Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Din punctul meu de vedere, medicul a facut tot ce i-a stat in putinta pentru a pastra confidentialitatea intre pacient si medic si a incercat totusi sa anunte parintii fetei de starea acesteia. Medicul a luat o decizie cat se poate de buna in aceasta situatie , fata avand dreptul la confidentialitate si dreptul de a fi mama daca obstreticianul nu indica o alta problema la sarcina. Mama fetei ar fi trebuit sa mearga impreuna cu ea la consilier si abia dupa aceea sa ia o decizie impreuna, tinand cont de doleantele fiecareia , atfel fiind toata lumea multumita.
2. Pentru orice relatie doctor- pacient, confidentialitatea este fundamentala. Toti adolescentii au nevoie sa poata discuta deschis, cinstit si confidential despre orice subiect cu medicul, iar medicul trebuie sa dea asigurari asupra naturii confidentiale a informatiei inainte de a discuta probleme legate de viata sexuala, utilizarea de substante toxice sau interzise prin lege, cum ar fi drogurile, tigarile, alcoolul, etc.
Poate fi de ajutor reconfirmarea naturii confidentiale a discutiilor in cazul comportamentelor sau afectiunilor ce ameninta viata, cum ar fi comportamentul suicidal sau tratamentul bolilor cronice. Medicul are, in general, dreptul de a interveni asupra situatiei, asta incluzand implicarea unui parinte, tutore sau adult care intretine adolescentul , in asistarea tratamentului. Prin urmare, cred ca medicul a procedat corect, acesta nefiid un caz in care viata pacientei era pusa in pericol , el stabilind o intrevedere si cu mama ei, o consiliere psihologica si o consultatie obstreticala, acestea fiind oricum importante in luarea deciziei urmatoare, chiar daca era vorba de avort sau de pastrarea sarcinii.