Sunteți pe pagina 1din 20

Liceul Teoretic Gheorghe Marinescu Trgu-Mure coala Postliceal Sanitar Specializare: Asistent Medical Generalist

Lucrare de diplom

ndrumtor: Prof.Caraghiaur Eugenia Mdlina

Absolvent: Andrei

2013

NGRIJIREA PACIENTULUI CU AFECIUNI ALE APARATULUI DIGESTIV. HEMORAGIA DIGESTIV SUPERIOAR(HDS)

Motto: ,,Oamenii nu mor din cauza cancerului i nici din cauza agenilor patogeni, a virusurilor, bacteriilorCi din cauza fricii i a epuizrii.

Cuprins. Capitolul 1 1.1 Prezentarea noiunilor de anatomie i fiziologie a aparatului digestiv..........................5 2.2 Asigurarea condiiilor de spitalizare............................................................................11 2.3 Asigurarea condiiilor igienice de spitalizare..............................................................12 3.2 Administrarea medicamentelor i hidratarea pacientului............................................17 2.7 Recoltarea produselor biologice si patologice.............................................................17 2.8 Educaie pentru sntate............................................................................................19 2.9 Externarea pacientului.................................................................................................20

Introducere

Am ales o lucrare asupra HDS, intrucat aceasta este o problema cu o incidenta crescuta in randul tuturor categoriilor sociale .Experienta clinica a gastroenterologilor arata ca depistarea la timp precum si tratamentul corespunzator al HDS a salvat numerosi pacienti cu diferite afectiuni de diferite gravitati: ulcer,cancer,varice esofagian,etc. HDS, reprezinta pierdera de sange de la nivelul tractului digestivsuperior.Clinic se manifesta prin hematemeza si melena. Hematemeza: este exteriorizarea prin varsaturi a hemoragiei care se produce in tubul digestiv proximal pana la unghiul Treitz al duodenului. Melena: este exteriorizarea prin scaun a hemoragiei,sub forma de scaune negre lucioase ca pacura ca urmare a transformarii hemoglobinei in hematina.

Scopul lucrarii: in lucrarea de fata mi-am propus ca obiectiv prezentarea posibilitatilor de tratament pe cale medicamentoasa, endoscopica si chirurgicala a HDS, manifestata clinic prin melena si hematemeza.

CAPITOLUL 1 ANATOMIA SI FIZIOLOGIA


1.1 Prezentarea noiunilor de anatomie i fiziologie a aparatului digestiv

1.1.1 Noiuni de anatomie

Aparatul digestiv Aparatul digestiv este constituit din totalitatea organelor care au ca funcii principale digestia si absorbtia principilor alimentari si totodata eliminarea reziduurilor neasimilabile ale alimentelor ingerate. Organele aparatului digestiv sunt tubul digestiv si glandele anexe.

Anatomia aparatului digestive


Tubul digestiv: este alcatuit din urmatoarele gura,faringe,esofag,stomac,intestin subtire si intestin gros. segmente :

Cavitatea bucala: - este despartita de fosele nazale prin bolta palatina, comunica anterior cu exteriorul prin orificiul bucal si posterior cu faringele.Arcadele dentare impart cavitatea in 2 compartimente: vestibule bucal si cavitatea bucala propriu-zisa.In cavitatea bucala se gasesc organe specializate ca limba si dintii. Limba: - este un organ musculo fibros, acoperit cu o mucoasa si indeplineste roluri importante in procesele de masticatie, deglutitie,in vorbire si in perceperea gustului alimentar si a sensibilitatii de tact, cald, rece si durere. Dintii: - sunt formatiuni osoase dure,implantate in alveolele dentare adaptati pentru taierea, zdrobirea si macinarea alimentelor.De asemenea au rol de vorbire. Faringele: - este un conduct musculo fibros, situate inaintea coloanei cervicale , loc de incrucisare a cailor respiratorii si digestive ce realizeaza legatura dintre fosele nazale si laringe, precum si dintre cavitatea bucala si esofag.Musculatura faringelui constituita din fibre musculare striate cu dispozitie circulara si longitudinala.Detine un rol important in deglutitie. Esofag: - este un segment tubular, lung de 20- 30 cm. la adult si realizeaza legatura dintre faringe si stomac. Stomacul: - organ cavitar muscul glandular, este segmental tubului digestive situate intre esofag si intestinul subtire.Forma lui este asemanatoare cu a unei pere cu varful usor indoit si indreptat in sus.La examenul radiologic apare sub forma literei j sau ca un carlig.Forma lui este variabila in functie de: continut, tonicitatea musculaturii proprii, tonicitatea peretelui abdominal, pozitia individului si volumul organelor vecine. Intestinul subtire: - incepe de la pilor si se termina la nivelul valvulei ileocecale.El are 3 segmente; duoden, jejun, ileon. Duodenul: - are forma unei potcoave.I se descriu 4 portiuni:Prima portiune este bulbul duodenal , urmeaza imediat dupa pilor si este mobil. A doua portiune este descendenta si este in partea dreapta a coloanei vertebrale, in ea se varsa secretia biliara sic ea pancreatica.A treia portiune este orizontala, a patra este ascendenta si se continua cu jejunul formand unghiul duodenojejunal. Intestinul gros: - este ultimul segment al tubului digestiv.Intestinul gros are o lungime de aproximativ 1,7 m.si un calibru superior fata de intestinul subtire.Se descriu mai multe portiuni: - cecul : segmental situate sub valvula ileo-cecala si terminat intr-un fund de sac prezentand apendicele vermiform.

