Anxietatea

Este o teama difuza, fara un obiect bine precizat. Persoana anxioasa traieste o incordare continua, simtinudu-se permanent amenintata. Este de foarte multe ori nervoasa si nici nu realizeaza de ce se sperie atat de tare si de obicei, dupa ce scapa de un motiv de ingrijoare, gaseste altul imediat. Anxietatea determina o stare de hipersensibilitate si persoana in cauza nu se simte aproape niciodata in largul ei. Dintre manifestarile somatice care insotesc anxietatea, cel mai frecvent sunt intalnite: tensiunea in jurul gatului, cefei, umerilor si a partii superioare a spatelui, diaree cronica, insomnii si cosmaruri. Persoanele intr-o stare de anxietate transpira frecvent si prezinta palmele ude. De asemenea, poate apare si hipertensiune arteriala, puls accelerat, tulburari respiratorii sau palpitatii, fara un motiv de natura fiziologica. Anxietatea se prezinta ca o stare de asteptare ca un eveniment negativ sa se produca, indifferent daca sunt argumente sau nu. De cele mai multe ori, persoanele anxioase nu pot sa se relaxeze si se simt ajunse la capatul puterilor. Elementul central al anxietatii il constituie ingrijorarile. Persoana se concentreaza asupra gandurilor negative si asta ii capteaza o mare parte din energie, care devine indisponibila pentru alte activitati. Dincolo de disconfortul neplacut pe care ingrijorarile in sine il produc, performantele personale devin cu mult sub posibilitatile personale. Intrucat mintea este ocupata mai mult cu ingrijorarile, lipseste concentrarea pe activitatile utile si esentiale iar rezultatele intarzie sa apara, astfel ca "autoprofetia" se implineste si subiectul nu scapa exact de ceea ce ii era teama.

Stresul
Reprezinta o stare de tensiune generalizata, atat in plan psihologic cat si organic, aparut ca urmare a aparitiei unui dezechilibru intre solicitarile externe si posibilitatile subiectului de a face fata situatiei. Stresul este asociat de cele mai multe ori un sentiment de lipsa a controlului asupra a ceea ce se intampla in jurul nostru si de aici rezulta o paleta larga de reactii pe care le putem avea in fata acestui sentiment, mergand de la renuntare la orice actiune pana la un comportament ostil sau agresiv de a lupta impotriva ceea ce a determinat dezechilibrul. Cu toate acestea, stresul este o reactie fireasca si naturala a organismului si a mintii la factorii interpretati ca fiind amenintatori si care pot pune in pericol homeostazia. Cu alte cuvinte stresul nu este provocat de actiunea directa a stimului ci de semnificatia pe care noi o atribuim acestuia. De multe ori se intampla ca felul in care interpretam anumite

evenimente, situatii sa aiba o natura pur subiectiva. Sunt situatii in care simpla privire a unei persoane sau o afirmatie nevinovata sa ii atribuim o semnificatie ostila, amenintatoare si atunci organismul va dezvolta o reactie de stres in funtie de gradul de amenintare pe care il atribuim intamplarii. Putem stapanii strsul in masura in care invatam sa apreciem corect imprejurarile prin care trecem. Cu toate ca majoritatea dintre noi cauta refugii pentru a scapa de tensiuna pe care o acumuleaza zilnic, ciclul se reia de la capat si cu mai multa intensitate, rezultand un cerc vicios, din care, la un momentdat ne va fi chiar imposibil sa mai evadam. Dar daca vom invata sa evaluam mai adecvat evenimentele, si sa nu mai percepem ca fiind ceva amenintor orice gest sau dificultate, vom putea sa ne eliberam de o sursa insemnata de stres din viata noastra. Simptomele stresului pot fi: dureri de cap, crampe si bolboroseli in intestine, palpitatii, dureri in piept, eruptii cutanate, dificultati respiratorii, diaree, constipatie, reducerea impulsului sexual, indigestii, insomnii, oboseala, abuz de medicamente sau de alcool, ritm alterat al elocutiunii verbale, bulimie, pierderea apetitului, scaderea memoriei, gura uscata, imposibilitate de concentrare, maini care tremura, maini reci, nervozitate a degetelor, scrasnit din dinti. In acelasi timp in plan psihologic si comportamental pot apare stari de: nerabdare, iritabilitate, comportament irational, intoleranta, exasperare fata de galagie si zgomot puternic, suspiciune, incapacitate de concentrare, pesimism, crize de plans, sentimentul grav ca lucrurile nu pot fi stapanite, plictiseala, sentimente de insatisfactie, etc.

