P. 1
Liturghierul-explicat

Liturghierul-explicat

5.0

|Views: 81|Likes:
Published by dalvalem
Liturghierul-explicat
Liturghierul-explicat

More info:

Published by: dalvalem on Jul 20, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/05/2016

pdf

text

original

■ с

i t. ţ , . * '

P r e o tu l P E T R E V IN T IL E S C U
F O S T P R O F E S O R L A F A C U L T A T E A D E T E O L O G IE Ş I L A IN S T IT U T U L T E O L O G IC D E G R A D U N IV E R S IT A R D IN B U C U R E Ş T I '

♦ f-

BUCUREŞTI
EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ŞI DE MISIUNE'ORTODOXA
:

]

19 7 2

I N L O C DE P R E F A Ţ A In lucrarea de fa ţă sînt reunite Iarăşi în volum , aşa cum fuseseră concepute şi redactate in iţia l în stare de m a ­ nuscris, capitolele p u b lica te disparat între a n ii 1953 şi 1964 în revistele B isericii O rto d o x e Rom âne. Ele au ca obiect prezentarea istorică, exegetică şi tip ic o n a lâ a s lu j­ belor bisericeşti de seara, de d im in e a ţa şi a S fintei L itu r­ gh ii, servicii care alc ătu ie sc c o n ţin u tu l p rin cip al şl m a jo r al cărţii n u m ită LIT U R G H IE R . A v în d astfel caracterul u n u i m anual, v o lu m u l de faţă poate însem na un a ju to r la în d e m în a studenţilor şi e le v i­ lor din şcolile teologice şi, ocazional, nu m ai p u ţin şi a cle­ ricilo r p a roh iali.
AUTORUL.

LITUR GΗ I ER

CARTEA NUMITA LITURGHIER
1. D enu m ire a şi cuprinsul, — 2. P roblem a u n u i fo rm u lar al L itu rg h ie i in prim ele v eacu ri creştine. — 3. Form atul .şi struc­ tura Liturghierului în m anu scrise , e d ilii şi traduceri
1. D E N U M IR E A ŞI C U P R IN S U L

D enu m ire a de L itu ig h ie r se dă în lim b a j u l bisericesc curent cărţii în care se cuprinde slujba sau oficiul Sfintei Liturghii. O ficia l însă, atît în manuscrise cit şi în ediţiile tipărite, această carte poartă de obicei titlul de D um n ezeie ştile şi sfintele sau Sfintele şi dum nezeieştile L itu rg h ii ale celor Intre Sfinţi P ărin ţii noştri lo a n G u ră de A ur, V a s ile cel M are şi Grigore D ia lo g u l, adică cele trei fo rmulare după care se oficiază Sfînta Liturghie în cursul anului, aproape în toată Biserica O rtodox ă a R ă s ă ­ ritului. Tot atît de des, dacă nu chiar mai des, cu deosebire în trecut, s-a întrebu inţat forma de singular, denumindu-se cartea ca şi oficiul sau slujba în sine cu expresia de «D umnezeiasca Liturghie» sau «Sfînta şi dum nezeiasca Liturghie a S fîntu lu i lo a n G u r ă de A ur, a M a re lu i Vasile şi a S fîntu lu i Grigore Dialogul», ori cîteodată sim p lu : «Liturghie». Ex­ trem de rar şi cu totul în tîm p lăto r a găsit o întrebuinţare oficială, ca titlu prin cipal, denum irea de L itu rgh ier (Λβιτοοργικόν), completată însă cu adaosul : «cuprinzînd cele trei Liturghii ale celor între Sfinţi Părinţii noştri...», ca în ediţiile greceşti de Roma, 1683, Veneţia, 17.14, de Ierusa­ lim, 1908, precum şi în ediţia Litu rgh ierulu i slav, tipărit la Mînăstirea Dealu în anul 1646 (L itu rg h iario n a d ic ă S lu je b n ik cu L itu rg h ia S fîn tu lu i V asile cel M are, a lu i lo a n G u ră de A u r etc.). Ediţia de Bucureşti, 1937, foloseşte sub o formă m ai tim id ă acest termen, înscriindu-1 cu un rol de subtitlu pe coperta interioară, în tim p ce cea de deasupra este rezervată formulei oficiale tradiţionale. Dintre toate Bisericile Ortodoxe, numai cele de lim b ă slavă au adoptat ca titlu oficial termenul de Liturghier (S lu je b n ik ). Ediţia greacă de A tena, 1948 1 foloseşte titlul oficial de
,,'Ιεροτελεστικόν .

C înd această carte este înto cm ită pentru Liturghia cu arhiereu şi se află completată cu ru găc iu n ile respective pentru hirotonii, hirotesii, sfin­ ţirea a ntim in sulu i etc., poartă den um irea de A rh ie ra tic o n (Αρχιερατικών, Чиновникь а р х 1ерейск1й ). Toate aceste titluri se găsesc depăşite însă de cuprinsul real al Li­ tu rg h ie ru lu i în formatul său actual, deoarece, în afară de oficiul Litur­ ghiei propriu-zise, el conţine şi alte servicii şi ru găc iu ni. Unele din acestea sînt oficii independente de Liturghie, ca, de exemplu, Vecernia, M ie z o n o p tic a şi Utrenia, care, în epoca cu totul n o u ă şi anum e începînd
1. Scoasă sub în g rijire a m itro p o litu lu i de F ilip i şi N eopolis, Hrisostom os.

— ΙΟ­
Ι (]e prin veacul al XVI-lea, an ajuns să reprezinte în cele din jmpreună cu Liturghia, elementul perm an ent sau fix p rin excelenţă ţ i n u t u l L itu rg h ie ru lu i. A lte părţi se găsesc într-un raport general Vzional cu Liturghia sau cu celelalte oficii. Sînt astfel în p rim u l lele rugăciuni, şi formule scurte, care de fapt fac parte in tegrantă piciul Utreniei şi Liturghiei, ca piese v ariabile sau de schimb; penjptarea slujbei la calendar sau la diferite m omente ale a n u lu i li|în n u m ă r u l acestora intră ecfonisele sau vosglasurile ecteniei ţiainte de E vangheliile Sfintelor Patimi, ecfonisele sau vosglasufeniei în S ă p tă m în a L u m in a tă du p ă fiecare odă a c an onu lui, apoli[ i otpusturile Vecerniei, Utreniei şi Liturghiei la. praznic ele domIpolisele zilelor să p tăm înii, isodicalele sărbătorilor împărăteşti, jiburile ce se cintă cînd se face intrarea cea m ică de la Liturghia jnenilor (vhod) şi ectenia la scoaterea Cinstitei Cruci (14 sep tem - ' a acestea trebuie a dăugate acele «cereri la felurite trebuinţe în Inului», constind din ru găc iu ni ce se citesc la Proscomidie şi din ispeciale, care se intercalează spre partea finală a ecteniei mari [e i după citirea Evangheliei, precum şi a celor corespunzătoare ecernie şi Utrenie. găsesc în acelaşi timp părţi care stau nu m a i în legă tură m ai m u lt ) puţin indirectă cu Liturghia, ca, de exemplu, rîn d u ia la sau cainpartăşirii şi ru găc iu nile de m u lţum ire după dum nezeiasca îm| e , precum şi sinaxarul sau calendarul fix cu nu m ele sfinţilor de Ibuie să se facă amintire în zilele de Liturghie, la serviciu l Pros| i, în cursul dipticelor, du p ă epiclesă şi în apolise. In epoca cea ! Liturgh ierului slav şi ro mân, îndeosebi, au ajuns u n element ţ perm anent acele capitole speciale de reguli sau de îndru m ări, ie «R înd uială» , ca, de exemplu, cele de la începutul cărţii p riv in d Vecerniei şi Privegherii, ori în cuprinsul sau spre finele acestei ib titlul de « în v ăţă tu ră» şi «Povăţuiri», priv in d săvîrşirea Liturjrurilor celor mai înainte sfinţite, scoaterea S fîntului A er (epitaf), jşi cele pe care trebuie să le ştie şi să le aibă în vedere preotul U ra cu oficiul Sfintei Liturghii. [ mult ori m ai puţin fluctuabile în conţimUul L itu rg h ie ru lu i, nu je la o epocă la alta sau de la o Biserică naţio nală la cealaltă, ci iediţii aproape succesive, ocupînd locuri variabile în ordinea din jl acestora, apar acele imne, ru g ăc iu ni sau molifte care, p rin naΪ sînt proprii M o litfe ln ic u lu i sau E v h o lo g h iu lu i ori altor cărţi de ar se citesc sau se cîn tă în biserică, în legătură ori chiar indepenjoficiul div in . Astfel, se pot n u m ă r a aici troparele şi condacele jită în altar pentru m ărirea pompei la sărbători mari, cînd se slujsobor. De asemenea, ru găc iu nile pentru bin ec uv înta rea salcie\ |iica Floriilor, a colivei, a brînzei, ouălor, strugurilor la 6 august iarei pîrgi de struguri, de fructe şi a cărnurilor în D u m in ic a P aştişe în general ca prinoase de credincioşi, precum şi în rîn d u ia la lilui cu r u g ă c iu n ile de ie rta re p e n tr u r e p a u z a ţi.

ipsesc ediţii în care n u m ă r u l pieselor fluctuante întrece ori. este îs decît cel descris aici, care a devenit aproape tradiţio nal Li-

_

11

_

tu rg h ieru lui românesc. El se găseşte, în această priv in ţă, dacă n u absolut identic cu S lu je b n ik u l slav, cel p uţin -într-ο foarte apropiată asemănare. O înfăţişare ceva mai sim plific ată are L itu rgh ierul grec, deşi cuprinde în schimb părţi străine celorlalte, ca, de exemplu, slujba aghia zmei mari la Bobotează şi cea a Vecerniei din D um inica Pogoririi Sfîntului Duh etc. Ediţiile de Tripolis (Egipt), 1892 şi de Atena, 1924, apar chiar ca nişte mici Evhologhii prin înregistrarea unor rugăciuni ca : cele pentru cei ce se pocăiesc, pentru preotul ce se ispiteşte în somn, pentru femeia lehuză, pentru copilul care merge la şcoală etc. etc. Cu un caracter şi mai pro­ nunţat de E v h o lo g h iu mic se înfăţişează L iturghierul ro m ân scris cu mîna în anul 1699 ele dascălul Vasile Sturza M o l d o v a n u l 2. M o t iv u l pentru care au fost. adăugate aici numeroase rugăciuni, care, în chip obişnuit, se găsesc la locul lor în M olitie ln ic , va fi fost, poate, nu atît de ordin practic,- cit' dictat de greutatea ce se întîm pina în procurarea acestei din u rm ă cărţi. Consideraţii de practicitate, desigur, au stat la baza in o­ vaţiei aplicată acelui L itu rg h ia rio n adică S lu je b n ik slavon, tipărit la M înăstirea D ealu în anul 1646, în care s-au adăugat, pe lîn g ă fo rm u la­ rele Liturghiei, cele 12 pericope evanghelice ale Sfintelor Patimi, pre­ cum şi cele ale A p o sto lulu i şi Evangheliei la praznicele domneşti, la cele ale Sfintei Fecioare şi la sărbătorile sfinţilor. Aceeaşi curiozitate caracterizează şi L itu rgh ierul manuscris al popii din Suiug, în Bihor (co­ piat în anul 1724 după altul, pare-se mult mai vechi), care are anexat la sfîrşit textul celor 11 pericope cu E vangheliile î n v i e r i i 3. Prin felul ru găc iu n ilo r din oficine care formează conţinutul său per­ manent şi fix, cît şi prin natura şi destinaţia sa, L itu rg h ierul poartă însă un caracter special şi cu totul deosebit în comparaţie cu celelalte cărţi de ritual. Acestea din u rm ă sînt citite în auz la serviciul religios, satisfăcînd o cerinţă a cultului public şi pregătind dispoziţia sufletească p en­ tru lucrarea harului, dar îndeplinesc în acelaşi timp şi o funcţiune in ­ structivă şi edificatoare. în consecinţă, ele pot fi folosite de credincioşii mireni chiar afară din sfîntul locaş, ca lectură spirituală, în timp ce L iturghierul este, dim potriv ă, destinat exclusiv preotului şi nu m a i pentru a fi întrebuinţat în biserică. N u chiar fără dreptate însem na deci m o ­ nahul m o ld o v e an Evloghie, în nota de la sfîrşitu 1 ediţiei L itu rg h ierulu i de Iaşi, 1759, diortosit de el, că «nu este cazanie sau istorie Sfînta Litur­ ghie, ci tocma însuşi dum nezăieşti şi de D u h u l Sfîntu suflate cuvinte». Liturghierul este astfel u n ίερατιν.όν (adică o carte a p reo tului sau p e n ­ tru preot), aşa precum se intitulează ediţia tipărită la Constantinopol în anul 1895, denum ire care era pe deplin proprie îndeosebi în starea Litur­ ghiei din vechile, manuscrise, în care ecteniile dia c o n u lu i nu se interca­ lau printre ru găc iu nile preotului, ci formau un m a n u a l aparte. Numirea de Ie ra tik o n nu-şi pierde însă sensul nici astăzi, deoarece, în majoritatea cazurilor, adică în lipsa diaconului, ecteniile cad tot în sarcina preotu­ lui. Caracterul de ie ratik on al L itu rg h ierulu i este subliniat p rin însăşi în2. La B ib lio teca A cad em ie i Rom âne, secţia m anuscrise, sub nr. 707, Vezi des­ crierea lui la I. B ianu şi R. Caracaş, C a ta lo g u l m an uscriptelor rom âneşti, t. II, B ucu­ reşti, 1913, p. 459— 460. 3. V ezi «R evista Teologică», Sibiu, X X X I (1941), nr. 1— 2, p. 6— 36.

12

înarea lui publică, de către arhiereu, preotului, la hirotonie, ca sim bol

^ a tâ b b U e i sale sacramentale sau sfinfitoare, esenţială preoţiei în genere.
D in tr e r u g ă c iu n ile care alcătuiesc conţinutul stabil sau p erm anent

1 U turqhieiuÎLii, în oficiile Vecerniei, Utreniei şi Liturghiei propriu-zise,
singură — «R ugăciunea a m v onu lu i» — este rostită de preot în auzul
T e ^ in c io ş ilo r, rezum înd parcă «toate cererile şi rugăciunile citite de C ot tainic, în sfîntul altar*-. D e aceea, L iturghierul este considerat car­

tea de tairm'a preotului şi a e p is c o p u lu i4, epitet justificat pe deplin prin
caracterul în a lt şi tainic al rugăciunilor amintite, prin care sfinţiţii s lu ji­ tori se~adîncesc şi se transportă în duh, cerînd curăţirea şi învrednicirea

lor si a credincioşilor de a se sfinţi prin aducerea Jertfei euharistice. "intr-o definiţie largă şi oarecum liberă, despre L iturghier a m putea snune că este cartea unde se găseşte consemnat lim b a ju l în care este admisă Biscrica să vorbească lui Dum nezeu pentru a-I exprima om ag iul ei de la u d ă , de doxologhisire şi de mulţumire, precum şi dorinţele sau c e r e r il e ei. l'n multe din expresiile sale, acest lim baj este c o m u n şi gra­ iului religios al drepţilor V e c h iu lu i Testament; în ceea ce are însă mai expresiv, mai v iu şi mai caracteristic, el este însufleţit de du h u l f i n a li­ tăţii, căci, prin acest limbaj sfînt, Biserica se roagă cu Fiul lui D um nezeu şi prin El, iar la rîndu l Său El însuşi se roagă cu noi, pentru noi şi în noi (loan X IV , 20). în forma lui em brionară, acest lim baj s-a închegat în Ierusalim , î n ­ dată după pogorîrea Sfîntului D u h la sărbătoarea Cincizecim ii şi s-a răspîndit o dată cu Biserica în toată lumea creştină. U rm în d flu x ul şi re­ fluxul rîvnei religioase, formele acestui lim baj liturgic au avut faze de îmbogăţire şi de simplificare, de cizelare şi de particularizare în dialecte liturgice. Aşa precum diferite cărţi ale Sfintei Scripturi marchează fazele succesive ale istoriei Revelaţiei dumnezeieşti, tot aşa şi în diferite piese ale L iturghierului se pot distinge straturile pietăţii creştine depozitate în epoci diferite, cu deosebirea că în Biblie predomin ă c uv întu l lui D u m ­ nezeu către om, pe cînd Liturghia este forma în care se înalţă m a i m ult cuvîntul omului pentru proslăvirea şi implorarea lu i Dumnezeu. Unul din principalele documente ale acestei pietăţi creştine se g ă ­ seşte reprezentat prin L itu rgh ierul Bisericii Ortodoxe. In ru găc iu nile lui se află condensată pietatea oficială a Bisericii, de la începuturile ei p în ă astăzi; în ele s-a revărsat şi s-a exprimat simţirea religioasă a n e n u m ă ­ rate generaţii creştine, care s-au ţinut pe linia neschim bată a dreptei credinţe, iar codificarea acestor rugăciu ni, care alcătuiesc lim b a ju l litu r­ gic al Bisericii Ortodoxe, a găsit o formă specifică de închegare o dată cu desăvîrşirea organizării vieţii bisericeşti. L iturghierul are deci o istorie a lui. Liturghierul este socotit indispensabil sfinţiţilor slujitori bisericeşti, în timpul serviciului divin, dar cu deosebire în oficiul Liturghiei. «Cartea ce se cheamă Liturghier», aşa precurn se dă sfat .în capitolul intitulat Povă(uiri, «este negreşit trebuincioasă pentru slujire. Pe de rost, ru g ă ­
4. Cf. Prof. A. D m itrievschi, L iiu rg hie ru l, cartea ţ , 7 c“ ‘ în revista « în d ru m ăto r pentru clcricii rurali», 327—328 şi 358. tainică ţin lim b a rusa), studiu Kiev, nr. 30, 31, 32, p.