colonul : formeaza un cadru constituit de elemente ascendent, transvers, descendent si sigmoid. rectul : ultima parte a intestinului gros , care se termina cu canalul anal ce se deschide prin anus. Mucoasa intestinului gros formand in interior plici semicirculare, nu mai prezinta vilozitati.In segmentele inferioare creste numarul celulelor care secreta mucus.

1.2 Prezentarea teoretic a bolii

1.2.1 Definitie: Hemoragia digestive superioara este pierderea de sange de la nivelul tractului digestiv superior, care se traduce clinic prin hematemeza si melena. 1.2.2 Etiologie - HDS poate fi cronica sau acuta. In hemoragiile cronice pierderea de sange nu este evidenta si pacientii se prezinta la doctor pentru simptome care sunt consecinta pierderilor indelungate sindrom anemic In hemoragiile acute sangerarea se exteriorizeaza prin : - hematemeza - melena - hematochezie (rectoragia) Cauze ale hemoragiei digestive superioare sunt : Ulcerul cronic gastric si duodenal reprezinta cauza principala si cea mai frecventa (80% din cazuri) a hemoragiilor digestive superioare. Alte cauze: tumori benigne si maligne ale tubului digestiv; gastrite hemoragice acute; varice esofagiene; enterite; hipertensiune portala de diverse cauze(ciroza hepatica; tromboza a venei porte, etc.) Factori de risc: gastrite cornice, ulcer duodenal, alcool, tutun, stres indelungat. 1.3 SIMPTOMATOLOGIE

1.3.1 Semnele clinice Simptomatologia in HDS este determinate de anemia acuta care se instaleaza, si de tulburarile hemodinamice ce se produc ca urmare a pierderii de sange. Bolile associate determina de asemenea , o serie de simptome si pot influenta evolutia ulterioara a pacientului. Aparitia si gravitatea simptomelor este in general paralela cu cantitatea de sange pierdut. Semnele clinice generale sunt: In hemoragiile usoare pierderea de sange depaseste 500 ml si poate ajunge la 1000 ml. Pacientii acuza ameteli, sete, astenie, se constata accelerarea pulsului si reduceri ale valorii tensionale maxime in ortostatism cu 10-20 mm col . Hg, manifestare care indica pierderea a aproximativ 1000 ml sange. In formele medii cantitatea de sange pierdut este intre 1000 si 1500 ml, pulsul de 100 batai/minut, iar valorile tensiunii arteriale maxime scad in jurul cifrei de 100 ml. col Hg. Apar transpiratii reci, greturi, sete, ameteli, paloare extrema si chiar lipotimii la emisia de scaun , odata cu aparitia hematemezei. In hemoragiile grave se pierde peste 40% din volumul sangvin.Semnele clinice sunt foarte pronuntate , la cele anterioare se adauga pierderea cunostintei si stare de soc.Pulsul este de peste 120 batai/minut,iar tensiunea arteriala sub 100 mm col Hg, de regula 60 70 cu tentinte de scadere. 1.3.2 Problemele pacientului Problemele pacientului sunt: stare generala alterata; pirozis; durere epigastrica; afebrilitate; ameteli; anxietate; durere; alterarea nutritiei. 1.3.3 DIAGNOSTIC Parcurge cateva etape: 1. Stabilirea realitatii hemoragiei digestive superioare prin excluderea consumului unor alimente care contin hemoglobina, fier, etc. sau care pot colora scaunul (sfecla rosie, afinele). Se exclude de asemenea sangerarile bucofaringiene (hemoragii dentare, epistaxis), intalnite mai ales la copii ce prin inghitirea sangelui pot determina aparitia scaunelor melenice. 2. Localizarea sediului hemoragiei este un moment important al diagnosticului si inseamna stabilirea diagnosticului de hemoragie digestiva superiara , daca sediul este deasupra ligamentului lui Treitz, sau inferioara daca este sub acesta. Prezenta hematemezei este un semn sigur de hemoragie superioara, absenta ei nu exclude sediul inalt. Pentru sangerarea superioara mai pledeaza zgomotele hidroaerice- urmare a peristalismului accelerat, care lipseste in hemoragiile superioare (absorbtia intestinala a sangelui). 3. Stabilirea gravitatii hemoragiei , se face prin evaluarea semnelor hemodinamic anuntate, cantitatea de sange pierdut prin hematemeza sau melena, cantitatea de

