cursul anului 1951. spre toamna. dar si înghetai.

Îmbracati sumar. îsi îndreptau privirile spre cerul albastru. Deci. Iata. Într-o zi. care îi are în primire.” Ofiterul politic. Era îngerul nostru pazitor. Cu satisfactia vizibila. Ajunge la mine si la Mitoiu. ofiterul politic îi cere lui Mares sa ne dea pe mine si pe Mitoiu la cea mai grea munca din fabrica. Pe coridor. o zi calduroasa de august. scârtâitul gaterului ce despica nemilos lemnul de brad. Petecul acela de cer. zanganitul de tabla. oamenii acestia sunt la munca cea mai grea. scrâsnetul strungurilor de lemn. Noi. în fata noastra. întrebând pe fiecare cum îl cheama. nu facusem nimic rau. Ne întreaba de nume si zice: — “A. Un furnicar de oameni desculti sau lipaind în galenti de lemn se misca febril. cu inima tremurânda. care iarasi insista sa ne dea la o munca grea: — “Tovarase ofiter. Nu ne scapa din ochi. Nici nu ne cunostea bine Mares pe noi. Îl ia mai la o parte pe Pitaru si-l întreaba de noi doi. voi sunteti Mitoiu si Berzescu? Bine. Voi sa fiti linistiti si sa lucrati pe mai departe aici. unde lucram. gândind la libertate. îi spune politicului. nu mai întelegeam nimic. izbite de baroase grele. Alt loc nu mai am. se deschide o usa de fier. de acolo de sus primeam noi tarie si dârzenie. În jurul prânzului. urmam cursurile de calificare. cu puritatea lui. Crisan.Maistrii civili ne mai strecurau câte ceva din cele vorbite la administratie împotriva noastra. mergem la Celular. În închisoare. de noi n-a uitat. astai. încaltati numai în galenti de lemn. gardianul ne . în pantaloni si camasa. însa. însoteau 24 de ore din 24 de ore viata cruda si nemiloasa a condamnatilor politici. Vine la noi la atelier. Dupa discutia asta vine la noi Pitaru si ne spune despre cele discutate cu Mares. nu-i nimic. Vuietul de ciocane. Ne uitam nedumeriti unul la altul. ne cere sa-l urmam. fabrica nu se oprea din lucru. la atelierul de rotarie. acum. lânga noi este tov. Vine si 23 August 1952. când Mares ne cunostea. Acolo coborâm pe scari în jos. Dupa el. Nu era de prima data când îi cerea lucrul acesta. la beci. Era si Crisan acolo. În lupta de zi cu zi. mânat de treburi prin ateliere. geamatul obezilor de la rotarie. în echipamentul vargat al închisorii. ne îndemna la rezistenta. Pe fetele noastre se citea suferinta si durere. Ne rugam Domnului ca din suferinta sa ne faca punte spre biruinta. în timpul acesta. îsi face aparitia un gardian si întreaba: — “Cine-i Mitoiu Dumitru? Dar Berzescu Atanasie?” Asa. îmbracati sumar. PATRUZECI DE ORE ÎN CAMERA DE TORTURA Era vara anului 1952.

De la o vreme. Am rezistat patruzeci de ore. sorbind aer mai curat. Fripti de sete. întrebându-ne ce mai vrem. gardianul se apropia de usa. a venit directorul închisorii. cu fetele brazdate de sudoare. Nu mai puteam respira si rezista. Toti eram nedumeriti. Când ne apropiam. închideau usa. la lumina becului de afara am vazut peretii celulei. Le-am pus una peste alta si ne asezaram cu rândul ca sa ne odihnim cât de putin. cu vadra în mâna. începusera sa ne chinuie setea si foamea. cu un sadism extrem. ofiterul si gardianul. Noroc cu galentii. izbiti cu capul de pereti. lânga perete. cu capetele plecate. ca sa putem bea. Ceream apa. Umiliti. zâmbind. priveam cum apa era aruncata pe jos. fara aer. Erau tencuiti cu ciment si stropiti cu pete mari de sânge. Usa se deschidea si aparea câte un ofiter. fiind lânga usa. Lipsa de aer se facea tot mai simtita. Când s-a deschis usa. Stateam rezemati de pereti. ne vâram nasul în crapatura acesteia. fara apa. Un aer înecacios de urina si de fecale se simtea tot mai puternic. fara mâncare. ne rugam în tacere sa ne ajute Cel de Sus. Aerul era greu mirositor si umed.împinge înauntru si trânteste usa dupa noi. Pe jos era apa pâna la glezna.” Dupa patruzeci de ore. Ne trezim în bezna. Parintele Mitoiu si cu mine. Am crezut si am biruit. ne-a asezat pe un singur rând. Tot mai mult simteam lipsa de aer. la ordinul ofiterului. fara lumina. În întuneric. Satisfacuti. În fata noastra. De ce ne-au adus aici? Ne rugam lui Dumnezeu sa ne ajute sa trecem cu bine si peste aceasta încercare. Camera nu avea nici o fereastra si nici bec. ne tineau de cald si ne protejau talpile picioarelor. ordona unui gardian sa aduca doua galeti cu apa. am gasit bucati de caramida. Parintele Mitoiu se ruga pentru noi toti. Pe loc. dar mai ales setea. Acolo unde pluteau fecalele. arunca apa pe jos la picioarele noastre. ne rugam lui Dumnezeu sa ne dea tarie. vei birui. Cine stie câti or fi murit în chinuri. ne-a scos din camera. Eram nouasprezece oameni. Am învatat un lucru. la orele 7 dimineata. în ziua de 24 august 1952. capitanul Dorobantu. Si ne-a dat. a . mai se aflau si altii. Pe jos. înjurându-ne si îndemnându-ne sa bem apa de pe jos. — “Daca ai credinta si te rogi cu toata caldura sufletului tau. Nu eram singuri. cu gurile cascate dupa un pic de aer. care nu era altceva decât o camera de tortura. cu picioarele în apa. zapuseala ne strivea. Moartea îsi lasase pictata fata pe zidul celulei.

nu prea le venea la îndemâna normatorilor. La rotarie era un student. Pielea s-a zbârcit pe picioare. În secret. Radu Gyr a cântat suferintele noastre ca nimeni altul. Avea o voce cam ragusita. la Gherla era în toi. masurându-ne de sus pâna jos. cu tot dinadinsul. cu martori. nu puteau mari norma pâna nu vor realiza o cronometrare pe fata. Niciodata n-am facut-o în mai putin de 60 de minute.trecut prin fata noastra. Nici nu mai stim cum am trecut prin viata. din toata fabrica. cu ochelari. Era un plan al lui de a ne purta sâmbetele. În timpul acesta. în gând. soldurile si spatele erau întepenite. Nu stiau însa de unde s-o apuce. Ne uitam unul la altul zâmbind. o aratare parca. banatean de origine. Mitoiu. multumeam lui Dumnezeu ca ne-a ajutat sa iesim cu bine din aceasta încercare. înalt si putin adus de spate. fiecare din noi trei. ei ne-au cronometrat. Tinerii de atunci suntem batrânii de azi. Hamat si cu mine. pentru a duce pe mai departe lupta noastra împotriva comunismului. roata asta cu gâlceava era facuta parca pentru expozitie. Pânza informatorilor se întinsese peste tot în fabrica. de betivan. DIN CAMERA DE TORTURA LA ROTARIE Asa se explica faptul ca politicul. ne durea capul. o voiau majorata. Astfel. Hamat si cu mine. în toamna anului 1952. Acum în toate sectiile se voia majorarea normelor. Dupa izolarea aceasta din beciul celularului. Cu toate acestea. în medie faceam câte 15 roti. Îndemn tinerii de azi sa preia stafeta de la noi. Nu stiu cum s-o fi întâmplat treaba. Acest lucru ne ajuta la realizarea normei pe echipa. ascunsi fiind dupa stiva de roti. nici o greseala la executie. sef de echipa era tot Mitoiu. Norma era de 8 roti. cu norma de 8 roti. În schimb. Fiecare. Petrica Iosif. Faptul acesta. ca sa . ne-a luat numai pe noi de la rotarie si înca 17 oameni din fabrica. Ei. demonstrativ. si ne-a spus: — “Acum mergeti în fabrica si sa le spuneti detinutilor ce ati patit în ziua de 23 August!” A fost o demonstratie de forta comunista împotriva noastra. Mitoiu. de repetate ori am fost cronometrati la facutul unei roate. Oamenii politicului ajunsesera normatori. dar aveam puterea de a zâmbi. La Pitesti esuase. În cadrul echipei. eu cu Mitoiu deveniseram foarte atenti la tot ceea ce se întâmpla în apropierea noastra. si nu om. de care ne dam toti seama ca ia amploare. a fiecaruia. iar la Aiud nu putea prinde teren. Am rezistat. Faceam rezerve. dar parca eram întelesi noi trei. Se încearca o actiune de reeducare. subtirel.

de data asta.nu putem face roata în mai putin de 60 de minute. În timp ce Vestul aluneca în abisul necredintei. la o traire întru Hristos pâna la mucenicie si sfintenie. la . se ridica pe plan spiritual. Cu toate pornirile de iad ale Aiudului. de-abia acum se va înscrie. Estul se ridica în înaltimile spiritului. ba se ajunsese chiar la un cult al omului. Omul de aici îl gasea pe Hristos. 1). aici. În Aiud. Aducerile aminte despre rotarie si anul 1952 ma fac sa zabovesc mai mult si sa povestesc tot ce stiu. odata. Ori la lumina zilei. unde jertfele omului au ajuns de ordinul zecilor de milioane. anulat ca valoare morala. ca tot el a gresit. când am fost internat în spital. În concluzie. pe buna dreptate. tot el fiind. când eu n-oi mai fi. tot la 8 roti a ramas pe schimb ca norma. n-au reusit sa depaseasca numarul de 8 roti pe schimb. cu statele din spatele cortinei de fier. Poate ca. spre îndumnezeirea omului. Petrica Iosif stia ca si eu. dupa stiva de roti. omul era ucis. la realizarea unei adevarate istorii a Golgotei noastre. se îndeparta de Hristos. traind întru Hristos Iisus. fiind întuneric. suntem banateni si-n particular ne-a cronometrat pe ascuns. O istorie a Aiudului. totusi a fost si o cetate a spiritualitatii neamului nostru. Ne punem. I-am raspuns. dar si a satanismului în anularea omului ca valoare spirituala. pierdea pe Hristos din sufletul lui. sa recunoastem ca se poate mai mult. La acest raspuns nu se asteptase de la mine. Radu Gyr a adus pe Iisus în celula. În timpul când Vestul a ajuns la un grad mare de prosperitate. De ce acum nu vrem sa facem acest lucru. Se înalta. Iisus în Celula poate fi considerat un imn al îndumnezeirii omului. s-a ajuns la o spiritualitate înalta. satanic organizat. a omului ca entitate. nu s-au putut realiza mai multe roti. cu cei din imperiul gulagului. sub cortina de fier. 2). ajungând poate pâna la idolatrizarea insului. întrebarea fireasca: Cine este cu adevarat în Europa. Pot sa spun ca-n timp ce Apusul se ridica realizând un maximum de civilizatie. de a urca norma. marturiile mele vor prinde bine unui istoric. un maximum de nivel de trai al omului. bun român. pâna în mai 1953. când omul ca entitate a fost idealizat. Cât am mai ramas în fabrica. Estul. L-a coborât de pe Cruce si L-a adus alaturi de noi pe rogojina cu libarci. Aici. cu Hamat împreuna. cetatea suferintelor. când cercul luminos al cercetarilor istorice va insista asupra lui. Oricâta stradanie din partea normatorilor. Deosebirea între Vest si Est este mare. Am realizat 15 roti în timp de 8 ore. Fiind ascuns dupa stiva de roti. n-a vazut bine ceasul.

de ce nu? Îl aveau pe Vasile Arama. L-am cunoscut bine pe nea Vasile. salupa prinde contur. 1952. tinutul Hertei si Bucovina. este asezata pe un car. Nea Vasile. asa cum noi. Vopsita. special amenajat. de la Interne. si pe fiul sau. dar n-au reusit. neglijând sau chiar uitând cu premeditare de fratii nostri din Basarabia. nea Vasile Arama si fiul sau nu mai vin în fabrica la lucru. Cei din conducerea închisorilor. Si asa. Au încercat sa-i angajeze pe altii. vazându-se cu o salupa data la apa. cersim cu caciula în mâna intrarea în Europa necredintei. dupa care. Unde? Nimeni nu stie. Asa se face ca mai comanda la înca o salupa. o duc la gara. îsi alege oamenii. Securitatea a speculat pâna la sânge toate posibilitatile de creatie ale detinutilor politici. cum de altfel era si fiul sau. în câteva luni. cu multa pompa. formata din oameni foarte buni. cei de la interne au socotit sa construiasca o salupa pe Dunare. SALUPA Tin sa amintesc si de acest episod destul de important în viata de rob al Aiudului. azi. în curtea fabricii. si a doua salupa prinde contur. pe partea atelierelor de fierarie. Dupa un timp. sau de mare. Se apuca de lucru. Chemarile s-au repetat. facându-si din om Dumnezeu? sau cei care. Disparusera. În urma tratativelor duse cu cei de la Interne si cu Mares. Vasile Arama si fiul sau au fost chemati la politic. mucenicind L-au gasit pe Dumnezeu? Cei care. cum este Dunarea. salupa-i buna de dat la apa. La salupa se lucra de zor. ca mai batrân si cu experienta. în lumea Mondialismului. Cum specialisti aveau. Desi Aiudul se afla la mare distanta de un fluviu navigabil. în celula. inginer specialist în constructii de nave. Vasile Arama se prinde sa construiasca o salupa. L-au avut pe Iisus lânga ei. maistru constructor de nave de la Constanta. asteapta sa-si ia zborul. corecti si cinstiti. a Europei spiritualizate. Printre cei care au fost . gasindu-l numai aici pe Dumnezeu. unul si unul. Era un om cinstit si corect. în toamna aceluiasi an. Într-o buna zi. directorul fabricii. fara nici un rezultat. Asa îsi face o echipa de lucru.vreme actuala? Cei care L-au pierdut pe Dumnezeu. prinsesera gustul constructiilor navale. Nimeni nu se prindea sa duca lucrul mai departe. Spre toamna. culcat pe rogojina cu libarci? Va veni vremea când Vestul va cersi intrarea în spiritualitatea noastra. a Ateismului. Dupa o luna de zile. Lucrul de la salupa a fost întrerupt. Într-o buna zi.

întâi treceam pe la nea Ghita Brahonschi. Ianu. tinând la stors. cu o mare întârziere. Prin fabrica. ocrotindu-ne parca. ne sunt repartizati patru oameni în echipa noastra. Era bun prieten cu Vasile Arama. Se stie însa ca dupa o luna de anchete ale politicului. Voiau sa sparga blocul nostru. Adesea. nu stiam ce sa facem. Totusi. De fiecare data. prietenii si cunoscutii nostri îi spuneau “Popa Rotila”. Crihana îsi dadea seama ca. Cu toate amenintarile la adresa lui. nea Vasile si cu fiul sau dispar din Aiud. ne aduceam aminte de Lugojul nostru si de vremuri mai bune. pe care tineam neaparat sa-l vedem în fiecare zi. în vorba cu el. alaturi de Ion Constantin si Ilie Ghenadie. ne mai întâlneam cu mai multi prieteni si cunoscuti. n-a vrut sa-l umileasca. Ne încuraja. Lucra la tinichigerie. facându-ne sa ne simtim si noi mai tari si încrezatori în destinul nostru. la rotarie. Ne fusesera bagati pe gât. Din ele îi duceam de fiecare data si lui Ianu Mocanu. Drept semn al prieteniei. El se amuza. A fost unul din conducatorii miscarii de rezistenta din Banat. Sef de echipa era tot Mitoiu. Întotdeauna avea câte ceva de spus. ROTARIA PE FIR Mitoiu si cu mine ne facuseram obiceiul ca. Ne primea cu multa bucurie. care în acelasi timp erau si informatori. acum când trecusera atâtia ani. Cu repartizarea celor patru oameni în echipa noastra. însa. Cu el aveam multe de vorbit. În drumul nostru spre atelier. de pe vremea lui Antonescu.solicitati s-a gasit si ing. n-a uitat. Un carturar de seama si un mare român. De la Brahonschi mergeam la Sebastian Mocanu. din Lugoj si el. Eu uitasem treaba asta. Cumparam fiecare câte 700 de tigari. Era în închisoare din 1941. la construirea salupei. Normatorii. sa trecem mai întâi pe la prietenii nostri de la alte ateliere. Dumitru Crihana de la Timisoara. demn si corect. unitatea noastra de la rotarie. De fiecare data îl vedeam si pe Victor Târu. Într-una din zile. n-a primit sub nici o forma sa lucreze mai departe la salupa. A ramas acelasi om cinstit. Eu cu Mitoiu aveam dreptul la tigari. El lucra aproape de birourile fabricii. Pitaru ne ajuta . a doua salupa a fost terminata. Ne trata ca pe fratii lui mai mici. Printre ei era si Petconi Aurel. conducerea se afla într-un impas. Era o fire extrem de prietenoasa si cu multa disponibilitate. atunci când intram în fabrica. cu tot dinadinsul. erau mereu în jurul nostru. Cumva îngrijorati. mi-a trimis cu dedicatie un exemplar din cartea lui Mântuirea.

“Trio Rotaria”. Trebuia multa forta si rabdare. Mai ramânea o treime. picând pe mine sa-i instruiesc în aceasta operatie. Spargatorii mei de norma nu faceau fata.. dincolo absurditatea normatorilor din fabrica. În felul acesta. Ea trebuia batuta ca sa mearga fortat în butuc. De protestat. Cât au realizat. Acolo erau doua baroase mari si cu toate uneltele necesare acestei operatii. si înca ce mai transpirau. Ce facem cu ei? ne întrebam noi. dar nu le ziceam nimic. faceam cu burghiul loc de intrare pâna la doua treimi din butuc. treaba tot nu mergea. dar nu prea era corect. Norma era de 8 roti pentru ei patru. nu puteau protesta. Pitaru ne-a aratat o smecherie. Bucsa blestemata. Erau prietenii lor si ai politicului. ca sa mearga mai repede. Le arat ce trebuie sa faca. de-abia au reusit sa bata bucsele la doua roti.. ca lucrul tot nu-l realizau asa cum trebuia. Se schimbau la baros. Prin bataia ei îsi facea loc de intrare. câltos. Când am batut noi bucsele. noi reuseam sa facem norma. azi asa. sa scapam de ei. ce-ati facut cu oamenii aia de la bucse. În cazul asta. Se framântau de nu-si gaseau locul. Hamat si cu mine.. Noi îi urmaream. atât le-am trecut pe situatia data de ing. ca sa-i dam la batut bucse. Fac eu o propunere. Hei. Ma duc cu ei la locul unde se bateau bucsele. Mitoiu. Transpirau. la rotile venite de la atelier. cu tot dinadinsul. Si-am scapat. care era din lemn de ulm. Acesta-i lucru.mult de tot. Zis si facut. unul dupa altul. dar mai ales al lui Mitoiu. altul nu-i pentru ei. gata pentru forja. vlajganii mei. cum ne spuneau cei din fabrica. Bucsa din fonta era cu doi milimetri mai mare în diametru decât gaura butucului. Lucrurile se desfasurau în favoarea noastra. Voiam. oamenii mei n-au mai venit la lucru la rotarie. mai mult sarea în sus decât sa intre în butuc. Era cea mai grea munca din rotarie. Dupa o saptamâna de truda. Nu iesea din cuvântul nostru. S-au apucat oamenii mei de lucru. Tonea. ca nu mai vreau sa vina la rotarie?“ . Vine Pitaru la noi râzând si-i spune lui Mitoiu: — “Parinte Mitoiu. Broboanele de sudoare începeau sa curga pe fruntile lor. pe care bucsa trebuia sa o strapunga fortat. Ne uitam la ei. cei patru veniti erau destul de tineri si voinici. tinem un consiliu de familie. S-a aprobat propunerea mea. Tot schimbul. mâine asa.

Ofiterul politic avea un cuvânt greu de spus în alegerea celor care urmau sa fie izolati. Asa cum se întâmpla în toate închisorile din tara. ne îndreptaram cu mai mult îndemn spre celulele noastre cele de . de care ma lega o sincera prietenie si o dragoste de frate. Acela a fost anul 1952. atât în cordonul de paza al închisorii. la bucse au ramas tot cei ce au fost înainte. În ajun de Craciun lucram în fabrica. ce sa facem cu ei? Nu-s buni de nimic. da frumos ati scapat de ei. unde pe-o parte ne frigeam. În Aiud s-a bucurat de mult respect. Îl asteptam cu neastâmpar de copii. ca o reduta greu de cucerit. Iata-ne în luna decembrie. punerea în lanturi sau izolarea în camera de tortura a celor mai periculosi detinuti. Erau de-ai Vrâncioaiei. de muntii prin care am umblat ca frati de cruce. toti unul si unul. Cu cât normatorii ne presau. bataile. Cu cât era însa prigoana mai mare. ca sa mergem în Celular. Ne pregateam cu totii de colindul ce avea sa fie în noaptea de Ajun. Eram ca o cetate. cu atât noi ne înaltam mai sus în spiritualitate si rezistam mai mult. venea la noi mereu. Când eram în schimbul de dimineata I. Asa eram când ne pregateam sa înfruntam înc-o iarna. iar pe alta înghetam. Tot în acest timp. În toate zilele marilor sarbatori crestine sau în zilele sarbatorilor comuniste. CRACIUNUL ANULUI 1952 A venit si-n Aiud Craciunul (articol publicat în saptamânalul “Lugojul” nr. Ne împrietenisem bine de tot cu el.” De aci încolo. fost ofiter de meserie. apropiindu-ne de Nasterea Domnului. ba chiar mai mult. Cum am iesit din fabrica. Aveam niste oameni din Vrancea în aceasta echipa. De unul singur îmi aduc aminte mai bine. cu perchezitii. mai. cea din 1952-53. Asteptam cu înfrigurare scurgerea timpului. mâncare slaba si paza dubla. Îsi faceau loc din plin înjuraturile.” — “Mai parinte. Vasile Valusescu. Ati facut o treaba buna. si-n Aiud se iau toate masurile de paza si de aplicare a unui tratament aspru asupra detinutilor. Începuseram sa uitam de câte ori am petrecut în închisoare Sfântul Craciun. 19 din 18-25 Decembrie 1991) Iisus se naste si-n spatele zidurilor reci si groase. care stiau cum sa lucreze. în fiecare zi ma întâlneam cu Iosif Ripan. suspendarea plimbarilor. cu atât noi strângeam rândurile. Deseori. Astia numai ne-au încurcat. în spatele gratiilor si usilor ferecate. tot în baraca. ne aplicau un regim de teroare. cât si pe coridoarele Celularului. în repausul de prânz.— “Mai Nicolae. la Petrica Hamat si la mine. Nu fac treaba. care a luptat în grupul lui Spiru Blanaru. vorbeam de Lugojul nostru. La rotarie viata pulsa si prietenia se închega tot mai mult. Lasa-i sa se duca.

El ne spunea ca nu mai este al lui. Colind sfânt. regulamentul nu mai permitea deschiderea usilor. ne dam de stire unii la altii. Colindul. Din gura lui am cules laude si îndemn la rezistenta. vestind si preamarind pe Noul Nascut. ca putem începe colindul. vedeam aievea chipul sfânt al mamei. din glasurile stramosilor nostri. patru la numar. Gardienii bateau disperati în usi cu pumnii. Întelesi fiind cu totii. Ascultau uimiti colindul. scânteind în noapte. ca dupa ora închiderii (21). colindând. La fel. Închiderea s-a facut. “A venit si-aici Craciunul”. cu mâinile înfipte în zabrele. Ori. de parca am fi fost liberi sa mergem cu colindul. Este poetul patimirii noastre. În noaptea aceea nu s-a deschis o usa. Ne pregateam de sarbatoare. Pruncul Sfânt Hristos Iisus. Noi. Îl pastrez în minte si-n suflet pâna la moarte. în scutece înfasat. Simt si azi cum. Am avut fericirea sa stau cu el mult timp. Cu ochii pironiti în ele. cu ochii aprinsi. Era creatia lui. ma coplesea. traia din farmecul colindului. prin alfabetul “morse”. cu infinitul numar de stele. parca venea de peste veacuri. Radu Gyr sigur colinda si el cu noi. cu inima zvâcnind în piept. cu expresia fetei din copilarie. la început abia auzit. În sfârsit. fiind peste 300 de celule. Dupa ora închiderii. ca Radu Gyr. începem colindul “O. continuând apoi pe aceeasi melodie. al . toti cei din celula. de undeva. cu obrazul siroit de lacrimi. ci al neamului nostru românesc. din stramosi mostenit. semnalul de colinde s-a dat. sa încetam. în toate cele peste 300 de celule. a neamului românesc. versuri de Radu Gyr. În aceste momente de înaltare spirituala si de traire adânca a fiintei noastre. înfipt cu mâinile în zabrele. practic ofiterul nu putea face nimic. cu caldura sufleteasca de parinte. apoi din ce în ce mai tare. strângându-ma la pieptul lui. al Aiudului întreg.toate zilele. ma fascina. ca la sfârsit sa cânte si ei cu noi. Populatia civila s-a adunat în jurul închisorii. al tatalui albit si îmbatrânit de vreme. extaziati. Nu cred ca a fost vreun scriitor care sa cunoasca o mai mare satisfactie si multumire sufleteasca si un adânc respect pentru opera lui. Era un cer senin. El era patriarhul nostru si comandantul nostru. cu ochii înfipti în stele. ce veste minunata”. În noaptea aceasta de Craciun. A cunoscut în aceste clipe cele mai coplesitoare sentimente de multumire si de omagiu adus celui mai mare poet care a cântat durerile celor din închisoare. dintr-o celula. decât în prezenta ofiterului de serviciu. laudând si preamarind pe Cel prea Înalt si Sfânt. usile s-au ferecat. cântam colindul de care vuia tot vazduhul.

Noapte de noapte. Tauber Carol. era si un ungur. Parca-l purtau îngerii si nu diavolii. faceam saltul în nemarginire. Eram extaziati. Eram în Dumnezeu si Dumnezeu în noi. ca traiau împreuna cu noi maretia Nasterii Domnului. în dumnezeire. Cum a trecut peste capul nostru. Simteau si ei. Se uita Petrica Hamat la mine si-i parea rau ca-s bolnav. noi. Clopotele Aiudului. prin dangatul lor. Prin aprilie 1953. A început ancheta. Toti aveam impresia. numai noi stim. nu precum cei din parlamentul tarii noastre. Mâncarea s-a înrautatit simtitor. am ajuns. Realizau simfonia clopotelor din stele. Dintre noi. egali în drepturi si-n obligatii. A doua zi. asa cum nu sunt multe azi în lume. cumva. zbura în înaltul cerului. iar noaptea. Am simtit si trait adânc aceste momente sublime. transpir tot mai tare. Eram oameni cu totii în fata lui Dumnezeu. Cu ele se încheie maretia sarbatorilor Sfântului Craciun din Aiud. . Pacea si dragostea ne-au fost chezasie. perchezitiile si înjuraturile îsi facusera loc. cu multa disponibilitate unii fata de altii. În aceste marete clipe. Eram ca fratii între noi. al fratilor si surorilor. În acele clipe. Înduram în tacere. Aiudul. ne mângâiau surghiunul. prin colindul nostru din marginire. Cu noi împreuna au trait acele clipe fericite de Sfântul Craciun. Se dezlantuise un regim de teroare. sa iesim si din iarna asta grea. asa cum am mai spus. * În baraca noastra. boala da peste mine. de ziua Craciunului nu s-a lucrat aproape nimic. pe de o parte ne frigeam.sotiei cu fata brazdata de durere. acordate într-o armonie cereasca. rotarii. noi. cei fericiti în timpul colindului. de o energie nestiuta luminat. În fabrica. La fel si parintele Mitoiu. puteau sa se deschida usile toate. ca noua nu ne mai era frica de nimic. cel mai mare era Mitoiu. ne-am luat plata. gardienii sa ne ucida. N-au gasit nimic. în timp de iarna. în noaptea aceea. iar pe cealalta. Încep sa fac febra si sa tusesc. al bunicilor albiti si ei de timp. Conducerea ne-a platit politele. Ne-au suspendat plimbarile. lucrând de zor la realizarea rotilor. Tin sa mentionez ca împreuna cu noi în celula. Pofta de mâncare nu mai aveam. Îi voiau pe cei care au organizat colindul. Polgar Stefan si un evreu. ca cetatea infernului. cei din spatele usilor ferecate. ca si noi. Maistrii civili ne respectau si nu ne faceau zile grele. strân-gându-si la piept pruncul parasit de mine la patru luni. în plina primavara. înghetam. al unchilor si verisorilor si al prietenilor cinstiti la suflet. de Sfântul Craciun. Traim înca acele clipe fericite din miez de noapte. ca un castel fermecat. de azi. unde noi.

drumurile noastre se despart. în fabrica. se constata ca am un infiltrat TBC la plamânul stâng. m-am retras în mine pâna la mutenie. în curte. cu fata brazdata de gânduri si dureri. pâna în 27 noiembrie 1957. Totul se încarca în carute. a acestui an. Nu mai puteam face fata lucrului. unde te mai duci?” Cu alta ocazie. în trei schimburi. Cu mine erau mai multi curiosi. Se adunase mult rumegus de la gater. mai. Aveam. Se realizase “Trio-Rotaria”. Nu departe de unde am iesit era grupul de oameni de la Zarca. prin luna mai. Ajuns acolo. mult talas de la strunguri în lemn. îsi spuneau unii altora: — “Uite-i. Acesta trebuia scos din fabrica. Dupa miezul noptii. Asa ne ramasese numele în tot Aiudul. ies din baraca. Lucrul din fabrica. pentru o corvoada. Asa am ajuns sa fiu internat în spitalul din Aiud. Pe ceilalti nu mi-i mai amintesc cum aratau si cine erau. În repausul de masa. si anume sa faca curat. Febra era destul de mare si pofta de mâncare mi se taiase de tot. Ce eram eu . de la prânz. Munca aceasta era din cele mai grele. Si acum îi pastrez imaginea vie în sufletul meu a acestui om cu figura de dac. când lucram în schimbul III. când ne vedeau pe toti trei împreuna. condusa de “Popa-Rotila. Ma apropii mai mult un pic de ei. SPITALUL I. DIN FRAMÂNTATUL AIUD. pentru putin timp. ma arunca pe un pat al spitalului. Aiudul anului 1953. la care împingeau oamenii. într-o buna noapte. Eu apuc drumul spitalului. sunt adusi de la Zarca mai multi detinuti în fabrica. tuberculoza pulmonara. Unul de lânga mine-mi spune: — “Uite. în curtea fabricii. Munceam la rotarie. Uluit. în conditii precare. unde aveam sa stau patru ani si câteva luni. Sa ne întoarcem pentru o clipa la anul 1952. a primejdiei. ca a plecat “Trio-Rotaria” prin fabrica!” Ceea ce pot sa va mai spun despre aceasta unitate a noastra este faptul ca se baza pe dragostea frateasca dintre noi si pe hotarâre în fata dusmanului. MAI APROAPE DE RADU GYR. Încarcau rumegusul în carute si-l scoteau afara din fabrica. dar nu prea tare. într-o lupta fara egal. când ma eliberez din Aiud pe baza conditionalului de munca. ma. dupa examenul medical si controlul la raze. ma sleieste de puteri. ca erau paziti de multi gardieni. strigau dupa Mitoiu: — “Mai Popa Rotila.” M-am uitat bine si l-am vazut. cât se poate. În aceasta vara. pe la orele 1. când ne mai duceam pe la unii sau altii.Era nascut în 1916. ala cu fruntea lata este Nicolae Petrascu. Era îmbracat în haine vargate. deci. pe la orele 23. În mai 1953.

seful sectiei . În curtea spitalului era locul de plimbare. Era doctorul Constantin Uta. un gardian. aici parca eram picat din luna. Nu cunosteam pe nimeni din camera. condamnat din 1941 de catre Antonescu. Ma rugam mereu.mai mic de statura. slabi si galbeni la fata ca turta de ceara! Oare. Febra începuse sa mai cedeze. Ma vedea timorat. priveam în jurul meu descumpanit. febra a mai scazut pâna în jur de 37. ca pofta nu aveam deloc. Din nou aceeasi stare de spirit. Începusem sa ma regasesc. acum ajunsesem si mai mic si prapadit. Doamne. Parca concerta moartea în salonul acela. Arpacasul acela. Doamne. din Celular sau din fabrica. lucrurile asa stateau. Raspundeam la întrebarile lor. De obicei ne plimbam. nu primeam aproape nimic din cele ale tratamentului. Paream mai linistit. La început de iunie 1953. nadajduiam în mai bine. Salonul unde eram internat era plin de bolnavi. spunându-le ca vin din fabrica. Cu multa bagare de seama ma instalez la locul meu. Cu spaima în suflet. sub geam. De mâncare. Era medicul sectiei a . dezolanta. cu ochii holbati. ca totul se va termina cu bine. Doamne. si-n neputinta mea.4. m-am trezit de-abia pronuntând cuvintele: — “Scoate-ma. Când ma uitam la ei. Aici erau priciuri cu etaj. Ajunsi la sectia a II-a. mi-am zis. Pe rând. Schimbând locul si oamenii de la spital. Într-o dimineata ma anunta sa-mi fac bagajul. Era mai slaba ca-n fabrica. Alta data n-o mai terminam. Si totusi. Pe patul de spital. trecând si prin spital. Pofta de mâncare însa nu mi-a revenit. Dupa un timp intra în camera un detinut de statura mijlocie. veneau la mine ca sa ne cunoastem. nici nu mai puteam vorbi. Sa nu ma sperii. din iadul acesta!” Dupa câteva zile m-am mai paciuit un pic. S-a scurs o luna de zile destul de repede. cu un halat alb. Doamne. Era un canon pe capul meu pâna ce terminam gamela. îmi statea în gât. ce rau aratau. Speranta în Dumnezeu îmi dadea noi puteri. doar câte 3 aspirine si ceai neîndulcit. Ne scoteau în zilele senine mai mult timp la aer curat. Tuseam care mai de care mai tare. ma ia în primire si ma vâra într-o camera. Îmi iau bocceaua cu mine si-l urmez pe sanitarul spitalului în grad de plutonier. Vine la mine si-mi spune sa fiu linistit. zacând. Mâncam în sila. mai apuca-voi sa ies eu de aici? ma întrebam în deznadejdea mea. Nici în ruptul capului nu ma puteam împaca cu gândul ca sunt bolnav de tuberculoza pulmonara. Ei stiau ca asta-i drumul fiecarui bolnav. Tacut. Ajung si eu la un loc pe prici. dar câte trebuie sa mai fie pe capul meu? Nu-mi venea sa cred.

decât credinta în Dumnezeu si vointa de a lupta. trebuia sa fac ceva. ca eram într-adevar pe baricada.II-a. îmbietoare. Târâs-grapis. Vine la mine si cu blândete îmi spune: — “Mai Berzescule. în fata lui Uta. desi aparentele îl defineau mult mai sever. Îl stapânea o fire dispusa la dialog. Ne cunostea pe toti dupa aceste fise. priveam pierdut biata gamela. Aveam sa-mi dau seama mai târziu ca doctorul Uta conducea sectia. avea vocea de tenor. arpacas gros si o bucata de pâine. comunistii asta si vor. Medicul sef al Aiudului era doctorul Ranca. La el erau toate fisele medicale ale sectiei. atmosfera era mai blânda. Pe la ora unu sosea masa de prânz. trebuia sa luptam. asculta-ma ce-ti spun. daca vrei sa mai ajungi la ai tai acasa. Ma pune la curent cu felul de cum trebuie sa ma port si ce trebuie sa fac pentru ca sa nu avem de-a face cu paza. Aici. Sa stii un lucru. Acum lupta. Tu trebuie sa stii un lucru. Ai obligatia morala fata de tine si cu toata vointa ta trebuie sa manânci tot ce primesti. Si vom razbi. Din sufletul lui radia dragostea întru Hristos pentru om. Ma umpluse greata si parca-mi venea sa o iau la fuga. Pe marginea priciului. De doisprezece ani. m-apuc sa manânc din . Eu stiu ca ti-e greata si nu poti mânca. Pofta nu aveam deloc. nu intuisem atât de bine. ca de aceea ai ajuns aici. Vrei sa le faci voia? Sa îngenunchezi în fata lor? Esti obligat sa lupti. dar ajuta-ma si tu pe mine.” Buimac parca. Speriat la început. cu gamela aburinda pe genunchi si cu lingura în mâna. blând de tot si cu o inima unde încapea toata lumea. Aici am luat în primire o gamela si o lingura. Era blând. Venea destul de rar în sectie. Aici în închisoare nu avem alt tratament împotriva bolii. Îmi primesc portia de mâncare. începusem sa ma trezesc la realitate. Te-ai angajat în lupta. nu te lasa sa dai înapoi. în sectia aceasta. cu gardienii. sa nu manânci si sa mori. Avea multa disponibilitate sufleteasca. Eu te ajut. Asta-i boala. Cu mâncarea în fata. Era obisnuit cu comportarile noastre. gardienii îl cunosteau bine de tot. Pâna acum. Asa era Uta. un om în vârsta si destul de blând în aparenta. Doctorul Uta ma urmarea cu atentie. înfuriat dupa aceea de realitatea destul de sumbra. cât avea de Aiud. chiar daca broboane de sudoare curg de pe fruntea ta. Eu te oblig sa manânci tot.

Sa-l avem pe Dumnezeu în noi tot timpul. Se deschideau usile camerei si ieseau în voie. mergând în dreapta lui. ochii înlacrimati. În mijlocul curtii era WC-ul. Vine la mine si zâmbind îmi spune: — “Ai terminat? Ma bucur ca ai înteles. întinde mâna dreapta spre mine. O bucurie neîncercata pusese stapânire pe mine. ma ia dupa cap si-mi spune: — “Hai. începuse sa-mi vorbeasca. tu vei ajunge cu certitudine acasa. fiecare. Esti ud tot pe frunte si camasa. Ma luptam cu boala. bune si rele.gamela. la plimbare. ma lua dupa cap si ne plimbam roata în jurul WC-ului. demi venea sa dau afara totul. Ma iau si eu dupa ei. Îmi venea sa plâng. ce greu era! Cu fiecare lingura dusa la gura. Mi se dezlegase si mie limba. Uitasem de boala. Asa l-am întrebat . Îmi simtea timiditatea si se straduia sa ma linisteasca. înghiteam în sila fiecare dumicat. prevazut cu mai multe cabine.” N-am sa-l uit pe doctorul Uta toata viata mea. Sa te schimbi! Daca vei face tot asa. cu ochelari pe un nas destul de mare. Aratam speriat si destul de timid. Zâmbind. Doamne. În plimbarea noastra. pe Gheorghe Dutchievici. pe Alexandru Virgil Ioanid. unde ma opresc. Broboane de sudoare curgeau pe frunte. la care tinea foarte mult. parca eram în al noualea cer. îmi prezenta o multime de colegi de suferinta. înfuriat. se ridica un nod în gât. Eram coplesit. putin adus de spate. Si eu am fost asa la începutul bolii. linistea punea din nou stapânire pe sectie. Acum. la începutul fiecarei plimbari. M-a ajutat sa birui si sa traiesc. îi simteam caldura corpului. Parca si acum îi simt bratul drept petrecut dupa capul meu.” Strâns la pieptul lui. Ma încuraja sfatuindu-ma sa fiu mai senin si sa iau lucrurile asa cum sunt ele. pe cap cu o boneta vargata si camasa cu mâneci scurte. Nu stiam ca Uta ma pândeste. dar si cu cei care-mi vroiau moartea. ca: pe Relu Stratan. Ca un copil traiam sentimentul bucuriei. Dupa ce luam masa de prânz. Traian Petrescu si multi altii. cu mine la plimbare. spre WC-ul sectiei. Ajunsesem la pieptul lui Radu Gyr. — “Sa nu uiti ca noi trebuie sa credem cu tarie ca vom iesi afara. pe care eu nu-i mai stiu. când. Eram în dreptul usii. am terminat totul din gamela. colega. În programul de dupa masa avea loc si plimbarea. Eu ma pierdusem de tot. totul va fi bine. la iesirea în curte. Nu te speria. Asa au trecut zilele la rând. Ajung în curte. Deodata vad ca se apropie de mine un om mai înalt.” Ma strânse la pieptul lui si plecaram la plimbare. În sfârsit.

iar eu atât de mic. îl întreb: — “D-le professor. Îmi iau bocceaua si-l urmez. El a ramas tot Radu Gyr al neamului românesc. El stie toate poeziile mele de aici. Fiind alb. duhurile noastre parca s-au unit. la plimbare. Lucrurile se desfasurau normal. Si-mi povestea. scriu versurile asa cum vin ele din inspiratie. Acolo. Într-o zi. ma întorc cu gândul si sufletul la anii de zbucium ai lui Radu Gyr — 1961-1962 — când colonelul Craciun. D-voastra tot îmi spuneti “colega”. Dupa câteva zile vine la mine doctorul Uta si-mi spune sa-mi iau bagajul si sa vin cu el. când scriu aceste rânduri. poetul patimirii noastre. a celor care acum mai traim. strofa cu strofa.” Dupa aceasta lamurire. dar eu am fost un biet si amarât de professor începator. Nu. pâna termin poezia. Daca se întâmpla sa moara unul. îi smulge declaratia de retractare a tot ce-a scris. cum compuneti poeziile. comandantul Aiudului. asa fara hârtie si creion?” — “Pai. D-ta esti aici alaturi de mine în blestematul acesta de Aiud. Stând el la picioarele patului. Locul meu de dormit era pe peretele din stânga cum intrai în camera. Si asa. plimbându-ne tot asa.” — “Nu te necaji. uite cum! Stau în pat pe spate si ma uit în plafon. Când ies afara. desi el era atât de mare. iar D-voastra poet si professor universitar. El este biblioteca mea. Reeducarea nu l-a putut desfiinta. Acel zvâcnet de sfintenie al lui în pornirile de iad ale Aiudului nu l-a facut în fata noastra. se simtea foarte bine povestind. ce bine ma simteam! Paseam în rând cu Radu Gyr. în fata ochilor.odata: — “Domnule professor. Esti egal cu mine. Norocul meu ca din pozitia sezând turceste pe prici rezistam. Nu mai avea parca timp nici sa respire. ca si eu am fost odata tot asa un biet professor. credeam . Ma baga într-o camera cu alti bolnavi. Cel care m-ajuta mai mult este Relu Stratan. Asta s-o retii si nimic mai mult. Doamne. nepotul maiorului Comanescu. El este pentru noi si neamul nostru tot uriasul de la Aiud. îl iau pe unul dintre voi si-i spun poezia facuta în camera. care fusese mult timp aproape de Capitan. Astazi. Fac cunostinta cu toti colegii de camera. Mie mi se parea ca totul merge bine în camera noastra. si-mi povestea Traian Comanescu al meu despre toate si de toate. mi-l închipui hârtia mea. pe prici. mai mic. Putin încurcat. îmi iau patul meu în primire si tac din gura. Sunt atât de mic si prapadit. Mai sunt si altii care le învata. cum este Gili Ioanid. Din prima zi ma ia în primire Traian Comanescu. sa ramâna altul care sa le scoata afara. tocmai sub geam.

Stii de ce?” — “Am intuit ca esti omul care va aduce linistea în camera aceasta. fost ministru de interne în timpul lui Antonescu. Pâna aici. atunci când Uta m-a mutat din camera mea. într-o camera pe partea dinspre sectia asta a noastra. Dupa acest fluierat. — “Dar asta-i cel mai important lucru. nu prea mi-a picat bine. Traian al meu.” — “Am înteles. ce sa spun. Dupa mult timp. S-a realizat o liniste desavârsita. la mine pe pat cu sacul de povesti. D-le professor si sunt multumit ca am reusit sa fac si eu un lucru bun. vine la mine Radu Gyr si ma ia iar dupa cap si pornim la plimbare. nu mai auzim acest fluierat. Traian era tot la mine în vizita pâna când suna stingerea. Si-ai facut-o foarte bine. la etajul III. — “Asculta. Eu aveam darul de la Dumnezeu sa pot înghiti multe. Vrând-nevrând. Iritat si scâncind. — “D-le Radu Gyr. — “Eram la celular. Si asa în fiecare zi. A fost ordinul meu. În fiecare dupa-masa.” Am încercat sa-i spun ca eu nu am contribuit cu nimic. Amândoi stiam multe din viata noastra. lung de tot si întrerupt din când în când. în jurul orei patru. Observ pe fetele colegilor un zâmbet. petrecuta tot în Aiud. În camera. Îl întreb de ce este suparat. Berzescule. Se apropiase mult de mine. în fiecare zi era scandal facut de Traian. Si asa. bucuros ca lucrurile au iesit bine. de cum se scula si pâna la plimbare. îl ascultam. numai eu nu stiam nimic. m-a luat la plimbare prin curte si-mi povesteste o întâmplare hazlie a lui. Geamul îl tineam deschis pentru aer curat. L-ai neutralizat pe Comanescu. credeam noi. decât ca îl ascultam tot timpul pe Traian Comanescu. Dupa o saptamâna. În camera era însa multa liniste. De aici auzeam toate trenurile care treceau într-o directie sau alta. cu generalul D-tru Popescu. nu stiu nici eu cât o fi trecut. vrute si nevrute. sunt necajit ca nu mai aud trecând trenul acela care fluiera lung de . Cred ca m-ai înteles. Asta numai tu ai facut-o. dar nu puteam face altceva.” Radu Gyr. Era vara si destul de cald. la unii poate chiar ironic. Sa nu fi suparat pe Uta ca te-a mutat. Toata ziua stateam pe prici si mai povesteam. acum pot sa-ti spun ca eu te-am mutat în camera cu Comanescu. Se vedea ca este nelinistit si chiar nervos. zi de zi. d-l general se ducea la tineta si urina. Am uitat sa va spun ca. care era lânga Radu Gyr. la altii de multumire. d-l general se plimba nervos prin celula.eu. se auzea un tren care pleca din gara cu un fluierat lung. Si am avut dreptate. când iesim la plimbare. Nu repezeam omul cu usurinta. Toti îsi dadeau seama de acest lucru. Traian al meu era. era o liniste cum nu mai fusese acolo niciodata.

Pâna la urma m-am acomodat cu viata din sectie.” — “Nu-i nimic. Pâna la urma. în Aiud se schimba conducerea. vezi. sectia a II-a. Ma usturau ochii de nu mai stiam ce sa fac. În locul doctorului Uta este adus doctorul Gheorghiu — professor universitar la Iasi. Procesul de schimbare a luat o cale lunga si lenta. Paza devenise destul de irascibila. Imaginea lui Radu Gyr si acum este vie în fata ochilor. cu . Încet. doctorul Uta.B. Doctorul Ranca este schimbat cu un alt doctor mai tânar. ca si eu am avut parte de unul ca Traian Comanescu. d-le general. tu trebuie sa faci un tratament la ochi. Mihai. parca le traiesc mai intens. Pas cu pas. fostul comandat al Aiudului. îi datorez lumina ochilor.. A început sa bata asupra Aiudului vântul bejeniei. Asa ca. cu grad de maior.. încet. Sita lui Coller începuse sa cearna si-n rândul nostru. Speriati si noi ca jivinele din padure. u-u-u-u-u-u-u-u-.tot. ca altfel vei orbi. da în primire colonelului Stefan Coller conducerea închisorii. Au fost necesare mai bine de trei luni de predare. Izolarile erau mereu tixite cu detinuti din vini imaginare. Ne înghesuie pe mai multi într-o camera.” Acum când scriu cele petrecute cu multi ani în urma. Spre sfârsit de august si început de septembrie. I-am simtit din plin caldura sufletului sau. Când ma vede. A început sa se strânga surubul.. Aparuse la amândoi ochii o albeata. doctorului Uta. Mi-a ramas în minte cum mi-a tratat ochii. Alaturi de mine mai era si parintele Bumbac de la Constanta. De aci încolo totul decurse bine. suflat în ochi printr-o pâlnie de hârtie. scapând de orbire. generalul mergea la tineta. retraiesc viata de atunci. Dupa el. Te tratez eu. ziceam: — “Ce-o mai fi. Ma consuma si ard în mine mai mult. al celor ramasi la T. Gardienii si-au schimbat atitudinea. ochii mi s-au limpezit. În fiecare zi facea operatia aceasta. Bogateanu. îmi spune: — “Ma. Devin mai duri decât au fost. Capitanul Dorobantu. Zis si facut. Atunci ma duceam si eu la tineta. Doamne. Lui. Craciunul îl petrecem sub domnia lui. când codrul freamata a furtuna. Aveam sa-mi mai aduc aminte de el de multe ori în viata. Timpul trecea si lucrurile au început sa se schimbe. M-am învatat asa si nu mai pot urina daca nu mai aud fluieratul trenului. În timpul acesta. bun si drept. Primul lucru pe care l-am pierdut a fost plimbarea pe timp îndelungat. puf. tot cu tratamentul pentru ochi. A si început cu praf fin de zahar. Cu el vine si fiul lui. fac eu ca trenul si o sa fie bine. cea ferecata în lanturi.C. dragul meu. retraiesc acele clipe fericite. primul care pleaca este Radu Gyr. Aveam acum numai câte o ora. Coller se facea tot mai simtit. Coplesit. al prevestirii de furtuna. student la medicina la Iasi. reducându-se numarul lor.” Si încep eu atunci sa fac asa ca trenul: puf. Dintre noi.

când în mod obisnuit le aveam toata ziua deschise. Nu-i mai vazusem din 1948. Ioan Iliescu. Nicu Boscaiu. acum. Coller preia conducerea închisorii.C. În învalmaseala de reorganizare a închisorii. mina si alte colonii de munca. Sa ne întoarcem la Aiudul anului 1953. Pe sectia a II-a. vara. nasul meu. Ziua ne întâlneam cu cei veniti de la canal. Eu eram în salonul 10. De buna seama ca legionarii constituiau un real pericol pentru comunism. Prin curte se înstapânise tot mai mult pustiul. De acum pentru Aiud începe CALVARUL. ca se internase în salonul 5 al spitalului. . Ianas Fenes — înv. legionarii erau adusi la Aiud. Nu avea nici haine. Romulus Copaceanu — medic —. în prezent academician. era o oarecare libertate pe sectie. Radu Gyr era într-o stare grava de boala. asupra Aiudului se abate furtuna. Se pregatea pâna în cele mai mici amanunte la dezlantuirea unei noi torturi. avea sa se pregateasca si sa se încerce o reeducare gen Aiud. avea sa se declanseze o noua reeducare. Ca un sfânt rabda si se ruga lui Dumnezeu sa-l ajute. Frigul din noiembrie se simtea tot mai mult. din libertate. O SCHIMBARE DE CONDUCERE Luni de zile i-au trebuit lui Stefan Coller sa preia conducerea. tot în 1961. ca prof. O data cu toamna anului 1953. în octombrie. Este bine stiut ca Aiudul si Periprava erau cele doua locuri unde se depuneau legionarii. toamna. care înainte era toata a bolnavilor T. bolnavii erau înghesuiti numai pe aripa de catre morga. aveam sa mai aud de Radu Gyr.. Asa mam întâlnit cu o multime de prieteni si cunoscuti. Ce-o mai urma acum? ma întrebam.B. M-am bucurat mult de tot de aceasta întâlnire. în 1961. fiind liberi prin curte. Izolarile deveneau tot mai neîncapatoare. Din toata tara. ca de altfel si la Periprava. La sectie. N-a tinut mult aceasta vânzoleala de reorganizare — sistem Coller —.noi? Ce mai vine pe capul nostru? Ce mai vreau de la noi?” Peste doi ani. Desi eram bolnavi. realizând planul satanic de reprimare. în 1955. SPITALUL (II). Locul de unde. tintuit la pat. se închid usile cu zavorul. De sus i-am trimis o pijama pentru dormit. canal. nu se mai respecta programul prevazut de regulamentul închisorii. si prof. acum. salonul mortii. c-au si pus biciul pe noi. care erau cazati în camerele de pe aripa lunga a sectiei. În mod special numai pentru ei era pregatita reeducarea care avea sa se încerce în 1961.

fiul sau. fie ei mari carturari sau mari luptatori din toate timpurile. sa stii ca pe sala la noi a ajuns om de serviciu si Ion Stoichescu al lui Cica. Gheorghiu a ajuns la Zarca. ne ajuta. Aveam sa aflu mai târziu de toate potlogariile facute de el în închisoare. Spun si eu acum. ca vesti dinafara. Dupa câte am auzit. Se urmarea sa fie schimbat. Era pe masura lor.C. Parea ca de data asta si-au gasit omul si doctorul. Sa traiesti si-ti multumesc ca mi-ai spus. era tot mai slaba. alt politic. Tu sa ai grija!” — “Bine ca mi-ai spus. Asa ne mai întâlneam unii cu altii. butucanos. Dupa cele auzite de noi. El se face ca nu ma vede. cât putea. schimbând câte o vorba. Gheorghiu. deschidea usa la doua camere deodata. Se anunta sa fie una foarte grea. pe timp de trecea. pe sala. ca de altfel toti cei curati la suflet si cinstiti. informator ordinar. aveam sa-l gasesc în documentele secrete ale securitatii. blond la înfatisare si negru la suflet — naravit. Ne-am îmbratisat si ne-am sarutat bucurându-ne mult de tot. Era si el bolnav de T. Cu ocazia asta l-am întâlnit pe Cornel Costescu. în 1993. O data cu venirea lui Coller se primenise toata lumea. ca “padure fara uscaturi nu exista. fugea de mine. din grupul lui Spiru Blanaru. Doctorul Gheorghiu. Când ieseam la barbierit. taranist. si aici si-a vârât coada? Ion al meu.” În toate vremurile. alt medic pentru noi. iarna se asternuse de-a binelea în Aiud. Adesea cade victima celor stapâniti de duhul raului. totul. sufocati de nametii mari de zapada. mi-am spus. ca si eu l-am vazut pe sala facând serviciu.Mâncarea. alti gardieni. a ajuns coada de topor. A înfruntat atunci moartea si acum si-a vândut sufletul. în toata tara. prof. ca foarte multi oameni cinstiti si corecti.” Doamne. Sa te pazesti de el ca-i omul politicului. care serveau si ciripeau. omul permanent se confrunta cu acest mare pacat: ura fata de semenul sau. . Nu stiu daca mai traieste. aveau sa moara multi oameni liberi. Prin ianuarie 1954. Ba mai mult. cu zapada mare. un avocat din Teregova. Nu trece mult si doctorul Gheorghiu este schimbat cu un alt doctor si anume Cureleanu. ca si tatal sau. De aceea. Cu un cuvânt. Cornele. alti detinuti pe sala. dar a fost un om bun si cinstit. se primenise totul. Din partea lui n-am avut nici o neplacere. De câte ori ma vedea la Aiud. Aveam sa-l cunosc bine pe pielea mea. ca era omul lor de informatii printre luptatori. un om mic de statura.B. Ma întelegeam bine cu Mihai. imperfectiunea implica necinstea sufleteasca — uscatura. Era omul politicului. Printre altele-mi spune: — “Mai Tase.