13 — ciunile să n u se zică, căci pe de o parte se poate în tîm p la să se uite şirul r u găc iu nilor şi chiar al cuvintelor care au cea m ai mare însem nătate în săvîrşirea dumnezeieştilor Liturghii ; iar pe de alta, preotul, intîmplîndu-se să se încurce, nu ştie ce face şi ce zice şi, p rin aceasta, pe ling ă greşelile dogmatice ce le poate săvirşi, m a i poate aduce şi pe creştinii ascultători la îndoială. De aceea, preotul care nu păzeşte aceasta, foarte greşeşte şi-şi atrage asupră-şi dreapta pedeapsă a episcopului său».
2. P R O B L E M A U N U I F O R M U L A R A L L IT U R G H IE I IN PRIM EL E V E A C U R I CREŞTIN E

S-a.r putea admite că o astfel de oblig aţie să n u fi fost neapărat in ­ dispensabilă în primele zile ale vieţii creştine, cîn d Liturghia se rezuma ia un rit sim p lu al Sfintei Euharistii. Necesitatea unei astfel de cărţi şi folosirea ei în oficiu era firesc să se im p u n ă însă pe m ăsu ră ce viaţa bisericească, al cărei centru îl reprezenta Liturghia, a început să se dez­ volte, m a i ales du p ă ce ea a ajuns să se organizeze cu totul in dep en­ dent de cultul m ozaic de la Tem plu şi sinagogă. A s u p r a epocii în care formularele Liturghiei au intrat în uzul bisericesc, părerile specialiştilor se găsesc împărţite. D u p ă u n ii dintre aceştia 5, nu s-ar putea vorbi de consemnarea Liturghiei în scris m ai înainte de finele veacului al IV-lea, aşa încît L itu rg h ie ru l n-a p u tu t căpăta o existentă istorică decit în v e a ­ cul următor. R ena udo t îndeosebi şi Lebrun, ca de altfel şi fostul profe­ sor A . D m itrievschi de la A c a d e m ia d u h ov nic ea sc ă din Kiev G , in vocă drept un a rgum ent perem ptoriu în susţinerea acestei teze u rm ă to ru l text din scrierea Despre S lin tu l D u h (cap. 27, pgf. 66, P.G., X X X I I , 187) a Sfîntului Vasile cel Mare, pentru ca, printr-o interpretare strimtă, să a ju n g ă a afirma că ru găciu nea Sfintei Jertfe (Anafora) n-a fost fixată in scris decît du p ă acest Părinte bisericesc. «Care dintre sfinţi», se întreba el, «ne-a lăsat în scris cuvintele pentru in vocarea S fîntu lu i D u h la v re ­ mea cînd se sfinţesc P îinea Euharistiei şi p otiru l binecuvântării ? Căci no i n u ne m u lţu m im n u m a i cu acelea de care face amin tire A p ostolul şi E vanghelia, ci rostim şi altele, atit înainte cît şi du p ă acestea, pe care le-am p rim it din tradiţia nescrisă, ca unele care au putere în priv in ţa Tainei». Textul în care se încadrează acest pasaj în scrierea m e nţio n ată mai sus a devenit can onu l 91 al 'acestui Sfînt Părinte. A ic i el constată că unele «dintre dogmele şi p ro p o vă du irile ce se păstrează în Biserică» s-au transmis prin scrierile Sfinţilor A p o s to li — « A p ostolul şi E v a n ­ ghelia», cum le m e nţion ează el în general ; «pe altele» însă, a da ug ă S fîn ­ tul Vasile, «le-am prim it din tradiţia A p o sto lilo r predanisită no u ă în taină». în categoria acestora din u r m ă el n u m ă r ă , p recum am văzut, şi epiclesa. Trebuie să rem arcăm însă că, în acest chip, se sem nale ază pur şi sim p lu faptul că ru găciu nea in voc ării S fîn tu lu i D u h peste darurile euharistice n u face parte dintre cele ce ni s-au transmis prin sfintele
5. Ca, de exem plu : Pierre Lebrun, E x p licatio n lilte rale , h islo riq u e el dogmaUque des prieres el des cerem onies de ia messe, t. II, 1777 ; .Ios. B ingham , OrigJnes sive a n U q u ila le s Eccles.iae, traducere latină, H alle, 1727, X III, с. V, par. III ; Euseb. Renaudot, L itu rg ia ru m o rie n la llu m colleclio, Francfourt, t. I, 1841, p. IX — X I ş. a. 6. A . D m itrie v schi, op. cit., p, 355.

14

scrieri ale N o u lu i Testament, căci în textul respectiv Sfîntul V asile cel M are nu se referă la alţi sfinţi decît la aceia care sînt autori ai cărţilor canonice ale N o u lu i Testament, în care nu se găseşte însem nată decît istorisirea m o m e ntulu i instituirii Sfintei Euharistii, fără ca vreu nu l din ei să ne fi dat şi celelalte am ănunte ale ritu a lu lu i în d ep linit înainte şi după acel m om ent, lăsîndu-ni-1 num ai prin tradiţie orală. A adm ite deci că acest Sfînt P ărinte ar fi vrut să afirme că acest element al tradiţiei n-ar fi fost consem nat în scris înainte de dînsul, ar însem na să forţăm textul în cauză, v enin d în contrazicere pe de o parte cu Sfîntul Chirii al Ie rusa lim u lui care, în Cateheza X X II, 7 (pe la m ijlo c u l veacului al IV-lea), face m enţiune despre rugăciunea epiclesei, în termeni care aproape reproduc textul ei c u n o sc u t; pe de altă parte, cu însuşi faptul că form ularul Liturghiei Simţului Vasile cel Mare este o prelucrare a celui atribuit S fîntu lu i Apostol Iacob, elemente deci care n u justifică părerea că oficiul Sfintei Liturghii nu ar fi p rim it o redactare scrisă înainte de finele veacului al IV-lea, A lţi a u t o r i7, deşi convin că nu poate fi nici o în do ială despre între­ buinţarea unor form ulare cu slujba Liturghiei în veacul al IV-lea, nu adm it totuşi existenţa acestora în prim ele trei v e a c u r i; nu lipsesc însă nici cei care susţin că nim ic nu se poate opune la fixarea o rig in ii Litur­ ghierului în această prim ă perioadă din istoria B is e ric ii8, începuturile lu i putîndu-se ridica, după unii, chiar p în ă în epoca P ărinţilor a p o s to lic i9. Fapt este însă că în afară de scrierile care ne procură descrieri gene­ rale, aluzii, m e nţiu ni şi chiar unele propoziţii liturgice, literatura creştină din prim ele trei veacuri nu ne-a transmis nici u n izvor direct al Liturghiei sub forma unei cărţi cu slujba ei. A r însem na totuşi să ne îm potrivim lo gicii elem entare dacă din această cauză am ajunge să conchidem în chip absolut la inexistenţa oricărui text liturgic, chiar în această epocă. In p rim ul rînd, pentru că nu se poate presupune că toţi liturghisitorii reprezentau personalităţi cu un elan religios şi cu o capacitate de im pro­ vizaţie excepţională, care să fi putut înlătura nevoia de u n text scris pentru susţinerea mem oriei, m ai cu seamă că, aşa cum reiese din prim a Apologie a Sfimtului Iustin M artirul şi Filozoful, precum şi din alte scrieri ale veacului al III-lea, Liturghia ajunsese deja în această vreme la o mare dezvoltare. Desigur, nu trebuie să încercăm a descoperi în prim ele veacuri u n form ular liturgic după im aginea exactă a celui din uzul actual, care este el însuşi rezultatul unei e v oluţii dictate nu num ai de preferinţe şi practicitate, ci şi de m ijloace, de tehnică, dar m ai ales de concepţia adoptată pentru form atul unei astfel de cărţi bisericeşti. La început, în stadiul de sim plitate al Liturghiei, totu l se va fi redus la în ­
7. Ca de exem plu : Henr. Daniel, Codex liturgicus Ecclesiae universae, Lipsea 1847— 1853, t. IV, p. 31; L. Duchesne (la F. Cabrol, Le livre de la priere antique, ed. V I, p. 139, π. 1). 8. L. A. M urato ri, Liturgia rom ana velus..,, V eneţia, 1748, t. I, p. 3 ş. u . , · Prosper Gueranger, Institutions iiturgiques, Paris-Bruxelles, 1878, p. 134 ş .u .; Dr. Teodor Tarnavschi, Despre cele m ai Însemnate Liturghii ale Bisericii O rientale, în rev, «Candela», X I (1392), p. 64 ş. u. 9. Fred Probst, Die altesten romischen Sakram entarien und O rdines, Miinster, 1892, p. 1— 19.

15

semnarea în scris a rugăciunilor sau form ulelor principale, din care consta atunci slujba şi cel m ult a unor regali sumare asupra acţiunilor. O astfel de form ă se întîlneşte chiar pe la finele v e ac u lu i I, în capitolele IX şi X ale scrierii Didahia celor 12 Apostoli (între a n u l 80 şi 100 d.Hr.), care se referă la săvîrşirea Sfintei E uharistii şi la m ulţum irile după îm părtăşire : «Iar Euharistia aşa s-o fa c e ţi: m ai în tîi pentru potir (rugaţi-vă aşa) ; M u lţu m im Ţie, Tatăl nostru... Iar la frîngerea pîinii (ziceţi) : M u lţu m im Ţie, Tatăl nostru, pentru viaţa şi cunoştinţa... Iar după îm ­ părtăşire m u lţum iţi aşa : M ulţum im Ţie, Părinte Sfinte, pentru num ele Tău cel Sfînt etc:.». A ceastă rîn d u ia lă sumară a ritu lu i euharistie se găseşte încadrată, împreună cu cîteva reguli privitoare la botez, într-o m inusculă colecţie, în al cărei cuprins intră reguli tot atît de scurte de purtare în anum ite îm prejurări, elemente catehetice, sfaturi morale şi indicaţii în legătură cu organizarea com unităţii. D upă aspectul ei de ansam blu, această scrie­ re este ceea ce s-ar putea num i un m anu al de viaţă bisericească, în care capitolele privitoare la Sfînta Euharistie înfăţişează documentul cel m ai vechi despre starea em brionară a fo rm ularului liturgic. S-ar putea spune, cu alte cuvinte, că existenţa Liturghierului nu este cu neputinţă de admis sau cel puţin de presupus încă de pe cînd el nu căpătase acest titlu. D in aceste prime date trebuie să reţinem că în epoca de la înc e p u ­ tul istoriei Bisericii, ca încă m ultă vreme mai tîrziu, cînd viaţa creştină se concentra şi se desfăşura îndeosebi în legătură cu cultul (catehumenatul, penitenţa publică, asistenţa sam ariteană etc.), formularul o fic iu ­ lu i era firesc să se găsească în codicele sau colecţia de reguli după care se cîrm uia v iaţa bisericească a com unităţii. Concepţia aceasta prim ară despre form ularul liturgic, ca parte integrantă a m anualului de v iaţă creştină, statornică vreme îndelungată în practică, se verifică pe deplin în lum ina clară a istoriei din veacul al IV-lea, printr-o serie de docu­ mente, cunoscute sub denum irea generală de «R înd uieli bisericeşti», în această categorie intră : a) Canoanele atribuite lui Ipolit ; b) Aşa-num ita Rînduială a Bisericii egiptene ; c) Testamentum Domini ; d) Constituţiile Apostolice şi e) Constituţiile date prin Ipolit sau Epitome (al Constituţiilor Apos­

tolice).
Aceste documente ne înfăţişează Liturghia din regiuni bisericeşti diferite, în desfăşurarea ei norm ală şi completă, găsindu-se cu u n cu­ prins foarte de aproape înrudit între ele şi în deplină consonanţă cu diferitele m enţiuni şi formule risipite în literatura creştină a veacului al III-lea în d e o s e b i10. De fapt, ele reprezintă m ărturii autentice despre starea vieţii bisericeşti im ediat anterioară veacului al IV-lea, reprodu­ c e d , în ceea ce priveşte Liturghia, gradul de dezvoltare pe care ea îl atinsese deja în cursul veacului al III-lea.
10. găseşte în 107— 123. Descrierea m ai pe larg a acestor colecţii, ca şi bibliografia respectivă, se lucrarea n o a s tr ă : încercări de istoria Liturghiei, Bucureşti, 1930, p.

