Analizatorul vizual

Vederea este o forma de sensibilitate speciala, adaptata pentru receptia si analiza undelor electromagnetice, avand lungimea de unda cuprinsa intre 323 si 597. Vederea are rol deosebit de important in viata organismelor superioare prin cantitatea impresionanta a informatiilor receptionate din mediul extern. Aceste infromatii intervin in activitatea corticala difuza, si prin continutul lor, contribuie la adaptarea in mediul de viata, in orientarea spatiala si in mentinerea echilibrului. Semnificatia vederii in viata organismelor superioare este ilistrata si de protectia corticala importanta a aferentelor vizuale. Pentru realizarea vazului, in afara celor 3 segmente comune tuturor analizatorilor, s-a dezvoltata in cursul evolutiei un aparat optic, capabil sa proiecteze imaginile asupra receptorilor vizuali retinieni. Aparatul optic al ochiului este parte componenta a globului ocular, si reprezinta un sistem de 4 medii refringente ( corneea, umoarea apoasa, cristalinul si corpul vitros), avand datorita corneei si cristalinului o convergenta pozitiva, capabila sa proiecteze imaginile pe retina. Globul ocular este situat in orbita. Are forma aproximativ sferica, cu partea anterioara mai putin curbata. Este format din 3 membrane care se suprapun: 1)Sclerotica sau membrana albicans este situata la exterior. Este formata din tesut conjunctiv dens, de culoare alba. La polul posterior al ochiului este perforata permitand trecerea nervului optic. La nivelul polului anterior ocular devine transparenta si se numeste cornee. 2) Coroida sau membrana nutritiva, contine numeroase vase sanguine si cantitati mari de pigment, conferind calitati de camera obscura interiorului ochiului. Partea anterioara a coroidei se afla sub cornee, prin transparenta careia apare, sub forma unui inel pigmentar, irisul, in centrul careia se afla orificiul pupilar. Culoarea ochiulor este data de pigmentul irian cu nuante intre brun si negru. Lipsa sau cantitatea redusa a acestui pigment genereaza albinismul si respectiv culoarea verde sau albasatru. Cristalinul este o lentila biconvexa, transparenta, situata posterior de iris. Fata sa posterioara este mai curbata. Este invelit intr-o capsula fina, ale carei margini se fixeaza pe corpul ciliar. Spatiul dintre cornee si cristalin formeaza camera anterioara, ce contine umoarea apoasa. Spatiul dintre cristalin si iris este mai mic si formeaza camera posterioara, care de asemenea contine umoarea apoasa. Posterior de cristalin se afla cavitatea principala a osului care contine corpul vitros, care este de asemenea transparent, dar cu o consistenta superioara, gelatinoasa. 3) Retina este cea de a3a membrana a globului ocular, situata sub coroida. Are o structura complexa, este bogat vascularizata si contine receptori vizuali si neuroni. Prelungirile acestora parasesc ochiul formand nervul optic. Anexele globului ocular sunt: Muschii motori ai globului ocular sunt reprezentati de: -muschii drepti: superior, inferior, medial si lateral. Ei se prind cu un capat de varful orbitei si cu celalalt pe sclorotica, prin intermediul lamei tendinoase. Actiune dreptul lateral si medial, asigura miscarile in ax vertical ale globului ocular. Dreptul lateral este abductor, iar cel medial adductor.

- Muschiul drept superior, este ridicator si abductor al globului ocular. - Muschiul drept inferior, este coborator si adductor al globului ocular. Muschiul oblig superior, se insera posterior pe varful orbitei, se reflecta pe globul ocular si se fixeaza pe fata posterioara a acestuia. Actiune: misca globul ocular in jos si in exterior. Muschiul oblig inferior, se insera pe podeaua orbitei si se termina pe sclerotica. Organele de protectie sunt reprezentate de pleoape. Sunt 2 repliuri, musculo-membranoase, una superioara si alta inferioara, care acopera globul ocular. Ele delimiteaza fanta palpebrala. Pleoapele reprezinta o fata anterioara , tegumentara , o fata posterioara mucoasa si o margine libera care delimiteaza fanta palpebrala. Pe aceasta margine sunt implantati peri sau cili ce formeaza genele, posterior de care se deschid orificiile unor glande sebacee numite Meibomius. Pleoapele au un schelet fibro- elastic si sunt acoperite de muschiul orbicular al pleoapelor cu rol in ridicarea si coborarea pleoapelor. Conjunctiva este o membrana subtire, lucioasa, care captuseste fata posterioara a pleoapelor si care se rasfrange pe fata anterioara a globului ocular acoperind sclerotica si corneea. La locul de rasfrangere formeaza doua funduri de sac conjunctivale, superior si inferior. In unghiul intern al ochiului, conjunctiva este ridicata de o proeminenta numita caruncula lacrimala, reprezentata de foliculi pilosi rudimentari si glande sebacee. Aparatul lacrimal al ochiului este format din glanda si caile lacrimale. Glanda lacrimala situata pe tavanul orbitei, este de marimea unei migdale. Secretia lacrimala este continua, lacrimile fiind conduse prin canalicule lacrimale, in fundul de sac conjunctival superior, de unde prin miscarile pleoapelor, spre unghiul intern al ochiului, in lacul lacrimal situat in jurul carunculei lacrimale. De aici prin punctele lacrimale (papilele lacrimale) ajung in canalele lacrimale si apoi in sacul lacrimal situat in santul lacrimal. Acestea se continua cu canalul nazo-lacrimal care se deschide in meatul nazal inferior. Rolul secretiei lacrimale este de a proteja conjunctiva si mai ales corneea, impiedicand patrunderea impuritatilor si uscarea acestora (conjunctiva si corneea). Irisul are rol de diafragm, care regleaza deschiderea pupilara: fibrele musculare radiare, inervate de simpatic, produc midriaza (deschiderea pupilei); cele circulare, inervate de parasimpatic , produc mioza (inchiderea pupilei). Acomodarea ochiului, adica adaptarea sa pentru perceperea clara a obiectelor aflate la distante diferite se poate face numai intre anumite limite: -convergenta minima posibila, care corespunde unei distante-obiect maxime (punctum remotum), este pentru ochiul normal situata la infinit. -convergenta maxima a cristalinului, care corespunde unei distante-obiect minime (punctum proximum); este pentru adultul normal de 21 cm si creste cu varsta. Modificarea acestor limite conduce la defecte si anomalii optice. Se considera un ochi normal sau emetrop, acel ochi care primind un fascicul de raze paralele, venit de la infinit, formeaza imaginea pe retina fara acomodare. Ochiul ametrop, este ochiul lipsit de aceasta proprietate. Ametropia este o stare patologica a ochiului si poate fi produsa de modificarea peste anumite limite a uneia dintre dimensiunile ochiului.

