DUMNEZEUL CEL VIU DESCOPERIT SFANTULUI ILIE: Nu in cutremur, ci in vant subtire

Nu in cutremur, ci in vant subtire ai vazut venirea lui Dumnezeu, Care te-a luminat pe tine de demult, Ilie, de Dumnezeu fericite, si in caruta cu patru cai fiind purtat, pe cer ai umblat cu straina vedere, minunat facandu-te, de Dumnezeu insuflate. (Stihira la Vecernia pentru praznicul Sf. proroc Ilie)
*

Din cartea a treia a Regilor, cap. 19:

9. Si a intrat acolo intr-o pestera si a ramas acolo. Si iata cuvantul Domnului a fost catre el si i-a zis: Ce faci aici, Ilie? 10. Iar Ilie a zis: Cu ravna am ravnit pentru Domnul Dumnezeul Savaot, caci fiii lui Israel au parasit legamantul Tau, au daramat jertfelnicele Tale si pe proorocii Tai i-au ucis cu sabia, ramanand numai eu singur, dar cauta sa ia si sufletul meu!

11. A zis Domnul: Iesi si stai pe munte inaintea fetei Domnului! Ca iata Domnul va trece; si inaintea Lui va fi vijelie naprasnica ce va despica muntii si va sfarama stancile, dar Domnul nu va fi in vijelie. Dupa vijelie va fi cutremur, dar Domnul nu va fi in cutremur; 12. Dupa cutremur va fi foc, dar nici in foc nu va fi Domnul. Iar dupa foc va fi adiere de vant lin si acolo va fi Domnul. 13. Auzind aceasta, Ilie si-a acoperit fata cu mantia lui si a iesit si a stat la gura pesterii. Si a fost catre el un glas care i-a zis: Ce faci aici, Ilie? 14. Iar el a zis: Cu ravna am ravnit pentru Domnul Dumnezeul Savaot, ca au parasit fiii lui Israel legamantul Tau, au daramat jertfelnicele Tale si pe proorocii Tai i-au ucis cu sabia; numai eu singur am ramas, dar cauta sa ia si sufletul meu! 15. Si a zis Domnul: Mergi si intoarce-te pe calea ta prin pustiu la Damasc si, cand vei ajunge acolo, sa ungi rege peste Siria pe Hazael; 16. Pe Iehu, fiul lui Nimsi, sa-l ungi rege peste Israel; iar pe Elisei, fiul lui Safat din AbelMehola, sa-l ungi prooroc in locul tau! 17. Cine va fugi de sabia lui Hazael, pe acela sa-l omoare Iehu, iar cine va scapa de sabia lui Iehu, pe acela sa-l omoare Elisei. 18. Eu insa mi-am oprit dintre Israeliti sapte mii de barbati; genunchii tuturor acestora nu s-au plecat inaintea lui Baal si buzele tuturor acestora nu l-au sarutat!

***

PARINTELE RAFAIL NOICA despre subtirimea si vulnerabilitatea iubirii lui Dumnezeu pentru noi:
(...) Deci dragostea, fie ea si atotputernica a lui Dumnezeu, este, putem zice, vulnerabila. Dragostea lui Dumnezeu este subtire. Nu ca Dumnezeu e vulnerabil, nu atotputerea Lui departe de mine gandul asta! Dar calitatea dragostei este vulnerabilitatea. Dragostea este o subtirime a darii de sine celuilalt daruire totala. Ne-a aratat Hristos pana unde S-a dat pe Sine, nu numai pana la Cruce si pana la moarte, dar pana si la strafundurile iadului, pana si a impartasi soarta Lui cu nelegiuitii, si in ultima clipa a vietii a gasit un fel de a mantui pe un pacatos; ca a provocat, prin razvratul unui talhar, pocainta si spovedania dreapta a celuilalt talhar, pana unde sa poata sa-i spuna: Amin, astazi vei fi cu Mine in Rai. Astazi! Deci iubirea este de o subtirime, de o gingasie, de o duiosie a unei dari de sine pe care noi nu o