16

Aceste documente sînt calificate adesea cu epitetul de «formulare ideale* n , în{elegîndu-se prin aceasta că, în general, L iturghiile din cu­ prinsul colecţiilor m enţionate n u erau form ulare liturgice uzuale, ci aveau u n caracter literar, fiind adică în general com pilaţii datorite unor autori care au avut la îndem înă documente anterioare. A d m iţîn d taleguale acest punct de vedere al criticii, sîntem deci îndreptăţiţi în ordi­ nea celei m ai stricte logici să nu ne îndoim de existenţa unor formulare ale Liturghiei înainte de veacul al IV-lea, .într-o factură corespunzătoare concepţiei curente în acea epocă, form ulare ce au putut servi ca m ate­ rial de compilaţie. Dacă admitem teza spre care în c lin ă în general critica, anum e că originea acestor «R înduieli» s-ar găsi în unele d in scrierile lui Ip o lit (+ cca. 235— 236), atunci nu este de loc forţat să constatăm că deja în primele decenii ale veacului al III-lea erau în uz form ulare cu slujba Liturghiei. Dintre toate aceste «R înduieli», cea m ai im portantă pentru Biserica de Răsărit este îndeosebi cea in titu la tă Constituţiile Apostolice, care, afară de m aterialul liturgic cuprins în cartea a doua şi a şaptea, ne dă in cartea a opta cea m ai completă Liturghie din cîte s-au p u tu t cunoaşte pîriă în acea vreme. «Printr-o ficţiune literară», dispoziţiunile privitoare la cultul creştin şi diferitele părţi ale lui sînt prezentate ca dictate de M m tu ito ru l însuşi A postolilor Săi sau de aceştia ucenicilor lor («...Noi cei doisprezece A postoli ai D om nului v ă poruncim aceste orînduiri dumnezeieştîiTsau ; «Zic eu, Andrei, fratele lu i Petru», o r i : «Zic şi eu, Iacob, fratele lui loan, fiul lui Ze'vedei», sau : «Cu toţii îm preună poruncim ») şi culese de un Părinte bisericesc, Clem ent al Rom ei sau Ipolit. Este astfel redat oficiul Liturghiei săvîrşite la hiro to nia u nu i episcop, deci o Liturghie arhierească. A fară de oficiul Liturghiei catehum enilor şi a credincioşilor, în care se găsesc întreţesute în ordinea curentă rugăciu­ nile episcopului sau preotului cu ecteniile diaconu lui in extenso precum şi răspunsurile credincioşilor, cartea a opta din Constituţiile Apostolice cuprinde încă rugăciunile pentru hiro to nii şi hirotesii, indicaţii generale pentru oficiile V ecerniei şi Utreniei, rugăciunea pentru cei repauzaţi şi indicaţii privitoare la pomenirea lor, precum şi pentru pîrga din rodurile p ăm în tu lu i şi a altor elemente ce se aduceau în biserică. Prin conţinu­ tul său, acest form ular întruneşte toate condiţiile u n u i adevărat ieraticon, în sensul cel m ai larg şi mai propriu al acestui termen ; este adică un arhieraticon. N u m ăru l redus al paragrafelor cu caracter strict catehetic şi cu povăţuiri privitoare la organizaţia bisericească, precum ar fi de exem plu alegerea episcopului şi atribuţiile treptelor ierarhice, ori îndem nuri asupra fe lu lu i de comportare a clericilor în anum ite îm pre­ jurări, reamintesc nota în care fusese întocm ită la finele veacului întîi Didahia celor 12 Apostoli . Ceea ce am văzut schiţat în această scriere în mic, m ai mult ca principiu, în Constituţiile Apostolice se găseşte sub o form ă m ai dezvoltată, aju ng în d la m axim um de sistematizare şi de întregire pe linie liturg ică în cartea a opta a acestei colecţii. Ea se în ­ făţişează astfel ca tip u l de form ular liturgic realizat la acea ora a isto11. p. 642 ş. u. V ezi I. M. Hanssens, Instituliones liturgicae de ritibus orientalibus,

t. I

riei, tip pe care nu ne va fi greu să-l recunoaştem, intact aproape, în factura esenţială a Liturghierului, chiar în formatul consacrat a ctu al­ mente în urma unei atît de îndelungate evoluţii. Unele dispoziţiuni sinodale de la finele veacului al IV-lea şi în c e p u ­ tul celui următor, în legătură cu circulaţia rugăciunilor, adaugă o lu m in ă preţioasă asupra vechimii istorice necontestate a u z ulu i formularelor Liturghiei. Ereticii, ca şi ortodocşii, interveneau în această vreme cu amendări şi mici dezvoltări în textul liturgic, corespunzătoare atitudinii doctrinare a fiecărei partide şi, cum faza fluidică a oiic iului nu se găsea încă încheiată, se adoptau de la o Biserică locală la alta rugăciuni care se impuneau prin forma lor deosebită. Pentru a se evita strecurări t e n ­ denţioase ori· din neştiinţă a unor forme nepotrivite cu Ortodoxia, c a n o ­ nul 25 al Sin odului ţinut la Hippo în anul 393 (aprobat de Sinodul al III-lea de la Cartagina din anul 397) prescrie ca «nimeni să nu se ser­ vească de formule de rugăciuni străine, dacă nu a luat în această p r i ­ vinţă mai întîi avizul fraţilor competenţi» 12. Canonul 103 al Sinodului a! VIII-lea de la Cartagina din anul 419 (de fapt canonul 9 al Sinodului din anul 407 — în P idalion, canonul 114) este mai categoric, cînd dispune că. atît pentru oficiul Sfintei Jertfe cît şi pentru partea dinaintea ei şi la hirotonii, «nu trebuie să se întrebuinţeze decît form ulare de rugăciu ni examinate de sinod şi strinse o dinio ară In colecţie de bărbaţi c o m ­ petenţi» 1 S . în acest ceas al istoriei, sinoadele considerau, prin urmare, ca n o r ­ mative pentru textul Liturghiei cărţile cu oficiul ei, consacrate de v echiul uz bisericesc şi recunoscute de autoritatea sinodală. Dacă cei mai m ulţi dintre critici nu convin să aşeze printre acestea cartea a opta din C o n sti­ tuţiile Apostolice decît cu valoarea u nu i document cu pasaje luate din astfe1 de colecţii mai vechi şi juxtapuse sau potrivite unele lîngă altele în ordinea slujbei, ei recunosc totuşi că în uzul Bisericii egiptene din primele decenii ale veacului al IV-lea se găsea în p lin ă întrebuinţare o carte de ritual, pe care astăzi o cunoaştem sub titlul de E vhologhiul lui Serapion. Sub această denumire se desemnează o colecţie de treizeci de rugăciuni, care, împreună cu textul unei epistole, acoperă paginile 7— 24 din cele 186 ale u n u i manuscris pe pergament în formă de codice, descoperit în anul 1894 de profesorul A. Dmitrievschi în Biblioteca Mînăstirii Lavra de la M untele Atos 14. Dintre aceste rugăciuni înşirate
12. La Charles J. Hefele, H isloire des Conciles, t, II, partea I, p. 88; vezi şi p. 98 şi 100. 13. La Hefele, op. şi v o i cil,, p. 158 şi 207. La Nicodim M ilaş, Canoanele Bise­ ricii Orloduxe, trad, de Dr. N. Popovici şi Uroş K ovincici, Arad, 1931, vol. II, partea I, p. 265. Vezi textul latin al am belor canoane la H. Leclerccf, Livres lilurgiques, in «Dictionnaire d'archeologie chretienne et de liturgie», t, IX, partea Π, col, 1880. 14. El a fost editat pentru prim a dată de A . Dmitrievschi in «Revista A ca d e ­ miei duhovniceşti din Kiev», în anul 1894, p. 242— 257, iar a doua oară de G. W obbermin, sub titlul A ltchrisUiche lilurg ische Sliicke aus cier Kirche A cgyplcns, în colecţia «Texte und U ntersuchungen», Leipzig, 1899, t. II, fasc. 3. Ulterior, acest manuscris liturgic a fost. retipărit de B T ig h tm an în «Journal of Theological S tu ­ dies», oct. 1899 şi ian . 1900, precum şi de X, F unk în Didascalia el C onslilulioncs A posiolorum , iar părţi d in el de către a lţi autori. Dintre traduceTi, notăm pe ccn făcută de Th. Schermann, în lim b a germ ană {Griechische Lilurgien, p. 140— 157).
L itu rg h ie ru l ex plic at —

— 18 — una du p ă alta, fiecare cu titlul ei, fără vreo altă in dic aţie printre ele cu privire la acţiune sau la rolul d ia c onu lui ori răspunsurile credincioşilor, cele de la început sînt acelea pe care le citea episcopul, iar pe unele din ele şi preotul, la Liturghia credincioşilor, la hirotonii, la botez, mirungere şi maslu. U rm ează du p ă aceea altele, care aparţin p rin natura lor Liturghiei c atehum enilo r, sau sînt destinate pentru binecuvîntarea apei şi u n td e le m n u lu i aduse de credincioşi, precum şi o ru găc iu ne p e n ­ tru înm o rm întare. D o u ă dintre rugăciunile acestei colecţii, şi anume prim a şi a cincisprezecea poarta deasupra lor însemnarea n u m e lu i lui Serapion (« R u g ă c iu n e a pentru Jertfă — =ύχή irpoσφόρου — a episcopului Serapion* şi « R u g ă c iu n ile lui Serapion, episcop de Thmuis — R u găc iu ne la ungerea celor ce se botează»), arătîn d astfel că orig in a lu l prim ar a aparţinut e p isc op u lui Serapio n din Thmuis (în Delta N ilu lu i). Prieten, colaborator şi corespondent al S fîntului A tanasie cel M a re şi, în acelaşi timp, bărbat instruit, se presupune că episcopul Serapio n a prelucrat textul ru g ă c iu n ilo r însem nate cu numele lui I5, p ro b ab il pentru a le aco­ moda teologiei ortodoxe, îm potriva controverselor actuale atunci. O astfel de contribuţie se simte îndeosebi în cuprinsul prim ei rugăciu ni, care este anafora euharistică, adică rugăciu nea Sfintei Jertfe. în fondul lor, ru găc iu nile prelucrate ca şi celelalte sînt ru g ăc iu n i transmise v e a ­ cului al IV-lea de u z u l veacurilor anterioare, sau cel p u ţin al veacului al ill-lea, reprezentînd E v h o lo g h iu l pe care Serapio n l-a găsit de la înaintaşi, in practica eparhiei sale. Existenţa u n u i fo rm u lar cu oficiul Liturghiei înainte de veacul al IV-lea nu poate fi p usă deci la îndoială. Ca şi colecţiile citate m ai î n a ­ inte, ba chiar m a i m u lt decît acestea, E v h o lo g h iu l lu i S erapio n ne l ă m u ­ reşte asupra facturii L itu rg h ie ru lu i antic şi a c o ndiţiu nilor lu i de în c a ­ drare. Liturghia constituia, adică, la început o parte in tegrantă a Evholo g h iu lu i, situaţie pe care o constatăm p în ă în epocile n u prea depărtate de noi şl în parte şi astăzi încă în Biserica O rto d o x ă Greacă.
3, F O R M A T U L ŞI ST R U C T U R A L IT U R G H IE R U LU I ÎN M A N U S C R IS E , E D IŢ II

ŞI T R A D U C E R I

Cele m ai v echi manuscrise ajunse p în ă la noi în original, în care se găseşte încadrat oficiul liturgic, sînt într-adevăr ev hologhii. Printre acestea se cuv in e a fi m enţion at în p rim ul rînd cel cunoscut sub numele de C odicele (ms. în fo rm ă de carte) grec Barberini 336 din V a tic a n, scris
15. Th. S che rm ann presupune că, în forma lu i actuală de codice (carte) datîncl de prin ve a cu rile al X-lea — al XI-lca, ar reproduce un m anuscris mai vechi în form a de val, care purta num ele lui Serapion pe am bele feţe. în această ipoteză, s-ar ex plica prin u rm are pentru ce num ele lui Serapion apare de d o uă ori în cursul co d icciui. în fo rm a tu l an te rio r de sul, adică, fiecare din cele d o uă titlu ri îşi avea locul deasupra p rim e i ru g ă c iu n i de pe fiecare faţă a ru lo u lu i ; fiind apoi copiat în form atul de codice, n u m e le lu i Serapion n-a fost omis de copist, care l-a transcris oridecito ori l-a întîlnit., asa că ci apare de două ori în cursul slu jb e i din aceeaşi carte. T otodată, n-ar fi exclus să se fi inversat şi ordinea g rupe lo r de rugăciuni, ceea ce ar explica s itu a ţia din codice, în care faţa cu ru g ăc iu n ile Litu rg h ie i cred in­ cioşilor a ajuns să fie în a in te a celei cu L iturg hia cate hu m e nilo r. Cf. Th. Scherm ann, Das E u ch o lo giu m des B ischois Serapion von Thm uis, p. 136 şi 137.

19

in unciale pe pergament. Rămas, precum se presupune, de Ia unul din clericii orientali, care au participat la S inodul unionist do la Florenţa, în anul 1439, acest manuscris a fost dăruit prin testament Minăstirii Sfintul M arcu, de către un oarecare N icola Nicholis din acest oraş, aşa cum se găseşte însem nat pe una din filele albe de 1 a. finele cărţii. A ju n s apoi în biblioteca c ardinalului Barberinus (începutul veacu­ lui ai XVil-iea), codicele a devenit proprietatea Bibliotecii Vaticanului, o dată cu incorporarea într-insa a bibliotecii cardinalului menţionat (se­ colul al XiX-lea). Identificarea diferită a acestui manuscris (Barberinum Sancti Mărci, Barberini iii, 77, Barberini iii, 55 şi Barberini gr. 336) în citaţiile diferiţilor autori corespunde astfel situaţiilor deosebite în care se afla clasat în epocile respective 1ΰ. D up ă criteriile paleografice, vîrsta C o dicekii Barberini se urcă la veacurile al VHI-lea — al IX-lea ; num ele îm p ă ra tu lui Constantin al Vl-lea (779— 797) şi al soţiilor sale : armeanca Maria, luată în căsătorie ia anul 788 ; Teodota, lu a tă în anul 795, in locul celei dinţii, surghiu­ nita in minastire,· precum şi numele imparatesei-mame Irina, inscri.se la locul cuvenit pentru pomenire din dipticele anaforei liturgice, determină insă mai de aproape vechimea manuscrisului, care trebuie fixată.între anii 788 şi. 797. Desigur, el reproduce un exemplar anterior, reprezentind deci starea de dezvoltare în care se găsea Liturghia deja înainte de această epocă. O astfel de consideraţie îşi găseşte aplicare la multe m a ­ nuscrise liturgice, dintre care unele copiază originale mult mai vechi dar pierdute, reproducînd astfel stadiul Liturghiei din epoci uneori ante­ rioare cu cîteva veacuri. Dintre codicele-evhologhii cu formularele Liturghiei, enumerate în diferite monografii 1 7 , se pot cita astfel îndeosebi Codex P oiphyriunus В. I. 226 (fosta bibliotecă im perială din Petrograd) şi Codex Grotlaîerrata Γ. 3. V il, aproape de aceeaşi vechim e cu Codicele B arberini (se­ colele al IX-lea— al X-lea), C odicele Sebastianov, 15 (374) din m u ­ zeul Rumianţev, M osco va (veacurile al X-lea — al Xl-lea), Cod. V atic, gr. 1970, Rossanensis (veacurile al Xl-lea— al XII-lea), Burdette-Coutts, l, 10 (veacul al XII-lea) şi Cod. V atic, gr. N 1170 (veacul al XVl-lea), ale* căror texte '«poartă toate semnele unei redactări primitive». Trebuie să remarcăm că vechile codice-evhologhîi nu redau din ofi­ ciul liturgic decît ru găciu nile care cad în atribuţia episcopului sau a preotului, fără a fi alternate cu ecteniile din rolul dia c onu lui ori cu răs­ punsurile credincioşilor, iar totalul în d ru m ărilo r de tipic ar însuma după observaţia profesorului Pan. N. Trembela, cel mult o jum ătate de pagină (op. cit., p. 0). In C odicele B arberini amintit, rugăciunile Liturghiei sînt înşirate una după alta, fiecare — cu excepţia rugăciunii anaforei litur1G. L itu rg h iile din cu p rin su l C o d îce lu i B arberini au lost extrase şi editat*; nun in Iii p arţial de Iacob Goar, în colecţia sa Εύχολόγιον sive rituale G m ecorum , Paris, *fj-l7, p. 98— 100 şi 404, iar mai apoi în ini regi mo de Bunsen, In A n a le rm imtenicnenn, Ιίί. p. 201— 2:ш, do Sw ainson in The G reek L ilunjivs, p. 70— 9 < 'i şi di; B riqh ! :nnn in Liturgies eastern and w e aste m . v ol. 1 , 1890, p. 309— 352. Pan. N. Trembela (in Λί τρεις λειτουργίας A tena, 1935) citează nu m ai pasaje in scopul com paraţiei cu '■'Klicele din bib lio te c ile o raşu lu i A tena. 17. Ca, de exem plu, Dom Placide de Meester, Gene.se, source et d e ve la iipe nie ntî L tu texte grec de la liturg ie de S. Je a n Chrysostom e, Roma, 1903.

