SFATURI PENTRU SCADEREA COLESTEROLULUI Pinea, dulciurile, carnea, laptele, oule, brnza i chiar unele fructe i legume, toate

conin cantiti variabile de grsime. Grsimile alimentare reprezint principalul pericol pentru o diet echilibrat i sntoas, att prin concentraia lor caloric (9 calorii/gram), ct i datorit diversitii formelor i aspectelor sub care se gsesc. Iat care sunt alimentele care conin lipide i reprezint un factor de risc dac ai colesterolul mrit: 1. Carnea i produsele din carne (mezeluri) care prezint zone albe de slnin: ceaf, cotlet, pulp, costi, salam, crnai, past de carne i tocturi, organele (ficat, creier). 2. Oule n cantiti exagerate. 3. Laptele i produsele lactate: unt, smntn, brnzeturi. Coninutul n grsime al brnzeturilor poate varia de la 15% grsime n brnza de vaci, 30% n telemea i pn la 80% n brnza franuzeasc, cacaval i brnza topit. 4. Produsele de cofetrie i patiserie, fie ele dulci sau srate, au un coninut de grsime de 3080%. 5. Snacks-urile i orice alimente semipreparate, frumos ambalate i uor de ronit: napolitane, biscuii, covrigei, chips-uri, popcorn, semine i alune prjite i srate. 6. Orice mncare gtit, prjit. 7. Pizza 8. Sosurile i maioneza 9. Pastele cu sosuri din carne, smntn 10. Toate produsele tip fast-food! De reinut! De parc nu ar fi fost suficiente lipidele proprii alimentelor mai avem i noi grij, prin felul n care pregtim mncarea, s o necm n grsime i s prjim alimentele. Este incontestabil faptul c nielul i cartofii prjii sunt mai gustoi dect carnea fiart cu legume, dar asta nu nseamn c sunt i sntoase, pentru c, nu uitai, crusta delicioas pe care alimentele o capt prin prjire este complet indigest. Ce poi s mnnci zilnic

150-300 g carne slab, degresat (de la pui i de la pete se elimin pielea) de preferin carne alb (pui, curcan, pete); lapte i produse lactate cu coninut de maxim 1,5% grsime pn la 500 g pe zi; brnzeturi slabe: brnz de vaci, telemea, urd; 2 ou/sptmn, fierte nu prjite; un cub de unt (10 g) sau 1 lingur de smntn adugat n farfurie peste carne sau legume; 2-3 linguri ulei de msline, de preferat n salate; fructe oleaginoase crude (nuci, alune) 10-20 de buci.

Sfaturi eseniale pentru evita grsimile n alimentaie

n loc de prjire pregtete alimentele la grtar, la cuptor, fierte sau nbuite. n orice cas trebuie s existe tigi antiaderente. La cuptor nlocuiete uleiul cu ap, vin, sos de roii, ierburi aromate i condimente.

Nu pune ulei n ciorb, e gustoas i fr stelue de grsime. Eventualele urme de grsime pot fi eliminate uor dup ce oala a stat la rece cteva ore. Alege mezelurile care s pstreze forma crnii (piept de pui afumat, pastram, muchi file) i nu pe cele transformate n past (parizer, salam). Pune uleiul n salat cu lingura, nu cu sticla! De multe ori un tur complet de sticl deasupra castronului nseamn 6-7 linguri de ulei. Degreseaz carnea nainte de a fi gtit, inclusiv pielea de la pui i pete i nu folosi aripioarele. Nu folosi zeama de carne rmas n tav. Folosete doar conserve n saramur sau n suc propriu (ap, oet, lmie), nu ulei. Alege ntotdeauna variantele LOW FAT pentru maionez, dressing-uri de salat, past de brnz, iaurt. Exist chiar spray-uri speciale cu grsime pentru gtit, care nu este digerabil i nici absorbabil, deci nu conine calorii. HEPATITA C