ne privea tacut. Iar colonelul Craciun. De multe ori ma provoca. suntem dusi pe rând. însa. am aflat cu certitudine ca Ion Stoichescu al lui Cica era informatorul securitatii. la un serial al “Memorialului Durerii”. niciodata n-au trait mai bine ca-n Aiud. dar nu-i raspundeam. aud o voce în soapta: — “Mai Tase.B. un gardian vine cu o lista în mâna si ma striga sa-mi fac bagajele si sa ies afara. Ne facea impresia ca voia sa ne rapeasca. pe sectie. Nimeni nu spunea o vorba. îi raspund eu. m-am dus la el pe prici si ma întreaba: — “Cum de ai ajuns aici?” — “M-au dat afara din infirmerie. la un control radiologic la spital. deci în stare de contaminare. ne facea sa ne adunam tot mai mult în noi. Col. bagati unul într-altul de frigul iernii si al urgiei din Aiud. a doctorului Cureleanu parca venise si urgia. cu ochelari pe nas. desi am febra de peste 38 de grade”. sa tacem si sa înduram jugul robiei tot mai greu. dar insistent. Se napustise asupra bolnavilor. Într-o zi. Stiau ca un flagel al tuberculozei face ravagii în mijlocul maselor de oameni neajutorati. Deodata. oameni multi. bolnavii de T.B. dupa deschidere. Se petreceau crime împotriva umanitatii.C.” . Era condamnat pentru crima de razboi. În sectia a II-a. Dumnezeu are grija de noi. declara: — “Cei patru mii de legionari. Ce cautam eu cu tuberculoza evolutiva în mijlocul unor oameni sanatosi? Acum când scriu eu. În ciuda parca. Iata cum se realiza genocidul. camera cu camera. când deschidea usa de la camera. o parte din noi am fost scosi afara din infirmeria sectiei a II-a. Din când în când îsi mai aducea aminte câte un gardian de noi. La sfârsit de februarie 1954. — “Lasa ca trece si asta. cu omatul mare. cei bolnavi de T. Printre ei eram si eu. suntem vazuti la aparat de catre doctorul Costin. Toti ma priveau întrebator. conducerea ne-a scos pe noi. Mic si îndesat. Iarna grea. Acolo. desi faceam febra de peste 38 de grade. professor de radiologie la Facultatea de Medicina de la Iasi. A murit înainte de 1989. Acolo. cu mersul ca de ratoi. la repezeala. Dupa acest control.” Nu luase bine conducerea în Aiud. O data cu venirea.. Coller a si început atacul. tu esti? Vino aici la mine!” Ma uit mai bine si-l recunosc pe parintele Sandi Nicolici de la Teregova. Asistenta medicala era inexistenta cu rea intentie. sunt aruncat într-o camera tot pe sectia a II-a cu fata spre Celular. Bucuros. începutul de an 1954 ne strânge tot mai tare în chingi pe noi. Plimbarea aproape ca nu era. parân-du-i-se ca aici se ascunsesera cei mai mari dusmani ai clasei muncitoare. sa ne ia gaia în gheare.C. cel care luase juramântul în organizatia lui Gheorghe Ionescu în 1948. colonelul Coller Stefan se afla bine si sanatos în SUA. Premeditat. aruncându-ne pe câte unul în mijlocul celor sanatosi.Dupa eliberarea noastra din 1964.

eu nu puteam sa manânc. Calculat. nimeream tot sub geam. În aceasta camera mi-am gasit locul sus pe prici. Ma alatur lor si . conducerea astepta. Ma încuraja si se ruga tot timpul pentru mine. Venise luna martie si iarna nu se lasa dusa. Cât am stat aici. Pe la începutul lui mai 1954. Tot timpul ma servea la masa. Stia cine sunt. Mureau cu duiumul legionarii. iar în presa se scria ca nu mai moare nici un legionar. Iarna trece si eu ma simt tot mai rau. Am ajuns sa-mi spun: “Unde-i rau. Usa se închide. am decedat. tacere peste tot. În orice camera eram aruncat. Febra crestea.” Aici. Când aveam o camasa zvântata. la Aiud.C. tot sub geam. fiecare cu greul ei. Asa treceau zilele. ma schimbam. unde-i bine. cântarindu-ma din priviri si pleca. Din ce trecea timpul. din zi în zi. în partea stânga. Preotul din el îl îndemna sa stea la capatâiul unui bolnav în surghiun. fara pofta de mâncare. Era locul cel mai ocolit de detinuti. Sa ne întoarcem la camera unde am fost aruncat în 1954. într-o buna zi. ajunsesem sa nu ma mai pot misca din pat. Stia ca-i încins si cu sabia neamului. La insistenta lui venei gardianul cu medicul dupa el. Se uita din rama usii. eu slabeam tot mai tare. tot ud de transpiratie îmi duceam calvarul. Dispozitiile ofiterului politic trebuiau îndeplinite. un raport al medicului ca eu am disparut. Nu stiu nici eu. Zilele trec si nimeni nu ma întreaba ce fac. alarmat. bolnav de T. parintele Nicolici. hop si eu. nu-i de mine.B. Eu îmi duc mai departe calvarul meu. Eram planificat sa dispar. Desi mâncarea era slaba. Prin tot comportamentul lui din închisoare a dovedit ca a fost un mare român. el a avut grija de mine. doctorul la mine. batu la usa si chema medicul. Luasem drumul spre moarte.Iata paradoxul. Noapte de noapte. ca si când nimic nu sar fi întâmplat. Febra mare si tusea ma chinuiau tot mai mult. Venise primavara. Acum. Boala îsi spunea cuvântul. A fost ca un adevarat frate pentru mine. sef de camera era parintele Sandi Nicolici. Eu trebuia sa dispar. De la o vreme. vine la mine doctorul Cureleanu si ma scoate afara pe sala. dar de cele mai multe ori erau amândoua ude. unde erau mai multi detinuti încolonati. cu febra mare. Parintele Alexandru Nicolici era tot timpul lânga mine. Medicul Cureleanu îsi facea datoria si de turnator. Nu aveam pofta de mâncare. Noaptea transpiram si nu puteam sa dorm. Stateam ud sub patura pâna ma zvântam. dar parca era un facut.

acum devenisem o mogâldeata de om. Tacut. În urma controlului radiologic. Între noi era o noptiera. întrebându-ma cum a evoluat boala. SPITALUL (III). parca venise moartea în Aiud. Se declansase furtuna în iad. ma supune unui control radiologic. puse într-un rând pe peretele usii de la intrare. Simteam cum inima îmi batea ca un ciocan. dupa câte-mi amintesc. Faceam febra mare. ma uitam pe rând la fiecare bolnav. Pe deasupra ne mai luptam si cu moartea. Pusese stapânire pe mine o stare de somnolenta. încercau parca sa ne încalzeasca bietele noastre trupuri galbejite de boala. Am înteles ca voia sa ma ajute.plecam. Se purta frumos si cu multa caldura fata de mine. parca era prea cald. credeam cu tarie ca vom ajunge sa mai fim liberi. Ramasesera numai ochii de mine. Pentru luna mai. Ma instalez în patul al doilea. Nu mai puteam sa merg singur. În urma acestui control sunt internat în spital. realizând o stare de sufocare. era inginerul Gheorghe Dragon din Ploiesti. În fata mea erau alte paturi. În dreapta mea. Aveam sa aflu mai târziu. Contribuise si el la agravarea bolii mele. un nod în gât. Cu bagajele în mâna ma duce la salonul 10. Îmi face fisa medicala si-mi prescrie medicamentele necesare. îmi aranjez patul. Ne împrietenisem bine de tot. Ce eram eu mic de statura si brunet. ca la broscoi. unde aveam sa stau mai mult de doi ani în acelasi pat de suferinta. Zilnic morga era plina cu trupuri firave. situat pe peretele opus usii de la intrarea în salon. Ma consulta cu multa atentie. slab si prapadit de tot. doctorul Costin ma interneaza în spital. din gura lui. Eram ametit. Razele acelea de primavara târzie. Aici era iadul pe pamânt. Afara era atâta soare si cald. în pat cu patura trasa pâna sub barbie. SALONUL MORTII NR. A facut pentru mine tot ce se putea face la vremea aceea de catre un medic detinut. asa cum am mentionat mai înainte. La un moment dat vine la mine doctorul Costin. pe perete. bulversat parca. Doctorul Costin ma încuraja ca va trece aceasta stare grea de . de sfârseala totala. În stânga mea. era patul unui bolnav de la Medias cu numele de Lungu. adevarul. Ajunsi la spital. Stia el ce stia. os si piele numai. lipit de patul meu. peste 39 de grade. Ca nou venit. DOI ANI DE ZILE FIXAT LA PAT. într-o masura oarecare. 10 Cum venise Coller. Pe undeva în adâncul sufletului meu. Stihiile mortii fâlfâiau deasupra Aiudului. Erau toti în ghearele mortii.

Era de-a binelea cald si mult soare. fara sa ma întrebe un cuvânt. la raze. iar dimineata în jur de 39 de grade. în 1953. discutând ceva în soapta. Catre sfârsitul lui iunie nu ma mai putui ridica din pat. îmbracati în halate de spital. Într-unul din paturi. Gustul apei nu-l mai simteam. ma ardea. Când venea masa. De sub patura mea. Uitându-se la termometru. se adunau toti în jurul meu. la începutul bolii. Sufletul parca mi-l frigea. Când îmi luau temperatura. tintuit la pat. ea era trecuta de 40 de grade. unele dupa altele. La fel ma uitam dupa ei. Voichin. când ieseau la plimbare prin curtea spitalului. Simteam ca am febra mare si-mi era rau de tot. Îmi cunostea bine plamânii. Simteam cum din corpul . am început sa manânc cu noduri în gât. Bolnavii care puteau merge ieseau la plimbare. parca dadeau vapai de foc. Cu gândul la cele spuse de el. Era medic primar. el venea cu mine. Dar. permanent uscat. Mie nu-mi spunea nimic. În realitate. pe zi ce trece.C. Nimeni nu voia sa-mi spuna ce febra aveam. cu grad de maior. de pe rândul opus mie. apoi îndepartându-se de patul meu. vecinul meu de pat. Simteam ca ma sfârsesc. Ma simteam. Febra mare ma chinuia. bolnav si el de T. Cel care ma ajuta mai mult era inginerul Gheorghe Dragon. Eu eram tintuit la pat si pace. A venit la mine si Bogateanu. Ori de câte ori mergeam la control. S-a uitat pe fisa mea de la doctorul Costin. Singur. îmi spunea ca nu-i mare. dar nu asa de greu. era un chin pe mine. bolnav si el... plecau capul în jos si se îndepartau de patul meu. Aveam sa aflu mai târziu tot adevarul despre mine.boala. S-a uitat atent la mine. si eu eram tot mai sfârsit si aproape fara glas. Ma uitam cum altii reuseau s-o faca si se miscau destul de vioi prin camera. Se scurgeau zilele. tot mai rau. tot de la Zeana. Seara faceam peste 40 de grade. era lesietic si salciu. voinic si cu multa dragoste de om. ma întepa la fiecare înghititura în sec. Ce-or fi discutat nu stiu. era doctorul Ion Zeana. Era înalt. Nu puteam mânca nimic. Intrasem în luna iunie 1954. Eu ramâneam pe loc. Zilele treceau si boala mea avansa. Slabisem de tot. Nu puteam sta mult în picioare. nu reuseam sa manânc totul niciodata. în jur de 38 numai. La vremea aceea eu nu stiam cât eram de bolnav. La tineta ma ducea Voichin. Afara fusese directorul sanatoriului de la Bisericani din Moldova. cu jind. Îmi aduceam aminte cemi spusese doctorul Uta. medicul oficial al Aiudului. Se apropiase de mine mult de tot Constantin Voichin.B. Gâtul.

când învinsesem boala. nesatula. când moartea tintea sa ma prinda. Eu parca nu mai aveam nevoie de nici un tratament. ma întreba atunci daca mai ajungem acasa vreodata? Cu fata catre el. prin mâini si picioare. Dupa acest control s-a asternut o liniste de mormânt în salon. Asteptam aceasta clipa fara sa ma gândesc la moarte. dar si iulie dogorea. De altfel. ma gândeam mereu când voi ajunge sa ma mai fac si bine. ca voi ajunge acasa si voi fi liber. A doua zi vin medicamentele pentru fiecare bolnav. Si . Trec doar câteva zile si din nou sunt dus la raze. Dupa acest control am cazut într-o amorteala totala. va marturisesc cu toata curatenia sufleteasca. Era iulie. în ghearele ei. Asta datorita numai si numai credintei în Dumnezeu si-n neamul meu românesc. Ce aveam eu febra mare. ma ajutau. Dupa control sunt luat pe sus si dus la patul meu. toti cei care erau în camera si puteau. Dupa mine vin si ceilalti colegi de salon. Eram pierdut de tot. din Dobrogea si de Ionel Zeana. noi vom ajunge cu siguranta acasa. noi nu murim aici.meu. tot asa pe tacute am fost dus la pat. Bietul Lungu. La raze erau doctorul Costin si Ionel Zeana. Si-am ajuns. ci una de vis. nu cea reala. Acolo. În clipele acelea. când eu eram mai mult mort decât viu? Si-n clipele acestea când scriu. îi spuneam de-abia soptind: — “N-ai frica. se scurgea un foc mare. Mi se parea ca alunecam într-o alta lume. tot timpul si prin toate închisorile si lagarele pe unde am trecut. Constient însa. sa ma ajute sa scap de suferinta. nu ma desprindeam de existenta mea reala. de lânga mine. Ma încapatânam sa traiesc. Afara era cald. cu senzatia de plutire spre o alta existenta. neputincios ma rugam Celui de Sus. Aveam certitudinea ca voi supravietui. de-abia sunt asezat la aparat si tinut de Voichin. pe la orele 10. care ma purtau mai mult pe sus. De la raze. luna lui cuptor. În dogoarea din pat. Într-una din zile. în pesimismul lui. la raze. Cum putusem sa cred si sa afirm cu atâta tarie si credinta ca noi vom ajunge liberi acasa. medicul ftiziolog. Pe lânga Dragon si Voichin. La mine nu vine nimeni cu nici un medicament. desi eram de-a binelea în ghearele ei. sa depasesc boala. singur cu Ionel Zeana si Voichin. mai eram ajutat si de Ion Cristea. eu am crezut cu tarie. Sa-mi dea putere sa rezist.” Tot mai târziu aveam sa aflu ce zisesem de la el. suntem dusi la control. Ramasesem si eu uimit de optimismul meu de atunci. Parca totul ardea în jurul meu. dus mai mult pe brate.

intrând gardianul în salon. eu te-am scos din infirmerie cu 38 de grade. O rumoare în tot salonul. vine repede la mine doctorul Costin si bucuros îmi spune cum stau lucrurile: — “Mai Berzescule. Ajunsi la patul meu. Biruise. împreuna cu Costin. Medicamentul care m-a salvat de la moarte a fost CREDINTA în DUMNEZEU. Toata noaptea m-am zbatut între viata si moarte. când trebuia sa fii dus la morga. Când colo. Când ma vede ca ma misc si vorbesc. Eu ramasesem de tot uluit de cele întâmplate. împreuna cu Zeana si Bogateanu. nu mai mori?” S-a uitat lung. batea a viata. Susoteli si întrebari tainuite între unii si altii. Pentru mine este o minune. Nu mai aveai de trait decât câteva ore. Tu ajungi acasa. numai eu nu stiam nimic. Ieri când te-am vazut la raze. Parca la o comanda. În ciuda mortii. medicul oficial. Se petrecuse o minune. Împreuna cu Zeana. Bogateanu l-a semnat si l-a predat administratiei. mai ales ca din cauza mea tu ai facut o recidiva. Inima îsi spunea cuvântul. tu nu mai mori. contrariat cumva. aruncându-mi privirea asupra camerei. Înainte de prânz vine la mine în salon si Bogateanu. Se facuse o minune. Eu ma bucur mult de acest lucru. eu am ridicat capul putin de pe perina.” Din aceasta zi.trebuia sa traiesc. Eu traiam. aveam impresia ca ma simt mai bine. bucuros îmi zice: — “Ma Berzescule. doctorul Costin m-a dus din nou la . în ciuda mortii. acum îti spun totul cum a fost. tu aveai o diseminare totala. Dupa ce a plecat Bogateanu din spital. Bogateanu ma întreaba zâmbind: — “Ce. Dumnezeu a întarit-o cu puterea dragostei Lui si a neamului nostru românesc. când s-a dat desteptarea. tu n-ai sa mai mori. Speram si credeam ca va fi bine. Batea. se petrecuse o minune cu adevarat. tu. În fata lui Dumnezeu ma condamn pentru ca. toti bolnavii au ridicat capul sus si se uitau la mine ca la alta minune. A vorbit ceva în soapta cu Costin si a plecat. Fara medicamente. ca medic ftiziolog. Asa cum am mai spus. a minunii petrecute cu mine. Dupa desteptare vine la mine doctorul Costin. mai. Sperantele în mai bine îsi facusera loc în sufletele noastre. lung la mine. Dimineata. Ai învins moartea. tu mai traiesti? Te simti mai bine? Mai. din acea dimineata de început de iulie 1954. Toti stiau. traiesti. în martie 1954. Erai trecut pe lista politicului pentru a fi scos din infirmerie. Despre acest lucru aveam sa aflu adevarul de la Ionel Zeana. Azi dimineata. ma miscam. parca se schimbase totul în salon.” Bucuria lui m-a întarit si pe mine. Am facut raportul pentru administratie ca ai murit.

le aveam pe toate acum pe capul meu.. Alta solutie nu avea nici el. Zeana era lânga mine. tu esti un miracol. medic primar. Febra mare înca mai faceam. trecut de 80 de ani. împreuna cu Costin si Bogateanu. De câte ori ma trezeam. prin marea Ta dragoste fata de om. auzind cele întâmplate. În chirurgie pulmonara am fost ucenicul lui Carpinisanu. categoric. dupa o criza puternica de tuse. vine Ionel Zeana la mine. A doua zi. — Doamne. Dar. ca mai facui una cruda. Deci ma numar printre primii medici specialisti în chirurgie pulmonara.” Acum când scriu aceste lucruri. îmi ia gamela de la capatâi si mi-o pune la gura. dar din ce în ce mai putin.. De-abia acum îmi explic. De la o vreme. Nu-si puteau explica cum de n-am murit. Costin. Plamânii se limpezisera. Cei din salon. nu-mi pot explica acest lucru. îmi plec fruntea si Tie ma rog tot restul vietii. Tin-te acum la necaz. din ghearele mortii m-ai scos si mi-ai lasat viata. Nu puteam expectora. Pentru mine. dar în schimb a . eu sunt medic ftiziolog batrân. nu mai aratau ca înainte cu o zi. Am fost directorul Sanatoriului de la Bisericani. din jurul meu. Toti care faceau diseminari totale mureau a doua zi fara nici o exceptie. Nu mai îndrazneam sa ma ridic din pat. îmi face niste injectii de coagularea sângelui. Pâna sa vina medicul era târziu. Tâsnea sânge proaspat din plamâni. Nu dupa mult timp ma prinsese si o tuse seaca. Sarea a început sa ma arda pe esofag. Plamânii mei se limpezisera. Când s-au linistit de tot plamânii mei. multumindu-ti — Amin. — Na. Într-o seara. Eram sortit mortii. Slabit eram. Ori pe tine eu te-am vazut la raze.raze. primul chirurg din tara în bolile de plamâni. doctorul Zeana mai traieste. Mi-am dat avizul ca tu vei muri pâna dimineata. de frica hemoptiziei. am fost dus la control din nou. Stiintific. Tusea ma îneca. Asta îmi mai trebuia acum. cu spuma. la patul meu si-mi spune totul ce credea el: — “Mai Tase. El poate sa confirme cele scrise de mine. Cu asta. Facusem o hemoptizie. Eu aratam ca o stafie. A durat acest proces al hemoptiziei multe zile la rând. De-abia mai puteam vorbi. cu tine. Nu mai stiam ce sa fac. Eu cu doctorul Rosu am fost primii ucenici ai lui. am început sa dau sânge pe gura. Fulgerator. De la o vreme s-a oprit. Catre Tine. A doua zi. îmi dau o lingura de sare cu putina apa. sângele s-a oprit. Voichin sare din patul lui. de ce pentru mine nu mai scoteau medicamente. slabit si pierit de tot. ceea ce am vazut la tine si un caz ca al tau nu am întâlnit în viata mea. ridicam capul sa vad daca mai traiesti. mi-am zis în gândul meu. s-a petrecut o minune. Doamne. Se facuse închiderea.

din acest salon erau dusi la morga o multime de oameni. ma plimbam si eu prin curtea spitalului. Febra a mai cedat un pic. dar mai mica. De la o vreme. Iata. pentru ca ti-ai iubit tara si neamul. . La medicamente nu prea aveam acces. ca domnia lui Coller începe cu acest tribut de lacrimi si sânge. îmi zice Costin într-o zi când intra în salon. mâncam si eu ce primeam. cum de altfel si la control. Cum eram eu mai mic de statura. De aici. gândindu-ma mereu la doctorul Uta. sa fii înmormântat fara haine. Nu-l puteai ajuta cu nimic. aruncat ca un câine. DIN GHEARELE MORTII LA VIATA Usor ca fulgul. dar se tinea tot în jur de 39 de grade. — “Ma. sa mori aici. acum sunt un om aranjat. deci. tot singur mergeam. Se vede ca voia Lui a fost sa mai traiesc. Dupa un alt control la raze. Dar raul. Ma mai tine în viata ca sa pot povesti si scrie ce s-a întâmplat în aceasta împaratie a mortii. începusem si eu sa mai prind putere. Te uitai la câte unul cum se stinge ca o lumânare. Na. crezând cu caldura în Hristos Iisus. pe care eu i-am vazut murind. c-a si prins-o din zbor. intrasem bine în luna august 1954. Am ajuns sa merg singur prin camera. cu vai. câta durere era. Aveam deci doua caverne. nu se lasa de om cu una. Nu mult dupa aceea începe expectoratia. slab si pricajit. sa faci închisoare. Furtuna se dezlantuie tot mai tare. destul de brunet. Stând turceste în pat. asa cum este el. când am fost dus la sectia a II-a T. ma ostenesc. Doamne. Cât pot. Cu toate astea pe capul meu. Tot timpul eram în pericol de moarte. SPITALUL (IV). Cu chiu. broscoi mi-a ramas numele cât am stat în spital. tu arati acum ca un broscoi!”. Desi eram în salonul mortii. Atât i-a trebuit vulgului. Cu adevarat Dumnezeu facuse o minune cu mine. De atunci. îmi descopera o alta caverna. mi-am zis eu. eu ma încapatânam sa traiesc. ramasesera numai ochii de mine. la dreptul de data asta. decât cu o rugaciune. În secolul XX.B. M-a scos din ghearele mortii. aratam ca un broscoi cu ochii mari. Iata cauza hemoptiziei. Viata începuse tot mai mult sa-si spuna cuvântul. boldanosi. trebuia sa-ti dai viata. ci se tine de capul lui pâna-l darâma de tot daca-i posibil. Doctorul Costin avea o grija deosebita si se apropiase mult de tot de mine.aparut la stângul o caverna de toata groaza. iadul comunist. numai ochii de mine. Se apropia toamna. cu doua. pâna în toamna anului 1956. Va cer iertare daca nu reusesc sa va redau tot ce s-a petrecut în domnia lui Satan.C. la raze. în urma lor.

cu fata luminata. În timpul acesta. sortita. Medicamente nu primeam. voi pleca cu pasi siguri spre viata. Numai în cazurile grave nu spunea nimic.B. îmi dadeau de lucru. îmi spune: — “Vezi ca ai înteles si ai început sa vezi la raze. înfipta în drepturile toamnei. Nadajduiam sa fie bine. Era o vara târzie cu mult soare. Eram ca o umbra miscatoare dupa ei. Luam pe zi câte 7 buc. pentru mine. de acum. ma invita sa citesc eu ce vad. toti erau gramada pe mine. Mi-a atras atentia sa ma feresc de doctorul Cureleanu de pe sectia a II-a. ca specialist.-ului. decât aspirine. Timid. Nu prea stiau nici medicii sa le dozeze. Era lumina vietii din mine pe care Dumnezeu mi-o daruise în acea tainica noapte. Era omul politicului. sa vezi acum pe capul meu alta dandanaie. am început sa citesc asa cum facea el. mi-am zis. Venea Costin cu fisele la patul meu si-mi spunea sa le trec ce medicamente le trebuie. Ma bucur ca ai progresat. Hai sa-ti fac acum o jumatate de gram si mâine cealalta jumatate. Doctorul Cureleanu nu stie sa citeasca asa cum citesti tu. Acolo ma vedea pe mine primul si dupa aceea ma chema la el la aparat.” La vremea aceea. Cald. Era prima streptomicina din viata mea. Îmi arata imaginea plamânilor la fiecare bolnav din salonul meu. L-au scos din spital. streptomicina. Saptamânal ne ducea la raze. Zeana nu mai era cu noi. Eram convins ca Dumnezeu m-a învrednicit cu darul vietii si ca eu traiesc numai din supliment pâna la capatul vietii mele. Doctorul Costin se apropiase mult de mine sufleteste. spunându-mi: — “L-am luat de la dreptul comun. de Pass. Îmi explica amanuntit tot ce se vedea. Cât a fost el cu noi. dupa fiecare masa. primesc oferta si-mi face injectia. camarazii mei din salonul mortii. ca si penicilina. Îmi spunea multe lucruri si bune. Ca o gâza trezita la viata. care la vremea aceea faceau mare vâlva în lumea T. asa cum a fost cazul meu. pe ascuns. încep sa ne aduca si noua Hidrazida si Pass. când am fost pe moarte. Bucuros. Si asa a si fost. Hotarât. Bucuros. ne spunea la fiecare ce a vazut. la noi în tara. Dupa câteva sedinte. Îl întrebam pe fiecare ce-i . era o raritate. Dupa fiecare control radiologic. cald de tot pentru luna septembrie a anului 1954. sa le spun la fiecare ce am vazut la el.” Na. mortii. ma faleam si eu în rândul lor. Plamânii mei gauriti.C. Poate-ti ajuta.sorbind viata din soare. Hidrazida si 14 buc. când ajungeam în camera. Într-un târziu. Acum eu eram doctorul lor. Într-o zi vine la mine doctorul Costin cu un gram de Streptomicina din Anglia.

Altii au fost scosi din spital. Prin noiembrie 1954. Cineva din salon informase politicul ca eu fac fisele. cu chiu. Prima senzatie pe care am avut-o. în anul 1955.C. în 1964. Ion Berzescu. cu vai. Nu mai puteam face nimic. dentist. un elev din Moldova. dar nu era asa de apropiat fata de mine. Îmi aduc aminte de Sebastian Danila. îmi instituie pneumotorax la plamânul stâng. dar ma tineam si nu ma lasam.trebuie si-i treceam pe fisa. Am uitat sa va spun ca în acest timp au murit multi din salon. pneumotorax bilateral. Mai târziu. pe Celular. Tare greu mi-a fost pâna la acomodare. eu aveam sa platesc. Deci eram cavitar bilateral. Eu stiam acum din fise ca aveam caverne la ambii plamâni. cu vârf si îndesat. De câte ori ieseam la plimbare. îmi baga si la dreptul aer. în noiembrie 1954. a fost cea de sufocare. El fusese unul dintre martorii care au vazut prin ce am trecut eu. s-a purtat bine. cubi de aer. La o luna dupa plamânul stâng. A murit de tuberculoza esofagiana si intestinala. Si multi altii pe care eu nu-i mai stiu.B. Coller se facea simtit în tot Aiudul. a murit de ascita T. desi erau grav bolnavi. De cele mai multe ori se aprobau cele trecute de mine. A trecut mult timp pâna m-am obisnuit cu noua mea stare de lucruri. Mergeam la control destul de des. Când am ajuns acasa. sa lupt mai departe. pe numele de Lungu. punându-l la curent cu toata odiseea mea. la ambii plamâni. Un muncitor de la Resita. La plimbare ma tineam si eu dupa ceilalti. ma urmarea cu atentie si ma sfatuia sa nu ma las. care venise în locul lui Costin. Eram acum umflat ca un butoi. din Dobrogea. Un om exceptional. se elibereaza din salonul nostru subinginerul Ioan Cristea. citesc la raze pentru fiecare bolnav în parte si prescriu medicamente. Locuia cu doctorul Costin în camera. În timpul acesta. Nu-i mai retin pe toti cum se numeau. Respiram tare greu. El i-a comunicat unchiului meu. pentru a vedea cum evolueaza boala. La instituirea pneumotoraxului a fost si doctorul Octavian Nitu. atunci la instalare. Doctorul Marcoci. ma duceam singur la raze si numai dupa aceea veneau colegii de camera. apropierea si intimitatea la care ajunsesem cu Costin. De la o vreme. cu aprobarea lui Bogateanu. ca sunt la spital si ma simt mai bine. când Costin avea sa plece acasa. Din timp a venit la mine si mi-a luat toate datele si adresa sotiei mele. Îmi baga câte 500 cm. Mi-a tratat toata dantura. Din salonul 10 au fost . Au fost dusi la Zarca. Tot acum. care mai ramasese întreaga din bataile lui Mois la Caransebes. am auzit ca Nelu Cristea s-a tinut de cuvânt si a scris acasa. aproape de Iasi. doctorul Costin. Ma supraveghea tot timpul.

se arata prin salonul mortii. la fiecare pat. Coller n-a venit niciodata pe la noi. vecinul meu de pat din dreapta. frizer de meserie. cei din saloanele 9 si 10. era internat si un bun prieten al meu de la Arad. ca lucrul asta nu-l poti face!” — “Vom vedea. Deci am stat în acelasi pat. Fuma si el destul de mult. N-o puteam fuma.C. cum spunea el. îi spun: — “Mai Petrica. Daca am ajuns la capitolul aducerii aminte de cele scapate. T. Ofiterul politic. Nu-i venea sa creada ca n-am murit..” . mai aprindeam câte o tigara. Voichin si altii. În locul meu s-a mutat ing. ma.scosi bolnavi nevindecati si dusi pe Celular sau la Zarca. prin octombrie. Când ajunge la mine. ca apoi la o noua reactivare a procesului pulmonar sa-i aduca înapoi. sa vi le povestesc acum. traiam colindele. Dar eu asta o voi face si pace. numai daca te lasa ea pe tine. În locul lui m-am mutat eu. Dar. poporul român are o vorba din batrâni: — “Nu mor caii când mor câinii!” Asa a fost cu Zeana. lucrul asta? Tu. Vezi-ti de treaba. Primeam de la ei ratia mea de tigari pe o luna de zile.. în jurul orei 10. Insistent. de data asta pentru a muri. Eu. fiind aici venit din fabrica. doi ani. Când si când. dupa cum vom mai vedea. peste capul nostru. El ma stia din fabrica pe mine ca fumam mult de tot si cu patima. când am fost aruncat la sectia a II-a. tot din timpul lunii mai 1954. destul de des. Dar. În sinele nostru. Era la curent cu necazul fiecarui bolnav. din câmpul muncii. cântându-le în gând fiecare dupa datina coltului de tara de unde veneam.B. Nici nu voia sa auda. Petrica. Nadajduiesc sa pot realiza acest lucru. Cepi. În dimineata de 9 mai 1954. Am uitat sa va spun ca. spunându-va una buna. veneau la mine camarazii mei de munca sa ma vada. Dragon. Parca-si fotografia clientii. Fugea ca de moarte de T. au trecut multe. vine cu sculele de barbierit la noi în salon. unde am ramas pâna în toamna anului 1956. l-au scos din spital.B. masura si cântarea cu privirea. de când m-am mutat în patul respectiv. Craciunul se apropia de noi. Daca mi-ajuta Dumnezeu. Îmi facea rau. numai pe noi. Dragon.C. obisnuit sa pufai. Conducerea spitalului îl pusese pe el sa ne barbiereasca în fiecare duminica. în salonul 9. pe Lungu. desi fusesera programati pentru asta. N-au murit. îi dam înainte cu tigara.” — “Tu vorbesti. sa stii ca m-am hotarât sa nu mai fumez toata viata mea. De atunci. si bune. si rele. atunci când ieseam la plimbare. care manânci tigara? Tu n-ai sa poti lasa tigara. daca vom trai. În vremea asta. Petrica Ardeleanu. asta vreau sa fac. în acelasi loc.

Simteam cum venea din partea lui suflul dragostei întru Hristos. Cine vrea sa se lase de fumat se poate lasa. Asa a venit inginerul Viorel Demian. Statea de multe ori în sezut pe pat. Ca inginer chimist. Cu o voce de tenor. Ne încuraja. Era pe rândul meu de paturi. Din acea data de 9 mai 1954. prof. erau adusi legionarii. îsi dadea seama ca stadiul bolii în care ajunsese pleda pentru moarte. am auzit ca nu mai traieste. pe nesimtite parca. În dimineata de Craciun. Dupa cum am mai spus. se realizeaza o strategie a terorii. putini la numar. Speram si eu în mai bine. numai sa vrea. Era un om destul de înalt de statura si brunet. omul cu multa dragoste pentru semenul sau. Din toata tara. La ora asta. Se internase destul de bolnav în spital. a si dovedit acest lucru. Nutream aceasta nadejde ca voi ajunge la ai mei. Pentru doctorul Costin era anul eliberarii. Coller a avut grija sa ni-l faca mai sarac decât oricare alta zi. Era stapânit de un scepticism exagerat. dupa datina strabuna. cu spatele proptit de speteaza patului si glumea cu noi. De la ei am aflat si noi multe lucruri. Credeam în steaua mea. M-a ajutat Dumnezeu sa-mi tin cuvântul. Sa ne întoarcem acum la firul povestirii noastre. Ca si la Craciun. Câte unul din ei mai venea si la spital. În legatura cu Leonida Lupascu sunt de spus mai multe lucruri. mereu soseau loturi. Pentru unii. noul an a adus si bucuria eliberarii din iad. În vremea asta eu ma obisnuisem cu plamânii umflati de aer. A fost un Sfânt Craciun sarac. De altfel. În decursul anului. De multe ori era si taios la vorba. eu n-am mai pus tigara în gura. Se vedea si se simtea. Colindam în noi colindul libertatii. ne îmbarbata. Pentru cei multi însa. tratamentul nostru era Hidrazida si Passul. vine la noi în vizita doctorul Nitu. Leonida Lupascu. dorindu-ne din tot sufletul un an mai bun. avea multa caldura si duiosie în exprimare. Aurel Visovan si ing. un pas si ne trezim cu Noul An 1955. De la Nasterea Domnului. Trece pe la fiecare. cam în al treilea pat de la mine. Va merge în pace acasa. mai ales. suferind si nostalgic. Petrica Ardeleanu. îndemnându-ne la rezistenta. doctorul Nitu vine la noi în salon cu sorcova. . Se hotaraste de sus ca Aiudul sa fie numai pentru legionari.Acum când scriu suntem în anul 1994. în salonul mortii. În inimile noastre inundau colindele. Dumnezeu sa-l odihneasca în pace! Nu mai poate auzi ca eu m-am tinut de cuvânt. El stia sigur ca nu-i nici o scapare. îmbiindu-ne la nadejdea în mai bine. urându-ne din tot sufletul “Sarbatori fericite”. loturi de legionari în Aiud.

la sectie. Doctorul Costin avea un fel de-al lui de a baga aer. Mitica Oniga este grav bolnav. cu stângacie. Degetele lui erau destul de butucanoase. Eram cel mai vechi în salon. Spunea ca nu mai are nici un rost. Viorel Demian m-am apropiat tot asa de mult ca si de Aurica Visovan. În timpul acesta. Leonida îi da Hidrazida si Passul. ca si mine. Un om tare bun la suflet si cu multa daruire. De Aurica Visovan m-am apropiat tare repede. Tare m-am bucurat când la sfârsitul lui 1993 am dat de Aurica Visovan. S-a mai dus un frate de al nostru în vesnicia vietii de dincolo. era internat un tânar fecior. pe când venise în salon. aceste pastile binevenite. Acul era si el lung si gros. Leonida Lupascu stia ca. în ciuda oamenilor rai. simteam . traieste. îndepartându-le putin. bucurându-ne cu versurile lui pline de duh si dragoste de tara. De acum este târziu. legându-ne printr-o prietenie calda. arde în noi aceasta prietenie. Când intra aerul. ca un Fat-Frumos la înfatisare. Încercam sa-l încurajez. Leonida Lupascu se stinge din viata sub privirile noastre îndurerate. poate. pentru unii. lui Carabulea ca sa le duca lui Oniga la sectie. apasa cu aratatorul de la mâna stânga între coaste. El nu mai avea speranta de scapare de la moarte. adunate mai multe la un loc. Ion Carabulea. dupa o vreme nu mai vrea sa ia medicamentele. baga acul în cavitatea dintre pleure. Pot spune ca de ing. Bucuria a fost mare. Nu dupa mult timp.B. În vremea aceasta continuam tratamentul cu Hidrazida si Pass. la sectia a II-a T.C. Asa a ajuns Mitica Oniga sa se faca bine si sa se salveze de la moarte. bolnav destul de greu la plamâni. Dumitru Oniga. cei de la spital. Ca sa nimereasca în mod sigur între coaste cu acul. la batrânetile noastre. Nu-mi puneam problema inutilitatii tratamentului. Mergeam de la pat la pat si-i încurajam. apoi. Le aduna si le punea bine cu multa grija. Si azi. Acum si el. Avea grija de el ca de copilul lui. mare de tot. Eu înghiteam si speram. La noi în salon venea pentru tratament un sanitar detinut. S-a hotarât sa nu mai ia pastile si sa i le trimita lui Oniga la sectie. El este unul dintre titanii de la Pitesti. Zis si facut. Când îmi venea rândul sa-mi bage aer. ma prindea o neliniste. care era destul de speriat de boala lui. Pârâia acul pâna ajungea unde trebuie. ducândusi batrânetile la Suceava. dar pentru altii nicidecum. Aveam sa ma împrietenesc cu el si sa stam împreuna multi ani de închisoare. Cei de la sectie nu primeau tratament ca noi.Înghiteam fiecare din noi ca gaina boabele. Leonida al meu însa.

Dumitru Staniloae. pe lânga satanismul din ele. Avea un aparat unguresc cu care masura aerul introdus. Când era vorba de perchezitie. Stiam toata Predica de pe Munte. de la camera la camera. ca am absolvit si aceste mari universitati din scoala vietii. A doua saptamâna îmi baga si la celalalt plamân. Învatam pe de rost versete si capitole întregi pe dinafara. Se auzea destul de bine. pe care nu-i mai stiu. noi mai foloseam si gamela. am gasit calea de a ne instrui si forma lânga mari dascali ai neamului românesc. Ioan V. Gheorghe Bratianu. în aceleasi conditii de viata. ce au fost pentru noi închisorile din timpul comunismului. Era bun cu noi si ne apara. . 2. prin tevile de la calorifer sau prin batai în perete. în iadul comunist. Constantin Noica. Erau speriati de mortii care ieseau din salonul acesta si de boala care ne macina plamânii. Georgescu. amiralul Horia Macelaru si multi altii. pe care o puneam pe perete. Nicolae Mares. Radu Gyr si Nichifor Crainic. Nichifor Crainic. pe care. având ca dascali elita intelectualitatii interbelice. Pantazi. Îmi era tare greu câteva zile cu respiratul. Închisoarea poate fi considerata o înalta scoala atât pentru instruire. Tot ce aparea de pe sectie. Mai aveam si câte un capat de creion si hârtie. Si când veneau. Pentru noi toti a fost o universitate. Noi. în acest univers concentrationar. noi învatam. În Celular si Zarca. Când vorbeam la perete. În conditii inumane. putem spune. în mare. cât si pentru realizarea unei înalte spiritualitati crestine.cum se umfla cavitatea toracica. nu prea veneau pe la noi. Cei setosi s-au adapat de la cei înzestrati cu izvor nesecat de cultura. maestrul si ucenicul. În felul acesta uitam ca suntem bolnavi si-n temnita. se uitau din usa numai si plecau închizând usa. ne-am însusit alfabetul Morse. cei care am trecut prin universul concentrationar. Aici. în mod normal. Mircea Vulcanescu. toti la un loc. Traian Trifan. tinând loc de microfon. Cel care vorbea apropia buzele de fundul gamelei si transmitea ce dorea el. Nicolae Steinhardt. asa cum au fost: Radu Gyr. Iosif Iacobici. au realizat si conditii de scoala înalta. Asa se facea ca aveam la noi fascicole din Noul Testament. de care faceam rost de la doctorul Costin. Pentru a ne împartasi din marea cultura am recurs la toate mijloacele necesare. pe care le puteam ascunde în saltea mai repede. În fabrica si spital am reusit sa avem hârtie si creion. pe buna dreptate. George Manu. mintea omeneasca nu le cuprinde. generalii Ioan Arbore. ÎNCHISORILE – UNIVERSITATILE NOASTRE Fac o paranteza si va prezint. 1. Aici s-au format caractere. Puneam urechea pe gamela si ascultam.

Asa au reusit ca pe peretii camerelor sa nu mai apara scrisul. avea o contramasura a noastra. Avea darul povestirii. istorie. tatal si fiul. Pâna la gasirea solutiei. Tocmai acest gulag cu scoala lui. geografie si literatura. matematica. Despre aceasta mare scoala se pot spune multe lucruri. Afara si-a cultivat pamântul ca un agronom. defineste si chiar distinge Rasaritul de . Ion Lazarescu. Gheorghe Ivanici-Casapu. în ordine si cu migala. Scrijeleam peretii cu cunostintele noastre pentru a lasa si la altii care veneau dupa noi. unchii mei Petru si Ion Berzescu. a recurs la o alta masura. mai diabolica. pe buna dreptate. elevi si chiar studenti sa învete limbi straine. Moise Anculia-Pasule se pregatise în domeniul agriculturii. un alt teregovan. realizându-si fiecare o frumoasa biblioteca si sporind-si darul de a vorbi. Ion Coltan. Steinhardt. au absolvit o universitate. din toate disciplinele. zisi But.Marea noastra biblioteca o constituiau peretii celulelor. Petru Grozavescu-Maranu. Asa cum spune N. chimie. Acolo treceam tot ce auzeam. Orice masura luata de ei. care dupa ce a iesit din închisoare si-a scris memoriile în opt caiete. Dupa cum pritocirea oamenilor prin camere se facea destul de des. noi ne continuam munca în scoala noastra. pe peretele alb ca hârtia. ci era denivelat prin stropitura. tarani. ca Romulus Anculia-Miloi. Gheorghe Grozavescu-Mutu. Nu mai stiau ce sa faca. fizica. pe buna dreptate. muncitori. Asa s-a ajuns ca oameni simpli. De asemenea. De la o vreme. Poezii întregi scriam cu vârful de ac sau de cui. Asa au fost unii din teregovenii mei. Cu un ac sau cu un cui bine ascutit scriam pe peretele alb tot ce ne însuseam de la dascalii nostri sau ce primeam de la unul la altul prin viu grai. poezii sau alte cunostinte. Petru Maranu-Cornerevintu. conducerea închisorii se luase de grija. Ba de cele mai multe ori îsi puneau la punct gramatica limbii române. tot teregoveni si ei. au continuat studiul. În toate camerele si celulele din Aiud au stropit peretii cu ciment si var. fiecare din noi am realizat si clipe de fericire în nefericirea din iadul comunist. iesind afara. a devenit un foarte bun cioplitor în piatra si zidar. Vazând Coller ca nu mai are ce face cu noi. La fel. au dovedit ca. N-a fost perete din camere sau celule în Aiud sa nu aiba scrise coloane întregi de cunostinte. În felul acesta. noi ajungeam sa citim pe pereti atâtea lucruri bune. peretele nu mai era curat ca hârtia.

Barabas pune mâna pe creion. este o burta plina . crezând în Hristos. Vorbea cu toata lumea fiind destul de comunicativ si binevoitor. pe când al nostru este învierea. Ma împrietenisem bine cu el. Se apropie de Tavi si-i cere datele. ridicându-i statuie. Apusul. Barabas. Vestul si Estul. Spre final. Caracteristica noastra. I. Tare rau la suflet era si fricos de mama focului. luptau pentru om ca individ. Caracteristica lor. nici doua. Tavi îi spune: — “Domnule gardian. cel de dupa cortina de fier. II. esti nebun? Când ti-am dat eu creionul?” S-a uitat lung Barabas la el si a plecat fara sa-i mai noteze numele. daca îmi faceti raport eu am sa declar ca D-voastra mi-ati dat creionul. pentru un trai mai bun. nu pentru un suflet mai curat si mai nobil.materia. îndumnezeirea omului. Era cu carnetul în mâna. În timp ce noi scrijeleam pe pereti cu acul. Dumnezeu. asa cum bine schiteaza. gata sa-i noteze numele. Nici una. pentru drepturile lui. În jurul omului s-au schimbat constitutii si au fost îngenuncheate popoare. Iata. bucurându-ne mult de . * Tot pe acum apare în salonul nostru Octavian Radulescu. îl baga în buzunar si pleaca. când s-a facut sfintirea monumentului. Apusul aluneca în haurile ateismului. undeva. Pe masura ce Rasaritul se înalta. cum azi ei ne obliga pe noi sa batem la portile lor. Gardianul s-a speriat. Era mai tânar si plin de viata. decretândul drept suprem ideal.Apus în Europa. ei. Telul lor final este omul. dragostea întru HRISTOS. iubindu-ne unii pe altii. deci. Îi spuneam Tavi. Estul Europei... Vestul si Estul. este un suflet curat. Ne-am adus aminte de sotia asta. Soljenitîn. pentru a ne pastra identitatea de om si pentru a ne înalta spre cer. Nu l-a mai putut ascunde. O criza pe plan spiritual se va asterne asupra lui.. cele doua profiluri ale Europei.” — “Ce. Pe vremea aceea gardian era un ungur. iar Tavi al meu a scapat cu fata curata. prin lacrimi si sânge. Se leaga de o întâmplare destul de hazlie. ei vor ajunge sa bata la portile Rasaritului. Sa închidem paranteza si sa ne întoarcem la episodul nostru. Nu dupa mult timp vine iarasi în salon. a Estului. a Vestului. Sa stiti ca asa am sa declar. cred într-o armonizare si un echilibru între cei doi frati. Aveam sa-l întâlnesc pe Tavi la Aiud în 1994 — 14 sept. Într-o zi deschide usa pe neasteptate si-l surprinde pe Tavi Radulescu cu un capat de creion în mâna. a facut ca omul sa se dezmeticeasca si sa tâsneasca spre o înalta spiritualitate crestina. Atunci.

A fost mult mai blânda.” — “Bine. mai ales dimineata pe nemâncate. Nu mai puteam mânca. Adrian Carausu n-a mai facut hepatita. cu pâine prajita si câte un gratar. În timpul acesta doctorului Costin i s-a adus un ajutor. ma pune la regim alimentar. am înteles. grea si cu multa zapada. Se pregatea sa plece acasa. Eu am sa te pun pe picioare. De la o vreme. varsaturile se rarisera. fara sare si cu ulei crud. Aproba regimul alimentar. Ma ducea Marcoci în brate la control si apoi iarasi în pat. Dupa consultul medical. expunându-i cazul fiecaruia în parte. Îl introduce în tainele spitalului. Eu la raze nu mai puteam merge pe picioare. îmi spune ca am hepatita. când se poate. Se încalzise destul de bine în luna martie. uite aici. ai înteles?” — “Da. Era de la fiere. Dadeam numai verde afara. Când venea. tu sa asculti de mine. basarabean de origine. Pierdevara. Vomitam destul de des. Sa pot veni la el cu mâncare de regim când pot eu. avea grija sa-mi spuna: — “Mai omule. amara ca fierea. Vomita si el. cu numele de Pierdevara. Din stomac iesea o secretie verzuie si amara. Îmi suspenda tratamentul cu Hidrazida si Pass. Când ma vede si ma consulta doctorul Costin. sa manânci. sa mi-l dati mie în primire. Venea Pierdevara la mine de câte ori avea ceva sa-mi aduca. Vine si Bogateanu la mine si ma vede. Se îmbolnavise bila. care era un criminal de razboi. Iata ca nu mi-a fost dat sa am liniste. ca eu îti aduc de toate. Era doctorul Marcoci. ci trebuia sa mai am si asta pe capul meu. domnule doctor. Passul si Hidrazida ma dadusera peste cap. numai umbra de mine. Însotit si de greturile respective.” Din acel moment. medic militar. Trece la tratarea hepatitei. din momentul acesta este bolnavul tau. dar sa ma asculti. bolnav si el de tuberculoza. parca mi-a pus Dumnezeu mâna în cap. Ce mâncam dadeam afara. dar mult mai putin.tot. Îi expira pedeapsa. Dar va rog un lucru. Vine cu el pe la toti bolnavii. — “Mai bucatar. Gura îmi era amara. Îl cheama la el pe bucatarul spitalului. Începusem sa mai manânc câte . Îmi balanganea si capul de slab ce eram. Iarna lui 1955 n-a mai fost precum cea din 1954. când da peste mine si o hepatita.” Ajunsesem slab de tot. Cu mine în salon mai era si Adrian Carausu. sa fie bolnavul meu si sa am eu grija de el. Spitalul nu avea altceva decât urotropina si sare amara pentru drenarea bilei. sa pregatesti si sa aduci la bolnavul acesta regimul pe care ti-l prescriu eu. La ochi apare galbenul.

eu plec acasa. Eu stiam de acest lucru si nu-i destainuiam nimic. Ma împrietenisem cu el. Lui îi datorez extraordinar de mult. Zi si noapte era la mine. Îsi aduc tie aceste economii ale mele. Dumnezeu sa fie cu tine. ma ajuta. Eu îi spun sa ia injectiile care i le trebuie. Poate chiar viata. Vine într-o zi la mine si-mi spune sa-i dau niste fiole unui bolnav. Pâinea prajita mi-a prins bine. Vine la pat. Dupa o vreme. care m-a îngrijit mult de tot. capul si cu dreapta îmi dadea sa manânc cu lingura. Sunt pentru voi. Ai auzit ce a spus Bogateanu? Esti bolnavul meu. cinstit si corect. era prea mult. Pe la orele zece venea cu pâine prajita si câte un gratar. Vine la mine cu o cutie de lemn plina cu fiole pentru injectii simi spune: — “Mai Berzescule. Cât a ramas la spital. Luase în primire doctorul Marcoci. Merg acasa cu sufletul împacat ca ai scapat de moarte. desi era un suflet mare si bun. dar pe mine m-a ajutat. Era bun si el. Tu stii acum ca eu te-am îmbolnavit a doua oara. si mai târziu si doctorului Cornel Petrasievici. Gresisem. El nu ma ierta. A tinut-o asa cu regimul acesta pâna în toamna anului 1956. Îmi aducea Pierdevara de toate. Nu mi-a zis nimic si a plecat prin salon. dar . ca era tot vecin cu mine si se aseaza pe el. Cu o zi înainte este anuntat sa se pregateasca.” M-a îmbratisat cu multa duiosie si cu lacrimi în ochi ne-am despartit. mai aveam si o oala cu ceai. Îmi parea rau. Din cauza acestei cutii aveam sa-l supar pe Dragon. ca si lui Marcoci. Sa ai grija de tine si sa fii cuminte. îmi ridica. Ce mi-o fi venit mie atunci sa-l refuz nu stiu. Ma bucur ca te las mai bine si sper sa scapi si tu cu bine. dar numai când putea. Tinea sa-mi spuna multe lucruri de-ale lui. Nu puteam sa manânc tot. ca n-am facut-o niciodata. Si lui îi datorez mult de tot. pleca de la mine. S-a suparat. Întotdeauna venea cu gamela plina. Sa fugi de turnatori si de gardieni. cu multa dragoste fata de om. bucatarul meu: — “Asculta. Zaharul îl aducea într-o punga de hârtie. ne-a ajutat foarte mult. Atunci când nu puteam nici sa manânc. Ai auzit?” Cu acestea zise. a venit Marcoci si a luat-o. Am dat la toti care au avut nevoie. Refuza si nu mai vrea sa vorbeasca cu mine. Iata ca vine si ziua când doctorul Costin trebuie sa plece acasa. De câte ori venea. tu sa faci asa cum îti spun eu. tinea sa-mi spuna.ceva. Pe lânga mine. cu mâna stânga. A stat cutia cu injectii mult timp la mine sub pat. ca va fi bine. de altfel. Eu am grija de tine. Fusese omul politicului. Le dai tu cui vrei.

neiertator cu cei slabi. Tot timpul mi-a parut rau de felul cum m-am purtat cu el. Când a fost luat din camera, a venit la mine si si-a luat ramas bun. M-am bucurat de gestul asta. Cred ca ma iertase. Îmi cer si acum iertare de la el. Aveam sa ma întâlnesc cu el în 14 sept. 1994, la Aiud. A venit la mine cu multa bucurie. Nu l-am mai recunoscut. Era batrân. Când mi-a spus ca-i Dragon, am sarit la el de bucurie, intrând împreuna în închisoare, vizitând tot ce era de vizitat. Cu el am stat cel mai mult de vorba. Doctorul Marcoci îmi continua tratamentul cu pneumotorax bilateral. Îmi spusese Costin ca am niste gauri de necrezut. El spera sa ma vindec. Am uitat sa va spun ca în timpul lui Costin am facut lichid la stângul. Deci, aveam hidrotorax si la dreptul, pneumotorax. Asa m-a luat Marcoci în primire. Între timp apare din nou Zeana la spital, în salonul nostru. Când ma vede ramâne mirat de ce am putut sa dau eu. Doctorul Costin plecând mi-a spus: — “Sa stii ca plamânul tau stâng a ajuns la ramolitie, nu mai lucreaza decât pentru el. Tu numai cu dreptul mai traiesti. Sa ai grija. Din cauza lichidului ai o pahipleurita la stângul. Acum Marcoci trebuia sa aiba grija de mine sa-mi scoata lichid din când în când. Îmi baga vitamina C fiole în lichid. Asa l-am tinut doi ani, lichidul acesta. Odata era sa dau ortul popii, daca nu era Zeana cu mine în salon. Ma duce Marcoci jos la raze ca sa-mi scoata lichid. Operatia de pneumotorax o facea acum doctorul Bogateanu. Pâna când a învatat treaba asta l-a luat pe doctorul Zeana pe lânga el. Acum, când m-a luat pe mine la raze, Zeana îi spune lui Marcoci sa fie atent Bogateanu sa nu-mi scoata prea mult lichid, caci îmi poate provoca un soc. Ajung jos, pe masa de la raze, unde Bogateanu îmi vede lichidul. Ma asez culcat pe masa ca sa mi-l scoata. Termina operatia si ma duce Marcoci sus în salon. La un moment dat, dupa scurt timp, eu nu mai pot sa respir. Zeana ma vede, se ridica din pat si bate la usa. Vine Marcoci si Zeana îi spune: — “Du-l repede jos pe Berzescu si spune-i lui Bogateanu sa-i bage 300 cm. cubi de aer peste lichid. A scos prea mult lichid si a facut un soc.” Ma duce repede jos pe masa. Bogateanu, speriat, încearca sa bage acul, dar nu nimereste imediat. A treia oara, în sfârsit, reuseste si începe sa bage aer, asa cum i-a spus Zeana. Îmi revin si încep sa respir mai bine. Ma învinetisem la fata. La plecarea de la raze, Bogateanu îmi

spune ca trei ore sa stau în sezut cu perina la spate si sa nu ma misc. Daca mi-e sete, altcineva sa-mi dea apa. Si de data asta am sarit peste moarte. Cu noi în salon mai fusese internat si Ghiata Ioan, un sofer din Bucuresti. Plecând Dragon, Ghiata a avut grija de mine. Avea un suflet mare. Se daruia îngrijirii bolnavilor. De altfel, toti legionarii au facut asa, prin toate închisorile pe unde au trecut. Fara exceptie, toti s-au daruit omului, în lumina lui Hristos. Ma vedea slab si prapadit. S-a purtat cu mine ca si cu fratele lui bun. Îi datorez multa recunostinta domnului Ion Ghiata, multumindu-i din tot sufletul pentru tot ce a facut pentru mine. Se apropia vara lui 1955. Era cald, cald de tot. Eu cu ambii plamâni tot în pioneze, la stângul lichid, la dreptul pneumotorax, iar cu ficatul fixat la regim. Asa-mi petreceam amarul. Pierdevara se tinea dupa mine. Adesea îmi spunea: — “Eu te-am facut bine si te-am salvat!” Ma bucuram sincer. M-a ajutat foarte mult. Doamne, ajuta-l pe unde-o fi, ca, poate, chiar m-a salvat de la moarte si el. Dac-o fi murit, Dumnezeu sa-l ierte, c-a mai fost si om adevarat. Tot în acest an se elibereaza si el, Pierdevara al meu. Îi venise rândul sa plece acasa. A venit la mine si si-a luat ramas bun. Ne-am îmbratisat si i-am multumit de toata dragostea si grija ce mi-a purtat-o. O data cu plecarea lui Pierdevara, regimul meu de masa s-a schimbat. Noul bucatar nu se mai ocupa îndeaproape de regimul hepatic. Primeam si pe mai departe fara sare la masa. Hepatita mea nu cedase mult. Cu acelasi regim aveam sa plec în 1956 la sectia a II-a. Spre toamna, tot în 1955, nu-l mai vedem pe doctorul Marcoci. În locul lui apare doctorul Cornel Petrasievici, un om înalt, desirat parca, de slab ce era, cu fata prelunga, osoasa. Trece prin saloane pe la fiecare bolnav. O data cu venirea lui, se parea ca atmosfera se îmblânzise.