CONSECINTELE STRES-ului
Din pacate, chiar daca este provocat de cauze conjuncurale si pasagere, efectele stresului nu dispar odata cu sursa care il produce. Expunerea in mod repetat la stres, genereaza unele dintre cele mai grave consecinte in toate planurile vietii. Chiar daca este de natura psihologica (emotii, ganduri, neimpliniri, griji, etc) sau fizica (accidente, clima, temperatura, factori nocivi, etc), stresul este principala cauza a bolilor cu care se confrunta omenirea. Afectiunile aparatului digestiv (ulcerul), bolile cardiovasculare, eruptiile cuntanate, cancerul si chiar si banalele carii dentare, in ceea mai mare parte se datoreaza stresului, asa cum an de an, arata rapoartele realizate de Organizatia Mondiala a Sanatatii. Supus

stresului, indiferent de ce natura ar fi el, sistemul imunitar al organismului cedeaza primul iar de aici consecintele pot fi dramatice. In plan psihologic stresul duce incet dar sigur la aparitia, anxietatii, fobiei, atacurilor de panica depresiei si nu mai este decat un pas pana la dezvoltarea unor tulburari de persoanlitate. Poate cel mai mult efectele stresului se vad in actiunile pe care le realizam zi de zi. Acumulund in permanante tensiune si traind sub presiunea unor solicitari din ce in ce mai mari, performantele sunt cu mult sub posibilitati, deciziile nu mai sunt la fel de inspirate si parca totul ne iese pe dos oricat ne-am stradui. Orice dezechilibru, oricat de mic si de neinsemnat ar parea, afecteaza toate procesele psihice; motivatia devine mai slaba, atentia si concentrarea mai greu de realizat, sub stres asimilam si procesam mai putina informatie, nu ne aducem aminte informatiile vitale de care avem nevoie, ca sa nu mai vorbim de creativitate si de pana de pana de idei care apara atunci cand avem mai mare nevoie de ele pentru a iesi din criza

Fobia
Este o teama exagerata si persistenta de un obiect sau situatie care de regula, sunt nepericuloase. Aceste frici produc dorinta irationala a persoanei de a evita situatiile respective, desi pacentii realizeaza caracterul irational al fricii lor. In plan fiziologic fobia genereaza tahicardie, transpiratii, tremor, respiratie acceleratam tensiune sau dimpotriva, slabiciune musculara, furnicaturi in stomac, senzatia de greata, senzatia de sufocare, etc. Mai ales la agoraphobia aceste simptome se asociaza cu atacurile de panica. In plan comportamental senzatia traita de persoanele fobice este ceea de stana de piatra. Fobicul simte ca nu poate sa reactioneze in nici un fel. Sau dimpotriva poate manifesta tendinta de la cealalta extremitate, de a fugi. In acelasi timp in mintea subiectului, apar tot felul de ganduri de genul: o sa lesin; o sa mi se faca rau, tremur si toata lumea observa, o sa imi pierd controlul, etc. Aceste ganduri sunt insotite de stari affective de jena, teama, furie, rusine, etc.

Evitarea situatiilor care genereaza fobia o mentine, si asta pentru ca persoana fobica nu poate invata ca situatiile care il sperie nu sunt atat de periculoase pe cat isi inchipuie. Fobiile sunt de mai multe feluri: a) Fobiile simple (de inaltime, insecte, sange, de spatii inchise claustrofobia -, de proceduri medicale sau boli). Practic orice obiect poate produce o fobie. Fobia sociala teama de critica, de evaluari negative, de a vorbi in public, de relationare interpersonala (timiditatea), etc. De obicei persoanele cu fobie sociala constientizeaza mai greu teama fata de aceste situatii si isi justifica comportamentele de evitare destul de logic. Pe de alta parte sunt cele mai riscante tipuri de fobii. Ele pot chiar distruge viata persoanei in cauza. Aflate in situatii sociale care le provoaca teama, subiectii cu fobie sociala se vor simti stanjeniti, se vor comporta ciudat, iar ceilalti ii vor aprecia ca fiind anxiosi, slabi, nebuni sau prosti. Agorafobia teama de a se afla in spatii agglomerate (magazine, piete, cinematografe, etc), de a calatorii cu mijloace de transport in comun, de a se afla departe de casa.