Generalitati Virusul hepatitic C (HCV) este una dintre cele mai importante cauze de boli hepatice cronice pe intreg mapamondul. HVC este raspunzator de aproximativ 20% din hepatitele acute, 60-70% din hepatitele cronice si aproape 30% din ciroze sau fazele finale ale bolilor hepatice si din cancerele hepatice. O caracteristica majora a hepatitei acute C este tendinta de a se transforma in boala hepatica cronica. Cel putin 75% dintre bolnavii de hepatita acuta C dezvolta intr-un final infectia cronica. Evolutie Hepatita cronica C variaza mult din punct de vedere al evolutiei. Pe de o parte sunt pacienti care nu au nici un semn sau simptom al bolii hepatice si au valori normale ale enzimelor hepatice serice (in sange). In aceste cazuri, biopsia releva, de obicei, un anumit grad de hepatita cronica, dar gradul afectarii este redus, iar prognosticul pe termen lung este favorabil. Pe de alta parte, sunt pacienti cu hepatita C severa, care sunt simptomatici, la care ARN-ul virusului hepatitic C (ARN HCV) este prezent in sange, nivelurile enzimelor hepatice in sange sunt crescute, acesti bolnavi dezvoltand intr-un final ciroza hepatica si stadiul final al bolii hepatice. Intre aceste 2 categorii de pacienti se afla cei mai multi dintre pacienti, care au simptome putine sau deloc, enzime hepatice usor sau moderat crescute si un prognostic incert. Cercetatorii estimeaza ca cel putin 20% din pacientii cu hepatita cronica C dezvolta ciroza hepatica, acest proces necesitand intre 10 si 20 de ani. Dupa 20-40 de ani, un procent mai mic dintre pacientii cu boala cronica dezvolta cancer hepatic. Hepatita cronica C poate evalua spre ciroza hepatica, insuficienta hepatica si cancer hepatic. Aproximativ 20% dintre pacienti dezvolta ciroza hepatica dupa 10-20 de ani de la debutul infectiei. Insuficienta hepatica datorata cirozei hepatice este cea mai frecventa indicatie pentru transplantul hepatic. Hepatita C este posibil sa fie una dintre cele mai comune cauze de cancer

hepatic in intreaga lume. In Italia, Spania si Japonia, cel putin jumatate din cancerele hepatice sunt in legatura directa cu HCV. Persoanele care fac cel mai frecvent cancer hepatic datorita HCV sunt: - barbatii; - persoanele peste varsta de 40 de ani; - consumatorii de bauturi alcoolice; - pacientii cu ciroza hepatica; - pacientii infectati cu HCV de aproximativ 20-40 de ani. Factori de risc Grupurile cu cel mai mare risc de dobandire a hepatitei C sunt: - persoanele care au facut o transfuzie inaintea anului 1992, cand au fost introduse testele de screening foarte sensibile; - persoanele expuse frecvent la produse de sange; - personalul medical care se poate intepa cu ace infectate; - consumatorii de droguri intravenoase, incluzandu-i pe cei care au consumat droguri cu multi ani in urma; - sugarii nascuti din mame infectate cu HCV. Persoanele expuse frecvent la produse de sange includ: - pacientii cu hemofilie (o boala de sange care necesita transfuzii repetate); - pacientii cu transplante de organe; - pacientii cu insuficienta renala cronica (dializati); - pacientii cu cancer, care necesita chimioterapie. Alte grupuri care par sa aiba un risc relativ crescut pentru hepatita C sunt: - persoanele cu comportamente sexuale cu risc crescut, parteneri multiplii si boli transmisibile sexual; - persoanele care abuzeaza de cocaina, in particular prin administrare intranazala, folosind instrumente deja folosite de altii. Mod de transmitere HCV este transmis in primul rand prin contactul cu sange sau produse de sange infectat. Transfuziile sangvine si folosirea acelor si seringilor de la o persoana la alta, fara a fi sterilizate sau sterilizate insuficient au fost cele mai frecvente metode de trasmitere a infectiei cu HCV. Din 1991, odata cu introducerea screening-ului pentru anticorpii HCV (analiza atenta a sangelui si produselor de sange pentru depistarea HCV) si cu imbunatatirea testelor la mijocul anului 1992, transmiterea hepatitei C prin transfuzii a fost stopata. In prezent, consumul de droguri intravenoase este cel mai comun factor de risc pentru contactarea infectiei. Cu toate acestea, multi pacienti dobandesc hepatita C fara o expunere la sange infectat cunoscuta sau fara a consuma droguri intravenoase. Transmiterea de la mama la fat Transmiterea de la o femeie insarcinata la fat este neobisnuita. In cele mai multe studii, doar 5%

