P. 1
tehnologia producerii rasadurilor

tehnologia producerii rasadurilor

|Views: 309|Likes:
Published by gherghescu gabriel

More info:

Published by: gherghescu gabriel on Jul 20, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/11/2015

pdf

text

original

Sections

Silvica AMBĂRUŞ, SCDL Bacău

Horticultura,16 Feb 2010 - 15:00,2 comentarii

Răsaduri de roşii

Majoritatea speciilor cu pondere în legumicultura arealului nostru geografic se cultivă prin
răsad.
În tehnologia ecologică de obţinere a legumelor, cultura prin răsaduri este cu atât mai
benefică cu cât prin aceasta se reduce perioada de vegetaţie a plantelor în câmp,
diminuându-se presiunea fitopatogenă şi realizând o producţie mai timpurie şi de calitate
superioară.

Tehnica producerii răsadurilor de legume destinate culturilor de câmp în sistem ecologic presupune

câteva reguli:

Incinta pentru producerea răsadurilor trebuie să fie bine igienizată şi să permită o foarte bună aerisire
pe parcursul vegetaţiei răsadurilor.

Componentele amestecurilor nutritive (turbă, mraniţă, pământ de ţelină şi nisip) să fie pregătite din
timp (vara anului anterior), pentru a se dezinfecta prin solarizare intensivă şi pentru a se distruge rezerva
de sămânţă de buruieni prin pregerminare şi lopătări succesive.

Răsadurile se produc individual în cuburi nutritive, în pahare sau în ghivece din material plastic sau în

palete alveolare din poliestiren expandat. Se evită producerea răsadurilor la pat nutritiv.

Spaţiul necesar răririi plantelor în incinta de producere a răsadurilor este necesar, mai ales în perioada
premergătoare plantării, pentru a evita fenomenul de alungire şi pentru o mai bună aerisire şi o stare fito-
sanitară a răsadurilor optimă.

Substratul nutritiv trebuie să asigure toate elementele necesare unei creşteri şi dezvoltări normale
răsadului (cel puţin 40% mraniţă).

În cazul unui deficit de fosfor se adaugă fosfat natural în cantitate de 4-5 kg/mc de amestec.

Tipuri de amestecuri nutritive

În producerea răsadurilor, componentele nu sunt utilizate individual, ci numai în amestecuri formate din
3-4 elemente. De regulă, se folosesc două - trei tipuri de amestecuri nutritive pentru producerea de
răsaduri, în funcţie de scopul acestora. Spre exemplu:

• Amestecul pentru semănături destinate repicatului (pentru toate speciile) va cuprinde: mraniţă
45%
+ ţelină 45% + nisip 10%.

Compoziţia obţinută va fi foarte nutritivă. Aceasta se pune în strat de 5-7 cm grosime în lădiţe căptuşite
cu folie, se tasează, se marchează rândurile, se seamănă des pe rânduri (2-3 mm între seminţe), apoi se
adaugă un amestec de acoperire format din: mraniţă 30% + ţelină 30% + nisip 40%, în grosime de
0,5-0,7 cm. Se tasează din nou, se udă convenabil cu sita fină, iar amestecul se depozitează în camere
calde (22-26oC) pentru 5-7 zile, în vederea germinării. După 3-4 zile se controlează şi dacă au apărut
plăntuţele, se scot în incintele pentru producerea răsadurilor (răsadniţe, solarii, sere).

Se repică la 7-15 zile de la răsărire, la apariţia primordiilor frunzelor adevărate.

• Amestecul pentru repicat sau semănat direct, în vederea obţinerii răsadurilor (pentru toate speciile)
cuprinde: mraniţă 40% + turbă 30% +ţelină 25% + nisip 5%.

Conţinutul rezultat se foloseşte pentru:
- confecţionarea cuburilor nutritive (cu prese manuale sau electromecanice), cu dimensiunea cuprinsă
între 3x3x3 cm şi 5x5x5 cm;
- umplerea ghivecelor din polietilenă sau de ceramică, cu dimensiuni de 7x7 sau 10x10 cm;

- umplerea paletelor alveolare din poliestiren expandat, cu diametrul minim de 25 cm.

Amestecul se poate semăna direct, sau răsadul obţinut se poate repica pe acesta.

COMPOZIŢIE CHIMICĂ OPTIMĂ

În cazul unor carenţe majore, elementele deficitare, cu excepţia azotului, se vor completa cu minerale
naturale (fosfaţi, săruri naturale de potasiu) admise în agricultura ecologică. În general, mraniţa şi
pământurile în proporţiile utilizate pun la dispoziţia plantelor aceste elementele.

INCINTE DE PRODUCERE A RĂSADURILOR

Răsadniţe calde sau semicalde cu încălzire ecologică; fixe (din beton) sau mobile (din lemn); cu o pantă
sau cu două pante; răsadniţe cu încălzire tehnică - de obicei din beton cu două pante;
Solarii cu paturi calde biologice sau cu tunele duble din folie de polietilenă; solarii reci;
Sere: calde sau reci; sere solare.

Pentru o bună reuşită a culturilor, mai ales a celor timpurii, sunt preferabile spaţiile cu încălzire tehnică în
care se pot asigura temperaturile necesare bunei creşteri şi dezvoltări a plantelor. Pentru speciile mai
puţin exigente sau pentru cele care se înfiinţează mai târziu se pot folosi şi spaţii cu încălzire ecologică
sau solară.

Răsaduri se pot produce şi în câmp pentru culturile de toamnă (varză, conopidă, gulie etc.).
Pentru nevoi gospodăreşti şi în cantităţi mici, răsadurile se pot produce şi în "casă", pe terase închise, în
"minisere" special confecţionate, cu producţii de 100-300 fire răsad.

Cu producerea răsadurilor vom avea ceva treaba, pentru că va trebui
sa ţinem seama de o serie de factori, care ne vor ajuta la obţinerea unui rezultat mai mult
decât mulţumitor. Si anume, vom tine seama de regimul de lumina, CO2, apa, substanţe
minerale, regimul de convieţuire. O sa încerc sa le prezint cat mai succint.

După însămânţare, (nu stau sa mai descriu ce fel de substrat folosim, pentru ca fiecare

dintre noi este adeptul unui anumit tip) recipientele, fie ca sunt răsadniţe, paharele, pastile
de turba sau orice altceva ne convine. Mulţi folosesc jumătăţi de coji de ou, cofrajele de la
oua sau confecţionează din fâşii de ziar pus in câteva straturi, asta pentru ca sa evite

repicarea ulterioara, mai ales când vorbim de ardei sau vinete, care sunt foarte sensibile la
repicat. Recipientele le acoperim cu folii de plastic, si se pun intr-un spaţiu in care
temperatura sa fie aproximativ de 18-20 grade C pana la răsărire. Ei, si daca exista
posibilitatea, cele mai potrivite sunt foliile de culoare roz sau orange, dat fiind ca imita cel

mai bine lumina zilei însorite chiar si in zilele mohorâte. După ce seminţele încep sa
încolţească si plăntuţele sunt in stadiu de “mică buclă” scoatem folia si scădem temperatura.

Practic regula de aur va fi: Ziua – lumina + căldura iar Noaptea – întuneric + răcoare

În primele zile vom urmări destul de insistent regimul de temperatura pentru micile
răsaduri. Astfel, pentru culturile iubitoare de căldura in prima săptămâna după răsărire,
temperatura se va scădea astfel: pentru roşii de la +20-25 grade, la 12-15 peste zi iar in
timpul nopţii, poate fi intre +8 si +10 grade. Pentru ardei – de la 25-27 la 13-16 – ziua si 8-
10 noaptea. Pentru castraveţi si dovlecei – de la 25-27 la 15-17 peste zi si 12-14 noaptea.

Scăderea temperaturii, opreşte planta din creştere , nedându-i voie sa se lungească acesta
fiind o metoda de a face planta sa se dezvolte “pe lăţime”, adică tulpina in loc sa se
lungească, ea se îngroaşă si devine mai robustă, mai puternică.

Din a doua săptămână, pe timp însorit, menţinem o temperatura
ridicata de +20-25, iar pe timp mohorât mai scăzută de +15-19. Peste noapte, rămâne cea
de +8-10 grade. Practic trebuie sa ţinem minte ca: la grad de însorire ridicat – temperatura
de care au nevoie plăntuţele trebuie sa fie mai mare si urmând logica, la grad redus de
însorire, – temperatura trebuie scăzuta.(in limitele bunului simt, evident)

O alta metoda prin care nu permitem lungirea plantei este ca ele sa fie rotite, astfel ca

lumina să cadă pe toate părţile plantei. Daca aceasta posibilitate nu exista, sau o consideraţi

complicata, atunci recurgem la un truc: Montam pe laturile in care lumina nu cade direct ,

suprafeţe reflectorizante. Pe astea le alegeţi după bunul plac: oglinzi, folie metalica, tabla
zincata…

Ce trebuie sa mai urmărim cu atenţie?

Regimul de CO2 – făra el fotosinteza nu are loc si pace!

Daca avem sera/solar, problema se rezolva foarte simplu : punem câteva găleţi cu bălegar
maturat. Ei, aşa ceva in condiţii de apartament nu vom putea face, corect? Si atunci ce vom

face? Asiguram o buna aerisire a plantelor fie prin deschiderea geamurilor, dar la buna

distanta de plante ca sa nu le îmbolnăvim de tot, sau, nu râdeţi, folosim ventilatorul pus la o
distanta ca aerul care ajunge la plante (răsaduri) sa fie ca o boare nu c un taifun!

