Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • Creanga de Alun de Lev Tolstoi

    Încărcat de

    Elena Parlea
    12K vizualizări4 pagini
    A fost odată un negustor bogat, care avea trei fete. Într-un rând s-a pregătit el să plece după marfă şi a întrebat pe fete ce vor să le aducă. Cea mai mare l-a rugat să-i aducă mărgele, a doua a cerut un inel, iar cea mică a spus: - Nu-mi trebuie nimica. De-ţi vei aduce aminte de mine, adu-mi şi mie o creangă de alun. A plecat negustorul. Şi-a terminat treburile şi a cumpărat fetei celei mai mari mărgele, iar celei de-a doua un inel. Trece el la întoarcere printr-o pădure mare şi-şi aduce aminte că fata cea mică n-a cerut altceva decât o creangă de alun. Coboară din căruţă să rupă una. Deodată zăreşte într-un tufiş o creangă de alun, dar nu una obişnuită, ci cu alune de aur pe ea. Îşi spune atunci negustorul: “Iată un dar frumos şi pentru fata mea cea mică şi cuminte”. A aplecat creanga şi a rupt-o. Pe dată a răsărit, ca din pământ, un urs, l-a apucat pe negustor de mână şi i-a spus: - Cum ai îndrăznit să rupi creanga mea? Acum am să te mănânc. Negustorul s-a speriat şi i-a răspuns: - N-aş fi luat creanga, dacă nu m-ar fi rugat fata mea cea mai mică. Se răzgândi atunci ursul: - Du-te acasă, dar ţine minte: cine te va întâmpina întâi, pe acela ai să mi-l dai mie. Negustorul i-a făgăduit şi ursul i-a dat drumul. Pe urmă, negustorul a pornit mai departe şi a ajuns acasă. Cum a intrat în curtea casei sale, i-a ieşit fuga înainte fata lui cea mică şi iubită. Negustorul şi-a adus aminte de făgăduiala dată ursului şi i s-au muiat picioarele. El a povestit apoi tot ce s-a întâmplat şi... toţi au început să plângă. - Nu plângeţi – spuse atunci mama – ştiu eu ce-i de făcut. Când o să vie ursul după fata noastră, noi o să gătim pe fata ciobanului şi i-o dăm pe ea în loc. Într-o zi pe când se aflau cu toţii acasă, iată intră în curte o trăsură. Şi ce să vezi? Se coboară din ea un urs, se apropie de negustor şi îi spune: - Dă-mi fata. Negustorul nu ştia ce să răspundă. Mama însă a priceput îndată ce are de făcut. A gătit-o pe fata ciobanului şi a dus-o ursului. Acesta a aşezat-o în trăsură şi a plecat. Cum au pornit, ursul a început să mormăie şi a vrut să o mănânce. Atunci, ea a mărturisit că-i fata ciobanului şi nu a negustorului. Ursul s-a întors la negustor şi i-a spus: - M-ai înşelat, dă-mi-o pe fata cea adevărată! Din nou s-au pornit cu toţii pe plâns. Au gătit fata, şi-au luat rămas bun de la ea şi au dat-o ursului. Ursul a aşezat-o în trăsură şi au plecat. Au mers ei cât au mers, au ajuns într-o pădure mare şi s-au oprit. Ursul s-a dat jos din trăsură şi a spus: - Aici e casa noastră, vino după mine! Ursul a coborât într-o groapă, iar fata s-a dus după el. După aceea, ursul a deschis o uşă mare, a tras-o pe fată într-un beci întunecos şi a spus: - Vino după mine! Fata tremura de spaimă şi se gândea că i-a sosit sfârşitul, dar tot s-a dus după urs. Deodată se auzi un bubuit ca un tunet. Se făcu lumină şi fata văzu că nu-i într-un beci, ci într-un palat bogat. Peste tot lumini, muzică; oameni frumos îmbrăcaţi o întâmpină şi i se închină, iar lângă ea – un prinţ tânăr. Prinţul s-a apropiat de fată şi i-a spus: - Nu sunt urs, sunt prinţ şi vreau să mă însor cu tine. Pe urmă au trimis după părinţii fetei, au poftit oaspeţi şi au făcut nuntă. Şi au trăit fericiţi, iar creanga de alun au păstrat-o cu mare grijă.