— 20 — gice — p u rtînd n u m ăru l ei de ordine şi titlu l respectiv («R ug ăciun ea pe care o face preotul în schevo filachion cînd p u ne p îinea pe cliscos», «Rucjăciunoa antifonului întii», ori «al doilea» sau «al treilea», « R u g ă c iu ­ nea trisacjhionului» etc.)» pc cînd în C odicele Sebcisticinov ele se găsesc grupate după părţile sau m omentele prin cip ale ale slujbei. Sînt pe altă parte manuscrise în care unele ru găc iu ni, cînd chiar n u lipsesc, nu figurează la locul cuvenit lor în rîndu ia la Liturghiei, ci se găsesc inse­ rate separat, în rînd cu ru găc iu ni de alt caracter, din E v h olog hiu. Conceput în stil strict ele ieraticon sau arhieraticon, adică redus la ru găciunile (εύχαί) preotului şi ale episcopului, Liturghie rai se încadra astfel în chipul cel mai firesc în Εΰχολόγιον, adic ă în cartea cu toate cele­ lalte rugăciuni din rolul acestor slujitori. C a ru găciu ne a Bisericii prin excelenţă Liturghia ocupă insă în aceste codice loc ul de la începutul cărţii. Vecernia şi Utrenia, reprezentate de asemenea n u m a i p rin r u g ă ­ ciunile preotului, sint înscrise în u rm a Liturghiilor. L o c u l'c e l dintîi în ordinea celor trei formulare ale acestora îl deţine însă Liturghia S fîntu ­ lui V asile cel Mare, cel puţin in cele mai multe dintre codicele m ai vechi. N u lipsesc totuşi nici codice în care Liturghiile se găsesc înşirate în or­ dinea actuală din Liturghier. Cu titlul respectiv sînt însemnate însă n u ­ mai L iturghia S fîn tu lu i V asile cel M are şi cea a D arurilo r m a i inciinte sfinţite. D ac ă nu ne-a parvenit nici un manuscris origin al cu textul Liturghiei, anterior C o dicelui Barberini, explicaţia trebuie găsită nu atît în perse­ cuţii, ca cea a lui Diocleţian, îndreptată îndeosebi îm potriva cărţilor bise­ riceşti, sau 111 furia iconoclastă, cît mai ales în depăşirea interesului p e n ­ tru formularele vechi, de către forma mai completă a manuscriselor mai noi, în care Liturghia se găsea redată, desigur corespunzător stadiului ei de dezvoltare definitivă, atins du p ă veacurile al V-lea şi al Vl-lea. N u se află aici însă nici un m o tiv să ne îndo im că L itu rg h ie rul constituia o piesă de evhologhiu chiar înainte de manuscrisul Barberini 336 din veacul al VIII-lea, deşi ne lipseşte un docum ent origin al înainte de acea­ stă epocă. Afară de m ărturia mai m ult indirectă în acest sens a Evhologhiulu.i lui Serapion, o astfel de ipoteză se găseşte confirm ată într-o a n u ­ mită măsură şi de papirusul descoperit în ruinile M în ăs tirii Sfîntul A p o llo din Balyzeh (Egiptul de Sus), distrusă pe la ju m ăta te a v eac u lui al VII-lea . Pe lîngă fragmente din textul ru g ă c iu n ii pentru credincioşi şi din cel al anaforei liturgice, manuscrisul acesta, datînd din veacurile al VII-lea— al VIII-lea, cuprinde şi un sim bol de credinţă, ceea ce-pre­ su pune că în conţinutul său se găseau şi alte piese decît ale Liturghiei propriu-zise. Totuşi, paralel cu codicele-evhologhii, în care se găsea Li­ turghia, circulau altele conţinînd exclusiv unu l, do u ă sau chiar cîteşitrele formularele cu slujba acesteia, a vînd astfel caracterul distinct de liturghier în sensul n o ţiun ii de astăzi, sau carte specială a Liturghiei. Formatul acesta, care devine din ce in ce m ai frecvent de la veacul al XII-lea încoace, caracterizează L itu rg h ie rul ca u n extras al Evholo g h iu lu i. Sub acest aspect de extras, Litu rgh ierul este particular în special m a ­ nuscriselor cunoscute sub num ele de «c ontachia», adic ă de suluri sau rulouri. Denumirea aceasta p rovine de la bastonaşul, sulul sau ruloul

—■ 21 — • de lemn (κοντός), pe care se fixa şi se înfăşu ră manuscrisul, format dintr-una sau mai multe fîşii înguste de p ergam ent ori de hîrtie, c u su te una de alta ; lun gim e a manuscriselor trecea astfel m ai m u lt de doi metri, a ju ng în d cîteodată chiar peste opt metri. Term enul de contach io n era luat deci într-o însemnare id e ntică cu cea a substan tiv ulu i τόυ-ος = tom, volum, sul de papirus, de perg am ent ori de hîrtie (κύλινδρος = volum en, rotulus). De obicei, fiecare contac h io n sau sul cuprindea o sin gură L itu r­ ghie, dar nu erau excluse nici cazurile m ai rare cînd un astfel de v o l u ­ men avea două ori chiar pe toate cele tret form ulare ale acesteia. în această clin u rm ă situaţie, regula era să se scrie pe cît posibil o sin gură Liturghie pe fiecare faţă. Pentru sulurile cu un singur formular, era in d i­ cat ca una din feţe să c onţină Liturgh ia catehumenilor, iar cealaltă pe cea a credincioşilor. Scrisul se făcea în latu l fîşiei, începînd pe pagina ei exterioară, de la capătul liber spre sul, iar de la acesta sc continua pe cealaltă pagină în jos, spre capătul liber al ei. Urmarindu-se în acelaşi sens textul, în cursul oficiului, m a nu sc risu l se desfăşura succesiv p în ă la sul, iar de acolo, trecîndu-se pe p a g in a a doua, se strîngea paralel cu înaintarea acţiunii, aşa înc ît la sfîrşitul ei sulul ajungea înfăşurat la loc. Formatul de sul nu a fost în trebu inţa t n icio da tă pentru E vh olog hiu, desigur din cauza v o lu m u lu i său mare şi deci a dificultăţilor practice de m inuire pe care le-ar fi prezentat atît în oficiu l Liturghiei cît şi in c ă u ­ tarea ru găc iu nilor necesare în diferite alte ocazii. Aceşti rotuli rămîn, prin urmare, specifici LiturghieruJui-manuscris, ca extras din E v h o lo ­ ghiu. Deşi vîrsta ce’ .ui m ai v ech i dintre sulurile ajune p înă la noi pare că nu se ridică dincolo de v e a c u l al X-lea, sînt totuşi m otive serioase să nu ne îndoim că, chiar îna inte de această dată, sulul liturgic era uzitat în acelaşi timp cu forma de codice, aşa cum se poate vedea în ic o n o ­ grafia bisericească. N u m ă r u l sulurilor se găseşte însă într-o v ă d ită m i­ noritate faţă de cel al codicelor. Cei m ai mulţi dintre aceşti rotuli d a ­ tează dintre veacurile al XII-lea şi al XIV-lea ; după această dată de\ân extrem de rari, codicele r ă m în în d d e finitiv consacrat ca format al Liluig h ie iu lu i. La o astfel de situaţie s-a a ju ns treptat p rin evoluţia concepţiei des­ pre structura acestei cărţi de slujbă. Cei mai vechi dintre rotuli au avut la început, ca şi primele codice, caracterul strict de ieraticon, conţinutul lor mărginindu-se adică la înregistrarea în ordinea cuvenită n u m a i a ru găc iu nilor clin rolul preotului. Ecteniile sau m ai bine zis întregul rol al d ia c onu lui (διακονικά = = * diaconalele) se înscriau în E vh o io g h ii separat de Liturghii ori se extrăgeau în codice sau suluri aparte, intitulate διακονικόν sau ίεροδιακονίκον (cartea dia c onu lui), iar alteori Slujba d ia ­ conului (διακονική ’ακολουθία) şi R în d u ia la slujbei diaconu lui (διάτα; ις της ίεροδιακονίκής τάζε ως). D u p ă veacul al IX-lea însă, dar m a i ales începînd din veacurile al X-lea şi ai Xl-lea, L itu rg h ie rul in dep ende nt de E v h o lo g h iu sau ca extras din acesta se înfăţişează din ce în ce mai des şi mai accentuat cu o fac­ tură nouă, atît în codice cît şi în suluri. R u g ă c iu n ile Liturghiei din rolul preotului încep să alterneze, n u n u m a i în acestea ci chiar şi în Evholo-

— 22 — ghii, cu ecteniile şi fo rmulele din slujba dia conului, cu răspunsurile cre­ din cioşilor sau corului, iar pe alocuri se intercalează in strucţiuni tipiconale pentru îndrum area acţiunii liturgice. în codicele cele mai vechi, ca de exemplu, in Codex B arberinus 336, abia apar cîteva fragmente din strigările diaconu lui şi răspunsurile credincioşilor în dia lo g u l dinaintea ru găc iu nii Sfintei Jertfe şi. spre finele Liturghiei D arurilor mai înainte sfinţite. N ou a structurare a Litu rgh ierulu i, în care. apar c onjugate siste­ matic rolurile tuturor participanţilo r la slujbă, a fost dic tată desigur de experienţă, fiind necesar să se asigure liturghisitorilor u n m ijlo c m ai precis de orientare in oficiu, dar, în acelaşi timp pentru a se pu ne la in dem in a preotu lui un m a n u a l propriu şi complet, pentru cazurile în care el trebuie să săvirşească Liturghia fără diacon ; de fapt, această din urmă situai,ie devenise din ce în ce mai generală. Fireşte, într-un astfel de sistem, v o lu m u l cărţii cîştiga proporţii oa ­ recum im punătoare cantitativ, pentru care formatul de sul n u putea să corespundă in aceeaşi m ăsură cu codicele, ca practicitate. îndeosebi un astfel de aspect devine şi mai bin e ilustrat dacă a m in tim a m ă n u n tu l că manuscrisele au trebuit să înregistreze încă şi rîn d u ia la Proscomidie i în forma ei de dezvoltare atinsă între veacurile al Xl-lea şi al XlV-le a. S-au redactat intre timp şi. diferite diataxe, constituţii sau rîndu ie li ale slujbei, dintre' care cea mai însem nată este cea de sub num ele p a triarh ulu i constan tin np olita n Pilotei (pe la jum ăta te a veac u lui al XIV-lea). R egulile lor au avut o inf'uenţă pe de o parte în ordonarea şi completarea oficiu­ lui cu anum ite părţi, iar pe de alta unele din aceste in strucţiuni au luat loc in E v h o lo g h ii şi L itu rgh ier ca mici paragrafe de tipic. în acest chip, L itu rg h ie rul independent de E vholQ ghiu c ăpătă caracterul u n u i adevărat Λειτουργικόv sau Cartea cu slujba Liturghiei. Cu o astfel de structură î m ­ bogăţită şi deci v o lu m in o a s ă este explicabil de ce forma de codice sau de carte era singura care se potrivea în noul stadiu de dezvoltare a Lilu rg h ie ru lu i, precum şi de ce aproape numai, codicele ne-au transmis serviciu! divin public in a ra n ja m e n tu l lui actual. Cum caligrafia şi transcrierea au constituit încă clin v e ch im e una dintre predilecţiile m o n a h ilo r ştiutori de carte 1S, manuscrisele în formă de codice, mai ales cu u n singur fo rmular al Liturghiei, au c ontinu a t să se v a d ă — deşi din ce în ce mai rar — pînă chiar în veacul al XIX-lea. Începînd din veacul al XY I- lea însă, L itu rgh ierul se răspîndeşte din ce în ce mai m ult forma ediţiilor tipărite. Dintre cele 111 lim b a greacă, prima (eclitio princeps) a apărut la Roma în anul 1526, sub îngrijirea lui D imitrie Ducas, profesor de lim b a greacă aci, şi din însărcin area p apei Clem ent al VIII-lea. Laolaltă cu D um nezeieştile L itu rg h ii : a S im ţu lu i lo a n Hrisoslom, a S iin tu lu i V a sile cel M are şi cea a C elor m ai în a in te siin ţite a a p ă ­ rut de astădată şi com e ntariul liturgic atribuit p a tria r h u lu i G h e rm a n I al C o n sta n tin o p u lu lu i (Expunere despre biserică şi stu d iu ... asupra L i­ turghiei). Sursa manuscriselo r de la baza acestei cărţi este n e c u n o s c u tă , dar se b ă n u ie ş te ca ele a u provenit clin Cipru şi Rodos, deoarece în pre­ faţa editorului se recunoaşte calitatea de colaboratori a arhiepiscopilor
18. V ezi Sf. Io c i 11 C ura de A ur, O m ilia X IV , 4, ia Epistola ! Tim otei.

din cele două insule. In anul 1560, G u illa u m e M orel editează la Roma, de asemenea în lim ba greacă, L itu rg h iile S finţilor P ărinţi Iacob, A p osto­ lul şi fratele D o m n u lu i, V a sile cel M a re şi lo a n G ură de A ur, d'înd în anexă extrase referitoare la Liturghie din opt scrieri ale Sfinţilor Părinţi şi diverşi autori b i z a n t i n i 1 !). N u s-ar putea afirma precis în ce m ăsură au pătruns aceste două ediţii în Bisericile O rtodoxe ca Liturghiere uzuale ; fiind imprimate sub egida autorităţii Bisericii R om a n o - C a to lic e . şi într-unul din cazuri de către un apusean, ele au găsit întrebuinţare, desigur restrînsă, servind în acelaşi timp ca ediţii literftre sau de studiu. Unor astfel de scopuri co­ respundeau şi diversele ediţii în traduceri latine, ca, de exemplu, versiu­ nile latine ale Liturghiei Sfîntului loan G u ră de A u r , una făcută pe la anul 1510 de Erasmus şi tipărită la Paris în anii 1556 şi 1557 şi la Colonia în anul 1540, iar alta tradusă pe la a nul 1 180 de Leo Thuscus şi editată mai tîrziu la Colo nia în anul 1540 şi la Paris în a nu l 1560, precum şi Liturghia Sfîntului Vasile cel Marc, tradusa în lim b a la tin ă de Nicolae din Idrunt (Otranto), alta (1534) de către G e ntian us Hervetus ş. a. Aceeaşi desti­ naţie au putut-o avea şi ediţiile de Liturghii separate cu text grec însoţit de versiunea latină, tipărite de apuseni la Veneţia. La baza Liturghierului tipărit la Roma, fie separat (1601 şi 1603), ori în cuprinsul E vhologhiului, ca cele din anii 1754 şi 1373, precum şi la baza versiunilor citate, stau de fapt manuscrise din Italia. De la a nu l 1578 îndeosebi şi pînă în cursid veac u lui al XIX-lea, Biserica O r to d o x ă Greacă îşi tipăreşte Liturghierul în condiţii grafice modeste la Veneţia , cuprinzînd fie pe toate cele trei formulare de Liturghie laolaltă, fie nu m a i cîte una, fie ca arhieraticon, ierodiaconicon, ori n u m a i ru găc iu nile Vecerniei şi Utreniei. Singura edi­ ţie în. lim ba greacă, apărută în tiparniţă ortodoxă înainte de veacul al XIX-lea, o reprezintă L itu rg h ierul grec-arab tipărit de Antirn Ivireanul la M înăstirea Snagov din Ţara R om ânească, în anul 1701. De la începu­ tul v eacului menţionat însă, cînd in tervin e o schimbare în condiţiile p o ­ litice ale grecilor din Im pe riu l otoman, încep să apară ediţii de Litur­ ghier la C’onstantinopol, Ate na, Ierusalim şi Tripolis (din Patriarhia A l e ­ xandriei). în acelaşi timp însă, în Biserica O rto d o x ă Greacă, formularele Liturghiei însoţite de Vecernie, M ie z o n o p tic ă şi Utrenie au continuat totuşi să facă parte pînă astăzi din cuprinsul E v h o lo g h iu lu i, respectînd astfel tradiţia vechilor manuscrise. înainte de a vedea lu m in a tip arulu i în lim ba originală, Liturghierul ortodox fusese deja im prim at în. anul 1508 de către ieromonahul m u nte­ negrean M acarie 2n, în Ţara Rom ânească, probabil la Tîrgovişte (numele localităţii de im primare lipseşte), şi anu m e în versiunea slavonă (limba
19. Extrasele provin d in Ierarhia bisericească a lui D ionisie Pseudo-Areopanitul, A p o lo g ia Sfîntului Iustin M a rtiru l şi Filozoful, Si. G rigore ele Nisa, Sf. In,in D am aschin, N icolae de M ethona, Sam onas do Gaza, M'arcu al Efesului şi Psuml·»G herm an al C o n sta n tino p olu lu i. 20. în studiul său L itu rg h ie ru l slavon tipărit de Maccirie, la 1ГЮ 8, publicat in «Biserica O rtodox a Rom ânii», L X X V I (1958), nr. 10— 11, p. 1036. Pr. Prof. Πηο Γ ,γ< ίnişie dem onstrează netem einicia părerii lui Ch. A u n e r (Lcs versions m u m aincs r/<· la litu rg ic de Saint Je a n Cluysostome, in Χρυσοστομικά, Roma, 1908, p. 7'ÎG) сшл αί L itu rg h ie ru l slavon de la T îrgovişte ar fi. re p r o d u c e d o ediţie im prim ată mai inainir; la C e lin je de acelaşi M acarie.