b)

c)

In fobia simpla, persoanele se tem de obiecte si situatii concrete (ascensoare, metrou, animale, insecte, inaltime, apa, spatii inchise, de intuneric, de foc, fulgere, tunete, zapada, caldura, frig, etc) si isi dau seama foarte exact de acest lucru. In cazul claustrobofiei, subiectul se teme de spatiile inchise, cladiri inalte, poduri, camere mici, tunele, ascensoare, etc. Persoanele claustrofobe se simte cuprinsa de panica atunci cand se afla in spatii inchise, de mici dimensiuni, traind senzatia ca este strivita sau prinsa intr-o capcana. De regula, atacurile anxioase ale claustrofobilor se caracterizeaza prin presiunea toracelui, ceea ce ingreuneaza respiratia subiectului care se teme ca se va sufoca. Desi traieste cu aceasta senzatie de sufocare in spatiile inchise rare sunt cazurile in care claustrofobii au lesinat cu adevarat. Fobia de a calatorii cu mijloace de transport: avion, autobuz, tren, metrou, etc, implica elemente de claustrobobie, dar de regula ele au la baza o experienta anterioara psihotraumatizanta. Un accident trait de persoana in cauza sau de cineva apropiat, sau chiar si simpla expunere la imaginile accidentelor in mod repetat, mai ales in perioade se stres si

supraincordare, pot genera instalarea unei reactii fobice de acest tip. Reactiile persoanelor fobice constau in ganduri negre referitoare la dezastre posibile, stare de irascibilitate, nervozitate si reactii psihosomatice cum ar fi: senzatia de greata sau voma. Fobia de insecte si animale se instaleaza inca din copilarie si se declanseaza la simpla vedere a animalului sau chiar a fotografiei acestuia. Fobia de proceduri medicale consta in teama la injectii, de ace, teama de interventii chirurgicale, la explorari functionale ale corpului, teama de interventiile stomatologice, etc. Nu de putine ori se intampla ca astfel de pacienti sa lesine atunci cand asupra lor au loc astfel de interventii de natura medicala. De obicei persoanele cu fobie sociala constientizeaza mai greu teama fata de aceste situatii si isi justifica comportamentele de evitare destul de logic. Pe de alta parte sunt cele mai riscante tipuri de fobii. Ele pot chiar distruge viata persoanei in cauza. Aflate in situatii sociale care le provoaca teama, subiectii cu fobie sociala se vor simti stanjeniti, se vor comporta ciudat, iar ceilalti ii vor aprecia ca fiind anxiosi, slabi, nebuni sau prosti. Fobiile sociale produc in afara de reactia specifica de teama si sentimente de culpabilitate, furie sau depresie. Toate aceste trairi produc reactii de evitare, fuga sau uneori chiar reactii agresive. Implicand situatii sociale, fobia sociala, genereaza un comportament in al carui centru se afla ceilalti Acestia vor reactiona la randul lor la comportamentul persoanei cu fobie sociala, fapt ce va complica si mai mult lucrurile, conducand la fenomenul de autoprofetie implinita. Astfel o persoana care in mod inconstient se teme sa nu fie respinsa nu interactioneaza cu ceilalti si astfel acestia inceteaza sa mai fie interesati de ea si rezultatul este ca persoana respective este respinsa. Mai mult decat atat, starea de disconfort pe care o resimte persoana cu fobie sociala se transmite si celorlalti, iar acestia ajung sa nu se mai simta bine in compania persoanei fobice. Sunt si persoane care dezvolta reactii contrafobice. In incercarea inconstienta de a isi depasi teama, subiectul se angreneaza in situatiile care ii produc teama si carora nu le face fata. Astel cineva care are o

teama de persoane agresive se va simti atrasa tocmai de astfel de persoana si se va angrena in relatie cu ele, iar totul se va sfarsii prost.

