DOMENIUL SI SFERA DE CUPRINDERE A CONTROLULUI DE GESTIUNE

Disciplina: Control de Gestiune Facultatea, specializarea, anul, grupa: Facultatea de Stiinte Economice, CIG, III, 5153 Studenti: Croitoru Elena Dragulin Gabriel Zanfir Andreea-Mihaela

Universitatea Petrol-Gaze Ploiesti An Universitar: 2012/2013

1. FUNDAMENTE TEORETICE PRIVIND CONTROLUL DE GESTIUNE

2. CAMPUL DE ACTIUNE AL CONTROLULUI DE GESTIUNE

3. RAPORTUL CONTROLULUI DE GESTIUNE CU ALTE DISCIPLINE

1. Fundamente teoretice privind controlul de gestiune

In literatura de specialitate, controlul de gestiune (management control, engl.; contrle de gestion, fr.) este definit ca procesul prin care managerii se asigura ca resursele sunt obtinute si utilizate cu eficienta, eficacitate si pertinenta pentru realizarea obiectivelor organizatiei. Din aceasta definitie rezulta ca un sistem de control de gestiune inglobeaza atat un proces cat si o structura. Procesul consta din ansamblul de actiuni intreprinse, iar structura priveste adaptarile organizationale si constructiile de informare care faciliteaza procesul. De-a lungul timpului s-au conturat o multitudine de definitii ale controlului de gestiune, cele mai importante dintre acestea fiind: Controlul de gestiune este procesul aplicat de o entitate economica pentru a asigura o mobilizare eficace si permanenta a energiilor si resurselor in vederea atingerii obiectivului vizat de aceasta entitate spune Khermankhlem A. in lucrarea Dinamica controlului de gestiune, editata la Paris in 1970. Controlul de gestiune este procesul prin care managerii influenteaza alti membrii ai organizatiei pentru aplicarea strategiilor defineste Anthony R.M. in lucrarea intitulata Functia de control de gestiune, editata la Boston in 1988. De aceasta data autorul nu se refera la obiectivele organizatiei, ci numai la strategiile acesteia. El considera controlul de gestiune un levier esential pentru aplicarea strategiilor intreprinderilor, rolul determinant avandu-l managerii, care trebuie sa influenteze alti membrii ai organizatiei care sa sustina aceste strategii.

Control de gestiune, Ion Ionascu, Andrei Tiberiu Filip, Stere Mihai, editia a 2-a rev., ed. Economica, Bucuresti, 2006, pag. 14 Control de gestiune, Ion Cucui, Vasile Horga, Mariana Radu, ed. Niculescu SRL, Bucuresti, 2003, pag. 7 Idem

Convenim sa numim Controlul de gestiune, dispozitive si procedee care garanteaza coerenta intre strategie si actiunile concrete si cotidiene. Definitia apartine lui Bouquin H., data in 1944 in lucrarea Fundamentele controlului de gestiune, revista Presa Universitara Franceza - Ce stiu eu ?, nr. 2892, Paris. Din definitie se desprinde ideea ca managerii trebuie sa fie mereu prezenti in definirea strategiei intreprinderii, ei avand insa nevoie de dispozitive si procedee pentru realizarea actiunilor concrete si cotidiene, controlul de gestiune reprezentand, evident, un instrument de reglare a componentelor intreprinderilor. Daca la inceput, controlul era indreptat exclusiv spre partea de contabilitate, cu precadere prin activitatile tehnice utilizate in atingerea obiectivelor, cu timpul, acesta a devenit o activitate de gestiune, cu rol functional, prin intermediul careia sunt motivate decizii. Recent, controlul a devenit o componenta a unui process complex de gestiune in care decidentii au acces in mod direct si foarte rapid la informatiile necesare. Astfel, controlul de gestiune capata proportiile unui sistem de pilotaj al intreprinderii, ce intervine la toate nivelurile ierarhice. Pilotajul intreprinderilor moderne, antrenate in scopul atingerii obiectivelor stabilite, utilizeaza controlul de gestiune ca un efect de reactie la ceea ce tocmai mediul economico-social concurential ofera: informatii intarziate, intermitente, incomplete sau imperfect etc. Avand in vedere toate aceste lucruri, dar si faptul ca in cadrul organizatiilor problemele complexe sunt inerente, controlul de gestiune devine din ce in ce mai indispensabil procesului de gestiune al intreprinderii. Construierea si functionarea unui sistem de control de gestiune se bazeaza pe trei paramentrii: obiective, mijloace si rezultate.

