Adrian Paunescu - Ce Simplu Mi-ar Fi, daca Nu Te-as Iubi Ce simplu mi-ai fi, daca nu te-as iubi Altceva

nu-i nimic Si mereu ma complic Si ce simplu mi-ar fi, Daca nu te-as iubi. Daca m-as lua dupa pretexte, daca-as trage unde e usor, nici nu trebuia s-aud de tine si-mi era mai de folos sa mor. M-am bagat de buna voie sluga, dragostei morale ce ti-o port, dar pricep ca mi-ar fi fost rentabil sa privesc destinul ca pe-un sport. Nu-i o simpla ncapatnare, pentru un ambitios pariu, dar aleg o cale complicata, tocmai din motivul ca sunt viu. Eu detest relatia burgheza, decorata circumstantial, ma nchin la legile naturii si salut iubirea, ca scandal. Mama ei de viata prefacuta, tatal ei de soarta la mezat, te iubesc n felul unui traznet, te prefer asa cum s-a-ntmplat. Greu mi e si greu ti e si tie cu acest fel de a trai al meu, totusi, vreau sa stii ca, din pacate, dragostea e o dificultate, fara care-ar fi cu mult ma greu

Adrian Paunescu - Fosta iubire Nici amintirea nu te mai pastreaza De-as vrea sa-ti cant m-as poticni afon Ai fost o nebunie si o raza Ramai un numar vechi de telefon. As vrea sa te mai vad dar nu se poate Am auzit ca te-am vazut candva Dar ca prin geam cu marginile mate Priveam prin fosta draga fiinta ta. Mai vine cineva si mai imi spune Cate ceva de bine sau de rau, Dar noi n-avem nici amintiri comune Te-ai dus luand tot ce era al tau. Candva te presimteam pe-o filfaire Stiam apropierea sa ti-o gust. Acum chiar sa ma tai tot nu am stire Ca mie aproape pasul tau ingust. A fost iubire ? Sau minciuna lunga? Te rog da voie gandului curat Din departarea mea sa te ajunga La orice nume azi te-ai fi mutat. Un telefon uitat si o adresa... Aud ca suferi si traiesti urat Si-ti cureti zilnic cuvenita lesa Si tu, cu mana ta, ti-o pui la gat. E greu sa-ti spun, dar viata impreuna Oricat de scurta, m-a trimis sa-ti spun Un adevar mai grav ca o minciuna, Mai trist, mai inflamabil, mai nebun. Nu mai existi, esti trasnetul de vara Ce mi-a lasat in creier cer topit Dar cand te-am aruncat pe usa-afara. Eu cel mai mult atuncea te-am iubit. Sa-ti spun sa te intorci ? Astepti zadarnic, Ramai si-mbraca-ti viata in vopsea, Marita-te mai bine c-un paharnic, Sa aiba dromaderii ce sa bea.

Adrian Paunescu - La adio Se afla litere si farduri Si niste munti sunt intre noi Dosare-nchise, triste garduri Si nici nu o sa mai vina apoi. In pragul iernii absolute Saruta-mi tampla alba, hai Si-apoi scufunda-te si du-te In orizontul altui grai. Nici nu pot nimic sa-ti spun Pe curand sau ramas bun Aparu, numai nu, la adio tu. De ce sa iti spun la revedere ? N-as mai avea nici un motiv "Adio" drepturile-si cere Ca te-am pierdut ddefinitiv. Si de la mine pana la tine Cuvantul insusi va-ngheta Nici sa te strig nu stiu prea bine Iubita mea, pierduta mea. Cand te-am vazut ultima oara Stiai si tu, plangeai si tu Si-ai plecat cu tot cu gara Nici tren nu mai exista, nu. Eu m-am intors inca o data Vroiam sa vin pe urma ta Dar unde-i linia ferata Parca a luat-o cineva. Eu ti-as mai spune amanunte Destinul de-as putea sa il schimb Iubita mea de peste munte Iubita mea de peste timp. Pe cea de atunci nu o voi gasi-o Si eu acela am murit Sub cinic nuclear adio Noi bietul cuplu parjolit.

Adrian Paunescu - La Nunta Ta Eu vin la nunta ta, iubito Si nu voiesc nimic sa-ti cer Dar roaga-ti nasii sa ma lase Sa-ti cnt la nunta lerui ler. Colindator fara de casa Colindator fara noroc Un strop de vin si-un strop de pine ti cnt si-apoi o iau din loc. R. Dreptul sa colind l cer Dalbe flori si lerui ler Pentru ea, doar pentru ea Maritata mea! Am drum n fata si n urma Din cnd n cnd mai mor prin munti Dar am venit sa-ti cnt colindul Preafericitei tale nunti. Pot sa-l rostesc si din picioare Nu am pretentii de mesean Un strop de vin si-un strop de pine Si-am sa-ti colind nepamntean. Iubita mea vnduta lumii Nimic n-as mai putea sa sper Ca florile nu mai snt dalbe Si lerui nu mai este ler. Dar eu colind batut de lacrimi Colind si voi mai colinda La toate nuntile dn lume Afara doar de nunta mea

Adrian Paunescu - Mi-e imposibil fara tine Nici nu mai stiu daca erai frumoasa Si nici in ce culori iti sta ma bine, Stiu doar ca amintirea nu ma lasa Si ca mi-e imposibil fara tine Vizionez femei nenumarate, Femei interesante ma mai suna, Dar rece si strain ma simt de toate Si nu ma vad cu ele impreuna. Nu pot nici sa-mi explic intreaga drama, Care-a decurs din intalnirea noastra, Dar vechiul loc al dragostei ma cheama Si tu imi faci cu mana la fereastra, Subtile explicatii cui i-as cere ? Tot prostul face pe interesantul Si-n condamnarea asta la tacere, Mai conversesz de-a surda, cu neantul. Si cum sa transformam iubirea-n ura, De ce nu noi, ci solii sa lucreze, Si sa patam simtirea cea mai pura, Punand incendiul tot in paranteze ? N-as vrea sa te-ndarjesc sau sa te sperii, Nici sa te fac sa te-ndoiesti de tine, Dar eu te-am adorat fara criterii, Este bolnav, al patimii depline. De dragul tau, am fost cu lumea-n lupta, Te-am aparat de barfe si de crivat, Si dupa toata veghea ne-ntrerupta, Cedez numai in lupta impotriva-ti. Si, totusi, tu ai fost cea mai frumoasa, La mine-n brate iti fusese bine, Obsesia iubirii nu ma lasa Si-mi este imposibil fara tine.

Adrian Paunescu - Spune-mi ceva! Daca-am sa te chem Da-mi macar un semn Fie si-un blestem Din partea ta. Totusi nu stiu cum Pentru-atta drum Ce-a-nceput acum Spune-mi ceva. n noaptea despartirii dintre noi Copacii cad pe drum din doi n doi, n ochi ma bate viscolul cinesc Si am venit sa-ti spun ca te iubesc. Probabil drumul meu va duce-n iad Ma-mpiedic de o lacrima si cad Si iar adorm si iar mi-e dat un vis Ca biata cifra doi s-a sinucis. Si de atta viscol vestitor Nu ochii mei, ci ochii tai ma dor, Ca tineri am intrat si cu ce rost Si ce batrni iesim din tot ce-a fost. Nici aripile zboruri nu mai pot, E numai despartire peste tot Si se aude ca va fi mai greu Dect vom fi departe tu si eu. Dar nu pentru a-ti spune ca e rau Am dat cu bulgari mari n geamul tau, Ci ca sa stii, n viscolul cinesc, Ca plec si mor si plng si te iubesc. Si vreau sa-ti dau cu acte napoi Dezastrul mpartirilor la doi, Ca sa-ntelegi si tu ce-i cuplul frnt Si cum e sa fii singur pe pamnt.

Adrian Paunescu - Totusi iubirea Si totusi exist iubire Si totusi exist blestem Dau lumii, dau lumii de stire Iubesc, am curaj si m tem. Si totusi e stare de veghe Si totusi murim repetat Si totusi mai cred n pereche Si totusi ceva sa-ntmplat. Pretentii nici n-am de la lume Un pat, ntuneric si tu Intrm n amor fr nume Fiorul ca fulger czu. Motoarele lumii sunt stinse Retele pe ci au czut Un mare pustiu pe cuprins e Trezeste-le tu c-un srut. Acum te declar Dumnezee Eu nsumi m simt Dumnezeu Continu lumea femeie Cu plozi scrisi n numele meu. Afar roiesc ntunerici Aici suntem noi luminosi Se ceart-ntre ele biserici Fcndu-si acelasi repros. Si tu si iubirea exist Si moartea exist n ea Imi place mai mult cnd esti trist Tristetea, de fapt, e a ta. Genunchii mi-i plec pe podele Cu capul m sprijin de cer, Tu esti n puterile mele, Desi nchizitii te cer. Ce spun se aude aiurea, M-ntorc la silaba dinti, Prval peste tine pdurea: Adio, adic rmi. Si totusi exist iubire Si totusi exist blestem Dau lumii, dau lumii de stire Iubesc, am curaj si m tem.

