Sunteți pe pagina 1din 2

Din coroborarea acestor rezultate se creeaza un raport pentru a putea vedea unde se afla copilul in acest moment al dezvoltarii

sale pe ariile urmatoare : motor, cognitiv, emotional, social, volitiv, independenta. Aceasta evaluare preliminara are un dublu rol : pe de o parte ofera informatii esentiale pentru construirea liniei de interventie terapeutica viitoare iar pe de alta parte reprezinta un reper ce va fi comparat cu evaluarea finala, in acest mod putand contoriza si observa progresele copilului sau zonele sale de vulnerabilitate ramase.

2. Interventia terapeutica :

Luand ca reper rezultatele evaluarii si simptomatologia specifica respectivei tulburari de dezvoltare se stabileste scopul si obiectivele specifice ale terapiei. Deoarece aceasta este o terapie de lunga durata si cu o frecventa ridicata, obiectivele specifice se reactualizeaza o data pe luna sau in functie de evolutia copilului.

Scopul principal al terapiei de dezvoltare multilaterala este identificarea ariilor de dezvoltare problematice si dezvoltarea, armonizarea acestora ca un tot unitar, in asa fel incat sa se favorizeze cresterea copilului.

Interventiile terapeutice sunt:

- Interventii pe arii de dezvoltare: motor, senzorial, cognitiv (limbaj, gandire logico-matematica, inductiva deductiva, anticipare etc), emotional, social si comportamental. De exemplu, ne adresam ariei motorii prin jocuri de miscare, de indemanare fina, jocuri corporale de constientizare si dozare a propriei forte etc. Aria senzoriala este crescuta si stimulata prin jocuri de explorare a fiecarui simt. Aria emotionala este explorata prin tehnici proiective, jocuri de rol, jocuri simbolice sau dramatice. Aria cognitiva este stimulata prin jocuri si activitati de dezvoltare a limbajului, jocuri si activitati de stimulare a gandirii. Aria sociala este stimulata prin activitati de urmarit impreuna programe de desene animate, filme pentru copii si dramatizarea acestora; prin jocuri de rol a diverse situatii sociale; prin jocuri de interactiune si impartasire; iesiri in diverse contexte sociale (teatru, circ, locuri de joaca, parcuri etc).

- Interventii globale: tinand cont de nevoile copilului se creeaza proiecte globale de interventie, ce se adreseaza mai multor arii simultan, pentru a incuraja invatarea naturala, fireasca. Astfel de proiecte pot fi: Retetele mele, Parcurile din Bucuresti; Micul explorator, Lumea subacvatica, Pasiunile mele etc.

- Interventie la gradinita sau scoala: in cazul in care nevoile copilului cer acest lucru, un terapeut va merge la gradinita sau scoala copilului. Rolul acestuia este in principal de a incuraja copilul in demersurile sale sociale si de a observa dinamica copilului. In functie de observatiile sale se intervine acasa, prin crearea de activitati, jocuri de rol care sa faciliteze dezvoltarea copilului.

- Consiliere de familie

3. Incheierea terapiei:

ncheierea terapiei se face n mod treptat n momentul n care i copilul este de acord. Odat cu creterea capacitii de a fi independent i prezent se reduce numrul de ore de terapie.

Este important s se ncheie terapia, s se creeze un gestalt nchis pentru ca pacientul s integreze experien a cu totul i s poat merge mai departe. Aadar, nclusiv ncheierea poate fi terapeutic.

CADRUL TERAPEUTIC

Terapia de dezvoltare multilaterala se realizeaza in echipa. Din aceasta echipa fac parte coordonatorii interventiei si cei doi terapeuti (unul ce sustine terapia acasa si unul ce intervine la gradinita sau scoala daca este necesar).

Deseori n cazul copiilor cu autism locaia este ori club/ centru n care s aib asigurate toate cele necesare ori propria cas, unde este este amenajat un cadru pentru terapie. Terapia copilului cu autism ct i edina sunt de lung durat. Terapia poate dura de la un an la trei iar edina de la dou ore la ase ore. Din acest motiv locaia trebuie s fie dotat cu toate cele necesare unei perioade att de lungi. Deseori este preferat propria cas, copilul cu autism lucrnd mai uor n locurile cunoscute, n acestea fiind mai puin anxios, simindu-se cel mai confortabil i asimilnd deci cel mai uor.

Frecvena terapiei este adaptat gravitii simptomelor i dificultii copilului de a se adapta n diferite situaii. Totui, la nceputul terapiei el are nevoie de repetiie pentru a fixa un concept, de multe situaii n care s adapteze un comportament, frecvena trebuind s fie destul de ridicat, cel puin de trei ori pe sptmn. Apoi, se poate reduce din numrul de ore i chiar este indicat acest lucru, scopul terapiei fiind cresterea independentei nu a dependentei. Astfel se va oferi copilului un reper ca terapia se indreapta spre final, facilitand procesul de asimilare si incheiere. De a semenea, este important s existe i zile n care nu lucreaz, timp dedicat familiei, altor copii, sau timp liber n care el alege ce dorete s fac. Este important s avem ncredere n elementele din afara terapiei care pot fi vindectoare, terapeutice. Uneori prin ii doresc ca timpul de terapie s fie ct mai lung, considernd c ce este n afara terapi ei

e periculos, nu e bun, nu poate ajuta. Conisderam c exist riscul de a avea att de mare ncredere n terapie, nct ce e n afara terapiei nu mai e considerat valoros. Numim acest lucru exces de terapie. Terapia nu mai e terapeutic, devine un incubator.

Terapia este una preponderent non-directiv ns terapeutul are o viziune extins asupra terapiei. Ea nu este o metod de educare, ns func ia sa psihoterapeutic non-directiv poate ceda locul celei pedagogice atunci cnd acest lucru este util copilului. n alte cazuri, relaia terapeutic devine unealta principal n detrimentul tehnicii. O tehnic poate ceda locul alteia, ct timp acest lucru are n vedere sntatea copilului .

Terapeutul copilului cu autism are dou roluri principale- acela de pedagog i acela de terapeut. Copilul cu autism are nevoie s nvee diferite comportamente, s nvee paii pentru a-i face tema, etapele n utilizarea unui joc pe calculator, etapele n scrierea unei compuneri i nu numai. Sunt multe activiti pe care acesta nu le poate nva de la ceilali copii sau din explicaiile nvtoarei, avnd nevoie de o etapizare mai detaliat. Aici intervine terapeutul care, folosind diferite tehnici, faciliteaza nelegerea copilului, acesta fiind astfel n rolul de pedagog.

n alte cazuri, copilul cu autism ca toi copii are nevoi i temeri specifice vrstei, conflicte, lucruri greu de coninut, are nevoie de suport, etc. Aici intervine terapeutul pe rolul su de psihoterapeut, facilitnd activarea resurselor, dnd sens evenimentelor i oferind suport.

Copilul poate lucra cu un terapeut sau cu o echipa de terapeu i. Toti membrii echipei care lucreaza cu copilul cu autism trebuie s aib aceeai direcie terapeutic ns aceasta nu trebuie confundat cu atitudinea terapeutic. Fiecare teraput n parte are propria rela ie cu copilul, diferit de a celorlali, bazat pe propria personalitate i formare ca i teraput, fiind foarte important ca aceast relaie sa fie autentica. Relaia cu terapeutul este relaia din care copilul va nva s intre apoi n relaie cu ceilali, primul model de cum ma aduc pe mine in relatii.