SPITALUL (V). SI TOTUSI L-AM ÎNFRÂNT PE COLLER
S-au scurs doi ani de când peste Aiud stapân ajunsese Coller. Se simtea cum haturile erau tot mai strânse. În atmosfera plutea parca un început de furtuna. Aiudul se misca pe nesimtite, ca un colos. Seismele se faceau percepute de noi, vietuitoarele colosului. Ca-nainte de furtuna, adesea aparentele înselau. Parea ca se abatuse si o boare de pace, de liniste. Gardienii pareau mai blânzi, mai domoli, dar destul de vigilenti. Se simtea de la distanta ca ceva se misca, se urzeste.

Ca animalul de prada, pititi la pamânt, se pregateau sa sara asupra noastra. Din fabrica începusera sa fie retrasi tot mai multi detinuti politici. Îi înlocuiau cu dreptul comun. Din tara mereu soseau loturi, loturi de legionari. Se faceau pregatiri minutioase în vederea unei mari lovituri, proiectata sa se dea în Aiud. Scrâsnea Aiudul ca doua falii ale pamântului, când se declansase cutremurul reeducarii. Gemetele miilor de oameni se faceau tot mai auzite ca un cutremur de pamânt. Sa ne întoarcem la întâmplarile noastre din salonul zece, din spital. Doctorul Petrasievici îsi luase în primire sectia lui de bolnavi din spital. A fost adus de la Zarca. În locul lui l-au dus pe doctorul Marcoci. Când m-a consultat si a vazut cum aratam, doctorul Petrasievici s-a speriat. Hepatita era pe sfârsite. Lichidul de la plamânul stâng tot îsi mai facea de cap. La dreptul îmi baga aer. Mirat m-a întrebat: — “Cu ce mai respiri, omule? Aveam o respiratie sacadata. — “Aici trebuie sa facem ceva.” — spune el. Din vorba în vorba, afla ca sunt din Lugoj. Povestindu-i de familie, îmi spune ca el a meditat-o pe sotia mea la franceza, când era la liceul “Iulia Hasdeu” din Lugoj. Aveam sa ma conving de acest lucru când m-am eliberat din închisoare. De aici încolo a fost extrem de atent cu mine. Îmi continua tratamentul cu pneumotorax la dreptul. La stângul, lichidul începuse sa scada. Permanent îmi introducea vitamina C, injectii, în lichid. O data cu resorbtia lichidului, Petrasievici este de parere sa nu mai continuam pneumotoraxul la stângul. Îl abandoneaza. El îmi spune ca-mi va dauna sanatatii. Inima se va îmbolnavi. Asa ca, dupa ce noul an 1956 a venit si la noi, eu faceam pneumotorax numai la dreptul. Cu toate sperantele de liniste si pace din Aiud, Coller strânge cercul tot mai tare. Perchezitiile se întetisera tot mai mult. Dupa cele spuse de Petrasievici, Zarca era ticsita pâna la refuz. Iar eu, tot la locul meu, în acelasi pat, îmi duceam calvarul. Ma gândeam mult la ai mei de acasa, mai ales dupa cele discutate cu doctorul Petrasievici. Sa ne întoarcem la început de decembrie 1955, la spital. Într-o dupa-masa vine la mine un plutonier cu halat alb luat numai pe umeri. Se apropie de patul meu si ma întreaba încet, cum ma simt. — “Nu te speria, eu sunt din Lugoj. Am fost vecini cu casa, unde am locuit. Te cunosc, locuiai cu parintii la nr. 3 pe Libertatii. Eu locuiam peste drum, în fata fântânii. Eu sunt sârb, dar nascut în Lugoj. Acum sunt frizer aici la administratie. Spune-mi ce vrei sa transmiti acasa, ce sa

spun?” Am ramas naucit si nu-l credeam. Într-o doara l-am rugat sa comunice ca ma simt mai bine si ca voi veni acasa. — “Sa stii ca acasa este totul bine. Copilul este mare si are 7 ani. Ai sa primesti o fotografie cu ei. Ti-o va da Petrasievici.” Doamne, parca se pogorâse Duhul Sfânt peste mine. Simteam ca ard totul. Curgeau broboane de sudoare de pe mine, pe fata si pe cap. Si mare a fost bucuria. A dat mâna cu mine si zâmbind mi-a spus sa fiu cu curaj ca voi pleca acasa. M-am uitat dupa el extaziat. În jurul meu nu era nimeni. Vecinii mei de pat erau speriati. Credeau ca-i de la securitate pentru ancheta. Nu le-am spus nimic. Mi-era frica. Daca un cuvânt iesea din gura mea, eram pierduti, eu, Petrasievici si frizerul. Peste trei zile vine la mine Petrasievici cu o fotografie. Erau sotia si fiul meu, Adrian, la 7 ani. Pe dosul fotografiei a fost ceva scris, dar a sters totul doctorul. Asa, cu scrisul sters, daca ar pica în mâinile gardienilor, nu s-ar întâmpla nimic. Asa s-a si întâmplat. Am declarat ca am luat-o din bagaj, când mi-am luat din haine. Zile întregi ma uitam la fotografie. De sase ani si mai bine nu-i mai vazusem. Pe fiul meu îl lasasem de patru luni. Îl mai vazusem în decembrie 1949, la vorbitor, la Timisoara, închisoarea militara. Cu toata vigilenta lui Coller, am reusit sa primesc vesti de acasa si sa primesc o fotografie cu sotia si fiul meu, de atunci facuta, în 1955. Pe drept cuvânt, mi-am spus atunci, asa bolnav cum eram: — L-am înfrânt pe Coller. A fost un act de mare curaj al doctorului Petrasievici si al plutonierului frizer. Ne putea costa chiar viata, mai ales pe frizer, ca era membru de partid. La Dumnezeu toate-s cu putinta. S-a lucrat ca-n cea mai temerara actiune de spionaj, totul pe tacute, numai în soapta si fara martori. Cei din jurul meu n-au stiut nimic si nici n-au aflat vreodata de acest lucru. N-am spus la nimeni nimic, cât am stat în Aiud. Doctorul Petrasievici n-a mai comentat nimic despre acest lucru. Era însa extrem de multumit de bucuria mea. As vrea ca pe aceasta cale sa-i multumesc mult de tot. A facut pentru mine extrem de mult. S-a purtat ca un om adevarat. A avut în el atâta caldura sufleteasca, încât pe multi i-a tamaduit numai cu dragostea din el. În Aiud, pe unde a trecut, a lasat urmele lui de mare caldura sufleteasca. N-a tinut seama de apartenenta politica. Toti au fost fiii acestui napastuit popor. Mai presus de toate a fost medicul întru Hristos.

Acum, în 1997, a murit. La fel îi multumesc si plutonierului-frizer de atunci, dac-o fi în viata. A facut pentru mine extraordinar de mult. Se plimba fotografia mea de la om la om. Nimeni nu m-a întrebat de unde o am. Dar nici eu n-am spus la nimeni nimic. Asa a patruns în sufletul meu o raza de lumina, de caldura sufleteasca din partea familiei mele. Pentru cei de afara pare un lucru fara importanta, dar pentru noi, cei de sub zavoare, din întunericul celulei, din mucegaiul podelei, din aerul îmbâcsit al urinei si fecalelor, din durerile ranilor sângerânde, din siroaiele de lacrimi si sânge, este mare lucru. Extraordinar de mare. O minune. Un semn de Sus, de întarire la rezistenta era. Simteam cum în firavul meu trup patrundeau taria, sanatatea si nadejdea în mai bine. Poate ca gresesc si sunt subiectiv, dar eu am credinta ca acest lucru a fost cel mai puternic medicament. A contribuit la vindecarea mea într-o mare masura. Acum, navalesc în mintea mea zilele de zbucium în lupta cu moartea. Mi-aduc aminte de vremea când doctorul Bogateanu îmi facuse raportul pentru Administratie ca murisem. Din vremea aceasta mi-amintesc de doua din visele mele mai semnificative. a). Când ma gaseam între viata si moarte, acel iulie fierbinte din 1954, într-o noapte visez: Se facea ca, asa usor cum eram, într-o camasa lunga de noapte, alba, mergeam pe o carare mai lata, plina de iarba verde si flori de câmp, asa cum era ea, când eu copilarisem pe acolo, la salasul nostru de la Igeg. Acum, în visul meu, usor ca un fulg de pasare, stateam în iarba tolanit pe stânga, proptit în mâna, lânga o tufa de macris salbatic. Cu dreapta rupeam câte o frunza de macris si o duceam la gura. Era tare bun si acrisor. Seninul cerului albastru, cu razele fierbinti ale soarelui, îmi scalda fata. Era cald, cald de tot. Ma facea sa ma bucur de viata aceea care de-abia mai pâlpâia în mine. Alaturi de mine, sotia mea, cu parul balai, bogat în plete, revarsat pe sânii tineri, zvâcnind a viata si dor, cu seninul cerului din ochii ei limpezi si mari, ma privea în mutenia ei cu multa lacomie. Parca glas n-avea, dar la fel nici eu. Ma privea lung, lung de tot, fara sa-mi spuna ceva. Si ea, ca si mine, statea tolanita în iarba moale si verde, pe dreapta. O admiram mâncând la frunze de macris. De la o vreme am încercat sa ma ridic, dar n-a fost chip. Cum ma ridicam, cadeam la loc în iarba. La încercarile mele nereusite, sotia mea sare si ma

în salonul meu mai venisera Tavi Popa. Nu se putea tine pe picioare. înv. lichidul meu a început sa se resoarba. el este unul dintre titanii de la Gherla. Clocotea parca viata în mine si nadejdea de biruinta asupra raului. pe cararea aceea cu macris. Pâna la urma n-am reusit sa-l salvez. m-am trezit din vis. dar totusi merge cu mine mai departe printre florile de câmp si macris. va pot spune ca dupa doua luni de la primirea vestilor si a fotografiei de acasa. Aveam sa aflu. SPITAL (VI). Ma straduiam sa dau o dezlegare visului. dupa bunul plac. Era tare slabit. Am cunoscut un tânar bihorean. prin . Cu toate astea au fost cazuri când paza mai lua si masuri arbitrare. Pentru noi toti. care mai supravietuim gulagului românesc. SALONUL 9 Ca sa ajungi în acest salon trebuia sa treci prin salonul 10. Dumnezeu i-a dat tarie sa reziste pâna la sfârsit. Suntem în 1955. ca doar Coller era stapân. Noi ne puteam misca mai liberi prin spital. În focul meu de peste 40 de grade. voi scapa cu viata si voi ajunge acasa. dar mai târziu. atât la Aiud. Întorcându-ma de la vis la realitate. care cocheta cu muza. Asa mergând. Ion. În salonul 9 a fost internat. alaturi de sotie. medic. Umblam acum prin salon ca o sfârleaza. dar mai cu putere. iulie 1954. Era oarecare destindere. dupa eliberarea mea din 1964.. Am ajuns acasa si am îmbatrânit alaturi de sotie. din plin. Îl înfruntasem pe Coller.prinde de mijloc si porneste cu mine pe carare greu de tot. Ne duceam unii la altii în vizita.. Nu avea alta intrare decât pe aici. Timpul avea sa dovedeasca. mai ales saloanele 9 si 10. Cepi Stere. tot transpirat. Scria versuri. Ne-a legat o prietenie curata si multa întelegere între noi. Al doilea vis l-am avut dupa ce trecusem hopul mortii. Petru Sandru. Din acest salon avea sa auda prin ce am trecut eu în salonul mortii. În acest salon. b). la vârsta de 87 de ani. dupa tata. Aveam sa-l cunosc foarte bine si sa stau multi ani cu el în camera. ing. bolnavi mai putin grav se internau. Îl târam dupa mine cât puteam. Simteam la respiratie o usurare. Se facea ca eram tot la salasul de la Igeg. cât si-n lagare. Constantin Butan. — Din tot jocul acesta cu moartea. Tot timpul eram unii la altii. Ma straduiam sa-l ridic de jos pe bunicul meu. Tot aici a fost internat si Constantin Pascu. ca el murise în 1954. ca asa a si fost. Pofta de mâncare a reaparut. îmi talmacesc visul. Au trecut pe aici multi bolnavi de care eu nu-mi amintesc. Între timp. Eu nu reuseam sa-l ridic în nici un fel. Din nou a aparut si Ionel Zeana.

cum spune o vorba din batrâni. cu ochii sfredelitori. Nimeni nici o vorba. duseram în vizita la cei din salonul 9. în salon. d-le adjutant. Nu de mult timp. Se parea ca lucrurile merg bine. Toti taceam mâlc.” Asta s-a petrecut în timp scurt. mai întreaba înc-o data acelasi lucru. cu o voce metalica si cam pitigaiata. dar eram opt insi care veniseram în vizita. cade beleaua pe tot salonul. îmbietori la ura. când linistea se asternuse în spital. si Ion Bohotici. Începe sa se plimbe nervos prin salon. În acest timp eu judec ca cineva trebuie sa ia aceasta sarcina. Barabas închide usa de la salonul 9. Tacere. învârtind-o în fel si chip. care era pe peretele cu usa de la salonul 9 si întreaba: — “Cine a fost în salonul 9?” Nimeni nu raspunde un cuvânt. Unul câte unul defilam prin fata gardianului spre salonul nostru. Într-o buna zi. îl ia si din usa bisericii. Cineva trebuia sa ia asupra lui aceasta abatere. — “Bine. Ma ridic din pat si raspund: — “Eu am fost. cu gradul de adjutant. vreo câtiva din noi. cu capul plecat. Nu trece o ora si vine cu ofiterul adjutant dupa el. Dar când îi e dat omului sa-l ia Sarsaila în cotarita. Nu întotdeauna merg bine. În salon. hop ca deschide usa de la salon gardianul Barabas. Cu el am stat mult de vorba. Adesea venea cu câte o rigla în mâna. altii n-au mai fost?” El stia câti au fost. Cuminti. uitându-se înca o data la fiecare din noi si iese din salon. Scos din sarite. Ne obisnuiseram unii cu altii. Se sucea ca un paun printre noi. Altfel. desi se vorbea în soapta. Dar iata ca lucrurile se mai si schimba. Ca la o comanda. salvând salonul de la pedeapsa. Se realizase un zumzet usor. Nepasatori. ca-i raportase . o liniste de mormânt. Necuratul l-a adus pe Barabas peste noi. cei opt din salonul 10 ne ridicam în picioare. Ne apropiam de toamna lui 1955. Ne fotografiase. Ne fixa pe fiecare cu o privire sfredelitoare. Avea grija întotdeauna sa-i vedem gradele de ofiter adjutant. din salonul 10. mai venea în vizita prin saloanele noastre un tehnician sanitar. Acum asteptam sa ma scoata din spital. vara. Un om mai mult înalt decât mijlociu.1956. Adjutantul mai întreaba înc-o data: — “Numai el a fost în salonul vecin. parca de stup. dupa masa. când eram siguri ca nu-i nici un pericol. depanam firul amintirilor. trecem fiecare la patul lui. Cam dupa orele trei dupa-masa. cum te numesti?” Îmi noteaza numele. Se opreste în dreptul patului meu. trece agale prin salonul nostru. când Petrasievici a venit ca medic la spital. Mereu o chinuia. subtirel.

cu toate ca era Coller la conducere. Fiecare voia sa scape de un cosmar — cizma ruseasca. Nefiind siguri de ziua de mâine. vor fi scosi din spital. Suflul libertatii începe sa-si faca loc si dupa Cortina de Fier. care avea sa plateasca scump încercarea de a-si cuceri libertatea. un duh al libertatii deasupra Europei Centrale si de Est. nimeni n-a mai intrat în salonul 9 o bucata de vreme. doreau libertatea. Nu numai noi. foarte multi din rândul membrilor de partid. gardienii nu stiau ce atitudine sa ia. Citeam si noi ce apucam. cât si în România se naste un climat de revolta împotriva opresorului. De atunci. Daca ar fi fost vorba de a ajuta un bolnav cu medicamente. cei care ne pazeau pe noi. de liniste.. Se temeau. descatusarea de opresor. tu nu patesti nimic. Începusera sa fie uitate ziare prin W. Au fost extrem de operativi când era vorba de facut rau. Se vorbea ca ne vor lasa cu parul mare. ca Tg. Plutea. Oradea. În Aiud. Îi noteaza si pleaca. care s-au ascuns. cei întemnitati si zavorâti. Arad. Prin oras. Nu va mai trebui sa ne tundem la piele. Cade ispita acestei vraji de libertate Ungaria. Speriati si ei de noile întorsaturi. Asupririle Comunismului determina locuitorii acestor orase sa se miste si sa spere.. au fost scosi din spital si dusi pe Celular. Mures. Timisoara. trece cu gardianul pe la fiecare din cei care fuseseram în salonul 9. la ziua în care vor azvârli la gunoi carnetul de membru de partid.000 de disparuti si deportati în U. cu peste 600.S. Oprimatii se miscau.S. ne voiam liberi. Marile orase din Transilvania si Banat.”. sau nu se mai proba.C.” Cu carnetul în mâna. dar si ei. Atât în Ungaria. era un climat de pace. Dupa doua ore vine cu un tabel în mâna si le spune celor sapte bolnavi sa-si faca bagajul. SPITALUL (VII). — “Bineee.-uri.gardianul. cunosc framântari de mase în mirajul libertatii. pe la anumite colturi prin fabrica. ECOUL REVOLUTIEI DIN UNGARIA ÎN AIUD Anul 1956 aduce în Europa un nou suflu de viata. în mod sigur ca se discuta despre ce se întâmpla în UNGARIA. asta ar fi cerut zile întregi pâna la aprobare. Cei de la conducere nu mai erau siguri pe ziua de mâine. deasupra celor de dupa . exclama el. nu mai aveau grija noastra.R. Desi grav bolnavi. Ceilalti. visau la o întoarcere la libertate. Multi. pe atunci. Cluj. Se întoarce spre mine si-mi spune: — “Pentru ca ai fost sincer si ai avut curajul raspunderii.

ci democratia. asteptam ceva sa vina. din Moldova. un om cu mult suflet. Gardienii devin mai morocanosi si mai putin comunicativi. într-o buna zi sunt anuntat sa-mi fac bagajul. Se-nasprisera lucrurile. atmosfera era aceeasi ca-n toata închisoarea. Alternanta între teama si nadejde. în octombrie. Cât puteau. dar si un tragism nebanuit. jos însa. pe Aurica Visovan. Nichita Hrusciov voia sa fie altfel decât Stalin. . dupa octombrie. razbatuse vestea ca revolutia din Ungaria a fost înabusita. Plutea nesiguranta însa. mai degajati parca. anul 1956 aduce multa speranta în rândurile noastre. În camera în care am intrat erau paturi de fier etajate. nu s-a putut desprinde de totalitarism. realizând teroarea în rândul popoarelor. mai bine zis. fara sa dai de un capat. Morti cu zecile de mii. Acolo i-am întâlnit pe Vasilica Alupei. un plutonier. cu fata spre morga. Reusisem. A mers pe drumul despotilor de la Kremlin. Au mai sosit. ei ne încurajau. dupa cum vom vedea în cele ce urmeaza. Privirile lui se îndreptau spre Apus.. unde ma aflam pe atunci. Mai târziu a venit si Constantin Pascu. Mergeam zilnic la plimbare. au trecut peste ei fara mila. dupa aceea. sa realizam o caldura de adevarata familie. nu economia dirijata. În spital. se simte ca ceva s-a schimbat afara. de tensiune parca.Cortina de Fier. ca si-n cel al pazei. nu mai eram învatat cu schimbarea de loc si de pat. Informatii mai primeam de la noii veniti în spital. ma pregatesc de plecare. Intrasem în toamna bine de tot. la sectia a II-a. cu care aveam sa stau mai mult împreuna. Asa se scurgeau zilele. Spre toamna. În atmosfera aceasta. Au trebuit sa treaca ani multi pâna când a aparut Gorbaciov. intuise ca drumul cel bun nu este totalitarismul. Probabil. pe aripa dreapta. sub geam. Îmi fac bagajul si-mi iau ramas bun de la toti colegii de camera. tot în acelasi pat. pe care-l cunoscusem la spital. Mi se ofera un pat liber pe dreapta. Surprins. Rusii. si Stefan Puscasu si Polgar Stefan. ci aceea de piata.C. Nimeni nu stia ce va fi mâine. în timp. Sunt condus de sanitarul spitalului. cu tancurile lor. În Aiud. una dupa alta. Dupa mai bine de doi ani de spital. Cu toate acestea. pe o parte si pe alta a camerei. trecusem de jumatatea lui octombrie. tot la T. De afara.B. spre lumea libera. Se scosesera priciurile. care a semnat sentinta de condamnare la moarte a comunismului.

se cere la raportul lui Coller.B. Ioan nu mai putu suferi durerile. Aveam sa ma întâlnesc cu Ion în anul 1964. dar prin faptul ca eu eram în spital. Hrana ajunse sa fie slaba de tot. asupra lumii libere. Le era frica de o familie aruncata acum în închisori. când Popa T. Ion a fost repede operat de hernie si dus pe Celular. numai pentru a putea declara Rusia ca agresor. Erau. încet. În Ungaria a fost macelarit un popor. Nu mai primeam nici un fel de medicament. de teroare. încet. ramasese la Gherla. cinic asa cum era el. Mergeam din rau în mai rau. dupa consumarea revolutiei din Ungaria. a doua zi. Am uitat sa va spun ca dupa ce am fost trecut de la spital la sectia a II-a. În tara s-au facut arestari si condamnari pentru faptul de a fi simpatizat si manifestat pentru revolutia din Ungaria. îi raspunde: . paseste pe drumul acesta. Zaceau oamenii în pat fara sa fie chemat medicul. în salonul 10. La Ialta au fost negociate natiuni întregi. Pacatul acesta cade si asupra Apusului. Aiudul. La spital. deci. ajunsese la capatul puterilor. dar cu o zi înainte am fost scos din spital si dus la sectia a II-a T.C. Dar cu ce pret? Cu un popor decimat. Nu aveam voie sa ne întâlnim nici în iadul acesta unul cu altul. Coller trece la un regim de exterminare. Coller. dupa ce regimul comunist din România si-a dat seama ca nimic nu-i poate abate din drum pe cei de la Moscova. Trebuia sa faca operatie de hernie. care declarase la mina ca-i legionar. Mureau pe capete. dupa ce-l asculta. Dupa multe insistente este scos la acest raport. Ioan. într-o colectivitate determina stari incalculabile de tensiune. Într-o zi. legionar condamnat din timpul lui Antonescu. prin Coller. Ion Berzescu a fost internat în spital.Rusii s-au facut vinovati de agresiune. dupa eliberarea mea de la Periprava. În toamna lui 1956. Asistenta medicala . nu voiau ca noi doi sa ne întâlnim. Asa a avut loc cazul lui Popa T. au început represaliile. Bolnav fiind de ulcer. Coller. Ne urmareau pas cu pas. Ion Bohotici îi spune ca eu am fost aici. teroarea în închisoare. declarati de ONU agresori. fratele tatalui meu. si-a reluat activitatea. În Aiud. Trebuia sa faca mai din vreme aceasta operatie. a fost adus la Aiud. unchiul meu. Uica Petru. unde se întâlneste cu Ion Bohotici. A ajuns în salonul 9. Un regim de viata inuman. iar Ion.aproape inexistenta.

— “Du-te si arunca-te în sârme!” Acesta a fost tot raportul. Când s-au trântit însa obloanele de la ferestre. Cât am putut l-am încurajat. Înnebunisera cu totii cei de la conducere. N-a scapat nici el de necazul asta. În vremea aceasta.. student la medicina. Detinutii cereau: a). Când au fost scosi la plimbare. cei de la T.. sectia a II-a.C. stateam si asteptam cu înfrigurare sa vedem ce se întâmpla cu greva. Ne asasineaza!. Dupa aceea. strigate repetate: — “Ne omoara!. cât amar o fi fost în sufletul lui noi nu stiam. d). Dupa câte stiu era de la Vintul de Jos. Venise si parintele Mitoiu. un regim de tortura. ba chiar si dincolo de fruntariile tarii.. intentionat realizat de Coller dupa revolutia din Ungaria. În starea aceasta de lucruri.. Tot timpul cei de la Interne se zbateau sa gaseasca o iesire. numai el a stiut.B. mai ales prin foame. în toamna lui 1956 izbucneste greva foamei la Zarca si apoi pe Celular. frig. Ne omoara!. venit de catre Celular. noi. n-au reusit. Popa nu a mai intrat în tarc dupa colegii lui de camera. La acest eveniment. Celularul a reactionat pe loc cu batai în usa si strigate. Pe fetele oamenilor se citea o nemaistapânita revolta. au început si ai nostri de pe sectie sa trânteasca obloanele de . Îi depasisera actul de protest al detinutilor. Regimul acesta dracesc. în frunte cu Coller. Sarmanul de el. hrana mai buna. Ce masuri se vor lua? Pe sectie ne înmultisera bine de tot. trântindu-l la pamânt si omorându-l pe loc. În mod sigur. cu toate amenintarile lor. Întors în celula. Vin dupa aceea si niste zgomote puternice. Gheorghe Jijie si Victor Florea. Popa T. Coller numai la asta nu se asteptase. Dreptul de a citi si a scrie. b). S-a încercat în repetate rânduri scoaterea din greva. Conditii de viata umana. Aveam sa stau mult timp cu ei împreuna. ci s-a dus tinta catre sârmele ghimpate din zona interzisa.. urmate de puscaturi de arme. Într-o buna zi auzim un vacarm neobisnuit. Au mai venit de la Zarca. Asistenta medicala conform regulamentului. izolari cu nemiluita. Peste hotare se vorbea despre acest act îndraznet. împinge lumea pâna-n pragul nebuniei. Legatura cu familia. lucrurile s-au linistit. Ostasul a tras în plin o rafala de pistol mitraliera. ing. Dar.. caldura. Greva continua unicitatea în tot gulagul românesc. le spune colegilor cum a decurs audienta.” De aici se aude si din partea Zarcii acelasi lucru. c). Ioan. tot bolnavi. Astea au tinut cam o jumatate de ora. Atât i-a fost dat lui sa poata duce jugul robiei.. de catre superiorii veniti de la Bucuresti. din Fagaras. batai pâna la sânge. de parca s-ar sparge niste usi si s-ar trânti ferestre. A tinut aproape o ora aceasta manifestatie de protest.

care a fost dus la Cluj. Dupa mine mai vine unul. cu sicane si perchezitii nenumarate si chinuitoare. în toamna lui 1956. Fac la stânga pe scurta Celularului. când m-am eliberat cu conditionalul de munca. atât în sectie. Usa se deschide. într-un triunghi din acela zidit în curtea Celularului. Sunt vânzoliti oamenii ca-n iad. Acolo îl gasesc pe doctorul Ionel Zeana. În dreapta. dar cred ca Stefan Puscasu. Iata-ne. Ne asteptam la masuri severe de disciplina. Dupa ce s-au linistit lucrurile. de pe Celular. suntem scosi toti afara. cu sufletul la gura. Târziu de tot.la ferestre. mult dupa greva. când pe coridorul de la sectia a II-a se aude un ropot de cizme si susuit de soapte. La camera 3. A trecut o buna bucata de vreme de la iesirea din greva si este adus. ies si eu pe sala. numai bine nu va fi. peste Zeana. tot Aiudul iese din greva. drept pedeapsa pentru obloanele date jos. iar pe deasupra mâncare proasta. Ieseam si noi la plimbare în fiecare zi câte 15 minute. De la el auzim ce s-a întâmplat cu greva. Ne anunta pe fiecare sa ne facem bagajele. în urma renuntarii la greva de catre Nistor Chioreanu. În mod sigur însa. gardianul sectiei deschide usa si-mi face vânt în camera. asezat pe patul din stânga jos. În celula aceea am stat aproape un an întreg. Ocup si eu patul de sus din dreapta. viata începe sa se desfasoare dupa tipicul ei. Ne solidarizasem cu Celularul si Zarca. în camera noastra. Se uita la noi fara sa spuna o vorba. Cred ca era pe la începutul lui decembrie 1956. pâna la 27 noiembrie 1957. nu-mi mai aduc aminte cine era. cât si în Celular. Dupa mutarea noastra. deasupra lui Puscasu. Ce-o mai veni. Dupa el. Pe rând. Aveam parte acum de un regim de teroare si chin. Începuse Coller sa-si plateasca polita. Într-o zi vad o mâna . vin niste ofiteri si doctorul Bogateanu. Era si el bolnav de tuberculoza. unul câte unul. sa se întâmple ceva. Fel de fel de probleme ne puneam între noi. pe capul nostru vom vedea. Când îmi vine rândul. ravasiti si scosi de la regimul de bolnavi. în graba parca. se hotaraste o mare schimbare de oameni. si un ofiter apare în camera cu o lista în mâna. Urmarile le vom vedea mai târziu. Vine odata Bogateanu la noi si ne spune ca singuri ne-am facut-o. dar nu-l mai tin minte cine era si ocupa al patrulea pat de sus. de aci încolo. a iesit si Aiudul din greva. Aveam sa aflu mai târziu ca. asteptând. N-a fost camera sa nu fi fost rasturnata cu fundul în sus. intru în Celular. Nicolae Popa de la Piatra Neamt. De la o vreme. Acolo ma astepta un gardian care ma conduce spre iesirea din sectie. deci.

observam ca noi nu mergem acasa. de unde ma vâra într-o celula de vizavi. Acolo ne-a predat sefului de militie. De acolo. De aici ne conduce la militie. de-abia ne dezmeticiram de întâlnirea si înfatisarea noastra. LATESTI De la postul de militie din Fetesti-Sat. Eram liberi. Acum ramasese numai osul si pielea de el. mai ales cum eu aveam un înger pazitor în Aiud ofiterul politic. DOMICILIUL OBLIGATORIU. dupa masa.” Era unchiul meu Ion Berzescu. unde ne facuse rost de camere tot militia. perchezitiile curgeau lant. însotiti de militianul respectiv. si pe Gheorghe Munteanu de la Domasnea. Dimineata ne-am întâlnit în gara cu militianul nostru. În vremea asta. În libertate fusese un om bine facut. Asa ne treceau zilele în sir. în ziua de 27 noiembrie 1957. Acolo ti se hotara soarta. iar Ion Iliescu. Dupa masa. prietenul si nasul meu. întocmindu-ni-se dosar. Catre seara am plecat fiecare. un gardian ma duce la administratie. catre comuna noastra. Tot timpul închisorii îmi purtase sâmbetele. În timpul asta. târziu. Acolo am ajuns pe înserate. putin mai înalt decât mijlociu. uica-tu.scoasa pe la marginea oblonului si aud o voce strigând la mine: — “Aici sunt eu. Nu prea ma gândeam la eliberare. un militian ne ia în primire si ne scoate afara pe poarta închisorii. înca mai tare strigând la mine: — “Aici îi Ion” sau “Aici îi Manole”. Ne cheama pe rând la birou. Ion. De la o vreme. unde ni se iau niste date. La fiecare ne da câte o foaie în mâna. Cu toate astea. Asa am pornitt cu Ghita Munteanu spre Latesti. în comuna Rachitoasa-Ialomita. una dupa alta. Peste noapte am ramas la un hotel. Ni se muiasera picioarele. noi ne ducem în niste comune cu Domiciliul Obligatoriu. Surprinsi. la militia orasului ne-a însotit militianul de la Aiud. Când ne uitam mai bine în foile noastre. aplicându-ni-se un regim de pedeapsa pentru ca am îndraznit sa protestam împotriva unui regim de exterminare. Nu mai bine aratam si eu. din raionul Fetesti. ma striga un ofiter cu o lista în mâna. Eu cu Ghita Munteanu mergeam în comuna Latesti-Ialomita. spunându-mi sa-mi fac bagajele. facându-ne toate formele de eliberare. militianul care era sef de post la Latesti ne ia în primire si ne duce cu o caruta pâna în Latesti. Pâna la Fetesti-Sat. În alta zi aud o alta voce. Ma scoate din camera pe sala. Slabise mult de tot. Dosarul fiecaruia trecea prin fata unei comisii. Pe Ghita nu l-am mai recunoscut. Spre surprinderea mea. . mai bine zis cam din luna iunie 1957. acolo îi întâlnesc pe Ion Iliescu. într-un antreu. numai pentru a fi sicanati. Ajunsese la etajul III. începusera sa se elibereze oamenii cu conditionalul de munca. blând si frumos la înfatisare.

9 km. Ne ofera cu bucurie doua scaune la o masa asezata la geam. la Fetesti. vine si Aurica Visovan dupa noi. cu câte un tractor. Speriati. unde ani de zile au stat îngramadite. Da mâna si cu Aurica. cunoscând si pe altii. Soba cea mare se încalzea dupa ce o alimentai cu vreo doua cosuri cu paie. Eu si cu Aurica Visovan ramasesem la d-l Moise.” — “Bine. În camera mi s-a parut destul de cald. d-le Moise. Haine pentru iarna nu prea aveam. Numai bine cred ca nu. Pe ici. La o casa mai aproape de noi licarea o lumina slaba în fereastra. ca sa ne fie mai cald. Nu aveam antrenament. d-le sef. În zilele urmatoare ne-am dus mai departe în sat. Ca de sfârsit de noiembrie. Se înserase de-a binelea. din . Usa de alimentare o avea în antreu. era destul de frig. Vecin cu d-l Moise era parintele Nicolae Ciorbaru. — “O. presarat cu niste mogâldete de case. la lumina lampii de petrol. am îmbracat trei camasi pe noi si am luat tot ce aveam. o luam pe scurtatura. pe care-l prezint cu multa atentie. Intrati în camera.. am cunoscut vecinii. ne vedeam unii pe altii. A doua zi. aparând un om de statura mijlocie. Era destul de joasa. Când veneam acasa. peste câmp. adus de alt militian. sa gazduiesti oamenii astia care i-am adus acum de la Fetesti. eu. D-le sef. Asa am trecut noi toata iarna. când ne-am sculat. mai erau acoperite si cu stuf. buna seara! Ce s-a întâmplat?” — “Nimic rau. toate acoperite cu paie. distanta. Cu Aurica în pat. toti trei. unde-si facea de mâncare. I se deschide numaidecât. Aurica Visovan si Ghita Munteanu nedumeriti ne trezim pe un mamelon. La lumina unei lampi de petrol. ne-am culcat. la Fetesti. iar Ghita Muntean este dus la alt binefacator din sat. numai pentru noaptea asta. putin cam stingheriti. De o parte si de alta a mesei erau asezate doua paturi. Seful de post bate la usa discret. Ajunsi pe înserate la Latesti. pe colo. Avea un cuptor facut din caramida si cu plita. din bagaj. bucurându-ne si de acest fel de libertate.” Si asa intram noi în casa. Lânga el era cladita soba de paie. Dadeam câte 10 lei tractoristului si pace.. cu hainele acelea ponosite de la Aiud. d-l Moise ma recunoaste si ma îmbratiseaza. Dupa ce am mai stat de vorba cu d-l Moise. s-a facut. Eu nu mai stiu cum voi fi aratat asa îmbracat. ne-am odihnit destul de bine. Deseori ma duceam cu Aurica. cu d-l Moise împreuna.cât am asteptat la militie. Te rog. Mergeam cam greu.

mai ales cu câte un tractor. deseori. A doua zi dupa venirea lor soseste si telegrama. s-a nimerit o zi cu soare si pamântul uscat. Nu-i vazusem de mai bine de 8 ani. fiind ziua onomastica a parintelui Nicolae Ciorbaru. Am stat mult împreuna. A fost prima noastra masa de sarbatoare de când am intrat în închisoare. mama si sotia mea. Mare ne-a fost bucuria revederii noastre dupa atâta vreme de despartire. Asa cum am mai spus. în tara Crivatului. deci. N-a trecut nici o saptamâna si ai mei au venit la mine. Acum fiind în toiul iernii. timp în care de-abia am reusit sa ne povestim atâtea lucruri. cât si Aurica Visovan. Afara. la vorbitorul din închisoarea militara din Timisoara. ne luam traista în mâna si veneam pe scurtatura. Eram. Domnul Moise îi primise cu multa caldura sufleteasca. Ei au dat o telegrama ca vor veni. Ei toti îi spuneau Misu. De întors. trecuse de 9 ani. Aurica. reluându-ne firul vietii de toate zilele. împreuna cu nepoata mea. De Sfântul Nicolae. Mai vedea si el oameni din Lugojul lui de altadata. n-au riscat o îmbolnavire a lui. Desi era timp de iarna si frig. am scris acasa. cu ineditul si farmecul ei. pâna aproape de sfârsitul iernii. M-am bucurat când am aflat ca Anica mai are un fecior. venise si profesorul Ion V. Aurica cu d-l Moise au venit acasa. Dupa plecarea lor. cu viscole stârnite de Crivatul pustiitor. unde ne-am simtit tare bine. Acasa totul era bine. Era gazduit de un vecin de-al nostru. La fel si surorile mele Anica si Lenuta erau bine. prietenul si fratele meu. Anisoara. Vremea era frumoasa acum. anuntându-i ca m-am eliberat din închisoare si sunt cu domiciliul obligatoriu în Baragan. de unde ei au plecat mai departe spre Fetesti. Mi-au adus de toate. eu cu Aurica. în decembrie. acum era mare. atât eu. Statea cu familia împreuna. fie cu vreo ocazie. dar eu n-am primit-o. Nu-l mai vazusem din decembrie 1949. am fost invitati la masa. Tot acum. ne duceam la Fetesti. în 6 decembrie 1957. Alt mijloc de locomotie nu era. Fiul meu Tibi.Dobrogea. Parintii si sotia mea au ramas cu mine trei zile. La despartire i-am condus pâna la marginea satului. fie pe jos. pe nume Mihai. Aurica si d-l Moise si-au gasit alta gazda pentru timpul cât vor sta ai mei la mine. s-a bucurat si el de cunostinta familiei mele. Georgescu. tata. Avea casa peste drum de parintele Ciorbaru. De cum am ajuns în Fetesti. peste . iarna se pusese asa cum de obicei sunt ele în Baragan. haine de iarna si încaltaminte.

dar mai rar. Din discutii cu d-l Moise am aflat ca în casa asta. acasa la Latesti. Spre Craciun. la I. de-abia ne-am facut loc de mers. Gavrila Stoichescu. acoperita cu stuf. iarna s-a asezat de-a binelea peste noi. Ramasesem acum numai cu d-l Moise. pâna la birourile fermei. facând parca loc nebunului sa treaca. împreuna cu Aurica Visovan si cu Ghita Munteanu. Biserica era amenajata într-o casa obisnuita. am cunoscut pe aproape toti . peste bietele noastre case. în munte. Se aplecau salcâmii cu crengile la pamânt. Alerga bezmetic peste câmpia întinsa. S-a apucat si a reparat-o. M-am bucurat când mi-a povestit Moise de el. Zapada mare si vântul dezlantuit din Dobrogea. Acum. Când au venit la mine ai mei. varul meu Gavrila nu mai este printre noi. aproape de locul unde locuiam. un urlet de te scotea din minti. ziua. Asa. N-am mai stiut nimic de el. pâna la drumul principal ce ducea la Sfat si de acolo la Biserica si scoala. Spre primavara s-a mutat în casa lui. A murit într-un accident de masina. pitite de furia lui. mergea la lucru. nici 1 km. Între timp. de obicei. se eliberase si el. De Craciun ne-am dus la biserica. fiul lui Traian Hubda. Parintele Sârbu mai era ajutat. mai venea si parintele Nicolae Ciorbaru. case. Zapada era mare. un preot cu mult suflet si dragoste de om. var al doilea cu mama mea. pe malul bratului Borcea. Eu si cu Aurica ne uitam pe geam la înclestarea draceasca a Crivatului turbat cu tot ce-i sta în cale. Aurica si-a gasit o casa destul de buna. Nu cu mult timp înaintea venirii mele. Gavrila a facut parte din grupul lui Spiru Blanaru. de parintele Iosif Ratec.A.S.câmp. înaintea d-lui Moise. iau adus si d-lui Moise pachet de la ai lui din Lugoj. Uneori. pomi sau vreo fiinta ratacita. A participat la luptele de la Pietrele-Albe. Era Crivatul înfuriat. Se vedeau carari de la fiecare casa. S-a dus acasa la Teregova. Era aproape de noi. mânând din urma ciulinii Baraganului. pe numele lui de familie tot Stoichescu. a locuit un var de-al meu. În fata casei. unde slujea parintele Ioan Sârbu. voiau parca sa ne înghita. din Teregova. câtiva salcâmi destul de mari îndrazneau sa i se împotriveasca. acesta.-ul Bordusani. Domnul Moise. Din înclestarea lor se desprindea un geamat de nebun. Ajunsesem deci sa stau în casa în care a locuit înaintea mea.

oamenii din Latesti. Cei mai vechi locuitori acolo, acum deveniti pentru noi bastinasi, erau basarabenii. Mai vechi decât ei au fost banatenii, dar ei au plecat cu totii la casele lor. În memoria locuitorilor de acolo, Latestiul ramasese ca o comuna a banatenilor. Era destul de întinsa, dar foarte multe case acum erau parasite. Cei, care i-am cunoscut mai întâi au fost cei veniti din închisori. D-l Moise facea oficiul de prezentare. Mai erau printre ei si unii pe care-i întâlnisem în puscarie, ca: Pop Grigore, Victor Florea, Iosif Ratec si altii. Apoi i-am mai cunoscut pe Victor Tarniceru, inginer; Petru Varlan, inginer; Artemie Colibaba, dulgher, un bucovinean cu multa dragoste în el, cel care scrisese “Visul unui legionar”; pe Mihai Enescu, Stefan Pâcleanu, Victor Ioan Pica, Victor Medrea, pe Mihai Dragomirescu, care a murit la Noua-Culme, în infirmerie. Statea cu casa aproape de mine. Apoi, am mai cunoscut pe Nicolae Guli, macedonean de origine; pe Midovschi, ofiter de aviatie si pe Ion Oarga din Ardeal. Basarabenii, ca cei mai vechi locuitori de acolo, aveau acum gospodarii bine înjghebate, carute cu cai, vaci cu lapte, porci si pasari de curte. Îi cunoscusem bine de tot si pe unii dintre ei. Erau angajati la I.A.S.-ul din Bordusani. Pamântul de la casele parasite îl lucrau ei. Plateau la Sfat o taxa. Mai târziu, a venit la Latesti si doctorul Sonea Octavian, din Brasov. S-a instalat destul de bine. Venise la el si sotia, pentru a sta cu el. L-am cunoscut bine la Aiud. A lucrat un timp în fabrica. Era un om deosebit. Într-o vreme a lucrat si rotarie, unde, cât am putut, l-am ocrotit. Pe atunci era tare slabit. A tinut minte acest lucru. În Latesti, când am avut nevoie de tratament, s-a ocupat mult de mine. M-a ajutat. Spre primavara, ramasesem numai cu Moise în casa. Aurica Visovan îsi gasise, asa cum am mai spus, o casa pe aproape. Nu mult dupa Aurica, mi-am gasit si eu o casa, pregatindu-ma de mutat. Statusem destul de mult la d-l Moise. El ar fi dorit sa nu plec si sa ramân cu el pâna la eliberare. Acest lucru n-a fost posibil din partea mea. Îl încurcasem destul de mult în gospodaria lui, desi am contribuit la întretinere cu de toate. Primavara se anunta timpurie. Profesorul Ion V. Georgescu se mutase si el la casa lui, la margine de sat. Ne-am împrietenit repede si asa am ramas, buni prieteni, pâna la sfârsitul vietii lui. Aproape toti cei din Latesti lucrau la IAS-ul Bordusani. Altii lucrau la Fetesti-Gara, în cadrul CFR-ului. Acolo aveau o baraca, unde locuiau de luni si pâna sâmbata, când veneau acasa la Latesti. Echipa era condusa de ing. Victor Tarniceru.

Prin luna martie a venit la mine sotia mea pentru o zi. A fost trimisa de spitalul TBC Lugoj într-o delegatie cu niste copii bolnavi de TBC-osos, la mare, la spitalul din Navodari. La întoarcerea spre casa a venit si la mine la Latesti. M-am bucurat mult de aceasta neasteptata vizita. La început de aprilie se încalzise bine de tot. Acum îmi luasem casa în primire. Lucram de zor la amenajarea ei pentru locuit. A fost cam greu la început, dar pâna la urma am razbit. I-am multumit d-lui Moise de dragostea cu care m-a adapostit si ajutat pâna acum. Eu începusem sa lucrez la IAS Bordusani. Ne angajasem în echipa de constructii. La început am lucrat la reparatul gardului de sârma ghimpata în jurul fermei, apoi, mai târziu, la construitul de grajduri, ca dulgher. Ma luase Artemie Colibaba pe lânga el. M-am descurcat destul de bine cu el împreuna la construitul grajdurilor. Lucrarea o conducea inginerul Petru Vârlan. Tot în aprilie 1958, mi-am lucrat si gradina de pe lânga casa. De cele mai multe ori, în gradina osteneam dupa ce veneam de la lucru, în jurul orelor 5 dupa masa. Pâna seara aveam timp destul de rupt oasele în gradina. Pe lânga porumb, cartofi si fasole, mai pusesem multe lubenite si pepeni galbeni. Am avut o recolta de lubenite si pepeni, în a doua jumatate a lui iulie si început de august 1958, foarte bogata. Chiar atunci când au venit la mine tatal si fiul meu Tibi, lubenitele si pepenii galbeni erau în toiul lor, al coptului. Camera mare era plina de lubenite si pepeni galbeni. Multi din cei galbeni plezneau de copti ce erau. Mâncam cât ne tinea burta. Desi avea numai 9 ani, fiul meu exclama: — “N-am mâncat de când sunt eu atâtia pepeni!” Pusesem de toate în gradina mea, tot ce trebuia unei gospodarii. Ma pregatisem de iarna. Aveam doi ani de stat în Baragan. Nu stiam ca aveam sa mai stau departe de casa înca 6 ani de aci încolo. În timpul cât erau ai mei la mine, nu ma duceam la lucru. Ei ma sfatuiau sa nu lucrez. De cât am eu nevoie, îmi trimit bani de acasa. Eu totusi lucram fara stirea lor. Când timpul, cu adevarat, a devenit frumos, cu o primavara îmbietoare, noi ne mai plimbam prin sat, în zilele când nu se lucra la IAS. În timpul acesta de plimbare am cunoscut-o si pe sotia Capitanului, Doamna Elena Codreanu. Acum era casatorita cu generalul Praporgescu. La fel si pe Doamna Maria Antonescu, sotia Maresalului Ion Antonescu. Erau acum îmbatrânite

de vreme. Maria Antonescu era cu parul alb, putin adusa de spate, cu un baston în mâna, îmbracata în negru, adesea se plimba de una singura prin sat. Avea o figura distinsa, cu priviri sfredelitoare. Nu prea lega discutii cu cei pe care-i întâlnea. Cu Doamna Codreanu am stat de multe ori de vorba, dupa ce ne-am cunoscut. Era angajata femeie de serviciu la scoala. Într-o zi, când eram împreuna cu sotia, în luna mai, am întâlnit-o aproape de scoala. Atunci am vorbit mai mult cu ea. Ne cunostea pe toti cei care veniseram din închisoare. Acum fiind numai noi doi si cu sotia mea, a tinut sa-mi spuna ca a fost obligata sa se casatoreasca cu generalul Praporgescu pentru a scapa de urmarire. Cu toate acestea, n-a scapat de ceea ce a fugit. Din contra, a trebuit sa vina dupa ea si generalul, aici, în Latesti. Am încercat s-o linistesc, spunându-i ca noi tot atât de mult tinem la ea ca si înainte. Intuise faptul ca noi, în sinea noastra, am fi voit de la ea un sacrificiu. Fusese sotia lui Cornel Zelea Codreanu, Capitanul. Acest lucru n-a fost cu putinta si nici nu-i ceream lucrul acesta. Era o fire comunicativa si cu multa caldura sufleteasca. Întotdeauna însa, când se întâlnea cu noi, evita sa ne spuna ceva despre Capitan. Se temea. Era urmarita pas cu pas. Pentru noi era mult c-o avem cu noi. Alta data, când ne-am mai întâlnit, era cu generalul împreuna. Era o zi calduroasa de mai, parca era vara cu adevarat. Ne-am salutat cu mult respect, oprindu-ma la o vorba buna. Simtea nevoia sa se destainuie. În sinea ei, procesul se desfasura fara crutare. Era procesul culpei de a se fi coborât de pe culmile maretiei. Oprindu-ma odata de vorba, generalul Praporgescu deschide el discutia, spunându-mi: — “Domnule professor, eu am luat pe Elena de sotie numai pentru a o ocroti, a o apara de comunisti. Am crezut ca, daca se casatoreste cu mine si ia alt nume, va fi lasata în pace, dar m-am înselat, ca n-a fost sa fie asa. Ba din contra, am intrat si eu în focul acesta. Nu-mi pare rau. Am acceptat lupta si de pe pozitiile acestea.” La aceste discutii, neasteptate de fapt, am încercat sa linistesc lucrurile, spunându-le ca n-au gresit cu nimic. Dimpotriva, au facut bine urmând un drum firesc al omului pe pamânt, mergând pe linia dragostei crestine, traind întru Hristos. Cu toate acestea, acest complex al culpei, generat de sinele ei, n-a reusit nimeni sa-l stinga. Tot timpul se simtea cu noi cantr-o familie. Eram copiii Capitanului. Fapt care o determina sa intuiasca pozitia ei de culpa.

Tot timpul cât a stat în Latesti a avut o atitudine demna. Toata lumea o respecta. Dupa câte stiu, în 19 sept. 1958, când noi cei de la Latesti am fost ridicati si dusi la Noua-Culme, fetele noastre au fost si ele ridicate de securitate si duse la Noua-Culme. Cu ele a fost D-na Elena Codreanu. Dupa cum am mai spus, în timpul când eu nu aveam pe nimeni la mine, din familie, lucram în echipa de constructii de la IAS-Bordusani, sub comanda ing. Vârlan. Ma alaturasem lui Colibaba la dulgherie. Pentru mine a fost o binefacere sa lucrez ca dulgher în cadrul echipei de constructii. Timpul trecea atât de repede, de nu-ti venea sa crezi. Între orele 16 si 17 veneam de la lucru, acasa, destul de repede, uneori chiar mai devreme. Aveam timp sa-mi fac de mâncare, chiar si pentru mai multe zile. Dupa ce mâncam, intram în gradina si lucram pâna nu se mai vedea. De 1 Mai ma trezesc cu sotia mea la mine. Îsi luase o permisie de câteva zile, pentru care avea sa înghita multe bobârnace si amenintari din partea doamnei doctor Popovici, omul partidului. Pentru faptul ca era sotia mea, a unui bandit din grupul lui Spiru Blanaru, la salarizare era pe ultima treapta. Când era vorba de premii, nu primea nimic. Toti ceilalti, care stiau sa clampaneasca, primeau de trei ori pe an premii. M-am bucurat mult de tot când am vazut-o. A venit împreuna cu colega ei Ria Moisescu, care legase o corespondenta cu Victor Tarniceru. Acum pentru el venise de fapt. Ce-au facut, ce n-au facut, dar pâna la urma s-au hotarât sa se casatoreasca. Dupa câteva zile au plecat la Lugoj. Mai târziu avea sa vina Ria la Fetesti, transferata în interes de serviciu, ca asistenta medicala la dispensarul din Fetesti-Gara si sa stea cu Victor, pâna când ne-a ridicat securitatea, internându-ne în lagar la Noua-Culme. Am uitat sa va spun ca în cursul lunii aprilie 1958, au venit la mine si surorile mele Anica si Lenuta. M-au ajutat sa mai fac reparatii la casa, unde de abia ma mutasem. Dupa trei zile s-au dus acasa. Ramânând iarasi singur, m-am dus la lucru în echipa mea. De cum plecase sotia mea acasa, la începutul lui mai 1958 si pâna la venirea tatalui meu si a fiului Tibi, dupa Sfântul Ilie, 20 iulie, eu am lucrat, zi de zi, la constructii IAS. Iata-i si pe ei, în sfârsit, ca vin la mine, tata si fiul meu. Am fost în gara la Fetesti, asteptându-i. Era luna lui cuptor, cu o caldura de te coceai, nu alta. Se dau jos din tren, dintr-o zapuseala într-alta. În gara te frigeai. O luam pe scurtatura pâna la Latesti. Pe întinsul Câmpiei

Baraganului, când soarele te cocea, când iarna Crivatul se lua dupa ciulini, mai adia acum o boare alinatoare de caldura. Simteam în fata cum aerul se misca, mai racorindu-ne un pic. Asa am ajuns acasa, unde racoarea din camera ne linisti. Am si facut un tur de orizont prin sat, dupa ce ne-am odihnit. Seara au facut cunostinta cu d-l Georgescu, apoi cu parintele Iosif Ratec, cu Victor Tarniceru, cu d-l Moise si o multime de alti cunoscuti si prieteni. S-au simtit tare bine la mine. Au stat aproape o luna la Latesti, pâna dupa 20 august. Adesea, mergeam cu totii, în timpul liber, în insula Borcea, într-o padurice plina de vegetatie si pajisti cu iarba verde si matasoasa. Treceam bratul Borcea cu multa bucurie, înotând pâna în insula, împreuna cu Victor Tarniceru si cu parintele Ratec. Pe Tibi, de obicei îl trecea Victor în insula. Au fost zile pline de farmec si veselie, în toata izolarea aceasta, voita de putere. Din aceasta frumoasa iesire la iarba verde, ne întorceam vlaguiti de caldura soarelui, de baia facuta în Dunare si de plaja de pe nisipul din poiana, acasa, unde ne asteptau lubenitele si pepenii galbeni. Pe cei galbeni, adesea îi gaseam plezniti de copti ce erau si cu un miros îmbatator. Fiecare din noi, dupa alegere ne luam câte un pepene si cu lingura îi mântuiam. Erau nespus de buni. Nici pâna azi nu stiu cu ce impresie si amintiri o fi ramas fiul meu despre acele zile petrecute în vara lui 1958 la Latesti. De câte ori am încercat sa depanam firul amintirilor, l-am gasit într-o mutenie dezolanta. O data nu m-a întrebat, sau sa-mi spuna cum s-a simtit acolo si cu ce a ramas în sufletul lui, din acele zile petrecute la Latesti. Carui fapt sa-i datorez aceasta mutenie a lui? Nu stiu. De fapt, nu numai de acest capitol este vorba aici, ci, în general, de toata perioada mea de închisoare, de iad, n-a deschis gura cu o întrebare; pe unde am trecut? si ce am îndurat? cunoscând cât de putin si el din acest trist capitol al istoriei noastre. De ce? Nu stiu nici eu. De fapt, cu durere trebuie sa o spun ca nici Horea, celalalt fiu al meu, nu m-a întrebat o data despre toate acestea. Nepotii mei, care au ajuns, doi dintre ei, Adrian si Gabriel, la vârsta de 14 ani, iar Alina la 10 ani, nici ei nu ma întreaba nimic. Parca s-ar confrunta cu o conspiratie împotriva mea si a neamului întreg, trecut prin iadul comunist. Întotdeauna la cunoastere s-a ajuns prin cercetare, prin dorul de a afla. Cunoasterea este un rezultat al stradaniei de zi cu zi, întrebând si adunând cele auzite sau citite.

