Stilistica in limbajul jurnalistic

Perspectiva cea mai larga asupra actului de comunicare jurnalistica este aceea care il defineste ca un act institutionalizat. Vorbind despre institutionalizarea unui act de comunicare, atunci cand exista un subsistem socio-profesional ( breasla jurnalistilor) , caracterizat printrun sistem de proceduri acceptate , printr-un cadru legistlativ adecvat si o viata asociativa. In general procesele de institutionalizare sunt de durata si odata cu declansarea acestora se constituie si limbajul specific actului de comunicare. Acest limbaj se concretizeaza prin aspect lingvistic, prin elemente de stil si printr-o retorica particulara a textelor. Analiza diacronica ( in evolutia istorica) a limbii presei arata ca evolutia ei constituie un aspect important in procesul istoric de dobandire a identitatii profesionale a jurnalistilor si de formare si consolidare in privinta limbajului jurnalistic. Demersul istoric presupune o periodizare a evolutiei presei care tine seama de identificarea acelor fapte de limba care particularizeaza limbajul jurnalistic fata de alte limbaje si asigura comunicarea specifica. In aceste conditii, in paralel cu evolutia presei romanesti, pot fi determinate istoric patru momente importante ale evolutiei limbajului jurnalistic si anume: 1. Constituirea (1829-1840) si individualizarea (1840-1900) in raport cu celelate stiluri ale limbii 2. 3. 4. Consolidarea acestuia o data cu accentuarea profesionalizarii breslei gazetarilor(1900-1944) Deturnarea finalitatii informative a presei in perioada comunista ( 1944-1989) Redobandirea functiei informative a presei trecerea de la sistemul comunist la un sistem liberal de functionare a presei Printre caracteristicile limbajului jurnalistic in perioada de constituire se numara:

a ) fixarea termenilor tehnici: (gazeta , gazetar , jurnal , journalism, jurnalistica , teasc sau tipar , urzicarie sau umor, novele politicesti sau stiri politice , novitale din afara sau stiri externe, novitalele zilei; O serie dintre acesti termeni au disparut din limba , deci si din limbajul profesional, in timp ce altii sunt actuali si astazi. b) formarea unitatilor frazeologice specifice care precizeaza sursele sau continutul stirilor sau al unor formulari care se refera la reactia si interesul cititorului: -cercuri prea informate, izvoare cu totul sigure , opinia publica , opinia jurnalelor, ca urmare a interesului viu , a pricinuit o profunda senzatie; c) utilizarea cu precadere a epitetelor ce demonstreaza preferinta pentru sensational: -cumplite evenimente, o ucidere infricosata, groaznic cutremur de pamant, briliant de toalete etc. d) punerea in circulatie a unor sintagme construite cu ajutorul unor termeni din domeniul stiintei si tehnicii utilizati in sens figurat: -un atom strein in tirculatia limbii - un meteor din cele mai briliante ce se infatosaza pe orizontul artistic e) prezenta termenilor populari si regionali si a figurilor de stil previzibile , devenite clisee: - campul politic, zidirea pacii, compasul progresului, bucurie electrica etc. Functiile limbajului puse in relatie cu informatia obiectiva, bruta, care trebuie

transmisa prin textul de presa permit distingerea unei tipologii de texte. Astfel, in raport cu functiile limbajului, se pot distinge : - Functia expresiva este centrata pe emitatorul mesajului. Ea exprima atitudinea emitatorului (jurnalistului) fata de continutul mesajului sau si fata de situatie. Tot ceea ce, intr-un mesaj scris (articol de presa), tradeaza personalitatea emitatorului (a jurnalistului) tine de functia expresiva. Textele corespunzand functiei expresive a limbajului sunt texte critice, subiective, impresioniste, Functia expresiva se materializeaza lingvistic prin : folosirea persoanei intai, afirmatii, repetitii ( exemplu . Aceasta s-a apropiat de Lazarus si, cu cel mai frumos zambet din dotare i-a propus sa faca o poza impreuna in Click, 17 noiembrie, 2008

