Sunteți pe pagina 1din 7

Universitatea Petre Andrei din Iai Facultatea de DE ASISTEN SOCIAL I SOCIOLOGIE

REFERAT
La disciplina Metode i tehnici n probaiune
Titlul referatului: Metode i tehnici de lucru la nivel individual-Consilierea

2013

Din punct de vedere istoric-cronologic probation (reabilitare i supraveghere comunitar Ord.92/2000) reprezint una din primele forme de sanciune comunitar, intermediare, reglementate ca msur alternativ la pedeapsa privativ de libertate. Apariia acesteia a fost determinat, pe de o parte, de necesitatea dezvoltrii sistemelor judiciare adaptate delincvenei juvenile, pe de alt parte, de apariia unor noi siseme de criminologie care pledeaz pentru controlul infracionalitii din afara sistemului justiiei penale. Intr-un studiu recent realizat de Institutul Interregional pentru Cercetarea i Prevenirea Infraciunilor, J. Klaus (1998) propune o serie de argumente favorabile serviciului de probaiune i a msurilor comunitare: o Msurile comunitare sunt mult mai pertinente pentru o serie de infraciuni i infractori, o Evitnd privarea de libertate i incarcerarea, aceste msuri ofer o posibilitate mai crescut de reintegrare social, reabilitare, devenind astfel mult mai umane, o Msurile probative sunt mai puin costisitoare dect cele privative, o Aceste msuri reprezint o cale optim de evitare a supraaglomerrii din penitenciare (descrete numrul condamnailor din inchisori), in acest fiecare individ certat cu legea poate primi un tratament educativ-corecional mult mai aprofundat. Incercnd o definiie clar a probaiunii, trebuie s recunoatem c in literatura de specialitate nu exist o descriere exhaustiv pentru aceast msur de saciune comunitar. Sistemele de probaiune reflect particularitile de timp i spaiu, culturale, economice ale politicilor i practicilor penale dintr-un anumit stat, pstnd ins, in acelai timp, cteva trsturi fundamentale comune, precum i identitatea i orientarea profesional a consilierilor de probaiune. (R. Harris Reflections on comparative Probaion). Dat fiind multitudinea de particulariti ale sistemelor de probaiune, considerm util enunarea caracterizrii emise de ctre C.G. Cartledge (1995) care consider acest sistem de sanciune comunitar ca fiind o metod de pedepsire cu un pronunat caracter sociopedagogic, care const intr-un echilibru intre supraveghere i asisten. Ea se aplic, fr tax, unor infractori selectai in funcie de particularitile de personalitate, tipul de infraciune comis i receptivitate, in relaie cu un sistem al crui scop este de a oferi

infractorului o ans de a-i schimba stilul de via, de a se integra in societate fr riscul de a comite noi fapte penale. In urma acestei caracterizri putem extrage facil fundamentul ideologic al acestui tip de serviciu comunitar, precum i tendinele de depenalizare-flexibilizare a sistemului de sanciuni prezente in majoritatea sistemelor penale. In acest mod, probaiunea devine un sistem complex i bine adaptat la varietatea infraciunilor i infractorilor. Chiar dac se prezint ca un sistem adaptabil, deschis i flexibil la diferitele tipuri de infraciuni, totui probaiunea rmne un serviciu in arealul sanciunii penale. Cu toate acestea, ea se indeprteaz de sistemul tradiional centrat pe represiune i izolare. Acest fapt poate fi remarcat printr-o analiz asupra scopurilor acestei metode corective (Jousten & Zvekic 1994): o reabilitarea i controlul infracionalitii, o reintegrarea comunitar, o pedeapsa, o prevenirea svririi de noi fapte penale. In literatura de specialitate sunt menionate mai multe forme de probaiune, fiecare dintre ele, prin tipicul ei incercnd s creasc nivelul de securitate comunitar i s scad numrul de infractori. Astzi, probaiunea sub diferitele forme pe care le adopt in diverse comuniti sociale, reprezint una din cele mai rspndite i utilizate sanciuni neprivative de libertate. Referindu-se la frecvena crescut de utilizare a acestei metode corective, McIvor (1995) afirma: probaiunea reprezint reconciliere intre individ i grup, o a doua ans oferit persoanei care a inclcat contractul de a rmne in comunitate.

