Nr.

4048 din 15 August 2003

Bolile prostatei necajesc circa 90% din barbatii in varsta

Una dintre cele mai frecvente afectiuni ale barbatului trecut de prima (si a doua) tinerete este hiperplazia de prostata. Este o boala necanceroasa, manifestata prin cresterea considerabila a dimensiunilor prostatei, o glanda ce imbraca traiectul uretrei. Consecinta imediata este restrictionarea fluxului de urina dinspre vezica spre exterior.

In mod normal, prostata are dimensiunile unei nuci. E compusa din mai multi lobi, reuniti la un loc de o capsula. Exista in ea un tesut ,,de tranzitie,,, foarte sensibil la hormoni. Celulele acestui tesut se inmultesc haotic o data cu inaintarea in varsta. Faptul ca aceasta degenerescenta e legata de nivelul hormonilor masculini este dovedit, deoarece barbatii castrati nu fac niciodata adenom de prostata. Boala e extrem de raspandita. O treime din barbatii de 50 de ani o au, iar la varsta de 80 de ani, aproape 90% din populatia masculina are probleme cu prostata. Simptomele cele mai intalnite includ: urinari dese: nevoia de a urina frecvent apare si noaptea (nicturie), cantitatea de urina eliminata fiind foarte mica senzatie imperioasa de a urina: pacientul are senzatia brusca a nevoii de a merge la toaleta si simte ca nu se mai poate abtine jet intrerupt: bolnavul se opreste, involuntar, in timpul urinarii, de mai multe ori. Ii este greu si sa porneasca eliminarea jetului de urina. senzatia de golire incompleta a vezicii La examenul clinic, in afara de observarea directa de catre medic a actului defectuos al urinarii, se mai face si un tuseu rectal, la care urologul va putea determina marimea prostatei, conturul glandei, prezenta unor eventuali noduli. O examinare mai precisa se poate face cu ultrasunete, tot transrectal. Se fac si unele teste de laborator. Medicul trebuie sa faca diagnosticul diferential cu alte boli ce au simptome asemanatoare, printre care sunt de mentionat: cancerul de vezica urinara, pietrele la rinichi, cistita, prostatita bacteriana, tuberculoza de prostata, alte infectii ale cailor urinare, traumatisme ale abdomenului inferior. Tratamentul este condus pe mai multe planuri. Rezolvarea clasica e operarea glandei, prin rezectie transuretrala (se introduce un tub subtire prin uretra, prevazut in varf cu o portiune taioasa, cu ajutorul careia se taie portiunile de prostata care jeneaza uretra. Prognosticul este foarte bun (mortalitate sub 0,25%). In practica, majoritatea pacientilor care se prezinta cu afectiuni de prostata nu au indicatie chirurgicala imediata, avand forme usoare sau moderate ale bolii, ce pot fi tratate, cel putin temporar, cu medicamente (de tipul blocantelor de receptori alfaadrenergici). Se folosesc pe scara larga si substante extrase din plante (fitoterapie), principiile active utile in adenomul de prostata fiind fitosterolii, lecitinele, flavonoidele, polizaharidele. Efectele, mai mult sau mai putin pronuntate, sunt cele antiandrogenic si antiestrogenic, antiedematos, de protejare si intarire a muschiului vezicii urinare, de inhibare a proliferarii celulelor prostatice s.a.m.d. Eficacitatea este moderata, depinzand mult si de starea generala a pacientului, si de gravitatea bolii, care trebuie apreciata de la caz la caz.