Psihologie

Manual pentru clasa a X-a

Referenti: Prof. dr. Aliss Andreescu,

..... inspector de ~tiinte socio-umane la Inspectoratul $colar al Judetului Constanta ,

Prof. dr. Gheorghe Tarara,

Colegiul National "B. P. Ha~deu" Buz8u

Prof. gr. I. Laurenta Hacman,

inspector de ~tiinte socio-umane la Inspectoratul $colar al Judetului Suceava
Toate drepturile
asupra acestei edilii sunt rezervate Editurii Corvin, Deva. Orice preluare, par(iala sau integrala, a textului sau a materialului grafic din aceasta lucrare se face numai cu acordul scris al editurii. Editura CORVIN

330065 Deva, Str. Gh. Baritiu, Nr. 9. Tel.: 0254-234500, Fax: 0254-234588 www.corvin.ro E-mail: corvin@mail.recep.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei LUP~A, ELENA Psihologie: manual pentru clasa a X-a Elena Lup~a, Victor Bratu Deva, Editura Corvin 2005 104p;30cm. ISBN 973-622-187-3 I. Bratu, Victor 159.9(075.35)
Acest manual este proprietatea Ministerului Educatiei ~i Cercetarii. Manualul este aprobat prin Ordinul nr. 3787 din 05.04.2005, In urma licitatiei organizate de catre Ministerul Educatiei ~i Cercetarii ~i este realizat In conformitate cu programa ~colara aprobata de Ministerul Educatiei ~i Cercetarii prin Ordinul nr. 4598/31.08.2004 ~i este distribuit gratuit elevilor.
ACEST MANUAL FOLOSIT Clasa la returnare Anul Starea manualului* care a primit ~colar A FOST la primire $coala Numele elevului DE:

nualul

4. 3. 2.

* Starea manualului se va Inscrie folosind termenii: nou, bun, Ingrijit, nesatisfacator, deteriorat. Profesorii vor controla daca numele elevului este scris corect. Elevii nu trebuie sa faca nici un fel de Insemnari pe manual.

Tiparit la GRAPHO-TIPEX 2005

Deva

Xenofon

.. ~. 'h~:<~~~~~.~~11111b~~,
<V~~ ~~::.:

:*:t~~~~%~~~\~;~=:~~:;~-~~,

:VfI11.. :~JX::..~=~..~~~.,~.f:.

CUPRINS
Introducere in psihologie
1. Psihicul ~i caracteristicile acestuia. Ipostazele psihicului ~i relapile dintre ele. Baze metodologice 6
1.1 Definirea psihologiei 1.2 Principalele momente in evolutia psihologiei ca ~tiinta 1.3 Psi4(cul ~i caracteristicile sale 1.4 Ipostazele psihicului ~i relatiile dintre ele* 1.5 Metodele psihologiei * 12.3 Clasificarea proceselor afective 12.4 Rolul proceselor afective

13. Activitatea voluntara

Definirea ~i caracterizarea activitiitii Structura activitatii Formele activitiitii Definirea ~i caracterizarea vointei Etapele actului voluntar Calitiitile vointei 14. Deprinderile * * 14.1 Definirea ~i caracterizarea deprinderilor 14.2 Clasificarea deprinderilor 14.3 FOlmarea ~i interactiunea deprinderilor 13.1 13.2 13.3 13.4 13.5 13.6

54

Procese psi/lice cognitive senzoriale

2. Procese psihice cognitive senzoriale 3. Senzatia *
3.1 3.2 3.3 3.4
4.'1

57
c-

12 14

Definirea ~i caracterizarea senzatiilor Calitatile senzatiilor Principalele modalitiiti senzoriale Legile sensibilitatii

Tipuri de itemi 4

60 62

Structura $i dezvoltarea personalitii(ii

15. Personalita tea 17
15.1 Personalitatea ca sistem 15.2 Modele de personalitate

4. Perceptia*
4.2 4.3
4.4

4.5

Definirea ~i caracterizarea perceptiei Legile generale ale perceptiei Formele complexe ale perceptiei Observatia ~i spiritul de observatie Perceptii denaturate

16. Individ. Persoana. Personalitate*

16.1 Individ. Persoanii. Personalitate 16.2 Con~tiinta ca nuc!eu al personalitiitii 16.3 Diferente in manifestarea personalitiitii *

65

5. Reprezentarea *

20

17. Temperamentul
17.1 Latura dinamico-energeticii 17.2 Tipologii temperamentale a personalitiitii

67

5.1 Definirea ~i caracterizarea reprezentarii 5.2 Clasificarea reprezentiirilor 5.3 Proprietiitile reprezentarilor 5.4 Rolulreprezentiirilor in cunoa~tere ~i activitate

18. Apti tudinile

69

Tipuri de itemi 1

23 26

Procese psihice cognitive superioare

6. Gandirea
6.1 Definirea ~i caracterizarea gfmdirii 6.2 Structura psihologici'i intema a gandirii 6.3 Gandirea ca proces de rezolvare a problemelor 6.4 Tipologia gandirii

18.1 Latura instrumental-operationalii a personalitiitii 18.2 Clasificarea aptitudinilor 18.3 Inteligenta ca aptitudine generalii

19. Caracterul
19.1 Latura relational-valoricii a personalitiitii 19.2 Structura caracterului 19.3 Rolul caracterului in structura personalitiitii

73

20. Creativita tea

20.1 Conceptul de creativitate 20.2 Niveluri ~i stadii ale creativitiitii

76

7. Memoria

30

7.1 Definirea ~i caracterizarea memoriei 7.2 Procesele ~i formele memoriei 7.3 Calitiitile/indicatorii memoriei 7.4 Factorii care optimizeaza functionarea memoriei 7.5 Memorie ~i uitare

21. Etape in dezvoItarea personalitatii *

21.1 21.2 21.3 21.4 21.5 21.6 21.7 Principiul dezvoltiirii in psihologie Varstele mici (3-10/ 11ani) Preadolescenta (10/11-14/15 ani) Adolescenta (14/15-18/19 ani) Tineretea (18/19-30 ani) Maturitatea (30-55/60 ani) Batranetea (55/60 ani )

78

8. Imaginatia
8.1 Definirea ~i caracterizarea imaginatiei 8.2 Procedeele imaginatiei 8.3 Formele imaginatiei

34

Tipuri de itemi 2

37

Tipuri de itemi 5

83 86

Condipi generale ale activitafiipsihice umane

9. Lim baj ul : 40 9.1 Definirea ~i caracterizarea limbajului 9.2 Verigile functionale ale limbajului 9.3 Functiile limbajului 9.4 Raporturile dintre limbaj ~i alte procese psihice 9.5 Formele limbajului

Conduita psihosocialii
22. Imaginea de sine ~i percePtia ei sociala
22.1 Imaginea de sine 22.2 Statusul ~i rolul- indicatori ai comportamentului social

23. Relatiile interpersonale

23.1 Specificul relati"ilor interpersonale 23.2 Tipuri de relatii interpersonale 23.3 Locul ~i rolul relatiilor interpersonale in structura personalitatii 23.4 Grupul ~i psihologia de grup*

89

10. Aten tia

10.1 Definirea ~i caracterizarea atentiei 10.2 Formele atentiei 10.3 Insu~irile ate~tiei ~i educarea lor

43

Tipuri de itemi 3

46 48

24. Comportamente pro ~i antisociale

24.1 Comportamente pro ~i antisociale 24.2 Normalitate ~i anormalitate socialii

92

Activita{i $i procese psihice reglatorii

11. Motivatia
11.1 11.2 11.3 11.4 11.5 Definirea ~i caracterizarea motivatiei Functiile motivatiei Sistemul motivational: niveluri structurale. Formele motivatiei Optimumul motivational

25. Atitudinile sociale ~i formarea lor*

25.1 Atitudinile sociale 25.2 Formarea ~i modificarea atitudinilor sociale 25.3 Relatia valori, atitudini, comportamente

95

12. Afectivitatea
12.1 Definirea ~i caracterizarea afectivitatii 12.2 Particularitiifile afectivitiitii

51

Tipuri de itemi 6 Invitatie la autocunoa~tere Bibliografie selectiva

98 100 104

Introducere in psih.ologie
1. Psihicul ~i caracteristicile acestuia. Ipostazele psihicului ~i relatiile dintre ele. Baze metodologice 1.1 1.2 1.3 1.4 1.5 Definirea psihologiei Principalele momente, in evolutia psipologiei ca ~tiinta Psihicul ~i caracteristicile~sale Ipostazele psihicului ~i relatii1e dintre ele* Metodele psihologiei*

",;;:\;;~;i:;;;;;;;;i~
:;'r

ki,~,\;::;":,5"

~ ~tRJl':@1GMili~

I.PSIHICUL

'I

CARACTERISTICILE

SA~E.

IPOSTAZELE

PSIHICULUI 'I RELATIILE DINTRE ELE. BAZE METODOLOGICE

1.1 Definirea psihologiei

De~i preocuparile cu caracter psihologic sunt stravechi, termenul de psihologie are 0 istorie relativ recenta, el fiind utilizat pentru prima data de reformatorul german, Philipp Schwarzerd, cunoscut sub numele de Melanchton (14971560). Termenul devine uzuallncepand cu secolul al XVIII-lea, odata cu scrierile psihologului Cristian Wolff. Termenul de psihologie provine din cuvintele grece~ti "psyche" care Inseamna suflet ~i"logos" care inseamna ~tiinta, teorie, studiu, deci, etimologic, psihologia inseamna ,,~tiinta despre suflet". Constantin Radulescu-Motru (elev allui W. Wundt) i~i Incepea Cursul de psihologie cu definitia etimologicii a psihologiei pe care 0 numea ~tiin{a despre via{a sufleteascii care "urmare~te sa descrie in mod complet ~i exact diferite forme ale vietii suflete~ti; In acela~i timp, ea ne da ~i explicarea faptelor suflete~ti sub raportul succesiunii ~i al coexistentei lor." Psihologia este ,,~tiinta a vietii mentale, a fenomenelor ~i a conditiilorsale". (w. James) Psihologia este ~tiinta care studiaza faptele ~i procesele psihice ~icomportamentale, precum ~ipersonalitatea. Psihologiareprezintii ,,~tiinta conduitei". (P. Janet) Din punct de vedere istoric, cunoa~terea psihologica poate fi impiirtitii in trei mari etape sau perioade: 1. Etapa pre~tiintifica debuteazii in momentul in care omul devine con~tient de sine ~i Incepe sii-~i puna Psihologia este ~tiinta care studiaza fenomenele subiective Intrebiiri legate de natura inconjuratoare ~i despre sine, astfel de raspunsurile fiind de natura naiv-mistica. conceptie este animismul care admite existenta mai multor suflete: sufletul viata (care parase~te corpulln timpul somnului ~i care dupa moartea omului cautii alt corp), sufletul umbra (insote~te corpul in starea de veghe), sufletul reflex al corpului (apare cand ne privim in oglinda sau In alte obiecte) ~i sufletul nucleu (comun omului ~ianimalelor). 2. Etapa filosofica debuteaza odatii cu formarea prime lor sisteme filosofice in antichitatea tarzie (sec. VI-V Le.n.) ~i se Incheie cu desprinderea psihologiei de filosofie (1879). Cu toate cii cunoa~terea psihologica dobande~te un caracter riguros sistematizat ~i argumentat, ea se mentine la un nivel speculativ, formal, fiind lipsitii de un suport faptic. Urmand exemplul filosofiei ~i psihologia devine materialista (gandirea este 0 simplii secretie a creierului pentru reprezentantii materialismului vulgarBuchner, Vogt ~i Molechott) sau idealista (psihicul este un fenomen de naturii spiritualii). 3. Etapa ~tiintifica debuteaza In 1879 cand Wilhelm Wundt, la Leipzig, infiinteazii primul laborator de psihologie experimentala (In 1893 se Infiinteaza primul laborator psihologic la Ia~i, in 1906 la Bucure~ti ~i in 1921IaCluj).

~i procesele sistemul

psihice,

activitatea

umana

considerata structurile ~i

in unitatea dintre latura interna particularitatile acesteia.

~i cea extern a ~i totodata

personalitapi

cu trasaturile,

Wilhelm Maximilian WUNDT (1832-1920)

Psiholog german, a creat primul laborator de psihologie experimental a in 1879 Ja Leipzig. Mai intai medic, iar dupa aceea fizioJog, este autoruJ a numeroase lucrari asupra senzatiei ~iperceptiei. Printre cele mai importante lucrari sunt de amintit Grundzuge del' Physiologischen Psychologie (1873-1874) ~i Volkerpsychologie (10 volume, 1904-1920).

1.2 Principalele momente in evolutia psihologiei ca ,tiinti

Evolutia psihologiei ~tiintifice cuprinde: 1. Psihologia c1asicii (1879 - sIar~itul primei jumatiiti a sec. al XX-lea) este caracterizatii de existenta mai multor ~coli de psihologie, precum: a. Asociationismul (AI. Bain, H. Taine, W. Wundt etc.) sustine primatul partii asupra intregului, astfel viata psihicii este 0 simpla sumii de senzatii, iar pe baza legilor asociatiei (coincidenta In timp ~i spatiu a unor senzatii) se formeazii perceptiile, reprezentariJe ~igandirea. b. Gestaltismul (K. Koftka, W. Kohler, O. Dunker etc.) provine din cuvantul german "Gestalt" (configuratie, structurii) ~i sustine primatul intregului asupra piirtii. Astfel, psihicul nu este un conglomerat de procese In sine, ci un ansamblu organizat la niveluri diferite de complexitate (la primul nivel este perceptia, iar la un nivel superior este gandirea). Caracterul organizat al psihicului este innascut, structurile fiind date. c. Introspectionismul (w. James, N. Ach, Th. Lipps etc.) considerii cii obiectul psihologiei este con~tiinta, inteleasa ca 0 lume interna, inchisa, rara legiiturii cu lumea externii sau cu reactiile . comportamentale, aceasta putand. fi investigatii numai cu ajutorul metodei introspe~tiei. d. Behaviorismul (J. Watson, Ed. Thornidke, B. F. Skinner etc.) provine din cuvantul englez "behavior" (comportament) "~i apare ca reactie la curentul introspectionist. Fondatorul curentului, John Watson, considerii con~tiinta 0 fictiune, 0 inventie purii a filosofilor, sustinand ca singura reaJitate psihologicii autenticii este comportamentul. Intre stimul ~i raspuns existii 0 relatie univoca, directii, de tipul S-R (actiunea stimulului determinand neconditionat 0 anumita reactie), iar pentru cii S ~i R sunt observabile ~i controlabile, cunoa~terea psihologica devine obiectiva ~i ~tiintificii, behaviorismul luand denumirea de psihologie obiectivii. Aceastii orientare s-a impus in psihologia americanii sub numele de neobehaviorism, teorie care depii~e~te schema simplistii stimul-riispuns ~i care valorifica noile fapte ale experientei ~i ale cunoa~terii ~tiintifice. e. Psihanaliza (S. Freud, C. Jung, A. Adler etc.) apare

ca reactie la psihologia introspectionsitii. Fondatorul psihanalizei, Sigmund Freud, formuleaza ideea caracterului dual antagonic al structurilor psihice: con~tient-incon~tient. In centrul structurii incon~tientului se afla instinctul erotico-sexual. Obiectul de studiu al psihanalizei este incon~tientul. Variantarevizuita este numita neopsihanaliza. f. Psihologia actiunii ~i a conduitei (P. Janet, H. Wallon,A. N. Leontiev etc.) reprezinta doua variante ale principiului dependentei continuturilor proceselor psihice interne de actiunile externe, directe, ale omului cu realitatea concreta. Obiectul psihologiei este extins de la studiul functiilor ~iproceselor psihice izolate la actiunile complexe orientate

spre scop (conduita). 2. Psihologia contemporana este determinata de revolutia produsa, in plan metodologie, de teoria generala a sistemelor ~i de cibernetica (pe baza principiului complementaritatii, adica al intregirii reciproee a diferitelor unghiuri de abordare a vietii psihiee) in 19471948. Realitatea este abordata dintr-un punet de vedere integrativ-sistematic ~i informational. Psihologia contemporana este ~tiinta despre realitatea psihocomportamentala, ca unitate contradictorie ~i dinamica a laturii, subiective, interne (perceptii, reprezentiiri, gandire etc.) ~i a laturii externe (reactii, actiuni, activitati).

1.3 Psihicul ,i caracteristicile sale

In definirea psihicului, psihologia contemporana a. neintentionate-involuntare, care Sf:: declan~eaza ~i utilizeaza raportarea la: se desIa~oaraautomat; lumea extern a - Psihicul poate fi definit ca reflectare b. intentionate-voluntare, care se declan~eazape baza unei deliberari. subiectiva, de natura ideala a obiectelor ~ifenomenelor externe, a relatiilor dintre acestea ~i semnificatiile lor 4. Dupa starile de necesitate carora Ii se subordoneaza, pentru noi. EI reprezinta 0 modalitate particulara de existiicomportamente: a. de igiena corporala; realizare ~i manifestare a informatiei la nivelul b. de descarcare-eliminare; organismelor animale care poseda sistem nervos. substratul material - Psihicul este 0 functie a c. erotico-sexuale; d. de orientare-investigare; sistemului nervos, a creierului ~iva depinde nemijlocit e. de cunoa~tere; de gradul de dezvoltare ~iorganizare a acestuia. f. instrumental-rezolutive. factorul timp pune in evidenta natura dinamic-evolutiva a psihicului. Sepot delimitatrei etape esentiale: Comportamentul are ~i 0 mediere psihica interna: 1. etapa ascendenta (de la na~terepana la varsta de 20- imaginea senzoriala a stimulului, 0 componenta emotional25 de ani); afectiva, 0 stare de necesitate, 0 pregiitire ~i 0 planificare 2. etapa optimului functional (25-65 de ani); instrumentala, un anumit reglaj involuntar sau voluntar. 3. etapa regresiva (dupa varsta de 65 de ani). Termenul de personalitate provine din Iimba latina, starile de necesitate ~isarcinile de adaptare la mediu "persona" insemnand masca actorului, rolul acestuia, ne arata ralul instrumental, reglator al psihicului ~ibaza personajul unei drame. Personalitatea este definitii pe baza obiectiva a aparitiei luiin procesul evolutiei biologice. unor caracteristici care ne deosebesc de celelalte persoane ~i Psihicul este 0 modalitate prin care omul exista ca fiinta, in care persista in timp. Trei trasaturi contribuie la definirea ei: acela~itimp, biologicii ~isociala, deci ca fiintiibiosociala, iar ca 1. particularizarea, respectiv fiecare om este unic, are fiinta bio-psiho-sociala, omul este personalitate. El ii asigura trasaturi, aptitudini, sentimente, un mod anume de a fi, omului adaptarea la conditiile mediului, prin conduite care de a gandi, de a actiona, de a simti; depind atat de schimbarile din mediu, cat ~ide conditiile interne 2. durabilitatea, care se refera la constanta trasaturilor specifice individului respeetiv. care ne particularizeaza; Prin psihicul sau, omul cunoa~te,actioneaza ~ise conduce 3. coerenta, respectiv faptul di ele constituie un sistem dupa valori ~i norme morale. El se manifesta prin procese functional. psihice (gandire, memorie, imaginatie etc.), prin stari psihice Personalitatea nu este ceva cu care ne na~tem, eaci, la (con~tientasau incon~tienta,buna sau proasta dispozitie ete.) ~i na~tere, copiii mici seamana foarte mult intre ei. Pe masura ce prin insu~iri psihice (stari temperamentale, triisiituri de cresc, ei se diferentiaza prin dezvoltarea unor trasaturi caracter, nivel de creativitate etc.). La omul concret, psihicul personale ca urmare a interactiunii dintre ereditate ~imediul in este chiar personalitatea sa, care se formeazii,se dezvolta ~ise care se dezvolta. manifesta in societate prin intermediul relatiilor interpersonale. Dezvoltarea psihicului poate fi considerata ~iin ordine Comportamentul este defmit, de ~coala behaviorista, ca filogeneticii, cea mai cunoscuta delimitare a etapelor multimea reactiilor de raspuns ale organismului animal ~iuman evolutiei de ansamblu a psihicului fiind datorata lui A. N. la stimulii exteriori. Mecanismul reactiilor comportamentale Leontiev, care distinge 4 faze: este reflex, implicand interactiunea dintre eentrii nervo~i 1. Stadiul psihicului senzorial elementar, caracterizat senzitivi (receptioneaza ~i prelucreaza actiunea stimulilor prin aceea ca animalul reactioneaziiin raport cu 0 proprietate externi) ~i cei motori (emit semnalele de comanda ~i din mediul ambiant, predominand reactiile inniiscute; declan~areareactiei). 2. Stadiul psihicului perceptiv, la nivelul caruia se 1. Dupa gradul de complexitate, exista comportamente: poate vorbi de sesizarea caracteristicilor obiectelor in a. simple care includ 0 singura secventa; b. complexe. multifazice, care includ 0 serie de reactii, integritatea lor ~inu doar a unor aspecte s~zoriale izolate; 3. Stadiul intelectului, al gandirii senzorio-motorii, operatii ~i actiuni articulate intr-o schema logidi unitara. care. se poate pune in evidentii la maimutele antropoide, 2. Dupa nivelul de reprezentare (integrare) reflexa, caracterizat prin numarul relativ redus de incerd'iri pentru exista comportamente cu mecanism de tip reflex: rezolvarea unci probleme, urmate de aparitia solutiei pc a. neconditionat; nea~teptate,dintr-o data; b. conditionat. 4. Stadiul psihicului con~tient, ultima treaptii a 3. Dupii prezenta sau absenta intentiei ~i a controlului evolutiei, specificiiomului. voluntar, exista comportamente:

~ 8

1.4 Ipostazele psihicului ~iirela,iile dintre ele*

Organismul uman poate fi considerat un sistem in cadrul ciiruia rolul central il de tine sistemul nervos central. Sistemele vii au capacitatea d~ autoprogramare prin intermediul activitiitilor desra~urate, achizitionand informatii, operatii ~i functiuni specifice prin intermediul inviitiirii. Se observii cii intre psihic ~i comportamental exista 0 stransa interdependenta, ele fiind reciproc convertibile. Astfel, compoi'tamentele sunt interiorizate ~i transformate in acte subiective, iar actele subiective sunt exteriorizate prin intermediul conduitei. Psihologul Paul Popescu-Neveanu considera cii sistemul psihic uman (SPU) este un ansamblu de functii ~i procese psihice aflate in interactiune, organizate ierarhic $i care contribuie la aparitia fenomenului de con~tiintii. SPU mijloce~te interactiunile dintre individ ~i lume, ~i cu propriul organism, ciici fiecare dintre noi ne simtim corpul, il exploram pentro a-I cunoa~te, intelegem cine suntem ~i cine putem deveni, interactioniim cu ceilalti, riispundem intr-un anumit moo situatiilor concrete de viata. Intre cunoa~terea propriului eu ~i cunoa~terea lumii trebuie sa existe un echilibru, ciici, in caz contrar, ne-am priibu~i in propria fiintii sau lumea ni s-ar parea iluzorie. Pe parcursul vietii, omul este asaltat de 0 multitudine de informatii ~i de aceea, mecanismele antiredundante, ratiunea ~i vointa il ajutii sii se adapteze realitatii. Fenomenul de con~tiinta rezultii din interactiunea proceselor cognitive senzoriale, a proceselor cognitive ~i a proceselor regJatorii. Wundt considera cii aceasta este 0 sinteza creatoare, 0 integrare de procese psihice care prin ele insele nu sunt con~tiente, dar contribuie la con~tiinta. Memoria, care stocheazii informatiile, nu este ~i nu poate fi in ansamblul ei con~tienta, deoarece numai unele cuno~tinte ale memoriei potentiale sunt reactualizate (con~tientizate) in functie de cerintele activitiitii. H. Bergson considerii cii memoria sta la baza con~tiintei. Dupa cum aratii ~i etimologia termenului de con~tiinta (latina cum "cu" ~i scientia ,,~tiintii"), actul con~tient este mijlocit de informatiile de care individul dispune cu ajutorul intelegerii. Gandirea are un rol esential in producerea con~tiintei, dar aceasta nu se reduce la gandire, deoarece la fel de important este ~i limbajul. Totodata, con~tiinta nu este posibilii rara starea de veghe ~ide atentie, ea fiind sustinutii de motive, de trairi afective, de vointa, de imaginatie. Con~tiinta ar putea fi interpretata ca un act de intelegere ~i de conceptualizare (Rubinstein), 0 coordonare de semnificatii (Piaget) sau incheierea unui proces de cunoa~tere. Con~tiinta are 0 organizare de tip logic ~i rational, ea indeplinind un rol conducator, concretizat prin functiile de cunoa~tere, de orientare spre scop, de autoreglaj voluntar, creatoare ~ianticipativa. Psihologul Andrei Cosmovici considera cii existii doua feluri de con~tiinta: una implicita, primitiva (caracteristicii animalelor superioare ~icare este doar 0 con~tiinta de ceva) ~i alta reflexiva, con~tiinta de sine (specifidi numai omului ~i care consta in con~tiinta clara a unui eu responsabil de actele sale). In cadrul SPU se delimiteazii ~i subcon~tientul sau precon~tientul care cuprinde memoria potentiala ~i ansamblul automatismelor (deprinderilor) ~i operatiilor de care individul uman dispune (care nu sunt con~tiente, dar care pot fi u~or trecute in sfera con~tiintei). In cazul memoriei potentiale este yorba despre cuno~tinte acumulate ca urmare a procesului de memorare, cuno~tinte care constituie sursa activitiitii con~tiente. Actele automatizate sunt deprinderi (scrierea, desenatul, mersul, mancatul etc.) care se desra~oarii rarii control con~tient detaliat, in momentul respectiv, dar inainte de a fi automatizate s-au desra~urat sub controlul con~tient. Deprinderile raman integrate modelului con~tient al activitiitii ~i de fiecare data dind pe traiectoria obi~nuita a desra~uriirii actiunii apar obstacole nepreviizute, intervine imediat analiza con~tienta. Precon~tientul actioneaza ca un fel de ,Jiltru" care permite trecerea in sfera con~tiintei a informatiilor, tendintelor, operatiilor ~i a deprinderilor necesare ~iacceptabile pentru aceasta. La polul opus con~tiintei se aflii incon~tientul sau psihismul bazal, orientat asupra propriei fiinte pe care 0 exprima in tot ceea ce are ea caracteristic: tendinte instinctuale, pulsiuni sexuale, trebuinte, stiiri afective, vise, ganduri ~i dorinte ascunse etc. Psihologii considera ca toate procesele psihice au 0 parte care se desra~oara in sfera incon~tientului. La sfiir~itul secolului al XIX-lea Sigmund Freud (18561939) a descoperit metoda de investigare a proceselor incon~tiente pe care a numit-o "psihanaliza", descoperirea lui Freud fiind comparata cu cele ale lui Columb, Copernic etc. El considerii cii viata noastrii psihicii rezida in mi~carea con~tientincon~tient ~i totceea ce era atribuit intamplarii (lapsusul, uitarea de nume etc.), are 0 puternica motivatie incon~tienta. Ele sunt, de fapt, compromisuri prin care incon~tientul se manifestii in planul con~tiintei. Freud a demonstrat ca vise Ie din timpul somnului reprezintii manifestari caracteristice ~i autonome, specifice incon~tientului. Cercetiirile privind problematica incon~tientului au fost continuate de catre elevullui Freud, Alfred Adler, care admite notiunea de incon~tient dinamic, dar minimalizeaza rolul sexualitiitii ~ial complexului lui Oedip in geneza personalitiitii. Trebuie subliniat faptul caintre con~tient ~i incon~tient nu exista 0 ruptura, ci 0 stdinsa interactiune, chiar dacii nu toate informatiile dinincon~tient trec in sfera con~tiintei. R. Mucchielli considera incon~tientul 0 structura a personalitatii ce influenteazii con~tiinta, astfel incat nu putem separa incon~tientul de con~tient, ele aflandu-se intr-o permanentii interactiune. Dacii Freud considera ca incon~tientul contine doar impulsurile negative, Paul Ricoeur subliniazii rolul pozitiv al incon~tientului in domeniul creatiei. Chiar dacii nici astiizi nu' sunt pe deplin cunoscute structura ~i mecanismele incon~tientului, este sigur cii intre con~tient ~i incon~tient existii 0 interactiune aflatii in evolutie permanentii. Medic ~i psiholog austriac, elev dizident al lui S. Freud, admite pe urmele acestuia notiunea de incon~tient dinamic, dar nu recunoa~te rolul sexualitiitii ~i al complexului lui Oedip in geneza personalitiitii. Factorii determinanti trebuie ciiutati mai curand in propria individualitate ~iin societate. I~i impune teoriile sub numele de psihologie individuala. Autor a numeroase lucriiri, cele mai importante sunt: Teoria $i practica psihologiei individuale (1920), Cunoa$terea omului (1927), PSihologia $colarului greu educabil (1930), Sensul vie!ii (1933) etc.

Alfred ADLER (1870-1937)

1.5 Metodele psihologiei*

Norbert Sillamy define~te metoda drept mod de a actiona, deoarece cunoa~terea psihologici nu poate progresa in absenta utilizarii unor metode de cercetare adecvate. Metodele au un caracter instrumental, de interventie, de informare, interpretare ~i de actiune. Trebuie subliniat faptul ca fiecare ~coaUi sau orientare psihologica i~i are propria sa metodologie. In continuare vor fi prezentate, foarte sintetic, principalele metode ce pot fi utilizate in investigarea fenomenelor ~iproceselor psihice. Metoda observatiei urmare~te latura stabila a personalitatii (caracteristici precum: maltimea, lungimea membrelor, forma ~i marimea capului etc.) ~i latura dinamica a personalitatii (reactiile c.omportamentale actuale ale individului in situatii concrete). Condipi de realizare a activitatii observative sunt: sa se desfa~oare in conformitate cu un scop ~ipe baza unui plan dinainte stabilit; sa fie aleasa situatia in care individul i~i dezvaluie cel mai bine caracteristica studiata; sa aiba caracter focalizat (sa nu fie avute in vedere alte aspecte care nu constituie obiectul observatiei); sa fie sistematica, structurata pe baza unor criterii logice; sa retina ~i sa inregistreze fidel ~i complet datele obtinute. Clasificarea diferitelor modalitati de realizare a observatiei se poate realiza potrivit urmatoarelor criterii: 1. Dupa modul de desfa~urare, observatia poate fi: directa (observatorul este prezent in spatiu1 de actiune al subiectului, acesta con~tientizeaza prezenta observatorului), indirecta (observatorul nu se afla in spatiul de actiune al subiectului) ~i cu observator uitat (observatorul se afla in perimetrul de actiune al subiectului, dar el este familiar subiectului in cat este ignorat) .. 2. Dupa gradul de implicare a observatorului in desfa~urarea evenimentelor, exista: observatie pasiva (observatorul nu intervine in desta~urarea evenimentelor) ~i observape activa. 3. Dupa incadrarea in timp, exista: observatie continua (perioada mare de timp) ~i observape secvenpala. 4. Dupa obiectivul urmarit, exista: observape gIobala (tabloul comportamental general) ~i observape parpala (selectiva). Cand este orientata spre noi in~ine, observatia devine autoobservatie. Metoda experimentului urmare~te provocarea deliberata a fenomenelor. Este introdusa in 1879 de W. Wundt ~i ea opereazii cu variabile: 1. independente - I - (se afla sub controlul direct al cercetatorului fiind utilizate pentru "provocarea fenomenului"); 2. dependente - R - (reactiile ~i raspunsurile date de subiect la aqiunea variabilei independente); 3. subiect - S - (pot fi identificate ~i controlate obiectiv ~i riguros de cercetator: varsta, sex, nivel de instruire etc.) ~i 4. intermediare - E - (tin de organizarea interna a individului ~i se interpun intre actiunea variabilei independente ~i dependente, neputiind fi identificate ~i controlate de catre cercetator). Metoda convorbirii - este 0 discutie cu subiectul condusa de cercetator. Avantaje fata de observatie: favorizeaza capacitatea subiectului de introspectie, de autoanaliza ~i diminueaza sau inlatura tendinta subiectului de a contraface raspunsurile. Exista diferite tehnici de convorbire (de exemplu, se pun intrebari ~i se lasa persoana chestionata sa raspunda tara a se interveni), dar intotdeauna conversatia are loc intr-un c1imat adecvat, in care subiectul sa se poata exprima liber. Metoda anchetei, care cunoa~te doua forme: a. Ancheta pe bad de chestionare - contine intrebari factuale sau de identificare, de cuno~tinte, de atitudini ~i opinii, de motivatie. Chestionarele pot fi cu: riispunsuri dihotomice, inchise (Da - Nu); raspunsuri Iibere ~i raspunsuri la alegere in evantai (5-7 raspunsuri la 0 intrebare). b. Ancheta pe bad de interviu - presupune relatia de comunicare psiholog-subiect. Acesta, dupa obiectivul urmarit poate fi: interviu clinic (centrat pe persoana) ~i focalizat (centrat pe 0 tema-problema). Metoda biografica urmare~te dobandirea de date ~i informatii despre trecutul persoanei, pentru a reconstitui istoria ei. Evenimentele urmarite sunt evenimente "cauza, efect, mijloc ~i scop", iar informatiile pot fi obtinute direct (discutii cu persoana) ~iindirect (discutii cu alte persoane). Metoda analizei produselor activitatii, care utilizeaza criteriile: numarul sau cantitatea total a de produse, distributia ~i frecventa in unitatea de timp considerata; originalitatea ~i complexitatea, noutatea, valoarea ~i utilitatea etc., ea permitand dezvaluirea structurii interne a aptitudinilor ~i formularea de idei ~i legitati cu caracter ~tiintific general pentru psihicul uman. Testul psihologic este 0 proba etalonata ~i standardizata printr-o aplicare experimentala anterioara, pe un e~antion reprezentativ, care se aplicii in acelea~i conditii la toti subiectii luati in studiu, iar rezuItatele se interpreteaza in functie de acelea~i bareme. EI trebuie sa respecte cerinte, precum: fidelitatea (sa masoare ceea ce i~i propune) ~i valid ita tea (concordanta dintre rezultatele obtinute de un subiect la un test ~i rezultatele pe care elle are sau Ie vaavea in activitatea specifica). Criteriile de clasificare, in cazul teste lor psihologice, sunt numeroase, printre acestea: 1. Dupa modul de concretizare a raspunsurilor, exista: teste de performanta~i teste de personalitate. 2. Dupa modul de aplicare, exisHi: teste individuale ~i teste colective. 3. Dupa durata de parcurgere a testului, exista: teste cu timp impus~i teste in timp Iiber (Ia alegere} Metoda modelarii ~i simularii computerizate este utilizata din deceniul 7 al sec. al XX-lea ~i presupune conceperea de programe ca modele ale unor functii psihice ~i punerea lor pe calculator. Astfel, devine posibila evidentierea diferitelor caracteristici ~irelatii in interiorul sistemului psihic.

PRINCIPIILE

INVESTIGATIEI

PSIHOLOGICE
intre lumea anorganica ~i cea organicii, a vietii, aceasta 0 transformare permanenta, 0 din urma presupunand succesiune de procese prin care se realizeaza schimburi materiale, informationale f;lienergetice intre organism ~i mediu. Functionarea unui astfel de principiu este de afirmat cu atat mai mult in viata psihica, mai pregnanta in primii ani de viata, dupa care apare incetinirea, iar la final regresul. Adesea, cunoaf;lterea structurilor proprii psihicului nu este posibila decat in masura in care se cunoaf;lte geneza lor. Potrivitlui J. Piaget, evolutia psihica este ghidata de doua procese fundamentale: procesul de asimilare (conditiile mediului sunt asimilate structurilor posedate) f;li procesul de acomodare (modificarea structurilor posedate potrivit situatiilor noi). Functionarea acestor principii se realizeaza corelat. 3. Principiul organizarii sistemice, care subliniaza caracterul deosebit de complex al psihicului uman. Tipul de sistem pe care 11 reprezinta psihicul este unul deschis, in cadrul sau schimburile informationale fiind decisive. Totodata este un sistem dinamic, modificarile intervenite determinand reorganizarea intregului. Mai mult, sistemul psihic este un sistem autoreglabil, in sensul unei evolutii spre 0 complexitate tot mai accentuata. Functionarea acestui principiu arata, de fapt, dependenta oricarei reactii de ansamblul personalitatii, ignorarea acestui lucru, respectiv excesul de analiza conducand la aparitia unor erori. Nu exista intr-un fel reactii izolate (acestea tin mai curand de patologia psihicului), psihicul reactionand intotdeauna unitar.

La fel cu toate celelalte ~tiinte ~i psihologia, potrivit obiectului sau de studiu, incearca elaborarea unor metode de cercetare specifice. Conceperea acestora se subordoneaza insa anumitor principii care guvemeaza intregul demers de tip psihologic. 1. Princip~ul determinismului, care are la baza postulatul ca to ate procesele f;li fenomenele au 0 determinare obiectiva, necesara, supunandu-se astfel unor legi obiective care pot fi puse in evidenta. Acceptarea acestui principiu nu inseamna negarea libertatii, a libertatii de optiune, ci se refed la faptul ca intotdeauna exista cauze specifice care determina 0 anumita reactie. Diferenta psihologiei in raport cu alte discipline se leaga in primul rand de natura cauzalitatii de tip psihic, intotdeauna cauzele psihice fiind multiple ~i complexe, chiar daca la nivel conf;ltient sunt evidente in numar mic. De asemenea, cauzalitatea psihica se caracterizeaza prin finalitate, adica ceea ce se intampla, se intampla, cel mai adesea, pentru realizarea unei nevoi, scop, ideal, dorinte etc. Afirmarea existentei cauzalWitii psihice nu respinge insa posibilitatea intamplarii, legile psihologiei avand un caracter statistic (probabilistic). Chiar daca exista filosofi care neaga existenta unor legi in psihologie (1. P. Sartre), in general se admite existenta unor regularitati in viata psihica, astfel incat s-au oferit diferite clasificari ale acestor legi, una dintre cele mai cunoscute fiind cea a lui M. Pradines, potrivit caruia exista: legi de functionare, legi de compozitie (organizare, structura) f;li legi de dezvoltare. 2. Principiul dezvoltarii, care subliniaza diferenta

Aplicatie: Organizandu-va pe echipe de 4 elevi incercati sa subliniati diferenta dintre specificul psihologiei ca f;ltiinta~i alte ~tiinte. Prezentati rezultatele obtinute colegilor vo~tri ~iincercati sa realizati 0 sinteza a diferentelor constatate.

Ii

~LICATII
1. Timp de 0 saptamana, observati comportamentul colegului vostru de banca in diferite situatii. Notati observatiile in caietele voastre ~i,apoi, analizati-Ieimpreuna cu acesta. 2. Concepeti un chestionar prin care sa aflati parerea celor care nu au studiat psihologia despre aceasta ~tiinta,importanta pe care putea sa 0 aiba pentru existenta umana etc. Analizati raspunsurile primite impreuna cu colegii vo~triincerciind sa puneti in evidenta eventualele prejudecati descoperite. Intocmiti, la nivelul clasei, 0 lista cu aceste prejudecati ~ipastrati toate materialele realizate, propunandu-va sa Ie reluati dupa ce veti fi studiat, efectiv, psihologia de-a lungul unui an ~colar. 3. In definirea psihicului, psihologia contemporana utilizeaza raportarea la diferite criterii. a. Identificati criteriile de raportare utilizate. b. Caracterizati psihicul in funqie de fiecare modalitate de raportare a psihicului identificata. 4. Identificatiprincipalelemomenteale evolutieipsihologieica ~tiintii.

Camplexul lui Oedip = presupune sentimente care decurg din ata~amentul erotic al copilului fata de parintele de sex opus. Expresie = manifestare exterioara a gandirii sau a starilor psihice. Insight = intelegerea brusca de catre un animal a unei sifuatii determinate (stadiul intelectului in ordinea filogenetica a evolutiei psihicului). Instinct = comportament spontan, innascut ~i variabil, comun tuturor indivizilor unei specii ~i care este adaptat unui scop care nu este con~tient subiectului. Intui{ie =; intelegere imediata ~i irationala a realului (corespondentul uman al insight-ului animal). invii{are = dobandirea unui comportament nou ca urmare a unui antrenament special. Percep{ie = proces psihic prin care sunt organizate informatiile obtinute prin intermediul organelor de simt astfel incat intervine cuno~tinta realului.

I; Pregnan{ii = cali tate prin care 0 structura ni se impune spoiltan ~i cu putere, cu evidenta. Reac{ie = raspuns laun stimuh 'I Reflex = fenomen nervos care consta intr-un raspuns determinat," nemijlocit ~i involuntar al organismului la 0 excitatie particulara. Sensibilitate = facultate de receptare a impresiilor venite de la , corp sau din lumea exterioara. Sistem = orice ansamblu de elemente aflate intr-o interactiune ordonata (non-intamplatoare) care duce la apritia unor proprietati specifice, pe care nu Ie poseda partile constitutive ale ansamblului. Sanda) = ancheta vizand un e~antion de populatie reprezentativ ~i care are drept scop conturarea unei imagini despre opiniapersoanelor investigate. Stimul = fenomen susceptibil de a provoca 0 reactie specifica din partea unui organism. Timp = durata marcata de succesiunea evenimentelor; este 0 constructie specific a omulai, care ii permite sa se adapteze la modificarile mediului sau.

11

Procese psihice cognitive sen zo ria Ie

2. Procese psihice cognitive senzoriale 3. Senzatia , *
3.1 3.2 3.3 3.4 Definirea ~i caracterizarea senzatiilor Calitatile , senzatiilor , Principalele modalitati senzoriale Legile sensibilWitii ' " '

4. Perceptia *

4.1 Definirea ~i caracterizarea perceptiei 4.2 Legile generale alp perceptiei 4.3 Formele complexe ale perceptiei 4.4 Observatia ~i spiritul de observatie 4.5Perceptii denaturate

5.11eprezentarea*
5.1 5.2 5.3 5.4 Definirea ~i caracterizarea reprezentarii Clasificarea reprezentarilor Proprietatile reprezentarilor Rolul reprezentarilor in cunoa~tere ~i activitate

Tipuri de itemi 1

"'"

....

.;

2. PROCESE PSIHICE COGNITIVE SENZORIALE

Psihologia ne ofera cuno~tinte fundamentale despre sistemul psihic uman care se manifesta ~i prin intermediul proceselor psihice. Fiecare proces psihic constituie un subsistem de activitate informationalii specializatii, dotat cu mecanisme de autoreglaj. Acest fapt nu trebuie sii ne conduca la concluzia ca procesele psihice exista ~i actioneazii izolat, separat unul de celiilalt, adica intai intra pe scenii senzatiile, apoi perceptiile, gandirea ~.a.m.d., urmand ordinea in care ele sunt expuse in manual. Tratarea separatii a proceselor psihice este conditionata doar de motive didactice, pentru a u~ura intelegerea acestora, insa, in realitate, ele se afla in interactiune, functionand simultan, contribuind la aparitia fenomenului de con~tiintii. Caracterizarea genera Iii a proceselor psihice ar trebui sii includa: continutul informational, functiile ~i structurile operationale specifice prin intermediul carora procesul se realizeaza ~i modalitiitile subiective ~i comportamentale caracteristice, a~a cum este imaginea primara pentru perceptie sau imagine a mental a pentru reprezentare etc. Prin psihicul sau omul reu~e~te, de fapt, sa se dovedeascii 0 fiinta superioarii celorlalte fiinte. Psihicul uman se manifestii prin procese ~i fenomene psihice (reprezentare, gandire, memorie, imaginatie, motivatie etc.), prin stari psihice (con~tienta sau incon~tiehta, buna sau proasta dispozitie etc.) ~i prin insu~iri psihice (stiiri temperamentale, trasaturi de caracter, nivel de creativitate etc.). Procesele psihice pot fi grupate in trei mari categorii: procese cognitive senzoriale (senzatia, perceptia ~i" reprezentarea), procese cognitive superioare (gandirea, memoria ~i imaginatia) ~i procese ~i activitiiti reglatorii (motivatia, vointa, afectivitatea). Fenomenele psihice (Iimbajul ~i atentia), spre deosebire de procesele psihice, nu furnizeaza informatii specifice, ci Ie faciliteazii sau Ie comunica.
....

Nevoia de adaptare a organismului uman, la solicitarile externe ~i interne, a dus la aparitia unor forme de captare ~i prelucrare a informatiilor care s-au pcrfectionat in decursul filogenezei. In aceasta categorie se inscriu ~i senzatiile, perceptiile ~i reprezentiirile, adicii procesele cognitive senzoriale. In diferite lucriiri de specialitate, se recunoa~te cii termenul de "senzatie", aparent simplu, este ambiguu, datorita multitudinilor de dispute in care a fost implicat. Astiizi, mai utilizata este definitia operationala a~ senzatiilor care define~te termenul drept evenimente psihice elementare rezultand din tratarea informatiilor in sistemul nervos central in urma stimularii unui organ de simt (Bonnet). Senzatiile reprezintii imagini primare pentru ca reprezinta rezultatul imediat al actiunii stimulilor asupra organelor de simt. Imaginea primara dispune de proprietiiti precum: intensitatea senzatiei, modalitatea sau calitatea (vorbim de senzatii vizuale, auditive, chinestezice, olfactive etc.), durata ~i tonalitatea afectivi'i. Senzatiile au fost considerate "poarta" sau "izvorul" cunoa~terii, subliniindu-se rolul lor pentru existenta ~i pentru activitatea umana, deoarece ele asigura adaptarea organismului la variatiile mediului inconjurator, orienteaza ~icontroleazii benefic conduitele actuale ale individului, sunt componente ale campului de con~tiintii etc. Exista 0 mare diversitate de senzatii clasificate dupa diferite criterii, insii cel mai utilizat criteriu este organul de simt (senzatii vizuale, auditive, gustative, olfactive ~i cutanate). Aceasta clasificare lasa, in afara clasificarii 0 gama variatii de senzatii (organice, chinestezice etc.). in realizarea sensibilitatii sunt implicate simultan 0 serie de Icgi (Iegea intensitatii, legea adaptiirii, legea contrastului senzorial, legea semnificatiei ~i legea interactiunii analizatorilor), psihologii Weber ~i Fechner avand 0 contributie importanta in stabilirea relatiei dintre intensitatea stimulului ~iintensitatea senzatiei. Filosof ~i psiholog german, are un domeniu vast de preocupari (medic, matematician, profesor de fizica ~i de filosofie), este printre primii psihologi care introduc masurarea in psihologie. Se intereseazii de psihofizica ~i are contributii in psihologia senzatiei ~ia perceptiei. Cea mai importanta lucrare a sa este Elemente de psihofizica (1860).

Gustave Theodore FECHNER (1801-1887)

Chiar daca existenta senzatiilor a fost contestatii, ele sunt fenomene reale ale vietii psihice care sunt integrate in procesele psihice mai complexe, printre care se numarii ~i perceptia, deoarece senzatiile reflectii doar insu~iri separate ale obiectelor ~iale fenomenelor. Perceptia constituie 0 forma superioara a cunoa~terii senzoriale. Dad senzatia reproduce in subiectivitatea individului insu~irile simple ale obiectelor, perceptia asigurii con~tiinta unitiitii ~i int~gralitiitii obiectului, pentru ca in realitate nu existii insu~iri separate, ci obiecte caracterizate prin anumite insu~iri, obiecte care sunt reflectate cu ajutorul perceptiei. Perceptia integreaza ~i construie~te 0 imagine a realitatii din fragmente de informatie senzoriala, a~a cum un arheolog reconstituie un vas plecand de la cateva fragmente, deci prin intermediul perceptiei putem obtine mai multe inforniatii dedit prin intermediul actului senzorial. S-a spus ca senzatia este un prim contact al organismului cu stimulii, in timp ce perceptia este procesul prin care ace~tistimuli sunt interpretati i integrati cu alte informatii senzoriale, deoarece senzatia realizcaza tratarca senzorialii a informatiilor,

independent de' semnificatiile lor, in timp ce perceptia este direct legatii de semnificatia ~i de interpretarea informatiilor senzoriale. Recent, s-a emis opinia potrivit careia perceptia nu este un simplu mozaic de senzatii elementare, ci procesul de interpretare a senzati ilor brute, pe baza cuno~tintelor anteriQare. Se vorbe~te despre existenta mai multor forme de perceptie (perceptia spatiului, a timpului, a mi~ciirii etc.) care se pot manifesta ca urmare a existentei unor mecanisme intelectuale ale perceptiei (explorarea perceptiva, anticiparea etc.) ~i a legilor specifice perceptiei (legea integralitatiistructuralitatii, legea selectivitatii, legea constantei perceptive, legea proiectivitatii ~ilegea semnificatiei). Sistemul cognitiv al individului uman a evoluat continuu, perfectionandu-~i mecanismele care pot asigura adaptarea in conditii nefavorabile, deoarece omul trebuie sa perceapa nu numai ziua, ci ~i noaptea, in intuneric, nu numai atunci cand capacitatile sale senzoriale sunt dezvoltate, ci ~i atunci cand acestea sunt insuficient dezvoltate sau chiar lipsesc (orbire, surzenie etc.). In categoria acestor mecanisme se inscrie ~i" reprezentarea care trebuie sa contribuie la realizarea sarcinilor sau la adaptarea organismului in conditiile in care

13
informatia nu este prezentii. Prin reprezentare, omul se desprinde de "aici ~i acum", el putand sa opereze in plan mintal cu obiecte in absenta acestora. Pentru cii sunt prezente atat in starea de veghe, cat ~iin starea de somn, reprezentiirilor Ii s-a acordat un rol central in viata noastra psihica, rol care a fost contestat ~i de William James, deoarece viata psihicii nu inseamnii numai reprezentiirile noastre, ci ea implicii stiiri mai complexe in care intervin ~i influente ale incon~tientului. Pe aceea~i pozitie se situa ~i filosoful Jean-Paul Sartre care subIinia cii reprezentarile nu ne aduc nimie nou in minte, in timp ce dad. privim un obiect putem sa descoperim detalii, insu$iri care nu au fost observate anterior. Dad! sistemul senzorial ~i perceptiv opereaza cu imagini primare, formate in pr:ezenta obiechllui, atunci cand exista 0 interaqiune directii cu stimulul, sistemul reprezentativ opereazii cu imagini secundare care se formeazii in absenta interactiunii directe cu obiectul. Prin natura lor, reprezentarile nu sunt simple copii ale ale perceptiilor din trecut, ci sunt rezuItatul unor prelucriiri $i sistematiziiri ale insu$irilor senzoriale, fapt ce permite ampIificarea unor insu$iri sau eliminarea, sau estomparea altora. Dacii imaginea obtinuta prin reprezentare depinde de vointa noastra (Ie putem evoca sau alunga cu u~urintii sau cu mare greutate), perceptia nu poate fi modificatii or!cat de muIt ne-am dori acest lucru. Reprezentarile au fost denumite "statii intermediare" care permit saltul de la senzorialla logic, deoarece in structura lor intalnim caracteristici ale proceselol' cognitive senzoriale, iar, pe de altii parte, intalnim caracteristici ale proceselor cognitive superioare. Astfel, faptul cii reprezentarea reproduce i'nsu$iri concrete ale obiectelor $i cii imaginea are un caracter intuitiv, ne aratii cii ea face parte din categoria proceselor cognitive senzoriale, iar faptul cii ea reproduce insu$irile esen!iale ale obiectelor $i cii imaginea are un caracter generalizat, apropie reprezentarea de procesele cognitive superioare fara ca prin aceasta ea sa devina un proces cognitiv superior .. Filosof francez in opera ciiruia se imbinii preocupiirile fenomenologice cu cele ale existentiaIismului, abordeazii subiecte care intereseazii $i psihologia in miisura In care problema fundamentalii adusii in discutie este aceea a modurilor de a fi proprii naturii umane, in primul rand ca fiintii con$tientii; ca fiin!ii ciireia ii este proprie devenirea. Printre lucriirile sale importante, cu interes $i pentru psihologie, se pot aminti Imaginatia (1936), Schita unei teorii a emotiilor (1939), Fiinta.si neantul (1943) etc.

Jean-Paul SARTRE (1905-1980)

Procesele cognitive senzoriale realizeazii I - Imagmeseparatii 0(este 0 urma III -insu$irilorunui Imagmesimplii o totalitatea este oferind 0 seeste perceperii inimagine complexii obiectual, se constituie insecundarii baza senzatiilor; esteo imagine complexii; sintezii senzorialii); poate fi modificatii unitarii; obiect); voluntar. Percep!ia este primul proces cognitiv apare 00 imagine (nu presupune (este 0 care --(fiecare este 0Senzatia imagine unitarii (are un caracter este schematicii (reflecta Reprezentarea 0 imagine imagine priparii;
- este 0 imagine bogatii i'n conti nut;

insu~irile caracteristice); analizatorilor); repetate a obiectelor; aqiunea directii a stimulilor

asupra

r.

I.

~PLlCATII
1. Construiti un text de 10 randuri (l) in care sa corelati sernnificatia -psihologica a urmatorilor termeni: perceptie,
reprezentare i psihic.

simNi, reactionati in diferite situatii, capacitatea de reprezentare influenteaza in sens pozitiv sau dimpotriva negativ personalitatea voastra? Argumentati raspunsul vostru. 3, Identificati un exemplu de comportament in care reprezentarile v-au ajutat sa identificati solutia optima.
::>..

2. Formati grupe de 4 elevi sau lucrati pe perechi. Definirea identitatii inseamna cunoa~tere de sine, aceasta fiind un proces permanent specific ~iadolescentei. Considerati ca modul in care

Existentialism

= curent filosofic contemporan al carui discurs se

opre~te predilect asupra existentei umane. Astfel, omul insu~ieste acela care trebuie sa dea vietii sale un sens ~isa devina in viata sa 0 fiinta rationala, adiciiomulnu estededit ceea ce face el din sine etc. F enomenologie = curent filosofic contemporancare investigheazacu recaderer~tia_dintre con~tiinta~i~me, subliniindrolul

constitutival con~tiinteipentru ceea ce semnifica lumea. = numite $iprocese cognitive de nivel intelectual,este yorba de gandire, memorie ~iimaginatie. PSihoflZidl = disciplina care studiazii ~i incearca sa cuantifice senzatiileprovocate de stimuli determinati. Vointa = aptitudine de a-~i actualiza ~i realiza intentiile, ceea ce presupune reflectie, deliberare, decizie $i executare a actiunii.
Procese cognitive superioare

-'--~

'"

14

II i
!

3. SENZATIA , *
3.1 Definirea ,i caracterizarea senzatiilor

Cea mai simpla i prima forma de comunicare informationala a omului cu lumea exterioara i cu sine se ,realizeaza prin intermediul senzatiilor. Senzatiile, la un nivel general, apar ca evenimente psihice elementare ce rezulta din tratarea inforlltatiilor In sistemul nervos central In urma stimularii organelor de simt de diferite surse fizice de energie. C. Radulescu-Motru definea senzatiile sau simtiri/e elementare "ca fiind ultimele diferentieri pe care Ie obtinem In Infiitiarile intuitive ale contiintei, prin izolarea i modificarea conditiilor lor de producere", deoarece contiinta receptioneaza imagini despre obiecte i nu trairi elementare pentru ca gusturile, culorile, impresiile noastre despre temperatura etc. sunt proprietatile unor obiecte, ele neavand existenta de sine statatoare, iar denumirile lor sunt rezultatul procesului de abstractizare. Senzatiile sunt fenomene reale ale vietii psihice, dar rareori omul Ie realizeaza separat. Ele stau Insa la baza proceselor psihice mai complexe, integrandu-se acestora.

Senzatiile sunt procese psihice cognitive senzoriale elementare de cunoa~tere a insu~irilor concrete, luate separat, ale obiectelor ~i fenomenelor, cand acestea stimuleaza receptorul unui singur analiza tor sau organ de simt.
Aa cum rezuIta din definitie, senzatiile exprima doar Insuiri separate ale obiectelor i, de aceea, vor fi integrate In procesele perceptive. _. In psihologie, problema senzatiilor a starnit vii controverse. Astfel asociationismul absolutizeaza individualitatea senzatiei i 0 pune la temelia intregii noastre vieti psihice, iar gestaltismul neaga existenta individualizata a acesteia. In realitate, insuirile nu exista In stare izolata, ci numai intr-un context obiectual i nici nu exista Insuiri in sine, ci numai Insuiri ale obiectelor care sunt reflectate prin intermediul perceptiei.

3.2 Calititile senzatiilor

Cele mai importante calitati ale senzatiilor sunt: 1. Modalitatea care exprima dependenta fiecarei senzatii de actiunea unei anumite categorii de stimuli (lumino.i, sonori, mecanici etc.) i de existenta unui aparat specializat de realizare (vizual, gustativ, auditiv etc., vorbindu-se astfel despre senzatii vizuale, auditive, gustative etc.). 2. Intensitatea care exprima gradul de pregnanta i Incarcatura energetica a senzatiei. Ea este proportionala cu intensitatea stimulului modal specific i depinde de starea organismului i de nivelul actual al sensibilitatii analizatorului. 3. Durata reflecta perioada de timp pe parcursul careia actioneaza stimuluI. Totui senzatia nu apare imediat dupa stimulare, ci cu 0 anumita intarziere (100- I50 miimi de secunda) i nu dispare imediat ce a Incetat actiunea stimulului, ci mai continua cateva miimi de secunda, fenomenul fiind numit postefect sau imagine consecutiva. 4. Tonalitatea afectiva este caracteristica senzatiilor de a fi Insotite de trairi afective de placere, tensiune, depresie, neplacere etc. Aceasta caracteristica depinde atat de proprietatile obiective ale stimuli lor, cat i de experienta personala In raport cu un stimul sau cu altul.

3.3 Principalele modalititi senzoriale

Dupa natura surselor care genereaza semnalele, senzatiile se grupeaza In senzatii: exteroceptive, care Ii au sursa In me diu I extern; - proprioceptive, cu sursa la nivelul articulatiilor osteomusculare; interoceptive, cu sursa In mediul intern. Cele mai importante modalitati senzoriale sunt: 1. Senzatiile vizuale sunt produse de undele electromagnetice cuprinse Intre 400 i 700 nm (1 nm = 10'9m). Culorile se caracterizeaza prin: luminozitate, tonalitate cromatica (determinata Oehiul reprezintii eel de lungimea de mai important unda care predoorgan de simt uman. mina) i saturatie (cu cat lungimile de unda reflectate sunt mai om ogene, cu atat culoarea este mai saturata, mai pura). Sensibilitatea vizuala se manifesta sub forma sensibilitatii luminoase i cromatice. 2. Senzatiile auditive sunt produse de vibratii ale obiectelor. Undele sonore cu frecventa Intre 16-20000 cicli/secunda reprezinta stimulii pentru senzatiile auditive, In care sunt reflectate urmatoarele caracteristici ale undelor sonore: amplitudinea care da intensitatea sunetului; frecventa care da iniil(imea sunetului; forma undei care da timbrul. Timbrul este determinat de natura sursei sonore (voce omeneasca, vioara etc.). Undele periodice produc sunete numite note muzicale, iar cele neperiodice produc zgomote. Senzatiile auditive au un rol important In invatarea vorbirii (auzul fonematic). Ele ne permit sa apreciem distanta la care sunt situate, fata de noi, obiectele, in micare, care emit sunete (efectul Doppler: cand obiectul se apropie de noi, sunetele receptionate cresc in inaltime i invers) .. 3. Senzatiile cutanate' (cutis, in limb a latina, inseamna "piele") iau natere ca urmare a stimularii receptorilor din piele i sunt de mai multe feluri: senza(iile tactile sunt determinate de presiunea obiectelor cu care intram in contact. Prin ele obtinem informatii despre consistenta, duritatea, asperitatea obiectelor. Cea mai ridicata sensibi/itate tacti/a se afla pe suprafata limbii, pe buze $i pe varful degetelor, iar cea mai scazuta sensibilitate se afla pe frunte $ipe spate; senza(iile term ice sunt determinate de diferenta de temperatura dintre corp i obiectele cu care intram In contact. 4. Senzatiile olfactive sunt determinate de natura chimica a substantelor, stimulii lor fiind substantele volatile. Sunt importante pentru ca regleaza apetitul i ne

15
avertizeaza asupra prezentei substante lor periculoase, avfmd 0 tonalitate afectiva accentuata. 5. Senzatiile gustative sunt determinate de caracteristicile chimice ale substantelor solubile care patrund in cavitatea bucala. Exista patru gusturi I Analizatorul olfactiv fundamentale: dulce, acru, sarat ~i amar, 0 mare diversitate de gusturi luand na~tere din combinarea acestora. In corelatie cu senzatiile olfactive, vizuale ~i termice, ele contribuie la reglarea apetitului, avand tonalitate afectiva. 6. Senzatiile organice sau interne r,eflecta modificarile care se produc in mediul intern al organismului (foame, greata, sete, slabiciune etc.). 7. Senzatiile proprioceptiv-chinestezice ne informeaza despre pozitia corpului ~i a membrelor in spatiu ~i despre mi~carile pe care Ie efectuam, receptorii analizatorului proprioceptiv-chinestezic se afla in mu~chi, in tendoane ~iin ligamente. 8. Senzatiile de echilibru ne infOlmeaza despre pozitia corpului in raport cu centrul de greutate, despre mi~carile capului pe verticala, despre mi~carile de rotatie. Receptorii se afla in labirintul nonauditiv (vestibul ~icanale semicirculare).

3.4 Legile sensibiliti,ii

Realizarea sensibilitatii in calitate de proces psihic cognitiv senzorial se subordoneaza mai multor legi, numite legi ale sensibilitatii, astfel exista: legea propor(ionalita(ii inverse, potrivit careia daca sensibilitatea este ridicata, atunci intensitatea fizica a stimulului, necesara pentru a determina 0 senzatie, este mai mica ~iinvers; legea pragurilor absolute, la nivelul careia se face diferenta intre pragul absolut inferior (intensitatea minima dintr-un anum it stimul necesara pentru a determina 0 senzatie specifica) ~i pragul absolut superior (intensitatea maxima a unui stimul care mai determina inca 0 senzatie specifica); legea pragurilor diferen(iale a fost formulata de E. H. Weber ~i G.T. Fechner, care au aratat ca pentru a determina 0 cre~tere abia con~tientizabila in intensitatea unei senzatii, este necesar sa adaugam 0 anumita "ratie" (cantitate) la intensitatea initialii a . stimulului specific corespunzator (1/100 pentru sensibilitatea vizuala, 1/30 pentru cea tactila de presiune ~i 1/10 pentru cea auditiva). legea adaptar;; contribuie la modificarea sensibilitatii in sens ascendent (sensibilitatea cre~te atunci cand actioneaza frecvent un stimul de intensitate mica) ~i descendent (sensibilitatea scade atunci ciind actioneaza frecvent un stimul de intensitate mare). legea contrastulu; sellZor;al pune in evidenta nivelul sensibilitatii atunci cand actioneaza doi stimuli specifici in acela~i timp. Exista un contrast succes;v ~i un contrast s;multan (evident mai ales in cazul culorilor; eel mai bun contrast este galben ~inegru). legea semnijica(ie; exprima relatia existenta intre nivelul sensibilitatii ~i proprietatile stimulilor in raport cu starile de necesitate ~i cu scopul activitatii desIa~urate. Astfel, daca exista 0 relatie de concordanta, sensibilitatea fata de stimul cre~te, iar in caz de neconcordanta (indiferenta), sensibilitatea scade. legea sinesteziei se bazeaza pe interactiunea functionala a analizatorilor, evidentiind transferul de la un analizator la altul (stimularea unui analizator determina efecte senzoriale ale altui analizator chiar daca. acesta nu a fost direct stimulat). In realizarea unei senzatii sunt implicate to ate legile sensibilitatii.

Nu orice stimul provoaca 0 senzatie. Daca este foarte slab, el nu e sesizat, deoarece nu excita organul senzorial corespunzat6r. Aceasta inseamna ca un receptor este cu atilt mai sensibil cu cat reactioneaza la un stimul mai slab. Studiind marimea minima cu care trebuie sa se modifice intensitatea unui stimul pentru a determina 0 noua senzatie specifica, fizicianul german G. Fechner a formulat 0 lege care ilustreaza relatia existenta intre excitant ~isenzatie: S=(KxlogE)+C, unde S= senzatia, E = excitantul, iar K ~i C sunt constante. Potrivit acestei relatii, senzatia cre~te mai incet decat excitatia, nefiind propoqionala cu marimea stimulului, ci cu logaritmul acestuia. Cercetarile experimentale efectuate au aratat insa ca aceasta relatie nu este valabila dedit pentru intensitati medii ale stimulului. Atunci cand stimulii sunt slabi sau foarte puternici, nu mai exista propoqionalitatea dintre senzatie ~ilogar,itmul stimulului.

"La inceput,

viata oamenilor

era dirijata,

reglata

prin doi factori independenti de vointa lor: noaptea ~i ' ziua, obscuritatea ~i lumina. (... ) Noaptea aducea pasivitate, calm, 0 relaxare generala a activitatii, a metabolismului ~i a glandelor; ziua ii of ere a posibilitati de actiune, cre~terea metabolismului ~i a secretiei glandulare care il stimulau ~i ii diideauenergie. Culorile asociate celor doua cadre sUnt albastrul inchis al cerului noptii ~i galbenul viu alluminii zilei. Albastrul este deci culoarea calmului, a pasivitatii, galbenul a sperantei ~i a activitatii (oo.) Ro~ul reprezinta universal atacul ~i izhanda, culoarea complementara - verdele - instinctiIl de conservare." (Testul Luscher)
,

Raportul dintre senzatie ~i excitant

____

r~ - ------ ~ ------!WMECANISMELE

16

1-

NEUROFIZIOLOGICE ALE SENZA TIILOR

subiectiv e~te yorba de "trairea" senza!iilor care reflecta diferitele proprietati ale obiectelor ~ifenomenelor. Calea eferenta. Analizatorul este un sistem complex cu autoreglare. Receptorii sunt in permanen!a activi, sub influenta semnalelor de comanda sosite de la nivelurile superioare, inclusiv scoarta cerebrala, ei modificandu-~i starea functionala in functie de necesitatile ~i interesele organismului la un moment dat. In concluzie, se poate afirma ca senza!iile nu sunt imagini care oglindesc in mod pasiv actiunea stimuli lor din lumea reala. Informatiile senzoriale, .precum toate celelalte forme ale informa!iei psihice, sunt rezultatul interac!iunii. (Adaptare dupa lntroducere in psihologia contemporana, I. Radu (coord.), EdituraSincron, 1991)

Organul morfofiziologic de realizare a senza!iilor se nume~te analizator (aproximativ echivalent cu termenul de "organ de sim!"). Potrivit cercetarilor realizate, acesta este alcatuit din urmatoarele verigi funclionale: receptor, cale aferenta, componenta cerebrala ~i calea eferenta (conexiunea inversa) . Receptorul reprezinta segmentul periferic al analizatorului, fiind a1catuit din numeroase celule senzoriale a caror destina!ie este sa transforme ac!iunea stimuli lor (fizici sau chimici) in semnale nervoase. Celulele receptoare (aprox. 400 mil.) sunt specializate pentru anumite forme de energie (stimulii adecva!i sau specifici) fa!a de care manifesta 0 mare sensibilitate. Aceasta specificitate a receptorilor este insa prezenta numai la "intrare" (spre exterior), la "ie~ire" (spre fibrele nervoase senzoriale) ei trimi!and semnale identice pentru intreaga re!ea nervoasa. Din punctul de vedere al particularitatilor functionale,. receptorii sunt determinati genetic. Sub actiunea stimulului adecvat, in celula senzitiva ia na~tere un potential electtic numit "potential receptor", proportional cu intensitatea stimulului, asigurand oglindirea fidela a parametrilor stimulului. Receptorii transforma practic informatia continuta de stimulintr-o informa!ie semnificativa pentru organism. Calea aferentii, care reprezinta sectorul intermediar, alcatuit din celule ~i fibre nervoase care transporta "influxul nervos" spre centrii superiori. Acest traseu nu este continuu, ci prezinta mai multe intreruperi sinaptice (Ia diferite etaje al.e sistemului nervos central), de la unnivella altul avand loc 0 p"relucrare succesiva tot mai complexa a semnalelor nervoase in a~a fel incat ele sunt filtrate tot mai sever. La nivelul cortexului ajung numai semnalele cele mai infol111ative, cele care necesita interventia celor mai complexe mecanisme cerebrale, celelalte fiind prelucrate pe nivelurile inferioare (se considera ca, de la toti receptorii, pleaca in medie 0 cantitate de informatie de 100 mil. biti/secunda, cortexul fiind capabil sa opereze cu 100 bi!i/secunda). Zona centrala (componenta cerebrali'i). Functiile de cunoa~tere (inclusiv cele senzoriale) sunt indeplinite de bloCld cerebral de "percepere, prelucrare ~i stocare a informatiei", care ocupa jumiitatea posterioara a scoartei cerebrale. Caile senzitive apartinand analizatorilor exteroceptivi (~i partial celor interoceptivi) se tel111ina in zonele primare (de proiectie), in aceste zone constituindu-se a~a-numitele "matrici interpretative" care decodeaza infOimatia senzoriala sosita pe caile ascendente. Pe plan

Corput
oeniculat superior CoHenl
""

superior

Chiasmul optic

Hipofiza

Ventricul Nudeu supracbiasmatic "Chiasmul optic

5. Identificati exemple prin care sa ilustrati legea interaqiunii analizatorilor. 6. Timp de 0 saptamiina, verificati legea adaptarii senzoriale In cazul senzatiilor vizuale (adaptarea de la lumina la Intuneric sau adaptarea de la Intuneric la lumina). Notati, In caietele voastre, concluziile obtinute. Prelungiti studiul vostru mai mult timp ~i, apoi, comparati concluziile obtinute.
'11 __ .,., ..-",_ __

I
An~iTzalo-;'= organ de simt; termenul este introdus de Pavlov pentro

esenta, In sensul unei probleme, al unui fenomen etc.).

Lege = categorie care exprimii raporturi esentiale, necesare,

a desemna organele de simt periferice, caile nervoase ~i terminatia lor In scoarracerebralii. lntensitate = stare a ceea ce este intens; grad de tiirie, de forra. lntuitiv=referitor la intuitie (patrundere nemijlocita, directa In

generale, relativ stabile ~irepetabile.

Luminozitate = Insu~irea unui corp de a fi luminos; stralucire. Sensibilitate = facultate de apercepe impresiile venite de lacorp sau

din lumea exterioara.

4. PERCEPTIA* ,
4.1 Definirea ,i caracterizarea perceptiei
Comparativ cu senzatiile, pereeptia constituie un nivel calitativ superior de prelucrare ~i de integrare a informatiei despre lumea externa ~i despre propriul nostru eu. Ca ~i senzatiile, perceptiile sunt 0 reflectare a obiectelor ~i a fenomenelor care actioneaza nemijlocit asupra organelor noastre de simt. Perceptiile se deosebesc insa de senzatii prin faptul ca ele nu of era 0 reflectare a insu~irilor izolate ale obiectelor ~i fenomenelor cu care venim in contact (miros, temperatura, euloare etc.), ci reflecta aceste obiecte in totalitatea lor. Astfel, chiar daea senzatiile stau la baza perceptiei, in mod obi~nuit nu auzim sunete izolate, nu vedem culori separate de obiecte etc., ci auzim soneria ceasului, vedem obiecte care au diferite culori etc., adica percepem obiecte ~ifenomene in totalitatea lor.

