Sunteți pe pagina 1din 39

Dinamica fractionala a bursei de valori definita ca si crestere

exponentiala fractionala determinata de zgomotul alb gaussian.


Aplicatie pentru ecuatiile fractionale Black-Scholes

Rezumat
Dinamica fractionala a bursei de valori este de obicei modelata ca un proces de crestere
exponentiala nealeatoare definita de miscarea fractionala browniana. Aici noi consideram
ca este mai potrivita folosirea unei cresteri fractionale nealeatoare bazata pe o miscare

browniana standard. Cheia este sirul de ordin fractional

unde denota fuctia Mittag-Leffler iar este asa-numita derivata fractionala


Riemann–Liouville modificata, pe care am introdus-o recent pentru a indeparta efectul
valorii initiale diferite de zero, a functiei considerate. Sunt propuse diferite modele de
dinamica fractionala a bursei de valori iar solutiile lor sunt obtinute. In principal, lema lui
It^o pentru ordinul fractional se regaseste in cazul special al cresterii fractionale cu
zgomot alb. Perspective pentru portofoliul optimal al lui Merton sunt evidentiate,
densitatea probabila a caii este obtinuta si doua ecuatii fractionale Black–Scholes sunt
derivate. Aceasta abordare permite evitarea folosirii miscarii fractionale browniene,
micsorand astfel dificultatile matematice implicate.
Cuvinte cheie: zgomotul fractional gaussian; ecuatia diferentiala stocastica
fractionala; cresterea exponentiala fractionala; miscarea browniana fractionala;
calea de densitate probabila; ecuatia fractionala Black-Scholes

Introducere
Scopul acestui articol este de a sugera un nou model al dinamicii stocastice fractionale a
bursei de valori, care ar putea simplifica contextul matematic sau macar sa ofere un nou
punct de vedere asupra problematicii. Ecuatia diferentiala stocastica elementara a

dinamicii bursei de valori este de obicei sub forma: (1.1) sau

1
folosind notatia lui Maruyama: (1.2) unde x este valoarea

bursei, si sunt doua constante, este o miscare browniana iar este

perechea (zgomot alb gaussian) a lui , cu rezultatul E{w(t)} = 0 si variatia E{w2(t)}


= 1.

Este stiut ca, in fizica si inginerie, exemplul (1.2) este uneori scris sub forma:

(1.3) care pana la un punct, contrazice (1.2) dar acest fapt


reprezinta unul din misterele miscarii browniene! Intr-adevar, folosind proprietatea
functiei de corelatie, x(t) in exemplul (1.3) este diferitiabil, desi strict vorbind,nu este.
Desi nu este evident, (1.2) este definita in termeni de derivare fractionala de ordin ½, pe
cand (1.3) implica derivarea normala. Incepand cu Mandelbrot and Cioczek-Georges
(1996), s-a demonstrat in multe cazuri ca modelul se dovedeste a fi mult mai corect daca

se inlocuieste miscarea fractionala browniana b(t) cu , astfel obtinandu-se:

(1.5) .

Teoretic vorbind, acest gen de ecuatie ridica multe dificultati in definirea solutiei ecuatiei
(Decreusefond and Ustunel, 1999) de aceea se inceara inlocuirea (1.5) cu ecuatia:

sau cu: , unde

este derivata fractionala de ordin a lui .


Scopul nostru in acest caz este sa aratam ca aceasta alternativa este chiar posibila si
semnificativa in domeniul fizicii, mai ales pentru ca acum lucram cu o serie Taylor de
ordin fractional, care ne permite inlocuirea formulelor de baza cu functii non-diferentiale.
In beneficiul cititorului, vom prezenta pe scurt miscarea browniana si vom face o scurta
descriere a seriei Taylor de ordin fractional cu functii non-diferentiale, pe care le-am
obtinut recent, folosind o derivata modificata Riemann–Liouville, pe care am introdus-o

2
pentru a indeparta efectele valorii initiale deiferite de zero. Ne vom folosi de aceasta
oportunitate pentru a demonstra cum aceasta serie poate fi generalizata pentru functii cu
mai multe variabile. Dupa aceea, vom deriva ecuatiile diferentiale stocastice fractionale
ale modelului propus (cu dinamica bursei) si apoi vom obtine rezultatele acestor ecuatii.
Problema din portofoliul optimal al lui Merton este evidentiata in acest context si se arata
cum se poate obtine calea de densitate probabila a traiectoriei variabilei in proces. In
acest model este obtinuta o noua ecuatie fractionala Black–Scholes. Mai multe formule
de calcul fractional, derivate din seria fractionala Taylor, sunt prezentate in anexa. In
continuare vom folosi pentru derivata fractionala notatiile

. Sfatuim cititorul sa studieze in detaliu sectiunea 3


pentru e vedea noile rezultate.

2. Miscarea fractionala browniana


2.1 Definitie
Miscarea fractionala browniana poate fi definita dupa cum urmeaza (vezi ref.
Decreusefond and Ustunel (1999), Duncan (2000), Hu and Øksendal (2003) pentru
derivarea fizica a procesului).

