Sunteți pe pagina 1din 5

ENIGMA OTILIEI George Calinescu Roman realist obiectiv Roman balzacian Roman interbelic

Intr-un moment in care proza noastra interbelica experimenta cele mai noi modalitati narative care se manifestau in plan european, George Calinescu afirma ca pentru romanul romanesc era necesar modelul lui Balzac, pledand pt romanul obiectiv. Opera Enigma Otiliei de G. Calinescu, aparuta in 1938, este un roman realist de tip balzacian prin: atenta observatie a socialului, zugravirea unor caractere bine individualizate , gustul detaliului, observarea umanitatii sub latura morala, prezentarea unor aspecte ale societatii bucurestene dinainte de Primul Razboi Mondial, veridicitate. Titlul initial al romanului a fost Parintii Otiliei, pt ca fiecare dintre personaje determina cumva soarta acesteia, dar la sugestia editorului a fost schimbat in Enigma Otiliei sugerand astfel misterul si ambiguitatea personajului central. Prin tema, romanul este balzacian si citadin si ofera o fresca a burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea, prezentata in aspectele ei esentiale, sub determinare social- economica ( valoarea banului intr-o societate degradata moral ). Imaginea societatii constituie fundalul pe care se proiecteaza formarea unui tanar care, inainte de a-si face o cariera, traieste experienta iubirii si a relatiilor de familie. Astfel, Enigma Otiliei devine un roman al unei familii si o istorie a unei mosteniri. Perspectiva narativa este obiectiva si apartine unui narator omniscient, omniprezent si neimplicat, naratiunea fiind realizata la persoana a III-a. Succesiunea secventelor narative este redata prin tehnica inlantuirii cronologice si cauzale. Incipitul romanului realist fixeaza cu precizie balzaciana cadrul temporal- intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909- si spatial, prin descrierea strazii Antim si a casei lui Costache Giurgiuveanu. Este realizata o prezentare sumara a lui Felix, personajulmartor, iar apoi prin tehnica detaliului semnificativ sunt prezentate personajele principale.
Astfel, imaginile vizuale detaliate sugereaza zgarcenia, incultura si snobismul locatarilor, prin imitarea arhitecturii clasice cu materiale ieftine sau prin amestecul de stiluri.

Finalul este simetric cu incipitul prin descrierea strazii Antim si a casei lui mos Costache din perspectiva aceluiasi personaj, Felix, dar dupa zece ani. Cuvintele Aici nu sta nimeni" constituie o repetare a raspunsului pe care mos Costache i-l dadu-se lui Felix in seara sosirii.

Actiunea se desfasoara pe doua planuri narative care se impletesc pe intreaga durata a actiunii.Un plan urmareste lupta dusa de clanul Tulea pt obtinerea mostenirii lui Costache Giurgiuveanu si inlaturarea Otiliei Marculescu iar cel de-al doilea plan prezinta destinul tanarului Felix Sima care traieste iubirea adolescentina pt Otilia.
Actiunea debuteaza cu sosirea tanarului Felix care, ramas orfan, vine la Bucuresti, la unchiul si tutorule sau, Costache Giurgiuveanu, pt a se inscrie la Facultate de Medicina. Aici o cunoaste pe Otilia, fiica sotiei batranului avar. Cei doi se indragostesc, dar Otilia isi da seama ca ar constitui o piedica in calea carierei lui Felix, care dorea sa devina savant, si il paraseste casatorindu-se cu mosierul in varsta, Pascalopol, care ii oferea ocrotire si siguranta. Peste ani Felix il intalneste pe Pascalopol in tren si acesta ii arata o fotografie in care cu greu o recunoaste pe Otilia aflata in Argentina si recasatorita cu un bogatas. In plan social, scriitorul urmareste istoria unei mosteniri vanate de oameni fara scrupule: Aglae Tulea (sora lui Costache Giurgiuveanu) si Stanica Ratiu ( ginerele Aglaei). Batranul avar strange cu lacomie banii obtinuti din afaceri si mici ciupeli si ii tine asupra lui . Cand sufera al doilea atac cerebral, este jefuit de Stanica Ratiu, fapt care ii provoaca moartea. Conflictul romanului este exclusiv exterior si corespunde celor doua planuri narative. Principalul conflict al romanului se naste din lupta clanului Tulea pentru acapararea averii lui mos Costache si angreneaza doua personaje : Aglae si Stanica Ratiu. Conflictul erotic priveste rivalitatea dintre adolescentul Felix Sima si maturul Leonida Pascalopol pentru mana Otiliei. Romanul este un epilog in care naratorul insista asupra destinului personajelor. Modernitatea lui Calinescu se descopera, in primul rand, in modul in care acesta isi construieste personajele. Autorul alege tehnica balzaciana a descrierii mediului si fizionomiei pt ilustrarea trasaturilor de caracter.Tendinta de generalizare conduce la realizarea unor tipologii.Mos Costache este tipul avarului care este totusi umanizat de dragostea pt Otilia, chiar daca nu resuseste sa si-o materializeze.Stanica Ratiu este tipul arivistului, Aglae este baba absoluta, Aurica este fata batrana , Simion este dementul senil, Titi - tipul retardatului,Otilia este femeia enigmatica si cochetA, Pascalopol este tipul aristocratului rafinat iar Felix este tipul ambitiosului, definit de autor ca martor si actor. Alt aspect modern(naturalismul) este interesul pt procesele psihice deviate, motivate prin ereditate si mediu. In concluzie, Enigma Otiliei este un roman realist-balzacian prin: prezentarea unor aspecte ale