TIPURI DE FOBIE SOCIALA 1. Fobia de a privii. Persoanale care sufera de aceasta forma de fobie au impresia ca ceilalti ii privesc insistent si acest lucru le provoaca teama. Daca in mijlocul unei conversatii persoana face o remarca si ceilalti o privesc insistent, acesta se simte stanjenita si inceteaza sa mai vorbeasca. Poate evolua prin neparticiparea la conversatie. In forme mai evoluate, acesta se ascunde prin colturi sau in spatele unui ziar. Consecinta fobiei de a privii este teama de a vorbii in public. 2. Teama legata de faptul ca ceilalti isi vor da seama ca individul este nervos. De regula aceata fobie are un continut precis, pentru ca subiectul isi exteriorizeaza teama prin manifestari neurofiziologice, cum ar fi tremorul mainilor sau al vocii, paloare sau roseata, etc. De obicei persoanale cu acest tip de fobie incep sa evite situatiile in care se pot produce aceste reactii pentru ca ceilalti sa nu le observe. 3. Teama ca subiectul va fi prins intr-o relatie apropiata. Persoanele cu acest tip de fobie de obicei isi spun ca nu doresc sa imi asum vreo responsabilitate, vreau sa fiu inca liber, nu ma simt inca pregatit, daca ma angajez intr-o relatie nu o sa mai pot face ce imi doresc, etc. 4. Fobia de a fi descoperit. Persoana cu acest tip de fobie se teme de faptul ca ceilalti isi vor da seama de felul in care este cu adevarat si astfel va fi respinsa. Unele persoana nici macar nu constinetizeaza acele particularitati care i-ar deteremina pe ceilalti sa nu o agreeze. La altele persoane aceste trasaturi sunt clare (ei vor descoperi ca sunt plictisitor, rau, etc). Subiectii cu acest tip de fobie vor evita contactele sociale si se vor retrage cat mai mult. 5. Fobia de sentimente negative. Cel mai freceventa intalnita este teama de furie sau critica. Subiectul se teme sa isi exprime astel de sentimente pentru ca se gandeste ca si ceilalti ar putea face la fel. 6. Fobia se singuratate, teama de a intreprinde o actiune singur. Aceasta fobie este asociata frecvent cu tendinta de izolare si cu

dispozitia depresiva. Chiar daca e un lucru minor pe care ar putea sa il faca singur, subiectul prefera un partener cu care sa realizeze actiunea, si daca cineva nu se arata dispus sa faca asta, prefera sa lase lucrurile deoparte si astfel starea depresiva se accentueaza. 7. Fobia de a nu putea comunica cu ceilalti. a) Fobia ca ceilalti nu il agreaza. Acesta este tipul de fobie cu caracterul cel mai distructiv si din pacate si cel mai des intalnita in relatiile interpersonale. Daca simte si cel mai mic indiciu ca ceilalti nu l-ar agrea, justificat sau nu, subiectul se gandeste am facut ceva rau, e ceva in neregula cu mine, nu sunt bun de nimic, etc. Si pentru a schimba atitudinea pe care crede ca o percepe de la ceilalti subiectul se va stradui din rasputeri sa fie o persoana draguta si amabila. Subiectul nu va lupta pentru drepturile sale de dragul concesiilor si ajunge in cele din urma chiar sa renunte la demnitatea sa si sa se lase pur si simplu calcat in picioare doar de dragul de a fi pe plac celorlalti b) Fobia de a parea ridicol. De obicei aceste persoane se judeca mult mai aspru decat o face cei din jurul sau si isi fac griji ca in orice moment ar putea face un lucru pe care ceilalti l-ar putea considera nepotrivit. Astfel de persoane vor deveni tot mai inhibate in prezenta celorlalti, isi va anihila orice spirit de spontaneitate, transformandu-se intr-un individ plat si plicticos. c) Fobia de a fi respins. Subiectii cu acest gen de fobie sunt foarte sensibili si atenti la reactiile celor din jurul sau. Ei interpreteaza cel mai mic semn de dezaprobare din partea altei persoane ca pe un indiciu al respingerii, ceea ce reprezinta o adevarata catastrofa pentru ei. De multe ori se intampla ca subiectul sa atribuie unei remarci " Agorafobia reprezinta o teama de se afla in spatii aglomerate, de a calatorii cu mijloace de transport in comun, de a se afla departe de casa, etc. Simptomele implica teama subiectului de a se afla in situatii in care ii este dificil sa iasa sau nu pot primi ajutor in caz de nevoie. De obicei agorofobicii traiesc cu impresia ca vor lesina sau isi vor pierde controlul in acele situatii din care nu pot iesi si ca nimeni nu ii vor ajuta. Aici exista o contradictie pe care putini agorofobici o constientizeaza. Desi locurile care le produc teama sunt pline de oameni ei sunt convinsi ca nu pot primi ajutor in cazul in care isi vor pierde controlul. Fobia se instaleaza treptat ca urmare a repetarii unor experiente mai mult sau mai putin anxiogene sau prin intermediul invatarii sociale.

