Sunteți pe pagina 1din 24

Simbolismul a fost o micare artistic i literar de la finele secolului XIX, care se opunea naturalismului i parnasianismului, potrivit creia valoarea

fiecrui obiect i fenomen din lumea nconjurtoare poate fi exprimat i descifrat cu ajutorul simbolurilor; mod de exprimare, de manifestare propriu acestui curent ARS POETICA Pentru Macedonski, poezia este un fapt care rezulta in chip necesar din misiunea sfanta a Poetului. Aceasta se lasa in voia credintei ca este investit, cu harul de a canta, ca si cum ar fi un instrument fara de initiative proprii. Sa observam ca Noaptea de decembrie (La muza) a aparut in Literatorul in luna octombrie a anului 1880, in timp ce Curs de analiza critica II. Despre logica poeziei , in iulie-august din acelasi an. Macedonski isi incepea acum sirul definitiilor poeziei intr-un stil modern dar care, ca orice modernitate, isi infigea radacinile in idei ce si-au avut circulatia lor in timpuri mai vechi : poezia este muzica sufletului, scanteie a divinitatii, cu o logica a ei, si se refuza oricaror definitii incadrabile in conceptele curente. Ea are o putere suverana, tainica si neschimbata in toti timpii si in toate inimile, lucrand fara ca cineva sa-si poata da seama de modul ei de inraurire, iar cand voiesti sa te opresti si sa-ti dai seama de cauze, printr-o stricta analiza, ramai uimit in fata golului aproape total pe care ti-l da ca rezultat. Prea retorica si explicita pentru a depasi granitele romantismului, Noaptea de septembrie se inscrie totusi printreprimele lucrari in versuri ce vadesc germenii poeziei noi : nu s-a observat, dar cu aceasta poezie ne aflam, acum, in fata celei mai nete cu putinta reactii antipozitiviste si, intr-un fel, chiar antiintelectuliste, in chiar cuibul unde se zamisleste

intuitionismul simbolist, pornind dintr-o directie antisaintbeuviana avant la lettre si oricum, anteproustiana. Limbajul emotiv se opune limbajului intelectual si, asa cum spunea Mallarme, poezia nu se scrie cu ideei, ci cu cuvinte. G. Bachelard in Lair et les Songes a observat si el ca ceea ce aveai sa spui e atat de repede depasit de ceea ce te surprinzi scriind, incat iti dai prea bine seama ca limbajul scris isi creeaza propriul univers. Un univers de fraze ia loc, in ordine, pe foaia alba. Arta poetica a lui D. Anghel este chiar abandonul poeziei, este un imn inchinat suprematiei altor valori decat cele ale artei si mai intai a frumusetii in sine a naturii. Poezia inseamna sunete, culori si forme patrunse insa de focul divin - harul poetului al carui pas trece prin umbra albastra (semn al interiorizarii si al idealului), sunand cadentat ca ritmul unui vers alexandrin. Sa nu uitam ca simbolistii romani sau intors mereu, cu pietate, la prozodia clasica. A facut-o mai intai parintele lor - Macedonski... Limbajul poetic are in sine ceva sacral; el trebuie sa fie mereu altfel, felurit, modelul sau fiind gradina: Dar, cine poate, invesmante-si gandirile-n odajdii sfinte, Ca florile de felurite sa-i fie-a graiului vestminte. Inaltand un imn cuvintelor (volumul Fantezii, 1909), Anghel face o profesiune de credinta asemanatoare cu aceea a lui Macedonski in Rondelul cupei de Murano. E vorba de marele crez in arta pura, fara fraze, in poezia fara literatura. El crede in cuvintele cu putere evocatoare, in imparechieri ciudate de slove, in puterea lor sacra, orfica (rasunati prin gura si harfa lui Orfeu), cuvintele par a fi, in intelegerea lui, giuvaiere - pretioase in sine. Stefan Petica ne lasa o foarte ciudata arta poetica; el face elogiul cantecului ce nu se canta, al aceluia ce n-a fost spus. Suntem in pur simbolism, cand literatura este devinitiv invinsa

iar poetul isi pune problema unei cantari de dincolo de cuvinte. Asa cum personajul eminescian Miron iubea o frumoasa fara trup, portul canta acum viorile ce tac sau, mai adevarat, momentul cand vioarele tacura : este muzica de dincolo de sunete, poezia de dincolo de cuvinte, este revelatia unui spatiu sufletesc nu gol, ci liber, dispus sa primeasca din exterior sugestii semnificativeiar nu sa le creeze si sa le comunice el. In acelasi timp, este totusi vorba de intuitia existentei unui cant, tainic dar revelabil : cantarea fara nume este ascunsa-n negrele vioare unde plang albe vise moarte-n floare : Nu despre poezie pur si simplu e vorba acum, ci despre suprema poezie, iscata de tortura ce o provoaca, o zdrobitoare nostalgie, chemare indefinibila dar devoratoare: Ars poetica aceasta, care proclama existenta acelei poezii supreme, definite nu doar prin negare cuvantului, ci si prin negarea oricarui sunet, instaurate atunci cand viorile tac, depaseste cadrul gandirii strict literare si indeplineste intr-adevar menirea ultima a crezului simbolist pentru care poezia nu este decat o cale spre intelegerea totului, prin cunoasterea corespondentelor universale. Ca si Macedonski in Noapte de mai, Petica pretinde ca poezia nu e decat o vraja sub care, odata cazut, intelegi universul uranic in sincronia sa cu cel chtonic. Dusa pana la ultimele consecinte, arta poetica simbolista Cand vioarele tacura - vorbeste nu atat despre regulile poeziei intelese, fireste, muical cat despre moartea cantecului. Poemul difan, construit mental e situat mai mult in zona metaforicului : Poeme dulci de vise, poeme de petale / Ce mor in tremurare, in mintea-ne pribeaga. Cu poetul clipei cand viorile tacura asistam la ruinarea poeziei ca literatura, pe cand ea se instituie ca muzica si

