Lumi fantastice

Fantasticul este o categorie estetica data destul de recenta. In literatura culta abia scriitorii romantici sunt aceia care cultiva cu consecventa, la modul pragmatic, lumile, personajele si intamplarile fantastice. Cultul pentru fantastic tine in acest caz de un program estetic de factura anticlasicista, orientata spre toate formele de libertate a spiritului si spre eliberarea imaginatiei creatoare de limitele ei rationale si logice. Pe de alta parte fantasticul este o categorie estetica deosebit de elastica si toleranta. Intr-un sens foarte general, tin de spatiul fantasticului si miraculosul, fabulosul, feericul, supranaturalul, neobisnuitul etc. astazi inca, specialistii in estetica si teoreticienii literari nu obosesc sa incerce izolarea fantasticului intr-o definitie cat mai putin relativa. Descoperim modele explicative ale creatiilor cu caracter fantastic in studiile lui Tzvetan Todorov, Roger Callois, Marcel Brion, Rene de Solier, Nicolae Manolescu si multi altii. Tema lumilor fantastice este insa o tema cu o adanca si bogata traditie. Ea apare in mituri, basme, povesti, legende, balade, epopei, poeme eroice, povestiri, nuvele. Romanul insusi, care este o creatie a lumii moderne, face din spatiul lumilor fantastice un spatiu frecventat cu asiduitate. Dar fantasticul este prezent si in poezie, teatru, film, artele vizuale. El este rezultatul unei rafinari a anticei distinctii dintre mimesis si phantasia, el este un produs al fanteziei care, la randul ei, exprima nevoia omului de a se desprinde de conditionarile lumii exterioare, pentru a se concentra asupra fantasmelor, viziunilor, obsesiilor de natura interioara. 59244din19yvx5e In acest sens, este fantastic tot ceea ce nu are legatura directa cu realitatea, ci cu visul, halucinatia, reveria, iluzia, utopia, misterul, straniul. Fantasticul sfideaza cauzalitatea, cronologia, contingentele vietii, judecata rationala si pretentiile stiintelor. El se invecineaza cu magia, sacrul si miticul. Repudiaza verosimilul si verdictul, cultiva ruptura planurilor existentei, tolereaza ceea ce este inexplicabil si refuza explicatia. Lumea fantastica este o lume cu propria ei organizare, cu propriile ei conditii de existenta, cu propria ei logica. Odata acceptat, fantasticul poate deveni un spatiu al unui alt tip de normalitate. El este antilogic, nu si alogic, pentru ca alogicul apartine deja absurdului. Ar fi totusi prea mult sa situam fantasticul in pur imaginar. Situatia fantastica se naste in real, ea reprezinta un mod de a contrazice real. Presupune irealitatea unor intamplari, dar ofera si destule argumente pentru a le lua in serios cu toata convingerea. Asa cum sustine Tzvetan Todorov (Introducere in literatura fantastica), in literatura cheia fantasticului este ezitarea cititorului in fata unor optiuni explicative la fel de indreptatite. Acest adevar se vede cel mai bine in cateva din textele prezentate in aceasta sectiune. Operele studiate care au ca tema principala fantasticul apartin atat literaturii universale, cat si celei romanesti si sunt urmatoarele: Magicianul de John Fowles, Povestea fara sfarsit de Michael Ende, Tiganiada de Ion Budai-Deleanu, Vasiliscul si

Cat despre izvoarele de inspiratie. mai mult decat revizuita. Imparatul doreste sa-si protejeze fiul si. ce simbolizeaza destinul. Bevis de Richard Jeferies. Printul se reintoarce la omul imbracat in costum de seara care ii spune ca si in imparatia tatalui sau exista insule. superioara lumii reale. si de la adolescent la matur. si in Dumnezeu. iar plimbarea intre cele doua lumi sugereaza indecizia. si cea fictionala. In final fiul imparatului reuneste cele doua lumi: cea reala. in printese. frica in fata mortii. aflat sub autoritate straina. Sarpele Aliodor de Vasile Voiculescu. Intrebarile puse de print ambilor barbati simbolizeaza curiozitatea. dar nu intaiul publicat. semnificand idealul estetic. Devenind matur printul renunta la aceasta idee.aspida. imparatul isi arata adevarata sa fata lucru ce il determina pe fiul sau sa isi doreasca moartea. sugerand idealul religios. superioara lumii reale care este mult mai goala. il controleaza tinandu-l sub puterea si autoritatea paterna. Printul nu crede in insule. printese si Dumnezeu. care crede in spusele tatalui sai a carui autoritate este puternica. mai putin in trei: insule. chiar editiei din 1966 ii va urma. a spatiului protector. la adolescent. Magicianul a fost cel dintai roman elaborat de John Fowles. dependenta de o autoritate. stiintific. dominat de constiinta de sine. o alta. in care el locuieste. Marile sperante de Charles Dickens si o carte de copilarie. si cea fantastica. iar in lumea fantastica descopera o gandire creatoare. iv244d9519yvvx In fragmentul studiat este vorba despre un imparat si fiul acestuia care crede in toate lucrurile. de aceea. este punctul culminant al fragmentului. insusi Fowles este cel care le divulga. pe care autorul le rezuma la trei fundamentale: Cararea pierduta de Alain-Fournier. A avut o gestatie indelungata. simbol al idealului material. in care el traieste. El confrunta doua surse: tatal ii prezinta un adevar partial. si a cunoscut nenumarate transformari. printese si Dumnezeu. De aceea. Mai importante decat datele biografice sunt modelele livresti. . Pragul reprezinta momentul plecarii din imparatie si semnifica parasirea conditiei initiale. ce are loc in final. Revenind acasa. Intalnirea cu moartea. moment in care printul se confrunta cu limita si devine matur. Primul drum in afara imparatiei tatalui sau semnifica revolta. relativ. Pericolul datorita caruia tatal printului amana revelarea acestei lumi este pierderea in fantastic. de altfel. Propozitia „Printul se infiora” sugereaza spaima. el pleaca in tara vecina si descopera toate aceste trei obiecte. Intorcandu-se in imparatia tatalui sau afla ca a fost pacalit. evoluand de la copil. in 1977. Douasprezece mii de capete de vite de Mircea Eliade. Printul parcurge traseul initiatic. El este dependent de gandirea si afirmatiile altcuiva si traieste intr-o lume creata de tatal sau. In acest fragment printul parcurge un traseu initiatic intre lumea reala. cu intreruperi.

