Sunteți pe pagina 1din 11

Sf.

Serafim de Virita este unul dintre sfintii rusi cei mai iubiti ai ultimelor vremuri, fierbinte iubitor si rugator pentru oamenii indurerati si rataciti, vazator cu duhul si facatori de minuni, de la a carui mutare la lacasurile vesnice se implinesc 60 de ani:

Cititi si:

Din invataturile Sfantului Serafim de Virita: Nici o picatura din lacrimile mamei nu piere in zadar! Rugaciunea mamei are mare putere. Sfantul Serafim de Viria: Banii si inselaciunile lumii vor pierde mai multe suflete decat prigoana ateista! (proorocii despre sfarsitul lumii) Sf. Serafim de Virita o pilda despre puterea rugaciunii pentru aproapele

Rugaciunile tale au ocrotit lumea*


Credinta adanca a fiilor credinciosi ai Bisericii este ca rugaciunile sfintilor ocrotesc lumea intreaga. Suferintele lumii ar fi nebanuit mai mari daca ar lipsi aceste rugaciuni ale sfintilor. Si foare mare este mangaierea credinciosilor cand stiu ca in fiecare epoca exista unii sfinti, poate chiar nevazuti si necunoscuti, care insa se roaga pentru mantuirea lumii, repetand cuvintele Apostolului Pavel: Acum ma bucur de suferintele mele pentru voi, si-n trupul meu implinesc lipsurile necazurilor lui Hristos pentru trupul Sau, adica Biserica (Coloseni 1, 24). Sfantul Siluan Atonitul scrie: Lumea rezista inca prin rugaciune si, atunci cand rugaciunea va slabi, lumea va pieri. Din fericire pentru lume, exista inca cativa sfinti care se roaga. Chiar daca suntem noi pacatosi, chiar daca inotam in minciuna si ne inconjoara ispitele, undeva in aceasta lume, intr-un oarecare tinut exista un sfant (F. Dostoievski, Fratii Karamazov). Cum se spunea pe atunci, era mai probabil sa te afli in inchisoare decat acasa. Teroarea luase dimensiuni nebanuite. Temnitele si lagarele erau supraaglomerate. De la aceste prigoane infricosatoare nu puteau, desigur, sa fie exceptati clericii si monahii. Foarte putini au mai ramas in orase si sate. Impreuna cu ei erau condamnati si credinciosii si erau condusi la mucenicie. Contributia staretului in Biserica era nepretuita. In vremurile acelea infricosatoare de apostazie si prigoane, ajutase neinchipuit de mult poporul la pastrarea credintei lui vii. In furtunile au cumplite ale prigoanelor, rugaciunile fierbinti devenit adaposturi

puternice. Prin rugaciunile lui, corespondenta, ajutor material, ii sprijinea pe cei intemnitati si exilati, desi in felul acesta se afla si el in primejdie. Galina Smirnova povesteste:

Tatal meu fusese arestat si condamnat la zece ani de lagar. Mama il vizita pe staret si acela o mangaia. In perioada aceea, cei mai multi credeau ca partidul nu poate gresi, ca toate acelea erau drepte si ca asa trebuiau sa se petreaca lucrurile. Multi intorceau spatele semenilor lor, in vreme ce rudele acestora se aflau in lagare. Parintele Serafim i-a spus mamei mele: Acum toti oamenii buni sunt in inchisori.
Putini erau oamenii care ar fi indraznit sa rosteasca acele cuvinte atunci. Dupa cum am notat, pe parinte il vizitau multi arhierei, preoti si monahi. Insa cand masina infioratoare a prigoanelor a inceput sa-i inghita pe toti, clericii si prietenii parintelui Serafim se imputinau an de an. Dar el n-a ramas nepasator la tragedia lor. Aplica cuvantul apostolic: aduceti-va aminte de cei inchisi, ca si cum ati fi legati impreuna cu ei (Evrei 13, 3), ingrijindu-se cu orice prilej sa corespondeze cu ei si le trimitea bani si pachete. Iar noaptea se ruga cu lacrimi pentru cei ce se aflau in inchisori sau fusesera executati. Marele ascet cunostea cu duhul toate cele cate se intamplau atunci in Rusia. O vedea foarte indurerata, palida, sadita cu crucile si mormintele cunoscutilor si necunoscutilor, auzea gemetele si plansetele poporului in fiecare colt al ei. Stirile tragice care veneau una dupa alta, le primea smerit, cu cuvintele: - Faca-se voia Domnului. O atitudine asemanatoare a avut si atunci cand a aflat de executia fiului sau, Nicolae. Nicolae terminase Scoala de Aviatie si slujise in Primul Razboi Mondial, ca pilot in armata rusa. Dupa revolutie a fost arestat de patru ori, dus prin inchisori si locuri de exil. In luna ianuarie 1941 a fost din nou arestat si de data aceasta, executat. Parintele, auzind trista veste, a rostit cuvintele rugaciunii imparatesti: - Faca-se voia Ta. Cunostea foarte bine ca numarul mucenicilor va creste in urmatorii ani. Ii pregatea in taina pentru asta, pe fiii sai duhovnicesti. Tobele

