Sunteți pe pagina 1din 110

Silvia BEJENARU

Madalina Alice RUS

Silvia BEJENARU Madalina Alice RUS
Silvia BEJENARU Madalina Alice RUS
Silvia BEJENARU Madalina Alice RUS

Desen tehnic

Desen tehnic INTRODUCERE Desenul tehnic este una din cele mai importante discipline ce fundamenteaza pregatirea
Desen tehnic INTRODUCERE Desenul tehnic este una din cele mai importante discipline ce fundamenteaza pregatirea

INTRODUCERE

Desenul tehnic este una din cele mai importante discipline ce fundamenteaza pregatirea viitorilor ingineri pentru desfasurarea activitatilor de conceptie, de proiectare si executie în constructia de masini. Aceasta disciplina foloseste cunostintele de baza din geometria descriptiva, dar si cunostinte de tehnologia materialelor si tehnologie de fabricatie. Desenul tehnic este reprezentarea grafica plana a unui obiect pe baza unor norme si reguli stabilite în acest scop. Lucrarea prezinta principalele standarde si reguli utilizate în domeniul reprezentarii obiectelor din spatiu pe unul sau mai multe plane de proiectie.

Lucrarea se adreseaza studentilor din anul I, învatamânt cu frecventa redusa, specializarile Inginerie Economica si Ingineria si Protectia Mediului în Industrie, în a caror plan de învatamânt este inclusa aceasta disciplina fundamentala.

În prima parte sunt prezentate notiunile de baza privind reprezentarea prin vederi, sectiuni si cotarea obiectelor precum si câteva elemente privind înscrierea pe desene a starii suprafetelor si a abaterilor de prelucrare. Partea a doua se refera la reprezentarea si cotarea organelor de masini utilizate la realizarea asamblarilor, terminând cu reprezentarea principalelor asamblari demontabile si nedemontabile utilizate în constructia de masini. La baza elaborarii lucrarii au stat standardele din domeniu, normele ISO si o serie de lucrari din literatura de specialitate. Notiunile teoretice sunt însotite de aplicatii propuse spre rezolvare.

Autorii

Desen tehnic

3

Desen tehnic 3 CAPITOLUL 1 DISPUNEREA PROIECTIILOR 1.1 Reguli generale STAS 614-76 Desenul tehnic industrial foloseste
Desen tehnic 3 CAPITOLUL 1 DISPUNEREA PROIECTIILOR 1.1 Reguli generale STAS 614-76 Desenul tehnic industrial foloseste

CAPITOLUL 1 DISPUNEREA PROIECTIILOR

1.1 Reguli generale STAS 614-76

Desenul tehnic industrial foloseste ca metoda de reprezentare proiectia cilindrica ortogonala pe doua sau mai multe plane de proiectie cu scopul de a se obtine imagini nedeformate a tuturor dimensiunilor. Pentru obiectele de complexitate mare, când proiectiile pe doua sau trei plane de proiectie nu redau imaginea completa a obiectului, se recurge la proiectia pe mai multe plane, care formeaza asa- numitul cub de proiectie. Obiectul se considera introdus în interiorul acestui cub imaginar, iar proiectiile se obtin pe fetele interioare ale acestuia (fig.1.1).

se obtin pe fetele interioare ale acestuia (fig.1.1). Fig. 1.1 Trecerea de la dispunerea spatiala la

Fig. 1.1

Trecerea de la dispunerea spatiala la cea plana se realizeaza prin rabaterea fetelor cubului de

proiectie, pe planul vertical, obtinându-se sase proiectii, în corespondenta (fig.1.2), dupa cum urmeaza:

1 – vederea din fata, dupa directia A, se obtine pe planul vertical din spate; este numita si

proiectie principala, ea cuprinzând cele mai multe detalii de forma si dimensiuni ale obiectului;

2 – vederea de sus, dupa directia B, se obtine pe planul orizontal inferior si se amplaseaza sub proiectia principala;

4

Desen tehnic

4 Desen tehnic 3 – vederea din stânga , dupa directia C, se obtine pe planul
4 Desen tehnic 3 – vederea din stânga , dupa directia C, se obtine pe planul

3 – vederea din stânga, dupa directia C, se obtine pe planul lateral din dreapta si se amplaseaza în dreapta proiectiei principale;

4 – vederea din dreapta, dupa directia D, se obtine pe planul lateral din stânga si se

amplaseaza în stânga proiectiei principale;

5 – vederea de jos, dupa directia E, se obtine pe planul orizontal superior si se amplaseaza

deasupra proiectiei principale;

6 – vederea din spate, dupa directia F, se obtine pe planul vertical din fata si se amplaseaza în dreapta sau stânga proiectiei principale dupa proiectia C, respectiv D.

E D A C F B
E
D
A
C
F
B

Fig. 1.2

Piesele care pot fi utilizate în orice pozitie (suruburi, piulite, stifturi, arbori, axe, tije etc.) se reprezinta de regula în pozitia de prelucrare (sau de asamblare), adica cu axa orizontala. În cele mai multe cazuri, la reprezentarea unui obiect sunt suficiente una, doua sau trei proiectii, respectiv dupa directiile A, B si C.

1.2. Metode de dispunere a proiectiilor

Conform STAS 614-76, dupa modul de amplasare al proiectiilor fata de proiectia principala, se cunosc doua metode si anume:

- metoda E, europeana, prezentata în fig.1.2;

- metoda A, americana, prezentata în fig.1.3.

Desen tehnic

5

Desen tehnic 5 E D A C F B Fig. 1.3 Simbolurile grafice de identificare pentru
Desen tehnic 5 E D A C F B Fig. 1.3 Simbolurile grafice de identificare pentru
E D A C F B
E
D
A
C
F
B

Fig. 1.3

Simbolurile grafice de identificare pentru cele doua metode (fig.1.4) se amplaseaza pe desen numai daca este strict necesar, în stânga sau în interiorul indicatorului.

Metoda E Metoda A
Metoda E
Metoda A

Fig. 1.4

1.3. Exceptii de la dispunerea normala a proiectiilor

Se admit abateri de la dispunerea normala a proiectiilor în urmatoarele cazuri:

- când obiectul are unele parti înclinate fata de planele de proiectie;

- pentru a reprezenta anumite detalii de forma si pentru o mai buna claritate a desenului, precum si pentru utilizarea rationala a câmpului desenului. În aceste cazuri directiile de proiectare se indica prin câte o sageata deasupra careia se scrie litera de identificare a vederii, litera care se trece si deasupra proiectiei corespunzatoare (fig.1.5). În cazul proiectiilor reprezentate rotit lânga litera de identificare, se reprezinta si un simbol.

6

Desen tehnic

6 Desen tehnic Fig. 1.5 Teme propuse Sa se reprezinte în 3 proiectii ortogonale (vedere din
6 Desen tehnic Fig. 1.5 Teme propuse Sa se reprezinte în 3 proiectii ortogonale (vedere din
6 Desen tehnic Fig. 1.5 Teme propuse Sa se reprezinte în 3 proiectii ortogonale (vedere din

Fig. 1.5

Teme propuse Sa se reprezinte în 3 proiectii ortogonale (vedere din fata, vedere de sus, vedere din stânga) obiectele din figurile urmatoare. (Sageata indica directia de proiectie pentru vederea din fata).

sus, vedere din stânga) obiectele din figurile urmatoare. (Sageata indica directia de proiectie pentru vederea din

Desen tehnic

7

Desen tehnic 7 CAPITOLUL 2 VEDERI, SECTIUNI, RUPTURI 2.1 Reprezentarea vederilor 2.1.1 Generalitati Vederea este
Desen tehnic 7 CAPITOLUL 2 VEDERI, SECTIUNI, RUPTURI 2.1 Reprezentarea vederilor 2.1.1 Generalitati Vederea este

CAPITOLUL 2 VEDERI, SECTIUNI, RUPTURI

2.1 Reprezentarea vederilor

2.1.1 Generalitati

Vederea este reprezentarea în proiectie ortogonala pe un plan a unui obiect nesectionat. Ea contine conturul aparent al obiectului, muchiile si liniile de intersectie vizibile (muchii reale), muchiile fictive, linii de axa, muchii acoperite (fig.2.1).

muchii reale

muchie fictiva muchii acoperite linii de axa
muchie
fictiva
muchii acoperite
linii de axa

Fig. 2.1

Muchia reala este linia care separa formele geometrice simple ce intra în componenta unei piese. Se traseaza cu linie continua groasa (tip A). Muchia fictiva este intersectia imaginara a suprafetelor piesei racordate prin rotunjire. Se traseaza cu linie continua subtire (tip B), care nu atinge muchiile reale din vecinatate. Daca prin proiectia unei suprafete înclinate, rezulta doua muchii fictive concentrice (fig.2.2) sau paralele (fig.2.3) foarte apropiate, se reprezinta numai una din cele doua muchii si anume cea corespunzatoare grosimii mai mici a piesei. Liniile de axa (axele de simetrie ale piesei sau ale formelor geometrice care compun piesa) se traseaza cu linie punct subtire (tip G). Muchiile acoperite se traseaza (numai daca este necesar pentru întelegerea formei obiectului) cu linie întrerupta subtire sau groasa (tip E, F) (fig.2.2).

8

Desen tehnic

8 Desen tehnic Fig. 2.2 Fig. 2.3 Principalele reguli de reprezentare pentru vederi, sectiuni si rupturi
8 Desen tehnic Fig. 2.2 Fig. 2.3 Principalele reguli de reprezentare pentru vederi, sectiuni si rupturi
8 Desen tehnic Fig. 2.2 Fig. 2.3 Principalele reguli de reprezentare pentru vederi, sectiuni si rupturi

Fig. 2.2

8 Desen tehnic Fig. 2.2 Fig. 2.3 Principalele reguli de reprezentare pentru vederi, sectiuni si rupturi

Fig. 2.3

Principalele reguli de reprezentare pentru vederi, sectiuni si rupturi sunt cuprinse în STAS

105-87.

2.1.2. Clasificarea vederilor

În functie de directia de proiectie, vederile se clasifica în:

a) vedere obisnuita, daca este obtinuta dupa una din directiile de proiectie cuprinsa în STAS 614-76 (fig.2.2);

b) vedere particulara, daca este obtinuta dupa alta directie de proiectie decât cele din STAS 614-76 (fig.1.5 – vederea din A).

În functie de proportia în care se face reprezentarea obiectului, vederile se clasifica în:

a) vedere completa, daca în proiectia respectiva obiectul este reprezentat în întregime în vedere (fig.2.4);

b) vedere partiala, daca în proiectia respectiva numai o parte a obiectului este reprezentata în vedere, limitata prin linie de ruptura (fig.2.3, 2.5);

în vedere, limitata prin linie de ruptura (fig.2.3, 2.5); Fig. 2.4 Fig. 2.5 c) vedere locala

Fig. 2.4

limitata prin linie de ruptura (fig.2.3, 2.5); Fig. 2.4 Fig. 2.5 c) vedere locala , daca

Fig. 2.5

c) vedere locala, daca în proiectia respectiva, numai un element simetric al obiectului este reprezentat în vedere, fara linii de ruptura (fig.2.6, 2.7). Vederile locale se amplaseaza dupa metoda A (americana).

Desen tehnic

9

Desen tehnic 9 Fig. 2.6 2.1.3. Reguli Fig. 2.7 pentru reprezentarea vederilor Pentru a putea identifica
Desen tehnic 9 Fig. 2.6 2.1.3. Reguli Fig. 2.7 pentru reprezentarea vederilor Pentru a putea identifica
Desen tehnic 9 Fig. 2.6 2.1.3. Reguli Fig. 2.7 pentru reprezentarea vederilor Pentru a putea identifica

Fig. 2.6

2.1.3.

Reguli

Desen tehnic 9 Fig. 2.6 2.1.3. Reguli Fig. 2.7 pentru reprezentarea vederilor Pentru a putea identifica

Fig. 2.7

pentru reprezentarea vederilor

Pentru a putea identifica usor pe desene fetele plane ale unor corpuri (paralelipipede, trunchiuri de piramida), precum si portiunile de cilindri tesite plan si având forma de patrulater, se reprezinta cu linie continua subtire diagonalele acestor suprafete (fig. 2.8, 2.9).

subtire diagonalele acestor suprafete (fig. 2.8, 2.9). F i g . 2 . 8 Fig. 2.9

Fig. 2.8

acestor suprafete (fig. 2.8, 2.9). F i g . 2 . 8 Fig. 2.9 Suprafetele striate,

Fig. 2.9 Suprafetele striate, ornamentate marunt si uniform se reprezinta în vedere, cu relieful numai pe o mica portiune a conturului (fig.2.10, 2.11).

uniform se reprezinta în vedere, cu relieful numai pe o mica portiune a conturului (fig.2.10, 2.11).

Fig. 2.10

uniform se reprezinta în vedere, cu relieful numai pe o mica portiune a conturului (fig.2.10, 2.11).

Fig. 2.11

10

Desen tehnic

10 Desen tehnic Conturul initial al unui obiect (de exemplu înainte de fasonare) se reprezinta cu
10 Desen tehnic Conturul initial al unui obiect (de exemplu înainte de fasonare) se reprezinta cu

Conturul initial al unui obiect (de exemplu înainte de fasonare) se reprezinta cu linie-doua puncte subtire (fig.2.12).

se reprezinta cu linie-doua puncte subtire (fig.2.12). Fig. 2.12 Fig. 2.13 Când la scara desenului, o

Fig. 2.12

cu linie-doua puncte subtire (fig.2.12). Fig. 2.12 Fig. 2.13 Când la scara desenului, o anumita portiune

Fig. 2.13

Când la scara desenului, o anumita portiune nu este suficient de clara, se utilizeaza reprezentarea în detaliu (fig.2.13). Aceasta se încadreaza într-un cerc sau dreptunghi trasat cu linie continua subtire si se reprezinta la o scara de marire, în vedere sau sectiune. Detaliul se limiteaza cu linie de ruptura (sau nu) si poate cuprinde amanunte nereprezentate în portiunea din care provine. Elementele repetitive (gauri, danturi, suruburi, piulite) pot fi reprezentate complet o singura data în totalitate, în pozitii extreme (fig.2.14) sau pe o mica portiune (fig. 2.15), restul elementelor fiind reprezentate simplificat. Numarul, forma si pozitia elementelor se coteaza sau se indica în câmpul desenului.

elementelor se coteaza sau se indica în câmpul desenului. Fig. 2.14 Fig. 2.15 2.2. Reprezentarea sectiunilor

Fig. 2.14

se coteaza sau se indica în câmpul desenului. Fig. 2.14 Fig. 2.15 2.2. Reprezentarea sectiunilor 2.2.1.

Fig. 2.15

2.2. Reprezentarea sectiunilor

2.2.1. Generalitati. Clasificarea sectiunilor

Pentru reprezentarea unui desen ce reprezinta o piesa cu unul sau mai multe goluri de-a lungul axelor sau paralele cu acestea, se foloseste reprezentarea în sectiune pe unul, doua sau mai multe plane de proiectie ale sistemului ortogonal de reprezentare. Sectiunea este reprezentarea în proiectie ortogonala pe un plan a obiectului, dupa intersectarea acestuia cu o suprafata fictiva de sectionare si îndepartarea imaginara a partii obiectului aflata între observator si suprafata respectiva.

Desen tehnic

11

Desen tehnic 11 Sectiunile se clasifica: a) b) Dupa modul de reprezentare , în: sectiune propriu-zisa
Desen tehnic 11 Sectiunile se clasifica: a) b) Dupa modul de reprezentare , în: sectiune propriu-zisa

Sectiunile se clasifica:

a)

b)

Dupa modul de reprezentare, în:

sectiune propriu-zisa, daca se reprezinta numai figura rezultata prin intersectarea obiectului cu suprafata de sectionare (fig.2.16);

, daca se reprezinta numai figura rezultata prin intersectarea obiectului cu suprafata de sectionare (fig.2.16);

sectiune cu vedere, daca se reprezinta atât sectiunea propriu-zisa, cât si în vedere, partea obiectului aflata în spatele suprafetei de sectionare (fig.2.17).

Fig. 2.16

Fig. 2.16
propriu-zisa, cât si în vedere, partea obiectului aflata în spatele suprafetei de sectionare (fig.2.17). Fig. 2.16

Fig. 2.17

Dupa pozitia suprafetei de sectionare fata de planul orizontal de proiectie, în:

a)

sectiune orizontala, daca suprafata de sectionare este un plan de nivel (fig.2.18, sectiunea A-A);

b)

sectiune verticala, daca suprafata de sectionare este un plan de front (fig.2.18, sectiunea B-B);

c)

sectiune particulara, daca suprafata de sectionare are o pozitie oarecare fata de planele de proiectie.

B-B

are o pozitie oarecare fata de planele de proiectie. B-B Fig. 2.18 2.20). Dupa pozitia suprafetei

Fig. 2.18

2.20).