concomitent, ca inaltare a uniu edificiu filozofic, mai mult fantomatic, e adevarat, dar suficient de consistent ca sa intretina macar iluzia de comunicare sufleteasca intre om si cosmos. Minulescu a ramas pana azi in constiinta mojoritatii cititorilor, dupa numeroase exegeze interesante, in fond, asa cum l-a inteles Lovinescu - un paradoxal stegar al miscarii simboliste, de un simbolism mai mult exterior si mecanic, care a dat o poezie superficiala si declamatoare, de o cuceritoare muzicalitate externa, prea usor si repede inteleasa de contemporani, desi a mizat pe comprehesiunea celor de mai tarziu, cu mistere usor de ghicit, colorata, laudaroasa, voluntar perversa si, mai presus de toate, retorica. Asa incat Romanta noului venit, in care poetul isi marturisea mahnirea pentru ca poarta a ramas inchisa la glasul artei viitoare prezicand ca Era prin anul una mie noua sute si opt, adica atunci cand aparea volumul Romante pentru mai tarziu, a parut atat un fel de jelanie fara de pricina cat si o aluzie ironica deoarece popularitatea autorului ar fi dovedit ca poezia sa a fost perfect inteleasa. * n literatura romn simbolismul ptrunde prin poemele i textele teoretice ale lui Alexandru Macedonski .Ali reprezentani sunt Stefan Petica ,Ion Minulescu i mai ales George Bacovia .care folosete poezia simbolista drept pretext, pentru a creea o poezie metafizic, cu nuane expresioniste sau existenialiste. Primele idei care prefigureaz simbolismul la romni i care ncearc s-l teoretizeze apar odat cu Macedonski i sunt puse n circulaie prin revista poetului, Literatorul. Chiar nainte de reconstituirea simbolismului ca coal, n Frana, apar n aceast revist, nc din primul ei au de existen, 1880, articole de

directiv, n care sunt expuse puncte de vedere simboliste. De altfel Macedonski avea s-i revendice mai trziu, n 1889, printrun articol intitulat n pragul secolului, merite de pionier al simbolismului pe plan european. Belgienii, i se poate zice aceasta cu mndrie i despre mii din romni - scrie el - dac n-au fost tocmai ei precursorii micrii, au avut meritul de a fi ntrevzut din vreme ntinderea strlucit ce se deschidea glorioas dinaintea poeziei viitorului, Maeterlinck, Rodenback, Verhaeren, Giraud, Franz Ell, Fernand Severin i alii nc - cei patru nti citai, astzi deja ilutri - au avut onoarea, mpreun cu mine, s ia parte acum 12 ani, la micarea provocat din Liege de revista La Wallonie, al crei energic i valoros director era dl. Albert Hockel, unul dintre distinii colaboratori actuali ai marii reviste pariziene Mercure de France. De altfel n numrul din august 1886, Macedonski publicase, ntr-adevr, patru poezii n limba francez: Volupt, Hystrie, Haine, Guzla. nc n 1880 apruse n literatorul articolul intitulat Despre logica poeziei, n care erau formulate idei ce anticipau anumite judeci ale lui Mallarm. Nu numai c se fceau apropieri ntre poezie i muzic, dar se releva i deosebirea de structur dintre poezie i proz. Poezia - accentua Macedonski - i are logica ei particular, deosebit de logica prozei: logica poeziei e, dac ne putem exprima astfel, nelogic la modul sublim. ntruct tot ce nu e logic e absurd, logica poeziei e, prin urmare, nsui absurdul. Un adevrat manifest presimbolist, aprut n Literatorul din 15 iunie 1892, este articolul lui Macedonski - Poezia viitorului. Prin simbolism - se spune n articol - ca i prin ins-trumentalism care e tot un simbolism, cu deosebire c sunetele joac n instrumentalism locul imaginilor, poezia i-a creat un limbaj al ei propriu, limbaj n care se simte n largul ei. Dup prerea poetului simbolismul unit cu

instrumentalismul este, ca i wagnerismul, ultimul cuvnt al geniului omenesc". Puncte de vedere presimboliste conin i alte articole publicate de Macedonski n Lite-ratorul, ca Despre poezie sau Despre poem 1881, n care poetul pledeaz pentru concentrare i sintez liric, pentru poezia care s adune n ea, imprevizibil, micri sufleteti contrastante. Teoretiznd simbolismul, Macedonski a neles s-l i promoveze struitor n literatura romn. n numele acestui curent, directorul Literatorului a ncurajat de fapt tot ce se deosebea de poezia romneasc de pn atunci: parnasianism, naturalism, decadentism, simbolism tot ce putea impresiona prin neobinuit i bizar. El nsui s-a exersat n compuneri alctuite dup ultima mod parisian, menite s revoluioneze lirica. Dup modelul lui Rollinat, din care a i tradus, Macedonski a afiat uneori preferine morbide pentru macabru ca n Vaporul morii de exemplu. Dar pasiunea lui cea mare a fost instrumentalismul, poetul propunndui s creeze efecte lirice prin pure combinaii de imagini i sunete ca n Rimele cnt pe harp i Guzla; unele dintre aceste poezii ca: nmormntarea i toate sunetele clopotului sau Lupta i toate sunetele ei, aprnd n volumul Poezii din 1881, chiar nainte de ntemeierea, la Paris, a colii lui Ren Ghil. Dup exemplul lui Mallarm, Macedonski acorda o important special aspectului grafic al scrierilor sale, mergnd pn acolo nct, n manuscisul romanului su Thalassa, a ncercat s sugereze sentimentele nu numai printr-o anumit aezare a cuvintelor n pagin, dar i prin nterbuinarea unor cerneluri de culoare diferit, textul nfindu-se, n felul acesta, policrom, ca ntr-un amuzant joc de copii. Pe aceast linie au mers cteodat i unii dintre frecventatorii cenaclului i colaboratorii aideri al Literatorului, ca Mircea

Demetriad, Al. Obedenaru, Gh. Orleanu, Al. Petroff ori debutantul Ion Theo, viitorul Tudor Arghezi, care a publicat n suplimentul literar al ziarului Liga ortodox unele poezii debiteare instrumentalismului, pe care ns apoi marele poet i le-a renegat. Dac Macedonski este, indiscutabil, un teoretician al simbolismului, este el oare i un poet simbolist? Unii i-au contestat cu violen aceast calitate. Alii au acceptat-o cel puin parial, influentai poate de Macedonski nsui care s-a proclamat singur i cu ostentaie simbolist pentru o perioad scurt. Desigur, n structura cea mai intim a spiritului su, poetul nu este un simbolist. El rmne n mod fundamental un romantic de formaie paoptist, euforic, exuberant, vitalist. Dei n poezia lui apar unele simboluri, poetul are grij ca, aproape de fiecare dat, s le explice, s le mprtie nreaga aur enigmatic, s le distrug inefabilul att de caracteristic poeziei simboliste, aa cum procedeaz, de exemplu, i n Noaptea de decembrie. Dar nu e mai puin adevrat c n poezia macedonskian apar i primii germenii notabili de simbolism romnesc, primele teme autentic simboliste, care vor fi cultivate n literatura romn. Poetul, citadin romantic, se simte, fr ndoial, atras de unele idei i motive poetice simboliste (suferina, nedreptatea, mizeria, entuziasmul, nencrederea, revolta, dispreul, soarta femeii n societatea burghez, evadarea n vis, orientul, erotica etc.), dei simbolistica propriu-zis rmne aproape ntotdeauna la suprafa. Macedonski este un mare poet predominant romantic, n a crui oper poetic au lsat urme i unele elemente simboliste, fr a-i modifica sau altera adevrata substan, alturi de elemente i motive naturaliste i parnasiene.

Plumb Dormeau adnc sicriele de plumb, Si flori de plumb si funerar vestmint -Stam singur n cavou... si era vint... Si scirtiiau coroanele de plumb. Dormea ntors amorul meu de plumb Pe flori de plumb, si-am inceput s-l strig -Stam singur lng mort... si era frig... Si-i atirnau aripile de plumb.

Date despre autor.George Bacovia este cel mai insemnat poet simbolist al literaturii romane,apartinand perioadei interbelice.Originalitatea sa consta in impunerea unui nou univers de inspiratie,targul de provincie claustrant si in intensitatea obsesiva cu care traieste spaima de moarte si de dezintegrare a naturii.Volumele sale de versuri,''Plumb'',''Scantei galbene'',''Cu voi'',''Comedii in fond'',''Stante burgheze'',reprezinta variatiuni pe aceeasi tema a obsesiei. Fiecare anotimp prezentat de autor este un rezultat al propriei sale imaginatii;natura aduce cu sine permanent semnele trecerii in nefiinta.Toamna,perioada a anului predilect bacoviana,este dominata de o ploaie continua,egala,monotona si parca ancorata in vesnicie.''Infernul acvatic'' creat tinde sa inunde intreg universul ca in poezia ''Lacustra''.Semnele peisajului autumnal se identifica pregnant cu semnele mortii:iarba ''de plumb'',florile ''carbonizate'',parcul ''devastat'';anotimpul ''canta funerar...din instrumente jalnice de lemn''.Astfel,obsesia mortii isi gaseste magistral un cadru natural propice,anume sfarsitul de toamna,evident si in arta sa poetica plasata in deschiderea volumului de debut.

1. Apariie Poezia simbolist Plumb deschide volumul cu acelai nume, aprut n 1916. Textul conine urmtoarele elemente specifice liricii simboliste: folosirea simbolurilor (plumbul), tehnica repetiiilor (se repet de 6 ori cuvntul plumb), cromatica, strile eului liric i sugestia. 2. Tema poeziei Tema poeziei o constituie condiia poetului ntr-o societate lipsit de aspiraii i artificial, condiie care se leag de dou coordonate eseniale, iubirea i moartea. 3. Titlul poeziei Titlul poeziei este simbolul plumb, care sugereaz apsarea, angoasa, greutatea sufocant, nchiderea definitiv a spaiului existenial, fr soluii de ieire. 4. Compozitia poeziei Poezia este structurat n dou catrene construite n jurul cuvntului-simbol plumb care este reluat n ase din cele opt versuri ale poeziei. Cele dou strofe corespund celor dou planuri ale realitii: realitatea exterioar, obiectiv, simbolizat de cimitir i de cavou i realitatea interioar, subiectiv, simbolizat de sentimentul iubirii (amorul meu de plumb). Strofa I descrie un cadru spaial nchis, apstor, sufocant, n care eul liric se simte claustrat: Stam singur n cavou.... Cavoul este un simbol pentru universul interior care provoac o stare de angoas datorit sugerrii greutii plumbului. Acest cadru este descris cu ajutorul epitetelor metaforice: sicriele de plumb, funerar vestmnt (i inversiune), flori de plumb, coroanele de plumb i este un spaiu claustrofobic, un spaiu limitat prin excelen. Repetarea epitetului de plumb subliniaz existena

mohort, lipsit de transcenden sau de posibilitatea nlrii, deoarece la Bacovia moartea nseamn totdeauna anihilare total att a trupului, ct i a sufletului, iar plumbul este un simbol al apsrii i al strivirii fiinei. Moartea este sugerat nc de la nceput, deoarece poezia ncepe nu ntmpltor cu verbul dormeau, asociat cu adverbul de mod adnc, somnul fiind considerat o stare incert ntre existen i moarte, o rupere de lumea real. Chiar i elementele care ar trebui s inspire bucurie i via, florile, aici sunt mpietrite, sunt contaminate de materia general, plumbul: flori de plumb. Vntul este singurul element care sugereaz micarea, dar i acesta produce efecte reci, ale morii: i era vnt... / i scriau coroanele de plumb. Verbele la imperfect desemneaz trecutul nedeterminat i sugereaz permanena unei stri de angoas i a unei permanente aspiraii spre un final dorit, ateptat i simit ca o eliberatoare ncheierea a unui ciclu existenial: dormeau, stam, era, scriau. Strofa a II-a mut accentul pe interioritate, dar aceasta nu este o posibilitate de salvare deoarece se afl sub semnul tragicului. Optimismul este anulat total, iubirea, afectivitatea sunt surprinse n momentul dispariiei: Dormea ntors amorul meu de plumb. (cuvntul ntors se refer la ntoarcerea mortului cu faa spre apus). ncercarea de salvare este iluzorie, strigtul eului liric fiind unul zadarnic: i-am nceput s-l strig. Eul solitar aude, vede, nregistreaz tot ce l nconjoar ca pe un eveniment important, dar comunicarea propriu-zis este exclus. Dorina de evadare i de nlare produs de sentimentul de iubire este i ea contaminat de atmosfera general, aripile de plumb sugernd de fapt o cdere surd i grea, adic moartea. Apropierea morii este

anticipat de sentimentul de singurtate: Stam singur lng mort..., vers care are corespondent n prima strof: Stam singur n cavou.... La Bacovia iubirea i moartea (Eros i Thanatos) sunt strns legate i nu se anuleaz una pe cealalt. De asemenea, cuvintele din ntreaga poezie fac parte din cmpul semantic al morii: sicriu, cavou, funerar, coroan, mort, punnd i mai bine n eviden ideea central. 5. Elementele fonetice i de prozodie Poezia simbolist se caracterizeaz prin muzicalitate. Pe parcursul ntregii poezii sonoritile care sugereaz moartea sunt obinute prin aglomerarea consoanelor dure: b, p, m, n, s, , t, . Un alt element care confer muzicalitate textului este repetarea cuvntului plumb de ase ori pe parcursul ntregii poezii. Versurile au rim mbriat, msura este de 10 silabe, iar ritmul alterneaz de la iambic la amfibrah. POEZIA SIMBOLISTA "PLUMB" de George Bacovia - art poetic simbolist Definiie: Conceptul de art poetic exprim un ansamblu de trsturi care compun viziunea despre lume i via a unui autor, despre menirea lui n univers i despre misiunea artei sale, ntrun limbaj literar care-l particularizeaz. "Dormeau adnc sicriele de plumb i flori de plumb i funerar vestmnt-Stam singur n cavou ... i era vnt ... i scriau coroanele de plumb Dormea ntors amorul meu de plumb Pe flori de plumb, i-am nceput s-l strig Stm singur lng mort ... i era frig ... i-i atrnau aripile de plumb."