1.---------------------Perceptia este procesul psihic cognitiv senzorial prin care cunoa~tem obiectul, in totalitatea insu~irilor
concrete, cand acesta actioneaza asupra organelor de simt.
Perceptia ar putea fi interpretata ca: - proees eognitiv in masura in care sunt integrate informatiile primite prin intermediul simturilor despre lumea extern a ~idespre noi in~ine.lrnaginea pereeptiva este bogata in continut, adica include atat insu~irile importante, cat ~i pe cele neimportante, de detaliu ale obiectelor ~ifenomenelor; - produs al procesului psihic concretizat in imaginea care se formeaza sub actiunea nemijlocita a stimulilor asupra simturilor. Perceptia se desta~oara "aici ~i acurn", adica intr-un anumit spatiu ~i timp, atunci cand exista interactiune directa intre stimuli ~iorganele de simt. Ca ~i senzatia, perceptia a fost subiect de disputa intre asociationism ~igestaltism: - Asocia(ionismul (Al. Baine, H. Ebbinghaus, W. Wundt etc.) afirma primatul parpi asupra intregului, iar in explicarea naturii ~i organizarii psihicului uman recurge la principiul descompunerii-recompunerii. Viata psihica este 0 simpla suma a unoI' elemente indivizibile senzatiile. Pornind de la ele, sub actiunea legilor asociatiei (prin asemanare, contrast etc.), se formeaza perceptiile, reprezentarile ~i gandirea. Prin urmare, intre senzatii ~iperceptii, intre perceptie ~i gandire exista doar deosebiri de ordin cantitativ ~inu de ordin calitativ. - Gestaltisnru/ (K. Kofika, O. Dunker etc.) afirma primatul intregului asupra partii, intregul fiind ceva mai mult decat suma partilor, el posedand calitati proprii, ireductibile la parti/elemente. Psihicul nu este un conglomerat de proeese in sine, ci un ansamblu organizat la niveluri diferite de complexitate. Primul nivel este cel al perceptiei, iar un nivel superior fiind eel al gandirii. Caraeterul organizat al psihieului este considerat innascut, predeterminat, structurile fiind date. in realitate, perceptia nu este posibila tara senzatii ~i nici nu este 0 simpla suma de senzatii, deoarece perceptiaeste un nivel superior de reflectare a realitatii, iar in imaginea perceptiva apar ~iinsu~iri care nu apartin partilor (structura). Perceptia este influentata de distanta fata de stimul (dad distanta este optima, atunci perceptia este clara ~i precisa), de experienta anterioarii, de specifieul aetivitiitilor desfii~urate, de nivelul de dezvoltare al Iimbajului etc. Durata perceptiei este corespunzatoare actiunii stimulului (daca se prelunge~te dupa incheierea actiunii stimulului, atunci apar halucinatiile). Realizarea procesului perceptiv, ca act de sesizare a

realitatii concrete, presupune, precum orice proces, 0 durata temporala, a~a incat pot fi puse in evidenta mai multe faze: - orientarea spre stimul (directionarea privirii spre stimul); - detectia stimu!u!ui (reactia "Aha!" ilustreaza momentul deseoperirii stimulului); - discriminarea stimu!u!ui (presupune extragerea unei cantitati suficiente de informatie despre stimul care sa permita diferentierea obiectului de alte obiecte de fond, astfel indit el sa devina 0 dominanta in campul senzorial al eon~tiintei); - identificarea obiectu!ui presupune parcurgerea a doua etape: identifiearea eategoriala (informatii minime despre insu~iri esentiale ale obiectului) ~i identificarea individualii (adaugarea, la datele initiale, a unor informatii despre particularitatile, detaliile obiectului - care pot fi surprinse "aici ~iacum"); - interpretarea obiectului rezulta din legatura perceptiei cu activitatea ~i cu comportamentul, faza in care se stabilesc legaturi pragmatice intre imaginea perceptiva ~istarile interne de necesitate ale subiectului. Exemplu: Sunteti in sala de clasa in timpul unei ore. Atentia va este concentrata asupra lectiei in curs de desta~urare. La un moment dat u:;;ase deschide brusc. Se declan~eaza in ace 1 moment reflexul de orientare determinat de aparitia in campul perceptiv a unui stimul nou, capul fiind directionat spre locul de unde a aparut stimulul. Deseoperirea stirnulului, in ambianta, constituie a doua faza a real1zarii procesului perceptiv, in cadrul sau reu~indu-se incheierea procesului de localizare a stimulului. Intr-o a treia faza, a discrirninarii, obiectul sursa a stimuli lor este delimitat in raport cu celelalte obiecte din camp (persoana care a deschis u:;;a clasei). Informatiile obtinute pana inprezent sunt prelucrate, cantitativ ~i calitativ, eea de a patra faza finalizandu-se in momentul identificarii obiectului (spre exemplu, persoana care a deschis u:;;aeste directorul ~colii). Acest moment coincide cu definitivarea imaginii perceptive. Ulterior obiectul este interpretat, subiectiv :;;i obiectiv (se actualizeaza alte informatii detinute despre obiectul perceptiei, legate in exemplul nostru de eventuale contacte directe cu persoana directorului, dar, de asemenea, de semnificatia functiei pe care 0 detine). Psiholog american ale carui cercetari s-au .axat pe inteligenta animalelor, dar, de asemenea pe problemele invatarii la om (lucrarile sale au - influentat pregnant pedagogia americana). Printre cele mai importante lucrari ale sale pot fi amintite: Animal Inteligence. Experimental stadies (1911), Educational Psychology (1913-1914), Human Learning (1931), Psychology of Wants (1935), Interest and Attitudes (1935) etc.

Edward L. THORNDIKE (1874-1949)

4.2 Legile generale ale perceptiei

Precum senzatiile ~i perceptiile presupun, in realizarea lor, actiunea mai multor legi: " 1. Legea integralitiipi-structuralitapi exprima caracterul de sistem ierarhic organizat al imaginiiperceptive, astfel, noi, percepem obiectul ca intreg sau ca un ansamblu perceppei (formarea imaginilor duble). Spre exemplu, interesul pentru 0 persoana, determina, ca in garii,intr-o multime de persoane necunoscute, persoana a~teptatasa fie distinsacu c1aritate. 3. Legea constantei perceptive exprimiirezistentaimaginii perceptive la modificarea contextului in care este prezentat obiectul (eu ajutorul experientei anterioare se . produce0 corectarea denaturarilorobiectului,astfelincat acesta,intre anumitelimite,apare ca invariant),vorbinduse despre constanta marimii, a culorilor, formelor etc. 4. Legea proiectivitatii sau a obiectualitapi este 0 lege caracteristicii numai perceptiei, care face ca imaginea interna sa fiepermanentraportatiila obiectulperceput. 5. Legea semnificatiei determina ca tot ceea ce are , importantiipentruom siiintrein campulsiiuperceptiv. In desfii~urarea procesului perceptiv, aceste legi functioneazain interactiune.

I ,

organizat ~inu ca 0 suma elemente sau insu~iri.Spre exemplu:'dadi un obiectde cunoscut este vazut numai partial, subiectul se comporta, fata de el, ca ~icum I-arfi vazut in intregime. 2. Legea selectivitapi ne arata ca perceptia noastra este orientata spre un anumit obiect, selectat,dintr-un camp perceptiv mai vast. Analizatorii sunt supu~iactiunii unei multitudini de stimuli ~i pentru ca posibilitiitile de receptare ~i de prelucrare a informatiilor de ciitre creier sunt limitate, apare necesitatea selectarii stimulilor, ceea ce ne intereseaziidevine obiectul central al perceppei, ceilalti stimulitrecandinplan secundar,devenindfondul

4.3 Formele complexe ale perceptiei

1. Perceptia spatiului. Spatiul este infinit ~i nu poate fi perceput in totalitate. Noi percepem doar insu~irile spatiale ale obiectelor: forma, marime, pozitie relativa, dimensiuni, distante, relief etc. cu ajutorul viizului, chinesteziei, tactului ~i al auzului. Vederea obiectelor tridimensional este numitii perspectiva sau perceptie spatiala. Perceptia adancimii se realizeazii cu ajutorul indicatorilor monoculari (informatia despre adfmcime provine de laun singur ochi) ~ibinoculari. Cei mai importanti indicatori monoculari aJ adancimii sunt: marimea relativa (dupii 23 m, obiectele par mai mici), interpozitia (obiectele mai depiirtate sunt "acoperite", in campul nostru vizual, de cele mai apropiate) ~i perspectiva liniara (liniile paralele care se depiirteaziide noi par sa se apropie). Cei mai importanti indica tori binocutari sunt: disparitatea retiniana (datoritii distantei dintre cei doi ochi de aproximativ 7 cm, imaginea unui obiect este diferitii atunci cand 11 privim cu ochiul drept ~icu ochiul stang; la nivel cortical se realizeazii sinteza celor douii imagini, unul dintre ochi avand rol conduciitor) ~i convergenta oculara (globii oculari se pot orienta in unghiuri diferite atunci cand un obiect se apropie sau se departeaza). 2. Perceptia timpului. Timpul este infinit ~inu poate fi perceput ca atare. Noi putem sa percepem numai caracteristicile temporale ale elementelor: con tin u i ta te- d i s c on ti n u i tate, s ucc es iune, simultaneitate ~idurata. Perceptia timpului presupune memoria care face posibila axa trecut-prezent-viitor. Sistemul de referintii pentru timp poate fi: fizic, cosmic, sistemul biologic, sistemul socio-cultural. 3. Perceptia mi~carii. Este posibilii datorita separiirii obiectului de fondul perceptiei, constantei marimii obiectului, datoritii persistentei imaginii retiniene ~i a mi~carilor capului sau ale globilor oculari. 4. Perceptia interpersonala (intercunoa~terea). Are ca obiect insu~irile manifeste ale persoanei, triisiiturile situational-relevante ~i conduitele relationale. Se spune cii are 0 perceptie interpersonalii mai buna cel care identificii trasaturile neaparente ale persoanei.

4.4 Observatia ,i spiritul de observatie

Perceptia se integreaza in schema de reglare a oriciirei activitiiti desfii~urate in plan extern, implicand limbajul, gandirea, vointa, atentia, motivatia etc., perceptia ridicandu-se de la stadiul unei simple imegistrari ~i prelucrari a stimulilor aleatori, la stadiul unei activitiiticomplexe, orientate spre scop, adiciiea devine observape. " Obsenatia se derule~ziiin timp, avand un scop precis ~i fiind dirijatii din interior prin comenzi verbale. Limbajul dirijeazii desfii~urareafazicii a observatiei, fixeaza rezultatele partiale ~i globale ale acesteia, permitand generalizarea schemelor logice ale activitiitiiperceptive. Observatia constituie o metodiide investigareaproceselor ~ia fenomenelorpsihice.
I. Spiritul

de observatie este aptitudinea de a sesiza rapid ceea ce este relevant, de~i nu apare in mod foarte evident.

4.5 Perceptii denaturate

De~i perceptiile se produc in conditiile aqiunii directe a stimuli lor asupra organelor de simt, deci reflect a in mod adecvat realitatea, in anumite conditii apar" denaturari. Acestea pot avea cauze multiple, putandu-se face insii diferenta intre erori "normale" de perceptie ~ierori ce tin de patologia perceptiei. Astfel, in eazul erorilor numite "normale" se utilizeazii, in limbaj psihologic, termenul de iluzie, aceasta reprezentand o reflectare denaturata a obiectelor datorita efectelor de camp, legate in special de supraestimarea sau subestimarea unor elemente sau proprietati. Iluziile perceptiv.e apar in sfera tuturor modalitatilor perceptive, cele mai, cunoscute fiind iluziile optico-geometrice (spre exemplu, faptul cii 0 suprafata stralucitoare pare mai mare decat una intunecata).

o categorie aparte a perceptiilor denaturate 0 constituie cele ce se leaga de patologia perceptiei (s-ar putea vorbi ~ide o categorie intermediarii, anume perceptiile denaturate datorate unor deficiente senzoriale). Oricare ar fi tulburarile care apar, toate se leagii, intr-un fel sau altul, de 0 alterare a sentimentului realita!ii. Spre exemplu, in schizofrenie deta!?areade real este deosebit de putemicii, ajungandu-se fie la un amestec al senzatiilor !?ial reprezentiirilor celui afectat, fie la halucinatii, atunci cand bolnavul "vede" lucruri pe care nimeni altcineva nu Iemai vede. Toate aceste posibilitati de e!?ecill realizarea proeesului perceptiv dovedesc incii 0 datii caracterul procesual, complexitatea !?iimportanta sa in ansamblul vietii psihice umane.

19

W1ILUZIILE OPTICO-GEOMETRICE
Unele desene geometrice pot provoca perceptii eronate, care nu corespund realitatii masurabile. Contributiile cele mai importante au fost aduse de ~coala gestaltista, fiind de amintit, in primul rand, iluzia lui Titchner: doua cercuri mici, egale, par inegale daca sunt integrate in figuri diferite. liniilor terminale,'linia de sus pare mai lunga decat cea de jos, aceasta iluzie datorandu-se faptului ca linia orizontala de sus face parte dintr-un ansamblu care delimiteaza 0 suprafata mai mare deciit linia paralela de jos, aceasta inglobata fiind intr-.o suprafata mai mica. Aceste explicatii sunt insa doar unele dintre cele admise. care functioneaza in raport cu anumite iluzii, este cea a lui J. Piaget, care se bazeaza pe ceea ce nume~te "efectul centrarii" (ceea ce se afla in centrul atentiei tinde sa fie supradimensionat). De asemenea, in alte cazuri, este yorba de tendinta de echilibrare a imaginii sau pur ~i simplu de experient~. In cazul figurii alaturate s-a constatat ca latura de sus este vazuta ca fiind mai lunga decat cea de jos de catre copii, in timp ce adultii, familiarizati cu figura patratului, vad aceste laturi ca egale. Cert este ca interpretarile nu sunt yonsensuale, existand chiar iluzii opticogeometrice in cazul carora nu s-a putut . ~ dreptelor perpendiculare alaturate, care par inegale. Se poate, astfel, sustine ca gasi 0 explicatie, a~a cum este cazul domeniul iluziilor optico-geometrice este un domeniu inca deschis investigatiilor.

000 00 o
) (

o alta posibiHi explicatie,

Cauza pentru care se na~te aceasta iluzie se refera la faptul ca intregul influenteaza partea. Iluzia lui Titchner este insa doar una dintre multele posibile. De exemplu, in figura din stanga

( )
cele doua linii orizontale par inegale, de~i sunt egale. La fel, in figura din dreapta, datorita orientarii

W1FIGURILE DUBLE
Figurile duble sunt contextulin care caracterul selectiv al perceptiei poate fi pus in evidenta cu u~urinta. Aceste figuri sunt construite astfel incat sa se pastreze un grad de ambiguitate accentuat intre fondul ~i obiectul perceptiei. Actiunea unuia sau mai multora dintre factorii care determina selectivitatea perceptiva (contrastul cromatic, motivatia subiectului, variatia intensitatii stimulilor etc.) se percepe cu c1aritate unul dintre elemente, celelalte constituind fondul percePtiei. Astfel, in prima dintre figurile alaturate, care este in realitate 0 figurii tripla, se pot observa, rand pe rand, 0 tanarii, 0 Mtrana ~i un barbat. In cealalta imagine este yorba, pe de 0 parte de Don Quijote calare cu 0 moara in fundal, dar pe de alta parte doar de capullui Don Quijote. Aplicatie: Incercati sa explicati figurile dubie, de mai sus, utilizand cele Invatate despre perceptie.

~PLICATII 1.-----1. Precizati fazele procesului perceptiv, in ordinea fireasca a

desfa~urariilor. 2. Caracterizati, dintre fazele percePtiei, discriminarea stimulului ~i identificarea obiectului, exemplificandu-le corespunzator. 3. In aproximativ jumatate de pagina, comparati perceptia cu senzatia, evidentiind caracteristicile perceptiei. 4. Formati grope de 4 elevi sau lucrati pe perechi ~i,apoi, precizati cum sunt valorificate iluziile perceptive in cinematografie ~i in arta.

5. Impreuna cu colegii vo~tri urmariti in comun 0 activitate (spre exemplu un fragment dintr-un spectacol sau dintr-un meci de fotbal) de lungime relativ scurtii (10 minute).lncercati sa descrieti (In scris, dad este posibil),dupa aceea,activitateaurmiirimcat mai precis posibil. Comparati descrierile obtinute ~ipuneti in evidenta diferenteleexistente.Identificaticauzeleacestor diferenteutilizilnd notiuneade "spiritde observatie". 6. Descrieti perceptia ca proces ~iimagineprimara ~icomplexa. 7. Comparati senzatiile ~ipercePtiile in baza unui exemplu concret, precizand patru asemanari ~ipatru diferente. = provine din grecescul phatos "boala" ~i logos "studiu"; parte a medicinii care se ocupa cu studiul simptomelor ~i al cauzelor bolilor ~i care cuprinde mai multe diviziuni. Pr.agmatic = (gr. pragma, "actiune") care prive~te actiunea, utilitatea; care judeca in functie de utilitate nemijlocitii, in dauna obiectivitatii.
Patologie

Binocular = care se refera la ambii ochi, care se realizeaza cu ambii

ochi.
IDenaturare= deformare, alterare, falsificare. Figura = forma care se deta~eaza dintr-un ansamblu. Halucinarie = tulburare psihica rezidand in perceperea unui obiect

sau fenomen lara ca acesta sa fie prezent.

5. REPREZENTAREA *.
r

5.1 Definirea ,i caracterizarea reprezentirii

Reprezentarea este procesul psihic cognitiv senzorial de retlectare mijlocita, selectiva ~i schematica a proprietatilor concrete mai mult sau mai putin semnificative ale obiectelor ~i ale fenomenelor date in exoerienta oerceotiva anterioara a subiectului.

Reprezentarife obi~nuite sunt familiare tuturor: oncme poate evoca imaginea mamei, a invati'itoarei, a casei parinte~ti, phiar atunci cfmd se afla la sute de kIn distanta. Ele apar frecvent in mintea noastra in starea de veghe, dar ~i in starea de somn ~i, de aceea, multa vreme Ii s-a atribuit un rol central in viata psihici'i. Calitatea reprezentarilor este influentata decalitatea perceptiei (acuratete, precizie, completitudine), contextul in care a avut loc receptarea obiectului dat (legatura cu motivatia, cu trairile afective, cu activitatea), frecventa contactelor perceptive cu obiectul ~i durata care se scurge intre momentul perceperii obiectului ~ireactualizarea imaginii secundare. In plan ontogenetic, mecanismele reprezentarii se formeaza ~i se consolideaza mai Hirziu decat cele ale perceptiei (prima forma este schema obiectului permanent la ~8-1 0 luni). DezvoWindu-se pe baza perceptiei, reprezentarea nu este continuarea, in linie dreapta, a acesteia, ci este un nivel superior al activitiitii cognitive. Reprezentarea este primul pas pe drumul desprinderii actului de cunoa~tere de concretul imediat ~i orientarea lui spre abstract ~i general, pregatind eel de-al doilea salt al activitatii de cunoa~tere, saltul din planul imagisticului in planul constructi vitatii conceptuale,. salt pe care il va realiza gfmdirea. Datorita acestor caracteristici ale sale se vorbe~te insa ~i despre 0 natura contradictorie a reprezentarilor (mai precis este yorba de origine, extensie, funqionalitate, locul ~i rolul lor in succesiunea proceselor cunoa~terii umane). Imaginile mentale oferite de reprezentare, dincolo de to ate discutiile pe care cercetarea acestui proces psihic le-a provocat, se dovedesc a avea 0 relevanta de'~sebita pentru existenta umana.

In masura in care reprezentarea se constituie P baza perceptiei, compararea lor permite evidentierea mai multor asemaniiri ~i deosebiri. Astfel, in ceea ceprive~te asemanarile dintre ele, se poate preciza ca: - sunt procese de cunoa~tere; - sunt fenomene intuitive, imagini concrete ale unor obiecte sau fenomene; - determina efecte fiziologice (atat perceptia, cat 1?i imaginea unei lamai declaneaza salivatia); - sunt legate de mi~care (perceperea mi1?ci'irii 1?i daca ne imaginam un object perceput anterior in stanga noastra, ochii vor efectua 0 deplasare spre stanga); - au un inteles,.oanumita semnificape, dar exista 1?i deosebiri (reprezentarea acoperii, de regula, un sens mai bogat); of era informatii despre obiecte 1?i fenomene (perceptia of era un volum mai mare de informatii, imaginea perceptiva fiind mai clara fata de reprezentare). De asemenea, exista ~iurmatoarele deosebiri: - perceptia se produce in prezenta obiectului, iar reprezentarea se produce in absenta obiectului; - perceptia reflecta clar, precis, obiectul, iar reprezentarea nu este 0 reproducere fidela a datelor perceptive, constituind 0 prelucrare a lor (In evolutia ei se produce abstractizarea); imaginea perceptiva este bogata in continut (cuprinde insu1?irile esentiale ~i neesentiale ale obiectului), iar reprezentarea este schematica (cuprinde numai insu~irile considerate importante).

5.2 Clasificarea reprezentirDor

Clasificarea reprezentarilor poate fi realizata potrivit mai multor criterii, printre care se pot aminti: 1. Jean Piaget considera ca dupa prezenta elementului de noutate, exista reprezentari: a. reproductive, bazate pe perceptii anterioare; se realizeaza cu ajutorul memoriei; b. anticipative, se refera la mi~cari sau schimbari care nu au fost inca percepute; sunt rezultatul operatiilor gandirii ~iprocedeelor imaginatiei. 2. In funqie de predominarea unei modalitati senzoriale, exista reprezentari: vizuale, auditive, gustative, motorii. Medicu] psihiatru Jean Marin Charcot (1825-1893) identifica trei tipuri de subiecti frecvent intaInite: tipu] vizual (care vede pagina ci'irtii despre care vorbe~te), tipul auditiv (care daci'i se refera la lectia predata de profesor, aude expresii]e utilizate de catre acesta) ~itipul verbo-motor (care prefera, pentru a memora sau retine un text, sa citeasca cu glas tare).

Este yorba de un tabel cu numerele

de

Jean Marin CHARCOT (1825-1893) -

telefon ale mai multorpersoane. Andru Vasile are nr. de telefon234 485. DomeanuDaniel ate nr. de telefon 278 776. Malic Stefana are nr. detelefon 245 678. Staicu Larisa ate nr. de telefon 265976.

Reprezentiiri picturale Neurolog francez, a descris simptomatologia majoritatii marilor maladii organice ale sistemului nervos, avand numero~i discipoli printre care este de amintit S. F~eud. Se ocupa in principal de nevroza ~i isterie, in raport cu aceasta din unna fiind printre primii care utilizeaza hipnoza ~i sugestia in tratarea ei.

Reprezentiiri lingvistice

"Acesta este un ceas. "

21

3. Dupa gradul de generalitate, exista reprezentari: a. individuale, care reflecta imaginea unor obiecte, fiinte etc. deosebit de semnificative pentru 0 anum ita persoana; b. generale, care reflecta ~i caracteristici comune mai multor obiecte cu ajutorul sintezei ~i operatiilor de clasificare. Continutul lor este format din insuiri semnificative, caracteristice, m timp ce continutul notiunilor este format din insu~iri esentiale ~inecesare. 4. Dupa gradul de abstraetizarc, exista reprezentari: a. cu grad moderat de abstractizare, caracterizate prin familiaritate, figurativitate, discursivitate

perceptuala etc.; b. cu grad inalt de abstractizare, caracterizate poo nefamiliaritate, grad malt de abstractizare, discursivitate verbala, detaliere pOOmijloace verbale etc. 5. Din perspectiva e\'olutiei ontogenetice, exista reprezentari: a. primare, bazate pe codul perceptiv ~i intalnite dominant panii la varsta de 3 ani; b. conceptuale, care au la baza un cod conceptual ~i apar intre 3 ~i 10 ani; c. formale, care au la baza codul formal ~i apar in perioada adolescentei.

5.3 Proprieta,i1e reprezentarilor

Reprezentarile au mai mul~e proprietati comune care, indiferent de tipullor, Ie face sa constituie 0 clasa distincta de prod use psihice: 1. Figuratiyitatea. Potrivit definitiei de mai sus, reprezentarile redau ceea ce este tipic pentru un obiect, caracteristicile care tree dincolo de exemplarele particulare dintr-o anumita clasa de obiecte. Imaginea obtinuta prin reprezentare este semnificativa pentru ceea ce obiectele au in comun. Schematizarea ~i generalizarea prin care se ajunge la reprezentare nu tree insa dincolo de configuratiile concrete, de posibilitatea identificarii obiectuale. J. Piaget define~te reprezentarea ca 0 2. Operatiyitatea. "reconstructie operatorie" care nu se poate realiza dedit in prezenta operatiilor intelectuale ~i a limbajului extern. Caracterul operational decurge din reconstituirea obiectelor la nivelul trasaturilor definitorii, ceea ce permite indepartarea de schema structural a a obiectului. Acest caracter permite, spre exemplu, redarea simultana a succesivului (ne put em reprezenta in 2-3 minute derulari care in realizarea lor dureaza mult mai mult timp) sau transformarea simultanului intr-o succesiune (un arhitect poate avea in minte proiectul unei cladiri,pe care 11 va transpune dupa aceea, succesiv, pe hartie, dupa cum constructorul va incerca realizarea succesivii a proiectului conceput de arhitect). 3. Panoramizarea. Reprezentarea permite imbinarea in imaginea mintalii rezultatii in urma procesului a unor dimensiuni ale obiectelor care nu pot fi percepute la propriu decat succesiv (spre exemplu, un cub nu poate fi perceput decat ca avand trei fete, in timp ce la nivelul reprezentiirii se pot reda toate fatetele sale). 4. Integra rea. La nivelul reprezentiirii se realizeazii 0 reunire a dimensiunii sensibile cu cea intelectuala, astfel incat se poate aprecia ca "fieciirei figuri Ii corespunde un sens ~ifiecarui sens 0 figura" (Mielu Zlate). 5. Autonomia. Deja la nivelul reprezentiirii se poate pune in evidentii capacitatea de desprindere de purtatorullor concret pentru a circula In mediul social al acestuia. In virtutea acestei capacitii!i reprezentiirile pot deveni constrangatoare .pentru comportamentul individului, ele fiind receptate ca venind din lumea exterioara. 6. Caraeterul social. Reprezentarile exprima intotdeauna un fond cultural comun, a~a Incat se pot pune In evidentii la nivelullor componente sociale.

5.4 Rolul reprezentarilor in cunoa,tere

Rolul detinut de reprezentiiri In cunoa~tere este deosebit in masura In' care se poate afirma cii majoritatea meeanismelor psihice au ea punet de plecare, ea punet de sprijin sau chiar ca material concret reprezentarile. Sistematizand, se poate aprecia cii reprezentiirile detin In cadrul cunoa~terii ~iactiunii umane urmatoarele functii: 1. Permit "progresul" perceptiei, realizarea acesteia de o manierii completii ~iadecvatii; 2. Constituie "materia prima" pentru gandire ~i operatiile sale, pentru imaginatie ~i procedeele acesteia; 3. Reprezinta un punet de pleeare in evolutia gandirii, in miisura in care imaginea, schematizand datele perceptiei, u~ureazii operatiile gandirii, In special abstractizarea, constituind un intermediar intre cunoa~terea senzorialii ~i concepte. Astfel, sub actiunea operatiilor gandirii, imaginea-reprezentare se transformii in concept figural, in care se retin doar insu~irile esentiale ale formei ~i configuratiei obiectelor. Prototipul acestui gen de concepte cu baza direct in reptezentare 11constituie figurile geometrice, la care triisiiturile definitorii sunt forma ~i raporturile . dintre elementele comp6nente. In rezolvarea problemelor de fizicii, mecanicii sau de geometrie, reprezentarea care insote~te rationamentul devine esentialii atat pentm decodificarea figuralii a formulariloi verbale - construirea figurii -, cat ~i

,i activitate

pentru identificarea solutiei corecte; 4. Permit eoncretizarea gandirii verbal-abstraete; 5. Constituie una dintre sursele de informatie importante pentru subiectul uman concret; 6. Sunt instrumente de planificare ~i reglare a eonduitei umane, prin integrarea in diferite tipuri de activitii!i (de joc, de inviitare, de rezolvare de probleme, de munca, de creatie); 7. Pot detine 0 funetie eathartica, adicii de detensionare nervoasii, chiar ~ipentru 0 perioadii scurtii de timp; 8. Reprezentarile definese eeea ee este realitatea pentru subiect (omul nu reactioneazii la realitate a~a cum este ea, ci a~a cum ii este prezentatii, respectiv a~a cum 0 anticipa ~i 0 a~teapta, fiind yorba, aici, in primul rand, nu de reprezentiirile individuale, ci de cele sociale); 9. Permit orientarea noastra in spatiu, la nivel mintal putandu-se vorbi despre "hiirti psihologice" care ne permit orientarea intr-un anumit spatiu (in ora~ul natal, spre exemplu, unde diferitele locatii nu au 0 aceea~i incarciiturii "simbolicii", diferitele zone nu sunt la fel de bine conturate etc.) . Cu titlu general se poate aprecia ca reprezentarile servesc ca instrumente de adaptare la realitate, eficiente pentru existenta concretii in miisura in care la nivelul lor se decanteazii ~i sedimenteaza totodatii achizitiile de nivel senzorial, pregatind trecerea la cunoa~terea logicii.

lI}REPREZENTARILESOCIALE
"Conceptul de reprezentare sociala desemneaza 0 forma de cunoa~tere specifica, o ,,~tiinW' a simfului com un, ale carei continuturi vizeaza procese generative ~i functionale socialmente determinate. In sens mai larg, desemneaza 0 forrha de cunoa~tere sociala. ~eprezentarile sociale sunt modalitati de a gandi practic orientate spre comunicare, intelegere ~i stapanire a mediului social, material ~i ideal. (... ) Determinarea sociala a continuturilor sau proceselor reprezentarilor se refera la condiliile ~i contextele in care acestea se formeaza, la comuniciirile prin care circula ~i la functiile pe care Ie au in interactiunile sociale" (Jodelet, D., "Representation sociales", in S. Moscovici (ed.), Psychologie sociale, PUF, Paris, p. 361-362). Reprezentarea sociala nu apare instantaneu, ci in 'urma unor procese, a unor productii sociale. Ea are 0 geneza ~i astfel 0 duratii de viata. Structura sa nu este una definitiva, ci supusii transformarilor ~icunoscand 0 evolutie. Cum se ajunge la modificarea unel reprezentari sociale? Este yorba de posibilitatea ca 0 populatie, un grup sa se confrunte cu elemente noi care se leagii de 0 reprezentare sociaHideja existenta. Poate fi yorba de idei, norme, convingeri, practici sociale straine de viala comunitalii in cauza. Progresiv se ajunge la integrarea acestor elemente noi, ceea ce semnifica simultan 0 modificare a reprezentarii existente. Procesul modificarii reprezentarilor sociale a fost schematizat de C. Guimelli astfel: Unul dintre cele mai importante procese implicate in constituirea reprezentarilor este obiectificarea, respectiv procesul prin care individul sau grupurile transforma conceptele, notiunile abstracte in imagini familiare. "A obiectifica inseamna a descoperi calitatea iconica a unei idei sau fiinte imprecise, a reproduce un concept printr-o imagine. A compara deja inseamna a depicta, a umple de substanta ceea ce este gol in mod natural. Trebuie numai sa-I comparam pe Dumnezeu cu un tata ~i ceea ce era invizibil devine vizibil instantaneu in mintile noastre, ca 0 persoana careia i se poate raspunde ca atare. Un uria~ stoc de cuvinte referitoare la obiecte specifice se afla in circulatie in fiecare societate, iar noi ne aflam sub 0 presiune constanta a nevoii de a oferi echivalentullor in imagini concrete. Din moment ce ne asumam faptul ca aceste cuvinte nu se refera la "nimic", suntem obligati sa Ie legam de ceva, sa Ie gasim echivalente non-verbale" (Serge Moscovici, "Fenomenul reprezentarilor sociale", in A. Neculau (coord.), Psihologia sociala a campului social. Reprezentarile socia Ie, Polirom, Ia~i, 1997, p.4 7). Aplicatie: Identificali reprezentari rezultate obiectificare ~ianalizali modul formarii lor. dintr-un astfel de proces de

I. aparilia evenimentului cu impact asupra grupului; 2. aparilia unor modificari ale circumstantelor exterioare datorita evenimentului; 3. aparitia unor practici noi in comunitate ~i cre~terea frecventei acestor practici; 4. noile practici genereaza scheme care Ie prescriu; 5. reorganizarea campului reprezentationalin conformitate cu noile practici; 6. aparitia unui concept nou in urma fuzionarii tuturor elementelor ~i acceptarea sa. Modificarea in aceasta maniera a reprezentarilor sociale este un proces normal. Lumea contemporana a pus in practica ~ialte modalitati de modificare a reprezentarilor sociale, respectiv cele care se bazeaza in mare masura pe manipularea indivizilor. Astfel, atunci cand unei persoane i se repeta intreaga viata sau 0 mare parte din ea, anumite imagini, interpretari, categorii de gandire, ea i~i va insu~i aceste modele ~i va respinge cu hotarare orice contravine acestora. Individul este practic "prizonierul" contextului in care traie~te, ignorand alte posibilitati. Aplicatie: Identificali, in comunitatea voastra, un proces de modificare a unei reprezentari sociale.

~PLICATII
1. Pleciind de la cele trei tipuride subiecti, existente In functie de predominarea unei modalitati senzoriale (cJasificarea lui Jean Marin Charcot), identificati daca apaqineti tipului vizual, auditiv sau verbo-motor.Argumentati raspunsu1voshu.
2. Descrieti reprezentarea ca proces ~iimagineminta1asecundara.

6. Realizati 0 analiza comparativa Intre reprezentarile pictura1e ~i ce1e Iingvistice. 7. Comentati din punct de vedere psiho1ogic urmatorul text: "Reprezentarea socia1a este un efoft de stapiinire ~i Inte1egere a rea1u1ui(oo.). Nici giindire obiectiva ~tiintifica a realitatii, nici reflectarea afectiva a stimulilor inconjuratori; 0 refacere, 0 reconstructie a realitatii, prin prisma modelului minta1 a1 individului" (A. Neculau, "Reprezentari1e socia1e", in Psihologia nr. 1, 1993,p. 3).

3. Stabiliti ~idetaliati relatiile functionale dintre procesele cognitive senzoriale: senzatii, perceptii, reprezentari. 4. Comentati din punct de vedere psihologic urmatorul text: ,,(...) daca imaginea [mentala] ar constitui 0 simpla pre1ungire a perceptiei, ar trebui sa intervina imediat dupa na~tere.ln realitate, (...) ea se manifesta de-abia 0 data cu aparitia functiei semiotice" (1.Piaget,B. Inhelder,Psihologia copilului, EDP, 1969,p.58-59). 5.. Argumentati, intr-un text de aproximativ 0 jumatate de pagina, faptu1ca reprezentarea are 0 dubla natura.

l!J~~\!lJ
Activitate

= ansamblu de acte ale unei fiinte vii ce sta la baza tuturor

comportamentelor.

Catharsis = purificare, eliberare de 0 tensiune emotionala. Fiziologie = provine din cuvintele grece~tiphysis"naturii" ~i logos

"studiu"; ~tiintii care studiaza legile de functionare ale organismului.

== ansamblu de' operatii strict dependente unele de altele ce permit realizar.ea unui anumit proces sau conduite .. Imaginafie = proces prin care producem noul in baza combinarii expenentei anterioare. Rafionament = operatie a giindirii care consta dintr-o inlantuire logica de raporturi ce conduce la 0 concluzie.

Funcfie

2'3

TIPURI DE ITEMI I
Evaluarea cuno~tintelor dobandite, a aptitudinilor dezvoltate sau a competentelor formate, constituie 0 parte importanta a activitatii ~colare. Obtinerea unor rezultate bune presupune, pe langa eforturile de invatare, exersare ~i aplicare, cunoa~terea tipurilor de itemi prin care evaluarea se poate realiza, cunoa~terea tehnicilor de redactare a raspunsurilor permitand obtinerea intr-adevar a rezultatelor a~teptate. In acest sens, credem ca este utila tratarea ~i mai ales exemplificarea tipurilor de itemi sub care se poate realiza evaluarea la disciplina psihologie, atat in ceea ce prive~te evaluarea curenta, pe durata parcurgerii acestei discipline, cat ~i in cazul examenului de bacalaureat sau al concursurilor ~colare precum olimpiadele. lata de ce este necesar sa cunoa~tem diferitele tipuri de itemi.

Item sau subiect reprezinta acea componenta a unei probe (instrument de evaluare proiectat, administrat ~i corectat de obicei de profesor) in alcatuirea careia se poate face diferenta intre 0 intrebare, pusa intr-un anumit format ~ila care se a~teapta un anumit raspuns.
Cel mai uzual criteriu de clasificare a itemilor se refera la gradul de obiectivitate al acestora. Se face astfel diferenta intre urmatoarele categorii de itemi: 1. Itemi obiectivi, care pot fi: - itemi cu alegere duala: solicita raspunsuri de tip DA/NU, adevarat/fals, acord/dezacord etc. - itemi de tip pereche: solicita stabilirea de corespondente/asociatii intre elemente a~ezate pe doua coloane. Corespondenta se face in baza unui anumit criteriu sau cerinte enuntate anticipat continutului propriu-zis al itemului. - itemi cu alegere multipla: solicita alegerea unui singur raspuns corect/altemativa care se dovede~te optima in raport cu enuntul dintr-o lista de solutii/altemative (de~i se intalne~te rar, este posibil ca raspunsul solicitat sa fie el insu~i multiplu, in acest caz specificandu-se acest lucru). 2. Hemi semiobiectiv~ care pot fi: - itemi cu raspuns scurt: intrebari directe care solicita un raspuns predefinit de tipul: expresie, cuvant, numar, simboletc. - itemi de completare: enunt incomplet care solicita completarea cu anumite cuvinte adecvate contextului dat; - intrebari structurate: sunt compuse din mai multe subintrebiiri legate printr-un element comun. Cup rind un material/stimulin raport cu care se formuleaza anumite subintrebari, se of era date suplimentare, dupa care urmeaza alta serie de subintrebiiri. 3. Hemi subiectivi, care pot fi: - rezolvarea de probleme: reprezinta activitati noi, diferite de activitatile de invatare curente, menite sa rezolve 0 problema prin utilizarea unor operatii mentale complexe (analiza, sinteza, evaluare, transfer etc.); - itemi detip eseu structurat/semistructurat: reprezinta raspunsuri mai ample care sunt dirijate, orientate ~i ordonate cu ajutorul unor cerinte, indicii, sugestii etc. - itemi de tip eseu Iiber: nu impun cerinte de structura ~i abordare, urmarindu-se creativitatea ~ioriginalitatea.

Itemi obiectivi
.mrm;r." :j[nm~': solicita raspunsuri de tip DA/NU, adevarat/fals, Transcrieti numarul subiectului ~i raspundeti prin DA sau NU: 1. Reprezentarea reda to ate insu~irile unui obiect, in timp ce perceptia semnalizeaza doar insu~irile caracteristice. 2. In ontogeneza perceptia aparemai tarziu decat reprezentarea. acord/dezacord etc.

NU

NU

3.

Relatia pusa in evidenta de Weber ~i Fechner se respecta numai la valorile mari ale excitantilor. Prin continutullor reprezentarile se apropie de gandire, iar prin modul de producere se aseamana cu perceptiile.

NU

4.

NU

5.

Senzatiile gustative au 0 tonalitate afectiva pozitiva sau negativa. Durata perceptiei nu corespunde duratei actiunii stimulului, prezentei acestuia.

DA

6.

NU

7.

Senzatiile sunt imagini primare.,deoarece reflecta doar insu~iri separate. Obiectul perceptiei este reprezentat de ace I aspect allumii exterioare care este selectat & subiect in conformitate cu specificul activitatii ...

NU

8.

DA

_ raspunsul este negativ, deoarece perceptia este cea care reda totalitatea Insu~irilor unui obiect, in timp ce reprezentarea ne of era insu~iri caracteristice, esentiale; in masura in care ontogeneza se refera la evolutia proprie unei persoane de-a lungul existentei sale, raspunsul este negativ, deoarece reprezentarea presupune in constituirea sa perceptia, a~a incat nu 0 poate preceda; - relatia pusa in evidenta de Weber ~iFechner, care se refera la corelatia existenta intre intensitatea stimulului ~i sensibilitate (pragul diferential) se respecta la valorile medii ale stimulului; - reprezentarile au 0 dubla natura: intuitiv-figurativa, presupunand in formarea lorperceptiile, respectiv intelectivoperational a, constituindu-se prin intermediul unor operatii mentale care permit punerea in evidenta a trasaturilor caracteristice; - tonalitatea afectiva este una dintre caracteristicile senzatiilor, anume de a fi insotite de 0 traire afectiva, precum placut/neplacut; - perceptia se define~te ca un proces psihic cognitiv de ordin senzorial care se constituie sub actiunea directa a stimuli lor asupra analizatorilor; realizarea perceptiei ~i dupa incetarea actiunii stimulului determina aparitia halueinatiilor; - caracterul de imagini primare sau secundare este dat de actiunea directa sau indirecta a stimuli lor asupra analizatorilor; - selectarea aduce in prim-plan anumiti stimuli, in timp ce ceilaHi raman in fundal, constituind fondul perceptiei, a~a incat denumirea de "obiect al perceptiei" nu poate reveni decat stimulilor selectati.

, : solicita stabilirea de corespondenle/asocialii intre elemente a~ezate pe doua coloane. Corespondenla ~-se f~ba.~lllllJ1ia!ll}mit.9riteriu saucerinle enuntate anticip~ conl!!!.l!tului p!:Qpriu-zis al itemului.

1. In coloana A de mai jos sunt enumerate legile percepliei,

adevarate coloane.
A.

referitoare

la aces tea. Corelali

B.

de maniera

iar in coloana B enunluri corespunzatoare cele doua Realizarea corecta a corelatiilor presupune cunoa~terea continutului legilor perceptiei ~i derivarea unor anumite concluzii din acestea.

a) legea 'integralitalii perceptive b) legea structuralitalii perceptive c) legea selectivitalii d) e) perceptive legea constanlei perceptive legea semnificatiei

I) tot ceea ce are semnificatie pentro om se impune in campul sau ia: 6) perceptiv; b:5) 2) explica 0 seriede fenomene posibile doar in viata psihica a omului; c:3),4) 3) fenomenul in cauza este dependent de 0 serie de factori precum: d: 2),7) interesul pentro obiect, conturarea speciala a unor elemente, e:l) contrastul cromatic etc.; 4) pune in evidenta caracteristica omului de a fi 0 fiinta activa in relatiile culumea; 5) potrivit ei, imaginea perceptiva este orgitnizataierarhic; 6) se refera la faptul ca insu~irile obiectului alcatuiesc 0 imagine unitara; 7) in cazul sau este yorba de constanta marimii, constanta formei ~i constanta culorii obiectelor.

2. In coloana A de mai jos sunt enumerate procesele cognitive senzoriale, iar in coloana B enunturi adevarate referitoare la acestea. Corelati de maniera corespunzatoare cele doua coloane.
A. a) B.

b) c)

senzalia perceptia reprezentarea

I) presupune in formarea sa, ca 0 conditie cu caracter de lege, functia a: Z),4), reglatoare a cuvantului; 6) 2) reflecta doar insu~iri separate, concrete ale obiectelor ~i b: 3),7) fenomenelor; c: 1),5) 3) imaginea sa este bogata in continut, cuprinzand atat insu~iri semnificative, cat ~ide detaliu; 4) una dintre legile sale se refera la modificarea sensibilitatii analizatorilor sub actiunearepetata a stimulilor; 5) prin dubla sa natura, face trecerea la procesele psihice cognitive superioare; 6) imaginea sa se caracterizeaza prin intensitate, calitate, durata ~i tonalitate afectiva asociata; 7) una din legile sale exprima faptul ca insu~irile obiectului sunt semnalate nu separat, ci in interrelatii complexe, alci'ituind0 imagine unitara.

Realizarea corecta a corelatiilor presupune cunoa~terea specificului proceselor psihice cognitive de nivel senzorial.

~: solicWi alegerea unui singur raspuns corect/altemativa- care se dovede~te optima in raport cu enuntul dintr-o lista de solulii/illtemative (de~i se intaJne~te rar, este posibil ca raspunsul solicitat sa fie el ihSu~i multiplu, in' acest caz.s_pecificandu-sea~st lU~}J!). Transcrieti numarul subiectului litera care indica dispunsul corect: 1. Imaginea senzoriala este: a) 0 imagineprimara b) 0 imagine obiectuala c) 0 imagine secundara d) contextuala 2. ~i precizati

Legea adaptarii contrazice legea pragurilor senzoriale, deqarece: a) semnificatia unui stimul nu are relevanta in privinta sensibilitatii fata de el b) semnificatia unui stimul determina sensibilitatea fata de el c) se produce un fenomen de interactiune a analizatorilor d) actiunea repetata a unor stimuli determina modificarea sensibilitatii fata de ei

- raspunsul poate fi identificat in baza definitiei date senzatiei ca proces psihic; varianta c) se poate indeparta ca reprezentand raspunsul contradictoriu celui corect; in masura in care la nivelul senzatiei avem de-a face cu reflectare separata, imaginea senzoriala nu poate fi obiectuala, iar de aici este evident ca nu pOfltefi vorba despre un context; - potrivit legii adaptarii, actiunea repetata a UilUi stimul determina cre~terea sensibilitatii fata de acel stimul, ceea ce contrazice intr-o anumita masura formularea legii pragurilor senzoriale potrivit careia exista 0 dependenta masurabilii (constanta pe un anumit interval) intre intensitatea fizica a stim.ulului ~iintensitatea senzatiei;

3. Legea care poate fi pusa in evidenta atilt la

senzatii, cat ~ila perceptii este legea: a) semnificatiei b) contrastului perceptiv c) interactiunii analizatorilor d) constantei perceptive 4. Nu reprezinta 0 insu~ire a senzatiilor: a) intensitatea b) expresivitatea c) durata d) tonalitatea afectiva

- atlt senzatia, cat ~i perceptia sunt sub influenta legii semnificatiei -care da seama de caracterul de fiinta activa al omului; legile precizate la punctele b) ~i~id) actioneaza doar la nivelul perceptiei, fiind yorba de caracterul obiectual al imaginii perceptive, in timp ce legea interacliunii analiza tori lor nu poate face referire decat la nivelul strict senzorial al psihicului nostru. - in masura in care senzatiile exprima doar insu~iri separate, ele se of era con~tiintei noastre sub modul integrarii in imagini perceptive, a~a incat nu se poate vorbi despre expresivitatea imaginilor senzoriale.

25

Procese psihice cognitive superloare

6. Gandirea
6.1 6.2 6.3 6.4 Definirea ~i caracterizarea ga~dirii Structura psihologidiintema it gand,irii Gandirea ca proces de rezolvJre a ~roblemelor Tipologia7g~ndirii

7. Memoria
7.1 Definirea ~i taracferizarea memoriei " ~ 7.2 Procesele "i '!, fonnele i memoriei 7.3 Calitat.i.le/ind~at.oril me~oriei." .. 7.4 Factorn. ca~e ?p~mlZ~aza functlOnarea memtel 7.5 Memone ~l mtare

8. Imaginatia
8.1 Definirea ~i caracterizarea im~ginatiei 8.2 Procedee1e imaginatiei 8.3 Formele imaginatiei

Tipuri de itemi 2

iiyW'".::r/i"";;'lt,

. "i!r-";:/~:,
~;':"-'

iil@j]}1l,

~%i'"

I ~L.~_ ..
~

-'.-,':':::::::::::.:-:-:.:

. ~,-:~,<"

IW .. b
/YJiI'

~ :-IJ
"

b '~ ....

.'J
'I'.. :V

r.j; . ..
.

I!.

.. ,~
'"
::::'';;:::.

.4

tu

......

r
I I

6. GiNDIREA
&.1Definirea ,i caracterizarea gindirii
Gandirea este nivelul cel mai inalt de prelucrare ~i integrare a informatiei despre lumea extemii ~i despre noi in~ine. Prin ea se realizeazii saltul calitativ al activitiitii de
I

cunoa~tere de la particular, accidental la general, esential, necesar, de la simpla constatare a obiectului la interpretarea ~i explicarea lui legic-cauzalii.

Gandirea ete procesul psihic de reflectare mijlocita ~i generalizat-abstracta-, sub forma notiunilor, judecatilor ~i rationamentelor - a insu~irilor comune, esentiale ~i necesare ale obiectelor ~i a relatiilor legice, cauzale dintre ele.
Caracterul mijlocit al gandirii constii in aceea cii ea nu opereazii direct asupra realitiitii, ci asupra informatiei fumizate de perceptii ~i de reprezentiiri. Desfii~urarea ei presupune totdeauna fie 0 informatie care se extrage, in prezent, in cadrul contactului senzorial cu obiectul, fie 0 informatie extrasii din tezaurul memoriei. Caracterul general-abstract al gandirii rezultii din aceea cii ea se desfii~oarii permanent in directia evidentierii insu~irilor generale ~i esentiale ale obiectelor ~i fenomenelor ~i a subordoniirii unor modele ideale generale (notiuni, principii, legi). Gandirea este capacitatea de a rezolva probleme. In aceastii acceptiune, gandirea se apropie de inteligentii. Analizand inteligenta, psihologul elvetian, Jean Piaget, a incercat sii determine caracterul inniiscut sau, dimpotrivii, dobandit, in timp, al acesteia. Piaget a desfii~urat cercetiiri in domeniul psihologiei copilului, fiicand observatii asupra dezvoltiirii intelectuale, conc1uzionand cii inteligenta se dezvoltii treptat, stadial, in anumite conditii de interactiuve cu lumea obiectelor ~i a persoanelor apropiate. EI a teoretizat dezvoltarea stadiahi a inteligentei. In anii '90, psihologul am'erican, Howard Gardner, dezvoltii 0 nouii teorie despre inteligentii: noi nu avem 0 singurii inteligentii, ci mai muUe, diferite intre ele, cu dezvoltare proprie, care impreunii se imbinii, dand 0 matrice a inteligentelor unei persoane. Toate aceste inteligente trebuie dezvoltate pentru a imbogiiti personalitatea. Conceptia sa se nume~te teoria inteligentelor multiple. Gardner considerii cii pozitia lui teoreticii nu contrazice pozitia lui Piaget, ea reprezentand 0 diversificare a acesteia ~inu 0 teorie opusii. Spre deosebire de perceptie, care este strict legatii de prezent, de "aici ~i acum", gandirea se organizeazii ca un sistem multifazic, intinzandu-se pe to ate cele trei coordonate temporale: prezent, trecut ~i viitor. Ea realizeazii o permanentii corelare intre diversele momente ~i stiiri ale obiectului: folose~te informatii despre trecutul obiectului pentru a explica prezentul lui; integreazii informatii despre trecutul ~iprezentul obiectului pentru a prevedea evolutia lui in viitor. Gandirea ocupa un rol central in sistemul psihic uman. Atributul centralitiitii este conferit gandirii nu numai de faptul cii se bazeazii pe celelalte functii ~i disponibilitiiti ale subiectului (trecand succesiv de la fenomen la esentii, de la particular la general, de la intuitiv-concret la formal-abstract ~i invers), ci ~i de faptul cii ea actioneazii ca un adeviirat mecanism de comandii, de control asupra celorlalte procese psihice, modelandu-le in concordantii cu anumite criterii logice obiective, adicii Ie conferii dimensiunea rationalitiitii. Psiholog american, influentat deJ. Piaget~i L. Thurstone, a creat teoria inteligentelor multiple (inteligenta lingvisticii, logico-matematicii, muzicalii, spatialii, naturalism, chinestezicii, interpersonalii ~i intrapersonalii), cea mai importantii contributie a sa in domeniu. Prin aceasta, in pofida a ceea ce se vehicula panii in acel moment in psihologie, va demonstra reu~ita umanii in contexte ~i situatii radical diferite, de care teoriile c1asice ale inteligentei reu~eau cu greu sii dea seama. Printre scrierile sale pot fi amintite: The Arts and Human Development (1973), Frames of Mind: The Theory of Multiple Intelligence (1983), The Unschooled Mind: How etc.

Howard GARDNER . (1943-)

&.2 Structura psihologici interni a gindirii

Dintretoate procesele psihice particulare, gandirea are cea mai inchegatii ~i mai coerentii schemii de organizare structuralfunctionalii, schemii care a putut fi obiectivatii ~i formalizatii in cadrullogicii. Astfel, din punet de vederestructural, gandirea poate fi definitii, pe rand, ca: - sistem de notiuni, de judeciiti sau de raponamente (tatura de continut); - sistem de operapi (tatura relationalii); - sistem de prod use (Iatura operatorie a procesului). Psihologul american, J. P. Guilford, a propus un model larg acceptat al structurii gandirii, format din trei componente: - operatii (5): evaluare, gandire convergentii, gandire divergentii, memorie ~icognitie sau cunoa~tere; continuturi (4): comportamental, semantic, simboljc ~i figural; - produse (6): unitiiti, c1ase, relatii, sisteme, transformiiri ~iimplicatii. Rezultii 0 structurii multifactoriala a gandirii alciituitii din 5 x 4 x 6 = 120 de paterne (ministructuri), definite simultan pe baza a trei criterii: operatii, continuturi ~iproduse ..

UnitOji
toI

Ul

Clase

:s Relatii o Sisteme
..,
Q. Transtormari
Implicatii

Modelul structural al gandirii propus de J. P. Guilford

27

Pomind de la modelul de mai sus, Guilford a pus in evidenta patru trasaturi principale ale procesului global al gandirii: 1. flexibilitatea (modificarea prompta a unghiului de abordare a unei probleme, a unui obiect); 2. fluid ita tea sau cursivitatea (densitatea ideilor, a opiniilor, solutiilor in unitatea de timp; este opusa vascozitatii gandirii); 3. originalitatea (gradul de noutate ~i ineditul produselor ~i al strategiilor); 4. elaborarea (gradul de completitudine ~i de elaborare a produselor gandirii).

Gandirea ca sistem de notiuni, de judecati ~i rationamente (Iatura de continut)

Unitatea informationala d,ebaza a gandirii este notiunea Ea este un construct mintal care include insu~iri ~i proprietati comune esentiale ~i necesare ale obiectelor ~i ale fenomenelor. Spre deosebire de perceptie ~i de reprezentare, care exprima 0 relatie deasemanare cu obiectuJ reflectat, notiunea propriuzisa, nefiind imagine, nu se aseamana cu obiectu!. Fiind un integrator categorial, notiunea este totdeauna generala, situandu-se la grade diferite de generalitate (spre exemplu: A = privighetoare, B = pasare, C = animal, D = fiinta). Prin factura ei, notiunea se situeaza la un anumit nivel de abstractizare. Fiecare concept apare ca un loc de intalnire intre diverse dimensiuni conceptuale, fiind trait subiectiv, ca 0 semnificatie ce se refera la 0 clasa de fapte ale existentei. 1. Dupa modul in care satisfac criteriile esentialitatii ~i ale necesitati~ notiunile pot fi: a. empirice, caracterizate prin aceea ca sunt limitate, saradicioase in continut, rigide sau labile, dar putemic individualizate din punct de vedere cognitiv, actional ~i afectiv, inscrise intr-o logicii naturalii, inductiva, dar neimplinitii sub aspect deductiv; b. ~tiintifice, care cuprind insu~irile esentiale ale obiectelor ~i ale fenomenelor, reflectand legitatile realitatii, permitand intrarea in posesia definitiilor. 2. Dupa natura insu~irilor pe care Ie reflectii, notiunile pot fi: a. concrete, mai apropiate de concret, dar niciodata reductibile la concretul singular, deoarece notiunile se situeazii la un anumit grad de abstractizare; b. abstracte, care pierd orice legatura cu imaginile, ramanand in minte numai idee a, desprinsa de orice conexiune intuitiva, deoarece se situeaza la niveluri mai inalte de abstractizare. Judecata este 0 structura informationala mai complexa, care reflectii obiectul in relatie cu alte obiecte. Rationamentul este 0 operatie a gandirii ~i 0 structura discursiva ~i ierarhizata, in care gandirea pome~te de la anumite date Gudecati, propozitii, premise) ~i ajunge la obtinerea altora noi (concluzii).

~iale fenomenelorpe baza unui criteriu; 4. abstractizarea, este 0 operatie de selectie ce constii in relevarea ~i retinerea unor insu~iri sau relatii ~i eliminarea sau lasarea "in afara" a altora, considerate neesentiale ~iaccidentale; 5. generalizarea, este 0 operatie de sinteza superioara care presupune extinderea rezultatului sintezei-notiune, principiu, lege-asupra tuturor cazurilor particulare care poseda proprietatile date; 6. concretizarea (individualizarea~ este 0 operatie de aplicare a notiunilor, principiilor ~i a legilor generale in analiza, in interpretarea ~i explicarea realului, in r diversitatea laturilor ~iformelor sale particulare. ~ Operatiile instrumentale se realizeaza in doua forme: L_ ~_. 1. algoritmica, respectiv 0 succesiune strict determinata a secventelor a ciirei respectare conduce, in mod necesar, la ob!inerea rezultatului preconizat. Exemplu: opera!iile de calcul matematic; 2. euristicll, in cazul ciireia se are de-a face cu desIa~urarea "arborescenta", in evantai, a cautarilor ~ia transformarilor. Din fiecare punct/pas se desprind mai multe cai posibile, subiectul trebuind de fiecare data sa efectueze 0 analiza comparativa a aces tor variante ~i pe baza unor criterii cu caracter general sa aleaga pe cea mai convenabilii. Euristica se refera la regulile mentale ("scurtaturi mentale") care pot conduce la 0 solu!ie. Se poate vorbi despre 0 euristicii a: reprezentativitatii, unde tendin!a este de a presupune ca, daca ceva se aseamana cu un element al unei alte categorii, atunci el face parte din categoria respectiva, indiferent de datele statistice existente; - disponibilitatii, unde tendin!a este de a presupune cii un eveniment sau lucru este cu atat mai frecvent cu cat 11 putem evoca mai u~or din memorie.

"'

Pentru

0 un! 9 puncte

trebuie sa renunjam 10 rutina desenului dot

Gandirea ca sistem de operatii (Iatura relationala)

Componenta operatorie a gandirii consta dintr-un ansamblu de acpuni ~i procedee mintale de transformare a informatiei ~i a.notiunilor in vederea obtinerii unor cuno~tinte noi sau a rezolvarii de probleme. Se pot distinge doua tipuri de operatii: . a. fundamentale (formeaza scheletul de baza al gandirii); b. instrumentale (la care gandirea recurge in anumite situatii concrete). Operatiile fundamentale sunt: 1. analiza, este 0 operatie de descompunere, in minte, a unui obiect in elementele sale componente ~ide apreciere a semnificatiei fieciirui element in cadrul intregului; 2. sintezll, ce consta in reconstituirea, in mj.nte, a unui obiect, intreg, din elementele sau insu~irile sale;date izolat; 3. comparatia, care presupune evidentierea pe plan mintal a asemanarilor ~ia deosebirilor esentiale ale obiectelor
A

Gandirea ca sistem de produse (Iatura operatorie a procesului)

ntelegerea este functia esentiala a gandirii care determina gradul de con~tientizare de ciitre om a lumii in care traie~te. Ea este nucleul tare al activitatii de cunoa~tere in plan individual, de ea depinzand eficien!a desIa~urarii ulterioare a celorlalte faze - interpretarea, explicarea ~i teoretizarea. Realizarea ei se baze.~za pe combinarea informatiilor acumulate pentru a dezviilul'semnifica!ia datelor noi. Se poate realiza: spontan, dintr-o data ~i treptat, in timp sau discursiv. In!elegand diferite obiecte, fapte ~ifenomene, stabilim acel vast sistem organizat de legiituri care contribuie la formarea memoriei semantice, la formarea de re!ele semantice, la sistemul ierarhizat al nopunilor care inlesnesc intelegerea de noi situatii ~isolution area de probleme complexe.

~em-

&.3 Gindirea ca proces de rezolvare a problemelor

A gandi inseamna a raspunde la intrebarile: "ce, cum, pentru ce?", a opera adecvat cu notiunile, principiile, legile, dar, mai ales, a rezolva probleme. Problema este obstacol de ordin informational-cognitiv pe care gandirea 11 intalne~te pe traiectoria sa, de la 0 situatie initiala (A) catre cea finala (B). 0 problema apare atunci cand 0 persoana i~i propune sa realizeze un scop sau sa reaqioneze intr-o situatie, atunci cand apare un obstacol ~inu exista un nispuns deja pregatit. Problema se define~te prin trei elemente: - starea initiala sau punctul de plecare; - scopul problemei sau starea finala; - actiunile sau operatiile care ne conduc de la starea initiala spre cea finala. 1. Dupa cunoa~terea elementelor ce 0 alcatuiesc, pfoblemele pot fi: a. bine definite; b.slab definite. 2. Dupa operatiile prin care se pot rezolva problemele, acestea pot fi: a. probleme de rearanjare a elementelor (dupa un anumit criteriu); b. probleme de structurare a elementelor (trebuie identificata relatia dintre elementele problemei ~i construita 0 noua structura sau un element nou); c. probleme de transformare (prin interventii succesive asupra starii initiale se ajunge la starea finala, solicitatii). Din observarea modului in care oamenii rezolva problemele, psihologii au construit mai multe modele rezolutive. Un astfel de model contine urmatoarele etape: 1. reformularea sau simplificarea problemei, care este 0 etapa foarte importanta, deoarece de specificarea starii initiale ~i a celei finale, depinde ca solutia pe care 0 yom gasi sa coincida cu cea a~teptata; 2. avansarea ipotezelor cu privire la modul de rezolvare, unde se utilizeaza strategii algoritmice daca problema este simpla sau familiara, iar dacii problema este noua sau complexii, se vor utiliza strategii euristice, bazate pe metoda de incercare-eroare; Rezolvarea 3. testarea ipotezelor, respectiv executarea efectiva a operatiilor pe care Ie solicita problema in vederea "reducerii distantei" dintre starea initiala ~icea finala; 4. verificarea, care presupune compararea rezultatului obtinut cu starea finala, solicitata de problema; 5. reluarea demersului cele a~teptate. rezolutiv daca rezultatele nu sunt

Punerea problemei

Intelegerea

problemei

Formarea

asociatiilor

Trierea asociatiilor Formularea ipotezei

Verificarea

ipotezei

Formularea ~i verificarea unei noi ipoteze

problemei

Etapele procesului

rezolutiv

&.4 Tipologia gindirii

Gfmdirea ca proces se realizeaza intr-o multitudine de forme, putandu-se face urmatoarele diferente: 1. Pe baza raportului analitic-sintetic, se delimiteaza tipul de gandire: a. analitic, caracterizat prin predominarea functionalii a analizei, prin centrarea pe detalii, pe disocieri succesive, operand in profunzimea lucrurilar; b. sintetic, caracterizat prin predominarea functionalii a sintezei ~i prin concentrarea pe ansamblu, pe sistem, pe intreg, cu subestimarea detaliilor, surprinzand generalul ~iuniversalul din lucruri. 2. Pe bazaraportului dintre concret (intuitiv) ~i abstract (formal), se delimiteazii tipul de gandire: a. intuitiv-concret, unde predomina capacitatea de operare in sfera sarcinilor ~i a situatiilor concrete, intuitive, bazandu-se, permanent, pe imagini sau scheme figurale - perceptii, reprezentari; b. abstract-formal, unde predomina capacitatea de a opera in sfera' constructiilor teoretice pure, a structurilor logico-simbolice, desprinse de arice suport intuitiv, imagistic. 3. In functie detipul de gandire dominant, se delimiteaza tipul de gandire: a. divergent, ce lasa libera imaginatia, intuitia sa multiplice ipotezele ~i solutiile, fiind yorba de creativitate; b. convergent, ce urmeaza 0 linie deja trasata, recurgand la solutii model incarcate de logica. Apartenenta la un tip sau altul este conditionata atat genetic, cat ~i educational, prin specificul sarcinilor cu care subiectul a fost obi~nuit inca din copilarie pana la maturitate.

29
..

WTENDINTE

DEZADAPTATIVE ALE GANDIRII

negativ, dezavantajos pentru persoana in cauza. 3. Saltulla concluzii - Se refera la situatiile in Gare, de~i nu dispunem de suficiente informatii pentru a lua 0 decizie corecta, adecvaHi situatiei cu care ne confruntam, ajungem la 0 concluzie negativa care reduce, in general, nivelul de aspiratie. 4. Deformarea selectiva - Se realizeaza mai ales in sensul 'unei supraevaluari a propriilor gre~eli, simultan cu subevaluarea aspectelor pozitive ale comportamentului propriu. Aceasta modalitate distorsionata de a evalua propriul comportament ~i propriile actiuni conduce la 0 stima de sine scazuta, la lipsa increderiiln sine. 5. Utilizarea lui "trebuie" - Unii parinti impun copiilor lor standarde deosebit de ridicate, nerealiste in raport cu posibilitatile lor, ceea ce conduce la descurajare, neincredere in sine ~i in ceilalti. "Trebuie sa fii cel mai bun", "Trebuie sa reu~e~ti" ~i alte formulari de acest gen determina fie incercarea copilului de a face orice pentru a reu~i, fie 0 descurajare totala ce determina un e~ec sau un dezinteres generalizat. 6. Personalizarea - Se refera la resimtirea unui sentiment de culpabilitate pentru 0 situatie care nu tine in ansamblul sau de propria noastra persoana, chiar daca doar intr-o foarte mica masura. Sunt acestea doar cateva dintre deformarile cognitive ce pot fi puse in,evidenta, respectiv cele mai des intalnite. Ce se poate face? In primul rand, a con~tientiza ca gandurile nu reprezinta decat interpretari ale realitatii, a~a incat este necesar ca de fiecare data sa fie luate in calcul aspectele specifice ale situatiei, lucrurile sa fie gandite nuantat, evitate generalizarile rara temei, gandirea in "alb ~inegru" ~imai ales suprageneralizarile etc.

Complexitatea gfmdirii pune numeroase probleme in ceea ce prive~te realizarea sa efectiva. Tendinfele dezadaptative ale gandirii, numite ~i distorsiuni cognitive, au ca punct de plecare experiente negative din copilarie, dar ~i experiente ulterioare, precum preluarea modelelor de interpretare a realitatii ale parintilor ~i altor persoane semnificative (profesori, rude). Judecatile realizate de catre parinti, rude, prieteni, profesori etc. asupra celorlalte persoane, asupra situatiilor de viata sau a societatii, devenind, astfel, tip are de interpretare a propriei persoane, a realitatii prezente sau viitoare. Printre erorile de gandire care apar cu cea mai mare frecventa se pot enumera: 1. Suprageneralizarea - Pe baza unui eveniment izolat (singular) se trece la 0 evaluare echivalenta in raport cu orice situatie asemanatoare. La nivelullimbajului este yorba de utilizarea unor cuvinte precum: "intotdeauna", "niciodata", "de fiecare data", "totul", simplificand modul de abordare pana la a crea premisele unei conservari ~i perpetuari a unor comportamente negative sau a unor interpretari eronate. Prin utilizarea unor astfel de aprecieri sunt anulate in realitate ~ansele de schimbare (a spune unei persoane ca niciodatii nu face nimic cum trebuie poate face ca acea persoana sa-~i piarda increderea in fortele proprii, aparand predispozitia spre e~ec). 2. Gandirea in "alb ~inegru" - Este yorba de a utiliza, pentru autoevaluare, evaluarea altora sau a unor situatii, a unor categorii extreme. Lipsa de nuante ~i extremismul ne imping fie spre a conchide ca ceea ce nu a reu~it pe masura a~teptarilor noastre este un e~ec deplin. Aceasta gandire a lui "ori ..., ori ..." distorsioneaza realitatea in care ne plasam sau cu care ne confruntam, cel mai adesea insa intr-un sens

II

Aplicatie: Incercati sa puneti in evidenta prezenta unor astfel de deformari cognitive in comportamentul ~iatitudinile colegilor vo~tri. Prezentati-le concluziile la care ati ajuns ~i incercati sa identificati, in mod concret, cum pot fi remediate acele deformari.

I.

~PLICATII
1.
2. Comparati sinteza cu generalizarea, ca modalitati de operare a gandirii. Comentati din punct de vedere psihologic mmatorul text: "Intelege'rea este un rezultat, partial sau final, al unui proces de gandire. Ea consta In stabilirea unei relatii importante Intre ceva necunoscut ~i ceva dinainte cunoscut" (A. Cosmovici, Psihologie generalii, Polirom, 1996, p. 196). Procesul de rezolvare de probleme reprezinta domeniul performantial de lucru al gandirii: a. Mentionati ce anume include domeniul rezolvarii de probleme; b. Numiti categoriile de probleme dupa operatiile prin care acestea pot fi rezolvate; c'. Descrieti succint etapele procesului rezolutiv. Incercati sa concepeti posibilitatea fiintei umane In absenta gandirii. ~i modul de existenta a 5. Argumentati, In aproximativ 0 pagina, faptul ca gandirea este definitorie pentm fiinta umana. Conceptul este un produs specific gandirii. Incerca\i sa faceti diferenta Intre concepte ~tiintifice ~i concepte empirice, specificand caracteristicile acestora. Care credeti ca este impOlianta caracterului reversibil anticipativ al timpului psihic, caracterdatorat gandirii? Pomind de la specificul gandirii, acesteia In sistemul psihic uman. argumentati
~1

6.

7.

3.

8.

centralitatea

9.

Construi\i un text de 10 randuri (1) in care sa corelati semnificatia psihologica a urmatorilor termeni: algoritm, strategie euristicii ~i fnfelegere.

4.

10. Utilizand In calitate de criteriu gradul de dificultate a sarcinii de lucru, mcercati sa ana1izatidouii modalitiiti de realizare a mtelegerii. pnvire la esenta, cauza, Iegea sau mecanismunntern al aeelui fenomen .... Multifazic = realizarea simultana, in paralel, a mai multor etape distincte din derularea unui proces. Reversibil = care se poate produce intr-un sens, dar ~i in sens invers, respectiv trecandu-se prin acelea~i stari pana in momentul initial. Vdscozitate = proprietatea tluidelor de a opune rezistentii ill curgere datorita frecarii interioare, cand straturile lor adiacente se mi~ca unele fata de altele.