    Titlu original

    Creanga de alun de Lev Tolstoi

    Drepturi de autor

    © Attribution Non-Commercial (BY-NC)

    Formate disponibile

    DOC, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    Raportați acest document
    A fost odată un negustor bogat, care avea trei fete. Într-un rând s-a pregătit el să plece după marfă şi a întrebat pe fete ce vor să le aducă. Cea mai mare l-a rugat să-i aducă mărgele, a doua a cerut un inel, iar cea mică a spus: - Nu-mi trebuie nimica. De-ţi vei aduce aminte de mine, adu-mi şi mie o creangă de alun. A plecat negustorul. Şi-a terminat treburile şi a cumpărat fetei celei mai mari mărgele, iar celei de-a doua un inel. Trece el la întoarcere printr-o pădure mare şi-şi aduce aminte că fata cea mică n-a cerut altceva decât o creangă de alun. Coboară din căruţă să rupă una. Deodată zăreşte într-un tufiş o creangă de alun, dar nu una obişnuită, ci cu alune de aur pe ea. Îşi spune atunci negustorul: “Iată un dar frumos şi pentru fata mea cea mică şi cuminte”. A aplecat creanga şi a rupt-o. Pe dată a răsărit, ca din pământ, un urs, l-a apucat pe negustor de mână şi i-a spus: - Cum ai îndrăznit să rupi creanga mea? Acum am să te mănânc. Negustorul s-a speriat şi i-a răspuns: - N-aş fi luat creanga, dacă nu m-ar fi rugat fata mea cea mai mică. Se răzgândi atunci ursul: - Du-te acasă, dar ţine minte: cine te va întâmpina întâi, pe acela ai să mi-l dai mie. Negustorul i-a făgăduit şi ursul i-a dat drumul. Pe urmă, negustorul a pornit mai departe şi a ajuns acasă. Cum a intrat în curtea casei sale, i-a ieşit fuga înainte fata lui cea mică şi iubită. Negustorul şi-a adus aminte de făgăduiala dată ursului şi i s-au muiat picioarele. El a povestit apoi tot ce s-a întâmplat şi... toţi au început să plângă. - Nu plângeţi – spuse atunci mama – ştiu eu ce-i de făcut. Când o să vie ursul după fata noastră, noi o să gătim pe fata ciobanului şi i-o dăm pe ea în loc. Într-o zi pe când se aflau cu toţii acasă, iată intră în curte o trăsură. Şi ce să vezi? Se coboară din ea un urs, se apropie de negustor şi îi spune: - Dă-mi fata. Negustorul nu ştia ce să răspundă. Mama însă a priceput îndată ce are de făcut. A gătit-o pe fata ciobanului şi a dus-o ursului. Acesta a aşezat-o în trăsură şi a plecat. Cum au pornit, ursul a început să mormăie şi a vrut să o mănânce. Atunci, ea a mărturisit că-i fata ciobanului şi nu a negustorului. Ursul s-a întors la negustor şi i-a spus: - M-ai înşelat, dă-mi-o pe fata cea adevărată! Din nou s-au pornit cu toţii pe plâns. Au gătit fata, şi-au luat rămas bun de la ea şi au dat-o ursului. Ursul a aşezat-o în trăsură şi au plecat. Au mers ei cât au mers, au ajuns într-o pădure mare şi s-au oprit. Ursul s-a dat jos din trăsură şi a spus: - Aici e casa noastră, vino după mine! Ursul a coborât într-o groapă, iar fata s-a dus după el. După aceea, ursul a deschis o uşă mare, a tras-o pe fată într-un beci întunecos şi a spus: - Vino după mine! Fata tremura de spaimă şi se gândea că i-a sosit sfârşitul, dar tot s-a dus după urs. Deodată se auzi un bubuit ca un tunet. Se făcu lumină şi fata văzu că nu-i într-un beci, ci într-un palat bogat. Peste tot lumini, muzică; oameni frumos îmbrăcaţi o întâmpină şi i se închină, iar lângă ea – un prinţ tânăr. Prinţul s-a apropiat de fată şi i-a spus: - Nu sunt urs, sunt prinţ şi vreau să mă însor cu tine. Pe urmă au trimis după părinţii fetei, au poftit oaspeţi şi au făcut nuntă. Şi au trăit fericiţi, iar creanga de alun au păstrat-o cu mare grijă.