Control de gestiune, Ion Cucui, Vasile Horga, Mariana Radu, ed. Niculescu SRL, Bucuresti, 2003, pag. 8 Control de gestiune, Ion Cucui, Vasile Horga, Mariana Radu, ed. Niculescu SRL, Bucuresti, 2003, pag. 6

Reprezentarea procesului de control de gestiune este reprezentat in figura urmatoare:

Obiective

Pertinenta

Eficacitate

Mijloace

Eficienta

Rezultate

Fig. 1. Reprezentarea procesului de control de gestiune

Determinarea obiectivelor reprezinta punctul de plecare al fiecarui proces de control de gestiune. Obiectivele urmarite trebuie sa fie in concordanta cu scopurile organizatiei (acestea din urma au un caracter global). Conceptul de pertinenta presupune ca obiectivele, atat din punct de vedere calitativ, cat si din punct de vedere volumic, sa fie fixate in raport cu mijloacele existente sau mobilizate intr-un termen scurt. Eficacitatea reprezinta capacitatea organizatiei de a-si atinge obiectivele propuse, in conditiile realizarii acestora cu minimum de consum. Mijloacele includ totalitatea posibilitatilor organizatiei, adica mijloacele materiale, tehnice, financiare si umane. Prin eficienta se intelege modul de utilizare al resurselor, fiind exprimata prin raportul dintre efect si efort, care trebuie sa fie cat mai mare sau prin raportul invers, respectiv, efort pe efect, care trebuie sa fie minim. Rezultatele sintetizeaza masura consecintelor activitatilor care au fost desfasurate in vederea atingerii obiectivelor, in contextual mijloacelor alocate.
Sursa: Controlul de gestiune pe baza de bilant , Robu Doina Maria - suport de curs - http://www.bibliotecadigitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=controlul%20de%20gestiune%20pe%20baza%20de%20bilant

2. Campul de actiune al controlului de gestiune

Dupa campul de actiune al controlului (in functie de nivelurile de decizie si de actiune care intervin intr-o entitate economica) se intalnesc trei forme de control: Controlul strategic abordeaza procesele si mijloacele care permit managerilor fixarea si ajustarea optiunilor strategice si vizeaza deciziile si actiunile acestora, cu efecte pe termen lung, intre momentul luarii deciziei si aparitia consecintelor ei, fiind un control orientat catre mediul extern al intreprinderii; Controlul de gestiune se axeaza pe tehnici de planificare pe termen scurt (anuale), pe un sistem de culegere si prelucrare a informatiilor si pe o forma de apreciere a performantelor. Acesta permite conducerii intreprinderii sa se asigure daca deciziile de manipulare/de pilotaj luate in diferite entitati ale intreprinderii sunt legate intre ele si ca, pe termen scurt acestea pot contribui la indeplinirea obiectivelor strategice; Controlul operational remarca faptul ca operatiile elementare se desfasoara conform unor reguli prestabilite si se refera la activitatile de productie, activitatile administrative, fiind un control orientat catre interiorul firmei. Acesta vizeaza deciziile operationale ale caror consecinte apar la un interval foarte scurt (1-6 luni).