Definitia 2.1 Daca denota probabilitatea spatiala si se refera

la parametrul Hurst, procesul stocastic definit in aceasta probabilitate

spatiala este o miscare fractionala browniana de ordin , unde:

pentru fiecare exista un F-variabila aleatoare masurabila, de ex

pentru

3
unde este
parametrul de variatie.
Unul dintre cele mai folosite modele este definit de ecuatia

unde este functia gama Euler iar este un zgomot alb gaussian cu media zero,
asa cum a fost propus de Mandelbrot si Van Ness(1968) si care este direct legat de

cu derivate fractionale. Vedeti ref. Mandelbrot and Cioczek-Georges pentru


derivarea fizica a acestor procese.

2.2 Notatia lui Maruyama pentru ordinul fractional


Folosind notatia lui Maruyama pentru miscarea browniana, vom introduce si vom folosi

expresia
care ofera rezultatul matematic si variatia:

Expresia (2.3) este considerata doar o definitie formala, o aproximare. De exemplu,

majorarile in (2.3) sunt independente, in timp ce majorarile (vezi 2.2 )


nu sunt la fel. Totusi, nu vom ezita sa folosim aceasta notatie in matematica aplicata,

deoarece ne permite manipularea integralei , considerand o functie


nealiatoare.

3. Seria Taylor de ordin fractional


3.1 Derivata fractionala revizuita

4
Pentru a evita unele dezavantaje ale definitiei clasice data de Riemann-Liouville pentru
derivata fractionala (Kober, 1940; Letnivov, 1868; Liouville, 1832), propunem
urmatoarea abordare.
3.1.1 Derivata fractionala via diferentiala fractionala

Definitia 3.1 Fie o functie continua (dar nu neaparat


diferentiala!) unde h>0 reprezinta o durata constanta de discretizare. Definim FW(h) dupa

cum urmeaza: .
si diferentiala fractionala de ordin a lui f(x) este definita de expresia:

(3.2)

Lema 3.1: (3.3).

Dovada poate fi obtinuta folosind transformarea Laplace si transformarea Z, facand h sa


tinda catre 0. Vezi exemplul Jumarie(1993). Consecinta directa a acestei definitii este

aceea ca derivata fractionala a constantei este zero pentru orice , . Mai mult,
exista continuitate a definitiei in jurul valorii =1, cu alte cuvinte stabilind: =1 in (3.3)
descrie definitia clasica a derivatei.

3.1.2 Derivata Riemann–Liouville revizuita


Definitia 3.2 (Riemann–Liouville definitie revizuita) Se refera la functia din definitia 3.1.
Derivata fractionala de ordin poate fi definita si prin expresia:

Pentru pozitiv, vom avea:

5
si .

Aceasta derivata fractionala reprezinta derivata Riemann Liouville revizuita.


In primul rand, trebuie mentionat ca definitiile 3.1 si 3.2 sunt aproximativ echivalente. ai
mult, definitia noastra si definitia Caputo (Caputo, 1967; Djrbashian and Nersesian,
1968) redau acelasi rezultat pentru o functie diferentiala, dar aici vorbim doar de derivata

lui , , fara a ne referi la derivata in sine! Deci, definitia lui Caputo


expune stanjenitoarea caracteristica: la extreme, prima derivata este definita in functie de

a doua derivata. Cu aceasta definitie, transformarea Laplace a derivatei fractionale


este:

.
Pentru mai multe detalii, vezi ref. Jumarie (2005a,b), Jumarie (2006a).

3.2 Auto-Similaritate, derivata fractionala si valoarea initiala


Noi consideram ca nu este surprinzatoare aceasta problema care apare in definitia
Riemann-Liouville, ci mai mult, este normal sa fie asa. Desigur ca functia de baza a
derivatei fractionale este sa opereze cu functii fractionale auto-similare, dar o functie
auto-similara x(t) satisface obligatoriu conditia x(t)=0. Cu alte cuvinte, pentru a evita
orice contradictie intre definitia Riemann–Liouville si aceasta proprietate a functiilor
auto-similare, trebuie sa indepartam termenul constant, care nu este auto-similar.
urmatoarele observatii ne vor lamuri cu privire la aceasta caracteristica.

6
3.2.1 Prima observatie

In context stocastic, un proces auto-similar x(t) cu indice , este un proces care satisface
conditia:

de unde deducem ca si au aceeasi functie densitate de probabilitate.


Drept consecinta,

de unde rezulta

egalitatea diferentiala: care exprima exact faptul ca x(t)


este fractiona local in t=0. Procesele auto-similare sunt fractionale si de aceea sunt
analizate prin calcule fractionale. Dar tinand cont de (3.8), una ar trebui sa aiba x(0)=0,
cu probabilitatea respectiva. Cu alte cuvinte, functiile pe care le consideram cand lucram
cu derivate fractionale sunt implicit functii care respecta conditia x(0)=0, de aceea in
definitia Riemann-Liouville trebuie sa indepartam orice conditie initiala diferita de zero.

