Interferenta este fenomenul de suprapunere a doua sau mai multe unde coerente intr-o anumita zona din spatiu

ducand la obtinerea unui tablou stationar de maxime si minime de interferenta. Deosebiri intre interferenta undelor mecanice si cea a luminii Interferenta undelor electromagnetice din domeniul vizibil, ca si in cazul undelor mecanice, consta in suprapunerea a doua sau mai multe unde intr-o zona spatiala. Insa in cazul undelor mecanice, rezultatul interferentei se apreciaza in functie de amplitudinea undei rezultante in acel punct, iar in cazul luminii, rezultatul interferentei se apreciaza dupa intensitatea luminoasa in punctul respectiv.

Pentru a obtine un fenomen de interferenta stationara, undele trebuie sa aiba aceeasi frecventa si sa fie coerente, adica sa aiba o diferenta de faza constanta. Undele coerente sunt undele ntre care exista relatii constante n timp ( diferenta de faz, amplitudinea), iar fenomenul de interferenta se poate observa tot timpul. De gradul de coerenta al undelor care interfera depinde stationaritatea si contrastul tabloului de interferenta.

Metode de obtinere a undelor coerente existente Obtinerea undelor coerente pentru realizarea interferentei se face separand din fluxul luminos emis de o sursa monocromatica douafascicule de lumina care ulterior se suprapun din nou in zona de interferenta. In acest scop se utilizeaza numeroase dispozitive, care se ncadreaza n doua metode: - metoda divizarii frontului de unda ( exemplu: dispozitivul lui Young); - metoda divizarii amplitudinii (exemplu: lama cu fete plan paralele)

Metode de obtinere a undelor coerente cunoscute Unul din procedeele de obtinere a undelor coerente este cel prin care radiatia emisa de un izvor punctiform este divizata in doua parti, iar cele doua parti se intalnesc din nou intr-un punct. In acest caz undele care interfera provin din aceeasi unda initiala. Acesta este procedeul de obtinere a undelor, prin divizarea frontului de unda. Izvoarele coerente prin divizarea frontului de unda se pot realiza in optica prin: a) formarea a doua imagini ale aceluiasi izvor luminos; b) intrebuintarea izvorului si a unei imagini a sa; In acest scop se concep si se folosesc diferite dispozitive experimentale.Doua dintre cele mai reprezentative dispozitive de acest tip sunt: oglinzile Fresnel si bilentilele Billet. Figurile de interferenta obtinute astfel sunt foarte fine numai daca izvoarele sunt punctiforme, franjele de interferenta fiind nelocalizate.

Un fascicul de lumina poate fi, de asemenea, divizat cu una sau mai multe suprafete reflectatoare, de pe care o parte de lumina se reflecta, iar alta parte se transmite cu intensitatile corespunzatoare. Cum intensitatea luminii este o masura a patratului amplitudinii spunem ca undele coerente se obtin, in acest caz, prin divizarea amplitudinii. Aceste unde se pot obtine si de la izvoare mai intinse, iar efectele de interferenta pot fi chiar mai intense, decat in cazul undelor coerente, obtinute prin divizarea frontului de unda. De altfel, in practica se folosesc izvoare mai mult sau mai putin intinse.

Factori care influenteaza figura de interferenta In anumite puncte din spatiu se vor forma zone cu aceeasi valoare a intensitatii rezultante numite franje de interferenta. Franjele pot fi de minim sau de maxim, n functie de valoarea amplitudinii rezultante. Alti factori de care depinde figura de interferenta sunt:

lungimea de unda (culoarea) a sursei de lumina intensitatea luminoasa a sursei de lumina distanta intre fante (in cazul disp. Young) distanta intre fante si ecran (in cazul disp. Young) distanta intre fante si sursa (in cazul disp. Young)

Interfranja - franjele de interferenta Interfranja reprezinta distanta intre doua benzi luminoase, respectiv doua benzi intunecoase. Franja de interferenta reprezinta curba care uneste punctele de maxim, respectiv punctele de minim. Se deosebesc doua feluri de franje (nelocalizate si localizate). In cazul franjelor nelocalizate, se obtine o dedublare a unuia si aceluias izvor(sursa) sau utilizarea unui izvor impreuna cu o imagine a sa. Se pot obtine fraje de interferenta localizate, fie la infinit (ex. franjele Haidinger, care sunt inele de inalta tensiune), fie pe o placa (in cazul lamei cu fete plan paralele). Forma franjelor poate fi de inele (ex. inelele lui Newton) sau de linii paralele. Considernd dou unde sinusoidale i unde

, reprezint amplitudinile celor dou unde; , sunt pulsaiile undelor; , - fazele iniiale; - timpul.