dintre nou nascutii cu o mama infectata, devin infectati. Boala la nou nascuti este, de obicei, usoara si asimptomatica. Riscul acestei modalitati de trasmitere este ceva mai mare la femeile insarcinate care sunt infectate concomitent si cu HIV. Riscul pentru transmiterea infectiei de la mama la fat creste odata cu cantitatea de virusi din sangele mamei (mai exact numarul de copii ale virusul hepatic C in sange). Infectia nu poate fi transmisa prin alaptare. Transmiterea sexuala Transmiterea sexuala a hepatitei C intre partenerii monogami (cu un singur partener sexual) este neobisnuita. Din punct de vedere al transmiterii sexuale a HCV exista studii contradictorii si nu sau tras inca concluziile. Cercetarea sotilor sau partenerilor monogami ai pacientilor cu hepatita C a relevat ca mai putin de 5% erau infectati, si multi dintre acestia aveau alti factori de risc pentru infectie. Din acest motiv, modificarile comportamentului sexual nu sunt considerate obligatorii in cuplurile monogame, insa utilizarea unui mijloc de protectie este o atitudine mai prudenta. Testarea partenerului pentru anticorpii HCV (anti-HCV) este de ajutor in consilierea pacientilor. Persoanele cu mai multi parteneri sexuali trebuie avertizati sa foloseasca prezervativul ca metoda de protectie, acesta protejandu-i in acelasi timp si de contactarea hepatitei B si HIV. Transmiterea sporadica Transmiterea sporadica, atunci cand sursa infectiei este necunoscuta, este inregistrata in aproximativ 10% din pacientii cu hepatita acuta C si in 30% din cei cu hepatita cronica C. Aceste cazuri se refera, de asemenea, la infectiile contactate in comunitate. Virusul poate fi contactat prin cutite, rani superficiale, injectii, extractii dentare sau alte proceduri medicale. Virusul hepatitic C HCV este un virus de dimensiuni mici (40-60 de mm), incapsulat, din familia Flaviviridae. Datorita faptului ca virusul sufera mutatii rapid, modificarile capsulei (invelis exterior) proteice il ajuta sa scape de "atacul" sistemului imun. Exista cel putin 6 genotipuri majore si aproape 50 de subtipuri de HCV. Diferitele genotipuri au distributie geografica diferita. Exista foarte putine diferente in severitatea bolii sau a evolutiei la pacientii infectati cu genotipuri diferite. Cu toate acestea, pacientii infectati cu genotipurile 2 si 3 raspund mai frecvent la tratamentul cu alfa interferon. Genotipurile si serotipurile de HCV Momentan se cunosc 6 genotipuri si mai mult de 50 de subtipuri de hepatita C. Cunoasterea genotipului este folositoare in precizarea epidemiologiei hepatitei C. Cunoasterea genotipului sau serotipului (anticorpii specifici genotipului) de HCV este utila in recomandarea si conducerea tratamentului. Pacientii cu genotipul 2 sau 3 raspund de 3 ori mai eficient la terapia cu interferon sau terapia care combina interferonul alfa cu ribavirina. Mai mult decat atat, cand se foloseste terapia combinata, durata recomandata a tratamentului depinde de genotip. Pentru cei infectati cu genotipul 2 sau 3, terapia este recomandata pentru 24 de saptamani, in timp ce, aceia cu genotipul 1 necesita 48 de saptamani. Din aceste motive, depistarea genotipului este de ajutor. Odata genotipul identificat, nu este necesara o noua retestare. Genotipurile nu se pot schimba in evolutia infectiei.