societatii bucurestene de la inceputul sec. al xx-lea , motivul paternitatii si al mostenirii, specificul secventelor descriptive(rolul vestimentatiei si al cadrului in caracterizare), realizarea unor tipologii, veridicitatea.

OTILIA

Modernitatea lui Calinescu se descopera, in primul rand, in modul in care acesta isi construieste personajele. Autorul alege tehnica balzaciana a descrierii mediului si fizionomiei pt ilustrarea trasaturilor de caracter.Tendinta de generalizare conduce la realizarea unor tipologii Otilia Marculescu este personajul eponim al romanului si reprezinta tipul femeii enigmatice si cochete, misterul feminitatii adolescentine. Statutul social si profilul psihologic se modifica pe tot parcursul actiunii, pastrand nota de mister evidentiata in titlu. Crescuta de Costache Giurgiuveanu care se casatorise cu mama ei, Otilia duce o viata lipsita de constrangeri. Studenta la Conservator, inzestrata cu un temperament de artista, studiaza cu placere pianul, citeste carti si reviste frantuzesti si este indiferenta in ceea ce priveste averea lui mos Costache.Dupa ce batranul moare, viata tinerei se schimba radical. Ramanand intr-o situatie incerta, intrucat acesta nu o infiase din zgarcenie si de teama Aglaei, Otilia este nevoita sa isi caute un alt destin: dupa o noapte petrecuta in patul lui Felix, ea va pleca impreuna cu Pascalopol, care ii Otilia este caracterizata direct de catre narator, alte personaje sau prin autocaracterizare. Romanul incepe si se incheie cu cate o imagine a ei, realizata din perspectiva lui Felix. Prima ii arata tanarului sosit in strada Antim un cap prelung si tanar de fata, incarcat cu bucle cazand pe umeri . Cea de-a doua -din fotografia pe care Pascalopol i-o arata lui Felix in tren- este imaginea unei doamne frumoase, dar care nu mai era Otilia de altadata. Naratorul o caracterizeaza ca fiind o fata de 18-19 ani, cu fata maslinie , cu nasul mic si ochii foarte albastrii, arata foarte copilarosa intre multele bucle. Tehnica oglinzilor- tehnica moderna a pluriperspectivismului- accentueza ambiguitatea acestui personaj care starneste controverse: pentru mos Costache, ea este fe-fetita cuminte si iubitoare, pentru Felix, e o fata admirabila, superioara, pe care nu o poate intelege, pentru Pascalopol, Otilia este o enigma si are un temperament de artista, Stanica Ratiu o considera o fata desteapta , pentru Aglae este o stricata, iar pentru Aurica o vesnica rivala . Prin autocaracterizare, personajul isi dezvaluie propria personalitate: Sunt foarte capriciosa, vreau sa fiu libera![...] ma plictisesc repede, sufar cand sunt contrariata
Prin complexitatea si ineditul caracterului ei, Otilia este o proiectie a visului adolescentin

Caracterizarea indirecta a personajului se desprinde din gesturile , vorbele , faptele, gandurile personajului, actiunea la care participa , dar si din relatiile cu celelalte personaje.

Mijloacele balzaciene introduc imaginea contradictorie a adolescentei prin descrierea camerei, care dezvaluie preocuparile artistice, naturaletea, cochetaria, curiozitatea, atractia spre nou, nerabdarea specifica tineretii.
Trasatura care ii defineste cel mai bine personalitatea este misterul feminitatii.Ilustrative in acest sens devin nenumaratele secvente in care Otilia apare alaturide Felix.Una dintre aceste secvente este aceea in care Felix ii marturiseste iubirea, prin intermediul unei scrisori.Fata nu reactioneaza in niciun fel, iar tanarul fuge de acasa.Otilia il cauta peste tot cu trasura , iar cand, in sfarsit il gaseste, comportamentul ei este la fel de misterios ca intotdeauna: De ce sa fugi?Tiam spus eu ca nu te iubesc?[...]/- Otilia,e adevarat?Ma iubesti?/Ei, ei nu ti-a spus nimeni ca te uraste./Felix fu iar dezamagit