Regimul de umiditate

Pământul de la suprafaţa nu are voie sa se usuce prea tare, de aceea
el va fi menţinut uşor umed, jilav, dar in nici un caz ud. In cazul in care lumina este putina,
iar temperatura aerului e cam mare, atunci o uscăciune temporara a substratului va fi chiar
binevenită, pentru ca in acest caz planta este împiedicată să se lungească, deci să se
slăbească si prin urmare să piară.

Urmează încă o regula de aur: multa lumina + temperatura ridicata (20-25)= strat umed;

umbra si răcoare = strat jilav, doar uşor umed . DECI: nu trebuie sa avem in exces nici
umezeala dar nici uscăciune.

Pentru udatul răsadurilor vom folosi apa la temperatura camerei, chiar mai călduţa de atât
(aprox .25 grade), evident ca nu direct de la robinet. Apa fie va fi ţinuta intr-un vas larg,
descoperit pentru ca să se “evapore” clorul, sau şi mai bine, apa fiartă si răcită. Pentru
stimularea si călirea in acelaşi timp a plăntuţelor, este bine de folosit apa provenita din
topirea zăpezii.

Da, ştiu – o sa-mi spuneţi despre zăpada poluata, sau de unde sa luam zăpada când afara
sunt +10 grade. Ei bine, putem pune o sticla (de plastic, fireşte) cu apa la congelator, iar
după ce devine “bocna” o lăsam lângă o sursa de căldura pana ce apa din sticla revine la
temperatura camerei. Devine un fel de “apa distilata”.

Eu, spre exemplu, pun la congelator, din timp, sticle din plastic in care am adunat apa de la

spălatul orezului, sau al meiului, apa de la fiertul cartofilor in coaja, sau de la fiertul
legumelor. Sunt sigura ca mulţi dintre voi aveţi o imaginaţie creativa, aşa ca, încercaţi
diverse variante. Această apă este in acelaşi timp si un fel de “papabun” pentru răsaduri

Hrănitul răsadurilor – substanţele minerale

Si in situaţia asta sunt multe feluri de a hrăni viitoarele vedete. Probabil ca mulţi dintre voi
deja aveţi ştiinţa, de aceea va rog sa ne împărtăşiţi si nou, in caz, ca sunt altele decât cele
pe care vi le voi prezenta.

In general hrănirea începe in momentul in care plăntuţele îşi schimbă domiciliul. Adică după

repicare.

In primele 2 săptămâni de viata răsadurile au nevoie de : azot, fosfor, magneziu, potasiu,
calciu, sulf, bor. Mai târziu – de alte substanţe Dar, după cum se spune: duşmanul binelui

este mai binele, nici noi nu trebuie sa exageram cu hrănirea plăntuţelor. Adică sa nu le
îmbuibăm. De aceea, in primele etape de viata, vor fi hrănite cu soluţii hrănitoare ex. AVA
sau UNIFLOR pentru răsaduri, (se găsesc în comerţ ). Atenţie!! Pauzele in hrănire se vor
reflecta negativ in viitoarea dezvoltare a plantei , deci si in viitoarea recolta . Totodată
trebuie sa fim foarte atenţi la aciditatea solului. Ca sa scăpam de aceasta grija, folosim – cu
dublu efect – cenuşă sau faină de oase. De ce dublu efect? Hai ca ştiţi! Scade aciditatea
substratului si totodată hrăneşte plantele.

Din momentul apariţiei răsadurilor si pana la plantarea lor in locul definitiv plantele se uda
cu soluţii hrănitoare. Nu se foloseşte apa simpla pentru udat ci mai degrabă o soluţie ceva
mai diluata de îngrăşământ (de preferat bio)

Regimul de convieţuire

Si încă o regula de aur: plăntuţele au nevoie de spaţiu pentru ca sa
se dezvolte! Deci: Nu le înghesuiţi, sau răriţi-le la momentul potrivit. Atenţie, insa:
ARDEIUL, VÂNATA, CASTRAVETELE – URĂSC SA FIE REPICATE.

Prima frunza Planta ajunsa la vârsta de câteva săptămâni, este o cu totul alta planta. Un fel
de puber. Are cu totul alte nevoi, si anume: mult substrat pentru ca rădăcinile sa stea in
voie iar tulpina sa se dezvolte armonios. Acum este deja suficient de rezistenta la

diferenţele de temperatura, umiditate, lumina. Desigur, lumina rămâne un factor extrem de
important in dezvoltarea ei, deci trebuie sa primească, in continuare, suficienta lumina
deoarece acum se pornesc frunzele sa se formeze. Lumina putina – procesul este întârziat si
îndelung, se intârzie formarea mugurilor. Si asta nu e prea bine.

Si revin la nevoia de spaţiu. Concurenta cu alte surate pentru “locul sub soare” este acerba

de aceea trebuie redusa la minim.

Spun cei trecuţi prin ale grădinăriei, ca una dintre greşelile curente ale grădinarului amator
este răsadul individual. Crescut in vase mici, răsadul nu se dezvolta suficient. De aceea, in
astfel de recipiente, unele răsaduri trebuie ţinute doar pana la apariţia câtorva frunze (ex.
vânata – 2-3 frunze, roşii si ardei – cel mult 4) adică: daca nu se va repica planta la acest
stadiu de dezvoltare, creşterea va fi frânata si calitatea plantei va fi, in consecinţa, scăzuta.
Mai pe scurt: este mai bine sa avem răsaduri mai puţine dar mai viguroase, decât mai multe
si slabe, deoarece, logica ne spune ca de la o planta zdravăna recolta este mai mare chiar
decât de la 5 plante debile. Sau: folosiţi recipiente mai mari! Cine are loc…

Răsaduri de legume

Vă oferim răsaduri de legume în palete celulare.

Această metodă permite creşterea răsadurilor pentru toate speciile legumicole

cultivate în Moldova

Tehnologia de producere a răsadului în palete celulare este cunoscută în SUA încă
din anii 1960 şi era folosită la creşterea răsadului de conopidă. Efectele pozitive şi
asupra altor specii au stimulat dezvoltarea rapidă a acestei tehnologii, astfel încât, în
prezent, majoritatea producătorilor din ţările dezvoltate cultivă legume prin răsad
crescut în palete celulare.
Toate speciile legumicole pot fi acomodate la metoda de palete. Pentru aceasta este
necesar de ales corect forma şi volumul celulei, densitatea asigurată de paletă,
substratul şi perioada de creştere. Dacă prin metoda tradiţională se cultivau doar
tomate, ardei, vânătă, varză, atunci cu ajutorul paletelor se obţin răsaduri calitative şi
de pepene roşu ( harbuz), pepene galben (zămos), ceapă, sfeclă roşie, pătrunjel, mărar,
salată, specii condimentare, plante medicinale, flori etc.

Tehnologia de producere a răsadurilor în palete celulare cuprinde câteva
elemente

de

bază:

*

paleta

celulară;

* substratul

nutritiv;
* sămânţa;

* spaţiile

de

cultivare;

* echipamentul pentru îngrijirea plantelor.

Toate aceste elemente sunt indispensabile şi nici unul dintre ele nu poate fi

substituitcu altul.

Paleta celulară - este principalul mijloc de producere a acestei tehnologii, ea
reprezentând nişte ghivece mici, unite împreună în module rigide sau flexibile.

Iniţial, paletele erau alcătuite din ghivece solitare, care se fixau într-un suport
special de metal. Treptat, au fost elaborate noi modele de palete injectate, care au o
perioadă de exploatare mare şi sunt uşor de manipulat.
Forma şi volumul celulelor este foarte variată, la fel ca şi materialul din care se
confecţionează paletele celulare. În tabelul 8 sunt date diferite tipuri de palete
celulare, care se deosebesc după metoda de producere, materialul folosit şi destinaţia
lor.

Tipurile de palete celulare şi claiete, folosite la producerea răsadurilor de
legume la SRL “Fructul”

Tipul
paletei

Numărul

de celule,
buc.

Volumul
celulei, ml

Densitatea
plantelor
asigurată de
paletă, pl/m²

Utilizarea practică

360

7,5

2241

Palete flexibile, cu termenul de exploatare de 3-4
ani. Sunt folosite la producerea puieţilor de tomate,
ardei, vinete etc., care urmează a fi repicaţi în
claiete sau ghivece. Permite obţinerea unui număr
mare de plante pe m², economisind spaţiul,
substratul şi energia. Se foloseşte şi la producerea
răsadului de ceapă, praz.

160

22

975

Este o paletă de tip flexibil, folosită la producerea
răsadului de tomate, ardei, vinete, varză timpurie şi
medie, conopidă, broccoli, ceapă etc. Este bine

Tipul
paletei

Numărul

de celule,
buc.

Volumul
celulei, ml

Densitatea
plantelor
asigurată de
paletă, pl/m²

Utilizarea practică

drenată şi foarte uşoară. Ocupă puţin loc la stocare.

228

22

950

Este o paletă de tip rigid, folosită la producerea
răsadului de tomate, ardei, vinete, varză timpurie şi
medie, conopidă, broccoli, ceapă etc. Este bine
drenată şi foarte uşoară. Ocupă puţin loc la stocare.

60

70

363

Este o paletăflexibilă, cu celule în formă de
hexagon. Se foloseşte la producerea răsadurilor de
castraveţi, pepene roşu, pepene verde pentru a fi
plantate în câmp deschis, tomate şi ardei timpurii.

40

132

243

Este o paletă flexibilă, cu celule în formă de con.
Se foloseşte la producerea răsadurilor de castraveţi,
pepene roşu, pepene verde pentru a fi plantate în
câmp deschis, tomate şi ardei timpurii..