sange necesara pentru redresarea hemodinamica, cantitatea de sange evidentiata la examenul endoscopic in stomacul pacientului, sau cantitatea de sange extrasa prin sonda de aspiratie , de asemenea prezenta hematemezei.Cumularea datelor endoscopice cu cele hemodinamice constituie de asemenea indicatori importanti de prognostic. 4. Stabilirea etiologiei. Exista nenumarate cauze care pot provoca HDS. Cele mai importante sunt ulcerul gastric si duodenal, gastritele erozive si ruptura varicelor esofagiene. Impreuna ele acopera aproximativ 90% din totalul HDS.Hemoragia mai poate proveni din sindromul MalloryWeiss, cancer gastric, tumori benigne gastrice si duodenale, angiodisplazii.Pentru stabilirea etiologiei sunt importante evidentierea unor elemente clinice specifice ca ingestia recenta si importanta de alcool sau a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (pentru gastrita eroziva) , aparitia hematemezei dupa varsaturi repetate (in colici biliare, alcoholism) sau dupa sughit rebel, (pentru sindromul Mallory-Weiss). Ulcerul gastro-duodenal recunoaste trecutul diseptic recent de antiinflamatoare. 1.4 TRATAMENT Obiectul principal al tratamentului este oprirea hemoragiei.Prin aceasta se realizeaza si o serie de obiective secundare; reducerea necesarului de sange pentru transfuzii, reducera numarului de zile de spitalizare in serviciul de terapie intensive, reducerea mortalitatii. Pentru metodele chirurgicale un motiv neimportant este constituit de scaderea numarului de cazuri care necesita chirurgie de urgenta sau chiar renuntarea la masurile de hemostaza chirurgicala. Toate aceste masuri pot constitui criterii de apreciere a eficientei hemostazei. Hemostaza poate fi temporara sau definitiva. Mijloacele prin care se realizeaza hemostaza sunt foarte numeroase. Ele pot fi medicamentoase, endoscopice sau chirurgicale. Lavajul gastric constituie tratamentul clasic in HDS. Alaturi de imobilizarea si de regimul de foame sau lactat hidric, lavajul cu solutii hipoterme a constituit prima masura terapeutica in epoca noastra.Actual s-a renuntat la lavajul hipotermic in toate variantele sale si chiar la clasica punga de gheata pe abdomen. Ramane in uz introducerea in solutia de lavaj, sau doar administrarea pe sonda sau inghitirea adrenalinei sau noradrelinei. Studiile effectuate pana in prezent pledeaza pentru eficienta metodei si ea este aplicata current si de mai multi ani. Efectele secundare nu apar datorita absorbtiei si distrugerii rapide la nivelul ficatului. Vasopresina- (hormonul antidiuretic) Este cunoscut de multa vreme actiunea de reglare a volumului intravascular si a osmolaritatii precum si influenta asupra cordului si reducerea fluxului sanguin splenic. Reducerea fluxului sanguin la nivelul arterei mezenterice , a determinat aplicarea vasopresinei pe scara larga in tratamentul hemoragiilor variceale.