Dupa pozitia suprafetei de sectionare fata de axa

principala a obiectului, în:

a) sectiune longitudinala, daca suprafata de sectionare contine sau este paralela cu aceasta axa

(fig.2.7);

b) sectiune transversala, daca suprafata de sectionare este perpendiculara pe aceasta axa (fig.2.16, 2.17). Dupa forma suprafetei de sectionare, în:

a) sectiune plana, daca suprafata de sectionare este un plan (fig.2.18);

b) sectiune frânta, daca suprafata de sectionare este formata din doua sau mai multe plane consecutiv concurente sub un unghi diferit de 90 0 (fig.2.19,

12

Desen tehnic

12 Desen tehnic Fig. 2.19 Fig. 2.20 Fig. 2.21 Fig. 2.22 c) sectiune în trepte, daca
12 Desen tehnic Fig. 2.19 Fig. 2.20 Fig. 2.21 Fig. 2.22 c) sectiune în trepte, daca
12 Desen tehnic Fig. 2.19 Fig. 2.20 Fig. 2.21 Fig. 2.22 c) sectiune în trepte, daca

Fig. 2.19

12 Desen tehnic Fig. 2.19 Fig. 2.20 Fig. 2.21 Fig. 2.22 c) sectiune în trepte, daca

Fig. 2.20

12 Desen tehnic Fig. 2.19 Fig. 2.20 Fig. 2.21 Fig. 2.22 c) sectiune în trepte, daca

Fig. 2.21

12 Desen tehnic Fig. 2.19 Fig. 2.20 Fig. 2.21 Fig. 2.22 c) sectiune în trepte, daca

Fig. 2.22

c) sectiune în trepte, daca suprafata de sectionare este formata din doua sau mai multe plane paralele (fig.2.21);

d) sectiune cilindrica, daca suprafata de sectionare este cilindrica, iar sectiunea este desfasurata pe unul din planele de proiectie (fig.2.22). Dupa proportia în care se face sectionarea obiectului, în:

a) sectiune completa, daca în proiectia respectiva obiectul este reprezentat în întregime în sectiune (fig.2.18);

b) sectiune partiala, daca în proiectia respectiva numai o parte a obiectului este reprezentata în sectiune, separata de restul obiectului printr-o linie de ruptura (fig.2.9);

c) jumatate vedere – jumatate sectiune, pentru obiectele simetrice (fig.2.23 a, b, c).

Desen tehnic

13

Desen tehnic 13 Fig. 2.23 Sectiunile propriu-zise se clasifica, dupa modul lor de amplasare, în: a)
Desen tehnic 13 Fig. 2.23 Sectiunile propriu-zise se clasifica, dupa modul lor de amplasare, în: a)
Desen tehnic 13 Fig. 2.23 Sectiunile propriu-zise se clasifica, dupa modul lor de amplasare, în: a)

Fig. 2.23

Sectiunile propriu-zise se clasifica, dupa modul lor de amplasare, în:

a) sectiuni

amplasate

succesiune;

conform

dispunerii

proiectiilor STAS 614-76 (fig.2.24), în

conform dispunerii proiectiilor STAS 614-76 (fig.2.24), în Fig. 2.24 b) sectiuni suprapuse (fig.2.25) care se

Fig. 2.24

b) sectiuni suprapuse (fig.2.25) care se reprezinta peste vedere, cu linie continua subtire;

c) sectiuni intercalate (fig.2.26) amplasate în intervalul de ruptura al obiectului pe portiunea unde forma sectiunii este constanta;

amplasate în intervalul de ruptura al obiectului pe portiunea unde forma sectiunii este constanta; Fig. 2.25

Fig. 2.25

amplasate în intervalul de ruptura al obiectului pe portiunea unde forma sectiunii este constanta; Fig. 2.25

Fig. 2.26

14

Desen tehnic

14 Desen tehnic d) sectiuni deplasate (fig.2.27) amplasate deasupra sau sub proiectia în vedere, cu una
14 Desen tehnic d) sectiuni deplasate (fig.2.27) amplasate deasupra sau sub proiectia în vedere, cu una

d) sectiuni deplasate (fig.2.27) amplasate deasupra sau sub proiectia în vedere, cu una din axe pe directia planului fictiv de sectionare.

cu una din axe pe directia planului fictiv de sectionare. Fig. 2.27 Sectiunile succesive propriu-zise sau

Fig. 2.27 Sectiunile succesive propriu-zise sau cu vedere pot fi dispuse în modul cel mai convenabil pentru configuratia obiectului reprezentat.

2.2.2. Reguli de reprezentare a sectiunilor

1. Conturul si muchiile reale vizibile din sectiune se reprezinta cu linie continua groasa, cu exceptia sectiunilor suprapuse (fig.2.25);

2. Suprafetele rezultate prin sectionare se hasureaza;

3. În cazul sectiunilor în trepte, în locul de trecere dintr-un plan în altul, se recomanda decalarea hasurilor (fig.2.21);

4. Piesele pline cum sunt suruburile, stifturile, niturile, arborii, osiile, precum si bielele, spitele, nervurile se reprezinta nesectionate chiar daca axa lor longitudinala se afla în planul de sectionare. Nervurile, tablele sau aripile, se reprezinta sectionate numai în cazul sectiunilor transversale.

5. Portiunile sectiunilor frânte neparalele cu unul din planele de proiectie se rotesc pâna ajung paralele cu planul considerat, pentru ca sectiunea sa rezulte nedeformata (fig.2.19). Daca partea înclinata este cuprinsa între doua plane paralele, aceasta nu se mai rabate (fig.2.20).

6. Sectiunile propriu-zise suprapuse, deplasate sau intercalate, se executa în proiectie vazute din stânga sau de sus (fig.2.27) si fara notarea traseului de sectionare.

7. La reprezentarea jumatate vedere – jumatate sectiune, sectiunea se reprezinta în dreapta axei, daca axa proiectiei este verticala si respectiv sub axa, daca axa proiectiei este orizontala (fig.2.23).

8. Traseul de sectionare, reprezentând urma suprafetei de sectionare pe planul de proiectie, se reprezinta cu linie-punct subtire având la capete si în locurile de frângere segmente de linii groase. Pe segmentele de la capete se amplaseaza sageti orientate în sensul de privire si respectiv de proiectare (fig.2.23, 2.24) sau de amplasare a proiectiei. În dreptul sagetilor si daca este cazul si în locurile de frângere a traseului de sectionare, se înscrie litera de identificare a sectiunii. Sectiunile cu forma identica se noteaza cu aceeasi litera si se reprezinta o singura data.

9. Proiectiile reprezentate în pozitie rotita sau desfasurate se noteaza cu simbolul respectiv, amplasat deasupra proiectiei la care se refera (fig.1.5, 2.22).

Desen tehnic

15

Desen tehnic 15 2.2.3. Reguli de hasurare 1. Hasurarea suprafetelor sectionate se executa conform STAS 104-80,
Desen tehnic 15 2.2.3. Reguli de hasurare 1. Hasurarea suprafetelor sectionate se executa conform STAS 104-80,

2.2.3. Reguli de hasurare

1. Hasurarea suprafetelor sectionate se executa conform STAS 104-80, cu linii continue subtiri, paralele, echidistante, înclinate la 45 0 fata de o linie de contur (fig.2.28a), fata de o axa a

0 fata de o linie de contur (fig.2.28a), fata de o axa a sectiunii chenarului (fig.2.28c).

sectiunii

chenarului (fig.2.28c).

(fig.

2.28b)

a)

de o axa a sectiunii chenarului (fig.2.28c). (fig. 2.28b) a) sau fata b) de liniile Fig.

sau

fata

b)

de

liniile

Fig. 2.28

(fig. 2.28b) a) sau fata b) de liniile Fig. 2.28 c) 2. Directia hasurilor poate fi

c)

2. Directia hasurilor poate fi spre dreapta sau spre stânga astfel încât sa nu coincida cu

orientarea liniilor de contur sau a axelor. De aceea se admit hasurari sub unghiuri de 30 0 sau

60 0 , pentru evitarea paralelismelor (fig.2.29).

3. Distanta dintre hasuri se alege în functie de marimea suprafetei hasurate si poate fi de minim 1

mm.

4. Directia si distanta dintre hasuri se pastreaza aceleasi pentru un obiect pe toate reprezentarile acestuia executate pe acelasi format.

5. Piesele dintr-un ansamblu care sunt în contact se hasureaza cu linii orientate distinct (fig.2.30) sau cu echidistante diferite (fig.2.31).

distinct (fig.2.30) sau cu echidistante diferite (fig.2.31). Fig. 2.29 Fig. 2.30 Fig. 2.31 6. Sectiunile obiectelor

Fig. 2.29

sau cu echidistante diferite (fig.2.31). Fig. 2.29 Fig. 2.30 Fig. 2.31 6. Sectiunile obiectelor care au

Fig. 2.30

sau cu echidistante diferite (fig.2.31). Fig. 2.29 Fig. 2.30 Fig. 2.31 6. Sectiunile obiectelor care au

Fig. 2.31

6. Sectiunile obiectelor care au o arie de hasurare mare, se pot hasura doar pe contur

(fig.2.32).

16

Desen tehnic

16 Desen tehnic Fig. 2.32 Fig. 2.33 Fig. 2.34 7. Sectiunile pieselor cu grosime pe desen
16 Desen tehnic Fig. 2.32 Fig. 2.33 Fig. 2.34 7. Sectiunile pieselor cu grosime pe desen
16 Desen tehnic Fig. 2.32 Fig. 2.33 Fig. 2.34 7. Sectiunile pieselor cu grosime pe desen

Fig. 2.32

16 Desen tehnic Fig. 2.32 Fig. 2.33 Fig. 2.34 7. Sectiunile pieselor cu grosime pe desen

Fig. 2.33

16 Desen tehnic Fig. 2.32 Fig. 2.33 Fig. 2.34 7. Sectiunile pieselor cu grosime pe desen

Fig. 2.34

7. Sectiunile pieselor cu grosime pe desen sub 2 mm se pot înnegri, lasând între sectiunile alaturate un spatiu de minim 1 mm (fig.2.33).

8. Daca o cota este înscrisa în zona hasurilor, atunci acestea se întrerup (fig.2.34). În tabelul urmator este prezentat modul de hasurare recomandat pentru diferite tipuri de

materiale.

întrerup (fig.2.34). În tabelul urmator este prezentat modul de hasurare recomandat pentru diferite tipuri de materiale.

Desen tehnic

17

Desen tehnic 17 2.3. Reprezentarea rupturilor Ruptura este reprezentarea în proiectie ortogonala pe un plan a
Desen tehnic 17 2.3. Reprezentarea rupturilor Ruptura este reprezentarea în proiectie ortogonala pe un plan a

2.3. Reprezentarea rupturilor

Ruptura este reprezentarea în proiectie ortogonala pe un plan a unei piese, asa cum ar arata

aceasta dupa ce ar fi îndepartata o parte din ea, separând aceasta parte de restul piesei printr-o linie ondulata subtire (tip C). Ruptura se foloseste în scopul:

- reprezentarii unor detalii interioare, acoperite în vedere (fig.2.16);

- reducerii spatiului ocupat de reprezentare pe desen, fara sa fie afectata claritatea si precizia acesteia (fig.2.17, 2.26);

- detalierii unei parti la o scara de marire (fig.2.13).

Linia de ruptura se executa cu linie continua subtire si este ondulata pentru rupturi în piese de orice forma si din orice material. Linia de ruptura nu trebuie sa coincida cu o muchie sau cu o linie de contur a obiectului sau sa fie trasata în continuarea acestora.

Teme propuse 1. Pentru obiectele reprezentate în figurile de mai jos, sa se determine a treia proiectie (din stânga), vedere sau sectiune, dupa caz:

A-A A-A Ø70 26 Ø 26 38 37 96 112 12 A A A A
A-A
A-A
Ø70
26
Ø 26
38
37
96
112
12
A
A
A
A
20
38
84
32
17
16
76
Ø28
50
102
Ø60
Ø36
=
=
80
94

2. Sa se completeze reprezentarile urmatoare cu sectiunile indicate:

18

Desen tehnic

18 Desen tehnic A 36 35 110 Ø30 R16 40 25 40 A 60 22 16
18 Desen tehnic A 36 35 110 Ø30 R16 40 25 40 A 60 22 16
A 36 35 110 Ø30 R16 40 25 40
A
36
35
110
Ø30
R16
40
25
40

A

18 Desen tehnic A 36 35 110 Ø30 R16 40 25 40 A 60 22 16
60 22 16 2gauriØ20 160
60
22
16
2gauriØ20
160
A 22 10 R11 R5 15 A 60 135° Ø30 53 33
A
22
10
R11
R5
15
A
60
135°
Ø30
53
33
30 15 15 23 Ø15 Ø30 Ø45
30
15
15
23
Ø15
Ø30
Ø45
R15 Ø60 R60 Ø30 4 gauri Ø 15 Ø120 30 15 15 7
R15
Ø60
R60
Ø30
4 gauri Ø 15
Ø120
30
15
15
7

A

R30 R30 150 50 45 A 23 23 55 R20 Ø 30 Ø 35 70
R30
R30
150
50
45
A
23
23
55
R20
Ø 30
Ø 35
70
210
35
210

Desen tehnic

19

Desen tehnic 19 CAPITOLUL 3 COTAREA DESENELOR TEHNICE 3.1 Generalitati Cotarea este o operatie importanta în
Desen tehnic 19 CAPITOLUL 3 COTAREA DESENELOR TEHNICE 3.1 Generalitati Cotarea este o operatie importanta în

CAPITOLUL 3 COTAREA DESENELOR TEHNICE

3.1 Generalitati

Cotarea este o operatie importanta în activitatea de proiectare si trebuie sa se execute astfel încât sa ofere toate datele necesare întelegerii si executiei obiectului reprezentat. Modul de cotare difera în functie de destinatie, gradul de detaliere si continutul obiectului reprezentat. Astfel se pot deosebi desene de studio, de executie (desen de piesa), de operatie, de ansamblu, de montaj etc. În cele ce urmeaza se prezinta principalele reguli, metode si principii de cotare a desenelor de piese. Cotarea este operatia de înscriere pe un desen a dimeniunilor formelor geometrice simple din care este alcatuita piesa, precum si a celor care stabilesc pozitia reciproca a acestora. Dimensiunile înscrise pe desen (cotele) pot rezulta: prin masurarea obiectului existent (în activitatea de relevare), prin calcule, sau sunt alese constructiv (în activitatea de proiectare). Cota este valoarea numerica a dimensiunii elementului cotat, înscrisa direct pe desen sau printr-un simbol literal, în cazul desenelor care cuprind tabele de dimensiuni. În functie de rolul pe care îl au în definirea unui obiect, cotele (fig.3.1) pot fi: functionale (F); nefunctionale (NF) sau auxiliare (AUX).

fi: functionale (F); nefunctionale (NF) sau auxiliare (AUX). Fig. 3.1 Cota functionala (fig.3.1b si c) este

Fig. 3.1

Cota functionala (fig.3.1b si c) este o cota esentiala pentru functionarea obiectului, ea se poate referi la:

- dimensiunea unui element functional, ce are un rol important în asigurarea calitatii functionale a obiectului (de exemplu: un alezaj, un umar de sprijin, o lungime sau diametru de filet s.a);

- dimensiunea care determina pozitia unui element functional. Cota nefunctionala (fig.3.1b si c) este o cota neesentiala pentru functionarea obiectului, dar indispensabila pentru determinarea formei lui; ele servesc pentru executarea si verificarea obiectului reprezentat. Cota auxiliara (fig.3.1b) este o cota ce se indica informativ, în scopul de a prezenta date utile si de a evita unele calcule; ea este necesara pentru executarea si verificarea obiectului si decurge din celelalte cote indicate pe desen. Cota auxiliara se înscrie între paranteze si fara tolerante.

20

Desen tehnic

20 Desen tehnic Regulile de executie grafica a elementelor cotarii folosite în desenul industrial, respectiv forma,
20 Desen tehnic Regulile de executie grafica a elementelor cotarii folosite în desenul industrial, respectiv forma,

Regulile de executie grafica a elementelor cotarii folosite în desenul industrial, respectiv forma, dimensiunile si dispunerea acestora, precum si clasificarea cotelor sunt cuprinse în SR ISO

129:1985.

3.2 Elementele cotarii

sunt cuprinse în SR ISO 129:1985. 3.2 Elementele cotarii Fig. 3.2 Operatia de cotare se realizeaza

Fig. 3.2

Operatia

de

cotare

se

realizeaza

folosind

urmatoarele

elemente

(fig.3.2):

-

liniile

ajutatoare;

 

- linia de cota;

- liniile

de

indicatie;

- extremitatile

liniei de

cota si

punctul

de

origine;

-

valoarea

propriu-zisa

a

cotei .

Liniile ajutatoare se executa cu linie continua subtire. Ca linii ajutatoare pot fi folosite liniile de contur sau de axa (fig.3.2). Prelungirile liniilor de cota pot fi folosite ca linii ajutatoare numai în cazul cotarii profilurilor curbe (fig.3.3).

Desen tehnic

21

Desen tehnic 21 Fig. 3.3 Fig. 3.4 Liniile ajutatoare trebuie sa fie în general perpendiculare pe
Desen tehnic 21 Fig. 3.3 Fig. 3.4 Liniile ajutatoare trebuie sa fie în general perpendiculare pe
Desen tehnic 21 Fig. 3.3 Fig. 3.4 Liniile ajutatoare trebuie sa fie în general perpendiculare pe

Fig. 3.3

Desen tehnic 21 Fig. 3.3 Fig. 3.4 Liniile ajutatoare trebuie sa fie în general perpendiculare pe

Fig. 3.4

Liniile ajutatoare trebuie sa fie în general perpendiculare pe extremitatile elementului cotat, ele

trebuie sa depaseasca punctele necesare pentru determinarea formei geometrice a obiectului si liniile

de cota cu 2

Pentru claritatea cotarii, se admite în mod exceptional ca liniile ajutatoare sa fie trasate înclinat, la aproximativ 60 0 fata de linia de cota, însa paralele între ele (fig.3.5).