; Prin crearea de motoare cu nivel foarte redus de CO2, contribuim la protectia mediului . in Telegraf, 17 noiembrie, 2008). - Functia conativa este orientata spre destinatar. Tot ceea ce se refera direct la destinatar (publicul cititor) tine de functia conativa ; dintre manifestarile acestei functii, cea mai evidenta este utilizarea imperativelor. Textele corespunzatoare functiei conative sunt texte persuasive, seducatoare, impresive ( exemplu : Pentru a indeplini aceste promisiuni, PSD trebuie sa ajunga la guvernare in Telegraf, 17 noiembrie, 2008 ; Afla mai multe despre ING Card Cont ROL din catalogul ING si gaseste toate datele promotiei in regulament. in Telegraf, 17 noiembrie, 2008).. - Ffunctia referentiala , numita si denotativa, este centrata pe referent. Tot ceea ce face trimitere la referentii situationali sau textuali tine de functia referentiala. Textele corespunzatoare functiei referentiale sunt texte obiective, seci, fara comentarii ( exemplu : Un bloc de locuinte sociale cu patru etaje si mansarda, construite in zona Moldoveni din Calarasi, va fi dat in folosinta la sfarsitul anului. In Adevarul, 20 noiembrie, 2008) Astfel, avem de-a face cu texte impersonale, obiective, avand drept unic scop sa ofere cititorului o serie de informatii pure. In principiu, in asemenea texte nu se remarca nici prezenta emitatorului, nici cea a destinatarului. Punctand sensul acestor trei functii, constatam ca : functia expresiva este centrata pe eu,functia conativa pe tu iar cea referentiala pe el. - Functia fatica, in jurnalism, este centrata pe contactul psihologic. Textul care ajuta comunicarea, corespunde functiei fatice, Tot ceea ce serveste la realizarea, mentinerea sau intreruperea contactului (deci a comunicarii) tine de functia fatica. In jurnalism, aceasta functie este indeplinita, mai ales, de titluri, subtitluri, sapou, punctuatie dar si prin alte mijloace jurnalistice (culori, dimensiunea literelor, etc.); - Functia metalingvistica este centrata pe cod. Textele care contin explicatii sau definitiicorespund functiei metalingvistice. Tot ceea ce ,intr-un mesaj, serveste la prezentarea unei explicatii sau precizari privind codul folosit de emitator tine de functia metalingvistica. Uneori, destinatarul poate avea nevoie de explicatii pentru a intelege mai bine mesajul, iar jurnalistul, din intuitie, aduce precizari in legatura cu propriul sau limbaj : adica ; in

principiu, aceasta functie este slab reprezentata in presa de informatie. Ea este ceva mai mult utilizata in presa de specialitate si de vulgarizare a cunostintelor ( exemplu . justitia romaneasca nu e oarba , adica impartiala, ci chioara , adica vede doar ceea ce ii convine in Telegraf, 3 septembrie, 2008 ). Uneori, functia metalingvistica este valorificata ca efect al ironiei mai mult sau mai putin disimulata (exemplu : Cristian Cioaca s-a mutat pentru 29 de zile la serviciu. Dar nu la biroul sau de la Inspectoratul Judetean de Politie Brasov, ci in arestul aflat la subsolul aceleiasi cladiri. in Libertatea, 25 ianuarie, 2008); - Functia poetica este centrata pe mesaj. Textele care valorifica informatia prin figuri de stilcorespund functiei poetice. Tot ceea ce aduce o suplimentare la sensul mesajului, prin structura textului, prin ritm, prin tonalitate, sonoritati, tine de functia poetica. In presa, functia poetica are un rol accesoriu. In jurnalism, functia poetica se realizeaza prin repetitia unor sonoritati, prin personificare, prin rime interioare, prin combinatii neasteptate de cuvinte, etc. Sloganurile publicitare si politice recurg, aproape intotdeauna, la functia poetica a limbajului. Astfel, sloganul politic ,,Sa traiti bine! combina o formula de salut militar cu adverbul de mod care determina schimbarea salutului in urare. In felul acesta, salutul devine o urare, dupa modelul din timpul imparatilor romani. In jurnalul de Constanta Telegraf nr. 96 (4566), din 25 aprilie 2007, pagina 16, am gasit un exemplu convingator de articol in care domina functia poetica a expresiei lingvistice. Iata un fragment din articol : Frizerii nu fac politica Sunt acuzat ca ma iau prea des de politicieni si ca ma fac pervers ca nu vad si nu comentez magariile frizerilor, ciubucurile ospatarilor si furtul la gramaj al gestionarilor de branza fermentata si mezeluri de tot felul. In conceptia unora, dezastrul economic national a fost provocat si intretinut de atitudinea iresponsabila a oligarhilor frizeri. In aparenta, frizerii nu fac politica dar ei pun in fiecare zi de lucru, in fiecare tura, conform graficului in vigoare, tara la cale. Sigur, nu orice frizer are acest privilegiu, ci doar cei care tund oameni importanti. Frizerii din aceasta categorie se simt extrem de importanti si de valorosi, sub masca lor blajina de apolitici, isi fac de cap! ..Cine tine in mana foarfeca, pamatuful, scula pentru pieptanat si crema pentru sapunit ?.