— 24 — medio-bulgară). Acesta este, pe cit se ştie pînă acum, cea d in tîi ediţie a Liturghierului tipărită in Biserica Ortodoxă. Perimarea p r in c ip iu lu i t r i­
lin g v i st din e v u l mediu, după care erau considerate lim b i sacre n u m a i

greaca, latina şi slava, a înlesnit rinei pe rînd tipărirea Liturghierului în lim bile tuturor popoarelor ortodoxe. In perioada creştinismului prim ar sau cel puţin în prim ele d o u ă se­ cole, lim ba liturgică era greaca, sub forma aşa-numitului id io m al d ia ­ lectului comun, folosit de predica şi cateheza misionară ca şi în aproape totalitatea scrierilor canonice ale N o u lu i Testament. Greaca textului grec actual al Liturghiei, care se găsea aproape complet format in veacurile al V-lea şi al Vl-lea, are acelaşi aer de familie cu literatura cultă a veacurilor al III-lea şi al IV-lea, deci deosebit de lim ba şi stilul sim plu şi popular al Noului T e s ta m e n t21. De timpuriu, şi anume chiar în cursul v eacului al II-lea, a intrat în întrebuinţarea bisericească şi lim ba latină, mai întîi în Biserica A fric ii dc Nord ; dar se poate spune că la R om a se mai oficia încă în veacul al III-lea Liturghia în greceşte. încep în d însă cam din acest din u r m ă veac, latina devine limba liturgică a Bisericii din R om a şi treptat-treptat ea a ajuns în cursul veacurilor următoare lim ba liturgic ă a între g u lui creşti­ nism apusean, răm inînd p în ă în vremea noastră unica lim b ă oficială a cultului romano-catoîic. Spre sfârşi tul v eacului al IX-lea, cu ocazia creş­ tinării moravilor, Liturghia a fost tradusă în lim ba slavonă (paleo-slavă) de către Chirii, unul din cei doi apostoli ai creştinării acestora. Slavona a ajuns astfel lim ba specifică L itu rg h ie ru lu i din u z u l num eroasei familii a popoarelor slave şi a unora din cele care s-au găsit v rem e ln ic sub in ­ fluenţa lor politică. In provinciile din A sia şi Egipt, cu un creştinism înfloritor în c ă din primele veacuri creştine, Liturghia se găsea deja tradusă în lim bile naţio nale respective, înainte de evul mediu. Astfel, siriaca, nu m e pe care V u lg ata l-a dat limbii aramaice, adică id io m u lu i ebraic vorbit pe vremea M in tu it o r u lu i in Palestina şi Siria vecină, a fost lim ba predic ii unora din A p ostolii şi misionarii creştini în A sia (Fapte X I, 12— 27 ; X V , 2, 28, 31— 35), precum şi limba uneia din cele mai vechi traduceri ale Sfintei Scripturi a V echiului Testament («Peşito»), care datează din v eac u l I sau al II-lea d. Hr. Pe drept c u v în t deci se poate spune că loc ul al doilea ca v ech im e şi autoritate între lim bile Liturghiei îi revine lim b ii siriace, atît sub forma idiom u lui occidental din regiunea A ntioh iei, cît şi cej.ui chaldaic, caracteristic sirienilor orientali din părţile M e so p o ta m ie i etc. întrebuinţarea lim bii siriace în cursul Liturghiei din biserica Sfîntului M o r m în t (Ierusalim), în zilele Paştilor, alături de cea greaca, se afla ates­ tată pe la m ijlocul veacului al IV-lea de peregrina A etheria iar la An21. С/. Sophie Antoniarlis, Place r/c !a lilu rg ie dans la trad itio n des letlrcs rjrccqucs (Lciden, 1939), p. 2, 5, 12.1 şi 127. 22. «E l quo niam in ea p rovincia pars populi et grcce et siriste novit, pars c t ia n por se grece, aliq ua eliam pars tantum si rişte, itaque q u o n iam episcopus, licei •■ ■ irisle no verit, tamen semper grace lo q u itu r et n u nq uam siriste : ita qu e ergo stal sr-mper presbyter, qui episcopo grece dicente siriste interpretatur, ut om nes au d ia n t quae ex po nu ntur. Lccliones etiarn, quae cu m qu e in ecclesia leguntur, q uia necesse '■ st grece legi, semper stat, q ui siriste interpretatur propter p o p u lu m ut semper

— 25 — tio hi. a, spre finele aceluiaşi veac, de o m iliile Sfîntului. lo a n G u ră de Aur 2 :} . Prin veacul al V-lea, Litu rgh ia creştină este tradusă de asemenea 111 lim ba armeană, în care s-a făcut şi o traducere a N o u lu i Testament de către Sfîntul Mesropiu. C am în aceeaşi perioadă, în bisericile din p ro ­ vincie ale Egiptului, Liturghia era oficiată în lim ba coptă, iar în cele din A b is in ia in lim ba etiopică, în care se afla deja p rin veacul al IV-lea sau al V-tea o traducere a Bibliei. M a i tîrziu, afară de lim ba slavonă a intrat in rindul lim b ilo r liturgice lim ba georgiană, iar prin secolul al XVII-lea lim ba arabă pentru creştinii din Siria, Palestina şi Egipt, căzuţi sub d o m i­ naţia arabilor şi mai apoi a turcilor. Astăzi, fiecare din popoarele orto­ doxe îşi are lim ba liturgică respectivă, aşa că L itu rg h ierul se afla tradus încă în urm ătoare'e lim b i din uzu.1 credincioşilor : germană, letonă, estonă, fineză, tătară, eschimosă şi intr-un dialect in d ia n din Am erica de Nord-Est, insulele A le u tin e şi Alasca, engleză (în uz printre coloniştii austrieci din A m erica de N ord, greco-catolici reveniţi la ortodocşi), c h i­ neză, jap o neză şi chiar turcă, aceasta din u r m ă în întrebuinţarea unei com u nităţi din apropierea la c u lu i Egerdir din A sia 24. N u intră în cadrul paragrafului, de faţă enumerarea şi critica tuturor ori cel puţin a celor mai im portante dintre ediţiile L itu rg h ie ru lu i în toate aceste lim b i ; aceasta poate face obiectul unei m onografii a Litur­ g h ie ru lu i 2 5 ori a istoriei religioase vechi a fiecărei n a ţiu ni ortodoxe. V o m m enţiona totuşi, în legă tură cu L itu rg h ie ru l român, că prim ele sale ediţii au un caracter de tranziţie, fiind de fapt Lilu rgh iere slav o-române, ele avînd în lim ba ro m â n ă n u m a i in strucţiunile de tipic dintre rugăciu ni, acestea din u rm ă fiind toate iar uneori aproape toate în lim ba slavonă. Acesta este cazul ediţiei tipărite la Tîrgovişte în anul 1680, în tim pul m itro p olitu lui Teodosie, precum şi al L itu rg h ie i S fîn tu lu i lo a n G u ră de A u r (arhieraticon), tipărită la R ă d ă u ţ i în anul 1745, pe cînd păstorea aci episcopul Iacov. N u m ă r u l r u g ăc iu n ilo r în lim ba ro m ână se găseşte isporit însă în ediţiile slavo-române ale L itu rgh ierelor tipărite la Buzău, în anul 1702 şi la Iaşi, în anul 1715 sub m itro p o litu l Ghedeon. L itu rg h ierul complet în lim ba ro m â n ă a fost tradus şi tipărit de m i ­ tropolitul Dosoftei, la Iaşi, în a nu l 1679. A ceastă ediţie nu conţine decît cele trei form ulare ale Liturghiei, lipsindu-i deci slujba Vecerniei şi a Utreniei, iar unele patricularităţii din cuprinsul său ca, de exemplu, proscomidirea de către diacon, ne lasă să vedem in fluenţa textului original al D iatax ei lu i Filotei, resimţită şi de unele ediţii anterioare ale Slujebdiscant». Sih'iae vel polius A elheriae Pcrcgrinalio aci toca sanda, text editai, ele W . Hcraeus, X L V II, 3, 4, H eidelberg, 1929, p. 51. 23. P. G., X L IX , 188, 646. 24. V ezi Ign. Ephr. R a h m a n i, ie s IHurgies orivnlalcs, ei occirlcntalos, Bcvrout, 1020, p. 105 şi 112; M a x iiiiilia n u s p rinceps Snxoniac·, Praclcc.tinnes c/c lilurr/iis orie n talib u s, t. 1 , n. 21— 25; A d rie n Fortc.sque, La m a s e , trad, franc, de A, Boudinhon, p. 111— 113 şi 122; F. A. B righU » an, L iturgies eastern and western, vol. i : Eastern Liturgies , p. L X X X II. 25. Sem nalam in această p riv in ţă m onografia m eritorie Liturghierul, studiu istorico-lilurgic (ms. d ac tilo g rafia t, 229 p. in te/.:i susţinui 3 de Branişte· M . F.ne, in iunie 1938, pentru obţinerea titlu lu i dc iic e n lia t in teologie.

— 26 — n ic u lu i slav şi actuală încă în ediţiile din u zul greco-catolicilor. Liturg h ie ru l lu i Dosoftei apare din nou în anul 1683, -într-o fo rm ă m ai în g r i­ jită şi c o m p le ta tă cu Vecernia şi Utrenia. Este necesar să m e nţionăm c:ă înainte de prim ele ediţii tipărite şi chiar p arale le cu prim ele din acestea, L itu rg h ie ru l în lim b a ro m â n ă a cir­ culat în manuscris. Deşi p r im ii traducători, ca, de exemplu, m itro p oiiţii Dosoftei al M o l ­ dovei şi Teodosie al Ţării Româneşti, su blinia z ă în prefeţele ediţiilor res­ pective că ei s-au servit de originale greceşti, totuşi n u este greu de ob­ servat că, in ceea ce priveşte înto cmirea cuprinsului, L itu rg h ie ru l r o m â ­ nesc se găseşte m a i aproape de cel slavon decît de cel grec:. O astfel de situaţie este uşor de remarcat, dacă se iau ca element de comparaţie piesele flu c tu an te din conţinutul L itu rg h ierulu i, felul de grupare uneori al cererilor din ectenii, în legătură cu diferitele categorii p om enite în textul lor etc. D em n de m enţionat este mai ales capitolul aşezai sub titlul do « P o v ă ţ u i m , la linele cărţii, datorită ie r o m o n a h u lu i Eftimie din veacul al Xyi't-lea * « . îndeosebi ediţiile L itu rg h ie ru lu i tradus de A n t im Ivireanu.1 şi tipărit la R im n ic în a nu l 1706 şi la Tîrgovişte în a nu l 17Ί3 apar ca prim ii paşi decisivi spre prototipul L itu rg h ie rulu i nostru de a stă zi; ediţia de la laşi clin a nu l 1759, a lui lacov Putneanu, este a dou a treaptă în desăvîrşirea acestui prototip, cel puţin cu privire la cuprins, u lt im a fază reprezentind-o ediţia de Iaşi., 1818, a lui V e n ia m in Costache. Ediţiile care au urmat d u p ă acea în cursul v eacului al XIX- lea p înă la înfiinţarea T ip o­ grafiei C ă r ţilo r Bisericeşti, precum şi cele ce au ieşit de sub teascurile acesteia p î n ă la ju m ă ta te a veacului nostru, n u au a juns încă să rezolve definitiv pro b le m a unei desăvirşite traduceri, la n iv e lu l flexib ilităţii atins de lim b a ro m â nă. în p rin c ip iu , traducerea L itu rgh ierulu i, ca şi a oricărei cărţi de ritual, nu încetează a răraîne m ereu o p roblem ă a ctu ală în acea Biserică n a ţ io ­ nală unde n u s-a găsit încă pe deplin forma ieratică de stil, în care ter­ menii şi expresiile să redea cît se poate de p ropriu şi exact sensul şi ideea din textul o r i g i n a l 27.

26. V ezi S e rg iu B ulgakov, Dogm a euharisticci, traducere rom ânească ele Pr. Paraschiv A ng e lescu , Bucureşti, 1930. p. U , nota 3. 27, Vezi lu c ră rile -noastre: ÎnsL-mnărj pentru o nouă ediţie a L iturghierului, 1947; Μ,ίία p ăcii, Jertfa laudei, 1940; V erbul a m intui..., 1941; In ju ru l unei iorm u ie liturgice de o rig ine b jb lic ă , 1943 ; Pentru o no u ă ediţie in pre gătire a L iturghierului, in «Biserica O rto d o x ă R o m ână», LXX1JI (1955), nr. 3— 4, p. 295— 310.

PARTEA I A LITURGHIERULUI: SERVICIILE PREMERGĂTOARE L I T U R G H I E I

■jJb,

SERVICIILE DE SEARA ŞI DE D IM IN E A Ţ A P R E M ERG Ă T O A RE LITURGHIEI
I. C o nside raţii generale. — II. O fic iu l V e c ern iei sau slu jb a de seară. — 111. Litia. — IV . O fic ia l M ie z o n o p tic ii. — O f i­ c iu l U treniei I. C O N S ID E R A Ţ II G E N E R A L E

A şa precum s-a m e n ţio n a t în capitolul precedent, L itu rg h ie ru l in d e ­ pendent de E v h o lo g h iu n u cuprindea la început decît s lujba Liturghiei, într-unul sau în toate cele trei formulare ale ei. A stăzi însă p rim a parte a acestei cărţi este re zervată fo rm ularelor cu rolul preotului şi al d ia c o­ nu lui la oficiile V ecerniei, M ie z o n o p tic ii şi Utreniei, care se găsesc astfel rinduite în această ordine înaintea Liturghiei. în E v h o lo g h iile din vechile codice, Vec ern ia şi Utrenia, reprezentate n u m a i prin ru gă c iu n ile preotului, apar inserate d u p ă Liturghie şi anum e între piesele din partea ultim ă a cărţii. Prioritatea Liturghiei într-o astfel de ordine îşi avea te­ meiul, desigur, în marea ei însem nătate, ca ru găc iu ne p rin excelenţă a Bisericii, în care se exercită cea m a i înaltă dintre atribuţiile sa c ra m en­ tale ale preoţiei. Prin a doua j u m ă ta te a v eac u lui al XV-lea încep a se ivi totuşi co­ dice în care V ec ern ia şi U trenia se află aşezate înaintea Liturghiei, p o ­ ziţie pe care o păstrează şi în viitoarele ediţii ale E v h o lo g h iu lu i tipărit. Paralel cu ev h olo g h iile şi liturghierele în stare de manuscris precum şi cu ediţiile tipărite ale acestora, fo rmularele Vecerniei şi Utreniei, fie reduse n u m a i la ru g ă c iu n ile respective ori completate şi cu rolul dia c o­ nului şi in dicaţii de tipic, apar îm p re u n ă ori deosebite, în exemplare i n ­ dependente de E v h o lo g h iu şi L iturghier. D in veacul al XVI-lea, L itu r­ ghierele im prim ate in troduc, m a i întîi sporadic, iar apoi regulat, oficiile Vecerniei, M ie z o n o p tic ii şi Utreniei, la început între ru gă c iu n ile de la finele cărţii (cum este cazul, de exemplu, în ediţiile slavone şi slavo-române de Tîrgovişte, 1508; Bucureşti 1680; Buzău, 1702 etc.), iar în cele din urm ă la locul pe care îl oc u p ă astăzi, înainte de slu jb a Liturghiei. In astfel de cazuri, titlurile de pe coperta unora dintre aceste ediţii fac m e n ­ ţiune specială despre prezenţa amintitelor oficii în conţinutu l lor, ca, de exemplu : D um n ezeie ştile L itu rg h ii cu V ecernia, U trenia ... (Atena, 1912). În actualele ediţii rom âneşti ale L itu rg h ierulu i, aceste oficii sînt prefa­ ţate de cîteva paragrafe de tipic p rivitoare la rînduiala lor. Faptul că dintre toate cele şapte «Laude», care in tră în c om ponenţa ciclului bisericesc de o zi, n u m a i Vecernia, M ie zo n o p tic a şi Utrenia au găsit prim ire în aceeaşi carte cu Liturghia, se poate atribui pe de o parte, desigur, poziţiei lor deosebite faţă de celelalte ore de rugăciune, iar pe ţ