Consilierea persoanelor aflate in conflict cu legea Consilierea persoanelor certate cu legea presupune o serie de particulariti cauzate de profilul persoanei consiliate. Dac in mod curent consilierea poate fi efectuat (cu un succes mai mare sau mai mic) de ctre diferite persoane, infractorul nu poate fi ajutat de ct de ctre persoane cu o pregtire legislativ, in primul rnd, dar i socio-psihologic corespunztoare. Profesionitii, datorit pregtirii i experienei lor, au anse crescute de a avea succes in procesul corectiv al infractorului.

innd seama de cele menionate mai sus, procedura de consiliere in sistemul probaiunii poate fi privit in dublu sens: din pespectiva specialistului, ct i din prisma infractorului. o Consilierea din perspectiva consilierului presupune, in general, trei faze: a. construirea unei relaii, b. exploatarea profund a problemei, c. exploatarea soluiilor alternative. d. evaluarea Consilierea din acest unghi presupune o stadialitate, este necesar parcurgerea treptat a fiecreia din cele trei etape. Stadialitatea i respectarea tuturor celor patru pai sunt necesari pentru elaborarea unei imagini ct mai complete asupra cazului explorat. Chiar la prima intlnire, consilierul nu dispune de informaii despre infractorul in cauz, ceea ce ridic un prim obiectiv: construirea unei relaii i dezvoltarea ei, ceea ce permite o cunoaterea, pe diferite paliere, a problemei. In acest mod se pot gsi soluii optime pentru client, se pot alege acele rezolvri ct mai pertinente pentru el i explorarea problemei in vederea elaborrii variantelor de rezovare alternative. Riscul major in aceast manier de consiliere este cea de a aplica, asemenea unui algoritm, toate obiectivele i tehnicile prin respectarea celor patru etape. De fapt, fiecare caz prezint particularitile sale, ceea ce necesit o adaptare i elaborarea unor obiective unice i individualizate pentru fiecare infractor in parte. o Consilierea din perspectiva clientului (infractorului) presupune o reinnoire comportamental din partea acestuia: acesta trebuie s ajung la o serie progresiv de afirmaii contiente (gnduri i convingeri) in urmtoarele etape: etapa I - contientizarea problemei de ctre condamnat faciliteaz demararea procesului de consiliere. Prin recunoaterea problemei, clientul poate dezvolta mobiluri de schimbare. Exist ins posibilitatea ca deinutul s ii cunoasc problema, dar s doresc s o rezolve singur. In aceste condiii, consilierul trebuie s respecte decizia infractorului, dar s-i arate c e disponibil pentru a-l ajuta in orice condiii: dac vreodat vei dori s vorbeti despre asta, te rog s ii minte c eu ii pot fi alturi... etapa a IIa - dezvoltarea unei relaii optime, bazate pe incredere cu consilierul.

Aceast etap reprezint cheia de bolt a procesului de consiliere, de aici poate decurge succesul / insuccesul intregii aciuni. Consilierul in acest moment trebuie s-i confere clientului o atmosfer confortabil, securizant, ajungnd in acest mod s simt faptul c este

acceptat ca individ, ca om. Este ideal ca in cadrul acestei activiti consilierul s trateze infractorul cu respect, empatie, conferind imaginea unui sprijin pentru persoana care dorete s se schimbe. Se vor respecta drepturile clientului i va fi tratat cu egalitate (nu se vor face aluzii persiflante, judeci de evaluare, va pstra neutralitatea fa de problemele clientului), se va conferi sentimentul de confidenialitate i vor fi inlturate situaiile in care consilierul este rud, prieten cu persona consiliat. etapa a IIIa - motivaia reprezint o component semnificativ a procesului de consiliere. Internalizarea dorinei de a schimba situaia, de a-i imbunti situaia constituie resortul prin care clientul depune eforul necesar pentru schimbare. Ca i in etapa anterioar, consilierul trebuie s prezinte o atitudine de inelegere i acceptare a strii condamnatului (dar nu i fa de devian), s fie empatic, s confere sprijin moral (s transmit faptul c este interesat de caz). De asemenea, specialistul trebuie s remarce cel mai mic gest de dezvoltare a motivaiei din partea persoanei consiliate i s o sprijine, s-l ajute pe acesta s constate i s contientizeze falsitatea i ineficiena strii de blazare fa de problem, situaia in ansamblul ei. Este important ca asistentul social s fie contient c in aceast etap prioritar este doar dezvoltarea unei motivaii externe, fr a incerca s-i depeasc statutul i atribiiile, acceptnd c succesul demersului nu ine in totalitate de aciunile sale. etapa a IVa - concepualizarea problemei reprezint momentul in care cel consiliat

