Sunteți pe pagina 1din 2

Marjorie Gordon Smart (1911-1982)

Marjorie Gordon Smart (1911-1982), diplomat si decan, s-a nascut la 20 Mai 1911 la Winnipeg, Canada, fiica Reverendului Dr. Charles Gordon, conducator presbiterian si mai tarziu moderator al Bisericii din Canada, si sotia sa Elena, nascuta King, absolventa a Universitatii din Manitoba. Tatl ei a scris, de asemenea o serie de romane cunoscute si citite, sub pseudonimul "Ralph Connor". Frecventarea slujbelor bisericii si educatia au fost extrem de luate in serios in familia sa. Dupa absolvirea cu diploma de onoare, in Limba Engleza si Istorie, a Universitatii din Manitoba, Marjorie devine secretara (1942-1946) pentru Malcolm MacDonald, Inalt Comisar al Marii Britanie in Canada. A fost asistent personal (1947) pentru Sir Gordon Munro, seful delegatiei Trezoreriei Marii Britanie in Washington, DC. In anul 1947 a participat si promovat examenul Serviciilor Straine Canadiene, deschis pentru prima data si candidatilor de sex feminin. S-a alaturat Departamentului de Afaceri Externe al Canadei in 1948, iar intre anii 1949-1953 devine viceconsul in New York si purtator de cuvant al delegatiei Organizatiei Natiunilor Unite. La data de 11 Aprilie 1953, la Biserica Presbiteriana de pe strada Fifth Avenue din New York, Marjorie Gordon s-a casatorit cu Edward Kenneth Smart (1891-1961), consul general al Australiei la New York. Smart s-a nascut la 23 Mai 1891 la Kew, Melbourne, fiind al doilea copil al lui Edward Andrew Smart, avocat, si al sotiei sale Helen Florence, nascuta Lupton. Absolvent al Scolii de Gramatica din Melbourne, devine comandant al Fortelor Militare Permanente in 1910. Pe 12 Iunie 1915 se casatoreste cu Phyllis Evelyn Robertson (d. 1950) la Biserica Domnului din South Yarra. In timpul Primului Razboi Mondial participa la actiune in cadrul Fortelor Imperiale Australiene ca ofiter de artilerie. Pentru curajul si devotamentul sau pe frontul de Vest, castiga Crucea Militara in timp ce deservea alaturi de Artileria 55 in 1916, si distinctia de Ordine in serviciu in timp ce comanda Artileria 110 (obuzier) in 1918. La sfarsitul razboiului devine Comandant, fiind de 2 ori repartizat si de 2 ori ranit. Continua cariera de PMF, iar in 1939 Smart devine al treile membru militar al Consiliului Militar avand functia de general major. In anul urmator este promovat temporar la gradul de locotenent general si numit Comandant al Comandamentului de Sud. Devine seful Misiunii militare australiene la Washington in 1942, iar intre anii 1942-1946 reprezentantul Armatei australiene la Londra. Se retrage in Iulie 1946. Smart isi incepe cariera de diplomat ca Consul general al Australiei la San Francisco, SUA intre anii 1946-1950 , iar intre anii 1950-1954 devine Consul general al Australiei la New York. Fiind o fire comunicativa Smart reuseste sa se integreze cu usurinta.

In urma casatoriei, Marjorie Smart renunta la cariera de diplomat, iar in urma pensionarii sotului, acestia decid, in 1954, sa se mute la Melbourne. Marjorie se implica in munca voluntara, in special in cadrul Universitatii din Melbourne; sustine cauza Casei Uniunii in 1955 si apelul comitetului femeilor Universitatii in 1958. Lasand in urma sa urmasi, un fiu si o fiica din prima sa casatorie, Kenneth Smart se stinge din viata, datorita unui ulcer duodenal insotit de hematemeza, la 2 Mai 1961 in Heidelberg, Melbourne, iar in urma unor funeralii cu onoruri militare, este incinerat. Marjorie a lucrat ca ofiter de imigrare (19621963) pentru Departamentul de Imigrare, finalizand cinci voiaje pe mare spre si dinspre Anglia. Devine cetatean australian in anul 1963. Pe 13 Ian 1964 Marjorie Smart ocupa postul de director (1964-1975) al Colegiului St. Hilda din cadrul Universitatii din Melbourne. Sub conducerea ei numarul de studenti creste de la 87 la 165, sunt ridicate noi cladiri, inclusiv Biblioteca Alice Paton, doua noi blocuri de locuit, o capela si un internat de copii. In anul 1973 revizuieste modul de admitere si astfel sunt admisi primii studenti de sex masculin. In Iunie 1975 este numita Ambasador, iar un an mai tarziu se retrage din functie. In urma unui accident vascular cerebral in 1976 Smart decide sa ramana in Melbourne si sa se repuna pe picioare inainte de a se intoarce in Canada. Inceteaza din viata pe data de 23 Mai 1982 in Winnipeg. Dupa moartea sa, Colegiul St. Hilda aproba Bursa Marjorie Smart pentru a finanta o serie de prelegeri publice. In anul 1981 o a patra cladire rezidentiala a fost numita in onoarea ei. Portretul ei, pictat de Peter Zageris, isi are locul in sala de mese a colegiului.

S-ar putea să vă placă și