— 30 — de alta ra p ortu lu i în care au fost puse de practica bisericească cu L itu r­ ghia, într-adevâr, ru g ăc iu nile de seara şi de dimineaţa în general sînt deprinderi religioase universale, sugerate de însăşi poezia natu rii din aceste m o m ente ale zilei şi de sentimentele pe care le deşteaptă în su ­ flete. Seara este ora cînd se aşterne o tăcere im presio nantă, o dată cu încetarea activ ităţii, cînd fiecare se retrage la sine sau între ai săi. S en­ timentul de slăbic iu ne, care se naşte din această izolare, se com p lică cu o senzaţie de teamă în faţa întu ne riculu i din care pot răsări surprizele, neajunsurile din partea celor răi. Sufletele religioase încearcă astfel în chip necesar nev oia de a recurge, prin rugăciuni, la protecţia P ro v id e n ­ ţei, precum, pe de altă parte, imensitatea, splendoarea şi m e la n c o lia n a ­ turii din cursul nopţilo r înstelate m ină cugetarea la ato tputernicia lui Dumnezeu, din care se dezvoltă sentimentul de admiraţie şi de p ro s lă ­ vire a Lui '4 «Ridică-te, zicea Sfîntul loan G u ră de Aur, şi priveşte m u l ­ ţimea stelelor şi a dm iră înto cmirea cea m in u n ată a lu m ii ... Pleacă ge­ nunchiul, suspină, roagă-te ...» în chip firesc, pe de altă parte, ivirea zorilor şi arătarea lu m in ii trezeşte în sufletul religios speranţa < şi bu c u ­ ria, îndin în du-1 să m u lţum ească lui D um nezeu şi să-I im plore aju to ru l pentru toate cele pe care le poate in tim pina în cursul zilei, care începe 30. În creştinism, ru g ă c iu nile de seara şi de dim ineaţa reprezintă cea mai veche tradiţie m ozaică a prim ilor săi adepţi recrutaţi dintre iudei, ca momente corespunzătoare jertfelor de seara şi de dimineaţa, prescrise de V ech iu l Testament (leş. X X I X , 39, şi X X X , 7 şi 8). Deşi re c o m a n d ă ­ rile din. cartea I Cronici ( X X I II, 30) consacră nu m a i aceste dou ă mom ente din zi pentru r u g ă c iu n i de laudă, totuşi., ulterior, s-au dezvoltat în i u ­ daism şi alte ore de rugăciune, ca ora а Ш-а, a Vl-a şi a IX-a, pe care le vedem practicate in Ierusalim şi de generaţia apostolică a p rim ilo r creştini (Fapte 11, 15 ; Ш , 1 ; X, 9). Acestea din u rm ă au reprezentat însă in primele trei veacuri creştine, de altfel ca şi în iudaism, exerciţii re li­ gioase sau de pietate cu caracter benevol şi deci particular sau de devoţie personală, în tim p ce ru gă c iu n ile de seara şi de dim ineaţa n-au i n ­ t i m a t să d e v in ă unităţi ale servic iu lui d iv in oficial şi deci p u blic şi o b li­ gatoriu 3 1 din ciclul de noapte, organizat de Biserica primară. Prin înseşi momentele din zi rezervate acestor rugăciuni, ele veneau în atingere aproape directă cu cultul specific creştin, care a fost conceput şi p ra c ­ ticat dintru început ca un oficiu de noapte. Orientîndu-se du p ă faptul că Sfînta Euharistie fusese in stituită de M in tu it o r u l la sfârşitul unei cine sau mese de seara, prim ele generaţii de creştini săvîrşeau Liturghia du p ă căderea nopţii, aşa precum in formează Faptele A postolilor (X X , 7— 11). Sudarea r u g ă c iu n ilo r de seara şi de dim ineaţa la cultul prin esenţă creş­ tin a fost determ inată în acelaşi timp şi de condiţiile din p rim a p erioadă a istoriei Bisericii. în starea de persecuţie re’igioasă, adică în care s-a
-8. Ci. Dom Fern. C abrol, Le livre de la prierc antique, ed. VI, p. 207. 29. Sf. lo an G u ră de A ur, O m ilia X X V I la Faptele A p o s to lilo r, Р. С., LX, 202— 203. 30. Cf. Dom Fern. C abrol, op. cil., p. 207. 31. C o n s titu ţiile A po sto lice (cartca a II-a, 59) o b lig ă pe episcopi «să p om e ­ nească şi să în d e m ne p o p o ru l sa se îndeletnicească cu venirea la biserică d im i­ neaţa şi seara, in fiecare zi, şi să nu o părăsească In nici un chip...».

desfăşurat la început viaţa creştină, a fost nevoie să se renunţe atît la Liturghia ziln ic ă (Fapte 11, 46) cit şi la adunările pentru rugăciu ne de mai multe ori pe zi, ca în practica ierusalim iteană in iţială, rezervindu-se în acest scop o zi an u m ită («stato die»), du m in ic a adică, înainte de ivirea lu m in ii («ante lucem»), precum se exprimă P liniu cel-Tinăr in Epistola câtrc Traicrn 3, Aceste m otive de ordin istoric de la baza c ultului divin de dimineaţa şi de seara se găsesc completate şi cu consideraţii de alt gen in litera­ tura creştină patristică. Astfel, C o nstitu ţiile A p ostolice (V III, 34) priveau ca o datorie adunarea credincioşilor pentru aceste ru găc iu ni şi anume dimineaţa, « m u lţu m in d pentru că D o m n u l v-a lum inat, a lu n g in d noaptea şi aducind ziua», iar «seara, drept m u lţum ire că v-a dat noaptea spre odihnă de ostenelile din tim pul zilei». Sfîntul Cipria n consideră că «tre­ buie să ne rugăm şi dimineaţa, pentru că prin ru găciu nea noastră de d im inea ţă se prăznuieşte învierea D o m n u lu i. Aceasta voia să o arate o dinio ară D u h u l Sfînt, zicînd in psalmi : «îm p ăra tu l meu şi D umnezeul meu, căci către Tine m ă voi ruga, D oam ne , · dim ineaţa vei auzi glasul meu, dim ineaţa voi sta înaintea Ta şi-mi voi îndrepta ochii spre Tine» (Ps. V, 2, 3). Şi iarăşi grăieşte D o m n u l prin profetul : «In revărsatul z o ­ rilor vor mineca spre M in e zicînd : să mergem şi să ne întoarcem la D om nu l D u m n ezeu l nostru». De asemenea, trebuie să ne rugăm iarăşi neapărat la apusul soarelui şi la sfirşitul zilei. Pentru că ITristos fiind soarele cel adevărat şi ziu a cea adevărată, de aceea şi noi, cînd ne ru ­ găm la apusul soarelui şi al zi.ei din lume şi cerem ca să v in ă din nou lum ina peste noi, ne rugăm pentru a doua venire a lu i ITristos, Care ne va aduce harul lu m in ii veşnice» 33. Sfintul Vasile cel M are motiva că «noi ne ru găm dimineaţa, p entru ca primele mişcări ale spiritului nostru să se consacre lui D u m n ezeu şi pentru ca nici o g r ijă să nu ocupe lăuntrul nostru, p înă ce nu ne v o m fi bucurat cu aducerea aminte de D u m ­ nezeu ... Terminîndu-se ziua, trebuie să m u lţu m im pentru tot binele pe care l-am prim it în decursul ei ; trebuie să m ărturisim cu u m ilin ţă toate cite nu le-am îm p linit cu voie sau fără voie ; trebuie să cerem iertare pentru toate cite am p ăcătu it cu cuvîntul, cu lucrul şi în in im ă ...» 3J. Toate aceste motive, precum şi semnificaţiile sim bolice ce s-au adăugat acestor o f i c i i 35, de care ne vom ocupa mai în urmă, au deter­
32. Epistola X, cap. 96 (97). 33. Sf. C iprian, De o rationc clorninica, cap. 35, P. L. IV, 559— 560, in traducerea Pr. M atei Pislaru. Scrieri alese d in operele S iîn lu iu i C iprian , B iblioteca Părinţilor bisericeşti, vol. I, R îm n icu - V îlcii, 1935, p. 69— 70. '34. Sf. V asile cel Mare, Răspuns la Întrebarea X X X V î l din R e g ulile mari ; vezi şi V echile R In d u ie li ale v ie ţii m onahale, traducere d in lim b a rusa, 1929, p. 352. 35. «Pentru creştinii din epoca de mai înainte, D o m nu l lisus H ristos era sim ­ plu D um ne ze u- M intuitorul, către Care datorau m ărturii de recunoştinţa ; dar cu vremea, pe m ăsură ce m intea reflecta mai mult. la a d e le m in tu irii, spiritul creştin ajunse în chip firesc să deosebească fiecare etapa, care marcase aceasta inituuire, şi să determ ine fiecare pas al dru m ulu i urm at de D um nezeu-O m ul, «lin sinul T atălui Său p în ă la cruce şi p inii la т а Ц а г с а S a la cer. .Şi astfel, fiecare c e a s din zi fu pus in le g ătu ră, î n . spiritu l cred incio şilo r in ’no d Itajie, cu fapte şi evenim ente la i­ nice din v iaţa lui Hristos, lucru ce a dat o sancţiune deosebita ce lebrării şi obser­ vării religioase a ceasurilor, care, la origine, nu-şi datorau existenţa şi instituirea

— 32 — m in a i pe vechii credincioşi să se aplece cu o rîv n ă specială asupra orelor

pentru ru g ăc iu n ile de seara şi de dim ineaţa ; ei petreceau noaptea de
sîrnbătă spre d u m in ic ă în biserică, aşa că ru găc iu nile de se a ra începeau după ce se întuneca, iar cele de dim ineaţa, du p ă m ie z u l nopţii, Liturghia urmînd în continuare în această zi. Succesiunea şi deci tim p u l r u g ă c iu ­ nilor de seara şi de dim ineaţa sistematizîndu-se astfel în legătură cu cel destinat pentru Sfînta Liturghie, ele se găsiră încadrate automat, prin uz, în ciclul de noapte al cultului creştin public şi deci oficial şi o b lig a ­ toriu. în condiţiile modificate ale vieţii creştine de mai tîrziu, momentele oficiului acestor «Laude*- sînt anticipate ori întîrziate în comparaţie cu practica din vechime. Aceasta din urmă se m ai menţine încă în bisericile mînăstireşti, pe cînd în bisericile din p arohii V ec ern ia se săvîrşeşte înainte de ivirea întunericului, iar M iezonoptica şi Utrenia tocmai d im i­ neaţa, in p lină zi, afară de sărbătorile cu priveghere. Totuşi, vechiul lor caracter de servicii religioase nocturne este evidenţia t prin numeroase texte din cuprinsul ru g ă c iu nilo r lor. Deşi în scrierile patristice din veacul al II-lea, al Π ΐ -lea şi din prim a jumătate a veacului al IV-lea se ia act de orele de ru g ăc iu n e din ciclul nocturn, cît şi de cele din tim p u l zilei, totuşi n u m a i cele de seara şi de dimineaţa apar ca stabilite oficial sau prin dispoziţiu ni p r e c is e 36. R ecu­ noaşterea orelor de ru găciune din ciclul de zi în practica oficială 3 7 şi adăugarea lor la oficiile din cursul nopţii re prezintă u n fe nom e n ce î n ­ cepe de la jum ăta te a v eac u lui al IV-lea, în urma dezvoltării vieţii m o n a ­ hale in mînăstiri, a căror influenţă s-a întins apoi şi asupra bisericilor de mir. în substanţa sa, structura acestor ore constă p î n ă astăzi, în cea mai mare parte, din piese de pietate generală reprezentate p rin psalmi, care, ca şi puţinele imne ce se găsesc întreţesute printre ei, cad în atribuţia stranei sau a credincioşilor. R olul preotu lui în oficiu l acestora apare cu desăvirşire simplificat, şters chiar, în atribuţia sa de m ijlo c ito r al c o m u ­ nităţii. EI se găseşte încadrat în regulile pietăţii comune, asociat la exer­ ciţiile spirituale ale celorlalţi credincioşi : asistă, ascultă şi se adînceşte împreună cu credincioşii în cugetările sugerate din textul din cuprinsul psalmilor şi-şi uneşte glasul cu ei în melodiile imnelor.' Ca preot, el n u ­ mai prezidează şi dirijează aceste exerciţii de pietate, p rin cele douătrei formule pentru deschiderea şi închiderea oficiului ori de binecuvîntare în cursul lui, iar în Păresimi prin recitarea ru g ăc iu n ii Sfîntului Efrem Şirul («D oam ne şi Stăp în u l vieţii mele»...), rostită afară din altar, adică în m ijlo c u l credincioşilor. Ca atare, p rin na tu ra sa însăşi,--oficiul «Laudelor» din tim pul zilei n-au putut forma u n material propriu Liiurghierului, ci acestea au intrat în chip firesc în cuprinsul O ro lo g iu lu i sau
decît îm părţirii zilei, în viaţa civ ilă » . Dom Suitbert Baum er, H istoire du Brevlaire, Irad. ir. par Dom Reginald Biron, t. I, Paris, 1905, p. 65— 66. 36. Cf. Dom Suilb e rt Baumer, op. cil., t. I, p. 64. 37. Cf. de exem plu : C lem ent A le x a n d rin u l ( ţ c . 220), Pedagogul, cartea 11-a, cap. IV , P. G., V III, 413, 444; cap. X, ibidem , col. 512; S lro m a la , cartea V II, cap. V II, P. G.. IX , 469 ; T ertuU an (Jf 240), De o raiione, cap. X X I I I — X X V , P. L„ I, 1191 — 1193; Eusebiu al Cezareii ( t 340), C o m e ntariu Ia P salm u l X C I, P. G„ X X III, 1772; Com entariu la P salm ul L X X X 1 X , 3— 7, P. G., X X III, 1130— 1134, 1136, dar m ai ales Com entariu la P salm ul C X L II, P, G., X X IV , 49.

— 33 — C easlovului. Pentru acest m otiv , însuşi cuprinsul servic iu lui Ceasului al IX-lea şi Pavecerniţa, care alcătuiesc îm p re u n ă cu Vecernia prim ul grup din ciclul de noapte, sau p rim u l ciclu din cele şapte «Laude», precum şi «Ora întii», care este unită cu Utrenia, n-au putut să facă subiect pentru cuprinsul L itu rg h ie ruîu i, care este şi răm în e prin excelenţă o carte spe­ cifică rolului de liturgbisitor al preotului. D im potrivă, structura Vecerniei şi U treniei se înfăţişează modelată după un plan analog cu cel al Liturghiei catehumenilo r. Astfel, afară de psalmii şi imnele in tonate antifonic de strane, roiul preotu lui se im pune prin amploarea pieselor ce-i revin, şi a nu m e : a) R ug ăc iu ni de m ijloc ire pentru com unitate ; b) Ectenii identice cu cele d in Liturghie, unele din ele purtînd uşoare adaptări în concordanţă cu vrem ea din zi, corespunzătoare oficiilo r; c) Acţiuni sim bolice de reprezenjare a unor momente din activitatea istorică a M în tu ito r u lu i, ca de exemplu, v ho du rile ; d) Lecturi de pericope bib lice chiar, la Vecernia anum itor sărbători din unele epoci ale a nu lu i liturgic. Deci rolul am plu al oficiului p reo tu lui în aceste servicii precum şi uzul stabilit din v echim e de a se săvîrşi adesea Liturghia în continuarea unităţilor din ciclul de noapte al c ultulu i au însemnat motive pentru care s-a im pus inserarea V ecerniei şi Utreniei în cuprinsul aceleiaşi cărţi de ritual, laolaltă cu Liturghia. în rezumat : introducerea acestor oficiii în Liturghier a fost determ inată de consideraţii practice, trebuind să se p u n ă la îndem în a p reo tu lui fo rm ularele p rin c ip a lu lu i său rol liturgic. Pentru acelaşi considerent i s-au făcut loc mai tîrziu în Liturghier şi M ie zonop ticii, a cărei structură ocupă o poziţie de m ijlo c între rînduiala Ceasurilor şi cea a «Laudelor» din ciclul nocturn. La origine şi chiar mai tîrziu, ca, de exemplu, la Ierusalim. în veacul al IV-lea, precum ne asigură Aetheria 3S, şi în m înăstirile E giptului, d u p ă in formaţiile date de Caşian 39, M ie zonop tica şi Utrenia erau contopite intr-un singur serviciu, mai ales în noaptea dinspre d u m in ic ă. Fiind deci unul dintre elementele structu­ rale ale v ech iulu i oficiu nocturn, M ie z o n o p tic a a răm as în Liturghier ne ­ despărţită de Utrenie, care se pare că a rezultat prin scindarea din ser­ viciul de la miezul nopţii. Locul sau aşezarea actuală a acestor «Laude» înaintea Liturghiei, adică în prima parte a L iiu rg h ie ru lu i, a fost m o tiv a tă de ordinea de suc­ cesiune a oficiilor lor în cursul unei zile bisericeşti sau liturgice. în plus, o astfel de rînduială se găseşte c onform ă cu concepţia bib lică a orariului liturgic, după care ziua bisericească începe de cu seara, o dată cu apusul soarelui. Astfel, potriv it tex tu lu i d in Facere I, fiecare zi este fo rmată din seară şi din d im ineaţă : «Şi a fost seară şi a fost dim inea ţă : ziua .întîi etc.»
38. S ilv iac vei W . H craeus, H eidelberg, 3D. V ezi R'mcluiala ie li ale v ie (ii monahale...,
f.it’ j r g h i e r u l ex pli cat — 3

p oiius Aelhericie P e re g rin alio ad loca sancla, cap. X X IV , ediţia 1929, p. 28— 31. C u v io s u lu i lo a n C a ss ia n , cart. III, cap. 8, in V ech ilc rînclu1929, p. 623.