Trebuie subliniat ca cele sase functii ale limbajului nu se exclud una pe alta. Rar se poate intalni un text ,,pur, in care sa se manifeste o singura functie din cele sase. Cel mai adesea, mai multe functii se suprapun dar functia dominanta da caracteristica textului. Clasificarea de mai sus este operationala in masura in care ea este un instrument practic de analiza sau de producere a oricarui tip de text. Deoarece textul este purtator de mesaj, iar una dintre cele sase functii ale limbajului este dominanta textului, asta face posibil sa se distinga o tipologie de mesaje, in conformitate cu importanta functiilor reprezentate. Astfel, exista : - Mesaj referential : a informa, centrat dominant pe referent, pe fapte, evenimente, intamplari, si situatii reale ( exemplu : Taxa de poluare auto pentru cumpararea de masini noi a fost suspendata pentru un an, pana la 31 decembrie 2009, printr-o decizie a guvernului., in Adevarul, 20 noiembrie, 2008; Inka este o bautura instant pe baza de extract de cerealepudra. in Jurnalul National, 24 august, 2007). In asemenea mesaje, domina doar elementul referential ; nici-o alta functie nu vine sa dea informatiei brute vreo orientare speciala, deosebita. Totusi, aceste texte sunt rezultatul unui proiect : acela de a da unui cititor nedefinit, dar potential, un anumit numar de informatii care pot sa-i foloseasca intr-un fel oarecare. Absenta emitatorului (a jurnalistului) este voluntar : obiectivitatea este rezultatul unui efort, a unei activitati, a unei munci grele, uneori. Elaborarea unui text obiectiv arata cat de greu este sa produci un text fara sa intervii cu propria personalitate. Noi distingem doua tipuri de texte pur referentiale : informatia si comunicatul de presa. Informatia contine texte destinate sa ofere cititorilor cunostinte cu trimitere la referenti reali, obiecte concrete, fapte, evenimente, circumstante, cifre. A informa, in modul cel mai limpede si mai direct, presupune fapte simple si relativ putine, un anume simt al exactitatii si al obiectivitatii ca si aptitudinea de a degaja esenta unui eveniment si de a spune limpede acest lucru.