Salvatorul Fantaziei nu poate fi decat o fiinta omeneasca. pentru ca trans formarea launtrica a personajului se produce in urma citirii unei carti. o carte a formarii unei personalitati. fiindca atunci cand o deschid gasesc acolo o intreaga poveste. cartea capata treptat aspectul unei povesti. Capitolul introductiv constituie deci rama povestirii. Dar acest lucru nu poate fi facut oricum. gnomi) in care au loc aventuri extraordinare ale unor personaje extraordinare. Cartea lui Michael Ende nu este insa doar romanul formarii lui Bastian. tara populata de tot felul de personaje mitologice (spiridusi. aparent un personaj integrat in realitatea cotidiana. acest capitol este tiparit cu litere italice. cartea lui Michael Ende este o poveste ciudata. Astfel. personajul de roman. Apar personaje pe care eu nu le cunosc. In carte se gasesc toate acestea dinainte. Bastian va afla raspunsurile la intrebarile sale. de fapt. dar nu un Bildungsroman in sens clasic. Batian. ce nu poate fi integrata intr-o anumita specie literara. ci unul livresc. asta-i limpede. Aceasta este dilema lui Bastian Balthasar Bux. Spre deosebire de povestea in sine. As vrea sa stiu in ce fel?”. este cel care trebuie sa-i dea un alt nume Craiesei Copile. Povestea fara sfarsit in sine. dar totusi ceva tot trebuie sa se petreaca. Baiatul se ascunde in podul scolii si deschide paginile Povestii fara sfarsit.. Aproape fara sa-si dea seama. „de cand e cunoscut pamantul”. care devine cititorul Povestii fara sfarsit. balauri. copilul bantuit de imagini si fantasme. Cartea poarta titlul Povestea fara sfarsit. oamenii „sunt frati de sange cu cuvantul” si „doar aceasta lume are puterea . „a carui pasiune erau cartile”. luand cu el cartea care-l impresionase atat de mult. personajul care in capitolul introductiv patrunde intr-un anticariat intr-o dimineata de noiembrie rece si cenusie. Bastian paraseste anticariatul. Bastian devine eroul acestei povesti. ce se desfasoara pe mai multe planuri ale fictiunii.. ca romanul lui Bastian. eroul insusi devenind cu totul altul. Si nu numai atat. Intreaga poveste este o sinteza alegorica. Constatam.) toate acestea se gasesc intr-un anumit fel in carte. Planul de suprafata cuprinde aventura fantastica exterioara. contine povestea care da titlul cartii lui Ende: Povestea fara sfarsit. Publicata pentru prima data in 1979 la Stuttgart. Acelasi tip de caractere va fi folosit ori de cate ori Povestea fara sfarsit este intrerupta pentru ca cititorul sa poata afla care sunt reactiile lui Bastian. reprezentantul umanitatii. la sfarsitul romanului. Paradoxul acestei carti consta insa infaptul ca Bastian. Bastian este „un baietel de vreo zece sau unsprezece ani” care patrunde intamplator intr-un anticariat unde este fascinat de aspectul unei carti pe care o citea anticarul Koreander. iar Bastian are impresia „ca din ea porneste un fel de forta magnetica care-l atrage irezistibil”. intrebandu-se „ce se petrece de fapt intr-o carte cat timp sta inchisa. cititorul va constata ca intreaga viata a lui Bastian s-a schimbat.O alta opera ce are ca tema principala fantasticul este Povestea fara sfarsit. pentru ca. Probabil ca nu exista decat literele tiparite pe hartie. Cititorul intra in contact cu lumea mirifica a Fanteziei. Pe parcursul lecturarii cartii. devine el insusi personaj extraordinar al Povestii fara sfarsit. asa cum sta scris in paginile cartii. singurul care poate salva Fantezia de pieire. fel de fel de aventuri si ispravi si lupte. Cartea lui Ende este deci un Bildungsroman. stapana tiniturilor Fantaziei. Trebuie s-o citesti ca sa le traiesti pe toate. (. Desi capitolul introductiv ne plaseaza in atmosfera unui roman.