Poezia "Plumb" de George Bacovia (1881 - 1957) deschide volumul de debut, cu acelai nume, aprut n 1916, care a trecut aproape neobservat n epoc, mai nti pentru c Romnia se pregtea s intre n primul rzboi mondial, apoi deoarece majoritatea poeziilor din acest volum fuseser deja publicate n revistele vremii. Poezia "Plumb" se nscrie n universul Ikic specific bacovian, al "atmosferei de copleitoare dezolare, [...] o atmosfer de plumb, n care plutete obsesia morii i a neantului i o descompunere a fiinei organice" (Eugen Lovinescu). Tema: Poeziei o constituie condiia de damnat a poetului ntr-o societate meschin, care nu-l nelege, o societate superficial, neputincioas s aprecieze valoarea artei adevrate. Ideea exprim starea de melancolie, tristee, solitudine a poetului care se simte nctuat, sufocat spiritual n aceast lume care-l apas, n care se simte nchis definitiv, fr a avea vreo soluie de evadare. Poezia poate fi considerat, aadar, o art poetic pentru lirica lui George Bacovia. Semnificaia titlului. Titlul poeziei este simbolul "plumb", cuvnt care are drept corespondent n natur metalul, ale crui trsturi specifice sugereaz stri sufleteti, atitudini poetice: - greutatea metalului- sugereaz apsarea sufleteasc; - culoarea cenuie- sugereaz monotonia, angoasa; - maleabilitatea metalului - sugereaz labilitate psihic, dezorientarea; - sonoritatea surd a cuvntului (patru consoane i o singur vocal) sugereaz nchiderea definitiv a spaiului existenial, fr soluii de ieire.

Structur, compoziie, limbaj poetic: Incipitul este marcat de imperfectul verbului "dormeau ", care sugereaz absena tririlor interioare precum i aciunile nefinalizate ale eului liric. Poezia este alctuit din dou catrene, fiind prezente dou planuri ale existenei: unul exterior sugerat de cimitir, cavou, vemintele funerare i unul interior sugerat de sentimentul de iubire care-i provoac poetului disperare, nevroz, deprimare, dezolare. Strofa nti exprim simbolic spaiul nchis, sufocant, apstor n care triete poetul, ce poate fi societatea, mediul, propriul suflet, propria via, destinul sau odaia. Oricare dintre aceste spaii este sugerat de simboluri din cmpul semantic al elementelor funerare - "sicriele de plumb", "cavou", "funerar vestmnt", "coroanele de plumb"-, trimind, ca stare, ctre iminena morii. Starea poetului de solitudine este sugerat de sintagma "stm singur", care, alturi de celelalte simboluri creeaz pustietate sufleteasc, "era vnt", nevroz, spleen, "scriau". Repetarea simetrica simbolului "plumb", plasat ca rim la primul i ultimul vers al strofei nti sugereaz apsarea sufleteasc, neputina poetului de a evada din aceast lume apstoare, obositoare, stresant, sufocant. Strofa a doua a poeziei ilustreaz mai ales spaiul poetic interior, prin sentimentul de iubire care "dormea ntors", sugernd disperarea poetului, "strig", ntr-o solitudine morbid, "stm singur lng mort", dragostea nefiind nltoare, ci dimpotriv este rece, "frig" i fr nici un fel de perspective de mplinire, "atrnau aripile de plumb". Relaia de simetrieeste dat de prezena simbolului "plumb", aezat ca rim, de sintagma "flori de plumb", aflat la nceputul versului al doilea din fiecare strof.

Poezia "Plumb" este o confesiune liric, Bacovia exprimndu-i strile prin mrcile persoanei I singularn sintagma "stm singur", care se regsete simetricla nceputul versului al treilea din fiecare strof. Imaginile surprinztoare i inedite dau o profund semnificaie strilor sufleteti exprimate, poetul alturnd simbolului "plumb" alte cuvinte, formnd sintagme extrem de sugestive: "flori de plumb" (via-moarte), "amor de plumb" (oboseala psihic, sentimente apstoare), "aripile de plumb" (imposibilitatea mplinirii idealului). Alte simboluri sunt verbele auditive a cror sonoritate strident, enervant sugereaz tristee i disperare, "s strig" sau stare de nevroz, "scrtiau", precum i intemperii ale naturii ce simbolizeaz un suflet pustiit, "era vnt" sau ncremenire i rceal interioar, "era frig". Imperfectul verbelorsugereaz lipsa oricror stri optimiste, strile interioare ale poetului fiind proiectate n venicie, eternitate ("dormeau", "stm", "era", atrnau"), aciunea lor neavnd finalitate. O trstur specific liricii bacoviene o constituie, aadar, relaiile de simetrie, att ca simbolistic precum i emoional. Astfel, imperfectul verbului"dormea(u)", aflat la nceputul primului vers al fiecrei strofe, sintagmele"flori de plumb" la nceputul versului al doilea i "stm singur" la nceputul versului al treilea din fiecare strof sugereaz o stare de monotonie (ar de sfrit, o oboseal psihic venic. Cromatica este numai sugerat n poezia "Plumb", prin prezena elementelor funerare: veminte, flori, coroane i plumb, iar olfactivul prin simbolul "mort". Limbajul artistic: Tonul elegiac al poeziei este dat de ritmul iambic ce domin

aproape ntreaga poezie, alternnd cu peonul i amfibrahul. Muzicalitatea este ilustrat de rima n cuvinte cu sonoritate surd, terminate n consoane (plumb/vestmnt/vnt/plumb), de verbele la imperfect(dormea, stm) i de cele cu sonoritate strident, onomatopeic(scrtiau, vnt, strig). Impresionat de valoarea cert a poeziilor bacoviene incluse n volumul Plumb", Alexandru Macedonski public n revista "Flacra" urmtoarea epigram: "Lui G.Bacovia: Poete scump, pe frunte pori mndre foi de laur Cci singur, pn astzi, din plumb fcut-ai aur." Poezia lui Bacovia este, nendoielnic, nscris n simbolismul european prin atmosfer, procedee, cromatic, muzicalitate, definindu-1 pe Poet ca fiind "pictor n cuvinte i compozitor n vorbe" (M.Petroveanu). Elemente simboliste n poezia bacovian Poezia lui Bacovia este un avertisment dat lumii, de la care nu ateapt vreun rspuns: de aici, sentimentul vidului, rsul absurd, nervozitatea. Bacovia experimenteaz procedee moderne. Trei sunt elementele care duc la dezagregarea i la dezordinea lumii: focul, care mocnete i agonizeaz, apa, care descompune, vntul, ale crui sunete sinistre reprezint simbolic dezechilibrul lumii. Bacovia valorific teme i motive simboliste autentice, pe care le preia de la poeii francezi i pe care le mpletete cu miestrie: motivul trgului provincial, motivul toamnei dezolante, motivul ploii, motivul parcului solitar, motivul singurtii, motivul vagabondului i alcoolismului, motivul morii i a descompunerii materiei, motivul poetului damnat, motivul iubirii (vzut ntr-

manier opus romantismului). Motivul nevrozei provocate de un anotimp sumbru, schimbtor este insuflat de Baudelaire. La Bacovia, cerul jos i greu este de plumb, umezeala atinge dimensiuni apocaliptice (De-attea nopi aud plound, / Aud materia plngnd - Lacustr), ns, spre deosebire de Baudelaire, Bacovia nu nzestreaz urtul cu puteri supranaturale, ci i altur starea de atrofiere, de deteriorare continu. (Sunt civa mori n ora, iubito, / i-ncet, cadavrele se descompun - Cuptor). n creaiile bacoviene, oraul apare sinistru, potrivnic vieii, ca un lca al figurilor de cear, al terorii, un loc unde curge snge pe strzi, iar corbii se prbuesc din zbor. (i snge cald se scurge pe canal, / Plin-I zpada de snge animal Tablou de iarn; Departe, pe cmp, / Cad corbii, domol - Pastel). n Nevroz este zugrvit imaginea trgului acoperit de zpad, ntunecat, pustiu, imagine ce produce melancolie, tristee, angoas (i geme greu ca n delir). Laitmotivul acestei poezii este oraul cimitir (prin repetiia versului i singe ca-ntr-un cimitir), simbol al mediului sufocant, lipsit de sperana. Fenomenele naturii se mbin armonios cu cadrele sumbre, cu atmosfera de degradare i astfel, se ntlnete motivul toamnei dezolante, anotimp al descompunerii i al morii. Amurg de toamn prezint un peisaj pustiu, cenuiu ce trezete stri de nelinite, de nevroz, de infiorare datorit acusticii sinistre. Soarele este anemic, iar copacii scheletici se ndoaie molatec n btaia vntului. Preferina pentru peisajele ploioase l apropie pe Bacovia de Verlaine. Bacovia are tendina de a crea din ploaie un cadru obsesiv, privind-o ca element ce accelereaz descompunerea materiei. Existena motivului ploii se explic prin frecventele meniuni sau aluzii la acest fenomen. n poezia Lacustr

numeroase cuvinte fac parte din cmpul semantic al apei (plou, plns, val, mal, piloi). Astfel ploaia capt dimensiuni de potop. Metafora materia plngnd sugereaz dimensiunile cosmice pe care le ia ploaia monoton, cauz de disperare i de nerbdare. Imaginea ploii este lrgit prin folosirea adverbului attea(ce capt rol de superlativ) i reprezint un simbol al dezndejdii, al senzaiei de permanent ameninare, de cdere n neant. Eul liric este pasiv, sensibil, fiind doar martor al manifestrilor lumii, fapt dovedit de verbele de stare la timpul prezent (aud, simt, sunt, tresar). La Bacovia, ploaia nu este uoar, cald, ca cea de var, ci abundent, monoton, rece, nvluind lumea ntr-o stare sumbr, de melancolie, de apatie, de dezndejde i disperare. Da, plou cum n-am mai vzut Plou n cadrul trgului provincial, parcul devastat este nelipsit la Bacovia. i acest element constituie un simbol, cel al eternitii (parc secular), dar i al pustietii, la morii. Poezia Decor zugrvete parcul solitar n dou culori: alb i negru, iar imaginea pe care aceast alternan de nuane o creaz este ambigu, obscur, vag. Numeroasele repetiii subliniaz obsesia eului liric n legtur cu elementele de dcor, dar i n legtur cu starea de visare pe care viziunea alb-negru o creaz. Obsesia singurtii la Bacovia este ilustrat n poezii ca Lacustr (Sunt singur i m duce-un gnd / Spre locuinele lacustre), Plumb (Stam singur lng mort i era frig), Gri (Ca i zarea gndul meu se nnegri / i de lume tot mai singur, tot mai barbar -) i genereaz stri de depresie, nevroz, isterie (Tovar mi-i rsul hidos, i cu umbra Plind). n poezia Singur, motivul singurtii se mpletete cu tema claustrofobiei i cea a oglinzii. Oglinda, la fel ca i fereastra

reflect imagini echivalente, dar nu identice. Aceast tem este mprumutat de la Rodenbach, care consider oglinda simbolul solitudinii ntr-un spaiu nchis. Astfel, n poezia bacovian, oglinda este prezent ca martor al singurtii, reflectnd imagini halucinante, distorsionate, capabile de a intensifica zbuciumul interior. n mii de fluiere cnt. Alcoolismul, vagabondajul sunt aspecte degradante ale vieii pe care Bacovia le valorific i pe care le transform n motive ce se regsesc n poezii ca: Nocturn (Fug rtcind n noaptea cetii), Poem final (Eu trebuie s plec[] Singur s m pierd n lume, netiut de nimeni). Aceste motive se mpletesc cu cel al singurtii i al trgului prsit, formnd un tot unitar. Motivul vagabondajului este asociat n poezia Plumb de iarn cu ideea de libertate i de evadare din monotonie.ntr-o atmosfer de dezndejde, de tristee, pe vreme de toamn monoton, poetul prezint publicului anonim operele sale, ns oamenii marcai de dramele existenei, nu l remarc i astfel poetul este nfrnt. Bacovia a preluat un motiv romantic, al poetului damnat, n ciuda faptului c simbolismul se opune romantismului Motivul morii i al descompunerii materiei este fundamental n opera lui Bacovia. Poezii ca Plumb, Mar funebru, Melancolie dezvolt aceste motive, coninnd o serie de cuvinte din sfera semantic a morii: sicriu, cavou, mort, coroane, lugubru, funerar, catafalc, pmnt. Imaginea funerar din poezia Plumb este terifiant ntruct presupune ideea morii. Fiina uman, nchis n acest spaiu lugubru, avnd ca elemente de decor cavoul, coroanele, sicriele i privegheaz amorul mort, cuprins de disperare. Atmosfera creat este sumbr, apstoare,

datorit sugestiei plumbului i datorit monotoniei vocalelor nchise urmate de consoane nazale (Dormeau adnc sicriele de plumb,/ i flori de plumb i funerar vesment - ). Clavirul i vioara care cnt marul funebru sunt simboluri ale melancoliei grave. Plnsul, nevroza sunt stri caracteristice personajelor bacoviene i sunt o reacie la fenomenele naturii, la srcia i degradantul mediu n care triesc; de aceea motivul plnsului i cel al nevrozei sunt nelipsite n poeziile n care sunt prezente motivul toamnei, al ploii, al parcului solitar i al trgului (i plngi i-i frig de toamn Alean; Oh, plnsul tlngii cnd plou! Plou, i-am plns la geam, i m-a cuprins delirul Mar funebru). Datorit corespondenelor ce se stabilesc ntre imagini i stri de spirit apare ideea de dramatism. Tragicul, ns nu este de esen clasic, ci este degradat, uneori aspectele tragice provocnd o stare comic. Cromatica la fel ca i acustica poeziei bacoviene are un rol esenial n conturarea atmosferei. Bacovia i mrturisete preferina pentru culoare: n poezie, m-a obsedat ntotdeauna un subiect de culoare. Pictura cuvintelor sau audiie colorat. Fiecrui sentiment i corespunde o culoare. Cromatica strident, compus din culori n stare pur. Albul, negrul, roul, galbenul, violetul ocup cel mai important loc n poeziile bacoviene, fiecare avnd rol de simbol. Albul reprezint visarea i eternitatea, violetul sugereaz monotonie, spleen, iar negrul este culoarea morii; galbenul sugereaz dezndejdea, boala, iar roul este simbolul vieii, dar i al tuberculozei, ftiziei. Verdele asociat cu roz sau albastru simbolizeaz nevroza. Acustica, la fel ca i cromatica este strident, zgomotoas (tuse, plns, rcnete, urlete de cini) i deloc evanescent. Acest

lucru dovedete faptul c Bacovia nu este doar simbolist, ci face un pas spre expresionism. Motivul strigtului ca form de revolt (Dormea ntors amorul meu de plumb/ Pe flori de plumb i-am nceput s-l strig Plumb) i extrapolarea cosmic a unor situaii sau a unor stri sunt, de asemenea elemente expresioniste. Poetul urmrete, totui i efectele melodice, de aici provenind preferina pentru instrumente muzicale, n special clavirul, vioara ale cror cntecele sunt simboluri ale melancoliei grave, ale tristeii. Sunetele fanfarei sunt simboluri ale monotoniei provinciale. Jucnd rolul compozitorului, Bacovia altur poeziei cele mai diverse sonoriti i obine un efect unic

Poezia simbolist Plumb Poezia Plumb a aprut n fruntea volumului de debut cu acelai nume, din 1916, care a trecut aproape neobservat n epoc, mai ales pentru c Romnia se pregtea s intre n primul rzboi mondial. Este considerata o capodopera a creaiei bacoviene i o culme a simbolismului romnesc. Titlul : plumbul este un metal ale crui trsturi specifice sugereaz stri sufleteti : greutatea metalului sugereaz apsarea sufleteasc ; cenuiul sugereaz monotonia ; maleabilitatea metalului sugereaz dezorientarea, labilitatea psihic ; sonoritatea surd a cuvntului (patru consoane i o singur vocal) simbolizeaz nchiderea definitiv n spaiul existenial, fr nicio soluie de ieire. Tema literar ilustreaz condiia poetului ntr-o societate superficial, care nu i nelege aspiraiile. n poezie exista un motiv esenial: moartea, redat prin sicriu, mort, somn, dormeau adnc, cavou, coroane, era frig, era vnt. Celelalte motive - amorul, tristeea, singurtatea, nevroza, plumbul - sunt secundare, dar ajut la reliefarea ideii eseniale de alunecare inevitabil spre moarte, spre neant. Lirismuleste subiectiv prin prezena mrcilor lexico-gramaticale ale eului liric (pers. I a vb stam, am nceput, pers I a adj pos. amorul meu. Discursul poeticeste conceput sub forma unui monolog tragic n care poetul exprima o stare sufleteasca disperata, lipsitade orice speranta.

Structura : poezia este alcatuit din 2 catrene, care corespund celor 2 planuri ale realitii: unul exterior, alcatuit din cimitir, cavou, simboluri ale unei univers rece, ostil, care l mpinge pe poet la izolare i disperare i unul interior, sufletesc, sugerat de sentimentul de iubire care i provoac poetului disperare, nevroz, deprimare, dezolare. Cuvntul-cheie al poeziei este plumb, care se repet de ase ori (folosit obsesiv, apare de trei ori, n fiecare strof n rima versurilor 1 i 4 la cezura versului 2) i are valoare de simbol,. n exprimarea sicriele de plumb sugereaz nemiscare, ncremenire; amorul de plumb sugereaz o senzaie de rece, de insensibil; si-i atrnau aripele de plumb sugereaz cderea, imposibilitatea zborului i a salvrii. Cuvntul cheie repetat astfel nu sugereaz descompunerea materiei - element definitoriu pentru poezia bacovian - ci mpietrirea; presiunea fiind prea mare, poetul se pietrific necondiionat. Prima strof defineste un univers rece, strin, n care poetul trieste sentimentul singurttii tragice. Acest spaiu nchis, sufocant, apstor n care triete poetul poate ilustra societatea, ca univers limitat, dar i pustiul sufletesc. Dormeau adnc sicriile de plumb, Si flori de plumb si funerar vestmnt Stam singur n cavou si era vnt Si scrtiau coroanele de plumb.

Spaima existenial este amplificat de frecvena termenilor din cmpul semantic al morii, precum i de stridena vb scriau. Strofa a douadefineste realitatea interioar. Poetul invoc amorul, dar acesta doarme ntors cu faa spre apus, adic spre moarte. Aripile de plumb sugereaz zborul n jos, cderea surd i grea, din care poetul nu se mai poate nala; cderea n moarte este inevitabil, i nici mcar iubirea invocat cu disperare nu reprezint o ansa de salvare: Dormea ntors amorul meu de plumb Pe flori de plumb, si-am nceput sa-l strig Stam singur lnga mort si era frig Si-i atrnau aripile de plumb. Limbajul artistic La toate nivelurile (lexical, fonetic, morfosintactic), poetul exteriorizeaz ideea de alunecare spre neant. La nivel fonetic - Frecventa consoanelor m, b, v, l, a diftongului au si a triftongului eau sugereaza foarte bine plnsetul, vaietul, ca ecou al atmosferei insuportabile. La niv. morfologic - Verbele la imperfect (dormeau, dormea, stam) desemneaz trecutul nedeterminat, o aciune trecut dar neterminat, n continu desfurare nc, aadar permanena strii de angoas. -Repetitia conjunctiei si amplific atmosfera macabr: Si flori de plumb si funerar vestmnt - / si era vnt / Si scrtiau coroanele si-am nceput sa-l strig si era frig si-i atrnau aripile de plumb. La niv. lexical prezena cuvintelor din cmpul lexical al morii.

La niv stilistic - Epitetele adnc, ntors, funerar, singur contribuie la realizarea unei nelinisti metafizice. Mijloacele artistice de realizare cuprind, pe lng simbol, metafore (fl de pl, aripi de pl) i personificri Dormeau adnc sicriile de plumb. Elemente de versificaie : cele dou catrene au versuri de cte zece silabe, ritmul este iambic, iar rima mbriat. Poezia Plumb este o poezie simbolist prin : - atmosfera deprimant ; - corespondena dintre cuvinte i elemente din lumea mineral ; prin muzicalitatea versurilor realizate cu ajutorul cezurei, prin rima cu sonoritate surd, verbe la imperfect, verbe cu sonoritate strident : scriau, strig ; - prin repetiia obsedant a cuvntului cheie ; - cromatica sugerat prin flori, coroane, plumb ; - structura poeziei este armonioas, prima strof se repet n afar de versul al doilea, astfel nct versul 1 este n relaie cu versul 5, 3 cu 7, i 4 cu 8. - folosirea simbolului i a sugestiei.