Comunicatele de presa sunt un exemplu de asemenea tip de text, destinat unei documentari rapide. Transmiterea informatiei urmeaza regulile limpezimii, laconismului, densitatii ( cel mai mare numar de informatii cu cel mai mic numar de cuvinte). Comunicatul de presa poate sa apara artificial distins de informatie. Acest gen de texte propun elemente mai complexe si mai numeroase decat cele continute in simpla informare. Astfel, se da o informatie in legatura cu o reuniune dar se relateaza desfasurarea ei. Comunicatul de presa poate face trimitere la referenti reali (activitati sportive, fapte diverse, reuniuni, etc.) sau la referenti textuali (de exemplu : dreptul la replica). Facand trimitere la referenti reali, comunicatul de presa se materializeaza in texte de tip descriptive care prezinta cu precizie si fidelitate elementele referentiale si legaturile dintre ele. Comunicatul de presa se realizeaza in legatura cu un fapt (relatarea unui accident : descrierea locului si a faptelor), o actiune, (relatarea in legatura cu o reuniune, descrierea desfasurarii reuniunii), un obiect (descrierea unui tablou). In toate cazurile pe care le prezinta, comunicatul de presa nu adauga nimic faptelor, nu analizeaza, nu emite judecati si aprecieri, nu critica, nu lauda : el expune elementele. - Mesaj expresiv : subiectivitatea jurnalistului, centrat, cu precadere, pe aprecierile si consideratiile personale ale autorului articolului de presa (exemplu : O incapere meschina, neprimitoare, cu ciment pe jos, unde soarele cu greu razbate printre gratiile de la fereastra, doua paturi suprapuse din fier, cu o saltea care, cel putin aparent, e tare incomoda, o masa si doua scaune. Asa arata celula in care. in Libertatea, 25 ianuarie, 2008 ; In primii doi ani am avut un program draconicSchimbarea s-a produs insa in atitudinea mea - am renuntat la ambitii profesionale.M-am simtit mai lejer si mai uman., in Adevarul, 20 noiembrie, 2008 ). Expresivitatea se manifesta intr-un mesaj de fiecare data cand emitatorul isi exprima gandurile, parerile, reactiile fata de continutul mesajului. Elementele expresive indica subiectivitatea in mesaj. In presa, diversele atitudini ale jurnalistului determina identificarea de tipuri diferite de mesaje expresive :

relatarea de presa critica este expresia unei judecati ; spre deosebire de relatarea obiectiva, prezentarea critica include reactiile si opiniile emitatorului jurnalist fata de subiectul mesajului transmis. In jurnalism, este, de asemenea, necesara o distinctie intre diversele grade de subiectivitatesau de critica, astfel : - se blameaza dezastrele produse de un atac terorist in numele principiilor umanitare ; aici nu mai este vorba de o apreciere de tipul imi place sau nu imi place ci de altfel de judecati, in numele umanitatii , dar - se condamna scandalurile in plina noapte, pe strada, in numele normelor de conduita, etc. Aprecierea critica pur subiectiva a jurnalistului are o valoare limitata si ea este eficienta doar in masura in care cititorii au o anumita afinitate de spirit sau de opinie cu autorul. Trebuie subliniat ca, in jurnalism, functia referentiala este intotdeauna prezenta, ea se regaseste in toate textele (articolele de presa), deoarece orice text jurnalistic trebuie sa raspunda celor sase intrebari dintre care prima intrebare este ce? (cine?, unde?, cand?, cum?, de ce?). Pe de alta parte, este o evidenta faptul ca orice comunicare scrisa vehiculeaza mesaje in timp si spatiu si, pentru a fi intelese de destinatar, mesajele trebuie sa faca referiri explicite la referenti situationali. Orice text jurnalistic se prezinta ca un ansamblu de elemente referentiale peste care se suprapun elemente componente ale altor functii ale limbajului ce variaza in functie de finalitatea mesajului. Elementele referentiale definesc informatiile de baza din textele jurnalistice, ele definesc informatiile, continutul obiectiv, in timp ce celelalte elemente definesc activitatea de punere in forma a acestor informatii. Acest fapt conduce la concluzia ca a scrie in presa inseamna a organiza si a pune in forma un anumit numar de date. Organizarea si punerea in forma a datelor nu se fac la intamplare, ele nu sunt inocente ci manifesta finalitatea mesajului cu obiectivele sale determinante.

Jurnalistul adauga informatiilor brute o incarcatura suplimentara constituita din aprecierile sale, modul sau de a vedea lucrurile si de a descrie evenimentele. Nu trebuie pierdut din vedere ca functiile limbajului sunt strans legate intr-un mesaj si multe dintre ele se manifesta in mod foarte indirect. Nu putem, de asemenea, afirma ca ar exista texte pur referentiale ; un texte aparent impersonal este produs de un individ, iar obiectivitatea este, de multe ori, marca unui scop subtil. In fapt, un text jurnalistic se defineste pornind de la personalitatea emitatorului (jurnalistul) si cea a destinatarului (cititorul). Un text jurnalistic poarta intotdeauna marca unei intentii si marca trecerii acestei intentii de la emitator la receptor. In acest sens, obiectivitatea, raceala textului, uscaciunea lui sunt ele-insele intentii si ilustreaza o anume prelucrare a informatiei.