cunoate teritoriul problemei sale: Problema mea este neobinuit, dar poate fi rezolvat. Specialistul trebuie s explice detaliat i clar problema in cauz, inlturnd in acest mod anxietatea i emotivitatea clientului. In acest mod este meninut motivaia intern necesar procesului de schimbare. Acum exist riscul ca tinerii consilieri s ofere infractorului soluii, indat ce este identificat problema, fr a o analiza in profunzime. In procesul de conceptualizare a problemei se examineaz att problema principal, dar i altele subordonate in toat complexitatea lor (durat, particulariti, interconexiuni cu altele, etc). Consilierul, impreun cu persoana deviant, stabilesc o ierarhie a problemelor i o prioritate in soluionarea lor. etapa a Va - explorarea strategiilor de rezolvare reprezint rezultatul operaionalizrii problemei. Aceste alternative de soluionare a problemei i, ulterior, elaborarea de strategii sunt personale i unice la fiecare deinut. In acestast manier, clientul devine contient c problema sa poate fi rezolvat. etapa a VIa - selectarea strategiei in urma anlizei globale a problemei, clientul,

ajutat de consilier, va reui s elaboreze o strategie optim pentru situaia sa. De obicei,

deinutul are dreptul de autodeterminare (s aleag singur un curs al aciunilor dintre mai multe alternative), rolul asistentului social fiind acela de a explica urmarea, consecina fiecrei alegeri fcute. Este important ca deinutul s fie cel care decide incotro merge. Alegerea de ctre consilier a strategiei poate crea o situaie indezirabil: a. fie alegerea fcut nu este pertinet clientului, poate crea negativism din partea acestuia, relaia fiind puternic periclitat, b. strategia aleas s fie optim clientului, dar exist marele pericol ca deinutul s dezvolte o dependen fa de asistentul social, astfel c pe viitor acesta va atepta mereu o mn de ajutor de la cellalt, fr a mai depune nici un efort. etapa a VIIa - implementarea strategiei - in acest moment consilierul monitorizeaz deinutul in perseverarea soluionri problemei. Este necesar acordul total al clientului, dar, mai ales, increderea in strategia utilizat. Optarea pentru o anumit variant de rezolvare trebuie s fie realist, consilierul cunoscnd mobilurile, ce sarcini se vor demara, cum i cnd se vor indeplini. Cu toate acestea persoana consiliat va fi cea care are rspunderea pentru urmarea anumitor pai necesari imbuntirii situaiei sale; consilierea se face cu clientul i nu pentru acesta. In situaia in care situaia in care se gsete e ceva inedit pentru persoana consiliat, acesta va reui s construiasc prin joc de rol, simulri de situaie, etc o punte de legtur intre cazul mimat i persoana sa. etapa a VIIIa - evaluarea reprezint momentul in care se poate stabili succesul

procesului de consiliere, in ciuda efortului depus. In cazul in care repercursiunile actiunilor nu sunt cele dorite de cei doi (asistentul social i deinutul) trebuie schimbat cursul aciunii aplicate. Dup cum s-a vzut procesul educativ-corectiv aplicat persoanelor aflate in conflict cu legea reprezint perticulariti speciale, tipice acestei categorii sociale: demersuri in care colaborarea cu clientul reprezint elementul fundamental, respectarea drepturilor, dar i a obligaiilor. Aceste aciuni necesit o bun cunoatere a propriei persoane, a propriilor limite din partea consilierul, doar astfel se inltur riscul de a fi dominai de ctre deinut. De asemenea, avnd o imagine despre propria persoan, consilierul poate determina perosna condamnat s urmeze consecvent planul propus, s se implice ct mai mult in demararea procesului, in schimbarea situaiei. Dat fiind complexitatea situaiei (categorie social deviant, risc major de dedublare a deinutului, etc) este necesar ca asistentul social s fie

permanent in colaborare cu ali specialiti, colegi in acelai sistem, acest lucru permindu-i elaborarea unei imagini ct mai ample asupra fenomenului.

Bibliografie:

1. Manualul consilierului de reintegrare social, Craiova, Editura Themis, Fundaia European ,,Nicolae Titulescu, 2001, 2. Manual de practic n domeniul reintegrrii sociale i supravegherii, Anul III, nr. 9/2004, , Bucureti, Editura Oscar Print, 2004, 3. Ghid de practici instituionale n instrumentarea cauzelor cu minori, editat de Asociaia Alternative Sociale Iai, 2005, 4. Practici i norme privind sistemul de justiie juvenil n Romnia, editat de Ministerul Justiiei i UNICEF Romnia, 5. Poledna, S., - Modaliti de intervenie psihosocial n activitatea de probaiune,ClujNapoca, Presa Universitar Clujean, 2002.