Lui nu-i placea sa munceasca. Cunoscând. aprovizionându-se cu de toate. Ma doare. a stat mult timp cu el la Latesti. în gândul tau sa stai de vorba cu mine si cam ce sfat ti-as da eu. Daca faci treaba asta. o lipsa de maturitate în gândire si o neputinta spirituala a lor. Vei merge pe drumul cel drept si curat. Georgescu. N-au pus mâna pe el. Iata si sfatul pe care mi l-a dat. sotia. I-am cunoscut toata familia. copiii si cele doua surori. am facut o paranteza în rândul celor povestite. care de altfel m-a ajutat mult în viata: — “Mai Tase. construiesti. Între noi doi exista aceasta comuniune. Ne împrietenisem chiar. dar acesta-i crudul adevar.Le-am servit atâta material scris. încât formam o unitate în gândire. înainte de plecare. ca am sa mor si copiii mei nu vin la mine sa ma întrebe o vorba despre lupta noastra de rezistenta. asa cum l-am cunoscut si ce am reusit sa prind de la el.. Doamna Ariana. Stau cartile si revistele la mine. Te sfatuiesc un lucru. cred eu. Tot în vremea asta. ce ti-as spune eu sa faci. poate. Iata. îi spun sotiei. sau sa faci ceva. acum eu o sa plec acasa daca vor vrea astia sa-mi dea drumul. gândeste-te la mine. sotia lui. ma apropiasem mult de domnul Georgescu. sa ne întoarcem la cele bune. iertând pe cei ce înca mai gresesc.. De ce? De ce? De ce acest lucru? Deseori. chiar daca vi l-am mai spus. fara sa vreau. îmi facea si Victor Medrea câte-o vizita. . chiar cu riscul repetarii. uneori. dar nu stiu daca le-au rasfoit macar. vin si ma întreaba. în a lua o hotarâre. Am mers pâna acolo ca le-am vârât pe gât carti si reviste. Dar. Sa ai în familie un martor al grozaviilor petrecute sub dracescul imperiu comunist si sa nu doresti sa afli si sa stii nimic din cele traite de ai tai! Asta-i un mare pacat în fata lui Dumnezeu si a neamului nostru. si nici nu le rasfoiesc. Atunci când vei fi la o rascruce de drumuri. straini de mine. fara voia lor. Nu-si iubesc neamul îndeajuns. cu multa durere în suflet. multe lucruri si chiar învatând. Altii. dispari ca om pe linie spirituala. asa cum si eu facusem. tu nu vei gresi niciodata. cum de altfel facuse si el cu ai mei. iar ignorând. De buna seama ca aici este. teanc. de eliberare. Se pregatise si el de iarna. îmi vine în minte un sfat al lui. Ori de câte ori am ocazia sa vorbesc despre el. pe care mil daduse în anul 1962. Atât de mult ne apropiasem unul de altul. În aceste aduceri aminte acord un capitol profesorului universitar Ion V. Tin neaparat sa încep cu acest sfat. De multe ori. destainuindu-ma sau chiar marturisindu-ma celor care vor veni dupa mine. Nu se stie daca ne vom mai vedea. asa sa faci.

ne pregatim soba pentru noapte. Afara era frig. cum era blonda. frig si zapada mare. În orice sarbatoare îl regaseam la biserica. în multe articole. într-un loc mai retras. Cum vom fi aratat noi la fata nu stiu. Si el. Dupa nume. Stiam despre el multe de la parintele Mitoiu. în decembrie 1955. mai bine de 10 ani. Sotia si parintii venisera la mine. Când am auzit ca-i Ion V. ma simteam atras de el. a fost dus la Gherla. de altfel cum a stat si-n Rusia. Nu-l cunoscusem pâna acum personal. mai ales. îi raspund eu. m-am îmbujorat la fata. desi între noi era o mare diferenta. — “Da. la Polul Nord. Adresa veche pe care el o stia nu mai era cea reala. Era peste drum de d-l Moise. de obicei pe dreapta. iar sotia mea. tinerii.” Luat prin surprindere.unitate de vederi. Ca si mine. Eu. ne facea sa ne gândim tot mai mult la felul cum ne vom împotrivi Crivatului. unde a mai stat înca doi ani. noi ne-am apropiat mult. Îi fusese professor la Facultatea de Teologie din Bucuresti. un biet . si la Vorkuta. dar tocmai atunci Ion V. eu si cu sotia mea aduceam un cos mare cu paie pentru încalzit soba în camera în care stateam. Scrisese sotiei. Pe unde a trecut. a lasat urme. Jucausa. pregatindu-se de noapte. dar prin altcineva. am ramas surprins. nu numai în lupta de rezistenta a neamului românesc. n-am facut-o. În vremea asta. lumina ochilor îi scaldase toata fata. Într-o dupa masa.” Am dat mâna cu el. Spera ca asa sotia lui va lua cunostinta ca-i în Latesti. Atât de deosebit încât a creat o unicitate. dar si ca om de stiinta. bine cunoscut. polul frigului. Navaleau în mintea mea toate cele povestite de Mitoiu la Aiud. Dupa ce a venit din Rusia. tot timpul urmarit si chinuit de securitate. ca vârsta si pregatire. Georgescu trecea prin fata noastra spre casa lui. si sigur de adresa.” Nu voi uita niciodata acest sfat al celui mai bun prieten al meu. Desi am scris mult despre el. îl cunosteam foarte bine. A fost un om deosebit. cred eu. Bucuros si cu multa dezinvoltura. prezentându-ne unii altora. Foarte des ne vedeam unul pe altul. este primit de un om în casa lui. tot fara condamnare. ni se adreseaza: — “Hei. ca si mine. la Verhoiansk. când a ajuns la Latesti a scris acasa. as putea spune. a marcat lumea. s-a îmbujorat si mai tare. În decembrie 1957 se elibereaza de la Gherla si vine la Latesti cu domiciliul obligatoriu. tinerii trec voiosi si fericiti. Georgescu. totusi atâtea sunt pe care nu le-am scris si nici povestit cuiva. Din acel moment privirile noastre s-au întâlnit mereu si tot mai des. Eu.

Totul în jurul nostru se trezea la viata. De la o vreme. Eu cred ca nu-i nimic rau. fata-i radia de lumina.V. în ciripitul pasarilor. începe sa se framânte. Doamne. Simtea cum totul navaleste în sufletul lui. Ca fiu de taran. îsi alesese o casa la margine de sat. Crezul nostru întru Hristos si destinele neamului românesc erau comune. începusem si noi sa ne miscam în acelasi ritm al vietii. caracteristic primaverii. Totul zumzaia.absolvent al Institutului de Teologie. Mergeam acum. Doamne. polul frigului. Viata. Slujeam aceluiasi crez. Sotia îi scrisese ca totul este bine. Totul va fi bine pâna la urma. ca voi mai gasi pe ai mei în viata si-n pace se naruieste. despre viata lui. în lagarul de la Noua-Culme. nu era strain de lucrul pamântului.” — “Domnule professor. unul dupa altul. în pomi si iarba. loc destul de bun si cu multa liniste. clocotea. Sunt tare amarât. înainte. Georgescu. cât si de cea din deportarea lui în Siberia. Nu stiusem pe atunci nici conditiile în care disparuse el în 1945 din Bucuresti. Îi scrisese si data sosirii. Primavara se anuntase din vreme. cu diploma la mâna. pe drumul ei. Aveam sa aflu de la el. atât cea de acasa. iar eu de pe umilul meu loc.” Nu puteam întelege atât de bine framântarile lui. îi vine si lui o scrisoare de acasa. simtind apropierea sufleteasca dintre noi. se înalta în trairea lui. I. Ce s-o fi întâmplat cu ai mei nu stiu. în zumzaitul gâzelor. totusi ceva ne apropiase. la Verhoiansk. De atâta vreme n-am mai primit nimic. el de pe pozitiile lui înalte. O data cu zvâcnetul ei. în zbenguiala lor. asa cum am mai spus. tot asteptând sa primeasca o veste de acasa. în deschiderea de boboci a florilor de primavara. ne purta cu ea. Într-o buna zi. cautând fiecare sa ne lucram bucata de pamânt din jurul casei. Numai lumina de Sus venita si-n sperante data. atunci. Sa fi vazut. mult mai târziu. Timpul avea sa dovedeasca acest lucru. este bine sa sperati si sa mai asteptati. copiii sanatosi si vor veni cât de curând la el. Se ocupa de lucratul gradinii si de amenajatul casei. ce bucurie a fost. îmi spune: — “Iata ca tot ce am sperat eu. îi spun eu. trezite la viata. Lumea toata ar fi încaput atunci în el. în timpuri bune. pe când el professor universitar si om de stiinta. Desi era destul de brunet. în suvoiul primaverii. din jurul nostru. destul de des. Pe linie spirituala era o mare asemanare. Iata ca într-o buna zi de primavara. . timp de 12 ani de când am fost rapit de pe strada de rusi. de nedescris. Nelinistea luase loc în sufletul lui. în cei cinci ani de lagar pe care i-am facut zi de zi împreuna si înca 14 ani în libertate.

pâna seara ne saturam de lucru în gradina. omul trebuie sa tina seama de anumite reguli. Asa am ajuns eu sa fiu acela caruia sa-i destainuiasca pasul inimii lui. sfatuindu-l sa aiba mai multa întelegere. De peste doisprezece ani nu-si mai vazuse sotia si copiii. a prestantei. Într-o zi apare si d-na Ariana cu copiii. dupa masa. Ma tineam de Colibaba. Femeia însa. Dupa ce mâncam. a frumosului. a elegantei.” Iata deci ca eu unul nu m-am gândit la acest lucru. Nici chiar sotul ei. De prima data. linistea s-a asternut peste tot. nu puteam sa apar în fata barbatului fara dinti. La orele 16 eram acasa. Îmi spune atunci de ce a trebuit sa întârzie cu venirea mai bine de doua saptamâni. de dimineata de la orele 7 pâna la orele 15. Nu se terminase scoala. I. În cadrul echipei. care-i simbolul vietii. — “Eu nu puteam sa viu la el în halul în care aratam. a omului când trece de la necaz la bucurie.. lucru pe care sotia l-a condamnat. Dupa câteva zile de la sosirea lor. În timpul verii au venit si au stat mai mult împreuna. La un moment dat ma gasesc numai cu d-na Ariana. intuieste mai bine ca-n viata. nu s-a gândit asa. Din fire era destul de sever cu ei. casa era pusa în ordine si cu mult gust. Buna întelegere. o impresie pe care nas fi sters-o niciodata. si pe copiii lui. sotia si copiii au plecat acasa. aproape toata vara. Cu barda în mâna ciopleam si fasonam lemnul pentru acoperis. Cât de putin. în care timp noi am purtat corespondenta si ne-am vizitat. Dupa o absenta de peste 12 ani. Acum îi astepta. de nedescris. armonia si chiar dragostea luasera loc rezervei în familie. Aveam sa fiu si de aci înainte înca 19 ani. L-am ajutat si noi. lucrurile au intrat în normal. nazuintele lui. cei apropiati mult de el. Un neastâmpar pusese stapânire pe el. Cu timpul însa. copiii au fost extrem de rezervati. la amenajarea casei. În Latesti viata se parea ca se desfasoara normal. I-as fi creat o deceptie. A fost o mare bucurie pe toti. Simtea nevoia de a împartasi cuiva zbuciumul sufletului sau. Munceam de zor la IAS. Copiii se mai obisnuisera cu el. Mai ales ca noi am tinut extrem de mult unul la altul. O astepta pe doamna Ariana. de legi. precum cea a armoniei. Mai târziu avea sa-mi povesteasca cu multa bucurie de felul în care vedea lucrurile d-na Ariana. adesea sfarâmate. 5 de lagar si 14 de libertate. lucram alaturi de Colibaba ca dulgher.câta diferenta de stare de spirit exprimata de fata lui.V. viata însasi. Mi-a prins tare bine . cunoscându-i si eu bineînteles. Dupa câteva zile. Razvan si Bogdan. mai ales Victor Tarniceru.

mi-a promis ca-mi da un motanel si mie. d-l Mitru. când ei au venit sa ridice lucrurile.lucrul acesta al dulgheriei. Miscarea Legionara. ne ocolea. A murit de batrân. nu am mai lucrat la ferma. noi ne aparam crezul pentru care sutele de mii au murit si pentru care noi am luptat. Ajuns la maturitate. un om de o aleasa cultura. iar sotia mai avea doi batrâni si pe fiul meu de întretinut. cu o blana frumoasa. Nici nu banuia ca eu lucrez la ferma. ca partid sau organizatie politica. Lam prins si eu acasa în 1964. L-a dus la Lugoj. nu mai exista. Ai mei au venit la Latesti si au luat toate lucrurile. dându-i-se si casa în primire si având obligatia de a anunta familia mea sa vina sa-mi ridice lucrurile. Gradina mi-am lucrat-o la vreme. Fiind eu arestat. suntem legionari. Am învatat si eu ceva. Eram din Aiud si ciumati. micut de tot. Daca-i nevoie si ne ataca cineva. Toata ziua îl vedeam pe Cretulescu. noi. Sunt multi din Latesti ale caror nume le-am uitat. dobrogean de obârsie. a ramas singur acasa. Numai dupa ce am fost internat în lagar. Faptul ca eram legionari îl determina sa ne ocoleasca. dar extrem de rezervat. iar pe motanel l-a luat sora mea Anica. Pe noi. atâta vreme cât a fost tata la mine împreuna cu fiul meu Tibi. când am venit de la Periprava. în 1996. au aflat ca eu am lucrat tot timpul. micut. În Latesti erau multi care nu lucrau. motanelul meu devenise tare aratos. Nu puteam accepta ca eu sa fiu întretinut de ei. Erau întretinuti de cei de acasa. când scriu aceste lucruri. cei care azi mai traim. Asa s-a si întâmplat. putin comunicativ. Îmi aduc aminte de d-l Carandino. au ridicat si banii mei de la IAS. De racila asta nici azi n-am scapat. M-am bucurat tare mult când lam vazut. cei mai multi. decât doar ca dainuire spirituala. Nu era de acord cu acest fapt. plimbându-se cu un motan tare frumos pe umar. Tata avea numai 500 de lei pensie. parca. A fost chemat de securitate ca martor. în septembrie 1958. Desi Miscarea Legionara. ea exista si va exista permanent întru apararea . bucurestean de loc. S-a tinut de vorba si mi-a dat si mie un motanel. unde s-a facut de toata frumusetea. frumoasa de tot. între 70 si 80 de ani. Arata ca un tigru. Tin sa mentionez ca. Avea înfatisarea si caracteristicile unui motan salbatic. Vazând ca-i admir motanul. A avut grija de el vecinul meu cu casa. ca fenomen românesc.

neamului. Mereu veneau de la centru ofiteri si ne chemau pe rând la vorba. Cu inima zbatându-se în piept. spre est acum. Tata ma lasase destul de bine aranjat pentru iarna. ÎN TARA LUI DOBROTICI. la chestionari de umplutura. în zbârnaitul de motoare. în surghiun. De-a lungul Dunarii. în asa fel construita. din camera mare. lucram zi de zi ca dulgher. pâna în anul 1964. Iata ca-n noaptea de 19 septembrie 1958. apare un ofiter de militie si-mi spune sa ma îmbrac si sa merg cu el. cum am mai spus. porumbul se apropia de copt. fâsâind pe luciul soselei. Mânuiam barda ca un mester. pe vecinul meu. Era într-o zi de sfârsit de septembrie 1958. unde erau mai multe masini. Cum noi veneam dinspre nord. Nu stiam unde mergem. Cu nori de praf dupa noi. În septembrie începeau scolile. Se facuse de ziua si era 19 septembrie 1958. Îmi procurasem caramida buna pentru o soba de gatit în camera mica. UN LAGAR DE EXTERMINARE O trâmba de praf alerga înnebunita pe soselele Dobrogei. gata sa se încalece. Deschizând usa. Tara Dobrogei. lagarul Noua-Culme era . trecem Dunarea pe poduri plutitoare în Dobrogea. Nebunatica se vedea acea trâmba de praf. cu noi în spinare. unul dupa altul. Cu planurile în fata pentru realizare. pe la orele 5 dimineata. ne miscam în tacere. ca sa se lege cu soba. când tatarii dadeau navala în Moldova. pe o panta usor ridicata spre vest. Sunt luat de ofiter si dus catre sfat. pline cu oameni. în uruit de motoare. LAGARELE I. de la apus la rasarit. Asa lucrând. în crapat de ziua. Se simtea totusi o boare a nelinistii. sagetam întinderea pamântului dobrogean. Ajunsesem pe acoperis. Fugeau cinci molotovuri. tata si cu fiul meu pleaca acasa. intuind ca un nou val de arestari se petrece acum în tara. în forma de teracota. d-l Mitru si-i preda casa în primire. Spre sfârsitul lui august 1958. cu gândul cel drept si visând la un viitor mai bun. Postul de militie ne tinea tot mai strâns. Ceva plutea în vazduh. cineva bate la usa cu putere ca sa deschid. ne primeste într-o adâncitura de teren. Îl cheama. În gradina. gonind întocmai ca pe vremea lui Stefan cel Mare. în goana nebuna s-au întins masinile spre nord. La Vadul Oii. cu domoale coline scaldate în soare. ma pregatesc îndelete. Simteam ca ceva se pregateste împotriva noastra. luati fara de veste în zori de zi din Latesti. La un moment dat ne desprindem de soseaua spre Constanta si o luam spre sud. De acum.

Suntem la portile iadului din tara lui Dobrotici. La baraca. cu zâmbetul satanic pe buze. în sudalme si picioare în spate. ca agresori. cu Ungaria. ne primeste. de gradul I. Lagarul mortii. se desprindeau în adâncime baracile. lagarul de exterminare Noua-Culme. Pe plan politic au suferit o înfrângere. Dupa ce ne-am ocupat fiecare locul în camera. dobrogean de origine. unde sunt adunati toti cei care prezentau un pericol pentru ei. era prof. mergeam spre locul ordonat. Aici am fost înghesuiti peste 50 de oameni. Ajunsi. Noua-Culme. în cadrul ONU-lui. grupuri . Hei! De acum încolo.. URSS-ul înghite hapul servit de America. Sub mine era parintele Nicolae Ciorbaru. Cu revolutia din Ungaria . care cu ani în urma servise canalul.spre dreapta. maiorul Ioanitescu. Iar în 1959. Pe o parte si pe alta erau aranjate doua rânduri de paturi suprapuse. Era comandantul coloniei. Iarna era mai cald. ne bulucim într-o camera de baraca. Vecin cu mine. În urma acestei înfrângeri. multi dintre noi. ne spune un ofiter. un nou val de arestari în toata tara se dezlantuie cu mai multa sete. ne trezim într-un lagar al mortii. dar. Spre stupoarea noastra. ne dam jos din masina. facând loc masinilor sa intre în colonie.V. se formeaza grupuri. Care cum am putut. În partea stânga era calea ferata. — “Vedeti? Daca n-ati fost cinstiti acasa la voi si ati început sa faceti iarasi politica. am ocupat câte un pat. ca o teracota. de pe o mica terasa am intrat într-o camera lunga si întunecoasa. De-o parte si de alta a drumului principal. în stânga. Georgescu. deoarece cazusera ei în plasa. URSS-ul ia atitudine si dezlantuie în toate statele satelite o noua prigoana. Eu m-am urcat într-un pat suprapus. din cap pâna-n picioare si cu spaima-n vine.. unde aveam sa ne ducem amarul ani în sir. Franta si Anglia. în asa fel ca sa nu se poata vedea nimic ce se petrece în curtea lagarului. I.1956. Pe rând. erau ferestrele. pe tot peretele. chiar cu viata. a celor care-l cunosteam de la Aiud. cei ce speram ca dupa domiciliul obligatoriu sa mai ajungem si acasa. În 1958. portile se deschid larg. iau fiinta lagarele de exterminare de gradul I. Acum stati aici ca animalele”. cu canalul de Suez. Ei nu mai puteau acuza Apusul. batute în cuie si cu geamurile vopsite cu var pe din afara. În dreapta. Asa se face ca noi. Acum si ei erau acuzati de agresori. nu stiu pentru ce. prevazuta cu un gemulet care se deschidea pentru aerisire. aveam ce plati. În fundul camerei mai era o fereastra. În stânga usii era un cuptor de caramida. la etaj. asa cum am mai spus. Aici. Plini de praf. unul dupa altul.

Cu ochii lacrimând. o distanta de 7-8 km. un pistol mitraliera. cu nasul curgând. tinându-ne de brat. Gerul. În bataia Crivatului dezlantuit. domiciliul obligatoriu. Respirând în oftaturi. Acestea erau dezideratele comunismului. Era tremurul silniciei si al umilintei. întorcându-l catre vânt. în pustiu parca. de acasa. Purtau. atârnat de gât. Mergeam tropaind pe drumul de piatra. ne uitam în sus disperati. Voiau degradarea omenescului din noi. cât lucram la vie. Daca încercam sa ne stergem ochii sau nasul. iar ziua. într-o coloana de 48 de oameni. soldatul striga la noi ca trage daca nu ne tinem de brat. cu degetul pe tragaci. Frigul. Mirati. noaptea în baraca tremuram de frig. se spera ca în acest lagar ne vom gasi sfârsitul. Din lagar mergeam pe jos câte sase insi în rând. Daca n-am murit în închisoare. Coloana era încadrata de ostasii de paza ai securitatii. Batea vântul fara încetare. erau considerati periculosi pentru existenta statului. În timpul mersului nu aveam voie sa ne desprindem de brat. Doar spatele. liberi fiind. de la est la vest. musca din noi fara mila. în timpul muncii silnice.de oameni. înasprit de Crivat. lagarul mortii. Un tremur ne cuprinsese pe toti. . Asa se desfasoara unul din primele episoade din infernul de la Noua-Culme. ce ne mai ocrotea. se adaposteau în crama de la vie. Aici au fost adusi toti detinutii care se eliberau din închisori si cei care. împreuna cu tehnicianul podgoriei. În adâncul fiintei noastre se înstapânise nelinistea. ne duceam chinul în cadenta satanica. ne întrebam ce au de gând cu noi. apoi aruncati undeva. Iata-ne în fata unui fapt împlinit. ne îngheta fata si ochii lacrimau. cu ochii spre cer. Doamne?” Asa ajungeam noi la Nazarcea. Viata de aici era un adevarat infern. Se tintea la desfiintarea totala a omului din noi. De câte ori îl vedeam pe Ioanitescu ne trezeam la realitate. discutând fel de fel de lucruri. Soldatii de paza întindeau tot cordonul înconjurând locul de munca. în scrâsnet de dinti. noi duceam o viata trudnica. În miez de iarna. se întindea toata podgoria. Se lucra la viile de la Nazarcea. anularea personalitatii. Era pe la sfârsitul lui ianuarie si începutul lui februarie 1959. ridicati pe nestiute. Zapada mare era spulberata de vânt si calcata în picioare de noi. Pe o coasta lina. Aici trebuia sa refacem spalierul învechit al viei. Mantaua vargata si subtire nu ne ajuta la nimic. întrebându-ne: — “Pâna când. eram mânati din spate ca vitele în jug. flamânzi si goi. stârnit de vântul dobrogean.

de pâine. Toma îmi spunea sa nu ma las. sa ne întoarcem la Nazarcea. adâncime. pentru stâlpii de spalier. A fost un om exceptional. Adesea l-am revazut prin Lugoj. în forma de teracota. În loc de manusi aveam niste ciorapi trasi pe mâna. Groapa dupa groapa. cu zâmbetul pe buze. Când ajungeam în colonie. ca trebuie sa ajungem acasa. Tusind. sprinten si vioi la cei 85 de ani. Erau stâlpi grei de stejar. A mers pe urmele generalului Dragalina si ale lui Eftimie Murgu.Lucram doi câte doi în echipa. De abia se dezmortea camera si lemnele se si terminau. Înfrigurati. amintindu-ne de frumosul trecut. mai venea în spatele nostru gardianul. ne bagam cu picioarele. la Lugoj. la vie. I-a învatat sa-si iubeasca neamul si tara. A fost învatator. Rebegiti de frig si uzi la picioare de zapada framântata în atâtea ore de munca. În camera era un cuptor de caramida. ne culcam în graba. primeam o gamela de ciorba si 250 gr. Când ajungeam la 30 cm. În câteva minute gamela era goala. crezând în Hristos. Faceam gropile adânci de 50 de cm. De abia ne astâmparam foamea. din Lugoj si el. Tot timpul lucrului nu mâncam nimic. În calea Crivatului. Eram extenuati. . Se tineau ciucure de noi. Pamântul era înghetat la mare adâncime. Acum a trecut de la noi întru cele vesnice. Dumnezeu sa-l odihneasca în dragostea lui. unde este înmormântat. ne uitam unul la altul si ne îndemnam la rezistenta. De nastere a fost din Golet. îndemnându-ne la munca printr-o înjuratura. Granicer si el al Comunitatii de Avere din Caransebes. aproape de Caransebes. A murit în ziua de 4 ianuarie 1995. ne îndreptam spre baraca noastra pentru a ne odihni si noi cât de putin. trecea timpul si se apropia ora plecarii în lagar. Toma Lintu. pe rând în groapa. Multe generatii de elevi au trecut prin mâna lui. daca ne-am încalzit un pic. cu mâinile înghetate si picioarele amortite de frig. ne frecam mâinile si ne scuturam parca de rele. cum putini s-au gasit împotriva comunismului. Se numara si el printre cei care l-au sustinut pe Spiru Blanaru. Printre rafalele Crivatului. Respiram anevoie în zvâcnete de inima. Asa manevram cazmaua la sapatul gropilor. Luptator “de-o vesnicie”. crezând cu tarie în destinele neamului nostru. Trudeam din greu pâna reuseam sa sapam câte o groapa. Eu lucram cu un bun prieten al meu. fara sa reusim a ne satura. Acum.

ateismul. ca de la caldura corpului. în miez de noapte. Peste ei ne culcam. la perchezitie. secolul cruzimii. care si-au dat viata pentru mai bine. când va istorisesc aceste clipe de iad traite de noi. Scoteam ciorapii din picioare. ameteli. dureri de cap. Nu aveam nici un fel de tratament. sfârsit de mileniu. pâna când a început sa se desprimavareze. Zaceam în pat. Ce eram noi slabiti si amarâti pâna la declansarea epidemiei si ce ajunseseram cu totii dupa boala. într-o galagie infernala. fara pofta de mâncare. A doua zi. Acest ritm de munca a tinut tot timpul iernii. Razele soarelui ne mai încalzeau putin.. Acum. Doamne. În plina iarna. ne dezbracau în pielea goala si ne faceau control. hotia. pâna dimineata sa se usuce. Ne pregateam de munca. Salteaua era umpluta cu paie. Asa. STAFIILE DE LA NOUA-CULME Era pe la începutul verii anului 1959. de abia adormiti. cu înjuraturile gardienilor si ale unor soldati înraiti. Cu noi aveam multi medici. uzi leoarca. Plecam cu noaptea în cap la vie. începeam iarasi munca si lupta cu Crivatul. Când a aparut gripa. ne gasim la sfârsit de secol XX. Fi-va oare si sfârsitul urii dintre oameni? Fi-va oare începutul mileniului III si al secolului XXI un început de dialog cu Dumnezeu? Al credintei si al dragostei între oameni? Se va realiza oare acea armonie pe glob si unitate între oameni si popoare? Fa. cei care am supravietuit. îi puteam încalta din nou. sa se realizeze acea dragoste crestina între toti fiii Pamântului. când veneam obositi de la munca.. Ei se îngrijeau de noi . Raiul bietului om. Nu adormeam bine si suna desteptarea. cu febra mare. Peste lagar se abatuse o epidemie de gripa numita asiatica.Numai asa mai reuseam sa ne încalzim. Sperantele noastre. mai crescura. De multe ori. II. o data cu caldura soarelui. În felul acesta ne luau si putinele clipe de odihna. sub o patura zdrentuita. în bine. cu drumul pâna la podgorie. si-i puneam între cearsaf si saltea.” Sfârsit de secol. minciuna. Traim dictonul latin: — “Homo homini lupus est. cu tot cortegiul simptomelor acestei epidemii. gardienii ca o haita de lupi ne sculau din somn. dezvaluit lumii prin presa comunista. Asa se scurgeau clipele vietii noastre în infernul comunist. în fiecare baraca s-au numarat cu zecile bolnavii. afara ningând pe noi. unul mai prapadit ca altul. Moartea si-a luat partea ei din oameni. al carui principiu de viata a fost ura. ca în numele sutelor de mii de eroi si martiri. niste stafii. cu gerul.

În mijloc de tara dobrogeana. Nimeni care a trecut prin Noua-Culme nu poate spune ca a avut norocul si a scapat într-o zi fara a fi batjocorit. Ne dureau picioarele. cei care ieseau la lucru aveau iadul lor. aici la Noua-Culme. Daca îndrazneam sa ne asezam un minut pe pat se deschidea usa si eram chemati afara de gardian. Fiecare baraca avea doua camere unde încapeau cam 40-50 de oameni. ca ale minerilor. ca-ntr-un amurg. ca sa nu se poata vedea ce se petrece prin lagar. Clipa de clipa traiam în chinurile iadului. Cei care erau la camera. . la ora 9 seara. când am fost dusi la Periprava. calvarul neamului românesc în raiul comunist. ne durea spatele. Pe mijlocul camerei era o banca pe care de abia încapeau zece oameni. nu aveam voie sa stam în pat. ca astazi sa va pot povesti o mica parte si dupa puterile mele. seara la culcare. Cred ca nimeni si niciodata nu va putea reda prin cuvinte infernul trait de noi toti în împaratia comunismului. care se asterneau pe noi lovind pe unde nimereau. se ascunde undeva. În camera sau la lucru. Cei 40-50 de oameni. lumina era slaba. mai rau ca într-o zi de munca. pe din afara. Ne încurajau cât puteau. claie peste gramada. un loc al patimirii neamului românesc. de abia reuseam sa ne odihnim un pic. chiar si cei care nu puteau iesi la munca. Desi erau multe geamuri. În tot timpul închisorilor.cum puteau. la stuf. Eu l-am apucat aproape doi ani. asa cum am mai spus. dar nici pâna azi nu l-am uitat. Acolo era iadul. Regimul acesta de camera îl aveam cu toti. Calvarul nostru. lung de doi metri. picau în pat istoviti. Printre cei care picasera la pat eram si eu. fiind prea batrâni sau bolnavi. pe rând numai. frumoasa ca o gradina de rai. n-am scapat ocazia ca acolo unde-i rau sa nu fiu si eu. Acest fel de viata s-a desfasurat pe un lung sir de ani. Am rezistat. scaldate de razele soarelui stralucitor. Odata. De când ne sculam si pâna la culcare. Dar Dumnezeu m-a ajutat sa scap din toate închisorile. Toate geamurile erau date cu var. din septembrie 1958 si pâna în mai 1960. acolo era Noua-Culme. ne vâjâiau urechile. Asta mi-a fost crucea. printre usoare coline. mâinile se balanganeau pe lânga corp. chinurile se consumau fara exceptie. Acolo erau gealati cu bâtele în mâinile lor. Bineînteles. am avut si eu norocul sa fiu mângâiat de un astfel de par. Primisera de la infirmerie numai termometre.

În coada convoiului îl recunosc pe unchiul meu Petru Berzescu. Misu Dragomirescu n-a putut depasi pragul mortii. Acolo era o coloana de vreo 70 de detinuti. Un schelet batut de vânt si sustinut de parul vietii. despre care am mai scris. Mihai Dragomirescu. pe la sfârsitul lunii. Era licentiat în stiinte economice. Asa am fost internat la infirmerie. N-au reusit sa-l înfrânga. Sa încep cu Ion Lupu. asezat într-un pat în coltul din dreapta al salonului. se miscau muncind. stiindu-l un bun român si mare luptator împotriva comunismului. tare în zori. Din cauza epidemiei de gripa. decât aspirina si termometre. la Aiud. despre care s-a dus vestea în toate colturile pamântului. prin luna iunie 1959. cu un iz de nostalgie a vietii din libertate. si-a dat duhul. numai os si piele. cu tot satanismul din ei. În prezent este la Sighetul Marmatiei. Ajunsesem aici dus pe targa. El este unul dintre titanii de la Pitesti. Si cu el m-am întâlnit tot în 14 sept. Bolnavii nu prea puteau sa se ridice la geam si sa priveasca în curtea lagarului. Toti care au avut odata un proces pulmonar. Ori cu acestea. Nu dupa mult timp. singura baraca unde nu erau varuite geamurile era infirmeria. cautând sa-l condamne la moarte. despre care am mai vorbit. privesc si eu pe geamul infirmeriei în curtea lagarului. iadul de la Noua-Culme îl depasea. mi s-a redeschis procesul pulmonar. Cei de la munca nu mai aveau nevoie de plimbare. 1994. cu multa dragoste de om. Toti din salon l-am plâns. O data cu noi au fost adusi Aurica Visovan si Misu Dragomirescu. Nu era sal mai cunosc. M-am întâlnit cu el în 14 septembrie 1994. îsi ducea greul bolii cu multa seninatate. Într-o dimineata de iunie 1959. La el boala a facut ravagii. Medicamente nu erau. N-a mai fost chip sa-si revina. cu patru nepoti pe lânga el. Mi-a ramas un prieten foarte bun. Aici la Noua-Culme era mai rau ca la Aiud. acum s-a redeschis. În prezent este la Alba-Iulia. Gemea infirmeria. cei din echipa lui Turcanu. I s-a intentat un nou proces. despre care vorbeste Dumitru Bordeianu în cartea sa. un mare român si bun luptator. pe albia canalului. Parca-i sunau . În restul baracilor domnea umbra mortii. Nu exista plimbare. care mergeau la cariera de piatra. cu un cer senin si soare stralucitor. Desi Aiudul a fost una dintre cele mai crude închisori din tara. parasita acum.În tot lagarul Noua-Culme. din Orastie de loc. Aurica Visovan a fost luat de securitate de la Noua-Culme si dus la interne. Se murea pe capete. Într-o dimineata. cu ocazia sfintirii monumentului. Ca mine au fost adusi mai multi detinuti. unde am facut peste opt ani de închisoare. Aveam febra mare si expectoratie din abundenta. la Aiud.

strabateam. Aveam dreptul la 750 g. Închid ochii si nu-mi vine sa cred. Doar atât stiu. În vremea aceea lagarul avea în curtea lui. ma petreceau de la întâlnirea mea cu Spiru Blanaru. în arsita soarelui. spre Slatina-Timis. pas cu pas. al setei de a plati odata si odata calailor ceea ce se cuvine. Îl cunoscuse bine pe uica Patru. Îngrijitor era Ion Banda din Rusca. În iadul de la Noua-Culme ne gaseam acum doi stranepoti ai ostasului Gheorghe Berda. de pâine. la piatra. luptator în armata Iancului. unchiul meu. luptator si el în miscarea de rezistenta din Banat. El era stranepotul lui mos Gheorghe Berda Berzescu. Cu aceeasi mâncare insuficienta. asa arata Petru Berzescu. o stafie. ostasul Iancului. Unchi si nepot. De la lupta cu pistolul mitraliera în mâna împotriva comunismului. Cautându-ne unul pe altul. Cu el trudea la scosul pietrei. cu ani în urma. Mos Gheorghe Berda Berzescu. Eram în subzistenta ministerului sanatatii. în acea vara din 1959. câte o gamela de ciorba. Ce s-o fi petrecut în sufletul însingurat al lui uica Patru. O adevarata stafie. pe un pat al infirmeriei. os si piele. Asa . El flamând si straveziu în lumina soarelui. traiam nostalgia locurilor de lupta. împreuna cu celalalt unchi al meu. din armata Iancului. piele si os numai. Asa arata. uica Patru. iadul de la Noua-Culme. unul bolnav în infirmerie. Prin colonie el se misca mai liber. prânzul si cina la un loc. Ion Berzescu. la neputinta si la sunatul ciolanelor în vânt.ciolanele în vânt. ne duceam greul în lagarul mortii de la Noua-Culme. alaturi de Spiru. nepotul lui de frate. În noi mai ramasese numai sufletul si nadejdea în mai bine. din acea vara fierbinte a lui 1959? Nu stiu. din aceeasi tulpina a luptatorului de la 1848. sa silniceasca acolo. cu ochii în zare. dar cu mult suflet. aproape de Teregova. atunci. la o parte. În mine s-a declansat un proces de revolta al neputintei. o crescatorie de porci. iar altul. stafie cum era el. Mergea la munca. încolonat în convoiul care mergea la cariera de piatra. de abia-si potoleau foamea. El era acela care în 23 ianuarie 1949. Veneau seara în amurg si luau masa. în acele zile grele? Cum s-or fi desfasurat gândurile lui. La infirmerie mâncarea era mai buna. ca-n osânda amândoi. În mâinile în care tinea atunci pistolul. Flamând si gol se ducea sa trudeasca la piatra. al nemultumirii. ros de o boala de plamâni. schelet îmbracat în piele. acum. Martin Copaceanu-Rica si cu Martin Moatar. iar eu. tinea un târnacop.

în iad. În felul acesta l-am putut ajuta pe uica Patru. MOARTEA GENERALULUI NICOLAE STOENESCU LA NOUA-CULME Lagarul mortii trebuia sa-si defineasca prin fapte numele. . Deci este o negatie. neamul românesc a facut un salt pe verticala. eu as fi fost dat afara din infirmerie. este creata în baza unei legi. în tot complexul ei de existenta. cu ochii în patru. Când a venit de la Aiud. a armoniei. Nea Ion Banda. Ne tinea la curent cu tot ce se întâmpla în lagar. Ca-n orice lagar sau închisoare. Cu adevarat era un mare risc. dupa puterile noastre. de conspirator. Se vede bine ca lumea aceasta. Îi spusese Banda sa se uite. În acest lot a intrat si unchiul meu.stând lucrurile. dându-i pâinea cu mult sânge rece. Ne luptam cu viata. cu tot raul din ea. urmând sa fim transferati în alta parte. mai la dos. desi azi. prin destin parca. mai ales. cu pâinea ascunsa în sân. cu noi. Raul nu este altceva decât o absenta a binelui. profitând de libertatea lui. ne indica noua. Ca principiu este numai binele. În fiecare dimineata îi dadeam lui Banda câte o bucata de pâine pe fereastra de la camera mea. Unde? Nu stia nimeni sa ne spuna. Spera în mai bine. adica 6 ani lagar. trebuie sa fie si o iesire din impas. din acest colt de lume. Cel de Sus ne-a ajutat însa. Prin aer plutea speranta în mai bine. Sa speram în el. l-am rugat sa-i dea o bucata de pâine de la mine. se strecura printre oameni pâna la uica Patru. în acest iad. poporul român. i-au dat 72 de luni pedeapsa administrativa. îi parea rau ca ma lasa aici. neamului românesc si mai târziu lumii întregi ca am pasit pe culmi în afirmarea noastra si. cu mult risc. raul se tine scai de noi. în lupta de rezistenta si de înfrângere a comunismului. Era un loc ferit de ochii administratiei. Noua-Culme. fara sfârsit parca. cu mult curaj. În acelasi timp. iar Ion Banda dat afara de la munca lui. care genereaza din imperfectiune. reusind la rândul nostru sa-l ajutam pe uica Patru. De plecare s-a bucurat mult. A realizat dialogul cu Dumnezeu. Spre toamna auzim ca se formeaza un lot de câteva sute de oameni. Petru Berzescu. Gardienii nu prea veneau pe acolo. Prin Noua-Culme si prin întregul gulag românesc si îndeosebi prin Marea Revolutie din Decembrie 1989. însa. El ne enunta continutul notiunii de moarte. În fiecare dimineata noi ne vedeam la geam. Sa luptam chiar cu pretul vietii împotriva raului. S-au scurs zilele-n sir cu munca silnica în spate. Daca am fi fost prinsi.

fara sicriu. cu drapelul românesc pe piept. moare un alt general în închisoare. ca un cersetor. fara aer. s-a facut o mare nedreptate. Într-o baraca cu geamurile varuite. în primavara anului 1991. un alt mare om de cultura al poporului nostru. al anului 1959. ca om si ministru. fara sa fie de specialitate. neîngrijit de nimeni si este înmormântat în zdrente. Este înmormântat cu onoruri militare. în revolutia din 1989. În timpul razboiului. Asa cum am mai spus. S-a comportat în mod exceptional. Generalul Nicolae Stoienescu se numara printre marii generali ai armatei române în tara întregita la 1918. Este drept ca a fost ajutat de Mircea Vulcanescu. A murit la Aiud. Unde este dreptatea? Generalul Nicolae Stoenescu moare la Noua-Culme. s-a comis un sacrilegiu. fara putinta de a te odihni ziua pe pat. se afla si generalul de artilerie Nicolae Stoenescu. Într-o încapere dintr-o baraca. dar si un martir în lupta de rezistenta împotriva comunismului. La arma artileriei a fost propus Nicolae Stoenescu. luptator împotriva Comunismului. sub conducerea maresalului Ion Antonescu. fara sicriu. se dovedeste a fi foarte capabil. generalul Macri. Noua-Culme. Acesta a fost generalul Nicolae Stoenescu. cu drapelul pe piept. Acei ce vin dupa noi sa judece drept si sa decida. în vara anului 1959 se declanseaza o epidemie de gripa numita “asiatica”. mângâind pe cât era posibil niste fete palide de stafii. A fost aruncat într-o groapa. În zilele noastre. drapel ce fusese sfintit de sângele curs din piepturile goale ale tinerilor. A fost un mare luptator împotriva Comunismului. unde razele soarelui patrundeau slab de tot. care au fost strapunse de gloantele trase de generalul Macri. Cine este cu adevarat erou al neamului românesc? Generalul Stoenescu. cu niste zdrente pe el. în timp ce un vinovat de genocid este înmormântat cu onoruri. ca un erou. Fusese închis sub acuzatia de genocid. Nevoile de organizare a armatei au aparut instantaneu. pentru ca la o tara mare trebuia si o armata puternica. într-un adevarat iad. a murit stors de boala si de batrânete. fara lumina. el a fost ministru de finante. unul din . moartea începuse sa ne învaluie în mantaua ei din ce în ce mai mult. ofiter superior de artilerie. în conditii inumane.În lagarul mortii. professor la Scoala de Razboi. Deci. Strig în auzul întregii lumi. într-o cumplita izolare. sau generalul Macri. care a murit ca un erou în lagarul mortii de la Noua-Culme în vara anului 1959.

Coltul ierbii înviat ne îmbia la lucru. Erau zile când noi veneam cu remorca la lucru. credem cu tarie ca Dumnezeu este cu noi. domnilor. Asa cum am mai scris. Noi am facut ce am putut. în fata tarii. Schelete fiind. cei care în 22 Decembrie 1989 ati jurat. anul marelui val de arestari în tara. Dupa ce am terminat lucrul de la via din Nazarcea. de a supravietui. Preotii prezenti în lagar s-au rugat în tacere si au slujit generalului nostru slujba de înmormântare. De dorul de a trai. tinerii si batrânii tarii au umplut închisorile si lagarele. Se mai încalzeau bietele oase. cei ce ati condus tara la înmormântarea gen. De-a valma. Desi eram în lagarul mortii. libertatea de a gândi. În urma noastra veneau gardienii. cei care am luptat si acum la batrânete înca mai luptam. ati profanat ceea ce altii au sfintit cu pretul vietii. Li s-a parut lor c-au mai ramas liberi dintre cei mai buni români. soldatii care ne încadrau erau cu ochii pe noi si cu degetul pe tragaciul pistolului mitraliera. Sa stiti ca odata veti plati în fata istoriei. cum mergeam la Nazarcea. visând la mai bine. Soarele dobrogean parca ne-a trezit la viata. voiam sa biruim. Era prin martie 1959. noi am cântat în gând “Cu noi este Dumnezeu”. tot încolonati si tinându-ne de brat.vinovatii genocidului din Decembrie 1989? Unde sunteti. Eram robi si nu aveam dreptul la cuvânt. Sfârsiti de crivatul pustiitor de la rasarit. am trecut la livada de caisi. ne înclestam în disperare de viata. de a trai. Pentru lucrul din livada au fost scosi mai multi oameni. Acum pot depune marturie de felul cum a murit si cu mine sunt miile de detinuti care au trecut prin lagarul mortii. Închideam pentru o clipa ochii si ne credeam liberi. Trebuia numai sa silnicim în munca. ca gâzele pamântului. Omenescul din noi îsi cerea dreptul sau. Si am reusit sa mai traim. Tavalugul rosu trecuse din nou peste poporul nostru. Prindeam si noi viata. Era un pic mai departe decât via. adevarului si frumosului? Ca veti deschide larg portile democratiei? De ce ati profanat drapelul pe care piepturile strapunse de gloantele lui Macri l-au sfintit? Eu am fost prezent în lagarul de la Noua-Culme. rugându-ne. când generalul Stoenescu a murit. ne trezeam parca la viata. ÎN LIVADA CU CAISI Începuse sa se desprimavareze. de a realiza. Livada era asezata tot în dreapta soselei. sa vietuim. cei înfrigurati si chinuiti din Noua-Culme. Noi. Eram amortiti de frigul iernii dobrogene. cu sufletul curat. Voi. Soarele parca se mai apropiase de noi. Începuse taiatul pomilor de uscaturi. Ne gaseam tot în sectorul fermei de stat Nazarcea. La moartea lui. veneam pe jos. Macri. de cele mai multe ori. De la sosea urcam o . Dar. ca veti sluji poporul în numele binelui. mai prindeam si noi puteri când razele soarelui ne învaluiau. aratând ca niste stafii.

Flamânzi fiind. ne desfasuram în livada. se întâmplau si acele momente sublime pe care N. printre caisii treziti la viata. Suntem o miscare de mase. prin care sa-mi permita sa declansez o revolutie armata pentru a cuceri puterea de stat în România. când suntem un milion de membri cu simpatizanti cu tot. Din marturisirile lui am înteles ca fusese ucenicul lui Nae Ionescu. Probleme de cultura.V. o dezlegare din învatatura crestina. Ne deplasam pe covorul verde de iarba. În povestirile lui. Georgescu am trait aceste clipe. Codreanu si prof. În aceasta livada de caisi am avut si clipe de fericire. unde erau cladirile livezii. I. Doresc sa-mi gasiti un text biblic. Împreuna lucrând si povestind. O luam si o spargeam. Si asa povestind. Fiecare echipa avea o scara dubla. din vara anului 1937. Nae Ionescu si-l antreneaza la o discutie: — “Domnule professor. Adesea. sa fii acum atent la ceea ce-ti voi spune. Prin el îl cunoscuse pe Corneliu Zelea Codreanu. Într-o buna zi din vara anului 1937.” . Eu eram cu Ion V. as vrea sa stam mai mult de vorba asupra unei probleme care ma preocupa de multa vreme. Georgescu. Steinhardt le semnalase în iadul închisorilor. uitând de noi. pâna pe culme. ni se pareau deosebit de gustosi. De acolo. livada se desfasura pe o alta panta lina în jos. multimea de caisi aparea ca un colt de rai. Era amarui. cu mici portiuni de teren drept. Din acest dialog se contureaza personalitatea lui Corneliu Zelea Codreanu. în zvârcolirile de iad ale lagarului. Într-o zi cu mult soare si cu o boare de liniste în aer.panta lina. Capitanul îl întâlneste pe prof. Cu cele necesare la noi. îmi spune: —“ Mai Tase. un ferestrau de mâna si doua foarfeci de curatat pomii. cu gust de migdala. Georgescu avea grija sa-mi destainuiasca si lucruri mari. În fata ochilor. Cu Ion V. spre apus. din câte doi detinuti. Îti voi reproduce o discutie între Corneliu Z. la Bucuresti. cea mai puternica la ora actuala. de la cais la cais. traind din plin cele auzite. curatindu-i de uscaturi si facând si taierile de rod. Îl ascultam cum îmi povestea. De la magazia de unelte se formau echipele de lucru. Din când în când mai gaseam câte o caisa uscata. De cele mai multe ori am avut timp frumos. ne miscam de la pom la pom. eu as putea în 24 de ore sa ocup aceasta putere. mâncând sâmburele. întepenita pe câte o ramura. Dar fara voia lui Dumnezeu nu se poate. de istorie si mai ales din viata Miscarii Legionare. Asta este o realitate. Nae Ionescu. nu stiam cum trecea timpul. Acum. Pentru mine este de o mare importanta.

jud. Acesta a fost profesorul universitar Ion V. pasind prin viata. . Cândva acest lucru va fi o piatra de temelie la unirea întru Hristos a celor doua mari biserici.— “Capitane.” Dupa un anumit timp. Trebuie sa dovedim lumii ca si poporul român. GEORGESCU Încerc sa daltuiesc figura unui om care. mai bine de o luna. În Rusia. dar fara violenta. Pe umerii nostri apasa sarcina pe care ne-am luat-o la Icoana în fata lui Dumnezeu. Georgescu. are o misiune de la Dumnezeu de îndeplinit. cât am stat la Polul Nord. domnule professor. Corneliu Zelea Codreanu. Noi trebuie sa mergem pe drumul convingerilor. Ion Mota si Vasile Marin. A studiat teologia si literele la Universitatea din Bucuresti. Dupa ce si-a luat licenta în teologie si istorie. în mijlocul celorlalte popoare. îmi spune I. nu am reusit sa gasesc nici un text din Sfânta Scriptura în legatura cu ceea ce mi-ati cerut. zice Capitanul. a lasat o dâra de lumina. l-am cautat neîncetat.V. — “Vedeti. Nae Ionescu vine la Capitan si-i spune: — “Capitane. Eu nu cred ca cineva va putea gasi asa ceva. în care a trait. s-a dus la Atena pentru studii de specialitate. N-a fost pentru violenta. Eu de atunci. într-un calm desavârsit. au facut primul pas în împacarea si unirea celor doua mari biserici. Fiu de taran. am cautat si eu acest text biblic. cu urmele pasilor lui adânc înfipte în lutul tarii. care trebuie dusa la îndeplinire. deschis cu multi ani în urma. Se parea ca-i dicteaza cineva. S-a nascut în 13 ianuarie 1909. dar nu va promit nimic. prin jertfa lor pentru Hristos. Lega vorbele rar si apasat. Ma voi stradui sa gasesc acest lucru.” Acum când scriu aceste lucruri. iubindu-si neamul si glia stramoseasca de pe înaltimile lui Petre Tutea. îmi cereti un lucru extraordinar de greu. Arges.” — “Asa s-a încheiat dialogul între Corneliu Zelea Codreanu si Nae Ionescu. pregatindu-si teza de doctorat în teologie. MARTIRIUL PROFESORULUI UNIVERSITAR DE TEOLOGIE IOAN V. ma duce gândul la dialogul început între Biserica Ortodoxa si cea Romano-Catolica. Capitanul a fost inspirat când a plecat pe drumul revolutiei spirituale. senin la fata si parca luminat. prof. N-am reusit sa-l gasesc. muncind din greu. cel mai mare din 5 copii. trei feciori si doua fete. de când Nae Ionescu mi-a împartasit cele discutate cu Capitanul. ca teolog. Noi am declansat o revolutie spirituala. în comuna Bascov. Georgescu. culegând toate datele cerute de studiul lui de specialitate si pregatindu-si cu multa sârguinta teza de doctorat.” La cele auzite de la Nae Ionescu. timp de aproape 11 ani. a legat o alta discutie cu Profesorul. Acolo a stat doi ani. în privinta unificarii. de a apara si promova fiinta neamului românesc.