3.2.2 A doua observatie


Consideram derivata Riemann-Liouville:

, unde reprezinta

un paramentru real cu valoare pozitiva. Facand schimbarea de variabila ,


obtinem urmatoarea egalitate, care denota proprietatea auto-similaritatii:

7
Consideram ca si definim

Astfel din (3.10) rezulta: de unde

rezulta mai departe: iar de aici putem concluziona ca

3.2.3 A treia observatie


Un alt mod de a intelege efectul secundar al conditiei initiale diferite de zero ,
este urmatorul: pentru o constanta data C, expresia (3.10) rezulta:

si

Este evidenta discontinuitatea in jurul valorii , contrazicand definitia 3.1

3.3 Seria Taylor de ordin fractional


3.3.1 Definitia de baza

Propozitia 3.1 Consideram functia f: cu derivate fractionale de

ordin pentru orice numar intreg pozitiv k si orice avem egalitatea:

, unde este

derivata de ordin a lui f(x).

Folosind notatia: , rezulta formula:

8
Proba(i) Din motive pedagogice, am ales sa incepem printr-o derivare formala a seriei

uzuale Taylor. Ne intoarcem apoi la operatorul de schimbare , definit de relatia


(3.1), pentru a scrie urmatoarele:

de unde obtinem egalitatea formala:

Aceasta egalitate poate fi considerata formal o ecuatie

diferentiala in care este functia necunoscuta in h, este o constanta, rezultand

solutia , care este exact seria lui Taylor.


Proba(ii) Putem extinde acest calcul pentru derivata fractionala, dupa cum urmeaza:

sau, mai pe scurt:


Cu alte cuvinte, este definit de o ecuatie diferentiala fractionala

si, tinand cont de definitia derivatei Riemann-Liouville revizuita, solutia va fi:

unde indica functia Mittag-Leffler, definita prin expresia:

9
.

Avand egalitatea: (3.16), rezulta (4.1) si (4.2). Pentru


mai multa informatie, studiati Jumarie (2006a,b,in press).

Corolarul 3.1 Consideram ca: si ca f(x) are derivate de

ordin k (numar intreg), apoi interand de m ori expansiunea seriala:

,
tinand cont de h, rezulta:

(3.18)
In cazul special in care m=1, vom avea seria:

3.3.2 Seria McLaurin de ordin fractional

Facand substitutia vom obtine seria fractionala


McLaurin:

Ca o aplicatie directa o seriei fractionale Taylor, putem folosi urmatoarele:


3.3.3 Relatii utile

10
Relatia (3.11) ne ofera urmatoarea relatie utila:

sau intr-o forma diferentiala : , intre diferenta fractionala si


diferenta finita.

Corolarul 3.2 Avem urmatoarele ecuatii:

Proba pentru (3.21) Consideram si tinand cont de ecuatia (3.6),


rezulta:

de unde rezulta ecuatia (4.11), unde indica a doua functie Euler.


Proba pentru (3.22) In primul rand remarcam faptul ca primul termen al seriei
fractionale Taylor denota egalitatea:

In acest caz, incepem cu diferentiala: care, multiplicata prin ,

denota egalitatea , care este exact expresia:

Impartind ambii termeni la , vom obtine rezultatul.


Proba pentru (3.23)

11
Proba pentru (3.24) Este suficient sa scriem:

Corolarul 3.3 Consideram ca f(x) si x(t) sunt doua functii , ambele avand
derivate de ordinul una din ele respectand si regula:

(3.26)
Proba. Derivata de ordin a lui x dovedeste egalitatea:

, (.27) care ne permite sa scriem urmatoarele:

, de unde obtinem rezultatul.

3.3.4 Relatia cu rezultate anterioare din literatura


Osler (1971) a propus o generalizare a lui Taylor in planul complex, sub forma:

care evidentiaza seria fractionala McLaurin:

Diferenta dintre aceasta serie McLaurin si seria noastra se realizeaza prin faptul ca in
seria McLaurin se folosesc derivate fractionale care nu au aceeasi definitie.
Mai recent, Kolwankar si Gangal (1997,1998) au demonstrat asa-numita “Dezvoltare
locala fractionala in serie Taylor”:

unde este rest, care este neglijabil in comparatie cu ceilalti termeni. Aceasta este

exact seria noastra (4.8), avand in plus expresia explicita a lui , dupa cum urmeaza:

12
Totusi, trebuie sa specificam ca acesti autori nu folosesc expresia derivatei Riemann-
Liouville, ci mai degraba o definesc ca o limita a coeficientului ce presupune pe de o
parte cresterea functiei si o asa numita masa inferioara sau suportul unei submultimi care
este in general fractionara.