35

125

212

Este o paletă flexibilă, cu celule în formă de con.
Se foloseşte la producerea răsadurilor de castraveţi,
pepene roşu, pepene verde pentru a fi plantate în
câmp deschis şi tomate, ardei vinete în spaţii
protejate.

24

149

225

Acest tip de casete se numesc Claiete. Volumul
mare al celulei şi densitatea mică asigurată de
claiete permite producerea răsadului de tomate,
ardei, vinete, castraveţi, pepene roşu, pepene
galben, dovlecei, căpşun pentru sere, solarii,
tuneluri acoperite cu peliculă şi agryl, destinate
culturii timpurii. Claieta se divide în secţiuni a câte
patru celule, ce permite răritul în ultimele faze de
creştere a răsadurilor.

Înainte de a decide ce tip de paletă veţi folosi, încercaţi să răspundeţi la
următoarele întrebări.

* Pentru ce cultură va fi folosită paleta?
* Ce densitate necesită cultura?
* Care este volumul de substrat necesar pentru plantă?
* De cât timp va fi nevoie pentru creşterea răsadului?
* Ce substrat se va folosi?
* Cum veţi izola paleta de sol?
* Care este termenul de utilizare planificat?

* Care este metoda de plantare a răsadului?
* Care este metoda de producere a răsadului?

Acestea sunt doar câteva din întrebările de bază, la care trebuie să aflăm răspuns când
alegem tipul de paletă. De cele mai dese ori, producătorii încearcă să folosească palete
cu densităţi mari, pentru a micşora cheltuielile de producere a răsadului. Perioada de
creştere a răsadului în palete este stabilită de densitatea asigurată de paletele celulare
şi volumul celulei. De exemplu, în paletele cu volumul celular de 30 cm³ şi densitatea
de 400 pl/m², vârsta optimă a răsadului este de 50-55 zile, iar în paletele cu volumul
celular de 20 cm³ şi densitatea de 900 pl/m², vârsta optimă de creştere a răsadului este
de 40-45 zile. În palete cu volum celular şi mai mic vârsta plantelor va fi respectiv
mai mică. Orice încercare de a ţine plantele mai mult timp în palete duce la inhibarea
proceselor vitale, lemnificarea ţesuturilor şi capacitatea scăzută de regenerare a
rădăcinilor în câmp, fapt care diminuează recolta timpurie. Din aceste considerente, la
obţinerea recoltelor extratimpurii sunt folosite paletele cu volum celular mai mare şi
în acest caz producătorul decide strategia. Dacă recolta timpurie acoperă diferenţa de
preţ a răsadului, el va folosi palete cu volum celular mai mare şi densitate mai mică.
În prezent, la creşterea tomatelor şi ardeilor în câmp deschis s-a obţinut o rentabilitate
mai mare prin folosirea răsadurilor produse în palete celulare cu 228 celule şi o
densitate de 912 pl/m² iar pentru plantarea în seră paleta de 60 şi 40 celule, care
asigură o densitate de 382 şi 243 pl/m².

Recomandari pentru producerea rasadurilor de tomate la
culturile de vara-toamna

Recomandari pentru producerea rasadurilor de tomate la culturile de vara-toamna

Pentru culturile de vara-toamna in camp producerea rasadurilor se poate
face in solarii neincalzite.Producerea rasadurilor la paleti alveolari simplifica
intr-o anumita masura problema costurilor de producere. Sunt potriviti
paletii cu alveole avand latura de 3,8/3,8-4,2/3,7 cm .Trebuie retinut faptul
ca in acest caz semanam direct, iar perioada de la semanat la plantat nu
poate depasi 25-30 zile.Din acest motiv, vom semana cel mai devreme la
inceputul lunii aprilie,pentru a nu obtine rasaduri alungite sau debilitate.
Producerea rasadurilor se recomanda sa se faca pe substrat organic de tip
turba ( TS-3 Fine sau TS3-standard.).
O problema foarte importanta, ce poate sa apara in cazul rasadurilor
produse in paletii alveolari, o reprezinta riscul cresterii exagerate a
temperaturii din substrat.Din acest motiv,dupa semanat vom acoperii paletii
alveolari cu un mulci textil microporos,care ne va ferii de insolatiile
putrnice,iar pe timp de noapte nu face condens. Mulciul se va ridica de pe
rasaduri cand 80-85%din seminte au rasarit (cca 7-8 zile de la
semanat).Dirijarea corecta a factorilor de vegetatie in perioada de producere
a rasaburilor este garantia unor productii mari si de calitate.
Temperatura optima in faza de germinare a semintelor este de 23-25 grade
C, indiferent de lumina. Dupa rasarire, pe o perioada de sapte - zece zile,
temperatura aerului trebuie sa fie corelata cu lumina, in caz contrar fiind
influentata negativ inductia florala, ceea ce inseamna, in prmul rand, un
numar mai mic de fructe in prmele etaje de fructificare sau chiar o intarziere
a formarii primului etaj. Orientativ, in aceasta etapa, vom avea in vedere ca
pe timp de noapte sa asiguram 10-12 grade C,iar pe timp de zi, in zilele
senine,14-16 grade C, respectiv 12-13 grade C, in zilele noroase.

In etapa urmatoare, care tine pana la plantare, temperatura optima pe timp
de noapte va creste la 14-16 grade C. In zilele senine, temperatura optima,
in aceasta faza de vegetatie, creste la 20-22 grade C, iar in zilele noroase
16-18 grade C.

Pe toata perioada de producere a rasadului, umiditatea relativa a aerului
trebuie mentinuta la valori reduse (60-65%), pentru a elimina riscul
instalarii unor agenti patogeni specifici fazei de rasad. Pentru un control cat
mai bun asupra factorilor de vegetatie este indicat sa apelam la cretizarea
foliei sau a sticlei cu Shadefix sau la umbrire cu ajutorul plaselor .

In ceea ce priveste umiditatea substratului de cultura vom evita excesele. Se
recomanda sa udam putin si des, in acest fel eliminand o parte din riscurile
instalarii unor ciuperci ce produc caderea plantutelor. Udarile trebuie facute
dimineata si evitate spre seara.
In afara factorilor de mediu amintiti, calitatea rasadurilor este influentata si
de alti factori. Dintre acestia, unul deosebit de important e calitatea
substratului. Substratul trebuie sa fie echilibrat cu un continut moderat de
substante minarale, o porozitate buna,pH usor acid sau neutru, fara seminte
de buruieni,boli sau daunatori (ex.TS 3 standard).

Fertilizari suplimentare

Fertilizariile suplimentare, de regula, se fac prin apa de udare (1g s.c./l), in
ultima etapa (dupa cca 2 saptamani de la rasarire), folosind ingrasaminte
solubile. Sunt recomandate ingrasaminte de tip starter si cele cu continut
mai ridicat in potasiu (ex.Agriplant 6(10-40-10+2),Agriplant 4 ( 8-14-25+3).

MASURI DE PROTECTIE FITOSANITARA LA RASADURILE DE
LEGUME

Dupa cauzele care stau la baza producerii bolilor la rasaduri , distingem
doua tipuri de boli: boli de natura fiziologica (care sunt produse ca urmare a
unor dereglari metabolice) si boli de natura patologica (provocate de
actiunea unor agenti patogeni).

I. BOLILE FIZIOLOGICE
Alungirea rasadurilor
. Principalii factori care favorizeaza aceast fenomen
sunt lumina insuficienta, temperatura in exces sau incorect corelata cu
lumina si umiditatea in exces.In unele situatii mai poate fi luat in considerare
si un exces de azot.
Prevenirea acestui fenomen se poate realiza , in primul rand , prin dirijarea
corecta a factorilor de vegetatie ,iar in al doilea rand (intr-o anumita
masura ) prin folosirea unor regulatori de crestere (Revital,Cicogan etc.) si
chiar a unor produse chimice pe baza de cupru (Zeama
bordeleza,Champion,Funguran, etc.).
Rasucirea frunzelor si ofilirea plantutelor. Are drept cauza
dezechilibrul dintre cantitatea de apa pe care planta o pierde in procesul
transpiratiei si cantitate pe care o poate absorbi. In acest caz, planta, prin
rasucirea frunzelor isi reduce suprafata de transpiratie.Daca fenomenul se
prelungeste poate aparea ofilirea ireversibila a plantelor.
La prevenirea acestui fenomen trebuie sa avem in vedere folosirea unor
retete de amestec echilibrate, care permit retinerea apei (adaugarea turbei
in amestec sau folosirea unor suporturi de crestere speciale) , dar si
drenarea rapida a excesului.In general, amestecul prea nisipos poate fi
factorul principal care favorizeaza acest tip de manifestari.In astfel de
situatii,udatul se face mai des,iar temperatura trebuie supravegheata atent.
Inrosirea frunzelor si reducerea cresterii . Este un fenomen generat
de efectul unor temperaturi reduse si al unei umiditati ridicate a
substratului. Sunt blocate procesele de absorbtie a apei si de asimilatie .In

acest fel, se pot semnala si alte fenomene secundare cum ar fi : seceta
fiziologica,carenta in special de fosfor, fapt pentru care plantele raman mici
, nedezvoltate si vulnerabile la atacul diferitilor agenti patogeni.
Principala masura de prevenire o constitue asigurarea temperaturii in
limitele de favorabilitate, fertilizari cu ingrasaminte starter (bogate in fosfor
activ).
Cloroze. Sunt fenomene frecvent intalnite si se manifesta mai ales prin
ingalbenirea varfurilor de crestere.In acest caz, avem o carenta indusa de
fier datorata fie excesului de umiditate, fie unei termperaturi prea scazute in
sol.Alti factori favorizanti pot fi excesul de calciu,pH-ul alcalin, un nivel
scazut al potasiului .
O masura eficienta de eliminare a unor astfel de situatii o constitue aplicarea
unor tratamente foliare cu produsul Pentakeep Super,care mareste
considerabil toleranta plantelor la un continut ridicat de saruri in substrat si
la un pH ridicat.