C~ 'd reapta- spre ace a~l punct, spre ace a~l onvergent = ceea ce se III
scop. = procedeu de cunoa~tere care I~irealizeaza scopul printr-o serie de etape sau de operatii intermediare. !Divergent = ceea ce se indeparteaza, se rasfira dintr-un punct comun in directii diferite. IEmpatie = rezon~nta, comunicare afectiva cu se~enul; in general, forma de intuire a realitatii prin identificare afec~iva; IJTl9tezii= oresuounere fOOIIJJlat.ii. PS: baza unar faote cunoscute_cu lDiscursiv

11f'ili i1'i'fiTiTiI

l'

l'

II

7. MEMORIA
7.1 Definirea ,i caracterizarea memoriei
Memoria este procesul psihic cognitiv superior informatiilor, a experientei sub forma de amintiri. Memoria este functia generala, gratie careia omul inmagazineaz-a, conserva, apoi actualizeaza sau utilizeaza informatiile pe care le-a intalnit in cursul experientei anterioare. Memoria este imaginea mintala conservata a faptelor trecute. Din definitiile de mai sus putem sa identificam triisiiturile memoriei. Astfel, memoria este 0 capacitate psihiea absolut necesara, tarii care viata psihica a omului ar fi, practic, .imposibila. Caracterul necesar al memoriei decurge din faptul cii ea este implicata in eomportamentul complex al vietii omului: cunoa~tere ~i invatare, intelegere ~i rezolvare de probleme, creativitate. Memoria refleeta "treeutul ea treeut", readuce trecutul in prezent tinand seama de actualele conditii modificate ale prezentului. Totodata, memoria este implicata in prezent, ea participand la desta~urarea curentii a activitiitii noastre psihice. Continutul memoriei este divers, cuprinzand imagini, trairi afective, cuvinte, idei, inferente, mi~cari ~ideprinderi. Memoria se aflii in interactiune ~i interdependenta cu toate celelalte fenomene psihice. Ea permite desta~urarea proceselor psihice, contribuie la constituirea ~i perfectionarea proceselor cognitive ~i reglatorii, precum ~i la formarea ~i dezvoltarea insu~irilor personalitatii. Este implicata in toate formele de invatare ~i asigura identitatea Eu-lui. Gratie me~oriei, fiinta noastra psihica, Eu-l, dobande~te continuitatea identitiitii in timp. Farii dimensiunea mnezicii am trai numai prezentul clipei, am fi pu~i in permanenta in fata unor situatii noi, pentru care nu am avea solutii de rezolvare. De fapt, intreaga materie, nu numai cea vie, este dotata cu proprietatea inr~gistrarii, fixarii ~i pastrarii urmelor influentelor exteme (exemplu: urmele lasate de 0 moneda pe 0 bucata de ceara). Prin valoarea sa adaptativa, prin rolul ei in realizarea care asigura intiparirea, stocarea ~i reactualizarea

echilibrului dintre organism ~i mediu, memoria este consideratii "piatra unghiulara a vietii psihice" (I. M. Seeenov). Un celebru filosof, Henri Bergson, considera, de asemenea, cii memoriei ii revine un rol deosebit de important in producerea fenomenului de con~tiintii. Memoria se earacterizeaza p!in cateva trasaturi esentiale: 1. este aetiva, in sensul ca dispune de operatori proprii pentru prelucrari, evaluiiri ~i reorganiziiri logice, astfel incat cele memo rate suportii modificari importante; 2. este seleetiva, respectiv omul retine ~i reactualizeaza numai 0 parte a informatiilor in functie de motivatia avutii, de interesele celui care memoreazii, de varsta, de gradul de cultura etc.; 3. este inteligibila, deoarece presupune intelegerea informatiilor memorate, organizarea materialului memorat dupa criterii de semnificatie; 4. este situaponala sau eontextuala, anume inregistrarea ~i reactualizarea informatiilor se realizeaza prin raportarea ~iincadrarea in anumite coordonate de spatiu ~itimp; 5. este mijlocita, respectiv fixarea, pastrarea ~i reactualizarea informatiilor se realizeazii prin utilizarea unor procedee mnemotehnice speciale: repetitii, sublinieri, asocierea cu elemente din fondul experientei anterioare etc.; 6. este organizata logic ~i sistemie, intre informatiile memorate stabilindu-se legiituri de semnificatie, de asemanare - contrast, de subordonare - incluziune. Memoria este un proces psihic activ, seleetiv, inteligibil, cu un caracter situational sau contextual, mijlocit ~i organizat logic ~i sistemic, triisiituri esentiale care 0 integreaza in structura proceselor ~iactivitatilor specifice omului. Medic rus, fondator al primei ~coli ruse~ti de fiziologie, dupa studii in laboratoarele lui Johannes Muller, Emil DuBoisReymond, Helmholtz (Berlin) etc. Se preocupa de numeroase probleme ce privesc mai ales aspectele fiziologice ale functioniirii psihicului. Dintre lucrarile sale se pot aminti: Materialy dlya budushchey jiziologii alkogolnogo opyanenia (1860), 0 zhivatnom elektrichestve (1862), Fiziologia sistemului nervos (1866), Komu i kak razrabatyvat psikhologiyu (1873) etc.

Ivan Mihailovici SECENOV (1829-1905)

7.2 Procesele ,i formele memoriei

Memoria, proces psihic complex, presupune 0 anumita desfa~urare in timp, incepand eu intiparirea, eontinuand eu pastrarea ~iavand ca seop reactualizarea informatiilor Procesele memoriei sunt: Memorarea (fixarea, engramarea) este primul proces al memoriei ~i consta in intiparirea informatiilor in mod activ, selectiv ~iinteligibil. Este faza in care informatia se traduce intr-un cod (imagine, sunet, propozitie), astfelincat sa poatii piitrunde in sistemul memoriei. De calitatea memorarii depind celelalte procese ale memoriei. Formele memoriirii: 1. Dupii prezenta intentiei, a scopului, a efortului voluntar, memorarea poate fi: a. voluntara: este subordonata intentiei, scopului ~i controlului deliberat, desta~urandu-se, in toate fazele, sub egida lui "trebuie" (sa memorez, pastrez, reactualizez) sau "vreau" (sii memorez, piistrez, reactualizez). Ea are un caracter multimediat, beneficiind de rolul reglator al limbajului verbal, de utilizarea unor procedee speciale de facilitare, astfel incat devine mai productiva decat cea involuntara. b. involuntara: se caracterizeaza prin aceea ca inregistrarea, piistrarea ~ireactualizarea informatiilor se realizeaza tara ca noi sa intentioniim ~i sa ne propunem in mod special acest lucru. Chiar daca, din punct de vedere structural, este mai putin organizatii ~i sistematizatii, eajoacii un rol important in achizitionarea .unei bune piiqi din experienta de viatii. 2. Dupa prezenta sau absenta gandirii, memo rare a poatefi: a. meeanica, efectuatii in lipsa intelegerii, ducand la 0 invatare formalii; nu este persistenta in timp, dar e necesara in ontogeneza timpurie sau cand materialul nuaresens;

b.logica, bazata pe intelegerea sensurilor ~1 a semnificatiilor materialului de memorat; este preponderent voluntara, economica, mai productiva dedit cea mecanica ~i absolut necesara in procesul invatarii cognitive. intelegerea sensului a ceea ce avem de memorat

Descoperirea ideilor esenpale

Memorarea materialului generalizat Etapele memorarii logice

Nu exista forme de memorare necesare, utile ~i altele nenecesare, inutile, fiecare dintre ele fiind la fel de necesare ~i utile, in functie de conditiile concrete. Nu exista forme de memorare productive ~i altele neproductive, ci forme de memorare inegal productive. Intre formele memoriei nu exista o ruptura, ci 0 stransa interactiune (de exemplu, memorarea Forme ale memoriei mecanica constituie' punctul de plecare pentru memorarea logicii). Pastrarea informatiilor corespunde activitatii de stocare a informatiilor memorate. Trainicia pastrarii este dependenta de particularitatile materialului de memorat, de conditiile in care a fost achizitionat, precum ~i de trasaturile psihofiziologice ale subiectului. Dupa forma in care materialul memorat se stocheaza, exista pastrare a informatiilor in forma exacta ~i pastrare a informatiilorintr-o forma modificata. Dupa durata pastrarii, memoria este: 1. senzoriala (vizuala, auditiva, tactila etc.), care face posibila perceptia. Memoria senzoriala este numitii ~i memorie de foarte scurta durata (0-5secunde),ea fiind, de fapt, stocajul senzorial, intrucat excitatiaprovocatiiin organele senzoriale, pana a ajunge in centrii din cortex, parcurge 0 serie de "statii" intermediare, inmmpinand deci rezistente,ceeace face ca stimulareasa aiba 0 ineJ1ie, sa dureze pana la 0,25-0,5 dintr-o secunda (aceasta persistenta face posibila distingerea unar excitanti care apar un timp,foartescurt,in campulperceptiv). 2. de scurta durata care asigura stocarea informatiei pentru un timp scurt (15-20 secunde). D. Nornam considera ca ea dureaza de la 1-2 secunde la 8-10 minute. emoria de scurta durata este limitata $i in ceea ce prive~te volumul, G. Miller demonstrand existenta unei limite a memorarii de 72 elemente (litere sau figuri simple); daca elementele sunt grupate, Reactualizarea informapilor presupune folosirea ~i putem retine 7 asemenea grupari, dar fiecare nu poate valorificarea informatiilor memorate ~ipastrate. avea mai mult de 51 elemente. Cu tot acest volum Se realizeaza prin recunoa~tere (in p-!ezfmta obiectului; redus, ea are 0 importanta deosebita, deoarece din presupune indeosebi procese de perceptie) ~iprin reproducere memoria de scurta durata cuno~tintele trec in memoria (in absenta obiectului; presupune confruntarea ~i compararea de lunga durata, daca se repeta de catre subiect, daca au mintaUi a modelelor in vederea extragerii celui optim) cu incarcatura emotionala sau dacii au un inteles care se ajutorul limbajului. Recunoa~terea ~i reproducerea se asociaza notiunilor dinainte consolidate.' Intrucat ne realizeaza, atat voluntar, cat ~iinvoluntar, eronat sau fidel, ajuta sa operam cu informatiile curente, atat timp cat este prompt sau lent. necesar, ea se mai nume~te ~i memorie de lucru sau Toate procesele memoriei - deci ~i reactualizarea - sunt memo.rie operaponala. active, selective ~iproduc modifican ale informatiilor.

3. de lunga durata care pastreaza informatiile un timp indelungat, uneori toata viata, asigurand continuitatea trecut-prezent-viitor. Continutul ei, bine organizat, poate fi reactivat in functie de necesitatile subiectului, de situatiile deosebite etc. Se presupune ca ea are 0 capacitate nelimitata ~ifixeaza tot ce ni se intampla. In cadrul memoriei de lunga durata, se pot distinge: a. memoria episodica, ce cuprinde evenimente traite personal de subiect, localizabile in timp ~ispatiu; b. memoria semantici, a1catuita din idei, concepte, operatii, scheme, deprinderi, atitudini, convingeri, asigurand 0 conservare trainica a cuno~tintelor. Memoria de lunga durata pune in evidenta diferentele individuale in manifestarea memoriei (sub aspectul intiparirii ~ireactualizarii ~i sub aspectul organului de simt de care este legata in mod special), acestea fiind determinate de predispozitii innascute ale unor organe de simt, de experienta de viata a fiecaruia, dar ~i de particularitatile de personalitate; Ea constituie premisa esentiala a con~tiintei continuitatii existentei noastre in timp. Dupa modalitatea informaponala preferentiala, distingem: 1. memoria perceptiva: material concret fumizat de memoria vizuala, memoria auditiva etc.; 2. memoria verbaHi: material abstract sub forma de concepte, simboluri, inferente (argumente) etc.; 3. memoria procedurali: actiuni sau reguli de actiuni; 4. memoria afectivii: material fumizat de emotii, sentimente, pasiuni.

32

7.3 Caliti,Ue/indicatorii memoriei

CalWitile cele mai importante ale memoriei sunt: 1. Volumul memoriei - cantitatea de material pe care 11 putem memora, pastra ~ireactualiza; 2. Mobilitatea memoriei - capacitatea de a acumula noi cuno~tinte, de a Ie corela cu altele, de a Ie reorganiza, de a Ie modifica pe cele existente; 3. Rapidltatea fixiirii - u~urinta memorarii, realizarea rapida a intiparirii, cu economie de timp-efort ~i de repetitii; 4. Triinicia pistririi - informatiile engramate sunt cOJ:).servate corect 0 lunga perioada de timp; 5. Fidelitatea reactualizarii - corectitudinea ~iprecizia cu care informatiile sunt redate, corespondenta calitativa dintre materialul memorat ~imaterialul reprodus (partial sau total); 6. Promptitudinea reactuaUzirii - realizarea rapida, prompta a recunoa~terii ~i reactualizarii informatiei necesare intr-o activitate. Aceste calitati ale memoriei pot fi identificate, educate ~i pot contribui la optimizarea memoriei.

.r

7.4 Factorii care optimizeazi functionarea memoriei t

Optimizarea memoriei poate fi conditionata de 0 serie de factori, precum: 1. Factori subiectivi, precum: gradul de implicare a subiectului, interesele, trebuintele, aspiratiile, atitudinile, scopul activitatii :viitoare, saniitatea, stresul, oboseala etc.; 2. Factori obiectivi, precum: a. natura materialului (concret-intuitiv sau verbalsimbolic) presupune ca memorarea trebuie sa inceapa cu materialul cel mai accesibil ~i treptat sa se extinda ~iasupra materialului mai dificil (verbal-abstract); b. gradul de organizare ~i de sistematizare a materialului - cu cat acesta este mai ridicat, cu atat va contribui mai mult la perfectionarea schemelor logice interne ale memoriei (pentru a memora un material trebuie sa incercam sa-l reformulam astfel lncat~sa devina cat mai inteligibil); c. volumul materialului - daca volumul informatiilor este mare, cu atat efortul necesar pentru memo rare va fi mai mare, de aceea trebuie sa imbinam memorarea secventiala cu cea globala; d. gradul de noutate a materialului - cu cat un material este mai familiar cu atat el se retine cu un efort mai mlc; e. modul de prezentare - simultan sau secvential; f. organizarea ~i omogenitatea materialului materialele organizate logic se retin mai u~or decat cele nestructurate; materialele omogene, cu elemente similare se retin mai greu decat cele neomogene; g. locul pc care if ocupi materialul in cadrul activititii - materialul care reprezinta scopul activitatii este retinut mai U1,>or decat cele care fac parte din mijloacele de realizare a acesteia; h. pozipa materialului in structura seriei - inceputul 1,>i srar1,>itul unei serii se retin mai bine decat mij locul. o mare importanta are 1,>i ambianta in care se desIa~oara activitatea 1,>icare favorizeaza sau nu imbunatatirea performantelor memoriei: temperatura, lumina, mobilierul, eliminarea factorilor perturbatori etc. Pentru a optimiza propria memorie, pe langa cunoa1,>terea ~i valorificarea factorilor subiectivi ~i obiectivi, este bine sa utilizam ~i procedee mnemotehnice speciale: procedeul asociatiilor intre cifre, nume ~i semnificatia unor date personale; construirea unor noi cuvinte cu cele date; inlocuirea unor numere cu cuvinte sau cu propozitii; stabilirea unor puncte de reper; fixarea cu c1aritate a scopului memoriirii ~i crearea unor atitudini durabile etc.; sa organizam ~i sa sistematizam corect informatia ce urmeaza sa fie memorata (corelatii cu informatiile anterioare, se identifica ideile principale, se grupeaza informatiile in unitati cu sens ~i se alcatuie~te un plan coerent 1,>i unitar); motivapa, cre~terea interesului pentru informapile memo rate, repetitia ~i stabilirea intelesului materialului de memorat etc.

7.5 Memorie ,i uitare

Atunci cand nu putem reproduce sau recunoa~te un text sau o situatie, vorbim despre fenomenul uitarii. Intre memorare ~i uitare existi relapi dinamice, fiecare acponand asupra celeilalte. Uitarea este un fenomen psihic natural1,>i necesar, deoarece are menirea de a evita supraincarcarea "depozitului" memoriei 1,>i de a asigura echilibrarea sistemului cognitiv al individului:. Daca uitam informatiile neesentiale, devalorizate, detaliile, atunci putem spune ca uitarea are un rol pozitiv pentru activitatea umana. Din pacate, uitiim 1,>i informatii esentiale, utile, necesare, caz in care uitarea devine un factor perturbator al activitatii umane, uitarea avand caracter selectiv. Diferite teorii psihologice au propus explicatii diferite pentru fenomenul uitarii, care trebuie considerat 1,>i ca un fenomen pozitiv, atunci cand prin uitare se echilibreaza psihicul persoanei, dar 1,>i negativ atunci cand se uita informatiile de care este nevoie. prin 1,>tergerea urmelor asoclatIve, iar behaviori~tii sustin ca uitarea este urmarea inactivarii mecanismelor neurofiziologice puse In joc de lnvatare datoritii lipsei de exercipu (Ed. L. Thorndike). Tooria interferentei explica uitarea prin efectele negative pe care Ie au cuno~tintele lnvatate unele asupra altora: interferenta retIroactiva (cand informatia nou achizitionatii are influentii negativa asupra celei Jnvatate anterior) ~i interferenta proactiva (dind informapa anterior lnvatatii 0 influenteaza negativ pe cea noua). G. A. McGeoch explica uitarea prin concurenta reactiilor asemanatoare, fapt care impiedica procesul reproducerii. Pentru adeppi reflexelor conditionate, baza fiziologica a uitiirii constii In diferitele forme ale inhibipei. Ca fenomen normal, uitarea se manifesta in mai multe forme: 1. uitarea totali cand cele memofate anterior sunt trecute complet sub pragul de activare; Teoria uilirii motivate i~i are originea in conceptia lui 2. uitarea parpalli In care se trec sub pragul de activare anumite date, denumiri etc.; Sigmund Freud referitoare la faptul ca oamenii uita informatiile asociate cu evenimentele neplacute, suparatoare, 3. uitarea situationali (lapsusuri, blocaje temporare). Cauzele uilirii sunt numeroase: nesolicitarea indelungata dureroase, penibile. Psihanali~tii sustin ca la baza uitarii stau mecanismele refularii. a informatiilor, insuficienta consoli dare in etapa memorarii, starile emotionale negative, experientele penibile, impresiile Tooria ~tergerii urmelor sustine ca anumite cuno~tinte se deterioreaza ~idispar din memorie ca urmare a trecerii timpului 1,>i negative care tind sa fie uitate mai repede decat cele placute, a neutiliziirii informapilor. Astfel, asociaponi~tii explica uitarea lipsa de interes, de efort voluntar adecvat, starea de oboseala,

33

consumul de droguri ~ide alcool, particularitatile de varsta etc. Uitarea se produce instantaneu (se inregistreaza in ~ocurile traumatice ~i psihice) sau treptat (se desTa~oara pe fondul functionarii normale a creierului i are 0 anumita dinamica). Psihologul german, H. Ebbinghaus, utilizand ca material experimental serii de silabe Tara sens, a reuit sa stabileasca 0 curbii a uitarii, devenita clasica, potrivit careia in primele 20 de ore se poate pierde 60-70% din volumul materialului memorat anterior, dupa care ritmul uitarii se reduce, curb a stabilizandu-se la valoarea 15-20% din materialul initial. Cercetarile ulterioare au demonstrat ca in cazul materialului cu sens, ratele de uitare sunt mai mici, chiar dacii dinamica lor se pastreaza, in mare masura. Uitarea poate fi combiituta prin repetitii care trebuie sa respecte urmatoarele cerinte: a. numarul de repetitii trebuie sa fie optim (un numar prea mare duce la suprainvatare ~i la aparitia fenomenului de saturatie, iar un numar prea mic de repetitii duce la subinvatare i la iluzia invatarii); b. e~alonarea repetitiei este mai eficienta dedit repetitia comasata (intervalul optim este de cateva zeci de minute - intre 5-20 minute, fie de 1-2 zile, deoarece

intervine oboseala); c. repetitia este mai eficienta atunci cand lectura se combina cu incercari de reproducere; d. repetipa poate fi organizata diCerit prin reluarea materialului in intregime (metoda repetarii globale sau prin fragmentarea materialului in functie de volumul de memorat).

""

],100
""

...

~ 80 ~ 60 ""
"" "Cl

Curba uitarii unor silabe fara sens (dupa H. Ebbinghaus)

. .5
=

-= .....,

40

~ 20 o ... ~
1 9

24

48

144 ore

Herman EBBINGHAUS (1'850-1909)

Psiholog german, cunoscut indeosebi pentru cercetarile sale de psihologie experimental a privind conditiile invatarii i ale memorarii. In celebra sa lucrare Uber das Gedachtnis aparuta in 1885, propune i utilizeaza (Despre memorie), consecvent in studiul experimental al memoriei silabele Tara sens constituite dintr-o vocal a incadrata intre doua consoane, estimate ca fiind simple i cuantificabile. Fundamenteaza practic metodele de investigare a memoriei, contributiile sale fiind reluate, adesea, in teoriile contemporane ale invatarii.

~PLICATII

,
capacita!ipsihice ~irolul memoriei in via!anoastra. 7. Timp de 5 minute citi!i dintr-o carte. Inchide!i cartea ~inota!i toate cuvintele pe care vi Ie amintiti. Verifica!i corectitudinea lor $i, apoi, comparati numarul cuvintelor re!inute cu numarul cuvintelor citite. Argumentati daca, in cazul vostru, se confirma teza potrivit careia retinem numai 10%din ceea ce citim. 8. Timp de 5 minute asculta!i ceea ce un coleg va citqte ~i, apoi, nota!i toate cuvintele, expresiile pe care vi Ie aminti!i. Verificati corectitudinea lor $i compara!i numarul de cuvinte citite cu numalUlde cuvinte retinute. Argumentati daca, in cazul vostru, se confirma teza potrivit careia re!inem numai 20% din ceea ce auzim. 9. Formati grupe de 4 elevi sau lucrati pe perechi. FOlmulatieel putin 5 sfaturi care sa contribuie la combaterea uitarii. 10. Formati grupe de 4 elevi sau lucrati pe perechi. Formula!i cel putin 5 sfaturi care sa contribuie la 0 memorare eficienta. 11. Realiza!i un eseu, de aproximativ 0 pagina, cu titlul ,,Memorie:ji
uitare".

1. De ce se considera ca in absen!a memoriei via!a umana ~ivia!a in general sunt imposibile? 2. Realiza!i un comentariu din punct de vedere psihologic pentru urmatorul text: "Astfel, de~i evenimentul a trecut, infomla!ia despre caracteristicile ~iidentitatea lui se conserva; faptul cii lui i se aplica un numar de cod temporal ne permite ca atunci cand il reactualizam sa ne rapOliam la el ca la ceva deja petrecut ~i sa-I plasam la locul corespunzator, inapoi pe scara timpului" (Mihai Golu, Principii de psihologie cibernetica, 1975,p. 211). 3. Analiza!i influen!agandirii asupra imagina!iei~imemoriei. 4. Descrie!i, succint, procesele memoriei din a caror succesiune rezulta continuitatea ei. 5. Argumenta!i, in aproximativ IS randuri (I), ideea conform careia formelememorarii se afla in stransa interactiune. 6. Pomind de la afirma!ia lui I. M. Secenov potrivit careia: "memoria este 0 conditie fundamentala a vie!ii psihice", eviden!iati, in aproximativ jumatate de pagina, caracteristicile esen!iale ale memoriei, rela!iile memoriei cu alte procese ~i

.J~.iOO;1I!iJ
Interferenfa = intalnire, incruci~area doua sau m.aimulte fenomene,

intampliiri etc.; suprapunere a doua sau mai multe unde coerente,avfmddrept rezultatintarireasau slabirealor,pana la anularea lor. Mnezic = referitorla memorie. Pedagogie= ~tiintacare se ocupa cu sfudiulmetodelor de educatie ~i instruirea oamenilor. Refulare = mecanism psihologic incon~tientde aparare a Eului prin care sentimentele,amintirile ~iimpulsurilenepHicutesau in

dezacord Cll persoana socialii sufit mentinute in afara c I campului con~tiintei. Sistem = ansamblu de elemente (materiale sau ideale) care sunt in interdependentii,alciituindun intreg organizat. Trecut = care nu mai este actual, ansamblul faptelor, actelor, proceselor etc.din timpul cares-a scurs. Semantic, -a = care se ref6ra la sensurile cuvintelor; ramura a lingvisticii care se ocupii cu studierea sensurilor cuvintelor ~ia evolutieiacetor sensuri. Vo/untar = care seface con~tient,in urmaunei decizii.

34

8. IMAGINATIA ,
8.1 Definirea ,i caracterizarea

imagina~ie~
activitatea de cunoa~tere sau de rezolvare a problemelor ar inainta pas cu pas, neexistand 0 orientare precisa. Imaginatia nu ar fi posibila in absenta limbajului, deoarece el permite evocarea selectiva a ideilor ~i a reprezentiirilor. Prin intermediul limbajului, gandirea poate stimula evocarea ideilor ~i a reprezentarilor, precum ~ipunerea lor in relatii complexe. Emotiile ~iatitudinile afective, precum ~i motivele sunt conditii activatoare (sau inhibatoare) ale imaginatiei. Imaginatia joacii un rol important in activitatea umana, fiind inclusa ca 0 veriga a creativitatii. Psihologul Andrei Cosmovici considera ea imaginatia ~iereativitatea presupun trei insu~iri: a. fluiditatea (posibilitatea de a ne imagina in timp scurt un numarmare de imagini, de situatii etc.); b. plasticitatea (u~urinta de a schimba modul de abordare a unei probleme, atunci cand un procedeu nu p'oate fi aplicat); e. originalitatea (raritatea statisticii a unui riispuns) este expresia noutatii. Imaginatia are un rol important in procesul de adaptare, deoarece campul cunoa~terii umane se large~te foarte mult, omul deta~andu-se de "aici ~i acum" pentru a explora posibilul, realizandu-se unitatea intre treeut, prezent ~i viitor. Imaginatia nu este un proces psihic innascut, ci ea apare ~i se dezvolta la copil in procesul activitiitii de joc ~i de invatare ~i sub influenta sistematica a adultului, odatii cu dezvoltarea reprezentiirilor, a limbajului, a gandirii etc. Chiar daca primele discutii, au aparut in antichitate ~i au continuat pana astiizi, imaginatia a fost considerata atat "regina funetiilor psihice" (Baudelaire), cat ~i "nebuna easei" (Spinoza) ~ipoate ca cel mai bine a surprins statutul imaginatiei Meyerson care 0 considera "regina ~i eenu~areasa psihologiei" . Filosof olandez, care a sustinut rolul gandirii in cunoa~tere, minimizand rolul imaginatiei ~ial cunoa~terii senzoriale; Principala sa opera este Etica, terminata in 1675 ~i publicata postum.

Imaginapa este procesul cognitiv superior de elaborare a unor idei sau proiecte noi pe baza selectarii, combinarii ~irecombinarii experientei anterioare.
Perceptiile ~i memoria sunt procese de reflectare a fenomenelor a~a cum exista ele in realitate. obiectelor Omul, ins a, poate sa-~i reprezinte lucruri pe care nu le-a vazut niciodata, numai pe baza descrierii Iacute de alte persoane. Astfel, ascultand expunerile profesorilor, elevii i~i reprezinta fenomene, fiinte, intamplari pe care nu Ie-au perceput ~i nu Ie-au trait niciodata sau locuri indepartate pe care nu Ie-au vazut niciodata. Mai mult, omul este capabil sa creeze imagini noi care nu reproduc obiecte, fenomene existente in realitate, acest lucru fiind valabil pentru to ate domeniile cunoa~terii. Aceste imagini, reprezentari sau idei nu apar din nimic, ele se bazeaza pe experienta anterioara, pe euno~tintele anterioare, pe deprinderile deja formate, pe aptitudinile ~i talentele pe care copilul ~i le-a dezvoltat in procesul activitatii de joc ~i de invatare, in copilarie, iar mai tarziu in cadrul activitatilor productive desIa~urate, fapt ce ilustreaza legatura imaginatiei cu memoria, cu activitatile desIa~urate ~i cu intreaga personalitate. Dacii memoria are caracter reproductiv ~i este cu atat mai valoroasa cu cat reda mai fidel informatiile memorate, imaginatia este cu atat mai valoroasa cu cat rezultatele sale depa~esc experienta subiectului sau a societatii, insa imaginatia nu poate exista in absenta memonel.

~i'a

In procesul imaginativ, gandirea are un rol important. Activitatea imaginativa se realizeaza prin intermediul analizei ~i sintezei, a abstractizarilor ~i a generaliziirilor etc., acestea fiind operatii fundamentale ale gandirii, imaginatia devenind creatoare mai ales atunci dind utilizeaza euristica. Dacii gdndirea permite surprinderea a ceea ce .este esential, necesar ~i general in realitate sau ceea ce este logic posibil, imaginatia exploreaza necunoscutul, posibilul, viitorul. Gandirea ~i inteligenta coordoneaza productia imaginativii, iar imaginatia, la randul ei, participa activ, la identificarea modalitiitilor de rezolvare a problemelor. Daca nu ar exista imaginatie,

BARUCH SPINOZA (1632-1677)

8.2 Procedeele

imagina~iei
doua u~i etc.). Adaptarea este utiliziitii mai ales in arta ~itehnica ~iconsta in aplicarea unei idei, element, principiu functional in situatii noi. Tipizarea presupune extragerea trasiiturilor tipice, caracteristice unui grup de persoane, trasiituri care sunt individualizate intr-un personaj: tipul "la~ului", "lingu~itorului", tipul "omului de prisos" (Oblomov), tipul "avarului" (HagiTudose) etc. Analogia consta in compararea a doua serii de obiecte sau fenomene care au in comun anumite insu~iri, iar unul dintre obiecte are, in plus, 0 insu~ire ~i pe baza rationamentului prin analogie, se considera ca ~i celalalt obiect are acea insu~ire (exemplu: Ch. Darwin a conceput selectia naturalii asemanand-o cu selectia artificiala practicata de seeole in agriculturii). Empatia este "transpunerea imaginativa a cuiva in gandirea, simtirea ~iactiunea altcuiva" . (R. F. Dymond).

Prin procedeu imaginativ intelegem 0 modalitate de operare mintala bazata pe 0 in~iruire de compuneri ~i reeompuneri, de operapi de analiza ~i sinteza care conduc la rezultate diferite din punct de vedere ealitativ ~ieantitativ. Sinteza se produce in moduri diferite numite ~iprocedee ale imaginatiei. Cele mai utilizate procedee imaginative sunt: Aglutinarea se produce atunci cand se creeaza 0 noua structurii prin combinarea unor elemente sau paqi apaqinand unor obiecte diferite (exemple: sfinxul, centaurul, radiocasetofonul etc.). Amplifiearea ~i diminuarea constau in modificarea dimensiunilor unei structuri existente (exemple: personajele Fliimanzilii, Setilii etc. din povestirile lui Creangii, liliputanii din povestirile lui Swift etc.). Multipliearea ~i omisiunea constau in modificarea numarului de elemente ale unei structuri (exemple: Coloana Infinitului, balaurul cu ~apte capete, ciclopul, automobilul cu

35

8.3 Formele imaginatiei

Diversitatea ~i multitudinea problemelor cu care se confrunta omulin decursul evolutiei au dus la specializarea f0lTI!elor imaginatiei. In functie de mecanismele interne prin care se realizeaza, imaginatia se structureaza la nivelul oniric (se concretizeaza in vise), la nivelul reveriei (vi sui dium) ~i la nivelul intentional (se concretizeaza sub forma imaginatiei reproductive, imaginatiei creatoare ~i a visului de perspectiva). In funqie de prezenta intentionalitatii in actele imaginative, exista imaginatie involuntara (vis ~i reverie) ~i imaginatie voluntara (imaginatie reproductiva, creatoare ~ivis de perspectiva). In functie de gradul de activism al persoanelor, in actul imaginativ, exista forme imaginative pasive (vis ~i reverie) ~i forme imaginative active (imaginatie reproductiva, creatoare ~ivis de perspectiva). In functie de domeniul in care se manifesta, exista imaginatie in domeniul istoriei, psihologiei, literaturii etc. Visul din timpul somnului este definit de Norbert Sillamy drept suita de imagini ~i de fenomene psihice care survin in timpul somnului. Visul dureaza de la 10 la 15 minute, la inceputul ~i la sfiir~itul noptii ~i constituie circa un sfert din timpul somnului nostru. Experimental, s-a demonstrat ca visele coincid cu mi~carile oculare rapide ~i ca toti oamenii viseaza, daruitarea intervine foarte rapid (dupa 8 minute de la incetarea mi~carilor oculare, numai 5-10% dintre subiecti i~i amintesc ce au visat). Intampla~ile din vis constituie 0 aventura la care participam intens afectiv, aventura pe care 0 consideram reala sau ireala, absurda (romanele lui F. Kafka). In vis nu sunt respeetate prineipiile giindirii logiee (pot sa fiu simultan in doua locuri, pot visa un ciiine care se dovede~te a fi du~manul meu, X), visul producandu-se in sfera incon~tientului. Se considera ca visul are caracter simbolic, semnificatia putand sa fie individuala (In vis, du~manul poate sa fie simbolizat printr-un ciiine sau printr-un ~arpe) sau general a (c. Jung a identificat in miturile unor popoare diferite simboluri pe care le-a numit "arhetipuri"). in legatura cu interpretarea viselor s-au conturat trei pozitii: unii considera ca visul eonstituie 0 modalitate de eomunieare eu divinitatea, altii considera ca visul este

Imagina!ia nu are ca specific 0 reproducere a realitatii, ci de a adauga ceva nou acesteia. Personalitatea subiectului este puternic implicata, iar produsele sale' sunt cu atat mai valoroase cu cat sunt mai diferite de ceea ce exista deja, deci cu cat sunt mai originale. Imaginatia reproductiva presupune obtinerea unor imagini noi care au corespondent in experienta anterioara (exemple: reconstituirea modului in care oamenii traiau in comuna primitiva, reconstituirea modului in care se produce ploaia, citirea unui roman ~i reprezentarea personajelor etc.). Ea nu se confunda cu memoria implicata in cazul amintirilor care sunt rezultatul proceselor perceptive, deoarece imaginatia se desprinde de concret. Imaginatia creatoare presupune elaborarea de reprezentari ~i de idei noi pe baza combinarii ~i recombinarii experientei anterioare, idei care nu au corespondent in experienta anterioara. lntre imaginatia reproductiva i eea ereatoare nu exista 0 gran ita rigida. De exemplu, traducerea unei poezii dintr-o limbii straina presupune numeroase momente de creatie (traducerea depa~e~te, uneori, originalul), dupa cum in orice act de creatie este necesar sa reproducem idei, imagini sau reprezentari etc. dinainte cunoscute. Imaginatia creatoare este eea mai valoroasa forma a imaginafiei care sta la baza creatiei autentice. La nivel superior, ea este specifica numai unui numar redus de oameni (talent, geniu), insa se considera ca, intr-o masura mai mare sau mai mica loti oamenii sunt ereativi. Produsul obtinut depa~e~te experienta individului ~i a societatii. In scrisoarea sa catre Fet, Lev Tolstoi i~i caracterizeaza astfel munca sa creativa: ,;Este ingrozitor de greu sa-ti inchipui ceea ce se poate intampla cu toti oamenii care vor apare in aceasta lucrare atat de vasta, sa-!i imaginezi milioane de combinari posibile, pentru a alege din ele abia 1/1.000.000. Ma ocup cu acesta ... ". Se ~tie ca Toistoi dupa ce i~i fixa planul lucrarii, i~i aduna foarte mult material scris care era supus imediat prelucrarii. Manuscrisul era plin cu insemnari ~i adaugiri, fraze intregi erau inlocuite. Transcrisa a doua oara lucrarea avea aceea~i soarta, unele capitole fiind transcrise de 10 ori, deoarece Tolstoi spunea ca aurul se obtine numai printr-o cernere ~i spalare staruitoare. Acest exemplu ne determina sa spun em ca activitatea creatoare presupune perseverenta, putand fi id~tificate trei faze: pregatirea, crearea operei ~idesavar~irea ei. Visul de perspectiva presupune proiectarea mintala a drumului propriu de dezvoltare conform disponibilitatilor personale ~i cerintelor societatii. 0 astfel de proiectare poate avea functii de motivare importante, mai ales in ceea ce prive~te aqiunile de auto form are ~i autoeducare.

rezultatul unei inhibitii mai profunde a sferei motrieitalii fata de eea senzorio-motorie, iar ultimii sustin ca vi sui poate avea diferite semnificatii, el fiind rezultatul unei intregi stari de spirit a eelui care doarme. Astfel, S. Freud sustine ca
visul este, in esenta, realizarea unei dorinte, aceasta idee se regase~te in textele tibetane, budiste ~i in scrierile Parintilor Bisericii. El sustine ca visul este singura modalitate care ne permite sa ne exprimam, intr-o forma deghizata, idei ~i senti mente inacceptabile. Visul devine "paznicul somnului", deoarece ne protejeaza de excitatiile ~i de tensiunile prea puternice. Spre deosebire de Freud, A. Adler respinge aceasta functie a visului, subliniind rolullui in organizarea conduitei viitoare. Reveria este definita de Norbert Sillamy drept stare de deta~are fata de realitate, intermediara intre gandirea in starea de veghe ~i vis. Popular, ea este numita vis are cu ochii dcschi~i, caz in care individul se lasa antrenat intr-un flux de imagini ~i de idei care merg in directia dorintelor ~i a a~tepHirilor, sustragandu-se gandirii logice. De~i are efecte relaxante, reveria prelungita este daunatoare personalitatii, deoarece reprezinta 0 satisfacere fictiva a trebuintelor ~i se poate pierde contactul cu rea Iitate a (consumul de alcool ~i de droguri subrriineaza controlul voluntar al conduitei).

36
-,
!WJvISUL DIN TIMPUL SOMNULUI

Visul din timpul somnului trebuie deosebit de imaginile hipnagogice (care apar in timpul adormirii) sau de imaginile hipnopompice (care apar la inceputul trezirii din somn). Imaginile din timpul visului se succed Intr-o stransa legi:itura, constituind 0 experienta la care participam afectiv, intens ~ipe care 0 consideram reala, fie ca avem calitatea de spectatori ~u de actori (in unele cazuri sunt traite simultan ambele roluri). Acest caracter de realitate este trait chiar atunci cand lumea unde se desta~oara apare ulterior ca ireala, neverosimila, absurda sau halucinatorie. Totul devine intr-un fel posibil, ajungandu-se pana la nerespectarea principiilor gandirii (spre exemplu acela al identitatii, existand posibilitatea ca uneori sa fim in miezul actiunii, dar simultan spectatori ai acelei actiuni, sau ca un animal care apare in vis sa fie, de fapt, 0 persoana cunoscuta ... ). In cadrul viselor predomina imaginile vizuale (aproximatlv 90%), dar numai 20% sunt colorate. Imaginile auditive sunt prezente in 60% din cazuri, rar aparand cele tactile, termice sau olfactive. Visele apar in timpul somnului paradoxal ~i dureaza aproximativ 20-25% din timpul total al somnului. De~i exista persoane care spun ca nu viseaza niciodata, de fapt, nu-~i amintesc visele, acestea fiind indispensabile unei existente normale. Visele pregnante, pe care ni Ie putem aminti, dureaza intre 3 ~i 60 minute, in medie 20 minute, derulandu-se mai incet sau mai repede decatevenimentelereale. Continutul visului poate fi influentat de factori precum: excitanti externi, nu insa foarte puternici (spre exemplu, in cadrul unuiexperiment s-a apropiat de fruntea unei persoane care dormea un fier incins, la trezire aceasta povestind ca 0 banda de hoti i-au patruns in casa, dar au fost prin~i de politie, iar aceasta i-a obligat sa restituie banii punandu-i pe ciirbuni incin.$i), senzatii interne (foame, sete, nearisirea camerei etc.), dereglari functionale interne (acestea, anuntand survenirea unui aspect patologic, pot fi acoperite de stimulii externi din timpul zilei, putandu-se insa ajunge la a visa imbolnavirea, "lucru care devine manifest dupa cateva zile), impresii din perioada imediat, premergi:itoare (adesea continuam a invata, in somn, ceea ce am studiat in timpul zilei sau reu~im identificarea unei solutii la 0 problema care ne-a preocupat), informatii uitate sau ignorate in timpul zilei (pornind de la interventia acestora in timpul visului se ajunge la afirmarea unui

caracter adesea premonitoriu al acestuia) etc. Simbolurile prezente in cadrul viselor au primit ~i alte explicatii decat cea freudiana. Potrivit psihologilor cognitivi~ti, simbolismul constituie nu 0 modalitate de mascare a pulsiunior, ci modalitatea de exprimare a complexitatii trairilor afective, care nu pot fi transpuse notional. Sentimentele se transforma, se incorporeaza in evenimente ~i in imagini simbolice, existand astfel posibilitatea ca anumite aspecte ale personalitatii noastre, inaccesibile in ordinea gandirii, sa se poata manifesta. Analiza viselor serve~te in oricare situatie la 0 mai buna cunoa~tere a personalitatii in cauza, dar aceasta doar in masura in care nu se ramane la simplismul existentei unui cod al imaginilor care trebuie interpretate de fiecare data identic (in sensul unei carti precum Cheia viselor). Cele mai evidente manifestari ale starii de vis sunt mi~carile oculare rapide. Apar insa ~i mi~cari ale mainilor, modificari ale ritmului respirator, ale batailor inimii, ale expresiei faciale, cateodata se pronunta cuvinte ~i chiar propozitii sau se produc mi~cari ale corpului. In cazul somnambulismului persoana, in cauza, poate ajunge chiar sa se ridice, sa mearga sau sa savar~easca anumite actiuni, tara sa-~i aminteasca ceva dupa aceea (nu este totu~i clar daca persoana viseaza sau se afla intr-o stare de trezie patologica). Visul, ca forma a imaginatiei, ramane un domeniu deschis cunoa~terii ~tiintifice.

Aplicape: Incercati sa analizati unul dintre vise Ie n;cente pe care vi-l reamintiti. In acest scop, in primul rand, notati tot ceea ce va amintiti. Puneti in evidenta eventualele corelatii intre ceea ce ati visat ~i evenimentele traite in starea de veghe, utiliziind cele invatate despre imaginatie ~ivis. Discutati cu un coleg interpretarea la care ati ajuns ~iincercati sa solutiQnati eventualele observatii formulate de acesta. Considerati ca prin acest demers ati dobandit cuno~tinte noi despre propria voastra persoana? De ce?

II _

~PLICATII
1. Comparat1imaginatia cu memoria ~ieu gandirea.

2. Comparati reprezentarea eu notiunea ~i eu imaginea tipiea (rezultat al tipizarii). 3. Pleeand de la urmatoarele cuvinte: "casa", "piidure", "lac", construiti, cu ajlltorullor, cat mai multe propozitii cu conditia ca

ele sa nu contina mai mult de 7 cuvinte. Comparati rezultatul eu eel obtinut de colegul de banca. 4. Analizati urmatoarele produse ale imaginatiei: Pantera Roz, caricatura, miniatura, creionul cu gumii, Dege{ica, identificand procedeul prin care a fost obtinut, definind acest procedeu ~i oferind alte trei exemplepentru fieeare procedeu. explicarea ei, dar deosebindu-seatiltde simbolulreligiossau artistic,cat ~ideteoria~tiintifidisau filosofidi. F antasmii = produs al imaginatiei,inrudit cu visul ~ireveria, prin care subi(lctiineadaptati lumii in care traiesc creeaza 0 "lume paralela" in care problemele eu care se confrunta sunt rezolvate. Incon:;tient = ansamblu de procese care aetioneazaasupra eonduitei, dar careseapiieQ_n~tiimei.

Arhetip

= termen preluat de C. G. lung de la SfiintulAugustin pentru a

desemna imaginile arhaicecare constituieun fond comun al mtregiiumanitiiti. Creativitate = dispozitie de a crea care exista in starepotentiala la orice individ~ilatoate varstele. Mit = formaa culturiispiritualespecifieasocietiitii primitive,incluziind ___ ~o reprezentar~ generalizatii a realitlitii ~Lo_mcercare_de

----

-.

37

TIPURI DE ITEMI 2
Itemi semiobiectivi
swlLoJ.-etG....

----

: intrebari directe sau enunturi care solicitii un riispuns predefinit de tipul: expresie, cuvant, numiir,

Precizap raspunsul adecvat la urmatoarele Intrebari: 1. Precizati cinci dintre operatiile fundamentale ale gandirii. 2. Enumerati formele memonel constltmte functie de prezenta/implicarea gandirii.

analiza, sinteza, comparatia, abstractizarea, generalizarea etc. mecanica, logica in

- riispunsul corect poate numi oricare cinci operatii;

3.

Precizati douii dintre s:;aracteristicile memoriei prin care aceasta se dovede~te specific umanii.

inteligibila,

mediata

- aceste douii caracteristici revin memoriei umane, spre diferentii de cea animaHi, in miisura in care presupune intelegerea celor memorate (decodificare semanticii) ~i nu are un caracter nemijlocit (astfel incat sii se limiteze la recunoa~tere), ci presupune mijlocirea limbajului - nu sunt singurele caracteristici strict umane; - primele douii deosebiri se pot pune in evidentii pomind chiar de la definitia acestor procese psihice, cea de a treia deosebire decurge din existenta operatiilor de prelucrare a informatiilor ce se pot pune in evidentii in cazul reprezentiirii.

4.

Precizati trei deosebiri perceptie ~ireprezentare.

existente

intre

5.

Enumerati tipurile de reprezentiiri diferentiate in functie de evolutia ontogeneticii. Care este sursa stimulilor senzatiile interoceptive? care determinii

imagine primarii/imagine secundara, imagine bogata In continut/imagine schematic a, reflectare fidela a realitatii/nu este 0 reflectare fidela a realitapi primare, conceptuale, formale mediul intern

6.

I [It':l!illr.!I''-~~tr~: eIl~ti~~ompletc~resolicitii
Transcrieti numarul subiectului ~i precizati termenulltermenii care lipsesc: 1. Adaptarea analizatorilor se referii la modificarea sub actiunea repetatii a unor stimuli. 2. Activitatea perceptivii intentionatii, orientatii spre un scop, poartii numele de ..................... este componenta care transformii energia excitantilor exteriori in influx nervos.

- -- ---

completarea Cll anumite ---- cuvinte adecvate contextului dat.

--

sensibilitapi

este yorba de actiunea legii adaptiirii analizatorilor sub actiunea repetatii a unor stimuli in sensul unei sensibilitiiti de obicei mai accentuate la actiunea acestora (capacitatea de discriminare se accentueaza); - enuntul reprezintii chiar definitia observatiei;

3.

4.

5.

6.

7.

enuntul face referire la una dintre verigile functionale ale analizatorului sensibil, respectiv veriga aflatii sub actiunea directii a stimuli lor, ceea ce semnificii receptarea actiunii acestora; ..................... se define~te drept Spiritul de - enuntul face referire chiar la definitia spiritului de observatie ca 0 activitate perceptivii de nivel superior pe de 0 parte aptitudine de a sesiza cu u~urintii, rapiditate ~i observape (observatie), perfectionatii panii la a deveni capacitate ce nu precizie, ceea ce este slab, ascuns, nerelevant, mai pretinde un consum energetic ~i 0 derulare temporalii dar semnificativ pentru scopurile omului. man; Perceppile - este yorba de acele perceptii la nivelul ciirora realitatea nu ...................... sunt perceptii care denaturate mai este reflectatii adecvat, inregistrandu-se diferente care deformeazii unele aspecte ale realitiitii. pot fi datorate mai multor cauze: aceasta inseamnii 0 denaturare a realitiitii; - perceptia in cali tate de proces psihic se constituie sub Perceptia se dovede~te a fi 0 formii superioarii senzoriale actiunea directii a stimulilor asupra analizatorilor, ceea ce a cunoa~terii ~i un face din ea un proces psihic de nivel senzorial, pe de altii proces complex de extragere ~i prelucrare a parte fiind un proces cognitiv, altfel spus 0 modalitate de informapei dobiindire ~iprelucrarea informatiei; ........................ are 0 mai mare libertate Reprezentareain miisura in care la nivelul reprezentiirii sunt reflectate triisiituri semnificative, caracteristice obiectelor ~i fatii de schema structuralii a obiectului fenomenelor, aceasta inseamnii existenta unor operatii de perceput. comparare, selectare ~i organizare a informatiei detinute pe nivel perceptiv, ceea ce poate conduce la modificari in schema structuralii a obiectului.

observape Receptorul-

: sunt compuse din mai multe subintrebiiri legate printr-un element com un. Cuprind un material/stimul in raport cu care se formuleazii anumite subintrebiiri, se oferii date suplimentare, dupii care urmeazii altii serie de subintrebiiri.

1. lmaginatia, ca proces de adaptare activii a. Imaginatia, defiiiita ca procesul cognitiv superior de elaborare - tratarea
~i creativii a omului, joacii un rol deosebit de important ~i in cadrul activitiitii intelectuale. a. Explicati importanta imaginatiei pentru activitatea intelectuala; b. Precizati formele imaginatiei voluntare; c. Descrieti una dintre formele imaginatiei voluntare; d. Analizati succint legiitura existentii intre imaginatie ~ilimbaj.

sua unor idei sau proiecte noi pe baza selectiirii, combiniirii ~i biectelor nu inrecombiniirii experientei anterioare, detine un rol deosebit de cearca epuizarea lor, ci semnalarea doar a e 1 e men tel 0 r (i d e i lor) de bazii.

important in desIa~urarea activitatii intelectuale. Astfel, dac~ gimdirea permite surprinderea a ceea ce este esential, necesar ~i general in realitate sau ceea ce este logic posibil, imaginalia exploreazii necunoscutul, posibilul, viitorul. Gfmdirea ~i inteligenta coordoneazii productia imaginativa, iar imaginatia, la randul ei, participa activ, la identificarea modalitiitilor de' rezolvare a problemelor. Daca nu ar exista imaginatie,1 activitatea de cunoa~tere sau de rezolvare a problemelor ar inainta pas cu pas, neexistand 0 orientare precisii. In bazd imaginatiei se pot formula ipoteze, se poate vorbi de, planificarea activitiitii sau de previziuni asupra a ceea ce urmeaza sa se intample. b. Formele imaginatiei voluntare sunt: imaginalia reproductivii, imaginalia creatoare ~ivisul de perspectivii. c. lmaginalia reproductivii este forma imaginatiei voluntare, accesibila cotidian, ea presupunand obtinerea unor imagini noi care nu au corespondent direct in experienta anterioarii triiitii de, subiect (spre exemplu, reconstituirea unui peisaj pe care nu am perceput in mod direct). Ea nu se confunda cu memoriaJ implicatii in cazul amintirilor, acesta fiind rezultatul proceselo~ perceptive, deoarece imaginatia se desprinde de concret. d. Imaginalia nu este posibilii in absenla limbajului, deoarece el permite evocarea selectivii a ideilor ~i a reprezentiirilor. Mecanismele limbajului, ca instrumente deosebit de relevant~ pentru actvitatea mintalii, sunt implicate de imaginatie in toatd formele sale de manifestare: Tot limbajul este cel care permite gandirii stimularea evocarii ideilor ~i a rep:r:ezentarilor, precum ~ipunerea lor in relatii complexe. Mai mult, se poate aprecia c~ dezvoltarea imaginaliei este, intr-o anumitii miisurii, dependenta de nivelullimbajului. a. Reprezentarea este procesul psihic cognitiv senzorial de reflectare mijlocita selectiva ~i schematica a proprietiililor concrete mai mult sau mai pulin semnificative ale obiectelor ~i ale fenomenelor date in ~xperienta perceptivii anterioarii subiectului. b. In miisura in care reprezentarea nu se constituie sub actiunea! directa a stimuli lor, ci in baza percepliilor anterioare, imagine~ mentala are un caracter secundar. Dezvoltandu-se pe baz percepliei, reprezentarea nu este continuarea, in linie dreapta, a acesteia, ci este un nivel superior al activitalii cognitive, imaginea caracteristicii fiind schematicii, la' nivelul siiu relinandu-se triisiiturile esenliale, caracteristice. Nu sJ caracterizeaza atunci prin bogalie precum imaginea perceptiva, simultan fiind yorba ~i de caracterul sau relatiV fidel in raport cu realitatea perceputii. c. Reprezentarea este primul pas pe drumul desprinderii actului de cunoa~tere de concretul imediat ~i orientarea lui spre abstract ~i general, pregiitind eel de-al doilea salt al activitiitii de cunoa~tere, saltul din planul imagisticului in planu! constructivitiilii conceptuale, salt pe care il va realiza gandirea., Datoritii acestor caracteristici ale sale se vorbe~te despre 0 dublii natura a reprezentiirilor: intuitiv- figurativii (sunt procesJ psihice de nivel senzorial)~i operalional-intelectiv~ (constituirea reprezentiirilor presupune deja operatii precum analiza, sinteza, abstractizarea etc.). Dupa cum sublinia J. Piaget, reprezentiirile sunt deja ,,reconstruclii operatorii".

Ii

2.

Psihicul uman dispune de capacitatea de a evoca realitiiti ce nu mai sunt prezente, adicii dispune de capacitatea de reprezentare. a. Definiti reprezentarea ca proces cognitiv senzorial; b. Mentionati elementele definitorii ale imaginii propriireprezentarii; c. Motivati de ce se considerii ca 'reprezentarea face trecerea la procesele cognitive superioare.

39

Conditii generale ale activitiiJii psihice umane

9. Limbajul
9.1 9.2 9.3 9.4 9.5 Definirea ~i caracterizarea limbajului Verigile function~ ale limbajului Functiile limbajului Raporturile dintre limbaj ~i alte procese psihice Formele limbajului

10. Atentia ,

10.1 Definirea ~i caracterizarea-aJ:eJ.1tiei 10.2 Formele atentiei 10.3 Insu~irile ate~tiei ~i educarea lor

Tipuri de itemi 3

P' '<~'~~~',..~%f*"
.. x;~;~;~~~:U."." .-.J
.-

..

I',"
'.,.

'I~ i

riii
.... '"'"''

r%~

't'L1lIIIllIi1iilii

II )~ 7
';~~.; .~ .~ !t1
'''''1'; [.:n~~..
<::'Ift1

'i

~
:,
~~.

;;~i,'
ry,l

.;
'.

1\;(
+
):.;'

,~"

...

~ ~
'~

~ ;.;~.i

m.

g'I"'.'~'I~.,;.'i L

4~

%W

II

40

9. LIMBAJUL
9.1 Definirea ,i caracterizarea Iimbajului,
In Iimbajul comun, uneori, termenii de comunicare, limbii ~ilimbaj nu sunt precis determinati. Comunicarea este procesul de transmitere a informatiilor. Cea mai simpUi schema de comunicare, intre doua persoane, cuprinde urm.~toarele elemente: a. emitatorul- eel care produce ~itransmite mesajul; b. receptorul sau destinatarul - cel care receptioneaza mesajul; c. canalul de comunicare - veriga care mijloce~te ajungerea mesajului de la emitator la destinatar: aerul, apaetc.; d. semnalul - entitate fizica prin care se obiectiveaza mesajul: sunete, semne grafice, lumini etc.; e. codul- un sistem de semne prin care se semnifica ceva, adica se receptioneaza sau se transmite un mesaj infonnational. Comunicarea poate fi analizata in functie de trei indicatori: promptitudine - rapiditatea emiterii sau a transmiterii mesajului; fidelitate - corectitudinea transmisiei mesajului; completitudine - raportul dintre volumul informatiei emise ~ivolumul informatiei receptionate. Comunicarea poate fi apreciata ~i in functie de modul in care se realizeaza cele trei laturi ale informatiei ~ianume: a.latura cantitativa (statistico-matematica) este conditionata de numarul evenimentelor ~i de frec':,enta lorin aparitie; b.latura semantica (de continut) exprima legatura dintre mesaj ~iobiectul despre care se informeaza; c. latura pragmatica (utilitara) exprima legatura mesajului cu starile de necesitate ale destinatarului. Limba este suportul ~i instrumentul comunicarii. Ea este un sistem de semne ~i reguIi logico-gramaticale elaborat social-istoric, care serve~te ca instrument de codificare ~i transmitere a informatiei in procesul real al comunicarii. Forma de baza, naturala'~i concreta a limbajului este vorbirea (Iimbajul oral). Mecanismele vorbirii includ trei categorii de componente: energetice - aparatul respirator ~i sistemul muscular aferent acestuia; fonatoare - corzile vocale fixate in laringe; de rezonanta - mu~chiul limbii, buzele, in general, cavitatea bucala ~inazala. Acestor elemente Ii se adauga ~i auzul fonematic care asigura insu~irea limbii (prin imitatie) ~i realizeaza contro\ul ~i coordonarea pronuntarii cuvintelor. Toate aceste elemente reprezinHi doar compartimentul executiv ~i receptiv, periferic al vorbirii, mult mai importante (dar mai putin cunoscute) fiind neuromecanismele centrale (centrii cerebrali din juiul scizurii lui Sylvius prin care vorbirea ~i scrierea se proiecteaza, declan~eaza ~i se regleaza). Aici se regasesc ~i mecanismele de elaborare a gandirii.

Limbajul este activitatea (sau funelia) de utilizare a limbii sau a altui sistem de semne-simbol in raporturile eu ceilalli oameni.
Define~te limbajul ca funetie de exprimare ~i comunicare a gandirii prin utilizarea de semne care au aceea~i valoare pentru toti indivizii din cadrul unei specii, in limitele unei arii determinate. Dintr-un astfel de context decurge concluzia ca ~i animalele au propriile mijloace de comunicare, problema constituind-o, in acest caz, ceea ce ele exprima ~icomunica.

Norbert SILLAMY

9.2 Verigile func'ionale ale Iimbajului

In reaIizarea sa, ca activitate, limbajul presupune mai multe verigi functionale: Veriga de receptie include: receptarea-asimilarea structurilor obiective ale limbii; receptarea ~i intelegerea limbajului oral sau scris; stabilirea legaturilor dintre continutul mesajului cu motivele ~i cu activitatile desIa~urate. Veriga de executie include: elaborarea ~i stocarea schemelor mi~carilor articulatorii corespunziitoare sunetelor verbale ~i scrierii Iiterelor ~i operatiile de selectare ~i de actualizare a schemelor articulatorii ~igrafice. Veriga conexiunii inverse include: circuitul intre veriga de executie ~i cea de receptie, corectarea erorilor de pronuntie sau de scriere.

9.3 Func,iile Iimbajului

Limbajul indepline~te urmatoarele functii: 1. de comunicare - consta in asigurarea transmiterii informatiei de la 0 persoana la alta; 2. de cunoa~tere - se refera la directionarea ~i fixarea activitatii de cunoa~tere; faciliteaza ~i mediaza operatiile de abstractizare ~i generaIizare; permite explorarea ~i investigarea realitatii, imbogatirea ~i clarificarea cuno~tintelor; 3. simbolicii de reprezentare - de substituire a unor obiecte, fen om ene, relatii prin formule verbale sau alte semne; 4. expresiva sau afectiva - faciliteaza exteriorizarea ~i transmiterea ideilor sau trairilor subiective complexe 5. 6. prin intonatie, ritmul vorbirii, pauze, accente, mimica, pantomimica, gestic a etc.; persuasiva sau de convingere - de inductie la 0 alta persoana a unor idei ~istari emotionale; de reglare sau de determinare - de conducere a conduitei altei persoane sau a propriului comportament; ludica sau de joc - presupune asociatii verbale de efect, ritrnica, ciocniri de sensuri etc., mergand pana la construetia artistica; dialecticii sau de formulare ~i rezolvare a contradictiilor sau a conflictelor problematice prezentarea de argumente pro ~i contra unei teze, in cadrul

7.

8.

41

unei dezbateri colective; este calea principala prin care tezapoate fi elucidatii); 9. de detensionare nervoasa, catharticii - se realizeaza

prin modalitati specifice care tin cont de tipurile de personalitate implicate.

9.4 Raporturile dintre Iimbaj ,i alte procese psihice

Limbajul se afla in stransa interdependenta cu celelalte fenomene ~i procese psihice, dar, in special, cu gandirea, cu procesele intelectuale ~icu cele motorii. Astfel, intelegerea cuvintelor contureaza c1ar imaginea perceptiva ~i antreneaza memoria semanticii, reprezentarile ~i gandirea, iar perceptiile ~i reprezenHirile, prin verbalizare, dobandesc semnificatie. FormuHirile verbale sunt garantia memoriei de lunga durata. Vorbirea ~i scrisul presupun deprinderi motorii complexe, dar ~i 0 conduita atenta ~i volunfara. In combinatorica imaginativa, cuvintele apar ca "vehiculatoare" de imagini ce vor fi supuse unor combinatii (imaginative). Noul, rezultatul onstructiei mentale, se realizeaza pe baza elementelor deja existente cu ajutorul limbajului. Totodata, verbalizarea permite definirea motivelor ~i departajarea dintre motive ~i scopuri. Insa~i vointa apare ca proces de autoreglaj erbal. Limbajul are un rol important in formarea andirii ~i in procesul de socializare, ~i anume, in evolutia sa de la limbajul egocentric la limbajul socializat, ceea ce oate conduce la eliminarea elementelor afective, personalizate, individuale. Astfel, la inceput, cuvintele nu spun nimic copilului, sunt simple sonoritiiti. Asociindu-Ie mereu cu acelea~i obiecte sau fiinte, ele directioneaza atentia ~i inlesnesc operatiile gfmdirii: analiza, sinteza, comparatia. Treptat, fiecare termen devine un punct de fixare a semnificatiilor. Semnificatiile unui cuvant sunt in functie de experienta individului, ele sunt corelate cu cele ale societiitii, vocabularul condensand experienta milenara a societatii. Cu cat un cuvant se afla in relatie cu cat mai multe fapte, notiuni, imagini, cu atat ii este mai bogat intelesul. Limbajul obligii la rationalizarea ~i socializarea gandirii, caci pentru a ne face intele~i trebuie sa eliminam ceea ce este prea individual, personal, afectiv, exprimarea trebuind sa fie clara ~i precisa (un cuvant permite 0 precizie pe care imaginatia nu 0 poat~ furniza). Progresul inviitiirii limbajului se realizeaza concomitent cu progresul gandirii, ciici comunicand! incercand sa elucidam altora 0 notiune, ne precizam noua in~ine intelesurile, eliminiim neclaritatile. La nivelul sistemului psihic uman, Iimbajul indepline~te un rol deosebit de important, el fiind un fel de ax al sistemului psihic care face posibil fenomenul de con~tiinta .

.5 Formele Iimbajului
Limbajul extern se realizeaza in doua variante: a. Limbajul oral este modul natural ~i primordial de :ealizare a limbajului verbal. In ontogeneza, el este primul :are se constituie ~iva sta la baza limbajului scris. Comunicarea mala se desra~oara totdeauna in situatii concrete ~ibeneficiaza de un ansamblu de mijloace de expresivitate (gestic a, mimica, tonatie, timbrul vocii, accentul, alegereacuvintelor ~i modul "e frazare etc.). Maniera de a vorbi reflecta intregul profil al . rsonalitatii, de la componenta intelectuala la cea caracterialti tudinala. In functie de modul in care este structurata reteaua de omunicare, limbajul oral imbraca forma: 1. monologului in care subiectul vorbitor are rol numai de emitator. El consta in ad res area unei persoane catre un auditoriu, motiv pentru care monologul trebuie sa fie atent elaborat in functie de particularitatile auditoriului, de regulile gramaticale ~i logice, sa fie fluent ~i modulat in latura lui expresiva pentru a u~ura intelegerea ~i 90nvingerea auditoriului. Monologul trebuie sa se adreseze mintii, dar ~i inimii, incitand atat latura intelectuala, cat ~ipe cea emotionala, feed-back-ul realizandu-se numai prin priviri, mimica, prin manifestarea atentiei sau a nerabdarii. Monologul oral absolut (in absenta oricarei persoane) constituie 0 raritate ~i depa~e~te normalul. Se poate vorbi insa de un mono log interior care poarta caracteristicile unei conversatii cu sine insu~i. 2. dialogului in care rolurile de emitator ~i de receptor se schimbii succesiv. Fiind fata in fata, forma ~i continutul acestei comunicari se pot modifica ~i pe parcurs, in raport cu planul initial, in functie de reactia interlocutorului cu care suntem intr-un permanent feedback. In cazul dialogului, se pot distinge doua forme ale limbajului ~ianume: limbajul situativ - care poate fi inteles numai daca te afli in situatia la care se refera interlocutorul. E intalnit in cazul copiilor mai mici de 6-7 ani, ei inchipuindu-~i ca ceilalti "vad" ca ~i ei persoanele ~i imprejurarile vizate; - limbajul contextual- este accesibil rara a se recurge la date percepute, intrucat propozitiile ~i denumirile sunt suficiente pentru imaginarea corecta a situatiilor ~ia evenimentelor avute in vedere. b. Limbajul scris apare ~i se dezvolta, in ontogenezii, mai tarziu decat cel oral ~i aceasta numai printr-un proces organizat de invatare. Este mult mai pretentios din punct de vedere al regulilor comuniciirii optime, elaborarea lui realizandu-se, relativ, lent. Cu toate acestea, se constata ca nivelurile individuale de elaborare ~i functionare a limbajului scris sunt diferite de cele ale limbajului oral (procentul celor care ajung sa stapaneasca un limbaj scris superior dezvoltat este inferior celor care poseda un limbaj oral bine elaborat). Fiind destinat unui receptor absent in momentul dat sau a unuia necunoscut, limbajul scris trebuie sa fie: corect alcatuit structural-logic, explicit, complet ~i accesibil. Limbajul scris permite 0 reflectare mai fidela a gandirii, a capacitatilor intelectuale, deoarece presupune 0 elaborare mai atenta (introducerea unor teste verbale in apre~ierea inteligentei). In caracterele scrisului (grafologia = studiu al scrisului) se exprima trasaturi importante de personalitate. Cand se exprima in forma citirii cu voce tare, limbajul scris trece in limbajul oral. Limbajul intern este rezultatul integrarii ~i consolidarii schemelor verigii efectorii a limbajului extern. Initial, limbajul verbal se realizeaza in plan extern (vorbire cu voce tare), iar treptat, scheme Ie articulatorii se consolideaza, pana la automatizare, putandu-se activa rara a se mai pune in functiune mi~carile fonatorii. Baza articulatorie la nivelul coardelor vocale se mentine, prin "pronuntarea in minte" a unui cuvant, are loc 0 vibratie adecvata a coardelor vocale. In 1932 s~auputut inregistra de catre E. Jacobson prezenta curentilor de actiune in mu~chii aparatului fonator (in limbii ~i buze) in timpul cititului sau al socotitului in gand. Ritmul curentilor s-a dovedit a fi acela~i ca ~i in timpu1cititului sau soeotitului eu glas tare. Dinamica formiirii ~i eonsolidarii limbajului intern 0 urmeaza pe cea a formarii ~i eonsolidarii sehemelor operatorii ale gandirii, ambele atingand nivelul optim la srar~itul varstei de 14-16ani.

A2
I ~~ I

'! I?
i

Limbajul intern devine suportul principal al activitatii mintale, beneficiind de comprimare, concizie ~i viteza mare

coordonare

a limbajului

oral

~i a scrierii.

Posedand de

II
i

autonomie functionala, el devine principalul

instrument

, IJI ,

masura eonstituirii sale, limbajul intern indeplinete funcpi de anticipare, proiectare, conducere dinlauntru ~i de de realizare (de sute de ori mai mare decaf cea a vorbirii). Pe

oniricii, reprezentand suportul de eodifieare i strueturare a eontinutului comunicare viselor. cu noi in~ine. EI este prezent ~i in activitatea

bJd]EVOL!lTIA LIMBAJULUI IN ONTOGENEZA TIMPURIE

.--

Varsta 2-3luni 61uni 8-91uni

Etapa ganguritul lalatiunea debutul intelegerii

Caracteristici se emit sunete izolate ea raspuns la unele situatii; se emit isunt repetate silabe preeum ma, la, pa, ba etc.; se executa ordine simple, ceea ce semnifiea debutul intelegerii limbajului;

~ I

lO-12luni l81uni 2 ani 3 ani

primele cuvinte se emit, eu deformari fonetiee, precum: mama, papa, apa etc.; euvantul-propozitie sunt folosite diferite cuvinte eu cuvinte inteles de propozitie (completate prin gesturi sau intonatie); propozitii incomplete sunt construite propozitii rudimentare, formate din cateva cuvinte, rara respectarea regulilor gramaticale; propozitii complete se realizeaza 0 comunicare coerenta, inteligibila; perfectionarea limbajului extern limbajul intern debutul invatarii serisului i cititului limbajul oral este perfeetionat, dei este prezenta deformarea unor sunete sau a balbaielii (aces tea sunt considerate "deficiente'normale" la aeeasta varsta); apare limbajul asonor, cu sine ipentru sine, in urma interiorizarii limbajului oral; se invata progresiv citirea mesajelor scrise i se dobandesc deprinderi de scriere.
Cuvinte

9
I

4 ani 5-6 ani 6-7 ani

1:1

Cercetarile actuale in privinta limbajului insista pe 0 conceptie interactionista in dobandirea aeestuia. Ideea centrali a acestei c~nceptii este aceea de disponibilitate, ceejl ee inseamna ea maturizarea biologiea a copilului, mai ales la nivel cerebral, 11 face disponibil pentru anumite achizitii lingvistice i indisponibil pentru altele. Spre exemplu, nivelul de maturizare atins de copilul de 1 an 11face disponibil pentru repetarea imitativa a unor cuvinte izolate, dar este inca insuficient dezvoltat pentru dobandirea propozitiilor i construirea de fraze. Totodata, dad disponibilitatile nu sunt fructificate la timp, acestea se diminueaza (acest lueru s-a demonstrat prin cazurile de "copii-lup", care nu au mai putut dobandi limbajul peste 0 anumita varsta). Disponibilitatile biologice nu sunt singurul factor de eonditionare in privinta dobandirii limbajului. Cercetarile efectuate de J. Piaget i de cei care i-au continuat lucrarile au aratat ca dezvoltarea structurilor lingvistice are ca premisa necesara i structurile senzorio-motorii. Este yorba in general de strueturi cognitive care faciliteaza dobandirea structurilor lingvistice. Spre exemplu, experimentele au aratat ca performantele obtinute de copiii care au dobandit notiunea de
2500 2000

~f
:1

Ri t m u Ide dobandire a 1500 limbajului in primii 6 ani 1000 de viata 500 100 1

II

I
2 :3 4

I
~

I
(; ani

. .

conservare sunt net superioare eelor care nu au reuit inca acest lucru. Dependenta structurilor lingvistice de cele cognitive este mult mai evidenta in ordine sintactica decat lexicala. Toate acestea sustin teza generala ca in sistemul multiplelor interactiuni dintre structurile cognitive i cele lingvistice, primele sunt dominante, iar cele din urma recesive.

Aplicatie: Incercati sa observati un copil intre 2 i 6 ani i sa puneti in evidenta nivelul de dobandire a structurilor lingvistice.

~PLICATII
1. Formati grupe de 4 elevi sau luerati pe perechi ~i, apoi, analizati interdependenta dintre limbaj ~igandire. 2. Comentati urmatorul fragment de text: "Copilul se apropie de limba materna ea de un lueru legat intim de relatiile stabilite intre el ~i eei din jurul sau, imbinat tot atat de strans eu nevoile ~i dorintele sale; mai apoi, limba devine 0 sursa de informatie ~ide

.
revelatii diferite ~imult mai vaste dedit eele pe care Ie datoreaza experientei sale eu luerurile" (Henri Wallon, De la act la gandire, Editura Stiintifiea, 1964). ' 3. Analizati rolullimbajului in proeesele cognitive senzoriale. 4. Argumentati ea in absenta limbajului viata umana ar fi imposibila.
Li~gvisticii - ~tiintacaresu;diaziilimb;;ilegileeidedezvolta;e. 1/ Mimicii = ansamblul modificiirilor expresive la care participa'i

ii!ii.UTel"
ConYiiinlii

= cuno~tere imediatape care fiecare dintre noi 0 are

despre existenta sa, despre actele sale ~i despre lumea exterioarii. Dia/ectiea = in filosofia antica desemna arta de a discuta in contradictoriupentru a ajunge la adeviir. F onator = despre un organ (sauaparat) careproduce sunete. Lexie=' totalitateacuvintelordintr-o limba.

elementelemobile ale fetei.

