Adio!

La Bucuresti
de Mircea Cartarascu un timp am fost att de apropiai amndoi nct mi aminteam episoade din copilria ta i visam visele tale i cnd tu i mncai curcubeul la lactobarul de lng scala eu schimbam fee - fee... un timp am fost att de fericii amndoi nct stteam la facultate n aceeai banc i fondul de ten de pe fruntea ta mi se prea mai important pentru omenire dect marile descoperiri geografice. i apoi treceam dizolvnd n culoarea de televizor n culori a umbrelei magazinele cu frap-uri, furouri i doftorii din pasaj cei o sut cinci zeci i patru de centimetri ai ti mturau asfaltul n faa noastr i spintecau cu lanternele ntunericul bulevardului n dreptul teatrului foarte mic i i crau n memeorie alte glasuri, alte ncperi... dar s-a sfrit, s-a sfrit! de-acuma cu care amant te mai mpleticeti pe sub stele, pe sub bolovanii de diamant? de-acum patina timpului aproape-a virat pe patinoarul prului tu patinat. adio! adio! Adio! la revedere, dragoste, n toamna aceasta! de-acum amorul nostru sparge asfaltul pentru lucrrile de canalizare ca s ne asigure o existen decent. vreau s-i mai spun c asear s-a prbuit de singurtate romarta copiilor.