Semne si simptome Multi pacienti cu hepatita cronica C sunt complet asimptomatici. Atunci cand simptomele sunt prezente, sunt de obicei usoare, nespecifice si intermitente. Simptomele includ: - oboseala; - sensibilitate sau disconfort la nivelul hipocondrului drept (sub coastele din partea dreapta); - greata; - inapetenta (scaderea apetitului alimentar); - dureri musculare; - dureri articulare. Similar, examenul fizic poate fi normal sau poate releva sensibilitate la palparea ficatului sau hepatomegalie usoara (cresterea ficatului in dimensiuni). Unii pacienti au stelute vasculare (niste pete rosii sub forma de stea) sau eritem palmar (palma rosie patata). Ciroza hepatica virala Odata ce un pacient dezvolta ciroza hepatica sau are o suferinta hepatica severa, semnele si simptomele sunt mult mai evidente. Pacientul mai poate prezenta: - slabiciune musculara; - greata; - scadere in greutate; - prurit (mancarimi); - retentie lichidiana; - marirea in dimensiuni a abdomenului. Examenul fizic al pacientilor cirotici poate include: - hepatomegalie (ficat marit in dimensiuni); - splenomegalie (splina marita in dimensiuni); - icter (ingalbenirea pielii si a scleroticelor, portiunea alba a globilor oculari); - scaderea tonusului muscular; - excoriatii (zgarieturi datorita pruritului determinat de icter); - ascita (colectie lichidiana in cavitatea abdominala); - diverse manifestari extrahepatice. Complicatii Complicatiile extrahepatice apar in 1-2 % din cazurile de pacienti cu hepatita C. Cea mai frecventa complicatie extrahepatica este crioglobulinemia care este marcata de: - rash la nivelul pielii, cum ar fi purpura, vasculita sau urticaria; - dureri musculare; - dureri articulare; - neuropatie; - pozitivarea in sange a crioglobulinelor; - pozitivarea in sange a factorului reumatoid;

- scaderea nivelului de complement in sange. Alte complicatii ale hepatitei cronice C sunt: - glomerulonefrita crioglobulinemica - porfiria cutanea tarda. Printre bolile relatate ca avand legatura cu hepatita C se numara: - artritele seronegative; - sindromul Sjogren; - limfoame non Hodgkin cu celule B; - fibromialgia; - lichenul plan. Tratament Algoritmul tratamentului la pacientii cu hepatita cronica C 1. Stabilirea diagnosticului pe baza nivelurilor crescute ale aminotransferazelor (enzime hepatice), prezenta anticorpilor si ARN-ului virusului hepatitic C in sange si confirmarea diagnosticului prin biopsia hepatica. 2. Evaluarea posibilitatii terapiei si contraindicatiilor. 3. Testarea genotipului virusului hepatic C. 4. Discutarea efectelor adverse si evolutiei in urma tratamentului. 5. Inceperea terapiei cu Peginterferon injectat subcutan 1 data pe saptamana si cu ribavirina 10001200 mg zilnic in administrare orala. 6. Evaluarea efectelor adverse, simptomelor, hemoleucogramei si aminotransferazelor la 1,2 si 4 saptamani de la initierea terapiei si apoi la fiecare 4-8 saptamani. 7. In saptamana a 24-a de terapie, trebuie evaluate nivelurile aminotransferazelor si ale ARN HCV. La pacientii cu infectie cu genotipurile 2 sau 3, se opreste terapia. La pacientii cu genotipul 1 se opreste terapia daca ARN HCV este in continuare pozitiv, dar se continua pana la 48 de saptamani daca ARN HCV este negativ in saptamana 24, facandu-se retestarea la incheierea terapiei. 8. Dupa incetarea terapiei, nivelurile de aminotransferaze trebuie evaluate la intervale de 2-6 luni. 9. In cazul pacientilor care au raspuns la terapie, reevaluarea se face la 6 luni dupa intrerupere. Algoritmul evaluarilor in timpul terapiei cu alfa interferon si ribavirina 1. Evaluarea hemoleucogramei si aminotransferazelor la 1, 2 si la saptamani de la initierea terapiei si apoi la intervale de 4-8 saptamani. 2. Ajustarea dozelor de ribavirina prin scaderea cu cate 200 mg odata in cazul in care a aparut anemie semnificativa (hemoglobina mai mica de 10mg/dl sau hematocritul mai mic de 30%). 3. Intreruperea terapiei cu ribavirina daca hemoglobina este mai mica de 8.5 mg/dl sau hematocritul mai mic de 26%. 4. Masurarea prin reactia de polimerizare in lant a nivelurilor de ARN HCV la 24 de saptamani de la initierea tratamentului. In cazul in care ARN HCV este negativ iar pacientul este infectat cu genotipul 1 (1a sau 1b) terapia trebuie continuata inca 24 de saptamani. 5. Folosirea metodelor contraceptive pe perioada terapiei si 6 luni dupa intreruperea acesteia.