Administrarea se face intravenos sau intraaerterial in perfuzie continua, in solutii de glucoza 5%-100 ml, in care se adauga 20 UI vasopresina, care se injecteaza in 10 minute. Nitroglicerina se administreaza transdermal sau intravenos. Efectele secundare ale vasopresinei apar frecvent, colici abdominale, evacuarea continutului intestinal, paloare, vasoconstrictie coronariana, cu dureri anginoase, stop cardiac, insuficienta cardiaca congestiva, H.T.A, accidente vasculo-cerebrale, feblite, aritmii. Asocierea nitroglicerinei inmulteste cazurile cu efecte secundare, mai ales prin scaderea presiunii arteriale. Acidul tranexamic este un agent antifibrinolitic, cu mechanism de actiune similar cu al acidului aminocaproic. Aplicarea tratamentului cu acid tranexamic, duce la oprirea hemoragiei si reducerea mortalitatii. Imbibarea aciditatii gastrice, este o actiune justificata theoretic.Se cunoaste efectul fibrinolitic al secretiei gastrice datorat nu atat acidului clorhidric cat pepsinei, iar activarea acesteia are loc numai in mediu acid. Scaderea pH-ului la 5 determina activarea pepsinei si disolutia cheagului. Mai mult, s-a constatat efectul nefavorabil al aciditatii asupra agregarii plachetare. Scaderea pH-ului de la 7 la 6,8 duce la o reducere a agresivitatii cu 66%. Tratamentul se face cu inhibitori de H2 histaminci-cimetidina-administrata oral (300 mg la 6 ore) sau intravenos. Administrarea antiacidelor este cunoscuta si aplicata de multa vreme, inclusiv administrarea continua pe sonda. Combinarea antiacidelor cu cimetidina, par sa creasca rezultatele favorabile. Tratamentul antiacid ramane o masura de baza a pacientilor aflati in stare critica.

CAPITOLUL 2

Supravegherea pacientului din momentul internarii pana la externare si efectuarea tehnicilor impuse de afectiune
2.1 Internarea pacientului in spital
Punctul esential al asistentei la un bolnav cu HDS este instituirea reechilibrarii hidroelectrolitice. Este stabilit ca simpla actiune de sustinere hemodinamica duce la oprirea spontana a hemoragiei in primele 48 de ore, la 80 85% din pacienti.Numai 15-20% vor intra in ingrijirea specializata.Mai mult,de initierea corecta a acestor masuri de support hidric depinde si evolutia ulterioara a pacientilor cu HDS. Prima masura consta in evaluarea clinica rapida a parametrilor hemodinamici. Se vor determina frecventa pulsului, TA, se vor inspecta atent tegumentele si mucoasele pentru depistarea semnelor de soc.

Daca este posibil se recolteaza sange pentru hematocrit, numaratoarea trombocitelor, indicii de coagulare, determinarea azotului (ureei). Ultima determinare constituie o metoda de diferentiere intre HDS in care creste azotul in sange si HDI in care ramane nemodificat.Este utila determinarea grupei sangvine si al Rh-ului in vederea eventualelor transfuzii. Pacientul poate fi asezat in pozitie Trendelenburg ,pentru ameliorarea irigatiei cerebrale, dar asigurandu-se impotriva pericolului de aspiratie a continutului gastric hemoragic, mai ales la pacoientii cu constienta alterata si reflexele diminuate. Se prepara 2 cai venoase largi,si se instituie perfuzia cu solutii cristaloide (ser fiziologic, sol. Ringer). Coloizii nu sunt necesari decat daca este prezenta hipoalbumenia. Cantitatea perfuzata va fi in functie de rezultatele obtinute , cand este posibil, inclusive prin masurarea presiunii venoase centrale. La pacientii cunoscuti cu instabilitate hemodinamica (cardiaci) poate fi necesara instalarea unui cateter SwanGanz. Parametrii hemodinamici pot fi inselatori in cazul pacientilor care se afla sub tratament cu betablocante (cardiaci, cirotici). Instabilitatea hemodinamica , cresterea pulsului, prabusirea TA, in ciuda celor instituite, denota gravitatea hemoragiei si activitatea ei. Transfuziile de sange au ca obiectiv principal ameliorarea oxigenarii tesuturilor si in general sunt indicate la pacientii cu hematocrit sub 30 %.In plus sangele realizeaza si o corectare a deficitului de coagulare , daca este present. Astazi datorita riscului complicatiilor, inclusive cel de transmitere a unor virusuri, sangele integral isi pastreaza indicatia doar in cazul pierderilor massive, active. In rest, sunt preferate masa eritrocitara, pentru ameliorarea oxigenarii si numai in cazuri rare cirotici cu deficit important de coagulare, se administreaza plasma proaspata. Sonda de aspiratie in ciuda aparentului discomfort, instalarea unei sonde de aspiratie ofera date foarte pretioase pentru diagnostic si conduita. Aspirarea de sange din stomac in prezenta unei rectoragii permite diagnosticul de HDS. De asemenea , aspirarea de sange proaspat este un indiciu de activitate a hemoragiei. Reaparitia sangelui dupa ore sau zile , reflecta recidiva hemoragica. Dupa cum am vazut, aspiratul clar, nehemoragic, este totusi posibil unele sangerari, din duoden , daca lipseste reflexul duodeno-gastric. Este de semnalat faptul ca un cheag voluminous gastric se lizeaza in 4 6 ore, astfel ca aspiratul continua sa fie hemoragic mult timp dupa oprirea hemoragiei. Internarea pacientilor- este de preferat sa se faca in servicii de terapie intensiva. Echipa care urmareste pacientul trebuie sa cuprinda inafara de terapeut si un chirurg si un gastroenterology,care impreuna sa stabileasca modalitatile terapeutice si momentul aplicarii lor.