putem constata ca romanul lui Ende nu poate fi incadrat doar in sfera artei fantastice sau in cea a literaturii pentru copii. Astfel. Textul propriu-zis este precedat de un prolog si o „Epistolie inchinatoare” catre un personaj imaginar. in domeniul filosofiei. Budai-Deleanu ramane in istoria literaturii noastre drept creatorul epopeii eroi-comice Tiganiada. in finalul cartii. pentru ca existenta povestii depinde de éxistenta sa. care l-au inspirat pe Michael Ende. Bastian afla de la anticarul Koreander ca „exista o multime de usi spre Fantazia. o satira cu accente pamfletare ce are ca obiect toate tarele societatii si ale omului in genere. Multi nu-si dau seama. cat si asupra lumii fictive. in ultima varianta terminata in 1812. Depinde de cine ia in mana aceasta carte”. tintele satirice ne amintesc de Swift. Dimitrie Bolintineanu). realizate insa doar partial. o parodia a miturilor crestine. Una dintre cele mai interesante intuitii ale lui Michael Ende este insa aceea a unui nou tip de relatie cu cititorul. acesta devenind subiect activ al actului nararii. al dreptului. Bastian gaseste raspunsul la intrebarea care il framanta inainte de a deschide paginile Povestii fara sfarsit. pe care o ilustreaza in cartea sa.de-a da nume”. este cel care inglobeaza o serie de sensuri ascunse ale povestii create de Michael Ende. se impune un alt tip de relatie scriitor/cititor. Daca in romanul traditional povestirea era relatata de narator. Personalitate polivalenta. Mitru Perea. continutul unei carti fiind la mare masura influientat de asteptarile cititorului. Tiganiada sau Tabara tiganilor (Poemation eroi-comico-satiric). vestit cantaret. Acest lucru se intampla si in romanul lui Michael Ende. cu proiecte grandioase. care nu parea sa realizeze faptul ca dincolo de povestea spusa de el exista cititorul care are o perceptie subiectiva atat asupra realitatii. Celalalt plan al fictiunii. Imaginatia romantica se impleteste cu tehnica moderna a romanului. Tiganiada este o opera complexa. Astfel. al literaturii. Intors la anticariatul din care furase cartea. Ion Heliade Radulescu. A da un nume nou inseamna deci a crea. adica a cititorului. .In textul scriitorului german pot fi depistate o serie de aluzii culturale la opere si autori. Ion Budai-Deleanu este cea mai importanta personalitate afirmata in cadrul Scolii ardelene in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea. singura opera de acest fel terminata. autorul il transforma pe cititor in interlocutorul sau. a imagina. situatiile comice exagerate ne duc cu gandul la Rabelais. Bastian ajunge la concluzia ca „Povestea fara sfarsit este diferita pentru fiecare”. Astfel. o alegorie a sistemului politic din Transilvania acelor timpuri. planul de adancime. si mai ales in cea postmoderna. Fiind constient ca lumea conceputa de el nu este acelasi lucru cu lumea reala. in literatura moderna. ci intr-un fel chiar creatorul ei. este opera care il reprezinta cel mai complet ca spirit si ca temperament. iar Ende sugereaza faptul ca doar fiintele omenesti sunt capabile de acest lucru. desi proiecte similare au avut si alti scriitori (Costache Negruzzi. Exista mai multe carti fermecate. al istoriei. la o privire mai atenta. Bastian-cititorul devine nu numai personaj al cartii pe care o citeste. iar reveriile romantice de Novalis.

Cel intalept va intalege”. nu se integreaza in ea. Casti. de protectori si prieteni literati. nici imprumutata de la vreo alta limba. Fiind lipsit de modele nationale. Modelele care l-au inspirat sunt citate de insusi autorul. ci paralele sau alternative: Vlad Tepes lupta cu otomanii. insa la vremea scrierii Tiganiadei nu existau mijloace stilistice desavarsite pentru a se incerca abordarea eposului eroic. Ion Budai-Deleanu constientizeaza deci disolutia genului eroic in literatura si din aceasta cauza isi potoleste „pofta de a canta ceva” cu aceasta „jucareaua” numita Tiganiada. caci pe dansa poti scrie ce vrei. ii folosesc autorului ca pretext pentru critica starea nationala si sociala a romanilor transilvaneni. scriitorul creeaza in subtextul paginii un contestatar (Cocon Idiotiseanul) si un aparator (Cocon Simplitian si Mitru Perea) ai poeziei culte. care trebuie vazuti ca un element al caricaturii. ci din absenta unor artisti care sa fi posedat in aceeasi masura ca Homer „maiestria voroabei”. al tiganilor. „Epistolia intreaga e o statagema de recomandare ce sustine alegoria” (Dumitru Popovici). Pentru a sustien ideea literaturii originale. cel istoric. Scriitorul atrage atentia asupra originalitatii textului: „aceasta opera nu este furata. in alt episod. autorul se confeseaza la inceputul textului hartiei deoarece. Imaginea lui Tepes este una emblematica pentru idealul de conducator iluminat al secolului al XVIII-lea. deoarece ei nu izbandesc in nimic.Prologul este o meditatie estetica nostalgica pe tema scriitorului si a limbii literare. ca texte ce apartin seriei epice de tip parodic: „Homer. El previne cititorul asupra sensului ascuns al textului. Chiar si istoria noastra se bucura de nume eroice ca Stefan cel Mare sau Mihai Viteazul. italiana. ci chiar izvoditura noao si orighinala