Ontogenezii = provine din grecescul on, ontos "fiintii, existenta" ~i logos "studiu"; ~tiintacare studiaza dezvoltareaindividuala

a organismeior vegetale~i animale de la inceputul ~ipana la s~itul existentei lor. Verigii = element de legaturii.

10. ATENTIA ,
10.1 Definirea ,i caracterizarea atentiei
Asupra omului actioneaza 0 multitudine de stimuli, insa omul nu-i reflecta pe toti in aceea~i masura, deoarece unele obiecte sunt reflectate clar, precis, altele vag, partial, iar alte obiecte trec neobservate. Daca revenim la legea selectivitiitii perceptive, ne reamintim ca ceea ce ne intereseazii devine obiectul central al
perceptiei,

ceilalti stimuli treciind pe plan secundar ~i devin fondul perceptiei. Cand incercati sa va reamintiti legea select~vitatii perceptive, va concentrati activitatea psihica numai asupra acestor informatii care trebuie extrase din fondul memoriei potentiale, acest fenomen fiind denumit cu termenul deatentie.

Atentia este fenomenul psihic de orientare selectiva ~i de concentrare a energiei psihonervoase, in vederea desfa~urarii optime a activitatilor psihice.
Atentia se refera la concentrarea ~i focalizarea efortului mental ce genereaza selectivitf-tea reflectarii, bazata pe :eflexul de orientare declan~at spontan, la inceput, dar apoi dirijat voluntar, prinintermediul cuvantului. Concentrarea entiei se manifesta printr-o orientare inai stabila a activitatii sihice, printr-o cre~tere a activitatii psihice in raport cu obiectul aflat in "campul atentiei" care este reflectat clar ~i precIs. in plan subiectiv, atentiaeste resimtita ca 0 stare de cordare ce se observa din manifestarile, din indicii comportamentali: fixarea privirii asupra persoanei sau asupra obiectului vizat, imobilitatea sau tacerea, scaderea frecventei ~espiratiiloretc. Fenomenul acesta nu are un continut informational eeific ~iniei un produs propriu, fapt pentru care atentia este inclusa intre functiile vointei, intre operatiile inteligentei ~i hiar printre functiile generale ale con~tiintei. Atentia se ~odelul fiziologic al atentiei Premisa neurofiziologicii generala a atentiei este starea de veghe care este asigurata prin influenta activatoare primara difuza exercitata de sistemul reticulat asupra scoartei cerebrale. Sistemul reticulat actioneaza de la nivelul trunchiului cerebral ~i diencefalului, avand functii de activare, filtrare ~i facilitare a proceselor psihofiziologice corticale care stau la baza unor mecanisme ale proceselor psihice. Sistemul reticulat se compune din doua structuri morfofunctionale unitare: 1. Sistemul reticulat activator ascendent, localizat in trunchiul cerebral, bulb, protuberanta ~i mezencefal. Din punct de vedere psihologic, formatiunea reticulata mezencefalica detine rolul principal in declan~area ~i mentinerea atentiei. 2. Sistemul reticulat difuz de proiectie din diencefal, cu un efect de scurta durata, echivalenta cu stimularea senzoriala. Detine unrol important in comutarea ~imobilitatea atentiei. Impulsurile nervoase ajung la cortexpe doua trasee: 1.Tra~espeeific, cu rol in.activarea difuza a scoartei desfii~oarii in mai multe etape: orientarea neselectivii a!jteptare, atitudine pregiititoare, atentie jocalizatii.

Perfectionarea mecanismelor atentiei face ca aceasta sa se instaleze u~or, sa fie eficienta, iar toate acestea pot fi considerate ca "aptitudine de a fi atent". Atentia se poate ~xterioriza in mimicii, in mi~ciiriin raport de obiectul atentiei. Intre stiirile reale de atentie ~istiirile de neatentie, psihologii considera ca exista stari aparente ale lor, fapt ce determina neconcordanta intre forma extema a atentiei $i starea ei reala.. Daca se vorbe~te despre neatentia unei persoane, nu inseamna ca aceasta este total neatenta, ci doar ciipersoana nu este atenta la obiectul impus de 0 anumita situatie. Astfel, daca profesorul ii spune unui elev ca este neatent, acest lucru se intampla numai pentru simplul fapt ca elevul i$i orienteaza atentia in alta directie decat cea solicitata de catre profesor, neputand sa rezolve sarcinile solicitate. De aici, decurge rolul important pe care iljoaca atentia in cadrul activitiitilordes!a~urate.

10

- -- --------- ----------

cerebrale din zona de proiectie corticala a analizatorilor, traseu comun oriciirei modalitiiti senzoriale. 2. Traseul specific, care consta in caile neuronale aferente proprii fiecarui analizator. Acestea ajung direct la cortex, ocolind sistemul reticulat. Orice stimulare senzorialii are insii ca efect atat transmiterea unui influx nervos specific (senzorial), cat ~i a unui impuls nespecific spre formatiunea reticulatii. Sistem limbic

Sistemul reticulat (schema sistemului activator)

0.2 Formele atentiei ,

Clasificarea formelor atentiei se poate realiza potrivit mai multor criterii, dintre care cele mai importante sunt: I. Dupa mec!lnismul ~i dezvoltarea sa, atentia prezinta urmatoarele forme: - Atentia involuntara este neintentionata, spontana, declan~atade stimuli externi (intensitatea deosebita a unui stimul, noutatea lui, mobilitatea stimulului, aparitia sau disparitia sa brusca, contrastul dintre stimuli, mi~carea stimulilor etc.) ~i de stimuli interni (interesul pentru activitate, actualizarea unor motive ~itrairi afective etc.). Ea reprezinta un reflex de orientare, nefiind provocata de orice modificare a mediului, deoarece orientarea atentit(i spre anumiti stimuli depinde ~i de dispozitia fiecarei persoane. De$i este importanta ~iare avantajul ca nu genereaza obos.ealii, atentia involuntara este cu totul insuficienta pentru des!a$urarea optima a unei activitiiti. - Atentia voluntarii este forma superioara a atentiei care este declan$atii intentionat, se realizeazii cu efort voluntar $i este autoreglata con$tient. Ea este superioarii atentiei involuntare, prin mecanismele sale de producere ~i prin efectele ei in activitatea omului. Un rol important, in declan$area ei, revine mecanismelor verbale prin care ;;e ia decizia de a fi atent, se stimuleaza $ise focalizeaza atentia. Atentia voluntara este favorizata de respectarea unor conditii: 1. stabilirea cat mai clara a scopului ~i interesul pentru respectiva activitate; 2. evidentierea semnificatiei activitiitii ~i a consecintelor pozitive ale indeplinirii ei $i a

consecintelor negative ale nerealizarii ei; 3. analiza prealabila a planului activitatii pentru stabilirea etapelor ~i a momentelor mai dificile, care reclama 0 atentie deosebita; t' I 4. gradul de antreunc,la w s~ ec Iva a nament al subieca ten tIel seamana cu un tul' t . ' eli, fi ru sarcma prolector -..!!IJat Ie asupra d Ul -""pen t~ I ... fi I . eSla~ura a; .. umll externe, Ie asupra ce el 5 rea I Izarea . unor mterne; conul lummos are 0 w w con d't" 1 11 am b'len t a 1 e dlafragma care marete sau ~ 'b'l d 1 A ~ A I ... lavora lee ucru; mgusteaza campu atentiel ~l 6 It'd 1 d . ~ w a emarea penoa e or este mconJurat weo pnma zona d e ac t"t IVI a t e cu ce 1e de penumbra, penfena d d'h~' tOO d d w e 0 I na, con lintel, I e 0 a oua zona, 7 . . A ' ~ w , e l' Immarea sau d'Imlmtunecata, necoh~tJenta' f t '1 (C G J ) nuarea ac on or .. ung . perturbatori etc. Dupa felul in care se fixeaza, atentia voluntara poate fi: contemplatie, preocupare, ateptare, incordare.
W

. '?

urmeze,obligatoriu pauza, odihna, sornnul etc. Atentia postvoluntarii reprezinta un nivel superior de manifestare a atentiei care rezuWi din utilizarea repetata a atentiei voluntare care se transforma in deprinderea de a fi atent, deoarece exersarea mai indelungata intr-un anumit domeniu de activitate duce la automatizare, la reducerea treptata a efortului pentru concentrare ~istabilitate. Atentia se mentine la nivel optim prin autoreglaj intern, ea trecand din stadiul de atentie voluntara la cel de atentie postvoluntara (forma cea mai eficienta a atentei). In activitatile pe care Ie desla~uram, trebuie sa tindem sa ajungem la 0 atenpe postvoluntarii. " II. Dupa directia principala de orientare a atenp.ei exista: Atentia extern a: obiectul atentiei este exterior noua (unnarirea evenimentelor exterioare, a expunerii lacute de catre profesor, a obiectelor din mediul inconjurator, admirarea colegilor sau chiar a mi~carilor, a gesturilor noastre etc.); (0 Atentia intern a: obiectul este interior amintire, 0 idee, analizarea propriilor sentimente, actiuni, raurirea, in plan mintal, a planului de actiune etc.). La randul lor, aceste forme ale atentiei pot fi involuntare, voluntare ~i postvoluntare. Atenp.a interna i cea extern a sunt complementare; ele nu pot fi disociate, doar, intr-un moment sau altul, domina una sau alta. Se vorbe~te chiar despre existenta unor tipuri umane: distratul ~iconcentratul.

Dupa obiectele la care se refera, atentia voluntara poate fi senzoriala (se refera la obiecte sau insu~iri care intra in sfera de actiune a simturilor) sau intelectuala(se refera la idei, amintiri). Oricat ar fi de bine organizata, atentia voluntara prelungita 0 perioada prea mare de timp, duce inevitabilla obosealii, deoarece se realizeaza cu un consum mare de energie psihonervoasa. De aceea, trebuie rationalizat timpul de lucru, iar dupa momente de intens efort intelectual trebuie sa

10.3 insu,irile atentiei ,i educarea lor

insu~irile atentieisunt fonnate in ontogeneza, spontan sau dirijat, fiind considerate la nivelul personalitatii aptitudini. Ele sunt dependente de insu~iri ale sistemului nervos, de varsta, de antrenamentul ~iinteresele subiectului etc. insu~irile acesteia se dobandesc prin utilizarea atentiei timp indelungat. Odata dobandite, ele pot facilita desla~urarea atentiei atat de necesara in adaptarea la ambianta ~i in desla~urarea cu succes a unei activitati. Cunoa~terea lor este necesara in procesul de educatie, in orientarea ~i selectia profesionala sau in, imbunatatirea rezultatelor activitatii personale. Volumul atentiei este cantitatea de elemente care pot fi cuprinse simultan, cu ace]a~i grad de claritate, in campul atentiei. Poate fi favorizat de organizarea in structuri cu sens a elementelor, interesul, antrenamentul special, experienta profesionala, . trasaturile de caracter ale subiectului etc., considerandu-se ca volumul mediu al atentiei este de 5-7 elemente. Concentrarea ateiltiei presupune delimitarea intre 0 dominant a, un focar de excitatie intensa ~i zonele apropiate inhibate. Presupune fix area asupra unui obiect, a unei sarcini ~i neglijarea, inhibarea celorlalte. Ea depinde de importanta ~i de interesul pentru activitatea desla~urata, de structurarea optima a activitatii, de antrenamentul special la factori perturbatori etc. Opusul ei este distragerea atentiei de la obiectul sau activitatea semnificativa la un moment dat. Stabilitatea aten,iei presupune mentinerea neintrerupta a orienHirii atentiei asupra aceluia~i obiect sau activitati timp indelungat, ~tiut fiind faptul ca prin natura circuitelor nervoase, in fiecare minut pot sa intervina trei scurte blocaje ale atentiei (daca stimulul este simplu sau neinteresant, aceste blocaje apar la 8-10 secunde). Opusul ei este instabilitatea, frecventa la pre~colari ~i la ~colarii mici, la persoanele obosite sau bolnave. Este conditionata de complexitatea stimufului, de natura sarcinii, de motivatia pentru activitatea desla~urata etc. Mobilitatea atentiei (flexibilitatea, comutativitatea) presupune deplasarea ~i reorientarea intentionata a atentiei de la un' obiect la altul in functie de cerintele activitatii ~i de intervale1e de timp cerute de desla~urarea ei (pentru un pilot de supersonic, mobilitatea atentiei trebuie sa fie de 1/6 di~tJ-o secunda). Mobilitatea atentiei se realizeaza in intervale de timp care variaza de la 0 persoana la alta: subiectii la care aceste intervale sunt mai mici au 0 atentie mobila ceilalti au ~ atenti~ rigida. ' Distributivitatea atentiei presupune' desIa~urarea concomitenta a mai multor activitati, cu conditia ca unele dintre ele sa aiM componente automatizate. Aceasta calitate este ceruta mai ale s de act i v ita tile complexe. Calitatile atentiei se pot forma ~i perfe'ctiona prin antrenament, prin exercitii. Sunt unele profesii care cer dezvoltarea deose~it~ a. unor contramdlcatle.

Napoleon BONAPARTE (1769-1821) Se spune ca Napoleon putea sa efectueze ~apte activitati deodata. Chiar daca este greu de verificat acest lucru, acest. fapt nu este imposibil datonta automatizarii unor activitati, astfel incat ele se pot desla~ura laTa control con~tient permanent. In 1887, psihologul francez Polant a demonstrat ca po~te s~ citeasca 0 poezie ~i sa scne, s!mul~an, alta poezie sau putea sa recIte versuri ~i sa scrie inmultiri complicate. iar lipsa lor constituie

insu~iri,

40 ~PATOLOGIAATENTIEI
. Atentia, precum oricare alt proces sau fenomen psihic, cunoa~te situatii care nu mai tin de domeniul normalului, ci de acela al patologicului. Totu~i, la limita normalului pot fi amintiti disipa{ii (persoane incapabile de 0 atentie mai indelungata: copiii mici ~i unii adulti, persoane afective ~i uestapanite, care nu se pot concentra asupra situatiilor ce nu Ii intereseaza) ~i distra{ii (persoane foarte preocupate de 0 problema, dar din aceasta cauza neatente la ceea ce se intampla Injurullor). In ceea ce prive~te cazurile strict patologice, este de amintit in primul rand hipertrofia atentiei, care cunoa~te numeroase manifestari. Fenomenul apare In ipohondrie teama exagerata ~i obsesiva fata de boli) care conduce la 0 continua concentrare a atentiei asupra inimii, stomacului etc., la supraevaluarea unor senzatii altfel minore. Un alt caz tipic pentru hipertrofie sunt ideile fIXe (spre exemplu unele persoane simt mereu nevoia sa numere orice sau sa urmareasca statornic un anumit fenomeri, un tip de obiect etc. identificand semnificatii In aparitia sau absenta celor ce II preocupa), la fel cum ~i anumite emo{ii pot deveni obsesive .5xe, ?bsesiile ~u ~?ar desigu~ la oricine, ci la, persoane cu anumlte constItutn nevropatIce se plang aproape 'anxietatea, frica de spatii deschise care sau inchise etc.). ldeile permanent de dureri de cap, nevralgii, insomnii etc. De~i nu sunt valorizate negativ, ci mai curand (cel putin in anumite contexte) pozitiv, stari de hipertrofie a atentiei se regasesc ~i in extaz sau tehnicile de yoga. Extazul este 0 stare Tiiita de marii mistici ~i consta intr-p contemplare profunda, insotita de suspendarea sensibilitatii ~i functiilor motrice, 0 ctivitate intelectuala extrema, concentrata pe 0 singura idee. Sranta Tereza, unul dintre cei mai mari mistici din toate rimpurile, a precizat urmatoarele etape pentru a ajunge la e.xtaz (este yorba de cazul sau particular, in general fiecare mistic afirmandu-~i 0 cale proprie): 1) rugaciunea cu voce tare; 1) rugaciunea in gand; 3) trecerea de la nivelul discursului 'la acela al intuitiei; 4) aparitia brusca a unei inalte stari de ontemplare a adevarului; 5) trairea Inca instabila a extazului; 6) stabilizarea extazului: corpul devine rece, cuvantul ~i respiratia sunt suspendate, ochii se Inchid, simturile ~i facultatile psihice par a ramane In afara, tara Insa sa se piarda con~tiinta, survenind In cele din urma, In mod violent pentru 5inta fin ita a misticului, contopirea cu divinitatea. lnterpretarea din punct de vedere strict psihQlogic a acestui tip de traire permite sa se vorbeasca de un monoideism absolut ontopit cu 0 traire afectiva foarte intensa. Stari similare sunt obtinute prin tehnicile yoga, tara Insa a imobilitatea psihica ~ichiarvitala sa fie insotite de trairi
iI' ~,' ,

afective (sunt fenomene de autohipnoza). Spre deosebire del extaz, a carui durata este deosebit de scurta (din punct de vederel exterior, misticul traind aparenta unei durate temporale mulv mai mari), starile de concentrare obtinute prin tehnicile yoga pot fi prelungite mai multe ore, vorbindu-se chiar de zile sau de; 0 "moarte aparenta". Se pare ca 0 concentrare puternica a: atentiei asupra unei portiuni a corpului sau a activitatii unui' organ poate determina efecte fiziologice (spre exemplu, In cazul anumitor isterici care se considera Iisus Cristos, Ie apar pe palme pete ro~ii, ca urme ale cuielorrastignirii). Starile patologice pot fi Insotite ~i de fenomenul contrar hipertrofiei atentiei, respectiv atrofia atentiei. Maniacul, in accesele de excitatie, de surescitare extrema, manifesta 0 mare agitatie, 0 succesiune haotica de cuvinte ~i silabe, gesturi, emotii, In absenta oricarei concentrari a con~tiintei. Poate fi yorba, de asemenea, de 0 epuizare a aten{iei, de imposibilitatea de fix are in cazurile de oboseala extrema sau la Inceputul somnului, In starea de betie etc. N eputinta de concentrare este regasita ~i In cazurile de infirmitate congenitala: imbecilii (persoanele cu un intelect care nu il car.e nu s~ pot auto~ervi ~inu pot vorbi) reu~esc cu foarte mare rantate sa fie depa~e~te pe atentl. cel al copiilor de 5-6 ani) ~i idio{ii (persoane Lasand de 0 parte forme Ie extreme ale patologiei atentiei, se poate sustine ca atentia in calitate de manifestare a con~tiintei se realizeaza fluctuant, diferit de la 0 persoana la alta, a~a incat este dificil de precizat situatiile in care intervin alterari ale sale. Atentia este un aspect formal suprapus un or con{inuturi variate, respectiv fixarea pe un singur obiect, fenomen sau idee, tara Insa sa poata fi yorba de un monoideism absolut, ci doar de un monoideism relativ, existand 0 oscilatie a gandirii Injurul acelui obiect. Lipsa atentiei este traita de altfel de fiecare dintre noi, desigur nu de 0 maniera patologica. Este yorba de starea de somn (unde intervine ~i lipsa de con~tiinta), prezenta la toate animalele superioare, ca stare de inactivitate, concomitenta cu 0 rupere a contactului cu realitatea. Continua desigur activitatea organelor interne ~i chiar In creier continua sa existe zone active prin care se mai pastreaza un contact cu realitatea de 0 intensitate foarte slaM, care au Insa rolul de a determina trezirea atunci cand conditiile exterioare 0 impun. Chiar mai mult, aceste puncte de veghe pot avea un caracter selectiv (spre exemplu, 0 mama obosita va adormi chiar in conditii care nu sunt prielnice unei astfel de situatii - zgomot puternic -, dar se va trezi cu rapiditate atunci cand copilul sau Incepe sa scanceasca), ceea ce ar putea prelungi discutia asupra atentiei dincolo de stricta stare de veghe. ale atentiei.
,

QL
10
-

;
.

",plicatie: Realizati un eseu prin care saprezentati una dintre formelepatologice

PLICATII
3. Atentia este foarte importanta pentru vanatorii indieni ~i, de aceea, sunt foarte raspandite jocurile de acest fel: doi sau mai multi concurenti observa concomitent, iutr-un interval foarte scurt, un obiect oarecare ~i, apoi, povestesc unui arbitru ce au viizut,cautand sa enumere cat mai multe amanunte. Formati grope de cate 5 elevi ~iincercati sapuneti in practica acestjoc.

2. Argumentati, in aproximativ 0 jumatate de pagina, de ce atentia voluntara este considerata esentiala pentru desfii~urarea activitatii.

Aptiiudine

sarcini. Atrofie= (In context) reducerea volumului sau intensitatii in mod anormal. Comutativitate = proprietate a unei relatii sau operatii de a fi independentade ordinea elementelorpe care Iecontine. Hipertrofie = marimeavolumului sau intensitiitiiInmod anormal.

!!m!Ji = dispozipe innascutii ~i dobanditii de a efectua diferite

Diencefal = segmental creierului situat .Intre trunchiulcerebral ~i

substanta alba a encefalului (parte a sistemului nervos' central). Sistem talamic =; formatiune anatomidi nervoasa cenu~i care constifuie 0 parte a encefalului ~i care este situata la baz~ creierului, avand rol principal in integrarea excitapilor senzitiveijisenzorialecare merg la scoarta cerebrala.

TIPURI DE ITEMI 3
Itemi subiectivi
reprezintii 0 activitate menita siiIezolve 0 cerinta, 0 sarcina prin utilizarea unor operatii mentale
1LcomI1lexe(analiza, sinteza, evaluare, transfer etc. ).

1. Comparati senzatia Senzatia ~iperceptia fac parte din categoria proceselor psihice cognitive de nivel cu perceptia folosind senzorial, diferentierea acestei categorii in raport cu celelalte categorii de procese drept cnrerii cei trei psihice realizandu-se In functie de conlinutul informaponal, functiile ~i structurile pa~ametri de definire operationale specifice ~imodalitiitile subiective ~icomportamente caracteristice. Astfel, continutul informational este de nivel senzorial In cazul celor douii a proceselor psihice, interactiunile cu alte procese, respectiv este determinat de actiunea directii a stimulilor asupra fenomene psihice, analizatorilor, dar In timp ce imaginea senzorialii nu este purtiitoare de semnificalii, la nivelul imaginii perceptive, construite In baza interpretiirii ~i integriirii date10r rolul in sistemul senzoriale, avem de-a face cu structuri semnificative corelate cuno~tintelor psihic uman. 'detinute anterior. Functiile informaponale ale celor douii procese sunt atunci 'diferite: senzatia reprezintii doar 0 redare separatii a Insu~irilor concrete ale obiectelor ~ifenomenelor, chiar dacii ele constituie legiitura infonnationalii cea mai simplii a omului cu realitatea, indispensabilii tuturor raporturilor mai complexe; iperceptia, in schimb, are un caracter obiectual, redand obiectele In totalitatea IInsu~irilor, unitar ~i integral ~i astfel constituind fundamentul lumii propriu-zis umane. Functiile informationale diferite presupun structuri operationale distincte. Luand In discutie In primul rand senzatiile este evident cii la nivelul analizatorului (ansamblul structural-operational specific) se realizeazii operapi de decodificare, selectare, asociere etc., nefiind yorba de 0 receptare simplu pasivii a realitiitii. Perceppa reprezintii la randul siiu un proces complex de extragere ~i prelucrare a informatiei de nivel senzorial potrivit unor "matrici perceptive". Diferenta dintre cele douii procese psihice este ~i mai evidentii la nivelul modalitiitilor subiective ~i comportamentale specifice (perceptia se subordoneazii In constituirea sa unor legi~ distincte, constituie punctul de plecare al comportamentelor specific umane etc.), de~i existii ~i puncte comune precum imposibilitatea modificiirii voluntare, caracterul adaptativ sau caracterul reglator In raport cu comportamentul uman, este drept mai accentuat In cazul perceptiei. Interactiunea cu alte procese ~i fenomene psihice permite punerea In evidenlii atat a unor asemiiniiri, cat ~i a unor diferente. Senzatia este astfel doar procesul cu ajutorul ciiruia stimulii sunt detectati ~i codap, a~a Incat interactiunea cu alte procese ~i fenomene psihice este slaM, privind 1n primul rand integrarea ~i prelucrarea lor perceptivii. Se pot insii integra de asemenea unor aptitudini complexe (spre exemplu auzul muzical), sunt componente ale campului de ,con~tiintii etc. In cazul perceptiei interactiunea este mult mai accentuatii, privind mai ales limbajul ~i activitatea, dar, de asemenea, reprezentarea, gandirea, afectivitatea etc. Rolul senzatiilor In cadrul sistemului psihic uman este In primul rand unul bazal, de legiiturii informationalii elementarii. De asemenea, senzatiile informeaza despre variatiile care se produc In circumstantele mediului inconjuriitor, asigura adaptarea la acestea, orienteazii conduitele actuale ale individului etc. Mult mai evident este rolul perceptiilor, fundamental fiind yorba de informare a individului asupra existentei ~i caracteristicilor obiectelor, de ghidare ~i orientare a comportamentelor, de componenta de bazii a activitiipi mentale con~tiente etc. 2. Analizati urmatoarele produse ale imaginatiei: caricatura, miniatura, creionu/ cu gumii, Degefica, identificand procedeul prin care a fost obtinut, definind acest procedeu ~i oferind alte trei exemple caz. in fiecare lmaginatia se define~te ca procesul psihic cognitiv de nivel superior prin care, In - este yorba, In fiecare caz de a baza combinarii ~iprelucriirii experientei anterioare, sunt generate produse noi. confirma aceste analiza oricat de superficiaIa a produselor enumerate arata ca ele sunt rezultatul unui astfel de proces, respectiv In urma utiliziirii unor procedee specifice, In masura produse in In care prin procedeu al imaginatiei se desemneaza 0 modalitate de operare mintalii cali tate de bazatii pe 0 In~iruire de compuneri ~i recompuneri, de operatii de analizii ~i sintezii produse ale care conduc la rezultate diferite din punct de vedere calitativ ~icantitativ. imaginatiei, Creionul cu gumii, spre exemplu, este evident rezultatul apliciirii procedeului aratand prin ce numit aglutinare, care consta In crearea unei noi structuri prin combinarea unor procedeu ~i cum elemente sau parti apatpnand unor obiecte diferite (exemple: sfinxul, centaurul, au fost generate; radiocasetofonul etc.). In cazul acestui produs a fost yorba de combinarea unui _ rezolvarea creion cu 0 guma, existente ca obiecte de sine statiitoare. Aglutinarea nu este Insa subiectului nu decat operatia principaUi, fiindca simultan s-ar putea vorbi ~i de procedeul este completii, adaptarii, fiecare dintre aceste doua obiecte trebuind adaptat Intr-o anumita masura oferindu-se pentru a putea functiona ca un alt obiect. Exemplele precizate sunt obtinute tot in doar 0 ilustrare baza aglutiniirii: sfinxul (partea inferioara a unui leu combinatii cu un bust uman), a modului in centaurul (partea inferioara a unui cal combinata cu un bust uman) ~i care trebuie radiocasetofonul (combinarea unui radio ~ia unui casetofon). procedat.

(Tratarea subiectului trebuie sa continue ell eelelalte produse.)

47

Activitiiti iprocese psihice reglatorii

11. Motivatia 1l.1 Definirea ~i caracterizarea motivatiei 11.2 Functiile , niotivatiei , 11.3 Sistemul motivational: niveluri structurale , 11.4 Formele motivatiei ,
,

11.5 Optimumul motivational

12. Afectivitatea
12.1 Dehni~ea,~i caracterizarea ~fectivitatii 12.2 Partlculad'tatile afectivitatiL. ' 12.3 Clasificarea;proceselor afective' ",,-. 12.4 Rolttl proceselor afective
h .~ ' , ~,~ ,";: "',..,.

13. Activitatea voluntara

13.1 13.2 13.3 13.4 13.5 13.6

DefiAirea ~i ~aracterizarea activitatii Structura " activitatii ' Formele'activitatii Definirea ~1 ca:ra~tefizarea~-Vointei -.. Etapele actului voluntar Calitatile , vointei ,

4. Deprinderile**
14.1 Definirea ~i caracterizarea geprind~rilor 14.2 Clasificarea deprinderilor ,14.3 .Formarea ~i interactiunea deprinderilor
< '

'puri de itemi 4

~""'/(2.;.i_Mti_'lt~"'WIR'"

~ h
&l

IfJ""~'- '. _ -. ~-1'l

r~~FU%:m ~'~~::__ -~_.3?~-.-:mt(-~?r .... _'~.:<~-...
-~'>

.X;'.;;i"'''''''',.';>1F;W2''t;,;t~'>

..

:::mL..~vl

,1*.,.11'1.
:1.

~ ~I""" ....

?j'~r~~~~~~ t: _[ld5~... ,~ I '., I~ ~., I!

~ ,0.:"< ,;.

;.. ~~~_,.<

.(',

..",

!! ;'-1

~~
I

'.

1/:. I'~. ill

II. MDTIVATIA ,
11.1 Definirea ,i caracterizarea motivatiei
Motivatia este totalitatea mobilurilor interne ale conduitei, fie ca sunt innascute, fie ca sunt dobandite, con~tientizate sau necon~tientizate, simple trebuinte f"'ziologicesau idealuri abstracte.

Grice aJjvitate a organismului uman este orientatii spre satisfacereCl; necesitiitilor acestuia pentru mentinerea vietii. Cercetiirile au ariitat dependenta comportamentului atiit de modificiirile interne, ciit $i de stimulii externi care actioneazii asupra noastrii, motivatia constituind elementul care pune in mi$care organismul, ea fiind eauza interna a eomportamentului. Pozitia de pe care trebuie interpretatii natura $i locul motivatiei in sistemul psihic uman este cea a interactiunii circulare subiect-mediu. PUline dintre formele motivaliei, relativ simple, s-au format fn decursul filogenezei, fUnd fnnascute, in timp ce numeroase forme complexe ale motivaliei se formeaza pe parcursul vielii fiind dependente de particularitiitile mediului, dar $i de specificul stiirilor de necesitate interne deja existente (impulsuri, valente, tendinte, intentii etc.).

Influenta factorilor externi va fi prelucratii $i modelatii de organizarea internii a subiectului care posedii 0 selectivitate bine structuratii. Pe miisura dezvoltiirii psihice $i a liirgirii comuniciirii, a interactiunii cu mediul socio-cultural, se vor diferenlia ~i structuraforme noi ale motivaliei (motive, dorinte, interese, convingeri etc.), legate, pe de 0 parte, de asigurarea $i de afirmarea statutului propriului Eu in lume, iar pe de aHii parte, de continutul activitiitilor $i al valorilor sociale in care individul trebuie sii se integreze ca membru al unei colectivitiiti. Motivatia este un rutru al influentelor externe, 0 parghie a autoreglarii individului, forta motriee a intregii dezvoltari psihice umane. Nu este suficient sii stabilim numai scopul actiunii pentru a obtine 0 anumitii performantii, deoarece dacii lipse$te stimularea $i sustinerea energeticii (motivatia), atunci actiunea nu va fi dusii la indeplinire.

11.2 Functiile motivatiei

Motivatia indepIine$te numeroase functii, cele mal importante fiind: a. funetia de selectare, aetivare ~i de semnalizare a unor dezechilibre fiziologice sau psihologice; . b. funetia de orientare/directionare a acpunii pentru satisfacerea stiirii de necesitate $i pentru realizarea scopului actiunii; e. funetia de sustinere/potentare (energizantii) a actiunii pe durata satisfacerii trebuintei. Prin autoreglarea conduitei se imprimii conduitei un caracter activ $i selectiv. Eficienta reglatorie a motivatiei este dependentii atiit de energizare ciit $i de directionare.

11.3 Sistemul motivational: niveluri structurale

Componentele sistemului motiyational sunt variate $i se cIasifidi, in special, potrivit criteriului care se referii la gradul de structurare, in: a. Stari motiva(ionale simple, slab organizate care cuprindpulsiunile, tendinlele, impulsurile etc. b. Trebuintele sunt forme relativ complexe, bine organizate $i puternic integrate, ce pot fi: primare, innaseute (biologice $i functionale - foame, sete, trebuinte sexual e) $i secundare, dobandite (trebuinte materiale, spirihlale $i de comunicare). Trebuintele sunt componente care semnalizeazii 0 stare de dezechilibru fiziologic sau psihologic. A. Maslow a realizat 0 cIasificare a trebuintelor, respectiind 0 anumitii ierarhie, numitii "piramida trebuintelor". La baza piramidei a pus trebuintele inferioare intiilnite $i la animale. De satisfacerea lor depind cele superioare, specifice numai omului. c. Interesele sunt forme bine structurate, dar mai putin stabile $i consolidate deciit trebuintele, Ele asigurii 0 legiiturii selectivii $i activii cu un obiect sau cu un domeniu de activitate. Dacii 0 persoanii incepe mai muIte activitati, dar nu finalizeazii corespunziitor nici una, inseamna' ca ea nu $i-a cristalizat inca interesele. In structura psihicii a intereselor intrii elemente cognitive, afective $i volitive. Interesele pot fi: personale ~i generale, pozitive ~i negative, dar cea mai cunoscuta clasificare este cea dupa domeniul de activitate. d. Aspiratiile reprezinta un ansamblu de tendinte care iI propulseaza pe om catre un ideal (N. SiIIamy). e. Idealurilei$i au originea in sistemul de valori personale sau ale grupului, prefiguriind, in functie de conditiile prezente, scopul final al aqiunii, scopul aviind valoare proiectivii centratii pe devenirea uIterioarii a propriei personalitati sau a grupului. f. Co.vi.gerile sunt idei cu caracter subiectiv, adiinc implantate in structura personalitatii $i care

Trebuinte cognitive / Trebuinte de stima de sint\. Trebuinte de iubire ~i'de apartenenta la grup Trebuinte de securitate Trebuinte fiziologice

Piramida

trebuintelor

Din aceasta piramida se desprind cateva concIuzii: a) 0 trebuinta este cu atat mai improbabilii cu cat este mai continuu satislacuta; b) exista 0 anumita ordine in satisfacerea trebuintelor; c) cu cat 0 trebuinta se afla mai aproape de viirful piramidei cu atat ea este mai specific umana (ultimele 3 trebuinte se numesc trebuinte de cre$tere, deoarece exprima dorinta omului de a fi apreciat, de a $ti); d) efectul perturbator al nesatisfacerii unei trebuinte este cu atat mai mare cu cat trebuinta se afla la baza piramidei (primele 4 trebuinte sunt numite trebuinte de deficienti, deoarece apar in urma unei deficit) etc. impulsioneaza spre actiune. Ele sunt idei-forta, dar $i idei-valoare care interactioneaza cu trebuintele, cu dorintele, pasiunile, sentimentele, cu interesele etc., de fapt, ell intreaga personalitate. lntensitatea convingerilor poate fi foartemare, ele actionand impotriva instinctului de autoconservare (Giordano Bruno a preferat sa moara, decat sa renunte la convingerile sale). g. Co.teptJa despre lume ~i viall este ansamblul ideilor, teoriilor despre om, natura ~i despre soeietate care se

49
formeaza sub incidenta conditiilor de viata, a culturii, a educatiei etc. Ea are rol de strategie a orientarii comportamentului, reunind cognitivul cu valoricul. h. Motivele sunt considerate, de catre N. SilIamy, ansamblu de factori dinamici care determina conduita unui individ. Motivul este mobilul care declan~eazii, sustine energetic ~i orienteazii actiunea pe intreaga duratii a desfii~uriirii ei. Spre deosebire de trebuinte care nu declan~eaza, totdeauna, actiunea, motivul determina adoptarea unor comportamente de satisfacere. Motivele pot fi: individuale ~i generale, pozitive ~i negative, majore ~i minore, intrinseci ~i extrinseci, altruiste ~iegoiste etc., insa trebuie subliniat faptul ca un motiv nu actioneaza niciodata singur, ci el interactioneazacu alte motive. ~ se explica comportamentul nostru: un stimul ne determina sa actionam, iar altul ne determina sa nu incepem actiunea ~i, de aceea, interaqiunea motivelor ~i lupta dintre ele determina alegerea unui motiv ~i inhibarea sau amanarea celorlalte. Prevenirea conflictelor se poate realiza prin ordonarea in timp a satisfacerii motivelor. In situatii complexe, motivele se sustin unele pe altele, contribuind la illtarirea motivatiei.

11.4 Formele motivatiei ,

Formele motivatiei existii in cupluri: 1. Motivatie pozitiva/negativa: Motivatia pozitivii: produsa de stimulari premiale, se soldeaza cu efecte benefice ~icontribuie la mentinerea ~i consolidarea statutului socio-profesional. Motivatia negativii: produsa de folosirea unor stimuli aversivi (cearta, bataie, pedeapsa etc.), are efecte negative asupra subiectului uman ~i asupra activitatilor desIa~urate. 2. Motivatie intrinsecatextrinsecii: Motivatia intrinseca: sursa se af1a in subiectul uman, in interesele ~iin trebuintele lui personale. Motivatia extrinseca: sursa se afla in afara subiectului, fiindu-i sugerata sau impusa de alta persoana. Din punct de vedere al eficientei reglatorii, motivatia intrinseca este incomparabil superioara celei extrinseci. 3. Motivatia cognitivii/afectiva: Motivatia cognitivii: i~i are originea in activitatea exploratorie, in nevoia de a ~ti, de a cunoa~te; forma ei tipica este curiozitatea pentru nou. Se nume~te cognitiva pentru ca aqioneaza din launtrul proceselor cognitive. Motivapa afectivii: este determinata de nevoia omului de a obtine aprobarea altora, de a se simti bine in compama unar persoane. Formele motivatiei sunt inegal productive. Fara indoiala motivatia pozitiva este mai productiva decat cea negativa, motivatia intrinseca este mai productiva decat cea extrinseca ~i motivatia cognitiva este superioara celei afective. Daca se iau in, considerare ~i alti factori, precum: varsta, temperamentul; particularitatile concrete de actiune etc., se constata ca raportul'G intre tipurile de motivatie mai sus mentionate, se schimba, de' exemplu, la varsta mica motivatia extrinseca este mai productiva decat cea intrinseca (este dependenta de anumite structuri de personalitate care nu s-au format inca).

11

Una dintre teoriile care explica comportamentul este teoria reflexelor condition ate initiatii de Pavlov (ori de clHe ori se aprinde un bec, caillele este "silit" sa saliveze, ceea ce echivala cu obtinerea unor reactii diferite prin manevrarea corecta a stimuJilor). T.Bogdan apTciaza ca~i laom lucmrile stau ap-roape la fel, deoarece furtul~ la hotii de buzunare, se bazeaza pe formarea unor reflexe conditionate. Dare daca Ii s-ar aplica, hotilor de buzunare, atunci cand intind mana sa fure, un ~oc dureros, nu s-ar obtine 0 noua conditionare a comportamentului? Orice invat are ~i dezvat, orice conditionare are ~i deconditionare, deoarece se asociaza un stimul pozitiv cn unul negativ, in mod repetat, pana individul de dezobi~nuie~te de un anumit comportament. La fumatori ~i la a1coolici sau persoanelor care se drogheaza, odata cu inhalarea nicotinei, alcoQlului saudrogurilor, se poate administra ~i 0 substanta care va provbca greata. Criminalilor deosebit de violenti, aflati in inchisoare Ii se .. ---Boxa lui Skinner: pmiecteaza filme despre omucideri ~iinjeqii extrem de dureroase. Burrhus Frederic Skinner, in 1935, desGopera cum se pot obtine reflexe bee electric (l), depozit pentru hrana (2), canal de glisaj (3), cutia pentru condition ate pe 0 alta cale decat cea descrisa de Pavlov. Prin incercare ~i hrana ~i maneta (4) eroare se poate ajunge la rezultatul sGontat, performanta asociata cu un stimul premial va duce la conservarea comportamentului care a contribuit la obtinerea unei satisfactii, fiind yorba despre un reflex operational. Acest reflex operational a fost utilizat intr-o colonie de delincventi minori din Washinghton, disciplina coercitiva fiind inlocuita cu conditionari operationale: respectarea regulamentului contribuia la obtinerea unei camere individuale cu televizor, excursii etc. Aceasta metoda s-a dovedit mai utila decat cea prin constrangere exterioara (motivatie extrinseca), dovedind ca jocul recompenselor ~ial sanctiunilorpoate sa conduca la rezultatul dorit.

11.5 Optimumul motivational

Motivatia trebuie pusa in slujba obtinerii unor performante inalte. Relatia dintre intensitatea motivatiei ~i nivelul performantei depinde de complexitatea sarcinii pe care subiectul 0 are de indeplinit. Eficienta activitatii mai depinde ~i de relatia dintre intensitatea motivatiei ~i gradul de dificultate al sarcinii. Intre motivatie ~i g'radul de dificultate trebuie realizata 0 asemenea adecvare incat sa se ajunga la optimumul motivational: intensitatea optima a motivflliei care sa permita obtinerea unor performante inalte. De optimum motivational se poate vorbi in doua situatii: 1. cand djjicultatea sarcinii este corect apreciata ~l subiectul adopt a motivatia corespunzatoare; 2. cand dificultatea sarcinii este incorect apreciata de subiect, existand doua situatii: a. subaprecierea dificultiipi sarcinii, caz in care subiectul este submotivat ~i va a2ftona in conditiile unui deficit de energie, ceea ce va duce la nerealizarea sarcinii; b. supraaprecierea dificultapi sarcinii, caz in care subiectul este supramotivat ~i va actiona in conditiile unui surplus de energie care l-ar putea stresa sau chiar dezorganiza, care s-ar putea consuma inainte de inceperea activitatii, ajungandu-se la e~ec.

50
Stimulul motivational care impinge spre realizarea unor progrese !ji autodepa!jiri evidente poarta denumirea de nivel de aspiratie.
Nivelul de aspiratie trebuie raportat la posibilitatile ~i aptitudinile subiectului. Pentru a .avea un efect pozitiv este bine ca nivelul de aspiratie sa fie stabilit cu putin peste posibilitatile d~ moment ale subiectului, dar trebuie sa se Tina cont de aptitudinile ~i interesele acestuia ~i de cerintele societatii. Nivelul de aspiratie, ca rezultatul pe care individul dore~te sa-I obtina, nu trebuie confundat cu nivelul de expectanta, respectiv rezultatul pe care individul estimeaza ca il va obtine pornind de la 0 apreciere realista. lntensitatea motivatiei Corelatia existenta intre intensitatea motivatiei ~i performantele obtinute in cazul sarcinilor simple ~i complexe

[[J}rEMATICILE EXISTENTEI
Multitudinea structurilor motivationale prezente la fiinta umana a determinat numeroase incerciiri de a grupa eel putin pe cele principale in cateva directii fundamentale. Una dintre aceste incercari este cea a lui H. Thomae, care descrie ~ase domenii numite tematici ale existentei: 1. Tematica reglativii - domeniul trebuintelor vitale (hrana, apa, caldura, alte nevoi de ordin material), tematica erotica, preocuparea pentru propria securitate etc. 2. Tematica integriirii sociale - cuprinde nevoia de societate, de comunicare, de colaborare, tendinta de a-i ajuta pe cei in dificultate etc. 3. Tendinta spre afirmare socialii - ambitia, dorinta de a depa~i pe altii, de a-i conduce etc. 4. Activarea existentei - nevoia de varietate, fuga de plictiseala ~imonotonie, dorinta de a ciilatori, de a participa la spectacole, de aventura etc. 5. Tematica creativii ori a realiziirii de sine - nevoia de a fi competent, de a cunoa~te, de a-~i realiza aptitudinile, de a crea etc. 6. Tematica normativii - tendinta supunerii la normele ~iregulile sociale.

11

Aplicatie: Comparati piramida trebuinfelor lui Maslow cu aeeste tematici ale existentei.

WCONFLICTUL
Motivele pot avea orientari diferite, fiecare vizand cand motive Ie care actioneaza sunt pozitive, dar au orientari realizarea unei alte activitati. In masura in care aceste diferite. Subiectul trebuie sa aleaga intre alternative, alegerea activitati se ordoneaza in timp, satisracandu-se succesiv, nu privind, de obicei, ceea ce este mai apropiat in timp ~ispatiu. se instaleaza 0 stare tensionala. Atunci cand nu este insa 3. Conflicte de apropiere-evitare, cele mai frecvente, posibila ordonarea, apare conflictul, trait la nivelul care corespund situatiilor in care motivele au intensitati subiectului ca 0 stare tensionala foarte intensa, care i~i pune aproape egale, dar sunt de orientare diferita. amprenta asupra conduitei noastre. Desigur, conflictele nu presupun numai aspecte negative Cea mai buna sistematizare a conflictelor este datorata (sciiderea impliciirii in activitate, diminueaza increderea in lui Kurt Lewin, care a descris trei tipuri de conflicte posibile: sine, induce dificultati in luarea deciziilor, conduce la dileme 1. Contlictele de evitare-evitare care apar atunci cand morale, polarizeaza pozitiile ~i duce la formarea de coalitii actioneaza motive negative cu tendinte opuse. De obicei, etc.), ci poate fi yorba ~i de efecte pozitive: cre~terea "rezolvarea" se face prin evitarea conflictului, respectiv prin motivatiei pentru schimbare, cre~terea capacitatii de adaptare ceeacesenume~te"ie~iredincamp". la realitate, cre~terea gradului de coeziune intr-un grup, 2. Conflictele de apropiere-apropiere se realizeaza atunci dezvoltarea creativitatii etc. Aplicatie: Incercati sa exemplificati categoriile de conflicte prezentate mai sus.

~PLlCATII
1. Intr-o masura mai mare sau mai mica toti oamenii sunt "prizonierii" mentalitatilor, ai prejudecatilor. F~rmati grope de 4 elevi sau lucrati pe perechi pentru a determina care sunt cauzele existentei acestora. 2. Formati grope de 4 elevi sau lucrati pe perechi pentru a determina legaturile existente intre motivatie ~ivointa.
=0.
,.==_.

3. Formati grupe de 4 elevi sau lucrati pe perechi pentru a identifica cel putin 5 motive pentru care nu invatati la psihologie, iar apoi incadrati-le in tipurile (formele) motivationale studiate. 4. Trebuintelefiziologice~i de securitate sunt comune omului ~ianimalelor,diferentafiindlegatii de maduldesatisfacere. Elabora~un text, de aproximativ0 paginii,princaresasubliniatiaceastiidiferentii condlfitii;stare de excitatie (foame, sete, trebuinta sexuala) , careorienteaza.organismul catre un anuIhit obiect datorita:~. caruia tehsiunea se reduce. Reflex = pr9du_sm mod 'spont, independent de vointa; r~acfie, adecvatii~iconstanta a organismului animal sau uman la 0 modificarea mediului extern sau intern. Tendinte "" forte directionatemai mul!sau mai putinprecis._ . Valente==.orientiiriafectivepreanumiterezultateo= .. -----1 f
~';!"~ -~~-_=---<'1.~"'$l!!!IlII~..E!:.

_.':iR~i!~
~ 'Aspiratie Impulsuri

= niizuintii,dorintiide a realiza ceva, de a atingeun obiectiv. = trebuinte aflate in stare deexcitabilitate accentuatii,

'. expresiva. 'Intentii= impliciiriproiective ale subiectuluiin actiune. Prolectiv = (in cont.ext)care este motiv,atde un scop, obiecfiv care anticipeazaceeace urmeaza sa s.erealizeze. g; 'pulJ.i!:tlJ:i . :::Jonr:; !?t9!ggi<::e.J!!9Q1.!~tlente care determina 0Jlnumita ~~:!"''''''-~~ . .....-"
~'llIlr-'__ -~

12. AFECTIVITATEA
12.1 Definirea ,i caracterizarea afectivitatii
Perceptiile, reprezentarile ~i gandirea reprezinta procese psihice de cunoa~tere a realitatii obiective, insa omul nu realizeaza 0 Jnregistrare indiferenta a realitatilor lumii exterioare. Astfel, unele evenimente ne bucura, altele ne intristeaza, unele fapte ne produc entuziasm, in timp ce, altele ne indigneaza etc., in functie de interactiunea dintre factorii interni (cunoscuti sub denumirea de motivatie) ~i realitatea obiectiva care are ca rezultat procesele afective.

Afectivitatea reflecta raportul de discordanta sau concordanta dintre starile interne ale subiectului (factori motivationali) ~i(actorii externi sub forma unor trairi specifice.
Definitia precizeaza legatura existenta intre afectivitate ~i motivatie, subliniind rolul energizant, de orientare ~i de directionare a actiunii. Daca satisfacerea trebuintelor genereaza bucurie, placere, entuziasm etc" nesatifacerea lor genereaza tristete, neplacere, deprimare etc. In cadrul proceselor afective pe prim-plan se afla valoarea ~i semnificapa pe care 0 are obiectul pentru subiect. Relatia dintre subiect ~iobiect este mai importanta decat obiectul in sine, deoarece in functie de gradul ~i durata satisfacerii trebuintelor unul ~i acela~i obiect poate sa genereze trairi afective variate unor persoane diferite sau chiar mai mult, acela~i obiect poate sa genereze trairi afective diferite aceleia~i persoane, evident, in momente de timp diferite. Procesele afective se afla in interactiune nu numai cu motivatia, ci cu toate celelalte procese ~i functiuni psihice, ele fiind prezente atat in domeniul incon~tientului, cat ~i al con~tientului.

i2.2 Particularitatile afectivititii

Psihologul . Vasile Pavelcu a identificat urmatoarele nespecifica de incertitudine bazata pe deficitul de insu~iri ale proceselor afective: informatie, la stadiul secundar care presupune 0 1. procesele afective au valoare motivationala, deoarece traire specifica bazata pe relevanta informatiei). Daca trebuinta ~istarea afectiva pot indeplini rolul de cauza ~i o persoana trece cu rapiditate de la 0 traire afectiva la alta de efect (procesele afective sunt motive active, iar insearnna ca ea nu este maturizata din punct de vedere motive Ie sunt cristalizari ale proceselor afective); afectiv sau poate sa fie yorba despre patologia 2. procesele afective sunt subiective, adica apartin unui proceselor afective. subiect ~iil exprima in ceea ce are el definitoriu; Acestor insu~iri ale proceselor afective Ii se pot adauga 3. procesele afective se manifesta cu 0 anumita forta, altele, precum ambivalenta (insu~irea de a include doua ripuri intensitate (se poate vorbi ~idespre un optimum afectiv) de trairi diferite in raport cu acela~i obiect) ~i expresivitatea ~iau 0 anumita durata; proceselor afective. 4. polaritatea proceselor afective, care exprima tendinta Expresivitatea proceselor afective se poate manifesta prin: acestora de a gravita fie in jurol polului pozitiv, fie in a. mimica (modificarile expresive la care participa elementele mobile ale fetei); jurul polului negativ, in functie de satisfacerea trebuintelor (bucurie-tristete, placere-neplacere, b. pantomimica (ansamblul reaqiilor la care participa dragoste-ura etc.); intreg organismul: tinuta, mersul etc.); c. modificarile de natura organica (amplificarea sau 5. mobilitatea proceselor afective, care exprima fie scaderea. ritmului cardiac, scaderea sau cre~terea trecerea de la 0 traire afectiva la alta (exemplu: trecerea tonusului muscular etc. exprimata prin paloare, inro~ire, de la 0 emotie la un sentiment), fie trecerea de la 0 faza la nod in gat, gol in stomac, transpiratie, tremurat etc.); alta in cadrul aceluia~i proces afectiv (exemplu: d. schimbarea vocii. trecerea de la stadiul primar care exprima 0 traire Psiholog roman cu contributii in domeniul psihologiei afectivitatii ~istructurii personalitatii. Dintre lucrarile sale pot fi amintite: Caracterele afectivitiifii (1938), Din viata sentimentelor (1969), Invitatie la cunoa$terea de sine (1970), Cunoa$terea de sine ~i cunoa$terea personalitiitii (1982) etc.

12

Vasile PA VELCU (1900-1991)

12.3 Clasificarea proceselor afective

Caracterizarile ~i denumirile diferitelor feluri de trairi afective sunt extrem de variate, deoarece "in domeniul afectivitatii, a~a cum scria Vasile Pavelcu, in 1937, aproape fiecare autor intrebuinteaza 0 terminologie proprie". Mai tarziu, acela~i lucru il afirma alti psihologi (G. Debus, A. Cosmovici). Astfel, Debus nume~te trairile afective drept "sentimente", Fr. Littmann Ie denume~te "emopi", iar V. Pavelcu ~i P. P. N eveanu Ie numesc "afecte" etc. Psihologul Mihai Golu utilizand, in clasificare, intensitatea, durata, gradul de con$tientizare, nivelul de elaborare a triiirilor afective, obtine urmatoarele categorii: 1. Procelele i trairile afective primare sunt innascute, au caracter involuntar, spontan, fiind conditionate din punct de vedere biologic. Ele cuprind: a. tonul emotional se refera la reactiile emotion ale care insotesc orice act de cunoa~tere (exemplu: simtim un miros ~i imediat ne apare 0 traire ~ecifica - ne place sau nu ne place); b. trairile de natura organicii determinate de functionarea buna sau defectuoasa a organelor interne, generiind stari de confort sau disconfort fiziologic (exemple: in cardiopatii predomina alarma afectiva, in bolile gastro-intestinale apar stari de mohoreala, in bolile pulmonare predomina starea de

- 52
iritare etc.); c. starile de afect sunt triiiri impulsive, violente, de scurtii duratii care pot sciipa de sub controlul contientului, cu aparitie bruscii i desIaurare tumultoasii (exemple: furia, groaza, rasul exploziv etc.) .. 2. Procesele ~i starile afective complexe sunt, de regulii, doband'tte, se caracterizeazii printr-un grad mare de contientizare. Procesele afective complexe cuprind: a. emotiile situationale curente sunt triiiri afective de scurtii duratii, intense, cu desIaurare calmii sau tumultoasii, fiind determinate de insuirile singulare ale obiectelor, avand 0 orientare bine determinatii (spre un obiect sau spre 0 anumitii persoanii). Existii 0 mare varietate de emotii, psihologul american R. Plutchik considerand cii existii opt emotii de baza (teama, sUl;priza, tristetea, dezgustul, furia, anticiparea, acceptul i bucuria), celelalte emotii rezultand din combinarea acestora; b. emotiile integrate principalelor forme de activitate (emotiile superioare) presupun evaluiiri, acordiiri de semnificatii valorice activitatilor desIaurate; c. dispozitiile sunt triiiri afective generalizate, difuze, relativ stabile ~i cu intensitati moderate. Ele pot fi determinate de 0 intamplare importantii, alteori situatiile care Ie determina nu sunt sesizabile de cel care Ie triiie~te, fapt care nu inseamnii cii dispozitiile respective nu au 0 cauza bine determinata. Atat buna cat ~iproasta dispozitie se pot manifesta pe 0 perioadii mai scurtii sau mai lungii de timp, transformandu-se in trasiituri de caracter. 3. Procesele ~istarile afectivc superioare se raporteazii nu la nivel de obiect sau de activitate, ci la nivel de personalitate. Ele cuprind: a. sentimentele, care sunt triiiri afective complexe, de lungii duratii, stabile ~i cu intensitate moderata. Psihologul Andrei Cosmovici considera cii sentimentele sunt ample structuri de tendinte ~i aspiratii, relativ stabile, care orienteazii, organizeazii, declan~eazii ~i regleazii conduita. Gama sentimentelor umane este foarte variatii i sunt denumite utilizandu-se acelea~i denumiri ca in cazul senzatiilor, insa sentimentele nu trebuie confundate cu emotiile, chiar daca sentimentele se nasc din emotii. Sentimentele "imnt emotii repetate, care rezista la factori perturbatori. Psihologul Vasile Paveleu considerii cii fonnarea sentimentelor urmeaza 0 anumitii procesualitate: faza de cristalizare, faza de maturizare (faza cea mai inaltii) ~i faza decristalizare, de dezorganizare a sentimentului prin satietate ~i uzurii, asociata cu deceptii, pesimism etc. Ca generalizari ale emotiilor, sentimentele pot fi: - sentimentele intelectuale (sentimentul de curiozitate, de mirare ~i uimire, sentimentul indoielii etc.) apar in procesul cunoa~terii realitiitii i sunt un factor energizator al acesteia; - sentimentele morale (sentimentul de prietenie, patriotismul, sentimentul datoriei etc.) reflectii atitudinea pozitiva -sau negativa fatii de actiunile proprii ~iale celorlalte persoane; - sentimentele estetice (admiratia, extazul etc.) apar pe baza perceperii frumosului, fie cii este yorba de artii, de natura sau de actiunile omului. Psihologul A. S. Makarenko a subliniat faptul cii educatia estetica a copilului nu trebuie sa se realizeze numai sub aspectul evaluarii operelor de artii, deoarece exista ~i0 esteticii a vietii cotidiene, a muncii ~i a disciplinei, a aspectului exterior, a conduitei etc. b. pasiunile, care sunt tdiiri afective foarte intense, stabile, de lungii durata care antreneaza intreaga personalitate. Omul pasionat intr-un domeniu i~i mobilizeazii to ate energiile ~i demonstreaza 0 neobinuitii tenacitate in desfii~urarea lor, fiind considerate, de unii psihologi, anomalii ale afectivitiitii. Din punct de vedere valoric, pasiunile pot fi pozitive, nobile, constructive (sportul, lectura, creatia artisticii etc.) ~i negative, oarbe, vicii care conduc la comportamente bizare. Viciile pot fi grupate in trei centre de interes: Eul (pasiuni posesive: cupiditatea, avaritia, fanatismul), Altul (gelozia, ambitia) ~i Lumea (pasiunea pentru jocurile de noroc).

"."""-=-=~~,,,=d

Cele opt emotii de baza ~i derivatele

lor dupa R. Plutchik

12.4 Holul proceselor afective

Rolul proceselor afective este controversat, deoarece unii psihologi consider a ca emotiile prin intensitatea, desfa~urarea lor tumultoasa, prin starea de agitatie difuzii, dezorganizeazii conduita (P. Janet), in timp ce alti psihologi sustin cii emotiile, prin mobilizarea energiei psihonervoase, organizeazii conduita (W. B. Cannon). Psihologul Vasile Paveleu considerii cii emotiile dezorganizeazii conduita, in timp ce sentimentele 0 organizeazii. in realitate, procesele afective indeplinesc ambele roluri, dar in conditii diferite: ele dezorganizeazii conduita atunci cand intensitatea triiirilor este mare, dnd situatia este nouii, iar organismul nu ~i-a elaborat inca riispunsuri comportamentale adecvate ~i ele organizeazii conduita dacii organismul ~i-a elaborat riispunsuri comportamentale pentru anumite situatii, dacii intensitatea triiirilor este me die etc. Se poate observa cii procesele afective constituie latura energetid a proceselor psihice ~i a comportamentului uman, ele fiind surse suplimentare de energie, care potenteazii activitatea. Maturitatea afectiva indicii prezenta controlului de sine, pre cum ~iinsuirea modalitiitilor adaptative la situatiile cu care ne confruntiim, deoarece emotivitatea este_ 0 triisiiturii de personalitate, ea avand un rol determinant in stabilirea tipului de temperament dupii modelul franco-olandez. Comportamentul afectiv perceput de altii, devine un instrument al cunoa~terii interpersonale. "Cheia intelegerii altora, spunea V. Paveleu, se aflii in propriile noastre vibratii afective", subliniindastfel rolul triiirilor afective in cunoa~terea interpersonalii.

53
WJnEZVOLTAREA
AFECTIVIT AlII
IEtapa ontogenetica 0-1 an Caracteristici Reactii afective vagi, confuze, fluctuante; la 2 luni apare plaeerea, la 4-5 luni frica, determinata de prezenta unor persoane necunoscute, la 3-61uni rasul, iar injur de 8 luni bueuria. Viata afectiva ineepe sa se organizeze, orientandu-se spre persoane ~i obiecte ~i se invata expresiile emotionale speeifiee grupului. La 18 luni se manifesta gelozia. In jurul varstei de 2 ani starile afective cunosc fluctuatii mai mari, se manifesta agresivitate determinata de faza de opozitie fata de adult, aeeasta inlocuita progresiv de trairi afective pozitive (determinate de trebuinta de a fi iubit, de a coopera cu adultul). In aceasta etapa de varsta viata afectiva se diversifica, se nuanteaza, iar prin joc se dezvolta capacitatea de simulare a unor trairi afective. La 3 ani apare sentimentul de vinovatie, la 4 ani eel de maudrie, iar in jurul varstei de 6 ani se pune problema prestigiului ~i a ru~inii. Chiar daca viata afectiva ramaue in ansamblu instabila, din acest moment se dezvolta capacitati de control voluntar al emotiilor. Incep sa apara procesele afective superioare: curiozitate inteleetuaHi, sentimentul datoriei, admiratia etc. Se continua dezvoltarea sentimentelor superioare: responsabilitatea, patriotismul etc. Se dezvolta totodata trairi afective eu intensitate mare, apare teama de infrangere ~i la mijlocul inervalului dispretul. Toate acestea, plus nevoia de a fi afectuos cu altii, semnifidi 0 nuantare ~i inceputul unei stabilizari a vietii afe~tive. S t t I lIt e accen ueaza con ro u vo un ar, , It fi' d b d I' sl.m~ an I.m vor a e. 0 cou:p 1c~re a, v1etn afect1ve, d ' ... b'Apare cnza de 1dentItate, ar ~1pnma 1U Ire. Viat~ afec~iva se perfecti~neaza ~i ~r~greslV se aJunge la 0 matunzare afectIva.

Unul dintre primii factori ai dezvoltarii afectivitiitii este existenta unor obstacole in realizarea tendintelor ce apar spontan in primii ani de viata. Gruparea lor in structuri din ce in ce mai complexe, pana la nivelul sentimentelor ~i pasiunilor, presupune stan tensionale. Atunci cand nu apare nici 0 bariera, nici 0 frustrare, tendintele se consuma imediat in actiuni al caror ecou ramane redus (este cazul mai ales al familiilor cu un singur copil, caruia ii sunt satisIacute toate dorintele). Evolutia afectivitatii este determinata ~i de imitarea atitudinilor sau emottilor celor din jur, Copilul imita cu u~urinta pe adulti, nu numai in ceea ce prive~te expresiile verbale, ci ~i in privinta gesturilor, atitudinilor, emotiilor pe care cei cu care se intalne~te, in diferite contexte, Ie traiesc. Un alt fenomen ce conduce progresiv la constituirea ~i extinderea trairilor afective este transferul, fie sub forma transferului prin contiguitate (0 stare afectiva durabilii provocata de un anumit obiect sau fiinta care se asociaza curent cu alte obiecte sau fiinte va determina progresiv ca starea afectiva sa se rasfranga ~i asupra celorlalte obiecte sau fiinfe), fie sub cea a transferului prin asemanare (faptul ca un obiect sau 0 persoana determina 0 stare afectiva, spre exemplu un sentiment, aceasta stare afectiva se va rasfrange ~i asupra altora, asemanatoare). Un fenomen de lunga durata, care nu se poate dovedi experimental, dar care explica formarea sentimentelor complexe, este combinarea afectiva. Atunci cand uneia ~i aceleia~i imagini i se asociaza, in mod repetat, diferite stari afective, ele tind sa se combine, determinand realizarea unei sinteze afective (completa, atunci caud nu se mai pot

1-3 ani

3-6/7 ani

12

6/7-10/11 ani

I recunoa~te afectele din care provine, respectiv dnd acestea sunt recognoscibile - cazul geloziei,incompleta, in care se
recunosc iubirea ~iura). Toate fenomenele amintite se realizeaza insa in functie de experienta socialii a persoanei in cauza, contextul social favorizand sau dimpotriva constiturea ~i dezvoltarea afectivitatii. Simultan se pune problema con~tientizarii trairilor afective, astfel meat sa devina posibila interventia vointei, progresiv ajungandu-se la 0 stabilitate a vietti afective ~i la predominanta unor sentimente superioare, Realizarea acestor doua conditii semnificii atingerea maturitatti afective. Aceasta nu survine insa automat, pe __ "_ , , _ ., d . masura ce mamtam m varsta, eXIstan persoane care nu atmg niciodata maturitatea afectiva, P OSl'b'l' - a tutur or aces t or 11tatea punem""d m eV1 enta lenomene arata ca ~1alectIv1tatea, a le ca aproape mtreaga personalitate, are un caracter dobandit, evolutia cunoscuta de-a lungul ontogenezei fiind deosebit de intensa. 10/11-14 ani

14 18' - am

__ . ~ ..

1;' I'

I--------+---'~---peste 18 ani

Aplicatie: Realizati un dosar tematic prin care sa ilustrati una dintre etapele ontogenetice de dezvoltare a afectivitatii.

~LICATII
1. Comentati din punct de vedere psihologic urmiitorul text: "Emotia este .a 0 apa care se revarsa brusc rupand digul; pasiunea e un torent care curge mereu sapandu-~i albia tot mai adanc" (Imm. Kant), 2. Analizati comparativ gandirea ~i afectivitatea subliniind diferentele ~iasemanarile dintre acestea.
.::iIl.'::4u::d.." ~ rii~~;;:;"'

3. Construiti un text de aproximativ 10 randuri prin care sa ilustrati semnificatia psihologica ~i corelatiile existente intre urmatorii termeni: afecte, expresivitate ~iconduitii, 4. Realizati un dosar tematic prin care sa ilustrati unul dintre procesele afective.

~
w

.,

Carenfii afectivii = lipsa sau insuficienta a afectiunii. Trebuintele

afective ale omului sunt la fel de importante ca oricare alte trebuinte vitale, nesatisfacerea lor putfuJd conduce la perturbatii grave alepersonalitiipi. Cupiditate = lacomiemare de ca~tig,de avere. Extaz = stare inefabila in care subiectul pare cufundat in incantare, admi[atie, funcpile ~getative sunt mult incetinite ~i

disparand perceptia lumiiexterioare. F anatism = zel excesivpentru 0 religie; a~ament exageratrata de 0 convingere, idee, insopt de totala intoleranta fata de adversari. Pliicere = emope legata de 0 senzatie agreabila sau de satisfacerea unei tendinte. Pliicerea depinde de starea subiectului ~i ca atare este instabila, disparand odatii ell rezolvarea tensiunii generatede trebuinta,

---

--

13. ACTIVITATEA VOLUNTARA

Pentru psiholog, activitatea apare in doua ipostaze, aflate in interdependenta: 1. in ipostaza de baza genetica obiectiva a functiilor ~i proceselor psihice particulare (de la perceptie la vointa); 2. in iposta~ de exteriorizare ~i de obiectivare a functiilor ~i capacitatilor psihice. Procesele ~i functiile psihice se proiecteaza ~ise integreaza in activitate, caci

54 ~~-

13.1 Definirea ,i caracterizarea activita,ii

nu percepem de dragul de a percepe ~inici nu gandim de dragul de a gandi. Omul-personalitate se subsumeazii formulei "a exista pentru a actiona, pentru a desfii~ura 0 anumita activitate", in timp ce animalul "actioneazii pentru a trai". Prin urmare, subiectul uman nu existii ca atare decatin ~iprin activitate.

Activitatea, in sens general, este un raport selectiv intre subiect obiectiv, cu grade diferite de complexitate, dificultate, in cadrul fizice pentru realizarea unui anumit scop. Activitatea realizeaza 0 integrare ierarhica a tuturor functiilor, proceselor ~i trasaturilor psihice ale personalitatii. In diferite forme ~i variante de activitate, ponderea ~i modul de combinare, a functiilor ~i capacitatilor psihice difera foarte mult. In acela~i timp, modul de desfa~urare ~i performanta activitatii depind de gradul de elaborare a proceselor psihice particulare (perceptie, memorie, gandire, imaginatie, vointii etc.) ~i de trasaturile globale de personalitate (echilibrul emotional, atitudinea fata de sarcini, extraversia, introversia, spiritul de riispundere etc.). Acest fapt determinii utilizarea de teste psihologice analitice de

~i un anumit complex de sarcini cu conpnut caruia subiectul i~i utilizeazi fortele psihice ~i

perceptie, de gandire, imaginatie etc. ~i a unor teste sintetice, de evaluare a triisiiturilor de personalitate, in orientarea ~i selectia profesionalii. Mai mult, fieciirei profesii ii este specificii 0 anumitii psihograma (un anumit mod de combinare ~i de integrare.a componentelor psihice). Intrucat, se constatii cii ~i activitatea este dependenta de procesele ~i de functiile psihice particulare, putem afirma cii relatia dintre activitate ~i organizarea psihicii a individului se prezintii sub forma unui circuit, in cadrul ciiruia nu se manifestii 0 conditionare univocii, ci una reciproca. latii de ce se poate spune cii rolul activitiitii in viata noastrii este enorm.

13.2 Structura activitatii ,

Din punct de vedere psihologic, in structura activitatii intra: - Motivul (trebuintii, interes, aspiratie, ideal), care raspunde la intrebarea: de ce? - Scopul (respectiv, satisfacerea motivului), care riispunde la intrebarea: ce? (ce se urmiire~te?) - Mijlocul (cuno~tinte, deprinderi, unelte exteme etc.), care raspunde la intrebarea: cum? Din punct de vedere operaponal (cibernetic), structura activitapi presupune corelarea ~iconexiunea inversa dintre: 1. blocul de comandii intern, unde se realizeazii analiza ~i evaluarea sarcinii, procesele de elaborare a planului, de analizii ~i de alegere a mijloacelor, de elaborare anticipatii a scopului; 2. blocul extern de execupe, care presupune selectarea ~i activarea actiunilor, realizandu-se conexiunea inversii de la blocul de executie la cel de comandii. Acesta este compus din: mi~ciiri (cele mai simple elemente constitutive; pot fi: musculare ~i ideale, ambele fiind mediate ~i coordonate verbal), operatii ~i actiuni (actiunile indud mi~ciiri ~i operatii). Actiunile se subsumeaza activitatii ~i se orienteazii spre un scop, presupun folosirea unui mijloc, insii nu dispun de un motiv propriu. Veriga executivii este susceptibilii de automatiziiri, ajungandu-se la deprinderi. Blocul conexiunii inverse este format din operatori logici de analizii comparativii a rezultatului obtinut in functie de ceea ce s-a propus (validare sau corectie).

13.3 Formele activitatii ,

Modalitiitile de realizare a activitiitii ca raport selectiv intre un subiect ~iun complex de sarcini sunt foarte diverse: 1. Dupa planul de desfa~urare ~i dupa natura produsului, existii: activitate predominant spirituala (intelectualii) ~i activit ate predominant materiala (fizicii). 2. Dupa locul ocupat in viata subiectuhd, existii: activitate principaHi (de bazii) ~iactivitate secundara (subordonatti). 3. Dupa natura ~i evolutia ontogenetica, exista: a. Jocul este, ontogenetic, prima activitate ~i este dominantii in copiliirie. El are 0 motivape intrinseca ~irol formativ. b. Invatarea (~colarii) este dominantii pe durata inviitiimantului obligatoriu ~i a inviitiimiintului liceal, postliceal ~i universitar. Motivapa inviitiirii poate sii fie intrinseca sau extrinseca. Dupa continut poate fi: invatare perceptiva (sisteme de forme, semne ~i simboluri), conceptual a (notiuni ~i cuno~tinte utile), operationala (formarea ~i dezvoltarea sistemului de operatii, de metode ~i procedee de cunoa~tere ~i de actiune) ~i sociala (reguli ~i norme de comportare in societate ). Inviitarea presupuiie formarea ~i dezvoltarea simultana a laturii informative ~i a celei formativaplicative. Ea nu se reduce la memorie, de~i presupune participarea memoriei aliituri de perceptie, giindire, imaginatie, atentie, motivatie, afectivitate, Psiholog american cu preocupiiri mai ales pentru comportament. Spre deosebire de I. P. Pavlov nu explicii comportamentul prin conditiile sale prealabile, ci prin satisfactia obtinutii in urma adaptiirii la mediu. Experientele sale desIa~urate pe animale au fost extinse la om, in domeniul inviitiirii. Dintre lucriirile sale pot fi amintite: Science and Human Behavior (1953), The Technology of Teaching (1968), Beyond Freedom and Dignity (1971) etc.

