Tu retardes,papa Raymond Jourdedieu, profesor la un liceu parizian, este invitat de un vechi camarad, pierdut din vedere de mult timp.

El accepta invitatia si decide sa mearga cu toata familia, sotia sa Colette si cei 3 fii: Martine si Benoit, studenti, Nicolas, licean de 16 ani jumatate. -Eu nu doresc sa merg, zice Martine cu o voce clara, pe un ton calm. -Dar de ce? Zise tatal -Pentru ca acesti oameni imi displac. Colette intervenii, voia sa calmeze disputa care crestea.Sotul ei ii impuse liniste: voia sa isi incruciseze singur spatele cu teribila sa fiica. -Da-mi macar un motiv. -Acesti oameni imi displac. -Acesti oameni, acesti oameniTu nu cunosti decat pe una din fiice! -Intocmai Deodata, Benoit se facu foc si para, el o facu cu o asa violent incat mama sa era sigura ca era o facatura de-a lui pentru a domolii discutia. -Voi ma calcati pe nervi, si prietenii vostrii nu sunt si ai mei. Sunt destul de mare. La revedere. -Nu pleca, zise Colette. Imediat cinam. -Nu am timp, am intalnire cu prietenii mei. -Bumm! Usa se trantii, zguduind peretele. -M-am saturat! Zice Martine, voi nu va ganditi decat la mancare. Tatal furios sari in picioare, si strabatea sala din lung in larg. -Acesti tineri imbecili care nici macar nu stiu ce este restrictia.Ar fii trebuit sa cunoasca razboiul.Eu am crapat de foame timp de 5 ani. Din fericire acest mic cretin Benoit va participa la serviciul militar.. -Oh, Benoit se va reforma, zise Martine -Reforma? El? Este solid ca podul Neuf!