Sunteți pe pagina 1din 9

FORMELE DE SALARIZARE

I. Niţă Dobrotă , Economie politică II. D.Ciucur, IlieGavrilă, C-tin Popescu,


Economie
Formele de salarizare (sistemul de salarizare) Formele de salarizare sau sistemele de salarizare reprezintă
constă în principiile (tehnicile) şi metodele prin ansamblul metodelor, tehnicilor, regulilor, principiilor pe
care se determină mărimea şi dinamica salariului baza cărora se stabileşte legătura dintre dimensiunea
individual, toate acestea făcând legătura între rezultatelor unei entităţi economico-sociale, obţinută prin
mărimea rezultatelor unei unităţi economice, partea munca depusă de angajaţi şi mărimea părţii din aceste
ce revine salariaţilor din aceste rezultate şi munca rezultate sub formă bănească, ce se ditribuie angajaţilor
prestată de salariat. respectivi.
Formele de salarizare au fost instituţionalizate sub În aceste contracte se prevăd drepturile şi obligaţiile ce revin
forma contractelor de muncă (de salarii). angajaţilor şi patronatului:
Contractele stipulează: • standardele de muncă şi calitatea muncii
• numărul de ore de muncă ce urmează a fi • salariul tarifar orar de bază
lucrate • sporurile de salarii
• calitatea muncii • modalitatea de plată a salariului, etc.
• remuneraţia ce se plăteşte. Salarizarea în regie
Aceste elemente contractuale sunt concretizate Negocierile care au loc cu prilejul angajării forţei de muncă
diferit în funcţie de forma de salarizare. se concretizează în salariul orar ce îl va încasa lucrătorul
În practică, se cunosc trei forme principale de pentru ora de muncă executată cu un anumit ritm şi grad de
salarizare: încadrare.
• salarizare în regie Salarizarea în acord, înseamnă retribuirea angajaţilor pe
• salarizare în acord baza rezultatelor ce se obţin în muncă, concretizate în bunuri
• salarizare mixtă. materiale, servicii, informaţii, operaţii, stipulate în contractul
Salarizarea în regie , asigură remunerarea de muncă.
salariatului după timpul lucrat, fără a se preciza în Această formă este agreată atât de lucrători, cât şi de
contractul de muncă cantitatea de muncă pe care el patronate, deoarece stimulează interesul angajaţilor sa
trebuie să o efectueze în unitate de timp (oră, producă mai mult, într-o unitate de timp pentru a încasa un
săptămână, lună). În acest caz, ceea ce se negociază salariu mai mare.
este salariul orar (tariful, preţul orar). Accentul pus Avantaje: înlătură cheltuielile de supraveghere a salariaţilor
pe ora de muncă are o mare importanţă pentru Dezavantaje: generează uzura prematură a salariaţilor;
menţinerea unei anume intensităţi a muncii. Acest diminuează preocupările lor pentru calitatea rezultatelor
sistem de salarizare se aplică în acele sectoare muncii.
economice în care nu este posibilă o normare foarte În determinarea salariului orar este necesar să se ţină seama
riguroasă a fiecărui lucrător în parte. de teoria productivităţii marginale în care să fie organic
Salarizarea în acord , constă în stabilirea implicată şi calitatea bunurilor economice create de salariaţi.
drepturilor în bani persoanei, pe operaţii, pe Salarizarea în acord se aplică în sectoarele de activitate şi în
activităţi desfăşurate, pe număr de bunuri produse. intreprinderile unde sunt îndeplinite anumite premise
Durata timpului de muncă prestată nu este fixată în tehnico-organizatorice şi manageriale.
contract. Aceasta este dată de ritmul general al Salarizarea mixtă, înseamnă retribuirea salariaţilor pe baza
muncii în intreprindere, de nevoia de sincronizare a unităţii de timp (o zi de lucru) şi a îndeplinirii anumitor
activităţilor diferitelor secţii. condiţii tehnico-ştiinţifice, tehnologice, ecologice sau
Acordul poate fi individual sau colectiv. Tariful manageriale, concretizate în diverse bunuri economice,
practicat şi convenit pentru executarea unei operaţii apreciate cantitativ şi calitativ. Această formă de salarizare
este simplu, progresiv şi mixt. îmbină elementele salarizării în regie şi în acord.
Salarizarea mixtă, se caracterizează printr-o În acest sens, pot fi urmate mai multe direcţii, dintre care
remunerare stabilă pe unitate de timp (de regulă pe cele mai cunoscute sunt:
o zi de muncă), sumă ce se acordă însă în funcţie de • corectarea sau rectificarea
îndeplinirea unei condiţii tehnice, tehnologice, de • participarea sau implicarea
organizare, etc. Fiecare condiţie este cuantificată • socializarea sau interdependenţa
printr-un tarif. De asemenea , mărimea salariului ce Corectarea sau rectificarea
revine persoanei devine variabilă, ca şi în cazul Alte măsuri:
salariului în acord. • atribuirea unor premii
Formele de salarizare, oricât de perfecţionate ar fi • revederea unor tarife, etc.
au fost contestate de salariaţi. Pe baza noilor Aceasta se încadrează în flexibilitatea salarială, înţeleasă ca
condiţii tehnologice şi de organizare, au fost modalitate prin care se transferă asupra salariilor
conturate câteva direcţii de îmbunătăţire a formelor consecinţele evoluţiei conjuncturale a cifrei de afaceri şi a
de salarizare, cum sunt: costurilor în cadrul diverselor firme.
• corectarea Socializarea sau interdependenţa, presupune adoptarea
• participarea unor măsuri sociale pentru favorizarea creşterii drepturilor
• socializarea. salarizare cu anumite suplimente, ţinându-se seama de
Corectarea, vizează creşterea siguranţei interacţiunea tot mai evidentă dintre interesele şi
posesorului de muncă în confruntarea sa cu responsabilităţile oamenilor pe de-o parte, şi cele ale
utilizatorii şi deţinătorii de capital. În acest sens, se societăţii pe de altă parte. În acest scop se operează cu
preconizează măsuri de: salariul colectiv şi cu salariul social.
• atenuare a disparităţilor prea mari de salarii Salariul colectiv reprezintă salariul ce se plăteşte tuturor
• indexarea la inflaţie angajaţilor unei firme, reflectând participarea lor la
• acordarea diferitelor sporuri, etc. obţinerea rezultatelor, în expresie bănească, ale firmei sau
Participarea, constă în posibilitatea ca salariaţii să înlesnirile acordate lucrătorilor pentru acces la creşe şi
participe la împărţirea beneficiilor obţinute de cămine de copii, la cantine, la excursii şi tabere pentru elevi,
intreprindere. etc.
Socializarea, presupune un număr de criterii pentru Salariul social reprezintă sumele de bani ce se acordă de
determinarea unor surplusuri peste drepturile societate, în ansamblul ei, persoanelor, lucrătorilor ajunşi în
băneşti cuvenite pentru munca depusă. situaţii speciale, concretizându-se în alocaţii pentru copii,
ajutoare pentru cei care au suferit accidente profesionale sau
au devenit şomeri.
Rezultă că funcţionarea eficientă a pieţei muncii implică un
anumit echilibru între cerere şi ofertă, ceea ce ar duce la
asigurarea unui nivel stabil al salariilor, care în realitate nu
se poate realiza.
Salariul prin ipostaza sa multiplă (ca instrument de echilibru
macroeconomic, cheltuială pentru utilizatorul forţei de
muncă, venit pentru lucrător) influenţează direct şi în mod
continuu cererea şi oferta, atât pe piaţa muncii, cât şi pe
piaţa bunurilor economice.
Dezvoltarea şi modernizarea economico-socială în corelaţie
cu perfecţionările instituţional-juridice determină în mod
firesc trecerea dincolo de la civilizaţia salariului spre o
civilizaţie a veniturilor.
Scopul oricărei politici de venituri este să îmbunătăţească
relaţia dintre şomaj şi inflaţie, restrângând rata de creştere a
preţurilor. De asemenea, atâta timp cât salariul minim legal
reface egalitatea dintre valoarea produsului marginal şi
salariu, nu se va produce nici o scădere a ocupării.
MĂRIMEA ŞI DINAMICA SALARIULUI

Mărimea salariului se stabileşte cu ajutorul tarifului pe unitate de produs sau pe baza normelor de timp.

Mărimea salariului oscilează în timp şi spaţiu între două limite: minim şi maxim.
a) Limita minimă a salariului este dată de costul forţei de muncă corespunzător unui anumit nivel al
dezvoltării economico-sociale a unei ţări.
b) Limita maximă a salariului este dată de totalitatea venitului net permis în dezvoltarea economico-
socială a unei ţări. Într-o întreprindere, limita maximă a salariului se obţine atunci când salariul plătit
angajatului este egal cu productivitatea marginală a muncii.

Salariul mediu se situează între aceste două limite şi este determinat de acţiunea mai multor factori:
economici, ecologici, sociologici, tehnico-ştiinţifici, etc.
Mărimea şi dinamica salariului mediu depind şi de interdependenţa dintre:
- Diferenţierea salariilor care există în mod obiectiv datorită calificării diferite a oamenilor (ex.:
asistentă şi medic)
- Tendinţa de apropiere între salarii (tendinţa de egalizare a salariilor) determinată de educaţia
permanentă a forţei de muncă, de apropierea condiţiilor pe piaţa muncii, de evoluţia salariilor fără scăderi
îngrijorătoare, etc.
Mărimea şi dinamica salariului sunt influenţate puternic de raportul de forţe interesate: utilizatorul şi
salariaţii, respectiv patronatul şi sindicatele.

Mărimea efectivă a salariului cade sub incidenţa efectului de substituire şi a celui de venit (interesul de a
avea un venit cât mai mare = muncă suplimentară => diminuarea timpului liber).
- Efectul de venit este acela când salariul atinge o mărime suficientă cât să-i permită posesorului
forţei de muncă să aibă condiţii de viaţă potrivit aspiraţiilor sale, el renunţând la munca suplimentară.
- Efectul de substituire constă în reducerea timpului liber şi creşterea corespunzătoare a timpului
destinat muncii, care-i va asigura lucrătorului venituri mai mari.
Factori care influenţează mărimea şi dinamica salariului:
• raportul dintre cererea şi oferta de muncă;
• cheltuielile necesare subzistenţei lucrătorilor;
• nivelul preţurilor şi serviciilor;
• raportul dintre productivitatea muncii şi salariul nominal.

Pe termen lung, mărimea salariului nominal înregistrează o tendinţă generală de creştere.


Mărimea şi dinamica salariului trebuie apreciate corect, ţinându-se seama de situaţia complexă în care
ele se determină şi de influenţele lor asupradezvoltării economico - sociale.
Inegalităţile în venituri, dincolo de un prag raţional, devin o frână în dezvoltarea economico - socială.