B. F. SKINNER (1904-1990)

vointa, atitudinea fata de activitate etc. c. Munca este dominanta in viata adultului activ (in medie intre 20 ~i 65-70 de ani). Ea are caraeter normativ, iar forma specifica de structurare este profesia (ocupatia). Dupa natura componentelor domjnante, munca poate fi: intelectuaHi ~ifizicii, iar

dupa caracterul produsului, munca poate fi: reproductiv-executivii ~inovator-creatoare. 4. Dupii gradul de con~tientizare a componentelor, exista activitate in totalitate con~tientii (ia forma vointei) ~i activitate cu componente automatizate
(deprinderile).

13.4 Definirea ,i caracterizarea voin,ei

Vointa reprezinta procesul psihic complex, prin intermediul caruia omul i~i mobilizeaza ~i-~icanalizeaza fortele ~icapacitatile flZice~ispirituale in vederea invingerii obstacolelor care apar pe traiectoria activitatii.

J. Piaget considerii vointa un reglaj al reglajelor, subliniind faptul ca ea se rasfrfmgeasupra proceselor cognitive $iafective. Vointapoate fi apreciata in corelatie cu stadiul de dezvoltare a individului. L. Vagotski considerii cii,in evolutia sa, copilul invatii comenzile verbale ale adultului, pe care, ulterior, Ie interiorizeazii, ajungand sa-~i dea comenzi singur. Adultii eonstituie, pentru copii, modele de comportament ~i chiar modele de vointii. Vointa poate fi inteleasa ca: modalitate de coordonare a ctivitiitii in general (vointa actiunii ~i vointa abtinerii, rabdarii, a renuntarii), ea proces superior de autoreglaj (de tip con~tient ~i mediat verbal) ~i ca aptitudine de a actiona in vederea realizarii unui scop con~tientpropus. Din punet de vedere psihologic, obstacolul nu se identifica cu nici un obiect sau fenomen al realitatii ~i nici cu rezistenta interna resimtita de individ in desfii~urarea unei

activitati, ci reprezintii 0 confruntare intre posibilitiiple omului ~iconditiile obiective ale activitiitii. Natura obstacolului poate fi diferita: exterioarii, materiala sau internii (de natura fiziologica, psihologica). in evaluarea obstacolului poate sa se produca: subaprecierea obstacolului (e~ec), supraaprecierea obstacolului (e~ec) sau reflectarea adecvatii a acestuia. In depa~ireaobstacolului, omul i~imobilizeaza efortul voluntar. Efortul voluntar nu este innascut, fiind dependent de modul de apreciere a obstacolului ~i de nivelul de dezvoltare a limbajului. El consta dintr-o mobilizare a resurselor fizice, intelectuale, emotionale, prin intermediul mecanismelor verbale. Limbajul are rol reglator in declan~area, organizarea ~i desfii~urareaactiunilor mintale sau motorii. Astfel, vointa poate sa transforme imperativele externe in comenzi interne (autocomenzi), constituindu-se ca mecanism psihic de autoreglare, de autoguvernare ~ide dirijare a conduitei

3.5 Etapele actului voluntar

Vointa, in calitate de proces psihic, se realizeazii de-a lungul mai multor etape: 1. Articularea motivaponalii, prefigurarea intentiei sau impulsul exprima 0 tensiune interioara care tinde sa se exteriorizeze ~i sa activeze veriga motorie. Impulsul poate fi interior sau exterior ~i atunci dnd intensitatea lui depa~e~teun anumit prag, are loc con~tientizarealui care devine punctul de plecare al actiunii voluntare. Con~tientizareaimpulsului ~iraportarea lui la un anumit obiect sunt urmate de formularea scopului ~i directionarea actiunii in vederea realizarii lui (starea de "vrere" - "vreau X"). 2. Analiza ~i lupta motivelor. Motivele odata elaborate intra in raporturi de concordanta sau de opozitie, ceea ce impune aprecierea avantajelor ~i a dezavantajelor alegerii unuia sau a altuia. 3. Luarea hotararii, realizata in urma deliberarii, face posibila elaborarea planului de actiune. Ea presupune alegerea unui motiv ~i respingerea sau amanarea celorlalte, stabilindu-se, eventual, ordinea realizarii lor. Acum apare intentia de a actiona care include: motivul ales, scopul urmarit, mijloacele adecvate de realizare a scopului, planul desfii~urarii actiunii ~i posibile consecinte ale acesteia. 4. indepli~irea planului sau faza executiei este formata din operapi concrete (prin care situatia initiala este supusa unor transformari, in plan mintal sau exterior, pentru realizarea scopului stabilit) ~i, uneori, operatii automatizate care vor fi integrate controlului con~tient. Executia are caracter secvential, ea constand din succesiuni de operatii. Pe parcursul executiei pot sa apara obstacole ~i actiunea sa e~ueze, scopul nefiind realizat. 5. Faza de evaluare ~i de verificare a rezultatelor partiale ~i transformarea lor in informatie inversii, pentru comanda ~i efectuarea operatiilor viitoare. Daca rezultatele nu sunt cele scontate, atunci sunt ~anse ca actiunea sa fie repetata. Rezultatul final, prin conexiune inversa, asigura inregistrarea programului (schemei) actiunii pentru utilizarea ulterioara.

13

13.& Calititile , vointei ,

Cele mai importante calitiip ale vointei sunt: 1. Perseverenta consta in mentinerea timp indelungat a efortului in directia realizarii scopului la nivelul de perfectiune impus de subiectul insu~i ~ia~teptat de cei din jur. Ea presupune realizarea efortului voluntar pe 0 perioada indelungata de timp, chiar ~i in conditiile in care, aparent, n-ar fi posibila continuarea actiunii. Opusul ei este inciipiitanarea (insu~ire negativa) care presupune urmarirea unui scop chiar ~iatunci cand este clar ca imprejurarile nu ofera nici 0 ~ansade reu~ita(este rezultatullipsei de flexibilitate in gandire ~iactiune, al prejudecatilor sau alunor carente educationale). 2. Fermitatea ~itiiria vointei este capacitatea de a suporta . dificultatile, opiniile contrare, severitatea criticii etc., pentru ...,a-timentine hotararea luata. Opusul ei este sliibiciunea vointei (insu~ire negativa) care inseamna imposibilitatea de a realiza efortul voluntar cerut, chiar daca cel in cauza este con~tient de importanta acestui fapt pentru el sau pentru cei dinjur. 3. Independenta ~i initiativa exprima gradul de autodeterminare ~i originalitatea liniei proprii de conduita. Opusul ei este sugestibilitatea (insu~ire negativa) care consta in adoptarea necritica a influentelor exterioare. 4. Au.tocontrolulpresupune con~tientizarea,aprecierea ~i adecvarea permanenta a tendintelor, motivelor ~i proceselor intelectuale, precum ~ia actiunilor concrete anumitor exigente, principii, idealuri morale, politice, sociale etc. 5. Promptitudinea deciziei consta in rapiditatea cu care

56
omul delibereaza. Opusul ei este nehotiirarea sau tergiversarea (insu~ire negativa) care se manifesta ca oscilatii indelungate ~i nejustificate intre motive, scopuri, mijloace etc. cu amanarea deciziei. Calitiple vointei, integrate in structuri mai complexe, devin trasiituri de caracter . Dezvoltarea vointei contribuie la

dezvoltarea personalitatii, deoarece pe masura ce obstacolele sunt depa~ite, ele i~i pierd sau se diminueaza caracterul de obstacol. Dupa tipul de activitate ~i de efort exersate, vointa se specializeaza fiind mai dezvoltata intr-un domeniu decat in altul.

PORTUL DINTRE ACTIVITATEA VOLUNTARA ~I ACTIVITATEA INVOLUNTARA

"Omul in general este con~tient de obiectivele pe care Ie voluntaqiriisul sau plansul (...) urmare~te, de procedeele, de actiunile prin care aceste Actiunile voluntare ale omului i~i pot pierde prin obiective pot fi atinse. Datoritii acestui fapt, caracterul voluntar, exercitiu caracterul lor volimtar propriu-zis. Actiunile de con~tient, devine 0 trasatura specifica, esentiala a omului. acest fel se pot numi actiuni postvoluntare. Astfel, In afara de actiunile voluntare, la om se manifesta insa ~i deprinderile, operatiile automatizate pot sa se desIa~oare diferite procese, mi~cari sau actiuni care nu au caracter chiar sub un control sumar al con~tiintei. Actiunile voluntar. (...) Amintim cateva dintre acestea: clipitul, automatizate se pot insa subordona reglarii voluntare in orice stranl1tul, tu~itul, retragerea bratului sau a piciorului la un . moment, daca apar anumite dificultati in calea realizarii lor. stimul dureros, intoarcerea capului catre un stimul nea~teptat, Aceste actiuni se incadreaza de obicei in intregul unei oftatul, riisul. Caracter involuntar pregnant au mai cu seama activitati sau actiuni planificate ~i organizate in mod unele procese vegetative, cum ar fi salivarea, functionarea con~tient. Astfel scrierea unei scrisori unui prieten reprezinta inimii, respiratia, transpiratia etc. 0 actiune voluntara, dar efectuarea unor litere in cursul Unele manifestari de conduita apar la copil sub forma scrierii se desIa~oara automat. (...) unor actiuni involuntare, cum ar fi sugerea, inghititul, Intre actiunile voluntare ~i cele involuntare exista relatii mi~carile impulsive ale membrelor ~i ale trunchiului etc., dar multiple. (...) Un criteriu acceptat in general pentru mai tarziu acestea se subordoneaza reglarii voluntare. Alte distingerea actiunilor voluntare de cele involuntare consta in procese sau manifestari devin reglabile prin vointa numai reglarea prin sistemul verbal a actiunii. Daca 0 actiune poate partial. Astfel, de exemplu, putem sa ne reglam voluntar, in fi reglata prin cuvant, prin autocomanda, ea poate fi supusa anumite limite, respiratia. Putem tu~i ~i intentionat, dar in caz reglarii prin vointa noastra." ca ne chinuie 0 tuse grava nu mai putem rezista ~i tu~im in (Beniamin Zorgo, Ce este vain/a?, Editura ~tiintifica, Bucure~ti, cursul unei conferinte. De asemenea, putem influenta 1969,p.97-100) Aplicatie: Analizati raporturile existente intre activitatea voluntara ~icea involuntara pe parcursul unei ore de curs.

13

~PLlCATII
1. Formati grupe de 4 elevi sau lucrati pe perechi. Identificati calitatile vointei in cazul personajului Vitoria Lipan din romanul "Baltagul" allui Mihail Sadoveanu sau in cazul altui personaj (literar sau istoric). 2. Identificati asemanarile ~i deosebirile dintre fazele procesului rezolutiv ~ifazele actului voluntar. 3. Analizati rolul proceselor afectiv-motivationale in desla~urarea actelor voluntare. 4. Considerand, ca punct de plecare, ideea potrivit careia reglarea voluntara a activitatii se face in conditiile stransei legaturi cu celelalte procese psihice, descrieti relatia vointei cu acestea. 5. Formati grupe de 4 elevi sau lucrati pe perechi. Cititi cu atentie urmatoarele proverbe ~i,apoi, precizati ce calitati ale vointei sunt implicate.Argumentati raspunsul vostru. a) Laborimprobus omnia'vincit(Munca indaIjita invinge orice). b) Buturuga mica rastoarna carul mare. c) 0 cusatura la timp scute~te0 suta. d) Cine nu vrea cand poate, atunci cand vrea, nu poate. e) Picatura mica gaure~tepiatra tare. 6. Formati grope de 4 elevi sau lucrati pe perechi. Cititi cu atentie urmatoarele situatii concrete ~i,apoi, stabiliti daca este yorba sau nu despre manifestarea vointei, argumentand raspunsul vostru: a) Un elev aflat in situatie de corigenta, lipse~te mult de la ~coala,lara motiv, iar atunci cand este prezent la ore nu a invatat

mmlc.

b) 0 persoana, care ~i-apierdut picioarele intr-un accident, lucreaz~in gospodarie ~ii~iintretine cei 5copii. c) Intrucat a fost mu~cat de caine in copilarie, unui adult ii este frica de caini. 8. Formati grupe de 4 elevi sau lucrati pe perechi. Determinati !egaturile existente intre motivatie ~igandire. 9. In aproximativ jumatate de pagina, comentati afirmatia lui Secenov potrivit ciireia : "Vointa nu este un agent obscur, care comanda numai mi~carile. El este latura activa a ratiunii ~i a simtului moral ... " 10. Formati grope sau lucrati pe perechi. Cititi cu atentie urmiitoarea fabula atribuita filosofului -Jean Buridan (cca. 1300-1358) ~i, apoi, discutati posibilitatea ca actul deciziei, al alegerii, sa nu intervina in orice activitate: Buridan aveaun magar.Inainte de a pleca de acasa,Buridani-a pus ill iesle, atilt ill dreapta, cat ~i ill stanga stanoagelor, 0 cantitate suficientiide ran. Cumillsaranuldin amandoua gramezileera la fel, magarulnu s-apututhotiiridincaresam1lnance ~iamurit de foame.

nivelul de maturizare necesar. = deficienta a vointei, !ipsa de vointa. Abulicul este lntrinsec = care constituie sau manifestapartea propne ~iesentiala a unui lucru, fenomen, proces etc.; launtric. incapabil sa ia 0 decizie sau sa realizeze un proiect, iar 'ineficienta lui, de care este con~tient,Ii spore~te starea de RegIa} = mod de realizare a reglarii. Veleitate = vointa deficitara, slaba; este corespunzatoare dorintei. indispozitie.. Veleitarul dore~te sa realizeze lucruri nemaipomenite, se Deprindere = dispozitie relativ stabila generat~ de un exercitiu entuziasmeaza foarte u~or, intreprinde unele actiuni in prelungit. Pe langa repetare, pentru formarea unei acest sens, dar IlU le finalizl:aza, del'rinderi,_este.cnecesaf--c.~p_ersQaIl.a,_ill_c.auza,_sa_atinga~i
Abulie

57

14. DEPRINDERILE**
14.1 Definirea ,i caracterizarea deprinderilor
cat de superficiala a componentelor activitatii noastre va arata ca nu toate componentele acesteia sunt con$tiente, ex(stand 0 multitudine de reactii, gesturi sau activiti'i!i care par a se desIa$ura de la sine (cititul, scrisul,

o analiza

mersul, conducerea automobilului etc.) Evident, nici nu am putea desIa$ura simultan mai multe activitati dad unele dintre ele nu ar fi automatizate, dad multe dintre cele ce Ie facem nu ar dobandi calitatea de deprinderi.

Deprinderile reprezinta componente automatizate ale activitatii, elaborate con~tient, consolidate prin exercipu ~idesfi~urate fara un control con~tient permanent.
In raport cu definitia pe care am precizat-o, definitorie pentru 0 deprindere se dovede$te automatizarea numita secundara, anume faptul de a fi fost initial 0 actiune con$tienta care s-a transformat progresiv, prin exercitiu $i consolidare, dobandind stabilitate, precizie $i viteza. Termenul de deprindere indica astfel gradul de fixare, de stapanire a unei actiuni sau operatii, altfel spus caracteristica psihologica a activiHitii $i nu 0 formatiune distincta de aceasta. Daca in faza initiala, aceea a constituirii deprinderii, controlul con$tiintei se aplici:ituturor detaliilor actiunii, progresiv atentia se deplaseaza de la detalii la ansamblul actiunii, Iara a se disocia de vointa. Deprinderile sunt declan$ate con$tient, iar dupa aceea au un U$or control con$tient (sunt subcon~tiente), fiind actiuni stvoluntare. Desigur, in masura in care deprinderile sunt componente ale activitatii umane, iar aceasta se dezvolta de-a lungul vietii, urmeaza d $i deprinderile sunt dobandite de-a lungul vietii, fiind prezente doar la acei indivizi care Ie-au invatat. Prin repetare $i exersare se automatizeaza, dobandind stabilitate $i permitand desIa~urarea corecta, sigura ~i rapida a activitatii, cu un consum redus de energie psihonervoasa $i fizica. Absenta deprinderilor face imposibila desfa~urarea activitatilor complexe, dar ~i 0 consolidare gre~ita poate genera dificultati, corectarea lor fiind foarte greoaie. Complexitatea existentei umane presupune 0 multime de activitati automatizate, 0 multime de deprinderi care sa elibereze atentia (care are un volum limitat) pentru acele actiuni care nu se pot automatiza. Determinarea tipului $i gradului de automatizare a deprinderilor are astfel relevanta pentru cunoa$terea unei personalitati, pentru competentele pe care aceasta Ie are sau Ie poate dobandi.

4.2 Clasificarea deprinderilor

Diversitatea activitatii umane implica ~i 0 mare diversitate a deprinderilor, clasificarea acestora putandu-se realiza in functie de mai multe criterii, dintre care cele mai relevante sunt: 1. Dupa complexitate se face diferenta in~re: -- deprinderi simple (trasarea liniilor, ovalelor, bastona~elor de catre copilul care invata sa scrie); - deprinderi complexe (scrierea literelor, silabelor, iar dupa aceea a cuvintelor). 2. Dupa procesele psihice automatizate implicate preponderent se disting: ~ deprinderi senzorio-perceptive (orientarea privirii in a~a fel incat imaginea sa cada pe zona centrala a retinei); - deprinderi verbale (descifrarea cuvintelor rostite este u~urata de forrnarea unor deprinderi de auz verbal); deprinderi de gandire (construirea rationamentelor potrivit anumitor algoritmi); deprinderi motorii (ex. mersul pe bicicleta). 3. Dupa tipul de activitati in care se incadreaza se pot pune in evidenta: deprinderi de joc (a sari coarda, ajuca carti); - deprinderi de invatare (a scrie, a citi, a calcula, a lua notite); deprinderi de mundi (a cro~eta, a zidi, a dactilografia) etc. Acestea sunt doar cateva dintre criteriile ce pot fi utilizate pentru clasificarea deprinderilor. Este insa de subliniat faptul ca deprinderile nu sunt niciodata "pure", ceea ce se are in vedere fiind intotdeauna dominante. Spre exemplu cititul este simultan 0 deprindere senzorioperceptiva ~i de gandire, iar scrisul 0 deprindere motorie, de gandire $i senzorioperceptiva.

1'4

Pentru ca deprinderile sa se formeze este necesar ca organismul sa atinga nivelul de maturizare necesar fixarii lor.

4.3 Formarea ,i interac,iunea

deprinderilor
- piistrarea metodelor, caracterul activ $i calitatea acestora etc. 2. conditii interne: int~resul celui care invata pentru activitatea exersata; existenta unor triiiri afective care insotesc procesul de formare a deprinderilor; ."". prezenta unor caliiiiti fnniiscute pentru tipul de activitate dat (de ex. varsta); - prezenta altor deprinderi asemanatoare etc. Formarea unei deprinderi este un proces complex care se desfii$oara in mai multe etape, impliciind intreaga personalitate: 1. Familiarizarea cu actiunea: este etapa in care se

Toate deprinderile sunt dobandite de-a lungul existentei noastre~ ceea ce presupune un proces de form are a lor, proces care poate fi mai lung sau mai scurt, in primul rfmd in funqie de complexitatea deprinderii ce urmeaza sa se formeze. Realizarea acestui proces de formare a deprinderilor presupune mai multe conditii: 1. conditii externe: o instruire verbalii care sa vizeze conditiile de realizare, mi~carile ce trebuie Iacute etc.; - demonstrarea actiunii; realizarea de exercifii pentru formarea ~l automatizarea mi$carilor; controlul $i autocontrolul executiei, semnaliindu-se erorile;

...

realizeaza instruirea verbala ~i demonstrarea realizarii actiunii, subiectul dobandind informatiile necesare despre actiune. 2. inviifare~ analiticii: in aceasta etapa actiunea este se'gmentata ~i fiecare componenta este exersata separat. Sunt implicate aici atentia, vointa ~i gandirea, mai ales pentru corectarea numeroaselor gre~eli. 3. OrganizaTea ~i sistematizarea: elementele anterior exersate sunt integrate progresiv intr-un ansamblu. 4. Automatizarea: prin exersarea repetata a actiunii in ansamblul sau, erorile sunt eliminate, operatiile sunt prescurtate, atentia necesara diminuandu-se progresiv. 5. Perfectionarea: presupune executarea actiunii in conditii diverse, treptat fiind atinse niveluri superioare de precizie, viteza, corectitudine etc. Odata, formate, deprinderile nu raman izolate, ci se integreaza diferitelor activitati ~i interactioneaza unele cu altele. Deprinderile se sustin unele pe altele in actiunile pe care Ie realizam, 'dar la fel de bine existenta unor probleme cu 0 anum ita deprindere se rasfrange ~iasupra celorlalte. Analiza interactiunilor existente intre deprinderi permite punerea in evidenta a douii fenomene: transferul, care reprezinta relatia pozitivii intre 0 deprindere deja formatii $i una in curs de formare, in sensul ca aceasta din urmii beneficiazii de asemaniirile existente ~iintegreazii elementele comune. interferenfa, care reprezintiifenomenul de influentii negativii intre douii deprinderi, in sensul cii deprinderea anterior formatii perturbii formarea noii deprinderi. Influenta se poate manifesta fie retroactiv (de la deprinderi mai noi, dar mai bine consolidate spre

deprinderi mai vechi, dar mai putin consolidate), fie proactiv (vechile deprinderi stanjenesc formarea unor noi deprinderi). La nivelul sistemului psihic uman se_pot pune in evidentii interactiuni ale deprinderilor ~icu alte componente psihice: - Priceperile: apar in urma interactiunilor dintre deprinderile ~i cuno~tintele detinute, fiind prezente in toate domeniile. Este mai flexibilii decat simpla deprindere, a~a incat este posibilii aplicarea sa in conditii foarte variate. - Obi~nuinfele: sunt componente automatizate ale activitiitii, rezultate din interactiunea deprinderilor cu trebuintele. Aceastii corelare face ca obi~nuintele, spre diferenta de deprinderi, sii se autodec1an~eze ~i autoenergizeze, sa se desfii~oare cu regularitate, nerealizarea lor determinand triiiri afective negative. De asemenea, prezenta unei structuri motivationale face ca obi~nuinfele sii se imparta in pozitive (salutul, plimbarea de dimineata, spiilatul pe maini etc.) ~i negative (fumatul, consumul de alcool etc.), spre diferentii de deprinderile care sunt neutre din punct de vedere moral. Existenta deprinderilor permite atentiei sii fie distributivii.

'DEPRINDERI EFICIENTE DE STUDIU

Lumea contemporana devine pe zi ce trece tot mai complexii, volumul d,e informatie ce trebuie vehiculat tot mai mare, iar deciziile ce trebuie adoptate tot mai responsabile. Intr-un astfel de context a avea capacitatea de a asimila informatia necesarii ~i a 0 putea utiliza in contextele adecvate constituie atuuri ce permit obtinerea unei eficiente superioare in actiunile noastre. Iar aceste probleme nu se pun doar la nivelul vietii adulte, ci la orice varsta. Fixarea ca deprinderi a unor modalitiiti de studiu eficiente nu poate reprezenta atunci decat 0 ~ansii in plus. Cum se poate proceda? 1. Notifele. Banala activitate a luarii de notite se poate dovedi deosebit de relevantii in activitiitile noastre, mai ales atunci cand contextele in care ne aflam presupun vehicularea unui volum mare de informatie. In primul rand sunt a alternativii relevantii a studiuiui sistematic, indeplinind, de asemenea, mai multe functii: - nu reu~im sa retinem tot ceea ce se prezintii intr-o ora de curs sau intr-o discutie, a~a indit stocarea exterioara informatiilor ne permite sa facem oriciind apella ele pentru a Ie revizui sau utiliza in diferite scopun; - luarea de natite permite 0 memorare mai facila a informatiilor" fixarea mai temeinica ~i in cele din urma reactuaJizarea mai rapidii ~imai fidel a a lor; - structurarea materialului se poate realiza in timpul receptiirii acestuia (in timpul orelor). Desigur, ideal ar fi sa putem nota tot ceea ce ni se spune sau ne intereseazii, simultan sa reu~im 0 sistematizare completa a materialului ~i chiar 0 rezumare a sa. De cele mai multe ori nu exista insa 0 astfel de posibilitate, ceea ce inseamnii cii in functie de modul in care ne luiim notitele SectiuneaI in aceastii sectiune a paginii, cea mai mare, sunt notate ideile a~a cum sunt receptate in timpul cursului sau in cadrul contextului in care luiim notite. Secfiunea II Aceasta sectiune este cea a CUVllltelor cheie, puse in evidentii ulterior. Se pot face de asemenea comentarii sau completiiri etc.

Sectiunea III ' Sectiunea rezumatului sau a sintezei, acestea permitiind sistematizarea materialului.

59

yom reui?i dupa aceea sa Ie utilizam cu mai mult sau mai putin succes. Prelucrarea notitelor la acest nivel se poate realiza ulteriorin masura in care ele sunt luate astfel incflt sa permita acest lucru. S-au propus astfel foarte multe modalitati de luare a notiti::lor, unul dintre cele mai utilizate fiind modelul T de luare a noti(elor, prezentatin pagina anterioara. 2. Evidentierea. Dupa cum s-a dovedit in cadrul celor invatate despre perceptie, formarea imaginilor perceptive este favorizata, printre alti factori, i?ide ceea ce se numei?te contrast. Astfel, cu textul se poate intra in interactiune i?iprin sublinierea (evidentierea) ideilor importante, reducandu-se materialul ce trebuie retinut i?i reactualizat. Rezulta 0 structura care pe langa posibilitatea retinerii cu mult mai multa acuratete reprezinta i?i0 .,ancora" de care ulterior pot fi legate alte informatii relevante. Pentru ca sublinierea sa permita insa atingerea intr-adevar a unei eficiente superioare este necesar sa fie respectate cateva reguli: - decizia asupra caror idei sa fie subliniate se ia dupa parcurgerea in intregime a textului (paragrafului); - nu trebuie subliniata 0 cantitate foarte mare de text, in acest caz rezultatul nefiind relevant; - se utilizeaza semne sau culori diferite pentru sublinierea diferitelorelemente ale textului. 3. intelegerea. Mai precis este yorba de verificarea permanenta a gradului de intelegere a textului. Aceasta se poate realiza de mai multe maniere, in functie de obii?nuintele de invatare ale fiecaruia sau de natura textului: formularea de intrebiiri, clarificarea ideilor care pun probleme de intelegere, rezumarea textului, realizarea de predictii in text etc.

unor astfel de criterii are un caracter motivator, ceea ce permite accentuarea eficientei obtinute. 5. Deprinderi de gandire criticii. Intelegerea nu este intr-un fel decat inceputul invatarii, iar nu sfiiri?itul sau. A gandi critic presupune a lua idei, a Ie examina implicatiile, a Ie expune unui scepticism constructiv, a Ie pune in balanta cu alte puncte de vedere, a construi argumente, a adopta decizii etc. Mai mult, este yorba de posibilitatea de a aborda, po mind de la cele oferite in cadrul lectiilor, in manu ale sau alte materiale educationale, informatii noi in mod independent. La un nivel inferior, prin gandire critica putem intelege i?i numai capacitatea i?i disponibilitatea de a nu ramane la 0 receptare pasiva i?ila 0 reproducere la fel de pasiva a ideilor, respectiv capacitatea i?idisponibilitatea de a interoga textele, informatiile pe care Ie invatam. Putem sa ne punem in primul rand intrebiiri de genul: - Care este semnificatia acestor idei? - Pot sa construiesc exemple pentru ilustrarea lor? - Am mai intalnit idei ase~anatoare? Ce idei? - Pot aplica cunoi?tintele? In ce context? - Ce consecinte detenilina aceste idei in raport cu ceea ce i?tiamanterior? etc. 6. Managementul timpuJui de studiu. Pentru a ajunge sa avem intr-adevar eficienta in procesul invatarii aceasta trebuie sa aibii un caracter sistematic, iar un astfel de caracter presupune 0 utilizare eficienta a intervale lor de timp pe care Ie-am identificat ca permitandu-ne a obtine cea mai mare eficien!a. Stabilirea independenta a scopurilor de invatare, planificarea timpului de studiu, eliminarea factorilor de

4. Monitorizarea invatarii.ceInvatarea este 0 activitate di~tr~gere, aa?optarea.u~or de yrelucrare i?iII complexa care pe masura este exersata permite aSlmIlare mformatlel, 0 str~teg.ii atItudmepot~i~i~e cntIca fata de ceea ce constituirea unor deprinderi de monitorizare a invatarii, invatam i?i, de ce nu, autorecompensarea ne vor permite sa altfel spus contribuie la identificarea unor criterii personale a realizam ceea ce ne intereseaza: asimilarea rapida, temeinica caror realizare semnifica incheierea procesului. Identificarea i?icritica a ceea ce trebuie sa invatam. Aplicape: Analizati-va propriul proces de invatare prin prisma acestor deprinderi. In ce masura aveti astfel de deprinderi? Ce ar trebui sa faceti pentru a Ie forma, in masura in care nu sunt prezente, sau cum Ie puteti perfectiona?

14

~PLICATn
1. Analizati urmatorul fragment de text: "Deprinderile ocupa ill sistemul psihic uman un loc masiv, dar detin 0 pozitie subordonata" (P.Popescu-Neveanu). 2. Analizati interactiunea deprinderilor cu procesele cognitive. 3. Analizati locul ~irolul deprinderilor in structura activitatii. 4. Elaborati continutul etapelor necesare formarii unei deprinderi (spre exemplu, unanumitjoc). 5. in structura personalitatii majoritiitii dintre noi exista ~i obi~nuinte negative. Identificati in propria voastra conduita 0 astfel de obi~nuinta ~i incercati sa puneti in evidenta fazele parcurse in instalarea sa. Identificati, de asemenea, factorii care au facilitat aceasta instalare. 6. Realizati 0 analiza comparativa intre deprinderi, pe de 0 parte, obi~nuinle~ipriceperi, pe de alta parte. 7. Analizali interacliunea deprinderilor cu procesele reglatorii. 8. Analizati interacliunile deprinderilor cu fenomenele psihice. 9. Scrieli un cuvant folosind mana cu care obi~nuili sa faceti acest lucru. Dupa ce ati inregistrat timpul, realizati acela~i lucru cu cealalta mana, inregistrand, de asemenea, timpul. Explicati diferenlele aparute.

Automat = ceea ce se face, se executa aparent de la sine sau, eel putin

tara un controlcon~tientexplicit;
Condi{ie

= fapt, imprejurare de care depinde aparipa unui fenomen

sau care influenleaza desfii~urarea unui fenomen; imprejuriirileillcare serealizeaziiun fenomen; lnterac{iune = forma de legaturii a obiectelor, a fenomenelor etc., manifestata printr-o condiponare sau 'acpune cauzalii reciproca; Maturizare '= serie de transforman care permit atingerea de catre un

organism a maturitiipi, respectiv momentul in care se epuizeazii potenlialul de cre~tere;se utilizeaza ~iin sensul de maturizarepsihologica,respectiv procesul de constituire progresiviiapersonalitiipiadulte; Perfec{ionare = imbunatiilirecalitativa; Prediclie = anticipare,estimare a ceeace urmeaziisa se illtample; Proactiv = ceea ce acponeazii, se apliciiasupra a ceva ce urmeazii sa se realizeze; Retroactiv = ceea ce acponeazii,se apliciiasupra a ceva ce s-a realizat, s-a format illtrecut.

60

TIPURI DE ITEMI 4
Itemi subiectivi
: reprezinta raspunsuri mai ample care sunt dirijate, orientate ~i ordonate cu ajutorul unor cerillt~, indicii, sugestiietc. 1. Caracterizati atentia volun~ra ~i atentia postvoluntarii, evidentiind interactiunile dintre aces tea. Atentia se refera la concentrarea ~i focalizarea efortului mental ce genereaza - este yorba de selectivitatea reflectiirii, bazatii pe reflexul de orientare declan~at spontan, la inceput, dar un eseu semlapoi dirijat voluntar, prin intermediul cuvantului. Ea se define~te ca fenomenul psihic de structurat, orientare selectiva ~ide concentrare a energiei psihonervoase, in vederea desra~uriirii optime cerintele care determina a a~tivitatilor psihice. In plan subiectiv, atentia este resimtitii ca 0 stare de incordare ce se observa din structurarea manifestarile, din indicii comportamentali: fixarea privirii asupra persoanei sau asupra raspunsului obiectului vizat, imobilitatea sau tacerea, scaderea frecventei respiratiilor etc. lasand totu~i Fenomenul acesta nu are un continut informational spe~ific ~inici un produs propriu, fapt suficiente pentru care atentia este inclusa intre functiile vointei, intre operatiile inteligentei ~i chiar grade de printre functiile generale ale con~tiintei. Atentia se des~oara in mai multe etape: orientarea libertate care, neselectiva - a~teptare, atitudine pregiititoare, atentie focalizatii. in masura in Clasificarea formelor atentiei se poate realiza potrivit mai multor criterii, dintre care cel care se uzeaza mai important se refera la mecanismul ~i dezvoltarea sa. Se disting astfel 0 atentie de ele, vor involuntara (neintentionatii, spontana, declan~ata de stimuli extemi ~i de stimuli intemi), 0 permite evaatentie voluntara ~i 0 atentie postvoluntara. luarea nu nuAtentia voluntara este forma superioara a atentiei, decl~atii intentionat, care se realizeaza mal a cuno~cu efort voluntar ~i este autoreglatii con~tient. Ea este superioarii atentiei involuntare prin tintelor detimecanismele sale de producere ~iprin efectele ei in activitatea omului. Un rol important, in nute, ci ~i a cadecla~area ei, revine mecanismelor verbale prin care se ia decizia de a fi atent, se stimuleaza ~i se focalizeaza atentia. In masura in care presupune efort voluntar, ea este lirnitatii in timp pacitatii de a utiliza in(pana in momentul aparitiei oboselii), fiind facilitata de factori precum: stabilirea cu claritate formatia de tip a scopului, a semnificatiei actiunii, crearea unei ambiante favorabile activitiitii, structurarea psihologic in buna a activitiitii ~idelimitarea etapelor care cer 0 atentie mai mare etc. Atentia postvoluntara reprezinta un nivel superior de manifestare a atentiei care rezultii contexte reladin utilizarea repetatii a atentiei voluntare care se transforma in deprinderea de a fi atent, tivnoi; deoarece exersarea mai indelungatii intr-un anumit domeniu de activitate duce la automatizare, la reducerea treptata a efortului pentru concentrare ~istabilitate. Atentia voluntara stii prin urmare la baza atentiei postvoluntare (aceasta rezultii din automati~area atentiei voluntare), rara sa fie yorba insa de 0 trecere integrala la aceastii forma. In realitate, in desra~urarea diferitelor activitiiti, cele doua forme sunt complementare.

2. Pornind de la Limbajul este definit ca activitatea de comunicare interumana prin intermediullimbii ~ia - potrivit forcaracterizarea altor sisteme de semne ~i simboluri. Comunicarea este procesul de transmitere a mularii, este succinta a lim- informatiilor, limba fiind suportul ~i instrumentul comunicarii. Ea este un sistem de semne yorba, de asemenea, de un bajului, precizati ~ireguli logico-gramaticaleelaborat social-istoric, care serve~te cainstrument de codificare semllegatura acestuia ~i transmitere a informatiei in procesul real al comunicarii. Forma de baza, naturala ~i eseu concretii a limbajului este vorbirea (limbajul oral), de~i la fel de bine se poate vorbi de un structurat. cu gandirea. limbaj non-verbal. Limbajul, in contextul existentei umane, indepline~te functii specifice precum: de, comunicare, de cunoa~tere, simbolica de reprezentare, expresiva sau afectiva , persuasiva sau de convingere, de reglare sau de determinare, ludicii sau de joc, dialecticii sau de formulare ~i rezolvare a contradictiilor sau a conflictelor problematice, de detensionare nervoasii, pragmatica etc. Limbajul se afla in stransii interdependentii cu celelalte fenomene ~iprocese psihice, dar, in special, eu gandirea, cu procesele intelectuale ~i cu cele motorii. Astfel, intelegerea cuvintelor contureaza clar imaginea perceptiva ~i antreneaza memoria semantica, reprezentiirile ~i gandirea, iar perceptiile ~i reprezentarile, prin verbalizare, dobandesc seffinificatie. Limbajul are un rol important in formarea gandirii ~i in procesul de socializare, ~i anume, in evolutia sa de la limbajul egocentric la limbajul socializat, ceea ce poate conduce la eliminarea elementelor afective, personalizate, individuale. Astfel, l~ inceput, cuvintele nu spun nimic copilului, sunt simple sonoritati. Asociindu-Ie mereu cu acele~i obiecte sau fiinte, ele directioneazii atentia ~iinlesnesc operatiile gandirii: analiza, sinteza, comparatia. Treptat, fiecare termen devine un punct de fixare a semnificatiilor. Semnificatiile unui cuvant sunt in functie de experienta individului, ele sunt corelate cu -cele ale societatii, vocabularul condensand experienta milenara a societiitii. Limbajul obliga la rationalizarea ~i socializarea gandirii, ciici pentru a ne face intele~i trebuie sa eliminam ceea ce este prea individual, personal, afectiv, exprimarea trebuindsa fie clara ~i precisa (un cuvant permite 0 precizie pe care imaginatia nu 0 poate fumiza). Progresul invatiirii limbajului se realizeaza concornitent cu progresul gandirii, caci comunicand, incercand sa elucidam altora 0 notiune, ne precizam noua i~ine intelesurile, eliminam neclaritatile. Se poate astfel aprecia ca intre limbaj ~i gandire exista un raport de unitate ~i interconditionaie.

Structura ~i dezvoltarea personalita!ii

15. Personalitatea .
15.1 Personalitatea ca slslem 15.2 Modele de personalitate

16. Individ. Persoana. Personalitate*

16.1 Individ. Persoana. Personalitate 16.2 Con~tiinta ca nucleu al personalitatii 16.3 Diferente in manifestarea personalitatii *

17. Te~p~raDlentul
1,,7.1Latura- dinamico-energetica a personalitatii 17.2 Tipologii temperamentale

18. Aptitudinile
18.1 Latura instrumental-operationala a personalitatii 18.2 Clasificarea aptitudinilor 18.3 Inteligerita ca aptitudine generalii

19. Caracterul
19.1 Latura relational-valorica a personalitatii 19.2 Structura caracterului 19.3 Rolul caracter,ului in structura personalitatii

20. Creativitatea
20.1 Conceptul de -crea1iy!!ate 20.2 Niveluri ~i stadii ale creativitatii

21. Etape in dezvoltarea petsonalitatii*

21.1 21.2 21.3 . 21.4 21.5 21.6 21.7 Principiul dezvoltarii in psihologie Varstele mici (3-10/11ani) Preadolescenta (10/11-14/15 ani) Adolescenta (14/15-18/19 ani) Tineretea (18/19-30 ani) Maturitatea (30-55/6() ani) Batranetea (55/60

Tipuri de iteDli 5

--

w... )

..

15. PERSONALITATEA
15.1 Personalitatea ca sistem
mediului-In care traie~te. In calitate de obiect de studiu psihologic, personalitatea

trebuie pusa in legatura cu ansamblul sistemului psihic uman, tara insa sa se identifice cu acesta. Astfel, in timp ce
sistemul psihic uman da seama de toate manifestarile psihocomportamentale, inclusiv cele cu caracter accidental sau trecator, personalitatea, in cali tate de element stabil al conduitei, poate fi abordata printr-un set de factori (numiti de G. Kelly "constructe personale") ce au ca trasaturi definitorii: caracterul integrator, sintetic in raport cu celelalte procese ~ifunctii psihice; caracterul stabil, relevat de manifestarea constanta in conduita; . caracterul sistemic, in sensul ca implica fiinta umana concreta in ansamblul sau ~i nu numai intr-un anumit raport concret; caracterul adaptativ, in sensul ca ace~ti factori nu sunt absolut rigizi, ci sub actiunea constanta a anumitor factori pot cunoa~te restructurari; caracterul definitoriu, in sensul ca permit evaluarea globala a unei fiinte umane concrete. o analiza a limbajului comun va arata insa destul de repede ca termenul de personalitate nu este singurul termen utilizat pentru a desemna fiinta umana in integralitatea ei. Sunt astfel utilizati in acela~i scop ~i termeni precum: individ, individualitate ~i persoanii. Desigur, din punctul de vedere al psihologiei ca ~tiinta, este necesara delimitarea precisa a semnificatiilor aces tor termeni. In acest sens se pot face urmatoarele diferentieri: termenul de "individ" desemneaza 0 fiinta vegetal a sau animala considerata ca unitate distincta a speciei din care face parte, deci individ este orice organism, inclusiv omul; termenul de "individualitate" desemneaza ansamblul particularitatilor proprii unui individ care il deosebesc de ceilalti indivizi. termenul de "persoana", cu 0 bogata istorie in ordinea gandirii occidentale, desemneaza numai natura umana in ceea ce are aceasta specific ~i nu include aspecte concrete legate de varsta, ocupatie etc., termenul fiind utilizat mai cu seama intr-o ordine statistica ("Cate persoane lipsesc astazi de la ~coala?"). Date fiind aceste limitari ale termenilor care in limbajul comun sunt utilizati ca echivalenti cu cel de personalitate, psihologia in calitate de ~tiinta il utilizeaza pe acesta, existand numeroase definitii ale termenului de personalitate.

Se poate constata de altfel cu destul de mare u~urinta ca de~i exista numeroase asemanari intre indivizii umani, ceea ce ii face sa apartina acelea~i specii, fiecare dintre noi are un mod propriu de a actiona, de a reaction a, de a se raporta la ceilalti etc. Este evident, de asemenea, ca modul particular in care fiecare se insereaza in spatiul social nu tine doar de un anumit proces sau fenomen psihic, ci de intreaga fiinta a celui in cauza, avand ca atare un caracter sintetic. Un astfel de caracter arata simultan ca ceea ce se poate numi personalitate nu este un alt proces sau fen omen psihic sau rezultatul insumarii tuturor acestora, ci tine de function area ca intreg a fiintei umane. Simultan trebuie atunci sa se vorbeasca de un caracter stabil dar, de asemenea'; flexibil al personalitatii, in masura in care se pastreaza 0 anume constanta a reactiilor, rara ca aceasta sa impiedice fiinta umana sa se adapteze la modificarile din mediu. Aceste caracteristici ale fiintei umane considerata ca

15
,I
1.1 .

lintreg

in manifestarile un caracter

sale comp;rtamentale

ne permit sa

iafirmam

personalitatea cultural: dimensiunea biologicii este relativa la potentialul uman

nativ, la ereditatea fiecarei fiinte umane; dimensiunea socio-culturala. este un produs al procesului de socializare, respectiv interventia mediului socio-cultural asupra potentialului ereditar disponibil; dimensiunea psihologica se constituie in zona de intersectie a nativului cu dobanditul, pe masura constituirii sale, personalitatea dobiindind autonomie ~i capacitate de autoevolutie.

sistemic al personalitatii, respectiv reprezinta un sistem bio-psiho-socio-

Personalitatea se identifica astfel cu subiectul uman concret considerat in trasaturile sale definitorii, anume ca

subiect al actiunii. cunoasterii si valorizarii orooriei fiinte si a r

Personalitatea reprezinta sistemul insu~irilor stabile ~i specifice unei fiinte umane concrete care i~i pun amprenta decisiv asupra manifestarilor psihocomportamentale ale acesteia.
Definitii ale personalitatii: "Personalitatea reprezintii imbinarea non-repetitivii a insu~irilor psihice care caracterizeazii mai pregnant ~i cu un mai mare grad de stabilitate omul concret ~i modalitiitile sale de conduitii" (AI.Ro~ca(red.), Psihologia generalii, Editura Didacticii ~iPedagogicii, 1976,p. 466). "Personalitatea este organizareadinamicii in cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determinii gandirea ~i comportamentul siiu caracteristic" (G. W. Allport, Structura # dezvoltarea personalitiipi, Bucure~ti, Editura Didacticii ~i Pedagogicii, 1981,p. 40). "Personalitatea este in esentii elementul stabil al conduitei unei persoane, modul siiu obi~nuitde a fi, ceea ce 0 diferentiazii de altele" (N. Sillamy, Dictionnaire de psychologie, Paris, Larousse, 1%5;p.216). S.L. Rubinstein aratii cii "Fiecare persoanii este un subiect in sensul "Eu-ului", dar notiunea de persoanii, in contextul psihologiei, nu poate fi redusii la notiunea de subiect in acest sens specific, ingust", deoarece continutul psihic al persoanei nu este epuizat de motivele activitiitii con~tiente,el incluzand ~itendintele involuntare. Trebuie subliniat faptul cii eul este doar nueleul personalitatii, Constantin Riidulescu-Motru sesizand foarte bine distinctia dintre eu ~i persoanii/personalitate: "Personalitatea se cristalizeazii in jurul Eului, dar in structura sa in afarii de Eu se cuprind ~ialte elemente suflete~ti.Eul este liciirireade fulgere care dezvaluie incotro merge anticiparea sufletului. Personalitatea este ma~inaria solida care mijloce~terealizarea anticipatiei. Eul traie~te in clipita actualitiitii, personalitatea in durata trecutului. Unul este momentul, celalalt vectorul fortei".

"

15.2 Modele de personalitate

Studiul personalitatii umane, data fiind eomplexitatea aeesteia, se dovede~te una dintre temele ce poate fi abordata sub o multitudine de aspeete, a~a inciit, in urma eereetarilor intreprinse, au fost construite mai multe modele ale sale: 1. Modelul psibanalitic: constituie cel mai vechi dintre modele Ie personalitatii, fiind datorat parintelui psihanalizei, anume Sigmund Freud. Acesta, avfmd 0 bogata experienta clinica, a constatat ca psihicul uman are 0 organizare nivelara, respectiv incon~tient, precon~tient ~i con~tient. lncon~tientul reprezinta nivelul eel mai profund al psihicului nostru, cel care nu ne este accesibil direct, sediu al instinctelor sexuale, al agresivitatii, al dorintelor ~i actelor refulate ete. Precon~tientul este sediul in primul rand al deprinderilor, dar ~i al informatiilor care de~i nu sunt con~tiente la un moment dat, pot fi aetualizate in functie de necesitatile subiectului uman concret (actioneaza de asemenea ca 0 instanta de "cenzura",perrnitand accesulin con~tiinta doar a acelor produse ale incon~tientului care sunt acceptabiJe pentru aceasta). Con~tientul, suprafata psihicului nostru, este constituit dintr-un flux continuu de informatii ~i trairi emotionale, detinand un rol important in modul specific de a fi al fiintei umane. Acestui model care distinge trei niveluri ale psihicului uman, Freud ii va suprapune mai tarziu diferentierea a trei instante ale psihismului uman (Sine, Eu, Supraeu), fiecare avand un rol specific. 2. Modelul trisiturilor: 0 cercetare a existentei umane concrete pune in evidenta ca in pofida situatiilor diverse in care individul uman concret este implicat, existii 0 anumitii constanta a actelor, actiunilor, reactiilor etc. acestuia, astfel inciit se poate vorbi de un caracter unitar. In acest context, constantele observate pot fi interpretate ca trasaturi psihice, personalitatea impunandu-se ca 0 "constelatie de triisiituri" (P. Guilford). Prin urmare, intr-o astfel de perspectiva observationala, trasaturile psihice puse in evidenta se dovedesc a da seama de particularitatile sau insu~irile relativ stabile ale unei persoane (coreet, sincer, emotiv etc.), avand un caracter descriptiv ~i 0 valoare explicativii. Gruparea lor la anumite niveluri de generalitate permite schitarea unor tipuri psihologice, una dintre cele mai cunoscute teorii a tipurilor fiind cea constitution ala. Din punct de vedere strict psihologic, 0 importanta mai mare 0 are teoria lui G. Allport, potrivit caruia la fiecare individ pot fi puse in evidenta 1-2 trasaturi cardinale (dominante ~i determinante in raport cu celelalte), 10-15 trasaturi principale (caracteristice) ~i 0 multitudine indeterminata de trasaturi secundare. 3. Modelul factorial: psihologia este 0 ~tiintii in cadrul ciireia aspectele de ordin calitativ se imbina cu cele de ordin cantitativ. Dacii'in cazul modelului triisiiturilor aspectele calitative sunt dominante, adoptarea unui punct de vedere predominant cantitativ, cel putin la baza, va porni de la luarea in ca1cul a rezultatelor obtinute la teste, notiiri etc. Un demers de acest gen va reduce diversitatea manifestiirilor psihocomportamentale la anumiti factori comuni, specifici. Cel mai cunoscut model factorial, rezultat in urma apliciirii metodei statistice nurnite analizii factorialii, este cel apaqiniind psihologului american Raymond B. Cattell. Acesta a identificat 16 factori ai personalitiitii care, corelati, permit furnizarea unui profil al personalitiitii fiecarui om. Pentru evaluarea acestor factori el a elaborat un test de evaluare in cadrul ciiruia fiecare factor este evaluatprintr-unnumiirde 10-13 itemi. Psiholog american contemporan, deosebit de prolific (peste 400 de carti ~i 500 de articole), studiaza cu precadere personalitatea (infiinteaza la Universitatea din Illinois, dupa cel de-al doilea riizboi mondial, un laborator dedicat cercetarii acesteia), dar, de asemenea, aptitudinile ~i in special inteligenta. Printre lucdirile sale importante se pot aminti Personality: A systematic, theoretical, and factual study (1950), Abilities: Their structure, growth. and action (1971), The inheritance of personality and ability: Research methods and findings (1982), Intelligence: Its structure, -growth. and action (1987) etc.

COl.~delll

15

Id

}'

(Siner

Raymond

B. CATTELL

(n.1905)

4. Modelul constitutional: tipologia constitutionala pleaca de la anumite paralelisme descoperite in cadrul experientei psihice intre constitutia corporalii a unei persoane ~i manifestarile de ordin psihic. Cea mai cunoscuta tipologie constitutionalii este cea a lui E. Kretschmer, care diferentiaza trei tipuri: picnic (siluetii de statura mijlocie, exces ponderal, fata plinii, miiini ~i picioare scurte etc.), astenic (corpul alungit ~i slab, greutate inferioarii celei normale, sistem osteo-muscular firav etc.) ~i atletic (bine proportionat fizic, cu toracele ~i musculatura bine dezvoltate) ...

Picnic

Astenic

Atletie

'--"'"

WiTESTUL

DE PERSONALITATE 16PF

..

Din multitudinea de insu~iri prin care poate fi circumscrisa personalitate~, Raymond B. Cattell a selectat 16 factori stabili ~i semnificativi, capabili sa explice comportamentul indivizilor. Ace~ti factori, numi!i factori de origine sau intemi, au fost corela!i cu mai multi factori de suprafa!a sau extemi. Factorii de suprafa!a au fost dispu~i la extremele unei scale cu 11 niveluri pe care seschi!eaza men!ioneaza gradul de dezvoltare foarte a fiecarei insu~iri. Consemnarea rezultatelorcat ob!inute aplicarea testului (numit 16PF) un profil de personaJitate util atat din punct de vedere psihologic, ~ipentruprin orientarea profesionala. '" Fi~a de consemnare a rezultatelor in urma aplicarii testului 16PF Factorul Note Note Notescazute Etalon in 11c1ase Noteridicate brute standard
o 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

.'

A
I

B
!

C E F
i

(_
I
I
I,

H
I L

Rezervat, deta~at, critic,rece (schizotimic) Putininteligent, giindire concreta Stabilitate emotionaHi scazuta (cu Eo'slab) Modest,respectuos, conciliant,supus/docil Moderat,prudent,taciturn, putincomunicativ Indiferent, oportun (slabiciune a supraeului) Timid,timorat,suspicios, banuitor Putemic~irealist,calculat, satisIacut de sine Increzator, cooperant Practic,con~tiincios, ceremonial Direct,naiv,sentimental, natural senin,optimist Calm,increziitor in sine, Conservator, stabil,respect pentrutraditie Dependent de grup,fidel grupului Necontrolat, impulsiv, instinctiv, neglijent Destins,calm,lini~tit, non~alant

Deschis,cald,cooperant, abordabil(ciclotimic) Inteligenta vie,giindire abstractii Stabilitate emotionala putemica,calm(E~putemic) Caracterputemic,agresiv, autoritar, inciipatiinat Impulsiv, entuziast, voios, jovial Con~tiincios, perseverent, serios(supraeuputemic) Aventuros, intreprinziitor, sociabil,spontan Tandru,sensibil,dependent afectiv Neincrezator, suspicios, biinuitor, incapatiinat Imaginativ, boem,libertin, visator Fin,perspicace, lucid, cunoscator al societatii decu]pabilitate Anxios,depresiv, sentiment Inovator, liberal,spiritcritic, radicalism Suficient sie~i,independent, resursepersonate Controlat, prudent,vanitos, demn Tensionat, frustrat,surmenat propria personalitate.

'M N

...

o
I
,',
L

,1" l' 5

Q]
Q2 Q3 Q4

'""

Aplicatie: Utiliza!i fi~a de consemnare a rezultatelor prezentata mai sus pentru a va autoevalua Discutati cucolegii vo~trijuste!ea autoaprecierii pe care ati realizat-o.

~PLlCATII
,
I

1. Elaboraii un text de 10 rfmduri ( 1 rand) in care sa utilizaii in sens psihologic urmatorii termeni: personalitate, trasaturi de
pe:sonalitate, sistem.

3. Analizaii conduita unuia dintre colegii vo~tri~iincercaii sapuneii in evidenia trei trasaturi care credeli ca i~ipun, mai mult sau mai pulin, amprenta asupra intregii sale conduite. 4. Concepeii un chestionar prin care sii incercaii semnificaiiile acordate termenului de personalitate colegii vo~tri care nu au studiat inca psihologia. conc1uziile desprinse in cadrul clasei, subliniind diferenlele in rap0l1cu semnificalia strict psihologica. '. sa aflaii de catre Discutaii mai ales

2. Concepeii un afi~ publicitar al earui obiect sa fie propria personalitate. Expuneii afi~eleobiinute ~iincercaii sa decideii pe de 0 parte care dintre afi~e reu~e~tesa promoveze cel mai bine personalitatea in cauza, iar pe de aha parte care dintre ele denota ceamai buna cunoa~terede sine. ,.~.. ;'

marcante avfmd tendinta de a se reproduce; 2. Psihismul primare, supuse principiului pliicerii), Sitpraeul (totalitatea uman are trei instanie: Sinele (totalitat6a impulsurilor" interdictiilor morale interiorizate) ~i Eul (functia sa esteexteriQarii, au dintreconflictele Sine ~icon~tiintamonilii);3. DaciiEul aceea de asrezolva intre impulsii ~i realitatea

I
I

- Psihana/izji

= metoda de tratament al tulburiirilor psihice care se . flftNll.IIII.I, bazeaza pe investigaiia psihologica de adancime. . Fondatorul evenimente ei, traumatice, a stabilit 0 legaturii Sigmundaparent Freud,uitate, observiind efectele unor intre acestea ~isimptomelernanifestate,conchizand asupra existentei incon~tientului.Marile principii ale teoriei sale,

nu reu~e~te sau sau siiii0asigure adaptare satisfacerea satisIaciitoarea trebuintelor,apar sUbiectu.lui la tulburiiri mediul' IJ 1 ~ psihosomatice, delicventii etc: Progresiv psihanaliza a, devcnit mai mult decat regresiune, 0 terapeuticii, anume 0 ~tiinta 1 ale conduitei precum: nevroza, tulburiiri explicativiia comportamentuluiuman..
1

I'

suprime excitatiile nepliicute (principiul placerii), dar lUIPeaexterioarii impune anumiteJ. conditii, de care trcbuie de altfel continuuremaniatii,sunt: Orice conduitiitinde sii sii se tina seama (principiul realitii~i), experientele

."

-,-

.. ".

65 ..)

B. INDIVID. PERSOANA. PERSONALITATE*

&.1Individ. Petsoani. Personalitate
S-a putut observa in capitolul precedent, la un nivel general, care este semnificatia acestor termeni. Revenind asupra acelor semnificatii, a fost amintit in primul rand cel de divid, subliniindu-se in cawl acestuia ca este yorba despre caracterul indivizibil, unitar al unei entitiifi, rara ca acest tennen-sa aiba 0 utilizare strict umana. Spre deosebire de lumea anorganica, viata presupune 0 transformare permanenta, 0 succesiune de procese prin care se realizeaza schimburi ~ateriale ~i informationale intre 0 anumita fiinta vie, oricare ar fi aceea, ~i exterioritatea sa. Pentru ca aceste schimburi sa se realizeze ~i pentru a se putea vorbi despre 0 fiinta vie este necesar sa existe 0 organizare, o'functionare sub modalitatea unui organism. Evident, din aceasta perspectiva, omul se na~te ca organism (entitate biologica), ins~i aceasta calitate impunand integrarea nivelului fizic ~i chimic. Din aceasta perspectiva insa nimic nu deta~eaza omul de oricare alta fiinta vie, 0 aceea~i situatie fiind de afirmat in cawl reprezentantilor oricarei specii. In masura in care oricare organism este un individ, un reprezentant al unei spec ii, iar, dupa aceea, prin prisma modului particular in care sehimburile se realizeaza la nivelul fiecarui individ, evolutia temporala, existenta oriciirui individ este distincta, specifica potrivit cu conditiile particulare de micromediu ~i evenimente traite. Aceasta inseamna, eu alte cuvinte, ca oricare individ are 0 anurnitaindividualitate data de evolutia sa specifica in cali tate de organism. Oricare organism nu este atunei doar 0 "copie", un exemplar al unui anumit tip, ci are un caracter unic. Aceasta unicitate a vietii intr-un sens restrans, la nivelul individului particular, revine, de asemenea, nu nurnai fiintei umane, ci fiecarei vietiiti in masura in care evenimentele existentei sale sunt distincte. Organismele, ca sisteme deschise, realizeaza in permanenta schimburi substantiale ~i energetice cu mediul exterior, existenta fiind 0 continua reechilibrare. Se asigura astfel, pe de 0 parte, conservarea structurii generale a corpului, a structurii sale morfo-functionale, iar pe de alta parte, reinnoirea continua a elementelor constitutive organismului. Se mentine astfel caracterul de individ al acelei fiinte vii, aceasta mentinere realizandu-se insa variat in functie de particularitatile morfofunctionale. Cu alte cuvinte, individul se mentine ca individ. datoritii individualitatii sale. Toate acestea nu sunt insa decat necesare, dar nu ~i suficiente. Pe liinga schimburile en~rgetice ~i substantiale, asigurarea existentei organismului in raporturile sale complexe ~i extrem de variate cu mediul presupune ~i schimburi informationale. Reglarea functionarii organismului in raport cu cerintele mediului extern, dar ~iin ceea ce prive~te subsistemele sale, nu se poate realiza rara un schimb permanent de informatie. Este yorba atunci de un alt nivel al existentei, care la o complexitate superioara poarta numele de psibic. Caracterul de unicitate al oricarei fiinte vii, in lurnea animala, este asigurat de acest nivel, celelalte niveluri integrate sub forma unui organism fiind reglate in functie de aspectele informationale. De altfel, ca rewltat al specializarii ~idiferentierii, in filogeneza s-au constituit subsisteme distincte pentru realizarea schimbului de sub stante ~i energie, pe de 0 parte, iar pe de alta parte pentru operarea cu informatia (in primul rand sistemul nervos). Acesta din urma a dobandit progresiv sarcina integrarii ~i reglarii tuturor functiilor organismului, iar prin aceasta sarcina asigurarii unitatii ~iunicitatii fiintelor vii in cauza. Complexitatea acestei dimensiuni informationale a organismelor vii este insa de 0 diversitate extrema. Pornind de la cele mai simple organisme ~i urcand pe scara complexitatii, ceea ce constituie diferenta fundamentala intre diferitele niveluri de dezvoltare se refera chiar la capacitatile de operare informationala. Evident, aceasta complexitate este extrema in cawl fiin,tei umane, pentru desemnarea acesteia utilizandu-se termenul de persoana. Termenul de persoana desemneaza numai natura umana ~i intrucat numai oamenii sunt persoane, termenul de persoana implicii ideea potrivit careia omul indepline~te anumite roluri ~i statusuri sociale. Mai mult, pentru a sublinia diferenta fundamentala existenta intre natura umana ~i oricare alta fiinta vie, chiar avand un psihic dezvoltat, comparativ cu nivelurile inferioare, natura umana este gandita ca personalitate. In cazul omului, personalitatea este cea care permite mentinerea unitatii ~i unieitatii individuale de 0 maniera radical diferita de cea a oriciirei alte fiinte vii.

..II

16

Nici chiar in cazul gemenilor, de~i exterioritatea poate determina, eel putin la nivelul simtu1ui comun, 0 asemenea aparenta, nu poate fi vorba despre 0 identitate care sa nu lase loc unui indiyid. unei individualirati ~i unei personalitiiti distincte.

1&.2Con,tiinta ea nueleu al personalititii

Nu yom reveni in eadrul acestui capitol asupra celor precizate in raport cu personalitatea in capitolul anterior. De asemenea, de 0 anumita maniera (prin teoria freudiana) s-a pus deja ~i problema con~tiintei. Corelarea acestor doua problematic! se poate realiza ins a chiar de 0 maniera mai tran~anta, adesea afirmandu-se ca specificul psibicului uman este aparitia con~tiintei. Aici trebuie insa realizata 0 diferenta, respectiv aceea intre 0 con~tiinta primitiva, implicita ~i nediferentiata (prezenta de altfel ~i la animalele superioare), ~i con~tiinta reflexiva (con~tiinta de sine), abia aceasta specific umana. Oprindu-ne in primul rand la nivelul con~tiintei implicite, aceasta este doar con~tiintiide ceva (diferit de propria mea existenta), 0 separare insa oarecum confuza a mea de alte fiinte sau obiecte. Este yorba de prezenta.noastra intr-o realitate distincta de noi, prezenta, unde ni se of era totalitatea evenimentelor la care ~inoi participam. In cazul naturii umane aceasta con~tiinta implicita este integrata unei forme superioare, anume con~tiinta reflexiva. Ea nu este insa prezenta la copilul mic, presupunand dezvoltarea con.$tiinfei de sine, con~tiintei unui eu care actioneaza intentionat, responsabilintr-un sens sau altul, simultan eu dezvoltarea gandirii abstracte. La acest nivel nu mai este yorba de a trai simpla separare in raport cu toate celelalte, ci, de asemenea, a ~ti ca aces tea sunt d;st;ncte de mine pentru mine, eel care Ie consider. Formarea efectiva a con~tiintei de sin'e'este preeedata de formarea treptata a unei scheme corporale ~i a unei imagini a propriului corp (con~tiinta propriului corp). Spre exemplu, copilul mic ajunge sa se recunoasca in oglinda in jurul varstei de 2 ani, atunci cand incepe sa foloseasca pronurnele "eu", da~, de asemenea, "al meu", "al tau", rara sa se mai refere la propria persoana ca la alteineva). Aceasta inseamna simultan ca recunoa~terea de sine este conditionata de cunoa~terea unor

persoane dinjur, in raport cu acestea ajungandu-se la propria identificare, la propria delimitare de sine in raport cu toate celelalte, avand de ~tire de aceasHi diferenta. Incepand cu acest moment se deschide "calea" care ne conduce la a realiza toate caracteristicile recunoscute naturii umane, integrate acestea sub titlul de personalitate. Dadi a fi intr-adevar con~tient presupune 0 trecere din planul actiunii in planul verbal-logic, prin urmare 0 restructurare, efectuarea de

operatii, stabilirea de noi legaturi, to ate a~.estea presupun planul notional, a~a incat se poate vorbi de con~tiinta reflexiva doar pe masura ce acest plan se constituie. Formarea con~tiintei te sine este un proces care se incheie in jurul varstei de 14-15 ani, moment in care se declan~eaza ultima etapa in constituirea personalitatii ca aspect integrator a tot ceea ce este 0 anumita persoanii umanii, respectiv un individ avand 0 individualitate unicii specific umanii.

1&.3

Diferen,e in manifestarea personaliti,ii*

corespunziitori dintr-o emisferii cerebralii) este mai putemic sau dominant in raport cu celiilalt. Faptul cel mai cunoscut este cel al mainilor la care dominanta, de regula, este mana dreaptii. Cre~terea, maturizarea ~i dezvoltarea fiintei umane sunt elemente stadiale ale formarii personalitatii, in fiecare etapii de varstii existand aspecte specifice care 0 diferentiaza de celelalte varste, aceste aspecte manifestandu-se diferit ~i la nivel de personalitate (diferentele de personalitate implicate de vars!ii vor fi studiate mai amiinuntit in cadrul capitolului urmator). In dezvoltarea personalitiitii, I~i manifestii influenta trei categorii de potente ereditare de natura anatomofiziologicii ~i anume: particularitatile analizatorilor, particularitatile sistemului nervos central ~iinstinctele. De-a lungul vie!ii omului au loc diverse schimbiiri fizice, psihice, sociale ~i culturale. Aceste transformiiri cunosc atat 0 curbii ascendentii, cat ~i0 curbii descendentii. Viteza de schimbare _ la cele doua extreme ale curbei este foarte mare, ea cre~te In primii ani de via!ii ~i manifesta 0 involutie in ultimii ani de viatii. Structura acestor schimbiiri este foarte inegalii pentru diferite caracteristici, procese ~i insu~iri psihice. Astfel, in copilarie dezvoltarea inteligentei ~i a cuno~tin!elor influenteazii dezvoltarea personalitiitii, in pubertate ~iadolescen!ii dezvoltarea personalitiitii influen!eazii dezvoltarea inteligen!ei, iar in fazele de involutie (in specialla perioada de biitranete), destructurarea intelectualii influenteaza destructurarea afectiva care la randul ei influen!eazii structurile de personalitate. Fiirii indoiala, diferen!ele, manifestate la nivelul personalitiitii, determinii manifestarea noastrii unicii, originalii. In absenta unei veritabile cunoa~teri de sine procesul de definire a identitiitii va cunoa~te diferite distorsiuni care nu vor permite realizarea tuturor posibilitiitilor proprii. Diferente de acest gen in manifestarea personalitiitii constituie una dintre posibilitiitile de ilustrare a acestui aspect al personalitiitii noastre.

16
11I.,---

Triisiitura de personalitate, in sine, nu poate fi miisuratii direct, astfel s-a recurs la evaluarea comportamentului persoanei ajungandu-se sii se identifice personalitatea cu modelul de comportament. Mielu Zlate (1987) atrage atentia cii modul de caracterizare a personalitiitji doar prin triisiituri de personalitate (sistemic) este insuficient, deoarece se pierde din vedere chiar personalitatea, importante fiind nu atat insu~irile, ci modul particular de integrare ~iutilizare comportamentalii a acestora. Din punct de vedere functional, personalitatea nu mai este un sistem, ci un mod de autoconstruire, construire in functie de experientele de viatii, dar ~i in funqie de zestrea ereditarii ~i de conditiile de mediu. Este de mentionat faptul cii mentalitiitile, nivelul cultural - economic reprezintii atributele de formare a personalitiitii individului. G.A. - Kelly, autorul teoriei constructe/or, considera ca interpretiim, anticipiim ~iaqioniim in functie de aceste constructe-idei, conceptii-convingeri, atitudinimentalitiiti. Personalitatea reprezintii un set unic de constructii cu care interpretiim lumea, astfel fiecare om i~i construie~te 0 imagine despre sine potrivit acestor constructe. Constructele de personalitate nu sunt doar un sistem inchis de caracterizare, de evaluare a personalitiitii, ci ele se formeazii prin interactiune cu. societatea. Intrucat, in lectiile viitoare yom prezenta diferentele existente intre cele trei laturi ale personalitati (temperament, aptitudini ~i caracter), tema se va aborda dintr-o perspectivii diferitii, in care se va incerca sii se val orifice informatii multiple dobandite prin studiul psihologiei, dar ~ial altor discipline. Cei mai multi dintre cergetiitori admit ipoteza potrivit ciireia tliferentele individuale de comportament tin de diferentele determinate genetic in organizarea creierului. Cercetiirile au
. ~onfirmat normalitatea stanga este specializatii

dualitatii cerebrale, emisfera~i in analizii, prelucrare astfel secventiaUi integrare categorialii a informatiei, in realizarea activitiitii verbal semantice, in timp' ce emisfera dreapta opereazii prin sintezii ~i globalizare, prelucreazii informatia despre relatiile spatiale ~i realizeazii 0 activitate intuitivii de construire a im~ginii. In conditii de normalitate, activitatea celor douii emisfere este complementara, interactiva, unitara. S-a constatat, la organele de simt perechi, cii unul dintre componente (ochi, narii, ureche etc. ~i, deci, centrii corticali

h __

~PLlCATIl

I. Constru1tlun text de 10 randuri ( 1 rand) In care sa corelati

semnificatia psihologica a urmatorilor termeni: personalitate,
con~tiin!a, individualitate.

2. Cautarea propriei identitati are adesea 0 doza "dorita" de originalitate. Cautarea acesteia duce uneori la ceea ce se nume~te "criza de originalitate". Incercati sa puneti in evidenta manifestari tipice ale unei persoane aflate Intr-o astfel de criza. 3. Comentati urmatoarea afirmatie: "Personalitatea nu este data, ci

ea se formeaza pe parcursul vietii, ea fiind unica ~ioriginala". 4. Formati grupe de 4 elevi sau lucrati pe perechi. Alegeti personaje din istorie sau literatura ~i, apoi, identificati asemiinarile ~i deosebirile dintre ele. 5. Formati grupe de 4 elevi sau lucrati peperechi. Redactati 0 Iistacu posibili factori care determina diferentele Intre oameni. Argumentati raspunsurile voastre.

~,Construct

\!.

= imagine standard cu care se interpreteazii lumea; concept introdus de G.A. Kelly. Rol social = reprezintiiconduitaateptatii de la 0 persoaniia1cfu'eistatut il cun~em (elev,profesor,directoretc.). Schema corpora/a = experientiipecarefiecare0 are desprepropriulsau corp, in ~ sau in stareimobiIa,intr-unanumit echihbru

spatia-temporal~i in relatiile sale cu lumea,inconjuratoare. Constituirea schemei corporale, integrnrea in campul co~intei a corpului sau este experienta fundamentalii datoritiicareia fiecarepersoaniise diferentiaziide semenulei ~iarein_permanentii sentimentulde a fi ea ~i. Statut social = situatia unci persoane intr-un grup social, incluzlind drepturile ~ indatoririle persoanei(statusdeelev,de copiletc.).