romaneasca”. crezand ca sunt turcii. in timp ce tiganii infrunta turma de tauri indraciti. testamentar. caci toata povestea mi sa pare ca-i numai o alegorie in multe locuri. Ambele timpuri. Tiganii au insa o existenta paralela cu istoria lui Tepes. Chemarea tiganilor in ajutorul domnului este un truc al poetului. Tassoni. franceza si ca a incercat sa valorifice si el expresivitatea limbii romane. Personajele operei sunt tigani iar timpul desfasurarii actiunii este cel al domniei lui Vlad Tepes. Actiunile lor nu sunt convergente. alegoric: „Insa tu baga sama bine. El observa ca nici una din limbile Europei nu s-a ridicat la un asemenea grad de rafinament incat sa repete fenomenul spiritual al literaturii homerice. lui Mitru Perea. asa cum apare in subtext. Gli animali parlanti (<<Jivinile vorbitoare>>)” . al alegoriei sub care se ascunde satira. La secchia rapita (<<Vidra rapita>>). „Hartia e rabdatoare. al lui Vlad Tepes. . si cel contemporan. oastea lui Tepes ii urmareste pe turci. Parasind campul de lupta. pradand corturile abandonate. bun si rau”. Ca si Costin in Viata lumii. fara finalitate. Explicatia vine nu din absenta eroilor care sa fi dat nastere epopeilor. iar in urma lor tiganii vin si culeg roadele luptei. intre cele doua grupuri existand doua puncte de tangenta comice. Este ceva tragic in acest eroism comic al tiganilor. a optiunii autorului pentru epopee in varianta sa eroicomica. unde prin tigani sa intaleg s’altii carii tocmai asa au facut si fac ca si tiganii oarecand. Budai-Deleanu spune ca a fost stimulat de „poesiile frumoase” din limbile latina. zbuciumul lor este gratuit. Batrachomyomachia (<<Batalia sioarecelor cu broastele>>). o conventie narativa prin care scriitorul incredinteaza istoria Tiganiadei.

Mestesugul de baza al tiganilor este sa tina sfaturi nesfatsite. Musofilis. schimba replici. . republica). In cantul IX. Toate episoadele se desfasoara sub cerul liber. autentice. obtinandu-se efecte comice chiar atunci cand situatiile au aparenta serioasa. „dealuri de cas” etc. La caricatura grupului etnic se adauga aceasta obsesie-foamea. intra in dispute. Ceea ce singularizeaza textul in literatura secolului al XIX-lea si ii atesta modernitatea este subtextul. Textul este conceput in douasprezece canturi. sustin pareri. insa ideea se desfasoara adesea greoi. Anecdotele abunda. Personaje ca Eruditian. pe trei-patru versuri. ci de cantitatile enorme de mancare si bautura. Lesinat dupa o cazatura in batalie. In imaginatia eroului „Raiul e gradina desfatata”. cineva il conduce. Vlad Tepes ii priveste ironic. exceptand popasul lui Parpangel in castelul din „padurea nalucita”. Fiecare grup are un simbol si un conducator: de exemplu. Pentru ei totul e facut sa fie comestibil:„sipot da rachie”. „munti de zahar”. deoarece toti vorbesc si nimeni nu asculta. de unsprezece-douasprezece silabe. Adevarovici. o minune inimaginabila si inexprimabila in cuvinte. completari si explicatii ce lamuresc textul propriu-zis. In canturile X si XI apar cei mai intelepti si mai invatati oameni ai colectivitatii: Baroreu. Timpul prezent la actiunii este scurt si nu dureaza mai mult de un anotimp. iar simbolul este cioara. Prezentarea personajelor se faceatunci cand cetele de tigani defileaza prin fata domnitorului. Sfantoiescu. pentru ca nici unul dintre ei nu reuseste sa convinga multimea sa adopte o forma de stat sau alta (democratia. Romica. voievodul argintarilor este Parpangel. Umorul si caricatura se impletesc in scenele de tragicomedie. Conditia fericirii lor viitoare este un petic de tara si hrana din belsug. Filologos. cu nuantari. Budai-Deleanu anuntand astfel literatura moderna si postmoderna din secolul XX. Scenele se succeda dinamic iar tablourile sunt vii. Atractia acestui taram este data nu de linistea si de multumirea sufleteasca pe care o da celui care ajunge in el. transformat si el de Sfatul Spiridon in mlastina. ca pe Dante in Divina Comedie. actiunea fiind de multe ori intrerupta de inserarea acestora. cu prelungiri in strofele urmatoare. o a doua opera ce o completeaza pe prim cu o alta serie de personaje. autori ai unor discursuri fara ecou. atunci cand crede ca eroii (Parpangel si Romica) sunt pe punctul de a cadea in pacat. Politicos etc. Criticos. „balta de vin”. Rabdaceanu. individuala. in care nu ajung la nici o concluzie. producandu-se numeroase ramificatii si interferente intre actiunea grupurilor de tigani si evolutia solitara. Digresiunile sunt istorice (pentru a jusifica plasarea actiunii in timpul lui Vlad Tepes) si folclorice (pentru delectare. a lui Parpangel. insa nu reuseste. dupa cum noteaza in subtext autorul). Cel mai bun stimulent folosit de domn pentru a-i face sa strabata drumul simbolic de la flamanda la inimoasa sunt „carele cu pita” asezate inaintea convoiului. incercand sa-i atraga spre sine pe acesti oameni zbuciumati in dorinta de a avea o tara. organizarea metrica este simpla si originala. intr-o calatorie in iad si in rai. Slobozan si Janalau. Parpangel povesteste aventurile prin care a trecut. parodia eroului picaresc in cautarea iubitei. Mitru Perea. monarhia.Actiunea textului nu urmeaza un fir continuu.