Uneori aceasta conditionare se instaleaza in perioade de stres si in stari de supraactivare cand reactiile de teama se invata foarte repede. De obicei agrobofobia se invata pe fondul unui atac de panica si astfel subiectul asociaza situatia cu declasarea simptomelor atacului de panica. Din acest motiv, acesta incepe sa anticipeze producerea atacului de panica, fapt ce ii creaza o mare tensiune in momentul in care se apropie de locul respectiv si datorita acestei stari de supraincordare, e foarte posibil ca atacul de panica sa se declanseze cu adevarat. De cele mai multe ori, subiectii agorafobici traiesc cu teama ca se vor declansa senzatiile specifice atacului de panica: anxietate, senzatie de slabiciune, ameteli, palpitatii, senzatia ca se inmoaie picioarele, senzatia de sufocare, dureri musculare, sentimentul de izolare si de irealitate, intunecarea vederii, precum si dorinta imperioasa de a ajunge acasa, unde persoana se simte in siguranta. Atacurile de panica Reprezinta aparitii bruste sau intensificari bruste ale anxietatii, acompaniate de cateva simptome somatice si psihice. Siptomele somatice cele mai frecvente sunt: palpitatii, ameteli, transpiratii abundente, senzatia de sufocare, tremor, dificultati in respiratie, etc. Simptomele psihice se refera mai ales la teama subiectului ca va face un atac de cord sau un atac cerebral, ca se va sufoca, va lesina sau va muri. Fenomene asemanatoare atacurilor de panica pot apare si in cursul altor tulburari anxioase, cum ar fi fobia sociala sau clautrofobia, atunci cand subiectul se confrunta cu situatii anxiogene. Exista o stransa relatie intre atacurile de panica si agorafobie. Multi agorafobici prezinta si atacuri de panica, dupa cum unii subiecti cu atacuri de panica dezvolta un comportament de tip fobic fata de situatiile in care s-a declansat primul atac de panica. La baza atacului de panica se afla o secventa de evenimente si care genereaza un cerc vicios. In atacurile de panica, subiectul interpreteaza anumite simptome fiziologice sau psihice intr-un sens catastrofic (palpitatiile vor sunt interpretate ca simptomele unui atac de inima, ametelile ca semn al lesinului, iar dificultatile de concentrare ca simtomele unui atac cerebral, etc). Acesta interpretare amplifica simptomele care la randul lor vor genera o interpretare si mai negativa.

In cadrul acestui model, o serie de stimului de natura interna sau externa, care sunt perceputi de subiect ca fiind amenintatori, vor conduce la declansarea anxietatii cu simptomele fiziologice specifice acesteia. Daca simptomele respective vor fi interpretate de subiect ca fiind semnele unui posibil dezastru, se va produce o accentuare a anxietatii, si acesta va fi prins intr-un cerc vicios, care va culmina cu atacul de panica Depresia Se caracterizeaza prin trairea unui sentiment de tristete, a unor sentimente de culpabilitate, de autoinvinovatire, irtitabilitate si nervozitate, anxietate, si tensiune psihica. Subiectul depresiv nu mai simte placerea din activitatile pe care le desfasoara iar nivelul energiei psihice e atat destul de mult de redus incat orice actiune, cat de mica, presupune mult efort. De aceea subiectul simte se angreneaza cu greutate in activitate si manifesta o tendinta de retragere. Chiar si activitatile obisnuite si agreabile cum ar fi vizionarea unor programe tv, lectura ziarelor, etc, devin dificile si plictisitoare, pentru ca subiectul nu se mai poate concentra. In acelasi timp, persoanele depresive sunt absorbite de starea sa proasta pe care o traieste, sau de dificultatile cu care se va confrunta. Cea mai mare parte din energia sa este investita in ganduri de negative. In cazul depresiei, subiectii nu se pot concentra asupra solutiilor la problemele mai mult sau mai putin importante pe care le au pentru ca o mare parte din energie este investita in elaborarea scenariilor posibile pe dificultatile le poate genera. Cu alte cuvinte depresia este povestea drobului de sare. Scenariile negative absorb atat de multa energie incat somnul devine dificil si de cele mai multe ori tensionat. Apetitul subiectului pentru viata este destul de scazut si nu lipsesc nici motivele logice prin care isi impaca constiinta si isi justifica propria stare generala proasta. Depresia priveaza de asa de multe resurse si energie incat performantele sunt mult diminuate si astfel grijile pe care subiectul si le facea cu privire la situatiile pe care le are de rezolvat, devin realitate TULBURARI DE PERSONALITATE A. Tulburari de personalitate validate: 1. Tulburarea paranoida a personalitatii (Paranoia)