Adrian Paunescu - Undeva in trecut Am sa plec intr-o zi, Intr-un loc nestiut, Intr-un munte secret, Undeva in trecut. Am sa plec in trecut, Am sa plec intr-o zi, Sa ajung cand te nasti, Sa te pot intalni. Stiu si eu ca-i ciudat Si ca pasii-mi sunt grei, Catre nunta din veac A parintilor mei. Las de veghe aici Toti nepotii frumosi, Eu ma intorc in trecut, Eu ma intorc la stramosi. Eu ma intorc la ai mei, Intr-un mars revansard, Sunt retrasi in paduri Langa vreascuri ce ard. Mai vorbesc despre noi Si mai mor in razboi, Se mai mira de cei Care vin inapoi. Am sa plec intr-o zi, Am bagajul intreg, Am cu mine ce simt, Ce iubesc si inteleg. Sunt satul de prezent, Nu mai vreau viitor, Dar ma-ntorc in trecut Ca nu vreau nici sa mor. Pe un deal coroiat Curge mustul din teasc Si batranii se sting Si copii se nasc.

Eu ma-ntorc in trecut, Din acest viitor Si pastorii ma iau Langa turmele lor. Si din rodnice nunti, Urca iarba pe munti, Tutelarule Zeu, N-ai de ce sa te-ncrunti. Mai degraba sa pui Legea ta peste tot, Ca stramosi la nepoti Sa se intoarca inot. Si, cand vremea va fi, Printr-un strigat urgent, Pe noi toti sa ne chemi Sa venim in prezent. Sa fim toti pregatiti De momentul solemn, Cand va bate in munti Vechea toaca de lemn. Si un clopot din cer O sa dangane sfant, Ca s-a-ntors Dumnezeu, Printre-ai lui, pe pamant.

Adrian Paunescu - Ce simplu mi-ai fi, daca nu te-as iubi Ce simplu mi-ai fi, daca nu te-as iubi Altceva nu-i nimic Si mereu ma complic Si ce simplu mi-ar fi, Daca nu te-as iubi. Daca m-as lua dupa pretexte, daca-as trage unde e usor, nici nu trebuia s-aud de tine si-mi era mai de folos sa mor. M-am bagat de buna voie sluga, dragostei morale ce ti-o port, dar pricep ca mi-ar fi fost rentabil sa privesc destinul ca pe-un sport. Nu-i o simpla ncapatnare, pentru un ambitios pariu, dar aleg o cale complicata, tocmai din motivul ca sunt viu. Eu detest relatia burgheza, decorata circumstantial, ma nchin la legile naturii si salut iubirea, ca scandal. Mama ei de viata prefacuta, tatal ei de soarta la mezat, te iubesc n felul unui traznet, te prefer asa cum s-a-ntmplat. Greu mi e si greu ti e si tie cu acest fel de a trai al meu, totusi, vreau sa stii ca, din pacate, dragostea e o dificultate, fara care-ar fi cu mult ma greu

Adrian Paunescu - Ce Frumoasa Esti Ce frumoasa esti n prag de iarna, Ninge disperat asupra ta, Cerul peste tine se rastoarna, T;urturii n plete vor suna. Hai sa fim doi oameni de zapada Ridicati de brate de copii, Care-n frig si ger mai stiu sa creada Ca se pot iubi, se pot iubi. Ce frumoasa esti n prag de vara, Cnd mirosi a mere ce se coc, Cerul n fiinta ta coboara Trupul meu din trupul tau ia foc. Focurile noastre se cununa, Focurile noastre se-nteleg, Suntem baza lumii mpreuna Suntem vara focului ntreg. Ce frumoasa esti n prag de toamna, Ca o zi egala ntre nopti, Cnd iubirea noastra te condamna Sa ai soarta strugurilor copti. Sa nveti, iubito, sa te bucuri Ca ti-am dat din jertfa un destin, Si ca via asurznd de struguri, Va trai definitiv n vin. Ce frumoasa esti n primavara, Cea mai minunata-ntre femei, Iezii pasc naframa ta usoara, Tu, cu muguri, bluza ti-o nchei. Sigilat de taine nepatrunse Cerul bate drumul tau ngust, Trupul tau de muguri si de frunze De la cine sa nvat sa-l gust?

Adrian Paunescu - Abia acum....... Ranit la piept de crivatul cinesc, Ce-mi bandajeaza ranile cu luna, Abia acum ncep sa te iubesc Cnd simt ca te-am pierdut pe totdeauna. Si ranile mereu ma vor durea, Slavind ntmpinarea ta trzie Si-abia acum ti spun iubita mea, Cnd nici nu-ti stiu adresa spre a-ti scrie. Deodata, apa lumii te-a-nghitit, Deodata am ramas ranit de crivat, Gesticulnd spre minus infinit Si construind delicte mpotriva-ti Atunci cnd totul se-ntmpla firesc Ne-mpotriveam ca soarele si luna, Si-abia acum ncep sa te iubesc Cnd simt ca te-am pierdut pe totdeauna. Deodata ce spun eu si ce spui tu Snt doua nghetate limbi straine Si la hotarul dintre da si nu Un martor mut mi-ar tot vorbi de tne.

Adrian Paunescu - A tine, a mine Mai miros a tine, mai mirosi a mine, o sa vina vremea sa ne stearga ea, ncercare aspra, misiune grea, noua, niciodata, nu ne va fi bine. Te-am iubit cu moartea n mpreunare te umpleai de mine, iarasi te vna, azi rami cu moartea, trista, blnda mea, eu ramn cu pielea scnteind de sare. Mai miros a tine, ochii mei snt plini de-ale tale lacrimi pna n calcie, dragoste finala, moartea mea dintie, floare-n gelozia sectelor de spini. Mai vorbesc cu tine -trist si dureros Prin al carnii noastre-mpreunat miros.

Adrian Paunescu - A Mea Cum treci acum si apa e-n ruine, si-ti este bine si mi este bine, as vrea sa-ti spun, iubito, ca n tine e vie vrerea ambelor destine. Te voi iubi cu mila si mirare cu ntrebare si cu disperare, cu gelozie si cu larma mare, c-un fel de fardelege care doare. Si jur pe tine si pe apa toata care ne tine barca nclinata ca vei ramane - dincolo de numar si dincolo de forme, masti si vorbe a mea, de-a pururi, ca un brat n umar.

Veronica Micle - Nu plange... Nu plange ca te dau uitarii, Si nici nu plange ca te las... Sosit-a ceasu-nstrainarii Si ceasul bunului ramas. Se rupe-un lant plin de tarie Ca firul cel mai subtirel; Cand soarta vrea asa sa fie, Zadarnic vrei sa faci altfel. Si nu mai e nimic in stare Sa-ntoarca vremile-napoi Si-acea iubire-atat de mare Ce-a fost odata intre noi. Ramai tu, dar ramai cu bine, Ramai cu suflet linistit... Un dor se duce si-altul vine Si vei uita ca te-am iubit.

Emil Robert Vicol - Dulcea mea, iubire ... Dulce esti, dulce ramai Dulce-i soapta ce mi-o spui, Dulce e privirea ta Dulce esti, iubirea mea. Dulce e sarutul tau Ce ma-mbata, dulce zau, O, ce gust, ce mai dulceata, Dulcea mea, iubire hoata.

Octavian Paler - Pasul absent ... Octavian Paler Doar un pas ne desparte. Nu stiu daca pasul absent e al meu sau al tau. Tu stai pe un mal al lui eu pe altul si intre noi curge noaptea. Ca sa ajungem atit de aproape ca sa raminem atit de departe doar un pas ne desparte si intre noi curge noaptea continuu prin pasul absent.

Octavian Paler - Zodia Racului Ce bine ar fi fost sa fiu un rac autentic, sa merg constant inapoi. Te-as intilni printre amintiri si dupa ce te-as gasi nu ti-as mai da drumul, te-as tiri cu mine inapoi, sa ne iubim tineri si nevinovati, dupa care, mereu inapoi, te-as tiri mai departe, spre copilarie, ne-am juca inocenti pina ce, obositi de joc si de inocenta, am disparea intr-un mit. Dar nu sunt un rac autentic, in zadar ma tot laud cu zodia mea, sunt condamnat sa merg inainte si tot ce pot e sa tirasc intre clestii mei de rac toata memoria mea, fara sa cedez nimic, nimic, nimic, cu riscul ca povara ei uriasa sa ma ucida intr-o zi.

Octavian Paler - Avem timp

Avem timp pentru toate. Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam, avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu. Avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele, avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem. Avem timp pentru toate. Nu e timp doar pentru putina tandrete. Cand sa facem si asta - murim. Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !! Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita. Restul ... depinde de ceilalti. Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie Altora s-ar putea sa nu le pase. Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata

Ci PE CINE ai. Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva. Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca Ci cu ceea ce poti tu sa faci Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva Am invatat ca oricum ai taia Orice lucru are doua fete Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi Am invatat ca poti continua inca mult timp Dupa ce ai spus ca nu mai poti Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie Indiferent de consecinte Am invatat ca sunt oameni care te iubesc Dar nu stiu s-o arate Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat Dar nu am dreptul sa fiu si rau Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul. Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten Oricum te va rani din cand in cand Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta. Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti

Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta. Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc. Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc Si nu faptele sale Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru Si pot vedea ceva total diferit Am invatat ca indiferent de consecinte Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore De catre oameni care nici nu te cunosc. Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta. Am invatat ca scrisul Ca si vorbitul Poate linisti durerile sufletesti Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult Iti sunt luati prea repede ... Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile. Am invatat sa iubesc Ca sa pot sa fiu iubit. (varianta completa)

Veronica Micle - Cand imi plec Cand imi plec fruntea pe mana Fuge gandul meu pribeag Si ma cred ca-ti sunt stapana Tie, vecinic mie drag. Si mai cred, ca altadata, Ca tu mie te inchini, Si cu inima-ntristata Greu, de dorul meu suspini. Atunci cate sunt in luna, Cate-n stele si povesti Trec prin mintea mea nebuna Socotind ca ma iubesti. Dar tresar... si de pe mana Ridicand fruntea incet, Eu din visu-mi de stapana Trista roaba ma destept.