6. Testarea prin reactia de polimerizare in lant a ARN HCV la sfarsitul tratamentului pentru a se verifica raspunsul la terapie sau nu. Algoritmul evaluarilor dupa incetarea terapiei 1. Evaluarea aminotransferazelor la fiecare 2-6 luni de la incetarea terapiei. 2. Dupa 6 luni trebuie testat ARN HCV prin PCR (reactie de polimerizare in lant). Daca este in continuare negativ, evolutia pe termen lung este excelenta. Recaderile au fost raportate rar in aceste situatii. Profilaxie In prezent, singurele posibilitati de prevenire a aparitiei de noi cazuri de hepatita cronica C sunt: - monitorizarea analizelor sangvine; - precautie in manevrarea sangelui, produselor de sange, lichidelor organismului uman; - informarea populatiilor despre activitatile cu risc crescut de infectare. Programele care promoveaza intreruperea folosirii acelor de seringa de catre mai mult de o persoana sunt promitatoare in ceea ce priveste scaderea numarului de cazuri noi de hepatita cronica C printre consumatorii de droguri intravenoase. Nu exista vaccin sau produse imunoglobulinice impotriva hepatitei C, dar exista sperante ca in viitorul apropiat va fi descoperit. 1 Regim alimentar pentru hepatita cronica si alte boli de ficata Mentionez de la inceput ca:

regimul alimentar nu vindeca hepatita C, dar protejeaza ficatul de toxice suplimentare este un adjuvant important in tratamentul hepatitei C.

Daca in aparitia sau evolutia unei boli de ficat, alimentatia inadecvata a avut un rol important, asocierea regimului alimentar la tratamentul hepatitei C poate ameliora mult boala, sau poate contribui la vindecare (de exemplu in bolile de ficat de cauza alcoolica). Principii generale de regim in hepatita C:

Alimentatia trebuie sa fie bogata in glucide (dulciuri/fainoase) insa fara excese si cu atentia la obezitate si diabet; remarcam ca ficatul gras accelereaza evolutia hepatitei C (dr Ditoiu) Consumulde grasimi in special animale trebuie sa fie moderat din acelasi motiv Proteinele pot fi in cantitate normala Sarea se poate folosi in cantitate normala in hepatita C Lichidele se folosesc dupa sete Renuntarea totala la alcool este o regula demna de urmat.