Fig. 2. Cele trei forme ale controlului organizational

Controlul de gestiune asigura coerenta intre strategie si gestiunea curenta a unei intreprinderi si este destinat facilitarii pilotajului intreprinderii de catre manageri in deciziile lor operationale si pe termen scurt, in vederea realizarii obiectivelor strategice ale firmei.
Sursa: Control de gestiune, Ion Ionascu, Andrei Tiberiu Filip, Stere Mihai, editia a 2-a rev., ed. Economica, Bucuresti, 2006, pag. 13

Campul de actiune al controlului de gestiune este amplu, operand la nivelul intregii intreprinderii, pe doua axe principale de actiune si de responsabilitate: O axa studiaza utilizarea controlului de gestiune de catre managerii operationali (decidenti care introduc ideile si actiunile lor in sistemul controlului de gestiune si aleg planuri de actiuni pentru atingerea obiectivelor si performantelor organizatiei); Un alt nivel este ocupat de managerii din directia generala a firmei care au rolul de a aduna, rezuma si prezinta informatii utile managerilor operationali pentru exercitarea controlului de gestiune. Abordarea controlului de gestiune difera in functie de contextul si particularitatile activitatii fiecarei organizatii sau sistem de control. Controlul de gestiune supravegheaza in mare masura definirea obiectivelor intreprinderii, fiind veriga importanta a managementului acesteia. Stilurile de management (birocratic, participativ, cultural) sunt hotaratoare asupra modului de organizare a intreprinderii. Fiecare intreprindere isi alege stilul de management in functie de factorii care denota caracteristicile activitatii acesteia. Stilul cultural cunoaste o dezvoltare considerabila in prezent si se bazeaza pe un control de gestiune clasic si performant. Deoarece in marile organizatii, responsabilii nu se afla in orice moment in structurile acestora, apar centrele de responsabilitate (structuri conduse de un responsabil care a primit din partea directiei generale o delegatie de autoritate in vederea folosirii unui plan de actiune pentru a obtine rezultat). Modelul clasic de control de gestiune structureaza centrele de responsabilitate in: partiale (costuri, venituri) si globale. Rolul controlului de gestiune ca mijloc de dezvaluire si aplicare a strategiei intreprinderii este conturat de gestiunea bugetara. Planurile strategice reprezinta un bun demers in scopul atingerii obiectivelor intreprinderii in perspectiva. Acest proces incepe cu diagnosticul precedent al intreprinderii, unde sunt evaluate activitatile intreprinderii,identificandu-se atat oportunitatile cat si punctele tari si slabe ale intreprinderii. Dupa evaluarea oportunitatilor se procedeaza la alegerea unei strategii, masurand-se efectele financiare ale acesteia.

Planul operational reprezinta previziunea pe termen scurt si in detaliu a diferitelor activitati de productie, lucrari sau servicii. Planificarea operationala se refera la aspectele tactice ale activitatilor inscrise in planul strategic si defineste actiunile ce trebuie realizate in fiecare an in parte. Planul operational este valid daca are in anexa un plan de finantare echilibrat( unde sunt inscrise si cuantificate activitatile planului operational) si un calcul al rentabilitatii conform cu obiectivele intreprinderii. Activitatile de realizat din planul strategic sunt transformate in unitati monetare prin intermediul bugetelor (functionale si financiare). Informatiile de gestiune care pot fi concentrate sub forma unor indicatori sunt indispensabile managerilor intreprinderilor. Contabilitatea financiara si contabilitatea de gestiune furnizeaza controlului de gestiune principalele surse de informatii sub forma indicatorilor. Pentru atingerea obiectivelor organizatiei, controlul de gestiune trebuie sa functioneze ca un sistem care sa contina elemente de natura strategica, umana, organizationala si contabila. Pentru ca actiunile echipei manageriale intr-o entitate sa fie eficace, orice sistem de control de gestiune trebuie sa fie in echilibru.