îmi povestea adesea despre discutiile avute cu Nae Ionescu. care era cu toti cei care erau la putere. Cere. a ocupat postul de secretar al facultatii de teologie din Bucuresti.V. Îl urmareste pe I. Dupa pregatiri minutioase. sa stiti ca Horia Sima miroase de la distanta lichelele. dupa ce se decreteaza Statul national legionar. vine la I. Dintre toti gânditorii nostri. În timpul acesta — 1937 — este arestat în mod abuziv si tinut doua luni. Georgescu si-i cere sfatul cum sa ajunga sa stea de vorba cu Horia Sima. îsi sustine teza de doctorat în teologie. botezata de el “rebeliune”. se ocupa si de studiile de istorie universala. Nae Ionescu a avut cei mai multi ucenici. Ion Antonescu. Iata ca. în schimb. Avea ca subiect “CIVILIZATIA DIN BELUCISTAN”. Din prea multa modestie refuza. Vintilescu prinde aripi. i se propune un post de ministru în guvernul format de Gen. îsi sustine si teza de doctorat în istorie la universitatea din Bucuresti. În clipele de ragaz. Nu dupa mult timp.V. Din aceasta pozitie avea un ascendent asupra profesorilor facultatii. un oportunist. în anii de închisoare. Prin Nae Ionescu cunoaste bine fenomenul legionar. Îl considera ca primul si cel mai mare gânditor si filozof care a creat scoala în cultura româneasca. pregatind astfel elita de mâine a culturii neamului nostru românesc.Întors în tara. pâna când i-au retras bursa. În domeniul acesta îsi alesese o lucrare care necesita multa munca si cercetari îndelungate pentru elucidarea ei. Parintele Vintilescu. fiindu-i un apropiat ucenic. fara nici un cuvânt. sa i se permita sa se ocupe de formarea omului în spiritualitatea crestina ortodoxa a facultatii de teologie din Bucuresti. îi spune: — “Parintele Vintilescu. Georgescu pas cu pas. drumul spinos îsi deschide portile pentru Ion V. Se integreaza revolutiei spirituale a poporului nostru. reusind pâna la urma sa-i anuleze plecarea la studii. Stiindu-l o lichea. Se pregatea sa plece în Belucistan. îi întoarce spatele si pleaca.” La auzul acestei înfruntari otelite. Iata-l cu doua doctorate. Ajunsese acum conferentiar la catedra de Istoria Biblica. Paralel cu studiile de teologie. În timpul acesta era asistent si secretar la facultatea de teologie din Bucuresti. Cei din jurul regelui Carol al II-lea au uneltit împotriva lui. A stat mult timp în jurul lui Nae Ionescu. dintr-un început. Georgescu. În 1940. Îl stiau ca facând parte dintre ucenicii lui Nae Ionescu. Din acel moment Vintilescu i-a devenit dusman de moarte. Dupa lovitura de stat a lui Antonescu. Obtine o bursa “Humboldt”. uimindu-si profesorii din comisie prin felul cum a sustinut-o. dupa doi ani de studii. axata pe coordonatele neamului si constantele crestine ortodoxe. a trimis pe multi dintre ei la studii în strainatate. Calculat. tot prin Nae Ionescu. .

într-o româneasca perfecta. sumar îmbracat de vara. Intuia ca-i un drum poate chiar fara întoarcere. Într-o zi de august 1945. a fost dus direct în fata lui Beria. Georgescu. cu mult calm. Fiind sumar îmbracat.Plecând din tara. pe la sfârsit de luna. Georgescu. ajungem în luna octombrie 1945. Rapit de rusi. România declara razboi Rusiei. Aceasta se confirma si prin ceea ce voiau sa obtina de la prizonier prin anchetele facute asupra lui timp îndelungat. venea de la facultate. Asa. Îl obliga sa intre în masina si zboara cu el pâna la aeroport. ajunge titularul catedrei de Istoria Biblica la Facultatea de Teologie din Bucuresti. Pe umerii lui apasa o sarcina grea. Ion V. Georgescu. si-a dat seama ca-i rapit. Mirarea si întrebarile se desfasurau de-a valma în capul lui. agale. Razvan si Bogdan. Vintilescu reuseste sa-l trimita pe front pe Ion V. îl poftesc cu ei pâna la masina. tot timpul. uitându-se pe la vitrine. Se mai oprea din loc în loc. Iata-l pe Ion V. Georgescu se poate spune ca a fost facuta de Beria. în plina zi de vara a anului 1945. la 36 de ani. Fiind bine pregatit. se întoarce la catedra. Dupa doi ani de front. . cu o masina. rapirea lui Ion V. se faceau presiuni asupra prof. de la aeroport. si sotia Ariana. Ajunsi la Moscova. Georgescu. pantaloni albi si cu sandale în picioare. unde zoriti îl arunca de-a valma în avion. cei doi mascau multa bunavointa si respect. Acasa îl asteptau doi copii. cu seninul cerului scaldat de razele soarelui dogoritor. cu toate metodele binecunoscute de noi toti care am trecut prin infernul comunist. Cei doi îl încadreaza între ei. sub presiune. Horia Sima lasa la conducerea Miscarii Legionare din tara pe Ion V. Zi de zi anchetat si torturat. noapte de noapte. prinzându-l de brate. În 22 iunie. În situatia aceasta îl prind evenimentele de la 23 august 1944. Deci. În învalmaseala gândurilor se trezeste cu doi barbati în floarea vârstei în fata. cu o camasa cu mâneci scurte. Dupa ce si-a revenit din starea aceea de om bulversat. Destinele neamului alaturi de Horia Sima sunt în mâinile lui. întrebându-l de sanatate. În avion. în avion a îndurat de frig ca-n timp de iarna. urcat în avion si dus la Moscova. De aici. Ne gasim la marea închisoare din Moscova — Liublianka. Era unul din vârfurile Miscarii Legionare din tara. Prin uneltirile lui. spre casa. rapit de pe strazile Bucurestiului.

atitudinea lui a fost una singura — N-a acceptat nici un compromis. Georgescu a fost condus într-o alta celula. obligând-o chiar sa divorteze. La toate încercarile. anume ca vor lua masuri si asupra sotiei. Mai târziu. neodihna si batai. De acolo se vedea Moscova noaptea. mai murdare. pe la orele 11. cu peretii si tavanul lacuiti în negru. pâna prin luna octombrie 1946. Georgescu era zavorât într-o camera de supliciu. fiind întrerupta chiar si fraza.30. sub toate metodele de ancheta. sa bata cu barosul. L-au amenintat si cu familia. Sotia a fost amenintata si data afara din serviciu. fara lumina soarelui. Camera nu avea nici o fereastra. o mare de lumini. profesorul Ion V. Într-una din zilele lui octombrie 1946. în închisoarea Liublianka. mai mare. galagie. au recurs si la alte lucruri. în tara. asupra ei. La plimbare era scos numai în miez de noapte. Prin gura canalului venea un zgomot ca de frigider. sub senilele tancurilor rusesti. Avea. cu foame. Raspunsul a fost NU. se implanta comunismul. Fusese seful . Asa s-au tinut lant anchetele si presiunile asupra lui. Aerul era conditionat. Un an de zile n-a vazut lumina zilei.V. În tot timpul anchetelor a fost supus la presiuni neobisnuite.Ion V. pe terasa închisorii. un adevarat infern. zdrobind încercarile de rezistenta. În tavan era montat un bec de 500 de lumini. în camera instalat un microfon. Sotia a executat tot felul de munci. Razvan si Bogdan. n-a vazut fata de om. Cu multa greutate a gasit de lucru la un atelier de fierarie în Bucuresti si anume la forja. sete. raspicat. la Moscova. în afara de gardianul care-l pazea si avea grija de el si vorbea româneste. cu gura de canal pentru scurgerea apei. ziua prin gura de canal se auzeau tot felul de strigate. Georgescu. Pe el nu l-a speriat nici amenintarea cu moartea. muzica. deci. Singurul lui raspuns era: NU. Iata deci programul de zi cu zi al prizonierului: în miez de noapte plimbarea. numai ca sa-i poata întretine pe cei doi copii. Pâna la urma au trecut si la aceste lucruri. când i-au promis solemn ca daca va primi sa lucreze cu ei. Permanent era supravegheat. ancheta a luat sfârsit. cu peretii si tavanul lacuiti cu negru. Pe jos era ciment mozaicat ca-ntr-o baie. I. mergând în Apus. Atunci când. Toate acestea i se aplicau în mod deliberat prizonierului pentru faptul ca nu rostea alt cuvânt decât NU. îl vor pune în locul lui Petru Groza. cu un bec de 500 de lumini pentru a-i strica ochii si sanatatea. si va realiza cele propuse.

a muncit din greu. pe care acum o priviti cu atâta indiferenta?” Ofiterul s-a uitat lung la el. De mentionat este faptul ca prof. mai venea câte un ofiter în timpul plimbarii pe terasa. În soapta îi spunea s-o manânce repede. polul frigului. discutând. profesorul Georgescu. De atunci. Din toata ancheta nu s-a putut ajunge la intimidarea lui Ion V. Asa s-au scurs zilele anului de izolare si-n octombrie 1947. Krasnoiarsk. exact ca si când nimic nu s-ar fi întâmplat. cei mai multi cu care a stat împreuna au fost rusii. Georgescu este dus într-un lagar de munca din nordul Siberiei. de acelasi ofiter. Ion V. Irkutsk. pedeapsa administrativa. n-a mai venit nimeni la el. setea si neodihna. gardianul. foamea. Ajunsese. un ostas credincios al lui Horia Sima. Într-o noapte cu stele multe pe cerul Moscovei. Uhta. n-a întâlnit nici un român. continuându-se ancheta de la aceeasi fraza întrerupta. Din când în când. De aici se poate conclude la ce tehnica au ajuns în a distruge tot ce-i omenesc si a anula orice personalitate din om. a fost chemat la ancheta. În camera îl chinuiau lipsa de aer. la ce au folosit toate acestea? Acum. Georgescu. Dupa doi ani de anchete si suplicii în marea închisoare Liublianka din Moscova. Ne întrebam acum. a fost bagat în mina. când în Rusia Partidul Comunist nu mai are puterea. Mai tâsnea din când în când acea bunatate a omului de pretutindeni. când se întorcea de la plimbare.Miscarii legionare în tara. niciodata. . Ajuns la Verhoiansk. îi dadea câte o bucata de pâine. N-au reusit sa-l condamne.30 — în aceeasi zi. n-a raspuns nimic si a plecat. sa întâlneasca un român. În tot timpul lagarului. Numai dupa aceea chinezii. unde a muncit la exploatarea lemnului din padurile Siberiei. Le era frica de evadare sau razvratire. Ochii îl jenau din cauza luminii prea puternice a becului. Din când în când. exact la aceeasi ora — 11. I-au dat 20 de ani de lagar. Ion V. în toti anii lui de patimire în gulagul rusesc. farâma din divinitatea sadita de Dumnezeu în adâncul fiintei umane. l-a întrebat pe ofiter: — “Ce-ati face d-voastra daca odata ati descoperi pe Dumnezeu dupa o stea. Aici n-a stat mult si a fost scos la suprafata. Vorkuta. În asa fel a fost pazit de securitate încât nu a reusit. Georgescu. Verhoiansk — polul frigului. Pe unde s-a dus. Cei mai revoltati împotriva regimului erau rusii. la un moment dat.

Dorul de tara si gerul aspru de la Verhoiansk l-au îmbolnavit de inima. sunt prigoniti si maltratati. doctor în istorie si teologie. acasa era mult mai greu. El era. De acum începe calvarul. Se împrietenise bine cu ei. Georgescu. Cu greu scapa de acolo. Georgescu. peste mari si tari. Ofiterul nici nu voia sa stie de cele ce-i spune prof. La vremea aceea nu se mai putea afla nimic de acasa. Conditiile de viata erau grele. În tot acest timp se . din România. Niciodata. El ramâne surprins. Casa. Pâna la urma a fost obligata sa se recasatoreasca. când el nu este medic. constituie una din marile epopei ale neamului nostru. spitalul era improvizat într-o cladire facuta din lemn.dupa un scurt interval de convietuire cu rusii. dorul de tara sa-l usuce si gândurile sa-l macine. gândul lui zboara peste munti si vai. sa scape de urmarirea securitatii. Era asa de frig. Viata acestui om. prin el securitatea îi facea tot felul de sicane sotiei sale. care se ocupa cu dosarele detinutilor. Sotia a trebuit sa divorteze pentru a putea creste copiii. Adica. Cu toate acestea. saliva pâna jos ajungea ca o piatra. urmarit pâna în pânzele albe. Stia un lucru si anume ca istiologia era o disciplina a medicinii. Ofiterul politic. zbura cei la de acasa. omul nu putea sa reziste mult. Este bagat la arestul lagarului pentru nesupunere. Sotia si copiii au fost scosi în drum si-n casa a intrat un ofiter de securitate. Pe cei care i-a cunoscut mai bine dintre straini erau chinezii. Cei mai multi se îmbolnaveau de inima. Este internat în spital. numai si numai Ion V. Georgescu ajungând colonel de securitate. Pe lânga rusi si chinezi mai erau si alte nationalitati. Fruntea lui boltita se înnoura. sa învete bine limba rusa. Pe dosarul lui scria “doctor isteolog”. securitatea n-a lasat-o în pace. Acolo. care era proprietate personala. Puterile începeau sa-l paraseasca. La un moment dat lagarul ramâne fara medic. dar mai putini. a luat-o tot securitatea. el n-a reusit sa-si piarda urmele în marea masa a detinutilor de toate neamurile. întrebându-se de ce îi cere lui lucrul acesta. Aici unde era polul frigului. din tara. Fratele prof. Intuia ca cei de acasa. Georgescu si-i spune sa ia în primire cabinetul medical. Frigul îl chinuia greu de tot. Într-adevar. vine la prof. În zilele acelea grele de arest. Îi explica politicului acest lucru. dar nu este înteles. ca daca scuipai.

Ion V. Îl copleseau amintirile. L-au scos si pe Ion V. se mai întremeaza si-i scos din nou la munca. desi aluneca mereu spre punctul de a nu mai fi. Vointa lui de a trai îl va scoate din impas. facându-l sa-si dea seama ca mai exista. b). Dupa aproape 11 ani de suferinta în gulagul rusesc. Se producea parca o alunecare din planul existentei. dorul de tara si de cei de acasa. se sprijinea si-n mâini. La vremea aceea. o lume necunoscuta. Georgescu sa fie în acelasi timp si un mare credincios. Dupa o îndelungata suferinta în spitalul din Verhoiansk. Într-o zi calduroasa de vara. În clipele când cugetul lui se desfasura. Era stapân pe ea. când mai multi români sunt eliberati din lagarele rusesti. prin luna noiembrie 1955. În urma îndelungatei boli de inima. Starea sufleteasca era în plin zbucium. alta. care manânca iarba? Tine cu dintii de viata. în spitalul unde I.” Dumnezeu a voit ca teologul de frunte Ion V. la hotarele dintre fiinta si nefiinta. esti prietenul meu si-ti marturisesc din intimitatile mele. Se va salva singur. în mod . Le arata cu mâna spre Ion V. slabise mult de tot. El ne îndemna sa ne rugam lui Dumnezeu cu tarie si caldura sufleteasca. Georgescu. Dumnezeul meu cel viu.” Întelegea acum foarte bine limba rusa. bolnavii au fost scosi în curtea spitalului la soare. mestecându-le îndelungat si apoi înghitindu-le. Georgescu cum manânca iarba. medici si sanitari.V. Georgescu la soare pe un petec de iarba. Nu va muri. Puterile începusera sa-l paraseasca. Acesta era mecanismul gândirii lui în momentele de odihna pe petecul de iarba din curtea spitalului din Verhoiansk. Din iarba aceea culege tot felul de vitamine. ajuta-ma. în acela al altei existente. Asa ma rugam: — “Doamne Iisuse Hristoase. Sa ne întoarcem la Verhoiansk. în care soaptele celor doua voci se întâlneau. dar extrem de îmbietoare. I se parea ca-i mai usor. i se parea ca se afla la limitele conditiei umane. nu ma parasi!” — M-a ajutat si am venit si-n tara. Îsi dadea seama de gravitatea bolii. când ma gaseam greu bolnav la Verhoiansk. Georgescu suferea si se ruga. Iata ce mi-a declarat într-una din zile la “Noua-Culme”: — “Mai Tase mai. Poate ca tu le vei duce mai departe si unde trebuie.ruga lui Dumnezeu. În fata lui se afla un grup format din medicul sef si ajutoarele lui. Sau de a fi. Constiinta lui oscila între cele doua limite. atunci când cele doua lumi încercau sa-l atraga fiecare în inima ei: a). Stând în sezut. din loc în loc cu iarba pe jos. Înainte de a pleca spre tara. Cugetând asa. simtindu-L ca este viu si-I cu mine. spunându-le: — “Vedeti voi omul acela. La un moment dat nu mai putea nici sa umble singur pe picioare. Era o curte mare. toamna vine în tara. dar altfel decât înainte. în 1955. el rupea cu mâna dreapta firicele de iarba si le ducea la gura. punându-si nadejdea în Dumnezeul cel viu. ma rugam lui Dumnezeu. ca acum sa ti le spun tie. prof.

unde ne mai odihneam. voia si dorea din tot sufletul sa-si vada tara pe care a iubit-o cu pretul vietii lui. Pe Bucur Stanescu l-am cunoscut foarte bine. Acolo. la fel ca în anchetele lui din 1945-1947. s-a încercat o înscenare de evadare. am lucrat împreuna tot timpul cât am stat în aceasta comuna. Georgescu. îl rasplateste pe Ion V. mentinându-se pe aceeasi pozitie. prof. cu toate ca aceasta tara. Foarte rar aveam momente de ragaz. ajuns la exasperare. O buna parte din cele întâmplate este relatata si de Bucur Stanescu în bilunarul AFDPR-ului — Rezistenta — nr. iubita atât de mult. anul 1959. va redau mai jos tristul episod al înscenarii de evadare. Georgescu se elibereaza de la Gherla si este trimis în com. A fost professor de filozofie. Atunci. Aici s-a lucrat munca silnica. ne aruncam la izolare.insistent. 1976. asa cum am mai scris. l-am întâlnit pentru prima data. Dupa cum iarasi am mai scris. Am stat cu el în camera la Noua-Culme. În rest. Bucuresti. A fost un luptator de elita în rezistenta româneasca. A refuzat categoric acest lucru. gardienii se repezeau si loveau în stânga si-n dreapta. 1958 am fost ridicati si dusi în lagarul de la “Noua-Culme”. cu fata brazdata de suferintele anilor petrecuti în gulagul rusesc. ma aflam la infirmeria lagarului. Se lucra la via din Nazarcea. de luptator împotriva comunismului. pe care l-am publicat în saptamânalul “Lugojul” nr. În Latesti. În decembrie 1957. când coloana mergea. cum de altfel a ramas si acum. 17 din 1991. Desi împovarat de ani. Georgescu cu închisoarea de la Gherla. în luna iulie 1959. bine pregatit. atât pe linia culturii. Ion V. În acest iad. desi este trecut de 80 de ani. Bucur Stanescu. într-un . era iadul pe pamânt. în 12 sept. Pentru a întelege lucrurile mai bine. vara. O ÎNSCENARE DE EVADARE Ceea ce va istorisesc acum este un episod trist. supranumit lagarul mortii. De atunci si pâna la moartea lui din 21 dec. la Latesti. traind din plin urgia si zvârcolirile celor de acolo. Mai ales atunci când mai eram pedepsiti. Este unul dintre ucenicii lui Lucian Blaga si Constantin Noica. cât si pe cea a caracterului. 2 din aprilie 1991. a fost solicitat sa ramâna în Rusia ca cercetator stiintific în cadrul Universitatii din Moscova. ca de obicei. am fost împreuna. dar adevarat. unde-si duce cu fruntea senina mai departe calvarul. În acea vreme. Latesti cu domiciliul obligatoriu. la lucru la Nazarcea. de istovire si de aruncare în moarte. Într-o buna zi. prin cei care o conduceau. Prin aceasta tentativa s-a urmarit exterminarea lui Ion V.

gardianul a început sa-l înjure si sa-l ameninte. Gardianului îi era frica de sapa. A cazut în genunchi si se vedea pierdut. a început sa loveasca în stânga si-n dreapta. A început lupta. dar l-a asigurat ca nu va fi batut. seful escortei.” A început urmarirea. vrea sa ma bata! Eu fug de sub escorta. El s-a culcat. Baspalian. Cuprins de un fel de extaz.” Caporalul i-a explicat ca nu-i da voie regulamentul sa faca asa ceva. m-ati convins. Atunci caporalul i-a explicat ca detinutii sunt sub escorta lui. aducator de liniste si pace. repezindu-se sa-l loveasca. Cu toata starea lui de transa. Eu nu vreau sa-mi încarc sufletul cu viata d-voastra. stau la pamânt.” Lui Bucur nu-i venea sa creada. fara sa ameninte sau sa înjure. nemaifiindu-i frica de moarte. în apropierea d-voastra. încheind: — “D-voastra în interior faceti ce vreti cu ei. Dintr-un salt a fost la el. deci mai puternic decât Bucur. Bucur s-a oprit din fuga. Gardianul. face un salt în afara coloanei si fuge. pregatit sa traga. Caporalul. îngrozit ca trebuie sa ucida. uimit de comportarea lui Bucur si a caporalului. Se vedea ca fortele latente ale poporului român umpleau de har sufletul acestui tânar. care urmareau si ei uimiti cele ce se petreceau. Lupta a durat câteva minute. pastrându-si însa sapa. vizibil usurat. Bucur s-a ridicat în picioare. cu mâinile înclestate pe sapa. si-i spune: — “Domnule caporal. dar la lucru nu aveti dreptul sa-i bateti ca se întâmpla ceea ce s-a întâmplat. al satului românesc. Când s-a apropiat de Bucur. dar nu ma mai duc în cordon. nici existenta cu ele. nu mai fugi. Trece pe lânga caporal. Fulgerator. Baspalian i-a ordonat lui Stanescu sa se culce la pamânt. socotelile mele sunt doar ale mele si nu am dreptul sa va împovarez sufletul. seful escortei. dar lui Bucur Stanescu i s-a parut o vesnicie. Ca prin vis aude o voce gâtuita de emotie: — “Domnule. Ca o fiara s-a napustit asupra sapei. si nu “Banditule”. în rândul coloanei de detinuti. ca eu trebuie sa trag. Stanescu îi spune: — “Domnule caporal. Prinzând cu amândoua mâinile de coada sapei. Astepta nerabdator sa simta lovitura glontului. Nu am încotro si e pacat. Gardianul era mai înalt si mai tânar. Atunci. Baspalian a luat o mâna de pe . Le aplicati regimul dorit. Se dezlantuie într-o fuga nebuna. evadatul nu avea de gând sa se opreasca.” Ajunsi la vie. si-a dat seama ca tânarul ostas folosea o alta limba decât cea oficiala: “Domnule”. Grabindu-se sa-i dea lovitura fatala. Se uita pe furis la Bucur. venea spre fugar. În spatele lui Bucur se auzeau pasii ostasului care-si arma pusca.moment de dezechilibru psihic. se straduia sa i-o smulga. M-am oprit.

S-a mentinut pe pozitie. Daca tu scapi cu viata din acest iad. Georgescu. La fel si Bucur Stanescu. atunci nu mai ai obligatia acestui mesaj. în celule separate si anchetati zile în sir. de un caracter cum rar se poate întâlni. Se ocupa pâna în cele mai mici detalii pentru a înscena o evadare organizata. Georgescu nu facuse nimic. într-un moment de disponibilitate. Printr-o încordare. Profesorul Ion V. Câstigase o batalie. În detasamentul de munca era si profesorul Ion V. considerat pe atunci de securitate ca unul dintre marii comandanti ai rezistentei românesti. Bucuria si mândria pusesera stapânire pe Bucur. fixându-l spre capul detinutului. Georgescu. Atât de mari erau starile sufletesti. crescut si format de Nae Ionescu. profesorul Ion V. Bucur Stanescu si-a pastrat cumpatul. fugind de sub escorta. Voiau sa-i condamne la moarte. Ai sa vezi tu la colonie. Gardianul îl ameninta: — “Mi-ai taiat mâna. Dupa toate aceste peripetii. de groaza. am sa-ti destainuiesc câteva lucruri foarte importante. Un om exceptional. ca . Dumnezeul ma-ti de bandit.coada sapei si a prins de tais. Au fost supusi la suplicii de neînchipuit. sa transmiti mesajul meu celor în drept din conducerea Miscarii Legionare. Sunt dusi amândoi la izolare. Daca eu voi scapa din acest infern si voi reusi sa ies afara înaintea ta. Bucur Stanescu si Ion V. Aici este marele lui merit. razbunarea lui Baspalian a fost cumplita. Ajunsi în colonie. prietenul meu cel mai bun. Într-adevar. pusa la cale de Ion V. afirmând ca a avut un moment de ratacire.” Apoi s-a îndepartat de Stanescu. A salvat viata unui om de aleasa cultura. de nedescris. pâna la starea de lesin. oblojindu-si rana cu o cârpa. Vezi tu. Tot corpul era numai sânge si rani. Bucur a facut sa-i intre taisul sapei în podul palmei. Securitatea voia cu orice pret sa scoata un proces de organizare a detinutilor de la Noua-Culme sub conducerea lui Ion V. Se uita si el la cele ce se petreceau. Georgescu si o evadare în masa din lagar. Georgescu ma ia deoparte si-mi spune: — “Asculta. care începuse sa sângereze abundent. Sa fii cu mare bagare de seama. încât umbreau teama de ceea ce avea sa urmeze. unde voia sa-l izbeasca. Georgescu a primit 100 de lovituri la spate. De acum începe calvarul. Georgescu au fost scosi din coloana si dusi la izolare. Ion V. Dumnezeu l-a întarit pe Bucur Stanescu si n-a recunoscut nimic din cele înscenate de securitate în legatura cu evadarea. Securitatea se razbuna.

care nu le-a reusit. atunci m-am rugat lui Dumnezeu sa ma ajute si sa ma lumineze. supus de multe ori greselilor. am fost dusi la Periprava. Sa merg în Occident. Horia Sima. în 1945 luna oct. N-a fost niciodata nici fascista. Sa-l suprim pe Horia Sima. Le sunt incomod. Este o caracteristica a fiintei neamului românesc.securitatea este hotarâta sa ma lichideze. Daca voi face acest lucru. la Moscova. În 1946. Nu am primit acest lucru. este singurul care s-a dovedit capabil dintre noi toti. În toate actiunile mele voi fi ajutat de oameni de încredere. De la Noua-Culme. Este o miscare democrata. Sa duc acest mesaj. În fata lui Dumnezeu si a neamului românesc. Pentru mine. . Ceea ce-ti spun acum este mesajul meu catre Horia Sima. — La Moscova. Ai vazut din aceasta înscenare de evadare. bine pregatiti si pusi la punct cu toate problemele. eu mi-am facut datoria. Daca tot m-a ales pe mine sa duc acest mesaj. muncind tot timpul împreuna. mi s-a cerut de catre Beria. m-am înfiorat. spre sfârsitul anchetelor. constituie obiectul unor alte episoade. al unuia dintre cei mai mari luptatori din miscarea de rezistenta din infernul rosu — Ion V. 4). Îmi era teama ca nu voi fi în stare sa fac acest lucru. Georgescu. În prezent se gaseste în dosarul meu de la Moscova. Am reusit sa scot Miscarea Legionara ca o miscare democrata. Viata din Periprava ne-a unit mai mult. cu pretul vietii. se fac vinovati cei care lau primit de la mine si nu l-au dus unde trebuie. A fost în cele din urma primita de conducerea politica a securitatii. 2). cu toate slabiciunile lui si cu tot omenescul din el. Sa renunt la Miscarea Legionara si sa colaborez cu ei. deci la ei acasa. de centru. în luna mai 1960. Felul cum s-au scurs zilele noastre. Tot timpul s-a considerat un umil soldat în transee. Tu stii foarte bine toate astea din cele ce ti-am povestit pâna acum de când ne-am împrietenit. aici în colonie. unde sa duc o activitate de anulare a Miscarii Legionare pe plan politic si ideologic. Eu am facut o caracterizare a Miscarii Legionare în câteva zeci de pagini batute la masina. Sa ma întareasca sa duc la îndeplinire aceasta misiune. prin orice mijloace. Ascultându-l pe omul care i-a înfruntat pe Beria si pe Stalin. totalitara si nici comunista. voi fi bine rasplatit. dar eu m-am ales cu o suta de lovituri la spate. Daca n-a ajuns în mâinile lui Horia Sima. Acest mesaj l-am transmis exact asa cum este cel de fata. mi-au promis locul lui Petru Groza ca presedinte al Consiliului de Ministri în România. cu argumente bine sustinute. Si acum le simt. în cadrul anchetei urmatoarele: 1). 3). în 1946.

Noi am continuat lupta împotriva celor care voiau sa instituie reeducarea pâna în 1963. Georgescu era urmarit si anchetat de securitate destul de des. care era si prof. la fundul de ochi. Georgescu. Figura lui va fi permanent în mijlocul nostru si vom striga totdeauna prezent pentru el. S-a eliberat în 12 sept. scapând de o noua tentativa de reeducare. Mi-a si spus sa nu ma feresc de prietenia noastra. Când am fost la el. Boala era destul de avansata si nu stiau daca se mai poate face ceva. cu analizele respective. mi-a declarat ca daca ar trebui s-o ia de la capat cu viata. A fost chemat de multe ori de securitate. a facut un control medical. Un mare semn de întrebare. tot timpul de pe baricade. acest purtator de grija sa fie dupa mine. În 21 dec. celor multi. din 6 mai 1964. unde avea o nepoata angajata. bucurându-ne ca am scapat cu bine din infern. 1962. la Periprava. Într-adevar. Ba chiar l-au si retinut câte doua. mi-a destainuit unele lucruri care acum îmi dau de gândit. la Bucuresti. Numele lui va fi mereu pe buzele noastre. Ne faceam vizite la Bucuresti si Lugoj. medicul respectiv i-a spus ca tratamentul care i s-a aplicat. Ion V. de ani de zile. A declarat tot ce stia despre noi.C. unul la altul. Ziua de 17 iunie 1976 a fost si ultima întâlnire a noastra. Asa-mi explic eu acum faptul ca aveam permanent un agent dupa mine. Dupa eliberarea mea. nu s-a mai putut face nimic. Acolo. Ion V. În acel an. când am fost la el acasa. am reusit sa iau legatura cu prof. a tinut sa-mi spuna multe lucruri. S-ar putea interpreta ca acest tratament a fost aplicat gresit cu buna intentie de catre medicul curant. Într-o zi. Georgescu a luptat pâna la moarte împotriva comunismului. a fost gresit. pentru ridicarea neamului românesc. Nu este exclus ca si acum. când am reusit sa-i dam pe nebuni peste cap. În 17 iunie 1976.B. 1976 a murit în urma unui atac de cord. Ion V. I-a provocat un proces T. am reusit sa ne salvam vietile. DE LA NOUA-CULME LA PERIPRAVA Sperantele noastre de a scapa din lagarul mortii s-au înfiripat înca din toamna anului . Securitatea era la curent cu vizitele noastre. Niciodata n-a regretat ca a mers pe acest drum. universitar. În 21 dec. trei zile. Eroismul de care a dat dovada este legendar.Tin sa mentionez ca si aici. 1976 a decedat. tot pe acest drum ar merge. Asta a fost si dupa revolutia din 1989. la Academia de Stiinte Medicale. În legatura cu moartea lui se pot spune multe lucruri. în iunie 1976. ce se pregatea cu mult. Datorita atitudinii luate de el si a sfaturilor pe care ni le-a dat noua.

Realitatea. în lagarul mortii. Prinsesem cu totii curaj. printre noi. orbecaind fara nici o tinta. nimic nu este. cei ramasi la Noua-Culme. Asa eram noi acum. când primul lot de detinuti a plecat undeva. plecarea s-a facut în luna aprilie 1960. totul se întorcea la viata. Daca pentru toata planeta “Pamânt”. când seva datatoare de viata le smulge din amortire. dupa câte-mi aduc aminte. prima etapa o reprezenta distrugerea lui. Scapau de Noua-Culme. o epidemie de gripa. Acesta este unicul drum spre viata vesnica. si nu dragostea. Procedau la înlantuirea lui. cam pe la mijlocul ei. spre noi nadejdi de vietuire. Am ramas noi. Nu se stia unde. Si. iadul rosu. scapam de infernul rosu. de supravietuire. ca entitate spirituala. asa cum a fost cea de la Noua-Culme era considerata o primejdie pentru viata omului. parca. Pentru ei. dar n-a renuntat la lupta de aparare. totusi. Omul a platit si aici tributul lui cu miile de morti. ca natura le-a prilejuit o secerare în rândurile noastre. când speram sa plecam din lagar. totul se schita pe lumina bucuriei. sa stii ca plecam de aici. gripa din 1959 a constituit un eveniment de mare bucurie si deplina satisfactie a conducerii.” La început. Singura tinta cunoscuta de ei era exterminarea noastra. noi nadejdi. spre nemurire. Se încropeau. s-a dovedit ca daca dragoste nu este. altii o fixasera în luna aprilie. ne spuneam noi în gândurile noastre. Ne apropiam de luna mai 1960. Voiau “realizarea” a cât mai multor disparuti. vom scapa si asta-i bine. O soapta zbura prin colonie: — “Mai frate. ca primavara vegetatia. .omul. Scapam de moarte. era alta. Dar. ca fiinta umana. Ca prin farmec. ca mladitele pomilor primavara. În realizarea omului nou. exploatându-l prin cele mai sofisticate metode. Fara voia lor. iadul unde ne târam zi si noapte. prin aprilie 1960. Plutea lin peste noi vestea plecarii din lagarul mortii si desfiintarea lui. bucuria le umplea sufletul. O unda de bucurie ne umplea sufletele. Omul urca Golgota spre învierea lui din moarte la viata. Aceasta era dragostea fata de om. chiar daca în necunoscut se duceau. capital nepretuit .1959. Prinsesem viata. lupta pentru mai binele omului. îsi facuse loc un zvon. principiu de viata era ura. pe care o fluturau în toata lumea drept ultim scop si suprem ideal. La început de primavara. cei care am trebuit sa mai trecem o iarna în acest cazan smolit. însa. Unii dintre noi fixasem data plecarii în mai. cei considerati dusmanii poporului.

Deznadejdea plutea pe aripile mortii. ne pregatisem bagajele. în primirea pazei. toata marfa vie. Ne gândeam cu totii în tacere la acel: — “Pohod na Sibir. Asa am ajuns si noi sa stim cu câteva zile înainte de plecarea noastra. ca din senin parca venita. Pentru plecare. Printre noi aveam multi oameni care mai fusesera în Siberia ca prizonieri de razboi sau ostatici. toti într-un oftat exclamam cu voce tare: — “De acum. Parca la o comanda. La 500 de metri de colonia noastra era halta CFR. Ne asezam pe sumarul bagaj. Urcati în vagoane. Gardienii strigau la noi. Vom iesi si de aici cu bine. Noi. OMUL. în ordinea apelului ne urcam în vagoane. Furnicarul de oameni se misca în toate partile. spre gara. în soapta. Din vârf de piramida în creatia lui Dumnezeu. de acolo nu mai venim acasa. Vagon dupa vagon se completeaza si se da. Tot timpul ne încuraja si ne spunea ca omul trebuie sa spere.. plecam. despre care am mai vorbit. numarati si cântariti. Eu eram cu el tot timpul. Asa era si profesorul Ion V. Daca ne duc în Rusia. Colonia prinsese viata. ca de altfel în orice moment din viata omului. gamela si lingura legate toate în patura. dar acum si pentru noi. si acum. cald si placut pentru cei liberi. Bietul om. care asa a spus: — “Bietul om sub cârma vremii. Noaptea a fost adus un tren cu mai multe vagoane de marfa închise. orice actiune secreta îsi are fisura ei. de teama. Unde mergem? Unde ne duc? Ne duc în Rusia? ne întrebam fiecare din noi. Asa cum suntem. camera dupa camera. Freamatul bucuriei era diminuat de cel al fricii de deportare. Ne asteptau vagoanele de marfa. Era pentru noi. Un freamat se strecurase în tot lagarul. ne îndreptam spre gara. Dar. Era o zi cu soare. Freamatul necunos-cutului. speranta întotdeauna este secondata de deznadejde. Încolonati. pe unde strapunge si se îndreapta spre cei carora le este destinata. înjurându-ne. legat în patura jerpelita. Dumnezeu cu noi!” . încolonati dupa nume. securitatea.” Vine si ziua plecarii.” În raiul comunist am trait din plin acest dicton. Georgescu. Bucuria era mare. De aceasta veste eram siguri. în vagoanele acelea era înghesuit cel mai de pret capital al Comunismului.. Ne încolonam. Orice intrare are si iesire. Se formeaza o coloana parca nesfârsita. Gându-mi zboara la Miron Costin.Ca-ntotdeauna si pretutindeni pe pamânt. a ajuns la pozitia de animal. Eram în luna aprilie 1960. Peste tot un freamat. Acolo. La noi acum. ne chemam unii pe altii. bucuria plecarii era umbrita de teama ca ne vor duce în Rusia. sa fie tare. la toate neamurile. deci. Acolo. cele câteva zdrente. care speram în mai bine. Pe acolo ne vor ramâne oasele. fiecare din noi ne cautam un loc.

” Unii dintre noi refuzam sa credem ca-n lumea asta-i numai rau si bine nicidecum. Blastamat sa fii de neamul românesc pe vecie!” Unde anume am plecat.Printr-un fluierat lung. De la bifurcarea liniei ferate Bucuresti-Constanta. un loc de tribut în vieti omenesti. Dobrotici. De-acum. Totusi ne bucuram ca am plecat. Se vedea Dunarea. rumoare. intram în zona dealurilor Dobrogei de nord. Ajunsi în gara. pe rând. Obiditii sortii. ca mergem în necunoscut. acum când ne-am urcat pe puntea vasului aveam cu totii credinta ca Siberia ne va înghiti. de-abia trenul se urneste din loc. Daca pâna acum unii dintre noi mai speram sa nu mergem în Siberia. Încolonati. Atât doar stiam. unde? Dumnezeu stie. Lasam în urma o viata hartuita. Se facuse noapte de-a binelea când vaporul se lupta cu valurile. un loc de sinistre întâmplari. Pâna la Tulcea am mers în simfonia rotilor de tren. N-aveam prea mult câmp de vedere si nu observam mare lucru. spulberata de vânt în cele patru unghiuri ale pamântului. defilând parca. Usile vagoanelor erau bine închise. înghesuiti în vagoane. facea-te-ai stana de piatra. de-abia. Se aud voci deznadajduite si cobitoare: — “Fratilor. Apareau Muntii Macinului. la vest. În noapte nu prea vedeam . prin fata noastra. Am uitat sa va spun ca plecarea de la Noua-Culme s-a facut dis-de-dimineata tare. pulbere de drumul mare. Cu un zvâcnet de vagoane si cu scâncet de tampoane. Maria Ta. — “Dobrotici. Mergând în zanganitul de tabla si al loviturilor de tampoane ale vagoanelor. Ne apropiam de Tulcea. cu acest infern pe pamântul tarii noastre. Cautam dialogul cu Dumnezeu. Din mersul trenului vedeam toate baracile. Cu noi aveam hrana rece. fiecare vagon se deschide si tot asa. lung de tot al locomotivei se da semnalul de plecare. treceam prin fata coloniei. care era asezata. trenul nostru o ia spre nord. ne dam jos. ne îndreptam spre vapor. lagarule flamândule. pe rând. n-am stiut nici unul din noi. în simfonia valurilor Dunarii. Ceea ce am observat cu totii era faptul ca mergeam tot în necunoscut si de aci încolo. de acum sa stiti ca “Pohod na Sibir” este drumul nostru. iar de aici încolo. un vas cu apa si tineta pentru necesitati. singura speranta care ne-a mai ramas. Simteam ca nu ne vom mai întâlni cu acest lagar al mortii. prea multi au murit într-un lagar din tara Ta!” — “Adio. pe o panta lina în urcus. Priveam numai pe cele patru geamuri mici si cu gratii ale vagonului. Suntem în paza lui. prea multi frati ne-ai înghitit. fata de calea ferata. Printre noi.

Uitasem de-a binelea. Colonia Periprava era asezata pe un mamelon domol. Era o feerie. Ca la o comanda. Dupa o jumatate de ora de mers. altadata pline de grâu si pline de dor. încet. la colonie. câte patru în rând. stelele dispareau de pe bolta cerului. Una dupa alta. dar. Cu amorteala în oase. se puteau plimba fara opreliste prin colonie. pe o suprafata de 10. Sa putem privi tot farmecul creatiei Tale. de faptul ca eram robi. Detinutii. îsi fac loc si clipe de fericire. Se realizase descatusarea fiintei noastre. un port improvizat în delta. tropaind pe drumul uscat si plin de praf al deltei. vaporul nostru ajunge la un ponton. Iata. câstigat cu truda. Am scapat de “Pohod na Sibir”. Nu ne .000 de hectare. În ordine. Pe pamânturile noastre. Cu sutele de mii. la Periprava. ne dam jos. toti respiraram usurati. Acum. Baracile erau asezate în ordine. cu gândul de a dormi. cum. somnul nu se prindea de noi.. De la o vreme începuse sa se mijeasca de ziua. Se anunta o zi cu mult soare. fiecare din noi ne dezmeticeam si ne adunam pe puntea vasului. Era un lagar de munca de gradul IV. în timpul liber. deci. Ajunsesem deci în colonia Periprava. Vaporul aluneca pe luciul apei. cu mai multa lumina pe fetele speriate. Încolonati. extaziati. Tu ne-ai învrednicit cu aceste clipe de fericire. Se vedeau localitatile si frumoasele coline ale Basarabiei. Priveam cu nesat un rasarit de soare în Delta. casele oamenilor pline de saracie si toate-n pustie. Acolo citim pe o tabla-indicator: “Periprava”. strainii îsi facusera cuib. ferita de inundatii si de umezeala accentuata în timpul ploilor. cu boccelele-n spate. fara geamuri varuite. am ramas surprinsi cu totii de marea deosebire dintre Noua-Culme si Periprava. fratii nostri basarabeni luasera drumul Siberiei. ca un facut. Suntem de acum în plina delta. Aici se muncea într-o atmosfera mai umana. încet. în sufletele noastre de surghiuniti. Si mai suntem si în apropierea vestitei paduri LETEA. — Minunate sunt lucrurile Tale. Doamne! Robi fiind.. pasari de noapte. cuib de cucuvele. Azi pretind ca-i cuibul lor. Din când în când ne mai asezam capul pe bocceaua noastra. Doamne. plecam din micul port. colbaiti din cap pâna-n picioare. furându-l.mare lucru pe malurile Dunarii. Toti cei care erau aici trebuiau sa munceasca. rapitoare. Luptându-se cu valurile. Se lucra pe terenul IAS-ului din cadrul Ministerului de Interne. Când am intrat în colonie. cu ferestre mari si luminate. fara cadenta. Vapaile de foc ale lui se oglindeau jucause în apele Dunarii. ce frumos a aparut rasaritul soarelui. la vale.

O RAZA DE LUMINA ÎN INFERNUL ROSU Asa vedeam noi. atunci si noi. ca oricare . acum rapit de vecinii de la rasarit. din regnul animal si vegetal. disparând în desisuri. ni s-a parut mai usoara în raport cu cea de la Noua-Culme. în infern. în stufarisul des. plina de dor. surprinse cu puii dupa ele. Extaziati. ca Periprava era ca o raza de lumina în infernul comunist. Dintr-o data parca. se desfasura o priveliste încântatoare. s-a încheiat cu aceasta raza de lumina din iadul rosu. de zbenguiala pestilor în apele Dunarii si ale nesfârsitelor canale din delta. pe malul Dunarii si pe nesfârsitele tarlale ale IAS-ului din cadrul MAI-ului. Iata si un paradox. Sef de brigada era unul consimtit de noi. Ne bucuram din plin de razele soarelui din delta. detinutii. surprinsi am fost si noi. Tâsneau care-ncotro. Munca dusa în aer liber. realizam acea fericire. Periprava. Ajunsesem la acest consemn între noi. Munca se desfasura organizat. tara cetatilor lui Stefan cel Mare si Sfânt. Universul concentrationar românesc. Respiram în voie si usurati. în brigazi de lucru. ne bucuram de farmecul naturii. tot un colt de rai l-am considerat. delta este un rai. decât numai când se facea numaratoarea. de fuga ratelor salbatice. Se vedea Vâlcovul. de jocul pasarilor în zbor. cei veniti din lagarul mortii. Ne aparea frumoasa noastra Basarabie. tara plina de grâne. si vietuitoarele padurii. PERIPRAVA. Napasta terorii disparuse. la gradina. Gardienii nu se faceau vazuti. oras altadata al nostru. cu sudul ei. de farmecul si perfectiunea creatiei lui Dumnezeu. Cele mai multe ocazii mi le-a oferit Periprava. facând abstractie de multele neajunsuri create de cei ce ne pazeau. Din fata coloniei. puhoiul libertatii rupsese barajul interdictiilor. Daca pentru tot ce-i în viata. Ni se parea ca de-abia acum ne miscam si noi ca oamenii.venea sa credem. Pasind pentru prima data în padurea Letea. de freamatul padurilor. bineînteles din rândurile noastre. de parfumul întinselor covoare de flori dintre canale si de pe malul lacurilor naturale din padurea Letea. în cei patru ani traiti în delta. asa cum spunea Nicolae Steinhardt. Iata ca din nou. ale acestui frumos parc natural. Realizasem atâtea clipe de fericire în Universul Concentrationar românesc. pentru foarte multi detinuti politici. LETEA. asemenea celor tropicale. Mina si Aiud. Noua-Culme. Canal. cei veniti din lagarul mortii. peste Dunare. spre nord.

Faceam cale de o ora pâna la locul de munca. Se putea trece si prin saritura. care taia gradina în doua. Din acest canal principal se desprindeau alte canale secundare.. dupa cât era nevoie sa dai drumul la apa. La deschiderea fiecarui canal secundar era o usita care se ridica în sus ca la stavila. Preponderenta aveau rosiile. iar adâncimea apei. Dar. care aveau nevoie de apa în plina vara. Lucram la gradina lagarului. Pentru care Ioan Voda cel Viteaz a murit spintecat de turci. de colonie. Toata gradina era împartita în parcele mari. de dimineata si pâna la orele 12. De la distanta îti facea impresia ca-i un canal sapat numai în pamânt. în inima tarlalelor gradinii. Se putea merge pe el cu masina. ne spuneam noi atunci. De acolo. Se putea regla. . fiind mai rezistente la umezeala. nepotul de frate al scriitorului Liviu Rebreanu. care trageau apa din Dunare. la vreo 5 km. Din acest canal principal. dupa nevoile culturilor respective. Tot canalul era construit în adâncul digului care taia gradina în doua. sa lupte pentru a ne usura viata. Puneam mâna stresina la ochi si adulmecam zarea oftând. Eu am fost în brigada lui Petre Rebreanu.. ardeii si varza. De-a lungul Dunarii era o dâlma. Celelalte se cultivau în raport cu nevoile coloniei. asa cum de altfel am mai spus. Toti ne întelegeam foarte bine. de o jumatate de metru. De la Dunare pleca un canal principal. ardeii si varza aveau prioritate la udat. Gradina avea o suprafata de 25 de hectare. care plecau perpendicular de pe linia lui. Pe acest canal venea suvoiul de apa si alimenta toata gradina. formata de un dig facut de oameni pentru apararea terenurilor agricole de revarsarile Dunarii. de 5 cm. amenajat pe un dig. asa cum am mai spus. Acest canal principal era construit din scânduri groase de stejar. Se cultivau toate zarzavaturile necesare coloniei. permanent. unde se vedea Vâlcovul. asezata pe malul Dunarii. cu felurite zarzavaturi si plante. Colt din tara noastra. Din loc în loc erau facute punti de trecere peste canal. Acest dig avea latimea de 3 m. Latimea canalului era de 1 metru. nu va trece mult si istoria ne va face dreptate.ar fi numit sef de brigada. oras românesc din mosi-stramosi. se desprindeau alte canale secundare. adesea ne uitam pe celalalt mal. pe care venea apa pentru a iriga nesfârsitele parcele din inima gradinii. Pe malul Dunarii mergeau. Ne vom lua pamântul. ni l-au mâncat strainii. doua pompe de mare calibru. Rosiile. care fusese al razesilor lui Stefan cel Mare.

Numai chilotii erau albi pe noi. Dadeam drumul la apa la mai multe parcele deodata. Cât lucram la conserve. pentru cei care erau bolnavi de colita. colt de rai. luat de alaturi. Eram toti niste fapturi în soare. În lunile de vara. în chiloti numai si cu galenti în picioare. cu diminetile senine. Când se murdareau de stropitul cu noroi din canal. ne bagam în canalul principal si faceam baie. trebuia sa terminam cu udatul. pâna la orele 12. Era o munca istovitoare. pielea noastra se bronzase peste masura. Sa ne mai întoarcem acum si la gradina noastra. când caldura era prea mare. trebuia sa venim si duminica la lucru. pe o anumita distanta. Statea la umbra sa nu-l arda soarele. împotriva turnatorilor. Si asa. Eu ma nimerisem la loturile cu ardei. inundând fara rost cultura. prin presiunea ei. Se pazeau si ei mai mult de turnatori. La Periprava. prevestind o caldura înabusitoare. Dupa-masa soarele era prea puternic. pe malul vechiului Danubiu: La gradina. A doua zi veneam si sapam ceea ce cu o zi înainte udasem. am dus în colonie suc de rosii. deschizând la parcela opusa a canalului. Cam la trei zile fiecare parcela ajungea din nou la apa. udam cu multa grija. dar si reconfortanta. fara a încetini ritmul de munca. Cu toate acestea.Toate canalele secundare. conducând apa unde si cât trebuia fiecarei parcele. echipa de udatul gradinii. Periprava a facut o nota aparte fata de toate celelalte închisori si lagare din tara. Unii lânga altii. Noi. cu conditia de a nu duce nimic în colonie. au fost momente de oarecare destindere. îi spalam si se uscau la soare. Puteam mânca oricât am fi dorit. Când ajungea apa la jumatatea plantei. Gardianul nu ne avea treaba noastra. unele chiar inedite. De atâta soare în nenumarate zile de vara. ba chiar clipe de fericire în timpul lucrului. Cu adevarat. nu eram opriti de la consumul lor. ca nu cumva apa. Asta se întâmpla de obicei când pregateam zarzavaturile pentru conserve sau pentru ambalare. Mai ales eu. aratam ca un negru. Era recomandat de medic si le facea bine. Alte medicamente nu erau pentru noi. la udat. povesteam atâtea lucruri. nici în jumatate de ora. . sa faca vreo fisura în canal si sa se piarda. De multe ori aveam grija sa-l aprovizioneze pe Ion Udrea. fiecare alergam de colo-colo. parcela cu parcela. cu albastrul cerului scânteind în soare. noi. în chiloti albi si cu sapa în mâna. închideam micul canal al parcelei cu o sapa de pamânt. care de la natura sunt cam tuciuriu. Adesea. în sticle de bere. de multe ori gardienii se solidarizau cu noi. cei care eram în aceasta echipa. erau construite tot din scândura.

Sub ochii nostri. Savu ne repartiza pe toti la locul de munca. O ducea foarte bine. Pentru masa aveam la dispozitie o ora. care lucra la grajd. Astfel se face ca eu si Costica Pascu. într-un fel oarecare. în zilele de ploaie. prin ciur si prin dârmon. Mergea acest convoi de carute prin toata delta. De la el din pachet nu mai putea sa manânce. bucurându-se de farmecul ei. noi ne vedeam de ale nostre pâna la ora mesei. Dreptul comun. Dupa el venea un soldat în colonie. când ni se aducea masa la locul de munca. ne asezau pe un singur rând. detinut si el. Ne întâlneam seara în camera. ne gaseam încolonati. Pascu se ducea la patul lui Savu. El se scula la ora 3 dimineata pentru a pregati caii si caruta. fiind luati în primire de gardianul cu gradina. care lucra la bucatarie. Ajunsi la gradina. Lotul de parcare al carutelor fiind aproape de bucatarie. dupa ce ing. Stateam în camera cu el si cu unchiul meu. un bun prieten si coleg. Mâncarea era suficienta. Era în elementul lui. gradina cu fiecare zi ce trecea . ne repartiza la lucru. Fiecare caruta era data în primire unui ostas care raspundea de om si caruta. Se bucura când îi spuneam ca am umblat la provizii. Desteptarea suna la ora patru dimineata. Uica Patru mai primea de acasa si pachet. Eu însa nu ma bucuram de acest drept. dar nu ne dam batuti. Cei care eram în echipa de udat. Inginerul Savu. În fiecare seara îsi facea planul pentru a doua zi. Erau bine organizati în desfasurarea muncii de conductori de carute. La înfatisare. Asa ca portiile lor de mâncare le cedasera conductorilor nostri de la carute. unde legau lungi discutii. Se întremase. Au fost colegi de an la facultatea de agronomie. primeau mâncarea pe saturate. nu voia sa manânce de la cazan. nu mai arata asa de slabit. În jurul orei 5. Avea o caruta în primire. Programul de lucru începea cu noaptea în cap. de multe ori. Erau peste zece carute. brigada dupa brigada. Fiind si eu pe aproape cu patul.învatator în Caransebes. Ne sculam repede si ne pregateam. care-l si escorta. Cafeaua cu o bucata subtire de pâine o luam aproape din mers. Trecut-am amândoi. executam alte lucrari. adesea luam si eu parte la aceste amicale discutii. Cu asta lucram noi pâna la orele 13. Cu noi în aceeasi camera mai era si Constantin Pascu. Deci avea si legatura cu familia. Adeseori se duceau si pâna-n inima padurii. dupa lemne de foc pentru nevoile coloniei. Petru Berzescu. încadrati de ostasii de paza. La gradina. cu apelul facut si gata de plecare. Seara. mâncam din pachetul lui. Era pe postul de conductor de caruta.

În aceasta brigada lucrau în jur de 100 de oameni. Periprava ni se parea o .lua alta înfatisare. GRADINA.A. am reusit. lucrau miile de detinuti din Periprava. copii. de colonie. Totusi. unde lucra o brigada formata din 100 de oameni. Aici era o brigada formata din specialisti în zidarie si dulgherie. Era la o distanta de cel putin 15 km. cu ochii pierduti în zare. când suna stingerea. s-a înfiintat o biblioteca pentru noi. Se mai strecurau din când în când si ziare. Atunci când noua. la locul de munca ne mai confruntam si cu rânjetul sau bruscatul în surdina al unor gardieni. într-adevar. CONSTRUCTII. De multe ori noi. în spatiul mioritic. actiunea întreprinsa în vederea reeducarii. 4). vara. tinteau la pregatirea terenului prielnic declansarii unei reeducari gen Pitesti. dupa o atât de îndelungata vreme. cu gândul în zbor peste munti si vai. prin înfiintarea bibliotecii. spre Sulina. sa uitam de cele îndurate în trecutul atât de apropiat. ne uneam cu cei de acasa. Cu lacrimile înecate în noi. cei care-i mai aveam. S-au mai strecurat printre ele si carti bune. luam si pentru unchiul meu Petru Berzescu. si pâna la orele 21. 3). Fara doar si poate. CULTURA MARE. condusi de ing. încheiam sirul vedeniilor dragi cu bunicii. soarele deltei smulgea plantele din pamântul bogat si le înalta cu fruntile spre cer. De la orele 17. Poporul nostru are o zicala cu multa întelepciune în continutul ei: — “Unde dai si unde crapa. când veneam de la lucru. Îi placea sa citeasca. M. fara voia opresorilor nostri. mai încercam sa citim.I. Aici lucrau mai putini oameni. Pe malul Dunarii se întindea locul gradinii. tata. În cadrul IAS-ului. dar putine. de 25 hectare. a crapat unde ei nu se asteptau. Constantin Pascu. În aceasta brigada am lucrat si eu un timp destul de îndelungat. Desi nu prea aveam timp de ele. În planul lor. Se construiau case pentru paza coloniei si noi baraci pentru detinuti. în buna masura. Munca în colonia Periprava se desfasura în cinci puncte de lucru: 1). Eram în plina vara a anului 1960. sotie. De fiecare data când luam carti pentru mine. am reusit sa luam carti si sa ne bucuram de ele. celor ce lucram la gradina. Aici a fost calvarul. În anul 1961. Pâna acolo se mergea cu remorca. 2). Veniti de la Noua-Culme.” Timpul a dovedit ca. cartile au fost anume selectionate pentru noi. care faceau acest lucru cu pasiune. cam în jur de 20. CÂMPUL EXPERIMENTAL. mama. Aproape toate erau teziste si-n sprijinul ideologiei comunist-atee. frati si surori. cu sufletul ademenit spre zari senine.