razboiului rasunau atunci in Europa. Hitler si Stalin au semnat in 1939 cunoscutul Tratat si cei mai multi s-au linistit. Nu insa si parintele Serafim. El nu se linistea. Ii instiinta pe fiii duhovnicesti de izbucnirea si chinurile marelui razboi si-i chema la rugaciune si pocainta. * Maria Constantinov Titova, fiia protoiereului Constantin Titov, povesteste: Tatal meu a fost arestat de mai multe ori, a fost deportat, intemnitat. In 1932 a fost exilat in Orientul indepartat si a suferit mult. In aceeasi perioada au arestat-o si exilat-o si pe mama. Astfel, la cei cincisprezece ani ai mei, am ramas singura si am fost nevoita sa ma mut la Petersburg si sa locuiesc la un unchi de-al meu. Mergeam la Biserica Sfantul Nicolae si acolo l-am cunoscut pe Piotr Vasilievici care era fiu duhovnicesc al printelui Serafim. Piotr imi vorbea deseori despre staret si odata mi-a propus sa merg cu el la Virita. Era in anul 1939. Staretul ne-a primi foarte cald si ne-a binecuvantat. O lumina negraita si o iubire dumnezeiasca se revarsau de pe chipul sau. O privire de-a lui era suficienta pentru a linisti sufletul si a-l umple de bucurie nemarginita. M-a intrebat indeamanunt despre tatal meu si mi-a spus: - Ma voi ruga neaparat pentru parintele Constantin. Deodata, Piotr Vasilievici a ingenuncheat in fata staretului si a spus: - Parinte, am venit sa va cer binecuvantarea. Vreau sa-i propun Mariei sa se marite cu mine. Eu am fost surprinsa. Dupa un scurt moment de tacere, parintele a spus intr-un modabsolut si categoric: - Nici vorba de nunta. Peste putina vreme va fi razboi mare! Peste putin razboiul a inceput si Piotr a fost omorat pe front. * Evghenia Ivanovna Koftun, care il cunostea foarte bine pe parinte inca de mica, povesteste:

In 1941 terminasem scoala si l-am vizitat pe parinte pentru a lua binecuvantare de la el ca sa dau examene la facultate. Era atunci sfarsit de mai. Deodata parintele mi-a spus: - Cand vei lua diploma, sa nu pleci si sa te straduiesti sa iesi cat mai putin din casa. In mai putin de o luna a inceput razboiul. Cu putin inainte de inceperea razboiului, i-a zis une fiice duhovnicesti de-a lui: - Zoia, vineri sa vii neaparat. Duminica va incepe razboiul si multa vreme nu ne vom mai vedea. Zoia nu s-a dus la data stabilita. Si dupa doua zile a sosit ziua aceea tragica de 21 iunie 1941. _______________________ NOTA: * Din Troparul Sfantului Antonie

n anii rzboiului
Era duminic, 21 iunie 1941. n ziua aceasta ruii i prznuiesc pe toi oamenii lui Dumnezeu care au sfnit pmntul rus. Aceast zi important a fost aleas de Hitler pentru a ataca imperiul rus. ntreaga ar este greu ncercat i stropit cu sngele a mii de oameni. Lipsurile, foamea, bolile secer populaia. Purtarea nemilor era inuman, i asta din motive ideologice. Exploatau populaia rus i pe prizonierii de