II.BOLILE PARAZITARE
Virusul ofilirii patate (TSWV).
Este o boala care afecteaza mai ales
rasadurile produse in sere calde (tomate,ardeioase,salata,specii floricole
etc.).Virusul se transmite prin intermediul tripsului californian
(Frankliniella occidentalis).O problema suplimentara fiind si faptul ca
manifestarile boli sunt vizibile abia dupa 40-50 de zile de la producera
infectiei.Strategia de prevenire trebuie sa aiba in vedere acest daunator, a
carui inmultire depinde de asigurarea unui minim termic ( de supravietuire
),posibil de satisfacut mai ales in serele folosite tot timpul anului.
In acest caz, masurile de prevenire includ efectuarea unor tratamente (1-
2) cu produse eficiente (Laser 240 S.L.,Mospilan 20 SP,Confidor Energy
etc.), iar suplimentar se recomanda montarea unor capcane cleioase
pentru capturarea adultilor.
Caderea plantutelor. De cele mai multe ori, cauza o reprezinta
ciuperca Pythium debarianum,cu toate ca simptomul poate fi usor
confundat si cu atacul produs de alti agenti patogeni. Specific acestui agent
patogen este faptul ca planta sufere o subtiere la nivelul coletului , pe o
portiune redusa. Faza cea mai frecventa in care se manifesta o reprezinta
primele zile de dupa rasarire.Atacul se produce in vetre si are evolutie
extrem de rapida.
Fatorii favorizanti sunt temperatura ridicata (22-28grade C) , umiditatea in
exces si o eventuala insuficienta a luminii.
Prevenirea are ca principala masura dirijarea corecta a factorilor mentionati,
la care putem adauga tratamentele chimice cu Tachigaren30L, Previcur
Energy, aplicate prin apa de udare etc.
Mana de sol. Este produsa de ciuperca Phythophtora parasitica, inrudita
cu genul Pythium.

Simptomatologia atacului consta in putrezirea radacinii si a tulpinii.
Atacul se manifesta, de regula ,dupa repicare. Este favorizat de aceeasi
factori, avand aceleasi recomandari si in ceea ce priveste masurile de
prevenire si combatere.
Putrezirea radacinilor si a tulpinilor. Este o boala usor de confundat cu
celelalte,efectul fiind tot o cadere a plantutelor, dar care are drept cauza
ciuperca
Rhizoctonia solanii.
Atacul se recunoaste prin faptul ca putrezirea se produce la varful
radacinilor iar la nivelul tulpinii, dupa putrezirea scoartei exterioare,raman
doar vasele conducatoare ca niste fire de ata.
Factorii favorizanti sunt conditiile prelungite de stres.Diferentele mari de
temperatura inregistrate pe parcursul zilei ,atat la nivelul solului cat si in aer
,au ca efect reducerea activitatii metabolice si implicit o scadere a
capacitatii de aparare a plantelor.
Masurile de prevenire au in vedere, si in acest caz, dirijarea corecta a
factorilor de mediu.De asemenea,cresterea capacitatii de autoaparare a
plantelor prin utilizarea tratamentelor cu bioregulatori (Kendal TE,Megafol 1-
2 tratamente). Ciuperca poate fi combatuta pe cale chimica cu unul din
produsele : Tachigaren 30 L,Previcur Energy -, tratamente aplicate prin apa
de udare etc.

Producerea rasadurilor de legume

Răsadurile sunt plante legumicole care se află la începutul perioadei de vegetaţie, adică în faza imediat
după răsărire, când îşi formează sistemul radicular şi organele vegetative aeriene.

Producerea de răsaduri este necesară pentru legumele pretenţioase la căldură, cu o perioadă lungă de
vegetaţie, precum şi pentru legumele timpurii, deoarece permite semănatul cu 1 – 2 luni înaintea celor
semănate direct în câmp.

Răsadurile se produc în sere, solarii, răsadniţe, iar când condiţiile climatice permit se plantează la locul

definitiv.

În spaţiile protejate se creează condiţii mai bune de temperatură, umiditate şi fertilitate. Producerea
răsadurilor implică anumite verigi tehnologice, care în succesiunea lor sunt:

1. Pregătirea pământurilor

Această operaţie este recomandabil să se facă încă din toamnă. La producerea de răsaduri se folosesc de

obicei amestecuri de pământ care conţin mai multe componente. Toate acestea trebuie să asigure o
fertilitate ridicată a solului.

Principalele componente folosite sunt: pământul de ţelină, mraniţa, compostul, turba şi nisipul.
În funcţie de cerinţele plantelor legumicole, amestecurile de pământ se fac în diferite proporţii.

2. Pregătirea seminţelor

Obligatoriu este tratarea seminţelor pentru prevenirea bolilor şi dăunătorilor. Tratamentul se poate face

termic sau chimic.

Pentru a grăbi încolţirea, respectiv răsărirea plantelor, seminţele se umectează sau se face preîncolţirea

lor.

3. Pregătirea patului germinativ

În funcţie de locul unde se produc răsadurile( răsadniţe, sere, solarii), pregătirea patului germinativ se
face diferenţiat pentru fiecare specie legumicolă.

4. Semănatul

Se face cu mâna, în rânduri la distanţă de 5 cm între ele şi 1,5 – 2 cm între plante pe rând. Cantitatea de
sămânţă se stabileşte diferit pentru fiecare specie legumicolă. Astfel, pentru tomate se folosesc 7 – 8 g
sămânţă/mp, pentru ardei 15 – 20 g sămânţă/mp, pentru vinete 15 – 16 g sămânţă/mp, pentru varză şi
conopidă 7 – 8 g sămânţă/mp.

Semănătura se acoperă cu un strat subţire de pământ format din o parte pământ de ţelină sau de
grădină, o parte mraniţă şi două părţi nisip, prin împrăştiere.

6. Repicatul

Momentul optim de repicat este când plantele au cel puţin două frunzuliţe adevărate. Această operaţie se
execută cu scopul de a asigura plantelor un spaţiu de nutriţie mai mare, o aerisire mai bună şi mai multă
lumină.

7. Lucrările de îngrijire

Se aplică cu scopul de a asigura condiţii generale de creştere şi dezvoltare a plantelor.

Udatul după semănat, plivitul, fertilizarea, combaterea agenţilor patogeni sunt principalele lucrări care se
aplică răsadurilor de legume.

Calcularea spatiilor necesare pentru
producerea rasadurilor de legume

In vederea producerii rasadurilor, trebuie sa dispunem de spatii speciale care
pot fi sere, solarii sau rasadnite . Calculul suprafetelor pentru semanat si pentru
repicat se face pornind de la necesarul de rasaduri pe care trebuie sa le
producem. Pentru a sti de cate rasaduri avem nevoie, trebuie sa cunoastem

densitatea plantelor la hectar.

Aceasta densitate se calculeaza cu urmatoarea formula:

Densitatea = 10.000 m2/(D x d)

in care D – reprezinta distanta intre randuri,
iar d – reprezinta distanta intre plante pe rand.

La densitatile rezultate din calcul se adauga o rezerva de 10-15% necesara pentru completarea golurilor.

De exemplu pentru tomate timpurii densitatea este urmatoarea:

10.000 m2/(0,7 m x 0,3m) = 47.619 plante/ha;
47.619 + 4.762 (10%) = 52.381 plante/ha.

Pentru a calcula suprafata necesara pentru semanat trebuie sa stim cate rasaduri se pot obtine pe metrul
patrat de semanatura. Astfel, daca se seamana des, urmat de repicat, densitatea va fi de 1.300- 1.500
fire/ metru patrat. Daca se seamana rar, fara repicat, densitatea va fi de 400-600 m2. Impartind
numarul de rasaduri la aceste cifre, putem obtine suprafata necesara pentru semanat.

De exemplu:

Pentru tomate timpurii: 52.381 plante/ha : 1.300 = 40,3 metri patrati;
Pentru varza de toamna: 39.285 plante/ha : 500 = 78,6 metri patrati;
Pentru a afla suprafata necesara repicatului trebuie sa stim cate rasaduri se pot repica pe metru
patrat . Acest lucru se poate afla tinand cont de distanta la care se face repicatul sau de
marimea cuburilor nutritive.

Pentru tomate timpurii, ghivecele au dimensiunea de 5×5 cm, iar pentru tomatele destinate culturii in
solarii de 7×7 cm.

Astfel, avem in cazul tomatelor timpurii 10.000 cm2 : 25 cm2 = 400 fire/m2

Impartind numarul de rasaduri la aceste cifre, aflam suprafata necesara pentru repicat.

De exemplu, la tomate timpurii 52.381 plante/ha : 400 plante/m2 = 131 m2. Astfel se pot calcula spatiile
necesare, precum si numarul de rasaduri pentru oricare specie.

Pregatirea si instalarea rasadnitelor

Luna februarie si inceputul lunii martie reprezinta perioada in
care legumicultorii sau oricine vrea sa produca rasaduri pentru propria gradina se ocupa de pregatirea
si instalarea rasadnitelor,
o etapa extrem de importanta in evolutia ulterioara a culturilor de legume.
Rasadnitele ofera cea mai simpla solutie de producere a rasadurilor, deoarece sunt cele mai simple
constructii cu aceasta destinatie, care pot fi facute din scanduri sau prefabricate (plastic sau beton,
materiale care rezista mai mult decat lemnul), acoperite cu geam sau folie de plastic transparenta.
Rasadnitele implica mult mai putin efort si cheltuiala, in comparatie cu solariile sau serele. Este modul
traditional de a produce rasaduri, care nu a dat gres niciodata. Se folosesc rasaduri pentru salata,
tomate, conopida, ardei, vinete, castraveti, ceapa de apa, sparanghel, telina etc., deoarece acestea
asigura un randament mai mare al culturii, un ritm de crestere al plantei mai rapid si legume de mai buna
calitate.