De aici se alegeau pentru bulion si pentru . Rând pe rând. dupa ce veneau oamenii de la lucru. Nu permitea nici o iesire a gardienilor. cei mai frumosi si-i mâncam. ni se parea ca ne ducem cu pat cu tot în fundul pamântului. Asa eram de obositi în zilele când lucram la cultura mare. am lucrat la culesul porumbului. în colonie. Un regim mai blând. toti se bucurau de acelasi tratament. b). În spatele nostru. Se aplicau doua regimuri de munca: a). celor ce lucrau la Cultura Mare li se parea un iad aceasta colonie. iadul pe pamânt. le strângeam. Nu ne oprea nimeni. asezându-ne pe pat. aproape de dig. croitoria. Am avut si eu parte de el. de asemenea. de-abia ne târam la baraca noastra. unde. oamenii uitând de starea în care se gaseau. precizându-le ca la locul de munca ei raspund de pacea si linistea din timpul lucrului.raza de lumina. Cu totul altfel era la gradina. Atunci începea recoltatul produselor gradinii. munca se desfasura într-o nota aparte. Seara. grajdurile si întretinerea curateniei în colonie. ne mâna ca pe vite la lucru. Pentru ei însa a fost tot timpul un iad. haita de nebuni. În cultura mare a IAS-ului. De câte ori munceam la cultura mare. la gradina. Aici. de unde erau încarcate în slepuri încapatoare si transportate în tara. Rosiile. în lagarul din Periprava. de toate soiurile. muncind si glumind. Împreuna cu uica Patru. fruntile se înseninau. Balabanindu-ne. În aceste puncte ne desfasuram noi. în dreptul pontonului. ATELIERELE DIN COLONIE. Se muncea în mai multa liniste si pace. Faceam si stive de ardei. când ne întorceam în colonie. munca noastra cea de toate zilele. Asa se face ca cei care au lucrat numai în cultura mare. tapiteria. sub biciul si înjuraturile gardienilor. la locurile de desfacere. Niciodata nu mi-am putut explica aceasta mare diferenta de comportament al pazei la locul de munca. cu parul în mâna. eram darâmati. Îi alegeam pentru noi. Si pe bun drept asa si era. le recoltam si le depozitam în cazi mari. Seful escortei era mereu în mijlocul nostru. n-au sa înteleaga niciodata ca Periprava a fost si o raza de lumina. Se faceau stive mari de varza. La toate punctele de lucru din colonie. În interiorul lagarului erau mai multe puncte de lucru: cizmaria. De multe ori interveneau ostasii din cordonul de paza. Regimul dracesc. Cea mai placuta munca era la început de toamna. 5). tâmplaria. fieraria. Aici lucrau 90% dintre detinutii coloniei. dupa cum se coceau. traiam clipele de iad de la Noua-Culme si Aiud. munca se desfasura în conditii mai bune. afara de cultura mare. dar pentru unii numai. Din cele descrise pâna acum am putea spune ca. În timp ce. uzina electrica. zi de zi.

Se urmareau si se vânau unul pe altul ca fiarele din padure. gardienii însarcinati cu supravegherea noastra au ajuns sa se împrieteneasca cu noi. având la dispozitia noastra uleiul si sarea. iar Comandantul ajutor. surprindeam omul din ei. seful de escorta si paza. Nu era nici un fel de dragoste între ei. ofiterul politic si alti gardieni. A fost trimis în Banat pentru a lua legatura cu grupul de rezistenta de aici. În lupta de rezistenta a fost unul din marii luptatori împotriva comunismului. cei care formau grupul de paza si cei din administratia lagarului.Ardealul de Nord condus de Aurel Calin. din Olosag. munca se desfasura dupa un program bine stabilit. Ne-a creat cu adevarat un mediu placut de munca. A facut parte din grupul de rezistenta din partea Clujului . si cu rele. A facut scoala de ofiteri în Germania. Erau împartiti în doua tabere: — Comandantul cu o parte din ofiteri si gardieni. Erau trei cuptoare cu cazane mari. O mâncau cu multa pofta. celalalt gardian. cel care raspundea de toate lucrarile de aici era un inginer agronom de la Bucuresti. urmarindu-se în mod stiintific evolutia plantelor pâna la . Aici am sesizat cel mai bine lupta care se ducea între ei. În acele clipe. C-tin Pascu din Timisoara. În simplitatea lor. de o parte.pasta de rosii. unde se fierbeau bulionul si pasta. Era cercetator stiintific din cadrul Academiei Stiintelor Agricole de la Bucuresti. de cealalta parte. Din partea MAI-ului. În brigada de constructii. Cei care lucrau în echipa de conserve. Atunci ne considerau semenii lor. Aici era o adevarata oaza a pacii si a linistii. Sef de brigada era Ion Murariu. Se realizase o comuniune sufleteasca între muncitori. Nu era nici un gardian cu noi. Între patru ochi. Asa se scurgeau zilele. Se reclamau unii pe altii politicului si comandantului coloniei. La câmpul experimental se muncea în conditii cu totul diferite de celelalte puncte de lucru. iar noi uitam adesea unde ne gaseam. Ne purta grija numai caporalul. La vreme de zakuska. Se cultivau tot felul de culturi. dar nu aveau ce face. se destainuiau ca s-au saturat si ei de haituiala. noi îl pazeam sa nu fie surprins de colegul lui. Lucrarile erau conduse de ing. aveau la dispozitie ce era mai bun. Erau amenintati cu închisoare. atât de mult râvnita de noi în desertul comunismului. Ei nu mai aveau treaba noastra pâna când venea timpul de plecare la colonie. Fiecare din ei avea câte o gamela de zakuska. cu Spiru Blanaru. se supuneau orbeste dispozitiilor satanice. În timpul cât gardianul îsi înfuleca zakuska. aproape de Lugoj. si cu bune. Avea multa putere si influenta în Ministerul Afacerilor Interne.

în marginea padurii. parca amutiseram amândoi. a luptat împotriva comunismului. Observatiile acestea se facea cu multa precizie si minutios. îmi povestea despre plimbarile lui cu caruta prin padurea LETEA. pe la sfârsitul lunii mai 1961. rasuna padurea. L-am iubit tare mult pe uica Patru. loc de amintire al luptelor încrâncenate împotriva comunismului. Nostalgic. sub comanda lui Spiru Blanaru. anume pentru a-l îmbratisa si saruta de ziua lui. Când ne întâlneam în colonie si aveam un pic de ragaz. În anul acela. pentru a transporta produse din gradina pentru bucataria coloniei. fiind încarcator la mitraliera. fusesem la el la Potoc. pe data de 11 decembrie 1995. Le punea în lada de sub sezutul carutei. unchi si nepot. împreuna cu fratele sau. cu caruta. Toate rezultatele se înregistrau într-o condica. sa vina cu rosii si ardei. îmi aduc aminte de timpul când. într-o echipa. în aceeasi camera. de Pietrele-Albe. Numai ochii vorbeau. Îi ramasesera în suflet si-n minte cadenta gloantelor de mitraliera si glasul ferm al lui Spiru. cu ochii scrutând parca necunoscutul. De multe ori venea la gradina unchiul meu Petru Berzescu. Dumnezeu l-a luat la el. De-abia îl asteptau colegii lui de la grajd. Acolo. cald si cu mult soare. Ion. unde numai noaptea ne vedeam de cele mai multe ori. Copil fiind. si acum parca-l aud cum cânta din frunza. peste vaile împadurite. mai ales rosii si ardei. îngânându-l în ecouri pâna departe. o parte din noi ne întorceam la gradina. scaldati în lacrimi. Loc de amintiri acum. sa-si rupa o frunza din copac si sa doineasca din ea. a Sfintilor Petru si Pavel. Atunci când nu era nevoie de 20 de oameni la lucru. Cât despre padurea Letea. în rândul dreptilor. când.maturitate. când era tânar fecior. Acum. asa cum facea odinioara. începuse sa-mi povesteasca din aducerile aminte de anii de încercare în luptele grele cu arma în mâna. prin padurea dealului Poieni de la Teregova. Când doinea el. departe. îmi spunea ca de multe ori îi venea sa se dea jos din caruta. am fost dusi la tunsul oilor. al doinelor cântate din frunza si al vâjâitului gloantelor din pistoalele mitraliera. de unde venisem. Atunci aveam grija si-l aprovizionam cu de toate. la început. Si bucuria ne-a fost atât de mare ca. în ziua de 29 iunie 1995. Era o zi de vara. La cei 85 de ani ai sai. Se auzea pâna-n Tomnacica. la padurea Letea. când ne-am vazut. Eram amândoi. era .

ciripitul pasarilor ne încânta. le aduceam la tuns. eu . lucram de zor sa terminam tunsul oilor. cei de la Noua-Culme. Speram si. Dupa operatia tunsului. O data cu iarna. munca din ateliere era mai putin placuta si de tot plictisitoare. asa cum ne spune atât de convingator parintele Dumitru Staniloae. ajungem acum sa cunoastem o alta fata a coloniei din Periprava. credeam cu adevarat ca viata noastra a luat alt drum. care nu stia sa strige. Acea raza de lumina. ni s-a parut un colt de rai în imensul infern al comunismului. cei veniti din lagarul mortii. Ne simteam bine. ne urcam toti în remorca. Partea rea ne apare în toata goliciunea ei. Cerul începuse sa se întunece. Se legasera oamenii de meseria lor. Am cunoscut numai aspectul pozitiv. Întorcându-ne la oile noastre. în mijloc de ape. Asa si noi. Cei care au avut ghinionul de a fi trimisi la stuf. despre care am încercat sa vorbesc. Cânta în noi tot farmecul padurii. Uitam de hamaitul de zi cu zi al gardienilor. limpede si poleit cu aurul razelor de soare. ziua se aratase de tot frumoasa. STUFUL DE LA PERIPRAVA Noi. de parca raiul coborâse asupra-ne. minunile naturii ne înaltau spre lumina. padurea Letea. întarindu-ne. pe rând. Visam. ajunsi la Periprava. tundeam cu multa grija. traiam. Pe înserate ajungem la colonie.saivanul coloniei. în visul omului de a realiza îndumnezeirea. una câte una. noi. Oameni si locuri se învolburau parca. Vântul rece al înclestarii prinse sa bata de la rasarit. Cerul era atât de senin si de un albastru limpede. De dimineata. când am pasit în colonia asta din adâncul deltei. Cu regretul în suflet ca vom parasi frumosul loc. sa nu taiem blândul animal. ca o zi de vara. drumul spre libertate. Remorca ne astepta. au cunoscut iarasi lupta cu moartea. aceleasi locuri. Toate se derulau ca-n lumea basmelor si a legendelor. În interiorul lagarului. Ne ancoram în ideal. Asezati în genunchi pe covorul de iarba. Mereu aceiasi oameni. fiecare oaie se scula scuturându-se parca de o nesuferita greutate. Spre asfintit de soare am terminat cu tunsul oilor. biruitor al zmeului din poveste. când ai în fata doua lucruri rele. încetul cu încetul aluneca spre asfintit. de truda lor. De data aceasta. Mânuind foarfecele. Era acum mai libera. aceeasi panorama. Nori negri se adunau deasupra Peripravei. soarele cu binefacatoarele lui raze ne încalzea si ne tamaduia. asteptând si noi un Fat-Frumos. Sa ne pregatim de o noua lupta. sperând. cel mai putin rau devine bun. Desi robi. Ca-ntotdeauna. colt de rai. Mireasma padurii ne îmbata. Periprava. mai usoara si respira în voie. încalzit de raze.

fusese coleg de clasa cu col. prin instinctele lui de proprietate. Un om cu mai mult bun simt. Nici vara nu se putea locui. la întretinerea silozurilor de produse agricole. Am stat cu el în camera la Periprava. ca mâine vor pleca de aici si vor ajunge sa conduca aceasta tara. Cu experienta lui de om de stiinta si de cercetator. statul comunist a înlaturat toate obstacolele. Pentru realizarea lui. sa va purtati bine cu acesti oameni. s-a opus acestui proces. comandat al coloniei era colonelul Gheorghiu. ne-a fost de mare ajutor noua. Romulus Proistasescu. Târaste dupa el un al doilea rau. nu era bun pe timp de iarna sa locuiesti în el. se mai adaugau si haituielile gardienilor.am avut norocul de a ramâne în colonie. Toti cei care au muncit la stuf au fost cazati în bacuri. dupa câte îmi aduc aminte. Gardienii nu se prea omorau cu grija noastra. A fost acuzat de pactizare cu taranii. În toamna anului 1960. A muncit din decembrie 1960 si pâna la 1 aprilie 1961. celor din Periprava. N-au voit sa intre în colectiv. Asa am ajuns sa cunoastem si noi gândurile lui. Sa ne întoarcem la oltenii nostri. Bacul. Savu pe numele lui. detinut si el. Asa era la stuf. de 25 de hectare. Gardienii cei mai înraiti erau la acolo. Procesul colectivizarii trebuia sa fie încheiat pâna în 1961. Taranul român. în tara s-au facut multe arestari în rândul taranimii. Printre ei era si un inginer agronom. Nu ajungeau conditiile precare de viata. Lucram în jurul coloniei. Conducea gradina coloniei. Au fost adusi la Periprava câteva mii de olteni din Dolj si Mehedinti. Gheorghiu la liceul din Ploiesti. Pe vremea aceea. În schimb. Cei ramasi am fost mai linistiti. Toti cei care s-au opus colectivizarii au fost arestati. iar iarna se . la degajarea lagarului de zapada si la mentinerea curateniei în interior. Fusese directorul Câmpului Experimental de la Fundulea. Ei nu sunt vinovati cu nimic de ceea ce îndura pe nedrept aici în colonie. Adeseori le spunea gardienilor: — “Mai. Toata atentia era îndreptata spre stuf. fapt care a contribuit la înlaturarea lui din acest post de conducere extrem de repede. ca si-n viata. Vara se încalzea peste masura. anume amenajate. un rau nu vine singur. fiind construit din tabla groasa de metal.” Aceasta parere i-a fatala: a disparut de la conducere. cei care au umplut pâna la refuz colonia si cei care au împânzit marile întinderi de stuf în timp de iarna. a cazut pacostea pe capul unchiului meu Petru Berzescu.

iesirea de la lucru fiind în mod general planificata pentru ora 5 dimineata. care de fapt constituia prânzul. orizontalitatea ciubarului. . care consta numai din cafea si pâine. aceste recipiente erau insuficiente. iar timpul ramas disponibil pentru hrana era cât se poate de aglomerat. trebuia sa ne ajunga cel putin 12 ore. iar pe de alta parte. Soba era improvizatie ad-hoc. ori aici timpul era foarte scurt. iar colegul sau îsi sprijinea prajina pe umar ca sa poata asigura.racea foarte repede. mai ales din cauza efortului fizic si a frigului din încapere. În aceasta burta metalica urma sa fim adapostiti în cursul noptii pe toata durata campaniei. erau folosite în timpul noptii de nenumarate ori. fara nici o instalatie electrica. Urcarea pe aceasta scara verticala se facea printr-o procedura sui generis. În campania stufului nu erau prevazute decât doua mese: masa de dimineata. Când spun amenajat sunt îndatoritor. Urcarea scarii trebuia sa se petreaca într-un ritm lent. aproape verticala si numai aceia care au trait în aceste conditii au realizat echilibristica la care erau supusi detinutii de serviciu care trebuiau sa evacueze tinetele si sa aduca hrana. cât de cât. în care unul din cei ce manipulau recipientul urca câte o treapta sprijinindu-se de rampa. iar combustibilul era tot stuful. Ca sa întelegeti mai bine conditiile precare în care s-a lucrat în tot timpul campaniei de recoltare a stufului la Periprava. astfel ca în genere erau pline ochi. Desteptarea se dadea la ora 4 dimineata. fiindca pe de-o parte plecam la lucru. Pentru a ilustra conditiile noastre de viata este nevoie a aminti niste detalii fara de care imaginea nu ar putea sa capete un contur real: tinetele erau niste ciubere ale caror extremitati erau prevazute cu doua orificii-ureche prin care se trecea un bat pentru a fi purtate. va redau câteva pagini din Catalin Ropala: — “Bacul era un slep metalic afectat în mod obisnuit transportului cerealelor si care fusese amenajat pentru cazarea noastra. pâna la masa de seara. fiindca în afara unei sobe improvizate în strafundurile sale erau instalate paturile în trei rânduri suprapuse într-o întunecime totala. În burta bacului unde erau instalate cele trei rânduri de paturi suprapuse se cobora pe o scara. la cei peste 300 de insi pe care îi adapostea închisoarea improvizata. în limita celui pe care puteam sa-l sustragem din necesitatile bucatariei si ale spalatoriei improvizate. teoretic. pentru a nu fi împroscati de continut.

În interior toti erau echipati cu galenti de lemn. dar nimeni nu avea timp sa se mai opreasca din cauza acestei întâmplari. ceva în sensul unor candele primitive. un fel de sandale romane primitive si originale. Nu trebuie sa uitam ca aducerea mâncarii de pe pamânt. cum puteam împarti pâinea în 8 portii egale. trebuia neaparat sa urmeze coborârea pe scara verticala urmând aceeasi procedura ca si urcarea tinetelor. confectionate din tot felul de scândurele sau deseuri de lemn. Un lampas era confectionat dintr-un borcan de sticla ca de iaurt pe care plutea o festila muiata în gaz. Picioarele încaltate în acesti galenti dadeau o siguranta extrem de precara. cum puteam înfuleca în graba cele 2 feluri de mâncare si toate aceste pe întuneric? De fapt nu eram complet în întuneric. iar în picioare opinci de cauciuc. Ni se distribuise fiecaruia un echipament specific muncii ce urma sa o execute: aveam un costum-pufoaica format din veston si pantalon. astfel încât galentul facea un salt în forma de arc. mai ales din cauza lunecusului cauzat de mâzga noroioasa de pe pardoseala. efortul facut ducea la desprinderea neasteptata din clisa noroioasa. ca în curând tot acest decor dantesc de întuneric si frig sa fie populat cu licurici. În strafundurile nepieritoare ale bacului. iar în locul cureluselor figurau sfori încrucisate. asa cum purtau de altfel si militienii si localnicii si sentinelele. De multe ori. Din opinci si peste pantaloni trageam “ciulcii”. un fel de ciorapi de cauciuc care se ridicau peste genunchi (asemanându-se cu botforii ce constituiau echipamentul de gala al Escortei Regale pe vremea când executam serviciul militar). mai rar pe o bucatica de pluta. fara sa avem cutit. unde se gasea bucataria. Ciulcii erau impregnati de noi cu sapun la cusaturile din spate ca sa nu patrunda apa si erau asigurati ca sa nu alunece în jos prin niste . Desigur ca treptele scarii aveau si ele un start gros de noroi de unde trebuia sa faci un effort ca sa poti sa-ti eliberezi piciorul în timp ce urcai. a fost suficient sa apara primul “lampas”. pe cap aveam o caciula cu clape pentru urechi. acele luminite firave imaginau un straniu decor de înviere. aterizând în ciubarul cu mâncare.Desigur ca e greu sa-ti imaginezi cum se putea derula pregatirea mesei pentru 300 de oropsiti. sustinuta la suprafata pe o surcea.

Pufoaicele aveau impregnat pe spate un mare C. iar cu dreapta sprijineai tarpanul pe luciul ghetii si printr-o singura lovitura circulara (ca la coasa) desprindeai tulpinile. ca niste ucenici necunoscatori. Din capul locului. dar barbateasca si ca prin inventivitatea detinutului politic vom gasi noi metode . în principiu.. iar nojitele de papura împletite peste gambe ne dadeau un aspect razboinic. ni s-a parut ca munca va fi aspra. pe care îl purtau detinutii de drept comun care lucrau pe alte bacuri. Curând m-am lamurit ca C. foarte simpla: cu mâna stânga cuprindeai un manunchi de tulpini de stuf. Nu ni se zareau decât ochii care luceau în întuneric ca ai lupilor. chiar daca avea un start de gheata la suprafata. ne-a facut cunoscuta tehnica secerarii stufului. prelungita cu un bat de circa un metru. ci mai mult trufas: clapele caciulii erau lasate peste urechi si peste sprâncene. desi temperatura era de câteva grade sub zero. Toata tehnica recoltarii stufului era prevazuta numai pe anotimpul de iarna. uneltele care serveau la recoltarea stufului. bietii lucratori stuficoli. tarpanul era un fel de secera ascutita. Singurul remediu era miscarea. Vestoanele erau scurte si aproape ajungeau ciulcii. Ni s-au distribuit tarpanele. astfel ca balta. aspectul nostru nu era jalnic. în naivitatea mea am crezut ca am de-a face cu o organizare perfecta în care fiecare individ avea impregnate initialele numelui sau. când temperatura scazuta prezuma înghetarea baltii. dar din cel mai fraged care nu ajunsese înca la maturitate. miscarea haotica si continua pentru a nu degera. stuful forma un fel de protectie.legaturi împletite din papura.R. Tulpinile astfel taiate se rânduiau în ordine pe gheata si când erau de dimensiunile unui maldar se legau printr-o funie confectionata tot din stuf. când ne-am primit pufoaica. eram aproape înghetati. Vântul nemilos al deltei nu ne cruta. înseamna contra revolutionar si trebuia sa ne desparta de D.R. el se infiltra prin pufoaicele subtiri. Nenorocirea era ca. brigadierul civil. Protectia picioarelor contra înghetului era asigurata de clasicele obiecte cazone pe care le confectionam distrugând dosurile de perna din echipamentul patului de dormit. de multa vreme ciorapii cu care fuseseram arestati se tocasera. De ciorapi nu putea fi vorba. Când apaream în front aliniati pentru a pleca la lucru. nu avea rezistenta ca sa suporte greutatea omului. iar noi. asemanându-se cu vechii cruciati din Evul Mediu.C. Tehnica recoltarii era. la început. Vanea. un lipovean urias.

Peretii bacului. fiind din metal si fiind complet în apa. cei batrâni si slabi adesea plateau cu viata.pentru usurarea muncii noastre. Noaptea. publicat în “Din documentele rezistentei” nr. iar cei de pe margini resimteau frigul. E drept ca pe parcurs cam 5% din efectiv s-a prabusit plecând pe drumul fara întoarcere. iar Vanea. în încaperile bacului. dar în acel moment mi-era perfect indiferent daca acest ordin va fi dat sau nu. Am cedat si rezultatul a fost ca ne-am semnat singuri sentinta.6/1992 — Arhiva Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din România Seara. ne-a mângâiat aratându-ne ca si lucratorii civili lucreaza în aceleasi conditii. Totul se facea pe bâjbâite. am parasit cu totii locurile de munca refugiindu-ne pe un teren solid. nu putea sa lumineze cum trebuie.” Fragment din articolul Campania de recoltare a stufului la Periprava . Se trezeau oamenii cu broboane de transpiratie siroind pe spate si pe fata. Ca la comanda. tineau rece. Aerul devenea încarcat de vapori de apa. sufocant si rau mirositor. Încaperea se umplea de aburi. Personal. se producea un alt fenomen. pentru pufoaicele îmbibate de apa nu exista remediu: trebuia sa le purtam ude pe noi si numai vântul le mai putea zvânta la suprafata. Lumina din camera era slaba de tot. brigadierul civil. de Catalin Ropala. atitudine ce nu era prevazuta în regulamentele coloniei de munca. Surpriza s-a produs în prima zi de munca: gheata ceda pe toata întinderea suprafetei. fiindca în aceste conditii. se apropiau de cuptor sa se încalzeasca. Cei tineri au rezistat mai mult. iar în fata noastra santinelele si-au încarcat armele si pustile mitraliera asteptând numai semnalul pentru a deschide focul. nu stiau ce sa faca mai întâi. A urmat o lunga tocmeala. 169-175. apoi. Cuptorul se încalzea prea tare. Cei care erau lânga soba se supraîncalzeau. La refuzul nostru de a intra în apa am fost aliniati ca într-un pluton de executie. astfel ca ne-am trezit în apa pâna la brâu. pag. Curând s-au declansat bolile. cu argumente pro si contra. Nu am auzit ordinul “Foc” fiindca acest ordin nu s-a dat. Daca pentru încaltaminte gasisem imediat antidotul schimbând puful de stuf din opinci ud cu praf uscat. niciodata nu am crezut ca acest ordin poate fi dat. când se întorceau. Cu gurile . Multimea aceea de licurici. care reuseau. Se trezeau la un moment dat ca-ntr-o baie de aburi. rebegiti de frig. nimeni neputându-si asuma raspunderea secerarii a 300 de vieti omenesti. a trebuit sa rezistam trei luni. Se schimbau de hainele ude. uzi pâna la piele. atârnându-le de pat. formata din lampasele improvizate.

al celor carora li se împlineau anii de lagar. O data cu vestitorii primaverii.” Eram în 1961. cautau aer curat. Nume intrat în istoria universului concentrationar din România comunista. În 12 septembrie 1961 trebuia sa fim pusi în libertate. Aproape ca ne luam ramas bun de la cei mai apropiati. din puzderia de oameni din toamna. Nu se puteau împaca cu gândul ca le-au luat pamântul si libertatea. Si-ntr-un fel. Unii din fostii gardieni. Stapânirea voia sa scape de ei. De-abia asteptam ca oamenii sa se întoarca de la stuf ca sa vedem cine a scapat cu viata. si-ntr-altul. cel mai numeros lot din tot lagarul. Pâna atunci. Nu se mai deosebeau de noi. Celor mai multi dintre noi le expirau pedepsele la aceeasi data. Ne luam angajamentul de a comunica celor dragi. spiritele începusera sa se agite prin colonie. familiilor lor despre ei. fara exceptii. Pe fetele lor se citea dezolarea. Aripa mortii îndolia si colonia Periprava. deci pâna în 1964. Ma gândeam la uica Patru. Cum spuneam. cam prin luna septembrie. eram un lot de 121 de oameni. care venise din mijlocul lor. Se distingea tot mai insistent pe buzele noastre. iar noaptea pornea din interior spre afara. mai blânzi. îmi spunea: — “Au murit multi. cei care au mai ramas în viata. toti care îsi ispasisera anii de lagar erau eliberati la termen. ziua umezeala patrundea din afara spre corp. În 12 septembrie trebuia sa ne eliberam. nu-si mai faceau aparitia printre noi. acum vedeam rândurile rarite. cei care aveam la ora aceea peste 10 ani de temnita. Inginerul Sava. Îl stiam slabit înca de la Noua-Culme.cascate. Spre sfârsitul anului 1961. cei de la stuf. Toti au plecat la stuf. Dar n-a fost sa fie asa. s-au întors în colonie. ei tot uzi ajungeau. Gardienii începusera sa se faca tot mai des vazuti printre noi. În concluzie. NORI NEGRI DEASUPRA PERIPRAVEI FENOMENUL PERIPRAVA Periprava. ca prea au fost curati la suflet. S-au daruit jertfei cu totul. Dupa un an de lagar. În baracile oltenilor. Ne-am pregatit din vreme. Aveau sa ne prelungeasca pedeapsa cu înca trei ani. în toamna târzie a anului 1960 au fost adusi la Periprava câteva mii de olteni. cei vechi si caliti în focul iadului. Bruscari. oltenii nostri s-au acomodat cu Periprava. Nu erau obisnuiti cu hartuielile ca noi. care era considerata ca o oaza în desertul comunist. sinistrul cuvânt — reeducarea. Din decembrie 1960 si pâna în aprilie 1961 au murit foarte multi dintre ei. Locul unde atâtia au patimit si au murit. înjuraturi. anul sperantei noastre. cei ramasi. Au cazut ca spicele de grâu înaintea coasei. ca sunt bine . trei la numar. dar si înversunarea. ghioceii.

cei în cauza. Era 12 septembrie 1961. Era din Mehadica. Sotia mea. Dumnezeu sa-l ierte. Începuse sa se dezlege enigma. Doamne. când a auzit ca el s-a eliberat având aceeasi pedeapsa ca si mine. cu mult fast. în sala mare a bibliotecii. Nimic si nici un nume strigat. Nici o miscare prin colonie. ca vor colabora cu securitatea. În zadar am asteptat. nimeni n-a aflat. fratele tatalui meu. Mult mai târziu am aflat de ce s-au petrecut aceste lucruri. afara. Era bucuros ca vor fi anuntati ai lui. În total aveam 6 ani de lagar. Ce-o fi? Nimeni nu stia. Era o liniste prevestitoare de furtuna. am fost chemati la clubul coloniei. Din timp m-am pregatit sa ma despart de uica Patru. Afirm acest lucru în urma unei întâmplari. ca s-a înecat ca tiganul la mal. unde ofiterul politic. Cei 20 de strigati si-au facut bagajele si s-au dus. pe rând au fost chemati de ofiterul politic. Trebuia sa mai ramâna înca 3 dupa mine. El avea 6 ani de lagar. Simteam cu totii ca ceva s-a întâmplat. Acesti oameni care au plecat. s-a . Noianul de întrebari se bulucea în capul nostru. cu un maldar de dosare în fata. cu o saptamâna înainte de plecare. Acolo. Pe fetele noastre se citea nedumerire. toti cei ramasi. Cei 20 care au plecat din lotul nostru. pe la orele 4 dupa-masa. Un lucru ne-a parut noua suspect. Spre seara. Alta lista n-a mai urmat la rând. Fiecare treceam si semnam de luare la cunostinta.si sanatosi. ca multe mai sunt de îndurat! ne spuneam noi în sinele nostru. Dupa o saptamâna. fara raspunsuri. Ce-au discutat. În tot timpul închisorii a fost un om cinstit si corect. Îmi cunostea foarte bine familia. despre el. ceva nu-i în regula. au fost eliberati în urma angajamentelor luate. nici un nume strigat. Ce se întâmplase? ne întrebam noi. Deci trebuia sa mai facem înca trei ani. am fost poftiti pe rând la o masa. îndeplinea formalitatea de a-l anunta pe fiecare ca ni s-a prelungit cu înca trei ani lagarul. un ofiter cu lista în mâna anunta 20 de oameni din lotul nostru. Acum este mort de multa vreme. dar si resemnare. dar nimic la orizont. Am tot asteptat noi. de la Teregova. Ziua mult asteptata a sosit. Mie îmi parea rau ca-l las în urma. Unul din cei care a plecat în aceste conditii era dintr-o comuna apropiata de Teregova. ca linistea s-a asternut peste toata colonia. în libertate. cu inima cât un purice. 101 la numar.

a lotului de 101 oameni. Am stat în Rusia 11 ani. dar neamul românesc sa-i judece si sa lase urmasilor nostri o lectie de aparare a neamului în fata raului. Sa-i ierte si pe ei Dumnezeu. mi-a relatat întâmplarea cu sotia mea. Cei ce vin dupa noi vor învinge. la Mehadica. Profesorul Ion V. care l-a însotit la biserica de acolo: — “Pentru cine va rugati. le-a spus ca sotul nu este acasa. Ion V. când ne-am eliberat si m-am întâlnit cu el. Într-una din zile. a înteles cum stau lucrurile. Comunismul va fi înfrânt. N-a rezistat pâna la sfârsit. a fost chemat la ancheta prof. Era prin octombrie 1961. în dosul perdelelor. nici o explicatie. Când au ajuns la Mehadica. desi era preot. Georgescu îl întreaba pe ofiterul anchetator de ce si-au permis sa faca aceasta mare greseala politica. în fata altarului. cu multi ani de lupta. L-am iertat. Ne-am resemnat si ne-am continuat viata de lagar cu munca si cu nadejdile noastre de mai bine. ca eu stiu mai multa politica decât d-voastra. chiar daca noi vom muri. Este calatorit si nu vine decât peste câteva zile. La acest lucru i-a raspuns: — “Domnule colonel. împreuna cu sora mea. Georgescu a fost repezit pentru îndrazneala lui de a-i acuza. Nicolae Steinhardt. ca n-au stiut ce-au facut. Dupa 1964. de familia mea. împotriva comunismului. Sotiei mele nu i-a mai trebuit nimic. Cazuse. l-au vazut la geam. Cu mult sânge rece. Iata ca si aceasta enigma s-a dezlegat. Ne-a explicat pe . la casa lui. Am stat de vorba cu Beria si-mi dau seama foarte bine cum se misca lumea în prezent. a fost întrebat de sotia unui martir de la Sighet. pentru ca este o utopie. Sotia l-a recunoscut. D-voastra veti pierde partida. Atunci s-a facut lumina. Pentru mine a fost o mare deceptie ca acest om cazuse. dupa ce si-a facut în genunchi rugaciunile. El s-a retras repede de la geam si a disparut. Veneau pentru asta ofiteri de la centru. Anchetele securitatii se tineau lant. A recunoscut ca i-a fost frica. Acesta i-a raspuns ca au fost represalii dictate de centru în urma manifestatiei românilor de la Paris. Afara la poarta a iesit sotia lui. sa stiti un lucru. Plina de revolta si dezgust. nici o lamurire. Sa-l ierte si Cel de Sus. sa-l întrebe ce stie despre mine. de a prelungi nejustificat detentia noastra. parinte Nicolae?” El a raspuns: — “Ma rog si pentru cei care ne-au ucis si chinuit. din iulie 1961. Ion V. Georgescu. Dupa lungi discutii. ca tare a fost slab. Enigma se dezlegase. El fugea de noi.” A fost scos afara si amenintat cu izolarea.dus la el. fiind sub ascutisul sabiilor voastre.” Si eu zic sa-i ierte. Toate acestea le stiu de la el.

an de cotitura în lupta noastra de rezistenta. pe Ioanitescu si pe Angheliu. Gherla. Ilie Ghenadie. Aveam cu noi câtiva români cu multa experienta în lupta de rezistenta: Prof. Mai venise în colonie si un detinut. cei pe care Dumnezeu ne-a întarit si scapat cu viata din prima încercare de reeducare. cei ce veniseram de la Noua-Culme. Ion Sadovan. ca-n viata nu exista nici o problema careia sa nu i se gaseasca si rezolvarea. de la cei veniti de acolo la Periprava. sfatuindu-ne sa fim extrem de atenti ca un nou val de teroare va avea loc acum la Periprava. Horia Cosmovici. Angheliu era un om mic de statura. În mintea noastra se derulau planuri de tot felul. cei multi. În colonie se gaseau foarte multi care au trecut prin infernul de la Pitesti. Anul 1961. era ceva uluitor. Georgescu. Colonelul Craciun. reeducarea. în Aiud erau peste 4000 de persoane. uscativ. Willi Popescu. O a doua experienta pe spatele celor torturati nu se putea închipui ca va avea loc. unde reusise sa aduca moartea în mijlocul nostru. Noaptea nu se mai putea prinde somnul de noi. S-a creat o stare de tensiune. Fusese în Comitetul Central. pe viata si pe moarte. Aiud. Când l-am vazut. care era seful securitatii de la Constanta. Se studia cum sa se puna în aplicare planul de reeducare la Periprava. Tiberiu Mitar. reiesea ca erau hotarâti sa declanseze o noua persecutie sau chiar sa precedeze exterminarea noastra. Pentru noi. comandantul Aiudului. fostul comandat ajutor de la Aiud si comandantul lagarului de la Noua-Culme. În colonie a aparut la un moment dat maiorul Ioanitescu. a fost si anul când în Aiud s-a declansat reeducarea. Acum era marginalizat si bagat în lagar cu pedeapsa administrativa. noi. Mihai Angheliu. Dupa felul cum au decurs anchetele pâna atunci si dupa întrebarile puse de ofiterul anchetator. de panica în mijlocul nostru.larg cum stau lucrurile. Se anunta o lupta grea. Satana parca-i adusese pe amândoi. Ion V. cu ochii aprinsi. Prin el se încerca. care trecusem prin lungul sir al închisorilor. De când i-am vazut împreuna. Era un fost dizident din timpul lui Gheorghiu-Dej. Dupa declaratiile lui Craciun. La fel si la Periprava. Sebastian Erhan. ne-am dat seama ca ne pregatesc pieirea. Într-unul din episoadele “Memorialului Durerii”. a spus ca pe vremea aceea se hotarâse de catre conducerea “Partidului” ca în Aiud sa fie adunati toti legionarii din tara. brunet si . În jurul lor eram noi. schiop de piciorul drept. Despre acest lucru aveam sa aflam mai târziu. din om în om. Bucur Stanescu. în prezent. totusi. Eram convinsi. Zvonul se facea tot mai auzit. am ramas uluiti.

De acum este libera. tie nu-ti pare rau?” — “Nu!” i-am raspuns eu. S-ar fi putut întâmpla ca trupurile noastre sa fi îngrosat fundurile lacurilor si canalelor din Delta. intrigat. Prietenii veneau si glumeau cu mine. ai condus grupul de rezistenta? Sa nu te mai prind cu lacrimi pe fata. dat peste cap. afara. Georgescu. am reactionat invers decât ceilalti. stiindu-ma stapân pe sentimentele mele. unde era infirmeria. Totul era regizat de afara. numai eu stiam cât eram de tare. Ardeam. Nu era nimeni. Sa-i ajute Dumnezeu!” Ofiterul. Ion V.cu o voce metalica. însa. Dar. mi-a dat doua palme zdravene peste fata.. sa nu te mai vada nimeni!” De atunci n-am mai scapat o lacrima. Lacrimile-mi siroiau fata. în colonie apareau tot mai des sentintele de divort. fara ca cineva sa fi stiut vreodata de acest tragic sfârsit. spre stupefactia ofiterului. Ma obseda figura sotiei si a copiilor. colonia aflase cum înfruntasem ofiterul si cât de linistit paream. m-a întrebat: — “Ce. spunându-mi: — “Nu ti-e rusine? Ai uitat cine esti? Acesta-i exemplul tau de conduita în colonie? Nu esti tu acela care. însa. Avalansa de divorturi numai dupa 1961 a început. în desis de padure si-n nesfârsitele întinderi de stuf. Greul mi l-am dus în tacere. La serviciu. singur pe aleea din spatele baracii. Cu mult fast erau communicate. Copiii nostri n-au fost primiti la scoala daca mama nu era divortata. Intrasem bine în anul 1962. În clipa urmatoare. În acest timp. Ca din senin. Era cel mai bun prieten al meu. în fata mea apare prof. Si-a luat o grija de pe cap. erau urmarite de un agent al securitatii. În interiorul meu eram. Toti cei din jurul meu au ramas consternati de seninatatea cu care primisem sentinta. afara de Cel de Sus. Cu zâmbetul pe buze. Pe cei de acasa îi amenintau cu darea afara din serviciu. Nu ma asteptam. Eram la margine de lume parca. M-a surprins cu durerea înecata-n lacrimi.. Pentru moment am ramas consternat. în fata tuturor. ofiterul de la birou anunta divortul si astepta satisfacut înmarmurirea celui în cauza. Pâna seara. Primele trei zile am rezistat. Spre vara. ma. Am parat lovitura cu exclamatia: — “Bine a facut. . Dar a fost sa nu fie asa. pe strada si acasa chiar. Noaptea aveam cosmaruri. Într-o dimineata. Pe sotiile noastre le-au obligat la aceasta. Cu ochii scânteind. am fost si eu anuntat de sentinta de divort. m-a napadit durerea. Du-te si te spala.

Nimeni din colonie nu credea o iota din cele debitate de ei cu atâta îndrazneala. ca ne-ai ajutat!” Cu înfrigurare am luat stergarul si ca un bezmetic am întins-o la baraca mea. Rusia. Numai luând exemplu de la marea noastra prietena si protectoare de la rasarit. facuta sul.În colonie. Toate acestea. economic si mai ales edilitar. nu mai stateam cu el în baraca. nu mai stiam pe unde calcam. textul scrisorii. Era scrisul sotiei. Numai cei de la ateliere si grajduri. De-abia asteptam pachetul lui uica Patru. cu biblioteca si scrisorile. Era spre bine? Scrisorile ne erau dictate. M-am asezat în pat si am început sa desfac tivul de la stergar cu multa grija. uica Patru m-astepta cu zâmbetul pe buze. La patul lui. Erau direct interesati sa luam cunostinta de realizarile pe plan cultural. Seara m-am dus la baraca lui. biblioteca fusese înfiintata cu un anumit scop. în baraca. pe o tabla mare de scoala. De sub perina scoate stergarul si mi-l întinde. Sa iau prosopul si sa caut în tivul lui de la ambele capete. pe o carte postala. daca uica Patru va primi un prosop în pachet. În sala de club. Ne rugam amândoi: — “Multumescu-Ti. La doua saptamâni o data. Numai pachetul îl primeam. Oamenii care scriau acasa completau textul de pe tabla. cu un scris marunt si îngrijit. Cu el m-am înteles cum sa ne trimita vesti de acasa. Mi-era teama ca nu gasesc stergarul în pachet. Ion Banda de la Rusca. Doamne. În 1962 se elibereaza din lagar un prieten de-al nostru. El mi-a precizat ca. Foarte putini mai primeau pachete. Unii dintre noi aveau dreptul la expedierea unei scrisori pe luna si la pachet. acesta este semnul ca ne-a scris. De primit scrisori. Învaluiti amândoi în lumina bucuriei. însa. Acest . În sfârsit. Grabit sa ajung cât mai repede la el. scrisorile au fost suspendate pentru cei mai multi din lagar. Dupa o vreme. pachetul a venit. eram tentati sa strigam ca niste copii. de creion chimic. Am gasit foita dupa foita. Unii au luat contact cu familia. ofiterul politic scria. de a crea o atmosfera de destindere. venea ofiterul politic si ne facea o scurta expunere. din libertate. nu primeam. se petreceau înainte de 12 septembrie 1961. Prin el am primit si eu vesti de acasa. De un timp. Printre ei era si uica Patru. ca de tigara. cu datele fiecarei familii. de luare de contact cu realitatea de afara. România a reusit sa fie în fruntea popoarelor ni se spunea.

Acum am aflat ca mai am un fecior. În colonie se strânge surubul tot mai tare. colonelul Craciun le pretinsese la începutul anului 1961. fara exceptie. Când m-au arestat din Baragan. De atunci si pâna la primirea prosopului. În ele trebuia. Iata-ne. La acest semnal de lupta. în cultura. la 7 luni. Eram izolati într-o baraca. sa aratam ca numai “Partidul Comunist” merge pe linia constructiva a socialismului. Locul lor îl ocupau detinutii de drept comun. Pâna acum. cu numele de Horea. deocamdata. de la sotia lui. Spre sfârsitul anului 1962. ca singura forma legala si constructiva a societatii de mâine. schiopul. S-a nascut în ziua de 5 decembrie 1958. ca la o comanda. câte unul din noi mai citea câte o dizertatie pe marginea unui volum de literatura.lucru s-a întâmplat cu mult timp înainte de divort. se cerea si la Periprava. Spre toamna. Nasterea a fost înainte de termen. cam prin aprilie 1962. politica. sunt scosi de la grajd detinutii politici. de la Teregova. ne-am miscat oarecum mai în voie. Recunoasterea partidului comunist. Ni se pune în vedere ca acele comunicari sustinute la club trebuie sa fie facute cu alt scop. Petru Grozavescu-Maranu. Am primit vesti multe si îmbucuratoare. în 12 septembrie 1958. la mijlocul anului 1962. la club. Acesta era imperativul vremii. calauzitor al drumului firesc pe care poporul român trebuia sa mearga. Cu mine în camera era si un bun prieten al meu. dupa bunul plac. deci. Ceea ce. Pe la sfârsitul lui ianuarie 1959 trebuia sa nasca. Pedepsele se întetisera. au început sa se ia masuri de restrângere a libertatii. Nimeni nu mai voia . lucrurile s-au schimbat. mai ales clasicii literaturii române. Trebuia sa avem grija sa nu atacam regimul. nu mai aveam nimic. la Aiud. Nu mai lucram la gradina. S-a bucurat luminându-se la fata. Pâna catre mijlocul anului 1962. Atacul l-a început cu biblioteca. La fel si uica Patru a primit de stire. Au disparut în buna masura cartile bune. Numai acesta ne orienteaza pe calea cea buna. S-au retras o multime de carti. Nu mai spun de Eminescu. Lucrurile s-au desfasurat în modul acesta lent. la început de reeducare. economie si-n crearea unei lumi noi. sotia mea era însarcinata. La gradina erau tot mai putini din ai nostri. Nu ni se cerea sa-l laudam. Eu îmi alesesem “Hanu-Ancutei” de Sadoveanu. creator al omului nou. În stergarul primit erau si pentru el 5 foite. pâna când s-au hotarât ca reeducarea sa înceapa cu adevarat. Intrând pe fir Mihai Angheliu. cu vesti de acasa. se întrerup toate lucrarile. nu am mai stiut nimic despre cei de acasa.

Ce era de facut? Ne adunam câtiva. Sa ne alegem. si-a dat drumul la limba. era pe lânga el. Dupa lungi discutii. din scriitorii români. ajungem la concluzia ca avem nevoie de timp. Pe ofiterul politic ajunsese sa-l domine.V. ca este un Makarenko al nostru. Toti acestia erau patati. Georgescu. Îi cunosteam pe toti. am optat pentru o cale de mijloc în elogierea comunismului. sa recunoastem bunavointa partidului de a ne reda societatii. Când am transmis acest lucru. subiecte din clasicii nostri. Ca un cuvânt de ordine. bucurându-se din plin. vine si ne spune ca noi trebuie neaparat sa ne mentinem pe pozitia luata în toamna târzie a anului 1961. câti mai ramasesera în biblioteca. Primul care a luat un subiect a fost I. Lucrarile sa respecte fondul literar.sa contribuie cu comunicari literare. Mult mai volubil în manifestare. Georgescu. Suferea de logoree. Reusise sa se înconjoare de multi oameni compromisi. al românilor. care erau informatorii securitatii sau fosti tortionari la Pitesti. în frunte cu prof. La biblioteca era un mare numar de carti care elogiau pedagogia marelui educator rus Makarenko. Din clasicii rusi erau mai multe. ajutorul de comandant al coloniei. se straduia sa-l convinga pe maiorul Ioanitescu. Ion V. Sa continuam travaliul pentru comunicari literare în cadrul clubului nostru. La îndemnul lui Ion V. Pentru a îmblânzi atmosfera si a abate atentia celor care declarasera reeducarea. Georgescu. Pe zi ce trecea. prof. de la destindere la saltul în reeducare. sa actionam repede. Reusita depindea de strategia uneia din tabere si de cel ce avea initiativa la lovitura de gratie. Georgescu. Georgescu ne recomanda clasicii rusi ca subiecte de lucrari si cei care au simpatizat cu ei. Sa le-o luam înainte tortionarilor. Aproape tot timpul cât maiorul Ioanitescu se afla prin colonie. pe cât este posibil. Gherla si Aiud. La vremea aceea eram deja despartiti în doua tabere de lupta. Prof. Angheliu s-a luminat la fata. Era un om extrem de . care la ora aceea devenise brigadierul sef al coloniei. La finele lucrarii. În tabara noastra se afla un avocat din Focsani. Sa prelungim starea aceasta de trecere. Aici intra si Sadoveanu. Georgescu ne impune sa tragem de timp. anume hotarârea noastra de a continua comunicarile literare în cadrul clubului. Ion V. Se cerea. cu experienta lui din Siberia si cu intuitia lui asupra primejdiei declansarii unui nou macel în rândurile noastre. Ion V. Angheliu. Corneliu Octavian. deci. sa chibzuim. avea tot mai multi detinuti în jurul lui.

Biserica a luat parte efectiva la lupta. La Periprava aveam multi preoti în jurul nostru. Sub imboldul lui. Asa cum era izolata colonia. eu voi pleca acasa daca îmi vor da drumul la termen — 12 septembrie 1962. ca ne va fi de mare folos în lupta noastra. Georgescu începe sa-l cultive pe Corneliu Octavian. I. Numai Biserica Ortodoxa a dat peste 2000 de preoti târâti în lanturi si aruncati în celulele reci si întunecoase ale izolarilor. Am observat ca tine la tine. mai ales a comandantului. Era împotriva ei. E un om cu multa judecata. dar friza usor lipsa de caracter. facând televizorul sa mearga bine. de la ierarhi si pâna la ultimul preot. când cu altii. Zilnic era la clubul cadrelor. era chemat la ancheta Corneliu Octavian. au stat ca un zid de aparare a noastra. Asa au facut apel la Corneliu Octavian. Îl urmarea pas cu pas pe I. îmi spune: — “Mai Tase. Într-una din zile. pe prof.V. I. dupa pozitia pe care o avea în colonie si dupa apropierea fata de comandant. Georgescu. Stiam ca daca nu vom gasi o portita de iesire vom muri cu totii. În rest o scalda. ofiterul politic. Nu stiau cum sa-l instaleze. iar la urma. Comandantul era multumit de el. Georgescu l-a pornit împotriva lui Angheliu.V. din Rusia. când cu unii. S-a observat ca. De aici si ura politicului pentru el. din partea securitatii de la Bucuresti. atunci când venea la Periprava un colonel de securitate de la Centru.abil si intelligent. sa te apropii de Corneliu Octavian si sa-l cultivi. Georgescu. în disperarea noastra. Ne rugam lui Dumnezeu. Cu ei împreuna au fost si preotii uniti si romano-catolicii. Georgescu. Îl avea în supraveghere. nu ne-ar fi auzit nimeni strigatul final. care lucra mâna în mâna cu Ioanitescu si. El numai . Corneliu Octavian era chemat zilnic de comandantul coloniei. A intuit. Sa nu-ti fie frica de el. Nu avea nici o tangenta cu ofiterul politic din Periprava. În tot zbuciumul acesta. dupa multi altii. Pe atunci. Ion V. dar în numar mai mic. S-au grupat pâna la unul în jurul profesorului lor de teologie. a câstigat încrederea cadrelor. prof. Ion V. sa iesim curati din înclestarea aceasta. Se rugau tot timpul sa ne ajute si sa ne întareasca Cel de Sus sa putem birui. Corneliu Octavian avea o linie precisa în ceea ce priveste reeducarea.V. care s-a apucat de lucru. El se pricepea la electronica. Norocul lui si al nostru a fost ca a reusit de prima data sa puna televizorul în functie. Dar. nu se stie. Dupa un timp destul de îndelungat. Georgescu. pâna când. ceea ce era bine în prezent la el e ca nu admitea nici el reeducarea. Asa stând lucrurile. Clubul cadrelor cumparase un televizor “Cosmos”. era chemat si I.V. În vremea aceea. tu vei ramâne aici. Stia ca asta însemna moarte. în tara la noi era o noutate.

ce as spune eu. când celor doua tabere ale detinutilor li s-au aliat câte una din cele ale Conducerii. Era destul de prudent. La una din aceste scene. fara nici un motiv. de Corneliu Octavian nu s-a mai prins nimeni. Vine la baraca si povesteste cele întâmplate. Vechii tortionari stiau ca daca vom muri noi. Când luati o hotarâre. o parte din ofiteri si mai multi gardieni. Aceasta tabara era pentru reeducare. În jurul lui erau numai ofiteri si gardienii care se strânsera în jurul comandantului. Asa am si procedat. Tabara maiorului Ioanitescu. tu sa te gândesti la mine. Mereu îl repezeau si-l aruncau în colonie. ca din senin. între comandanti a fost o discutie la cutite.pe mine m-a avut în primire. vorbeam întotdeauna cu el. la clubul cadrelor. Corneliu fusese azvârlit în colonie. uniti. Câstigase încrederea comandantului si a altor ofiteri. Se declansase un razboi între cele doua tabere ale Administratiei. asa cum ti-am spus alta data. în speranta ca-l voi sprijini în actiunea lui de lupta împotriva lui Angheliu. De felul cum va miscati depinde victoria voastra. apare comandantul coloniei. Periprava a devenit astfel un caz unic în gulagul românesc. ne-am zis. În schimb nu-l puteau suporta maiorul Ioanitescu si ofiterul politic. fie rea. lupta se contura tot mai precis. Târât. În rândurile noastre. si-au facut aparitia si cei . Nu dupa multa vreme. Din acel moment si pâna la sfârsitul coloniei. tabara formata de comandantul coloniei. care îi spune ca de acum încolo de el nu se va mai lega nimeni. fie buna. Deci. 2). Am riscat în manevrele noastre de a atrage de partea noastra pe Comandant. Mai bine zis: 1). Va va fi de mare folos în lupta voastra. Totul sau nimic. Atunci nu vei gresi. Corneliu se familiarizase cu clubul cadrelor. Tabara noastra. Corneliu este chemat afara. bine de tot. prin Corneliu Octavian. Îl astepta Comandantul. Se contura acum. a celor care luptam împotriva reeducarii. ale grupului care ne opuneam reeducarii. Locuiam împreuna în aceeasi baraca. Apropie-te de Corneliu Octavian. s-a aliat cu Angheliu. Când venea de la clubul cadrelor. a stiut sa-l atraga pe comandant. Va executa numai ordinele lui. pe ei nu mai are cine sa-i acuze. s-a aliat cu noi. Pe tacute. Nu mai lega nici o discutie cu nici un gardian. când paznicii cu pazitii. lupta împotriva raului. În concluzie. Este acest fenomen fara precedent în istoria gulagului românesc. Ma cultiva si el pe mine. frontul de lupta. ofiterul politic si cu putini gardieni.

Vei colabora cu ei. Facea si el parte din grupul celor care nu voiau sa dialogheze cu administratia. tot asa de îndaratnic din fire si putin aplecat spre întelegere. mi-am permis sa-l bruschez. Georgescu? mai ales într-un mod grosolan si gratuit si pe o tema unde tu nu ai dreptate. desi era cel mai în masura s-o faca. Virgil Carianopol se gasea lânga Adrian Paunescu si Corneliu Vadim Tudor. Îl atacase pe prof. si noua. Aici lucram si eu. A mers pâna la a-l insulta. Se lucra în doua schimburi. Cu el am avut o discutie. Ion V. Dupa eliberare s-a stabilit în Timisoara. celor ce vrem sa ocolim reeducarea. În curtea coloniei s-au constituit mai multe puncte de lucru pentru noi.care nu voiau sa admita nici o repliere. cu securitatea. de ce nu va linistiti? De ce mereu vorbiti la adresa lor vrute si nevrute? Eu stiu ca aveti dreptate. Carianopol a sarit în sus si n-a mai vorbit cu Hamat. Timpul însa a dovedit ca prof. care nu voiau sa se angajeze în nici un dialog. dar acum nu faceti nimic cu asta. Într-una din zile. Erau cei duri. vei fi primul care te arunci în bratele lor. Ioane. — “Asculta. si nu ei. Vrem sa învingem noi. nu s-o înfruntam. ca erau foarte putini din acesti oameni. Ion Maxim. Într-o echipa se afla si poetul Virgil Carianopol. Norocul nostru. Atunci la ce foloseste aceasta bravada a d-voastra? La auzul acestei apostrofari. Printre ele era si atelierul de confectionat rogojini. Ion V. El era unul care se lua la harta cu toti ofiterii si gardienii ce veneau în contact cu el. când se facea schimbul. Mereu era dus la izolare sau chiar batut. dupa câtiva ani. Dumnezeu sa-l ierte. Când toti ne-am eliberat. pe zilumina. nici o manevra. Nu l-am mai vazut mult .” Mi-a raspuns ca nu-l cunosc daca asa pot vorbi cu el. îi spune: — “Domnule Carianopol. era prof. când vor iesi afara. intransigent si dur. La ce i-a folosit bravada aceea? A ajuns sa-i dedice poezii Elenei Ceausescu. Tu când vei iesi afara. cu multa credinta în Dumnezeu. ca a murit de mult! Un alt om. Georgescu. care-l cunostea foarte bine. Era atât de pornit ca nici nu voia sa stea de vorba cu nici care din noi. Credeti ca-i puteti convinge? Va faceti numai rau si d-voastra. de altfel om cinstit si corect. Fiind foarte buni prieteni. pentru atitudinea luata fata de reeducare si pentru îndemnul de a continua activitatea clubului pe linie culturala. Sa stiti ca multi dintre cei care azi braveaza în fata lor si sunt intransigenti. cum ti-ai permis sa-l insulti pe prof. Nici nu voia sa auda de comunicari literare. vor fi primii care vor colabora cu ei. profesorul Petru Hamat. Hamat a avut dreptate.