Ultima intalnire dintre Felix si Otilia, inaintea plecarii ei din tara impreuna cu Pascalopol evidentiaza conceptia diferita despre viata si despre iubire a celor 2 tineri. Dandu-si seama de aceasta diferenta, dar si de faptul ca ar putea reprezenta o piedica in calea realizarii prosfesionale a lui Felix, Otilia il paraseste pe tanarul pe care il iubeste si alege siguranta casatoriei cu Pascalopol. Fiinta superioara moral lumii care o inconjoara, Otilia se afla in afara conflictului pentru acapararea averii lui mos Costache pt ca sinceritatea , candoarea, si bunatatea o fac sa se detaseze de orice scop material si sa ierte rautatea celor din jur. Sugestive in acest sens sunt doua scene. Prima este cea in care batranul sufera primul atac cerebral. In timp ce familia Tulea ocupa militareste casa, fara a schita nici cel mai mic gest de compasiune, Otilia traieste o suferinta adanca amplificata de sensibilitatea ei aparte. Mai tarziu la moartea lui mos Costache ,impietrita de durere ea isi arata inca o data superioritatea morala, spunand: Mie nu imi trebuie absolut nimic . In opinia mea, Otilia este o imagine a eternului feminin, prin amestecul de spontaneitate, naturalete, eleganta , cochetarie si profunzime din personalitatea ei.

STANICA RATIU fixeaza tipul arivistului lipsit de scrupule, mergand pana la crima pentru bani. Tehnica focalizarii permite dezvaluirea caracterului acestui personaj, pornind de la datele exterioare. Astfel, infatisarea si tinuta vestimentara sunt ale unui om bine, de o sanatate agresiva, avand parul negru si cret si o mustata in chip de musca . Prin statutul sau social , avocat , chiar si fara procese, el reprezinta clasa burgheza dornica de parvenire. Traind necununat cu Olimpia, una dintre fetele sotilor Tulea, Stanica era considerat un fel de ginere al Aglaei. Pentru arivistul lui Calinescu, bani reprezinta o filozofie de viata: temelia unei casatorii, renumele de avocat, succesul in viata politica si sociala. Spre deosebire, insa, de ceilalti arivisti din literatura romana, care urmeaza un plan riguros de imbogatire, Stanica sta mereu la panda, asteptand lovitura cea mare. In calitate de ruda, el este mereu prezent in casa lui Costache Giurgiuveanu, fiind atras de averea batranului. Stanica este obraznic si fara rusine, dar inventiv, dincolo de nesecata lui demagogie putandu-se intrezari o minte ascutita. Mai viclean decat mos Costache, el exercita asupra batranului avar un atac neobosit, insuflandu-i teama de hoti sau ideea batranetii. Intr-o seara de decembrie, el aduce un medic suspect ca sa il consulte pe batran, cu intentia de a-l declara incapabil sa-si administreze averea. Intimidat de intrebarile ciudate ale doctorului si vulnerabil in fata celor doi intrusi, Giurgiuveanu abia reuseste sa puna capat acestei farse. Altadata, afland intentia lui mos Costache de a o infia pe Otilia, Stanica ii trimite o scrisoare anonima, plina de aluzii murdare, gest care ii descopera lasitatea si perfidia. Intamplarea are efectul scontat si infierea nu va mai avea loc niciodata. In scena cand batranul avar sufera primul atac cerebral, Stanica isi arata din nou josnicia, devastand dulapurile cu provizii si opunandu-se bunelor intentii ale doctorului. Simtind ca batranul avar se apropie de sfarsit, dupa ce suferise al doilea atac cerebral, el ii smulge de sub saltea pachetul de bani, provocandu-i moartea. Prin aceasta fapta, Stanica devine odios. Cu banii furati el ajunge om politic si proprietar al unui imobil, implinindu-si astfel destinul de arivist.

Consider ca romanul Enigma Otiliei demonstreaza preocuparea scriitorului pentru atenta observare a socialului surprins intr-un spectacol caricatural. Doua dintre personajele protagoniste sunt Stanica Ratiu si Costache Giurgiuveanu care, in plan simbolic, fixeaza lupta dintre arivist si avar , o lupta din care va iesi invingator primul. Acest lucru este sugerat si de finalul romanului: casa paraginita a lui Giurgiuveanu semnifica moartea unei lumi, cea a avarului. In locul ei se va instala o alta, dominata de ascensiunea rapida a arivistului. Pe de alta parte, George Calinescu ne ofera imaginea luminoasa a Otiliei, personaj pus sub semnul tainei. Facand o conexiune cu poezia lui Eminescu , putem spune ca Otilia este o floare albastra pierduta in amintirea lui Felix, o dulce minune a mitului tineretii.