Se pot pregati diverse tipuri de rasadnite, in functie de posibilitati sau de cerintele soiurilor de legume:

Rasadnite reci/calde
Rasadnite cu incalzire biologica/apa calda
Rasadnite de suprafata/ingropate (fixe)/semiingropate, care vor fi asezate cu latura lunga pe
directia nord-sud, pentru a beneficia din plin de lumina solara
Rasadnite in panta (cu o panta sau cu doua – cea de-a doua avand ca destinatie repicatul
plantelor (transplantarea rasadurilor, pentru a le oferi conditii optime de crestere)

Pentru pregatirea si instalarea rasadnitelor calde se foloseste biocombustibilul – material organic
(gunoi de grajd amestecat cu frunze, paie, paie alterate, coceni tocati, rumegus) care, descompunandu-
se, elibereaza caldura. Gunoiul de cabaline produce cea mai ridicata temperatura, pentru ca se
descompune foarte repede (in aproximativ o saptamana), in timp ce gunoiul de taurine, de exemplu, se
descompune mult mai lent. Pregatirea biocombustibilului incepe din vara anterioara, cand gunoiul de
grajd se asaza la soare, pentru a se usca, dupa care, spre sfarsitul toamnei, se pune la adopost, in
platforme, de preferinta in apropierea locului unde va fi amplasata rasadnita. Pentru o rasadnita de
suprafata, patul de gunoi trebuie sa aiba grosimea de 30-40 de centimetri, iar pentru cele ingropate sau
semiingropate, 20-30 de centimetri. Pentru varza, conopida timpurie, stratul ar trebui sa fie chiar mai
gros, in jur de 50 de centimetri. Locul ales pentru rasadnita se niveleaza, se asaza un strat de
rumegus/paie/fan etc., apoi straturi alternative de gunoi bine vanturat si udat (pentru ca altfel nu va
degaja caldura necesara). Peste acestea se amenajeaza solul nutritiv, poros, bine aerat si drenat. Acest
sol, de asemenea, se prepara cu mai multe luni inainte, din pamant de telina (obtinut din zone in care s-
au descompus radacinile de telina si ierburile), mranita (gunoi de grajd si resturi vegetale, bine
fermentate si uscate), pamant de turba, in care se adauga putin var, pentru a-i reduce aciditatea, nisip
de rau. Aceste tipuri de sol, inainte de a fi puse in rasadnita, se cern, se lopateaza si se dezinfecteaza, cu
sulfat de cupru. Dupa ce lucrarile mentionate mai sus au fost efectuate, patul de cultura se lasa 3-4 zile

sa se “aseze”, sa se elimine bioxidul de carbon si sa se incalzeasca.

Pregatirea si instalarea rasadnitelor presupune amplasarea lor corecta, deoarece germinarea plantelor si
cresterea timpurie au o influenta extrem de mare pentru calitatea finala a plantei. Daca rasadnitele sunt
umbrite de cladiri sau de alte obstacole in calea luminii, atunci rasadurile vor creste firave si nu vor
rezista in conditii normale de cultura. In mod similar, drenajul rasadnitelor este esential, rasadurile
nerezistand in conditii de umiditate sau uscaciune excesive.

In mod ideal, patul de crestere ar trebui:

Sa fie localizat in aer liber, acoperit, ferit de intemperii si sa asigure un drenaj corespunzator
Sa fie curatat de ierburi perene, pentru ca eliminarea lor ulterioara implica un proces de lunga

durata

Sa nu contina pamant utilizat pentru cresterea cartofilor in anul anterior, pentru ca acesta va
impiedica dezvoltarea normala a rasadurilor noi

Cerintele in ceea ce priveste pregatirea si instalarea rasadnitelor sunt practic identice cu ale pregatirii
solului in care sunt plantate legumele ulterior, exceptiile fiind date de adancimea de sapare a pamantului,
temperatura substratului, umiditatea si aerarea atmosferei. Cea mai mare provocare a unui agricultor
este reprezentata de alegerea momentului in care solul este pregatit pentru rasaduri – nici prea umed,
dar nici prea uscat.

Asadar, in aceasta perioada de sfarsit de iarna, trebuie facute rapid lucrarile obsolut necesare pentru
obtinerea rasadurilor:

Sapa pamantul usor la suprafata, iar daca patul de crestere nu a fost folosit de ceva vreme sau
solul este prea ud, este posibil sa fie nevoie sa lasi pamantul sa se usuce pentru o zi sau doua.
Un al doilea pas in pregatirea si instalarea rasadnitelor este dat de momentul in care solul are
umiditatea optima. Grebleaza suprafata patului de crestere pentru a indeparta bulgarii de
pamant, pietrele, iarba sau alte tipuri de vegetatie care au scapat dupa ce ai parcurs toate
etapele de amenajare a rasadnitei.
In momentul in care patul de crestere este gata, alege o zi in care solul sa fie umed, putin soare
si vant afara, si planteaza semintele.
Semintele vor fi plantate la intervale diferite, in functie de tipul plantei si, eventual, probeaza
calitatea lor, plantand, de incercare, cateva, in muschi si nisip umezit.

In pregatirea si instalarea rasadnitelor, cel mai indicat este sa verifici pe pachetul de seminte pe
care le plantezi, care este distanta potrivita de plantare pentru fiecare tip de legume. Daca folosesti o
cantitate mai mare de seminte decat este necesar, nu vei face decat sa le irosesti. Avantajoasa este
plantarea pe randuri (si nu prin imprastiere), deoarece lucrarile de intretinere se vor face mult mai usor.
Odata plantate semintele, acestea sunt, in mod normal, acoperite pe toata suprafata patului de plantare,
cu un strat de pamant, de 1-2 centimetri grosime, pentru o buna crestere si pentru a feri viitoarele
rasaduri de eventualele atacuri ale daunatorilor. Se taseaza usor si se stropeste moderat. Nu trebuie
ignorat faptul ca temperatura substratului trebuie sa fie mai ridicata pentru semintele de ardei, tomate si
vinete, in jur de 22-24 de grade Celsius, si ceva mai scazuta pentru celelalte (salata, varza, castraveti
etc).

Mutarea rasadurilor in gradina

Mutarea rasadurilor in gradina / Foto: hobbygradina.ro

Scoaterea copiilor in lume inseamna plantarea rasadurilor la locul definitiv. Desigur, fiecare zona, regiune,
are particularitatile ei climaterice, asa ca e de presupus ca fiecare dintre noi stie perioada cea mai
prielnica de plantare in sera/solar, gradina, a viitoarelor plante roditoare. Nu vom uita nici de calendarul
lunar
, desigur.

In general, temperatura nu trebuie sa fie sub +12-15°C ziua, iar noaptea sub 10°C. Plantarea este bine de
facut in zi noroasa, dar fara ploaie, sau pe inserat.

In primele 2 saptamani plantele trebuie udate zilnic. Daca nu exista aceasta posibilitate, vorbesc despre

gradinarii de duminica, cei care vin “la mosie” o data la saptamana, exista o metoda foarte eficienta:
pentru asta avem nevoie fie de un tub din plastic fie de sticle de plastic (de 2 – 2,5 litri) carora le taiem
fundul, le facem pe peretii laterali mici orificii si le ingropam pe 3/4 langa planta sub un unghi de 45
grade. In aceste “recipiente” turnam apa cu solutie hranitoare, care va ajunge direct la radacini. Pentru
ca acest lucru sa se faca treptat, sticla va avea dopul pus, iar tubul un “opritor” dintr-un material poros, o
bucata de paine (de ce nu?!), astfel ca scurgerea lichidului sa se faca nu dintr-o data ci lent.

Mai exista un “daca” de care trebuie tinut cont: daca este prea cald in perioada imediat
urmatoare plantarii, in primele 4-5 zile, tinerele plantute ar trebui umbrite cumva. Fie ca vom avea grija
sa le plantam langa o cultura deja dezvoltata la vremea respectiva, fie ii instalam un umbrar.

Producerea rasadurilor pentru
cultura de camp

Pentru producerea rasadurilor destinate culturilor de legume, cele mai folosite rasaduri sunt cele incalzite
cu biocombustibil. Infiintarea patului cald se face prin asezarea biocombustibilului sub forma unui strat de
grosime variabila. Acesta trebuie sa fie suficient de afanat pentru a favoriza actiunile micro-organismelor
aerobe.

Introducerea amestecului de pamant in rasadnita se face cand temperatura patului cald se apropie de
valoarea utila a plantelor. Semanatul in rasadnite se efectueaza dupa 3-4 zile de la introducerea
substratului, atunci cand acesta s-a incalzit. Semanatul se poate efectua prin imprastiere sau pe randuri.

Legumele ce se cultiva mai frecvent prin rasaduri sunt rosiile,
vinetele si ardeii, care au cerinte mai mari in ce priveste
caldura si necesita o perioada mai mare de vegetatie pana la
recoltare.

Prin rasaduri se cultiva si plante mai putin pretentioase, ca
varza, conopida, gulia, in scopul de a obtine productii timpurii,
de asemenea si prazul, ceapa de apa, telina, castravetii, si
dovleceii, tot in acelasi scop.