2.2 Asigurarea condiiilor de spitalizare Instalarea bonavului n pat Transportul bonavului de la salvare se face direct pe secie (Cardiologie, Terapie Intensiv sau Interne) cu targa, ntr-un timp ct mai scurt.

Mutarea bolnavului de pe targ n pat se face de ctre personalul sanitar fr s permit bolnavului nicio micare, pentru a nu i se agrava situaia. Asistena medical va avea grij s i fie asigurat un climat de linite, salon bine nclzit, aerisit. Asigurarea unei poziii ct mai comode n pat (este bine ca paturile s fie prevzute cu somiere reglabile pentru a se evita poziiile forate). Aplicarea n cotinuare a msurilor de prim ajutor La indicaia medicului sedarea durerii cu derivai de opiacee (morfin, mialgin), combaterea anxietii cu sedative (fenobarbital, diazepam). Pe ct posibil se evit administrarea sedativelor cu cea a opiaceelor, oxigenoterapie. 2.3 Asigurarea condiiilor igienice de spitalizare Pregtirea patului i accesoriile lui Patul pacientului trebuie s fie comod, s prezinte dimensiuni potrivite care s satisfac cerinele de confort ale pacientului, ct si ale personalului de ngrijire. Accesoriile patului : saltea pernele trebuie s fie n numr de dou : una umplut cu pr de cal si iarb de mare ,una din burete(material plastic sau puf) ptura confecionat din ln moale lenjeria este bine s aib ct mai puine custuri i s fie format din dou cearafuri sau un cearaf i un plic muama confecionat din cauciuc sau material plastic aleza acoper muamaua i este confecionat din pnz utilaj auxiliar: sprijinitor de perne, rezemator de picioare, aprtoare laterale, coviltir sau suintorul de nvelitoare ; mese adaptate la pat, agtoare pentru uurarea mobilizrii active

Pregtirea patului fr pacient Materiale necesare: cearaf simplu , cearaf simplu, dou fee de pern, una-dou pturi, dou perne Efectuarea : se ndeprteaz noptiera de lng pat se aeaz un scaun cu sptar la captul patului

pe scaun se aeaz, n ordinea ntrebuinrii, lenjeria curat, pernele, ptura, mpturite corect cearaful se aeaz la mijlocul saltelei; se desface i se ntinde o parte a cearafului spre cptiul patului, cealalt spre captul opus se introduce cearaful adnc sub saltea la ambele capete se aeaz cel de-al doilea cearaf peste care se ntinde ptura ; marginea cearafului dinspre cap se rsfrnge peste ptur

Pentru ca ptura s nu constituie o greutate asupra degetelor picioarelor pacientului, se va face o cut att din cearaf ct i din ptur. Se introduce apoi sub captul de la picioare salteaua, att ceaaful ct i ptura, apoi se aranjeaz colurile. Dac se folosete plicul n loc de cearaf, atunci ptura se introduce n plic, dup ce se ndoaie n lungime.Se aeaz pernele introduse n feele de pern curate. Schimbarea lenjeriei de pat Schimbarea lenjeriei cu pacientul n pat are loc n cazurile n care starea general a pacientului nu permite ridicarea din pat. Obiectivele pentru pacient i asistent sunt: Pacientul s prezinte: o O stare de bine, o Confort fizic i psihic o Stare de igien permanent Pentru asistent este o ocazie de: o A comunica cu pacientul (verbal, nonverbal) o De a-i da posibilitatea pacientului s-i exprime sentimentele, s-i uureze starea sufleteasc, o De a-l observa, o De a-l mobiliza, pentru a prevenii complicaiile, o De a-i asigura condiii corespunztoare de igien, de relaxare i odihn.

Observaii: Schimbarea lenjeriei cu bolnavul n pat se face de obicei dimineaa, nainte de curenie, dup msurarea temperaturii, luarea pulsului i toaleta pacientului, dar la nevoie, se efectueaz de mai multe ori pe zi. Procedeul de schimbare a lenjeriei l vom descrie prin dou metode, innd seama de starea general a pacientului i de posibilitile de a-l mica. Astfel: cnd pacientul se poate ntoarce n decubit lateral, schimbarea lenjeriei se face n lungimea patului cnd pacientul poate fi sprijinit, n poziie eznd, schimbarea se face n lime

Asigurarea igienei personale,corporale i vestimentare a pacientului Toaleta pacientului face parte din ngrijirile de baz,adic din ngrijirile acordate de asistenta medical cu scopul de a asigura confortul i igiena bolnavului. Const n meninerea pielii n stare de curenie perfect i n prevenirea apariiei leziunilor cutanate, fiind o condiie esenial a vindecrii. Pacienii care se pot deplasa vor face baie la du sau la cad , sub supravegherea personalului de ngrijire. Baia general sau parial se face la pat fr a obosi bolnavul, n primele zile fr a fi ridicat. Efectuarea toaletei generale i pe regiuni a pacienilor imobilizai Toaleta pacientului poate fi zilnic-pe regiuni, sptmnal sau baia general. Principii: se apreciaz starea general a pacientului pentru a evita o toalet prea lung, prea obositoare. Se verific temperatura ambiant, pentru a evita rcirea bolnavului. Se evit curenii de aer, prin nchiderea geamurilor i a uilor, Se izoleaz bolnavul (dac e posibil printr-un paravan), de anturajul su, Se pregtesc n apropiere materialele necesare toaletei, schimbrii lenjeriei patului i a bolnavului, i pentru prevenirea escarelor, Bolnavul va fi dezbrcat complet i va fi acoperit cu cearcef i ptur, Se descoper progresiv numai partea care se va spla,

Se stoarce corect buretele sau mnua de baie, pentru a nu se scurge apa pe pat sau pe bolnav, Se spunete i se cltete cu o mn ferm, fr brutalitate, pentru a favoriza circulaia sanguin, Apa cald trebuie s fie din abunden, s fie schimbat de cte ori este nevoie, fr a se lsa spunul n ap, Se insist la pliuri, sub sn,la mini i n spaiile interdigitale, la coate i axile, Se mobilizeaz articulaiile n toat aplitudinea lor i se maseaz zonele predispuse escarelor, Ordinea in care se face pe regiuni: splat, cltit, uscat Se mut muamaua i aleza de protecie, n funcie de regiunea pe care o splm,

Etapele toaletei nainte de a ncepe baia pe regiuni asistenta va colecta date cu privire la starea pacientului, puls, tensiune, respiraie, ce mobilizare se permite n ziua respectiv, dac se poate spla singur, pe care parte a corpului. Se va respecta urmtoare succesiune: se ncepe cu faa, gtul i urechile, i apoi braele i minile, partea anterioar a toracelui, abdomen, faa anterioar a coapselor. Se ntoarce bolnavul n decubit lateral i se spal spatele, fesele i faa posterioar a coapselor, din nou n decubit dorsal, se spal gambele i picioarele, organele genitale externe, ngrijirea prului, toaleta cavitii bucale. Toaleta pe regiuni a pacientului imobilizat la pat permite examinarea tegumentelor i observarea unor modificri (roeat, iritaie) i luarea unor msuri terapeutice. Pentru activarea ciculaiei sanguine, dup splarea ntregului corp, se fricionez cu alcool mentolat ndeosebi regiunile predispuse la escar. Observarea poziiei pacientului n pat n funcie de starea general a pacientului i de afeciunea sa poziia sa poate fi: activ, pasiv, forat. Poziia activ: pacientul se mic singur, nu are nevoie de ajutor. Poziia pasiv: pacientul nu ii poate schimba singur poziia, i-a pierdut fora fizic, are nevoie de ajutorul altei persoane,

Poziia forat: pacientul are o postur neobinuit, neadecvat, poziia poate fi determinat de afeciunea de baz.

Se asigur pacientului o poziie ct mai comod n pat, se efectueaz mobilizarea sa prin exerciii pasive n pat, ncepnd cu articulaiile i terminnd cu muchii. Schimbarea poziiei i mobilizarea pacientului Este necesar repaus absolut la pat n prima sptmn. Durata imobilizrii va fi adaptat n funcie de evoluia simptomelor i de prezena complicaiilor. Dac bolnavul nu are dureri, febr, sau alte complicaii, ncepnd chiar din primele zile, se pot face micri pasive ale degetelor de la mini i picioare. Treptat se permit schimbarea poziiei n pat, miscri active ale membrelor. Mobilizarea se face progresiv (ederea pe marginea patului, ederea n fotoliu, ridicarea din pat), sub controlul pulsului i a tensiunii arteriale, iniial n prezena medicului. Mobilizarea ncepe cu miscri pasive de gimnastic la pat, ncepnd cu micarea capului, ridicarea i schimbarea poziei membrelor superioare i inferioare. Dup efectuarea micrilor pasive se controleaz pulsul bolnavului. . Captarea eliminarilor Se va servi bolnavului cu urinar i bazinet, fr s fie ridicat n poziiei eznd. Constipaia trebuie combtut cu clisme uleioase sau laxative usoare. Diureza i scaunul se noteaz pe foaia de observaie.

2.4 Supravegherea functiilor vitale si vegetative


Se masoara si se inregistreaza zilnic in foaia de temperature pulsul, T.A, diureza, (in hemoragiile masive urmarirea se va face din ora in ora)

. OBSERVAREA SI NOTAREA SCAUNUL Scaunul materiile fecale resturi alimentare supuse procesului de digestie, eliminate de organism pri anus, prin actul defecatiei. Scopul obtinerea de informatii necesare pentru stabilirea diagnosticului si urmarirea evolutiei boloilor tubului digestiv si glandelor anexe acestuia . Urmarirea tranzitului intestinal se face prin observarea caracterelor scaunelor si notarea in foaia de observatie. OBSERVATIE: Culoarea scaunelor poate fi modificata de unele alimente ingerate de bolnav, de ex: -legumele verzi coloreaza scaunul in verde; -afinele coloreaza scaunul in negru; -bariul coloreaza scaunul in alb; - carbunele medicinal in negru mat;

Observarea scaunului are mare valoare in aprecierea starii de sanatate, precum si in stabilirea alimentatiei.

2.5 Alimentatia pacientului Se suprima alimentatia bolnavul putand primi numai lichide reci cu lingurita si bucatele de gheata in prima zi. Lapte rece in cantitati mici 20-30 ml din ora in ora.In functie de evolutie, a doua zi se permit mesemai dese compuse de 150-200 ml lapte rece, regim hidrozaharat. Incepand cu a treia zi regimul se imbogateste adaugandu-se supe mucilaginoase, budinci, gris cu lapte, piureuri din legume, crme, ou moale, carne slaba de vita sau pasare, ajungandu-se in 5-7 zile la o ratie calorica de 1500-2000 de calorii. Se interzice total fumatul, consumul de alcool si de cafea.

3.2 Administrarea medicamentelor i hidratarea pacientului Obiectivele terapeutice vizeaz repaus la pat, combaterea durerii, anxietate, i agitaia bolnavului.Combaterea durerii este prima msur terapeutic i se realizeaz la indicaia medicului. Administrarea medicamentelor se va face cu mare punctualitate, deoarece ntrzierile pot provoca emoii inutile. Tratamentul medicamentos se face la pat, n poziie orizontal. Asistenta medical va avea pregtite medicamente pentru eventuale complicaii. Dei medicamentele se dau strict la indicaia medicului, n cazurile de urgen, asistenta medical va trebui s intervin cu unele medicamente. La nevoie se administreaz medicamente pentru mbuntirea confortului psihic (Nitrazepam,Prazolex). 2.7 Recoltarea produselor biologice si patologice Pentru efectuarea recoltarilor de produse biologice este necesara pregtirea fizic i psihic a pacientului, respectarea exact a tehnicii de recoltare, etichetarea i transportul acestora la laborator. Examenul de laborator exprim prin metode obiective modificarile survenite n morfologia, fiziologia i biochimia organismului, din acest motiv ele constituie un ajutor preios, de multe ori necesar pentru stabilirea diagnosticului, instituirii tratamentului i urmrirea evoluiei bolilor. nca din primele ore de internare, asistenta va recolta probele necesare pentru analiza complet de urin, determinarea hemogramei, a leucogramei i a VSH-ului i la indicaia medicului i pentru probele de coaguabilitate, pentru determinarea fibrinogenului, a probelor enzimatice etc. Recoltarea sngelui se face prin puncie venoas, prin care se nelege recoltarea de snge din lumenul unei vene cu ajutorul unui ac sau prin neparea pulpei degetului. Valori nominale Brbai Femei Eritrocite 4,5-5,5mil/mm3 4,2-4,8mil/mm

hemoglobina reticulocite leucocite limfocite trombocite

152g/100ml 10-15 4200-8000 mm3 4-8% 150-400000/mm3

132g/100ml

Pentru VSH se recolteaz 1,6ml sange pe 0,4ml citrat de sodiu 3,8% Valori nominale 1h 2h brbai - 1-10mm 7-15mm Femei 2-13mm 12-17mm Pentru glicemie: se recolteaz 2ml sange pe florur de sodiu 4mg valori normale: - 80-120mg%) Pentru hematocrit: se recolteaz 2ml de sange pe cristale de E.D.T.A. Valori nominale: Barbai Femei 472% - 425% Pentru fibrinogen: se recolteaza 4,5ml sange pe 0,5ml citrat de sodiu 3,8% valori normale: - 200-400mg% Timp de protombina: se recolteaza 4,5ml sange pe 0,5ml oxalat de K Timpii Quick Howel 12-14 130- 230

Se recolteaz 5-10ml snge fr anticoagulant, pentru examene biochimice Uree sanguin 0,20-0,40g/1000ml Colesterol 1,80-2,80g Lipemia -; 600-800mg% Creatinin 0,6-1,20mg% Transaminaze TGO -; 2-20UI TGP 2-16UI Acid uric 2-6mg Ionograma - Na+ 137-152mEq/l K+ 3,8-5,4mEq/l LDH (Lacto dehidrogenaza) 240-525U/L CPK (Creatin-fosfokinaza) >200U/L LDH-ul i n special izoenzimele 1 i 2 cresc lent atingnd un maxim la 7-10 zile CPK i n special izoenzima MB ncepe s creasc n primele 4-6 ore, cu maxim la 12 ore Semnele biologice se coreleaz n general cu ntinderea necrozei.

Examen de urin Se recolteaz 100-150ml urina ntr-un recipient, dupa ce n prealabil bolnavul i-a efectuat toaleta riguroasa a organelor genitale externe. -culoarea urinii - la emisie este galben pal, in limitele fiziologice variaz pn la brunnchis n funcie de coninutul n substane colorante; - densitatea urinii - se utilizeaza un cilindru gradat de 100ml; se toarn urina n cilindru, astfel nct s nu fac spum; se introduce urodensiometru, se las s pluteasc, apoi citim valoarea; - albuminuria sau proteinuria - ntr-o eprubeta se pun 5ml urin la care se adaug cteva picturi de acid sulfosalicilic 20%, totdeauna se citeste comparativ cu o eprubeta martor; - bilirubina - ntr-o eprubet se toarn 5ml urina la care se adaug alcool iodat 6% 2ml. Bilirubina se transform n biliverdina i apare un inel verde la limita de separare a lichidelor; - urobilinogenul - se face prin metoda Elnilch. ntr-o eprubet se pun 5ml urin la care se adaug cteva picturi de reactiv; - sendiment -se recolteaz 10ml urin, se pune ntr-o eprubet la centrifuga, se deconecteaza i se recolteaz o picatur de sendiment ce se pune pe lama pentru examinare la microscop;

Explorari functionale Examenele complementare pentru explorarea abdomenului se mai foloseste si


punctia abdominala fie in scop diagnostic, fie in scop therapeutic. (paracenteza).

Punctia exploratoare se face pentru a cunoaste natura lichidului (aspect, culoare),


daca este exudat (prin reactia RIVALTA), pentru examenul citologic,bactriologic, chimic.

Punctia terapeutica urmareste fie introducerea unor substante medicamentoase, (ex.


Antibiotice), fie evacuarea lichidului in cantitate prea mare.

Laparoscopia se executa cu ajutorul unui aparat numit laparoscop, luandu-se toate


masurile de asepsie si anestezie. Prin laparoscopie se obtin date importante pentru diagnostic si se pot efectua prelevari pentru examene histopatologice.

Laparotomia este o metoda chirurgicala la care se recurge atunci cand prin toate
celelalte mijloace de investigatie nu s-au obtinut datele necesare pentru diagnostic. 2.8 Educaie pentru sntate Prin educaie sanitar urmrim instruirea bolnavului asupra modului de via la externare: Modul cum trebuie luate medicamentele

Semnele supradozrii digitalice Prezentarea la control periodic S respecte regimul dietetic, redus n grsimi animale, glucide i sare S evite fumatul, alcoolul i cafeaua

O bun educaie a bolnavului reduce sanele unei descompensri sau agravri. Se va ncerca s se restabileasc la aceti bolnavi ncrederea n sine i capacitatea de munc anterioar mbolnvirii. Se va insista asupra respectrii regimului alimentar, nocivitii fumatului, programului raional de munc i via. Educaia i profilaxia bolii n HDS const n schimbarea stilului de via din punct de vedere al alimentaiei.

2.9 Externarea pacientului Momentul externrii pacientului din spital,este stabilit de medicul primar, ef de secie.Asistenta medical va pregtii toate documentele referitoare la bolnav, pe care le va pune la dispoziia medicului de salon. Asistenta va anuna cu 2-3 zile inainte familia, de externarea bolnavului, i va explica pacientului cum s urmeze indicaiile medicului, cuprinse n biletul de externare. Pe baza biletului de externare asistenta va nsoi pacientul la vestiarele destinate pacienilor pentru a-i preda hainele civile. Asistenta noteaz n condic externarea bolnavului , l scoate din evidena alimentar i medicamentoas.

Evaluare