rzboi ntr-un mod urt, pentru c Hitler i considera pe rui i pe slavi n general ca pe nite oameni de categoria a doua, a cror singur utilitate ar fi putut fi transformarea lor n mn ieftin de lucru, adic s fie fcui sclavi. i, ntr-adevr, n toate rile slave cucerite, linia trasat a fost ca locuitorii s devin obiect de exploatare economic, fr nici o reinere sau simpatie. Nemii au strns cantiti uriae de gru i alte produse, n vreme ce au exilat cu fora milioane de rui, pentru a lucra ca sclavi n Germania. Chiar i pe copii i-au adunat i au creat lagre de concentrare i de munc forat pentru ei.Chinurile poporului rus l ntristeaz adnc pe stareul din Viria, care de-acum i apleac genunchii i se preschimb n lumnare arztoare de rugciune. Model al su devine Sfntul Serafim de Sarov. Iat ce povestesc oamenii din prejma lui:

n 1941 printele avea 75 de ani. n vremea aceea bolile l slbiser foarte tare i nu putea aproape deloc s se deplaseze fr ajutor. ns, cu toat starea rea a sntii lui, a ales un mod de rugciune dureros i mucenicesc. n grdina din
spatele casei n care locuia, la aproape cincizeci de metri, se ivise din pmnt o piatr mare, n faa creia cretea un mic mr. Pe aceast

piatr a ales-o printele ca loc de rugciune. Agase n mr o icoan care-l nfia pe Sfntul Serafim de Sarov ngenunchiat pe piatr (Sfntul Serafim s-a rugat o mie de nopi ngenunchiat pe o piatr mare i lat). Icoana aceasta o adusese cnd vizitase Sarovul, n ziua srbtorilor de canonizare oficial a Sfntului Serafim. La locul rugciunii l duceau sprijinindu-l, iar uneori pur i simplu l duceau pe brae acolo. Btrnul ngenunchea pe piatr cu

picioarele lui ndurerate i i nla minile spre cer. Se ruga cu lacrimi i l implora pe Domnul s ierte pcatele oamenilor i s izbveasc Rusia de cuceritorii barbari. Asceza aceasta cerea mult rbdare. Era o fapt muceniceasc de iubire a aproapelui. Suferea de boli cronice ale membrelor inferioare, ale inimii, ale vaselor de snge, ale plmnilor. Genunchii i se rneau.Se pare c nsui Domnul l ntrea n ceasurile acelea. ns nimeni din noi nu putea s priveasc aceast scen fr lacrimi. l rugam de repetate ori s prseasc asceza aceasta spunndu-i c se poate ruga i-n chilia sa. ns el era de nenduplecat. Se ruga ct i sttea n puteri, un ceas, dou, trei, dar i mai multe, fr ntrerupere. Se druia cu totul rugciunii; era un adevrat strigt ctre Domnul. Credem c prin rugciunile unor astfel de ascei a rezistat Rusia i a fost salvat Petersburgul. Spunea printele:

- O pictur poate sfini ntregul ocean. i unul care se roag pentru ar poate salva oraele i satele. Cu tot gerul sau cldura de afar i cu toate bolile lui, printele struia s-l ajutm s ajung pn la piatr. Acolo, n Ghetsimani-ul lui, i continua asceza supraomeneasc. i aceast ascez a continuat zilnic n toi anii rzboiului. (Durerea crunt provenit din aceast ascez o poate simi cineva dac ncearc s stea 15-20 de minute nghenuncheat pe o piatr rece) i rugciunile neuitatului stare ajungeau pn la tronul lui Dumnezeu. Iubirea rspundea cu iubire. Cte suflete omeneti au fost mntuite prin rugciunile acestea, doar Domnul tie. Un lucru era nendoielnic: crugciunile printelui, n chip tainic, schimbau cursul multor evenimente.
Se tie c la Viria, dup cum proorocise stareul, nici o cladire (n afara ctorva despre care vom vorbi mai trziu) nu pise nimic, i nici vreunul dintre locuitori. nc de la nceputul rzboiului muli locuitori ai Viriei l ntrebau: - Printe, s plecm pentru a scpa de nemi? Btrnul rspundea cu ncredere: - Nu, nu plecai. Viria va fi izbvit. Nici o cas nu va fi distrus i nimeni nu va muri. i, ntr-adevr, nemii n-au fcut nici jafuri, nici n-au omort pe cineva. Printele se ruga pentru salvarea bisericii i a Viriei i datorit rugciunilor lui biserica a fost salvat. n primele zile ale lui septembrie 1941, germanii au atacat gara Viria i au bombardat -o. Unul dintre generalii armatei noastre observase c nemii au ca int turla nalt a bisericii i a dat ordin s fie drmat. A trimis un grup de soldai n frunte cu un locotenent. Locotenentul a intrat singur n biseric pentru a vedea cum o vor drma. Dup cteva momente, soldaii care stteau afar au auzit o mpuctur. Au alergat n biseric i l -au vzut pe jos pe locotenentul mort. Lng el avea pistolul. I-a cuprins panica i au plecat alergnd, fr s execute ordinul. n acelai ceas a nceput retragerea