inchipuim, ca suntem inca grosolani in biologia noastra si badarani in neduhovnicia noastra. Dar in sensul acesta vreau sa zic ca dragostea este o traire de o deosebita subtirime, a carei incalcare este o deosebita durere. Iata insa ca cel ranit, cel care iubeste si se raneste nu este cel care moare: cel care moare este cel ce incalca dragostea. Cel care iubeste se raneste nu atata ca este lepadat, dar se raneste vazand ca cel iubit al lui, pentru pacatul ce il face impotriva lui, va muri. Dumnezeu nu este asa cum Il vede o teologie mincinoasa, ofensat de transgresiunea lui Adam. Dumnezeu moare de durere ca cel iubit al Lui, intaiul plasmuit, si toti care aveau sa se nasca din el, vor muri de acum incolo. Pamant esti si in pamant te vei intoarce. Dumnezeu, in dragostea Lui, nu a putut sa lase pe cel iubit sa piara si a luat asupa-Si canonul de pocainta, canonul pacatos, adica crucea si rusinea. Uitati-va cum o intreaga munca a lui Hristos ca Dascal care a propovaduit dragostea s-a zadarnicit in cateva ceasuri! Deci rusinea zadarniciei unei vieti intregi de nevointa.Toate rusinile si toate neputintele si le-a insusit Cel Atotputernic, ca sa Se asemene intru totul neputintei omenesti, ca sa poarte asupra-Si neputinta mea, pacatul meu, uraciunea mea, rautatea mea, ca si cum El era pacatos, neputincios, urat, rau si supus mortii. De ce? Fiindca Dumnezeu, fiind atotputernic, nu este nimic in cer sau sub ceruri care poate sa-L biruiasca. Face El pe neputinciosul pana Se pogoara in iad dar atunci, iadule, sa vezi ce te asteapta! Zice Sfantul Ioan Gura de Aur in Propovaduirea de Pasti: Iadul trup a primit, si de Dumnezeu s-a lovit. Sau, cum zic alte tropare sau icoase pe care le avem in Triod: De-abia a inceput sa se infiga Crucea lui Hristos in pamant, ca iadul a inceput sa se planga: Cine a pus un piron de lemn in inima mea? Asta este puterea lui Dumnezeu. Si, cum spuneam candva la Manastire, tot asa, intr-o cuvantare, daca noi eram filosofi adevarati, daca noi aveam premisele gandirii noastre drept inchegate, numai din a privi toate filosofiile, religiile si idealurile acestei istorii am intelege ca singur Hristos este Dumnezeul cel adevarat, tocmai din neputinta in care Se infatiseaza. Cine isi poate permite atata neputinta? Cine isi poate permite o asa zadarnicire a toata lucrarea lui? Numai Cel ce stie ca este atotputernic si ca nimic nu Il poate birui. Asteapta tu, moarte, asteapta tu, iadule! Nu ma impotrivesc Crucii, nu ma lupt acuma ca sa arat omului ca pot sa ma dau jos de pe Cruce, nu fac minune sa vina Ilie sa ma ia de pe Cruce, sau mai stiu eu ce Asteapta tu, iadule, cel de pe urma! Toti intemeietorii de religii, de filosofii sau de idealuri au luptat, in tot felul. Si a trebuit ca si Moisi sa isi apere religia, ideologia, filosofia, cu tot felul de amenintari, ba chiar cu moartea. Atotputernicul nu are nevoie sa fie aparat. Zicea cineva la noi, acolo in Anglia, care voia sa marturiseasca adevarata credinta, si imi spunea: Si o sa ma lupt ca sa apar adevarul! Si mia venit cuvantul acesta: De ce nu te lasi aparata tu de Adevar, de Adevarul insusi? Si i-a picat fisa, si a stiut de atuncea ce sa faca. Nu atat noi aparam adevarul, cat noi trebuie sa intram in adevar si sa lasam Adevarul sa ne apere pe noi. Adevarul ce este? intrebare eretica. Fiindca Adevarul este un Cine. Hristos, Cuvantul lui Dumnezeu, a zis: Eu sunt Adevarul si Calea si Viata. () ***

SF. SILUAN ATHONITUL: Domnul nu e ca noi Ah, ce Dumnezeu avem!

Sufletul pctos care nu cunoate pe Domnul se teme de moarte, gndind c Domnul nu-i va ierta pcatele sale. Dar aceasta e pentru c sufletul nu cunoate pe Domnul i ct de mult ne iubete. Dac oamenii ar ti aceasta, nici un singur om n-ar mai dezndjdui, pentru c Domnul nu numai c iart, dar se i bucur de ntoarcerea pctosului. Chiar i atunci cnd moartea i bate la u, crede cu trie c, de ndat ce vei cere iertare, o vei i dobndi. Domnul nu e ca noi. El este blnd i milostiv i bun, i atunci cnd sufletul l cunoate, el se minuneaz fr sfrit i zice: Ah, ce Dumnezeu avem! Duhul Sfnt a dat Bisericii noastre s cunoasc ct de mare este milostivirea lui Dumnezeu. Domnul ne iubete i ne primete cu blndee, fr reprouri, aa cum n Evanghelie tatl fiului risipitor nu i-a fcut acestuia reprouri, ci a dat porunc slujitorilor s-i dea o hain nou, s-i pun n deget un inel scump i nclminte n picioare, s junghie vielul cel gras i s se veseleasc i nu l-a nvinuit [Lc. 15]. Cu ct blndee i rbdare trebuie s ndreptm i noi pe fratele nostru, ca s fie praznic n suflet pentru ntoarcerea lui! Duhul Sfnt nva sufletul n chip negrit s iubeasc pe oameni. ***

PREOT SEVER NEGRESCU: Biciul lui Dumnezeu si raspunsul nostru (fragment)

In fiecare dintre noi exista cate un Sfant Ilie. Nu inseamna ca sunt mai multi sfinti Ilie. Este unul, cel praznuit in miez de vara, la 20 iulie. Aplicam eronat, de cele mai multe ori, mentalitatea aceasta de Sfant Ilie, in relatia cu noi insine si cu cei din jur; judecam [pe altii] fara a ne judeca [pe noi insine], certam [pe altii] fara a ne certa [ pe noi], uram minciuna fara a spune adevarul, nu suportam nedreptatea fara a fi noi insine drepti. Sfantul Ilie Tesviteanul a fost iute, aspru si taios, atat cu sine, cat si cu ceilalti; nu a avut pentru interior o unitate de masura si pentru exterior o alta unitate de masura (). De ce nu trebuie sa ne temem de Sfantul Ilie?! Pentru ca el, om aspru si dintr-o bucata, urand minciuna si ipocrizia, plecaciunile si linguselile, il intalneste pe Dumnezeu, paradoxal, nu ca o manifestare violenta, ci ca o Putere calda, blanda, iertatoare si senina. () (Preot Sever Negrescu, Prolog din Proloage. Lecturi patristice dintr-un calendar uitat, Editura Mitropolia Olteniei, 2008)