George Toprceanu

Blesteme
(Tudor Arghezi) Usure, prin lesia diminetii, La ceasul cnd se isc precupetii, Am fost lovit din trecere o bab Ce se ivise-n calea lumii, slab. Gndul, rmas n urma mea, O a ghicit zicnd pre ea: n dou surcele de vreasc s se fac Picerele tele, fptur buimac. Presni-ti-ar timpanu, S n-auzi cnd trece traivanul. S uiti la cetanii tipicul Si psalmii n zi de Crciun. S n-ai dup mas tutun. S-ti put buricul. Vedea-te-as n vreo fituic Pus cu litere de-o schioap. Curge-ti-ar pe-o nar tuic, Pe cealalt numai ap. Luda-te-ar Bogdan Duic Si pupa-te-ar Popa Iap ! Rstoarne-se cerul, s-ti cad-mprejur Tria sfrmat n cioburi de-azur. Porneasc-se vntul, cnd somnul ncepe, La s-ti necheze o mie de iepe. Stihia, deasupra, s macine-n guse Ninsori de funingini si ploi de cenusse. S latre la tine czut n noroi Zvozii furtunii cu coada vulvoi. La urm si muntii, sculati n picioare Cu labele-n solduri porinind fiecare, Pe crestet s-ti calce, fcndu-te turt, S nu se cunoasc genunchii de burt. Pe tine, jivin de mare valoare, Te blestem s-adormi de-a-n picioare Si cnd vei cerca s mai scrii vreo sudalm, S-ti fete un soarece-n palm. La fund, climara apropae uscat S aib si-o musc-necat Si, stropi de cerneal zvrlind pe hrtie Penita crcit s nu vrea s scrie. Un dinte s-ti creasc, de cremene lung ntors ctre lume s-mpung, Iar altul, de coc si moale, atins, S-l simti c te doare-ntr-adins... La urm, o droaie de tipuri nefaste, Profund imbecile si vag pederaste,

S-ti strmbe-n nestire tinuta si graiul, Si-n uliti s creasc alaiul Vrtej petrecndu-te-n cale Pcate, mscri, osanale. Iar tu, piaz rea, Nu te deprta De prin preajma sa. D-i n ochi albeat, n pr mtreat, n nas roseat, n inima un ceas ru, n piept o scoab Si-n pat o bab. F din el ppuse, S-l striveasc-n use Fat jucuse: S-i smulg urechea si ttele S-i curg prin coate trtele, Stuchi-l-ar mtele !