întinsa pentru altii. Tu ai vrut sa fiu pe baricade cu tine. Stiam ca-i în oras. Lucrez la o revista si-mi public versurile. ma întretai cu el pe strada. . la politic. Mai apropiat de el era unul Suciu. ai fost singurul din tot lagarul de la Periprava. când voi iesi afara. Pentru asta eu te stimez foarte mult si apreciez cinstea si curatenia ta sufleteasca. ajungând la conducerea coloniei ca brigadier sef si fiind în bune relatii cu ofiterul politic si cu Ioanitescu. Ion V. Dumnezeu a fost cu noi. am sa colaborez cu ei. Eu colaborez cu ei ca sa pot trai. dar mai stiu ca nici nu uiti neghiobia mea si lipsa de patrundere a realitatii. fost student.-ului. Mai târziu. care era la un pas de noi. ca noi ne angajasem pe o linie de lupta. Stiu ca nu ma condamni pentru acest lucru. În treacat am mai spus ca Angheliu a facut parte din Comitetul Central al P. Bucuros de revedere. pe care l-am jignit în mod grosolan. Georgescu. Îsi însusise toata tehnica sovietica Stalin-Beria. a predat lucrarea lui învatatorului Stefanescu. Îl numisem Timurlenk. în urma turnatoriilor lui. ca vechi activist. prin care el urma sa se impuna în ochii partidului. se înconjurase de turnatori.” A murit si el devreme. care mi-ai spus cu atâta franchete ca eu. Foarte mieros la vorba. Avea numai 4 ani de lagar. În lagarul de la Periprava. fiind destul de abil. Ion V. Suntem acum prin luna septembrie. În fiecare zi erau chemati la ancheta oameni din colonie. pentru a o citi în cadrul clubului. dar negru la suflet. a început sa urzeasca planuri mari. fara sa prinda Revolutia din 1989. Dupa disparitia acestor doi corifei din arena politica. de la biblioteca Universitatii din Iasi si învatatorul Ion Stefanescu. Ajunsese spaima coloniei. a ajuns si-n închisoare.C. apoi îmi declara: — “Mai Tase. La biblioteca clubului lucra prof. înainte de a pleca din lagar. Brigadier sef al coloniei era Angheliu. Georgescu se elibereaza. ma ia de brat si începe sa-mi povesteasca multe lucruri. Ai avut dreptate. acolo la Periprava. prin anii 1950. Voi ati înfruntat moartea. Georgescu.timp. Era foarte bine cunoscut de catre administratie. dar nu l-am mai întâlnit.V.R. În 1974. pe vremea lui Teohari Georgescu si Anei Pauker. Nicolae Alexa. Te rog sa ma ierti. A cazut în propria-i plasa. M-am împacat cu I. a fost marginalizat si Angheliu de catre GheorghiuDej. O singura greseala la mutarea de pe tabla de sah a Peripravei si ne costa viata.

de cremene. Deci. Gheorghiu-Dej. s-au trezit la periferia grupului. inteligenta altora îl supara de moarte pe Angheliu. Încet. Fiecare din acesti îsi avea locul lui bine fixat si promis în Comitetul Central. Asa a si fost si-n acest nucleu format de Angheliu pentru rasturnarea lui Gheorghiu-Dej. Telul lui era de a rasturna pe rivalul lui de o viata. încet. din zi în zi. pe badia Sebastian Erhan din Câmpulung Moldovenesc. vreo patru sau cinci la numar. Fecioru.-ului. a început apropierea de noi. îsi pregatise ucenicii. Îl devora ura împotriva lui Gheorghiu-Dej.R. era tot mai apasatoare. apare dihonia. grupul sau s-a împartit în doua. Era o capacitate. Nu-l dau cu numele. asa cum am mai spus.. Le destainuie marele lui vis.Dupa luni de zile de activitate în colonie..” Dar.C. mai copii. Nu era singurul marginalizat. ca-i sfarâmam ca pe niste surcele. cu tot Comitetul lui Central. Cu adevarat ca printre cei care acum erau dati la o parte erau oameni destul de inteligenti. A mers pâna în detalii cu planul lui. Asa s-a întâmplat si cu noi. ucideri si înlocuiri de secretari generali si comitete centrale. Ne spunea: — “Nu va fie frica. câstigase încrederea totala a politicului si a lui Ioanitescu. Dar. Le puneau la punct. Aceia care la început erau mai apropiati de Angheliu. O credeam manevra a lui . Se ocupau acum de maruntisuri. Angheliu spera ca din aceasta actiune de reeducare de la Periprava sa-si faca o trambulina de lansare în conducerea P.. Viata în lagar. O data ce grupul lui Angheliu s-a consolidat. Pe unul dintre cei care era dat la o parte l-am cunoscut si eu. ca de obicei. Eram speriati cu totii. nefiind nevoie de acest lucru. De ce sa nu se poata? Doar întreaga istorie a Partidului Comunist era constituita din detronari. Nu m-a înfrânt razboiul. Ni s-a parut destul de suspecta aceasta apropiere. daramite napârcile astea. de la putere. ba înca cei mai buni prieteni. Aveam cu noi un taran. Intereseaza doar actiunea. Cei care se credeau marginalizati si cu functii mai mici au început sa bata în retragere. Se apropia de 70 de ani. Lupta pentru putere. În planul sau de înlaturare intra si comandantul coloniei. ci cum da Domnul. În noi îi duhul lui Stefan Cel Mare. Acest grup. Dar.. cum frumos îl numea Aron Cotrus pe Horea. dat la o parte. Angheliu era as în astfel de urzeli. nu-ntotdeauna-i cum planuieste omul. Din ce în ce tot mai multi erau chemati la ancheta pentru abateri de la disciplina interioara si colportari de stiri împotriva partidului. urma sa iasa pe teren si sa înceapa ofensiva. unde nu-i lucru curat.

Angheliu. Eram în primavara anului 1963. Am fost diriguiti si torturati de Angheliu mai bine de un an. În septembrie 1963 se împlineau doi ani de când începuse sa se strânga surubul. În lupta contra lui Angheliu, mizam pe ajutorul comandantului, prin Corneliu Octavian. Am uitat sa va spun ca din 1962 vara, în colonie a început construirea de tarcuri mari din plasa de sârma, cu ochiuri mici, înalte de 3 metri. Doua câte doua baraci intrau în fiecare tarc. Ce tarcurile au fost facute, a început schimbarea oamenilor prin baraci. Aceasta se facea dupa planul lui Angheliu. Deseori ne ameninta: — “Lasa ca va schimb eu din baraci si va sparg gasca voastra de criminali împotriva Partidului.” Cât era ziua de mare, ne vedeam închisi în tarc. Acolo ne faceam plimbarea, acolo ne duceam viata cu perspective sumbre. Cea mai apropiata asezare omeneasca era comuna Periprava, la 7 km. spre apus. Spre rasarit era comuna Sistovka, la vreo 14 km. În jurul nostru, nici o suflare de om. Peste Dunare, era Vâlcovul. Mlastinile din jurul nostru, pline de stuf si balarii, cu serpi de toate marimile... Fiecare tarc avea un gardian, sub al carui control eram. În acele vremuri, am realizat o deosebire esentiala în comportamentul gardienilor. Daca era într-o zi o echipa a gardienilor cu mai multa întelegere si omenie, atunci cealalta echipa era îndracita. Ne tineau închisi toata ziua în tarcuri. În tura gardienilor buni, toata ziua erau portile tarcurilor deschise. Ne duceam unii la altii si stateam de vorba. Iata ca într-o buna zi, pe la sfârsitul lui septembrie 1963, unul dintre prietenii lui Angheliu, acum margina-lizat, vine la Corneliu Octavian si-i spune din fir a par tot planul lui Angheliu, de a înlatura pe Gheorghiu-Dej de la putere, împreuna cu Comitetul Central. În planul lui mai intra si comandantul coloniei, Fecioru, pe care voia sa-l înlature de la comanda coloniei. În urma celor auzite, Corneliu Octavian ramâne înmarmurit. I se parea un vis. — “Daca-i totul adevarat, suntem salvati”. Cu mult tact, se apropie de omul care-i adusese informatia, rugându-l sa fie sincer si sa nu umble cu povesti. Vazând îndoiala lui Corneliu si ca nu prea are credit, acolo vine cu înca doi prieteni de ai lui, care-i confirma cele declarate mai înainte. De data aceasta, Corneliu le spune categoric: — “Daca voi sustineti ca-i adevarat ceea ce îmi spuneti, eu va salvez de la o mare nenorocire, dar trebuie sa-mi dati în scris toate aceste lucruri.” Au cazut de acord. Peste câteva zile, vin la el cu 3 declaratii semnate. De-abia atunci ne

povesteste Corneliu Octavian toata întâmplarea. Îi venea sa cada în genunchi si sa multumeasca lui Dumnezeu ca ne-a ajutat si ne-a dat o raza de speranta. Cucerisem o cota înalta în lupta noastra. Acum va juca un rol mare diplomatia noastra. Depinde mult de maiestria lui Corneliu Octavian. Ajuns în fata lui Fecioru, Corneliu Octavian îi relateaza cu lux de amanunte toate cele întâmplate. La urma, vazându-l pe Fecioru ca ramâne uimit, nevenindu-i sa creada, îi înmâneaza declaratiile celor trei fosti prieteni ai lui Angheliu. N-a durat o saptamâna si apare în colonie un grup de ofiteri straini. Era si comandantul coloniei, Fecioru, cu ei. Ne aduna la club, unde unul din ofiterii straini ne pune un sir de întrebari în legatura cu Angheliu. Dupa o ora de anchete si explicatii, ne anunta ca Angheliu nu va mai fi brigadier sef în colonie. Aceasta era pe la sfârsitul lui octombrie 1963. În acele clipe, o rumoare a prins toata sala clubului. Toti am încercat momente de euforie. Era un torent al bucuriei, manifestat în tacere. Toti, fara exceptie, fiecare în felul sau, ne rugam si multumeam lui Dumnezeu. El ne ajutase sa câstigam o batalie, Dupa câteva zile, am ales un alt brigadier sef, din partea noastra. Comandantul, la indicatiile lui Corneliu Octavian, l-a numit brigadier sef pe Ion Itu, un om cu mult curaj si cu mult bun simt. Dupa acest eveniment s-a produs o usoara destindere. Începusera gardienii sa se faca, din nou, tot mai putin vazuti printre noi. Comunicarile literare de la club au încetat. Clubul, din nou, devine sala de lectura si loc de întâlniri ocazionale. Acum am reusit eu sa-l plasez pe uica Patru la atelierul de cizmarie. Înca mai era maiorul Ioanitescu comandant ajutor. Când a facut propunerea Ion Itu, ca sa-i aprobe lui Patru Berzescu sa intre la cizmarie, Ioanitescu a sarit în sus, auzind de numele Berzescu. La Aiud, avusese un conflict cu celalalt unchi al meu si fratele mai mic al lui uica Patru, Ion Berzescu. I-a trebuit lui Ion Itu câteva zile sa-i explice ca nu-i el cel de la Aiud. De fapt, Itu îl adusese imediat la atelier, având încuviintarea lui Fecioru, comandantul coloniei. Iata-l acum pe uica Patru si cizmar. I-a prins bine, ca, în câteva luni, prinsese meserie destul de bine. De acum începe însa o alta lupta la Periprava, fara sa ne angajeze pe noi, decât tangential. Cele doua tabere ale administratiei declanseaza confruntarea surda, dar ucigatoare. Observator la

aceasta batalie era Corneliu Octavian. Tot mai multe si mai dese erau ciocnirile între Fecioru si Ioanitescu. Înainte de Craciunul lui 1963, vin în colonie un colonel de securitate si un capitan. Ne aduna la club pe toti detinutii. Noi fiind multi n-am avut loc sa intram toti în sala. Era o zi linistita. La o masa, erau asezati colonelul si capitanul de la centru, împreuna cu Fecioru si cu un ofiter care-l însotea mereu prin colonie. Noul colonel ne punea întrebari referitoare la comportamentul lui Ioanitescu si al ofiterului politic. La toate s-a raspuns în maniera în care au fost relatate de Corneliu Octavian. Fecioru era tot timpul informat de Corneliu despre bruscarile si bataile lui Ioanitescu si ale ofiterului politic. De la aceasta adunare de la club, noi nu iam mai vazut pe Ioanitescu si pe ofiterul politic prin colonie. De Craciun, ne spune Corneliu Octavian ca au venit un capitan în locul de ajutor de comandant si un alt ofiter politic. De-abia acum bucuria noastra tâsneste ca un izvor de sanatate, de apa cristalina, din colturosii bolovani ai chinurilor din închisori. Ca niste copii, tineri si batrâni, saream prin curtile lagarului, plini de satisfactia bataliei câstigate. Ne bucuram, ne bucuram. Dumnezeu a fost cu noi si este cu noi. Si acum, când scriu aceste rânduri, la batrânete, ma podidesc lacrimile bucuriei, lacrimile recunostintei ca Dumnezeu ne-a ajutat ca din moarte sa trecem la viata. Pot spune ca am fost prezent la una dintre cele mai mari victorii din tot sirul de închisori si lagare din istoria gulagului românesc. De la acest victorios si Sfânt Craciun al anului 1963, portile tarcurilor nu s-au mai închis. Ne plimbam în voie, de la unii la altii, fara sa ne mai bruscheze nimeni. De la disparitia lui Ioanitescu si a ofiterului politic, nici gardienii care ne bruscau n-au mai aparut prin colonie. Norii negri de pe cerul Peripravei s-au împrastiat. Respiram usurati, beti parca de multumire. A fost un Craciun frumos, dupa câte-mi amintesc, cu colinde si bunavoie între noi. Preotii nostri si-au facut simtita prezenta. Multi ne-am împartasit prin stradania preotilor care aveau sfânta cuminecatura ascunsa în tivul hainelor lor. Iata-ne si-n anul 1964. Era anul în care ne luam ramas bun de la Periprava. Adesea, gândul meu zbura spre Ion V. Georgescu. Aveam sa-l întâlnesc afara si sa mai stam împreuna înca 14 ani, timp în care am învatat multe de la el. Cât am mai stat la Periprava, dupa biruinta asupra lui Angheliu, ma împartasisem iarasi din frumusetea padurii Letea. Nu mai vedeam serparia din ea si moartea prin radacinile arborilor

asemenea celor de la tropice. De când am scapat de spaima reeducarii, lumea se linistise. Eliberarile se faceau la termen. Anchetele se rarisera mult de tot. Sperantele noastre cresteau o data cu mireasma florilor de primavara. Cu urmele catuselor groase si ale lanturilor grele, purtate prin nenumarate închisori, visam la o doina pe plai de munte, din fluier cântata, dusa departe prin ecouri, îngânata în spatiul mioritic. Visam la tara cu Feti Frumosi si Ilene Cosânzene, învingatori ai zmeului din poveste.

ELIBERAREA
Anul 1964, luna aprilie, la Periprava. Se instaurase un climat de pace, de liniste. Focul cel mare se stinsese. Toti ne asteptam termenul de eliberare. Era anul când ne expira prelungirea pedepsei. Colonia, fiind asezata pe un mic mamelon, stapânea împrejurimile. De la locul de unde se lucra la rogojini, puteam vedea pâna la Dunare si, dincolo de ea, chiar si Vâlcovul, oras care pe vremuri era al nostru. La margine de tara, în nesfârsit de ape, visul nostru adesea se destrama. Când oare, ajunge-vom iarasi sa mai fim stapâni pe întreaga noastra tara, sa fim una? ca tara mare si frumoasa, în granitele firesti ale acestui popor? Macinati de gânduri si purtati de doruri, asteptam termenul de eliberare. La început de mai 1964, forfota prin lagar. În ziua de 6 mai, de dimineata, apar ofiteri straini prin colonie. În jurul orei opt sunt chemati oameni la ancheta, dar mai multi odata. Nu dupa mult timp îi vine rândul lui uica Patru. Îl pândesc sa vad daca mai se întoarce. El era în alta baraca. Cei care ieseau de la ancheta nu aveau voie sa ia contact cu noi, cei care n-am fost chemati. Totusi, reusesc sa ajung la el, întrebându-l ce a fost. Repede îmi spune ca ne da drumul acasa. Ca sa nu ma prinda gardianul, am fugit înapoi. Asa au fiert colonia pâna înspre seara. Mai ramaseseram câtiva nechemati. Ceilalti îsi faceau bagajul si se duceau spre poarta. Cu mine mai ramasese si doctorul Aristide Lefa medicul lagarului. Ne faceam noi calculul ca vom ramâne pe mai departe în lagar. Nu ne era totuna, dar n-aveam ce face. Buna, rea, trebuie s-o primim si pe asta. Pe înserate, ma cheama si pe mine la ancheta. Era un capitan de la Timisoara. Nici una, nici alta, capitanul îmi spune: — “Intentionat te-am lasat la urma, ca sa te mai fierb un pic, ca destul ne-ai fiert tu pe noi, pe unde ai trecut, prin închisorile acestea din tara. Uite ce-i, sa semnezi o declaratie ca afara nu

vei sta de vorba cu nimeni despre închisorile prin care ai trecut. Asta-i una. A doua este sa nu te opui orânduirii. Sa te supui legilor statului. Acum vei merge acasa, în familie. Vei intra în câmpul muncii. Daca respecti ordinea sociala, nu vei avea cu nimeni nimic.” Asa ne-am despartit unul fata de altul. Merg la baraca si-mi iau bagajul. În fata birourilor erau toti fratii mei care se eliberau. Mi s-au facut si mie formele de eliberare si am intrat în rând cu ceilalti. Seara, târziu, pe întuneric, ne-am despartit de Periprava. Pe masura ce înaintam spre portul improvizat, Colonia Periprava intra într-o bezna adânca. CONFRUNTARI CU PREZENTUL Raspuns d-lui Radu Ciuceanu la “Potcoava fara noroc”.

MUNTII MARTURISESC
De când s-a nascut neamul românesc, muntele pentru el a fost cetate si altar. A ocrotit si salasuit pe cel napastuit si haituit pentru dreptate. A fost întaritor. Adesea a tinut loc de altar întru HRISTOS, gasindu-si calea cea buna în izbavire si-ntr-o înalta spiritualitate. De aici, ca Fetii Frumosi din basme, se aruncau în lupta împotriva dusmanului, aparându-si neamul si glia, realizând spaima în rândurile inamicului. Nu la întâmplare s-a ajuns la vechea zicala: “Codru-i frate cu românul”, pentru ca într-adevar codrii si-n zilele noastre de rezistenta s-au înfratit cu românii. Citind cartea D-lui Radu Ciuceanu Potcoava fara noroc — Memorii II, editata la Ed. Meridian 1994, am ramas surprins de lipsa de obiectivitate în relatarea evenimentelor si a datelor istorice din capitolul: “Partizanii din Banat”. Ca unul care am facut parte din acest grup, am constatat pachetul de contradictii de-a lungul prezentarii rezistentei din Banat si inadvertentele istorice întâlnite la tot pasul. Sa trecem acum la sustinerea celor afirmate pe baza de documente. I Colonelul Ioan Uta a fost numit prefect al judetului Severin dupa lovitura de stat a generalului Ion Antonescu din ianuarie 1941. Dupa procesul Maresalului Ion Antonescu din 1946 si mai ales dupa executarea lui, au urmat în tara o multime de arestari din rândul ofiterilor superiori din imediata apropiere a Maresalului. Ori, cum col. Uta fusese numit prefect de Maresal, se numara si el printre cei care trebuiau sa fie arestati. Asa stând lucrurile, a fugit de acasa în sudul judetului Severin, în regiunea muntoasa, scapând de acest val de arestari. Nimic de condamnat în acest gest, ba din contra, de apreciat, pentru ca în felul acesta, col. Uta declara

trecând prin Caransebes si Lugoj. b. Rascoala a izbucnit din puncte diferite. sa trecem la ceea ce prezinta Radu Ciuceanu în cap. dupa arestarile masive de legionari din 15 mai. Actionau la o singura comanda.cum afirma d-l Ciuceanu despre col. II Cunoscându-l acum pe colonelul Uta.” Din acest alineat se desprinde în mod clar ca grupurile de rezistenta nu aveau o comanda unica.. însa. Nucleele de rezistenta. Oslea. 214. prin comunele din jurul Caransebesului. ca de altfel si-n toata tara. care matura regiunea de contact al Muntilor Olteniei cu cei ai Banatului. deghizat. Teregovei si al Bailor Herculane. într-o succesiune de miscari care a permis regimului comunist sa-si concentreze fortele. Refugiat în Muntii Tarcului. În aceasta parte a Banatului de sud. sa izoleze si sa distruga focarele de revolta. miscarile n-au putut fi coordonate. fara legatura între ele. se formeaza în muntii Banatului. . care se instalase de-a binelea la conducerea tarii. Cracurile Maneasa.. În acest timp. colonelul Uta îsi formase o grupa de luptatori alaturi de care va actiona pe un teritoriu întins. Dar. de la care a nadajduit mult ajutor. niciodata n-a avut mai multi de noua oameni cu el. mergând pâna la izvoarele Jiului românesc si Muntii Semenic. În vremea aceea pe toti ne preocupa problema rezistentei împotriva puterii comuniste. lipsind un comandament unic. în vara din 1948. unde chiar a si poposit putin timp. De multe ori s-a deplasat. Era primul detasament de partizani. dar pe care la vremea oportuna nu l-a avut cum trebuia. Gârdoman.. la pag. ne spune: “. Uta. îsi face o multime de prieteni si de cunostinte.. Tot în cuprinsul aceluiasi capitol. Comandantul unitatilor de partizani era colonelul Uta. în special a judetului Severin. “Partizanii din Banat”: a. de-abia în anul 1948. mare ca numar si uniti între ei. data de colonel. Prin incursiunile îndraznete colonelul Uta reusise sa puna pe fuga posturile de militie si autoritatile locale comuniste. incluzând Valea Cernii. Moraru si Tarcului. Asa se face ca se întâlneste si cu Aurel Vernichescu la Lugoj. rezistenta a fost expresia unei nemultumiri generale fata de ideologia otravitoare pentru lumea satului. el nu a stat doar ascuns în padure. fost prefect de Caras-Severin. de-a lungul muntilor Carpati. Radochioasa. La pag.pe fata razboi comunismului. chiar si pâna la Timisoara. În realitate. Din cele prezentate în alineatul de mai sus reiese clar ca Uta avea o unitate bine formata de partizani. 211 ne spune asa: — “Scena confruntarilor suprapunea regiunea masivelor Godeanu.”.

cu multa precizie. ma adresez istoricului. Trupul sau a fost scos mai târziu din vagauni. 1949. agatat de mitraliera cu care trasese în atacatori. autorul arata ca Ioan Uta. unde a fost capturat comandorul Petru Domasneanu. nu numai fostului detinut politic Radu Ciuceanu: — Când a murit Colonelul Uta cu adevarat? . Peste patruzeci de soldati au luat cu asalt salasul în care se afla colonelul Uta si. Dupa o ora de aparare îndârjita. Somat sa se predea. Grupul colonelului Uta a fost capturat în apropierea comunei Mehadica din jud. grupele de partizani au fost obligate sa se retraga ori sa piara în lupta. Amanunte asupra ultimelor lupte au ajuns la noi. cum se mai numeste acum.c. 317: — “Atacul s-a declansat la 7/8 febr. Când a fost? Nu se mai stie. b. colonelul Uta împreuna cu putinii supravietuitori pe care-i mai avea alaturi au respins atacurile succesive ale batalioanelor de interventie. În afara de Uta. Iata ce ne spune la pag. începe s-o ia la vale. fara sa fie împuscat. colonelul. — Din nou ne gasim în fata unui alt mare neadevar. legatura cu altii prin curieri. Cea mai apropiata prapastie este în partea de sud a masivului Tarcu-“Mânioasa”. Deci. 213-214: — “Sub tirul aruncatoarelor de grenade. Tineau. De aici. a. Iata ce zice autorul la pag. împreuna cu ceilalti partizani. concludem ca lupta s-a dat între masivul Tarcu si masivul Godeanu. vârât într-un sac si expediat de securitate la Bucuresti. — Izolat pe saua care leaga Muntii Tarcului de masivul Godeanu. Pantelimon Erimescu. desi aici nu se gasea decât noua partizani. Apar acum relatarile contradictorii. Ilie Cristescu si E. lupta a durat aproape o ora. 1949.” Aici. Adevarul este altul si anume ca fiecare grup actiona la comanda conducatorului de grup. a luptat eroic în acea coliba. col. strabatând zidurile puscariei. Trupe de interventie din Batalionul 9 de securitate au fost trimise în comuna Valea-Bolvasnita. izvorul Râului Rece sau Hidegul. persoanele vizate fiind banuite ca ar întretine legaturi cu partizanii.” Si din acest alineat. Ilie Cristescu si E. III Autorul nu ne da data aproximativa a luptelor angajate între securitate si grupul de partizani condusi de col. Caras. Careba. au mai pierit în lupta înca trei partizani: Pantelimon Erimescu. când au fost efectuate 51 de arestari în judetul Severin. însa. Careba. s-a aruncat în prapastie. Prapastie atât de mare si de aproape de câmpul de lupta nu este. cad colonelul Ioan Uta. Ioan Uta în masivul muntos al Carpatilor Meridionali. în jurul comunei Mehadica. Uta a murit aici aruncându-se în prapastie. pe data de 7/8 febr. Cu toata parerea de rau.

gasindu-se pe un punct dominant au vazut compania care se îndrepta (cu masuri de siguranta) pe vâlceaua cere duce înspre Pietrele Albe. 317318. Petru Domasneanu si Gheorghe Ionescu. 30200 din 24 februarie 1949. este amintit de patru ori. în primele elemente ale Companiei. RAPORT: — Comandamentul Unic Timisoara Strict secret prin curier Nr. A luptat cu securitatea si a murit rapus de gloantele dusmane. 1949.— În luptele dintre Tarcu si Godeanu. jud. “În ziua de 22 II 1949. aproape de Mehadica. cu grupul de partizani. IV În “Potcoava fara noroc”. la circa 22 km vest de Cornereva. Banditii. Doar în partea ultima. La aprox. la Cracul Stanei. compania a luat contact cu banditii. ora 15. eroismul lui si martiriul sau nu exclud lupta si eroismul lui Spiru Blanaru. Insista însa asupra comandantului Petre Domasneanu. Severin. La primirea focului si dupa ce a fost conturata zona de desfasurare a companiei pe cei . Lupta colonelului Uta. — Colonelul Ioan Uta a fost un luptator împotriva Comunismului. “Note”. aruncându-se cu mitraliera în prapastie. Teregova. autorul noteaza urmatoarele: — “O parte din grupul lui Spiru Blanaru cade în lupta la 22 februarie 1949. un erou prin comportamentul sau în apararea neamului românesc. Catre Ministerul Afacerilor Interne. cota 1099/8 Km V.” — O alta inadvertenta. Trece totul sub tacere. la capitolul “Partizanii din Banat”. De Gheorghe Ionescu nu aminteste în nici o parte a cartii. 1949. Operatiunea de urmarire a fost continuata pâna în regiunea Pietrele Albe. 200 m. Aici. 317. banditii au deschis foc cu armamentul automat. Secretariatul General pentru Trupe. împuscat în spate când a încercat sa se strecoare afara din coliba? — Sau l-ati scos d-voastra de guler din prapastie si l-ati adus sa lupte din nou la Mehadica? — Care-i adevarul? Sa fim lamuriti de un singur lucru. pag.30. a. Compania Teregova era în executarea misiunii de captare a bandei “Teregova”. pe saua de acolo. La pag. Nu s-a aruncat în prapastie ca sa scape de inamic. autorul nu vorbeste aproape nimic de Spiru Blanaru. Sa lasam sa vorbeasca securitatea despre aceste lupte din 22 febr. sau pe data de 7/8 febr. desi istoria îl consemneaza ca un mare luptator si conducator.

consemnata de istorie — 22 februarie 1949. a fost data peste cap. la Pietrele Albe s-a dat lupta. pe timpul când învaluirea s-a produs simtitor. Muntele parca fierbea si Codrul tragea în acea zi de macel în apararea neamului. ceea ce denota ca în rândurile banditilor sunt unii raniti. Operatiunea s-a facut în tot timpul sub observatia si focul extrem de puternic al banditilor. de-abia încarcându-si mortii si ranitii în caruta. Deci. sprijinita de focul unei mitraliere. actioneaza pe cont propriu. S-au gasit urme de sânge. Lipiti de pietrele albe si reci trageau înversunati legionarii. Slt. când urmele au fost pierdute. prin rapoartele ei. condusa de Spiru Blanaru si de Gheorghe Ionescu. . poate cea mai mare din toata rezistenta. Operatiunea s-a dus strabatând întregul masiv paduros pâna în regiunea satului Brebul-Nou. care era mult mai în spate în apropierea padurii. confirma întru totul lupta dusa de Spiru Blanaru si Gheorghe Ionescu cu grupul de partizani în ziua de 22 februarie 1949 la Pietrele Albe. asa cum Muntele Semenic marturiseste despre aceasta mare batalie: — Era o zi cu ger aspru si zapada mare. La adapostul acestei ariergarzi. adica toti românii înfratiti pâna la moarte în lupta contra comunismului. La orele 17. ramânând fara comandant. au repurtat una din marile batalii din rezistenta româneasca. Airoaiei Vasile cade ranit la piciorul drept de doua gloante. Nimeni n-are voie sa uite aceasta mare batalie. REZULTATE: Au fost împuscati mortal în timpul luptelor: — banditul Petre Anculia — banditul Ghita Urdareanu Au fost prinsi: — banditul Ghimboasa Nicolae — banditul Smultea Gheorghe. Securitatea. Banditii. lasa o ariergarda alcatuita din Petre Anculia. taranistii si militarii.doi versanti ai vâlcelei cu scopul de executa o dubla învaluire. si nu la Cracul Stânii. Întreaga ariergarda a fost capturata. mai putin mitraliera. Ghimboasa Nicolae si Smultea Gheorghe. simtind învaluirea schitata de Companie. restul banditilor se retrag si dispar în padure. Totusi trupa a ramas în tot cursul noptii în zonele unde s-a desfasurat lupta si a doua zi dimineata a reluat înaintarea pe urmele lasate de banditi.” În concluzie. Cu toate acestea. Securitatea. Trupa. liberalii. Uniti sub comanda lui Spiru Blanaru. pe care d-l Radu Ciuceanu i-a uitat. Ghita Urdareanu. în acea zi. Continuarea operatiunii a fost mult îngreunata si de faptul ca întunericul a înlesnit fuga banditilor si pierderea urmelor. asa cum spune Radu Ciuceanu. Desfasurarea a fost mult îngreunata si apropierea întârziata simtitor. instalata înapoi pe un punct dominant.

Actul de nedreptate facut Bisericii Greco-Catolice în 1948. greseala pare sa fie nevinovata. atunci este destul de regretabil.La sfârsitul lui martie 1949. a refuzat. Spiru Blanaru a fost o realitate. Autorul lasa sa se înteleaga. Iata ce spune autorul: — “Un exemplu de tarie în fata fortei l-a constituit si cazul preotului ortodox Daicovici care. ca vladica Veniamin a avut o actiune negativa.N. ba chiar a mai avut loc si plasarea unor actiuni imaginare. Si-a dat demisia.N. Împreuna cu tot grupul constituie simbolul luptei de rezistenta în Banat. prin slujitorii ei. 4-6 / 1996 Am citit cu mult interes în Altarul Banatului articolul d-lui Cicerone Ionitoiu. Oare numai atât se stie despre episcopul Caransebesului? Daca-i asa. Fiind eu martor al vremurilor acelea. s-au strecurat unele greseli la numele de persoane si localitati. chemat de episcopul Veniamin al Caransebesului si ordonându-i-se sa mearga sa ocupe si sa preia cheile catedralei greco-catolice de la Lugoj. ministrul de externe al U. dar nu si-a încarcat constiinta cu o faradelege”. cu sufletul curat pot sa marturisesc ca Veniamin Nistor. la O. Ca sa se confirme acest adevar. Sa încercam sa facem un pic de lumina. episcopul Caransebesului. Raspuns d-lui Cicerone Ionitoiu la articolul: SLUJITORI AI ALTARULUI BANATEAN TRECUTI PRIN IADUL COMUNIST publicat în Altarul Banatului nr. Am citit articolul cu mare atentie. a fost un act . a trebuit ca rusii sa declare la O. unii chiar murind întru Hristos. prin faptul ca a cerut preotului Daicovici sa preia cheile catedralei unite de la Lugoj. Ca s-a cerut preotului Daicovici sa preia cheile catedralei unite din Lugoj. Aici as dori sa nu ne grabim si sa judecam lucrurile cu multa disponibilitate si cu mare atentie. ca într-adevar în Banat s-a luptat împotriva comunismului.-ului a vorbit asa: — “În România.S. în fata întregii lumi. 1. fara voia autorului.S. de episcopul Veniamin al Caransebesului. ca unul care am fost la fata locului si am luat parte la organizarea miscarii de rezistenta din Banat începând înca din 1945. Ma bucura faptul ca se consemneaza aportul Bisericii Crestine în lupta împotriva comunismului. În continutul lui. în mod samavolnic. Ma voi stradui sa le aduc în lumina adevarului. din cele scrise.R. Este vorba despre sfârsitul lucrarii.U. pe dealurile Teregovei. banditii înarmati lupta împotriva Partidului Comunist!” Cine sunt acesti banditi de pe dealurile Teregovei? Sunt partizanii condusi de Spiru Blanaru. Au mai fost lasati la o parte mai multi preoti care au luptat si au rezistat cu eroism încercarilor satanice din închisori si lagare din timpul comunismului. de desfiintare a acesteia..U. Voi încerca sa completez golurile. nu-l implica cu nimic pe episcopul Veniamin Nistor al Caransebesului. facea parte din miscarea de rezistenta din Banat.

De fiecare data. Aici însa. Cu un ton obisnuit. La vremea aceea. blând si linistitor. si nicidecum de cult. ca iarasi vorbeste tânarul diacon la predica. Acest fenomen era si înca este si acum în multe locuri.administrativ. Alaturi de Filon Verca. însufletindu-se parca pe masura ce predica. fiind student la teologie. Daca în timpul liturghiei erau credinciosi si nu erau. unul câte unul. mergea vorba ca fulgerul. Se ajunsese ca în fiecare duminica. de la unii la altii. Asa a trecut sarbatoare de sarbatoare a fiecarei duminici din calendar. în liniste ieseau afara din biserica. Pentru a reliefa mai bine aceasta stare de lucruri. de obicei. dar când începea predica tânarului diacon. Oricând pot marturisi despre lupta dusa de Vladica Veniamin contra comunismului. Se crease o stare de spirit aparte. Dupa instalarea lui Veniamin ca episcop al Caransebesului. biserica se umplea. Cu sufletul la gura. 3. Linistea desavârsita . Eu sunt unul dintre martorii acelor vremuri. Cuvântul lui era ascutis de sabie. când ajungea. Vremurile de bejenie ale neamului românesc de dupa 23 august 1944 l-au gasit pe vladica Veniamin la postul lui. se misca în jurul episcopului Veniamin. atunci când se stia ca predica diaconul nostru. cei care asistau si se rugau la liturghie. Petru Hamat si Ion Iliescu am luat parte activa la organizarea miscarii de rezistenta împotriva comunismului. Totul. Vedeam în el simbolul unitatii si al biruintei întru Hristos. Problema a fost rezolvata de protopopiatul Lugojului. de unitate în lupta a celor care ne hotarâseram sa rezistam comunismului. Atât de înaltator vorbeste de parca acum-acum pravaleste la pamânt raul din lume si pe toti lingaii care s-au înhaitat cu rusii. în foarte scurt timp acesta s-a identificat cu aspiratiile si încercarile eparhiei de realizare a pacii si trairii întru Hristos. ascultam vorba taioasa a blândului diacon de pe amvon. În anii aceia.” Si asa. lumea venea la biserica. predica era a lui de pe amvonul catedralei. fiu al orasului. voi povesti un episod. lucrurile se petreceau invers. În urma predicilor tinute se ajunsese la o stare de spirit deosebita în Caransebes. Pe strazile orasului se soptea de catre unii si altii: — “Ma. ticsind sfântul lacas pâna la refuz. pe baricada. la liturghie. În Biserica se asternuse o liniste de mormânt. lua o pornire navalnica spre adevar. eu mâine ma duc la biserica. molcom. Caransebesul era centrul de organizare a miscarii de rezistenta în Banat. ca professor de Teologie fundamentala si dogmatica la Academie si în acelasi timp si hirotonit ca diacon. vine la Caransebes un tânar de curând licentiat în teologie la Bucuresti. Pâna aici. 2. Ne fascina. rândul predicii. al carui martor am fost si eu. putem spune.

a fost judecat de Timisoara în lotul al doilea — Spiru Blanaru. trecute gresit. Teregova. când în gara Caransebes. Sa-mi fie iertat ca am îndraznit sa povestesc acum ce am trait si vazut atunci. com. Împreuna cu parintele Nicolici Alexandru. Cuvânt dupa cuvânt ne mergea la inima. Teregova. Veniamin Nistor. Nicolici Alexandru s-a nascut în com.” Deci. alaturi de preotul Dimitrie Stoichescu. un an de zile. Am stat mult timp cu el în camera. pag. . nascut în Teregova. I. A fost arestat în martie 1949. 2. ajunge preot în com. Este o greseala. 4-6 1996 — Note si comentarii. II Acum sa trecem la partea a doua a lucrarii si anume la completarea numelor preotilor. Teregova este organizata militar de catre notarul public Gheorghe Ionescu. Tatal lui a fost tot preot. Preotul Nicolici a luat 15 ani munca silnica. Nu a facut parte din grupul lui Aurel Vernichescu. îndreptându-se spre surghiunul impus la Alba-Iulia. Nicolae Corneanu. cât si în Aiud. Un ierarh al Bisericii Ortodoxe Române ia drumul calvarului si al rezistentei pâna la sfârsitul vietii. s-a abatut sabia lui Satan. Ne era teama sa si respiram. si ale celor care au fost uitati din necunoastere. Tot acum este arestat si parintele Nicolici Alexandru. aproape de Orsova.S. episcopul Caransebesului. Mai târziu. 4-6 1996. luând juramântul la toti membrii organizatiei. mereu ma gândesc la felul cum s-au desfasurat evenimentele. Dupa caderea lui Spiru Blanaru din 12 martie 1949. La pag. Nicolici Alexandru a facut parte si el din aceasta organizatie. iar preotul Stoichescu. Erau loviturile de sabie date comunismului. Tufari. necredintei si urii. 76 — Altarul Banatului nr. asupra pastorului si luptatorului. la Fenes. atât la securitate.S. De atunci.punea stapânire pe biserica. vrednicul si blândul pastor si vladica Veniamin parasea scaunul episcopal. nici nu-l cunostea. care se abatusera asupra lui Hristos si a neamului românesc. încep arestarile în masa în com. În toamna anului 1948. este trecut preotul Nicolici Alexandru. Parintele Nicolici Alexandru nu s-a deplasat niciodata în munti la partizani. Veniamin. Tânarul diacon de atunci este mitropolitul de azi al Banatului. 170: — “Îmi amintesc de trista zi de 31 martie 1949. STOICHESCU DUMITRU — preot în com. Iata ce spune parintele Dimitrie Baloni într-un articol din Altarul Banatului nr. sub obladuirea episcopului de Caransebes. atunci în 1948-1949.P. 1. Teregova.

în acelasi timp si rector. A fost un mare luptator si un bun român. A facut parte din miscarea de rezistenta din Caransebes. aproape de Faget. A fost condamnat la 10 ani de temnita. cu grupul de rezistenta din sudul Banatului — Baile-Herculane. A facut parte din miscarea de rezistenta. 6. 15. A fost arestat în martie 1949. Era o fire blânda. A fost arestat în 1949. CIUCUR PAVEL — preot. ATNAGEA ANTONIU — preot la Zorlentu-Mare. apoi arestat din nou în .3. A murit bolnav de tuberculoza la Târgu-Ocna dupa multi ani de temnita. 11. Pe la sfârsitul lui ianuarie aveam sa fiu legat în lanturi grele la picioare împreuna cu parintele Ioja Sinezie si transferat. aproape de Caransebes. Mehadica. A fost condamnat si dus la Aiud. A fost arestat si condamnat în 1949 de catre Tribunalul Timisoara. La 28 oct. A fost arestat în anul 1949 si condamnat la multi ani de închisoare. Uta. La Periprava am stat cu el împreuna. A fost professor universitar la Academia Teologica din Arad. BOGOIEVICI PAVEL — preot în com. sustinând grupul lui Spiru Blanaru si cel al colonelului Ioan Uta. SURU ISAIA — protopop al Caransebesului. A facut parte din miscarea de rezistenta Oravita. Prin lupta lui a fost un erou. IOJA SINEZIE — preot în com. Arad. pe când lucram în fabrica. Se elibereaza în 12 sept. 10. GLAVAN PAVEL — preot la Timisoara. RATZEC IOSIF — preot în com. A fost arestat în 1848. cu un lot de 30 de oameni. dupa desfiintarea episcopiei si trimiterea în surghiun a episcopului Veniamin Nistor. 1961 de la Periprava. avea vorba domoala. A fost professor de religie. A facut parte din miscarea de rezistenta. 14. 8. 13. A fost arestat în 1943. A trecut prin multe închisori. 4. L-am cunoscut la închisoarea civila din Timisoara 1950. trecând prin Aiud si Periprava. A fost arestat în 1949. BILCA PAVEL — preot în com. 7. 5. În anul 1948. IANA PETRU — preot în com. A fost arestat în 1949 si condamnat la multi ani de temnita. ILARION V. Bania. La Periprava am stat mult timp împreuna. ZASLOTZI CORNELIU — preot greco-catolic la Lugoj. A facut parte din miscarea de rezistenta din Lugoj. trecând si prin Aiud. la Aiud. A sustinut grupul lui Spiru Blanaru si col. unde m-am întâlnit cu el în anul 1950. FELEA — preot. Curtea. printre care si Aiudul. SURU TOMA — preot în comuna Verendin. jud. 1949 a fost condamnat la un an. 9. a fost arestat si condamnat. Ranusa. A fost arestat în martie 1949 la Caransebes. A facut parte din grupul de rezistenta din Caransebes. Am stat si cu el mult timp în celulele închisorii. A luptat cu tot sufletul împotriva comunismului. Rugi. A facut parte din miscarea de rezistenta.

P. A fost arestat în 1948 si condamnat la multi ani de temnita pentru a fi luptat împotriva comunismului. 19. autocarul a fost în fata Catedralei. BOGOIEVICI GHEORGHE — preot aproape de Oravita. în casa lui Constantin Pascu. MEILA IOAN — preot în Bocsa-Montana. În autocar ma rog lui Dumnezeu sa-mi ajute sa merg sanatos. Sunt în preziua plecarii în Germania. Joi. Costica. A fost condamnat pentru a fi luptat împotriva comunismului. A fost arestat si condamnat ca luptator anticomunist. sa cunosc si sa înregistrez asa cum sunt lucrurile. La orele 12 am fost în audienta la I. L-am cunoscut la Aiud. 18. si cu partea frumoasa a lor. în urma unei ocluzii intestinale. 21. 1992 Plecarea în Germania . în fabrica. La orele 10 fara un sfert. Ne-am adapostit pâna la sosirea autocarului pe scarile catedralei.S. din fata Catedralei Ortodoxe. Pâna la plecare am fost însotit de bunul meu prieten Costica Pascu. A fost condamnat pentru a fi luptat împotriva comunismului. Nicolae Corneanu. Arestat în 1949. 1961. Afara ploua încet si marunt. La orele 11 am sosit cu masina de la Lugoj la Timisoara. A fost arestat pentru a fi facut parte din miscarea de rezistenta din Oravita. Arad. ma struneste. 9 decembrie 1992 Început de jurnal. La orele 13 am ajuns la frontiera. Dupa multa suferinta. despre jertfa Mielului ca unicitate în rascumpararea si mântuirea omului. Sa pot observa cu ochii mintii totul pe unde trec. granicerii români ne-au dat drumul liber de trecere. preot fiind si professor de religie la Arad.la orele 10. JURNAL DE CALATORIE DE LA LUGOJ LA KARLSRUHE Miercuri. condamnat la 20 de ani munca silnica. Seara am luat parte la conferinta Parintelui Galeriu în aula Facultatii de Medicina.14 martie 1959. ALDESCU ALIMPE — preot în protopopiatul Oravita. în treizeci de minute. BEJ TEODOR — preot în jud. LUCA PAVEL — preot în com. Cu multa emotie m-am vazut în fata masinii. 16. Aici. acolo unde cu trei ani în urma au murit tinerii acestui neam. este condamnat la ani multi de închisoare pentru ca a fost împotriva comunismului. BERGHIANU ? — A fost arestat în 1948. I s-a refuzat orice tratament. 10 dec. întrevedere care a durat 45 de minute.S. Plecarea are loc la 10 si 10 minute. Glimboca. mai stapân pe sine. cu pieptul desfacut si cu mâinile ridicate spre cer pentru a cuceri libertatea. Ploua marunt si rece. Ne-a prins noaptea la frontiera. început de drum. La unguri am stat trei ore. 20. 17. La orele 16 . De la orele 19 si pâna la 21 a vorbit despre credinta în Dumnezeu. moare la 18 sept.

11 dec. Mai ramânem o mâna de oameni. Aceasta din cauza a doua tinere femei. locul unde poporul german a fost îngenuncheat în urma binecunoscutului proces. fusese un start subtire de zapada. întinzându-si oasele. de o jumatate de ora. unde era si locul de parcare a autocarului. ploaia toaca marunt. l-am gasit pe Aron Florincas asteptându-ma. iata-ne la frontiera Germaniei. voi reusi sa vad Germania. Asa am vazut din goana masinii.plecam spre Budapesta. La iesirea din oras. Toate în slujba omului. Si-n Ungaria. Datorita prieteniei lui Aron si a Magdalenei Florincas. Din partea Cehoslovaciei ne-au dat drumul repede. dealuri si câmpii frumoase. am ajuns la Karlsruhe cam la orele 15. în ceea ce priveste economia. cu hainele botite si cu încaltamintea . facem o halta de ajustare. Frânt de nedormit si de oboseala. Dupa o buna bucata de drum. Pâna la vârsta de 72 de ani aproape. stam mult de tot. Strabatem orasul trecând Dunarea. Era în 11 decembrie 1992. eu n-am iesit din tara mea. la informatii. Târziu în noapte ajungem la Budapesta. Trecem fara sa oprim prin Würzburg. Verdele grâului rasarit cu ruginiul padurilor desfrunzite realizau simfonia începutului de iarna pe pamântul Germaniei. Trecem prin Nürnberg. 1992 De la frontiera ne îndreptam spre Nürnberg. S-o vad acum când ea sta în fruntea Europei. Pe întreg cuprinsul distantei. Pe la miezul noptii. Soferii. Budapesta mi se pare un oras frumos. Desi e noapte. Ne-am îmbratisat si am plecat spre casa. la o parcare. Spre ziua. care au plecat fara a respecta viza de intrare în tara. se misca de ici-colo prin masina sau chiar se dau jos. Din loc în loc apareau locurile de parcare cu WC-uri. bunastarea si gradul de cultura. oras dupa oras. Aici o multime de calatori se dau jos din autocar. Au trecut anii si Germania s-a ridicat. Erau îngrijite ca-n povesti. Obosit. râuri si poduri. lingându-si ranile razboiului si ale înfrângerii. Pasesc pentru prima data pe pamântul Germaniei. de la granita Cehoslovaciei si pâna la aproape de cea a Frantei. în schimb. ajungem în Frankfurt am Main. Am pornit de-a latul Germaniei. În gara centrala. dar mai ales sosele si autostrazi serpuind pe întreg cuprinsul tarii. La punctul de granita al Germaniei. la Karlsruhe. dar si placut surprins de frumusetea locurilor. ajungem la frontiera Cehoslovaciei. si ei frânti de oboseala. Pamântul e acoperit cu un start subtire de zapada. codri dupa codri. Împlinisem 30 de ore de mers cu autocarul de la Timisoara la Karlsruhe. oras mare si frumos si cu un trecut bogat în istorie.

am intrat în locuinta lui Aron Florincas. 1679. cu inscriptia gravata în partea de sud: “Margraful Karl Wilhelm.” Inscriptia gravata în partea de nord. vânt . Eram ca trei pasari ratacite. sotia lui. primit cu toata caldura sufleteasca de catre Leni si Aron. brazi de diferite marimi. o adevarata feerie. lumea infernului rosu. Am ramas uluit. Tot aici. împodobiti cu becuri electrice si panglici. 1992.” De la acest monument am plecat prin oras. Am intrat într-o cladire mare cu patru etaje. deasupra strazilor suspendate. unde l-a si înmormântat. Si acum întreaga omenire mai simte miscarile sale de zvârcolire. într-o piata s-au amenajat mici casute iluminate fermecator în asteptarea lui Mos Craciun. lumea comunismului. a treia de când sunt la Aron. Nu mai vazusem în viata mea asa ceva. puternic luminata. îmbratisându-ma. Din loc în loc apareau brazi de diferite marimi. Aron m-a plimbat pe la locurile cele mai însemnate. desi eram destul de batrân. Acest monument i-a fost ridicat de Biserica. undeva prin landurile bogate ale Germaniei. în vitrinele mari ale magazinelor. În atmosfera aceasta de prietenie.murdara. Seara mai ales. la 17 iunie 1715. de-a dreptul uimit de ce-mi aparea în fata. privind si-n dreapta si-n stânga. Leni. Zi de duminica. zi de sarbatoare. 13 dec. Asa am vazut monumentul istoric. din inima Carpatilor. curatenie peste tot. se numeste KARLSTADT. pe una din strazile largi ale centrului. la 72 de ani. frumosul încorona ordinea constructiilor. dar într-o lume a lui Satan. ca sa pot vedea multe minuni ale lumii. Dumnezeu sa le dea multa sanatate si noroc mult. de-o parte si de alta. pe Piramida Monument: “Margraful Karl Wilhelm depune primul piatra de temelie la noua sa resedinta a acestui oras. cu scari rulante. care de fapt o putem numi Piramida Monument. decedat la 12 mai 1738. în centru. 12 decembrie 1992 Sunt cu adevarat în Karlsruhe. în forma de piramida. Azi a fost o zi de vizita prin oras. Aceasta mare cladire. în mijlocul familiei Florincas. Este adevarat ca si eu am vazut multe minuni. amplasata în centrul orasului. pe care am s-o descriu mai în aproape. nascut în Durlach la 18 ian. unde cu multa caldura m-a primit. instalatii de lumini electrice. am început si eu sa-mi trag sufletul. O zi cu cer mohorât.