nemilor i au uitat cu toii de drmarea bisericii. Astfel, biserica Maicii Domnului din Viria a scpat surprinztor. n perioada cnd nemii au cucerit Viria, acolo i pusese tabra un regiment de soldai romni, care erau toi ortodoci i cei mai muli vorbeau rusete. Biserica Maicii Domnului se nchisese n 1938, dar la rugminile locuitorilor s-a deschis din nou n anul 1941. Soldaii romni mergeau la biseric. La nceput locuitorii din Viria nu-i vedeau cu ochi buni, dar dup aceea s-au obinuit cu ei. Astfel, biserica Maicii Domnului din Viria era singura biseric care liturghisea n larga regiune a frontului i, desigur, de cealalt parte a lui! Iar stareul Viriei continua s se roage nentrerupt la ocrotitorul su ceresc, Sfntul Serafim, la Maica Domnului i la Fiul ei, pentru mntuirea Rusiei i a Bisericii Ortodoxe. ntr-o poezie a lui din anul 1942 scria: ndurerat sau bucuros, monahul - btrn, bolnav, crunt i obosit ngenuncheat n noapte, n grdin, privind icoana sfnt, el linite-a gsit. Acolo el la Dumnezeu se roag, avnd n minte-ntreaga lume, pentru-a fpturilor sporire optete-adesea-n calda rugciune. La stare inima-i se-ntoarce, i-n gnd i spune cteva cuvinte: Prea cuvioase, dulce Serafime, de sfnta noastr Rusie adu-i aminte. i mijlocete tu ca rugciunea s creasc-n noi mrea i ntreag. Aflat la dreapta blndului Iisus, La Maica Domnului adnc te roag.

Cci ea este vemntul celor goi, i mngierea celor necjii, ocrotitoarea lor i-ajuttoare, pe robi ea i ntoarce izbvii. Pcatul nate moarte i iad venic, Celor ce-n griji, de Domnul au uitat, Insult s-au fcut i-i vor lua plata, Aceti orbii ce struie-n pcat. Rugciunea pe piatr svrit de printele bolnav este ceva de neneles pentru mintea omeneasc. Pare o fapt nebuneasc. Logica lumeasc n-o poate accepta, ca i n multe alte momente din ntreaga via a sfnilor. Cum s-l poat nelege omul lumesc pe mucenic, pe ascet, pe omul iubirii care se jertfete pe sine, pe stlpnic, pe nebunul pentru Hristos? Dar chiar i omul bisericii, cu toat bunvoina lui, i este greu s priceap izbnzile supraomeneti ale cuvioilor ascei. n viaa Sfntului Serafim de Sarov citim: Ctre sfritul vieii lui, spre folosul frailor, printre alte evenimente ale vieii sale se povestete i despre aceast nevoin a lui, a celor o mie de nopi de rugciune pe piatr. Nimeni nu tia nimic despre asta. Doar n ajunul morii a trimis un ucenic n pdure pentru a cuta aceast piatr. A trebuit s mearg de dou ori, ntruct frunzele uscate o acoperiser cu totul. Cnd oamenii se minunau de izbnzile lui, printele Serafim

rspundea: - Simeon Stlpnicul a stat vreme de patruzeci i apte de ani n picioare pe un stlp; ce-am fcut eu n comparaie cu el? - Trebuie c ai simit ajutorul Harului. - Da, puterile omeneti n-ar fi fost ndeajuns pentru asta. i a adugat observaia caracteristic lui:

- Cnd inima este plin de sensibilitate, atunci Dumnezeu este acolo[1] .

Sursa: Rzboi ntru Cuvnt ( http://www.razbointrucuvant.ro/2009/03/21/sfantul -serafim-devirita-sau-despre-puterea-rugaciunii-in-valtoarea-razboiului/ )