67

7. TEMPERAMENTUL
7.1 Latura dinamico-energetici a personaliti,i
Observarea manifesfuilor psihocomportamentale proprii sau,mai evident,ale ceIordinjurul nostru,ne perrnitecu destulde mareu~urintasaponstatam diferen!ein ceea ce prive~tecantitatea de energie de care se da dovada. Exista oameni agitati, nerabdatori,care fac totul in graba sau dimpotriva,persoane care se dovedesc retrase, lini~tite, calme. Aceste aspecte proprii modului de a fi uman, diferite de la 0 persoana la alta, au atras aten!ia inca din cele mai vechi timpuri, punandu-se problema onstructieiunortipologii care sa permita explicareadiferen!elor, dar simultan a asemiinarilorexistente. Este yorba de ceea ce se nume~tetemperament, un termen care provine din limba latina (verbul temperare, cu sensulde a amesteca). Exemplele precizate mai sus ne permit sa afirmam cu u~urin!a ca temperamentul constituie. cea mai expresivii tura a personalitafii noastre, insu~irile temperamentale punandu-~i amprenta asupra tuturor manifestarilor noastre psihocomportamentale.lnsu~irile temperamentale se manifesta pregnant in conduita inca de la na~tere~iraman constante de-a lungul intregii vie!i, ceea ce inseamna ca temperamentul are caracter innascut. Nu ne putem modifica sau forma !emperamentul, dar sta in posibilitatea noastra de a ne controla acele manifestari care nu ne sunt pe plac. Caracterul innascut al temperamentului arata insa oricum ca nu se poate vorbi de 0 valorizare a insu~irilor temperamentale, deci de evaluarea lorprin prisma unor distinctiiprecum cele de bine-rau, dezirabil-indezirabil. "Firea omului", dad este sa luiimin discu!ie expresia pe care limba romana 0 de!ine pentru a desemna la nivelul limbajului comun ceea ce din punct de vedere psihologic se numei?te temperament, se dovede~te astfel de a fi de mare importan!apentru cunoa~tereapersonalita!ii unui subiect uman, in baza acestei cunoai?terifiind posibilii precizarea modului in care persoana in cauzii ac!ioneazii.Temperamentul se refera, in acest context, la aspectele Connale ale conduitei umane, aspecte care se concretizeazii, a~acum yom vedea, prin prisma celodalte laturi ale personalita!ii, anume cea instrumentaloperationala (aptitudinile) ~i cea relational-valorica
( caracterul).

I
~

Datoritii caracterului innascut al insu~irilor temperamentale, temperamentul suportii, intr-un fel sau altul, influen!a dezvoltiirii progresive a personalitii!ii, a~a incat el reprezinta cea mai general a ~i constanta caracteristica a subiectului uman. Reprezentand un aspect formal al personalitii!ii,el nu determina aptitudinile sau caracterul, a~a incM in cadrul oricarui tip temperamental sunt posibili subiec!iumani atat talenta!i cat ~icu capacitii!ireduse din punct de vedere intelectual, caractere bune i?icaractere rele etc. Cu toate acestea, cunoa~terea sa are relevanta mai ales in orienta rea vocationala, deoarece poate favoriza sau dimpotriviiformarea anumitor capacitii!i. a personalitapi, eu earaeter innaseut, eare

Temperamentul se poate defini drept latura dinamico-energetiea struetureaza din punet de vedere formal eonduita umana.

7.2 Tipologii temperamentale

Incerciirile de clasificare a temperamentelor au fost foarte numeroase, prima dintre ele fiind de plasat in secolul V Le.n., anume cea a doctorului Hipocrat din Kos, care in baza inregistrarii faptelor de conduita a ajuns la concluzia ca acestea sunt determinate de patru "umori'~ prezente in organism (sangele, limfa, bila neagra ~i bila galbena). Tipurile temperamentale diferen!iate de Hipocrat, chiar daca fundamentele teoriei sale nu mai au astiizi nici un fel de relevan!a, au rezistat de-a lungul timpului, clasificarile uzuale delimitand in continuare, eel mai adesea, patru tipuri temperamentale: coleric, sangvinie, flegmatic ~i melaneolie. Progresiv, pe baza prime lor delimitiiri realizate de medicul grec, au fost realizate noi cercetari iobserva!ii, care au permis schi!area portretelor proprii celor patru tipuri temperamentale:

17

":1.

--,

Colericul
reac!ii emo!ionale putemice ~i reactivitate motorie accentuatii; impulsiv ~i uneori chiar violent, agresiv; face risipii de energie, reu~indinsiisii-~idovedeasciirapid capacitii!ile; inconstant in relatiile cu ceilal!i; vorbire inegala, inclinatie spre exagerare etc. Repr~zentareaclasica a tipurilor temperamentale.
VIOl,

Sangvinicul
vesel, bine dispus, trece totu~i rapid de la 0 traire afectiva la alta; se adapteaza rapid, reu~ind siise stiipaneascarelativ u~or,ceea ce ii permite stabilirea rapidii de rela!ii sociale; abundentii a expresiei verbale ~i fire comunicativa; ia u~or decizii, sim!ind nevoia variatiei situa!iilor etc.

IF1egmaIiC~
calm, imperturbabil, chiar lent; echilibru emotional, fiind pu!in reactiv din acest punct de vedere, dar cu senti mente durabile; caracterizat de riibdare ~i toleranta; se adapteaza mai greu ~i trece cu 0 oarecare dificultate de la o activitate la alta; meticulos, inclinat spre rutiniietc.

Melancolicul
emotiv ~i sensibil, are dificultiiti de adaptare; ca~citate de lucru redusa, dar obtine un randament progresiv; inclinat spre reverie ~i interiorizare; putemic afectat de insuccese, compenseaza insuccesele prin inchiderea in sine; capabil de activitiiti de migaliietc.

Desigur, de-a lungul timpului, mai ales dupa constituirea psihologiei ca ~tiinta, teoriile temperamentale s-au diversificat, printre cele mai importante dovedindu-se: 1. Teoria lui t. P. Pavlov: pe baza studiilor de laborator s-a stabilit existenla unei corespondenle intre tipurile de

activitate nervoasa superioara i tipurile temperamentale.

Tipul de activitate nervoasa superioara (determinat ereditar) este dat de t':riracteristicile celulei nervoase de baza, care se refera la forta sau energia inmagazinata in aceasta, echilibrul intre cele doua procese nervoase de baza (excitatia $i inhibipa) $i mobilitatea proceselor nervoase superioare. Pe baza acestor caracteristici au fost delimitate urmatoarele tipuri temperamentale: tipul puternic, neechilibrat, excitabillcolericul; tipul puternic, echilibrat, mobil/sangvinicul; tipul puternic, echilibrat, lent/flegmaticul; tipul slab/melancolicul. 2. Teoria lui C. G. Jung: pomind de la bogata sa experienta clinica, a constat ca unii oameni sunt orientati preponderent spre lumea extema, alti oameni sunt orientati preponderent spre lumea interioara. Pe baza acestor constatari a precizat diferenta Intre extraversiune (caracteristica persoanelor deschise, cu multi prieteni, orientate spre activitati practice) ~i introversiune (caracteristicii persoanelor cu 0 fire activism secundaritate activism Inchisa, retrase, lini~tite, distante ~irezervate fata de semenii emotivitate non-emotivi lor, stapane pe sine). Flegmaticii 3. Teoria lui H. Eysenck a reluat teoria lui C. G. Jung, dar a adaugat diferentei extraversiune/introversiune, In baza unui bogat material clinic, diferenta dintre persoanele stabile din punct de vedere emotional ~icele in stabile. Pe baza acestor diferente, Eysenck a construit urmatoarele tipuri temperamentale: extravertul instabil/colericul; - extravertul stabillsangvinicul;

- introvertul stabillflegmaticul; - intl;"overtul instabillmelancolicul. 4. Teoria lbi G. Heymans ~i E. D. Wiersma: este 0 teorie mai nuantata decat precedentele, tipologia temperamentala fiind delimitata In functie de trei parametri: - emotivitatea: se refera la reactiile de ordin afectiv, unele persoane putand fi caracterizate ca emotive, in timp ce altele non-emotive; - activismul: unele persoane sunt mult mai predispuse spre acpune in raport cu altele, fiind stimulate de eventualele obstacole, in timp ce celelalte renunta cu u~urinta sau acuza dificultatile "insurmontabile"; - ecoul: se refera la "amprenta'" mai profunda sau dimpotriva pe care evenimentele vietii 0 lasa asupra vietii noastre, diferenta referindu-se la persoane caracterizate de primaritate (preocupare pentru prezent, superficialitate, optimism, ceea ce denota un ecou slab al evenimentelor) ~i persoanele caracterizate de secundaritate (persoanele la care evenimentele au un ~cou putemic, influentiind accentuat prezentul ~iviitorul). In baza acestor parametri se pot diferentia opt tipuri temperamentale: Pasionatii emotivitate non-activism secundaritate non-emotivi non-activism Amorfii activism non-emotivi Colericii Nervo~ii non-activism secundari activism emotivitate primaritate tate Sentimentalii primaritate Apaticii Sangvinicii primaritate

Carl Gustav JUNG (1875-1961)

Psiholog ~ipsihiatru elvelian, cu studii de medicina, a fost timp de cinci ani discipolullui S. Freud, despartindu-se dupa aceea de acesta ~ifondand propria ~coalade "psihologie analitica". Cea mai importanta idee pe care C. G. lung 0 dezvoltii in vasta sa opera este aceea a incon~tientului colectiv, baza a imaginatiei, comun tuturor oamenilor ~icare se manifesta in mituri, religii, creatie culturala in general. Pentru a intemeia aceasta idee a intreprins 0 foarte vasta cercetare a religiilor (inclusiv cele orientale sau primitive), a diverselor mitologii, a alchimiei, a unor opere culturale fundamentale etc. Printre lucriirile sale importante se pot aminti: Tipuri psihologice (1921), Relafiile intre eu ~i incon~tient (1928), Psihologie ~i religie (1940), Psihologie ~ialchimie (1944) etc.

~PLlCATlI
:1:

1. Analizati locul temperamentului in sistemul de personalitate, evidentiind ~irolul acestuiain relatiile interumane. 2. Realizati 0 analiza comparativa a celor patru tipuri temperamentale. 3. Incercati sa creati profilul eelor opt tipuri temperamentale diferentiate in teoria lui G. Heymans ~iE. D. Wiersma.

4. Credeti ca se poate stabili 0 corelatie intre tipul de temperament ~i profesia practicata de fiecare persoana? Argumentati-va raspunsul!. 5. Villi oameni considera ca nu pot fi altfel decat sunt, adesea justificarea lor privind temperamentul pe care 11 au. Construiti 0 argumentare prin care sa aratati ca in pofida caracterului mnascut, temperamentul nu ne impiedica sa devenim altceva daca dorim.

Forma = organizare in care fiecare element nu existiidedit prin rolul

sau in constructie.0 melodie, spreexemplu,este 0 formape care 0 recunoa~temcmar transpusa intr-un alt ton. Practic nu mai este yorba de acelea~inote, dar recuno~terea este asiguratiide relapa care subzistiiintre piirp. Forma este un dat imediat al con~tiinteicare rezultiidin tendinta spontana a elementelorde a se structura.Descompunerea formelorin .elementelecomponen!enu ne dezvaluie natura lor,fiind

pierdutiistructura~ilegileproprii. Primaritate = subiectul "primar" este expansiv, vesel, dar se supiira u~or, iube~te schimbarea ~i poate sa para superficial. Primaritatea coreleaza intr-o mare masura cu extraversiunea. Secundaritate = subiectul "secundar" este metodic, ata~t traditiilor, fidel prieteillior sai, suferind 0 influenlii durabila a evenimentelor din trecut mergand pana la mascarea experientelor prezente.

69

18. APTITUDINILE
18.1 Latura instrumental-opera,ionali a personaliti,ii
Observarea activiHitii oamenilor permite constatarea cii in timp ce unii oameni obtin cu u~urintii succese intr-unul sau mai multe domenii, ~Jtii depun eforturi mult mai mari pentru acelea~i rezultate sau chiar nu reu~esc obtinerea acelorrezultate. Gradul de reu~i tiiin activi tiitile desfii~urate este datorat ~iunor insu~iri depersonalitate grupate sub numele de aptitudini (de la latinescul "aptus", potrivit). Observiim, astfel, cii oamenii se deosebesc ~iprin aptitudinile lor.

Aptitpdinea este 0 insu~ire sau un complex de insu~iri psihice ~i fizice care determina performante in activitate.
Aptitudinile reprezintii astfel latura instrumentaloperationala a personalitatii, existenta lor fiind demonstratii de reu~ita in activitate. Termenul are insii doua acceptiuni distincte: intr-un sens larg, reprezintii insu~iri prezente la toti indivizii, dar dezvoltate diferit; intr-un sens restrans, desemneaza doar gradele inalte de dezvoltare a insu~irilor, ceea ce permite obtinerea , unor rezultate mai bune dedit majoritatea populatiei. Intr-un context psihologic termenul este utilizat cu deosebire in cea de a doua accep!iune, tot in acest context fiind necesarii diferentierea sa de termenul de capacitate. In acest sens, se poate considera ca: aptitudinea se situeaza numai la nivelul potentialitatii, ca premisii a dezvoltiirii ulterioare, in timp ce capacitatea reprezinta aptitudinea activata, consolidata prin exercitiu ~iimbogatitii cu cuno~tinte adecvate; nu orice insu~ire reprezinta 0 aptitudine, ci numai cele care contribuie la realizarea peste medie a unei activitiiti; oridit ar fi de dezvoltatii, 0 aptitudine nu poate asigura singurii succesul intr-o activitate; gradul inalt de dezvoltare a aptitudinilor, precum ~i combinarea lor origin alii in miisurii sa asigure crearea de valori noi ~i originale, constituie un nivel superior de dezvoltare cunoscut sub numele detalcnt; o activitate creatoare de insemnatate istorica pentru viata societiitii, pentru progresul cunoa~terii ~i care are 0 dezvoltare peste medie a coeficientului de inteligenta, reprezintii geniul. Originea ~i formarea aptitudinilor au fost explicate diferit, putandu-se delimita urmiitoarele teorii: 1. Teoria ereditarista: Ie considerii insu~iri inniiscute, determinate genetic; 2. Teoria ambicntalistii: considerii cii determinante pentru constituirea aptitudinii sunt mediul ~ieducatia; 3. Tcoria dublei determiniiri (aflatii astiizi in uz): considera ca fiecare individ se na~te cu un potential biologic care nu se valorificii decat intr-un mediu ~icu 0 educatie adecvatii. ;:::--=~:===--= ~-.:::~-. == ~_ ... --~~~Dezvoltarea aptitudinilor ~i transformarea lor'in capacitati nu'se face intamp)iitor,.ciin vederea dezvoltarii a ceea ce se .nume~te id.entitate vdc.apoDalii. Proce.sukde."dez\(pltare a -id~lltitatji vocati9nale'lncepe cu 0 perioada (3-10 afli) afantezieiin planul aspiratiHoryocationale{,joaca de-a... "), Progresivirlteresele . capiilor se diferentiaza,urm~ridn perioada a tatonarilor (11-17- ani)," - dezvoltandu-se'comportamen{ulexplorator. D~cislvii~este'pet'ioada rtlalismului (18-25 ani), caracterizata prin cristalij;area identjfatii" vocati-onale~~io vi:ciune de ansamblu asupFa-cfaGtorilor ...care in~enleaza alegerea traseuhri educaJional ~i.profesional,_ce,e~ "ce. conduce la adoptarea unor gecizii mult mai pragmatice. Preclzare.a. idelltitatii vocationale nU'e'ste iIideperrdentli de Gellalfifactori ai personalif~tii, un rol iIl1pOUilnt filml delimit de . ilpaginea ue sine a individuU!i,madul In care~i~i apreciaza'pn?piia . persoana. =~-=
""

8.2 Clasificarea aptitudinilor

Clasificarea aptitudinilor se realizeaza in general dupa gradul de complexitate: 1. aptitudini simple: sunt cele care opereaza omogen, influentand un singur aspect al activitatii (proprietati ale simturilor: auzul muzical, fine tea simtului gustativ ..., ale perceptiei ~i reprezentarii: perceptia spatiala ... , ale memoriei: fidelitatea memoriei ... , concentrarea atentiei etc.); 2. aptitudini complexe: sisteme organizate ~i ierarhizate de aptitudini simple. Potrivit gradului de generalitate, acestea se impart in: a. aptitudini speciale: cele care asigura eficienta activitiitii intr-un anumit domeniu (aptitudini muzicale, aptitudini tehnice, aptitudini plastice, aptitudini pedagogice, aptitudini sportive etc.) Exemple
-

---'. +

=1

18

"'"

observatie ~iatentie distributiva, tact pedagogic. de aptitudilli speciale: Realizarea Permite Asocierea Capacitatea realizarea ~iperceperea dintre de a senzoriala discrimina configuratiile sunetului combinafiilor inaltimea, auzit de prin sunete muzicale, intensitatea voce muzicale m sau elodiilor cu ~idurata ~icontinutul ajutorul ~istructurilor sunetelor instrumentelor. de ritmice. idei. muzicale. Intiparirea ~ireproducerea fideHia sunetelor. componenta Capacitatea de a face accesibil continutul invatarii, comunicativitate ~i capacitate de relationare, spirit de muzicaHi

motrica intetica ideativa mnezica

Aptitudinea

b. aptitudini generale: in to ate domeniile

oposibila

taxonomiea

observatie, capacitatea de invatare, anumite cele care se dovedesc util<:; calitii!i ale memoriei, inteligenta etc.). de activitate (spiritul de Descriere a produce detecta problemele In situatii curente sau a sau recunoaste problema ca irttreg si elementele sale '."... aptitudinilor utiliza in chip cea fntocmita reu~it depe E. A. oral Fleishman: sau scris pentru ain comuni<;;acelorlalti ideilinformatii; propune intelege un mesajul raspunsuri/solutii numiir verbal delimbajul idei scris neuzuale 0 sau temii oral; intr-o datii; ainedite inregistra conteaza tema in situatie mod primul corect data; rand descrierea a numarul improviza unui ideilor; solutii eveniment; in sitliatii retine este informa!ia nouii, dintr-o activitate, rarii efort;

Jrobleme la

in care Aptitudinea procedurile standard nu sunt operante;

70
viteza a executa utiliza cu adecvat care miscari este flexionare dat un rasnuns orovenind continue la un sau stimul' de la reoetate surse diferite' cu 0 anum ita raoiditate: aanticipa utiliza indemanatic mainile. Descriere a indeplini 0 in conditiile orezentei unor factori distractivi sau monotoniei; volumul capacitatea fortei de investire exercitate a asupra energiei unui in acte obiect musculare greu; efort exolozive; static; utiliza mainile i trunchiul pentru a mica pe un anumit interval temporal i spatial greutatea rapiditatea cu care insuiri ale unor obiecte sau persoane sunt comparate cu insuiri ale altor a degetele in mod indemanatic si coordonat. aplica aproxima aeza informatia reguli/propozitii 0sarcinii/activitate regula in sau cea un generale mai concept buna la care cazuri succesiune; subsumeaza particulare; corelarea 0 situatie; a proceda adecvata de la aun regulilor principii stabilite sau procedurilor la reguli a timpul a dobandi gasi un necesar inratiarea rapid element pentru 0informatia idee ascuns lucrurilor clara organizarea intr-o asupra potrivit multime spatiului sau combinarea unei de in modificari obiecte, care intr-o te af1i; sau desprinde configuratie transformari; 0 trasatura cu sens a particulara unul numar dintr-un mare de mentine eforul fizic oe 0 durata mare de timp; alege rapid raspunsul corect intr-o situatie precis aa cand doua sau mai multe raspunsuri sunt abilitatea de a gasi moduri de grupare sau categorii alternative pentru set de obiecte, persoane, comului' manunchi de insusiri. rara ca viteza sa fie importanta' nosibile' persoane lara sau idei; elemente, 0 idee prealabila despre aceasta; cunoscute la 0lucruri; situatie data; logice;

.,

cornorala zica tiva mpului ctie manuala ptiva spa!iala m cuprinderii clasificare iva c!ie la alegere de cuprindere nforma(iei inductiv ica

18.3lnteligenta

ca aptitudine generali
primare": comprehensiunea
cuvintele;

18

Daca in limbajul comun inteligenta este sinonima cu gandirea, in sens psihologic ea presupune 0 organizare superioara a mai multor procese psihice: gandire, memorie, perceptie, imaginatie, performante la nivelul limbajului i atentiei etc. Delimitarea sa ca factor aptitudinal general are la baza cercetarile realizate de C. Spearman, care a semnalat existenfa unuifactor G (general) care participii la realizarea tuturor formelor de activitate, aliituri de numero~i factori S (specific) , Termenul de inteligenta este utilizat intr-o dubla acceptie: de proces de adaptare prin asimilare ~i prelucrare a informafiilor; de aptitudine constfmd in structuri operafionale care prin calitiifile lor asigurii eficienfa conduitei, Considerarea unitara a inteligentei a fost contestata intro anum ita masura de teoria lui Louis Thurstone, care considera ca factorul G se poate diviza in mai multe "abilitati

verballi: abilitatea de a intelege

tluenta verbala: abilitatea de a verbaliza rapid, de a

rezolva anagrame, a ritma cuvinte;

factorul numeric: a socoti rapid, a lucra cu numere; factorul spatial: abilitatea de a vizualiza relatii intre
formele spatiale i de a recunoate aceeai forma prezentatii in pozitii diferite; factorul memorie: abilitatea de a numi verbal stimulii, de a gasi perechi cuvintelor etc,; factorul perceptie: abilitatea de a sesiza rapid detaliile, de a observa asemanari i deosebiri intre imaginile obiectelor; factorul rationament: abilitatea de a gasi regula genera Iii in exemplele prezentate, de a determina modulin care este construitii 0 serie de numere dupa ce s-a prezentat 0 secventa din ea.

Inteligenta reprezinta un sistem de insu~iri stabile proprii subiectuJui individua~ care la om se manifesta in calitatea activitapi intelectuale centrata pc gandire.
Psiholog american, este cunoscut mai ales pentru cercetarile sale privind aptitudinile i pentru teoria multifacforiala a inteligentei, pe care 0 opune teoriei celor doi factori a lui C. E. Spearman. _ Printre cele mai importante lucriiri ale sale se pot aminti The Measurement of Attitude (1929), A factorial Study of Perception (1944), Multiple Factor Analysis (1947) etc.

Louis Leon THURSTONE

(1887-1955)

71

Stad;ulopera(iilor formale (11-17 ani): in aceasta etapa Fiind yorba despre un termen ~i 0 aptitudine mult discutate se dobande~te capacitatea de a lucra cu concepte in epoca contemporana, asupra inteligentei au fost formulate mai multeteorii: abstracte ~i sa realizeze operatii cu operatii (combinari, 1. Teoria genetidi: creatorul acestei teorii a inteligentei permutari, aranjamente). Gandirea devine deductiva, este J. Piaget, care pome~te de la ideea ca inteligenfa este 0 subiectul putand opera nu numai asupra realului, ci ~i asupra posibilului. Se mai nume~te ~i stadiul relafie adaptativii intre om iji realitatea inconjuriitoare. Adaptarea, in acest context, este 0 echilibrare intre asimilare propozitional, deoarece acum subiectul poate opera cu enunturi verbale abstracte, devenind capabil de discurs (integrarea noilor informatii cu cele vechi) ~i acomodare argumentativ. (restructurare a modelelor de cunoa~tere sub influenta noilor informatii). Conduita inteligentii rezultii asifel din echilibrul 2. Teoria psihometrica: psihometria se refera la dintre acomodare iji asimilare. conceperea de probe care sa permita masurarea obiectiva a unor Cercetarile intreprinse de J. Piaget I-au condus la calitati psihologice, teoria psihometrica a inteligentei fiind una dintre cele mai vechi in domeniu. Initiatorii acestei teorii sunt formularea stadiilor dezvoltarii inteligentei: Inteligenta senzorio-motorie (0-2 ani) care incepe cu C. Spearman ~iL. Thurstone. In acest context (dar nu numat in legatura cu teoriile stadiul exersiirii reflexelor (0-1 luna), in cadrul ciiruia sunt exersate schemele' senzorio-motorii simple amintite) se poate pune problema masurarii inteligentei, existand numeroase teste care vizeaza astfel de aspecte. Primul (reflexe neconditionate), innascute, copilul test (1905) a fost elaborat de Alfred Binet ~iTheophile Simon, descoperind treptat relatiile dintre ceea ce p,ercepe ~i propriile actiuni (in primul rfmd motorii). In cadrul in 1915 L. M. Terman imbunatatind proba initiala ~i primului an de viata invata sa puna in legatura ceea ce . propunand faimosul concept IQ. Acesta exprima raportul fac oamenii sau obiectele din jur, sa reactioneze la existent intre varsta mintala ~i varsta cronologica, in baza sa schimbarile mediului sau cum sa-l controleze. Una delimitandu-se din punctul de vedere al inteligentei urmatoarele grupe de indi vizi: dintre cele mai importante achizitii este permanenfa 0-25 idiot 80-100 normal obiectelor (61uni-2 ani), anume ca obiectele continua sa existe chiar dacii nu Ie mai vede. 25-50 imbecil 100-120 supenor 50-70 debil mintal 120-140 Stadiul preoperational (2-7 ani) in cadrul ciiruia exceptional 70-80 intelect de limiti'i peste 140 supradotat achizitiile cele mai importante sunt deprinderea mersului ~i limbajului, a functiei simbolicDiferentele interindividuale reprezinta un dat cotidian, reprezentative in general. Acestea permit interiorizarea atragand atentia mai ales precocitatea, ~are dovede~te in primul actiunilor, tara insa a exista posibilitatea reversibilitatii rand existenta unor predispozitii native. In acest sens sunt celebre lor. La finalul stadiului apare conceptul de numar. exemple precum Mozart (care a compus un menuet la 5 ani) ~i Caracteristicile cele mai importante ale stadiului sunt: Goethe (care la 8 ani scria lucrari literare cu 0 maturitate de adult). - aparitia unui tip de gandire cauzala, nu insa in sensul Calculul ulterior al coeficientilor de inteligenta a condus la estimari unui rationament logic, prin care incearca sa-~i potrivit carora Goethe ar fi avut un coeficient de inteligenta de 200, iar Mozart de 165. explice ceea ce se petrece in jurullor; Modul efectiv in care se determina celebrul IQ este redat amestecul realului cu imaginarul ~i imposibilitatea de urmatoarea formula: de a trece dincolo de aparente; VM IQ=-xlOO egocentrismul, in sensul ca nu pot vedea lucrurile VC dedit din punctullor de vedere. ~(unde "YM" reprezintii varsta mintala stabilitii in functie de numarul - Stadiul operatiilor concrete (7-11 ani): in aceasta de probe rezolvate in cadrul unui test de inteligentii, iar "YC" viirsta etapa, copiii incep sa aplice reguli logice operatiilor de cronologica a subiectului). transformare a informatiilor pentru a rezolva problemele cu care se confrunta. Achizitii importante: clasificarea, categorizarea ~i conservarea proprietatilor fizice ale obiectelor. Inteligenta copilului este inductiv-logica ~i Distributia IQ concreta, fiind necesare corespondente concrete in intr-o populatie realitate. Se dobande~te capacitatea reversibilitatii actiunilor interiorizate, la sfar~itul stadiului constituindu-se mecanismele de coordonare logicii ~i matematica. Psiholog elvetian, cu preocupari pentru ~tiintele naturii, dar ~i de logica sau filosofie, care a fondat 0 noua disciplina ~tiintifica, epistemologia genetica, scopul sau fiind. de a demonstra cunoa~terea in mod evolutiv. Pomind de la observatiile realizate asupra propriilor copii, dupa aceea asupra elevilor din ~colile primare, in jocurile ~i activitatile desta~urate de ace~tia, a dezvoltat 0 adevarata ~coala de psihologie care sa confirme ipoteza potrivit careia dezvoltarea gandirii ~i a limbajului, a personalitatii in general, nu are loc in mod continuu, ci trece prin stadii definite, progresiv cu trecerea de la un stadiu la aiml relizandu-se integrarea stadiului precedent. Opera sa este foarte vasta, printre lucrarile importante fiind de amintit: Limbajul iji gandirea la copil (1923), Reprezentarea lumii la copil (1926), Naijterea inteligentei (1936), lntroducere in epistemologia geneticii (1950), Posibilul iji necesarul (1981) etc., multe dintre aceste lucrari fiind traduse ~iin limba romana.

18.

Jean PIAGET (1896-1980)

_ 72 ... ~

!WTEORIA

INTELIGENTELOR

MULTIPLE
Inteligenta,logico-matematica: Prevalenta ei determina analiza cauzelor ;;i a efectelor, intelegerea relatiilor dintre actiuni, obiecte ~i idei. Abilitatea de a calcula, cuantifica, evalua propozitii ;;iefectua operatii logice complexe sunt caracteristici care ies in evidenta in cazul acestei inteligente impreuna cu abilitati de gandire deductiva ;;i inductiva ~i capacitati critice ;;i creative de rezolvare a problemelor. Inteligenta muzicala: Persoanele cu aceasta inteligenta gandesc in sunet, ritmuri, melodii ;;i rime. Sunt sensibili la tonalitatea, intensitatea, inaltimea "~itimbrul sunetului; recunosc, creeaza ;;i reproduc muzica folosind un instrument sau vocea. Inteligenta spatiala: Inseamna de a gandi in imagml ;;i a percepe cu acuratete lumea vizuala. Abilitatea de a gandi in trei dimensiuni, de a transforma perceptiile ~i a recrea aspecte ale experientei vizuale cu ajutorul imaginatiei sunt caracteristici ale acestei inteligente. Inteligenta naturalista: Persoanele la care este dominant acest tip de inteligenta au capacitatea de a recunoa;;te ~i clasifica indivizi ;;i specii. Interactioneaza eficient cu creaturi vii ~ipot disceme cu u;;urinta fenomene legate de viata ~ide fortele naturii. Inteligenta chinestezica: Dominanta acestei inteligente aduce dupa sine gfmdirea in mi;;cari ~i folosirea corpului in moduri sugestive ;;i complexe. Ea implica simtul timpului ;;i al coordonarii mi;;carilor corpului ;;i ale mainilor in manipularea obiectelor. Inteligenta interpersonalii: Inseamna a intelege celelalte persoane, a avea empatie, a recunoa;;te diferentele dintre oameni ~i a aprecia modullor de gandire, fiind sensibili la motive Ie, intentiile ;;i la starile lor. Ea implica 0 interaqiune eficienta cu una sau mai multe persoane din familie sau din societate. Inteligenta intrapersonalii: Determina 0 gandire ;;i intelegere de sine, a fi con;;tient de punctele tale tari ;;i slabe, a planifica eficient atingerea obiectivelor personale, monitorizarea ;;i controlul eficient al gandurilor ;;i emotiilor, abilitatea de a se monitoriza in relatiile cu altii.

Gandindu-ne la cei pe care ii consideram inteligenti in mod curent (ramanand in cadrul mediului ~colar), yom constata ca este yorba in primul rand de cei care exceleaza la disciplinele de studiu considerate fundament ale in ~coalii, precum matematica ~i limba ~i literatura romana. Oricat de mult ar excele ceilalti elevi sau chiar aceia~i la alte discipline, exista intotdeauna 0 anumita rezerva in privinta inteligentei lor, fiind apreciati mai curand ca talentati. In realitate, daca este sa luam in calcul ultimele evolutii in psihologie, performanta, indiferent de disciplina, este aceea~i. Teoria care demonstreaza caracterul multiplu al inteligentei umane are ca autor pe Howard Gardner, profesor de teoria cUJ;oa~terii, educatie ~i psihologie la Universitatea Harvard. In elaborarea teoriei sale, Gardner a pomit de la constatarea ca pe de 0 parte unii copii cu coeficient ridicat de inteligenta nu au rezultate bune la ~coala, iar pe de alta parte ca persoane care au avut rezultate remarcabile de-a lungul vietii, au avut dificultati la ~coala.ln acest context, definitia pe care 0 propune inteligentei este caracterizata de flexibilitate: "mod de a rezolva probleme ~i de a dezvolta prod use considerate ca valori de cel putin 0 culturii". Detaliind definitia sa, se poate observa cu u~urinta cii nu se poate aduce in discutie un eventual caracter univoc al inteligentei, in masura in care problemele pot fi din cele mai diverse, dupa cum rezolvarea lor poate cunoa~te 0 multitudine de posibilitati. Aceasta inseamna simultan 0 valorizare a domeni ului sau a campului de manifestare. Studiind modul in care oamenii rezolva probJemele, Gardner a identificat opt tipuri de inteligenta diferentiate in baza a zece criterii, dintre care cele mai relevante se refera la existenta unui sistem propriu de simboluri (cuvinte, numere), mantfestarea abiliti'i{ii respective de fa primele semne ale existentei oamenilor pe Pamant, cunoa~terea partii creierului unde este localizata inteligenta respectiva etc. Inteligcnta Iingvistica: Cei ce poseda acest tip de inteligenta ca dominat gandesc cu predilectie in cuvinte ;;ifolosesc cu u~urinta limba pentru a exprima ;;i/sau in!elege realitati complexe. Sunt persoane care invata repede limba materna ;;i limbile straine, citesc cu placere, foJosesc metafore etc.

18
I.

Aplicatic: Incercati sa va apreciati pe 0 scala de la I la 10 propria inteligenta potrivit tipurilor amintite mai sus. Argumentati evaluarea realizata Sieventual comparati -0 cu 0 evaluare Iacuta de unul dintre colegii vostri.

~PLlCATII
'
1. Analizati interaqiunile dintre aptitudini ;;i celelalte procese psihice. 2. Definiti aptitudinile;;i analizati raportul dintre Innascut;;i Invatat In cazullor. 3. Analizati clasificarea aptitudinilor. 4. Comentati dinpunct de vedere psihologic urmatorul text: ,,Inteligentapoate fi blocatiisau poatefi activatii intr-unsens sau altul (...) ~i injimctie defactorii motiva{ionalipu~i i'nac{iune i'n condi{iiledate" (AI.Ro;;ca). 5. Rugati profesorul de psihologie sau contactati un consilier vocational pentru a va aplica un test care sa permita evaluarea tipurilor de inteligenta. Comparati rezultatele obtinute cu propria voastrii evaluare. Analizati, dupa aceea, rezultatele"obtinute cu propriile voastre aspiratiiprivind studiile universitare Sicariera ce va urma acestora. Ce concluzii desprindeti?

IAsirililare

[e)llei = conduita activa ce opune acomodarii la mediu modificarea acestuia. Din punct de vedere fiziologic, asimilarea este procesul prin care fiintele vii transforma elementele extrase din mediu, integrandu-le propriei lor substante. Comparativ se poate vorbi de 0 asimilare din punct de vedere psihologic. Stadiu = perioada de dezvoltare. Dezvoltarea intelectuala ~iafectiva a fiintei umane nu se face in mod uniform, dupa un model linear, ci trece prin anumite stadii care implica, fiecare dintre_ele,JI!!j)rogres sioTeorgl!!:!i~an~_a ansamblului.

Talent = aptitudine naturala sau dobiindita de a face qn -lucru,

depinzand de capacitatile individuale, de motivatiile subiectului Sidemediul social, fiindexpresia interactiunii acestor conditii. artistica lao Voca{ie= Inclinatiepe~tru 0 activitateprofesional~ sat!. persoanii care poseda aptitudinile necesare. In general, 0 persoana se _lmplilJesteatunci ciind iSi poate satisface vocatia. Rolul consilierului vocational este de a face distinctie Intre vocatiile veritabile, oazate pe aptitudini reale, Si proiectele himerice ale unor adolescenti rau adap..tati larealitate.

19.CARACTERUL
19.1 Latura relational-valorici a personalititii
viata, convingerile, credintele, aspiratiile, idealurile unei persoane, continutul ~i calitatea actiunilor, stilul sau de activitate. Prin specificul sau, caracterul se dovede~te a fi expresia intregului sistem al personalitatii, una dintre laturile majore ale acestuia, anume latura relaponal-valoricii ~i prin atitudinile Etimologic termenul de caracter provine din limba greaca (semnificfmd tipar, semn,pecete) ~i desemneaza ceea ce este caracterrstic pentru un om, modul propriu al acestuia de a se comporta in relatiile cu altii. Intr-un sens larg termenul de caracter este sinonim cu cel de personalitate, desemnand portretul psiho-moral ce cuprinde conceptia despre lume ~i

Caracterul este totalitatea insu~irilor psihice esenpale ~i stabile care se exprima in valorile promovate (comportamentul) omului in raport cu diferite domenii ale vietH sociale~i in raport cu sine. In masura in care caracterul i~i pune amprenta asupra intregii personalitati, este necesara delimitarea specificului sau in raport cu celelalte laturi ale personalitatii: a. Caracter-temperament: in timp ce temperamentul este neutru din punct de vedere socio-moral, nefiind influentat de con~tiinta ~i deciziile acesteia, caracterul sau trasaturile de caracter pot ~i sunt valorizate, receptate ca pozitive sau negative; spre deosebire de trasaturile temperamentale, innascute, trasaturile de caracter sunt dobandite de-a lungul vietii sub influenta modelelor socioculturale de comportament ~i a valorilor pe care Ie cultiva ~iIe impune societatea; caracterul este 0 instanta de control ~i verificare, respectiv chiar ~iin cazul temperamente!or cu un nive! energetic redus exista posibilitatea ca prin interventia con~tiintei acest lucru sa fie compensat (de exemplu,
Se ~tie di scriitorul rus Anton Pavlovici Cehov (1860-1904) era modest, echilibrat, delicat, bland, cinstit ~i corect insa, yom observa citind textul urmator, ca aceste insu~iri sunt rodul autoeducatiei in functie de anumite valori, putandu-se vorbi despre un om care transforma un "caracterurat" in unul "frumos": ,,1ntr-una din scrisorile catre sotia sa, O. L.}(nipper-Cehova, Anton Pavlovici face aceasta marturisire pretioasa: "Imi scrii ca ma invidiezi pentru caracterul meu. Trebuie sa-ti spun ca din fire am un caracter brutal, sunt violent ~.a.m.d. Dar m-am obi~nuit sa ma stapiinesc, deoarece nu e frumos ca un om cumsecade sa-~i dea drumul naravului. In trecut Iaceam ni~te nazbiitii, sa te minunezi nu altceva!" Citind aeeasta scrisoare, biograful lui A.P. Cehov serie:

nu se poate justifica lipsa de performanta a unui melancolic datorita temperamentului sau, deoarece printr-o mai buna planificare a timpului ~i prin vointa acest lucru poate fi depa~it); temperamentul i~i pune amprenta asupra modului in care trasaturile de caracter se manifesta in comportament. b. Caracter- aptitudini: in timp ce aptitudinea este un sistem operational eficient care se investe~te in activitate ~i care se evalueaza dupa rezultatele obtinute, caracterul se refer a la atitudinea fata de diferite laturi ale realitatii, inclusiv activitatea proprie; intre aptitudini ~itrasaturile de caracter pot exista relatii discordante sau concord ante, discordanta (de obicei prezenta unor trasaturi de caracter negative) conducand la franarea posibilitatilor de dezvoltare.
"Marturisirea aceasta va parea oricui ~i oricand surprinziitoare. In mintea tuturor s-a intiparit atat de viu imaginea uimitor de delicata, blanda, sensibila ~i modesta a "doctorului Cehov", incat ni se pare straniu sa ni-I inehipuim brutal, violent, "cu 0 purtare urata". Or, se ~tie ea Cehov nu arunea vorbele in vant: 0 data ee a marturisit el insu~i cii a~a a fost, trebuie sa-I credem. ~i aeeasta eu atilt mai mult, eu cat ~tim ea brutalitatea, violenta erau trasaturi specifiee neamului Cehov. Este neindoielnie ea felul de a fi al lui Cehov era rezultatul unui neobosit efort de autoedueare, obtinut printr-o lupta diirza dusa eu sine insu~i ineadin primii ani ai vietii;"
(Probleme de psihologia personalitclfii (Culegere de articole sub redaqia lui E.l.lgnatiev), Editura Didactica ~iPedagogica, Bucure~tj, 1963, p.57)

19.2 Structura caracterului

Schema-bloc a formarii unei atitudini Evenimentele care determina formarea atitudinilor Portretul psiho-moral al unei persoane poate fi conturat prin precizarea diferitelor trasaturi de caracter. Trisiturile de caracter reprezinti pozitii ale subiectului de a se raporta la evenimentele existentei sale in lume. Aceste modalitati de raportare se numesc atitudini: Interpretare Evaluare Oppune Atitudinea reprezinti modalitatea de raportare la 0 clasi generalii de obiecte sau fenomene ~iprin care persoana se orienteazi subiectiv ~ise autoregleaza preferenpal. Nu orice trasatura de caracter reprezinta 0 atitudine, ci este necesar ca trasatura in cauza sa fie definitorie, esentiala, durabila (sa determine un mod constant de manifestare a individului), asociata cu 0 vaioare morala ~iexprimata cu 0 anumita intensitate .. Atitudinea se dovede~te a fi 0 construcpe psihicii sintetici, ce cuprinde elemente cognitive, afectiv-motivaponale ~i volitive (are la baza notiuni, reprezentari, judecati morale,este sustinuta energetic ~i este directionata de aspiratii, idealuri, stari afective ~i convingeri). Pot fi delimitate astfel in cadrul atitudinii trei segmente principale: un segment decizional, un segment direcponal ~iun segment executiv. In functie de preponderenta unora sau altora dintre elemente, se poate vorbi de atitudini determinate cognitiv, afectiv sau volitiv, dar, in oricare dintre situatii, atitudinea se manifestii in comportament prin intermediul acpunilor voluntare Structura caracterului poate fi studiata prin analizasistemului de atitudini, acestea dupa domeniul care conditioneaza formarea lor ~idomeniul in care se manifesta fiind: fati de cele din jur, un mod

><11

'"
4> 4>

.5
=
4>

~
Aprobare sau dezaprobare sociala

= .~
=
Q

..,

- Atitudini fata de ceilalti oameni : este yorba de gradul de deschidere fata de cei din jur, exprimandu-se prin gradul de pretuire, respect, stima, dragoste fata de ceilalti, fata de om in general. La un pol pozitiv pot fi amintite atitudini precum: omenia, altruismul, recunoa~terea valorii celorlalti, loialitatea, omenia etc., iar la un pot,negativ intoleranta, invidia, egoismul etc. - Atitudini fata de sine: se refera la faptul ca rara 0 cunoa~tere de sine nu ne putem compara cu ceilalti ~inu ne putem cultiva propria individualitate, dar ca este necesara pastrarea unui echilibru in modalitatile afirmarii de sine. La un pol pozitiv pot fi enumerate atitudini precum: increderea in fortele proprii, modestia, demnitatea, iar la cel negativ, desconsiderareade sine, orgoliul, autoumilireaetc. - Atitudini fata de munca, fata de activitate : se refera la intelegerea de catre individ a necesitatii de a desra~ura 0 activitate utila, de a-~i pune in valoare aptitudinile. Spiritul de initiativa, sarguinta, hamicia etc. se plaseaza la un pol pozitiv, in timp ce lenea, indolenta, nepasarea etc. sunt situate la un pol negativ.

- Alte clase de atitudini: atitudini culturale, atitudini fata de, familie, atitudini fata de natura, atitudini privind societatea in ansamblul ei etc. Pentru a schita intr-adevar portretul psihb-moral al unei persoane este necesar sa fie luate in calcul. ~i trasaturi voluntare de caracter (acestea nu pot fi pozitive sau negative ~i de aceea nu reprezinta atitudini) precum: fermitatea, perseverenta, stapanirea de sine, curajul, barbatia, spiritul hotarat, eroismul. Oricum, se poate observa ca trasaturile de caracter se prezinta in cupluri contrastante, dar nu se poate aprecia ca 0 persoana ar dispune doar de unul dintre membrii unei perechi, fiind yorba, de fapt, de dominante. In acest sens s-a pus problema organizarii sistemice a caracterului, 0 teorie cunoscuta in acest sens fiind cea a lui G.W. Allport (acesta a aratat ca trasaturile individuale de caracter sunt de trei tipuri: cardinale': 1-2 trasaturi care domina ~i controleaza pe to ate celelalte; principale: 10-15 trasaturi evidente, controland un mare numar de situatii obi~nuite, comune, secundare: sute ~i mii de trasaturi slab exprimate ~i deseori negate de subiect).

Trasaturi caracteriale negative manifestat mai ales prin refuzul ascultarii de cei mari. Are la Minciuna: acopera 0 gama larga de comportamente, pomind baza 0 slaM dezvoltare a inhibitiei interne ~i un psihic labil de la 0 optiune non-conformista intre realitate ~ifictiune, pana (sistem nervos slab), printre cauzele sale putand fi enumerate: la abaterea deliberata ~i con~tienta de la valorile dezirabile. rasratul, alintul, ingaduinta exagerata, satisfacerea tuturor Daca pana la varsta de 6-7 ani, lumea copilului este 0 lume in dorintelor etc. Se manifesta prin fluctuatii ale dispozitiei care realul ~i imaginarul nu sunt clar delimitate, iar in aceasta afective, tipete, utilizarea de cuvinte urate, izbucniri afective masura trebuie sa se faca 0 diferenta intre ceea ce este fabulatie etc. ~i ceea ce este minciuna, dupa aceasta varsta utilizarea ineiipitanarea: consta in rezistenta sau opozitia individului minciunii se datoreaza unor cauze precum: frica de pedeapsa, la ceea ce i se cere sa faca, este sratuit sau rugat. Se invoca de obicei un "a~a vreau eu", rara insa sa existe raspuns la interdictia unor activitati, dorinta de a ie~i in relief, 0 suferinta intrebarea "de ce?" Oricare ar fi forma sa, are la baza gre~eli de afectiva, 0 dizarmonie a personalitatii etc. Capriciul: reprezinta un defect al vointei ~i caracterului educatie, fixate pe un fond temperamental. Deoarece ierarhizarea atitudinilor ~i trasaturilor intr-un sistem este principal a particularitate a sistemului caracterial, 0 buna definire a portretului caracterial presupune precizarea unor caracteristici precum: - unitatea caracterului: se refera la a nu modi fica, in mod esential, conduita din motive de circumstante; expresivitatea caracterului: se refera la nota specifica pe care i -0 imprima trasaturile dominante; originalitatea caracterului: se refera la coerenta launtrica ce rezulta din modul unic de armonizare a trasaturilor cardinale cu cele principale ~i cele secundare; boga{ia caracterului: este data de multitudinea relatiilor pe care persoana Ie stabile~te cu semenii; statornicia caracterului: se refera la manifestarea constanta, in conduita, a trasaturilor caracteristice; - plasticitatea caracterului: capacitatea de restructurare, de evolutie in raport cu noile cerinte; taria de caracter: forta cu care sistemul caracterial i~i apara unicitatea.

19

19.3 Rolul caracterului' in structura personalita,ii

A~a cum s-a subliniat, earaeterul este expresia intregului sistem al personalitatii, in aceasta masura dovedindu-se a avea un rol deosebit. de important in adaptarea ~i integrarea individului in viata sociala. Fiind 0 latura a personalitatii noastre in intregime dobandita de-a lungul existen!ei, el poate fi modelat in functie de cerintele mediului social in care traim, dar ~iin functie de ceea ce vrea fiecare dintre noi sa fie sau sa devina. Se poate atunci aprecia ca suntem acceptati sau respin~i de cei din jurul nostru potrivit trasaturilor de caracter pe care Ie manifestam. Ca atare, ~i cu atat mai mult, atunci cand dorim sau se impune modificarea anumitor trasaturi caracteriale, caraeterul se dovede~te a'influenta intreg sistemul personalitatii noastre, oferind unsens sau altul actiunilor noastre. Caracterul, dupa cum s-a subliniat, nu se poate defini in afara orientarii axiologice a persoanei, etieul trebuind sa ramana atunci punctul de referinta preeminent ~i pentru omul complex allumii contemporane. In acest sens, caracterul se dovede~te (tinand cont ~ide distinctia, simplistii de altfel, intre "oameni de caracter" ~i"oameni rara caracter") a reprezenta 0 sum a de principii care of era consistenta interioara a individului in campul social. Intreaga noastra conduita este determinata de aceste principii (trasaturi) esentiale in raport cu propria noastra persoana, cu propriul nostru mod de a fi, indiferent care este acesta. Caracterul se dovede~te atunci ca reprezentand "personalitatea evaluata din punet de vedere etic".

Caracterul, ca suma de principii ce structureaza insertia noastri socia Ii, are 0 influenti determinanti in ansamblul personalititii noastre.

lIJPORTRETECARACTERIALE
Caracterul, structurarea acestuia, a reprezentat 0 constanta a preocuparilor de tip p'sihologic ~i de-a lungul istoriei culturale a Occidentului. In acest sens, una dintre lucrarile cele mai cunoscute, apaqinand lui Jean de La Bruyere (sec. XVII), este Caracterele sau moravurile acestui veac (Editura pentru literatura, Bucure~ti, 1968), unde sunt schitate 0 multitudine de portrete caracteriale, unele ,dintre ele preluate de la scriitorul antic Teofrast, dintre care vapropunempentru analiza ciiteva: Amabilul: "Ca sa definim amabilitatea, am putea spune ca este un fel de a te purta care urmare~te deslatarea lara sa aibii in vedere un interes personal. Nici 0 indoiala ca se poate numi amabil acela care te saluta de la distanta, te nume~te om minunat, manifesta pentru..tine 0 admiratie profunda, iti strange mana cu caldura. Te intovara~e~te un timp ~i-~i ia ramas bun de la tine, dupa ce mai intai te-a Intrebat cand te va revedea ~i dupa ce te-a ridicat in slavi. De e numit arbitru, amabilul se poarta In a~a chip in cat sa se faca placut nu numai celui ce i-a Incredintat apanirea intereselor lui, ci ~i adversarului; ~i aceasta 0 face de teama de a nu parea partinitor. In discutiile cu strainii este mai curand de partea lor decat de partea concetatenilor lui. Cand este invitat la 0 mas a are grija sa recomande gazdei sa aduca ~i copiii iar cand ace~tia ~i-au lacut aparitia, observa cii seamana cu tatal lor cum seamana doua smochine Intre ele. Chemand apoi la el copiii, ii Imbrati~eaza ~i-i pune sa stea alaturi. Cu unii se joaca strangand ~i deslacand pumnii iar pe altii ii lasa sa adoarma pe genunchii lui ~inu carte~te sub povara lor." Lingu~itorul: "Lingu~irea ar putea fi definita ca 0 comportare lipsita de demnitate in urma careia Insa lingu~itorul are partea lui de folos. Mergand pe un drum alaturi de altul, lingu~itorul este capabil sa-i spuna: "bagi de seama cu cata admiratie se uita lumea la tine? Nu e om in cetate cu care sa se petreacii lucrurile aidoma ... ". Cand cel lingu~it vorbe~te, lingu~itorul porunce~te celorlalti sa taca; cand canta ii aduce laude iar cand a incetat, 11 aplauda strigand "Bravo!" ... Cand targuie din piata mere ~i pere pentru odraslele prietenului, Ie aduce ~i Ie imparte de fata cu tatallor, ba ii ~i imbrati~eaza pe copii spunandu-le: "ce copii buni ~icum mai seamana cu tatallor!" Cand selntampla sa-~i cumpere incaltaminte amandoi, ii spune ca piciorullui are 0 linie mai frumoasa decat gheata ... La masa este cel dintai care lauda vinul ~i nu uita sa adauge: "Mananci cu atata gratie!" ... Ii mai spune ca are 0 locuinta cladita dupa un plan minunat, ca are 0 gradina ingrijita ~i ca portretulii seamana leit. Intr-un cuvant, lingu~itorul spune ~i pune la cale numai lucruri prin care biinuie~te ca poate fi cuiva pe plac." Zgarcitut "Zgarcenia este 0 economie ce intrece orice masura. Zgarcitul este omul care Inainte de a se fi implinit luna bate la u~a datomicului ~i-i cere doMnda, chiar dacii aceasta nu face macar 0 jumatate de obol. Cfmdse afla la 0 mas a pregatita pe socoteala celor ce iau parte la ea, zgarcitul numara cate pahare a baut fiecare, iar zeitei Artemis ii jertfe~te mai putin decat oarecare altul din cei prezenti. Daca un cunoscut i-a procurat un obiect pe un pret scazut, zgarcitul considera ca e ingrozitor de scump. Daca sclavul ia spart 0 oala sau 0 farfurie, ii scade din hrana. Daca nevasta a pierdut un banut, cotrobiiie prin oale, rascole~te paturile, lazile, cauta pana ~i in a~temuturi. (... ) Casetele zgarcitilor de felul asta sunt doldora de bani! Mucegaiul sta prins pe ele, iar pe chei s-a pus rugina. Zgarcitul poarta haina mai sus de genunchi, iar la baie aduce uleiul In sticle mititele; se tunde la piele, 11gase~ti descult ~i la pranz, iar cand da haina la curatat Indeamna pe me~ter sa intrebuinteze argila din bel~ug, ca sa nu se pateze prea repede."

Aplicatie: Analizati cu atentie aceste portrete c~racteriale, punand In evidenta modul in care conduita persoanelor este influentata de trasatura caracteriala dominanta. Incercati dupa aceea sa realizati portrete caracteriale pomind de la alte trasaturi caracteriale dominante. Discutati cu colegii vo~tri aceste portrete ~i decideti, argumentat, In ce masura pomind de la trasatura caracteriala dominanta se poate anticipa conduita viitoare a unei persoane.

~LICATII
1. Analizati comparativ caracterul, temperamentul ~iaptitudinile. 2. Prezentati particularitatile structurale a caror cunoa~tere permite 0 mai buna definire aprofilului caracterial. 3. Analizati locul ~irolul caracterului in sistemul personalitatii. 4. Analizati, prin exemple concrete, interdependenta dintre temperament ~icaracter. 5. Organizati-va pe grupe de patru elevi ~i realizati portretul caracterial al unuia dintre membrii grupului. Rugati un alt grup sa realizeze un astfel de portret pentru acela~i membru al grupului. Comparati cele doua portrete caracteriale, incerdind 7. Realizati 0 lucrare de aproximativ 0 pagina prin care sa analizati rolul mediului social in formarea caracterului. 8. Se considera ca obi~nuintele noastre ilustreaza atitudini care ne sunt proprii. Analizati prin intermediul unor exemple (atat pozitive cat ~inegative) 0 astfel de determinare. 9. Analizati rolul vointei in constituirea caracterului. sa gasiti explicatii pentru diferentele c.onstatate. 6. Realizati un dosar tematie cu titlul "Portrete caracteriale" in care sa grupati fragmente literare care pot fi incadrate in aceasta categorie.

19

Armonie = potrivire a elementelorintr-unintreg. Demnitate = calitatea de a fi demn, de a avea 0 atitudine demna, data

de obieei de existenta unei autoritiiti morale, de promovarea unor principii de conduita apreciate ca pozitive etc. Etic, eticii = conform eu etiea, moral; ~tiintiicare se oeupa eu studiul valorilor ~ia eonditiei umane din persp~etiva principiilor morale ~irolullor in viata sociaJa; totalitatea normelor de conduitii moralii corespunzatoare, astiizi pana la nivelul

unei profesii sau unui domeniu de activitate (etica medicala, eticajumalistica etc.). F abulafie = prezentarea unei fapte imaginare ea reaJa. La~itate = trasatura de caracter ce revine persoanercare se dovede~te lipsitiide curaj ~ide sentimentul onoarei. Mediu social = societatea, lumea in mijlocul careia traim cu referire la semenii no~tri,la relatiile dintre ace~tia,la institutiile ~i organizatiileexistente etc. Minciunii = denaturare intentionata a adeviiruluiavand de obicei ca scopin~elarea,inducerea in eroare aunei alte persoane. Plasticitate = capacitatede modelare sub actiuneaa diferiti factori.

20. CREATIVITATEA
20.1 Conceptul de creativitate
Creativitatea nu este 0 trasatura psihica autonoma, ci este rezultanta organizarii optime a unor factori de personalitate diferiti. gandirii, procesul generarii de noi cuno~tinte ~i de utilizare a experientei in situatii noi fiind in buna masura un proces de regandire. Creativitatea reprezinta 0 proprietate a intregului sistem psihic uman, iar in acest sens pot fi puse in evidenta doua categorii de factori care determina, dinspre sistemul psihic uman, creativitatea: a. vectorii: au rol de orientare ~i energizare, fiind cuprinse aici toate procesele psihice reglatorii responsabile de sustinerea energetica ~iincitarea la actiune. In functie de orientare se impart in vectori pozitivi (care contribuie la crearea noului) ~i vectori negativi (care indeparteaza subiectul de realizarea unui produs original):

Creativitatea se define~te ca un complex de insu~iri ~i aptitudini care, in conditii favorabile, genereazli produse noi ~ide valoare pentru societate.
Orice subiect dispune de un potenpal creativ ~i fiecare dintre structurile psihice poate pune in evidenta unul sau mai multe aspecte -ale acestui potential. Activarea ~i valarificarea superioara a potentialului creativ are loc indeosebi la nivelul

intereselor maturitate acreativi (pozitivi) Vectori Vectori intereselor a puternice, intensitatea stabilitate de rutiniere: in scazuta motivatie extrinseca absenta angajare sau mai proprii, pupn creativi (negativi) ~1 trebuinte homeostazice niveluri scazute de aspiratie lipsa respect fortele intelectual, dependenta rezistenta exagerat teama la de schimbare, deli'isarea, fata de autoritate, a de formula traditie incapatanarea, neincrederea conformism probleme, etc. tendinta spre imitarea de modele, opacitate la nou, in intoleranta la ambiguitate !?icontradictii, respect pentru nou ~ivaloare etc. evaluare tendinta formism de intelectual ~i a problematiza, autoevaluare, !?i profesional, curiozitate, nonconde nou, dorinta I de schimbare, interese atitudini riscurilor, increderea in propria motlvapa mtrmseca nive!ul ridicat al aspiratiei stabilitate ~imaturitate emotionala I se atribuie i creative: initiativa, persoana disponibilitate receptivitate in altii, fata deafirmalia asumarea in po, treb~int~l~ !?i de.cre~t~re independenta trivit cilreia geniul, implicit creativita tea, inseamnil 99% transpiralie $i 1% inspiratie.

Thomas Alva EDISON (1847-1951) Relapa aproximativa dintre inteligenta

60

b. operatiile ~isistemele operaponale: moduri de lucru care se divid in operatii stimulative pentru producerea noului ~ioperatii rutiniere:

r:

activitate verticala , propriilor idei 0; memorie flexibila procedeele procedeele imaginatiei Ilibertate forta intelectuala in exprimare pentru ~ispontaneitate argumentarea aptitudini gandire divergenta, speciale putemic fluida, laterala dezvoltate >euristice
20 10

IZ

.g 30

Operatii generatoare de nou in cristalizata, convergenta, imaginatiei

idei fidelitatea excesiva a memoriei aptitudini speciale dezvoltate procedee Operatii algoritmice rutiniere capacitati slabe de slab sustinere a propriilor gandire absenta procedeelor "limbade lemu"

80

90

100

1-10

120

130

IQ

20

Dupii unii autori, creatlvltatea ~tiintificii presupune un coeficient de inteligentii (IQ) de minim 110 (115 sau 120 dupii a1tii), un coeficient de inte1igentii mai ridicat nesemnificand necesar un plus de creativitate. in alte domenii, spre exemp1u In artii, 1imita inferioariiarfi de 95-100.

In masura in care atitudinile creative sunt convergente cu factorii operational-cognitivi (aptitudinali) se obtinproduse cu o cota de originalitate inalta. Daca intre cele doua categorii nu

exista convergenta, nu se poate vorbi de activitate creativa. De asemenea, pe langa factorii interni au un rol important in activitatea creativa ~ifactorii externi, de "facilitanta".

20.2 Niveluri ,i stadii ale creativita'ii

Ca proprietate general umana, creativitatea se manifesta in forme diferite, pe niveluri ierarhice distincte. Potrivit lui C. w. Taylor pot fi diferentiate urmatoareleniveluri de creativitate : creativitatea expresiva: exprimare libera, spontana a persoanei care nu este preocupata de obtinerea unar produse utile sau valoroase; - creativitatea productiva: satisfactia inregistrata pe nivelul anterior permite insu~irea unor'operatii, tehnici ce au ca rezultat obtinerea de prod use mai mult sau mai putin originale; - creativitatea inovativa: se accentueaza gradul de originalitate, elementele obtinute fiind, de asemenea, noi, dar noutatea este obtinuta prin combinarea ~i recombinarea unor elemente dej a cunoscute; - creativitatea inventiva: se caracterizeaza printr-un nive! de originalitate, astfel incat produsele obtinute transfofUla fundamental domeniul pe care se manifesta; creativitatea emergenti: nivelul de originalitate este atat de ridicat incat determina modificari revolutionare ale unui domeniu, presupunand 0 restructurare a

unui domeniu, presupunand 0 restructurare a experientelor ce depa~esc to ate posibilitatile anterioare de intelegere. Creativitatea reprezinta, de asemenea, procesul prin care omul identifica anumite dezechilibre in experienta, in activitatea sa p~ care Ie depa~e~te prin capacitatea de a formula idei ~i ipoteze noi, de a Ie verifica ~ide a realiza ceea ce permite inlahrrarea dezechilibrelor de la care s-a pomit. In aceasta masura se poate sustine ca este yorba de un caracter fazic, procesual al creativitiitii, potrivit lui G. Wallas putandu-se delimita urmatoarele faze: faza pregatitoare, care consta in informare, documentare ~i experimentare, fiind 0 faza obligatorie a actului creator, con~tienta ~ide lunga durata;

faza incubatiei (gestatia, germinatia), care se desfii~oara la nivel subcon~tient sau chiar incon~tient, fiind etapa in care ideile se structureaza intr-o maniera noua; faza "iluminarii", unde este yorba de aparitia in con~tiinta a solutiei, ceea ce se poate produce dupa 0 activitate intensa, dar ~i dupa pauze indelungate sau chiar in somn; faza verificarii, respectiv faza in care se realizeaza elaborarea finala a solutiei in scopul eomunicarii sale. Proeesul de ereatie nu urmeaza un tipar unie, existand 0 mare varietate de modalitati de realizare a unui produs nou ~i valoros pentru soeietate, de fiecare data fiind evidenta amprenta personalitatii creatoare.

WMODELUL

TRIADIC AL FACTORILOR INTELECTUALI AI CREATIVITATII

paradigm a (0 multi me de presupozitii, norme ~i valori de cercetare sau de realizare), care determina la nivel individual un anumit registru epistemic al aetivitatii inteleetuale. Relevanta acestui model pentru creativitate se refera la faptul ca diferentele individuale de ereativitate ~i proeesul de creatie au la baza diferente personale localizabile hi aceste trei niveluri ale activitatii inteleetuale. A rezolva 0 problema presupune in primul rand stapanirea unor operatii, ~ansa fiind mai mare pentru cel care stapane~te un repertoriu mai larg de operatii. Mergand mai departe, eomplexitatea problemelor pretinde un repertoriu de proceduri rezolutive, nivelul de ereativitate fiind eu atat mai aeeentuat eu cat acel repertoriu (mai ales pe componenta euristica) este mai mare. In cele din urma, creatiile deosebit de valoroase ajung sa eonduea la modificarea registrului epistemic (a paradigmei), cu impact ~i asupra celorlalte eomponente.

Intr-un capitol anterior a fost prezentat modelul Guilford al inteligentei, model capabil sa cuprinda ~i dimensiunea creativitatii. Aeest model nu este singurul, un altulfiind cel initiat de R. J. Sternberg, anume modelul triadic al factorilor intelectuali ai creativitatii. Potrivit aeestui model, aetivitatea eognitiva se desfii~oara pe trei registre sau niveluri, structural corelate: componential, meta componential ~iepistemic. _.' La primul nivel, cel componential, este yorba de 0 ml:lltitudine de operatii de preluerare a informatiei (operatii matematice, logice etc.), utilizate in rezolvarea problemelor. Atunci dnd se introduce 0 relatie de ordine intre operatii se formeaza 0 strategie rezolutiva (algoritrnica sau euristica), acestea impreuna cu cuno~tintele ce stau la baza lor formand nivelul metacomponenpal al gandirii. Mai mult, orice activitate ~tiintifica ~i nu numai, se desfii~oara intr-o anumita

Aplicape: ldentificati 0 problema sau 0 serie de probleme in cazul carora considerati ca ati dat dovada de un coeficient mai inalt de cr'eativitate. Analizati rezultatul obtinut ~i puneti in evidenta operatiile utilizate, strategiile rezolutive ~i modificarile pe care le-a determinat in sistemul vostru eognitiv eele realizate.

~PLlCATII .
_creativitarii.

,
6. Una dintre metodele de stimulare a creativitatii este metoda ,,6-35". Astfel, este necesar sa vii organiza(i in gmpuri de ~ase membri, fiecare avand in fata 0 coala de hartie, pe care 0 imparte in trei coloane. in raport cu problema enuntatiifiecare din cei ~ase membri ai grupului noteaziitrei idei de rezolvare a sa, in cele trei coloane. Fiecare participant transmite colegului din dreapta foaia de hartie proprie ~i0 prime~tepe cea a colegului din stanga, ideile emise fiind reluate ~iimbunatat1te,completate, modificate etc. Se realizeaza deplasarea foilor de hartie pana in momentulm care ideile emise initial trec, in diferite faze de prelucrare, prin fata celorlalri cinci membri ai gmpului. La fmal, foile sunt stranse ~i se incearciievaluarea ideilor obtinute. incercati aplicarea acestei met~de de stimulare a creativitatii in raport Cll urmatoarea problema: "Cum se poate stimula interesul elevilor pentm activitatea ~colara?".in baza rezultatelor obrinu1:e realizari un set de propuneri pe care sii Ie prezentati in Consiliul elevilor.

I., Analizari rolul factorilor interpersonali ~ide gmp in dezvoltarea

2: Elaborari un text de 10rfmduri ( I rand) in care sa utilizari in sens psihologic unnatorii termeni: atitudine, aptitudine, creativitate. 3. Analizaricomparativ imaginaria ~icreativitatea. 4. Identificati exemple de produse ale unar demersuri creative care - sa'exempiifice nivelurile creativitatii. Realizati acest lucm ~iin - ceea ce prive~te propria activitate. Pana la ce nivel reu~iti sa identificati astfel de produse? 5. Organizandu-va pe gmpe de 4 elevi incercati sa fonnulari 0 metoda de stimulare a creativitatii. Comparati rezultatele -obtinute de voi cu cele ale colegilor vo~tri.

20

.t!LU!.!J

Emergent = care rezulta dintr-un mediu, deci este un produs al interactiunii mai multor sisteme complexe (Ia propriu desemneazii proprietatea unui corp sau raze de luminii de a ie~idintr-un mediudupii ce I-atraversat). Epistemologie = teorie a cunoa~terii ~tiintifiGe,a modalitiitilor in care se realizeazii aceasta; prin extensie, desemneazii modalitatile de realizare a cunoa~terii. Facilitare = inlesnire, u~urare a indeplinirii unei actiuni, a producerii unui fenomen etc. Inovatie =rezolvare in general a unei probleme de tehnicii sau de org~nizare a~munciUn_scopJ!LRerfe~tioniirii tehnice

muncnetc. ration~liziirii SOluriilorexiste. nte, cre~terii prOductivitiitiil1 Inventie = rezolvare sau realizare tehnicii dintr-un domeniu al cunoa~terii care are un caracter de nouwte ~i reprezintii un progres fariide stadiul cunoscut panii atunci. Spontan, -eitate = care se face sau se produce de la sine, rara 0 cauza aparentii; care se face de buniivoie, nesilit del nimeni; care actioneaza cu promptitudine;' promptitudine, natural ere promptii in atitudini, in' comportamente etc. Vector = factor determinant ~ifacilitant in raport cu un fenomen,' procesetc.
I I

78 .........

21. ETAPE iN DEZVOLTAREA PERSONALITATIt* ,

21.1 Principiul dezvoltirii in psihologie
Psihologia modemii subliniazii dimensiunea geneticii (evolutivii) a psihieului. Dezvoltarea personalitiitii se desfii~oarii astfelin faze aflate intr-o succesiune determinatii, numite cel mai adesea "stadii", fiecare stadiu caracterizandu-se printr-o organii'are proprie a insu~irilor, simultan fiecare stadiu trebuind considerat concomitent ca rezultantii a etapelor anterioare ~ica premisii a celor viitoare. La nivel individual, psihogeneza se inscrie intr-un cadru socio-cultural in care sunt rezumate, selectate ~i condensate rezultatele intregii dezvoltiiri filogenetice. Dezvoltarea ontogeneticii se realizeazii astfel pe 0 cale mai economicii ~imai productivii.

Ontogeneza este reprezentata de totalitatea schimbarilor sistematice, bio-psiho-sociale, intraindividuale, care au loc pe parcursul vietii unui om.
Principiul genetic statueaza necesitatea de a studia nu numai produsul, rezultatul final al dezvoltarii, ci sa se abordeze insu~i procesul aparitiei ~i instalarii unei forme superioare a fenomenului considerat, depistand treptele parcurse ~i functionalitatea lor in procesul evolutiv. Principalii factori ai dezvoltarii sunt: 1. Ereditatea, care este insu~irea fundamentala a materiei vii de a transmite, de la 0 generatie la alta, rpesaje de specificitate, sub forma codului genetic. In planul dezvoltarii psihice, ea apare ca un complex de predispozitii ~i potentialitati ~i nu ca un inventar de capacitati ~i trasaturi deja formate. Ereditatea constituie premisa biologiea a dezvoltarii. Obiectivarea ei are caracterprobabilist ~iofera individului 0 ~ansa (ereditate normala) sau 0 ne~ansa (ereditate tarata). 2. Mediul, constituit din totalitatea elementelor cu care individul interactioneaza, direct sau in1irect, in proces.!ll devenirii sale. Mediul are 0 structura complexa ce include 0 multitudine de aspecte: de la elementele mediului natural ~i pana la cele ale mediului social imediat. Ca factor ce stimuleaza potentialul ereditar, actiunea mediului poate fi, in egala masura, favorabila dezvoltarii, dar ~i0 frana sau chiarun blocaj. 3. Edueapa, care se define~te ca activitate specializata, specific umana, care mijloce~te ~i sustine, in mod con~tient, dezvoltarea. Intentionalitatea, actiunea sistematica ~i in cuno~tinta de cauza deosebesc educatia de ceilalti doi factori ontogenetici. Cercetarea contemporana a dezvoltarii umane s-a orientat ~i spre teoretiziiri mai concrete ~i operationale ale interactiunii eredi tate- mediu. Una dintre directiile de abordare este aceea a cercetarii copilului in ni~a sa de dezvoltare. Acest concept desemneaza totalitatea elementelor eu care un eopil intra in relape la 0 . varsta data. Strllctura ni$ei de dezvoftare cuprinde: - obiectele ~i locurile accesibile copilului la diferite varste; - raspunsurile ~ireactiile anturajului fata de copil; - cerintele adultului vizand competentele incurajate, varsta la care sunt solicitate ~i nivelul de performanta acceptat; - activitatile impuse, propuse sau ingaduite copilului. Criteriile in functie de care se stabilesc stadiile de dezvoltare a personalitatii sunt act;v;tateu dom;llanfa desflisurata, s;stellllli de relata SOciO-clllturale ~i slrtlcfllrile ps;"!ce spec~fice. In functie de aceste criterii, cel mai adesea sunt diferentiate urmatoarele stadii: - 0-1 an: perioada infantila; - 1-3 ani: prima copilarie (copilaria timpurie); - 3-6/7 ani: a doua copilarie (perioada pre~eolara); - 6/7-10/11 ani: a treia copilarie (varsta ~eolara mica); 10/11-14/15 ani: preadoleseenta (pubertatea); - 14/15-18/19 ani: adoleseenta; - 19/20 ani-30 ani: tineretea; - 30-55/60 ani: varsta adulta; - peste 60 de ani: batranetea sau varsta a treia . Etape ale dezvoltarii motorii

S'

7 8 <) Varsta (luni)

10 11 12 13

14 IS

Copii siilbatici: Se cunosc cateva zeci de cazuri, in general ace~ti copii nefiind capabili sa vorbeasca sau sa emita sunete vocale omene~ti, se deplaseaza in patru labe, au modalitiiti de hranire comparabile cu cele ale animalelor ~i nu-~i exprima emotiile a~a cum 0 fac oamenii. Cele mai cunoscute cazuri sunt cele ale "salbaticului din Aveyron" ~iale "copiilor -lupi" de la Midnapore. Primul dintre ele este cel al unui Miat descoperit in 1799, in varsta de 10-12 ani, orice eforturi de educare a sa e~uand. In celiilalt caz este yorba de douii fetite, numite Amala ~i Kamala, capturate in India, in 1920. Aveau aproximativ patru ~i opt ani, triiind intr-o pe~tera alaturi de lupi. Nu cuno~teau limbajul uman, alergau in patru labe ~i i~i exprimau suferinta urland ca lupii. Au invatat cu foarte mare greutate sa mearga in picioare ~i cateva cuvinte. Au murit repede, tara sa se adapteze la viata oamenilor. Cazurile de copii salbatici demonstreaza importanta mediului uman in raport cu dezvoltarea umana.