3 mm (fig.3.4).

cota, însa paralele între ele (fig.3.5). 3 mm (fig.3.4). Fig. 3.5 Fig. 3.6 Fig. 3.7 Liniile

Fig. 3.5

paralele între ele (fig.3.5). 3 mm (fig.3.4). Fig. 3.5 Fig. 3.6 Fig. 3.7 Liniile de cota

Fig. 3.6

între ele (fig.3.5). 3 mm (fig.3.4). Fig. 3.5 Fig. 3.6 Fig. 3.7 Liniile de cota sunt

Fig. 3.7

Liniile de cota sunt liniile deasupra carora se înscriu cotele respective. Ele se traseaza cu linie continua subtire si se dispun paralel cu elementele la care se refera, putând fi dupa caz, drepte, frânte sau sub forma de arc de cerc, în cazul cotarii dimensiunilor unghiulare sau a arcelor de cerc (fig.3.6; 3.7; 3.8). Distanta dintre doua linii de cota paralele, precum si distanta dintre linia de cota si linia de contur, paralela cu aceasta, trebuie sa fie de min. 7mm (fig.3.2). Trebuie evitata pe cât posibil intersectarea liniilor de cota între ele, precum si intersectarea acestora cu linii de indicatie si linii ajutatoare; în acest scop se recomanda dispunerea liniilor de cota în afara conturului proiectiilor obiectului reprezentat, în ordinea crescatoare a cotelor. În cazul în care aceasta dispunere nu este posibila, liniile de cota nu se întrerup (fig.3.9).

a cotelor. În cazul în care aceasta dispunere nu este posibila, liniile de cota nu se

Fig. 3.8

22

Desen tehnic

22 Desen tehnic Fig.3.9 Liniile de contur, de axa, ajutatoare si prelungirile lor nu pot fi
22 Desen tehnic Fig.3.9 Liniile de contur, de axa, ajutatoare si prelungirile lor nu pot fi
22 Desen tehnic Fig.3.9 Liniile de contur, de axa, ajutatoare si prelungirile lor nu pot fi

Fig.3.9

Liniile de contur, de axa, ajutatoare si prelungirile lor nu pot fi utilizate ca linii de cota, cu exceptia cotarii conicitatilor, înclinarilor si a profilurilor curbe (fig.3.3). Liniile de indicatie se executa cu linie continua subtire si, daca este necesar, pot avea un brat de indicatie. În functie de elementul la care se refera, linia de indicatie se termina în interiorul unui contur printr-un punct înnegrit, pe o linie de contur,

printr-o sageata sau pe o linie de cota, fara punct si fara sageata (fig.3.10; 3.11; 3.2). Extremitatile liniei de cota si punctul de origine Linia de cota trebuie sa aiba extremitatile bine precizate, prin sageti si sau bare oblice sau daca este cazul, prin indicarea punctului de origine (fig.3.2).

este cazul, prin indicarea punctului de origine (fig.3.2). Fig. 3.10 F i g . 3 .

Fig. 3.10

prin indicarea punctului de origine (fig.3.2). Fig. 3.10 F i g . 3 . 1 1

Fig.3.11

Linia de cota poate fi delimitata la un singur capat prin sageata, la celalalt ramânând libera, la

cotarea:

- razelor de curbura (fig.3.7);

- diametrelor, când circumferinta nu este complet reprezentata în proiectia respectiva

(fig.3.12);

- obiectelor simetrice si a mai multor elemente simetrice, paralele si succesive (fig.3.13).

- obiectelor simetrice si a mai multor elemente simetrice, paralele si succesive (fig.3.13). Fig. 3.12 Fig.

Fig. 3.12

- obiectelor simetrice si a mai multor elemente simetrice, paralele si succesive (fig.3.13). Fig. 3.12 Fig.

Fig. 3.13

Desen tehnic

23

Desen tehnic 23 Sagetile pot fi executate în urmatoarele variante: - prin doua linii scurte, laturile
Desen tehnic 23 Sagetile pot fi executate în urmatoarele variante: - prin doua linii scurte, laturile

Sagetile pot fi executate în urmatoarele variante:

- prin doua linii scurte, laturile sagetii formând un unghi oarecare, cuprins între 15 0 si 90 0 ,

sagetile fiind închise sau deschise (fig.3.14 a si b) si, dupa caz, neînnegrite sau înnegrite (fig.3.14 e si f);

- în desenul tehnic se recomanda utilizarea sagetii înnegrite cu unghiul de 15 0 având lungimea

de 6

8

ori grosimea liniei groase utilizata în desenul respectiv, dar nu mai mica de 2 mm (fig.3.15).

în desenul respectiv, dar nu mai mica de 2 mm (fig.3.15). Fig. 3.15 Precizarea extremitatii poate
în desenul respectiv, dar nu mai mica de 2 mm (fig.3.15). Fig. 3.15 Precizarea extremitatii poate

Fig. 3.15 Precizarea extremitatii poate fi facuta si printr-o bara oblica trasata la 45 0 (fig.3.16a) sau indicarea punctului de origine, în cazul cazul cotarii cumulative (fig.3.16b). Atât laturile sagetii cât si bara oblica trebuie trasate cu linie de grosime mijlocie cu înnegrire pronuntata pentru a fi distincte fata de liniile de cota. Punctul de origine se reprezinta sub forma unui cerc cu diametre de cca. 3 mm, executat cu linie

continua subtire (fig.3.16b). În cazul unui spatiu insuficient pe linia de cota, sagetile se orienteaza catre interiorul intervalului cotat sau pot fi înlocuite prin linii înclinate la 45 0 sau puncte înnegrite, în care caz sagetile de la extremitatile sirului de cote trebuie orientate întotdeauna spre punct (fig.3.17). Pe un acelasi desen se foloseste un singur tip de sageata.

Fig. 3.14

desen se foloseste un singur tip de sageata. Fig. 3.14 Fig. 3.16 Fig. 3.17 Fig. 3.18

Fig. 3.16

se foloseste un singur tip de sageata. Fig. 3.14 Fig. 3.16 Fig. 3.17 Fig. 3.18 Sagetile

Fig. 3.17

un singur tip de sageata. Fig. 3.14 Fig. 3.16 Fig. 3.17 Fig. 3.18 Sagetile trebuie sa

Fig. 3.18

Sagetile trebuie sa se sprijine pe liniile de contur, de axa sau ajutatoare aferente. Nu se admite ca sagetile sa fie intersectate de alte linii din câmpul desenului cu exceptia hasurilor. Pentru evitarea unor confuzii, în cazul în care unele linii de contur intersecteaza sagetile unei cote, ele trebuie întrerupte în corespondenta sagetilor (fig.3.18).

3.3 Înscrierea valorilor cotelor

Valorile cotelor se scriu cu caractere având o dimensiune suficient de mare pentru a se asigura o buna vizibilitate atât a desenului original, cât si a reproducerilor. Se recomanda înaltimea nominala de minimum 3,5 mm. Pe un desen, toate cotele, inclusiv simbolurile, cuvintele si

24

Desen tehnic

24 Desen tehnic prescurtarile aferente se înscriu utilizând o singura dimensiune nominala a scrierii si un
24 Desen tehnic prescurtarile aferente se înscriu utilizând o singura dimensiune nominala a scrierii si un

prescurtarile aferente se înscriu utilizând o singura dimensiune nominala a scrierii si un singur tip de scriere.

Toate dimensiunile liniare înscrise pe desen se exprima în milimetri (mm) fara ca simbolul unitatii de masura sa fie indicat dupa cota. Pe acelasi desen trebuie folosita o singura metoda de cotare. Valorile cotelor se dispun paralel cu liniile de cota, de preferinta deasupra si la mijlocul lor, la o distanta de cca. 1-2 mm, de acestea (fig.3.19). Valorile trebuie înscrise astfel încât sa poata fi citite de jos si din dreapta desenului, în raport cu baza formatului. Valorile înscrise deasupra liniilor de cota oblice trebuie sa aiba orientarea din figura 3.20; se va evita

trebuie sa aiba orientarea din figura 3.20; se va evita Fig. 3.19 amplasarea cotelor cu orientare

Fig. 3.19

amplasarea cotelor cu orientare cuprinsa în zona hasurata din figura.

cotelor cu orientare cuprinsa în zona hasurata din figura. Fig. 3.20 F i g . 3

Fig. 3.20

orientare cuprinsa în zona hasurata din figura. Fig. 3.20 F i g . 3 . 2

Fig. 3.21

zona hasurata din figura. Fig. 3.20 F i g . 3 . 2 1 Fig. 3.22

Fig. 3.22

Valorile unghiurilor pot fi înscrise cu orientarea si dispunerea indicata în figurile 3.21 si 3.22. Cotele, precum si simbolurile, cuvintele si prescurtarile aferente se scriu astfel încât sa nu fie despartite sau intersectate de linii de contur, de indicatie, de axa, ajutatoare sau de hasuri (fig.3.23).

sau intersectate de linii de contur, de indicatie, de axa, ajutatoare sau de hasuri (fig.3.23). Fig.

Fig. 3.23

sau intersectate de linii de contur, de indicatie, de axa, ajutatoare sau de hasuri (fig.3.23). Fig.

Fig. 3.24

Desen tehnic

25

Desen tehnic 25 Daca nu este posibil astfel, liniile mentionate se întrerup în portiunea în care
Desen tehnic 25 Daca nu este posibil astfel, liniile mentionate se întrerup în portiunea în care

Daca nu este posibil astfel, liniile mentionate se întrerup în portiunea în care se înscrie cota.

Pe suprafetele hasurate, hasurile se sterg în zona de înscriere a cotei, dându-i-se spatiului respectiv o forma aproximativ circulara. Numerele 6, 9, 66, 68, 86, 98 etc. trebuie urmate de un punct daca prin pozitia lor sunt posibile confuzii. Înscrierea valorilor trebuie adaptata situatiei. Astfel, ele pot fi înscrise:

- mai aproape de una din extremitati si alternativ, pentru a evita urmarirea liniilor lungi de cota, care pot fi trasate în astfel de cazuri numai partial (fig.3.24);

- deasupra liniei de cota, în prelungirea ei sau în afara intervalului cotat, când lipsa de spatiu o impune (fig.3.25);

- la extremitatea unei linii de indicatie terminata la partea opusa pe o linie de cota prea scurta care nu permite înscrierea normala a valorii cotei (fig.3.25);

- deasupra prelungirii liniei de cota atunci când spatiul nu permite înscrierea valorii prin întreruperea unei linii de cota care nu este orizontala (fig.3.26);

unei linii de cota care nu este orizontala (fig.3.26); Fig. 3.25 Fig. 3.26 Cotele se înscriu

Fig. 3.25

linii de cota care nu este orizontala (fig.3.26); Fig. 3.25 Fig. 3.26 Cotele se înscriu însotite,

Fig. 3.26

Cotele se înscriu însotite, dupa caz, de urmatoarele simboluri:

F înscris înaintea unei cote daca indica un diametru cu exceptia cotarii filetelor (fig.3.23);

R înscris înaintea cotei daca indica o raza (fig.3.7). Când valoarea cotei se deduce din alte cote, simbolul R se indica fara a fi urmat de cota (fig. 3.27);

ð înscris înaintea valorii cotei, daca se coteaza latura unui patrat (fig.3.28);

cotei, daca se coteaza latura unui patrat (fig.3.28); Fig. 3.27 Fig. 3.28 Simbolurile pentru diametru si

Fig. 3.27

daca se coteaza latura unui patrat (fig.3.28); Fig. 3.27 Fig. 3.28 Simbolurile pentru diametru si patrat

Fig. 3.28

Simbolurile pentru diametru si patrat pot fi omise daca forma este evidenta în reprezentare.

26

Desen tehnic

26 Desen tehnic Fig. 3.29 Ç înscris deasupra valorii unei cote daca aceasta este marimea lungimii
26 Desen tehnic Fig. 3.29 Ç înscris deasupra valorii unei cote daca aceasta este marimea lungimii
26 Desen tehnic Fig. 3.29 Ç înscris deasupra valorii unei cote daca aceasta este marimea lungimii

Fig. 3.29

Ç înscris deasupra valorii unei cote daca aceasta este marimea lungimii unui arc de cerc (fig.3.29); înscris înaintea valorii conicitatii având vârful orientat spre vârful unghiului conului (fig.3.30); înscris înaintea valorii înclinarii cu vârful orientat spre vârful unghiului prismei (fig.3.28); SR sau SF înscris înaintea unei cote daca se indica raza sau diametrul unei sfere (fig.3.12 si 3.31). Daca este necesar sa se indice egalitatea a doua cote alaturate, deasupra liniilor de cota se traseaza semnul egal fara a se mai înscrie valorile numerice respective

(fig.3.32).

Cotele unor elemente care în mod exceptional

(fig.3.32). Cotele unor elemente care în mod exceptional sunt reprezentate pe desen la alta scara se
(fig.3.32). Cotele unor elemente care în mod exceptional sunt reprezentate pe desen la alta scara se

sunt reprezentate pe desen la alta scara se subliniaza cu exceptia pieselor reprezentate în ruptura

se subliniaza cu exceptia pieselor reprezentate în ruptura Fig. 3.30 Fig. 3.31 (fig.3.26). Fig. 3.32 3.4

Fig. 3.30

cu exceptia pieselor reprezentate în ruptura Fig. 3.30 Fig. 3.31 (fig.3.26). Fig. 3.32 3.4 Reguli generale

Fig. 3.31

(fig.3.26).

reprezentate în ruptura Fig. 3.30 Fig. 3.31 (fig.3.26). Fig. 3.32 3.4 Reguli generale de cotare Înainte

Fig. 3.32

3.4 Reguli generale de cotare

Înainte de a începe operatia de cotare a unei piese se recomanda:

- sa se studieze prevederile ISO 129;

- sa se cunoasca rolul functional al piesei din ansamblul din care face parte si sa se identifice elementele cu rol functional;

- sa se faca un studiu al piesei din punct de vedere al formelor geometrice simple care o alcatuiesc (interioare si exterioare);

- sa se prestabileasca informatiile oferite de cotele ce urmeaza sa fie înscrise (cote de forma, de pozitie, functionale, nefunctionale etc.);

- sa se intuiasca posibilitatile de realizare a piesei pe baza cunostintelor tehnologice. La înscrierea cotelor pe desen este necesar sa se respecte o serie de reguli:

1. Toate informatiile necesare pentru definirea clara si completa a unui obiect sau a unui

element al acestuia trebuie înscrise direct pe desen. Numarul de cote trebuie sa fie minim, dar suficient pentru verificarea si executarea obiectului reprezentat.

2. Pe un desen cota se înscrie o singura data. Se admite repetarea cotei în cadrul altei

proiectii numai daca proiectia respectiva este reprezentata pe o alta plansa; în acest caz sub linia cotei care se repeta se înscrie si numarul plansei pe care cota este repetata.

Desen tehnic

27

Desen tehnic 27 3. Cotele referitoare la un acelasi element se dispun, pe cât posibil, numai
Desen tehnic 27 3. Cotele referitoare la un acelasi element se dispun, pe cât posibil, numai

3. Cotele referitoare la un acelasi element se dispun, pe cât posibil, numai pe una din

proiectiile obiectului reprezentat, si anume, pe vederea sau sectiunea în care forma elementului este reprezentata în modul cel mai clar (fig.3.33 si 3.34).

este reprezentata în modul cel mai clar (fig.3.33 si 3.34). Fig. 3.33 F i g .

Fig. 3.33

în modul cel mai clar (fig.3.33 si 3.34). Fig. 3.33 F i g . 3 .

Fig. 3.34

4. Cotele se grupeaza în mod distinct pe proiectia pe care se dispun, si anume, cele

referitoare la forma exterioara - pe vedere si cele care se refera la forma interioara - pe sectiune (fig.3.13 si 3.35).

refera la forma interioara - pe sectiune (fig.3.13 si 3.35). Fig. 3.35 F i g .

Fig. 3.35

forma interioara - pe sectiune (fig.3.13 si 3.35). Fig. 3.35 F i g . 3 .

Fig. 3.36

5. În cazul cotarii unor piese montate asamblat, cotele referitoare la fiecare piesa se grupeaza

separat, cu exceptia cotelor comune (fig.3.36).

6. Nu se admite cotarea unor elemente reprezentate prin linii de contur sau muchii acoperite.

28

Desen tehnic

28 Desen tehnic 3.5 Sisteme de cotare 1. Cotarea în serie consta în dispunerea cotelor în
28 Desen tehnic 3.5 Sisteme de cotare 1. Cotarea în serie consta în dispunerea cotelor în

3.5 Sisteme de cotare

1.

Cotarea în serie consta în dispunerea cotelor în

Fig. 3.40
Fig. 3.40

Fig. 3.38

Fig. 3.37 Fig. 3.41
Fig. 3.37
Fig. 3.41

Fig. 3.39 succesiune, liniile de cota succesive determina un lant de cote; o eventuala eroare asupra

uneia din dimensiunile cotate influenteaza negativ întregul lant de cote (fig.3.37).