Alimente permise fara restrictie in hepatita C

Ciorbe si supe de carne de pui, vita, de legume, neprajite, de ovz, de orez, gri, perisoare, galusti Sote-uri si piureuri de legume fasole verde, ardei gras, morcovi, dovlecei, gulii, conopid, spanac, salat verde, sfecla, roii, sub form de salate sau pregtite fr ceap ori rntauri i cu unt sau ulei nefiert (dr Ditoiu) Cartofi natur, piure, copi n coaj cu puin unt sau ulei, cu brnz de vac ; Carne fripta : pui, vit, iepure de cas, curcan, carne slab, fara piele i grsime, peste slab alb rasol simplu sau impanat cu legume, perisoare sau chiftele fierte, peste slab, fiert, rasol cu legume; Mezeluri: sunca de Praga, cremwursti, parizer slab condimentat Pete slab (alu, tiuc, biban); Grsimi: unt, ulei de floarea soarelui sau de msline neprajit Ou fierte moi doua/saptamana albus sub forma de omleta in abur sau sufleuri, omleta dietetica; Sosuri fara grasime prajita, sos alb de rosii sau de zarzavat; Lapte i lactate: lapte dulce slabcu cafea, lapte btut, iaurt slab, kefir, brnz dulce de vac, cas, urd, telemea desarata Paste finoase de orice fel Pine: pine veche de o zi, biscuii simpli (populari), chifle, mamaliguta Dulciuri i prjituri: pregtite cu puine ou i foarte puin grsime, prjituri uscate, prjituri cu miere, aluaturi fragede, tarte cu fructe sau marmelad, plcint cu mere sau brnz dulce; gemuri, dulceuri, miere; Fructe crude, coapte la cuptor, compoturi, gem, jeleuri: mere, prune, citrice, fragi, cpuni, zmeur, pepene verde, struguri, smochine; Buturi: ap plata preferabil, sucuri si siropuri de fructe sau legume Condimente: patrunjel, marar, leustean, dafin, cimbru, chimen, telina, lamaie, sare normal daca nu este contraindicata ciroza Se recomanda 5-6 mese pe zi mai reduse cantitativ.

Alimente interzise in hepatita C:

Alcool sub orice forma (bere, vin, uic, etc.) Bauturi dulci indiferent de tip (pot da steatoza = incarcare grasa a ficatului ce agraveaza o boala deja existenta) Ceaiuri neindicate de medic (exista hepatita produsa de ceaiuri)

Alimente de evitat in hepatita cu virus C

Supe grase de porc, rata, gasca, afumaturi; Ciorba de burta, fasole, afumaturi, porc Legume: fasole si mazare uscata, varz, vinete, roii n cantiti mari i necojite, ardei iute, ciuperci, ridichi, ceap, usturoi, elin, praz, murturile (dr Ditoiu); Carne: de porc, ra, gsc, vnat, carnea prjit, carnea conservat prin afumare, mezeluri, unc gras, organe (creier, rinichi, ficat, plmni);

Pete gras (nisetru, ceg, somn, morun, sardele, heringi), icre de pete, raci, fructe de mare, peste afumat, conserve de peste; Grsimi: untur, slnin, kaiser si similare Lapte gras,brnzeturi fermentate, smntn Condimente: piper, hrean, boia, dafin, mutar, oet; Dr Ditoiu Alecse Valerian Spitalul Fundeni Clinica Medicala