Tulburarea se caracterizeaza prin suspiciozitate, neincredere in ceilalti. Persoana care sufera de acesta tulburare vede interese ascunse, de multe ori sustinute de pulsiuni imaginativ interpretative. Este persoana care da impresia ca stie ce vrea, isi doreste aproape cu fanatism puterea. Tinta sa este ascensiunea si puterea. Vrea sa detina in permanenta controlul. Este o persoana cu puternice valaeitati persuasive, cu un discurs logic si bine argumentat. 2. Tulburarea schizoida a personalitatii Sunt persoane introvertite, distante, inchise, nesociabile. De obicei li se pune eticheta ca nu stiu pe ce lume traiesc, sau sunt rupti de realitate, sunt indiferenti fata de propriile lor interese. De cele mai multe ori grupul social si viata sociala il perturba, de aceea evita oamenii, aglomerarile. Prefera actiuni solitare sau desfasurate in izolare. Este o persoana neimplicata in cotidian. 3. Tulburarea schizotipala a personalitatii (schizofrenie latenta, schizofrenia pseudonevrotica, schizofrenie pseudopsihopatica, schizofrenia prepsihotica) Rezonanta afectiva redusa cu slabe capacitati de reactie la situatii stresante, psihotramatizante sau frustrante. Ideatie dominata de convingerea ca poseda isusiri rare, ilustrate prin clarviziune, capacitate de premonitie, telepatie sau superstitie. Relationare slaba, cu sociofobie, si absenta prietenilor, confidentilor. 4. Tulburarea disociala a personalitatii (sociopatie) Conduita insensibila, aroganta si dispretuitoare la drepturile, sentimentele si suferintele celorlalti. Lipsa de regret si remuscare sau a sentimentelor de culpabilizare. Iritabilitate, impulsivitate, manifestari clastice si agresivitate la contraziceri, opozitie, incitare. Incapacitatea de a invata din experientele negative si din sanctiunile primite, ceea ce determina continua repetare a actelor reprobabile. Tendinta de a blama si injuria pe altii, cu disponibilitatea rationalizari "plauzibile" ale comportamentului lor conflictual.

5. Tulburarea Borderline a personalitatii

Intensitatea si versatilitatea relatiilor interpersonale. Relatiile sociale sunt intense, dar foarte schimbatoare sub aspectul continutului afectiv, care poate trece de la o extrema la alta fara motive reale si in mod rapid. Fata de aceiasi persoana, pacientul poate sa dezvolte o stare afectiva intens pozitiva, pentru ca in urma mici insatisfactii sa exprime furie si rejectie. Setimentul de vid interior este trait de pacienti cu acesta tulburare ca un sentiment de zadarnicie sau imensa plictiseala, negasire de sine. 6. Tulburarea histrionica a personalitatii (Isteria) Polarizarea atentiei celorlalti este o trasatura specifica. expresie a unei pulsiuni irezistibile de a se plasa in centrul atentiei grupului. Comportament seducator si provocator, intalnit nu numai la femei ci si la barbati cu marcata tendinta de a-l scoate pe cel vizat din rutina si indiferenta. Intr-un moment de veselie este persoana cea mai expresiva, dupa cum, la o inmormantare este persoana care plange cel mai tare. In situatii afectogene comune, persoana histrionica nu-si poate stapanii tensiunea disproportionata, inzbucnind intr-o descarcare dezordonata si demonstrativa a afectelor. 7. Tulburarea Narcisica a personalitatii Tulburarea consta intr-un sentiment exagerat al importantei propriei persoane si in convingerea fantezista, nerealista asupra calitatilor sale, pe care le percepe ca find unice si exceptionale. Nonreceptivitate si insensibilitate la opinii diferite, sfaturi sau indemnuri. In aceasta situatie ei minimalizeaza, resping, sau, in cel mai bun caz, ignira opiniile celorlalti. 8. Tulburarea anxioasa (evitanta) a personalitatii Persoana cu tulburare anxioasa prezinta o minutioasa analiza si inalta exigenta asupra comportamentului persoanelor cu care trebuie sa colaboreze. Prezinta o teama permaneta de a nu fi ridiculizat si rejectat, ca expresie a autoexigentei. Persoana apare ca nelinistita, tematoare, si in acelasi timp grabita, dornica de a actiona, dar lipsita de curajul de initia o actiune. Sunt persoane care au nevoie de foarte multe certitudini.

9. Tulburarea dependenta a personalitatii

Tulburarea dependenta a personalitatii se carcterizeaza prin autostima redusa, neincredere in posibilitatile proprii, nevoie excesiva de ocrotire si ingrijire, incapacitatea de a lua decizi in problemele curente si tendinta continua de a acorda altuia girul propriilor responsabilitati. Persoana traieste nu numai nevoia aprobarii ci si a acceptarii de catre ceilalti, mai ales atunci cand acestia sunt persoane influente. Persoana cu tulburare dependenta sacrifica timp si energie, ofera dovezi de loialitate, punandusi la dispozitie intreaga sa disponibilitate si deplina fidelitate pentru a obtine aprobarea si suportul din partea celorlalti. 10. Tulburarea anancasta (obsesiv-compulsiva) a personalitatii Persoana prezinta o inalta valorizare a regulilor si reglemetarilor, ordinelor, astfel incat, in mediul familial si profesional disciplina este principiu de existenta. Sunt perfectionisti si militanti ai lucrurilor bine facute, de care rareori se simt satisfacuti. Crede ca numai el poate indeplini activitatea si de aceea suporta cu greu sa nu accepta ca altcineva sa-i tina locul. 11. Tulburarea emotional-instabila a personalitatii Instabilitate afectiva si tendinta marcanta de a actiona impulsiv, fara a lua in considerare consecintele. Persoana se caracterizeaza prin instabilitate si versalitate dispozitionala indiferent de conditiile ambiantei, prin manifestari impusive si nendeliberate,. B. Tulburari de personalitate in curs de validare 1. Tulburarea depresiva a personalitatii Pacientul se caracterizeaza prin tristete, pesimism, autocriticism, autostima redusa, pasivitate si expresie inhibata a agresivati. Se asemenea principale caracteriztici sunt: Incapacitatea de a trai satisfactia, realizarea, reusita, prin refuzul bucuriei si a relaxarii, prin exigenta a propriei persoane, grija excesiva, trairea prezentului si a viitorului cu permanente indoieli.