Dezvoltarea umana, a~a cum s-a 'precizat, presupune mai multi faetori, edueatia fiind eel decisiv in raport ell realizarea posibilitiitilor de dezvoltare intr-un mediu favorabil. Prin edueatie dobiindim toate eapaeitiitile, euno~tintele ~i eomportamentele ee ne , . fae sa fim eeea ee suntem.

21.2 Virstele mici (3-10/11 ani)

Varstele mici se caracterizeazii printr-o dezvoltare fizici progresivii intensivii, dar mai ales cantitativii. Concomitent cu dezvoltarea anatomo-fiziologicii, cu evolutia ascendentii structural-functionalii a creierului indeosebi, se dezvoltii ~iparticularitiitilepsihice ~iactionale ale copiilor. Atentia trece treptat de la forma involuntarii la forma voluntarii, de la cea putin stabilii la cea stabilii. Memoria dovede~te 0 mare plasticitate, receptivitate, datoritii stocului redus de informatii. Ponderea cea mai mare este detinutii de gandirea concretii, imaginatia fiind cea care se desprinde in mare miisurii de realitate, dovedindu-se deosebit de vie ~i fantasticii. Copiii mici se caracterizeazii, de asemenea, printr-o mare curiozitate. Este de subliniat egocentrismul gandirii copilului, care nu face diferentieri intre punctul siiu de vedere, dorintele, pliicerile sale ~i aspectele reale ale lumii (nediferentierea intre subiect ~i lumea exterioarii). 0 altii triisiiturii este animismul, pentru pre~colar, spre exemplu, obiectele avand in general suflet. Este prezent spiritul de imitape, fiind'imitate in special actele celor mari, larii discerniimant. Sunt prezente mai ales motivele extrinseci (exterioare) precum note Ie, recompensele morale ~imateriale. Procesele afective se caracterizeazii prin simtiri, triiiri ~i sensibilitate vii ~iputernice, prin ceea ce se dovede~te a fi tonus afectiv. Comportamentul se leagii de 0 intensii nevoie de mi~care, de actiune, datoritii procesului intern de dezv.oltare fizicii, necesitiitii consumului de energie ~i fortei ce se acumuleazii. Principala formii de activitate estejocul, prin acesta fiind stimulate coordonarea, echilibrul, dinamismul, forta, evaluarea spatialitiitii, abilitiitile in manipularea obiectelor. Jocurile practicate sunt diferite de la 0 perioadii la alta. Odatii cu intrarea in ~coalii, intreaga energie a copilului va fi canalizatii spre insu~irea strategiilor de inviitare. Vor fi con~tientizate treptat rolul atentiei ~i al repetitiei, rolul inviitiitoareilinviitiitorului fiind foarte mare in dobiindirea unor noi norme de viatii. Se contureazii 0 viziune realism asupra lumii, vGrstei"de ceului?" urmiindu-i vGrsta colectiilor. In jurul viirstei de8 ani se dezvoltii un sentiment de identitate socialii,copilul Wind cu miindrie apartenenta sa la grupul dejoacii, lagrupul ~colarsau lacel religios.

21.3 Preadolescen,a (.10/11-14/15 ani)

Este caracterizatii prin marile transformiiri anatomofiziologice, semnul declan~iirii ei constituindu-l "puseul de cre-$tere a staturii" care se produce intre 10-12 ani: cresc in special membrele inferioare, iar toracele ~i bazinul riiman mai mici. Musculatura dezvoltandu-se mai lent decM scheletul, apare 0 oarecare stangiicie in mi~ciiri concomitent cu 0 intensii dorintii de mi~care, prezentii mai ales la biiieti. Organele interne se dezvoltii in ritmuri diferite: inima cre~te mai repede decat arterele, fapt ce conduce, adesea la tulburiiri cardiovasculare; in comparatie cu restul organismului, inima ~i pliimanii au 0 cre~tere mai lentii, oboseala instalandu-se mai repede. Specifice acestei varste sunt ~i transformiirile endocrine, determinate de intensificarea activitiitii glandei tiroide ~i a utilizare a unui limbaj specific grupului (argoul), semn al tendintei de independentii fatii de adult. glandelor sexuale. Primele semne ale dezvoltiirii sexuale apar Pe plan afectiv este evidentii instabilitatea ~i la fete intre 10-11 ani, cel mai devreme, dar pot intarzia ~i panii la 15 ani, in timp ce la biiieti dezvoltarea sexualii incepe cu hipersensibilitatea emotionalii, furtunile afective alternand cu 1-2 ani mai tarziu. perioade de apatie; se manifestii, mai ales la inceputul pubertiitii, ostilitatea intre biiieti ~i fete, care scade treptat, fiind Toate aceste transformiiri solicitii un consum energetic mare datoritii ciiruia se manifestii frecvent dureri de cap, dureri inlo~uitii cu interesul fatii de sexul opus. In ceea ce prive~te dezvoltarea moralii, se realizeazii abdominale, senzatii de sufocare, ameteli, obosealii persistentii. la moralitatea Cre~terea in iniiltime, asociatii cu 0 pozitie vicioasii a umerilor, a tranzitia de la moralitatea constrangerii cooperiirii, de la preconventionalla conventional. capului determinii, adesea, deformiiri ale coloanei vertebrale sau deficiente de vedere. Preadolescentul este foarte critic cu adultii (piirinti, profesori) ciirora Ie descoperii numeroase defecte, conflictele In sfera proceselor cognitive se remarcii: dezvoltarea spiritului de observatie ~i a acuitiitii fiind maxime intre II ~i 15 ani. EI se deta~eazii fatii de familie, senzoriale~ descoperind pliicerea vietii de grup; aici, taniirul se simte mai puternic fiind apiirat de egalii care-i aprobii comportamentele ~i cre~terea capacitiitii de memorare ~i a selectivitiitii memonel; ii oferii 0 imagine pozitivii a personalitiitii sale. Grupul ajutii la maturizare, oferind suport afectiv ~i confirmare, dar - asimilarea unor tehnici de inviitare ~i de rezolvare a problemelor; constituie, uneori, ~i mediul in care se incearcii tigiirile, perfectionarea limbajului, paralel cu tendinta de alcoolul sau unde incepe delicventajuvenili

21

21.4 Adolescenta (14/15-18/19 ani)

Incepe dupii 14 ani ~i se caracterizeazii printr-un ritm mai lent de cre~tere ~i prin armonizarea progresivii a diverselor piirti ale corpului. " Procesele cognitive se perfectioneazii, adolescentul fiind capabil sii gapdeascii larii a folosi un suport concret ~i sii-~i analizeze corectitudinea propriei gandiri. Devine mai echilibrat afectiv, reu~ind, spre deosebire de preadolescent, sii-~i domine reactiile impulsive; se dezvoltii vointa, !iind posibile eforturi voluntare intense ~i de lungii duratii. In acest stadiu apar, de cele mai multe ori, prima

80

dragoste ~iprima experientii sexualii. A.dolescentul aspirii spre autonomie ~i originalitate, este preocupat de cunoa~terea ~i de perfectionarea propriei persoane. Reu~itele 11 entuziasmeazii, dar ele sunt nesigure, Infrangerile distrugand rapid imaginea pozitivii de sine. Problema crucialii a adolescentei 0 constituie, dupii E. H. Erikson, ciiutarea, definirea identitiitii, sintetizatii in Intrebarea specmcii acestei varste, "Cine sunt eu?", Intrebare prin care adolescentul Incearcii sii-~i determine locul printre ceilalti oameni sau In naturii. Solutionarea acestei dificile probleme 11 plaseazii adesea In "crize de identitate", caracterizate prin riinirea respectului de sine ~i sentimente de inferioritate, nelncredere In sine. Acestea devin evidente In tendinta spre filosofare, spre 0 analizii criticii a valorilor ~i a idealului de viatii propus de societate ~i de ciiutare a unui mod propriu de existentii.

In planul relatiilor i n t e r p e r.s 0 n a lee ste preocupat 'Cle Intelegerea prieteniei, a iubirii sau a solidaritiitii umane, relatiile cu ceilalti constituind prilejuri de autocunoa~tere ~iintercunoa~tere. Caracterul ramane instabil, oscilant, de~i adolescentul este preocupat de perfeqionarea sa ca ~ide viitoarea carierii. Moralitatea este cea a cooperarii conventionale. Cre~te tendinta de a gandi regulile ca Intelegeri mutuale ~i de a Ie circumstantializa.

21.5 Tinere,ea (18/19-30 ani)

Este etapa de varstii in care sub raport fizic se definitiveaza ~i se perfectioneazii calitativ componentele tuturor sistemelor organismului. Este, de asemenea, etapa perfectioniirii psihice, a stabilirii echilibrului functional optim, mecanismele de realizare ~i de reglare a actiunilor ~i a comportamentului dovedind performante superioare. Procesele psihice cognitive: atentia este puternic voluntarii ~i stabilii; memoria este preponderent logicii; imaginatia are evidente calitiiti realist-~tiintifice, stabilindu-se un echilibru Intre visare ~i actiune; gandirea este abstractii ~i logicii, caracterizandu-se, precum imaginatia, printr-un proces de specializare. Procesele afective se caracterizeazii printr-o Imbinare armonioasa cu actele rationale, logice, fiind conditionate social. Motivatia ~i motivele sunt tot mai legate de mobiluri interioare superioare (dragostea de adeviir, spiritul de dreptate, dorinta de afirmare prin realiziiri ~i creatie etc.), dar se observa ~i 0 stimulare determinatii de mobiluri exterioare (recompense morale ~imateriale). Se consolideaza profilul caracterial (atitudinile ~l convingerile) ~i se stabile~te un echilibru Intre dorinte ~i aspiratii. ldealurile sunt bine conturate atat din punctul de vedere al pereqionarii personali tiitii, cat ~i al devenirii profesionale ~i cetatene~ti. Dezvoltarea calitativii multidimensionalii a personalitiitii taniirului determinii 0 serie de trasaturi, specifice varstei, precum: spiritul critic intransingent fatii de ceea ce este neinteligibil, In neconcordantii cu adeviirul ~i eticul; spiritul de afirmare ~i dorinta de a fi respectat ~i de a fi luat in seama se imbinii cu spiritul de independenta, de initiativa . constructiv-realistii ~ide creatie. Este varsta responsabilitiitilor socia Ie, in aceastii perioadii se realizeaza in mare miisura casiitoria, alciituirea familiei ~icre~terea ~ieducarea propriilor copii.

21.& Maturitatea (30-55/&0 ani)

Poate fi abordatii sub mai multe aspecte: biofiziologic: constii In definitivarea procesului de cre~tere ~ide structurare functionalii a organismului; psihic: ca maturitate intelectuala, prin structurarea mecansimelor cognitive, ~i ca maturitate afectivii, emotionalii; social: ca adaptare la conditiile vieW ~i activitiitii sociale, ca implicare responsabilii In problemele comunitiitii. Principala observatie ce se poate face este aceea a instituirii 1a~a-numitei amp rente profesionale. Astfel, atentia ~i memoria sunt din ce In ce mai specializate. Atentia opereazii selectiv ~i orienteazii activitatea specificii; campul de manifestare al memoriei se structureaza sub influenta profesiei. AdulW ~tiu din experientii sii-~i dozeze forrele interioare astfel Incat sa riispunda unor sarcini care-l solicitii timp Indelungat ~i chiar sii obtinii performante in realizarea lor. Una dintre caracteristicile importante ale adultului contemporan este invatarea permanenta. Se remarca 0 armonizare a intereselor, a motivatiilor, un echilibru al vietii afective. De asemenea, se maximizeazii dezvoltarea aptitudinilor ~i a deprinderilor, se acumuleaza 0 bogatii experienta de viatii. Se nuanteazii relatiile interpersonale, apare 0 dinamicii noua privind angajarea socialii. Pe plan profesional, sunt observabile marile realizari, ocuparea unui loc inalt in ierarhia socialii. lndependenta copiilor este din ce in ce mai mare ~i rolul de parinte imbracii noi valente, pana la stabilirea unei adevarate prietenii cu propriii copii.

21

21.7 Bitrinetea (55/&0 ani...)

Cele mai mari schimbiiri se remarcii sub aspect fizic. Batranetea se manifesta printr-o sciidere sensibilii a aptitudinilor senzorio-motorii. Cele mai afectate procese psihice sunt atenpa ~i memoria de scurtii durata. Are loc frecvent fenomenul de reminiscenta, prin care sunt reamintite fapte ce piireau uitate, se amelioreazii functia reproductivii a memoriei dupa un interval lung de fixare. Cauza principal a a scaderii capacitiitilorcognitive se datoreazii unei din ce in ce mai slab articulate motivatii pentru cunoa~tere, aparitia deliisiirii ~iinstaurarea unei stari apatice. lntrarea in perioada de pensie conduce la 0 restructurare a

81
La varste inaintate intregului sistem de r~latii interpersonale, se pierd legaturile eu eolegii de servieiu. Intregul program de viata se desIa~oara apare teama in fata diferit. De multe ori biitrfmii se simt devalorizati, izolati, mortii. Unii oameni se lamenteaza la nesIar~it pe deprimati, tri~ti. tema moftii sau 0 trateaza Batranii eonstituie un sprijin important pentru familiile copiilor lor, mai ales in ingrijirea ~i eduearea nepotilor. frizand indiferenta fata de Membrii adulti ai familiei gasesc in eei mai in varsta un suport aceasta. Altii pur ~isimplu moral; adesea Ie solieita sfatul ~iinvata din experienta de viata a se resemneaza in fata acestora. vietii ~ia mortii. ~a -Rezolvarea insu~irea Unitatea co1Familia, intimitatea lua Speranta , facultatea I determinanti crizei Mutualitatea afecFinalitatea tiva Identitate vs. sentiment de infeconfuzie ! Modelele sgrupul a u in sentimentul incredere de Factorii Corolarul sociali rioritate izolare aca Mediul sentimenful de autoconautonomiei in de familial Abilitatea Autonomie familie, trolului vs. determina varstnicii substitutul matem Daruirea tanara generatie sau satissocial de a stabili drumul Incredere vs. neincredere axioloe:ic acceptare integritate devotiunea Acceptare ratoare de creatie disperare profesia Responsabilitatea, domeniul intelectual, Intimitate vs. Competenta n esiguranta tiuni de a avea societate, Parintii Vointa Mama identitatea personala exercitiilor fizice Creatie pentru vs. Pricepere vinovatie vs. Intelepciunea Senlimentul a-~i Initiativa tendinta ~l ~I eonsum cuplu una singura, unitara, Integrarea diferitelor vietii joaca ~lcoala~i sarguinta initiative gene~ipricepere de Competenta direetiona activitatea, Pensionarea, apusul relatii Prietenii, durabile, relatia de de a-~i Simtul Crizafata imagini ale eului intrIncredere ~ioptimism a factiei de propria I viata ~i aeceptare copilarie II Iinitiative declinului, a moftii Varsta stadii de dezvoltare (dupa G.W. Allport ~iR. Atkinson) ~

- , --

--

Dezvoltarea psihica este insotita de dezvoltarea fiziologica, definitivarea personalitatii fiind aproximativ simultana cu incheierea celei fiziologice. L.a om, dezvoltarea nu se reduce la simpla cr~tere, ci progresiv, sub influenta conditiilor fiziologice ~i socioafective, ... apar noi forme de functionare care it conduc pe sugarul supus principiului placerii (ale carui actiuni sunt suqordonate doar satisfacerii trebuintelor) la starea de adult adaptat realitiitii. Fiecare fiinta umana are un ritro de dezvoltare propriu, existand insa~i 0 serie de legitati general aplicabile. Spre

21

exemplu, s-a stabilit ca dezvoltarea psihomotorie se realizeaza potrivit axei"cap-picioare", adica maturizarea sistemului nervos se realizeaza in ~ fel incat copilul dobande~te mai intai controlul capului, apoi al membrelor superioare ~i, la s~it, al celor inferioare.

82

WREPERE

PSIHOGENETICE
mai jos va prezentam astfel 0 sinteza a ceea ce se dobande~te in cadrul copilariei (dupa L. Not, L 'education des debiles mentaux, Toulouse, Mesape, 1973).
8

Primii ani ai vietii noastre, indeosebi ceea ce se nume~te copiHirie, dar ~i adolescenta sunt decisivi in dezvoltarea personalitatii. Sunt anii in care progresiv s~ constituie diferitele modalitati de gandire, deprinderi etc. In figura de
01 I

1'1

234 I

i Inteligenta senzorio-motorie I

567 I I I Gandir~ operatorie Gandire preoperatorie I I Gandire in imagini

13 12 14 I10 I

II I

Operapi concrete

Operatii forma Ie

Obiectul

Nopuni

conservare

i~au

inavarianta

Numar

-.(Faze de oscilatie)

.....

-..-.-)

Substanta

Lungimi

--r1

S~prafata - greutate

Volum
r
j ~

~....................... i , .. .
1 o I 1 1 1 I I

Decalaje
I

i i -............... : .
1 : I I I I:'

I~
7

10

II

12

13

14

15

Aplicatie: Incercati sa concepeti 0 modalitate de a explica unui copil de 0 varsta mai midi unul dintre elementele care sunt dobiindite la acea varsta. Puneti in aplicare metoda conceputa ~iprezentati colegilorvo~tri concluziile desprinse.

~PLICATII
1. Analizati conceptul de ni~a de dezvoltare in baza unui exemplu care sa ia in calcul diferentele dintre un copil din anii '90 ai societatii romane~ti ~iun copil din anii ' 80. 2. Analizati conceptul de ni~a de dezvoltare in baza llllUi exemplu care sa ia in calcul diferentele dintre un copil din anii '70 ~i un copil din prezent. 3. Alegeti una dintre etapele de varsta prezentate (alta decat cea in care va plasati) ~i alegeti 0 persoana aflata in acea etapa. Urmariti comoortamentul acelei oersoane ~i realizati 0 descriere a personalitatii celui in cauza. 4. Scrieti un eseu pe tema conflictului intre generatii incercand sa argumentati 0 pozitie pro sau contra. 5. Organizati 0 dezbatere pe tema conflictului intre generatii. Dupa desra~urarea sa, scrieti 0 lucrare de aproximativ 0 pagina pe aceasta tema prin care sa preluati ideile aduse in discutie. 6. Realizati un dosar pe tema "Adolescenta" incercand sa ilustrati diferentele existente intre un adolescent de astazi ~i un adolescent din anii ' 60.

Conflict = Iupta de tendinte, de interese; pe de 0 parte poate fi yorba de conflicte intrapsihice, afective sau cognitive, dar, pe de alta parte conflictele pot fi interpersonale, sociale. specific umana sub influenta mediului social. Orice societate' umana, oricat de primitiva, poseda cultura sa, care conditioI\eazii dezvoltarea totala a membrilor sai. Re1atia intre cultura~i personalitate este atilt de stransa incat se po ate aprecia ca ea este cea care ii confera omului umanitateasa. 'Defictent= subiectul care prezinta 0 insuficienta mentala, motrice sau senzorialii. Educatia copiilor deficienti intelectual, orbi, surdomuti, infirmi motor etc.incapabili de un paTcurs ~colar normal, se face in institutii specializate, care dispun de tehnici ~imaterial didactic adecvat. Diferentiere == trecerea de la generallaparticular, de la 0 conditie globala ~i omogena la alta mai speciala ~i eterogena. Diferentierea este pTocesul ce caracterizeaza dezvoltarea oricarui individ, astfel incat se poate recunoa~te 0 indj vidualitate ~i afirma 0 p'ersonali tate. Culturii

= dezvoltare

Imita{ie =. nu este specific umana" consta in reproducerea unor fenomene, majoritatea comportamentelor sociale (educatie, cultura, traditie, obicejuri etc.) bazandu-se pe imitatie.' Joe = activitate fizica sau mentala rara finalitate utili!, ciireia i te dedici din simplii pliicere. Psihologia contemporanii a reabilitat jocul, altiidatii dispretuit ca 0 activitate fiirii relevantii, cel putin lanivelul ~colarulu(micintroducerea jocului in activitatile didactice asigurand motivatia necesara desra~uriirii procesului educativ. de societate sau Muncii = activitate fizica sau intelectualaceruta care se impune in vederea atingerii unui scop determinat. Rolul important al muncii in faport cll personalitatea umana se releva pe multiple pla-nuri, mai ales atul)ci cand este practicata in mod liber ~i cu placere. De asemenea, contribuie la buna insertie sociala a omului, oferindu-i 0 regularitate a existentei care 1I pune in valoare in raport cu semenii sai ~iii asigura autop-omia financiara. Mutual = care se face in mod reciproc ~isimultan. = amintire a unor fapte aproape disparute ain Reminiscentii memorie sau care mult timo nu au outut fi reactualizate.

83

TIPURI DE ITEMI 5
Itemi subiectivi
: reprezintaraspunsuri mai ample care sunt airijate, orientate ~ioraonate cu Activit-atea umana, pe lfmga stabilirea precisa a scopului ~i activarea selectiva a' disponibilitatilor persoanei, presupune ~i asigurarea unui suport motivational adecvat. Elaborati un eseu in care sa abordati problema optimum-ului motivational. In el~borarea eseului se vor avea in vedere: - respectarea structurii standard a unui eseu; - definirea motivatiei; -relatia motivatieperformanta; - definirea ~i caracterizarea optimum-ului motivational; - discutarea situatiilor posibile in raport cu starea de optimum motivational. 'Orice actiVItatea organismului uman este orientata spre satiSfacerea necesitatilor - este yorba de eseu acestuia pentru mentinerea vietii. In acest sens, motivatia constituie elementul care un structurat, pune in mi~care organismul, ea fiind cauza interna a comportamentului. Motivatia' reprezinta totalitatea mobilurilor interne ale conduitei, fie ca sunt innascute, fie ca sun~ cerintele care dobiindite, con~tientizate sau necon~tientizate, simple trebuinte fiziologice sau idealuri determina structurarea abstracte. Motivatia este un filtru al influentelor externe, 0 parghie a autoreglarii individului, raspunsului forta motrice a intregii dezvoltari psihice umane. Nu este insa suficient sa stabilim fiind destul de numai scopul actiunii pentru a obtine 0 anumita performanta, deoarece dacii lipse~te restrictive. stimularea ~i sustinerea energeticii (motivatia), atunci actiunea nu va fi dusa la indeplinire sau nu va avea succesul scontat. Motivatia trebuie pusa astfel in slujba obtinerii unorperformante inalte. Reglarea optima a comportamentului nu presupune insa doar prezenta unei structuri motivation ale, ci ~i 0 anumita intensitate a sa. Relatia dintre intensitatea motivatiei ~inivelul performantei depinde de complexitatea sarcinii pe care subiectul 0 are de indeplinit. Eficienta activitatii mai depinde ~i de relatia dintre intensitatea motivatiei ~i gradul de dificultate al sarcinii. Intre motivatie ~i gradul de dificultate trebuie realizata 0 asemenea adecvare incat sa se ajunga la optimumul motivational: intensitatea optima a motivatiei care sa permita obtinerea unor performante inalte. Reciproc, eficienta activitatii este maxima la 0 anumita intensitate amotivatiei, anume optimum-ul motivational. Astfel, in cazul sarcinilor simple s-a observat cii pe masura ce cre~te intensitatea motivatiei, cre~te ~inivelul performantei. Nu aceea~i corelatie se poate pune in evidenta in cazul sarcinilor complexe, relatia directa intre intensitatea motivatiei ~iperformanta obtinuta mentinandu-se pana la un anumit nivel, dincolo de care indiferent de cre~terea intensitatii motivatiei nivelul performantei se reduce. Optimumul motivational depinde de la 0 persoana la alta ~ide la 0 activitate la alta, totalitatea caracteristicilor ~itrasaturilor psihice ale persoanei conditionand optimumul motivational ~imasura in care el se realizeaza. Spre exemplu, persoanele apaytinand tipului puternic, echilibrat ~i mobil au capacitatea de a suporta tensiuni psihice mai mari, determinate de stari motivationale mai intense sau sarcini mai dificile, in timp ce persoanele care apaytintipului slab reu~esc intr-o mai mica masura sau chiar deloc. La fel de bine, exemplificiind pe motivatia ~colara, corelatia intensitate a motivatiei performante depinde ~i de natura motlvelor. Astfel, la nivelul elevului, ceea ce il determina sa invete se poate referi fie la 0 motivatie intrinsecii (curiozitatea, aspiratia spre competenta etc.), fie la 0 motivatie extrinsedi (dorinta de a face placere celor din jur, obi~nuinta de a se supune la norme, frica de consecinte, ambitia etc.). In principiu, gradul de reu~ita, chiar la intensitati mai mici ale motivatiei, va fi mai mare in cazul unei motivatii intrinseci. Generalizand, de optimum motivational sepoate vorbi in doua situatii: 1. cand dificultatea sarcinii este corect apreciata ~isubiectul realizeaza motivatia corespunzatoare; . 2. cand dificultatea sarcinii este incorect apreciata de subiect, existand doua situatii: a. subaprecierea dificultatii sarcinii, caz in care subiectul este submotivat ~iva actiona in conditiile unui deficit de energie, ceea ce va duce la nerealizarea sarclllu; b. supraaprecierea dificultatii sarcinii, caz in care subiectul este supramotivat ~i va actiona in conditiile unui surplus de energie care I-ar putea stresa sau chiar dezorganiza, care s-ar putea consuma inainte de inceperea activitatii, ajungandu-se la e~ec. Optimum-ul motivational se realizeaza in cazul in care persoana reu~e~te,pe de 0 parte, sa evalueze corect sarcina ~i gradul de dificultate, iar pe de alta parte autoevaluarea propriilor posibilitati este adecvata. Totu~i, pentru atingerea unei eficiente maxime se recomanda 0 u~oara supramotivare in cazul sarcinilor percepute~a facile ~i0 u~oara submotivare pentru cele percepute ca fiind grele. Prin toate acestea motivatia se dovede~te unul dintre procesele reglatorii determinante in raport cu actiunea umana, functiile sale realitandu-se insa door in masura in care exista 0 adecvare intre intensitatea sa ~i sarcinile ce urmeaza a fi realizate. Contribuind d,ecisivla obtinerea succesului in activitatile noastre, ea poate la feI de bine sa Ie faca relative sau chiar sa Ieblocheze .

.,..

~
I I

84
: nu Impune cerinte de structura ~ialjorqare, urmarind~-se creatIvitate~iginalit31ea. Elaborati un eseu prin care sa analizati importanta mediului social in formarea caracterului. Dati un titlu eseului vostru.
""-

Eseul este unadiiitre modalitatiliaelucru-des intalnite in cadrulaisCiplinelill socio- - este yorba de umane, de~i nu intotdeauna este deosebit de clar care suilt cerintele intr-o astfel de proba. un eseu liber, Astfel, se poate aprecia, in primul rand, ca eseul este 0 lucrare de factura libera, in care precizandu-se autorul nu urmare~te epuizarea erudita a temei, ci mai curiind 0 reflectie asupra doar tematica problematicii precizate. Aceasta inseamna ca el presupune 0 integrare a cuno~tintelor eseului. insu~ite anterior dintr-un punct de vedere original (personal) astfel inciit sa se dovedeasca fecunditatea punctului de vedere adoptat. Caracteristicile eseului pretind in efortul de elaborare a sa parcurgerea mai multor etape: 1. Clarificarea temei sau problematicii aduse in discutie, inclusiv prin incadrarea acestora intr-un anumit context (gandirea unui autor, un curent de gandire, o tematica mai generala, 0 epoca istorica - lucrurile depind ~i de disciplina la care-se realizeaza eseul, dar ~ide tema pusa in discutie); 2. Pregiitirea abordiirii, care presupune identificarea cuno~tintelor care pot fi fructificate in tratarea subiectului ~i stabilirea punctului de vedere potrivit cu care acesta va fi abordat; 3. Conceperea planului eseului, care trebuie sa respecte cerintele de completitudine (a nu se confunda cu exhaustivitatea), de rigoare ~icoerent~ a redactarii, de structura dinamica etc.; planul precizeaza diviziunile mari ale lucrarii ~i ideea generala care se dezvolta in fiecare diviziune; 4. Redactarea eseului, structurat pe trei paTti: a. Introducerea, care contureaza ~i precizeaza problema, punand in evidenta importanta sa, dar de asemenea sugereaza marile diviziuni ale acestuia; b. Dezvoltarea, care cuprinde tratarea efectiva a subiectului, de 0 mamera argumentata (se pot da citate ~i pot fi invocate ideile unor autori) ~i exemplificandu-se pe cat posibil ideile sustinute; c. Concluzia pune in evidenta solutia problemei discutate, rara insa sa fie yorba de 0 "inchidere" in masura in care un eseu este 0 "incercare". Toate aceste cerinte ce trebuie respectate in elaborarea unui eseu fac din acesta 0 lucrare mai dificila, ceea ce nu reprezinta insa un obstacol insurmontabil. La fel de bine este adevarat ca nu este la fel de accesibilla orice disciplina, nici chiar in cazul celor socioumane (in principiu se poate admite cii este ffifli greu accesibil elevului de liceu cu cat disciplina in cauza are 'Un grad mai mare de ~tiintificitate). In cazul psihologiei este desigur dificil de a pretinde puncte de vedere originale, creativitatea celui ce elaboreaza eseul putandu-se pune totu~i in valoare mai ales la nivelul informatiilor aduse in discutie, a modalitatii de corel are, a calitatii argumentarilor, a coerentei, a stilului, a exemplelor oferite etc. Oprindu-ne asupra subiectului enuntat, yom oferi 0 posibila modalitate de parcurgere a primelor trei etape ale elaborarii eseului, urmand ca redactarea sa efectiva sa fie 0 posibila aplicatie. 1. Clarificarea temei: a. tema adusa in discutie se refera la caracterul dobandit al caracterului ca dimensiune a personalitatii umane; b. subiectul enunta simultan ipoteza existentei unei relevante a mediului social in formarea acestuia, solicitandu-se de asemenea evaluarea acestei importante. 2. PregMirea abordarii: a. cuno~tintele care vor fi abordate: - semnificatia caracterului ca dimensiune a personalitatii umane; - specificul caracterului ca instanta care valorifica ~i controleaza celelalte insu~iri psihice (temperamentul ~i aptitudinile), avand cea mai importanta functie de autoreglaj; - corelatia caracter - profil psiho-moral; caracterul integral dobandit; - atitudinile in calitate de componente ale caracterului; - atitudinile ca moduri de reactie la un obiect de referinta; - in masura in care ne formam ca oameni numai in prezenta unui mediu uman, inseamna ca modurile de reactie sunt, cel putin pana la un anumit nivel, invatate; - mediul social: totalitatea ideilor, convingerilor, atitudinilor, comportamentelor etc. comune unui ansamblu uman; - posibilele caracteristici ale mediului social din punctul de vedere al valorilor promovate etc. b. punctul de vedere propriu abordiirii: elementar, este evident ca mediul social are relevanta in formarea caracterului, diferentele privind intensitatea acestei relevante; de asemenea, conturarea punctului de vedere personal trebuie sa aiM in vedere ~i posibila interventie _avointei (cel putin de la un anumit nivel de dezvoltare personalii) in constituirea unor triisaturi de caracter (spre exemplu, un mediu viciat n~produce cu necesitate viciati) etc.

85

Conduita psihosociala
22. Imaginea de sine ~iperceptia~eisociiili
22.1 Imaginea de sine
22.1' Statusul ~i rolul- indicatori ailcomportamentului social

23. Relatiile interpersonale

23: I 23.2 23.3 23.4 S.peci?cul rer~}i~J~r interpersonale Tlpun de relatll mt't(rpersonale Locul ~i rolul telatii~or interpefsona,le in structura p~rsonalWltii Grupul ~i psih~logiJ de grup*
1

24. Comportamente pro ~i hntisociale 25. Atitudinile social~~i formarea lor*

25.1 Atitudinile sociale 25.2 Formarea ~i modificarea atituclinilo} sociale 25.3 Relatia valori, atitudini, comp6rtanfente 24 1 C '\ \.. . omportamente p~l"'antlsocla 24.2 .Normalitate ~i anormaHt~iaHi I e

Tipuri de itemi 6

~;::J>V"'1'1tim

mfi1!-:'/;"

~i:~;:

Wi
..."

_FA I"'.'." Wii.

I
'"

86 _

22. IMAGINEADE SINE 'I PERCEPTIA EI SOCIALA

22.llmaginea de sine
Pentru a deveni ceea ce dorim sau pentru a ne realiza posibilitatile pe care Ie avem, trebuie sa ne cunoa~tem, sa ne exploriim propriul eu ~i sa dobandim 0 imagine de sine cat mai exacta. Imaginea lfe sine joaca un rol important in viata noastra: influenteaza tonusul trairilor noastre afective, ne indruma sa ne (auto )cunoa~tem prin raportare la altii, ne ajuta sa ne organizam aceastii cunoa~tere intr-o schemii de sine ~i ne conduce spre obtinerea stimei de sine. Potrivit psihologului american William James, imaginea de sine poate fi abordata din douii perspective: din perspectiva continutului: atunci dnd ne orientam atentia spre analiza interiorului nostru, putem intra in contact cu personalitatea, cu corpul, cu "eul" nostru. Continutul eului se prezinta ca 0 istorie a devenirii, ca 0 sintezii a evenimentelor care ne-au marcat, ca 0 autobiografie. Fiecare noua informatie este asimilatii ~i ne imbogate~te. ca proces: informatiile sunt primite selectiv, in sensul cii unele sunt retinute, in timp ce altele respinse, Ie inregistriim, Ie organizam etc. Imaginea de sine este 0 construqie sociala: ne formam prin apartenenta la un grup social, prin compararea cu altii. Ea contine cuno~tinte despre trasaturile noastre de personalitate, despre abilitati ~i priceperi, despre valori, credinte, motivatii, evenimente de viatii, relatii cu altii care exercitii 0 influentii semnificativii. Descrierea imaginii de sine se face adesea prin intermediul termenului de eu, respectiv capacitatea fiintei umane de a actiona ~i de a reflecta asupra propriilor actiuni, de a fi cunoscator ~i cunoscut totodata, de a construi imaginea de sine. William James a Iacut distinqia intre trei aspecte ale eului: - eul material: este constituit din corpul persoanei, dar ~i din imbriiciimintea, casa ~icelelalte posesiuni ale ei; - eul social: este constituit din totalitatea impresiilor pe care individulle face asupra celorlalti. Este aspectul central al eului, 0 sinteza a imaginii pe care 0 proiectiim asupra altora ~ia rolOOlorpe care Iejucam in fata celorlalti; - eul spiritual: se referii la capacitatea noastrii de autoreflectie, la experientele noastre interioare, la valorile ~i idealurile care reprezinta aspecte relativ stabile ale existentei noastre. Eul spiritual este contemplativ ~i include idei despre sensul vietii, despre divinitate, despre originea universului etc. Structura eului poate fi abordata de diferite maniere, una dintre aces tea luand in considerare principalele coordonate ale conduitei: componenta cognitivii - conceptul de sine: reprezinta totalitatea perceptiilor ~i a cuno~tintelor pe care oamenii Ie au despre calitatile ~i caracteristicile' lor (este un rezultat al modului in care ne percepem); componenta evaluativ-motivationalii - stima de sine: componenta evaluativii a eului care se refera la autoevaluarile pozitive sau negative ale persoanei; componenta comportamentalii - auto-prezentarea: se refera la strategiile pe care Ie folose~te individul pentru a modela impres.iile celorlalti despre el. Formarea eului se realizeazii prin mai multe procese ~i anume: Socializarea este procesul prin care persoana invatii modul de viata al societatii in care traie~te ~i i~i dezvolta capacitatile de a functiona ca un individ ~ica membru al unor grupuri. Socializarea incepe la na~tere ~i continuii de-a lungul intregii vieti, avand urmiitoarele scopuri: invatarea de ciitreindivid a abilitiitilor necesare pentru a triii in societate; insu~irea capacitiitii de a comunica eficient cu ceilalti; interiorizarea valorilor de baza ~i a credintelor fundamentale ale societiitii; dezvoltarea de catre individ a propriului eu etc. Compararea sociala: eul nu este 0 realitate fizicii, ci 0 realitate ce se construie~te in mintea fieciiruia dintre noi, iar aceasta mai ales prin compararea cu ceilalti. Percepfia de sine: pentru a ajunge la 0 bunii cuno~tere de sine trebuie sa actionam, sii ne implicam in evenimente ~i sa ne observiim comportamentul propriu. Privirea "din exterior" ne da indicii despre atitudinile, credintele, despre efectul actelor noastre. Filosof american, fondator impreunii cu C. S. Peirce al pragmatismului, publicii in 1907 Pragmatismul, in care afirma cii adevarul este "ceea ce este practic, util sau eficace". In domeniul psihologiei considera cii faptele psihice nu sunt decat con~tientiziiri ale tulburiirilor fiziologice (Principii de psihologie, 1890). Una dintre cele maiimportante contributii la mi~carea psihologicii se referii insii la impunerea utilizarii unor metode cu caracter ~tiintific pentru studierea faptelor de ordin psihic, devenind astfel posibilii constituirea psihologiei ca ~tiintii. Identitatea psihosocialii este rezultatul intersectiei socialului (reprezentat de grupOO, institutii, colectivitiiti) cu individualul, reunind reprezentarea de sine ~ide altii. Ei?te0 sintezii intre esenta individuala ~i caracteristicile unei culturi comune, intre aptitudinile personale ~irolOOlesociale ale individului. In sens restrans, identitatea evocii continuitatea existentei, faptul cii individul ramane acela~i in timp, cii persevereaza intro formula de sine. In sens larg, identitatea poate fi asimilatii cu o reprezentare unificatoare a existentei, cu imaginea de sine ~i conceptul de sine. Dar, in miisura in care este legata de practicile sociale, de ancorarea socialii ~i de imbogatirea culturalii, identitatea nu se poate lirnita la imaginea de sine ~ila transmisia culturala a unor reprezentari. Ea se structureaza ~i se construie~te prin asumarea unor roluri pe scena socialii ~i se ref ace continuu in cursul existentei.

William JAMES (1842-1910)

A~a-numitul "stadiu al oglinzii" este 0 etapa importanta in devenirea noastra, fiind yorba de intervalul temporal (6-18 luni) in care copilul dobande~te sentimentul unitatii sale corporale percepandu-~i propria imagine in oglinda. Dad pana in luna a treia sau a patra, copilul ignora oglinda care i se pune in fata, dupa luna a ~aseaoglinda incepe sa 11 intereseze, intrevazand raportul dintre aceasta ~i reflectarea unei persoane. Catre un an dobande~tein!elegerea faptului ca este yorba de propria sa imagine, notiunea de totalitate corporala fiind dobandita spre varsta de doi ani, iar cu aceasta bazele con~tiinteide sine.

Afirmarea identitiipi presupune urmatoarele dimensiuni: continuitatea: care da sentimentul stabilitatii, integrarii in context ~icapacitatii de a elabora proiecte de viata; - unitatea sau coerenla interna: care permite subiectului social sa gaseasca elemente de legatura intre diversele activitati- ~i evenimente pe care Ie traverseaza, sa dea sens istoriei sale personale; - diversitatea: care se referii la articularea unor identitati multiple (fizice, etnice, nationale, juridice, culturale), confruntarea acestora pe un "teritoriu" comun; - autonomia ~i iifirmarea: pentru a se forma, individul se opune adesea presiunii exterioare, se diferentiaza, se distinge de altii; diferentierea cognitiva poate lua forma

opozitiei afective, opusul acestei atitudini fiind conformarea la a~teptarile grupului, asimilarea pasiva; - originalitatea: care afirma singularitatea, tendinta individului de a-~i afirma unitatea; - acliunea: urmare a asumarii responsabilitatii; identitatea se afirma ~i se consolideaza prin creatia individual a; - valorizarea: prin actiune ~i depa~irea unor situatii dificile, individul se valorizeaza in ochii altora ~i in propriii sai ochi; orice om nutre~te dorinta sa se afirme in context social, raportandu-se la persoanele pe care Ie admira; dorinta de schimbare, efortul pentru progres i~i au originea in aceea~i nevoie de valorizare.

Teoria identitiitii sociale. Potrivit acestei teorii, apartenenta ~ la un grup social ii determina pe indivizi sa se autodefineascii _ in termenii specifici grupului respectiv, astfel incat se poate ~ aprecia ca grupul confera membrilor 0 anumita identitate i sociala. Caracterul pozitiv sau negativ al acestei identitiiti sociale se stabile~te prin compararea grupului de apartenenta cu alte grupuri, acest efort comparativ fiind subintins de dorinta indivizilor de a dobandi ~i men tine 0 stima de sine ridicata. In cazul in care identitatea socialii devine~nesatisIacatoare, indivizii incearca fie sa paraseasca grupul, pentru a se integra in unul care asigura 0 identitate sociala pozitiva (procesul de mobilitate sociala); fie sa lupte pentru ca~tigarea de catre grup a unor caracteristici pozitive (procesul de schimbare sociala) . ... "".. .,. .. . : "" ._ ....""".... ,.... ; . __ ._ .. ~.. " .... .,. ..........~.,.-'_ m . m"" ..... *...........
:>;"-=;r.;;:-...:..

Mediul ~colar ~ivalorizarea negativii.1n cadrul invatiimfu1tului unul dintre grupurile valorizate negativ este acela al elevilor aflati in situatie de e~ec ~colar.Aparitia unui astfel de grup, in masura in care existii anurnite criterii ale succesului, este inevitabila. Elevii cu performante slabe, sub presiunea colegilor ~ia profesorilor vor simti ca formeaza un grup valorizat negativ, ceea ce va determina din partea acestor elevi incercari de a c~tiga 0 identitate socialii pozitiva, incercari de a-~i intari stima de sine. Una dintre cele mai

inffilnite situatii intr-un astfel de context este aceea prin care ace~ti elevi fie vor cauta dimensiuni noi de comparatie, care sa-i; avantajeze inraport cu elevii buni, fie vor incerca sa schimbe l

radical criteriile unei identitiiti pozitive, astfel incat stima de sine j sa derive din e~ecul ~colar. Spre exemplu, vor incerca sa; sublinieze dezavantajele situatiei de succes ~colar, in comparatie ~ cu "libertiitile" de care ei se bucura (posibilitatea de a fuma, de a incalca legile, de a consuma alcool etc.)

22.2 Statusul ,i rolul - indicatori ai omportamentului social

In cadrul grupurilor ~i colectivitatilor din care face parte, persoana ocupa intotdeauna 0 anumita pozitie, din care decurg sarcini, functii, obligatii, ce reprezinta un fel de comportamente prescrise, comportamente model pe care societatea Ie a~teapta de la ea. La randul sau, persoana, ocupand o anumita pozitie, este ~iea'indreptatita sa pretinda ~i sa a~tepte de la ceilalti anumite comportamente in raport cu ea. Pentru a intelege fenomenul identificarii, trebuie apelat la noi concepte.

Statusul este ansamblul comportamentelor la care 0 persoanase poate a~tepta in mod legitim din partea celorlalti.
Se delimiteaza un status actual, care este pus in evidenta la un moment dat, ~i un status latent, ceea ce inseamna ca 0 persoana are in acela~i timp mai multe statusuri (de exemplu: barbat, adult, inginer, sot, parinte, prieten, membru al unui partid politic etc.), fiecare actualizandu-se intro situatie specificii. Se poate vorbi astfel de setul de statusuri, dintre care unele sunt atribuite (de exemplu sexul), iar alte dobandite (de exemplu profesiunea, apartenenta politica). Intre statusuri pot exista fie raporturi de concordantii, fie raporturi de discordantii. -

22

Rolul este ansamblul de comportamente pe care cei din jur Iepretind ~iIea~teapta de la 0 persoana data.
Comportamentul de rol exprima modul concret in care persoana considerata se manifesta ~i aqioneaza. Comportamentele a~teptate au un caracter prescriptiv, teoretic, in timp ce comportamentele de rol au un caracter real, functional, compararea lor permitand stabilirea modului de indeplinire sau nu a rolului. Individul dispune, de asemenea, de un set de roluri, dintre care unele sunt imp use (de exemplu rolul de biirbat, femeie, adolescent, bunic etc.), iar altele dobandite (rolul profesional, membru al unei organizatii). Cand apare 0 discrepanta intre trasaturile de personalitate ale purtatorului de rol ~i prescriptiile rolului se na~te conflictul intrarol (de exemplu mlul de tata in raport cu neglijenta, indiferenta, aleoolismul etc.)

\WANALIZA SWOT
Una dintre metodele eficiente de cunoa~tere de sine este analiza SWOT (initialele cuvintelor din limb a engleza prin care sunt desernnate cele patru categorii de elemente luate in calcul). Metoda presupune identificarea a cat mai multe elemente pe cele patru categorii precizate in personalitatea, atitudinile ~icomportamentele sale.

Strenghts (atuuri; puncte tari)

Exemplu: atnUlultiprieteni, imi place natura, nu fumez etc.

Weaknesses (sHibiciuni)
Exemplu: nu sunt punctual, sunt dezordonat, ezitant etc.

...

, ..

~ ....

<

: Opportunities

(ocazii; oportunitati)

Threats (amenintari):
Exemplu: parintii suntdiv0rtati, conflicte in familie etc.

: Exemplu: am prieteni dispu~isa ma ajute, am vointa etc.

...........................................................................................

Fieeare dintre noi poate sa realizeze 0 astfel de analiza, reu~ind sa dobandeasca 0 perspeetiva mai buna asupra

propriei persoane, respeetiv sa identifiee diferitele aspeete ale personalitatii sale.

eorelatii

intre

Aplicatie: Realizati-va propria analiza SWOT, iar dupa aeeea rugati un eoleg sau eolega sa va fad 0 astfel de evaluare. Comparati eele doua analize. Ce diferente puteti observa? Discutati eu colegul vostru acele aspecte. Ce decizii crede!i ca trebuie sa lua!i in urma celor eonstatate?

~PLlCATU

.
4. Organizati 0 dezbatere pomind de la urmatoarea intrebare "Ce am fi lara ceilalti?" 5. Analizati relatiile de determinare existente intre stima de sine, autoprezentare ~iperceptia de sine. 6. Luand ca exemplu diferite roluri, incercap sa puneti in evidenta comportamente din cele trei categorii diferentiate: prescrise esentiale, permise ~iinterzise. Dad prima categorie este esentiala pentru asumarea rolului, celelalte doua sunt probabile. Identificati condipi care pot favoriza aparitia lor. 7. Identificati 0 alta metoda de cunoa~tere de sine ~i construiti 0 argumentare prin care sa subliniati avantajele ei.

1. Afirmarea ~i,implicit, realizarea propriei identitati depinde intr-o masura suficient de mare de societatea in care traim. Realizati 0 dezbatere in care tema sa se refere la caracterul permisiv sau conservator al societatii romane~ticontemporane. 2. Analizati propriul grup de prieteni ~i incercati sa puneti in evidenta statusurile ~irolurile asumate de fiecare dintre membri. Care credeti ca este relevanta asumarii unor roluri ~i statusuri diferite? 3. Incercap sa descoperiti, in propria voastra existenta, contexte in care a fost eyident ca un proces de comparare sociala v-a determinat sa incercati 0 schimbare a propriei voastre persoane.

22
l..S""

= persoana care este ata~ata de traditie, de cutume, in viata cotidiana, dar ~iin politica, economie, cultura. Contemplafie = atitudinea, starea celui care mediteaza sau prive~te lucrurile ~ifenomenele lara 0 finalitate practica. E$ec $colar = situatie in care se regasesc unii elevi, indicatorii sai referindu-se la abandonarea precoce a ~colii,decalaj intre posibilitatile proprii ~irezultate, incapacitatea de a atinge obiectivele pedagogice, e~eculla examenele finale (sau de concurs), inadaptarea ~colaraetc. Dintre cauzele strict ~colare care pot determina e~ecul ~colar sunt de amintit rigiditatea ritmurilor de invatare, abordarile educative de tip exclusiv frontal, marimea cIasei de elevi, eterogenitatea clasei de elevi, stiluri didactice deficitare
Conservatoare

"

subiectivitate (suprasolicitare in aevaluare elevilor, etc.), rigiditate deficiente intelectuala, privind

resursele ~colare, management deficitar, climat tensionat in ~coalaetc. Grup = ansamblu uman structurat ale carui elemente se influenteaza reciproc. Grupul este determinat de indivizi, ace~tiafiind la randullor conditionati de grup. Influenta se manifesta mai putin ca 0 presiune exercitata din exterior, cat ca 0 adaptare mai mult sau mai putin spontana a membrilor grupului la mediul social. Identificare = mecanism psihologic incon~tientpr~care un individ W modeleaza conduita pentru a semana unei alte persoane. Constituie unul dintre cele mai importante mecanisme ale formarii personalitatii ~i ale educatiei. Perturbiirile intervenite in acest mecanism conduc la tulburari caracteriale ~ide personalitate. Oportunitate = caracterul a ceea ce este oportun, respectiv a ceea ce .se intampla la momentul potrivit, adecvat situatiei.

23. RELATIILE INTERPERSONALE ,

23.1 Specificul relatiilor interpersonale
Relapile interpersonale sunt legituri psihologice, con~tiente ~idirecte intre oameni.
De asemenea, relatiile interpersonale pot fi caracterizate ca: - obiective (au un caracter social), in sensul ca depind de contextele (situatiile) sociale; subiective (au un caracter psihologic), in sensul ca depind de subiectivitatea celor implicati. Aceste caracteristici se realizeaza ~i ele simultan, primatul unuia sau altuia dintre aspecte depinzand de natura relatiilor in cauza. In virtutea faptului ca omul este fiinta ce are capacitatea valarizarii nu numai in plan practic ~i cognitiv, ci ~iin plan moral, relatiile interpersonale au un pronuntat caracter moral, etic deoarece prin intermediul lor omul poate urmari realizarea binelui sau a raului (in cadrullor comportamentul uman poate fi valorizat ca bun sau rau, pozitiv sau negativ, poate fi acceptat sau respins). Deoarece relatiile interpersonale dau posibilitatea oamenilor sa interactioneze unii cu altii astfel incM sa se dobandeasca 0 cuno~tere de sine mult mai adecvata ceea ce permite perfectionarea propriilor trasaturi de personalitate, se poate aprecia ca relatiile interpersonale au ~iun caracter formativ. In calitatea sa de fiinta sociala, omul este produsul in primul rand al unui proces de socializare, ceea ce inseamna ca nu poate trai singur, izolat de ceilalti. Existenta umana nu poate fi conceputa in afara relatiilor sociale, printre acestea un rol deosebit de important fiind detinut de relatiile interpersonale. Caracterul psihologic al legaturii arata ca este yorba de doua surse psihice distincte, inzestrate cu toata gama functiilor, insu~irilar, starilor ~itrairilor psihice. Caracterul con~tient al. legaturii arata ca relatiile interpersonale, sunt posibile numai in cadrul existentei con~tiintei de sine, a con~tiintei semenului ~i a con~tiintei relatiei existente. Caracterul direct al legaturii arata necesitatea realizarii unui minim contact perceptiv intre persoane. Realizarea relatiilor interpersonale presupune astfel prezenta cumulativa a acestor trei caracteristici, absenta uneia dintre ele racand imposibila existenta unar relatii interpersonale (pot exista relatii interumane sau interindividuale). Ponderea lor este insa diferita in functie de tipul relatiei interpersonale luate in calcul.

23.2 Tipuri de relatii interpersonale

Diversitatea relatiilor interpersonale poate fi abordata prin intermediul mai multor criterii:

1. Criteriul nevoilor ~i trebuintelor indivizilor implicati in relapa interpersonalli, potrivit caruia se disting: relatiile de intercunoa~tere, dezvoltate din nevoia de a
dispune de cat mai multe date despre partenerul relatiei. eu cat cunoa~terea despre partenerul relatiei este mai bogata ~i ~ai adecvata, cu atat relatiile se vor desra~ura mai u~or. In acest context, un rol deosebit 11 au imaginea de sine ~i imaginea despre celiilalt. Una dintre erorile de perceptie sociala, cu frecventa mare, este aceea a inertiei perceptiei (pe care individul ~i-o construie~te despre cei cu care este in relatie), constand in faptul cii imaginea pe care subiectul ~i-o construie~te despre un altul nu fine pasul cu evolufia comportamentului acestuia, ducand mai ales la erori de evaluare. relatiile de intercomunicare, dezvoltate din nevoia indivizilor de a comunica. Un rol important in comunicarea interumana este detinut de natura mesajelor transmise ~i receptionate, continutul lor, prezenta sau absenta intentiei de a modifica comportamentul celuilalt etc. Importanta relatiilor de intercomunicare in existenta umana este pusa in evidenta mai ales de situatiile de perturb are a comunicarii precum jiltrarea informafiilor, blocajul comuniciirii, bruiajul, distorsionarea informafiilor etc. rela1iile afectiv-simpatetice, dezvoltate din nevoia oamenilor de a fi simpatizati de ceilalti, de a imparta~i emotiile impreuna cu ceilalti etc. Acestea pot fi unilaterale (neimparta~ite) sau reciproce

(imparta~ite), au intensitati diferite ~i pot fi pozitive (simpatie) sau negative (antipatie). 2. Criteriul caracterului procesual, dinamic, potrivit caruia se disting:

relapi ce nu produc modificarea particularitatilor personale ale partenerilor, unde se inc1ud:

a. relafii de cooperare;
b. relafii de competifie;
c. relafii conflictuale (cognitive, afective, perceptive, sociale etc.).

relapi ce determina modificarea caracteristicilor personale ale partenerilor, unde se inc1ud:

a. relafii de acomodare;
b. relafii de asimilare;
c. relafii de ierarhizare (stratificare); d. relafii de alienare (instrainare, indepartare). Actiunea mutuala a partenerilor in cadrul relatiilor interpersonale intretinute poate conduce la constatarea compatibilitapi sau a incompatibilitatii partenerilor in cadrul relatiei (acestea sunt direct proportionale cu atitudinile de receptivitate, de initiativa ~i nevoia de intensitate a interactiunilor). Relatiile interpersonale detin un rol deosebit de important in formarea personaliHitii noastre, dar, de asemenea, in afirmarea acesteia, in constituirea stimei de sine ~i a scopurilor pe care ni Ie proiectam in vederea realizarii personale.

23

23.3 Locul ,i rolul rela,iilor interpersonale in structura personaliti,ii

La un anumit nivel se poate aprecia ca trasaturile de personalitate nu sunt dedit relapi interumane interiorizate, personalitatea fiecaruia fiind astfel oglinda ~i expresia relatiilot interpersonale. Relapile interpersonale sunt cele care mobilizeaza i dinamizeaza viata psihicii a indhidului, determina aparipa anumitor stari psihice, conduc la forma rea ~imanifestarea unor insuiriJlsihice, constituind totodata spatiu1 in care se manifesta intreaga viata psibica a individului. Datarita relevantei lor in raport cu constituirea propfiei personalitati ~i cu evolutia sociala se impune astfel necesitatea stimularii de catre societate, in toate elementele sale structurale, a unor relatii interpersonale pozitive. Desigur, un rol in natura relatiilor interpersonale 11are ~i personalitatea, mai ales atunci cand aceasta este deja constituita, triisaturile acesteia punandu-~i amprenta asupra naturii, intensitatii ~i calitatii relatiilor interpersonale pe care personalitatea in cauza Ie dezvolta, mentine sau restrange.

23.4 Grupul,i psihologia de grup*

Grupul reprezinta un ansamblu eomune determinate. de indivizi, eonstituit in timp, intre eare exista diverse tipuri de interaepuni ~i relapi

Indivizii se raporteazii unii la altii nu numai in cadrul relatiilor interp~onale, al diadelor, ci ~i in cadrul unor retele mai largi de relatii, anume al grupurilor. Realitatea socialii insii~i se prezinta ca un sistem complex de grupuri care construiesc norme i valori, distribuie pozitii i exercitii influente. Grupul are astfel: un rol important in evolutia persoanei, constituind cel mai important mijloc de socializare i de integrare sociala; o contributie decisiva la transmiterea valorilor unei societati; un rolmajor in a oferi individului securitate, dar ~i mijloace de afirmare; capacitatea de a raspunde nevoilor asociative i de apartenentii ale fiintei umane. Pentru ca 0 asociere de persoane sa poata fi denumita grup este necesara realizarea urmatoarelor condipi: - existenta unei determinari in timp, a continuitatii temporale; - existenta un or in teractiuni fntre membrii grupului (relatii sociale, biologice, psihologice, culturale, spirituale, religioase etc.); - existenta un or scopuri comune tuturormembrilor. Aceasta inseamna ca orice grup are trei dimensiun specifice: - dimensiunea instrumentaHi, care se refera la coordonarea membrilor catre un scop comun ~i organizarea comunidirii in vederea fluidizarii informatiilor; - dimensiunea relaponaHi, care se refera la interactiunile socioafective din interiorul grupului; - dimensiunea contextuala, care se refera la conditiile materiale, economice, juridice, institutionale, ideologice ~i politice in care evolueazii grupul. Aceste caracteristici permit diferentierea grupului de alte realitiiti sociale, precum mulpmea. Multimea reprezinta, de asemenea, un ansamblu de indivizi, dar care sunt simplu prezente laolaltii Tara sa interactioneze, Tara un scop comun ~i Taraca asocierea sa dureze in timp. De asemenea, grupurile sunt distinse astfel de categoriile abstracte sau statistice, de categoriile demografice, socioeconomice sau socioculturale, de situatiile colective.

l~
23

I grupurilor, cu atat mai mult cu cat in afara acestora nu poate I I ajunge fiinta umana propriu-zisa. Grupurile constituie I real.itatea necesara care intermediaza intre indivizi i
,o""taw.

ri~di~;~~l~~~~~~~~~t~t~il.;d~~ftt t~~~~~~ri~~f~~~!

I
I
I

Criteriile ce pot fi utilizate pentru diferentierea tipurilor de grupuri sunt: 1. criteriul cantitativ (nurnarul persoanelor din grup), potrivit caruia se disting: a. grupuri mari: numar relativ mare de membri, existenta unor relatii sociale oficiale, intercunoaterea superficiala (! membrilor (prin intermediari) ~i intervalorizare slaM; b. grupuri mid: numiir redus de membri, relatii directe (nemijlocite), intercunoatere i intervalorizare bune. 2. criteriul calitativ (natura relatiilor dintre membri), potrivit caruia se pot distinge grupuri primare (exista relatii fata-n fata, nemijlocite - familia) ~i secundare (membrii grupului nu interactioneaza direct - poporul). Un grup indepline~te mai multe funetii, precizarea acestora putandu-se realiza din mai multe perspective: 1. Satisfacerea nevoilor: satisfacerea diferentiata a nevoilor membrilor, in functie de organizarea ierarhica a grupului i autoritatea recunoscuta a fiecaruia dintre ace~tia; satisfacerea nevoii de fncorporare sociala !ji de dominare (participare, incorporare, securitate, respectarea traditiilor ~ia ritualurilor); crearea .. de noi nevoi, pe masura ce grupul evolueaza spre not scopun; 2. Caracterul functional: - funcfia de integrare soCiala a individului, a nevoilor i a aspiratiilor sale prin parcurgerea unui traseu de recunoatere reciprocii individ-grup; - funcfia de diferenfiere, care se manifesta prin oportunitatea pe care grupul 0 ofera individului de a beneficia de prestigiul grupului in cauza, dar ~ide a se afirma personal; funcfia de mijloc !jiloc al schimbiirii, grupul fiind un camp dinamic in care persoana dobande~te experiente, intervine asupra evenimentelor, ii proiecteaza viitorul; - funcfia de producator de idei, grupul fiind un mediu creativ privilegiat datorita interactiunilor dintre membri, libere de alte constrangeri in afara celor proprii grupului. Marimea grupului este un parametru important al oricarui grup, in masura in care natura iintensitatearelatiilor dintre membrii grupului depind in primul rand de numarul membrilor acestuia. Caracteristici ale grupului mic: numarul relativ scazut al membrilor sai (2-20 membri); interacpunea nemijlocita (jafa in fata) a membrilor grupului; . existenta unor scopuri comune, acceptate de toti membrii grupului.Acestea orienteaza activitatea grupului, constatandu-se 0 stransa interactiune intre scopurile de grup ~i scopurile individuale ale membrilor. Puterea scopurilor de grup este in functie de claritatea formuliirii lor ~ide acordul total sau partial al membrilor grupului; existenta unei structuri a grupului, nascuta din interactiunea membrilor ~i care se refera la modul concret in care indivizii se leaga intre ei ~i ierarhia din cadrul grupului. Pentru functionarea eficienta a grupului este importanta ~i dispunerea in spatiu a membrilor, ce echivaleaza cu structura spatialii a grupului; - compozitia grupului, derivata din caracteristicile anterioare i din caracteristicile personale ale membrilor. Din acest punct de vedere, grupurile pot fi

91
omogene sau eterogene, in acest din urma caz probabilitatea aparitiei unor relatii conflictuale fiind mare; - organizarea grupului, care poate privi 0 organizare formalii (presupune relatii oficiale, reglate de norme rigide) sau una inform alii (relaW afective, apropiate, nereglate oficial); - coeziunea membrilor (gradul de legatura, de unitate); - gradul de autonomie (al grupului in raport cu alte grupuri); - gradul de conformism (determinat de masura acceptarii sau respingerii normelor de grup); - gradul de permeabilitate (capacitatea de a primi noi membri); -~ gradul de stabilitate (durata in timp);

grupului (personalitatea grupului, respectiv trasaturile ce constituie specificul acestuia considerate in interdependenta lor ~i in raporturile cu alte grupuri). Grupurile mici sau primare sunt de diferite tipuri, in general procedandu-se la inventarierea lor in functie de frecventa realizarii lor. Charles Cooley, eel care a descris pentru prima data acest tip de grupuri (1909), distingea patru tipuri de grupuri primare:familia, grupul de joc al copiilor, grupul de vecinatate ~i comunitatea de batrani. 0 inregistrare mai exhaustiva enumarii urmatoarele tipuri de grupuri mici sau primare: grupul de sarcina, grupul de formare psihosociala, grupul de actiune, grupul de cercetare-dctiune, grupul de invatare, grupul de loisir ~i familia.

sintalitatea

mLIDERIl~I
1-, ---------------

CONDUCEREA
membrii grupului. Puterea de influenta a acestora in grupurile formale poate fi in colaborare, in pari:liel sau in contradictie cu puterea liderului formal. Pe termen mediu sau lung se realizeaza adesea situatia in care liderul neoficial ia locul celui oficial, in aceasta noua postura declan~andu-se ~i in raport cu persoana sa procesul care i-aconferit in cele din urma calitatea de lider formal. Exista insa ~i alte criterii de diferentiere a tipurilor de lideri, stilul de conducere fiind unul dintre cele uzuale. Astfel, potrivit acestui criteriu se face diferenta intre lideri

Viata grupurilor ~i a societatii este de neconceput rara organizare ~i rara conducere. Existenta ~i funqionarea oricarui grup presupune un conducator, selectia acestora realizandu-se potrivit unor reguli sofisticate. Procesul de conducere apare astfel ca esential pentru existenta unui grup, putand fi definit ca procesul prin care un membru al grupului ii influenteaza pe ceilalti membri in vederea atingerii un or scopuri specifice grupului. Influenta exercitata asupra membrilor este una determinanta, rara ca ea sa provina doar dinspre liderul grupului, a~a incat trebuie sa se faca diferenta intre lider ~ialte persoane influente in grup. Una dintre cele mai relevante diferentieri ale tipurilor de lideri este aceea dintre liderul formal ~i liderul informal. Liderul formal este eel oficial, numit sau ales, cu responsabilitati bine definite, inscrise de obicei in documente oficiale. Atat in grupurile formale, cat ~i in cele informale exista insa lideri informali, Tecunoa~terea acestora venind dinspre

democrati, autoritari, laissez faire, orientati spre sarcinii ~au focalizati pe relatiile interpersonale existente in grup.
In raport cu acest mod de considerare a tipurilor de lideri una dintre problemele aduse in discutie se refera la capacitatea de a determina reu~ita in actiunile intreprinse de grup. S-a constatat insa cii performanta in conducere nu e legatii abstract de un stil anume de conducere, ci de capacitatea de adaptare la circumstante specifice.

~PLlCATII
1. Dragostea se poate defini drept 0 relatie interumana caracterizata prin libera alegere, afectivitate ~i pretuire reciproca, in absenta unor constnlngeri directe de ordin social. Organizati 0 dezbatere in care luand ca punct de plecare aceasta definitie Incercati sa argumentati pro ~icontra, tinand cont de diferentele existente Intre diferitele culturi In ceea ce prive~tecontinutul iubirii (este necesar ca In prealabil sa fie colectate informatii despre modulin care "se construie~te"iubirea In alte culturi). 2. La nivelul existentei sociale prezenta prejudecatilor este un fapt curent. Fiecare dintre voi Incercati, In c1asa, sa scrieti despre colegii vo~tri,pe 0 foaie de hartie, lucruri care sunteti convin~ica sunt adevarate, dar pe care nu Ie intemeiaza informatii dobandite din surse veridice, ci sunt formulate in baza "celor ce le-ati auzit" (nu consemnati pe foaia de hartie propriul nume). Discutati la nivelul c1aseiceea ce s-a notat ~iIncercati sa vedeti daca relatiile interpersonale la nivelul c1asei erau influentate de acele prejudecati. 3. Analizati motivele pentru care deviantii de la norma grupului sunt respin~i. 4. Exemplificati functiile grupului mic pentru grupul de prieteni. 5. Analizati comparativ relatiile de cooperare, relatiile de competitie ~irelatiile conflictuale. 6. Construiti 0 argumentare prin care sa aratati ca relatiile interpersonale au un caracter formativ. 7. Grupurile din care facem parte nu au numai influente benefice asupra noastra. Identificati 0 situatie In propria voastra existenta cand ati ajuns la conc1uziaca influenta grupului din care Iaceati parte a determinat preluarea unor comportamente respinse din punct de vedere social. 8. Analizati relatiile interpersonale existente intre voi ~icolegii de c1asa,iar dupa aceea caracteristicile grupului pe care 11 formati. Ce diferente puteti observa?