Regimul 2 Regimul pe care il recomand bolnavilor de ficat l-am experimentat pe cont propriu, cu rezultate de exceptie: vindecare totala. Iti trebuie vointa, dar merita. E un drum sigur si "curat" catre sanatate. Mult succes! Pentru vindecarea bolii, trebuie respectate cateva principii alimentare dietetice: Alimente interzise Exista 4 grupe de alimente ce trebuie evitate, cel putin patru saptamani, pentru ca organismul sa suporte hrana dietetica. 1. Orice fel de zahar rafinat, glucoza, fructoza, maltul, concentrati de zahar ca: siropuri, melasa etc. In acest interval de patru saptamani, se recomanda chiar evitarea mierii de albine! 2. Toate fainurile albe: painea alba, aluaturile, prajiturile, budincile, orezul decorticat. Combinatia dintre zaharul rafinat si faina alba este deosebit de periculoasa. Sunt bolnavi la care prajiturile actioneaza ca o otrava. 3. Toate sucurile de fructe si legume, chiar si proaspete, presate sau cumparate, si fructele conservate, sau fructele fierte, chiar si neindulcite. 4. Toate grasimile "denaturate": ulei, margarina. Alimente absolut necesare 1. Paine integrala din diverse sortimente de cereale. Toate aluaturile care se consuma trebuie sa fie din faina integrala. 2. Zilnic, un terci de cereale proaspat macinate sau germeni de cereale. Reteta terci de cereale: se face dintr-un amestec de grau si secara, sau numai grau. Din amestec se iau 3 linguri si se macina in rasnita de cafea (mai mare, nu prea fin). Macinarea trebuie facuta proaspat, de fiecare data. Cerealele macinate vor fi amestecate cu apa rece, ca un terci. Se lasa pana la 12 ore sa stea. Apa va fi astfel calculata, ca dupa amestecare sa nu se arunce nimic. Dupa 5-12 ore, acest terci se va combina, in functie de anotimp, cu fructe, zeama de lamaie, 1 lingurita miere (numai cateodata), 1 lingurita smantana sau nuci macinate. Se recomanda adaugarea in terci a unui mar. In loc de apa, terciul se poate face cu: iaurt, lapte sau lapte acru. In acest caz, celelalte ingrediente trebuie evitate, deoarece se produc balonari. Alta metoda de preparare a terciului: 3 linguri de secara sau grau (nu se amesteca) se lasa peste noapte (circa 12 ore) in apa rece, nefiarta, la inmuiat. Dimineata, boabele se pun intr-o sita si se clatesc cu apa proaspata. Peste zi, raman uscate. A doua noapte se pun din nou la inmuiat cu apa, dimineata urmatoare se clatesc din nou. Acest procedeu se repeta timp de 3 zile, pana germenii boabelor ating dimensiunea de circa 1/3 cm. In tot timpul germinarii, boabele trebuie sa stea la temperatura camerei (nu prea rece, nici prea cald). Acesti germeni pot fi consumati sub forma de terci, cu fructe etc. sau produse lactate. 3. Alimentatia trebuie compusa zilnic, in mare parte, din legume proaspete si fructe proaspete, in

proportie de 1/3 din hrana zilnica. Cu cat proportia de produse proaspete e mai mare, cu atat vindecarea este mai sigura. Pregatirea hranei proaspete. Exemple: * Salata verde: se amesteca cu smantana, ulei, lamaie si ceva verdeata (patrunjel, dupa anotimp). * Conopida: rasa marunt, cu nuci si smantana. * Castraveti: cu coaja cu tot, taiati felii, cu iaurt, ulei, marar, patrunjel verde, ceapa verde-cozi sau felii de rosii. * Gulii: cu ulei, patrunjel, ceapa sau cu smantana si nuci macinate. * Dovlecel: ras cu mere, lapte acru. * Varza rosie: taiata felii, cu ulei, lamaie, mere. * Varza acra: natur sau cu ceva ulei de floarea-soarelui, ceapa, hrean ras. * Spanac: taiat fin, cu ulei, lamaie, ceapa. * Rosii: felii, cu ulei si ceapa. * Salate de fructe: fructe de sezon, eventual cu nuci taiate si frisca. Legume care cresc in pamant: * Morcov: ras, cu mar ras, nuci macinate si zeama de lamaie, sau ca salata, ras in felii cu ceapa tocata marunt, ulei, lamaie, patrunjel verde. * Pastarnac: ras marunt cu lamaie, smantana, nuci macinate sau salata ca morcovul. * Ridichi: taiate felii, cu putina sare si patrunjel verde, marar. * Telina: rasa fin cu mere, nuci sau smantana. * Toate legumele amintite se pot prepara dupa gustul propriu. * Se combina intotdeauna doua legume ce cresc deasupra pamantului cu doua din pamant, alternativ. Cu cat boala e mai grea, cu atat proportia de legume crude trebuie sa fie mai mare. 4. Absolut necesare sunt grasimile naturale: unt si uleiurile presate la rece. Bolnavul trebuie sa manance grasimi, problema e ce fel: In ordine: untul sau smantana, apoi uleiul presat la rece, apoi margarina, apoi slanina cruda, apoi slanina fiarta. Untura, in ultimul rand. Grasimile naturale sunt necesare pentru asimilarea vitaminelor liposolubile si garantarea acizilor grasi nesaturati. In special la bolnavii suferinzi de ficat sau vezica biliara: grasimile nu trebuie incalzite impreuna cu alte alimente. De exemplu, daca se fierb legume impreuna cu orice fel de grasime, aceasta intra in porii legumelor, astfel legumele devin greu digerabile si necesita, pentru emulsionarea grasimii, mai multa fiere (bila) decat daca grasimea se adauga dupa preparare. De asemenea, se vor evita, la toate bolile aparatului digestiv, prepararea la tigaie, caz in care grasimea intra in alimente. Cea mai buna toleranta o are grasimea naturala, care de milenii e consumata de om: untul, dar nu in cantitati mari. Cand fructele crude nu sunt suportate Fructele crude sunt absolut necesare pentru vindecare. Daca sunt tolerate sau nu depinde nu de felul fructelor, ci de faptul daca din restul alimentatiei s-au scos complet fructele fierte sau conservate, sucurile sau toate zaharurile rafinate. Exemplu: daca un bolnav a mancat duminica compot de mere si miercuri mananca un mar crud, pot aparea balonarile. In acest caz, de vina e flora intestinala. * Fructele crude nu se vor consuma ca desert, ci inaintea alimentelor gatite.