Veronica Micle - Fugi Fugi, iti zic, caci a mea minte Prevesteste numai rau; Nu te du, sopteste-n taina Sufletul si dorul meu. Tu cunosti cata iubire Pentru tine eu pastrez, Si-apoi cu cuvinte rele Cum mereu te departez; Si nu stii cui a te-ncrede Vorbelor ce ti-am rostit, Sau iubirii far' de margini Ce tu-n ochii-mi ai cetit. Vai! Si eu nedumerita Ma muncesc cu mult mai mult Caci nu stiu ce-a fi mai bine : Mintea, inima s-ascult?

Veronica Micle - Nu esti tu... Nu esti tu acela care mi-ai dat inimei mahnire; Nu te maguli cu gandul ca te-am plans sau te-am iubit, Ai fost numai intruparea unei clipe ce`n nestire Misca sufletul si-l leaga de un dor nemarginit. Si daca a fost durere si daca mai sufar inca, Nu esti tu a lor pricina, nu esti tu cel vinovat, E de vina al meu suflet, e simtirea mea adanca Caci a mea este iubirea tu esti clipa ce-a zburat.

Veronica Micle - Si ura si iubirea Si ura si iubirea acuma de la tine Far' de insemnatate vietii mele-ar fi, Iubirea ti-am platit-o cu lacrimi si suspine Si ura-ti neimpacata cu ce-as mai rasplati. Dar tu de vrei ca-n urma-ti eu tot sa mai plang inca Si vecinic sfasiata sa vezi inima mea, De-un chin fara de margini, de o durere-adanca Cu glas far' de manie sa-mi spui ca ma-i uita.

Veronica Micle - In dorul meu In dorul meu de razbunare Sa am un brat de fier Eu as sdrobi far' de-ndurare Ca trasnetul din cer. Tot ce in asta lume mica Maret mi s-a parut Si-n asta viata de nimica Etern eu am crezut. Si-atuncia cand tu o ruina Vei fi in fata mea, Eu nici macar a ta tarana Nu voi putea ierta.

Veronica Micle - Sunt lacrimioarele-nflorite... Sunt lacrimioarele-nflorite Si cand duios ma uit la ele La tine ma gandesc, iubite, Si-mi amintesc vremile-acele Cand inflorite lacrimioare Cu drag imi trimeteai tu mie, Si cand era in orice floare Un semn de-amor, de bucurie. Ah! florile atunce date N-a mai ramas nimic din ele In vant sunt toate spulberate, Simtirea ta, vremile-acele!

Veronica Micle - De-ai sti... De-ai sti, iubite, cat de mult Mi-i dor ca glasul tau s-ascult, Ai veni pe-aripi de vant Si mi-ai spune un cuvant. Vorba fie rea sau buna, Am vorbi-o impreuna, M-ai vedea, eu te-as privi, Vorbele s-ar inmulti. Tu mi-ai spune una mie, Eu ti-as spune multe tie Far-de rost si chibzuire, Insa toate de iubire. Vino dar pe-aripi de vant, Vin de-mi spune un cuvant, Ca mi-i dor atat de mult Glasul tau sa-l mai ascult.

Veronica Micle - Drag mi-ai fost... Drag mi-ai fost, mi-ai fost odata, Dar ce-a fost n-a fost sa mai fie, Am vazut c-aceasta lume Far-de tine nu-i pustie. Si luceafarul pe ceruri Place mult cum straluceste, Dar apune si dispare Soarele cand se iveste. El cu discul sau cel falnic Te desteapta la viata Si te face sa uiti iute Steaua cea de dimineata. Tu luceafar mi-ai fost mie Ce in zori de ziua luce, Si-ai apus, - acum la soare Eu privesc cu mult mai dulce.

Veronica Micle - Si cum s-a stins... Si cum s-a stins fara de veste Amorul cel nemarginit De-ti pare ca e o poveste Ce altii ti-ar fi povestit. Si cum mereu in cale lunga Trec norii peste mari si tari, Astfel simtirile s-alunga Si moare dragostea de ieri. Si vecinic alta e simtirea In san de oameni muritori, Schimbata e intreaga firea Din ceas in ceas pana ce mori. Iata de ce gandind la tine Nu plang c-amorul tau s-a stins, Caci astazi, stiu atat de bine Ca dorul care te-a cuprins, Se va sfarsi, fara de urma, S-a stinge ca si cel dintai, Iar moartea patimile curma Si-o biata pulbere ramai.

Veronica Micle - Sa pot intinde mana... Sa pot intinde mana s-o pun pe fruntea ta Incetul la o parte suvitele le-as da, Senina sa ramaie, curata ca un crin, Icoana de iubire la care sa ma-nchin. Dar tu ca un luceafar departe stralucesti, Abia cate o clipa in cale-mi te ivesti, Apoi dispari; si-n urma ramai in gandul meu Vedenie iubita la care ma-nchin eu.

Veronica Micle - Glasul durerei Auzit-ai tu vreodata frunzele de vant miscate Susurand incet si tainic pe-a lor ramuri clatinate? Ele canta-atunci de jale cu un glas suspinator; Cine stie-a lor durere, cine stie dorul lor. Si ascunsa prin frunzisuri, tainuind a ei fiinta, canta dulcea Filomela, si`n cantare-i o dorinta Pare ca indreapta vecinic catre cerul cel senin, Si divina-i melodie se sfarseste c-un suspin. Iar poetul ce-o aude isi ia lira si se duce Pribegind cu-a sale doruri, si ca dansa el atunce Cu un vers duios si jalnic spune lumii chinul sau Si rapit de-a lui simtire el suspina-amar si greu. Si-auzind atatea glasuri ce spre ceruri se inalta Care te patrund in suflet cu-a lor farmec si dulceata, Nu intrebi, plecand cu jale ochii `n jos inspre pamant Pentru ce tot cu suspinuri se sfarseste orice cant? O! de-ai sti tu ca pe lume, de cand lumea e facuta, Blanda voce-a fericirii este, a fost si va fi muta, In viata-orice cantare ce cu drag ai asculta Ai sti ca-i glasul durerii si adanc ai suspina.

Veronica Micle - Si daca-un dor... Si daca-un dor mai simt in piept Cand se iveste luna, E ca sa nu te mai astept Si azi ca`ntotdeauna. Si mangaieri de mai pot fi Unei vieti de jale, Ar fi de-a nu te intalni Nicicand in a mea cale. Iar fericita de eram Sa fiu in asta lume, Pe tine nu te cunosteam Nici iti stiam de nume.

Veronica Micle - Sterge-ti lacrima... Sterge-ti lacrima din gene, lasa-ti ochii tai senini Si nici urma sa nu fie c-ai fi plans sau ca suspini. Zambetul de ironie pe-a ta fata sa se vada, Pret sa nu pui pe nimica ea si lumea sa te creada. Nu cata prin duiosie, nimicindu-te pe tine, Sa`mblanzesti oameni si soarta si s-ajungi la vre un bine; Geniul ce domneste-n lume este geniul cel rau Si decat sa fii victima mai bine sa fii calau!

Veronica Micle - Ca astazi... Ca astazi nu mai sunt stapana Pe mine, pe sufletul meu, numai c-o strangere de mana indeajuns ti-am spus-o eu. Si ca o slaba jucarie Sunt astazi inaintea ta, privirea mea ti-ar spunea-o tie in ochii mei de vei cata. Si c-a mea singura dorinta E roaba ca sa-ti fiu in veci, ti-o spune `ntreaga mea fiinta cand tu pe langa mine treci. Insa tu treci cum trece-o raza Din soare, pe un biet pribeag, Ce-i pasa ei ca-l lumineaza... Ce-ti pasa tie ca-mi esti drag!

Veronica Micle - De ce-ti mai numeri anii... De ce-ti mai numeri anii sa vezi de esti batran Cand stii ce grea durere tu porti in al tau san, Si pentru ce oglinda intrebi privind in ea Sa-ti spuna de nu-i inca zbarcita fata ta? Cand stii c-a tale lucruri ce curg neincetat Adanci si triste urme in suflet ti-au lasat, Si crezi c-o vecinicie amara e de cand O clipa fericita avut-ai pe pamant. Si ce-ti mai foloseste sa stii azi cum mai esti Cand simti ca tu pe lume de mult nu mai traiesti; Purtand cu moartea`n suflet strain in orice loc Viata ta pustie si fara de noroc!