3. Raportul controlului de gestiune cu alte discipline de gestiune

Considerat ca o disciplina de sinteza, controlul de gestiune integreaza aportul multor altor discipline de gestiune, contabilitatea financiara si contabilitatea de gestiune, marketingul, gestiunea produtiei, strategia inteprinderii. Armonizarea celor doua sisteme de informatii a contabilitatii financiare si contabilitatii de gestiune spre un sistem unic de operare integrat cu aportul unui sistem informatic, vine in sprijinului controlului de gestiune. IASC, FASB, SEC fac incontinuu eforturi incepand din anii 1980 pentru mondializarea regulilor contabile in scopul organizarii indicatorilor de performanta ai inteprinderilor, controlul de gestiune fiind dependent de aceste tendinte de armonizare international, fara a supune normalizarii tehnicile de control de gestiune proprii inteprinderilor. Aparuta la sfarsitul secolului al XVIII-lea ca urmare a dezvoltarii industriilor si concurentei, contabilitatea de gestiune are rolul de a modela procesul de formare a valorii in interiorul inteprinderii, Informatiile furnizate de contabilitatea de gestiune sunt destinate managementului inteprinderii in scopul asistari luari decizilor avand un caracter confidential de aceea o alta denumire a contabilitati de gestiune este contabilitate manageriala. H. Simon spune ca este preferabil ca un responsabil sa caute un rezultat satisfacator si nu unul optimal datorita faptului ca el este limitat si contrat de mediul inconjurator. Controlul de gestiune utilizeaza informatii din contabilitatea financiara, dar, la randul sau, furnizeaza elemente pentru evaluarile si inregistrarile din contabilitatea financiara, cum este in cazul informatiilor privind stocurile fizice si valorice sau al datelor privind costurilor.
Control de gestiune, Ion Cucui, Vasile Horga, Mariana Radu, ed. Niculescu SRL, Bucuresti, 2003, pag. 22 Control de gestiune, Ion Ionascu, Andrei Tiberiu Filip, Stere Mihai, editia a 2-a rev., ed. Economica, Bucuresti, 2006, pag. 19

Controlul de gestiune e realizat in inteprinderile mici si mijlocii in cadrul serviciului de contabilitate sau directiei financiare, prin urmare in unele cazuri la aceste inteprinderi contabilitatea financiara indeplinesti si functii legata de contabilitatea si controlul de gestiune. In ceea ce priveste resursele umane, contabilitatea de gestiune execita o inflenta asupra oamenilor prin modelului orgazational al inteprinderii, care se realizeaza prin evaluarea utilizarii resurselor umane, prin indicatori de performanta cum sunt ratele de productivitate. Controlul de gestiune, cu ajutorul conceptelor si instrumentelor proprii ajuta gestiunea financiara la intocmirea cat mai exacta a previziunilor financiare ale inteprinderii. Inteprinderile trebuie sa isi organizeze distributia respectand principiile de marketing, stabilirea previziunilor de vanzari si a bugetelor comerciale, proceduri separate artificial, sunt adesea elaborate de serviciile de studii comerciale in colaborare cu controlul de gestiune. Pentru stabilirea programelor de productie si definirea variabilelor de actiune , pentru determinarea bugetelor necesare realizarii obiectivelor se utilizeaza serviciile tehnice de productie, dar si controlul de gestiune.

Control de gestiune, Ion Cucui, Vasile Horga, Mariana Radu, ed. Niculescu SRL, Bucuresti, 2003, pag. 23

Bibliografie
Ion Cucui, Vasile Horga, Mariana Radu, Control de gestiune, ed. Niculescu SRL, Bucuresti, 2003 Ion Ionascu, Andrei Tiberiu Filip, Stere Mihai, Control de gestiune, editia a 2-a rev., ed. Economica, Bucuresti, 2006 Robu Doina Maria, Controlul de gestiune pe baza de bilant - suport de curs - http://www.bibliotecadigitala.ase.ro/ Internet