Sunteți pe pagina 1din 2

Familia umana

Daca ar fi sa facem o incursiune n istoria umanitatii, deja ne e cunoscut ca ea a nceput prin creatia divina a primului om - Adam. Bucuria mpartasirii iubirii s-a concretizat prin aparitia Evei, iar mplinirea deplina a ei prin venirea n lumea fizica a copiilor lor. Asa a nceput marea aventura a vietii umane, iar ea s-a perpetuat secole si milenii de-a rndul. Uneori nvingatori, alteori asupriti, ucisi de molime si epidemii sau sacrificati pentru libertate, dominati de pamnt sau cautnd speranta catre cer, cu totii am contribuit la transformare, la evolutie. Orice fenomen care a avut loc aici face parte din experienta umana, rezultanta a experientei fiecarui om care a respirat pe acest Pamnt. De-a lungul timpului, strigatul neputintei si al durerii oamenilor au zguduit Universul. Pentru ca niciodata nu am fost singuri, desi de multe ori am crezut asta si am suferit din cauza sentimentului amagitor al parasirii si abandonarii. Si ajutoarele au venit. Dumnezeu nu ne-a creat pentru ca noi sa ne chinuim, ci ne-a acordat mereu asistenta pentru a iesi din durere. Dar credinta oamenilor ntr-un Dumnezeu de care trebuie sa te temi si care pedepseste, a condus la ndepartarea de El, de iubire si de acccesul la ngerii Saai. Astfel, umanitatea a adunat multa suferinta, dar si o bogata experienta. Mereu au aparut oameni care au avut rolul de a aduce rezolvari ale necesitatilor fundamentale ale omenirii. Din unele s-au nascut mituri si legende, asa cum este cea a lui Prometeu, care a adus din Cer focul pentru a-l darui oamenilor. Au fost oameni care au fost nzestrati cu mult curaj su credinta, care au indus popoarelor lor dorinta de libertate si s-au sacrificat pentru ea. Dumnezeu nsusi a trezit fiinte pentru a ghida si calaauzi popoare, pentru a le ajuta sa

restabileasca

pacea

si

independenta,

asa cum

fost si cazul

Ioanei

d'Arc.

Multi dintre noi ne bucuram acum de democratie, de libertati pe care ni se pare firesc sa le avem. Si asa este. Ne bucuram de sticla de plastic, usoara, n care ne transportam apa, de batul de chibrit care aprinde focul, de masina sau trenul care strabate sute de kilometri n cteva ore, de cartile pe care le citim, de muzica preferata care provine dintrun colt al lumii, sunt multe si nenumarate asemenea lucruri de care ne bucuram. Iar daca nu am facut-o nca, ar trebui sa o facem. Sau macar sa fim recunoscatori tuturor celor care, de-a lungul sutelor si miilor de ani, au contribuit la mai binele nostru. Pentru ca toate constituie daruri care, cu asistenta divina, au fost oferite omenirii. Ne nduioseaza pna la lacrimi sacrificiul multor oameni, care acum sunt elogiati prin carti, filme sau opere de arta si-i simtim ca pe fratii nostri. Sau privim tablouri ale pictorilor care au avut darul de a pune n imagini frumusetea lumii si valoarea nespusa a lucrurilor. Ne place sa auzim versuri ale poetilor care au elogiat iubirea sau sa citim opere ale scriitorilor care au cautat sa reflecte n idei omul si trairile lui. i simtim aproape, uneori att de intim prin marturisirile pe care le fac, nct i putem considera fratii nostri dragi. Multora ne-au ncntat sufletul, ne-au umplut adolescenta si ne-au deschis ochii catre experienta lumii. Umanitatea, n ansamblul ei, a ajuns la un nivel de maturitate care i permite sa aprecieze mai mult valorile umane, sa ncurajeze si sa sustina exprimarea lor, n respect reciproc. Desi au fost mpartite n drepturi si obligatii si le regasim n regulamente interioare, acolo unde lucram, n legi la nivel comunitar sau statal, n reglementari internationale, acestea nu ne stirbesc libertatea de manifestare, credinta sau actul de creatie. Mai mult, ele sunt respectate si protejate de aceste legi. Totul depinde de noi. E drept ca nu peste tot n lume este asa, dar suntem o familie si ne putem ajuta. Nu mai este necesar sa purtam razboaie, sa ntretinem conflicte sau sa ne amestecam n treburile ce privesc o anumita comunitate. Ajutorul umanitar deja se practica n lumea moderna, tocmai pentru ca sufletele oamenilor vibreaza la suferintele fratilor lor. Pe lnga acesta, ne putem ruga pentru ei, iar cu asistenta ngerilor, putem sa transmitem iubire, speranta, credinta si lumina, ct mai multa lumina. Toate acestea i vor ajuta pe fratii nostri sa treaca cu bine peste ncercarile care le zdruncina viata la un moment dat. Si sa nu uitam ca suntem cu totii copii ai aceluiasi Tata, care ne iubeste, ne ntelege, ne accepta asa cum suntem, ne calauzeste pna cnd inimile noastre l vor recunoaste pe deplin, ca sa ne putem bucura mpreuna ca o mare familie divina.