Veronica Micle - Pe-al meu gand... Pe-al meu gand sa fiu in stare Eu cu lanturi l-as lega, Si de voie, de nevoie, Poate s-ar astampara. Caci el fara de-a mea stire Pururea este pribeag, Iar de-l cat vad ca la tine A zburat iara cu drag. Si ce simt atuncia nu stiu, Insa eu gandului meu De-as putea aripi i-as pune Sa-l ajut in zborul sau.

Octavian Paler > Poezia Definitia despartirilor de Octavian Paler

Poezia Definitia despartirilor

Nu stiam ca floarea amara a singuratatii are daca o atingi pe obraz Sunetul unor pasi care pleaca. Octavian Paler > Poezia Definitia dragostei de Octavian Paler

Poezia Definitia dragostei

Vino, sa pot regasi drumul spre mine.

Definitia nenorocului
Sunt drumuri ce ne cauta demult. Si-ajung la noi cand noi suntem plecati In cautarea lor pe alte drumuri.

Un adevar sublim
Ce-a fost de spus, am spus Iar de n-am spus, voi spune Ce-o fi, voi spune maine, Iar ce n-o fi, nespus ramane.

Poezi Mihai Eminescu - i Dac... Si daca ramuri bat n geam Si se cutremur plopii, E ca n minte sa te am Si-ncet sa te apropii. Si daca stele bat n lac Adncu-i luminndu-l, E ca durerea mea s-o-mpac nseninndu-mi gndul. Si daca norii desi se duc De iese-n luciu luna, E ca aminte sa-mi aduc De tine-ntotdeauna.

Mihai Eminescu - Adio De-acuma nu te-oi mai vedea, Rami, rami, cu bine! Ma voi feri n calea mea De tine. De astazi dar tu fa ce vrei, De astazi nu-mi mai pasa Ca cea mai dulce-ntre femei Ma lasa. Caci nu mai am de obicei Ca-n zilele acele, Sa ma mbat si de scntei Din stele, Cnd degernd attea dati, Eu ma uitam prin ramuri Si asteptam sa te arati La geamuri. O, ct eram de fericit Sa mergem mpreuna, Sub acel farmec linistit De luna! Si cnd n taina ma rugam Ca noaptea-n loc sa steie, n veci alaturi sa te am, Femeie! Din a lor treacat sa apuc Acele dulci cuvinte, De care azi abia mi-aduc Aminte. Caci astazi daca mai ascult Nimicurile-aceste, mi pare-o veche, de demult Poveste. Si daca luna bate-n lunci Si tremura pe lacuri, Totusi mi pare ca de-atunci Sunt veacuri.

Cu ochii serei cei denti Eu n-o voi mai privi-o... De-aceea-n urma mea rami Adio!

Mihai Eminescu - Cand amintirile... Cnd amintirile... Cnd amintirile-n trecut ncearca sa ma cheme, Pe drumul lung si cunoscut Mai trec din vreme-n vreme. Deasupra casei tale ies Si azi aceleasi stele, Ce-au luminat att de des nduiosarii mele. Si peste arbori rasfirati Rasare blnda luna, Ce ne gasea mbratisati Soptindu-ne-mpreuna. A noastre inimi si jurau Credinta pe toti vecii, Cnd pe carari se scuturau De floare liliecii. Putut-au oare-atta dor n noapte sa se stnga, Cnd valurile de izvor N-au ncetat sa plnga, Cnd luna trece prin stejari Urmnd mereu n cale-si, Cnd ochii tai, tot nca mari, Se uita dulci si galesi?

Mihai Eminescu - Ce e amorul Ce e amorul? E un lung Prilej pentru durere, Cci mii de lacrimi nu-i ajung Si tot mai multe cere. De-un semn n treacat de la ea El sufletul ti-l leaga, Incit s n-o mai poti uita Viata ta intreaga. Dar inca de te-asteapta-n prag In umbra de unghere, De se-ntilneste drag cu drag Cum inima ta cere: Dispar si cerul si pmnt Si pieptul tau se bate, Si totu-atirna de-un cuvint Soptit pe jumatate. Te urmareste saptamini Un pas fcut alene, O dulce stringere de mini, Un tremurat de gene. Te urmaresc luminatori Ca soarele si luna, Si peste zi de-atitea ori Si noaptea totdeauna. Cci scris a fost ca viata ta De doru-i s nu-ncapa, Cci te-a cuprins asemenea Lianelor din apa.

Mihai Eminescu - De cate ori iubito? De cite ori, iubito, de noi mi-aduc aminte, Oceanul cel de gheata mi-apare inainte: Pe bolta alburie o stea nu se arata, Departe doara luna cea galbena - o pata; Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite O pasare pluteste cu aripi ostenite, Pe cnd a ei pereche nainte tot s-a dus C-un pilc intreg de pasari, pierzindu-se-n apus. Arunca pe-a ei urma priviri suferitoare, Nici rau nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare, Visindu-se-ntr-o clipa cu anii inapoi.

............................ Suntem tot mai departe deolalta amindoi, Din ce n ce mai sigur ma-ntunec si inghet, Cnd nute pierzi n zarea eternei dimineti.

Mihai Eminescu - De-a Avea De-as avea si eu o floare Mndra, dulce, rapitoare, Ca si florile din mai, Fiice dulce-a unui plai, Plai rznd cu iarba verde, Ce se leagana, se pierde, Undoind ncetisor, Soptind soapte de amor; De-as avea o floricica Gingasa si tinerica, Ca si floarea crinului, Alb ca neaua snului, Amalgam de-o roz-albie Si de una purpurie, Cntnd vesel si usor, Soptind soapte de amor; De-as avea o porumbita Cu chip alb de copilita, Copilita blndisoara Ca o zi de primavara, Ctu-ti tine ziulita I-as cnta doina, doinita, I-as cnta-o-ncetisor, Soptind soapte de amor.

Mihai Eminescu - De-or Trece Anii... De-or trece anii cum trecura, Ea tot mai mult mi va plac, Pentru ca-n toat-a ei faptura E-un "nu stiu cum" s-un "nu stiu ce". M-a fermecat cu vro scnteie Din clipa-n care ne vazum? Desi nu e dect femeie, E totusi altfel, "nu stiu cum". De-aceea una-mi este mie De ar vorbi, de ar tac: Dac-al ei glas e armonie, E si-n tacere-i "nu stiu ce". Astfel robit de-aceeasi jale Petrec mereu acelasi drum... n taina farmecelor sale E-un "nu stiu ce" s-un "nu stiu cum".

Mihai Eminescu - Departe sunt de tine Departe sunt de tine si singur lng foc, Petrec n minte viata-mi lipsita de noroc, Optzeci de ani mi pare n lume c-am trait, Ca sunt batrn ca iarna, ca tu vei fi murit. Aducerile-aminte pe suflet cad n picuri, Redesteptind n fata-mi trecutele nimicuri; Cu degetele-i vintul loveste n feresti, Se-toarce-n gindu-mi firul duioaselor povesti, S-atuncea dinainte-mi prin ceata parca treci, Cu ochii mari n lacrimi, cu mini subtiri si reci; Cu bratele-amindoua de gitul meu te-anini Si parca-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini... Eu te string la piept averea-mi de-amor si frumuseti, In sarutari unim noi sarmanele vieti... O! glasul amintirii ramiie pururi mut, S uit pe veci norocul ce-o clipa l-am avut, S uit cum dup-o clipa din bratele-mi te-ai smuls... Voi fi batrn si singur, vei fi murit de mult!

Mihai Eminescu - Desprire Sa cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita? Te-as cere doar pe tine, dar nu mai esti a ta; Nu floarea vestejita din parul tau balai, Caci singura mea ruga-i uitarii sa ma dai. La ce simtirea cruda a stinsului noroc Sa nu se sting-asemeni, ci-n veci sa stea pe loc? Tot alte unde-i suna aceluiasi prau: La ce statornicia parerilor de rau, Cnd prin aceasta lume sa trecem ne e scris Ca visul unei umbre si umbra unui vis? La ce de-acu-nainte tu grija mea s-o porti? La ce sa masuri anii ce zboara peste morti? Totuna-i daca astazi sau mine o sa mor, Cnd voi sa-mi piara urma n mintea tuturor, Cnd voi sa uiti norocul visat de amndoi. Trezindu-te, iubito, cu anii napoi, Sa fie neagra umbra n care-oi fi pierit, Ca si cnd niciodata noi nu ne-am fi gasit, Ca si cnd anii mndri de dor ar fi deserti Ca te-am iubit atta putea-vei tu sa ierti? Cu fata spre perete, ma lasa prin straini, Sa-nghete sub pleoape a ochilor lumini, Si cnd se va ntoarce pamntul n pamnt, Au cine o sa stie de unde-s, cine sunt? Cntari tnguitoare prin zidurile reci Cersi-vor pentru mine repaosul de veci; Ci eu as vrea ca unul, venind de mine-aproape, Sa-mi spuie al tau nume pe-nchisele-mi pleoape, Apoi - de vor - m-arunce n margine de drum... Tot mi va fi mai bine ca-n ceasul de acum. Din zare departata rasar-un stol de corbi, Sa-ntunece tot cerul pe ochii mei cei orbi, Rasar-o vijelie din margini de pamnt, Dnd pulberea-mi tarnii si inima-mi la vnt... Ci tu rami n floare ca luna lui april, Cu ochii mari si umezi, cu zmbet de copil, Din ct esti de copila sa-ntineresti mereu, Si nu mai sti de mine, ca nu m-oi sti nici eu.