3.4 Seria fractionala Taylor cu variabila multipla


Aceasta serie fractionala Taylor poate fi generalizata simplu prin functii cu mai multe
variabile. De exemplu, pentru doua variabile avem seria:

In apropierea ordinului , aceasta serie ilustreaza egalitatea:

sau, in mod mai explicit:

3.5 Integrarea in cazul

Solutia ecuatiei
este definita prin urmatorul rezultat:
Lema 3.2 Consideram f(t) o functie continua, iar rezultatul ecuatiei (3.30) este definit
prin egalitatea:

13
(3.31)

3.5.1 Exemple:

(i) Inlocuind in (3.31), vom obtine:

(ii) Considerand acum ca f(t) este delta Dirac a functiei , vom avea:

.
3.5.2 Aplicatie pentru functia delta Dirac
Folosind ecuatia (3.22) si extinzand definitia lui , vom obtine derivata fractionala a
functiei delta Dirac, exprimata prin urmatoarea egalitate:

iar din egalitatea (3.31) va rezulta direct:

.
3.5.3 Aplicatie pentru functia Mittag-Leffler
Vom avea nevoie de urmatorul rezultat:
(i) Solutia ecuatiei diferentiale fractionale

cu constanta, este:

14
unde reprezinta functia Mittag-Leffler.
(ii) Solutia ecuatiei diferentiale fractionale

cu constanta, este:
unde A si B reprezinta doua constante definite de conditiile initiale x(0) si
3.5.4 Observatie importanta
Nu putem presupune ca in egalitatea (3.30). Desigur, conform seriei Taylor
(3.19), am avea , deci

3.6 Derivate fractionale in cascada


3.6.1 Ordinul derivatelor in cascada

Sa presupunem ca vrem sa calculam aplicand si

in ordine aleatoare. Privind superficial, am considera ca putem folosi

sau , dar rezultatele obtinute ar fi usor diferite, din moment ce in termenii


transformarii Laplace (vezi egalitatea 3.7) avem:

si

.
Aceeasi problema apare, de exemplu, cand este un numar intreg pozitiv n, astfel

din nou vom avea un rezultat de genul: De exemplu,

pentru si , obtinem si

k fiind constanta.
Inca o data intampinam aceeasi problema, cand incercam sa definim

, caz in care va trebui sa stabilim

15
sau Drept consecinta, va trebui sa alegem un model si il vom
alege pe urmatorul:
Definitia 3.3 (Principiul derivatelor cu ordine crescatoare) Derivata fractionala cu

ordinul fractional exprimata prin termenul sau , este definita prin

egalitatea: (3.42).
Procedand astfel, urmarim regula practica de concordanta, in care mai degraba
majoram ordinul derivatei decat invers. Sau, incepem de la o derivata de ordin
inferior, pentru ca apoi sa definim o derivata de ordin superior.
3.6.3 Descompunerea derivatelor fractionale
Avem pozitiva si presupunem Exista doua modalitati deiferite prin
care putem obtine . O modalitate este sa calculam pentru a
obtine transformarea Laplace:

iar cealalta modalitate este sa calculam , pentru a obtine:

astfel vom avea:

De exemplu, din rezulta si

Aceasta cursa poate fi usor evitata daca definim atent contextul. Astfel, cand
problema cu care ne confruntam implica ca derivata de baza, va fi necesar sa

recurgem la In celalalt caz, daca derivata mai mica din problema este
, va trebui sa folosim expresia modificata Riemann-Liouville.

4. Noi modele pentru dinamica fractala a bursei

16
4.1 Principala directie
Pretindem ca ecuatia generala a dinamicii bursei sa fie exprimata prin seria fractionala
Taylor.
(i) Considerand f(t) o functie de timp si presupunand atunci din
seria fractionala taylor (3.11) va rezulta:

Cu alte cuvinte, tot ceea ce putem scrie in acest caz este o aproximare de forma:

, sau:

, caz in care trebuie

sa ne rezumam la acuratetea unui ordin de Aceasta este singura aproximare


complet consecventa a seriei fractionale Taylor.
(ii) Presupunand acum si tinand cont de (3.19), va rezulta:

.
In acest caz, o aproximare de ordin ar avea drept rezultat:

Intr-un model nealeatoriu, sunt necesare anumite relatii intre a(t) si b(t), si anume

Prin extinderea aceastei abordari pentru a lua in considerare si


perturbarile aleatorii, putem extinde presupunerile facute. De exemplu, putem presupune
ca a(t) este o valoare medie de observare, in timp ce b(t) este ales aleatoriu. Mai mult,
remarcam ca datorita egalitatii , putem usor inlocui valoarea cu

valoarea in toate aceste ecuatii.

4.2 Primul model, cu perechea


Ne intoarcem la dinamica standard (1.5), pentru a obtine urmatorul rezultat:

17
Lema 4.1: Avand , astfel incat ecuatia:

este echivalenta cu

sau, in forma

diferentiala: (4.8)
Proba: Scopul nostru este de a converti (4.6) intr-o ecuatie de forma:

, unde f(x,t) si g(x,t)


trebuie determinate. Vom proceda astfel:

(Pasul1) Conform relatiei , putem rescrie (4.9) sub urmatoarea forma:

(Pasul 2) Tinand cont de relatia dintre si in relatia (3.27),

, vom obtine: (4.11)

(Pasul 3) Inlocuind acest rezultat in -termen al ecuatiei (4.10), vom obtine:

(Pasul 4) Comparand (4.12) si (4.6), avem egalitatile:

si , de unde rezulta:

si
(Pasul 5) Inlocuind aceste expresii in (4.12), vom obtine rezultatul.
Pe scurt, putem spune ca modelul (4.6) sustine acest model definit de ecuatia (4.12),

pentru orice , unde


De remarcat ca, inlocuind in (4.7), obtinem ecuatia :

, care este exact !