2. Cotarea fata de un element comun a mai multor dimensiuni liniare sau unghiulare se

poate efectua în paralel sau suprapusa. - Cotarea în paralel consta în dispunerea cotelor pe linii de cota paralele având o baza de cotare comuna (fig.3.38 si 3.39).

- Cotarea suprapusa este o cotare în paralel simplificata, utilizata în cazul unui spatiu insuficient pentru înscrierea cotelor. Ea consta în dispunerea cotelor pe o singura linie de cota, cu aceeasi orientare a sagetilor fata de acelasi punct de origine. Cotele se înscriu în dreptul sagetilor fie paralel cu liniile ajutatoare, fie paralel cu linia de cota si deasupra acesteia (fig.3.40 si 3.41).

Cotarea suprapusa poate fi executata si pe doua directii cu dispunerea corespunzatoare a punctului de origine (fig.3.42).

Desen tehnic

29

Desen tehnic 29 3. Cotarea combinata Cotele individuale, cotele în serie si cotele fata de un
Desen tehnic 29 3. Cotarea combinata Cotele individuale, cotele în serie si cotele fata de un
Desen tehnic 29 3. Cotarea combinata Cotele individuale, cotele în serie si cotele fata de un

3. Cotarea combinata Cotele individuale, cotele în serie si cotele fata de un element comun pot fi combinate pe un desen, numai dupa examinarea consecintelor functionale (fig.3.43).

Fig. 3.42

examinarea consecintelor functionale (fig.3.43). Fig. 3.42 Fig. 3.47 Fig. 3.43 4. Cotarea în coordonate Pentru

Fig. 3.47 Fig. 3.43

4. Cotarea în coordonate

Pentru cotarea unui mare numar de gauri situate pe o placa se poate utiliza cotarea în coordonate de pozitie fata de axe de referinta ca în exemplul din figura 3.44. Coordonatele unor puncte de referinta

arbitrare, ce definesc elementele cotate, trebuie sa fie înscrise în corespondenta fiecarui punct atribuit sau într-un tabel alaturat conform exemplelor din figurile 3.45 si 3.46.

5. Cotarea tabelara

Piesele sau ansamblurile identice ca forma dar

executate în mai multe variante dimensionale se reprezinta la scara, pe un singur desen numai pentru una din marimile de executie, cotele elementelor care se modifica de la o varianta la alta se înscriu pe desen prin simboluri literale, iar valorile numerice ce corespund fiecarei variante se înscriu într- un tabel alaturat desenului (fig.3.47).

Fig. 3.44

într- un tabel alaturat desenului (fig.3.47). Fig. 3.44 Fig. 3.45 3.6 Reguli speciale de cotare Fig.

Fig. 3.45

3.6 Reguli speciale de cotare

Fig. 3.44 Fig. 3.45 3.6 Reguli speciale de cotare Fig. 3.46 1. Cotarea unghiurilor, arcelor si

Fig. 3.46

1. Cotarea unghiurilor, arcelor si coardelor de cerc. La cotarea dimensiunilor unghiurilor sau a lungimii arcelor de cerc, linia de cota se executa sub forma unui arc de cerc cu centrul în vârful unghiului pentru primul caz si respectiv concentric cu arcul cotat în al doilea caz. Liniile ajutatoare de cota pentru cotarea

30

Desen tehnic

30 Desen tehnic lungimii coardelor si arcelor se traseaza paralele cu bisectoarea unghiului (fig.3.29). Liniile
30 Desen tehnic lungimii coardelor si arcelor se traseaza paralele cu bisectoarea unghiului (fig.3.29). Liniile

lungimii coardelor si arcelor se traseaza paralele cu bisectoarea unghiului (fig.3.29). Liniile ajutatoare se traseaza radial, în cazul cotarii dimensiunilor unghiulare sau a lungimii arcelor de cerc ce corespund unghiurilor obtuze, precizându-se daca este cazul, raza sau diametrul la care se refera cota respectiva (fig.3.48).

sau diametrul la care se refera cota respectiva (fig.3.48). Fig. 3.48 Fig. 3.49 2. Cotarea diametrelor

Fig. 3.48

la care se refera cota respectiva (fig.3.48). Fig. 3.48 Fig. 3.49 2. Cotarea diametrelor si razelor

Fig. 3.49

2. Cotarea diametrelor si razelor. Diametrele arborilor în trepte pot fi cotate simplificat la

capatul unor linii de indicatie, orientate perpendicular spre axa arborelui (fig.3.49). În proiectie frontala se recomanda sa nu se coteze mai mult de trei diametre pe circumferinta

(fig.3.50).

mai mult de trei diametre pe circumferinta (fig.3.50). Fig. 3.50 Fig. 3.51 3. Cotarea elementelor echidistante

Fig. 3.50

mult de trei diametre pe circumferinta (fig.3.50). Fig. 3.50 Fig. 3.51 3. Cotarea elementelor echidistante .

Fig. 3.51

3. Cotarea elementelor echidistante. Elementele dispuse la intervale liniare echidistante

pot fi cotate ca în exemplele prezentate în una din figurile 3.51a si b. 4. Cotarea elementelor repetitive. Pentru a defini numarul de elemente cu aceleasi dimensiuni si pentru a evita repetarea aceleiasi cote, dispunerea elementelor de cotare si înscrierea cotelor se poate face ca în exemplele din figurile 3.52a si b.

Desen tehnic

31

Desen tehnic 31 Fig. 3.52 Daca toate racordarile reprezentate pe un desen au aceeasi valoare, ele
Desen tehnic 31 Fig. 3.52 Daca toate racordarile reprezentate pe un desen au aceeasi valoare, ele
Desen tehnic 31 Fig. 3.52 Daca toate racordarile reprezentate pe un desen au aceeasi valoare, ele

Fig. 3.52

Daca toate racordarile reprezentate pe un desen au aceeasi valoare, ele nu se mai coteaza,

iar în câmpul desenului sau deasupra indicatorului se face de exemplu precizarea: Toate racordarile necotate R5 sau Toate tesiturile necotate 3x45°.

5. Cotarea racordarilor a doua suprafete plane neperpendiculare .

La cotarea racordarilor suprafetelor plane, neperpendiculare între ele, liniile ajutatoare se traseaza astfel încât sa fie determinata pozitia muchiei fictive de intersectie a celor doua suprafete sau pozitia centrului de racordare (fig.3.53a si b).

Fig. 3.53
Fig. 3.53

Fig. 3.54

6. Cotarea obiectelor simetrice În cazul obiectelor simetrice, reprezentate jumatate în vedere- jumatate în sectiune, liniile de cota

referitoare la elementele reprezentate

În acelasi mod se

numai pe o parte a axei de simetrie trebuie sa depaseasca axa cu 5

procedeaza si în cazul cotarii elementelor simetrice pe proiectii complete (fig. 3.24 si 3.13). La cotarea mai multor diametre pe un obiect simetric reprezentat partial, în mod exceptional

liniile de cota pot sa nu depaseasca axa de simetrie, iar cotele se înscriu în trepte (fig.3.54).

10mm.

7. Cotarea tesiturilor si adânciturilor

Cotarea tesiturilor de la capetele axelor sau începutul alezajelor se realizeaza prin unul din procesele simplificate prezent în exemplele din figurile 3.55a, b, c, d, e).

32

Desen tehnic

32 Desen tehnic Adânciturile trebuie cotate prin indicarea diametrului impus pentru suprafata piesei si a unghiului
32 Desen tehnic Adânciturile trebuie cotate prin indicarea diametrului impus pentru suprafata piesei si a unghiului

Adânciturile trebuie cotate prin indicarea diametrului impus pentru suprafata piesei si a unghiului format sau a adâncimii de prelucrare si a unghiului format (fig.3.56 a si b).

de prelucrare si a unghiului format (fig.3.56 a si b). Fig. 3.55 Fig. 3.56 8. Cotarea

Fig. 3.55

si a unghiului format (fig.3.56 a si b). Fig. 3.55 Fig. 3.56 8. Cotarea si tolerarea

Fig. 3.56

8. Cotarea si tolerarea elementelor conice (STAS 9068-71) Conicitatea C este definita ca raportul dintre diferenta diametrelor a doua sectiuni normale la axa conului si distanta dintre aceste sectiuni (fig.3.57).

Ea indica variatia sectiunii pe unitatea de lungime si se exprima prin relatia:

sectiunii pe unitatea de lungime si se exprima prin relatia: Fig. 3.57 D - d =

Fig. 3.57

D

-

d

= 2

tg a

2

C =

L

unde:

- C, conicitatea trunchiului de

- D, diametrul bazei mari;

- d, diametrul bazei mici;

con;

- L, lungimea elementului conic;

- a , unghiul la vârf al conului.

În documentatia tehnica un trunchi de con poate fi cotat în mod univoc prin una din

combinatiile prezentate în figura 3.58, cazurile a

d,

în succesiunea utilizarii.

Desen tehnic

33

Desen tehnic 33 Fig. 3.58 Conicitatea C se înscrie pe o linie de indicatie, paralela cu
Desen tehnic 33 Fig. 3.58 Conicitatea C se înscrie pe o linie de indicatie, paralela cu
Desen tehnic 33 Fig. 3.58 Conicitatea C se înscrie pe o linie de indicatie, paralela cu

Fig. 3.58

Conicitatea C se înscrie pe o linie de indicatie, paralela cu axa conului, terminata cu o sageata pe generatoarea suprafetei conului. Cuvântul "conicitate" poate fi înlocuit de simbolul , dispus pe linia de indicatie, cu vârful orientat catre vârful conului (fig.3.58a). Se observa ca valorile a trei dimensiuni enumerate mai sus sunt suficiente pentru definerea univoca a elementului conic. În unele cazuri conul este definit prin diametrul d 1 al unei sectiuni situata între cele doua sectiuni extreme la distanta l 1 fata de o baza de referinta (fig.3.58d). Cotarea uzuala, care faciliteaza prelucrarea prin strunjire, este prezentata în figura 3.58 cazurile a si b. Valorile conicitatilor sunt standardizate prin STAS si se recomanda a fi alese din urmatoarele siruri: 1:3; 1:5; 1:10; 1:20; 1:50; 1:100; 1:200; 1:500; sau 1:4; 1:6; 1:7; 1:12; 1:15; 1:30. Se mai pot folosi si conicitati de uz special.

9. Cotarea prismelor delimitate de plane simetrice fata de planul bisector al prismei. Piesele cu forma prismatica, delimitate de plane secante, simetrice fata de planul bisector al prismei (fig.3.59), sunt caracterizate prin:

- înclinarea prismei S - raportul între diferenta

înaltimilor H si h, masurate între doua sectiuni ale prismei, si distanta L între sectiunile respective (fig. 3.60);

între doua sectiuni ale prismei, si distanta L între sectiunile respective (fig. 3.60); H - h
între doua sectiuni ale prismei, si distanta L între sectiunile respective (fig. 3.60); H - h

H

-

h

S =

L

=

tg

b

Fig. 3.59

34

Desen tehnic

34 Desen tehnic Fig. 3.60 Fig. 3.61 - panta prismei Cp - raportul între diferenta grosimilor
34 Desen tehnic Fig. 3.60 Fig. 3.61 - panta prismei Cp - raportul între diferenta grosimilor
34 Desen tehnic Fig. 3.60 Fig. 3.61 - panta prismei Cp - raportul între diferenta grosimilor

Fig. 3.60

34 Desen tehnic Fig. 3.60 Fig. 3.61 - panta prismei Cp - raportul între diferenta grosimilor

Fig. 3.61

- panta prismei Cp - raportul între diferenta grosimilor T si t, masurate între doua sectiuni ale prismei, si distanta L între sectiunile respective (fig.3.59);

C

p =

T

-

t

L

= 2

tg

b

2

= 1 :

1

2

ctg

b

2

Unghiurile de prisme si înclinari de uz general sunt prescrise prin STAS 2285/2-81. Înscrierea înclinarii sau pantei pe desenul unei piese se face ca în exemplele prezentate în fig.

3.61.

Teme propuse Efectuati cotarea reperelor incluse în desenele din exemplele urmatoare: 1 2 3
Teme propuse
Efectuati cotarea reperelor incluse în desenele din exemplele urmatoare:
1
2
3
4 5 6
4
5
6

Desen tehnic

35

Desen tehnic 35 CAPITOLUL 4 REPREZENTAREA FILETELOR SI FLANSELOR 4.1 Reprezentarea, cotarea si notarea filetelor 4.1.1.
Desen tehnic 35 CAPITOLUL 4 REPREZENTAREA FILETELOR SI FLANSELOR 4.1 Reprezentarea, cotarea si notarea filetelor 4.1.1.

CAPITOLUL 4 REPREZENTAREA FILETELOR SI FLANSELOR

4.1 Reprezentarea, cotarea si notarea filetelor

4.1.1. Generalitati. Clasificarea filetelor

Filetul este cel mai utilizat mijloc prin care elementele de asamblare (suruburi, prezoane, piulite etc.) sau alte piese din constructia de masini realizeaza asamblari demontabile. Filetul este o nervura elicoidala executata pe exteriorul sau interiorul unei suprafete cilindrice sau conice. Filetele se clasifica dupa mai multe criterii si anume:

- dupa forma suprafetei filetate, se disting filete cilindrice si filete conice;

- dupa forma profilului , filetele pot fi: triunghiulare, patrate, trapezoidale, fierastrau, rotunde (tabelul 4.1);

- dupa sensul de însurubare: filete dreapta si filete stânga;

- dupa numarul de începuturi: filete cu un început si filete cu mai multe începuturi;

- dupa sistemul de masurare: filete metrice (în mm) si filete în toli (1” = 25,4 mm);

- dupa marimea pasului: filete cu pas normal, cu pas fin si cu pas mare;

- dupa modul de trecere de la partea filetata la cea nefiletata: filete cu iesire si filete cu degajare.

Tabelul 4.1 p p 30° Filet metric Filet trapezoidal 60° 30° p p Filet Whitworth
Tabelul 4.1
p
p
30°
Filet metric
Filet trapezoidal
60°
30°
p
p
Filet Whitworth
Filet fierastrau
55°
p
p
Filet gaz
Filet rotund
55°
p
Filet patrat
R

36

Desen tehnic

36 Desen tehnic 4.1.2. Reprezentarea filetelor Reprezentarea filetelor se face simplificat conform SR ISO 6410-1:1995.
36 Desen tehnic 4.1.2. Reprezentarea filetelor Reprezentarea filetelor se face simplificat conform SR ISO 6410-1:1995.

4.1.2. Reprezentarea filetelor

Reprezentarea filetelor se face simplificat conform SR ISO 6410-1:1995. Astfel:

În vedere sau sectiune longitudinala, generatoarea cilindrului vârfurilor filetului se traseaza cu linie continua groasa, iar generatoarea cilindrului fundurilor filetului se traseaza cu linie continua subtire (fig.4.1a, b). Se recomanda ca distanta dintre cele doua generatoare sa fie egala cu înaltimea filetului, dar nu mai mai mica decât cea mai mare din urmatoarele valori: de doua ori grosimea liniei groase, sau 0,7 mm.

2x45° 25 M30
2x45°
25
M30
A-A B-B B A B A B B 25 M30
A-A
B-B
B
A
B
A
B
B
25
M30

a)

b)

Fig. 4.1 – Filet cilindric exterior cu iesire La reprezentarea în sectiune, hasura se reprezinta pâna la limita generatoarei vârfurilor

filetului.

La reprezentarea în vedere a filetelor cu iesire, limita filetului se traseaza cu linie continua groasa; iesirea filetului se reprezinta optional, cu linie subtire. La reprezentarea în sectiune a acestor filete, limita filetului nu se traseaza, sau daca este necesar, aceasta poate fi reprezentata cu linie întrerupta subtire. La filetele cu degajare, muchiile degajarii se reprezinta cu linie continua groasa, perpendicular pe axa filetului (fig.4.3). Executarea degajarii este obligatorie daca, dupa filet urmeaza un element cu diametru diferit de cel a filetului.

B-B

2x45° 25 28 M30
2x45°
25
28
M30
B B
B
B
2x45° 3 25 M30
2x45°
3
25
M30
B-B 2x45° 25 28 M30 B B 2x45° 3 25 M30

Fig. 4.2 – Filet cilindric interior cu iesire

Fig. 4.3 – Filet cilindric exterior cu degajare

În vedere laterala sau sectiune transversala, cercul de vârf se reprezinta cu linie continua

groasa, iar cercul de fund se traseaza cu linie continua subtire pe cca ¾ din circumferinta si deschis în cadranul superior dreapta (fig.4.1, 4.2, 4.3). În vederea laterala, tesitura de început a filetului nu se reprezinta. La reprezentarile în sectiune, hasura se traseaza pâna la limita cercului de vârf al filetului.