Mihai Eminescu - Din Valurile Vremii... Din valurile vremii, iubita mea, rasai Cu bratele de marmur, cu parul lung, balai Si fata stravezie ca fata albei ceri Slabita e de umbra duioaselor dureri! Cu zmbetul tau dulce tu mngi ochii mei, Femeie ntre stele si stea ntre femei Si ntorcndu-ti fata spre umarul tau stng, n ochii fericirii ma uit pierdut si plng. Cum oare din noianul de neguri sa te rump, Sa te ridic la pieptu-mi, iubite nger scump, Si fata mea n lacrimi pe fata ta s-o plec, Cu sarutari aprinse suflarea sa ti-o-nec Si mna friguroasa s-o ncalzesc la sn, Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o tin. Dar vai, un chip aievea nu esti, astfel de treci Si umbra ta se pierde n negurile reci, De ma gasesc iar singur cu bratele n jos n trista amintire a visului frumos... Zadarnic dupa umbra ta dulce le ntind: Din valurile vremii nu pot sa te cuprind.

Mihai Eminescu - Las-i Lumea... Lasa-ti lumea ta uitata, Mi te da cu totul mie, De ti-ai da viata toata, Nime-n lume nu ne stie. Vin' cu mine, rataceste Pe carari cu cotituri, Unde noaptea se trezeste Glasul vechilor paduri. Printre crengi scnteie stele, Farmec dnd cararii strmte, Si afara doar de ele Nime-n lume nu ne simte. Parul tau ti se desprinde Si frumos ti se mai sede, Nu zi ba de te-oi cuprinde, Nime-n lume nu ne vede. Tnguiosul bucium suna, L-ascultam cu-atta drag, Pe cnd iese dulcea luna Dintr-o rariste de fag. i raspunde codrul verde Fermecat si dureros, Iara sufletu-mi se pierde Dupa chipul tau frumos. Te desfaci c-o dulce sila, Mai nu vrei si mai te lasi, Ochii tai sunt plini de mila, Chip de nger dragalas. Iata lacul. Luna plina, Poleindu-l, l strabate; El, aprins de-a ei lumina, Simte-a lui singuratate. Tremurnd cu unde-n spume, ntre trestie le farma Si visnd o-ntreaga lume Tot nu poate sa adoarma.

De-al tau chip el se patrunde, Ca oglinda l alege Ce privesti zmbind n unde? Esti frumoasa, se-ntelege. naltimile albastre Pleaca zarea lor pe dealuri, Aratnd privirii noastre Stele-n ceruri, stele-n valuri. E-un miros de tei n crnguri, Dulce-i umbra de rachiti Si suntem att de singuri Si att de fericiti! Numai luna printre ceata Varsa apelor vapaie, Si te afla strnsa-n brate, Dulce dragoste balaie

Mihai Eminescu - Nu M nelegi n ochii mei acuma nimic nu are pret Ca taina ce ascunde a tale frumuseti; Caci pentru care alta minune dect tine Mi-as risipi o viata de cugetari senine Pe basme si nimicuri, cuvinte cumpanind, Cu pieritorul sunet al lor sa te cuprind, n lanturi de imagini duiosul vis sa-l ferec, Sa-mpiedec umbra-i dulce de-a merge-n ntunerec. ...................... Si azi cnd a mea minte, a farmecului roaba, Din orisice durere ti face o podoaba, Si cnd rasai nainte-mi ca marmura de clara, Cnd ochiul tau cel mndru straluce n afara, ntunecnd privirea-mi, de nu pot sa vad nca Ce-adnc trecut de gnduri e-n noaptea lui adnca, Azi cnd a mea iubire e-atta de curata Ca farmecul de care tu esti mpresurata, Ca setea cea eterna ce-o au dupaolalta Lumina de-ntunerec si marmura de dalta, Cnd dorul meu e-atta de-adnc si-att de sfnt Cum nu mai e nimica n cer si pe pamnt, Cnd e o-namorare de tot ce e al tau, De-un zmbet, de-un cutremur, de bine si de rau, Cnd esti enigma nsasi a vietii mele-ntregi... Azi vad din a ta vorba ca nu ma ntelegi!

Mihai Eminescu - O ramai O ramii, ramii la mine, Te iubesc att de mult! Ale tale doruri toate Numai eu stiu se l-ascult; In al umbrei intuneric Te asaman unui print, Ce se uit-adnc n ape Cu ochi negri si cuminti; Si prin vuietul de valuri, Prin miscarea naltei ierbi, Eu te fac s-auzi n taina Mersul cirdului de cerbi; Eu te vad rapit de farmec, Cum ingini cu glas domol, In a apei stralucire Intinzind piciorul gol. Si privind n luna plina La vapaia de pe lacuri, Anii tai se par ca clipe, Clipe dulci se par ca veacuri". Astfel zise lin padurea, Bolti asupra-mi clatinind; Suieram l-a ei chemare S-am iesit n cimp rizind. Astazi chiar de m-as intoarce A-ntelege n-o mai pot... Unde esti, copilarie, Cu padurea ta cu tot?

Mihai Eminescu - Pe linga plopii fara sot Pe langa plopii fr sot Adesea am trecut; M cunosteau vecinii totiTu nu mai cunoscut. La geamul tau ce stralucea Privii att de des; O lume toata-ntelegeaTu nu mai inteles. De cate ori am asteptat O soapta de raspuns! O zi din viata s-mi fi dat, O zi mi-era de-ajuns; O ora s fi fost amici, S ne iubim cu dor, S-ascult de glasul gurii mici O ora, si s mor. Dandu-mi din ochiul tau senin O raza dinadins, In calea timpilor ce vin O stea s-ar fi aprins; Ai fi trait n veci de veci Si randuri de vieti, Cu ale tale brate reci Inmarmureai maret, Un chip de-a pururi adorat Cum nu mai au perechi Acele zane ce strabat Din timpurile vechi. Cci te iubeam cu ochi pagani Si plini de suferinti, Ce mi-i lasara din batrani Printii din printi. Azi nici macar mi pare ru Ca trec cu mult mai rar, Ca cu tristeta capul tau Se-ntoarce n zadar, Cci azi le semeni tuturor La umbra si la port, Si te privesc nepasator C-un rece ochi de mort.

Tu trebuia s te cuprinzi De acel farmec sfant, Si noaptea candela s-aprinzi Iubirii pe pmnt.

Mihai Eminescu - Rasai asupra mea... Rasai asupra mea, lumina lina, Ca-n visul meu ceresc d-odinioara; O, maica sfanta, pururea fecioara, In noaptea gandurilor mele vina! Speranta mea tu n-o lasa sa moara Desi al meu e un noian de vina; rivirea ta, de mila calda plina, Induratoare-asupra mea coboara. Strain de toti, pierdut in suferinta Adanca a nimicniciei mele, Eu nu mai cred nimic si n-am tarie. DA-mi tineretea mea, reda-mi credinta Si reapari din cerul tau de stele Ca sa te-asor de-acum pe veci, Marie!

Mihai Eminescu - S-a Dus Amorul... S-a dus amorul, un amic Supus amndurora, Deci cnturilor mele zic Adio tuturora. Uitarea le nchide-n scrin Cu mna ei cea rece, Si nici pe buze nu-mi mai vin, Si nici prin gnd mi-or trece. Atta murmur de izvor, Att senin de stele, Si un att de trist amor Am ngropat n ele! Din ce noian ndepartat Au rasarit n mine! Cu cte lacrimi le-am udat, Iubito, pentru tine! Cum strabateau att de greu Din jalea mea adnca, Si ct de mult mi pare rau Ca nu mai sufar nca! Ca nu mai vrei sa te arati Lumina de-ndeparte, Cu ochii tai ntunecati Renascatori din moarte! Si cu acel smerit surs, Cu acea blnda fata, Sa faci din viata mea un vis, Din visul meu o viata. Sa mi se para cum ca cresti De cum rasare luna, n umbra dulcilor povesti Din nopti o mie una. Era un vis misterios Si blnd din cale-afara, Si prea era detot frumos De-au trebuit sa piara.

Prea mult un nger mi-ai parut Si prea putin femeie, Ca fericirea ce-am avut Sa fi putut sa steie. Prea ne pierdusem tu si eu n al ei farmec poate, Prea am uitat pe Dumnezeu Precum uitaram toate. Si poate ca nici este loc Pe-o lume de mizerii Pentr-un att de sfnt noroc Strabatator durerii!