4.3 Al doilea model, cu perechea


Ne intoarcem din noi la ecuatia (4.6), pentru a obtine urmatorul rezultat:
Lema 4.2: Avand , astfel incat , ecuatia:

este echivalenta cu

18
(4.14)
Proba: Pentru a converti (4.13) sub forma:

(4.15), vom proceda astfel:


(Pasul 1) In primul rand observam ca, datorita seriei fractionale Taylor, ecuatia (4.15) este

valabila doar pentru


(Pasul 2) In acest caz, multiplicand in (4.6) ambii termeni cu , (iar 2 <1), va

rezulta:
(Pasul 3) Referindu-ne la relatia dintre si din (3.27), vom avea egalitatea:

, pe care o introducem in (4.16) si vom obtine


rezultatul.

5. Solutia ecuatiei

Referindu-ne la (4.7), in care vom inlocui , vom obtine:

sau

5.1 Solutie teoretica

Pentru a obtine expresia x(t), vom face schimbarea de variabila (5.3)

in care, integrand ambele parti (si tinand cont de -vezi (3.32)),

Cu aceasta variabila noua, ecuatia (5.2) se transforma in si


folosind (3.36) si (3.37), vom obtine direct:

5.2 Media patratica sau solutia lui


Aplicand seria fractionala Taylor pentru x(t) in (5.6), vom avea:

19
si stiind ca in calculul stocastic al mediei patratice putem substitui , vom obtine:

(i) Presupunand . , atunci al -lea termen din (5.7) poate fi


inlaturat, astfel expresia se reduce la x(t), in (5.6)
(ii) Presupunand acum ca , atunci al -lea termen din (5.7)
este esential in expresia lui x(t) si vom avea in acest caz:

6. Solutia ecuatiei fractionale pentru bursa de valori


6.1 Reluarea unor rezultate obtinute anterior

Ecuatia ,

unde si sunt trei constante iar b(t,a) reprezinta zgomot alb cu variatie
unitara, a fost adoptata de mai multi autori in domeniul matematicii financiare.
Folosind produsul Wick, Hu and Øksendal (2003) au propus o solutie de forma:

Mai recent, (Jumarie,2006b), s-a obtinut solutia de forma:

si

20
6.2 Solutia primului model

Referindu-ne la (4.8), o rescriem sub forma (6.5),

cu si si cautam o solutie de forma

. Vom avea derivata:

si inlocuind in egalitatea (6.5), o putem apoi imparti in urmatoarele doua ecuatii:

Din ecuatia (6.7) rezulta:

si tinand cont de (3.32), vom avea:

(6.9).
In seciunea precedenta am obtinut deja solutia ecuatiei (6.8), care rezulta din (5.6) si (5.8)
si vom avea solutia generala:

6.3 Solutia celui de-al doilea model

21
Referindu-ne la (4.14), o rescriem sub o noua forma:

(6.12) cu si

.
(i) Presupunand ca nu exista zgomot, atunci ecuatia (6.12) se transforma in ecuatia

, a carei solutii va fi urmatoarea:

(iii) Cautam o solutie de forma .


Diferentiind cu si inclocuind apoi in (6.12), vom obtine ecuatia in y:

si impartind ambele parti la , vom obtine:

, apoi multiplicand ambele parti cu , rezulta ecuatia

, a carei solutie demonstrata este

.
Deci solutia ecuatiei (6.12) va fi:

7. Rezultatul aplicatiei pentru portofoliul optimal al lui Merton


7.1 Introducere in model
Modelul portofoliului optimal al lui Merton pentru o piata Black–Scholes determinat de o
miscare fractionala browniana, este descris de dinamica (Jumarie,2005c):

22
, ,
iar pentru a-i maximiza presupusa utilitate redusa, vom avea:

unde x(t) este rezultatul pentru timpul t, cu , este ........david.

7.2 Mai multe informatii despre model

Analizand atent expresia si (7.3), vom observa noua


dinamica:

cu:

si noua functie de

utilitate:

Tinand cont de sectiunea 4, in cazul special cand , putem transforma ecuatia

(7.4) sub forma:

iar in cazul in care , putem folosi modelul:

.
Pentru a rezolva problema ((7.1) si (7.2)), am introdus presupunerea matematica

(Jumarie,2005c): (7.9) tocmai pentru a converti problema initiala


de tip stocastic, intr-una de tip nealeatoriu cu variabila y(t). Pentru a obtine diferentialele

fractionale si , vom calcula expresia matematica presupusa:

23
si procedand

similar pentru , vom obtine urmatoarele ecuatii:

7.2.1 Primul model

7.2.2 Al doilea model

.
7.3 Observatii si comentarii
(i) Daca dam valoarea in ecuatia (7.14), vom obtine o ecuatie
corespunzatoare miscarii browniene uzuale.
(ii) Pe scurt, urmatoarele modele se aplica dupa cum urmeaza:

24
ecuatiile (7.11) si (7.13) cand avem , ecuatiile (7.11) si (7.14) cand avem

si ecuatia (7.12) pentru .