pe femeia desfranata care ii corupe pe cei care nu o recunosc de indata ca atare si. nu mai pot s-o evite. sau pericolele de moarte ale vietii care nu pot fi zarite la timp si de care doar protectia ingerilor te poate scapa: „Pe maini te vor inalta ca nu cumva sa impiedici de piatra piciorul tau. despre care Paul Diel spune ca „simbolizeaza imaginea deformata a sinelui (. Titlul acestei creatii reuneste un element fantastic si unul real. reflectata. un soi de monstri infricosatori in care puteai sa vezi simbolul unei feminitati pervertite. desfasurate pe planuri multiple.sarpe si cocos . oamenii. cu actiune sustinuta de evenimente eterogene. Mai este cunoscuta sub numele de naparca. in loc sa te lumineze cum se cuvine”. Creatia da impresia ... Aspida reprezinta principiul feminin si este o reptila legendara foarte otravitoare. 90. inghitindu-i pe cei care nu erau capabili sa raspunda. de sapte sau paisprezece ani. sau se mai intampla ca suflul pe care-l improsca sa-l inece in mijlocul vaporilor sai otraviti. (Romulus Munteanu) O alta opera ce are ca tema principala fantasticul este poezia Vasiliscul si aspida care face parte din volumul Texte pentru Phoenix (1976). enigmatice si pline de cruzime. Tragica sau comica aceasta viziune constituie in cele din urma o modalitate de evaluare a personajelor in lumina unui ideal care se configureaza cu destula claritate”. De aceea. Alternanta de idei si personaje se conjuga in permanenta cu mutatia viziunii asupra lumii. privirea ucigatoare a vasiliscului. (Psalmi. un monstru jumatate leujumatate femeie. In Grecia existau leoaice inaripate cu cap de femeie. In legendele grecesti. un sfinx devasta regiunile Thebei.) imagine care te impietreste. Tema acestei opere este indepartarea ispitei a Erosului. care propunea fiecarui trecator o enigma sau o ghicitoare. un ou rotund depus in gunoi si clocit de o broasca raioasa sau chiar de una obisnuita. Este figurat printr-un cocos cu coada de balaur sau printr-un sarpe cu aripi de cocos. Din punct de vedere al alcatuirii corpului . Singurul fel de a reusi era sa-i intinzi o oglinda. se intorcea asupra lui si-l omora. Vasiliscul ar reprezenta puterea regala care trasneste pe cei care nu-i arata respectul cuvenit. Este un descantec deoarece se termina cu amin si este o forma de exorcizare a raului. sfintii si demonii intalnindu-se pe cele mai diverse traiectorii ale existentei. Peste aspida si vasilisc vei pasi si vei calca peste leu si balaur”. 12-13) Legenda spune ca era foarte greu sa prinzi un vasilisc. Se crede ca el se naste dintr-un ou de cocos batran. in universul epic al Tiganiadei.se asemana cu Sfinxul.„ Tiganiada este astfel o epopee cu bogate elemente alegorice. Din punctul de vedere al modului cum ucide – cu ajutorul privirii – se aseamana cu Meduza. Vasiliscul este o reptila fabuloasa care ucide prin puterea privirii sale sau prin otrava suflului sau pe cel care se apropie fara sa o fi vazut si nu a privit-o primul. de la evenimentul istoric real se face deseori cu usurinta saltul intr-o lume imaginara. in consecinta.