Mihai Eminescu - Te duci... Te duci si ani de suferinta N-or sa te vaza ochii-mi tristi, Inamorati de a ta fiinta , De cum zimbesti , de cum te misti. Si nu e blind ca o poveste Amorul meu cel dureros, Un demon sufletul tau este Cu chip de marmura frumos. In fata farmecul palorii Si ochi ce scinteie de vii , Sunt umezi infioratorii De lingusiri, de viclenii. Cind ma atingi, eu ma cutremur, Tresar la pasul tau cind treci, De-al genei tale gingas tremur Atirna viata mea de veci. Te duci si rau n-o sami mai para De-acum de ziua cea de ieri, Ca nu am fost victima iara Neinduratelor dureri. C-auzu-mi n-o sa-l mai intuneci Cu-a gurii suflari fierbinti, Pe frunte-mi mina n-o s-o aluneci Ca sa ma faci sa-mi ies din minti. Puteam numiri de faimatoare In gindul meu sa-ti iscodesc Si te uram cu-nversunare, Te blestemam, caci te iubesc. De-acum nici asta nu-mi ramine Si n-o sa am ce blestema , Ca azi va fi ziua de miine , Ca miini toti anii s-or urma O toamna care intirzie Pe-un istovit si trist izvor; Deasupra-i frunzele pustieA mele visuri care mor.

Viata-mi pare-o nebunie Sfirsita far-a f-inceput, In toata neagra vecinicie O clipa in brante team tinut De-atunci pornind a lui aripe S-a dus pe veci norocul meuReda-mi comoara unei clipe Cu ani de parere de rau!

Mihai Eminescu - Trecut-au Anii... Trecut-au anii ca nori lungi pe sesuri Si niciodata n-or sa vie iara, Caci nu ma-ncnta azi cum ma miscara Povesti si doine, ghicitori, eresuri, Ce fruntea-mi de copil o-nseninara, Abia-ntelese, pline de-ntelesuri Cu-a tale umbre azi n van ma-mpesuri, O, ceas al tainei, asfintit de sara. Sa smulg un sunet din trecutul vietii, Sa fac, o, suflet, ca din nou sa tremuri Cu mna mea n van pe lira lunec; Pierdut e totu-n zarea tineretii Si muta-i gura dulce-a altor vremuri, Iar timpul creste-n urma mea... ma-ntunec!

Mihai Eminescu - melancolie Mihai Eminescu - Melancolie Parea ca printre nouri s-a fost deschis o poarta, Prin care trece alba regina noptii moarta. O, dormi, o, dormi n pace printre faclii o mie Si n mormnt albastru si-n pnze argintie, n mausoleu-ti mndru, al cerurilor arc, Tu adorat si dulce al noptilor monarc! Bogata n ntinderi sta lumea-n promoroaca, Ce sate si cmpie c-un luciu val mbraca; Vazduhul scnteiaza si ca unse cu var Lucesc zidiri, ruine pe cmpul solitar. Si tintirimul singur cu strmbe cruci vegheaza, O cucuvaie sura pe una se aseaza, Clopotnita trosneste, n stlpi izbeste toaca, Si straveziul demon prin aer cnd sa treaca, Atinge-ncet arama cu zimtii-aripei sale De-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale. Biserica-n ruina Sta cuvioasa, trista, pustie si batrna, Si prin ferestre sparte, prin usi tiuie vntul Se pare ca vrajeste si ca-i auzi cuvntul Nauntrul ei pe stlpii-i, pereti, iconostas, Abia conture triste si umbre au ramas; Drept preot toarce-un greier un gnd fin si obscur, Drept dascal toaca cariul sub nvechitul mur. ..................... Credinta zugraveste icoanele-n biserici Si-n sufletu-mi pusese povestile-i feerici, Dar de-ale vietii valuri, de al furtunii pas Abia conture triste si umbre-au mai ramas. n van mai caut lumea-mi n obositul creier, Caci ragusit, tomnatec, vrajeste trist un greier; Pe inima-mi pustie zadarnic mna-mi tiu, Ea bate ca si cariul ncet ntr-un sicriu. Si cnd gndesc la viata-mi, mi pare ca ea cura ncet repovestita de o straina gura, Ca si cnd n-ar fi viata-mi, ca si cnd n-as fi fost. Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost

De-mi tin la el urechea - si rd de cte-ascult Ca de dureri straine?... Parc-am murit de mult.

Mihai Eminescu - DIN NOAPTEA....

Din noaptea vecinicei uitari In care toate curg, A vietii noastre desmierdari Si raze din amurg,

De unde nu mai strabatu Nimic din ce-au apus As vrea odata-n viata tu Sa te inalti in sus.

Si daca ochii ce-am iubit N-or fi de raze plini, Tu ma priveste linistit Cu stinsele lumini.

Si daca glasul adorat N-o spune un cuvint, Tot inteleg ca m-ai chemat Dincolo de mormint.

Poezie de dragoste in romglish I love you att de tare nct I believe c mor, You are so ncnttoare, Oh, my dear, ct te-ador. When I go la brat cu tine, M simt very mgulit C are looking toti la mine, Oh, I'm so, so fericit. All ar fi att e bine... But you see, nu-i chiar asa, Cci I tell ce simt n mine, Dar tu smile si smile ntruna And I think c spun trzni. Please don't face pe nebuna si mai look n ochii mei. Understand? I love you, drag, Cum the hell s-ti mai vorbesc, You are totul pentru mine And I want s te-ntlnesc. But it's difficult, vezi bine, Cci your mother is pe faz Si din five n five minute Carefully te controleaz. Maybe s ajung la tine Ca n Shakespeare, "Juliet" I, "Romeo", love pe tine! Give me scara din boschet!

O clip de Octavian Goga

Abia ne-am revzut o clip i iar ne-a desprit talazul Pndea din umbr nenorocul Cnd tu-mi ncolceai grumazul. Dar revederea noastr mut A fost de-ajuns ca s-nfiripe Un neles de-o via-ntreag n flfirea unei clipe. Mi s-a prut c-n largul mrii, n noaptea neagr i afund, Vd la lumina unui fulger O luntre care se cufund.

Tacerea ta... Octavian Goga

Mai ii tu minte noaptea-ntie, O noapte umed, albastr... n pacea ei nfiorat Vorbea numai tcerea noastr...

De-atunci attea nopi trecur, Tot nopi cu oapte i cuvinte... Din cte-alturi povestirm Nimic nu-mi mai aduc aminte...

Dar pn-n clipa de pe urm Fermectoare-o s-mi rmie i-o s-mi vorbeasc totdeuna Tcerea ta din noaptea-ntie...

Octavian Goga O lacrima De-ar fi s-i mpreti odat Tu bogiile ce ai, Din toate darurile tale, i-a cere-o lacrim s-mi dai. Mi-ai da atunci un strop de suflet, Ce din adncuri mi rsare, Cci numai din adncul mrii Se pescuiesc mrgritare

Ana Blandiana - Contratimp Ma uit n trecut si nu nteleg Urmele pasilor mei. Privesc nghetata zapada Prin care picioarele mele desculte, mi amintesc, s-au ranit, Dar urmele lor nchipuie semne n alfabetul unei limbi disparute. Ieri ce voiam sa spun Si mine cum voi mai citi Durerea mersului de-acum, Cnd clipele obeze Par ani si anii epoci Nehotarte si fara sfrsit? Nici un raspuns nu se naste Dect cnd nimeni nu mai are Nevoie de el Si ntrebarea care-l astepta A murit.

Nichita Stnescu Poveste sentimental Pe urma ne vedeam din ce n ce mai des. Eu stateam la o margine-a orei, tu - la cealalta, ca doua toarte de amfora. Numai cuvintele zburau intre noi, inainte si inapoi. Virtejul lor putea fi aproape zarit, si deodata, mi lasam un genunchi, iar cotul mi-infigeam n pmnt, numai ca s privesc iarba-nclinata de caderea vreunui cuvint, ca pe sub laba unui leu alergind. Cuvintele se roteau, se roteau intre noi, inainte si inapoi, si cu ct te iubeam mai mult, cu att repetau, intr-un virtej aproape vzut, structura materiei, de la-nceput.

Adrian Paunescu Totusi, iubirea Si totusi exist iubire Si totusi exist blestem Dau lumii, dau lumii de stire Iubesc, am curaj si m tem. Si totusi e stare de veghe Si totusi murim repetat Si totusi mai cred n pereche Si totusi ceva sa-ntmplat. Pretentii nici n-am de la lume Un pat, ntuneric si tu Intrm n amor fr nume Fiorul ca fulger czu. Motoarele lumii sunt stinse Retele pe ci au czut Un mare pustiu pe cuprins e Trezeste-le tu c-un srut. Acum te declar Dumnezee Eu nsumi m simt Dumnezeu Continu lumea femeie Cu plozi scrisi n numele meu. Afar roiesc ntunerici Aici suntem noi luminosi Se ceart-ntre ele biserici Fcndu-si acelasi repros. Si tu si iubirea exist Si moartea exist n ea Imi place mai mult cnd esti trist Tristetea, de fapt, e a ta. Genunchii mi-i plec pe podele Cu capul m sprijin de cer, Tu esti n puterile mele, Desi nchizitii te cer. Ce spun se aude aiurea, M-ntorc la silaba dinti, Prval peste tine pdurea: Adio, adic rmi. Si totusi exist iubire Si totusi exist blestem

Dau lumii, dau lumii de stire Iubesc, am curaj si m tem.

