O NTMPLARE NEOBINUIT

Ma pregatisem sa urc pe unul dintre cele mai inalte varfuri ale muntilor Alpi, imi cumparasem un jeep de 130 cai putere. Pana in varf era destul de greu de ajuns, pentru ca drumurile forestiere erau dificile. In echipa de explorare se mai gasea si un locotenent din fortele aeriene britanice. Am intalnit si un animal maltratat, pe care l-am luat pentru a-l ingriji mai bine.Pentru ca unul dintre membrii echipei simtea lipsa aerului, am chemat un elicopter pentru a-l duce la spital. Chiar eu mi-am dat jos ochelarii de soare si am vazut ca prin ceata timp de doua zile si doua nopti. Am incercat din rasputeri sa rezist, stiam ca pentru a ajunge la Monte Blanc trebuie sa ma adun si sa imi revin. Din fericire, cainele pe care l-am luat sa il ingrijesc a inceput sa isi revina:acum se joaca,mananca, este un caine uimitor, un Saint-Bernard remarcabil. A venit si elicopterul care l-a luat pe Jack, omul care se simtea rau. Medicii au vazut ca nici eu nu sunt in regula si au insistat sa vin cu ei caci ma expun prea mult pericolului. Eu am refuzat desigur, nu aveam de gand sa dau cu piciorul la toata espeditia, asa ca am ramas alaturi de credinciosul caine si un membru al echipei. Inainte sa se intunece am hotarat sa mai urcam o suta de metri, ceea ce am si facut. O data ajunsi,se facuse ora 17:00, dar inca nu se intunecase. Camaradul meu se apucase sa faca ceva de mancare, iar eu, impreuna cu noul meu prieten, am plecat sa ne uitam prin imprejurimi. Intre timp, se lasase un frig necrutator si am vrut sa ne intoarcem la cort;dar cand m-am intors, am alunecat pe o piatra si mi-am pierdut cunostinta.Dar imi amintesc perfect acei ochi stralucitori ce ma pandeau:era un lup.Nu stiu ce s-a intamplat mai departe, dar cand m-am trezit eram in elicopter.Langa mine erau doua asistente foarte fericita ca mi-am revenit.Simteam ca nu pot sa fac nimic, nici sa respir, nici sa vorbesc, eram foarte speriat.Dar am reusit sa intreb: -Ce s-a intamplat?am spus eu deabia fiind auzit. -Ai alunecat si te-ai lovit la cap; imi raspunse o asistenta. -Imi amintesc un lup, chiar eu l-am vazut! -Ooo da!Lupul nu a apucat sa te atinga, ai fost salvat de acel caine, e un erou! Auzind toate astea am ramas cu inima inclestata,m-am uitat in jur si l-am vazut, dormea pe un pat special pentru el, dar era ranit.Am intrebat daca rana lui e grava, iar asistentele mi-au spus ca isi va reveni.Atunci mi-am dat seama ca nu eu i-am salvat lui viata,ci el mi-a salvat-o mie.L-am numit Barry de la celebrul caine Saint-Bernard care a salvat 40 de vieti omenesti in urma cu doua sute de ani.