Desen tehnic

37

Desen tehnic 37 B-B 3 25 M30 B-B B 2x45° 2 B 28 M30 B B
Desen tehnic 37 B-B 3 25 M30 B-B B 2x45° 2 B 28 M30 B B

B-B

3 25 M30
3
25
M30

B-B

B 2x45° 2 B 28 M30
B
2x45°
2
B
28
M30
B B
B
B

Fig. 4.4 – Filet cilindric exterior cu degajare

Fig. 4.5 – Filet cilindric interior cu degajare

4.1.3. Cotarea si notarea filetelor

La cotarea filetelor se înscriu pe desen urmatoarele:

- diametrul nominal al filetului: este diametrul de vârf la filetele exterioare, respectiv diametrul de fund în cazul filetelor interioare; diametrul filetului conic se înscrie aproximativ la jumatatea lungimii utile a acestuia si se noteaza cu simbolul suplimentar K (fig.4.6);

25 50 KM20
25
50
KM20
25 50 KM20

Fig. 4.6 - Filet conic exterior

- lungimea filetului: pentru filetele cu iesire aceasta lungime se coteaza fara a lua în considerare iesirea filetului (fig.4.1); la filetele cu degajare lungimea înscrisa include si degajarea (fig.4.3, 4.4, 4.5). În cazul gaurilor înfundate se coteaza atât lungimea utila a filetului, cât si lungimea totala a gaurii (fig.4.2). Notarea unui filet cuprinde:

- prescurtarea tipului filetului (de ex. M, G, Tr etc.);

- diametrul nominal însotit de unitatea de masura numai în cazul filetelor în toli;

- pasul filetului, în mm, daca acesta este diferit de cel normal;

- numarul de începuturi ale filetului, numai în cazul filetelor cu mai multe începuturi;

- precizia filetului simbolizata prin literele: f – pentru clasa fina, g – pentru clasa grosolana; filetele la care nu se indica clasa de precizie se executa în clasa de precizie mijlocie;

- sensul filetului, se înscrie numai pentru filetul stânga. Exemplu de notare a unui filet: M20x2/2f/stg

38

Desen tehnic

38 Desen tehnic 4.2 Reprezentarea si cotarea flanselor 4.2.1. Generalitati Flansele sunt organe de masini utilizate
38 Desen tehnic 4.2 Reprezentarea si cotarea flanselor 4.2.1. Generalitati Flansele sunt organe de masini utilizate

4.2 Reprezentarea si cotarea flanselor

4.2.1. Generalitati

Flansele sunt organe de masini utilizate la asamblarea demontabila a doua tronsoane de conducta sau doua piese ale unei masini, instalatii etc. Flansele se executa prin turnare, odata cu piesa cu care fac corp comun, sau prin forjare, turnare sau strunjire în cazul flanselor asamblate prin însurubare sau sudare cu piesele din care fac parte. Din punct de vedere constructive, flansele au o suprafata plana pentru asezarea garniturii de etansare, o gaura centrala comuna cu piesa din care face parte, precum si gauri de prindere. Dupa forma geometrica a conturului se disting: flanse cilindrice, patrate, triunghiulare, dreptunghiulare, romboidale, ovale si oarecare.

4.2.2. Reguli de reprezentare si cotare

Reprezentarea flanselor se face în doua proiectii:

- o sectiune longitudinala, din care rezulta grosimea flansei, tipul gaurilor de prindere (netede, filetate, strapunse, înfundate), modul de îmbinare a flansei cu piesa cu care face corp comun;

- o vedere frontala, din care rezulta forma geometrica a flansei, numarul si dispunerea gaurilor de prindere. La flansele cilindrice, patrate si triunghiulare, centrele gaurilor de prindere sunt dispuse pe un cerc, numit cerc purtator al centrelor, comun cu centrul geometric al flansei. Raza de rotunjire a colturilor flanselor patrate, triunghiulare, ovale, dreptunghiulare este egala cu diametrul gaurii de prindere, iar centrul de racordare este în centrul gaurii de prindere. Cotele care se înscriu pe desenul unei flanse sunt: diametrul nominal, diametrul cercului purtator al centrelor, diametrul si numarul gaurilor de prindere, diametrul exterior al flansei, grosimea flansei, iar daca e cazul, unghiul pozitiei gaurilor de prindere fata de axa de simetrie a flansei.

4.2.3. Reprezentarea si cotarea principalelor tipuri de flanse

Ø104 5x45° R5 16 A Ø80 Fig. 4.7 Ø30 Ø 12 Ø80 Ø50
Ø104
5x45°
R5
16
A
Ø80
Fig. 4.7
Ø30
Ø 12
Ø80
Ø50

Flansele cilindrice pot avea

un numar par sau impar de gauri de

prindere, dispuse echidistant pe cercul

purtator al centrelor. Planul axial care

sectioneaza flansa poate trece (fig.4.7)

sau nu prin axele gaurilor de prindere

(fig.4.8). În al doilea caz, gaurile se

rabat în planul de sectionare si se

reprezinta cu linie punct subtire peste

hasura.

Desen tehnic

39

Desen tehnic 39 A-A A 5x45° R5 16 A 45° Ø80 Ø104 Ø30 Ø50 Fig. 4.8
Desen tehnic 39 A-A A 5x45° R5 16 A 45° Ø80 Ø104 Ø30 Ø50 Fig. 4.8
A-A A 5x45° R5 16 A 45° Ø80 Ø104 Ø30 Ø50
A-A
A
5x45°
R5
16
A
45°
Ø80
Ø104
Ø30
Ø50

Fig. 4.8 Flansele patrate au patru gauri de prindere, dispuse în colturile patratului. întâlnesc cele doua situatii:

Si aici se

-

planul de sectionare trece prin

gaurile

de

prindere

ale

flansei

(fig.4.9)

R12 A-A A 2x45° 15 A R5 Ø 12 81 Ø80 Ø30 Ø50
R12
A-A
A
2x45°
15
A
R5
Ø 12
81
Ø80
Ø30
Ø50

Fig. 4.9

A-A A R5 2x45° 15 A Ø12 45° Ø80 Ø30 Ø50 R12 81
A-A
A
R5
2x45°
15
A
Ø12
45°
Ø80
Ø30
Ø50
R12
81

40

Desen tehnic

40 Desen tehnic Fig. 4.10 - axa gaurilor face un unghi de 45 0 cu planul
40 Desen tehnic Fig. 4.10 - axa gaurilor face un unghi de 45 0 cu planul

Fig. 4.10 - axa gaurilor face un unghi de 45 0 cu planul de sectionare, caz în care gaura împreuna cu coltul flansei se rabat în planul de sectionare si se reprezinta cu linie punct subtire (fig.4.10). Flansele triunghiulare au forma unui triunghi echilateral, având gauri de prindere dispuse la

120 0 pe cercul purtator al centrelor si colturile rotunjite. Ca si în cazurile precedente se disting cele

doua situatii, reprezentarea facându-se asemanator (fig.4.11).

A-A 2x45° 15 R5 Ø30 Ø50
A-A
2x45°
15
R5
Ø30
Ø50
A 120° R12 A Ø80 Ø12
A
120°
R12
A
Ø80
Ø12

Fig. 4.11

Flansele ovale au forma unui oval si prezinta doua gauri de prindere situate pe axa mare a ovalului. Se disting doua forme constructive:

- forma exterioara este compusa din portiuni ale cercului mare (diametrul cercului mare este egal cu axa mica a ovalului), portiuni ale cercurilor extreme (de raza egala cu diametrul gaurilor de prindere) si tangentele commune exterioare ale celor trei cercuri aratate mai sus

(fig.4.12);

- forma exteriora se obtine prin racordarea cercului mare cu cercurile extreme (de la capetele flansei) cu un arc de cerc de raza data (fig.4.13).

R12 A-A A 2x45° R5 15 A Ø12 Ø60 80 Ø30 Ø50
R12
A-A
A
2x45°
R5
15
A
Ø12
Ø60
80
Ø30
Ø50
R12 A-A A 57 2x45° 15 A R5 R82 Ø12 80 Ø30 Ø50
R12
A-A
A
57
2x45°
15
A
R5
R82
Ø12
80
Ø30
Ø50

Fig. 4.12

Teme propuse

Fig. 4.13

1. Se considera racordul din fig.4.14. Se cere:

a) Sa se completeze proiectia principala cu urmatoarele elemente:

Desen tehnic

41

Desen tehnic 41 4 1 – flansa circulara cu 4 gauri f 10; cercul purtator al
Desen tehnic 41 4 1 – flansa circulara cu 4 gauri f 10; cercul purtator al

41 – flansa circulara cu 4 gauri f10; cercul purtator al gaurilor f60; planul de sectionare nu trece

prin gauri;

42 – filet interior M16 (lungime 30 mm);

43 – filet exterior cu degajare M26 (lungime 27 mm);

44 – flansa patrata cu 4 gauri f10; cercul purtator al gaurilor f70; raza de rotunjire a colturilor

flansei R10; planul de sectionare trece prin gauri.

b) Sa se completeze proiectiile de sus si laterala, pastrând reprezentarile în vedere.

A-A

2x45° 50 3 30 Ø15 2 1:7 35 1 Ø15 Ø40 70 A Ø16 2
2x45°
50
3
30
Ø15
2
1:7
35
1
Ø15
Ø40
70
A
Ø16
2
Ø25

4

Ø26 Ø30 Ø80 27 10 55 110
Ø26
Ø30
Ø80
27
10
55
110
A 25 10 115 Fig. 4.14 Ø30 Ø40
A
25
10
115
Fig. 4.14
Ø30
Ø40

2. Se considera racordul din fig.4.15. Se cere:

a) Sa se completeze proiectia principala cu urmatoarele elemente:

41 – flansa patrata cu 4 gauri f10; cercul purtator al gaurilor f70; raza de rotunjire a colturilor

flansei R10; planul de sectionare nu trece prin gauri;

42 – filet interior M8 ( lungime 30 mm);

43 – filet exterior cu degajare M20 (lungime 18 mm);

44 – flansa circulara cu 4 gauri f10; cercul purtator al gaurilor f60; planul de sectionare nu trece

prin gauri.

42

Desen tehnic

42 Desen tehnic b) Sa se completeze proiectiile de sus si laterala, pastrând reprezentarile în vedere.
42 Desen tehnic b) Sa se completeze proiectiile de sus si laterala, pastrând reprezentarile în vedere.

b) Sa se completeze proiectiile de sus si laterala, pastrând reprezentarile în vedere.

55

1 2 3 4 Ø8 Ø20 Ø8 1:7 2 35 43 47 A 3 10
1
2
3
4
Ø8
Ø20
Ø8
1:7
2
35
43
47
A
3
10
13
124
Ø20
Ø28
Ø28
Ø40
2x45°
Ø80
Ø50
18 44
18
44
A
A

Fig. 4.15

Desen tehnic

43

Desen tehnic 43 CAPITOLUL 5 INDICAREA STARII SUPRAFETELOR 5.1 Generalitati În urma procesului tehnologic de executie
Desen tehnic 43 CAPITOLUL 5 INDICAREA STARII SUPRAFETELOR 5.1 Generalitati În urma procesului tehnologic de executie

CAPITOLUL 5 INDICAREA STARII SUPRAFETELOR

5.1 Generalitati

În urma procesului tehnologic de executie a unei piese, suprafata acesteia prezinta o serie de neregularitati, care de cele mai multe ori nu se vad cu ochiul liber. Rugozitatea reprezinta ansamblul neregularitatilor unei suprafete, care nu sunt abateri de la forma geometrica a piesei. Rugozitatea se poate determina cu aparate speciale prin metode comparative, metoda sectiunii luminoase, metoda interferentiala etc. Terminologia referitoare la rugozitate este reglementata prin SR ISO 4287-1:1993:

Suprafata reala – este suprafata care limiteaza un corp si îl separa de mediul înconjurator

(fig.5.1);

Suprafata geometrica – este suprafata ideala a carei forma e definita în desenul tehnic; Suprafata de referinta – este suprafata în raport cu care se estimeaza parametrii de rugozitate; Profilul real – este conturul rezultat prin intersectia suprafetei reale cu un plan perpendicular pe suprafata de referinta (fig.5.2);

un plan perpendicular pe suprafata de referinta (fig.5.2); Fig. 5.1 Fig. 5.2 Profilul geometric – este

Fig. 5.1

perpendicular pe suprafata de referinta (fig.5.2); Fig. 5.1 Fig. 5.2 Profilul geometric – este conturul rezultat

Fig. 5.2

Profilul geometric – este conturul rezultat prin intersectia suprafetei geometrice cu un plan; Linia de referinta – este linia aleasa conventional fata de care se determina parametrii de profil; Lungimea de baza (l) – este lungimea liniei de referinta utilizata pentru separarea neregularitatilor care formeaza rugozitatea suprafetei; Abaterea profilului (Y) – este distanta dintre un punct al profilului si linia de referinta; Neregularitatea profilului – reprezinta o proeminenta si golul adiacent pe suprafata reala; Înaltimea maxima a proeminentei (Y p max ) – este distanta dintre punctul cel mai de sus al profilului si linia medie (fig.5.3); Adâncimea maxima a golului (Y v max ) – este distanta dintre punctul cel mai de jos al profilului si linia medie (fig.5.3);

44

Desen tehnic

44 Desen tehnic Înaltimea maxima a profilului (R y ) – este distanta dintre linia proeminentelor
44 Desen tehnic Înaltimea maxima a profilului (R y ) – este distanta dintre linia proeminentelor

Înaltimea maxima a profilului (R y ) – este distanta dintre linia proeminentelor si linia golurilor (fig.5.3); Înaltimea neregularitatilor profilului în 10 puncte (R z ) – este media valorilor absolute ale înaltimilor celor mai de sus cinci proeminente si ale adâncimilor celor mai de jos cinci goluri, în limitele lungimii de baza (fig.5.4);

jos cinci goluri, în limitele lungimii de baza (fig.5.4); Fig. 5.3 Fig. 5.4 Abaterea medie aritmetica

Fig. 5.3

Fig. 5.4

Abaterea medie aritmetica a profilului (R a ) – este media aritmetica a valorilor absolute ale abaterilor profilului în limitele lungimii de baza

(fig.5.5);

Pasul neregularitatilor profilului – este lungimea segmentului de linie medie cuprinsa între o proeminenta si un gol succesiv;

Fig. 5.5

Pasul mediu al neregularitatilor (S m ) – este valoarea medie a pasilor neregularitatilor în limitele lungimii de baza; Pasul proeminentelor locale – este lungimea segmentului de linie medie a celor mai de sus doua puncte ale proeminentelor locale successive; Pasul mediu a proeminentelor locale (S) – este valoarea medie a pasilor proeminentelor locale în limitele lungimii de baza. Indicarea rugozitatii se poate face prin unul sau mai multi parametri de rugozitate, dupa cum urmeaza: R a , R z , R y , S m , S. Valorile standardizate ale principalilor parametri, exprimate în microni, sunt prezentate în tabelul 5.1, repartizate în clase de rugozitate N1…N13.

Tabelul 5.1

Param

 

Valori numerice

 

de

 

rugoz.

l,

mm

0,08

 

0,25

   

0,8

2,5

 

8

N

 

N 1

N 2

N 3

N 4

N 5

N 6

N 7

N 8

N 9

N 10

N 11

N 12

N 13

R a

0,012

0,025

0,050

0,10

0,20

0,40

0,80

1,60

3,20

6,30

12,50

25,0

50,0

100,0

z , R y

R

0,025

0,05

0,10

0,20

0,40

0,80

1,60

3,20

6,30

12,5

25

50

100

200

S

m , S

0,066

0,012

0,025

0,05

0,10

0,20

0,40

0,80

1,60

3,20

6,30

12,5

25

50

5

Desen tehnic

45

Desen tehnic 45 Valoarea parametrului înscrisa pe un desen reprezinta valoarea maxima admisa. Înscrierea rugozitatii
Desen tehnic 45 Valoarea parametrului înscrisa pe un desen reprezinta valoarea maxima admisa. Înscrierea rugozitatii

Valoarea parametrului înscrisa pe un desen reprezinta valoarea maxima admisa. Înscrierea rugozitatii pe un desen de executie trebuie sa tina cont de conditiile functionale ale piesei si trebuie facuta numai daca este strict necesar, deoarece costul fabricatiei creste fiind necesare prelucrari si verificari suplimentare ale suprafetelor cu valori mici ale rugozitatilor. Valorile parametrului R a în functie de procedeele tehnologice de obtinere si prelucrare a pieselor sunt prezentate în tabelul 5.2.

Tabelul 5.2

Denumirea procedeului tehnologic Rugozitatea suprafetei R a , mm 50 25 12,5 6,3 3,2 1,6
Denumirea procedeului
tehnologic
Rugozitatea suprafetei R a , mm
50
25
12,5
6,3
3,2
1,6
0,8
0,4
0,2
0,1
0,05
0,025 0,012
Taiere cu flacara
Curatire cu polizorul
Taiere cu fierastraul
Rabotare
Gaurire
Electrochimie
Electroeroziune
Frezare
Brosare
Alezare
Strunjire,
alezare
cu
cutitul
Finisare în toba
Lustruire electrolitica
Roluire
Rectificare
Honuire
Polizare
Lepuire
Superfinisare
Turnare în nisip
Laminare la cald
Forjare
Turnare în forma
Turnare de precizie
Extrudare

46

Desen tehnic

46 Desen tehnic Laminare la rece Turnare în cochila 5.2 Notarea starii suprafetelor Înscrierea pe desen
46 Desen tehnic Laminare la rece Turnare în cochila 5.2 Notarea starii suprafetelor Înscrierea pe desen
Laminare la rece Turnare în cochila
Laminare la rece
Turnare în cochila

5.2 Notarea starii suprafetelor

Înscrierea pe desen a rugozitatii se face utilizând:

- simboluri de baza (fig.5.6);

60° 60° 1,5h 3h
60°
60°
1,5h
3h
- simboluri de baza (fig.5.6); 60° 60° 1,5h 3h Fig. 5.6 Fig. 5.7 - simboluri derivate
- simboluri de baza (fig.5.6); 60° 60° 1,5h 3h Fig. 5.6 Fig. 5.7 - simboluri derivate
- simboluri de baza (fig.5.6); 60° 60° 1,5h 3h Fig. 5.6 Fig. 5.7 - simboluri derivate

Fig. 5.6

Fig. 5.7

- simboluri derivate pentru: obligativitatea prelucrarii prin îndepartare de material (fig.5.7a), mentinerea suprafetei în starea obtinuta initial, fara îndepartare de material (fig.5.7b), înscrierea unor conditii suplimentare privind prelucrarile, tratamentele termice, termo-chimice etc. (fig.5.7c), aceeasi stare a suprafetei pentru toate suprafetele piesei (prin înscrierea unui cerculet pe simbolul grafic) (fig.5.7d). Trasarea simbolurilor se face cu linii de aceeasi grosime cu cele utilizate la înscrierea cotelor pe desenul respectiv si cu dimensiunile prezentate în fig.5.6 (h este înaltimea cifrelor cu care se înscriu cotele).