23

Inerlie Acomodare = actiunea de adaptare, de obi~nuire cu noi conditii de

= tendinta unei persoane sau a unui grup de a ramane in

viata. 'Alienare = Indepartare, instrainare; In context social este yorba de ostilitate fata de societate, fata de factorii de civilizatie, pana la a se simti izolat in cadrul societatii de~icontinua sa traiasca in mijlocul ei. 'Demografie = ~tiinta care, prin metode cantitative, studiaza fenomene ~i procese privitoare la nwharul, repartitia geografica, structura, densitatea, mi~carea populatiei uml!lle~icompozitia ei pe grupe de varstii,de sex etc.

inactivitate, apatie. = procesul psihosociologic inter-!ctivde agregare a judecatilor evaluative, a atitudinilor ~i a credintelor referitoare la 0 problema sociala ale unui numar semnificativ de persoane dintr-o comunitate care se exprima verbal deschis. Prestigiu = ascendent legat de statut ~isucces care poate reveni unei persoane, grup, loc sau epoci. Este atribuit de catre semeni ~i se impune opiniei pub lice determinand deferenta ~i admiratia prin puterea sa de influentare.
Opinie publica

24. COMPORTAMENTE PRO 'I ANTISOCIALE

24.1 Comportamente pro ,i antisociale
Orieare din eomportamentele noastre are urmari mai mult sau mai putin direete asupra eelorlalti. In funetie de aeeste urmari, eomportamentele sunt: Comportamente prosociale, care reprezinta 0 categorie foarte vasta de e~portamente ~i se refera la aete valorizate pozitiv de soeietate. Sunt comportamente intenponate, realizate in afara obligapilor profesionale ~i orientate spre conservarea ~i promovarea valorilor sociale, fara a~teptarea unei recompense externe. Comportamentul de ajutorare se poate defini drept aetul intentionat efectuat i'n folosul altei persoane. Explieatiile oferite aeestui tip de eomportament au fost elaborate de pe doua pozitii teoretice: - perspectiva biologicii.: aeest tip de eomportament este i'nnaseut, existand la oameni predispozitia biologiea de a-I ajuta pe eei care sufera sau pe semenii no~tri aflati i'n perieol (0 astfel de perspeetiva se bazeaza pe ipoteza supravietuirii prin i'nrudire, care eontrazice legea seleetiei naturale); - perspectiva invii.!ii.rii sociale: eei mai multi psihologi argumenteaza ea aeest tip de comportament i'~i are originea i'n proeesul de soeializare (socializarea primarii), fiind i'nvatat atat prin meeanismul reeompensei, cat ~ial pedepsei ~ii'ntaririi. Principal a motivatie a eomportamentului de ajutorare este empatia, respectiv capaeitatea de a sesiza trairile altuia, de a ne identifiea emotional ~i eognitiv eu .a alta persoana. Empatia este mediata, i'n buna masura, de similaritate: empatizam mai u~or eu 0 persoana pe care 0 percepem ea fiindu-ne similara. Ineerearea de sistematizare a elementelor care sustin comportamentul de ajutorare permite punerea i'n evidenta a doua eategorii: factori situationali: exista situatii i'n care, indiferent de earaeteristicile de personalitate ale individului, el va aeorda ajutor altuia (de exemplu situatiile de urgenta), dupa cum exista situatii i'n care, indiferent de profilul de personalitate al individului, el nu va aeorda ajutor; factori de personalitate: aiei sunt de amintit starile psihice tranzitorii ~icaraeteristicile persoanei. Comportamentul altruist reprezinta 0 subeategorie a Doua probleme ingemanate: egoismul ~i altruismul "Problema altruismului s-a pus eu deosebita aeuitate In societatea noastra occidentalii fondata pe prioritatea interesului ~i a individului. Nu din cauza di ar exista riseul ea oamenii sa fie prea altrui~ti, deci sa uite de ei i'n~i~i,ei pentru ca TIU ar putea sa fie sufieient de altrui~ti. Or, TIU exista eoexistenta fiira empatie, niei ajutor - niei ehiar sacrifieiu de sine - Iar~ eons~nsln privinta ritmilor sau formelor pe care trebuie sa Ie i'mbrace acest ajutor sau sacrificiu. Fi"iraacest consens nu ar mai exista societate, ei 0 jungIa de barbati ~i femei sau 0 piata veritabila in care ar supravietui cei mai noroco~j. Altrulsmul este problema unei cultlVi a carei regula este"egoismu1." (s. Moscovici (coord.), Psih%gia sociala Ii
relafii/or eu celli/illt, Editura PoliTom, 1994/1998, la~i)

Prietenia consta in relatia psihosociala de durata dintre doua fiinte umane, rezultat al alegerii libere ~i bazata pe afectiune, incredere ~i pretuire mutuala. Relatia de prietenie are i'n centrul ei afectivitatea ~i pretuirea reeiproca, bueuria, plaeerea ~i entuziasmul partenerilor de a fi i'mpreuna. Este 0 relatie autentie afeetiva i'ntre persoane egale, dincolo de eonditia soeiala sau de alta natura, contand nu atat cine e~ti, ei cee~ti. Simpatia reprezinta relatia psihosoeiala eu 0 i'nearciitura afeetiva ridieata, tara insa ea aeeasta sa aiba la baza 0 deeizie eon~tienta, manifestata printr-o anumita "deschidere" ~i disponibilitate i'n raport eu anumite persoane (este prezenta, ea sau opusul sau, din primele momente i'n care eunoa~tt';m 0 noua persoana). increderea este 0 modalitate de i'nvestire a unei alte persoane (poate fi ~i reeiproca) eu 0 anumita "infailibilitate", in sensul ea eele ee vin dinspre persoana in care avem ineredere nu mai sunt supuse unui proees de evaluare, fiind aceeptate ca atare. Comportamente antisociale, care sunt comportamente ce sfideazi ordinea socials conveniti, contrariazi prin neluarea in seams a normelor ~i a institupilor sociale. Aeest tip de eomportamente sunt fie intention ate, savar~ite de persoane ee i'nealea in mod con~tient legile juridice ~i normele morale, fie savar~ite de persoane bolnave, eu grave tulburari de personalitate. Comportamentul agresiv este eomportamentul desta~urat cu intentia de a face rau altei persoane. Explieatiile au fost eonstruite, de asemenea, pe baza a doua pozitii teoretice: - perspectiva biologicii.: considera agresivitatea 0 tendinta innascuta de actiune, respectiv agresivitatea apare ca un instinct (model predetelminat de raspunsuri la stimulii din mediu, raspunsuri ce sunt controlate genetic); etologia, ramura biologiei ce studiaza instinetele, a aratat ca agresivitatea are un aspect functional, pozitiv, in lumea animala fiind limitata de anumite semnale de capitulare ~i de supunere a i'nvinsului, aceasta inhibitie disparand i'nsa la om; explica!ii socia Ie ~i biosociale: insista pe trairi psihice precum frustrarea (orice eveniment ce interfereaza cu atingerea scopului), care determina furie, ostilitate ~i comportament agresiv; frustrarea nu conduce insa intotdeauna la agresivitate, astazi cele mai multe teorii

24

comportamentului de ajutorare, referindu-se la acte motivate de dorinta de a-i face un bine celuilalt tara a a~tepta cii~tiguri personale. In general, persoana altruista se caracterizeaza prin empatie, credinta intr-o lume dreapta, responsabilitate sociala, egocentrism scazut, credinta i'ntr-un control intern (in sensu I ca sta in puterea fiediruia dintre noi de a face bine sau rau ~i ca acestea nu depind de noroc, destin, organizatii sau alte forte exterioare) .

Pentru a preveni inflapa factorilor care pot submina 0 societate, la nivel social sunt valorizate anumite comportamente agresive. Societiple contemporane incearca insi intr-o masuri din ce in ce mai mare un control mai strict asupra acestor comportamente care, in trecut, au condus adesea la incalcari ale drepturilor omului.

93
insistand pe un proces de inviitare socialii. Factorii comportamentului agresiv sunt: factori personali: tipul de personalitate ~i sexul (procesul de socializare educii spre exemplu biiietii in acest sens, In timp ce fete Ie sunt descurajate); factorii 4e mediu: zgomotul (amplificii agresivitatea numai la indivizii care au deja tendin!e agresive), temperatura (agresivitatea cre~te pe miisurii ce cre~te temperatura), aglomera!ia (depinde de perceptia subiectivii: pliicutii sau nepliicutii). Tipologia agresivitiitii este deosebit de diversii, curente fiind distinc!ii, precum: agresivitate inten!ionatii/agresivitate neinten!ionatii, agresivitate directii/agresivitate indirectii, agreslvltate individualiilagresivitate de grup, agreslvltate manifestii/agresivitate latentii, agresivitate verbalii/agresivitate fizicii etc. De~i existii multiple dezbateri pe aceastii temii, se considerii cii nu orice formii de agresivitate este antisocialii, dupii cum nu orice act antisocial presupune agresivitatea. In general, agresivitatea instrumentalii nu este consideratii antisocialii, ci prosocialii (prinderea ~i pedepsirea riiuIaciitorilor, competitiile sportive, sanctiunile aplicate de piirinti copiilor etc.). In principiu, insii, miisura in care agresivitatea este antisocialii sau prosocialii se poate stabili in func!ie de opozi!ia sau sustinerea in raport cu normele considerate sociale.

24.2 NormaJitate

,i anormalitate

sociala
face ca membrii, nesiguri pe riispunsurile lor, sii exercite influentii unul asupra altuia ~i sii sflir~eascii prin a adopta 0 norma comunii, ce intrune~te adeziunea tuturor ~i exprima pozitia grupuhii fatii de stimulul respectiv. 2. Con rmismu., respectiv procesul de sehimbare a eomportamentului datoritii presiunii implicite a grupului, face ca interactiunea dintre membrii grupului sa fie posibila ~i predictibila, permitand grupului sa-~i atinga scopurile. Efectele conformismului pot fi explicate prin influenta informational a ~i influenta normativa. Conformismul nu este determinat insa doar de presiunea evidentii a grupului, ci poate fi yorba ~i de produsul dorintei de a fi in mod manifest de acord cu . grupul, anticipandu-se pierderea statutului sau identificarea ca anormal. Oricum, faptul de a fi diferit de ceilalti din grup are consecinte serioase, a~a incat oamenii se supun presiunilor exercitate de grup chiar ~i atunci cand exista ~i alternative clare ~i lipsite de ambiguitate.

In stransii legiiturii cu comportamentele pro ~i antisociale se pune problema normalitiifii, respectiv anormalitiitii sociale. _ ormele prescriu comportamente dezirabile, reglementeazii relatiile dintre indivizi in numele unei autoritiiti (regula, morala, legea). Sliibirea sau incoeren!a normelor reprezintii sursa anomiei, respectiv absenta normelor, functionarea patologicii a societiitii, dezordinea, dereglarea valorilor traditionale. Caracteristicile unei norme sunt: tematica: prescrie cine are dreptul sau datoria de a face ceva ~icum trebuie sii se facii ceva; - claritatea: aratii cum trebuie sii te raportezi la norme; - marja de toleran(ii.: desemneazii amplitudinea comportamentelor acceptate ~i de unde incepe dezaprobarea; - constanta: desernneazii stabilitatea normei, dad se aplicii doar uneori sau intotdeauna; - definirea anormalitii.(ii: precizarea comportamentelor contrare normei; - practicarea normei: depinde de particularitii!ile individuale, dar ~i supraindividuale; norma se impune dacii este eficace in comportamentul real. Normele sunt elaborate sub influenta modelelor culturale ale unei populatii. Uneori acela~i gest sau comportament are sernnificatii diferite In functie de regiunea geograficii .. Se distinge intre modelul cultural real, rezultand din riispunsurile asemiiniitoare ale unei populatii sau grup intr-o situatie datii ~i modelul construit, influentat de modii. Uneori se mentioneazii ~i un model ideal, 0 abstractie elaboratii de membrii unei societiiti pentru reglementarea situatiilor considerate capitale (de exemplu: egalitatea tuturor in fata legii, toleranta fatii de diversitate ~ialteritate etc.) Cel mai important rol in definirea normalitiitii ~i anormalitiitii psihosociale 11au grupurile sociale, deoarece normele sociale sunt caracteristicile fundament ale ale acestora, ele descriind uniformitiitile de comportament ce caracterizeazii grupurile. Practic, un grup nu poate functiona dacii membrii siii nu se conformeazii normelor. Este yorba de procesul mai larg al influentei sociale, oricare dintre procesele puse sub acest titlu implicand schimbiiri in prirnul rand comportamentale, dar ~iatitudinale.

Conformismul

3. Obedienta, respectiv situatiile in care schimbarea de comportament survine ca urmare a unui ordin venit din partea unei surse de influentii inzestrate eu autoritate legitimii. Spre diferen!a de situatiile de conformism, in care membrii grupului ~i individul influentat au acela~i comportament, in cazul obedientei aceastii similaritate nu se regiise~te. Autoritatea pretinde din partea celui obedient un comportament pe care ea nu 11 realizeazii, cel putin nu in fata acestuia.

Efectele pe care indivizii Ie au uoH asupra altora privesc: 1. Normalizarea, respectiv uniformizarea relativii a
eomportamentelor $i a atitudinilor membrilor unui grup. Fenomenul fundamental in situatii1e de normalizare constii in inexistenta unei norme stabilite. dinainte, pe care grupul ar impune-o indivizilor tarii ca el insu~i sii fie sensibilia pozitia acestora. Lipsa consensului majoritiitii cu privire la riispunsul corect

arii, care se refera la faptul ca nu 4. :nfluenta mioori . numai grupurile exercitii 0 influentii asupra indivizilor, dar ~i indivizii propun la randullor norme. Atunci cand normele aflate in vigoare fntr-un grl!P dat sunt violate se vorbe~te de devian(ii., rezultatul acesteia fiind adesea excluderea membrului deviant din grup. In anumite situatii insa, indivizii devianti in raport cu norma dominantii se pot afla la originea inovatiei sociale~ respectiv 0 minoritate lips ita la un moment dat de putere sau de status poate obtine influen!ii socialii, determinand 0 reevaluare a normelor aflate in uz.

24

94 WSENTIMENTUL DE VINOVA TIE

Ar fi fost u~or ca acest copil sa fie indepartat de calea care condu~ea la recuperarea sa. El nu avea desigur cuno~tinta de singuratatea ~i de golul intolerabil ce se aflau la baza bolii sale ~i il racusera sa adopte pe vrajitor in locul unei organizari mai naturale a Supraeului. Aceasta singuratate era legata de 0 perioada de separare de familie, de cand el avea 5 ani. Daca ar fi fost pedepsit sau daca directorul i-ar fi spus ca trebuie sa se simta vinovat, el soar fi intarit ~i ar fi organizat 0 mai deplina identificare cu vrajitorul. Treptat, el ar fi devenit dominant ~i sfidator ~i, in cele din urma, 0 persoana antisociala. Acesta este un caz comun in psihiatria infantila (...)." Practic, se poate observa la copiii mici anumite tendinte antisociale, tendinte care se cer descurajate, rara insa ca interdictii sau pedepse aspre sa rezolve aceste probleme. Sunt de preferat interdictii limitate, care sa lase loc liber ~i sponaneitatii copilului ~i care sa permita constituirea progresiva a unui sentiment de vinovatie apt sa permita 0 integrare sociala normala. Persoanele incapabile sa resimta ingrijorarea, vinovatia sau chiar remu~carea sunt produsul absentei unui cadru emotional ~i fizic care sa Ie fi permis dezvoltarea unor astfel de capacitati, de unde ~i 0 absenta, in general, a simtului moral.

Existenta normala a individului in context social presupune printre altele ~i capacitatea de a simti vinovatia. Potrivit lui D. W. Winnicott, unul dintre psihiatrii contemporani care s-a ocupat cu precadere de problemele psihice ce apar in perioada copilariei, pierderea acestei capacitati (la diferite intensitati) sUi cel mai adesea la baza comportameBtelor antisociale. Ilustrativ in acest sens poate fi considerat urmatorul fragment, care aduce in discutie cazul unui Miat care fura de la ~coala. "Directorul, in loc sa-l pedepseasca, a recunoscut faptul ca era bolnav ~ii-a recomandat consultatie psihiatrica. Acest Miat, la varsta de 9 ani, se confrunta cu 0 deprivare apartinand unei perioade mai timpurii ~i avea nevoie de fapt de 0 perioada de stat acasa. Familia lui s-a reunit, iar acest fapt i-a dat 0 noua speranta. Am aflat ca Miatul avea 0 compulsie de a fura, auzind 0 voce care-i dadea ordine, vocea unui vrajitor. Acasa, el a devenit bolnav, infantil, dependent, apatic. Parintii i-au intampinat nevoile ~i i-au dat voie sa fie bolnav. La sfiir~it ei au fost recompensati prin faptul ca el s-a recuperat spontan, iar dupa un an a fost capabil sa se intoarca la ~coala. Jar recuperarea s-a dovedit una de durata.

WnEZINDIVIDUALIZAREA
Teoriile dezindividualizarii i~i au sursa in lucrarea PSihologia multimilor a lui Gustave Le Bon, potrivit acestuia in anumite contexte de grup individul pierzandu~~i sentimentul de responsabilitate sociala, regresand spre 0 forma inferioara de evolutie. Comportamentele antisociale, violente ~i instinctive sunt favorizate de anonimat, combinat acesta cu sugestibilitatea ~i contagiunea rapida a ideilor ~i a emotiilor. Experimentele au aratat ca in contexte sociale specifice, acolo unde anonimatul devine posibil, individul nu mai simte I nevoia de a fi un stimul distinct in campul social, ceea ce determina 0 con~tiinta de sine scazuta, diminuarea acesteia eliberand comportamente inhibate de normele sociale. Variabilele care pot determina un as tf e Ide fen 0 m en sun t numeroase: anonimatul,' scaderea responsabilitatii, activitatea in g r up, mar i mea g r up u Iu i , perspectiva temporala modificata (accent exagerat pe prezent, ignorarea viitorului ~i trecutului), excitarea fiziologica, stimuli senzoriali putemici (de exemplu, muzica intensa), stari modificate de con~tiinta (determinate de alcool, droguri ...) etc.

Gustave LE BON (1841-1931)

A.plicatie: Acest fenomen este prezent intr-o masura mai mare decat s-ar putea crede la 0 privire superficiala. Analizati propria voastra conduita ~i incercati sa delimitati 0 situatie in care el s-a produs ~i v-a determinat sa reactionati antisocial. Puneti in evidenta variabilele care au favorizat fenomenul ~iprezentati rezultatele obtinute colegilor vo~tri.

PLICATII
1. Analizati comparativ comportamentul comportamentul deviant. independent
~l

2. Analizati un exemplu de comportament agresiv valorizat de societate.. 3. Se poate aprecia cii agresiunea este 0 consecintii a inviitiirii sociale?Argumentati-viipunctul de vedere! 4. Analizati-vii propria voastrii conduitii ~i delimitati un
----------------------------

astfel? comportament pe care il considerati prosocial. De ce il apreciatil/ 5. Cum credeti cii pot fi sporite comportamentele sociale la nivelul unei comunitiiti? 6. Credeti cii atunci cand avem comportamente prosociale estel posibil sii actioniim astfel prin prisma unui raport costuribeneficii? Argumentati-viiriispunsul! meritii ~imeritii ceea ce prime~te. autoritara = tip de personalitate conservatoaTece are ca triisiiturii dominantii intoleranta falii de striiini ~i minoritari, dar care adoptii 0 atitudine obedientii fatii de cei care delin puterea. in general, poate desemna oricare persoanii in cazul ciireia relaliile cu sub'ordonalii au un caracter unilateral, in sensuI cii ace~tia trebuie sii se supunii necondilionat ordinelor sau indicaliilor primite, responsabilitatea pentru nereu~ita revenind integral acestora, in timp ce succesele i se datoreaza. Tranzitoriu = intermediar, de tranzilie; ceea ce face trecerea de la 0 stare la aha.
Persona/itate :J

--------

24
Context = ideile, credintele, normele, obi~nuintele etc. organizate

intr-un sistem, care constituie cadrul de evolutie a individului ~i care se transmit prin limbaj ~i educatie. Acesta furnizeazii cadre de referintii, modele de comportament ~ipractici cotidiene, astfel incat se sustine procesul de socializare ~iintegrare socialii. Cost = in context psihosocial, ceea ce investe~te efectiv individul intT-uncomportament prasocial: timp, bani, efort, emolii etc. Credinla intr-o /ume dreapta = convingerea cii fiecaTeprime~te ce

95

25. ATITUDINILE SOCIALE $1 FORMAREA LOR*

25.1 Atitudinile sociale
A~a cum s-a subliniat anterior (capitolul "Caracterul"), atitudinile reprennta modalitatea de raportare la 0 c1asa generala de obiecte sau fenomene prin care persoana se orienteaza sublectiv ~i se autoregleazii preferential. Prima defmitie riguroasii a acestui concept a fost propusii in 1935 de G. W. Allport, acesta subliniind cii orice atitudine reprezintii: o experienta personaHi cu substrat neurobiologic; un ansamblu de elemente cognitive relative la un obiect asociate cu trairi afective pozitive sau negative; reactii adaptate ~i consistente fatii de obiectul asociat atitudinii .. Atitudinea, in baza acestei semnificatii a conceptului, este 0 combinatie de reaqii cognitive, afective ~i comportamentale fatii de un obiect, 0 constructie psihicii sinteticii ce cuprinde elemente cognitive, afectivmotivation ale ~i volitive ~i subintinde comoortamentul. In Atitudinile sociale se dovedesc structuri comportamentale fata de persoane (grupuri semnificative. functie de preponderenta unora sau altora dintre elemente se poate vorbi atunci de atitudini determinate cognitiv, afectiv sau volitiv, dar in oricare dintre situatii atitudinea se manifesta in comportament prin intermediul actiunilor voluntare. Tot ceea ce se intamplii injurul nostru ~ireu~e~te, intr-un fel sau altul, sii ne atragii atentia suscitii din partea noastra adoptarea unei anumite pozitii, exprimata cel mai adesea prin opiniile $i credintele impiirtii:jite, astfel inca.t yom avea anumite comportamente ca raspuns. Suntem astfel de acord sau nu cu ultima moda lansatii, pozitia unui partid politic intr-o anumitii problema, cer~etoria, exprimarea zgomotoasa a sentimentelor de catre tineri, nuditatea afi~ata cotidian etc., iar in functie de acordul sau dezacordul nostru, de intensitatea sa yom avea a~anumitele reacfii de riispuns. Toate aceste modalitiiti de raportare a noastra constituie c1asa atitudinilor sociale.

relativ durabile de opinii (credinte), trairi afective ~i manifestari de persoane), obiecte ~i evenimente care din punct de vedere social sunt

La fel ca in cazul altor componente psihocomportamentale ale conduitei umane ~i in cazul atitudinilor se pune problema determinarii lor, astfel incat sa se reu~easca 0 caracterizare relevanta a acestora. In acest sens se poate pune in primul rand problema proprietatilor atitudinii, curent fiind delimitate: - valenta, care se leaga de pozitia pe care 0 ocupa atitudinea din punct de vedere afectiv: 0 atitudine poate fi pozitiva sau negativa, favorabila sau defavorabila unui anumit obiect sau c1ase de obiecte; - intensitatea, care se refera la pozitia ocupata de atitudine pe 0 scala continuii ce are ca extreme cuplurile pozitiv/negativ, favorabil/nefavorabil, considerandu-se ca plasarea mai aproape de 0 extremitate sau alta semnifica 0 atitudine mai intensa; - centralitatea, respectiv pozitia pe care atitudinea 0 ocupa in ansamblul elementelor care constituie identitatea individului precum: valorile, apartenentele sociale, personalitatea, aptitudinile etc.; asocierea mai mult sau mai putin puternica cu elemente de acest gen va

determina gradul de centralitate; accesibilitatea, legatii de foqa cu care atitudinea este raportata la obiectul sau, atitudinea fiind cu atat mai probabil activata cu cat aceastii legiiturii este mai intensa. De asemenea, atitudinile indeplinesc mai multe functii, potrivit lui D. Katz cele mai relevante dovedindu-se: functia de cunoa~tere: atitudinea serve~te drept cadru de referinta pentru evaluiirile obiectelor sau ale evenimentelor; functia de adaptare: este yorba de adaptarea sociaUi, prin atitudinile noastre, construite sau nu in concordanta cu contextul social in care ne plasam, atingand un anumit grad de integrare sociala; functia expresiva: atitudinile servesc la exteriorizarea credintelor ~ia valorilor pe care Ie promoviim; functia de aparare a eului: atitudinile ne permit protejarea sau accentuarea stimei de sine mai ales impotriva amenintarilor exterioare sau a conflictelor interne.

25.2 Formarea ,i modificarea atitudinilor sociale

Atitudinile intra in categoria componentelor psihocomportamentale dobiindite in timpul existentei noastre, deci inviitate. Desigur, asimilarea lor se realizeazii in cursul procesului de socializare, pe masurii ce ne integram contexte lor sociale in care ne plasam. In acest context, se pune problema formarii lor, a modului in care ajungem la un anumit moment sa avem 0 anumita atitudine. Cea mai cunoscuta directie de abordare a formiirii atitudinilor sociale pleacii de la cele trei componente ale unei atitudini (cognitivii, afectivii, comportamentalii), consideranduse cii pot fi afirmate trei surse ale acestora. Cercetar~a surselor afective a ariitat cii atitudinile sociale pot fi, pe"de 0 parte, rezultatul condiponarii (potrivit unor experimente, repetarea, spre exemplu, a unor denumiri de nationalitati corelate cu cuvinte pozitive sau negative, poate determina 0 atitudine, de un anumit gen, fatii de aceste nationalitiiti; este explicabilii atunci atitudinea noastrii genera Iii fatii de alte nationalitiiti, chiar dad nu am avut contacte directe), dar, pe de alta parte, al simplei expuneri fata de un stirnul (expunerea. repetatii fatii de un stimul, astfel incat sii existe posibilitatea perceptiei, ar fi suficientii pentru a determina 0 atitudine mai favorabilii), \ Sursele cognitive sunt mai putin cercetate, dar este evident ca orice informatie este receptata ~i in maniera afectivii, a~a incat in functie-de informatiile pe care Ie detinem sau Ie obtinem se pot constitui sau modifica anumite atitudini sociale (atunci cand nu avem informatii despre anumite categorii de obiecte, nu ne sunt cunoscute, nu yom avea nici 0 atitudine in raport cu ele, dar pe miisurii ce yom recepta informatii in acest sens yom ajunge sii adoptiim 0 anumiai atitudine; un bun exemplu in acest sens este receptarea politicului in societatea romaneascii, mai ales in randul tinerilor ~i varstnicilor, care nedetinand informatii in acest sens, nu au posibilitatea de a oferi, spre exemplu, in cadrul unor sondaje de opinie, raspunsuri relevante ). Sursele comportamentale au fost legate de . conditionarea ce are la bad intarirea raspunsului (intiirirea pozitivii cre~te probabilitatea aparitiei unei atitudini, in timp ce cea negativii diminueaza aceastii posibilitate) ~ide perceptia de sine (atitudinile sociale sunt in functie de aprecierea pe care 0 avem in raport cu propria noastrii persoana). Formarea atitudinilor sociale pune, simultan, problema modificarii acestora, societatea, cei dinjuruf"nostru, receptand de 0 anumitii manied pozitiile pe care noi Ie adoptiim, receptare ce se poate dovedi pozitiva sau negativa. Exista astfel presiuni externe in favoarea schimbarii sau, dirnpotriva, a intiiririi unei atitudini, dupa cum pot exista ~imotivapi interne in acest sens. Modificarea atitudinilor sociale este astfel un fapt curent, cauzele sale fiind legate mai ales de persuasiune ~i autopersuasiune:

25

1. Persuasiunea. Reprezinta actul de comunicare ce are drept scop modificarea opiniilor, credintelor, atitudinilor unei persoane in condipile in care acea persoana are impresia ca depne 0 libertate totala. Pentru ca scopul actelor p.ersuasive sa fie atins este necesara indeplinirea mai multor conditii legate de sursa (credibilitate, atractivitate, putere, sex etc.), de mesaj (tipul de argumente continute, claritatea mesajului, fluenta verbala etc.) ~i de canalul de comunicare (mesaj scris, mesaj video, mesaj audio etc.). Desigur, in lumea contemporana, dominata, sub anumite aspecte, de mesajele publicitare, actele persuasive sunt deosebit de numeroase, rezistenta in fata acestor acte fiind adesea necesara. Una dintre cele mai cunoscute strategii de evitare este cea a expunerii selective, care nici nu respinge in bloc toate incercarile de persuasiune (cum se intampla cu traditionali~tii), dar nici nu cedeaza oriciirei incercari de persuasiune (dovedindu-se 0 sugestibilitate exagerata). 2. Autopersuasiunea. Oamenii i~i schimbi'i atitudinile nu numai datorita interventiei din afara, a actelor persuasive venind dinspre campul social, ci ~i in baza propriilor comportamente. Astfel, a te angaja, spre exemplu, intr-un comportament care contravine unei anumite atitudini, poate conduce la modificarea atitudinii in cauza ~ichiar la instal area unei alte atitudini. Sursa

Modificarea de atitudine este prin urmare un proces care poate fi privitdin doua direcpi: de la interior (modificare de atitudine) catre exterior (comportament)/persuasiune; de la exterior (comportament) catre interior (modificare de atitudine )/autopersuasiune.

",."".,.,Ill

"L' esclavage contemporain" ("Sclavajul contemporan"), 0 expozitie de fotografie, incearcii sa aduca in discutie unele dintre atitudinile sociale negative, frecvente, totu~i, in societatea contemporana.

Structura generalii a interactiunii dintre factorii schimbiirii atitudinale Schimbare atitudinala Fata de modelul c1asic (sursa-mesajreceptor), modelul prezentat incorporeaza ideea cii determinarea variabilelor independente este mediata de procese afective, comportamentale ~i cognitive, acestea din urma fiind decisive.

Receptor

Context

25.3 Relatia valori, atitudini, comportamente

A~a cum s-a precizat anterior, se pot pune in evidenta trei componente ale unei atitudini. Aceste trei componente se pot afla insa fie intr-un proces (0 situatie) de convergenta, fie in unul de divergenta. In ceea ce prive~te convergenta, aceasta semnifica existenta unui paralelism ridicat dintre raspunsurile atitudinale ~i cele comportamentale, paralelism datorat mai ales caracterului atitudinii de forta motivationala. Concordanta dintre ceea ce oamenii gandesc, spun ~ifac este de altfel una dintre normele promovate in orice cultura, de unde ~i corelatia intre mentalitatea ~icomportamentele unei populatii. Realizarea sa, potrivit speciali~ti]or in psihologie social a, prive~te trairea atitudinii ca autojustificare (comportamentele determina adoptarea anumitor atitudini care intemeiaza noile initiative) sau ca rezuItat al perceptiei propriului comportament (autoperceptie). Convergenta reprezinta insa situatia fireasca. Ceea ce pune probleme ~i a atras, de altfel, intr-o mai mare masura, atentia este divergenta, mai ales in contextul societatilor democratice, caracterizate, cel putin la nivel dec1arativ, ~rintr-un nivel inalt de toleranta. La nivelul actiunii lndividuale ~i chiar al institutiilor se pot observa insa, adesea, discrepante intre valorile afirmate ~i comportamentele efective. In acest sens, s-a Tacut diferenta intre atitudinile adevarate ~iatitudinile "de fatada", atunci cand disocierea este evidenta. Exista iilsa ~i situatii in care discordanta este mascata de 0 ambivalenta atitudinala, comportamentele fiind determinate de situatiile concrete (spre exemplu, in raport cu anumite persoane avem atitudini negative, in timp ce in raport cu altele atitudini pozitive, de~i poate fi yorba de persoane apartinand aceleia~i categorii sociale). Incerdirile de sistematizare a cauzelor divergentei/convergentei existente intre atitudini ~i eomportamente au pus in evidenta doua categorii de cauze: 1. factori de personalitate, un de sunt de amintit taria atitudinii (importanta sa pentru sistemul personalitatii, informatiile pe care se bazeaza, modul dobiindirii sale etc.), gradul de accesibilitate (u~urinta cu care indivizii i~i reamintesc atitudinile ~i reu~esc sa opereze eu ele din punet de vedere cognitiv), nivelul de activism al persoanei (exista 0 probabilitate mai mare ca 0 persoana activa sa actioneze potrivit atitudinilor sale) etc .. 2. factori situationali, unde sunt de amintit gradul de definire a cerinlelor situaliei (divergenta este mai accentuata atunei eand cerintele situatiei sunt mai bine definite), prezenla altar semeni (este evident ca, adesea, "afi~am" alte atitudini in public decat am fi indemnati daca am fi singuri sau in prezenta anumitor persoane) etc. Cele preeizate permit sa se reafirme existenta unei relatii stranse intre atitudini ~i comportamente, Tara insa ca posibila corelatie sa fie absolut certa, ci mai curand probabilista. In general, atitudinea determina comportamentul, fiind insa posibila ~i relatia inversa, a~a incat se poate afirma .existenta unei anumite interdependente eauzale. Aeest lueru este eu atat mai mult valabil cu cat durata temporala considerata este mai mare.

97

WOPINIA

PUBLICA

- prezumtia unanimitiitii, dind se lasa sa se in!eleaga ca 0 anumita opinie ar fi imparta~ita de aproape intreaga interactiv de agregare ajudecafilor evaluative, atitudini/or populatie; ~i credinfei referitoare la 0 problema sociala ale unui . - afirmarea unor reprezentanti ai opiniei publice numar semnificativ de persoane care se exprima verbal (jumali~ti, oameni politici, oameni de cultura etc.), care se deschis. Analiza acestei definitii permite punerea in evidenta erijeaza in purtatori de cuvant ai opiniei pub lice, in pofida a condi!iilorin care 0 opinie are un astfel de caracter: imposibilitatii unei astfel de situatii, putand fi yorba mai - existenta unei probleme importante pentro un curand de exprimarea unor pozitii personale care concorda numar mare de persoane, ceea ce inseamna ca se mai mult sau mai pu!in cu ceea ce reprezinta opinia publica. poate vorbi de 0 opinie publica in cazul un or pozi!ii 0 alta problema care se poate aduce in discutie este aceea controversate de interes general ~i nu in cazul unor a raportului dintre opiniile majoritare ~i cele minoritare, cuno~tinte care se caracterizeaza prin evidenta; aceasta problema pretinzarid solu!ii, mai ales din partea - problema are relevantii socialii, altfel spus nu factorilor politici (interac!iunea politica - opinie publica fiind reprezinta ceva ce nu are decat 0 importan!a locala sau una dintre cele mai relevante in contextul unei democra!ii), o durata de timp redusa. care sa elimine eventual a domina!ie sau opresiune a Problema care constituie obiectul unei opinii pub lice majoritatii. Acest lucru se realizeaza atunci cand pluralismul reprezinta 0 preocupare pentru 0 populatie care formeaza (cultural, politic, etnic, religios etc.) reprezinta 0 valoare publicul, discrimarea acestuia realizandu-se in general pe sociala relevanta (in primul rand pluralismul democratic, in criterii ce tin de aspecte socioecon'omice sau demografice. cadrul caruia, competi!iei ~i conflictului Ie este preferata sau Opinia publica reprezinta un complex de pareri care se promovatii cooperarea). exprima public, la baza acestei expresii pub lice trebuind Se pune insa 0 intrebare: cum poate fi pusa in eviden!a insa sa se vorbeasca de 0 opinie publica latent a, opinia publica, de 0 maniera cat mai adecvata? Estimarea premergatoare. adecvata a opiniei pub lice a devenit posibila incepand cu Opinia publica constituie, in cadrul democra!iilor, una 1928, cand George Gallup i~i sus!ine teza de doctorat 0 dintre cele mai importante forte social-politice, a~a incat se metoda obiectiva pentru determinarea intereselor cititorului incearcii adesea controlul sau manipularea sa. Acestea se fata de textele unui ziar. Aceasta teza reprezenta aparitia realizeaza sub mai muIte forme: sondajelor de opinie de tip ~tiintific, acestea caracterizandu- personificarea sa, astfel incat apar, mai ales in massse prin: circumscrierea cat mai exacta a problemei de cercetat, media, expresii precum "opinia publica nu este de acord ...", identificarea publicului vizat, determinarea volumului ~i "opinia publica a ales ...", cei care utilizeaza astfel de expresii tipului de e~antion, desemnarea persoanelor ce unneaza sa fie asumand practic 0 presupusa "intalnire" cu aceasta la fel cum intervievate, construirea chestionarului, culegerea datelor, ne putem intalni cu 0 persoana; prelucrarea acestora ~ielaborarea sintezei cercetarii. Aplicape: Grupati-va pe echipe de 4 elevi ~i luand ca exemplu 0 opinie care are caracterul de a fi publica, incerca!i sa vedeti masura ill care este impartii~itii in ~coala voastra. Pentru aceasta, concepe!i un sondaj de opinie pe care sa-I aplica!i la nivelul ~colii, parcurgand toate etapele necesare.

S. Chelcea ~iP. I1ut, in Enciclopedie de psihosociologie, definesc opinia publica drept procesul psihosociologic

~PLICATII
1. Selectati din presa scrisii trei reclame pe care Ie considerati cele mai persuasive. Impiiqindu-vii in grupuri de cate patru elevi, incercati sii decideti, argumentat, asupra celei mai persuasive dintre ele, Repetati demersulla nivelul intregii clase. Identificati modul in care acele reclame pot determina modificarea atitudinilor sociale. 2. Intoleranta este una dintre cele mai condamnabile atitudini sociale. I~cercati sa identificati cauzele care stau la baza formarii unei astfel de atitudini ~i componentele afective, cognitive ~i comportamentale pe care Ieimplica. 3. Se poate vorbi in eazul unui manual de acte de persuasiune? Care ar fi scopul acestor aete? Luati ea exemplu U1TI1atoarea formulare de la aplicatia preeedenta: "intoleranta este una dintre eele mai condamnabile atitudini sociale". 4. Identifieati atitudini soeiale dezirabile ~i indezirabile. De ce societatea favorizeaza anumite atitudini ~i ineearea sa modifiee sau elimine altele?Argumentati-va punctul de vedere. 5. Identificati un exemplu de eomportament in care ati fost impticati, mai mult sau mai putin din proprie initiativa, dar care a determinat 0 modificare de atitudine.Analizati etapele procesului pOOcare s-a ajuns la modificarea atitudinii. 6. Analizati formarea ~i modificarea atitudinilor sociale la varsta adolescentei. 7. Ana1izati afi~ul de pe pag. 96 ("Sclavajul eontemporan") ~i ineercap sa precizati ce atitudini sociale negative sunt implicit condanmate. Puteti identifica astfel de atitudini in comunitatea localii.Aduceti in discutia clasei astfel de atitudini ~iincercati sa identificatiposibilitati de modifieare a unor astfel de atitudini. unei societati.
Prejudecatii = reactie afectiva fata de membrii unui grup sau unei

= eonsecinta comportamentalii a apliciirii stereotipurilor ~i prejudeeiiplor in raport eu una sau mai multe persoane, doar in baza apartenentei lor la un grup sau categorie soeialii. Etnocentrism = atitudine care consta in raportarea tuturor fenomenelor sociale la acelea carene sunt familiare,proprii grupului caruia ii apaqinem. Devine evidentmai alesatunci ciindeste yorba de culturi diferite. Gdndire sociala = ansamblul credintelor colective, reprezentiirilor sociaIe ~i memoriei sociale, vehiculate de catre membrii
Discriminare

categoriisociale.
Stereo tip = un set de caracteristici considerate,..relevantepentru

descrierea unuigrup sau categoriisociale. Teoria lapului ispii$itor = in timp, la nivelul unei societati, se . acumuleaza0 seriede frustraricare determinacautareaunui vinovat, grupurile minoritare fiind asimilate adesea surseii problemelor eu care se confruntiiacea societate. Transformare = proces de evolutie ~i schimbare (a reprezentiirilor soeiale, atitudinilor sociale etc.) sub impactul ideilor, normelor,practicilor (sociale)noi.

25

98

TIPURI DE ITEMI 6
ARGUMENTAREA. COMENTARIUL STRUCTURAT. COMENTARIUL
Aceste trei tipuri de itemi apartin in realitate unor categorii diferite. Astfel, in timp ce argumentarea se include mai curand in categoria rezolvarii de probleme, comentariul structurat i comentariul tin de categoria itemilor subiectivi. S-a prefer~t tratarea lor corelata, deoarece, pe de 0 parte, exista elemente comune in tratarea lor, iar, pe de alta parte, sunt mai putin intalnite in cadrul psihologiei ca discipiina de studiu inliceu.

q,]!1it:m.W ~ consta din selectarea unor temeiuri logice pentru 0 teza i derivarea ei din ele. Aceste temeiuri trebuie sa fie necesare sisuficienteJnraRor!..cu. tezaar@mentata.altfel sous in baza loctrebuiederivata teza si numai teza.

1. "Inteligenta poate fi blocata sau poate fi activata intr-un sens sau altul ( ... ) i in functie de factorii motivationali pui in actiune in conditiile date" (AI. Roca). Pomind de la textul citat, argumentati ca rezultatele obtinute in actiunile intreprinse depind de intensitatea motivatiei.

Argumentarea se po ate utiliza in cele mai diferite domenii, mergand de la matematici, unde forma specifica este demonstratia (precizarea irului de rationam~nte, verificarea i deducerea a ceea ce se cere demonstrat) pana in domeniulliterelor (unde este yorba in primul rand de interpretare, de a ti sa citeti un subiect, de a-I interpreta i dezvolta, ilustrandu-l cu ajutorul exemplelor i citatelor), dar, de asemenea, acolo unde nu mai este yorba de un domeniu propriu-zis sau unde domeniul este intregul, anume in cadrul demersului specific filosofiei. In randurile care urmeaza nu este yorba insa de a specificaacest demers la un domeniu sau altul, ci de a schita liniile generale ale' unui demers argumentativ. 1. Abordarea este prima etapa, etapa ce consta in degajarea unei problematici. Aceasta angajeaza in discutia propriu-zisa a subiectului, constituind ceea ce se numete "problematizare" sau punere in valoare a problemei. Se poate vorbi de "traducerea" problemei astfel incat discutarea sa sa devina posibila. Se impune dupa aceea formularea unei ipoteze. Formulata sub aceasta forma, problematica subiectului ramane deschisa. 2. Dezvoltarea presupune mai intai examinarea ipotezei de plecare. Adesea, pentru ca examenul problemei sa fie complet, este necesar ca dupa avansarea ipotezei pozitive (teza) sa fie avansata i ipoteza negativa (antiteza). In cadrul tezei i antitezei introduceti "sub-probleme", acestea permitand detalierea mai amanuntita a problemei. Argumentand in md'd egal teza i antiteza, se ajunge la 0 contradictie (in cazulin care temeiurile oferite au 0 aceeai consistenta i tarie, ceea ce nu se intampla insa cel mai adesea). Cum se cere un raspuns, este necesar sa se deplaseze din nou sensul problemei, jar aceasta in directia tezei ce se cere sau se dorete argumentata. 3. Incheierea presupune deplasarea sensului problemei, ceea ce nu inseamna patrunderea intr-un nou subiect, ci in reluarea tezei i antitezei i raportarea cu evidenta una la cealalta, conchizand asupra tezei prin respingerea antitezei. Exista desigur i situatia in care se poate ajunge la a arata ca teza i antiteza sunt ele insele adevaruri partiale, deschizandu-se astfel posibilitatea de a merge dincolo de raspunsurile date, de intemeierea oferita tezei (este cazul mai ales al disciplinelor socio-umane, alliteraturii etc.).

este tehnica de analiza ce 'presupune considerarea textului in orizontul unei problematici care determina insai structura argumentarii, respectiv a lantului de argumente care incearca sa dea seama de ideile prezente in text. Chiar daca sensul argumentarii ramane in mare parte la dispozitia celui ce il realizeaza, sunt precizate anumite linii directoare ale lucriirii. 1. Realizati un comentariu pentru textul urmator potrivit structurii precizate: "Factorii care influenteaza insa cel mai putemic copilul sunt cel familial, colar i socialgeneral. ( ... ) Mai edificatoare sunt concluziile numeroaselor studii realizate asupra unor populatii variate i care arata ca primii ani de viata au un rol decisiv pentru dezvoltarea potentialului; copiii plasati in orfelinate, lipsiti de contacte umane suficiente prezinta diferite grade de intarziere mental a care se pot recupera printr-o stimulare adecvata (... )" (1. Larmat). a. identificati problema pusa in discutie de text; b. discutati conceptele ~i Comentariul structurat (dezvoltarea structurata; discutia) nu se improvizeaza, ci survine doar dupa 0 reflexie asupra subiectului ~i elaborarea unui plan. Deoarece fata de simplul comentariu de text in acest caz intervine un subiect, este necesar ca reflexia ~i, in cele 'din urma, redactarea sa fie !acute din perspectiva propusa de subiect. Intr-un fel, comentariul structurat poate fi considerat 0 tehnica de analiza a unui text intermediara intre argumentare ~i comentariul propriu-zis. Fiind yorba insa de 0 lucrilre mult mai elaborata decat argumentarea, se impune precizarea unei metode adecvate, metoda care presupune parcurgerea mai multor etape: 1. Analizarea subiectului: Este necesar ca mai intai textul i subiectul sa fie citite cu atentie, sa fie reperate in primul rand cuvintele cheie, acestea permitand reflexiei sa se concentreze asupra problemelor esentiale. Urmeaza 0 a doua lectura a textului, inaintea careia este insa necesar sa se inteleaga toate cerintele subiectului. 0 buna intelegere trecemaiintaiprindefinireatermenilorcheie.Formulareasubiectuluipermite.de asemenea, sa se identifice tipul de reflexie solicitat: analizati, comparati, ilustrati, prezentati etc. Este necesara, de asemenea, anterior urmatoarei etape, 0 delimitare a subiectului, adesea aceste limite fiind precizate chiar in formularea subiectului: temporale, spatiale, geografice etc. 2. Elaborarea planului: Notati mai intai toate ideile care va vin in minte relativ la subiect. Aceste idei pot avea cele mai diverse origini: cuno~tinte dobandite la coala, informatii oferite de mass-media, literaturii specificii domeniului, documente (texte) anexate etc. Precizati-va, mai intiii, ideile generale, cele care vor schita structura analizei voastre,_$t1iir1iir1qjnsii_in3~pJ,1I_suj)je~tului. __ Qetel1llinati,_dupiLaceea, in raRQrt ell

99

fenomenele presupuse; c. precizati modalitafile de solutionare a problemei puse in discutie.

aceste ider generale, 0 problematica;})lanultrebumdsaraspunda-laointre6are esentiala care sa constituie "firul ro~u" al redactarii. Absenta unei problematici conduce la 0 expunere descriptiva, tara interes. Stabiliti planul. Acesta trebuie sa puna in evidenta 0 inlantuire de idei, iar ca atare este necesar sa fie logic, sa raspunda la problematica ~isa survina din reflexia asupra subiectului. 3. Redactarea: In primul rand, bineinteles, introducerea. Aceasta precede dezvoltarea ~i are cinci obiective: sa arate interesul subiectului, sa precizeze sernnificatia termenilor cheie, sa precizeze delimitarea subiectului, sa prezinte problematica ~i planul. Dezvoltarea trebuie redactata pornind de la plan, partile ~i subpartile planului trebuind sa apara de mod evident. Concluzia este necesara. Ea trebuie sa reia ideile tari exprimate in cursul dezvoltiirii, sa raspunda la problematica ~isa largeasca subiectul.

este teliilicaoe anafiza a unui text care presupune aiscutarea in propus, urmarindu-se structura ~iarticulatia logic a a textului. 1. Comentati din punct de vedere psihologic urmatorul fragment de text: "Nu este suficient ca scopul unei activitati sa fie Clar, corect ~i riguros formulat pentru ca ea sa se des!a~oare normal ~i mai ales eficient. Daca lipse~te stimularea, imboldul ~i sustinerea energetic a in vederea realizarii scopului, activitatea nu va putea fi dusa la indeplinire". Comentariul de text (comentariul propriu-zis) presupune in general un demers asemanator cu eel precizat la comentariul structurat. Dupa cum s-a subliniat deja, in cazul acestei tehnici de analiza a unui text ceea ce 0 structureaza este insa~i textul. Este yorba in primul rand de a compune 0 dezvoltare a problemelor puse de text, aceasta compozitie fiind necesar sa fie !acuta cel putin in jurul anumitor centre de interes. Desigur, sunt posibile numeroase moduri de organizare a dezvoltarii, moduri care depind in cele din urma de orientarea care se da comentariului. Chiar daca liniile principale ale structurii comentariului trebuie sa fie cele ale textului, nu se mai impune predeterminarea orizontului discutiei ~i de un anumit subiect sau problema. Ceea ce nu inseamna absenta problematizarii, care poate fi impusa chiar de text, dar aceasta ramane in mare parte la dispozitia celui ce efectueaza comentariul. Desigur, se poate vorbi ~i de un plan de redactare propriu acestei tehnici de analiza (in parcurgerea pa~ilor precizati este necesar sa se tina seama ~i de precizarile !acute in cazul comentariului structurat, cu modificarile de rigoare): 1. Situ area textului: ceea ce, mai simplu, ar constitui introducerea. Se poate realiza incadrand textul fie pe linia autorului, fie pe linia problemei puse in discutie. In primul caz este yorba de a situa textul, plecand de la epoca in care a trait autorul fragmentului (in cazul in care eventualele informatii precizate au relevanta), de la precizarea tendintelor genera Ie ale momentului respectiv, in acest cadru urma~d sa fie situat dupa aceea chiar autorul din perspectiva intregii sale opere. In ansamblul operei sale se va pIasa dupa aceea lucrarea din care este extras fragmentul, iar in final, in functie de relevanta sa in ansamblullucrarii, insu~i fragmentul. Daca se prefera, sau subiect1l1 0 impune, linia problemei, textul ce urmeaza a fi scris trebuie sa debuteze prin relevarea importantei temei generale pe care textul de analizat 0 presupune prin continutul sau (in cazul psihologiei se impune mai ales aceasta posibilitate). Urmeaza prezentarea liniilor directoare, schitarea acestei teme generale, in cadrul structurii tematice precizate urmand sa fie precizat locul problemei tratate de text. 2. Ideea generaHi a textului: in legatura directa cu cele precizate in prima parte a comentariului se va formula, concis, 0 fraza care sa precizeze pe cat posibil sensu I general al continutului ce urmeaza sa fie comentat. Cum insa aceasta etapa a comentariului este intr-un fel doar un punct de trecere inspre urmatoarea etapa, anume comentariul propriu-zis, in forrnularea frazei trebuie sa se tina seama ~i de sensul in care se va opera problematizarea. 3. Comentariul propriu-zis (dezvoltarea, cuprinsul): indiferent de maniera in care se va realiza (se va urrna pas cu pas structura textului, se va modifica aceasta structura in functie de problema pusa de text sau in functie de scopul celui ce realizeaza comentariul ~.a.m.d.), va trebui sa se tina seama de structura logicii a textului, respectiv de modul in care rationamentele, argumentele, dovezile sau exemplele propuse, aetiunile realizate, faptele preeizate etc. se inlantuie, se structureaza astfel incat formeaza un intreg care are un anumit sens. Un intreg va trebui sa formeze de asemenea ~i eomentariul care se va realiza, iar struetura de baza a textului care va constitui produsul analizei de text este de dorit sa fie cea a sensului textului supus analizei. Pe aeeasta structura de baza este necesar sa fie construita dezvoltarea propriu-zisa, dezvoltare ce nu trebuie sa excluda simultan un demers eomparativ ~i adoptarea unei pozitii personale in raport eu diferitele probleme aduse in discutie. 4. Concluzia: dupa cum spune insu~i titlul acestei parti a comentariului, este momentul in care se conchide demersul des!a~urat in cuprinsul propriu-zis al comentariului. Aceasta nu insearnna insa ca este yorba de un rezumat al acestui demers. In aceastii ultima etapa se impune mai ales 0 considerare a importantei temei analizate ~i sublinierea posibilelor deschideri ce se pot pune in evidenta in raport cu cele propuse de text. Iar in miisura in care acest lucru nu s-a realizat in etapa precedenta, se impune ~i adoptarea unei pozitii in legatura cu problemele puse in discutie.

INVITATIE LA AUTOCUNOA$TERE
Functionarea ~i adaptarea optima la mediul social, mentinerea sanatatii mentale ~i emotionale, identificarea ~i concretizarea potentialului propriu, in cele din urma 0 dezvoltare armonioasa a propriei personalitati au ca premisa necesara cunoa~terea de sine. Cunoa~terea de sine se dezvolta pe masura ce traim noi ~inoi experiente, dobandind progresiv 0 capacitate mai mare ~i mai profunda de autoreflexie. De altfel, studierea psihologiei in cadrul liceului are ca scop general, parasind cadrele strict legate de sistemul educational, oferirea de informatii instrumentale care sa permita chiar dezvoltarea acestei capacitati. Ceea ce va propunem in finalul acestui manual este, daca vreti, 0 intalnire mai sistematica cu propria persoana, astfel incat imaginea de sine sa se contureze in linii mai precise. ' vii propm1eli11iijjrimul rand 0 metodadeava mediului in care.xadesfaurati existenta. Cum putetn ajunge la 0 cunoa~tere de sine adecvata ~i profunda? Tinand seama de faptul ca fiecare din noi suntem unici, ca personalitatea fiecaruia dintre noi reprezinta 0 constructie ce se realizeaza, intr-o masura mai mare sau mai mica, de-a lungul intregii vieti, consideram ca un demers propriu in acest sens ar trebui sa inc1uda: - autoobservapa, care poate privi propriile obi~nuinte, capacitatl, emotii, comportamente etc. - estimarea resurselor individuale, iar dupa aceea a celor oferite de mediul social; identificarea intereselor, a aspiraliilor ~1 scopurilor, iar dupa aceea:analiza acestora; identificarea ~i analiza valorilor personale; - analiza retrospectivii a propriei vieli; - analiza rezultatelor relevante obtinute etc. A realiza toate aceste identificari ~i analize reprezinta, desigur, un demers destul de laborios. Nu ne-am propus totu~i sa facem acest lucru, ci mai curand sa va sugeram diverse posibilitati care sa permita 0 apropiere de propria personalitate. pIasa (identifica) pe voi in~iva in raport cu elementele -

Rela!ii~
Desenati pe 0 foaie de hartie aceste cercuri, iar in centrul acestor cercuri plasati-vii pe voi in~ivii. Incercati, in raport cu acest centru, sii precizati mai aproape sau mai departe lucrurile, persoanele, locurile ~i activitiitile care prezintii, sub 0 fOlIDii sau alta, importantii pentru voi, utilizand, eventual, simboluri precum : ( ) = ceea ce nu este prezent + =pozitiv - =negativ +/-=pozitiv/negativ -+ = ceva ce vrei sii aduci mai aproape

/Lucruri

,"u ,aind'piirt,zi

Activitati

~Locuri

26

l.Concentrati-vii atentia asupra aspectelor negative. In ce miisurii faptul cii ele apar astfel credeti cii depine de voi? Existii printre ele ~iunele ciirora, cu un efort in acest sens, le-ati putea da 0 orientare pozitivii? 2.Care dintre cele patru categorii de elemente precizate este preponderentii? Care credeti cii este cauza acestei preponderente? Vii multume~te sau ati dori sii schimbati anumite lucruri? 3. Vii marcheazii-, in vreun fel, elementele care nu mai sunt prezente? In masura in care va afecteaza negativ ce credeti cii ati putea face pentru a modifica aceastii stare de lucruri? 4. Din momentul in care ati inceput sa riispundeti la aceste intrebiiri, v-a mai devenit prezent in minte vreun element? Dacii riispunsul este afirmativ, care este importanta-sa pentru voi?

--'
~ personalitatea noastra poate ti"aoordata ~ica 0 "colectie"(le rolilri pe care ni Ie asumam sau ne sunt impuse. "Colectia de voci" ne pretinde identificarea acestorroluri.
Fiecare dintre noi, in contexte diferite $i nu nurnai, este altfel, vede totul altfel sau eel putin diferit fata de perspectiva noastra asupra lucrurilor. N oi in~ine suntem "altii" in contexte diferite sau chiar in acela~i context, dar in momente diferite. Ne putem gandi astfel ca de fiecare data vorbim intr-o alta calitate, sau ca 0 alta "voce" rasuna in noi ~idinspre noi. De asemenea, am dori sa auzim ~ialte "voci" in noi, dupa cum in trecut am auzit "voci" pe care nu Ie mai auzim in prezent. Incercati sa precizati aceste "voci", pe 0 alta foaie de hartie, tinand cont de cele trei perspective temporale.

Trecut

Prezent

Viitor
1. Care dintre cele trei regiuni contine mai multe "voci"? Care credeti ca sunt cauzele pentru 0 astfel de situatie? 2. Sunt "voci" pe care nu ati dori totu~i sa Ie auziti? De ce? 3. Care dintre "vocile" prezente va place eel mai mult? Va mai fi prezenta in viitor aceasta "voce"? 4. Care dintre "vocile" viitoare doriti eel mai intens sa se realizeze? Ce trebuie sa faceti pentru ca ea sa devina efectiva? 5. Exista in viitor vreo voce care s-ar lega de 0 anumita profesiune, cea pe care v-ar placea sa 0 practicati? Dacii raspunsul este negativ, putetijustifica absenta sa?

Sut:ltdouachestionare proiective care incearcasa surpiindii, Ia un anumit nive!, imaginea de sine prezentii ~iproiectia acestei imagini undeva in viitor. Eu sunt .
Eusunt Ma intreb Aud Vreau Eu sunt Ma prefae Simt.. Ating Sunt ingrijorat Plang Eu sunt Inteleg Spun fueere Nadajduiesc Eusunt , (doua lucruri care sunt adevarate despre voi) ( des pre c ev a car e t e intereseazii) (imagineazii-ticiiauziceva) (cevacevreicuadevarat) (Iafel caprimul vers) (ceva ce pretind sau ma comport ca ~i cum ar fi adeviirat) (ceva ce simt chiar acum) (imagineazii-ticevaceatingi) (de cevace estein mintea ta) (fiindciiexista ceva care doare sau carete dezamiige~te) (Ia fel cu primul vers) (ceva cqtii ca este adeviirat) (eeva ce crezi intr-adeviir) (cevapentrucaredepuiefort) (cevalacaresperi) (lafelcuprimul vers) Voifi Ma intreb Incerc Niidajduiesc Voifi Inteleg Sunt ingrijorat.. Vreau Spun Voifi. Ma vad Simt. Evit.. Suport. Voifi Voi fl . (profesia pe care ti-ai dori sa 0 practici) (ceva In legatura cu aceasta profesie) (ceva care Iti este folositorln raport cu profesia dorita) (ceva la care speri In acest context) (Iafel cu primul vers) (ceva ce ~tiica este necesar sa realizezi) (de ceva In legatura cu proiectia ta) (cevace arputea sa rezolveproblemace-~provoacanelini~te) (ceva ce crezi cii este adevarat In acest context) (lafelcuprimul vers) (statutul pe care crezi ca 11 vei obtine) (cevain legaturacu aceststatut) (ceva ce te-ar impiedica sii-ti realizezi scopul propus) (un neajuns pe care ti-I provoaca optiunea ta) (lafelcuprihml vers)

' ~

Scrieti pe 0 alta foaie de hartie cele doua "poezii" incercand sa completati versurile rara sa reflectati prea mult asupra lucrurilor. 1. Care dintre completari credeti ca ar reprezenta probleme pentru voi? Ati incercat ceva pentru a rezolva . aceste probleme? '. 2. Exista versuri pe care nu le-ati completat? De ce? 3. Va multurne$te "imaginea" pe care ati obtinut-o prin cele doua "poezii"? Justificati-va raspunsul.

26

_ tln!'In~~~acestcliestionar permite o identificare a dezvoltiirii tipurilor de inteligentii pentru propria persoanii (chestionarul

l ~rezintii

0 Qrelucrare a teoriei prezentate la pag. 72).

f:.-,-

Acest chestionar nu este un test de inteligenta, ci el permite identificarea relativa a tipurilor dominante de inteligenta ~i strategiilor preferate de invatare, nepunandu-se problema ierarhizarii lor. Raspundeti eu Da sau Nu la eele 77 de enunturi de mai jos, numarati pe fieeare categorie raspunsurile Da ~iprecizati rezultatul obtinut in tabelul urmator. 1 51 41 39 46 52 75 66 45 49 53 54 56 58 61 62 63 64 65 68 69 72 74 76 Inveti Scrii Comunici ~intelegi corect. Iacand. 59 43 47 44 40 42 48 50 55 60 70 bine non-verbal. 6 4 2 6 5 7 3 4 1 71 Nr Muzical-ritmica cunosti 77 57 sentimentele. - Verbal-lingvistica 3 67 73 Tipul de inteligenta Ii bine pe ceilalti. Reflectezi Preferi atent eel povestiri mai la adesea vorbe~ti. mediator emotii, bine cu la in multa vise, structuri, de grupuri conflicte. idei. actiune. de idei, studiu. concepte. Ai Iti Traie~ti Lucrezi Adesea Aiun Vorbe~ti Compui Cite~ti Hi Gande~ti aminte~ti eontrolezi plac place incredere un pricepi amesteci 0 opinii bun solida hobby stil cel jocurile u~or activitatile visezi in ritmat, calculatorul. sa cantece la mult ca cii despre putemice. mai propriu, bine in propria la matematiea. dezlegi dansezi scrii. incredere independent. e~ti0 e~ti hi'irti in cuvinte. u~or (de in tricotat. deplin bine cu tot cu abstract propria asociat de exemplu tine "bun pentru vecinii. "personalitate", ~igrafice. figurile. ochi felul original cuvinte. cu ta fizice. cuvinte sau motricitatea. ca lume. voce in dansator" deschi~i. de ~iteoretic. cu e~ti intuitie. sa tine ocazii colectionarea lucruri, muzica. ie~i tare. de "creativ", incruci~ate. despre a sa festive. te sau "bine poate asculti imbriica care atletic. "talentat". informat". incon~tient timbrelor). muzicii. nu ~i prea Enunturi Punctaj Raspuns Punctaj Inveti vazand ~iobservand. Tipul de inteligenta lRaspuns Logic-matematica Gande~ti Colectionezi Canti Simti E~ti Imiti In Te Respecti Cand Stii Obi~nuie~ti Memorezi lti Ai Dai Se Iti plac place timp timpulliber aminte~ti deranjeaza spune intotdeauna talent simti spune cu drumulla 0 permanent priceput un personalitate bine. ce vorbe~ti, persoana la mai cel ce ghicitorile, lucrurile tehnica romanele bun filmele, ce un sa bine gandesc, ci'i~ti cu la ca se in ea ca vorbe~ti, bine lucrezi tejoci, cite~ti bine instrument spus sa scriitor. imagini. minutiozitate ocupa e~ti mai u~ormime e~ti e~ti CD-uri, cand la muzica confectionezi fluieri zgomotul ,,stri'ilucitor", ~ima~inariile. senzorial emotionezi opinii rezolvarea intrebator sigura casetele un teorii logiee. "muzical" pove~ti bine "istet", SF. carti exercitiile sa simt in colegii faci independent "bun foarte gande~ti. Iti participi echipa. sau faptele casete pentru despre ~iprincipii. pe bune. place sau mi~care. ~icred ~idetalii. ascultator", video "rapid" ~ibaneuri. din sa ~iexaminand tine. locullucrurilor putemica, tai ~isceptic. poate de sau murmuri cu " obiecte ~ipuzzle-urile d~tepf', camera. ~idiscuri. sa ca in pe muzica. la ceilalti puzzle. u~urinta ~isa "talentat". afara scrii. activitati te de fond intr-un sau'vorbaret". ajuta altii. artizanale fotografiezi. pentru "suportiv". serviciului. ,,inteligenf'. muzical. oameni. te contextul. oamenii. simti cor. de in logice. casa. tine. grup.

26

1. Comparati rezultatele obtinute in urma realizarii acestui chestionar cu autoevaluarea realizata la ~apitolul despre aptitudini. Ce concIuzii puteti desprinde? ' 2. Incercati sa identificati motivele pentru care unele dintre tipurile de inteligenta sunt mai bine dezvoltate decat altele. 3. Ati dori ca unul dintre tipurile de inteligenta la,care ati obtinut un scor mai mic sa fie mai bine dezvoltat? Dacaraspunsul este afirmativ, eredeti ca puteti intreprinde ceva in acest sens? 4. Identificati ~i alte activitati care credeti ca ilustreaza unul sau altul dintre tipurile de inteligenta precizate. 5. In raport cu teoria inteligentelor multiple prezentata la pagina 72, chestionarul presupune mai multe ~iferente. Identificati aceste diferente ~iargumentati-va acordul sau dezacordul. 6. Incercati sa precizati pentru fiecare tip de inteligenta profesii care credeti ca ar fi recomandabile.

103

Raspundeti cu Da (in masura in care aveti raspunsuri afirmative pentru intrebiirile preCizate) sau Nu (in cazul raspunsurilor negative) in cazul fiecarui set de intrebiiri, dar numai un singur raspuns pentru fiecare din cei zece indici din fiecare categorie. Indici ai emotivitiifii (E) Indici ai activismului (A) non-activismului (non-A) non-emotivitii{ii (non-E) Va maniati u~or? In situatii Aveti tendinta de a va g~si tot dificile va alarmati u~or? timpul ocupatii mai ales in timpul liber? lntratiln panica? Sunteti sensibilia mustrari, Va decideti u~or?Treceti imediat la critiei, laineurajari? laactiune? Sunteti timid in relatiile eu a1tii? Vi se intiimpla sa ro~iti u~or sau se instaleaza u~or paloarea in situatii speciale? Se poate spune ca sunteti eertare!? Ridieati u~orvoeea in diseutie? Folositi relativ u~oreuvintetari? Aveti in genere 0 dispozitie emotionala sehimbatoare? (Treeeti relativ u~or de la veselie la melancolie sau invers ?) In fata unui eveniment neeunoscut tresariti u~or? Suntep puternic impresionabil? (Situatiile mai deosebite va impresioneazaputernic?) Manifestati nelini~te (va tulburati) cand lucrurile nu merg a~acum ati dorit? Sunteti in general agitat, nervos, instabil in trairile emotionale? Sunteti perseverent? Persistati in realizarea unei actiuni? Sunteti constant in eforturile dv., in munca pe care 0 desfii~urati? In general sunteti vioi, energie, vorbiiret? Indici ai primaritii{ii (P) secundaritii(ii (S) Va consolati repede? Va impacati u~or? (Va trece u~or supararea?) Sunteti in general indiferent fata de recuno~tinta altora manifestata fata de dv.? Sunteti sehimbator in prieteniile dv.? Va schimbati u~orparerile? Sunteti in general schimbator in ocupatiile ~i preocuparile dv.? Sunteti u~or de convins? Sunteti u~orinfluentabil?

Preferati activitatile dinamice?

---

In genere, actionati mai ales in vederea unor rezultate imediate (sub ecoul consecintelor imediate)? De obicei, sunteti risipitor, cheltuitor? Vi se intampla sa abandonati u~or promisiunile pe care Ie faceti, hotararile, deciziile luate? In genere, iubiti noutatea, imprevizibilul? Va place intotdeauna sa fiti pregatit la ultimul strigat al modei? (In pas cu moda?)
Numar de raspunsuri

Preferati mai curand sa aetionati decat sa priviti actiunea? Acceptati u~or sa desfii~urati 0 activitate chiar daca nu corespunde gusturilor dv.? Sunteti intreprinzator?

In functie de numarul raspunsurilor Da sau Nu trebuie decis dupa aceea asupra simbolului corespondent, astfel: emotivitate/nonemotivitate: mai mult de 5 deDa,E, altfel non-E; acti vism/non-acti vism: mai mult de 5 de Da, A, altfel non-A; - primaritate/secundaritate: mai mult de 5 de Da, P, altfel S. Cu simbolurile obtinute creati 0 formula, aceasta formula fiind corespondenta unui tip de temperament (in cazul in care obtineti 0 egalitate de raspunsuri, luati in calcul ambele simboluri ~i creati doua formule, respectiv patru in cazuL a douii egalitiiti, temperamentul vostru neincadrandu-se strict in unul dintre tipurile precizate) .

Sunteti in general realist? Aveti simtpractic? Suntetideseurciiret?

Numar de raspunsuri

Numar de raspunsuri

DA

Simbolul coresDondent

NU

DA

NU

DA

I
Simbolul coresDondent

Simbolul coresDondent

NU

.EAS (pasionatii) - activitatea sa este subordonatii unui scop ambitios, dominator, unic; impart oamenii in amici sau adversari; severi, dar amabili ~i sociabili; i~i stiipiinesc violenta sentimentelor; putere de mundi, rezistii la obstacole, rapizi in executie; valoare dominantii: opera de realizat. EAP(Colericii) - activitate intensa, variata; tendinta spre exteriorizare; plini de viata, optimi~ti, deseori rara masura ~i gust; revolutionari; genero~i; antreneaza ~i pe altii in activitate; valoarea dominanta: actiunea. EnAS (Sentimentalii) - meditativi, interiorizati, nemultumiti, timizi, scrupulo~i, nesociabili, stiingaci, individuali~ti; emotivitate puternica; chiar ~i impresiile slabe ii zguduie puternic; analizeaza indelung propriul trecut, pe care ar vrea sa-l schimbe; valoarea dominantii: intirnitatea. EnAP (Nervo~ii) - dispozitie variabila; muncesc neregulat numai in domeniul in care Ie place; au nevoie de emotii putemice; vor sa uimeasca; nu sunt constanti arectiv; recurg u~or la minciuna sau fictiune; inclinatie pentru bizar, macabru; valoarea dominanta: distractia.

nEAS (Flegmatlcii) - imapasibiii,. tenaci, civism accentuat, respecta legile ~i principiile; punctuali, obiectivi, ponderati; Ie plac sistemele abstracte; au simtul umorului; egoi~ti, dar cu respect pentru ceilalti; calmi, gravi; valoare dominanta: legea. nEAP (Sangvinicii) - iubesc societatea, politico~i, spirituali, ironici, sceptici; au initiative ~i mare suplere in spirit; oportuni~ti, cu spirit practic; sunt greu de tulburat ~i simt nevoia sa domine; valoarea dominanta: succesul. nEnAS (Apaticii) - inchi~i, plini de secrete, rara 0 viata intema bogata; sumbri, tacitumi,' rad rar, persistenti in du~manii; indiferenti la viata social ii, dar cinstiti; iubesc lini~tea, singuratatea, foarte putini emotivi; valoarea dominanta: lini~tea .. nEnAP (Amorfii) - sunt lipsiti de energie, rara initiative; . concilianti, toleranti prin indiferenta; incapatanati, neglijenti, inclinati spre lenevie; nepunctuali, indiferenti irt raport cu trecutul~i viitorul; valoarea dominanta: placerea. Tiniind cont de cele descoperite prin acest test ~ide cele puse in evidentii anterior scrieti un eseu cu titlul "Eu despre eu".

26

~
...

104

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA ,
Allport G., Structura $i dezvoltarea personalitiitii, Editura Didactidi ~i Pedagogica, Bucure~ti, 1981 A"":, Memoria umanii, Bucure~ti, 1999 Editura Teora, LAROUSSE - Roland Chemama, Dictionar de psihanalizii, Editura Univers Enciclopedic, Bucure~ti, 1997 Miclea M., Psihologie cognitiva, Editura Gloria, Cluj-Napoca,1994 ""
~

Badley Baban Birch

A. (coord.), Consiliere educationalii, ClujNapoca,2001 A., Psihologia dezvoltiirii, Editura Tehnica, Bucure~ti, 2000

Moisin A., Caracterulla elevi, Editura Didactica ~i Pedagogica, Bucre~ti, 1996 N eculau A. (coord.), Manual de psihologie sociala,Editura Polirom, Ia~i, 2003 . 0tet E, Litoiu N., Spineanu-Dobrota S., Ghid de evaluare pentru $tiinte socio-umane, Editura proGnosis, Bucure~ti, 2000 Platanov K. K., Psihologie distractiva, Tineretului, Cluj, 1964 Editura

Che1cea A., Che1cea ~., Cifrul vietii psihice, Editura Stiintifica ~i Enciclopedica, Bucure~ti, 1978 Clegg B., Birch P., Creativitatea - Curs rapid in 150 de tehnici $i exercitii, Editura Polirom, Ia~i, 2003 Cocorada E., Niculescu R. M., Psihologie generalii pentru liceu, Editura All, Bucure~ti, 1999 Cosmovici A., Psihologie generalii, Polirom, Ia~i, 1996 Editura

Piaget J., Psihologia inteligentei, Editura Stiintifica, Bucure~ti, 1963 Radu 1. (coord.), lntroducere in psihologia contemporana, Editura Sincron, ClujN apoca, 1991

Cosmovici A., Iacob L. (coord.), Psihologie $colarii, Editura Polirom, Ia~i, 1998 Cosmovici A. (coord.), Psihologie. Compendiu pentru bacalaureat $i admitere la facultate, Editura Polirom, Ia~i, 1998

Radu I., Psihologie $colara, Editura Stiintifica, Bucure~ti, 1974 Radulescu Motru C., Curs de psihologie, Esotera, Bucure~ti, 1996 Ribot Th., Memoria $i patologia Bucure~ti, 1998 Editura

ei, Editura IR!, Editura

Dragan

I., Psihologia pentru toti, Editura Stiintifica, Bucure~ti, 1991

coard. Stoica A., Ghidul examinatorului, Aramis, Bucure~ti, 2001

Druta E, Psihologie $i educatie, Editura Didactica ~i Pedagogica, Bucure~ti, 1997 Dumitru I. AI., Dezvoltarea giindirii critice $i inviitarea eficienta, Editura de Vest, Timi~oara, 2000

Thorndike E., lnvatarea umana, Editura Didactica ~i Pedagogica, Bucure~ti, 1983 Zapan Gh., Cunoa$terea $i aprecierea obiectiva a personalitatii, Editura Stiintifica ~i Enciclopedica, Bucure~ti, 1984 Zlate M., Psihologia mecanismelor cognitive, Editura Polirom, Bucure~ti, 1999

Fordham E, lntroducere inpsihologia lui C. G. Jung, Editura Trei, Bucure~ti, 1998 Golu M., Dinamica personalitatii, Editura Geneza, Bucure~ti, 1993 IlutP., Valori, atitudini $i comportamente sociale, Editura Po1irom, Ia~i, 2004

Zlate M., lntroducere inpsihologie, Editura Polirom, Ia~i, 2002 Zlate M., Eul $i personalitatea, Bucure~ti, 2004 Z6rgo B., Ce este vointa?, Bucure~ti, 1969 Editura Trei,

LAROUSSE - Norbert Sillamy, Dictionar de psihologie, Editura Univers Enciclopedic, Bucure~ti, 2000

Editura

Stiintifica,