Realizarea rasadnitelor presupune urmatoarele materiale:
gunoi de grajd proaspat, nefermentat; pamant de rasadnita

(de “telina”); tocuri de lemn; geamuri; rogojini.

Gunoiul de grajd se foloseste pentru incalzire (rasadnita calda). Cel mai bun este gunoiul proaspat de
cal, care intra repede in fermentatie si da cantitatea cea mai mare de caldura. Se poate folosi si gunoi
proaspat de vite, fiind indicat sa se amestece cu gunoi de cal.

Avantajele folosirii gunoiului de grajd sunt mai multe, printre care costul scazut, nu necesita instalatii
speciale, iar dupa ce s-a folosit poate fi intrebuintat la producerea de mranita sau ca ingrasamant
suplimentar.

Pamantul de rasadnita, sau de telina, cum mai este denumit, se pregateste inca din timpul verii, in
felul urmator:
- dintr-un loc intelenit (inierbat), pajisti, islazuri etc., se fac brazde groase de 10-12 cm si lungi de 20-30
cm. Acestea se aseaza in gramezi, unele peste altele, cu iarba la iarba, intr-un loc umbrit, udandu-se din
timp in timp pentru a putrezi mai usor. Dupa putrezire rezulta pamantul de telina care se amesteca in
anumite proportii (vezi mai jos) cu mranita si nisip.

In lipsa unui loc intelenit se pot taia brazde dintr-un camp de lucerna sau trifoi. Nisipul se foloseste
pentru a face pamantul de rasadnita mai permeabil si mai usor.

Proportii de amestec pentru diferite legume:

Cultura

Mranita % Pamant de telina % Nisip %

Rosii

50

25

25

Ardei, vinete

40

50

10

Castraveti

40

40

20

Varza, conopida 50

25

25

Salata

25

75

-

Tocul de rasadnita

Exista mai multe variante de rasadnite (ex.: cu 2 pante, ingropate, etc.), insa cea mai simpla este cea cu
toc pe care o vom prezenta in continuare.

Tocul este format dintr-o rama de lemn de 25-30 cm inaltime,
4 m lungime si 1,5 m latime, avand prinsa din metru in metru
cate o stinghie pentru sprijinirea foilor de geam, cu
dimensiunea de 1 pe 1,5 m.

Rama se asaza pe un strat de gunoi de grajd amenajat pentru
rasadnita, mai lat decat tocul, si gros de 40-70 cm. Geamurile
au rol de mentinere a caldurii degajate.

In interiorul tocului se mai pune un strat de gunoi de grajd
proaspat, de cca 5 cm grosime, dupa care rasadnita se
acopera cu foile de geam si rogojini.

Dupa cateva zile, daca se constata inceperea fermentarii (apar picaturi de apa pe interiorul geamului), se
asaza amestecul de pamant intr-un strat de 12-15 cm. Pamantul se grebleaza, dupa care se acopera iar
rasadnita.

Semanatul in rasadnita se face cand pamantul s-a incalzit, lucru ce se constata prin aparitia buruienilor.
Inainte de semanat, pamantul se niveleaza cu grebla, distrugand astfel si buruienile.

Semanatul in rasadnita se poate face in randuri sau prin imprastiere cat mai uniforma. Peste seminte
se presara un strat de mranita gros de 1-2 cm. Se batatoreste usor pamantul si se uda cu o stropitoare
cu sita fina, cu apa calduta.

Rasadurile se pot planta si in ladite, in ghivece sau in paharele din plastic, in lipsa tocurilor de lemn. Pe
fundul laditelor se fac cateva gaurele prin care sa se scurga excesul de apa. Se asaza un strat de nisip de
1 cm grosime, dupa care se pune amestecul de pamant. Semanatul se face in randuri, la 4-5 cm distanta.
Laditele se tin intr-o incapere incalzita, iar dupa rasarire se asaza langa geam, la lumina. Cand rasadurile
au atins perioada optima, se planteaza in gradina.

Rasadirea in ghivece se aplica la legume care suporta greu transplantarea in gradina (ex. castraveti,
dovlecei), asa fel incat acestea sa fie plantate in gradina cu pamantul din ghivece, fara a fi afectate
radacinile.

Se folosesc ghivece mici de pamant ars cu diametrul de 6-8 cm sau paharele de plastic gaurite la fund.
Ghivecele se umplu cu pamant pana la jumatate, apoi se seamana cate 2 seminte la ghiveci prin apasare
cu degetul, dupa care se uda cu apa calduta si se tin la lumina si caldura.
La ghivece se mai pot produce rasaduri si de la alte legume.

Rasadire
a in
ladite

Rasadirea in ghivece

Ingrijirea rasadurilor Pana la rasarire, rasadnita se tine acoperita cu geam si rogojini. Imediat ce
plantele incep sa apara, se inlatura rogojinile pentru patrunderea luminii. Rasadnita se va aerisi zilnic,
chiar si pe timp mai racoros, ridicand brusc geamul si lasandu-l imediat la loc. Pe masura ce timpul se
incalzeste, aerisirea se va face tot mai des.

Daca pamantul din rasadnita tinde sa se usuce, se uda usor cu apa calduta. Nu trebuie sa fie nici prea
multa umezeala, deoarece rasadurile se alungesc prea mult, se imbolnavesc si cad. Daca se intampla
acest lucru, se aeriseste bine rasadnita, iar plantele bolnave se smulg.

Daca apar coropisnite, se ingroapa la 2-3 cm din loc in loc momeli.

Combaterea coropisnitelor prin momeli se face dupa urmatoarea reteta: se fierb 15 minute 100 gr boabe
de grau; dupa racire se amesteca cu 5 gr insecticid (Aldrin, Detox, Duplitox, Sintox, Sinoratox etc.) si 1 gr
untdelemn.

Calirea rasadurilor se face cu scopul ca acestea sa se obisnuiasca cu conditiile climaterice mai aspre, la
plantarea in camp. Pentru aceasta, cu 10-15 zile inainte de plantare se ridica geamurile, la inceput numai
ziua, apoi si noaptea. Udatul in acest timp se reduce la minim sau se suprima total.

Plantarea rasadurilor se va face tinand cont de perioadele specifice fiecarei legume, tinand cont de
caracteristicile culturii respective.

Plantarea rasadurilor

Plantarea rasadurilor se face, in general, intr-un timp
foarte scurt, manevrarea lor extrem de atenta fiind obligatorie pentru o rata de supravietuire ulterioara
foarte mare. Daca plantarea trebuie amanata din diverse motive, pentru cateva zile, este foarte important
sa tii plantele intr-o incapere rece, protejata si ventilata, ferite de vant si de ploaie. Pentru a verifica daca
rasadurile au nevoie de apa, pe durata stocarii, tot ce trebuie sa faci este sa verifici pamantul din
caserolele de plantare. Daca acesta este uscat, uda cu grija si asigura-te ca apa in exces este scursa,
pentru a evita aparitia mucegaiului, cel mai mare dusman al rasadurilor.

Cand anume se face plantarea rasadurilor

Cele mai bune zile in care poti face plantarea sunt cele noroase si medii ca temperatura a aerului, fara
vant, intr-un sol umezit in prealabil. Asigura-te ca rasadurile nu au fost rupte, din greseala, si ca
radacinile au o cantitate suficienta de umezeala. Cea mai buna strategie de plantare este cea in care
radacinile nu sunt niciodata dezgolite, fiind acoperite cu pamant sau transportate intr-o punga in care
exista si o cantitate de apa, pentru a oferi umiditatea de care plantele au nevoie.

Solul in care se va face plantarea trebuie sa fie bine curatat si afanat, sa nu cuprinda resturi de alte
plante, buruieni, radacini, pentru ca este mai mult decat sigur ca aceste plante, in cazul in care ele exista,

vor intra in competitie cu rasadurile tale. Este, de asemenea, important ca plantarea rasadurilor sa nu se
faca sub coroana copacilor, care ar impiedica dezvoltarea normala, si sa fie la cel putin 3 metri de alte
culturi din gradina.

Cum plantezi?

Inainte de plantare, indeparteaza orice urma de material organic – frunze, iarba etc, deoarece se pot crea
spatii de aer care sa duca la uscarea radacinilor. Sapa groapa de plantare suficient de adanc, astfel incat
radacinile sa aiba loc, complet extinse fiind. Daca plantarea rasadurilor se face cu radacinile incretite,
acestea nu vor putea absorbi apa corect, motiv pentru care, de cele mai multe ori, se vor inmuia si vor
muri. Dupa ce groapa de plantare este gata, scoate rasadul, indeparteaza recipientul in care a crescut si
asaza cu grija si rapid (radacina este foarte sensibila si se poate usca si in 30 de secunde de la expunere)
in locul amenajat. Dupa ce ai pozitionat radacina, acopera cu pamant, in jurul radacinilor, presand ulterior
cu mana sau usor, cu piciorul, pana cand solul devine compact in jurul noii plante. Daca nu se face
aceasta presare obligatorie, in jurul radacinilor se vor forma buzunare de aer, care pot usca radacinile
rasadurilor. Dupa plantarea rasadurilor, adaugarea de fertilizatori si vitamine nu este neaparat obligatorie,
dar posibila. Din punctul de vedere al distantelor de plantare, variantele sunt foarte multe, in general
respectandu-se regulile pentru fiecare specie in parte.