    Drepturi de autor:

    Attribution Non-Commercial (BY-NC)
    Descărcați ca DOC, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    12K vizualizări4 pagini

    Creanga de Alun de Lev Tolstoi

    Încărcat de

    Elena Parlea
    A fost odată un negustor bogat, care avea trei fete. Într-un rând s-a pregătit el să plece după marfă şi a întrebat pe fete ce vor să le aducă. Cea mai mare l-a rugat să-i aducă mărgele, a doua a cerut un inel, iar cea mică a spus: - Nu-mi trebuie nimica. De-ţi vei aduce aminte de mine, adu-mi şi mie o creangă de alun. A plecat negustorul. Şi-a terminat treburile şi a cumpărat fetei celei mai mari mărgele, iar celei de-a doua un inel. Trece el la întoarcere printr-o pădure mare şi-şi aduce aminte că fata cea mică n-a cerut altceva decât o creangă de alun. Coboară din căruţă să rupă una. Deodată zăreşte într-un tufiş o creangă de alun, dar nu una obişnuită, ci cu alune de aur pe ea. Îşi spune atunci negustorul: “Iată un dar frumos şi pentru fata mea cea mică şi cuminte”. A aplecat creanga şi a rupt-o. Pe dată a răsărit, ca din pământ, un urs, l-a apucat pe negustor de mână şi i-a spus: - Cum ai îndrăznit să rupi creanga mea? Acum am să te mănânc. Negustorul s-a speriat şi i-a răspuns: - N-aş fi luat creanga, dacă nu m-ar fi rugat fata mea cea mai mică. Se răzgândi atunci ursul: - Du-te acasă, dar ţine minte: cine te va întâmpina întâi, pe acela ai să mi-l dai mie. Negustorul i-a făgăduit şi ursul i-a dat drumul. Pe urmă, negustorul a pornit mai departe şi a ajuns acasă. Cum a intrat în curtea casei sale, i-a ieşit fuga înainte fata lui cea mică şi iubită. Negustorul şi-a adus aminte de făgăduiala dată ursului şi i s-au muiat picioarele. El a povestit apoi tot ce s-a întâmplat şi... toţi au început să plângă. - Nu plângeţi – spuse atunci mama – ştiu eu ce-i de făcut. Când o să vie ursul după fata noastră, noi o să gătim pe fata ciobanului şi i-o dăm pe ea în loc. Într-o zi pe când se aflau cu toţii acasă, iată intră în curte o trăsură. Şi ce să vezi? Se coboară din ea un urs, se apropie de negustor şi îi spune: - Dă-mi fata. Negustorul nu ştia ce să răspundă. Mama însă a priceput îndată ce are de făcut. A gătit-o pe fata ciobanului şi a dus-o ursului. Acesta a aşezat-o în trăsură şi a plecat. Cum au pornit, ursul a început să mormăie şi a vrut să o mănânce. Atunci, ea a mărturisit că-i fata ciobanului şi nu a negustorului. Ursul s-a întors la negustor şi i-a spus: - M-ai înşelat, dă-mi-o pe fata cea adevărată! Din nou s-au pornit cu toţii pe plâns. Au gătit fata, şi-au luat rămas bun de la ea şi au dat-o ursului. Ursul a aşezat-o în trăsură şi au plecat. Au mers ei cât au mers, au ajuns într-o pădure mare şi s-au oprit. Ursul s-a dat jos din trăsură şi a spus: - Aici e casa noastră, vino după mine! Ursul a coborât într-o groapă, iar fata s-a dus după el. După aceea, ursul a deschis o uşă mare, a tras-o pe fată într-un beci întunecos şi a spus: - Vino după mine! Fata tremura de spaimă şi se gândea că i-a sosit sfârşitul, dar tot s-a dus după urs. Deodată se auzi un bubuit ca un tunet. Se făcu lumină şi fata văzu că nu-i într-un beci, ci într-un palat bogat. Peste tot lumini, muzică; oameni frumos îmbrăcaţi o întâmpină şi i se închină, iar lângă ea – un prinţ tânăr. Prinţul s-a apropiat de fată şi i-a spus: - Nu sunt urs, sunt prinţ şi vreau să mă însor cu tine. Pe urmă au trimis după părinţii fetei, au poftit oaspeţi şi au făcut nuntă. Şi au trăit fericiţi, iar creanga de alun au păstrat-o cu mare grijă.