La oglinda de George Cosbuc Azi am sa-ncrestez in grinda Jos din cui acum, oglinda! Mama-i dusa-n sat! Cu dorul Azi e singur puisorul, Si-am inchis usa la tinda Cu zavorul. Iata-ma! Tot eu, cea veche! Ochii? hai, ce mai pereche! Si ce cap frumos rasare! Nu-i al meu? Al meu e oare? Dar al cui! Si la ureche, Uite-o floare. Asta-s eu! Si sant voinica! Cine-a zis ca eu sant mica? Uite, zau, acum iau seama Ca-mi sta bine-n cap naframa, Si ce fata frumusica Are mama! Ma gandeam eu ca-s frumoasa! Dar cum nu! Si mama-mi coasa Sort cu flori, minune mare Nu-s eu fata ca oricare: Mama poate fi faloasa Ca ma are. Stii ce-a zis si ieri la vie? A zis: -"Ce-mi tot spun ei mie! Am si eu numai o fata, Si n-o dau sa fie data: Cui o dau voiesc sa-mi fie Om odata". Mai stiu eu! Si-asa se poate! Multe stiu, dar nu stiu toate. Mama-mi da invatatura Cum se tese-o panzatura, Nu cum stau cei dragi de vorba Gura-n gura. N-am sa tes doar viata-ntreaga! Las' sa vad si eu cum se leaga Dragostea - dar stiu eu bine! Din frumos ce-l placi ea vine Hai, ma prind feciorii draga Si pe mine! Ca-s subtire! Sa ma franga Cine-i om, cu mana stanga! Dar asa te place dorul: Subtirea, cu binisorul Cand te strange el, sa-ti stranga Tot trupusorul. Bratul drept daca-l intinde Roata peste brau te prinde Si te-ntreaba: -"Draga, strangu-l?" Si tu-l certi, dar el, natangul, Ca raspuns te mai cuprinde

Si cu stangul. Iar de-ti cere si-o gurita Doamne! Cine-i la portita? Om sa fie? Nu e cine! Hai, e vantul! Uite-mi vine Sa vad oare cu cosita Sta-mi-ar bine? O, ca-mi sta mie-n tot felul! Sa ma port cu-ncetinelul: Uite salba, brau, si toate! Si cosite cumparate, Stai, sa-nchei si testementul Pe la spate. Uite ce bujor de fata Stai sa te sarut o data! Tu ma poti, oglinda, spune! Ei, tu doara nu t-ei pune Sa ma spui! Tu ai, surata, Ganduri bune. De-ar sti mama! Vai, sa stie Ce-i fac azi, mi-ar da ea mie! D-apoi! N-am sa fiu tot fata, Voi fi si nevast-odata: Las' sa vad cat e de bine Maritata. Ca mi-a spus bunica mie Ca nevasta una stie Mai mult decat fata, juna, Ei, dar ce? Nu mi-a spus buna Si ma mir eu ce-o sa fie Asta una! Brau-i pus! Acum, din lada Mai ieu sortu! O, sa-mi sada Fata cum imi sta nevasta... Aolio! Mama-n ograda! Era gata sa ma vada Pe fereastra. Ce sa fac? Unde-mi sta capul? Grabnic, hai sa-nchid dulapul, Sa ma port sa nu ma prinda. Salba, jos! Si-n cui, oglinda! Ce-am uitat? Inchisa usa De la tinda. Intra-n casa? O, ba bine, Si-a gasit niste vecine, Sta la sfat... toata-s vapaie! Junghiul peste piept ma taie: Doamne, de-ar fi dat de mine, Ce bataie!

i aduci aminte plaja?

Autor / Poet: Ana Blandiana Comentarii (0) | Adaugata de mihella

i aduci aminte plaja Acoperit cu cioburi amare Pe care Nu puteam merge desculi? Felul n care Te uitai la mare i spuneai c m-asculi? i aminteti Pescruii isterici Rotindu-se-n dangtul Clopotelor unor nevzute biserici Cu hramuri de peti, Felul n care Te ndeprtai alergnd nspre mare i-mi strigai c ai nevoie De deprtare Ca s m priveti? Ninsoarea Se stingea Amestecat cu psri n ap, Cu o aproape bucuroas disperare Priveam Urmele tlpilor tale pe mare i marea Se-nchidea ca o pleoap Peste ochiul n care-ateptam.

Veronica Micle - Din pulberea iubirii...

Din pulberea iubirii mele O mica floare a crescut Si vijelii cumplit de grele Pe biata floare au trecut. Dar ea de loc nu vestejeste Pare c-abia a inflorit... Regretul care ma munceste E vesnic nou sinesfrsit.

Veronica Micle - Singura

De cte ori am tresarit La fiece miscare, Creznd ca poate ai venit Tu, dulce aratare. S-apoi de cte ori am plns, Vaznd ca noaptea vine Si lampa singura o-am stins, Iubite, fara tine. O, dac-ai sti de cte ori Noptile albe, nedormite, Ti le-a jertfit pna la zori Salbateca-mi iubire, Macar o clipa-ai fi venit, Adus ca de ursite C-un sarutat sa pui sfrsit Durerei nesfrsite!

Veronica Micle - Uitarea

Ai sosit, dulce uitare, Din cumplitul meu necaz Si din dragostea cea mare Nici o urma n-a ramas. Si-n aceste ceasuri line, Eu cu suflet linistit Cugetndu-ma la tine Ma ntreb de te-am iubit.

Veronica Micle - Raze De Luna

Ce n-ar da un mort n groapa pentr-un rasarit de luna! Ai zis tu, si eu atuncea, cnd pe-a dorului aripe Dusi de-al iubirei farmec, privind cerul mpreuna Noi visam eternitate n durata unei clipe. Ce n-ar da un mort din groapa pentru-o jerbie de raza Ce din luna se coboara si pamntul l atinge; Sa mai simta nca-o data fruntea ca i-o lumineaza Si ca-n pieptul sau viata cu caldura sa rasfrnge! Sigur, noi credeam ca dnsul ar schimba cu bucurie A sa liniste eterna, pacea lui nestramutata Pentr-o raza de la luna, pentr-o dulce nebunie, Pentr-o clipa de iubire din viata de-alta-data. nsa clipa de iubire zboara, zboara far-de urma Si n locul ei amarul si pustiul ne ramne; Ah! si ca sa porti povara unui chin ce nu se curma Tu cu moartea ta n suflet te trasti de azi pe mne; ...................................................................................... Dac-ar da un mort din groapa pentr-un rasarit de luna A sa liniste eterna, eu as da de voie buna Toate razele de luna, toate razele din soare Sa te pot uita pe tine, sa simt sufletul ca-mi moare.

Veronica Micle - n Cenu

n cenusa sta ascunsa Foarte-adese o scnteie Si-o iubire nepatrunsa ntr-un suflet de femeie. Si de patima e arsa Inima ce ti-am dat tie, Dar iubirea-n ea nestearsa A ramas pentru vecie.

Veronica Micle - Cel din urma vis

O visul meu cel mai slavit, Frumos si cel din urma, Asa cum dulce te-ai ivit Te stinge si te curma. Caci e demult de cnd am pus Inimii mele paza, Si-i mult mai mult de cnd i-am spus Iubirii sa nu creaza. Si prea trziu sa mai aprind Azi dragostei faclie, Si-n mintea mea sa mai cuprind O dulce nebunie. Destul c-o clipa l-am iubit, Si-o clipa i-am dus dorul, Te stinge vis cum te-ai ivit Stingndu-mi si amorul.

Veronica Micle - Din pulberea iubirii...

Din pulberea iubirii mele O mica floare a crescut Si vijelii cumplit de grele Pe biata floare au trecut. Dar ea de loc nu vestejeste Pare c-abia a inflorit... Regretul care ma munceste E vesnic nou sinesfrsit.

Veronica Micle - Ca astazi...

Ca astazi nu mai sunt stapna Pe mine, pe sufletul meu, numai c-o strngere de mna ndeajuns ti-am spus-o eu. Si ca o slaba jucarie Sunt astazi naintea ta, privirea mea ti-ar spunea-o tie n ochii mei de vei cata. Si c-a mea singura dorinta E roaba ca sa-ti fiu n veci, ti-o spune `ntreaga mea fiinta cnd tu pe lnga mine treci. nsa tu treci cum trece-o raza Din soare, pe un biet pribeag, Ce-i pasa ei ca-l lumineaza Ce-ti pasa tie ca-mi esti drag!

Mihai Beniuc Ultima scrisoare Sfritul a venit fr de veste. Eti fericit? Vd c pori inel. Am neles, voi trage dung peste Ndejdea inutil. F la fel. Nici un cuvnt nu-mi spune, c-i o form. Cunosc nsemntatea ei deplin. tiu, voi avei n via alt norm. Eu ns-n faa normei nu m-nchin. Nu te mai cnt n versuri niciodat, Mai mult, n drumul tu nu am s ies. Nu-i fac reprouri, nu eti vinovat. i n-am s spun c nu m-ai neles. A fost, desigur, numai o greeal. Putea s fie mult nimic n-a fost. n venicia mea de plictiseal Tot nu-mi nchipui c puneai vreun rost. i totui, cteva atingeri Au fost de-ajuns s-mi deie ameeli. Vedeam vzduhul fluturnd de ngeri, Lumina-n noaptea mea de ndoieli. Cnd degete de Midas am pus, magic, Pe frageda fiin-a ta de lut, Simeam n mine murmurul pelagic Al sfintelor creaii de-nceput. Vedeam cum peste vremuri se nal Statuia ta de aur greu, masiv, Cum serioase veacuri se descal. i-ngenunchiate rnduri, submisiv. La soclul tu dumnezeiesc ateapt S le ntinzi cu zmbet linitit Spre srutare, adorata dreapt, Nainte de-a se terge-n infinit. O, de-am fi stat alturi doar o or, Ai fi rmas n auriul vis Ca o etern roz auror, De ne-neles, de nedescris. Ireversibil s-a-ncheiat povestea i nici nu tiu de ai s mai citeti, Din ntmplare, rndurile-acestea n care-a vrea s fii ce nu mai eti. N-am s strivesc eu visul sub picioare, N-am sa ptez cu vorbe ce mi-i drag. A fi putut s spun: Eti ca oricare, Dar nu vreau n noroaie s m bag.