Evita urmatoarele greseli de plantare:

Radacini incretite
Plantarea superficiala
Plantarea mult prea adanca
Crearea buzunarelor de aer
Plantarea pe suprafete tari/stancoase/nemaruntite, in care radacinile nu se pot dezvolta
corespunzator

Dupa ce ai terminat de plantat, urmeaza etapa in care urmaresti foarte atent evolutia rasadurilor plantate
de tine. Ai grija sa verifici, periodic, daca incep sa cresca buruieni, iarba sau alte tipuri de vegetatie, dupa
plantarea rasadurilor, si indeparteaza-le cat poti de repede, folosind fie un tratament special de
indepartare prin stropire, fie smulgandu-le pur si simplu, daca ai o gradina mai mica. Monitorizeaza cu
grija aspectul rasadurilor, pentru a detecta semne ale prezentei insectelor, bolilor sau a altor probleme –
frunze ingalbenite, frunze care cad sau alte semne de sanatate precara. Este mult mai usor sa intreprinzi
masuri rapide, daca detectezi problemele la timp. In perioada initiala, cel mai probabil nu va fi nevoie sa
uzi rasadurile mai des de 7 – 10 zile, pentru a evita suprairigarea, care poate duce la moartea rasadurilor
tale. Este indicat ca udarea, dupa plantarea rasadurilor, sa se faca, initial, in cantitate mai mare, dupa
care sa urmeze o perioada in care pamantul sa fie lasat sa se usuce, pentru a favoriza cresterea
radacinilor in profunzime. O udare frecventa va face ca radacinile sa se dezvolte la suprafata solului,
planta fiind, in acest fel, mai putin rezistenta in fata vanturilor. Pe langa o cantitate suficienta de apa, ai
grija ca rasadurile tale sa fie ferite de animale domestice sau salbatice, pentru ca orice interventie
brutala, in perioada de crestere, va face ca rasadurile sa fie instabile si sa nu obtineti rezultatele scontate.

Cum cultivati legumele

Cultura legumelor este condiţionată de consumul mare de forţă de muncă, de procurarea îngrăşămintelor
organice şi, nu în ultimul rând, de piaţa de desfacere. Nobleţea meseriei de legumicultor rezidă şi din
legătura indestructibilă dintre om şi pământ, reamintindu-ne de cele menţionate de Gaston Bachelard:
„Cine a muşcat din pământ nu-i uită niciodată gustul!“

Obţinerea în legumicultură a unor recolte cât mai timpurii şi în cantităţi cât mai mari necesită producerea
unor răsaduri de calitate, plantate pe terenuri bine pregătite, cu respectarea tehnologiilor specifice
fiecărei culturi. Dezvoltarea unei ramuri de producţie, deci şi a legumiculturii, este în directă legătură cu
importanţa şi locul pe care îl ocupă într-o alimentaţie raţională, în satisfacerea cerinţelor consumatorilor.

Ponderea de 20 % a legumelor şi fructelor în structura regimului alimentar demonstrează importanţa lor.
La noi, cultura legumelor este într-o continuă evoluţie datorită îmbunătăţirii sortimentului prin
soiuri/hibrizi adecvaţi diferitelor scopuri, valorificând întregul lor potenţial de producţie.

Răsadniţele

În realizarea dezideratului calitate – cantitate şi în diversificarea sortimentului în condiţiile
agrometeorologice din ţara noastră, pentru o serie de specii legumicole culturile sunt înfiinţate prin
plantarea răsadurilor. Acestea, în vârstă de 30-45-60 zile, produse în spaţii special amenajate, sunt apoi
plantate la locul definitiv, putând fi produse în sere, solarii, răsadniţe.

Răsadniţele pentru producerea răsadurilor pot şi trebuie utilizate pentru cultura forţată a legumelor (în
timpul iernii, începutul primăverii sau toamna târziu). Aceasta este şi în spiritul ideii de a se folosi complet
forţa de muncă, dar şi de a se asigura piaţa pe o perioadă cât mai îndelungată din cursul unui an, cu
legume în stare proaspătă.

Dacă vrem să amenajăm o răsadniţă trebuie să ştim care sunt primele cerinţe. În primul rând, construcţia
trebuie să primească, dar să şi folosească în mod optim căldura. Răsadniţa să nu fie prea greu de
construit, să nu fie prea scumpă şi să fie durabilă, să permită executarea cu uşurinţă a lucrărilor în
procesul de producţie şi, un ultim aspect, dar nu ultimul ca importanţă, sursa de încălzire să fie accesibilă
şi ieftină.

Clasificarea răsadniţelor

După temperatura realizată în interior:
– răsadniţe calde – încălzite pe cale tehnică sau cu biocombustibil, temperatura în interiorul acestora
fiind de 24 – 28° C. Sunt utilizate pentru producerea de răsaduri pentru legumele pretenţioase la
temperatură (ardei, pătlăgele vinete, castraveţi, tomate etc.).

– răsadniţe semicalde – încălzite pe cale tehnică sau cu biocombustibil, dar, pe lângă aceste surse de
căldură (temperatura în interior 16-18° C), acest tip de răsadniţă utilizează căldura solară. Sunt folosite
pentru producerea răsadurilor de tomate şi ardei, atât pentru culturi de vară în timp, cât şi pentru culturi
forţate.
– răsadniţe reci – care au ca sursă de căldură numai pe cea solară. Temperatura interioară realizată este
de 8–10° C. Sunt utilizate pentru repicarea răsadului însămânţat în răsadniţe semicalde.

Particularitatile producerii
rasadurilor de legume pentru
cultura in solarii

Obtinerea productiei extratimpurii de legume este posibila prin infiintarea culturilor numai cu rasad de
buna calitate, care duce la o scurtare a perioadei de vegetatie comparativ cu infiintarea culturilor prin
semanat direct.

De aceea, pentru solarii se impune obligatoriu producerea rasadurilor tinand seama de urmatoarele
aspecte tehnologice:

stabilirea datei de plantare;
varsta optima a rasadului;
durata de semanat la rasarire;
stabilirea datei de semanat.

Producerea rasadurilor de legume destinate culturii in solarii se face in spatii incalzite (sere inmultitor)
unde se pot controla si dirija factorii de vegetatie pentru a detine un rasad optim din punct de vedere
calitativ.

Semanatul pe strat nutritiv, urmat de repicarea rasadurilor atunci cand se produce un numar
mare de rasaduri

Pentru aceasta se pregateste un strat nutritiv afanat, bine maruntit si nivelat, alcatuit dintr-un amestec
nutritiv nu prea bogat in elemente nutritive, alcatuit din mranita, pamant de gradina si nisip, gros de 7-10
cm.

Semintele se distribuie fie prin imprastiere, cu conditia asigurarii unei distribuiri uniforme a acestora, fie in
randuri, cand este necesara marcarea randurilor cu o rigla prevazuta cu o muchie ascutita sau un gratar

format din mai multe rigle distantate in functie de distanta intre randuri care este de 5 cm, iar pe rand
semintele se distribuie la 1-2 cm.

Dupa semanat, semintele se acopera cu un strat de 0,5-1 cm grosime de amestec nutritiv cernut,
repartizat uniform care se taxeaza cu un tavalug manual pentru a asigura un contact bun intre seminte si
stratul nutritiv.

Semanatura se uda cu apa la temperatura mediului ambiant si se acopera cu rogojini sau folie de
polietilena pentru a mentine umiditatea la nivelul semintelor pe tot parcursul germinarii semintelor.

Cand plantele incep sa rasara, se inlatura materialele de acoperire pentru a beneficia de lumina de care
au nevoie.

Semanatul in ladite se practica pentru producerea unui numar mic de rasaduri, pentru gospodariile
particulare, dar si atunci cand conditiile de temperaturi sunt mai precare, laditele fiind usor de manipulat
in locurile mai calduroase si mai usor de supravegheat.

Se folosesc diferite tipuri de ladite: de lemn, de plastic de diferite dimensiuni. Acestea se dezinfecteaza cu
solutii de formalina 2%, sulfat de cupru 2-3%, si se pregatesc in felul urmator: pe fundul laditei se asaza
un strat de nisip de 1-1,5 cm grosime apoi se pune amestecul nutritiv astfel incat sa ramana goala ladita
circa 2 cm, se taseaza si se marcheaza randurile la 4-5 cm.

Se acopera cu bucati de sticla, cu hartie sau cu folie, se duc in locuri calde si se urmaresc pana in
momentul repicarii rasadurilor.

Producerea rasadurilor pentru cultura in solarii se poate face si in solarii incalzite cu
biocombustibil.

Pentru aceasta sunt mai multe variante:

introducerea gunoiului de grajd pe intreaga suprafata a solarului, in grosime de 40-50 cm,
circulatia facandu-se pe o poteca de 60 cm. De o parte si de alta a potecii se pune amestec pe
care se va produce rasadul;
saparea unor santuri de 30-40 cm de o parte si de alta a potecii si introducerea gunoiului in
aceste santuri;
instalarea de tocuri de rasadnite in interiorul solarului, peste patul de gunoi asezat.

Pentru obtinerea unui rasad bun de plantat intr-o anumita perioada de timp se aplica o serie de lucrari de
ingrasare si anume:

dirijarea factorilor de vegtatie si in special a temperaturii care s-a hotarat. Astfel, imediat dupa
semanat temperatura este mai ridicata, insa in limitele specifice fiecarei specii legumicole, scade
cu cateva grade in perioada rasaririi pentru a nu se alungi si apoi creste si ramane constanta
pana la plantare. Inainte de plantare cu circa 10-15 zile, temperatura scade, in vederea calirii
rasadurilor, pana aproape de nivelul temperaturii care se atinge dupa plantare.
lumina trebuie corelata cu temperatura si se iau masuri de patrundere a unei cantitati maxime de
lumina (curatirea geamurilor, folosirea de folie de polietilena noua etc.).
aerisirea se face zilnic, in scopul reglarii temperaturii cat si al compozitiei aerului.
udarea se face moderat cu apa calduta (20-22°C);
udarea excesiva duce la putrezirea rasadurilor sau la alungirea acestora.
fertilizarea suplimentara cu solutii de ingrasaminte in concentratie de 0,4-0,5 – 1%.

Se fac 2-4 fertilizari, prima la 7-10 zile de la repicat iar urmatoarea la interval de 10-15 zile.

Repicatul se face in faza de frunze cotiledonale in pozitie orizontala si aparitia primelor frunze adevarate,
in ghivece de diferite tipuri nutritive ale caror dimensiuni sunt diferite in functie de specii. Se mai folosesc
ghivece de plastic, de hartie, de turba etc.

Adancimea de repicat este si ea diferita cu specia si trebuie respectata altfel rasadurile se prind mai greu.

raritul la distante mai mari pentru a crea conditii optime de lumina, prevenind alungirea;
tratarea cu substante retardante de crestere care previne deprecierea rasadului prin alungire;
combaterea bolilor si daunatorilor;
calirea rasadurilor care consta in obisnuirea treptata a plantelor cu temperaturi mai scazute, cu
lumina mai multa, apa mai putina si aerisire mai buna.

Un rasad bine calit trebuie sa aiba tulpina groasa si scurta, iar la tomate, varzoase, rasadul capata o
culoare violacee.

Metode de producere a rasadurilor

CATEGORIA : Agricultura

Lunile ianuarie – februarie sunt cele mai potrivite pentru ca cei
interesati, mici sau mari legumicultori si floricultori, sa decida pentru cemetode de producere a
rasadurilor
vor opta si, in functie de acestea, sa isi pregateasca semintele, substratul si terenul
pentru cresterea rasadurilor, spatiile adecvate, nutrientii cei mai potriviti. Producerea rasadurilor este
o etapa importanta in procesul obtinerii legumelor/florilor, fie ca e vorba de gospodariile individuale
sau de culturile pe mari suprafete, in scopul comercializarii produselor. Rasadurile sunt necesare
pentru culturile de tomate, ardei, varza, vinete, castraveti, conopida, castraveti, telina, sparanghel,
ceapa de apa, salata etc. Rasadurile (plantele tinere de 35-55 de zile) asigura o grabire a vegetatiei,
recolte timpurii si o mai mare productivitate.

Unde si cum se produc rasadurile?

Rasadurile se pot obtine in sere, solarii sau rasadnite incalzite cu apa calda/biologic sau reci. Desigur,
cele mai bune conditii pentru rasaduri pot fi asigurate in sere si solarii, unde temperatura poate fi
controlata strict. Totusi, rasadnitele, in tara noastra, se folosesc, inca, la scara larga, si presupun
aranjarea unor suprafete delimitate cu tocuri de lemn sau plastic/prefabricate din beton (care rezista
mai mult timp), acoperite cu sticla. Pe locul destinat rasadnitelor, in ianuarie-februarie, se amenajeaza
straturi succesive de paie uscate, rumegus, frunze (adunate in gramezi, toamna, si acoperite), coceni
tocati, gunoi de grajd. Atat in rasadnitele ingropate (sapate sub nivelul solului), cat si in cele de
suprafata, stratul trebuie sa aiba o grosime de 60-70 de centimetri. Peste acest pat, care are rolul de
a asigura caldura pentru rasaduri, se aseaza pamantul nutritiv (adunat de toamna, de pe suprafetele
de pe care s-a strans recolta) si care trebuie sa fie afanat, curatat de resturile de radacini sau de
pietricele si dezinfectat (cel mai bine este sa fie cernut). Pentru o buna aerisire a pamantului, acesta
se asaza in platforme si, inainte de a fi asezat in rasadnite, se lopateaza.

Rasaduri fara sol in caserole hidroponice

O metoda economica, rapida si moderna de producere a rasadurilor, este cea fara sol (cultura
hidroponica). Este nevoie, in acest caz, de spatii special amenajate – sere, solarii – in care se vor
instala bazine speciale de obtinere a rasadurilor si de crestere a plantelor. Aceste bazine pot fi sapate
si in pamant, la o adancime de 30-40 de centimetri si se acopera cu mai multe straturi de folie, astfel
incat solutia nutritiva sa nu gaseasca fisuri prin care sa se scurga. Bazinul va fi dotat si cu un robinet
si o teava de scurgere, pentru eliminarea solutiei, atunci cand este nevoie. Ca substrat se foloseste,
de regula, vata minerala, pe care se asaza semintele. Principalele etape de urmat constau in
introducerea semintelor intr-o substanta cu rol de accelerator de crestere si insamantarea pe
substratul artificial. Solutia nutritiva se poate obtine din combinarea, in diverse procente a
substantelor hranitoare pentru planta. De exemplu, o solutie semiconcentrata se realizeaza din 10 litri
de apa, 0,25 grame de azotat de amoniu, 0,25 grame fosfat monopotasic, 1 gram de calciu si 1 gram
fosfat de fier. Aceste substante se gasesc in magazinele de specialitate, ca solutiile gata preparate in
functie de necesitati. Pentru obtinerea rasadurilor fara sol, exista in comert caserole hidroponice, cu
perlit expandat, cu membrana din material geotextil pâslos, toate refolosibile. Se amplaseaza
caserolele in sera sau solar, la lumina si caldura, se pun semintele in adancituri de 2-3 centimetri
facute in perlit (care apoi trebuie sa acopere samanta), se iriga cu solutia nutritiva. Radacinile se vor
prinde in materialul geotextil, iar cand rasadul este suficient de puternic, se aseaza caserola intr-o
saltea hidroponica (facuta, de exemplu, din zapada artificiala) care va servi ca sprijin plantei. Metoda
poate fi folosita si pentru producerea rasadurilor, in cantitati mai mici, pentru gradina personala
(legume si flori). Se pot folosi, in aceasta situatie, borcane de sticla vopsite, pentru ca lumina sa nu
modifice structura substantei nutritive si sa nu permita dezvoltarea algelor, ghivece de pamant, vase
din metal sau ciment etc. In locul substantelor speciale, destinate culturilor hidroponice, se poate
folosi un accelerator de crestere preparat dintr-o lingurita de miere, o lingurita de cenusa si o
jumatate de litru de apa calduta. Se tin semintele cateva ore in acest amestec, se pune pe fundul
vaselor un strat mai gros de hartie igienica, se muta semintele pe acest substrat, se uda periodic, la o
temperatura de 22-24 grade Celsius, tinandu-le acoperite cu o folie transparenta, pe care o ridicati din
cand in cand. Rasadurile ar trebui sa apara in cateva zile, dupa care reduceti treptat temperatura,

pana la 15-17 grade. In apa cu care le udati se poate adauga un ingrasamant diluat. Cand rasadurile
sunt suficient de puternice, le puteti muta in locurile in care vreti sa le cresteti.

Rasaduri pentru culturi eco

Metodele de obtinere a rasadurilor eco presupun un substrat format dintr-un amestec de mranita,
pamant de telina (obtinut din terenurile care au fost cultivate cu legume, prin putrezirea radacinilor) si
nisip (10%), care se pune in ladite captusite cu folie. Semintele se asaza in randuri paralele, la o
distanta de 2-3 milimetri intre ele si se acopera cu acelasi amestec, in care se adauga insa mai mult
nisip si a carui grosime sa fie de aproximativ 1 centimetru. Se uda moderat si se pun laditele la
temperatura de 22-24 grade Celsius, timp de o saptamana. Dupa ce plantele rasar, se muta laditele in
sera, solar sau rasadnita. Dupa inca 1-2 saptamani, cand se formeaza primele frunze, se repica (se
transplanteaza) plantele intr-un amestec de turba (40%), mranita (40%), pamant de telina (25%) si
nisip (5%). Din acest amestec, cu ajutorul unor prese manuale sau mecanice, se formeaza cuburile
nutritive sau se pune amestecul in mici ghivece de polietilena, unde se transplanteaza rasadurile.
Trebuie acordata insa o mare atentie dimensiunii vasului in care se transplanteaza planta, pentru ca
daca este prea mic, rasadul nu va creste destul de viguros si nici planta matura nu va fi foarte
productiva.

Rasaduri in palete celulare

O alta metoda de producere a rasadurilor consta in folosirea paletelor celulare, care se pot utiliza
pentru orice fel de rasaduri. Paletele celulare sunt niste structuri rigide sau flexibile, formate din mai
multe celule (ghivece), cu forme si marimi diferite, in functie de soiurile care vor fi insamantate si,
deci, de volumul de substrat necesar. In aceste celule, rasadurile pot creste pana la 40-50 de zile,
dupa aceasta perioada, spatiul si solul nemaifiind suficiente pentru dezvoltarea normala a plantei.

Conditii pentru obtinerea unor rasaduri de calitate

Indiferent de metodele de producere a rasadurilor, pentru rezultate optime mai trebuie respectate
cateva reguli:

Rasadurile vor fi tinute la lumina si la o temperatura ridicata (pe timpul zilei), iar noaptea se va reduce
temperatura, pentru a fortifica micile plante si pentru a le ajuta sa se ingroase si sa nu creasca lungi si
subtiri

In masura in care este posibil, vasele cu rasaduri se vor roti, astfel ca lumina sa cada egal pe toate
partile si planta sa se dezvolte uniform
Spatiile in care cresc rasadurile trebuie sa fie bine aerisite (dar fara curenti de aer)
Umiditatea din substrat sa fie potrivita (nici prea uscat, nici exces de apa)
Apa folosita la udat sa nu fie prea rece
Inainte si dupa repicare (transplantare), sa se asigure cantitatea de ingrasamant necesara
Sa existe spatiu suficient pentru dezvoltarea fiecarei plante

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->