Sunteți pe pagina 1din 2

Floare-albastr

de Mihai Eminescu

- Iar te-ai cufundat n stele i n nori i-n ceruri nalte? De nu m-ai uita ncalte, Sufletul vieii mele. n zadar ruri n soare Grmdeti-n a ta gndire i cmpiile asire i ntunecata mare; Piramidele-nvechite Urc-n cer vrful lor mare Nu cta n deprtare Fericirea ta, iubite! Astfel zise mititica, Dulce netezindu-mi prul. Ah! ea spuse adevrul; Eu am rs, n-am zis nimica. - Hai n codrul cu verdea, Und-izvoare plng n vale, Stnca st s se prvale n prpastia mrea. Acolo-n ochi de pdure, Lng balta cea senin i sub trestia cea lin Vom edea n foi de mure. i mi-i spune-atunci poveti i minciuni cu-a ta guri, Eu pe-un fir de romani Voi cerca de m iubeti. i de-a soarelui cldur Voi fi roie ca mrul, Mi-oi desface de-aur prul, S-i astup cu dnsul gura.

De mi-i da o srutare, Nime-n lume n-a s-o tie, Cci va fi sub plrie -apoi cine treab are! Cnd prin crengi s-a fi ivit Luna-n noaptea cea de var, Mi-i inea de subsuoar, Te-oi inea de dup gt. Pe crare-n boli de frunze, Apucnd spre sat n vale, Ne-om da srutri pe cale, Dulci ca florile ascunse. i sosind l-al porii prag, Vom vorbi-n ntunecime: Grija noastr n-aib-o nime, Cui ce-i pas c-mi eti drag? nc-o gur - i dispare... Ca un stlp eu stam n lun! Ce frumoas, ce nebun E albastra-mi, dulce floare! .............. i te-ai dus, dulce minune, -a murit iubirea noastr Floare-albastr! floare-albastr!... Totui este trist n lume!