(iii) Cea mai importanta este acuratetea in termenul . Este evident ca ecuatia (7.14)

se aplica si in cazul , dar ecuatia (7.3) este mai exacta.


Este bine stiut ca miscarea fractala browniana se comporta in doua moduri diferite, in

functie de intr-un proces de memorie scurta sau intr-un


proces de memorie lunga. Din intamplare in acest caz . Cand ,
terbuie sa ne referim la ecuatia (7.12) care este modelul simplu si a carui solutie este:

(7.15)
(v) Pentru a rezolva problema portofoliului optimal, trebuie sa consideram fiecare
dinamica de mai sus iar aceasta se poate realiza dubland procedeul prezentat
(Jumarie,2005c)
(vi) Cititorul ar putea fi contrariat deoarece am gasit mai multe solutii posibile pentru
fiecare ecuatie, dar aceasta situatie nu ar trebui sa fie surprinzatoare ba mai mult, este
foarte normala. Miscarea fractionala browniana este o functie cu discontinuitate
accentuata si de aceea definitia solutiei ecuatiei diferentiale fractionale nu este unica.

8. Probabilitatea caii pentru anumite procese de difuziune


8.1 Introducere
Consideram ecuatia diferentiala stocastica unidimensionala:
(8.1), unde f(x,t) este o functie cu o singura valoare, este o
constanta pozitiva, iar este zgomot gaussian cu media zero si varianta unitara.
Consideram ca procesul f(t) este observat in intervalul final iar calea de densitate
probabila este definita de limita.

25
Rezultatul clasic al caii densitatii probabile va fi:

unde k este o constanta de normalizare.


Nedefinirea lui k nu este un defect si nu ne impiedica sa folosim expresia. De fapt,
raportul celor doua valori ale caii de densitate probabila corespunzatoare celor doua cai
ale procesului x(t) , nu depinde de valoarea lui k iar noi trebuie sa stabilim care dintre
cele doua este mai probabila. Recent, (Jumarie,in presa) am extins acest rezultat obtinand
ecuatia diferentiala stocastica fractionala:

Aproximarea discreta asociata cu (8.3) va fi:

unde este

variabila gausiana cu conditia matematica si conditia de

varianta . Rezulta conditia densitatii probabile care va fi:

Apoi vom avea probabilitatea densitatii comune:

26
si, considerand limita , rezulta:

unde k este coeficientul de normalizare corespunzator.


Putem acum generaliza rezultatul, presupunand ca este o functie de x si de t. In
acest caz, din (8.5) rezulta direct:

8.2 Aplicatie pentru dinamica bursei


Ne vom referi la ecuatia bursei (6.1), pe care o vom rescrie:

si la expresia ei paralela (6.5) care va fi:

8.2.1 Primul mod de abordare


Vom face acum schimbarea de variabila y(t) care va fi definita de egalitatea:

(8.11), unde si , unde este

functia Mittag-Leffer (vezi Appendix). Perechea are un rol similar cu

cel al . Cu aceasta noua variabila y(t), (8.7) vom deduce urmatoarea cale a
densitatii probabile:

8.2.2 Al doilea mod de abordare


Putem lucra direct cu egalitatea (8.10) si aplicand (8.8), vom obtine:

27
Acest rezultat poate fi folosit in cazul practic in care dat fiind un set de cai determinate
prin tehnici de simulare, o vom putea astfel identifica pe cea mai probabila.

9. Aplicatie pentru ecuatiile fractionale Black-Scholes


9.1 Introducere
Valoarea reala x(t) a unei unitati este determinata de ecuatia diferentiala stocastica:

(9.1), unde x este pretul, r este media ratei de crestere, iar


este pozitiva. Aceasta ecuatie descrie dinamica nealeatoare , afectata de

zgomotul aleatoriu asociat . O alternativa este sa consideram dinamica


, unde reprezinta determinantul timp al sistemului definit de ecuatia:

. Pe piata bursei, din diferite motive, ca de exemplu speculatia,


valoarea acestei unitati nu va fi considerata x(t), ci mai degraba functia P(x,t), pentru x.
Dupa cum stim, piata poate fi in situatia de supraevaluare , sau din contra

in situatia de subevaluare, .
Un investitor care intentioneaza sa se retraga, va proceda in felul urmator: in momentul

zero, el plateste pentru a cumpara o unitate, iar in aceasta situatie si-


ar dori un criteriu prin care sa stabileasca daca in momentul t va pierde sau va castiga
bani. Cel mai simplu criteriu este obtinut referindu-ne la dinamica ratei dobanzii:
(9.2) unde rata dobanzii r este considerata constanta; in aceasta
situatie,valoarea restrictiva a lui P(x,t),va satisface conditia: (9.3)
In aceste conditii, derivarea ecuatiei diferentiale partiale este simpla. Intr-adevar, aplicand

lemma lui pentru (9.1) vom obtine rezultatul:

apoi punand in ecuatia si reducand ambele parti perin dt, vom obtine PDE

28
cu conditia initiala .
Ecuatia (9.5) a fost obtinuta de Black si Scholes (1973) in contextul obtiunilor call, caz in
care P(x,t) denota valoarea optiunii ca o functie determinata de pretul x si timpul t. In loc
de conditiile initiale, PDE(9.5) vine cu conditia importantei lui x in comparatie cu pretul
exercitiului. Evident, daca T este data finala a obtiunii call, conditia de incheiere a
obtiunii va fi:

In continuare vom analiza cum acest calzul poate fi generalizat pentru procese fractale.
9.2 Derivarea ecuatiilor fractionale Black-Scholes
9.2.1 Prima familie de ecuatii fractionale Black-Scholes
Acum vom generaliza derivarea anterioara pentru procese fractale si, conform modelului
(6.12), vom scrie ecuatia dinamicii valorii la bursa, x(t) sub forma:

cu (9.8) si (9.9).
unde este zgomotul gaussian normalizat, cu media zero si varianta unitara; r este
rata dobanzii iar P(x,t) este pretul obtiunii in bursa.
Problema este sa determinam ecuatia diferentiala partiala fractionala care defineste P(x,t).
Pentru aceasta, vom face urmatoarea presupunere:
Presupunere H1: Consideram ca functia P(x,t) este non-diferentiala, pentru x si pentru t.

9.2.2 Principiu pentru metoda


Folosind ecuatia (9.7) impreuna cu lema lui , vom obtine o prima expresie a

diferentialei fractionale , pe care o vom pune in ecuatie: (9.10) si


vom obtine rezultatul.

9.2.3 Detalierea derivarii

29
(i) Multiplicand ambele parti in (9.10) cu , vom obtine si, imbinand cu (4.11) unde

este sub forma , vom obtine:

(ii)In acest caz, din seria fractionala Taylor pentru P(x,t) va rezulta egalitatea:

si folosind (3.27), o putem scrie sub forma:

(iii)Datorita lemei lui , putem identifica a carui varianta este unitatea, pentru

a scrie confor (9.7), urmatoarea relatie: si inlocuind (9.7) in


(9.12), vom obtine:

(iv) Dar avand si punand in ecuatie (9.13) si (9.5), apoi reducand ambele

parti prin , vom obtine ecuatia Black-Scholes

sau:

, cu

30
9.2.4 A doua familie de ecuatii fractionale Black-Scholes

Intorcandu-ne la dinamica (4.13), o vom scrie: (9.15)


Presupunere H2: Consideram ca P(x,t) este diferentiala pentru x si non-diferentiala
pentru t. In aceste conditii, rezulta:

Ca de obicem trecem de la la si folosind (4.11) vom rescrie dP sub forma:

Vom multiplica ambele parti ale ecuatiei cu pentru a obtine , apoi vom pune in
ecuatie si, conform (9.11) vom avea:

rezulta ecuatia fractionala Black-Scholes:

Referitor la pretul obtiunii in Black-Scholes va trebui sa pastram conditia limitei.


9.3 Observatii si comentarii
(i) Ambele expresii, (14) si (9.17) redau ecuatia B-S (9.5) pentru .
(ii) In caz practic, ecuatia (9.17) este mult mai relevanta decat (9.14). Intr-adevar,
conditia finala de limita determina continuitatea functiei P9x,t) pentru
x si astfel, (9.14) nu se poate aplica. Conditia de limita in cazul (9.14) ar trebui sa fie non-
diferentialitatea functiei pentru x. De exemplu, am putea selecta sau

corespondentul sau , dar astfel apare problema atribuirii unei

31
explicatii practice a acestei definitii. Totusi, nu inseamna ca (9.14) este discreditata, doar
ca nu are foarte mare aplicare in caz practic.
(iii) Ne-am putea astepta ca solutia ecuatiei fractionale B-S (9.17) sa fie foarte diferita de
cea a ecuatiei initiale (9.3). Rezolvarea ecuatiei (9.17) intampina multe dificultati deci se
vor face in continuare cercetari asupra acestei rezolvari.
Pentru a ne forma o idee, sa presupunem si deci am simplificat ecuatia

(iv) Folosind tehnica Lagrange pentru rezolvarea acestei ecuatii (Jumarie,2006d), vom
condidera urmatorul sistem liniar asociat (vezi Appendix C)

de unde vom obtine cele doua integrale:

si

Rezulta ca solutia generala pentru (9.18) poate fi scrisa sub forma:

unde reprezinta o functie determinata de conditiile de limita (9.6). Datorita ,


vom avea urmatoarea expresie:

Cand alfa se apropie de unu, putem scrie expresia:

Astfe, observam cum prezenta lui alfa va face rezultatele si mai complicate.
(v) De observat ca, daca facem alfa egal cu unu in ecuatia (9.22), vom obtine

32
, care este chiar solutia lui (9.5) cu .
(vi) O sugestie pentru urmatoarele cercetari este ca , k numar intreg pozitiv, sa
fie solutie pentru (9.17). Intr0adevar, printr-o simpla inlocuire va rezulta ecuatia:

, rezulta:

Astfel vom cauta o solutie de forma:

Dar problema acum e termenul conditie limita (9.6), de aceea va trebui sa gasim o
metoda de a-l combina cu seria (9.27).