— 34 — Prin urmare, în raport cu Liturghia, Vecernia, M ie zo n o p tic a şi Utre­ nia sînt .oficii prem ergătoare iar nu pregătitoare ale acţiunii ei în ea însăşi, cum este, de exemplu, Proscomidia ; ele nu reprezintă părţi c o m ­ ponente, dezvoltătoare sau întregitoare ale unicii teme sau lucrări, care îşi continuă desfăşurcirea 111 Liturghie. Ca d o v a d ă că raportul acestora faţă de Liturghie nu poate fi determinat decît de ordinea lor de succe­ siune, iar nu de o funcţiune pregătitoare pentru lucrarea în sine a Litur­ ghiei, este în p r im u l rînd faptul că oficierea Vecerniei, M ie z o n o p tic ii şi Utreniei'nu a n g a je a z ă ipso facto sau cu necesitate săvîrşirea im ediată a Sfintei Liturghii. Astfel, la Ierusalim, în zilele de peste săp tăm înâ, p ri­ vegherea (serviciu de la miezul nopţii cu Utrenia) n u era u rm a tă în v e a ­ cul al IV-lea de L it u r g h ie 4 0 şi, precum ne in formează istoricul Socrate din veacul al V-lea, situaţia era aceeaşi în zilele de miercuri şi vineri în Biserica A le x a n d rie i n , adică înto cmai cum se petrec astăzi lucrurile la sărbătorile cu priveghere mare sau în alte zile, cînd se săvîrşeşte nu m a i Vecernia, M ie z o n o p tic a şi Untrenia îm p re u n ă cu celelalte «Laude» (Pavecerniţa, Ceasuri, Obedniţa), ca în Păresimi. Potrivit reco m andărilo r din capitolul «P ovăţuiri» (pgf. 2) de la finele L itu rgh ierulu i, nu n u m a i «Laudele» din ciclul de noapte ci şi cele din cel de zi fac parte din «pravila» atît a preotului; care trebuie să liturghi.sească, cit şi a celor ce doresc să se împărtăşească. Pentru sfinţiţii s lu ji­ tori deci Vecernia, Mie zonoptica şi Utrenia sînt, într-adevăr, p re g ă ti­ toare, reprezentînd adică obligaţii de serviciu şi ocazii de exerciţii spiri­ tuale, fie săvîrşindu-le, fie participind la ele prin prezenţă, ascultare şi meditaţie. P o g o ră m în t sau dispensă în această p riv in ţ ă nu se admite decit in cazurile în care preotul a fost reţinut de datorii pastorale p riv in d mîntuirea sufletelor, ca, de exemplu, spovediri, îm părtăşiri ori botezuri şi, fără îndoială, daca acestea se prezintă ca îm p re ju ră ri de forţă majoră, fără posibilitatea de a fi prevenite sau amînate. Rezultă totuşi de aici că oficierea Liturghiei nu este neapărat c on­ diţionată de «Laudele» premergătoare, ceea ce desigur n-ar fi cazul dacă ele ar avea o funcţie pregătitoare pentru Liturghie în sine. Se cuvine însă ca preotul să se ferească de a ne g lija oblig aţiile sale religioase şi sacerdotale, legate de oficiul «Laudelor», cel pu ţin al acelora dintre ele care au r în d u ia la lor scrisă 111 Liturghier, acestea fiind tot atîtea ocazii ale graţiei d iv in e pentru înaintarea sa în sfinţenie. Respectarea cu sc um ­ pătate a tim p u rilo r de slujbă, pătrunderea şi îndeplinirea regulilor şi rugăciunilor de pregătire dovedesc că preotul înţelege că acele ceasuri nu sînt ale lui, ci ale lui Dumnezeu, C ă ru ia îi este înc h ina tă întreaga lui vocaţie, şi sfinţirii sufletelor, la care a fost rînduit. El însuşi va ajunge astfel să-şi pregătească dispoziţiile sufleteşti,' curăţia in im ii şi înălţarea lui in duh, corespunzătoare stării ce se cere de la slujitorii înfricoşăto a­ relor şi dumnezeieştilor Taine 111 Sfînta Liturghie. De aceea, preotul nu se cuvine să p u n ă în inferioritate oficiul său din altar, faţă de alte între­ prinderi pastorale, ci pe unele să le facă, iar pe celelalte să nu le lase.
1 0 . Cf. S ilv iae ve l potius A etheriae pitregrinatio..., loc. cit. 41. Cf. Socrate, Istoria bisericească, cart. V, cap. X X II, P. G,, L X V II.

II. -

O F IC IU L V E C E R N IE I SAU S L U JB A D E S E A R A

1. Ceasul al n o u ăle a . — 2. V ecern ia propriu-zisă. Vrem ea o fic iu lu i. — T erm enului de origine slavă Vecernie (Вечерня) şi a celui de provenienţa greco-latină vesperina (έα-ερίνός, vesperae, laudcs vespertinae) le corespunde în traducere românească expresia slu jb ă de seară sau s lu jb a (oficiul) ce se va face la vrem ea s e r iiA , for­ mulă întrebuinţată şi în unele din Lilurghierele greceşti (’Ακολουθία του Ь-Ξρ-.νοΟ ).'1 3 Prin expresivitatea ei, această formă perifrastică redă realitatea din practica bisericească m ai clar decît termenii tehnici străini «vecer­ nie» şi «vesperină», rezervaţi în liturgică exclusiv unităţii serviciului divin desemnat sub această denumire. De fapt însă serviciul divin de seara constă în chip regulat din Ceasul al nouălea şi Vecernia propriuzisă, care sînt unite, oficiindu-se în continuare. Liturghierul rom ân ca şi cel slav înfăţişează, într-aclevăr, sub denumirea de vesperină sau vecer­ nie, întreg serviciul d iv in de seara, alcătuit din Ceasul al nouălea şi V e ­ cernia propriu-zisă. 1
C EA SU L A L N O U Ă L E A

Lauda bisericească in titu la tă Ceasul al no uălea este un oficiu din timpul după-amiezii, care ar corespunde orei 4, 5 ori 6 p. m., du p ă oro­ logiul modern, în raport a dic ă cu anotim pul. Această variaţie de oră îşi găseşte explicarea în sistemul de împărţire a zilei, în uz la evrei Înainte, ca şi. în vremea M în t u it o r u lu i şi în tîln it in practica Bisericii creştine chiar în veacul al Vi-lea, al VII-lea şi al VIII-lea. Ei îm prumutaseră de la r o ­ mani m odul de împărţire a nopţii în patru străji sau veghi egale, iar de la babiloneni pe cel al îm p ă rţirii zilei şi nopţii în cîte 12 ore fiecare, n u ­ mărate de la răsăritul soarelui şi după apusul lui. Ziua şi noaptea fiind socotite fiecare în parte de cîte 12 ore, prima oră din zi începea cu răsă­ ritul soarelui, iar prima oră din noapte îndată du p ă apusul soarelui. Ora era deci solară, adică regulată d u p ă cursul soarelui, pe baza p rin c ip iu ­ lui că amiaza sau m ijlo c u l zilei ca şi miezul nopţii trebuiau să însemne ora a şasea din noapte sau din zi. D in această cauză, în chip fatal orele din cursul nopţii erau m a i lu n g i în sezonul de iarnă, cînd nopţile încep mai devreme cu patru-cinci ore decît în tim pul verii şi, dim potriv ă, mai scurte (30— 40 de m inute d u p ă orologiul actual) în cursul verii, cînd ziua se prelungeşte în d auna nopţii ; pe de alta parte, orele din cursul zilei erau mai lun gi vara decît iarna. D in această cauză, ora Ceasului al n o u ă ­ lea nu corespunde cu ora trei p.m., cum s-ar cuveni, după orologiul modern, decît în vremea echinocţiilor de p rim ă v a ră şi de toamnă în
42. îa lim b a ju l p ro vincial al u n o r -manuale, term enii «V ecernia» ţi «V esperină», fost traduşi cu seiare şi s ărin d â. 13 . Ca, do exem plu, ediţia de Ierusalim , 1908, 44. Cf. Dom Suitbert B âum cr, op. cit., p. 25— 26, 49— 50; P. Lebedev, Liturgica • S C 'U explicarea s erviciulu i d iv in , traducere din ruseşte şi prelucrare de Iconom ul

— 36 restul anului, ea întîrzie în raport cu cursul soarelui în a notim p u l cores­ punzător. ; A tu n c i cînd s-a impus o sistematizare şi raţionalizare a tim purilor de slujbă, acomodate stilului noilor .condiţii de via ţă bisericească, s-a găsit potrivit ca serviciul Ceasului al nouălea, întrucît este u n oficiu divin de-la m ijloc u l după-amiezii şi deci de către sfîrşitul zilei, să fie unit cu ru găciu nea din vremea serii. C a n o n u l 18 al Sinodului de la Laodiceea pare a însemna o indicaţie a epocii în care s-a făcut o astfel de rînduială. O ficiu l Vecerniei a fost tras deci înapoi din locul său originar de la începutul nopţii, cu un interval care echiv alează în unele sezoane cu cîtcva ore, pentru a fi unit cu Ceasul al nouălea, aşa precum Utrenia a fost desprinsă din rugăciu nea de la miezul nopţii (Miezonoptica), mai tîrziu fiind a m îndou ă împinse înainte spre p lină dim ineaţă, ca în biseri­ cile. parohiale, spre a se u n i cu O ra întii. Astfel, noaptea, care reprezen­ tase la început un timp de priveghere în rugăciune, a fost încadrată mai tîrziu între oficiile de la începutul şi de la sfîrşitul ei. Ceasul al nouălea este însă de fapt o slujbă pentru încheierea zilei bisericeşti, care se sfîrşeşte, iar nu a celei care începe cu Vecernia . în această poz<ţie, ea se găseşte în concordanţă cu semnificaţia sa istoricosimbolică, exprimată în literatura patristică şi bisericească. S-a consi­ derat pe de o parte că necesitatea rugăciunii in acest mom ent al zilei a fost demonstrată prin suirea A postolilor Petru şi loan în T em plul din Ierusalim la vremea Orei a no ua (Fapte III, 1), cînd au vindecat u n olog din naştere J5. Se cuvine să ne ru găm la Ceasul al nouălea m a i ales p e n ­ tru că la această oră s-a rugat M î n t m t o r u l însuşi, înainte de a-şi da d u h ul în m îin i e Părintelui Său, spălînd păcatele noastre cu Sîngele Său, vărsat pe crucea p ă t i m i r i i 4 (i. Rolul preotului in oficiul Ceasului al no uă lea păstrează însă exact acelaşi caracter ca şi în rîndu ia la celorlalte ceasuri, mărginindu-se adică la prezidarea şi dirijarea pietăţii credincioşilor. Toată această acţiune se reduce la cîteva formule, ca cea de bin ecuv întarea începutului («Binecuvîntat este Dumnezeul nostru...»), intonată afară din altar, pe solee, în faţa sfintelor uşi, unde răm în e p în ă la rostirea ecfonisului R u g ă c iu n ii Domneşti («Că a Ta este îm p ă răţia ...»), după care intră în altar. Aci, putînd sa stea pe scaun, se c uvine ca, în acest timp, să-şi aducă aminte, pătruns de smerenie, «că nu cu argint sau cu aur stricăcios sîntem răs­ cumpăraţi din viaţa cea deşartă..., ci prin Sîngele cel scump al lui H ris­ tos», care, «ca al unui miel ne v in o v a t şi nep rih ănit» (I Petru I, 18, Ш), «fiind răstignit pe cruce la ora a şasea, a spălat p în ă la ora a n o u a păcaN icolae F ilip, Bucureşti, 1899, p. 225; Dr. V. M ilrofanovi.ci şi Dr. T. T arnavschi, Prelegeri academ ice despre L ilurg nia B isericii' dreptcredincioase răsăritene, 1909, p. 42 45. Cf. Tertulian, De oratione, P.L., 1 , 1191— 1193; Sf. V asile cel M are, Regulile mari, Răspuns la întrebarea 37. 46. Canon. 27 H ip p o ly t ; Sf. C iprian, op. cit., col. 541; Pseudo-Atanasie, De virginitate, cap. 12, 16, 20, P. L„ X X V I II, 265— 276; C o nstitu(iiIe A postolice, cartea a V'III-a, 34; Sim ion, arhiepiscopul T osalonicului, Despre slintele ru g ăc iu n i, cap. 327, P. G., CLV, 551 (in traduccrca rom ând : Tractat asupra tuturor dogm e lo r cre­ dinţei noastre ortodoxe, revăzuta de Torna Teodorescu, Bucureşti, 1865, p. 212) ; cap ito lul P o văţu iţi, par. 2 din Liturghier.

37 — tele noastre... şi ca să ne p o a tă ră sc u m p ă ra şi să ne dea din n o u viaţă,: a desăvirşit atunci biruinţa p rin p ătim ire a Sa» 47. : : Pentru preot, ca şi pentru orice credincios, este datorie deci s ă 'p a r ­ ticipe în spirit la suferinţele şi moartea D o m n u lu i, curăţindu-şi in im a de patimi şi făcînd astfel « să'm o a r ă ceea ce alcătuieşte în noi o m u l cel pămîntesc : desfrînarea, necurăţia, pofta rea şi lăcomia..., m în ia , iuţimea, răutatea, hula şi tot c u v în tu l urît» (Col. ΙΠ, 5, 8). U rm ă rin d cu atenţie serviciul ce se desfăşoară la strană după rînd u ia la din O ro lo g iu , să-şi lase inim a purtată de toată ga m a v ibraţiilo r pe care le trezeşte cugetarea autorului psalmilor, ru găc iu nile şi imnele, pentru ca să se încălzească de rîvna «după' curţile D o m n u lu i» (Ps. L X X X I I I , 2). în acest chip, se pune început u rcuşu'ui duhovnicesc ce trebuie suit treptat de liturghisitor, în tim p u l oficiilor div in e, pentru ca să a ju n g ă vrednic a înfăţişa şi a face bin eprîmite înaintea D o m n u lu i ru g ăc iu nile sale pentru credin­ cioşi. Se ridică nu m a i cînd trebuie să rostească formula de binecuvintare. ceruta de strană («Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi şi ne miluieşte...»), iar în Sfîntul şi marele Post, pentru a rosti ru g ăc iu n e a Sfîntului Efrem Şirul, la sfîrşit. Lăsînd la o parte faptul că fo rm ula de apolis n u se obişnuieşte decît în cazul cînd acest oficiu are ]о с în pridvor, cum se întîm p lă la minăstiri, trebuie să observăm că într egul rol al preotului în oficiul Ceasului al nouălea se mărgineşte la fo rmulele uzuale mărunte, co m u n e şi altor oficii. în această situaţie se găseşte probabil explicaţia fap tului că Li tur ghierele de lim b ă greacă nu inserează în cuprinsul lor slujba preotului la Ceasul al nouălea. Unele, ca acela al Bisericii O rtodox e din Grecia, încep direct cu ru g ă c iu n ile Vecerniei, fără nici o referire la el, iar altele, ca ediţia de Ierusalim, 1908, inserează n u m a i formula pentru binecuvân­ tarea începutului şi m e nţiu nea că «cel rînduit citeşte Ceasul al nouălea». În L ilu rg h ie ru l român, capitolul intitulat «Vesperină sau V ecernie» este prefaţat cu prim ele formule din rolul preotului şi cîteva in strucţiuni în legătură cu începutul oficiului C easului al nouălea. L ilu rgh ierele s’ ave, ca, de exemplu, ediţia S lu je b n ic u lu i de Sofia, 1928, înscriu oficiu l c o m ­ plet al preotului privitor la Ceasul al nouălea.