Desi structura epica a prozei realiste din etapele anterioare nu este total abandonata. Mircea Eliade este acum interesat de o alta tema si alta formula narativa. Mitul oglinzii. Suferinta omului se raporteaza la inima si este de natura erotica. imaginea din oglinda este malefica. aceste universuri paralele si mesaje ascunse sunt exprimate epic prin simboluri. Naratiunea Douasprezece mii de capete de vite este inclusa in volumul Nuvele. deformat intr-o maniera populara. Un om mare. „lectia spectacolului-ca solutie pentru spirit”. in naratologie. Trecerile insesizabile dintr-un plan in altul. care nu este provocat de nici o forta exterioara identificabila. apoi trece printr-o serie de intamplari neobisnuite care-l transpun deodata in alt timp si alt loc. sugereaza prinderea imaginilor instantanei. Ghicitor in pietre) sunt considerate reprezentative pentru formula fantasticului propriu-zis. al legaturii naratorului baladist fabulist cu receptorul. se numeste „rupere de nivel” este tema comuna a Nuvelelor din 1963. „dialectica sacru/profan”. Aparitia apei sugereaza prezenta maleficului. Tema iesirii din timp si spatiu prin ceea ce. care ilustreaza „tehnica epicului dublu” in proza lui Mircea Eliade (C. Finalul este o forma clara de descantec. o forma de exorcizare a raului. bizuita pe coexistenta si conditionarea celor doua planuri: real-rational si fantastic-mitic.unui aspect ludic datorita gratuitatii versificatiei. Simbolurile nu sunt inserate artificial in naratiune. fiind locul diavolului de balta. Vascul este un copac ce reprezinta simbolic relatia dintre trup si suflet de unde rezulta paralelismul intre om si natura care este realizat prin legatura dintre inima si vasc. Limbajul folosit este unul voit. al povestirii. in latina speculum. iar prin cuvantul amin poetul arata ca opera este un descantec. . Nuvelele din 1963 (La tiganci. Privita de departe aceasta imita unduirile sarpelui. ce cuprinde sase texte scrise intre 1945 si 1959. dezvoltand o anumita idee a fantasticului. Douasprezece mii de capete de vite. Fata capitanului. iar oglindirea in apa semnifica prezenta raului. aceste „rupturi de nivel”. niste imagini false. In aceasta poezie cititorul dicteaza firul povestirii. Un individ oarecare are un mic accident. ci marcate subtil prin prezenta unor „indici textuali de insolitare a fantasticului”. In religie. a unei aparente dezordini in comunicare. publicat in 1963. el are o putere superioara fiind ajutat de cuvantul magic si de credinta in Dumnezeu. Descantecul se interpune intre bolnav si rau.Parfene). Este vorba despre „revelatia lumilor paralele”. ritmului si rimei. O fotografie veche de 14 ani. specifica prozei sale artistice. a planurilor divergente si a masurii. Verbul a zice este semnul comunicarii.

Starea confuza a personajului confruntat cu inexplicabilul este exteriorizata prin imprecatia:„Mama voastra de nebuni!”. dar careia personajul se straduieste sa-i faca fata. adresa la care ii spusese functionarul ministerial sa vina. Elisabeta. El intra intr-o carciuma. staruirea in indoiala a lui Iancu Gore si dupa ce se afla in adapostul antiaerian. si pe domnul Protopopescu. el incearca sa-i convinga de adevarul sau. pseudo-dialogul dintre cei intalniti in adapost si erou. incat cititorul nu-si da seama cine este cu adevarat nebun aici. se intrepatrund. Reconstituindu-si itinerarul. In fata faptelor evidente care demonstreaza irealitatea evenimentelor la care a participat. sunetul strident si neverosimil al sirenei care anunta bombardamentul. cu cele douasprezece mii de capete de vite. . pe servitoarea ei. cine se inseala si cine spune adevarul si cate tipuri de adevar exista. circumstantele meteo in care se afla personajul. discuta cu carciumarul.14 fusese distrusa in timpul bombardamentului. cautand casa de la numarul 14. fiind in sinea lui convins ca Paunescu este un „escroc” si un „poltron”. cum singur se prezinta tuturor celor pe care-i cunoaste. functionar la Ministerul de Finante. vine din Bucuresti pentru a recupera niste bani de la un oarecare Paunescu. disponibilitatea colocviala excesiva. Scenariul epic este alcatuit pe ideea confruntarii dintre un om mediocru si o situatie existentiala inedita. si ca persoanele intalnite in adapostul antiaerian cu cinci minute inainte murisera intr-un bombardament ce avusese loc cu 40 de zile in urmi. construita pe tema iesii din timp si spatiu. reyerva initiala a personajului in legatura cu posibilitatea unui atac la acea ora. escroculdin cauza caruia nu poate fi acum la granita. Aici ii cunoaste pe M-me Popovici. obsesiile protagonistului. casa de pe strada Frumoasei nr. departe de bombardament. judecatorul. ramasese doar un morman de caramizi si moloz si ruine-semne vechi ale bombardamentului. Gore afla ca alarma din cauza careia s-a refugiat nu a avut loc. Senzationalul se produce in momentul cand. devenite ticuri. dar nu se lamuresc niciodata pana la capat. Iancu Gore. prin proiectia intr-un univers imaginar in care doua lumi coexista. reintors la carciuma. escrocul care-l inselase cu trei milioane de lei. gesturile mecanice. constata innebunit ca adapostul in care se refugiase cu cateva minute in urma nu exista. In momentul in care apasa pe sonerie. om de afaceri din Pitesti. „om de incredere si de viitor”. dar Gore sustine cu incapatanare ca pe el simturile nu-l tradeaza. Unele semne textuale care atrag atentia cititorului asupra marcilor de insolitare a fantasticului sunt urmatoarele: graba. hotarul dintre ele. singurul gand al eroului este sa arunce intreaga vina a aventurii sale neverosimile pe seama lui Paunescu. Substituirea si suprapunerea planurilor temporale este atat de subtil realizata. suna alarma aeriana si Iancu Gore se vede nevoit sa se refugieze intr-un adapost. afirmata repetat de protagonist. Niste muncitori confirma spusele carciumarului.Factorul timp este elementul polarizant al naratiunii in nuvela Douasprezece mii de capete de vite. punand un pariu pe care il va pierde. a carei explicatie scapa logicii normale. atat de alunecos. Si intrucat o experienta traita este o experienta autentica. apoi pleaca pentru a face cercetari pe strada Frumoasei.