Indicatiile adaugate simbolurilor grafice (fig.5.8) reprezinta:

a – valoarea rugozitatii R a în mm precedata de simbolul R a sau de un alt simbol al parametrului de rugozitate, urmat de valoarea corespunzatoare în mm;

b – procedeul de fabricatie, tratament, acoperire sau alte conditii referitoare la fabricatie;

acoperire sau alte conditii referitoare la fabricatie; Fig. 5.8 c – înaltimea ondulatiei, în m m,

Fig. 5.8

c – înaltimea ondulatiei, în mm, precedata de simbolul corespunzator;

d – neregularitati ale suprafetei;

e – adaosul de prelucrare;

f – valoarea(ile) rugozitatii diferita(e) de R a , în mm, precedata de simbolul parametrului.

5.3 Reguli de înscriere a starii suprafetei

Principalele reguli privind indicarea starii suprafetei sunt cuprinse în SR ISO 1302:1995. Simbolul grafic si indicatiile care îi sunt asociate trebuie dispuse astfel încât sa poata fi citite de jos sau din dreapta desenului, fiind situate pe linii de contur sau pe linii ajutatoare trasate în

Desen tehnic

47

Desen tehnic 47 prelungirea acestora. Daca este necesar, simbolul grafic poate fi amplasat pe suprafata prin
Desen tehnic 47 prelungirea acestora. Daca este necesar, simbolul grafic poate fi amplasat pe suprafata prin

prelungirea acestora. Daca este necesar, simbolul grafic poate fi amplasat pe suprafata prin intermediul unor linii ajutatoare, terminate cu o sageata (fig.5.9).

Fig. 5.9 Fig. 5.10
Fig. 5.9
Fig. 5.10

Simbolul sau linia ajutatoare terminata cu sageata trebuie orientata spre exteriorul materialului piesei. Simbolurile nu pot fi amplasate pe linii de contur acoperite sau pe linii de cota cu exceptia gaurilor la care spatiul disponibil este insuficient, precum si al razelor de racordare sau tesiturilor

(fig.5.10).

Simbolul grafic trebuie utilizat o singura data pe o suprafata si, daca este posibil, pe aceeasi proiectie pe care figureaza cota care defineste dimensiunea sau pozitia acelei suprafete (fig.5.11). Daca aceeasi suprafata este compusa din zone cu rugozitati diferite, ele se indica separat, delimitarea suprafetelor facându-se cu linie continua subtire, fata de care se coteaza si lungimea la care se refera (fig.5.12).

Fig. 5.11 Fig. 5.12
Fig. 5.11
Fig. 5.12

Daca este necesara definirea starii suprafetei atât înainte cât si dupa tratament, aceasta trebuie indicata printr-o nota (fig.5.13). Daca toate suprafetele unei piese au aceeasi stare, indicarea acesteia se face numai deasupra indicatorului sau în informatiile tehnice înscrise pe desen. Daca o aceeasi stare a suprafetei este impusa pe majoritatea suprafetelor unei piese, simbolul grafic general corespunzator acestei stari, trebuie urmat de un simbol grafic de baza între paranteze, fara nicio alta indicatie (fig.5.14a), sau de unul sau mai multe simboluri grafice între paranteze,

48

Desen tehnic

48 Desen tehnic indicând în ordine crescatoare valorile starilor speciale (fig.5.14b). Simbolurile grafice ale starii
48 Desen tehnic indicând în ordine crescatoare valorile starilor speciale (fig.5.14b). Simbolurile grafice ale starii

indicând în ordine crescatoare valorile starilor speciale (fig.5.14b). Simbolurile grafice ale starii suprafetei diferite de simbolul general, trebuie înscrise pe

suprafetele corespunzatoare.

Fig. 5.13
Fig. 5.13
trebuie înscrise pe suprafetele corespunzatoare. Fig. 5.13 a) Fig. 5.14 b) 5.4 Notarea tratamentelor termice Daca

a)

Fig. 5.14

b)

5.4 Notarea tratamentelor termice

Daca indicatiile privind tratamentul termic se refera la întreaga piesa, notarea se face conform STAS 7650-82, în spatiul din câmpul desenului, indicând adâncimea h a stratului tratat si caracteristicile mecanice obtinute dupa tratament (duritatea HRC) (fig.5.15) Daca indicatiile privind tratamentul termic se refera la unele parti ale piesei, se dubleaza linia

de contur cu o linie punct groasa trasata pe una sau doua proiectii, notarea tratamentului facându-se o singura data (fig.5.16). Daca mai multe zone sunt supuse aceluiasi tratament termic, acestea se marcheaza distinct, dar se noteaza o singura data. Daca însa exista zone tratate termic cu caracteristici diferite, indicarea se face

tratate termic cu caracteristici diferite, indicarea se face separat pentru fiecare. Fig. 5.15 Fig. 5.16 Teme

separat pentru fiecare.

diferite, indicarea se face separat pentru fiecare. Fig. 5.15 Fig. 5.16 Teme propuse 1. Definiti notiunile:

Fig. 5.15

Fig. 5.16

Teme propuse

1. Definiti notiunile: rugozitate, abaterea medie aritmetica a profilului (R a ).

2. În ce unitati de masura se exprima parametrii de rugozitate?

3. Ce indicatii se adauga simbolurilor grafice pentru notarea rugozitatilor?

Desen tehnic

49

Desen tehnic 49 CAPITOLUL 6 NOTAREA ABATERILOR DIMENSIONALE 6.1 Generalitati. Terminologie Cotele înscrise pe un desen
Desen tehnic 49 CAPITOLUL 6 NOTAREA ABATERILOR DIMENSIONALE 6.1 Generalitati. Terminologie Cotele înscrise pe un desen

CAPITOLUL 6 NOTAREA ABATERILOR DIMENSIONALE

6.1 Generalitati. Terminologie

Cotele înscrise pe un desen sunt, practic, imposibil a se realiza cu exactitate datorita impreciziei procedeelor de fabricatie, a masinilor centrate necorespunzator, a piesei fixate slab, a uzurii sculelor etc. Piesa îsi îndeplineste rolul functional daca dimensiunea ei efectiva, obtinuta dupa prelucrare, este cuprinsa între doua dimensiuni limita, una maxima si una minima. Diferenta dintre cele doua dimensiuni limita se numeste toleranta. Pentru asigurarea interschimbabilitatii pieselor s-au stabilit anumite norme si reguli standardizate, prin prescrierea unor tolerante pentru fiecare piesa, putând fi înlocuita cu alta de aceeasi forma. Termenii referitori la dimensiuni, abateri, toleranta sunt stabiliti prin STAS 8100/1-88, dupa cum urmeaza (fig.6.1):

- Dimensiunea nominala (N) este dimensiunea fata

Fig. 6.1
Fig. 6.1

de care sunt definite dimensiunile limita, obtinute prin aplicarea abaterilor limita.

- Dimensiunea efectiva (E) este dimensiunea unui

element determinata prin masurare (cu eroarea admisa) dupa o piesa rezultata din fabricatie.

- Dimensiunile limita (D max si D min ) sunt dimensiunile extreme între care trebuie sa se gaseasca dimensiunea efectiva prescrisa de proiectant.

- Abaterea efectiva (A) este diferenta dintre dimensiunea efectiva si cea nominala: A = E-N;

abaterile prescrise între care poate varia abaterea efectiva se numesc abateri limita admisibile:

- abaterea superioara A s = D max – N;

- abaterea inferioara A i = D min – N.

- Linia zero este dreapta care în reprezentarea grafica a tolerantelor si ajustajelor, corespunde

dimensiunii nominale fata de care sunt reprezentate abaterile. Prin conventie, în cazul în care linia zero

este trasata orizontal, abaterile pozitive se situeaza deasupra ei, iar cele negative dedesubtul ei, iar în cazul când aceasta este verticala, abaterile pozitive se situeaza în dreapta ei, iar cele negative în stânga ei.

- Toleranta (T) este diferenta dintre dimensiunea maxima si dimensiunea minima sau valoarea

diferentei algebrice dintre abaterea superioara si abaterea inferioara. T = D max – D min = A s + N – (A i + N) = A s - A i

- Câmpul de toleranta este zona cuprinsa între cele doua linii reprezentand dimensiunile maxima si

minima, definita prin marimea tolerantei si pozitia în raport cu linia zero.

- Termenul de arbore este utilizat conventional pentru denumirea oricarei dimensiuni exterioare a unei

piese, denumita cuprinsa, chiar daca nu este cilidrica.

- Termenul de alezaj este utilizat conventional pentru denumirea oricarei dimensiuni interioare a unei piese, denumita cuprinzatoare.

50

Desen tehnic

50 Desen tehnic 6.2 Jocuri, strângeri, ajustaje Între dimensiunile a doua piese care urmeaza a se
50 Desen tehnic 6.2 Jocuri, strângeri, ajustaje Între dimensiunile a doua piese care urmeaza a se

6.2 Jocuri, strângeri, ajustaje

Între dimensiunile a doua piese care urmeaza a se asambla trebuie sa se stabileasca o anumita relatie. Aceasta rezulta din diferenta dimensiunilor dinainte si dupa asamblare si se numeste ajustaj . Notarea simbolurilor se face cu litere mari pentru alezaje si cu litere mici pentru arbori. Se deosebesc urmatoarele tipuri de ajustaje:

1. Ajustajul cu joc: dupa asamblare asigura întotdeauna un joc între alezaj si arbore, dimensiunea minima a alezajului este întotdeauna superioara dimensiunii maxime a arborelui, iar câmpul de toleranta al alezajului este în întregime deasupra câmpului de toleranta a arborelui (fig.6.2).

Fig. 6.3
Fig. 6.3

D min > d max ; j max = D max – d min ; j min = D min – d max ;

T j = (D max – d min ) – (D min – d max ) = (D max – D min ) + (d max – d min ); T j = T D - T d

Fig. 6.2

2. Ajustajul cu strângere: dupa asamblare asigura o strângere între alezaj si arbore, dimensiunea maxima a alezajului este întotdeauna inferioara sau egala cu dimensiunea minima a

arborelui iar câmpul de toleranta al alezajului este în întregime sub câmpul de toleranta al arborelui (fig.6.3).

D min < d max ;

T s

(d max – d min );

T s = T d – T D

= (d max

D min ) – (d min – D max ) = (D max – D min ) +

3. Ajustaj ul intermediar: dupa asamblare, poate rezulta fie un joc, fie o strângere în functie de dimensiunile efective ale alezajului si arborelui, respectiv câmpurile de toleranta ale alezajului si arborelui se suprapun partial sau total (fig.6.4).

Fig. 6.4

Necesitatea asigurarii interschimbabilitatii pieselor a impus standardizarea abaterilor limita si ajustajelor în doua sisteme:

Sistemul de ajustaje "alezaj unitar" (fig.6.5) este caracterizat prin urmatoarele elemente:

-diametrul alezajului este constant; - câmpul de toleranta are totdeauna aceeasi pozitie fata de linia zero, diametrul nominal al alezajului este egal cu diametrul sau minim, având abaterea inferioara egala cu zero, iar cea superioara egala cu toleranta sa;

Desen tehnic

51

Desen tehnic 51 -tipurile de ajustaje se obtin prin variatia diametrului arborelui, respectiv variind pozitia câmpului
Desen tehnic 51 -tipurile de ajustaje se obtin prin variatia diametrului arborelui, respectiv variind pozitia câmpului

-tipurile de ajustaje se obtin prin variatia diametrului arborelui, respectiv variind pozitia câmpului de toleranta al arborelui potrivit necesitatilor de montaj.

Fig. 6.5 Fig. 6.6
Fig. 6.5
Fig. 6.6

Sistemul de ajustaje "arbore unitar" (fig.6.6) este caracterizat prin urmatoarele:

-diametrul arborelui este constant; - câmpul de toleranta are aceeasi pozitie fata de linia zero, diametrul nominal al arborelui este

egal cu diametrul sau maxim, abaterea superioara este egala cu zero, iar cea inferioara este egala cu toleranta sa; -tipurile de ajustaje se obtin prin variatia diametrului alezajului, respectiv variind pozitia câmpului de toleranta al alezajului potrivit necesitatilor de montaj. In constructiile de masini în general se prefera sistemul alezaj unitar, îndeosebi pentru faptul ca pentru diametre diferite, arborii de precizie se executa relativ mai simplu decât alezajele de precizie. Pozitia câmpului de toleranta (deci implicit a abaterilor fundamentale) fata de linia zero, atât pentru alezaje cât si pentru arbori este simbolizata printr-o litera (în unele cazuri doua litere),

majuscule pentru alezaje (A,B,

confuzii literele I, i, L ,l, O, o, Q, q, W, w nu se folosesc. Treptele de toleranta standardizate exprima precizia (marimea) câmpului de toleranta admis pentru o anumita dimensiune nominala. Simbolul unei tolerante este format din litera (literele) care exprima pozitia câmpului de toleranta, urmat de un numar care exprima treapta de toleranta.

6.3 Înscrierea pe desen a tolerantelor la dimensiuni liniare si unghiulare

Tolerantele la dimensiuni liniare si unghiulare se înscriu, în conformitate cu ISO 406:91, imediat dupa cotele la care se refera. Simbolul câmpului de toleranta se înscrie în rând cu cota, având aceeasi dimensiune nominala a scrierii cu textul cotei. Valorile abaterilor limita au dimensiunea nominala mai mica decât cea a cotei. Pe desenele de executie tolerantele se pot înscrie în unul din urmatoarele moduri:

,ZC)

si minuscule pentru arbori (a,b,

,zc).

Pentru a se evita unele

- prin simbolul câmpului de toleranta, mod utilizat foarte rar (fig.6.7);

52

Desen tehnic

52 Desen tehnic - prin valorile abaterilor limita, valoarea abaterii superioare fiind deasupra valorii abaterii
52 Desen tehnic - prin valorile abaterilor limita, valoarea abaterii superioare fiind deasupra valorii abaterii

- prin valorile abaterilor limita, valoarea abaterii superioare fiind deasupra valorii abaterii inferioare si precedate de semnul aferent (+ sau -) (fig.6.8);

- prin simbolul câmpului de toleranta urmat, între paranteze, de valorile abaterilor limita

(fig.6.9).

Fig. 6.7 Fig. 6.8 Fig. 6.9
Fig. 6.7
Fig. 6.8
Fig. 6.9

Daca pe aceeasi suprafata, pentru aceeasi dimensiune nominala tolerantele sunt diferite,

atunci zona respectiva se delimiteaza printr-o linie subtire, trasata numai în vedere (fig.6.10). Tolerantele la dimensiunile elementelor componente ale unui ajustaj, reprezentate asamblat, se indica într-unul din modurile:

- prin simbolurile câmpurilor de toleranta (simbolul câmpului de toleranta al alezajului fiind la numarator iar cel al arborelui la numitor) scrise sub forma de fractie cu linie oblica, cu linie orizontala, fara linie de fractie sau simetric fata de cota (fig.6.11);

- prin valorile abaterilor limita, precizând piesa la care se refera toleranta, prin indicarea numarului de pozitie (fig.6.12);

Fig. 6.10 Fig. 6.11 Fig. 6.12
Fig. 6.10
Fig. 6.11
Fig. 6.12

- prin simbolurile câmpurilor de toleranta, urmate de valorile abaterilor limita înscrise între paranteze (fig.6.13); Înscrierea tolerantelor la dimensiuni unghiulare se indica prin valorile abaterilor limita, gradele si minutele fiind exprimate în numere întregi (fig.6.14).