10. Observatii finale


In primul rand, multi matematicieni sustin ca nu avem o teorie de sustinere pentru ecuatia

si partial au dreptate. Pe de alta parte, fractalele in


finante creeaza o mare problema a importantei cresterii, fapt care cere solutii macar
aproximative si aici incercam noi sa intervenim.
Nu sustinem ca propunerea noastra facuta aici este cea mai corecta, ci este doar o sugestie
care necesita in continuare cercetari. In loc de a considera o dinamica nealeatoare supusa
unei miscari fractionale browniene, noi sugeram considerarea unei dimanici fractionale
nealeatoare, determinata de o miscare browniana obisnuita. Aceasta abordare este practic
paralela si in conformitate cu definitia zgomotului fractional ca integrala a zgomotului
fractional si, la prima vedere, pare cea mai simpla metoda de a extinde teoria matematica
pentru acest gen de ecuatie.
Evident, folosint egalitatea ( se refera aici la un eveniment aleatoriu):

33
, este posibil si simplu sa

extindem teoria. ( , Stratonovich,1966)


Am evidentiat numai problema optimizarii portofoliului. Dar toate ustensilele matematice
de care avem nevoie pentru aceasta problema,ex: calculul variatiei fractionale, ecuatia
diferentiala partiala Hamilton–Jacobi, fractionala hamiltoniana, tehnica lagrangiana
caracteristica pentru rezolvarea ecuatiilor diferentiale partiale fractionale, toate
acestea se gasesc in Jumarie (2006d) unde este redata abordarea noastra pentru
mecanismele lagrangiane de ordin fractional.
Anexa A Formule de baza deduse din seria fractionala Taylor
In aceasta anexa redam mai multe formule care sunt consecinte ale seriei fractionale
Taylor si care pot fi folositoare in calcule. Vom presupune .

34
Anexa B Antiderivate pentru 1/u

Nu putem aplica formula pentru si pentru


perechea (exponentiala,logaritm) vom lucra cu functia inversa. Consideram perechea:

si incepem cu (B2), pentru care alfa-derivata va fi:

In continuare vom determina care functie g(y) satisface conditia (B4)


Astfel, combinand (B3) si (B4) vom obtine:

dar conform (B1) df=dy, astfel inact din (B5) rezulta:

de unde obtinem:

35
Pentru asigurarea consecventei vom selecta constanta suplimentara, astfel incat
pentru , deci:

Anexa C Metoda Lagrange pentru fractionala liniara PDE


C1. Expunerea problemei
Scopul nostru este de a determina solutia pentru FPDE

unde este conditie initiala

In cazul special in care alfa egal cu unu, cea mai potrivita abordare pentru rezolvare
u(x,y) este tehnica Lagrange prin care introducem sistemul auxiliar

si sa cautam doua functii integrale si

pentru a obtine solutia generala, sub forma . In continuare, vom arata cum
aceasta metoda poate fi modificata pentru a rezolva (C1). Pentru aceasta, avem nevoie de
un rezultat preliminar al sistemului de ecuatii diferentiale partiale fractionale.
C2 Sisteme de ecuatii diferentiale fractionale
Vom considera sistemul:

unde t reprezinta timpul si vom avea urmatorul rezultat;


Lema1: Presupunem ca este o prima integrala pentru (C4) si (C5)

Rezulta urmat FPDE:

36
Proba: Aplicand pentru a determina functia ,
vom obtine majorarea:

si vom remarca faptul ca:

pentru a obtine ecuatia (C6)


C3 Sistem auxiliar asociat celui liniar FPDE

Ne intoarcem la (C1) unde este prima functie integrala, constanta. Vom avea
urmatorul rezultat:
Lema C2: este prima functie integrala pentru FPDE (C1); va

satisface relatia: (C9)

Proba: (i) denota majorarea lui pentru x. Vom avea:

si explicitand conditia , vom obtine:

37
(ii) Acelasi calcul standard w.r.t.y va rezulta:

astfel, punand in ecuatie la zero, vom avea:

(iii) Inlocuind (C10) si (C11) in (C1), vom obtine (C9).


C4 Sisteme auxiliare asociate cu FPDE
Lema C3: Sistemul auxiliar de ecuatii diferentiale partiale asociat cu PFDE este:

(C12)
C5 Derivarea acestor ecuatii

Ideea de baza este data de similaritatea FPDE (C6) si (C9). Mai explicit, vom rescrie (C9)
sub forma:

Comparand (C13) si (C6), trebuie sa facem substitutia si sa stabilim:

Apoi vom avea ecuatiile diferentiale asociate (paralelele (C4) si (C5)):

de unde rezulta sistemul sociat (C12).

38
39