SUB MANA CEA TARE A LUI DUMNEZEU/ Fii credincios pana la moarte si-ti voi da cununa vietii!

Publicat pe 17 Jul 2013 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru | |Print

Domnul ne va da usurare
i ingerul Domnului i-a zis: Intoarce-te la stapana ta si supune-te sub mainile ei. Domnul ti-a auzit necazul. (Facere 16, 9, 11) Agar a fugit de la Sara. I s-a parut ca nu va putea suporta persecutiile acesteia. Dar ingerul Domnului i-a dat porunca sa se intoarca la indatoririle sale. In paharul suferintei omenesti nu trebuie sa se afle nicio picatura de prisos. Nu-i mare lucru sa fugi de o incercare, dar ce crezi ca poti obtine facand asa ceva? Sa nu ne luam soarta in nepriceputele noastre maini, ci sa ne smerim sub mana cea tare a lui Dumnezeu (I Petru 5, 6), sa ne lasam in seama Lui. Smerindu-ne, vom capata binecuvantare de Sus. Agar ajunsese la disperare, cand a primit vestea unor indurari nemaitraite pana atunci. Ingerul i-a spus ca i se va naste un fiu, Ismail. Ismail se talmaceste Domnul mi-a auzit glasul. Chiar daca oamenii raman surzi la nevoile noastre, chiar daca ne umilesc si ne defaimeaza, sa nu ne tulburam; Domnul ne aude. Iar atunci cand ne trimite usurarea Sa, mila Sa, acestea depasesc intr-atat suferinta prin care am trecut, incat am si dat-o uitarii. Sa fim multumiti ca Domnul ne asculta, sa punem capat cartelii si jelaniilor. Domnul nu ne va supune niciodata unor incercari pe care n-am fi in stare sa le suportam. El Insusi ne va conduce, ne va ajuta sa trecem marea necazurilor si lacrimilor noastre. Sa vedem in toate mana lui Dumnezeu, a Dumnezeului celui viu, precum Agar, cand s-a smerit in fata Lui, cand a tinut seama de glasul Lui, stiind ca i-a inteles suferinta.

Fii credincios pana la moarte si-ti voi da cununa vietii [1]

Daruindu-ne viata, Dumnezeu ne incredinteaza cate ceva fiecaruia, care se cuvine pastrat, folosit, pazit si, in cele din urma, inapoiat lui Hristos, nevatamat, neirosit. Hristos i-a putut spune Tatalui ceresc la capatul vietii Sale pamantesti: Niciunul dintre ei na pierit, decat fiul pierzarii (Ioan 17,12) Cand vom ajunge la capatul ostenelilor noastre pamantesti, sa dea Dumnezeu sa-I putem restitui Lui totul, zicand: Toate cate le-am primit din mainile Tale le-am pastrat neatinse; nimic din cele ce mi-ai dat nu s-a pierdut si n-a fost vatamat. Apostolul Pavel i-a spus lui Timotei: Nu nesocoti harul care este intru tine (I Timotei 4, 14), intelegand prin acest har ravna intru propovaduirea invataturii lui Hristos. Timotei era pe atunci tanar, el trebuia sa pastreze curata credinta care i se descoperise. Asijderea fiecare tanar crestin trebuie sa se fereasca de influentele lumii si, strabatand calea vietii, sa se straduiasca a se pazi pe sine neatins, nepatat. Se spune ca mica jivina numita helge (hermina) se ingrijeste atat de mult sa-si pastreze curata blanita, incat prefera sa moara, decat sa si-o murdareasca. Ar fi de dorit sa vedem la tinerii aflati la inceputul vietii acelasi instinct de aparare in sens moral. Este de preferat sa consimti la orice sacrificiu, la orice suferinta, numai pentru a-ti pastra inima curata si viata neatinsa de niciun viciu. Cand mama isi tine pruncul in brate, avand constiinta ca Insusi Dumnezeu i l-a trimis, ce-ar putea fi mai sfant pentru ea decat a purta de grija si a pazi sufletul inocent al copilului care i-a fost incredintat, pentru a fi predat candva in mainile lui Dumnezeu intreg, neatins, spre viata vesnica? [...] Cea mai buna mostenire pe care un parinte poate sa o lase copiilor sai este un nume cinstit; ei trebuie sa-l considere o sfanta chezasie si sa-l pastreze pe de-a-ntregul curat. Daca numele pe care ni-l dau parintii se cuvine pazit cu atata grija, ce sa mai spunem de numele de crestin? Raspunderea crestinului este imensa, trebuie sa fim constienti de ea oriunde si cu oricine ne-am afla. Sa stim ai cui suntem, pe Cine slujim si al Carui nume il purtam. Domnul si Invatatorul nostru vrea sa fim credinciosi si in mic, credinciosi fata de tot ce ni s-a incredintat. Pentru aceasta trebuie sa primim, in fiecare zi, de la Domnul ceva ce ni se da in pastrare, sa ne improspatam zilnic fortele, pentru a ne duce crucea pana la capat. Fii credincios pana la moarte si-ti voi da cununa vietii.