pentru a se realiza. sarpele. citadine. tema povestirii se dezvolta. Iancu Gore nu este participant activ. Iancu Gore intreaba. si confruntarea cu eveminentul cotidian (timpul istoriei in care este ancorat) nu ii lamureste enigmele. fara ca imaginatia bolnavei sa mai aiba resurse pentru a lucra si in sens invers. El se afla in alt plan de referinta. . dar si cu semnale ale anormalitatii. Naratiunea are suport mitic si magic. da nastere unei povestiri fantastice in care realul si irealul coexista. dar nu primeste niciodata raspuns. pe tot parcursul nuvelei. modul spectaculos in care spiritul actioneaza asupra materiei declansand „ravagiile cumplite ale unei boli” incurabile. in jurul unui simbol arhetipal-animalul totemic. Cea mai ampla si mai puternic concretizata marca de insolitare a fantasticului este secventa dialogului absurd din adapostul antiaerian. „Dar parca nimeni nu l-ar fi ascultat. pe parcursul celorlalte episoade. mai evident si tot mai accentuat. in volumul II din Povestiri-Ultimul Berevoi. incep sa sugereze. Misterul persista intr-o derulare paralela a planurilor. ca si cum n-ar fi acolo. Povestirea Sarpele Aliodor a fost scrisa in anul 1947 si publicata postum. de a intoarce capul si de a scuipa. in mod subtil. care tin de logica rectilinie a cotidianului. se pastreaza ambiguu. avand. Cu extraordinara abilitate. inca de la primul episod. Il priveau cu o neverosimila indiferenta. de fapt. o situatie existentiala ambigua. Sub forta inchipuiri. dialog in care replicile interlocutorilor apartin unor planuri referentiale diferite. a structurilor arhetipale ale existentei. In aceasta secventa. de autorul care vrea sa inscrie evenimentele narative in logica si mentalitatea cititorului lumii moderne. construit pe „ruptura de nivel” in ordinea realului. iar tema este formulata de autor in final: „infricosatele puteri ale inchipuirii”. de aceea el nu poate modifica nimic din ce s-a intamplat. vindecator. Caracterul absurd al dialogului este fixat pe replica „Sunt nebuni!” si prin gestul lui repetat de a-si face cruce. gandul obsesiv despre un sarpe inofensiv inlesneste izbucnirea unei boli canceroase si-i intensifica evolutia. manifestata sub forma substituirii si sprapunerii de planuri temporale. in 1966. Fascinatia mitului si a legendei. langa ei”. autorul conduce alunecarea epicului in ambiguitatea proprie fantasticului rafinat. pana in secventa finala. Desi formulata in termeni rationali. Iancu Gore se refugiaza intr-un timp al memoriei. semnifictii diferite. fireste. nici nu i le destrama. in primul episod. El asista ca pseudo-martor la ultimele clipe din viata unor oameni ucisi in timpul unui bombardament. realisti.Toate aceste marci discursive „ingropate” in substanta epica. in incapacitatea eroului (si a receptorului) de a le separa. cu aspecte strict normale. unite prin magia verbului narativ. Acest pseudo-dialog se desface intr-o succesiune de structuri monologate paralele. datorita unei justificari lamuritoare. Discursul narativ. Intrepatrunderea realului cu irealul se instituie astfel. in intregime. astfel incat intercomunicarea nu este posibila in fapt.

Sora si mama reactioneaza disproportionat. Sarpele! Nu va atingeti!”. din exterior. se mladia sub manutele lui”. Copilul cel mai mic al lui Pades gaseste o ramura. reactia mamei. In Sarpele Aliodor. Bizuindu-se pe acest simbol. prin gresita interpretare a rolului sau. pentru cresterea gradata a tensiunii conflictuale catre punctul culminant. descantece) si repeta un comportament originar. Personajele sunt niste prezente arhetipale. Articularea substantivului scris cu majuscula plaseaza de la inceput valoarea de simbol intr-un registru al arhetipurilor. Exacerbarea nefireasca a spaimei femeii care. Textul ofera prima intentie clara a autorului de organizare a epicii in jurul unui simbol arhetipal-sarpele. La invoirea tatalui de a opri animalul in casa. facand sa se interfereze planurile.. „semn trimis de pricopseala” si „de noroc”. Comunicarea spontana dintre sarpe si copil. Simbol bivalent. reprezentandu-si gresit rolul sarpelui drept manifestare a fortelor dialovesti. accepta in cele din urma sarpele. un fantastic de tipul miraculosului mitico-magic si superstitios. Neincrezatoare in stiinta noua a medicinei. tipand: „-E sarpele. Nici mama si nici fata nu pot controla granita dintre normal si anormal. „piaza buna”.Motivul animalului totemic. sa iasa la iveala sensurile perene ale existentei umane. ca in fata unui pericol extrem. pregateste cititorul pentru intriga. mijloceste transferul din planul real in palnul fantastic al naratiunii. realizand intoarcerea intr-un timp si spatiu primordiale. „cureaua buclucasa”. „creanga ciudata”. ele recurg la protectii magice (vraji.. la arhetipuri. in absenta determinarilor spatiale si temporale. valenta de principiu benefic a simbolului. al „comunicarii dintre om si animal”. amestec de inversunare si teama superstitioasa. anticipand deznodamantul. fortata de ceilalti. Taina comuniunii dintre cei doi este deplina si inaccesibila celorlalti. epicul este structurat in functie de semnificatiile simbolului arhetipal. negru si alunecos. animalul totemic. prin „transferul spiritual intre regnuri” revine obsedant in proza lui Vasile Voiculescu. in acest moment al naratiunii. Pentru a-si impaca fratii care se cearta de la o „curelusa”. a savarsirii lui. asociatiile produse de interferenta sensurilor conotative sugereaza ca este vorba depre un sarpe: „vreascul. scriitorul insreaza fantasticul in cotidian. Cele doua planuri narative se interfereaza intr-o ambiguitate in care staruie ambivalenta sarpelui. ca si in celelalte povestiri. sarpele isi va actualiza valente malefice. spirit protector al caminului. descifrat ca atare in text. „geniul binelui” si „al raului”. transferul simbolic intre regnuri actualizeaza. dar anumite determinari contextuale. El creeaza o lume plasata intr-un timp si spatiu mitic-satul arhetipal. . pe care evenimentele le mascheaza printr-un subtil joc al aparentei si esentei. la „cel dintai stramos”. martori. dar il arunca inspaimantata. sora mai mare intervine luandu-le „vreascul”. dar si „semn rau”.