Amplitudinea undei rezultante va avea valoarea

unde

este diferena de faz a celor dou unde.

n acest caz, intensitatea undei rezultante va avea aceeai valoare n ntreg domeniul de suprapunere a celor dou unde[1]. Interferena este caracterizat, ns, prin variaii periodice ale acestei mrimi care au loc atunci cnd este constant n timp. Prin urmare, este necesar studiul fenomenului n cazul in care pulsaiile celor dou unde sunt egale, adic acestea sunt coerente. n cazul undelor luminoase, trebuie impus i condiia ca diferena fazelor iniiale s fie constant deoarece emisia acestor unde are loc spontan i discontinuu. Dac undele coerente sunt emise de dou surse punctiforme, S1 i S2, funciile de und n punctul P

i unde

A reprezint amplitudinea undelor, , , distanele de la cele dou surse la punctul P, , perioada, , lungimea de und.

Pentru simplificare se consider fazele iniiale nule i punctul P n care se studiaz interferena suficient de ndeprtat de cele dou surse, astfel nct distanele . Unda rezultant va avea expresia

. Locul geometric al punctelor de faz egal este dat de relaia care reprezint ecuaia unei familii de elipsoizi de revoluie cu focarele S1 i S2, punctele n care se afl sursele. Amplitudinea undei rezultante variaz dup funcia

i este constant pentru

care descrie o familie de hiperboloizi de rotaie cu focarele n S1 i S2. Prin urmare, n urma interferenei se formeaz zone n care amplitudinea undei rezultante are valoare maxim, corespunztoare valorilor 1 ale funciei cosinus, i zone de minim, n care amplitudinea este nul. De aici rezult condiia de maxim,

iar condiia de minim,

La intersecia acestor zone cu un plan paralel cu segmentul S1S2 se distinge o figur de interferen cu franje de forma unor hiperbole. ntr-un plan perpendicular pe S1S2, situat n afara acestuia, figura de interferen este alctuit din cercuri concentrice. Dispozitivul const ntr-o surs monocromatic S, 2 fante respectiv i un ecran E. Cele dou fante i devin surse de lumin coerente datorit unui paravan opac notat PO. Avem urmtoarele notaii:

Relaiile matematice sunt respectiv: a) pentru maxim

b) pentru minim

Experimentele cu interferenta demonstreaza foarte clar caracterul ondulatoriu al luminii. Aceste experimente se pot efectua foarte simplu cu ajutorul unui LASER deoarece acesta furnizeaza o lumina coerenta si monocromatica. Asta inseamna ca exista o legatura intre trenurile de unda si lungimea de unda este bine definita.

In experimentul simulat aici o radiatie LASER cade pe o fanta dubla, deci doua fante foarte apropiate de grosime neglijabila. Daca distanta dintre fante este comparabila cu lungimea de unda atunci pe ecran se observa o abatere de la propagarea rectilinie a razelor de lumina. Prin intermediul casetelor de text si de derulare se pot modifica in anumite limite lungimea de unda, distanta dintre fante si unghiul fata de directia drept inainte. Appletul indica unghiurile pentru care apar maxime si minime. De asemenea exista posibilitatea de a citi intensitatea relativa (intre 0 si 1) a luminii pentru unghiul ales (corespunzator sagetiilor de pe ecranul de observare). In partea inferioara a suprafetei de comanda se afla doua butoane radio "Figura de interferenta" si "Distributia intensitatii". Daca se alege "Figura de interferenta" in partea stanga jos se va vedea o imagine a ecranului de observare impreuna cu o scala unghiulara. In cazul contrar o diagrama va indica dependenta intensitatii luminii de unghi.