De-ar fi mocirla-n jurul tu ct hul, Tu vei rmne nufrul de nea Ce-l oglindete beat, de pofte, tul Ce-l ine, candid, amintirea mea. Vei fi acolo pururi ne-ntinat, Te voi iubi mereu, fr cuvnt, Iar lumea n-o s tie niciodat De ce nu pot mai mult femei s cnt. Acolo, sub lumina de mister, Scldat-n apa visurilor, lin, Vei sta, iubit, ca-ntr-un col de cer. O stea de sear blnd, i senin. Iar cnd viaa va fi rea cu tine, Cnd or s te mproate cu noroi, Tu fugi n lumea visului la mine. Vom fi acolo, singuri, amndoi. Cu lacrimi voi spla eu orice pat, Cu versuri nemaiscrise te mngi. n dulcea lor caden legnat, Te vei simi ca-n visul tu dinti. Iar de va fi, cum simt mereu de-o vreme, S plec de-aicea, de la voi, curnd, Cnd glasul tu vreodat-o s m cheme, Voi reveni la tine, din mormnt. i de va fi s nu se poat trece, Pe veci, pecetluitele hotare, M-a zbate-ngrozitor n rna rece, Plngnd n noaptea mare, tot mai mare.

Radu Stanca Sonet Spuneai c niciodat n-o s piar Acel minut si totui a pierit, Aa inct mi-am zis c o s moar Si dragostea dar, vezi, ea n-a murit. Si chiar dac-ar mai trece inc-o sear Si multe alte-apoi, in ir sporit, Iubirea, ea, nicicnd n-o s dispar. Va dinui-ntre noi la nesfrsit. De-aceea pune-ti minile pe poale Si-asteapt-m sub geamurile tale. Eu voi veni cu tainice cununi Si amndoi, cutnd desvrirea, Vom invta-mpreun c iubirea-i Cea mai puternic din slbiciuni

Ion Minulescu Celei care pleaca Tu crezi c-a fost iubire adevarata Eu cred c-a fost o scurt nebunie Dar ce anume-a fost, Ce-am vrut s fie Noi nu vom ti-o poate niciodat A fost un vis trit pe-un rm de mare. Un cantec trist, adus din alte ri De nite pasri albe cltoare Pe-albastrul rzvrtit al altor mri Un cantec trist, adus de marinarii Sosii din Boston, Norfolk i New York, Un cantec trist, ce-l cnt-ades pescarii Cnd pleac-n larg i nu se mai ntorc. i-a fost refrenul unor triolete Cu care-altdat un poet din Nord, Pe marginile albului fiord, Cerea iubirea blondelor cochete A fost un vis, Un vers, O melodie, Ce n-am cntat-o, poate, niciodat ...................... Tu crezi c-a fost iubire adevarata? Eu cred c-a fost o scurt nebunie!

Ion Minulescu Celei care minte Eu tiu c-ai s m-neli chiar mine Dar fiindc azi mi te dai toat, Am s te iert E vechi pcatul i nu eti prima vinovat! n cinstea ta, Cea mai frumoas din toate fetele ce mint, Am ars miresme-otrvitoare n trepieduri de argint, n pat i-am presrat garoafe i maci Tot flori nsngerate i cu parfum de brad ptat-am dantela pernelor curate, Iar n covorul din perete ca i-ntr-o glastr am nfipt Trei ramuri verzi de lmi i-un ram uscat de-Eucalipt. Dar iat, Bate miezul nopii E ora cnd amanii,-altdat, Sorbeau cu-amantele-mpreun otrava binecuvntat Deci vino, Vino i desprinde-i din pieptenul de filde prul, nfinge-i n priviri Minciuna i-n caldul buzei Adevrul i spune-mi: Dintre ci avur norocul s te aib-aa Ci au murit i ci blesteam de-a nu te fi putut uita? Eu tiu c-ai s m-neli chiar mine Dar fiindc azi mi te dai toat. Am s te iert E vechi pcatul i nu eti prima vinovat! Deci nu-i cer vorbe-mperecheate de srutri, Nu-i cer s-mi spui Nimic din tot ce-ai spus la alii, Ci tot ce n-ai spus nimnui. i nu-i cer patima nebun i fr de sfrit, Nu-i cer Nimic din ce poetul palid Cerete-n veci de veci, stingher, Voi doar s-mi schimbi de poi o clip Din irul clipelor la fel, S-mi torni n suflet nfinitul unui pahar de hidromel, n pr s-mi mpleteti cununa de laur verde i n priviri S-mi mpietreti pe veci minciuna neprihnitelor iubiri. i-aa tcui Ca dou umbre, trntii pe maldrul de flori -

S-ncepem slujba-n miez de noapte i mine s-o sfrim n zori!

Ion Minulescu Trei lacrimi reci de calatoare i-ai s m uii C prea departe i prea pentru mult timp porneti! i-am s te uit C i uitarea e scris-n legile-omeneti. ........................ Cu ochii urmri-vei rmul, topindu-se ca noru-n zare, i ochii-i lcrima-vor poate Trei lacrimi reci de cltoare ; Iar eu pe rm Mhnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers, i-nelegnd c mi-eti pierdut, Te-oi plnge-n ritmul unui vers. i versul meu L-o duce poate vreun cntre pn la tine, Iar tu Cntndu-l ca i dnsul, Plngndu-l, poate, ca i mine Te vei gndi la adorata n cinstea creia fu scris, i-uitnd c m-ai uitat, Vei smulge din cadrul palidului vis ntunecatu-mi chip, Ca-n ziua cnd te-afunda vaporu-n zare i cnd din ochi lsai s-i pice Trei lacrimi reci de cltoare!

Ion Minulescu Romanta fara muzica C ne iubim i-o tie lumea toat E-adevrat ; Dar ct ne vom iubi Nici noi nu tim, Nici lumea nu va ti i nu va ti-o, poate, niciodat ...................... Ne-am cunoscut n ara-n care-altdat Manon Lescaut iubi pe Des Grieux, ntr-un amurg de toamn, orchestrat n violet, n alb, n roz i-n bleu. i ne-am iubit ntia oar-n parcul n care Nimfele de marmur privesc, Cu ochii-ntrebtori, ctre peluza Pe care-un Zeu i pregtete arcul, S-i bat joc de cei ce-l ocolesc i ne-am iubit! i-aduci aminte? Bluza Ah! Bluza ta pe snu-i decoltat Prea un peplum de mtase, sfiat Pe snul unei Venere ce moare! i ne-am iubit cu-atta nebunie, C statuile albe ne-au privit Cu ochi geloi, Iar zeul a-mpietrit n mn cu-o sgeat-otrvitoare! i ne-am iubit, i-azi toat lumea tie C ne iubim Dar ct ne vom iubi Nici noi nu tim, Nici lumea nu va ti!

Ion Minulescu Romanta policroma Nu-i cer nimic i totui, dac-ar vrea O, dac-ar vrea s-mi dea ce nu-i cer nc Ar face dintr-un lac o Marmara, i dintr-un melc, un Sfinx spat n stnc. Nu-i cer nimic Dar dac-ar fi s-i cer Ce-a vrea s am i ce-ar putea s-mi dea, A picura-ntr-o cup cu eter Morfin i i-a cere-apoi aa: D-mi tot ce crezi c nu se poate da, D-mi calmul blond al soarelui polar, D-mi primul crepuscul pe Golgota i primul armistiiu planetar. D-mi paradoxul frumuseii tale, D-mi prorocirea viselor rebele, D-mi resemnarea strofelor banale i controversa versurilor mele. D-mi A.B.C. al vieii subterane, D-mi simfonia flautelor mute, D-mi tlmcirea buzelor profane i rebusul icoanelor tcute. D-mi preul primei victime-a femeii, D-mi simbolul opalului i-agatei, D-mi ritmu-nveninat al Salomeii i tusea-n fa minor a Traviatei. D-mi Spleen-ul cltorilor pe ap, D-mi spectrul verde-al zilelor de-apoi, D-mi gravitatea morilor spre groap i comicul funebrului convoi. D-mi tot ce-n prima clip risipeti, i tot ce-n clipa ultim aduni. D-mi fastul siluetelor regeti i perspectiva casei de nebuni Nu-i cer nimic. i totui, dac-ar vrea O, dac-ar vrea s-mi dea ce nu-i cer nc! Ar face dintr-un lac o Marmara i dintr-un melc, un Sfinx spat n stnc.