treptat. vicleniei. naratiunea are o derulare lenta. este singura legatura dintre lumea reala si cea arhetipala. In plan magic-fantastic. autorul insereaza in naratiune un comentariu explicativ care ne intoarce la ambivalenta sarpelui. In final. sporind tensiunea evenimentelor. In partea expozitiva. este actiunea Sarpelui. Blestemul este semnul interpretarii gresite a rolului sarpelui. la nivelul naratiunii. care lucreaza asupra unui psihic asaltat tiranic de obsesie si zbuciumat de puterea distructiva a imaginatiei. Cel magic capata acum consecinta reala. pentru ca. spatiu ce poate fi inteles si ca o continua pendulare a scriitorului intre mimesis si phantasia. pastrandu-i voit ambiguitatea. sunt primele simptome ale unui cancer stomacal. Reprezentarea gresita a rolului sau benefic de zeu al casei. ea alunga sarpele prin blestem. care-i devine victima. autorul insistand asupra explicatiei rationaliste. e la fel de adevarat ca aceasta dimensiune apartine si literaturii. In contrast cu simbolistica frecventa a sarpelui ca intruchipare a ispitei. spre finalul povestirii. . Vedem cum boala se instaleaza in trup. Situatia conflictuala asaza eroina in primejdie de moarte. transformarii lui in principiu malefic. favorabila atmosferei de legenda si mit. in contrast cu apropierea dragastoasa a copiilor de animal. atingand note paroxistice. Ele sunt prezentate maiestrit. Elementul intrigii ne situeaza in miezul superstitiei si magiei. impingand derularea actiunii la granita alunecoasa dintre real si fantastic (miraculosul mitico-magic si superstitios). dar si al receptarii. dar si cu rationalitatea barbatului. Daca este adevarat ca fantasticul miturilor. in povestire. bocindu-l „asa cum vazuse ca au facut cu biata maica-sa”. ponderea lui sa scada. basmelor si povestilor e o dimen-siune originara nascuta din nevoia de imaginar a fiintei umane. dar tot din nevoia „acreditarii fantasticului”. ocrotitor. Copilul. declansata de complicatul mecanism al autosugestiei si de fixatia de nezdruncinat asupra gandului negativ. il transforma pe Sarpele Aliodor in victima oamenilor. In finalul lungului episod expozitiv. duh protector al caminului. In plan real-rational. pentru ca o data cu episodul intrigii. in aceasta povestire Sarpele este animalul totemic. dar numai pentru femeie. impreuna cu autosugestia care ii ofera atribute ucigase. mezinul ii face o inmormantare sarpelui. ritmul narativ sa fie din ce in ce mai accelerat. a celor doua tipuri de argumente: magic si stiintific. care imita comportamentul adultilor.Valorizarea simbolului in dublu registru (malefic/benefic) introduce. Coexistenta celor doua planuri arata complementaritatea lor. dupa ce femeia devenise insasi victima a neintelegerii simbolului. Nu este lipsit de importanta faptul ca pe masura ce teama femeii se amplifica irational. prin coexistenta. pacatului. nucleul conflictual. o forma de „coincidentia oppositorum” in universul povestirilor lui Voiculescu.

Iasi. 2002 2. editura Artemis. seria Lyceum. editura Petrodava. 1994 4. Literatura romana in analize si sinteze-Emil Alexandrescu. Dictionar de simboluri-Jean Chevalier. editura Paralela 45. Alain Gheerbrant. Pitesti. editura Timpul. Bucuresti. Concepte operationale-Elena Boboc. 2002 5. Iasi.BIBLIOGRAFIE: 1. Mihaela Dobos. Literatura romana pentru liceu-Mona Cotofan. editura Polirom. Ramona Jugureanu. 2000 . Gheorghe Craciun. 2002 3. Mari teme literare-coordonatori Florin Sindrilaru. Iasi.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful