Sunteți pe pagina 1din 2

Plumb de George Bacovia A. Introducere 1. Simbolismul Aparut in a doua jumatate a sec.

al XIX lea, ca reactie antiparnasiana, simbolismul constituie un curent de circulatie universala care se dezvolta initial in Fanta, intr-un climat de dezamagire si de neincredere in viitor. El se caracterizeaza prin cultivarea simbolului, cultivarea sugestie, muzicalitatea versurilor, inclinatia spre stari sufletesti nedefinite, spre motive citadine, moderne. 2. Plumb Deschizand volumul omonim pulbicat in 1916, poezia Plumb este o creatie emblematica a lui Bacovia, si desi nu este considerata o arta poetica in sensul clasic al termenului, poate fi interpretata ca i creatie referitoare la conditia artistului, a poetului intru-un univers limitat, mortuar. B. Cuprins 1. Titlu Titlui este un simbol cu totul indedit in lirica romanesca de pana atunci. Gaston Bachelard observa ca literatura contemporana este atinsa de o inertie anormala in sensul motivelor literare preferate: plumbul este de negasit in literatura moderna. Introducerea acestui metal simbolic in postura de titlu al unui volum de versuri reprezinta o adevarata descoperire a lui Bacovia, o descoperire care nu are nimic de a face cu plumbul care iesise din retortele alchimiei evului mediu, asuprea caruia se raspandisera puterile secrete ale elixirului pentru a fi tansmutat in aur (V. Fnache). Plumbul are o multitudine de semnificatii devenind astfel simblolul central al operei, aspect subliniat si de repetitia sa de cate trei ori in fiecare strofa. In plan sonor, termenul sugereaza limitare, inchidere; centrarea sa pe vocala inchisa u in combinatie cu consoanele p, m, b, confera o sonoritate sumbra, grava, semn al starii de tristete traita de poet. Din punct de vedere gramatical are rol de atribut (flori/ aripi/ coroane de plumb) desemnand o calitate a lumii exterioare dar si a lumii sufletesti. Simbolica impietrire a lumii reprezinta o forma de moarte des intalnita la Bacovia precum si disolutia treptata sub imperiul acvaticului. Ca simbol cromatic plumbul are culoare gri-albastrui, indicand monotonie, raceala, idee asociata cu insasi calitatea sa de metal. Ca materie reala, plumbul se remarca printr-o greutate specifica ceea ce in poezie indica greutate existentiala. Metal separat dintr-un reziduu, plumbul desemneaza ca simbol o realitate reziduala urmare a unei existente dezintegrate. Plumbul indica culoarea neagra a materiei stoarsa de orice energie regenerativa. 2. Structura Textul cuprinde doua catrene care configureaza un imaginar poetic purtand amprenta lui Bacovia; ele sunt realizate pe baza lexemului publumb. Cele doua catrene pot corespunde celor doua realitati: reaitatea exterioara configurata de imaginea cavoului,a obiectelor mortuare (sicrie, flori de plumb,

funerar vestmanat) si realitatea interioara sugerata doar prin marcile eului liric si simbolurile vant, frig, amor. In cadrul structurii un rol esential il are paralelismul sinactic, procedeu de constructie care confera simetrie textului, creaind un soi de refren al textului, fiind o sinteza a acetuia (Stam singuri in cavou si era vant/ Stam singur langa mort si era frig). Prima secventa lirica este structurata prin enunerarea unor elemente apartinand lumii concrete, ce tin de sfera funebrului, anticipand una din temele textului: tema mortii. Sicriele, somnul, coroanele, cavoul fac parte din campul lexico-smenatic al mortii; aceleasi conotatii negative le primesc si alte elemente care in mod normal semnifica viata (flori de plumb) Verbul dormeau la imperfect (timp durativ) insotit de adverbul adanc accentueaza ideea de somn vesnic conturand inca de la inceput o imagine statica, absenta miscarii fiind un atribut al mortii, impietririi. Enumeratia indica un univers perceput secvential, realitatea fiind redusa la elementele semnificative. Motivul solitudinii este asociat cu simbolul cavoului ce apare ca o expresie a mortii intr-o dubla acceptiune: pe de o parte al dezintegrarii, pe de alta parte sediu al neantului sufletesc, al golului. In plan auditiv nemiscarea este compensata de sonoritatile disonante, agresive, macabre realizate prin imaginea auditiva: scartaiau coroanele de plumb. A doua secventa lirica deplaseaza accentul catre eul liric marcat in text prin adj. pron. meu si prin trei verbe la pers. I sg. (am inceput, sa strig, stam). Sintagma amorul meu reprezinta un element ambiguu putand face referire la persoana iubita sau la insasi sentimentul de iubire. Adv. Intors este o sursa de echivoc putand desemna prabusirea amorului inainte de impinire, erosul bacovian fiind el insusi unul rezidual. Eul liric este asociat starii de nemiscare (stam) unei simbolice adormiri (dormea), dar, in opozitie si unor verbe de miscare la nivel afectiv: am inceput sa il strig. Strigatul echivaleaza cu o incercare de salvare prin cuvant, de comunicare, de gasirea a unui raspuns intr-un univers care se dovedeste vid, pustiu. Fialul textului este reprezentat de ultimul vers construit in jurul unei metafore simbol: aripile de plumb, incarcata cu sensuri tragice. Verbul atarnau sugereaza greutate, apasare, iar atributul de plumb marcheaza zborul in jos, caderea, imposibilitatea de evadare. 3. Nivelurile textului poetic Sub aspect fonetic, un rol important in crearea atmosferei il au asonantele (vocalele inchise i, u aflate in rima si lait motiv) imbinate cu aliteratiile stridente ce indica universul ostil (scartaiau). Sub raport grafic un rol expresiv il au punctele de suspensie distribuite la mijlocul versului trei al fiecarei strofe pentru a marca relatia intre planul interior si planul exterior subliniind corespondenta intre starea de singuratate si vantul, frigul ca simboluri sufletesti. La finalul acestor versuri se reiau punctele de suspensie ceea ce indica o prelungire a starii de tristete. In ceea ce priveste prozodia, Plumb are o constructie riguroasa care sugereaza prezenta mortii prin inchidere versurilor cu rima imbratisata, masura fixa de 10 silabe, iambul alternand cu amfibrahul. C.Concluzie Poemul bacovian infatiseaza de fapt o drama existentiala pe fondul unui decor minimalist, funerar, domninat de un ax simbolic plumb. Prin atmosfera, muzicalitate, folsirea sugestiei, simbolului si a corespondentelor, zugravirea starilor sufletesti, de angoasa, de spleen, poezia Plumb se incadreaza in estetica simbolista.