Defecte de vedere
Miopia este cel mai des ntlnit defect de vedere, aceasta avnd un caracter patologic(apare la natere) i ia loc atunci cnd globul ocular al ochiului miop este mai mare dect cel al ochiului normal, imaginea formndu-se n faa retinei. Miopia este corectat cu ajutorul lentilelor divergente. Hipermetropia este de asemenea un defect patologic, aceasta ns lund loc mai rar dect miopia. Globul ocular al ochiului hipermetrop este mai mic dect cel al ochiului normal, n consecin imaginea formndu-se n spatele retinei. Hipermetropia este corectata cu ajutorul lentilelor convergente. Prezbitismul este un defect de vedere care apare de obicei la btrnee, acesta comportndu -se n acelai mod precum hipermetropia, acesta fiind cauzat de atrofierea elasticitii cristalinului. Prezbitismul este tratat cu ajutorul unei lentile convergente. Strabismul are drept cauz slbirea unuia dintre muchii externi ai globului ocular, acesta fiind corectat prin exerciii de ntrire a musculaturii ciliare. Cataracta apare cel mai frecvent, la persoanele cu o vrst naintat, aceasta fiind cauzat de pierderea treptat a transparenei(opacifierea) cristalinului. n cazul cataractei congenitale, aceasta este corectat prin secionarea unei poriuni a irisului i a capsulei cristaliniene ori prin extragerea cristalinului i nlocuirea acestuia cu un cristalin artificial reprezentat de ctre o lentil biconvex. Astigmatismul este o boal oftalmologic manifestat printr-o deformare a corneei care atrage dup sine o refracie defectuoas a razei de lumin n globul ocular. n cazul as tigmatismului, razele de incidenta de lumin alb ce sosesc la ochi sub form de raze paralele vor suferi un proces intens i inegal de refracie, i prin urmare, cu ct aceast refracie difereniat va fi mai mare, cu att astigmatismul va fi considerat mai grav

Axe
Ochii vertebratelor i ai unei serii de molute au dou axe importante: axa optic i axa vizual: Axa optic reprezint axa de simetrie a elementelor optice care particip la formarea imaginii pe retin. Zona de pe retin aflat la intersecia cu axa optic este locul unde aberaiile optice sunt minime, deci rezoluia imaginii proiectate este optim. Axa vizual este determinat de centrul optic al sistemului de proiecie optic (cornee i cristalin) i de locul de pe retin care asigur cea mai bun definiie a imaginii ( fovea centralis).

Pentru o vedere optim aceste dou axe ar trebui s coincid, pentru a suprapune imaginea cea mai clar peste zona de pe retin cea mai apt s o detecteze. Totui nu se cunosc specii la care aceast coinciden s aib loc. De exemplu la om unghiul dintre cele dou axe este de aproximativ 5, cu axa optic deplasat n direcie nazal fa de fovea centralis. La alte specii deplasarea poate fi n direcie nazal sau temporal. Nu se cunoate motivul pentru care aceast deviaie a rmas necorectat de -a lungul procesului evolutiv. La vertebrate exist o a treia ax, determinat de poziia nervului optic, care creeaz pe retin o zon incapabil s recepteze lumina, numit pata oarb. La om pata oarb se situeaz la a proximativ 15 de la fovea centralis n direcie nazal i ocup aproximativ 6 din cmpul vizual. Ochii cefalopodelor nu au o pat oarb, deoarece nervii se conecteaz la retin prin spatele acesteia.

Retin

Retina este un strat subire de celule din globul ocular, care snt responsabile de transformarea luminii n semnale nervoase la vertebrate i o parte din cefalopodeEste interesant de remarcat faptul c (la vertebrate) stratul neuronal care transmite informaiile ctre creier este aezat pe partea anterioar a retinei, astfel nct lumina trece nti prin el, nainte de a ajunge la celulele fotosensibile; aceasta este i cauza pentru care exist o pat oarb pe retin, o zon fr fotoreceptori (nu se poate percepe lumina n acea zon), pe unde neuronii ajung n spatele ochiului, pentru a forma nervul optic. Cefalopodele, care au stratul neuronal n spatele ochiului, nu au aceast pat (aceasta fiind o dovad c a evoluat n paralel cu ochiul vertebratelor). n centrul retinei (acolo unde este intersectat de axul optic) se gsete o zon in care celulele fotosensibile sunt foarte concentrate, numit pat galben - aceata furnizeaz creierului cea mai clar imagine.