    Drepturi de autor:

    Attribution Non-Commercial (BY-NC)
    Descărcați ca DOC, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    din 4

    Creanga de alun

    de Lev Tolstoi A fost odat un negustor bogat, care avea trei fete. ntr-un rnd s-a pregtit el s plece dup marf i a ntrebat pe fete ce vor s le aduc. Cea mai mare l-a rugat s-i aduc mrgele, a doua a cerut un inel, iar cea mic a spus: - Nu-mi trebuie nimica. De-i vei aduce aminte de mine, adu-mi i mie o creang de alun. A plecat negustorul. i-a terminat treburile i a cumprat fetei celei mai mari mrgele, iar celei de-a doua un inel. Trece el la ntoarcere printr-o pdure mare i-i aduce aminte c fata cea mic n-a cerut altceva dect o creang de alun. Coboar din cru s rup una. Deodat zrete ntr-un tufi o creang de alun, dar nu una obinuit, ci cu alune de aur pe ea. i spune atunci negustorul: Iat un dar frumos i pentru fata mea cea mic i cuminte. A aplecat creanga i a rupt-o. Pe dat a rsrit, ca din pmnt, un urs, l-a apucat pe negustor de mn i i-a spus: - Cum ai ndrznit s rupi creanga mea? Acum am s te mnnc. Negustorul s-a speriat i i-a rspuns: - N-a fi luat creanga, dac nu m-ar fi rugat fata mea cea mai mic. Se rzgndi atunci ursul: - Du-te acas, dar ine minte: cine te va ntmpina nti, pe acela ai s mi-l dai mie. Negustorul i-a fgduit i ursul i-a dat drumul. Pe urm, negustorul a pornit mai departe i a ajuns acas. Cum a intrat n curtea casei sale, i-a ieit fuga nainte fata lui cea mic i iubit. Negustorul i-a adus aminte de fgduiala dat ursului i i s-au muiat picioarele. El a povestit apoi tot ce s-a ntmplat i... toi au nceput s plng. - Nu plngei spuse atunci mama tiu eu ce-i de fcut. Cnd o s vie ursul dup fata noastr, noi o s gtim pe fata ciobanului i i-o dm pe ea n loc. ntr-o zi pe cnd se aflau cu toii acas, iat intr n curte o trsur. i ce s vezi? Se coboar din ea un urs, se apropie de negustor i i spune: - D-mi fata. Negustorul nu tia ce s rspund. Mama ns a priceput ndat ce are de fcut. A gtit-o pe fata ciobanului i a dus-o ursului. Acesta a aezat-o n trsur i a plecat. Cum au pornit, ursul a nceput s mormie i a vrut s o mnnce. Atunci, ea a mrturisit c-i fata ciobanului i nu a negustorului. Ursul s-a ntors la negustor i i-a spus: - M-ai nelat, d-mi-o pe fata cea adevrat! Din nou s-au pornit cu toii pe plns. Au gtit fata, i-au luat rmas bun de la ea i au dat-o ursului. Ursul a aezat-o n trsur i au plecat. Au mers ei ct au mers, au ajuns ntr-o pdure mare i s-au oprit. Ursul s-a dat jos din trsur i a spus: - Aici e casa noastr, vino dup mine! Ursul a cobort ntr-o groap, iar fata s-a dus dup el. Dup aceea, ursul a deschis o u mare, a tras-o pe fat ntr-un beci ntunecos i a spus: - Vino dup mine! Fata tremura de spaim i se gndea c i-a sosit sfritul, dar tot s-a dus dup urs. Deodat se auzi un bubuit ca un tunet. Se fcu lumin i fata vzu c nu-i ntr-un beci, ci ntr-un palat bogat. Peste tot lumini, muzic; oameni frumos mbrcai o ntmpin i i se nchin, iar lng ea un prin tnr. Prinul s-a apropiat de fat i i-a spus: - Nu sunt urs, sunt prin i vreau s m nsor cu tine. Pe urm au trimis dup prinii fetei, au poftit oaspei i au fcut nunt. i au trit fericii, iar creanga de alun au pstrat-o cu mare grij.

    1. Cum se mai spune n loc de pdure = ............... cru = dar = 2. Dac nu e aa, cum e? bogat frumos cuminte

    creang = cas = palat = ntunecos tnr fericii

    3. Alctuii propoziii cu nelesuri diferite ale cuvintelor: mic, mare. 4. i cuvintelor le place s fie alintate! frunze ciubote urechi 5. Completai rebusul: a) doiavea cocoul n pungua lui; b) creanga dedruit fetei; c) celua i-a druit o fetei moneagului; d) Mo se numea hangiul; e) carul era plin cu . A a b c d e B picioare buzunar basma

    6. i cuvintelor le place s fie alintate! Completai rebusul: a) scaun; b) creion; c) carnet; d) fat; e) banc; f) biat.

    A a b c d e f B

    S-ar putea să vă placă și