Mai mult am discutat de anii petrecuti la SMT Lugoj. de cele mai multe ori. vas ales de Dumnezeu. am reusit sa realizam un colt din tara noastra. Dar sa nu se uite ca-n acelasi timp am adus si acea disponibilitate a sufletului românesc. un pic de noroi de la noi în Karlsruhe. despre oameni si fapte. cu semne de iarna. Dupa o ora. De aici. mai precis de o vizita la un alt român — Valeriu Sântion. gândul ma împinge spre realitati românesti. asa cum îl vedea Petre Tutea. 15 decembrie 1992 A fost o zi senina si cu mult soare. acea toleranta si ospitalitate a nedreptatitului nostru neam. spre a dovedi înca o data ca prin credinta si dragoste nemasurata se poate ajunge la mântuire. bine împrejmuita si pazita de . La sfârsit de secol. la sfârsit de mileniu. Aici vom ajunge numai daca mergem pe drumul Bisericii. Prea multa rugina pe sufletele noastre. Erau direct interesati sa afle cât mai multe vesti din tara. Zgura n-o putem îndeparta decât atunci când poporul român va realiza reforma morala. mareata. am câstigat victorii. Ajunsi la un anticariat. le-am spus tot ce stiam la ora aceea. plecam toti trei în oras. dar din nefericire adesea am pierdut razboiul. spre marea mea bucurie. Aici m-am simtit foarte bine. în decursul istoriei. aducându-ne aminte de vremurile trecute ale regimului comunist. Seara. Eu. la nobletea sufletului neamului nostru. la peticul de pamânt ROMÂNIA. unde luam un ceai fierbinte si discutam despre multe altele. Aici.rece. În jur de orele 15 ne pregatim de o plimbare în oras. din vestitul Occident al Europei. Facându-mi cizmulitele. De-abia sunt în a patra zi de când sunt în Germania si dorul de tara m-a luat în stapânire. un supravietuitor al gulagului românesc. Ajungem la Sântion. neam întors la Aron. monahul de la Rohia ne-a învatat cum sa ne rugam lui Dumnezeu si cum sa iubim omul. deci. Nu dupa mult timp a venit acolo si d-l Mitrofan din Timisoara. În drum spre acest magazin am vazut cladirea Tribunalului Constitutional al Germaniei. românii. ma gândesc cu mult dor la tara mea. Pe la orele 10 plecam în oras. 14 decembrie 1992 Am stat acasa tot timpul. Ies pe balcon si-mi curat cizmulitele de noroiul adunat la vama noastra. vând un ceas vechi de buzunar cu 100 de marci. Noi. fericiti. acea îngaduinta si dragoste de aproapele. cât am putut. La spatiul mioritic al lui Blaga. Am adus si eu. unde Nicolae Steinhardt s-a desavârsit ca om.

bunica ei. Frunza ajunsa între clape blocase masina. în mod amanuntit. De dimineata am fost cu Aron la piata de vechituri. Dupa aceea. prezenta unele defecte. cu un scris elegant. Ajunsi acasa.” Eu. Intram apoi în cladirea Postei. am primit-o. Cu aceeasi emotie l-am primit si pe acesta. Horia si cu nepotii mei Adrian si Gabriel. spunându-mi sa-l primesc în dar din partea lui. pentru depistarea hibelor. unde domneste o ordine desavârsita si o liniste îmbietoare. Alina si cu Marioara. Poate ca la ora asta si ele se gândesc la mine. am gasit o masina de scris. ne întoarcem acasa. cu . a gasit în interiorul clapelor o frunza de copac mototolita. Dupa ce a curatat-o. Tot cautând. Pâna la urma am scos-o cu 7 marci. La fel surorile mele. aceiasi oameni. spunându-i ca nu-i prea buna.” — “Sar putea”. Simt tot mai mult dorul de tara. ocupa locul de frunte. Sigur ca toti se gândesc la mine. Aron i-a dat numai 7 marci. A încercat-o pe o coala de hârtie. Ne-am adus aminte de sângele varsat de tinerii Timisoarei pentru libertate. Pâna la urma am luat-o si-am pornit spre casa. Nusa si Anisoara. Îl aud pe Aron ca-mi spune: — “Mai Tasule. Ai mei mereu îmi apar în fata ca pe un ecran de televizor. scoate si un aparat de radio portativ si mi-l întinde si pe acela. spunându-mi cu mult drag: — “Tasule. plini de viata si bine dispusi. a încercat-o. Azi se împlinesc trei ani de la începutul Revolutiei din decembrie 1989. multumindu-i din tot sufletul. Eram nerabdatori sa vedem ce anume are de nu prea merge cum trebuie. care se pricepe la ele. îi raspund eu. cu toti ai casei. ti-o fac tie cadou.politisti cu pistolul mitraliera în mâna. Anica si Lenuta. arata ca noua. Lânga ele persista Tibi. cu emotie. Mergea foarte bine. sa stii ca frunza asta este cauza defectiunii masinii. Este prima zi când vad Karlsruhe scaldat într-un soare de iarna. Aron mi-a încredintat-o. 16 decembrie 1992 Sfânta zi de miercuri din postul Craciunului ne-a ajutat. Am uitat sa spun ca-n piata vânzatorul a cerut 10 marci pe ea. Sfânta zi de miercuri ne-a ajutat. supla si destul de frumoasa la înfatisare. Cu gândul la ai mei din tara. Aron a asezat-o pe masa si da-i cu controlul pe ea. Aprovizionându-ne cu alimente. Aron. Cautând. Era o masina foarte buna si putin întrebuintata. am rânduit darurile în dulapul unde îmi pastrez hainele. Sa fii sanatos si s-o folosesti cu mult succes. Din pacate.

cu trei picioare.alta palarie. Cred cu tarie si o spun de aici. timpul ne-a dat dreptate. Tot mai mult gândul meu zboara la cei de acasa. Vineri. Prin comportamentul lui. Sâmbata. Stam acasa. Te oboseste. Intrigati de acest fapt. care am avut viata supraîncarcata cu evenimente si întâmplari destul de neobisnuite. în Germania. Ne-am întâlnit doi prieteni. în care scriau niste neadevaruri grosolane la adresa orasului Karlsruhe si anume ca statuia unui cal troian. Din nou am fost la Karstadt. nepoata lui Aron de la Arad. cu numele de Gruber. . în aceeasi masura. cu toate aparentele victoriei neocomunismului. Cu toate acestea. Azi am întâlnit-o si cunoscut-o pe Nadina Radu. ar fi lovita de catre cetatenii orasului cu oua stricate. Am admirat îndeaproape acest monument. Niciodata n-am urât omul si nici n-am încercat sa ne razbunam. a atras admiratia germanilor. din Germania. istoria va dovedi lumii ca jertfa Timisoarei n-a fost zadarnica. noi multumeam lui Dumnezeu ca în tot greul vietii ne-a ajutat ca si din înfrângeri sa învatam câte ceva. a doua zi ne-am dus la fata locului. De aici. Aron a facut si face mult pentru noi. Aici.. românii. din Germania. parca. depanând firul amintirilor. Dar. în parc. Vorbind. care-l cunosc ca pe un om cinstit si corect. 18 decembrie 1992 Ne apropiem de Sfintele Sarbatori ale Nasterii Domnului. cu vreme rece si ninsoare de iarna. unde. pretul atât de mare te sperie când îl citesti. Am cunoscut o doamna din Lugoj. se pregateste pentru întâmpinarea Craciunului. aceasta extraordinara rânduiala a marfii. cu un start subtire de gheata pe masinile din strada. din tot ce am înfaptuit. Am luat tramvaiul si am ajuns la teatru. Fiecare casa de aici. Sunt multe de spus dintr-o viata de om. era statuia Calului Troian. Este o fata frumoasa si cu multa caldura sufleteasca. bunastarea si la noi în România. Joi. apare acest lucru cu multa pregnanta. Este o zi linistita. 19 decembrie 1992 Ne-am pregatit de mers în oras. Azi a venit pe la noi d-l Mitrofan. Dupa masa am fost cu Aron în oras. 17 decembrie 1992 S-a scurs o saptamâna de când am plecat din România. din Karlsruhe.. acum stabilita în Germania. Doamna ne-a aratat o bucata decupata dintr-un ziar din Lugoj. Am colindat prin magazine. Putem concluziona ca. Am vorbit despre tara si despre oamenii de acolo. din inima Germaniei. ca Dumnezeu ne va ajuta sa vedem pacea. cu trei picioare. Totul este asa de frumos.

obositi ca dupa o zi de coasa. cu cladirile monumentale si cu 14 linii de peron. În jurul orei 13 ne-am îndreptat spre casa. dar prea scump. toate acoperite. Duminica. românii. Gândul si dorul meu au zburat la cei dragi din tara. La televizor am ascultat cu multa emotie colindele pomului de Craciun. Cu toate acestea de-abia astept sa ma întorc la ai mei. spre Calul Troian. ca sa-mi dau seama ca acest cuvânt de România are mai multa plinatate decât atunci când esti în tara. mai ales vazuti din Germania. dar n-am gasit. Parca si acum ma vad într-o celula a Aiudului. Toate acestea se datoresc faptului ca în ultimii trei sute de ani neamul românesc a început sa alunece în haul dezmatului si al decaderii morale. De acolo. unde ne facem fotografii din diferite pozitii. Pe aici nimeni nu vorbeste de poporul nostru. unde am cautat o revista cu constructii de barci. Am intrat în libraria garii. Apoi am vizitat gara centrala. Lumea. Am ascultat slujba sfintei liturghii la Europa Libera. cântând “O brad frumos” pe versurile de Radu Gyr. plecam prin oras. A trebuit sa vin aici. sub protectia umbrelelor. Câteodata. Totul este la dispozitia omului. în România. Dupa aceea plecam în cautarea unui brad frumos de Craciun. cu voie buna. este un du-te-vino. Ne ocolesc toti. prin ploaia marunta. Trecem în fuga si pe la prietenul nostru Sântion si la doamna Camelia. tare suntem mici si prapaditi.Cu parere de rau. În acele clipe mi-am adus aminte cum în închisoarea din Aiud cântam “O. Marti. brad frumos”. Pe la orele doua ne întoarcem acasa. Ma simt foarte bine aici. dupa treburile zilei. trebuie sa constat ca ai nostri de la Lugoj sunt de rea credinta si sustin în acel articol de ziar lucruri neadevarate. îmbracat în zeghe. . Este o gara mare. în frunte cu Alina. în Germania. Afara ploua marunt si-i cam prea cald pentru acest anotimp. Eu cu Aron ne îndreptam. 22 decembrie 1992 Îl însotesc pe Aron la magazinul din apropiere de locuinta si facem aprovizionarea cu apa minerala si bere pentru sarbatori. Anii prea multi adunati în spatele nostru îsi spun cuvântul. în vizita la locurile mai importante. tremurând de frig si foame. De la ei ne ducem la magazinul Karstadt. la Aron. 20 decembrie 1992 Azi n-am iesit în oras. jignind un oras întreg. 21 decembrie 1992 Am ajuns la solstitiul de iarna. îmi vine sa spun ca noi. Luni.am admirat.

presarata din loc în loc cu mesteceni pletosi si ciresi salbatici. dar scumpi. zâmbind. trezit din acest vis frumos. Catre orele 14 am ajuns obositi morti. mereu cu zâmbetul pe buze. dar zglobiu si vioi cum n-am prea întâlnit. Se facea ca era o zi frumoasa de vara. undeva pe dealul Poieni. Pe tulpina unui copac de mult cazut la pamânt. cu fata radiind de lumina bucuriei. tare simpatica. lasând-o pe Nadina la noi. Erau indonezieni. ca un sac. Miercuri. pe care vânzatorul l-a împachetat într-o plasa speciala. a plecat acasa. Se facea ca eram mai multi în jurul lui. am întâlnit un copil marunt. Era cu mama lui. asa cum era el. Discutam de parca ne-am fi cunoscut de-o vesnicie. A raspuns mama lui pentru el. Pe toti îi caracterizeaza curatenia sufleteasca. mi-l aduc aminte bine. cu multi pomi fructiferi si ici-colo pâlcuri de arbori razletiti de padurea încheiata de fag. singura. în magazinul acela mare. A murit în . Am uitat sa spun ca acolo. împreuna cu Corina. Toata viata lui a fost un om care a stiut sa înfrunte greul. taica Ion Berda. Când se gasea la cel mai mare necaz. foarte buni. Aron a cumparat niste struguri. Si acum mi-a ramas în minte imaginea lui de copil zglobiu. cred. luându-ne bradul ambalat. este un loc special amenajat cu o multime de brazi. statea bunicul meu. Aron si-a ales un brad frumos. În jur de orele 16 a venit Nadina la noi. Un magazin urias si-o forfota de lume. o tânara femeie. Acum. Toti copiii pamântului sunt asa. el se consola spunând: — “Asa a fost voia lui Dumnezeu!”. de locurile acelea frumoase. ca mai târziu pe acest fond sa se grefeze pacatele omului. trântit de vânt. apoi ne-am îndreptat spre casa. unde. pe o pajiste bogata în flori si verdeata. de toate marimile. departe de casa. Aron a pus mâna pe crestetul copilului si l-a întrebat ce face si unde se duce. îmbracat în haine curate. ale copilariei mele. cu pletele lui albe sclipind în soare. veniti la studii. ne vorbea. departe de tara. A trait 87 de ani. lânga el.Ajungem la marele magazin Wertkauf. Brazii sunt expusi în suporturi speciale. Bradul ales lam lasat în curtea depozitului cu un bilet purtând numele lui Aron si am purces la vizitarea magazinului. uscat acum de-a binelea. Este o fata frumoasa si comunicativa. 23 decembrie 1992 Azi noapte l-am visat pe bunicul meu. nu dupa mult timp. care.

În acele clipe puteau sa . strângându-si la piept pruncul parasit de mine la patru luni. mi-am adus aminte de colindul din 1952. În noaptea aceea de Craciun.. dar m-a si înseninat. femei si barbati. din Aiud. închinata Nasterii Domnului. al unchilor si verisorilor si al prietenilor cinstiti la suflet. Barbati si femei luam parte la raspunsurile cantorului. dar grele ale luptelor noastre duse în grupul lui Spiru Blanaru. De dimineata. Cu gândul la ai mei si tara mea. Heidelberg si Heilbron. în Karlsruhe. Îl socotesc de bun augur. Alaturi de Aron si Nadina m-am simtit foarte bine. vedeam aievea chipul sfânt al mamei. care-i gazduieste întotdeauna pe românii ortodocsi. de asta data. pe un pat din spitalul închisorii. În acele marete clipe. Azi pot spune ca Dumnezeu n-a voit sa mor acolo. Joi. ma rog cu caldura. al fratilor si surorilor. traiesc clipele frumoase. al bunicilor albiti si ei de timp. cu ochii înfipti în stele. în salonul mortii. poate cu misiunea de-a vorbi si a scrie prin ce am trecut. cel care pentru prima data am iesit din hotarele tarii mele si-n ajun de Craciun luam parte la o slujba religioasa. Acest vis m-a rascolit. faceam saltul în nemarginire. De dimineata ne pregatim pentru a merge la biserica. Biserica este luterana. s-a creat. Parintele Dr. bolnav de tuberculoza. Asa mi s-a parut mie. Suntem mai aproape de Nasterea Domnului. Colindând. Eram extaziati. Toti români. La sfârsitul slujbei am colindat cu totii gândindu-ne acasa. În fata bisericii e multa lume adunata. Aron ma prezinta multor prieteni si cunoscuti. L-am ajutat pe Aron la fixarea bradului întrun suport. în dumnezeire. prin colindul nostru din marginire. Nostalgic. 24 decembrie 1992 Suntem în ajunul Craciunului. Voia Lui a fost ca eu sa traiesc si. În aceasta biserica luterana.1955. Viorel Mehedinti este parohul Bisericii ortodoxe din Karlsruhe. cu brazde de durere. Înaintea slujbei se produce o oarecare fierbere. Începe slujba religioasa. Am ajuns pe la orele 11 fara 15 minute. o atmosfera de o înalta traire spirituala. A fost înaltator. al sotiei. Pe vremea aceea eu eram în Aiud. La orele 11 va începe slujba. cei din spatele usilor ferecate. noi.. aici. Pe lânga aceasta parohie mai are înca trei: Frankfurt. colindând. ne-am dus prin oras pentru aprovizionarea cu cele necesare pentru Craciun. obrazul siroit de lacrimi al tatalui albit si îmbatrânit înainte de vreme. între zidurile reci ale celei mai grele închisori din tara.

ma scol la orele 6 dimineata. un moldovean de isprava. În biserica. Apoi am sarutat crucea si am luat nafura. afara de Ion.P. ca noua nu ne mai era frica de nimic. Dupa toate acestea. Asa mam trezit din vis. îmi petrec Sfintele Sarbatori. S-a creat o atmosfera de intimitate. L-am luat în brate parca si l-am asezat pe pat.S. Dar. Masa de prânz am luat-o în mijlocul familiei lui Aron. De-abia apuc sa ma întorc acasa si sa-i fac o vizita. Aron ne-a fotografiat pe toti. Departe de tara. Într-una din noptile de Craciun. aici în Germania. El. 25 decembrie 1992 Ziua Nasterii Domnului. Când totul a fost gata. dupa colinde. de altfel ca si aici în Germania. Eu.. sotul lui Eli. în Germania. Ne-a primit foarte bine. parintele ne-a vorbit despre Nasterea Domnului. în orasul Karlsruhe. A fost o masa cu de toate. Ce i s-o fi întâmplat acolo la Timisoara? Sigur ca si azi sunt multi care-l încoltesc. Si acum îi aud glasul în raspunsul de . în mijlocul familiei lui Aron. Sa-i aud glasul blând. înregistrate de Aron. Cu creionul în mâna.S. întrebându-l ce-i cu el? Mi-a raspuns ca-i tare obosit. strângându-mi mâna. Nicolae Corneanu. la Lugojel. Când l-am vazut. Vineri. gardienii sa ne ucida. Aron m-a prezentat parintelui cu multa caldura. se gaseste pe drumul de lupta în lumina dragostei întru Hristos. În gând ma întreb ce vor face ai mei? Cum vor petrece sarbatorile fara mine? Dupa obiceiul meu. pot spune cu sufletul curat ca nu au dreptate. Craciunul. cu care am stat mai mult de vorba. drumul jertfei. Dintre cei prezenti. Eram în Dumnezeu si Dumnezeu în noi. am mers la d-l Petru Calarasu. încurajându-ma în ceea ce vreau sa fac. Aici a venit si parintele Viorel Mehedinti. aproape de granita cu Franta. mitropolitul Nicolae Corneanu. dar ferm. departe de ai mei. Toti au fost prezenti.. Se facea ca era la mine acasa. simt atât de aproape tara mea. împreuna cu Eli si Monica si cu familiile lor. l-am visat pe I. femei si barbati. Aici. acesta fiind de serviciu. de felul cum reprezinta Biserica si neamul nostru aici. drumul fara întoarcere în lupta pentru Hristos. urmez firul gândurilor. mai multi au venit la mine. Drumul lui pe care a apucat este drumul PAULIN. în Germania. emotionat. i-am raspuns si-n numele tarii mele. Am ascultat si colinde de Craciun. înainte de nafura. am ramas uimit.se deschida usile toate. cu gândul la el. România.

Am început ziua cu ascultarea cuvântarii tinute de Regele Mihai I. Am facut mai multe fotografii împreuna cu Nadina. În jurul orei 10 am plecat la plimbare prin Grötzingen cu Aron si Nadina. La fel si Monica din partea familiei ei mi-a adus multe cadouri. Leni si cu Aron s-au gândit la mine si mi-au oferit daruri.multumire dat parintelui Galeriu în Aula Facultatii de Medicina din Timisoara la 9 decembrie 1992. Ana si Helga Wingert. cam pe la orele 15 si 30 de minute. Cu emotie. Cuvânt firesc de încurajare pentru poporul român. ci întotdeauna am avut regi. Duminica. Ma rog lui Dumnezeu sa le ajute si sa-i tina pe toti sanatosi si cu mult noroc în viata. iarasi. împlineste. la Grötzingen. cu ocazia Nasterii Domnului. Am stat pâna spre seara. cel dintâi martir al Crestinismului. Helga lucreaza la Institutul de Cercetari din Stuttgart ca fiziciana. pe data de 28 decembrie. Un lucru trebuie stiut de catre noi toti: Neamul românesc s-a nascut crestin si monarhic. Am vazut mai din aproape cartierul în care locuia Aron. Am ramas surprins de cunostintele si cultura Helgai. Ne-a primit cu multa caldura. mai ales asupra lui Nicolae Steinhardt. 26 decembrie 1992 A doua zi de Craciun. Ma întorc. voievozi si iarasi regi. A fost o surpriza pentru mine. apropiindu-se plecarea mea. Si aici. Ne rugam sa ne ajute ca prin rugaciunile lui sa iesim din acest mare si greu impas al poporului nostru. Asa s-a mai scurs o zi. spre deosebire de multi români de aici. au venit la noi în vizita doamna Gabi Ross. La masa de prânz ne ducem la Monica. S-a creat o atmosfera calda de familie. Ne-am bucurat unii de altii. în jurul cafelelor. Vântul de nord ne mângâia fata. fosta casiera de la SMT Lugoj si înca doua doamne tot din Lugoj. care nici nu auzisera de gânditorul de la Paltinis si de Monahul de la Rohia. niciodata. Pe la orele 12 ne-am întors acasa zgribuliti de frig. la masa bogata a acestei zile de Sfânt Craciun. A fost o întâlnire placuta. Grötzingen este bunica orasului Karlsruhe si mama Durlach-ului. constat ca a venit si la mine mos Craciun. 41 de ani. Afara era destul de rece. Aron ne-a facut mai multe fotografii. Noi. Este ziua ei de nastere. revazându-ne dupa atâtia ani de despartire. Sâmbata. nam avut presedinti de tara. La fel si despre Constantin Noica. când ne-am dus acasa. Neam regasit unul cu altul în felul de a pune problemele. De-abia o . Cu Helga am avut mai multe schimburi de idei. A fost maret de frumos. Dupa masa. 27 decembrie 1992 Este ziua Sfântului Stefan.

ca sa ajungi în tara esti la discretia soferilor de pe autocar. deci. În timpul acesta Aron a vorbit la telefon cu Zornek din Freiburg despre cursa spre tara. în Germania. Mi-e tare dor de tara. desi ma simt foarte bine aici la Aron si la Leni. mai ales de când politia a refuzat prelungirea termenului.A. Marti 29 decembrie 1992 Aici. cu fatade neasemanându-se una cu alta si cu podurile toate mansardate. venita în Germania de 14 ani. Acolo au refuzat sa prelungeasca sederea. cu albul lor caracteristic. în jurul orei 20. de unde am primit în dar mai multe haine. nu este de bun augur. “Expres Magazin”. L-am petrecut în mijlocul familiei lui Aron si Leni. facându-ma sa ma simt bine. constat cu durere ca opozitia noastra se destrama. Soarele-i spre asfintit. Presa noastra se ocupa mai mult . Sunt nerabdator de a pleca acasa. una mai frumoasa ca alta. Ne-a povestit despre multe lucruri si mai ales despre necazurile ei. Au stat în jurul meu. Se apropie trei saptamâni de când sunt în Germania. Copaci si pomi desfrunziti dau privelistii nota de iarna.astept. În fata mea se arata maiestuos un deal poleit cu aurul soarelui dinspre apus. A trecut si Craciunul. ne-am întors acasa. Conflictul dintre A. Privesc afara pe geamul din camera mea. cu fel de fel de stiluri în constructie. Ne-am simtit tare bine la ea. stând mai mult de vorba. Un neastâmpar a pus stapânire pe mine. 28 decembrie 1992 De dimineata am fost la politie pentru prelungirea termenului de ramânere în Germania. Seara. Nici acum nu vrem sa întelegem ca. spre tara mea. Parca taie cu palosul. 1993. Deci trebuia sa plec pe ziua de 9 ian. orele 18 pentru plecarea noastra spre casa. Nu este un birou al societatii cu care vrei sa pleci. Am fixat. Numai uniti vom învinge. Pe acest fundal apar casele. Dupa masa pe la orele 16 ne-am dus în vizita la doamna Flori Hateganu. fara unitate. Nu dupa mult timp a venit si Eli pe la noi. Am trecut pe la dl Sântion. Luni.C. dar rece. 1993. Îti percep taxe dupa bunul lor plac si numai în marci. Afara-i frig si vântul bate tare si ascutit. nu vom depasi criza.C. Zilele acestea trebuie sa-mi adun bagajele. ruginii si parca fara viata. Acum are cetatenia germana. în Germania. Este o zi senina. nici cea politica si nici cea economica. noi nu vom realiza nimic. si P. data de 7 ian. Citind aici. Asa stând lucrurile. Cu toate acestea gândul meu zboara spre casa.

acum în iarna vin putini oameni cu marfa lor de vânzare. Marioara. Anica si Lenuta. Oriunde as fi. Mi-e dor de tara si de toti ai mei. unindu-ne în duh crestin si visând la mai bine. Haul comunismului. Cei tineri. Tot astazi a sosit si o scrisoare de acasa. cea mai frumoasa din familie. Anisoara. Din tara pe care Carol I. Si aici totul este scump. de la Marioara si Tibi. cu frumoasele felicitari de sarbatori. La fel. am luat cadouri si pentru Tibi si Horia. cu familiile. Iata unde ne-au adus cei care atunci ne luasera în brate — Tatucul Stalin si toti acolitii lui. Undeva în sud-vestul Germaniei. strabunicul lui.de felul cum tuseste si-si scutura pletele Adrian Paunescu si nu de câti înca mor în Basarabia si Bucovina. îl petrec si ma bucur nespus de mult împreuna cu Leni si Aron. dar n-am gasit nimic. Leul românesc era la paritate cu francul elvetian. 30 decembrie 1992 Se împlinesc azi 45 de ani de când România a fost aruncata într-un hau adânc. Eli si cu Monica. fiind . respiratia este foarte grea si tusea ma cam supara. Totusi nu reusesc. cu vise si sperante. desi aici ma simt minunat. 31 decembrie 1992 Iata-ne si-n ajunul anului nou si la sfârsit de an vechi. Anul Nou 1993. În jurul orei 10 a venit Eli pe la noi si am plecat cu totii prin oras. De la piata am plecat prin oras dupa cumparaturi. lau alungat din tara lui. Alina. Spre deosebire de sezonul cald. Miercuri. Norocul a fost ca am luat cu mine medicamentele necesare. nepoata mea. Am fost si la piata de vechituri. ce sta la locul de frunte. Am primit multe lucruri bune si folositoare de la Aron si Leni. o ridicase printre tarile fruntase la vremea aceea. împreuna cu dulciuri. Dupa masa mi-am facut bagajele pentru plecare. Pe lânga ele mai este una. Ma bucura mult faptul ca voi pleca acasa. sfârsit de an si cu început de an. Acum caut sa vorbesc cu ei la telefon si sa le anunt data plecarii de aici si a sosirii în Timisoara. Cu un lucru nu ma împac eu. Iarasi sperante de mai bine. Dupa ce a fost decorat de catre Stalin si i s-a facut o avioneta cadou. Cât de departe suntem de adevarata libertate si de sensul real al democratiei. Nusa. Am fost de dimineata cu Leni în oras pentru cumparaturi si anume sa luam ciorapi pentru femeile din familie. Joi. Ei si nepotilor Adrian si Gabriel le-am luat mai multe lucruri. în Karlsruhe. Sunt 45 de ani de când Regele Mihai I a fost izgonit de pe tronul lui întrun mod absurd si pervers. sezonul rece îmi da de lucru.

” Sunt batrân la cei 72 de ani ai mei si ma rog lui Dumnezeu sa ma tina sa pot vorbi si scrie. raspândind în vazduhul întunecat o lumina feerica în fel de fel de culori. Se auzeau pocnetele cartuselor ca-n vreme de razboi. Sa mai vad ca neamului nostru românesc i s-a facut dreptate. oras al culturii franceze si locul de unde începe sa radieze în toata lumea pacea si adevarata dragoste între popoare. în locuinta lor. cât si cele particulare.tineri. M-am gândit iarasi la toti ai mei din tara. Pe la orele 18.2 si 3. M-am bucurat ca un copil ca am vorbit cu ei. sampanie de Alba-Iulia. Sa fim drepti si buni când judecam . pâna la al 32lea canal a fost muzica si dansuri. ne-am urat unii altora multa fericire. Am ramas pe canalul 1. ci noi trebuie sa multumim poporului român ca ne-a dat ocazia sa luptam pentru el si chiar sa murim. întelegându-i marea dragoste pe care a avut-o pentru poporul român. pe toate canalele. am reusit sa vorbim la telefon cu Lugojul. pentru ca sunt departe de tara mea. A raspuns fiul meu cel mare. El. 1 ianuarie 1993 Un nou an. aproape de Strasbourg. Acum. cu cei din familia Florincas. Din pat am mai urmarit programul la televizor. În jur de orele trei dimineata m-am dus la culcare. Dumnezeu mi-a ajutat sa fac acest lucru. Împreuna cu ei s-a dus si Nadina. Azi îl sarbatorim pe Sf. La orele 24. Nadejdi noi pentru încercatul om de pe planeta Pamânt. în frumosul oras Karlsruhe. Am uitat sa va spun cel mai important lucru. aratate pe toate ecranele televizoarelor lumii. luminat din când în când de lampile multicolore. La televizor s-au dezlantuit noi dansuri si cântece de pe întreg cuprinsul Germaniei. la orele 18. rude si prieteni. sa petrecem revelionul împreuna. spre bucuria noastra. sanatate si pace în lume. am ramas acasa. dar numai pentru putin timp. La televizor. 1993 voi fi la Timisoara. Am trecut apoi pe balconul casei si-am asistat la un spectacol nemaivazut de mine. Cu gândul la ai mei din tara. în fata Catedralei. Noi. Vasile cel Mare. atât cele de stat 1. îmi aduc aminte de Petre Tutea. l-am început aici în Germania. Emotionati. în Grötzingen. Le-am urat noul an fericit si cu multa sanatate. Vineri. priveam în întunericul de afara. am întâmpinat Noul An 1993 cu traditionalul pahar de sampanie. petrec noul An în anturajul celor de vârsta lor. ne spunea: — “Nu poporul român trebuie sa ne considere eroi. cei cu mai multi ani în spinare. I-am spus ca vin acasa si ca pe ziua de 8 ian. în închisoarea Aiudului. Tibi. Mii si mii de cartuse trase în înaltul cerului. Si a fost.

Aron. la Bruchsal. Acolo ne-am simtit foarte bine. bine îngrijita si cu mobilierul ales cu mult gust. Monica si Gigi. te însufletesc. Depanând firul amintirilor. Eu cu Aron am ramas acasa. La Gabi ne-am simtit foarte bine. iar sperantele în mai bine te aprind. care vine cu masina si ne duce la ea acasa. Pe mine ma bucura mult faptul ca socrul si ginerele se întâlnesc pe linia aceasta a omeniei. Sa ne axam pe drumul cinstei si al corectitudinii. Timpul se apropie. Dupa masa. de anii petrecuti la SMT Lugoj. la plecare. aducându-ne aminte de oameni si fapte din trecutul nostru. Un om înalt de statura. Sta într-un bloc la parter. Pe toate cele patru fete se afla câte un ceas mare. La ora 10 plecam. în tara. îti dai seama cât de mult îti iubesti tara si neamul. 2 ianuarie 1993 Înc-o zi din noul an. vorbind despre toate. Leni si Nadina pleaca la cumparaturi de dimineata. printre straini. Nu stiu cum vor fi altii. Am baut cu ei un vin foarte bun de pe Rin. adesea ne aprindeam pâna la emotie. Am luat. A venit Eli cu masina dupa ele. D-l Gheorghe Stredie este un om aparte. având un stil neobisnuit pentru mine. un pachet pentru mama lui Gigi. O asteptam pe doamna Gabi Roos. Ura si minciuna sa dispara. am constatat un lucru. dar eu asa sunt. 3 ianuarie 1993 De dimineata ne-am pregatit de o vizita. Sa ajungem si noi odata la cultul muncii. M-a impresionat locuinta D-nei Gabi. Daniela si Gigi. aproape de noua biserica cu un turn patrat. Asa mi s-a parut mie. Sâmbata. Noi toti suntem gata de plecare. Dar ne înfierbântam si când ne gândim . Duminica. te dinamizeaza. ca numai atunci când esti departe de tara ta. De aceea exista între ei un respect reciproc. Sa ne rugam lui Dumnezeu ca poporul român sa ajunga sa fie respectat de celelalte popoare. Spre seara au venit pe la noi Eli si cu Ion. sotul ei. cu ochi patrunzatori si cu multa caldura sufleteasca.oamenii acestui popor din Carpati. daca vrem sa fim în rândul oamenilor adevarati. Din Lugoj îl voi pune la posta. Tot mai mult ma gândesc la ai mei. dar si gata oricând de a sanctiona raul din om. Despre greselile conducerii vorbesti cu durere si revolta. de la ei. Un patrulater înalt si cu cruce în vârf. Vorbind împreuna cu totii. Am vorbit despre multe lucruri si ne-am adus aminte de oameni si fapte de la noi din tara. unde ea a fost mult timp casiera. La plecarea lor a venit si Monica cu toata familia ei. curata. eu cu Aron mergem la Monica si Gigi. sotul ei.

cu gândul la Cel de Sus. respectând si realizând datina din batrâni. Din cauza nesigurantei sociale. într-o buna masura. sfânta cruce. Ne uitam în Iugoslavia. Pe aici. sa ne ajute sa iesim la lumina. luându-ne ramas bun de la doamna Gabi si multumindu-i din tot sufletul de felul cum ne-a primit. atunci ce sa mai zicem de noi românii? Daca si Germania. La orele 16 si 30 de minute am plecat spre casa. în urma manifestarilor extremiste. în Karlsruhe. . respecta si cred în acelasi Dumnezeu. peste tot pamântul. fara zapada. Ma gândesc acum la Lugojel. Cu smerenie si cu pietate îl primeam si sarutam crucea. Marti. Boboteaza se bucura de un mare respect si se manifesta printro bogata ceremonie. zi de post. Cu noi a fost si Nadina. Ne-a servit cu un vin bun de pe valea Rinului. Catre orele 20 am plecat spre casa lui Aron. ne uitam la dezmembrarea Cehoslovaciei. Acolo am fost primiti cu multa caldura. în felul lor. Ne-a servit o masa bogata. Am luat Busul din oras si ne-am îndreptat spre Karlsruhe. ne uitam si constatam impasul în care se gaseste azi Germania. Aici. în Germania. cu Irozii si cu stele mari aurite. unde numarul somerilor a început sa creasca. Dar. Afara s-a facut mai frig. asa si spune. Acasa la noi ne-a întâmpinat o atmosfera calda si îmbietoare de familie: “Bine ca la noi acasa nu-i niciunde!” Omul. zi de reculegere si meditatie.la raul din lume. la Alina si Marioara. 4 ianuarie 1993 A mai trecut o zi. Dupa masa am plecat în vizita la dl Mitrofan. Karlsruhe este la numai 2 km. Daca si aici se întâmpla astfel de fenomene. atunci ce sa mai spunem despre tara noastra? Mai cu una. în Lugojul nostru cu vechi traditii românesti. Luni. Este o iarna pe sec. îmbracati în costume speciale si cu coroane aurite pe cap. –7 grade. capitalul strain a fost stopat în Germania. pregatita ca la noi în tara. timpul a trecut repede aici în vizita noastra la Bruchsalul frumos si bine îngrijit. care primesc preotul cu crucea. Asa am petrecut câteva ore placute si cu nostalgice amintiri din vremuri de demult. Oameni si popoare. Merg de la casa la casa. cu de toate. am observat ca în ajun de Boboteaza umbla prin oras copiii mai mari. mai cu alta. de Rin. ne uitam la subrezenia pacii în fosta URSS. si-a pierdut credibilitatea în fata marilor capitaluri. mai mult. ziua aceasta de post o traiesc în mine. Aici. 5 ianuarie 1993 Suntem în ajun de Boboteaza.

ca de obicei. cu un pahar de tuica ne-am încalzit si am mâncat foarte bine. Pe la 10 am plecat în oras dupa fotografii si dupa cumparaturi. multumindu-le de felul cum am fost primiti. Pe la orele 13 suntem primiti cu multa caldura de familia Sântion. adica români pe limba lor. Miercuri. La plecare mi-am luat ramas bun de la distinsele gazde. Acasa am ajuns pe la orele 13 si 30 de minute. 6 ianuarie 1993 Botezul Domnului. cu de toate. în România. doua femei si doi barbati. erau patru albanezi. Au sarit în sus de bucurie si ca asa da. Pentru câteva ore România a fost la Sântion acasa. Aron le spune ca noi suntem Ciobané. Ne fericea ca aveam caciuli pe cap. joi. Al doilea nume de botez al lui Valeriu este Ioan. îl întreaba pe Aron. În total am fost 8 insi. i-am luat drept tigani. La urma. La înfatisare. Si acum si aici am realizat un colt din tara. unul din ei. Ion voi pleca cu autocarul la orele 18. daca suntem nemti. în fata noastra. Dupa un timp. mai tânar si cu palarie pe cap. un ger pe uscat. Din nou am colindat pravaliile. 7 ianuarie 1993. în germana. Vorbeau repede si se pareau a fi tigani si dupa grai. 25. El tragea de palarie pe cap. desi la Leni si Aron m-am simtit excelent. ca dupa caciulile noastre nu paream nemti. A fost invitata si familia Mitrofan. cu paltoane si caciuli. m-am sculat tot de dimineata. fiind destul de tuciurii. împreuna cu Nadina. . De s-ar ajunge odata la adevarata dragoste si armonie pe pamânt. facând putina ordine în camera si apucându-ma sa mai notez câte ceva în jurnalul meu. A fost o masa ca-n povesti. în tara. Suntem bine îmbracati. De Sf. Ajunsi acasa. Din vorba în vorba. Eu. ca simtea destul de bine frigul. în frigul acesta. pe str. Toti ne pregatim sa mergem la Valeriu si la Camelia. Azi suntem invitati la dl Sântion la masa. Gândul si dorul meu zboara catre cei de acasa. Neam despartit în mare veselie.pe întreaga planeta Pamânt. Nu stiu daca vreodata voi putea sa fiu la înaltimea lor. În tramvai. ne spune ca sunt albanezi de la Kosovo si ca iugoslavii sunt la pamânt. Aron i-a raspuns ca da. Urmeaza sa plec a doua zi. flamânzi si înfrigurati. si servita de catre Camelia dupa toate regulile artei. Astept cu emotie si nerabdare plecarea. multumindu-le din tot sufletul. S-au purtat cum nici nu se putea mai bine. Afara-i frig cu minus 8 grade. Händel nr.

1993. A venit la noi Gigi Stredie cu masina. am reusit sa-l prindem. Asta ma face un pic nelinistit pâna ma vad urcat în autocar. Destul de emotionati. Aron s-a dovedit expeditiv. în România. Pe la 17 si 30 am fost în fata garii. Aron mi-a platit drumul pâna la Timisoara. al meu în locul indicat pentru Timisoara. sa le dea sanatate. Niciodata nu voi putea sa le multumesc de tot ce au facut pentru mine. Bagajele au fost încarcate în masina. împachetând ceea ce a mai ramas prin camera. Am multe bagaje. A adus doua carucioare pentru mine si Nadina si acolo ne-a pus bagajele. mult noroc pâna la adânci batrâneti. Este ziua Sfântului Ioan Botezatorul. ne miscam într-un fel haotic. la Timisoara. Pe rând au venit la mine si si-au luat ramas . În sfârsit am ajuns la locul meu în autocar. ales de ea. Eram cu Costica Pascu pe treptele Catedralei si ploua marunt si rece. Au cazut bagajele de pe carucior încurcându-ne un pic. Mi-a promis ca vine si ea la gara. pe locul I din spatele soferului. Ploua marunt si rece. O femeie ne-a strigat de pe o lista pe mine si pe Nadina. Caldura cu care am fost primit de Leni si Aron a fost extraordinar de mare. L-am rugat sa ma astepte în fata Catedralei Ortodoxe în ziua de vineri 8 ian. 130 de marci. De dimineata încerc un sentiment de parere de rau parca. Cu întelegere din partea soferilor. Ma rog lui Dumnezeu sa-i ajute.Ajunsi acasa la Aron. Eram unul lânga altul. Aici. M-am rugat sa-mi ajute sa ajung cu bine acasa. Îmi aduceam aminte ca si plecarea mea în Germania tot prin ploaie a fost. Joi. trecând prea repede timpul de stat în Germania. la orele 18. S-a pregatit sa ne duca la Gara Centrala. La orele 18 fara 10 minute a sosit autocarul. împlinind ultimele pregatiri de plecare. în Gara Centrala. împreuna cu neastâmparul dorului de tara. 7 ianuarie 1993 A sosit si ziua plecarii. unde asteptam autocarul lui Zorneck. Ma misc într-o parte si alta. M-am despartit de Leni cu lacrimi în ochi. La orele 16 si 30 de minute am plecat. pace în suflete si mult. am reusit sa urcam calabalâcul în masina. Dupa multa truda. iar al Nadinei pentru Arad. iar Nadina pe locul II. când va sosi autocarul. Aceasta. îmi imprima o stare de bulversare. am dat un telefon lui C-tin Pascu.

trancaneste cu taxatoarea în germana si sfârseste întotdeauna într-o engleza stricata. Locul unde era amplasat WC-ul a fost ocupat. Plecam din mijlocul unor oameni adevarati. Nadina si-a gasit de vorba cu femeia care se ocupa cu taxarea calatorilor. O cuprinsese somnul. aici ninge cu fulgi mari. apropiindu-ne de frontiera Cehiei. fiecare în felul lui. S-a cuibarit si a adormit. Atunci luau fiinta noi cuvinte în engleza. Peste tot pe unde trecem este lumina ca ziua. bine îngrijite. Eram o mâna de români într-o masa compacta de germani. apoi Monica. Se întoarce spre mine si pune capul pe umarul meu atipind pentru o clipa. Celalalt sofer. Aici a aparut o problema. Am apreciat acest lucru ca fiind ceva bun pentru om. în plina noapte de iarna. dar calatorii trebuiau luati. La plecarea autocarului. o caldura placuta te îmbia la somn. Daca la Karlsruhe ploua. Aron a fost primul. Pâna la urma s-a rezolvat. de unde alti calatori se urca în masina. Poceste cuvintele de-ti ia maul. dupa el a venit Gigi. Din loc în loc erau construite WC-uri publice. Am îndemnat-o sa se culce fara nici o retinere. neamt din Freiburg. La granita se mijeste de ziua. Pornim spre Ulm. Aici s-au urcat noi calatori. ne-am mai facut din mâini semn de calduroasa despartire. În autocar aproape toate locurile erau ocupate. sarutându-ma cu mult drag. Ne-am îmbratisat si ne-am despartit cu lacrimi în ochi. fapt pe care noi de-abia-l asteptam. printre straini. În autocar vad ca aproape toti calatorii motaiau. unde ajungem la orele 22. ne-am gasit caldura sufleteasca necesara pentru a fi uniti în gând si fapta. Însingurati. În autocar e cald. care rula încet printre oameni. ginerele sau. Ajungem la München.bun. Iata-ne ajunsi si la Nürnberg. Era o cunostinta din Arad. La urma a venit si Leni. Pe drum însa masina a oprit mai des. cald bine de tot. Încetase conversatia cu soferul ungur. La vama trecem fara nici o . Ploua si ploua ca toamna si era tare rece. De la München o luam spre nord si ne oprim numai la Nürnberg. S-a renuntat la WC. mantaua alba a zapezii acopera tot pamântul. De la o vreme Nadina a obosit. De la Nürnberg ne îndreptam spre est. Pe ici si colo îsi facea aparitia câte un petic mare de zapada. În autocar. Sosim la Frankfurt. Unul din soferi este ungur la origine si vorbeste cu Nadina ungureste. Afara.

Lumea se cam rarea. Oprirea în Budapesta a fost de mai lunga durata. Era în plina zi. Pornim iarasi la drum. ajut sa le dea jos. Nadina era asteptata de mama ei. Pe masura ce mergeam. Suntem în plina noapte. se merge foarte greu pe ele. De aici iarasi la drum. fiecare din noi ne dam jos din masina. Se vedea cum din înaltul cerului. Trecem prin Bratislava. si Nadina dadeam dovada de multa nerabdare. zâmbind. în piata. I-am sarutat pe amândoi si ne-am . Ne voiam acasa. În fata Catedralei. De atunci.” Sub ochii mei au fost puse de unde le-a luat. Te rog. zapada se face tot mai mare. apropiindu-ne de frontiera cu Ungaria. un oras mare si frumos. Toate localitatile erau asa de aratoase ca nu se putea sa nu fie admirate. pune-le la locul lor!” — Pai sa vedeti ca vreau sa le scot pe ale mele. — “Ce faci. Spre seara ajungem la Seghedin. Ca furnicile. Ne îndreptam spre Arad. Soselele fiind acoperite cu zapada. Pe masura ce ne apropiem de tara. Eu. dar n-a fost asa. nu mai stiu nimic de ea. Afara ninge cu fulgi mari si desi. autocarul. Bucuria este mare. amândoua erau date jos. Dupa un timp. soferii se odihnesc. se opreste din mers. Drumul era destul de anevoios pentru autocar. La vama trecem fara dificultate.problema. în schimb. Speram sa ajungem mai devreme. destul de riscant pe timp de iarna. La Bratislava. Era 8 ianuarie 1993. luându-si fiecare bagajul si plecând. la lumina farurilor. scrutând întunericul. vad ca apar cei doi fii ai mei. De data aceasta toata Ungaria am traversat-o la lumina zilei. asteptam sa vad pe careva din ai mei. O îmbratisez cu multa caldura si ne despartim. la toti ai casei. Este o tara binecuvântata de Dumnezeu. Se citeste pe fata noastra. gândul meu fugea spre tara. Ramâneam fara ele daca nu ma dadeam jos din autocar. fulgii de zapada se lasau alene pe pamânt. Jos. Statusem o luna de zile cu ea la Aron si la Leni în Germania. Când ma uit la locul unde erau bagajele mele. Strabatem colinele Boemiei si Moraviei. eu ma dau jos din autocar. autocarul face o oprire. obosit si troznind din toate încheieturile. Trecem prin Brno fara sa oprim. Ajunsesem la orele 24 din noapte. Tibi si Horea. pe malul Dunarii. Se face ziua. Nadina coboara si ea cu bagajele ei. Am sa le pun iarasi la locul lor. La Budapesta ajungem pe ziua. orele 22. mai omule? Acestea sunt ale mele. Suntem în tara. Din Arad zburam prin zapada spre Timisoara. Când opreste în Arad. frumoasa si bine îngrijita. Si eu. Strig la cel care se chinuia cu ele. cu soselele în serpentina.

Ma întorc în urma cu 44 de ani. Si de aici drumul a fost tot anevoios prin zapada si prin întuneric. Ion Tanase.Timisoara). Petru Domasneanu. crucea a fost ridicata si sfintita pe locul unde a fost executia. De la Timisoara plecam spre Lugoj dupa orele 2 din noapte. Era o zi de iarna. Nu mai aveam loc în camera. este mai actual ca oricând. Comunistii s-au napustit cu o înversunare draceasca asupra memoriei lui Spiru Blanaru. în 23 ianuarie 1949. au fost executati în acelasi loc. Romulus Maritescu. catre Tara. Sa cinstim pe cei care si-au dat viata pentru Hristos si neamul lor! La 16 iulie 1992 s-a înaltat o sfânta cruce în memoria celor care au fost executati la Padurea Verde (lânga Muzeul Satului . Dintr-o data casa s-a umplut de bucurie si de bagaje. Ce-i drept. unde bucuria cea mare a revenirii a izbucnit din plin. în anul 1949 la 16 iulie de catre regimul comunist pentru ca au luptat împotriva lor. stând de vorba cu Spiru Blanaru. o navalnica dragoste de familie si de tara. ducându-ne la Costica Pascu acasa. în cinstirea memoriei martirilor neamului nostru: Spiru Blanaru. acolo sus. pe îndelete. Petru Puschita-Mutascu. Fiecare vorbeam în limba noastra. Prin continutul lui. mi-a încredintat multe lucruri gândite de el. Din initiativa AFDP-Timis si a fundatiei culturale “Memoria”. când. Gheorghe Popovici. precum si caldura rachiei fierte. nu prea frig. La orele 5 am ajuns la Lugojel. Asa se încheie calatoria mea la Karlsruhe si înapoi cu. multumindu-i familiei Pascu pentru toata dragostea ce ne-o poarta. iubindu-L pe Hristos si neamul lor. Mi-a facut asa de bine caldura sufleteasca cu care ne-a primit familia Pascu.urcat în masina. desi nu erau condamnati la moarte. A fost o mare bucurie pentru toti. în mijlocul padurilor care frematau a bejenie. Teodor Ungureanu. adusesem de la Aron cam multe lucruri. transcriind o parte din acest testament în cuprinsul lucrarii. Mesajul constituie de fapt TESTAMENTUL SPIRITUAL AL LUI SPIRU BLANARU. Iar în data de 2 august 1949. tin totusi ca memoriile mele sa le închei cu acest mesaj al lui Spiru Blanaru catre Neamul Românesc. care în lupta lor au mers pâna la jertfa suprema. Gheorghe Smultea. Realizam cu adevarat ca eram în tara mea si-n mijlocul celor dragi. desi albastrul cerului vestea . contestându-i chiar eroismul. Ei sunt: Aurel Vernichescu. Petru Puschita-Liber si Nicolae Ghimboasa-Miclut. CUVÂNT CATRE TARA Desi ma repet. Acolo ne asteptau cu tuica fiarta. alti membri ai grupului. Sotia si nepoata Alina erau în bratele mele.

Eram în plina lupta cu Raul. dar zapada nu se topea.Mai frate Tase Berzescu. militari. daca vrei. Cu totii ne rugam ca sa scapam de draceasca înclestare între bine si rau. În masura zbuciumului din sufletele noastre. suntem prinsi ca într-o menghina. cred totusi ca tu o sa scapi. sa stie si ai mei de acasa. Iata ce-mi spune Spiru: . unitatea dintre noi. Miriade de stelute albe reflectau albul scânteietor al zapezii. Nu stiu care va scapa din noi doi cu viata. liantul fara de care nu va fi niciodata biruinta. sunt multi legionari. cu acesti oameni hotarâti sa lupte pâna la unul. este bine sa stii unele gânduri ale mele. Eu. Suntem de atâta timp la un loc. Soarele scalda bolta cereasca de un pitoresc nemaivazut. dupa cum stii. am observat un lucru extrem de important în felul de comportare. în grup. unul lânga altul.ger. Era o feerie. La vremea potrivita sa le faci cunoscute. Aici. prin ce am trecut si care au fost conditiile de viata si sansele de biruinta asupra lor. ascultam la cele spuse de Spiru. frate Tase. Cu noi era numai nadejdea ca dreptatea va iesi la iveala si Dumenzeu este cu noi. sustinuti de tancurile rusesti. ne întelegem ca fratii.As dori ca la momentul potrivit. Desi cel mai mare pacat al românilor este lipsa de unitate. Comunistii creasera prin legi draconice atmosfera prielnica lichidarii noastre ca dusmani ai lor. cu o iarna grea. taranisti. Ei erau multi. în mijlocul întinsului de zapada. în aceeasi masura crestea farmecul naturii.De când stau aici. . Se realizase o prietenie. Ne-am împacat cu gândul ca va trebui sa murim pâna la urma. În aceasta atmosfera de zbucium sufletesc. am certitudinea ca voi muri si-ti încredintez tie aceste gânduri ale mele. Ne luptam la ora aceea cu moartea. ne zbateam sa gasim o iesire. nu i-am auzit niciodata sa faca deosebire între ei dupa apartenenta politica. nu ca pe un mesaj. Spiru Blanaru începe marturisirea lui. .În fata primejdiei. daca va mai apuca sa scape cu viata si sotia mea la . Aparuse si legea care prevedea pedeapsa cu moartea. noi eram putini si fara arme. a comunistilor. Toti suntem români si trebuie sa fim uniti în fata dusmanului. si altora. Desi suntem ca apartenenta politica diferita. familia mea. cu albul zapezii scânteind în soare. Vânati din toate partile. noi aici am realizat în ciuda pacatului. Contrastul acela izbitor al colinelor de deal învesmântate în mantie alba ne trezea la realitate. Baierele inimii lui se dezleaga si zice: . liberali. Nu facem diferenta între noi. dar ca unele framântari ale mele ca om. Stând asa. Fiul meu. noi ne-am adus aminte de Dumnezeu.

dar pacatul dezbinarii l-am mostenit în mod sigur. Poporul român s-a nascut crestin. Nu stim ce am mostenit noi de la daci. ma înfior. Spiru a luat legatura cu Ianas Fenes de la Armenis. Stiam ca ne hârjonim cu moartea.Îmi este draga tara noastra. Dumnezeu sa fie cu el si dezmembrarile politice. ar vrea sa cunoasca prin ce am trecut. De asemeni si de Samoila Martinescu din jurul Mehadiei. lipseste cu desavârsire. De atunci nu ne-am mai vazut. Tin sa mentionez un lucru . neamul nostru românesc si as dori ca odata sa fie liber. Asa se face ca eu am fost scos din lotul lui Spiru. aproape o ora. avem obligatia morala fata de copiii si nepotii nostri sa le lasam mostenire credinta dreapta a stramosilor nostri si raspunderea fata de strabunicii nostri. curierul meu. Cei care vin dupa noi sa stie ce-am facut si ce-am gândit si noi. al românilor. sunt datorita lui Spiru Blanaru. mi-am auzit . ne privim în ochi. Dupa caderea mea din 25 ianuarie 1949.ca eu daca mai sunt în viata. de la oameni apropiati si altii necunoscuti. . El mi-a salvat viata. mare si unit. Acestea au fost gândurile lui Spiru Blanaru. condus de Spiru Blanaru. În tot timpul anchetelor a avut mult echilibru si judecata în gândire. unindu-ne în gânduri si nadejdi. Amândoi si-au iubit neamul si legea crestina. însa. în memoria martirilor nostri. de Nicoara Ion. încredintându-mi pentru viitor cele spuse de el. în toiul beznelor adânci. Dupa aceasta încredintare de gânduri si vreri a urmat un moment de liniste. jertfindu-se pentru ele. de traire interioara pentru amândoi.fel. oprindu-ma din scris. fratele meu. sa dipara. A mai fost sprijinit si de oamenii din Mehadica. alaturi de multi oameni din comuna. prin Petru Guran. Ca treziti dintr-un vis. despartindu-ne. am stat de vorba cu Petru Domasneanu. Dupa ce am scris tot ce am stiut si mi-am adus aminte despre grupul de rezistenta armata din Banat. El n-a avut pretentia unui mesaj catre toti românii. catre tara. În mare. si este de ajuns pentru mine. învatatorul de la Canicea. ne-am îmbratisat si sarutat. împreuna cu o multime de români din sudul Banatului. Apelul la unitate nationala este un deziderat al nostru. aceleasi lucruri si doruri mi le-a spus si comandorul. În urma declaratiilor lui Tudor Ruset. Acum când scriu cele petrecute la ridicarea Crucii de la Padurea Verde din 16 iulie 1992. continuând lupta de rezistenta. de partid. de Veltanescu din Corni. El a declarat ca nici nu ma cunoaste. seful rezistentei din comuna. reflectând. Fa acest lucru. Unitatea. împartasite mie. Dupa ce ne-am despartit de Spiru. eu trebuia sa fac parte din lotul de judecata al lui Spiru. crescuti în legea crestina. Nu am recunoscut nimic din cele declarate de Ruset.

Deci. cât va dainui acest popor românesc. aceea de a crede în El si a-L apara. Ponegrindu-ne pe noi. Dumnezeu l-a harazit luptator.acuza ca eu l-am creat pe Spiru erou si luptator pâna la jertfa suprema asupra comunismului. Eu am avut fericirea sa fiu alaturi de el. fratilor! Nu eu l-am creat pe Spiru Blanaru erou! Prin nasterea lui. cu atât mai mult îl aureolati. nu eu l-am creat pe Spiru Blanaru erou si martir. Lupta dusa de voi împotriva rezistentei armate din Banat si din tara. Cândva. punându-i arma în mâna si dragostea de neam în suflet. pe meleagurile Banatului. Prin lupta dusa împotriva lui Satan. ca sa fie pilda vie nepotilor si stranepotilor în apararea lui Hristos si a neamului nostru românesc. cu cât atacati si cautati sa-l defaimati pe Spiru Blanaru. Timpul este cel mai bun judecator. Istoria va consemna aceste lucruri când apele se vor limpezi. Sa nu uitati: Spiru Blanaru este simbolul rezistentei armate din Banat. Nu. la Padurea Verde. Aparându-L pe El. pentru ca a dat cei mai multi luptatori si morti în rezistenta armata din 1949. azi constituie un paradox. Dumnezeu a harazit neamul românesc sa se nasca crestin. Comuna Teregova. va prabusiti voi în haurile urii si ale minciunii. Crezul lui a fost si va fi crezul neamului românesc pâna la sfârsitul veacului. Ati aruncat o tara întreaga în criza morala si politica. de copiii lor si de nepotii lor. indiferent de etnie si crez politic. pe locul unde au fost executati. Domnilor nostalgici ai rosiilor de la rasarit. m-a creat pe mine scriitor al faptelor de arme si dragoste de tara a românilor banateni. prin lupta si jertfa lui. Va fi ca un far luminos în negura vremii. ne aparam fiinta neamului nostru. împotriva comunismului. el ramâne în istorie simbolul luptei pentru credinta si neam. prin jertfa lui. cu arma în mâna si sa-i cunosc crezul si taria sufleteasca. se va înalta o Catedrala. ei îl contesta pe Spiru Blanaru ca sef al lor. Spiru Blanaru va ramâne pentru vesnicie comandantul rezistentei armate din muntii Banatului din anii 1948-1949. este pentru totdeauna banatean. Pacat ca cei morti nu mai pot auzi cele vorbite de fratii lor. Prin aceasta i-a încredintat si o misiune. ca s-ar rusina. Desi Spiru a fost moldovean. ci el. este cel mai puternic argument ca ea a existat si neamul românesc a luptat pentru salvarea lui. . Manevrati fiind de comunisti. care ar trebui sa fie considerata comuna erou.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful