In urma constientizarii nevoii de finantare, compania are la dispozitie alegerea intre doua variante si anume: 1.

Finantarea prin resurse interne 2. Finantarea prin resurse atrase

Finantarea prin sursele proprii reprezinta fondurie financiare ,pe care o companie le constituie in urma activitatii economice ,cu scopul de a le utiliza in vederea dezvoltarii si impulsionarii activitatii companiei. Finantarea prin resurse interne /proprii se poate realiza prin : reinvestirea profiturilor, majorarea capitalului , conversia datoriilor in actiuni sau amortizarea mijloacelor fixe. Finantarea prin intermediul surselor interne este recomandata firmelor mici sau companiilor aflate la inceput. Astfel in ceea ce priveste adoptarea acestui tip de finantare, putem vorbi atat de avantaje cat si de dezavantaje.

Principalul avantaje este reprezentate de asigurarea finantarii permanente a companiei prin fonduri nerambursabile. Pe de alta parte ,alegerea acestei metode de finantare ,ia in calcul si eventualele dezavantaje precum faptul ca aparitia unui eventual esec ar putea genera efecte negative la nivelul companiei, care suporta esecul in totalitate, neavand un alt punct de sprijin. De asemenea,compania nu va putea beneficia de un istoric in ceea ce priveste relatiile cu institutiile financiare, fapt ce i-ar putea dauna in viitoare actiuni.

Finantarea prin resurse atrase face referire la : credite, obligatiuni sau actiuni. Finantarea prin resurse atrase se refera la fondurile financiare pe care o companie si le insuseste in urma imprumuturilor realizate pe piata financiara. Finantarea prin resurse atrase se poate face atat de pe piata monetara internationala cat si de pe piata monetara nationala. Finantarea prin resurse atrase de pe piata monetara internationale se

face de regula prin aportul institutiilor financiare internationale precum FMI,B.E.I,B.E.R.D ,la situatia in care se regaseste compania respectiva. In ceea ce priveste finantarea prin resurse atrase de pe piata monetara nationala, aici se regasesc bancile comerciale ,bancile specializate in activitatea de import-export, companiile de asigurari. In ceea ce priveste adoptarea acestui tip de finantare, putem vorbi atat de avantaje cat si de dezavantaje. Spre deosebire de finatarea prin resurse proprii, unde nu se poate vorbi de crearea si mentinerea unei realtii cu institutiile financiare, acest tip de finantare are rolul primordial de a crea o realatie benefica cu aceste institutii, existenta unui istoric al companiei, putand facilita sau elimina eventuale bariere pe care compaia le-ar putea intampina. Un prim dezavantaj ar putea fi reprezentat de aparitia unei relatii de dependenta in raport cu aceste institutii. Cu toate acestea, sursele straine de finantare sunt rambursabile. De cele mai multe ori la acestea se adauga si o dobanda corespunzatoare, ele asigurand doar finantarea temporala a intreprinderii. Diversitatea metodelor de finantare existente poate pune la incercare orice intreprindere la momentul in care se decide tipul de finantare ales, in cazul in care metoda aleasa nu este cea care valorifica resursele companiei si obiectivele pe care aceasta si le-a propus. Companie trebuie astfel sa realizeze o evaluare concisa dar concreta a cerintelor si a obiectivelor pe care doreste sa le realizeze.