* Consumul de cruditati impreuna cu alimente fierte este un motiv in plus pentru evitarea zaharului. Bolnavul nu poate in aceste conditii sa scape de balonari si gaze si da vina pe cruditati, in loc sa renunte la zahar. Toleranta verzei si a legumelor cu pastaie Varza si legumele cu pastaie au fost intotdeauna interzise la bolnavii digestivi, nu numai la bolnavii biliari sau hepatici - o mare greseala. Ele sunt, din contra, o completare la celelalte legume. Toleranta verzei si a pastailor este dependenta de doi factori: corecta lor preparare (grasimea se introduce la sfarsitul prepararii) si evitarea zaharului, a fainii albe, a sucurilor si fructelor fierte. Toate felurile de varza se vor suporta cel mai bine crude, ca salata. Problema proteinelor Este foarte important ca bolnavii de ficat sa nu faca exces de proteine, indiferent daca sunt din carne, peste, oua, branza de vaci etc. Dintr-o frica exagerata de lipsa de proteine a manca, zilnic, 1/2 kg branza de vaci, cum fac multi oameni, e pentru ficat un balast. Branza de vaci poate fi consumata in cantitati limitate, in cazul in care in alimentatia zilnica nu intra cantitati mari de lapte sau produse animale. Cand alimentatia e "acoperita" de principiile descrise mai sus, nu trebuie ca bolnavul sa-si faca probleme in ce priveste aportul de proteine. Se vor evita absolut cafeaua, tutunul si alcoolul. Tratamentul medicamentos Nerespectarea dietei alimentare nu poate fi inlocuita de nici un fel de medicamente. Singurele medicamente pe care le recomand sunt vitamina C si aminoacizii. Ele nu dauneaza si ii dau bolnavului siguranta ca are tot ce-i trebuie ficatului. Principii de viata pentru bolnavul de ficat Esentiale sunt culcarea devreme si sculatul devreme, plimbarea dimineata si seara, odihna dupa masa. Nu se fac excese in sport. Psihicul trebuie menajat, evitandu-se atmosfera incarcata, discutiile si situatiile care aduc o stare nervoasa. Ganduri constructive si optimiste. Pentru vindecarea bolii hepatice acest sfat este de extrema importanta. Cu toate aceste indicatii as adauga un ceai care a facut si face minuni in bolile de ficat: ceaiul de ciulin (Silybum Marianum), care are ca substanta activa silimarina. Reteta: 1 lingurita fructe de ciulin se opareste cu 1/4 l apa fiarta. Se face o infuzie, lasandu-se 10 minute. Se bea caldut, cu inghitituri mici, pe nemancate, de trei ori pe zi. Pentru imbunatatirea gustului si pentru intarirea efectului, se poate adauga menta, in proportii egale. Am urmat acest regim si de aceea am dorit sa-l fac cunoscut si altor bolnavi hepatici pentru a putea beneficia, cu multa vointa, de efectele lui.