2. Tulburarea pasiv-agresiva a personalitatii

Se caracterizeaza printr-o rezistenta psiva la cererile de performanta profesionala si sociala adecvata, ca si printr-o atitudine negativista, prin rezistenta la solicitare sau indemn (constituie o expresie deghizata a pulsiunilor agresive, acestea nemanifestandu-se in mod direct, dar tace, amana, sau isi exprima refuzul intr-un mod formal, echivalent cu un refuz disimulat), prin refuzul schimbarii, prin comportament lamentativatributiv, in sensul ca pune pe seama celorlalti propriile insuccese, esecuri, pierderi, etc. C. Tulburari de personalitate controversate 1. Schimbarea persistenta a personalitatii dupa o traire catastrofica Poate fi definita ca o modificare elocventa, dezadaptativa si persistenta a personalitatii, primata in modul de a percepe, gandi si de a se relationa, survenita in urma trairii unei situatii existentiale vitaleamenintatoare. Se caracterizeaza prin stare de insecuritate si anxietate, prin disparitia oricarei dorinte de de afirmare si realizare, prin abandonarea planurilor, retragere si instrainare sociala, neincredere si ostilitate. 2. Schimbarea persistenta a personalitatii dupa o boala psihca severa Se caracterizeaza prin: convingerea pacientului de a fi marcat, puternic modificat, sub aspectul trairii si simtirii, de boala psihica anterioara, prin sentimentul incapacitatii de a realiza si mentinerelatii interpersonale autentice, bazate pe incredere, comportament pasiv si retragere sociala, labilitate afectiva. D. Tulburari de personalitate nevalidate 1. Tulburarea defetista a personalitatii (masochism) Termenul de masochism provine de la romancierul secolului trecut Leopold von Sacher-Masoch care a descris persoane ce-si realizau gratificatia sexuala in conditiile in care li se provoca o suferinta fizica. Tulburarea masochista a personalitatii se caracterizeaza prin: refuzul, evitare sau ignorarea experientelor placute, deschidere si atractii pentru situatii negative sau chiar dezastruoase, trairea culpabilizata a realizarilor si succeselor, incercare de anihilare a evenimentelor pozitive, prin sacrificii nesolicitate si culpabilizare pentru cei care beneficiaza de

ele, prin rejectarea relatiilor pozitive ca si a persoanelor care ii ofera sprijin sau suport afectiv. 2. Tulburarea sadica a personalitatii (sadism) Se caracterizeaza prin violenta fizica si verbala in relatiile interpersonale prin care isi domina partenerii, fara intentia de a obtine beneficii, prin insultarea zgomotoasa sau umilirea celorlalti in public, traiesc satisfactia suferintei altora pe care o cauta catunci cand nu o pot povoca, exarcerbarea vilentri atunci cand victima se opune, in vederea provocarii suferintei pot recurge la mijloace indirecte ca minciuna, inselaciunea, zvonul, etc. PSIHOTERAPIE - TRATAMENT Fie ca vorbim de stres, anxietate, fobie, depresie sau tulburari de personalitate sau comportament, acestea nu sunt decat niste reactii firesti prin care mintea si corpul nostru se protejeaza de un pericol, amenintare. Insa amenintare, pericolul unei situatii nu este un factor intrinsec al acestia ci este un atribut pe care il atribuim respectivului evaniment, ca urmare a modului in care il interpretam. Cu alte cuvinte, dezechilibrul nu apare ca o consecinta directa a actiunii unui factor asupra noastra ci ca urmare a semnificatiei pe care o atribuim acestuia. De cele mai multe ori amenintarea sau pericolul pe care il resimtim este doar unul subiectiv, mai mult inchipuit decat real. Persoana anxioasa, fobica, de multe ori, constientizeaza foarte clar ca situatia care ii declanseaza intreaga simptomatologie, nu reprezinta nici o amenintare, insa cu toate astea nu isi poate controla si stapanii teama pe care o resimte. Initial unui stimul i se atribuie o semnificatie perturbatoare, apoi rezulta o simptomatologie specifica, proportionala nu cu intensitatea stimului ci cu semnificatia pe care o acordam acestuia, iar simptomatologia ne face sa atribuim o valoare si mai mare. Astfel se intra intr-un cerc vicios si repetat de cateva ori, acesta devine un automatism care se declanseaza fara nici un control atunci cand reintalnim stimulul initial. Tratamentul dezechilibrelor, fie ca se numeste anxietate, depresie, stres, atacuri de panica, fobie sau tulburari de personalitate sau comportament, consta in formarea unor noi deprinderi de a interpreta stimulii, situatiile care le produc, astfel incat intensitatea de manifestare sa scada pana la disparitia totala a simptomelor.

Psihoterapia si consilierea psihologica nu face altceva decat sa urmeze drumul invers prin care subiectul a invatat sa fie anxios, stresat, depresiv sau fobic. Invatand sa se teama mai putin, scad si simptomele, iar scaderea intensitatii simptomelor va determina o interpretare si mai putin amenintatoare a situatiei. Daca la inceput totul se desfasoara cu efort constient, dupa un timp de exersare si repetitie se formeaza un un nou automatism prin care subiectul reactioneaza mult mai adecvat fata de situatiile care inainte ii produceau stresul, anxietatea, depreia, fobia sau atacul de panica sau tulburarile de personalitate.