Fig. 6.13 Fig. 6.14
Fig. 6.13
Fig. 6.14

Desen tehnic

53

Desen tehnic 53 Teme propuse 1. Definiti notiunile: toleranta, dimensiune nominala, dimensiune efectiva, abatere,
Desen tehnic 53 Teme propuse 1. Definiti notiunile: toleranta, dimensiune nominala, dimensiune efectiva, abatere,

Teme propuse

1. Definiti notiunile: toleranta, dimensiune nominala, dimensiune efectiva, abatere, arbore, alezaj, ajustaj.

2. Cum se noteaza câmpul de toleranta pentru arbori si alezaje?

3. Completati temele propuse în capitolele anterioare cu notarea abaterilor dimensionale.

54

Desen tehnic

54 Desen tehnic CAPITOLUL 7 ÎNSCRIEREA TOLERANTELOR GEOMETRICE 7.1 Generalitati Forma reala a unei piese ,
54 Desen tehnic CAPITOLUL 7 ÎNSCRIEREA TOLERANTELOR GEOMETRICE 7.1 Generalitati Forma reala a unei piese ,

CAPITOLUL 7 ÎNSCRIEREA TOLERANTELOR GEOMETRICE

7.1 Generalitati

Forma reala a unei piese, rezultata din fabricatie, poate prezenta unele abateri geometrice comparativ cu forma nominala definita prin desenul de executie obtinut din etapa de proiectare. Astfel, suprafetele si muchiile reale pot prezenta abateri de la forma, pozitia sau orientarea elementelor corespondente, teoretice, din proiect. Toleranta geometrica aplicata unui element (punct, linie, axa, suprafata sau plan de simetrie) defineste zona de toleranta în interiorul careia trebuie sa fie cuprins elementul. Zona de toleranta este suprafata sau spatiul în interiorul carora trebuie sa fie cuprinsa toleranta geometrica admisa. Ea poate fi, dupa caz, delimitata astfel: în interiorul unui cerc, între doua cercuri concentrice, între doua linii paralele, în interiorul unui cilindru, între doi cilindri concentrici coaxiali, între doua plane paralele, în interiorul unui paralelipiped. Baza de referinta este forma geometrica teoretic exacta (axa, plan, punct etc.) fata de care se determina pozitia elementului tolerat. Elementul de referinta este elementul real al unei piese (muchie, suprafata, alezaj etc.) care este utilizat pentru determinarea pozitiei bazei de referinta. Terminologia utilizata pentru definirea abaterilor si tolerantelor geometrice este prezentata în STAS 7384-85. Standardele 7385/1,2-85 cuprind: înscrierea tolerantelor de forma, de orientare, de pozitie si de bataie, respectiv, bazele (sau sistemul de baze) de referinta.

7.2 Simbolizarea tolerantelor geometrice

În tabelul 7.1 sunt prezentate tipurile de tolerante geometrice utilizate pentru definirea tuturor abaterilor geometrice a formei reale ale unei piese:

Tipul tolerantei

Denumirea tolerantei

Simbol

 

Toleranta la rectilinitate

 

Toleranta la planeitate

Toleranta la planeitate

Tolerante

Toleranta la circularitate

Toleran t e Toleranta la circularitate

de forma

Toleranta la cilindricitate

de forma Toleranta la cilindricitate

Toleranta la forma data a profilului

Toleranta la forma data a profilului

Toleranta la forma data a suprafetei

Toleranta la forma data a suprafetei
 

Toleranta la paralelism

  Toleranta la paralelism
  Toleranta la paralelism

Tolerante

Toleranta la perpendicularitate

 

de orientare

Toleranta la înclinare

 
Toleranta la înclinare  
   
 

Toleranta la pozitia nominala

 
  Toleranta la pozitia nominala  

Tolerante

Toleranta la concentricitate si coaxialitate

Toleranta la concentricitate si coaxialitate

de pozitie

Toleranta la simetrie

de pozi t ie Toleranta la simetrie

Desen t ehnic

55

Desen t ehnic 55 Toleran t e Toleranta bataii circulare (radiale, frontale) de bataie Toleranta bataii
Desen t ehnic 55 Toleran t e Toleranta bataii circulare (radiale, frontale) de bataie Toleranta bataii

Tolerante

Toleranta bataii circulare (radiale, frontale)

Toleran t e Toleranta bataii circulare (radiale, frontale)

de bataie

Toleranta bataii totale (radiale si frontale)

de bataie Toleranta bataii totale (radiale si frontale)
de bataie Toleranta bataii totale (radiale si frontale)

Tabelul 7.1

7.3 Reguli privind înscrierea pe desen a tolerantelor geometrice

Datele privind toleranta geometrica se înscriu într-un cadru dreptunghiular, împartit în doua

sau mai multe casute trasate cu linie continua subtire. În aceste spatii se înscriu urmatoarele elemente:

- simbolul tolerantei geometrice;

- valoarea tolerantei în mm (fig.7.1a);

- litera (literele) de identificare a bazei (bazelor) de referinta (fig.7.1b);

Dimensiunile caracterelor sunt aceleasi cu cele utilizate pentru înscrierea cotelor. Daca se prescrie o toleranta fara indicarea bazei de referinta, aceasta se aplica la toate suprafetele paralele cu suprafata pe care este indicata toleranta. Daca zona tolerata este circulara sau cilindrica, se înscrie simbolul f înaintea tolerantei

(fig.7.1c).

Daca pentru un element este necesar sa se indice doua sau mai multe tolerante, acestea se înscriu una sub alta (fig.7.1d).

a) b) c) d)
a)
b)
c)
d)

Fig. 7.1

7.4 Indicarea elementului tolerat

Cadrul dreptunghiular pentru înscrierea tolerantei se leaga de elementul tolerat (suprafata la

care se refera toleranta) printr-o linie de indicatie (dreapta sau frânta), terminata cu o sageata care se poate sprijini:

- pe linia de contur sau pe o linie ajutatoare, dar nu în dreptul liniei de cota, daca toleranta se refera la profilul sau suprafata respectiva (fig.7.2a,b);

se refera la profilul sau suprafata respectiva (fig.7.2a,b); a) b) Fig. 7.2 Fig. 7.3 Fig. 7.4
se refera la profilul sau suprafata respectiva (fig.7.2a,b); a) b) Fig. 7.2 Fig. 7.3 Fig. 7.4
se refera la profilul sau suprafata respectiva (fig.7.2a,b); a) b) Fig. 7.2 Fig. 7.3 Fig. 7.4
se refera la profilul sau suprafata respectiva (fig.7.2a,b); a) b) Fig. 7.2 Fig. 7.3 Fig. 7.4

a)

b)

Fig. 7.2

Fig. 7.3

Fig. 7.4

- în prelungirea liniei de cota, daca toleranta se refera la axa (planul) de simetrie al piesei

(fig.7.3);

56

Desen tehnic

56 Desen tehnic - pe axa, daca toleranta se refera la axa (sau planul de simetrie)
56 Desen tehnic - pe axa, daca toleranta se refera la axa (sau planul de simetrie)

- pe axa, daca toleranta se refera la axa (sau planul de simetrie) tuturor elementelor care admit aceasta axa (sau plan de simetrie) (fig.7.4). Abaterea geometrica se masoara în directia paralela cu cea indicata de sageata, cu exceptia cazului în care este precedata de simbolul f.

7.5 Indicarea bazei de referinta

În cazul în care toleranta unui element este indicata în raport cu o baza de referinta, aceasta se identifica printr-o litera de referinta, care se repeta si în cadrul de toleranta (fig.7.5).

Litera de identificare a bazei de referinta se înscrie într-un cadru patrat, ce se leaga de baza printr-o linie de indicatie, terminata cu un triunghi înnegrit (sau neînnegrit) amplasat:

- pe linia de contur sau pe o linie ajutatoare, dar nu în dreptul liniei de cota, daca baza de referinta este profilul sau suprafata respectiva (fig.7.5a,b);

- în prelungirea liniei de cota, daca baza de referinta este axa sau planul de simetrie al elementului tolerat (fig.7.6);

a) b) Fig. 7.5 Fig. 7.6
a)
b)
Fig. 7.5
Fig. 7.6

- pe axa sau planul de simetrie al piesei, daca toleranta se refera la aceasta axa sau plan

(fig.7.7a,b). a) b) Fig. 7.7 Teme propuse
(fig.7.7a,b).
a)
b)
Fig. 7.7
Teme propuse

1. Definiti notiunea de toleranta geometrica.

2. Care sunt principalele tipuri de tolerante geometrice?

3. În ce unitate de masura se exprima tolerantele geometrice?

4. Completati temele propuse la capitolele anterioare cu înscrierea tolerantelor geometrice.

Desen tehnic

57

Desen tehnic 57 CAPITOLUL 8 ÎNTOCMIREA DESENULUI DE PIESA 8.1 Generalitati Desenul unei piese este reprezentarea
Desen tehnic 57 CAPITOLUL 8 ÎNTOCMIREA DESENULUI DE PIESA 8.1 Generalitati Desenul unei piese este reprezentarea

CAPITOLUL 8 ÎNTOCMIREA DESENULUI DE PIESA

8.1 Generalitati

Desenul unei piese este reprezentarea în proiectie ortogonala a tuturor formelor geometrice componente ale acesteia, într-un numar corespunzator de proiectii astfel încât piesa sa fie clar si complet determinata. La baza întocmirii unui desen stau regulile si normele de reprezentare si cotare prezentate în capitolele anterioare. Desenele se întocmesc fie dupa piese existente, numite desene de releveu, fie sunt concepute de proiectant numite desene de proiect. Desenul poate fi executat sub forma de schita sau sub forma de desen la scara. Schita este un desen executat, în general, cu mâna libera, în creion, pe un format corespunzator unei reprezentari cât mai clare, dupa model sau din conceptie, în proportie marita sau micsorata, în limitele aproximatiei vizuale. Schita serveste la întocmirea desenelor de executie.

8.2 Întocmirea schitei

Întocmirea schitei dupa o piesa model comporta doua etape principale:

A) Studiul preliminar al piesei, care consta în:

- identificarea piesei, prin care se stabileste denumirea piesei, rolul ei functional, a pozitiei de functionare în ansamblul din care face parte si a legaturilor cu piesele învecinate;

- studiul tehnologic, prin care se stabileste procedeul de obtinere a piesei, materialul din care este confectionata si prelucrarile la care a fost supusa;

- analiza formelor geometrice ale piesei (exterioare si interioare);

- stabilirea pozitiei de reprezentare (în pozitie de functionare sau pozitie de prelucrare), astfel încât în proiectia principala sa apara cât mai multe detalii de forma si dimensionale;

- stabilirea numarului necesar de proiectii (vederi, sectiuni sau proiectii combinate), în functie de gradul de complexitate al piesei. B) Executia grafica a schitei, cu urmatoarele faze:

- alegerea formatului, trasarea indicatorului si trasarea dreptunghiurilor minime de încadrare ale

proiectiilor, cu linie subtire (fig.8.1), urmarind ca distantele dintre dreptunghiuri sa permita înscrierea cotelor (minim 20-25 mm);

- trasarea (cu linie punct subtire) a axelor de simetrie ale formelor geometrice ce compun piesa, în toate dreptunghiurile de încadrare, depasind conturul acestora cu 2-3 mm;

- trasarea conturului exterior, pe toate proiectiile, cu linie continua subtire (fig.8.2);

- trasarea conturului interior pentru proiectiile care cuprind sectiuni, marcându-se si traseele de sectionare (fig.8.3);

- trasarea filetelor, a racordarilor, a muchiilor fictive si a celor acoperite (daca e cazul);

- cotarea schitei, care consta în masurarea dimensiunilor pe piesa si înscrierea pe desen a cotelor, utilizând simboluri unde este cazul;

- hasurarea suprafetelor rezultate dupa sectionare;

- îngrosarea liniilor de contur si stergerea dreptunghiurilor de încadrare;

58

Desen tehnic

58 Desen tehnic Fig. 8.1 Fig. 8.2 înscrierea starii suprafetelor, a tolerantelor la dimensiuni si a
58 Desen tehnic Fig. 8.1 Fig. 8.2 înscrierea starii suprafetelor, a tolerantelor la dimensiuni si a
58 Desen tehnic Fig. 8.1 Fig. 8.2 înscrierea starii suprafetelor, a tolerantelor la dimensiuni si a
58 Desen tehnic Fig. 8.1 Fig. 8.2 înscrierea starii suprafetelor, a tolerantelor la dimensiuni si a
Fig. 8.1 Fig. 8.2 înscrierea starii suprafetelor, a tolerantelor la dimensiuni si a tolerantelor de
Fig. 8.1
Fig. 8.2
înscrierea starii suprafetelor, a tolerantelor la
dimensiuni si a tolerantelor de forma si pozitie;
-
- completarea
indicatorului
si
a
altor
elemente
necesare pe desen, cum ar fi conditiile tehnice
(fig.8.4);
- verificarea schitei, în succesiunea etapelor aratate
si corectarea eventualelor greseli.
Fig. 8.3

Desen tehnic

59

Desen tehnic 59 Fig. 8.4 8.3 Întocmirea desenului la scara Desenele tehnice se executa dupa schita,
Desen tehnic 59 Fig. 8.4 8.3 Întocmirea desenului la scara Desenele tehnice se executa dupa schita,

Fig. 8.4

8.3 Întocmirea desenului la scara

Desenele tehnice se executa dupa schita, la scara, prin scara întelegându-se raportul dintre dimensiunea liniara a reprezentarii unui segment al unui obiect de pe un desen original si dimensiunea liniara reala a segmentului respectiv. Scara (SR EN ISO 5455:1997) se alege în functie de complexitate si dimensiunile obiectului de reprezentat si de destinatia desenului respectiv. Ea trebuie sa fie suficient de mare pentru a permite interpretarea corecta a datelor furnizate de desenul respectiv. Scara si dimensiunile obiectului de reprezentat influenteaza alegerea formatului de desen. Scarile de reprezentare se aleg conform tabelului 8.1.

 

Tabelul 8.1

Scari de marire

2:1

10:1

50:1

5:1

20:1

100:1 …

Scara de marime naturala

 

1:1

Scari de micsorare

1:2

1:10

1:50

1:200

1:5

1:20

1:100

1:500 …

Scara principala a desenului se inscrie în indicator, într-o rubrica rezervata. Daca pe un

desen exista proiectii executate la scari diferite (vedere, sectiune, detaliu), scarile corespunzatoare acestora se înscriu lânga sau sub notarea proiectiilor respective.

Exemplu:

A-A

C

5:1

1:2

Executarea propriu-zisa a desenului la scara, respecta, în principiu, aceeasi succesiune de faze ca la întocmirea schitei.

60

Desen tehnic

60 Desen tehnic CAPITOLUL 9 DESENUL DE ANSAMBLU 9.1 Generalitati Desenul de ansamblu este reprezentarea grafica
60 Desen tehnic CAPITOLUL 9 DESENUL DE ANSAMBLU 9.1 Generalitati Desenul de ansamblu este reprezentarea grafica

CAPITOLUL 9 DESENUL DE ANSAMBLU

9.1 Generalitati

Desenul de ansamblu este reprezentarea grafica a unui grup de piese (elemente) legate organic si functional între ele, ce compun o masina, o instalatie sau numai o subgrupa din acestea (subansamblu). Dintr-o astfel de reprezentare trebuie sa reiasa clar forma si pozitia reciproca a pieselor componente, modul si ordinea lor de asamblare, modul de functionare al ansamblului, dimeniunile necesare pentru montare si functionare. Desenul de ansamblu se întocmeste dupa regulile din STAS 6134-84, având în vedere si regulile de reprezentare privind dispunerea proiectiilor, vederi, sectiuni, rupturi, cotare etc., prezentate în capitolele anterioare.

9.2 Reguli de reprezentare

1. Desenul de ansamblu trebuie sa cuprinda numarul minim de proiectii necesar pentru definirea clara

a pozitiei relative a tuturor componentelor, pentru pozitionarea acestora si pentru înscrierea cotelor aferente.

2. Pozitia de reprezentare a unui ansamblu coincide cu pozitia sa de functionare.

3. În cazul asamblarii a doua piese între care exista un joc rezultat din dimensiuni nominale diferite, se

reprezinta separate liniile de contur ale fiecarei piese (fig.9.1). În cazul asamblarii a doua piese fara joc sau între care exista joc rezultat din abateri limita la aceleasi dimensiuni nominale, suprafata de contact se reprezinta printr-o singura linie de contur, comuna celor doua piese (fig.9.2).

H7

Ø9 Ø8
Ø9
Ø8
Ø25 r6 H7 Ø20 f6
Ø25
r6
H7
Ø20
f6

Fig. 9.1

Fig. 9.2

4. Daca un plan de sectiune nu contine anumite elemente (suruburi, piulite, stifturi etc.) necesar a fi

reprezentate pe proiectia respectiva, acestea pot fi reprezentate rabatute pe planul de sectionare, cu linie-doua puncte subtire (fig.9.3).

Desen tehnic

61

Desen tehnic 61 Fig. 9.3 – Robinet cu cep 5. Piesele care executa deplasari în timpul
Desen tehnic 61 Fig. 9.3 – Robinet cu cep 5. Piesele care executa deplasari în timpul
Desen tehnic 61 Fig. 9.3 – Robinet cu cep 5. Piesele care executa deplasari în timpul

Fig. 9.3 – Robinet cu cep

5. Piesele care executa deplasari în timpul functionarii ansamblului pot fi reprezentate pe aceeasi

proiectie si în pozitia extrema sau în pozitii intermediare de miscare, cu linie-doua puncte subtire, fara a hasura suprafetele respective, chiar daca ele sunt reprezentate în sectiune (fig.9.3).

6. Piesele care fac parte din ansanbluri învecinate si sunt elemente de legatura cu ansamblul ce face

obiectul desenului, pot fi reprezentate cu linie-doua puncte subtire, fara a hasura suprafetele respective, chiar daca planul de sectionare le intersecteaza (fig.9.4).

62

Desen tehnic

62 Desen tehnic Fig. 9.4 – Robinet de distributie cu ventil si cep 7. Pentru reprezentarea
62 Desen tehnic Fig. 9.4 – Robinet de distributie cu ventil si cep 7. Pentru reprezentarea
62 Desen tehnic Fig. 9.4 – Robinet de distributie cu ventil si cep 7. Pentru reprezentarea

Fig. 9.4 – Robinet de distributie cu ventil si cep

7. Pentru reprezentarea mai clara a unor elemente acoperite, unele piese sau subansabluri se pot

considera, în mod conventional, demontate si îndepartate, în care caz se înscrie mentiunea corespunzatoare pe desen (fig.9.4).

8. Piesele care se asambleaza prin filet în scopul solidarizarii lor sau care impun o asamblare etansa

se reprezinta complet însurubate (fig.9.5).

Desen tehnic

63

Desen tehnic 63 Fig. 9.5 a) Fig. 9.6 b) 9. Piulitele si saibele se reprezinta numai
Desen tehnic 63 Fig. 9.5 a) Fig. 9.6 b) 9. Piulitele si saibele se reprezinta numai
Desen tehnic 63 Fig. 9.5 a) Fig. 9.6 b) 9. Piulitele si saibele se reprezinta numai

Fig. 9.5

Desen tehnic 63 Fig. 9.5 a) Fig. 9.6 b) 9. Piulitele si saibele se reprezinta numai

a)

Desen tehnic 63 Fig. 9.5 a) Fig. 9.6 b) 9. Piulitele si saibele se reprezinta numai

Fig. 9.6

b)

9. Piulitele si saibele se reprezinta numai în vedere, cu exceptia cazului când acopera o parte

importanta a elementului pe care sunt montate sau a saibelor ce au un alezaj diferit de cel cilindric

(fig.9.4).

10. Reprezentarea formelor hexagonale ale suruburilor si piulitelor se face astfel încât în proiectia

principala sa fie prezentate trei fete (fig.9.3, 9.4).

11. Sistemele de etansare cu presgarnitura se reprezinta cu presgarnitura introdusa cca. 2- 3mm în

cutia de etansare (fig.9.6a si b).

12. Elementele pentru comanda fluidelor (ventile, sertare, clapeti) se reprezinta în pozitia “închis”, iar

cepurile în pozitia “deschis” (fig.9.3, 9.4).

13. Piesele pline cum ar fi: axele, suruburile, penele s.a. se reprezinta nesectionate, chiar daca planul

de sectionare contine axele acestora (fig.9.4, 9.6).

9.3 Pozitionarea elementelor componente

® Fiecare componenta distincta a ansamblului reprezentat pe desen este identificata printr- un

numar de pozitie distinct, corespunzator numarului din tabelul de componenta al desenului respectiv.

® Fiecare numar se înscrie la extremitatea unei linii de indicatie trasata cu linie continua subtire

si terminata cu un punct îngrosat în interiorul conturului componentei pozitionate sau cu o sageata sprijinita pe linia de contur a componentei respective daca ea este reprezentata în sectiune prin înnegrire.

® Liniile de indicatie se traseaza înclinat astfel încât sa nu se confunde cu alte linii de contur, linii de axe, elemente de cotare sau hasuri. Se va evita intersectarea acestora cu linii de cota sau

ajutatoare. Ele nu trebuie sa fie sistematic paralele sau sa se intersecteze între ele fiind admis sa fie frânte o singura data.

® Numerele de pozitie se înscriu cu cifre arabe, având înaltimea egala cu dublul dimensiunii

nominale a scrierii utilizate pentru cifrele de cota din desenul respective. Numerele de pozitie se

înscriu în afara conturului proiectiei respective, grupate în rânduri verticale si (sau) orizontale, fara a fi subliniate sau încercuite.

® Componentele (piese sau subansambluri) se pozitioneaza în proiectia unde ele apar mai clar

si pot fi identificate mai usor.

® Numerele de pozitie se înscriu în ordine crescatoare, în acelasi sens (trigonometric sau invers trigonometric) pe fiecare proiectie în parte.

64

Desen tehnic

64 Desen tehnic 9.4 Cotarea desenului de ansamblu În desenul de ansamblu se coteaza (fig.9.3, 9.4):
64 Desen tehnic 9.4 Cotarea desenului de ansamblu În desenul de ansamblu se coteaza (fig.9.3, 9.4):

9.4 Cotarea desenului de ansamblu

În desenul de ansamblu se coteaza (fig.9.3, 9.4):

- dimensiunile de gabarit;

- dimensiunile de legatura cu piesele sau ansamblele învecinate;

- dimensiunile functionale (diametrele sectiunilor de trecere a fluidelor prin armaturi, diametrele cilindrilor masinilor, cursele pistoanelor, filetele pieselor mai importante etc.) si dupa caz, jocurile admise, abaterile limita sau dimensiunile limita;

- dimensiunile de montaj ce sunt necesare pentru operatiile de montaj sau pentru reglarea ansamblului în stare initiala;

- dimensiunile nominale si câmpurile de toleranta ale pieselor care formeaza ajustaje;

- alte dimensiuni necesare pentru operatiile de asamblare si montare, care nu rezulta din desenele de executie ale componentelor.

9.5 Tabelul de componenta

Tabelul de componenta serveste la înscrierea elementelor componente ale ansamblului. El poate fi reprezentat pe desenul de ansamblu sau pe planse separate, format A4. În fig.9.7a si b se indica posibilitatile de amplasare a tabelului de componenta. Daca acesta trebuie întrerupt din cauza reprezentarii de pe desen, el poate fi continuat deasupra reprezentarii, fara a se repeta titlurile coloanelor, completarea facându-se de sus în jos. Se poate continua si în stânga indicatorului la 10mm de acesta, cu repetarea titlutilor coloanelor, completarea facându-se de jos în sus.

coloanelor, completarea facându-se de jos în sus. 9 8 7 6 5 4 3 2 1
9 8 7 6 5 4 3 2 1 a) b)
9
8
7
6
5
4
3
2
1
a)
b)

Fig. 9.7 Dimensiunile tabelului de componenta sunt prezentate în fig.9.8, iar semnificatia rubricilor este urmatoarea:

(1) - numarul de pozitie al elementului pozitionat pe desen; (2) - denumirea elementului component respectiv; (3) - numarul desenului în care elementul component este reprezentat de sine statator sau, pentru elementele standardizate, numarul STAS-ului. (4) - numarul de bucati din elementul component respectiv; (5) - marca sau denumirea materialului din care este executat elementul, si STAS-ul referitor la material;

Desen tehnic

65

Desen tehnic 65 170 (1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) Masa Poz. Denumire Nr.desen -
Desen tehnic 65 170 (1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) Masa Poz. Denumire Nr.desen -
170 (1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) Masa Poz. Denumire Nr.desen - STAS Buc.
170
(1)
(2)
(3)
(4)
(5)
(6)
(7)
Masa
Poz.
Denumire
Nr.desen - STAS
Buc.
Material
Obs.
neta
10
45
40
10
30
20
15
7 sau 1010

Fig. 9.8 (6) - date suplimentare ce se considera a fi indicate (numarul modelului din turnatorie, caracteristici dimensionale etc.) (7) - masa neta a unei bucati din elementul respectiv.

66

Desen tehnic

66 Desen tehnic CAPITOLUL 10 ASAMBLARI NEDEMONTABILE 10.1. Generalitati Prin asamblare se întelege îmbinarea a doua
66 Desen tehnic CAPITOLUL 10 ASAMBLARI NEDEMONTABILE 10.1. Generalitati Prin asamblare se întelege îmbinarea a doua

CAPITOLUL 10 ASAMBLARI NEDEMONTABILE

10.1. Generalitati

Prin asamblare se întelege îmbinarea a doua sau mai multe piese (organe de masini) utilizând organe de asamblare sau procedee tehnologice în scopul obtinerii unui produs finit (mecanism, dispozitiv, instalatie). Asamblarile nedemontabile sunt asamblarile care se caracterizeaza prin faptul ca piesele componente nu se mai pot desface decât prin distrugerea elementelor de asamblare (cordon de sudura, nituri, etc.). Dintre asamblarile nedemontabile amintim: asamblari prin nituire, asamblari prin sudare, asamblari prin lipire, asamblari prin încleiere, asamblari prin coasere;

10.2. Asamblari prin nituire

10.2.1.Reprezentarea, notarea si cotarea niturilor

Daca grosimea pieselor ce urmeaza a fi asamblate este mica în raport cu celelalte dimensiuni, asamblarea se poate realiza prin nituire. Elementul de asamblare este nitul care este format dintr-o parte cilindrica numita tija si o parte mai proeminenta de forme diferite (în functie de rolul îmbinarii) cunoscuta sub numele de cap. Niturile se pot realiza din otel, aluminiu, alama. Notarea niturilor se face prin indicarea diametrului si lungimii tijei, iar daca acestea nu sunt confectionate din otel atunci trebuie indicat si materialul din care sunt realizate. Aceste informatii se trec în tabelul de componenta. Exemplu de notare: Nit 30x70 STAS 797-80: nit cu diametrul tijei d = 30 mm si lungimea tijei l = 70 mm. Clasificarea niturilor se face în functie de forma capului, forma tijei si destinatie,

astfel:

1) dupa forma capului:

• cu cap semirotund (fig. 10.1.a);

• cu cap semiînecat (fig. 10.1.b);

• cu cap înecat (fig. 10.1.c);

• cu cap plat (fig. 10.1.d);

• cu cap tronconic (fig. 10.1.e);

• cu cap tronconic si semiînecat;

• cu cap bombat.

Desen tehnic

Desen tehnic 6 7 cap tija R l k d D a h l R D
Desen tehnic 6 7 cap tija R l k d D a h l R D

67

cap tija R l k d D
cap
tija
R
l
k
d
D
a h l R D d
a
h
l
R
D
d

d

R h h l h1 l b c k l e a d1 D D
R
h
h
l
h1
l
b
c
k
l
e
a
d1
D
D
d
d
a
D
d

Fig.10.1

2) dupa forma tijei:

• nit cu tija plina;

• nit cu tija tubulara (fig. 10.2.a);

• nit cu tija partial tubulara (fig. 10.2.b). l0 l k l a b R
• nit cu tija partial tubulara (fig. 10.2.b).
l0
l
k
l
a
b
R
r
D
g
d
d
d0

Fig.10.2

3) dupa destinatie:

• nit de rezistenta, folosit în constructii metalice;

• nit de rezistenta si etansare, folosit în constructii navale;

• nit de rezistenta si rezistenta-etansare, folosit în constructiile de cazane si recipiente sub presiune. Fazele principale ale operatiei de nituire sunt prezentate în fig. 10.3.

d1
d1

a

d b
d
b
d1 a d b c

c

Fig.10.3

68

Desen tehnic

68 Desen tehnic 10.2.2. Reprezentarea asamblarilor nituite Asamblarile nituite se reprezinta în general, în doua
68 Desen tehnic 10.2.2. Reprezentarea asamblarilor nituite Asamblarile nituite se reprezinta în general, în doua

10.2.2. Reprezentarea asamblarilor nituite

Asamblarile nituite se reprezinta în general, în doua proiectii: o sectiune pe planul vertical (planul de sectiune trece prin axa unui nit) si o vedere de sus, ca în fig. 10.4.

A

A-A s s
A-A
s
s
e1 e A Fig.10.4 d1 t
e1
e
A
Fig.10.4
d1
t

10.3. Asamblari prin sudare

Sudarea este operatia tehnologica prin care se asambleaza nedemontabil doua piese metalice, prin topire sau prin presiune, cu sau fara material de adaos.

Sudura reprezinta zona de îmbinare rezultata. Rostul este spatiul de dimensiuni mici obtinut prin prelucrarea marginilor pieselor ce urmeaza sa fie asamblate. Cordonul de sudura este cunoscut si sub numele de cusatura si reprezinta materialul de adaos depus prin sudura. Clasificarea sudurilor se face dupa mai multe criterii dupa cum urmeaza:

1) dupa pozitia elementelor de sudat:

• sudura cap la cap (fig.10.5.a);

• sudura în colt (fig.10.5.b);

• sudura suprapusa (fig.10.5.c);

• sudura cu margini rasfrânte (fig.10.5.d);

• sudura în trei table (fig.10.5.e).

a b c

a

b
b
a b c

c

Desen tehnic

Desen tehnic d e Fig.10.5 2) dupa forma geometrica a rostului: 6 9 • sudura cap
Desen tehnic d e Fig.10.5 2) dupa forma geometrica a rostului: 6 9 • sudura cap
Desen tehnic d e Fig.10.5 2) dupa forma geometrica a rostului: 6 9 • sudura cap
d e Fig.10.5
d
e
Fig.10.5

2) dupa forma geometrica a rostului:

69

• sudura cap la cap în I (fig.10.6.a), în ½ I, în Y (fig.10.6.b), în ½ Y, în V (fig.10.6.c), în ½ V, în U (fig.10.6.d) si în ½ U;

• sudura în colt L (fig.10.6.e) sau T (fig.10.6.f);

• în gauri prin puncte de topire.

a b c d e f
a
b
c
d
e
f

Fig.10.6

3) dupa continuitatea cordonului de sudura:

• sudura continua;

• sudura intermitenta.

4) dupa forma exterioara a cordonului de sudura:

• sudura plana (fig.10.8.a);

• sudura convexa (fig.10.8.b);

• sudura concava (fig.10.8.c).

b
b
a c Fig.10.8
a
c
Fig.10.8

Reprezentarea asamblarilor prin sudura se face în doua variante: conventional si detaliat. Reprezentarea conventionala presupune executia cordonului de sudura printr-o linie continua groasa daca sudura este continua sau printr-o linie de axa daca sudura este intermitenta. Notarea simplificata se amplaseaza pe desen prin intermediul unei linii de indicatie terminata cu o sageata care se sprijina pe cordon, iar la celalalt capat are o linie dubla de referinta, formata dintr-o linie continua subtire si linie întrerupta subtire (fig.10.9).

70

Desen tehnic

70 Desen tehnic l=pD=200 z5 200 Fig.10.9 Reprezentarea detaliata presupune realizarea cordonului de sudura înnegrit
70 Desen tehnic l=pD=200 z5 200 Fig.10.9 Reprezentarea detaliata presupune realizarea cordonului de sudura înnegrit
l=pD=200 z5 200
l=pD=200
z5
200

Fig.10.9

Reprezentarea detaliata presupune realizarea cordonului de sudura înnegrit (în cazul sectiunilor) si printr-un dreptunghi cu linie groasa care sa marcheze marginile cordonului de sudura iar în interiorul acestuia se traseaza cu linie continua subtire arce de cerc (în cazul vederilor). Notarea detaliata se face în functie de forma si dimensiunile rostului (fig.10.10)

l=pD=200 Fig.10.10 z
l=pD=200
Fig.10.10
z

Notarea sudurilor se face utilizând:

simboluri de baza – care indica forma îmbinarii si are aceeasi înaltime si aceeasi -

forma îmbinarii si are aceeasi înaltime si aceeasi - grosime de linie ca cea a cotelor:

grosime de linie ca cea a cotelor: ¦ - sudura cap la cap, Y – sudura în Y, V – sudura în V, sudura de colt;

• simboluri suplimentare – care indica forma suprafetei exterioare a cordonului sau

prelucrarea acestor suprafete;

• cote – indicatii suplimentare – care se înscriu: la stânga – cotele referitoare la

dimensiunile rostului si la dreapta – cotele referitoare la lungimea cordonului de sudura. În fig.10.11.sunt reprezentate elementele grafice folosite în înscrierea simbolurilor în care se regasesc:

1 2 3 4 5

1

2

3

4

5

1- simbol suplimentar;

2 – simbol de baza;

3 – linie de referinta;

4 – linie de indicatie;

5 – cordon de sudura.

Fig.10.11

Desen tehnic

Desen tehnic Aplicatii propuse spre rezolvare 7 1 1. Sa se reprezinte, sa se completeze si
Desen tehnic Aplicatii propuse spre rezolvare 7 1 1. Sa se reprezinte, sa se completeze si

Aplicatii propuse spre rezolvare

71

1. Sa se reprezinte, sa se completeze si sa se corecteze proiectiile ortogonale din fig. 10.12 (sectiunea A-A si vedere de sus). Sudura se va reprezenta detaliat.

Ø40 Ø20 Ø100 A A Ø79 3gauri Ø10 M 12 11 41
Ø40
Ø20
Ø100
A
A
Ø79
3gauri Ø10
M 12
11
41
Ø40 Ø20 Ø100 A A Ø79 3gauri Ø10 M 12 11 41 Fig.10.12 2. Sa se
Ø40 Ø20 Ø100 A A Ø79 3gauri Ø10 M 12 11 41 Fig.10.12 2. Sa se

Fig.10.12

2. Sa se reprezinte, sa se completeze si sa se corecteze proiectiile ortogonale din fig. 10.13 (sectiunea A-A si vedere de sus). Sudura se va reprezenta detaliat

72

Desen tehnic

72 Desen tehnic A 3gauriØ10 20 R10 30 64 A 13 7 8 16 M6 6
72 Desen tehnic A 3gauriØ10 20 R10 30 64 A 13 7 8 16 M6 6
A 3gauriØ10 20 R10 30 64 A 13 7 8 16 M6 6 12 13

A</