2
V E C E R N IA P R O P R IU -ZISA a) V rem ea o iic iu lu i, — b) P la n u l g eneral şi ideea de insp iraţie . — c) D eschiderea o iic iu lu i şi ru g ă c iu n ile de înc e p u i. — d) Tămâierea sau căd ire a la în c e p u tu l im noiogiei. — e ) V hoclul V ecerniei, rîn d u ia la şi s im b o lis m u l lui. — i) P ro chim enul. — g) E cleniile şi ru g ă c iu n ile d u p ă prochim en. — h) Partea lin a lă a o iic iu lu i V e ­ cerniei.

a) V rem ea o iic iu lu i A d e v ă r a t u ’ oficiu bisericesc al serii însă, aşa precum rezultă din însăşi denum irea sa, este Vecernia . Ea avea Ioc la început du p ă apusul soarelui, adică du p ă încheierea zilei Ia ora a douăsprezecea < l8 , corespun­
47. Sf. C iprian , De orationc..., cap. 34, in traducerea citată a Pr. M atei PisIfiru, p. 69. 48. Sub linie m : d u p ă înche ie re a O rei a X I I -а, iar nu «inlr-at doisprezecelea ceas», cum se vede la S im io n, arh ie p isc o p u l T esalo nicu lu i, în traducerea ro n îâ p j

— 38 — zătoare, în general vorbind, orei şase p. m. a orologiului nostru. Acest raport ele orar este, desigur, n u m a i teoretic, deoarece în variabilitatea v e c h iu lu i orar solar ora a douăsprezecea corespundea u nu i mom ent ce fluctua succesiv înainte şi. înapoi, în cursul anotim purilor, între ora n o a ­ stră 4,30, iarna şi 8,30 — 9 p.m., vara. De fapt, rugăciunea bisericească de seara a fost conceputa şi practicată ca un oficiu la vremea cînd se î n ­ serează sau se înnoptează ; ca atare, ea u rm a să fie îndeplinită la a p r in ­ sul lu m in ilo r (lăm pilor sau lum inărilor), precum ne dovedesc chiar unele din expresiile prin care a fost şi se găseşte încă desemnată : το.λοχνιχον sau 'αζολοοΟία τοΰ λοχνιχοΰ (oficiul care se săvîrşeşte la vremea aprinsului lăm pilor) H ). Astăzi, ora pentru oficiul Vecerniei este fixata în general după cursul după-amiezii, înainte de apusul soarelui. O ra Vecerniei se găseşte urcată pînă către miezul zilei, în cazurile în care Vecernia este c om b ina tă cu Liturghia, ca : a) în zilele cînd se oficiază Liturghia Darurilor mai în a ­ inte sfinţite; b) în Joia şi S îm b ă ta din să p tă m în a Sfintelor Patimi, cînd Vecernia este unită cu Liturghia S fîntului Vasile cel Mare,· c) aceeaşi situaţie este şi în ajunurile sărbătorilor Naşterii şi Botezului D om nu lui, dacă aceste aju nuri nu cad sîm băta sau du m in ic a ; d) la sărbătoarea Bunăvestirii. cînd Vecernia este u n ită cu Liturghia Sfîntului lo a n G u ră de A ur, daca se întîm p lâ într-una din zilele în care se face slujba ceasu­ rilor Postului Mare. De asemenea, în D um inic a Pogorîrii Sfîntului Duh, Vecernia urm ează îndată după Liturghie, iar în D um inic a Paştilor ea se serveşte pe la m ijlo c u l zilei, m ai cu seamă în parohiile din oraşe sau în general pe la ora 14. In toate aceste îm prejurări, Vecernia se înfăţişează de fapt ca o rugăciune în contul serii, decît în tim p u l serii. Regulile de tipic, care prefaţează Liturghierul, prevăd săvîrşirea V ecerniei celei mari după apusul soarelui, n u m a i în legătură cu «p riv e­ gherea de toată noaptea», cînd, adică, 'Vecernia şi Utrenia cu Ceasul întîi sînt oficiate în continuare. Se unesc astfel serviciile divine ale serii şi dim ineţii, «ca şi cum ele s-ar înd e p lini neîntrerupt în cursul întregii nopţi» 5fl. V in e la iv eală aici u n ecou îndep ărtat al obiceiu lui din creşti­ nism u l primar, care, în situaţia sa de la început, de religie ilicită şi p er­ secutată, era constrîns să-şi în dep line asc ă cultul în cursul nopţii, spre a se sustrage atenţiei organelor de sig uran ţă ale statului roman. în c o n­ secinţă, toate aceste servicii div in e se desfăşurau u n u l după altul în nopţile dinspre dumin ic i şi în cele care precedau zilele principalelor s ăr­ bători, ca : Paştile, Cincizecim ea, Teofania şi înălţarea [Domnului, p re­ cum şi pe cele in cinstea sfinţilor martiri, cînd credincioşii privegheau toată noaptea în rugăciuni care se în c h e ia u la sfîrşit. cu Liturghia. Bise­
c ita tă a scrierii sale, Despre siin tcic ru g ă c iu n i, cap. 209. A ci este mai degrabă cazul unei ex prim ări confuze, deoarece textul se co m p le te ază în continuare cu UI,murirea : fiind trecute trei ceasuri după al no u ălea. Or, trei ceasuri trecute după al nouălea, Înse a m nă scurgerea ceasului al zecolco, ;il unsprezecelea şi al doisprezecelea, Ca serviciu d iv in al zilei bisericeşti, care începea d u p ă apusul soarelui, deci o d a lă cu în n o p ta re a, V ecernia avea loc în p rim a oră a nopţii.
49. V e z i di f e r it e edi ţi i de Β ύ / ο λ ό γ ι ο ν тЬ μέγ<χ şi S ilv ia c ... P e re g r in a tio ad lo c a

s a n d a , ediţia şi loc. cit. 50. P. Lebedev, op. cit., p. 291 ; cf. şi p. 224.

— 39 rica găsea, de altfel, o indic aţie în această priv in ţă, atît în exemplul M m tu ito ru lu i, care se rugase noaptea în grădina Ghetsim ani, cît şi în obiceiul creştinilor din prim ele zile, precum se vede în Faptele A p o s to ­ lilor (X V I, 25; X X , 7). N u este mai puţin adevărat că noaptea în sine, cu liniştea şi poezia ei, im p rim ă o notă de solemnitate şi o atmosferă de mister care predispun în chip special sufletul religios spre rugăciune. Pentru astfel de motive, această tradiţie se vede respectată şi astăzi în mînăstiri, în legătură cu sărbătorile prevăzute de tipic, iar în bisericile parohiale, la serbarea hramurilor. în aceste ocazii, serviciul privegherii începe direct c:u Vecernia cea mare, deci fără Ceasul al nouălea, deoa­ rece rînduia la lui a fost îndep linită îm p reu nă cu Vecernia mică înainte de apusul soarelui. Regula aceasta are în mare parte o valoare pur teo­ retică, deoarece Vecernia mică nu se săvîrşeşte decît în bisericile mînăstirilor, în timp ce in bisericile parohia le Vecernia mare începe îndată după serviciul Ceasului al nouălea, aşa că Vecernia mică este lăsată la o parte. b) Piu nul general şi kleea lu i de inspiraţie Cel mai vechi document în care s-a transmis rînduia la Vecerniei este cartea VIII, 35, 36 şi 37 din colecţia C o nstitu ţiile A postolice, unde se vede ciar imprim at p la n u l Liturghiei catehumenilor. Menţinîndu-se in limitele facturii, sale de Liturghier, referinţele din această carte se mărginesc aproape exclusiv la expunerea rolului liturghisitorilor. Astfel, după Psalmul de seara (CXL, 6 έπλο/ν./ος ^αλαός). dia conul rostea o eetenie pentru catehumeni, energumeni, candidaţii la botez şi; penitenţi, care, îndată după aceasta, erau toţi concediaţi. Urm a apoi o eetenie mare pentru credincioşi, rostită de diacon, după care episcopul făcea rugăciunea de seară, a du cînd «m ulţum ire de seară» lui Dumnezeu, «Cel ce a făcut ziu a pentru lucrurile lum inii, iar noaptea spre odihna slăbi­ ciunii... Cel ce ne-a trecut p rin lun gim e a zilei şi ne-a adus la începutul nopţii», şi cerînd în acelaşi timp : «păzeşte-ne prin Hristosul Tău ; d ă 1 ruieşte-ne seara paşnică şi noaptea fără de păcat, şi ne învredniceşte de viaţa veşnică prin Hristosul Tău». La sfîrşit, diaconul invita pe credin­ cioşi să-şi plece captele, pentru ca episcopul să citească rugăciu nea prin care îi bin ecuvînta înainte de a fi concediaţi prin formula respectivă, rostită de diacon. N u e greu de constatat că în această schemă, c om p le­ tată cu datele mărunte, înscrise izolat în cartea II, 59, şi în cartea VII, 48 a aceleiaşi colecţii, se oglindesc lăm u rit linia m entele generale ale rinduielii actuale a Vecerniei. Linia urm ată în structurarea şi dezvoltarea oficiului a fost pusă in legătură cu semnificaţia ce s-a dat acestei «Laude» bisericeşti, ca alegorizare a operei lui D u m n e z e u în special în V ec h iu l Testament şi a raportului religios al om u lu i faţă de El, în această perioadă din istoria mîntuirii. Creaţia şi Providenţa div in ă, căderea om ulu i în păcat, izgo­ nirea lui din rai şi într egul tragism al stării de păcat şi al depărtării de D u m n e z e u în a in te de venirea M â n t u it o r u lu i sînt im p r e s io n a n t e v o c a te in sensurile tipico-simbolice, înlesnite de cugetarea şi simţirea expri­ mată în stihurile psalm ilor Vecerniei. Ca şi imnele din cuprinsul ei, in ­

— 40 — spirate de ideea operei mîntuitoare, această poezie religioasă face în

chip speciei obiectul c o m e ntariulu i serviciu lui stranei. L im itaţi în acest
loc la cadrul L itu rgh ierulu i, preocupările noastre se vor opri acum aproa­ pe exclusiv la oficiul preotului, care fiind întocm it în strînsă conexiune cu întreaga rîn d u ia lă a Vecerniei, se găseşte în d ep lină consonanţă cu semnificaţia ei specială. A şa cum este firesc, în perspectiva acestui sim bolism apar şi puncte de contact cu istoria operei m întuirii din N o u l Testament, prefigurate prin unele piese (rugăciuni, im ne şi acţiuni) din rîndu ia la oficiului. Acestea sint uneori variate sau schimbate ori capătă o amploare p a rti­ culară în anumite zile ale anului liturgic, pentru a sublinia relaţia între perioadele istoriei mîntuir.ii, scoţînd totodată în evidenţă caracterul spe­ cific al sărbătorilor şi accentu în d solemnitatea lor. De aceea, în practica bisericească, Vecernia se înfăţişează sub forma de : — V ecernie de toate zile le , adică în zilele de rînd (ordinare) ale săptăm înii ; — V ecernie m ică, ea fiind o prescurtare a Vecerniei de toate zilele, atît în ceea ce priveşte rolul stranei cît şi al preotului (nu are decît o eetenie înainte de apolis, nu se citeşte -catisrna Psaltirii, iar stihurile de Ia «Doamne, strigat-am...» sînt reduse la patru) ; — V ecernie mare sau de s îm b ă lă seara şi In preseara sărb ătorilor mari, cînd poate îmbrăca un caracter şi mai solemn, dacă se oficiază la «privegherea de toată noaptea», fiind adică u rm a tă im ediat de Utrenie. In expunerea ofic iu lui preotului, noi vom lua ca p u nct de plecare rînduiala Vecerniei de toate zilele, care stă la baza tuturor celorlalte, şi vom semnala deosebirile, la momentele respective. c) D eschiderea o iic iu lu i şi ru g ăc iu n ile de ia început în partea de la începutul oficiului abundă îndeosebi elementul vechitestamentar, reprezentat în serviciul dc la strană p rin Psalm ii CIII, CXL, CXLI, C X X I X şi C X V I, care stabilesc caracterul esenţial al sem nifica­ ţiei Vecerniei. Acomodîndu-se acestei situaţii, preotul deschide slujba nu printr-o doxologie adresată Sfintei Treimi, ca la Utrenie de exemplu («Slavă Sfintei şi celei de o fiinţă şi făcătoarei de viaţa şi nedespărţitei Treimi...»), deoarece oamenii au ajuns să cunoască a devărul existenţei lui D um n ezeu în trei feţe (persoane) numai p rin întruparea M m t u i t o r u ­ lui, adică în N o u l Testament. Ca atare, la V ecernie preotul aflîndu-se în altar în faţa sfintei mese şi deschizînd perdeaua, întrebu inţează for­ mula obişnuită la serviciile comune, «Binecuvîntat este D um n ezeu l nostru...», corespunzătoare p rin caracterul ei general stadiului Revelaţiei div in e în V ec h iu l Testament, cînd Dumnezeu era adorat în cultul p a triar­ hilor şi al drepţilor de atunci n u m a i in unitatea natu rii sau fiinţei Sale, adică aşa cum apărea în opera creaţiei. Totuşi, începutul Vecerniei mari, u rm ată adic ă de Utrenie la p riv e ­ gherea de noapte, este b in ec uv înta t cu formula doxologică obiş n u ită la Utrenie, deoarece se consideră că prin pream ărirea Sfintei Treim i în im nul «Lum ină lină...» la Vecernia mică s-a făcut deja amintire de des­ coperirea acestui adevăr oamenilor, prin venir ea în lum e a «Lum inii

41 line...». Corespunzător caracterului solem n al oficiului de la priveghere, începutul Vecerniei este precedat de u n ceremonial· deosebit, practicat mai ales în mmăstiri. Astfel, preotul şi diaconu l, după ce au intrat în altar u rm înd regulile ştiute, se îm brac ă cel d in ţii cu epitrahilul şi felonu], iar cel de al doilea cu stiharul şi orarul. D iaconul, p u rtînd in m ină făclia aprinsă, deschide uşile împărăteşti şi d u p ă ce a intonat între ele cu faţa spre credincioşi în d e m n u l «Sculaţi-vă», in v itîn d astfel pe cei prezenţi să se ridice în sus, merge în m ijlo c u l naosului. Preotul Începe în acest timp cădirea altarului, pe care o c o ntinu ă în toata biserica, dia­ conul însoţindu-1, după rîndu ia lă, de la cădirea scaunului arhieresc. C ă ­ direa in tăcere şi fumul de tămiie, ce pluteşte în aer, închipuie astfel m o m entul de la începutul creaţiei, cînd « D u h u l iui D um nezeu se purta pe deasupra apelor» (Fac. I, 2). C înd s-au îna p o ia t din nartex «în m ijlo ­ cul naosului, preotul in tonează «Doam ne, bin ecuvintează...», continuind apoi cădirea pînă în altar, unde intră prin uşile împărăteşti. A ju n s în fata sfintei mese, preotul dă b in ec uv înta rea pentru începutul serviciului, prin formula «Slavă Sfintei şi celei de o fiinţă şi de v ia ţă făcătoarei şi nedes­ părţitei Treimi...». Prin această formulă doxologică este deschis oficiul Vecerniei şi în D u m in ic a Paştilor, în zilele S ă p tă m în ii L u m in ate şi înspre ziua sfirşitului acestui mare praznic (marţi seara din să p tăm îna a şasea a Penticostarului), deoarece ea cadrează cu nota de solemnitate a acestor zile, in care se face amintire de b iruinţa asupra m orţii şi asupra păcatului prin îmbierea Fiului lui D um nezeu, a doua persoană a Sfintei Treimi. De altfel, fiecare din acţiunile litu rgic e ale preotului sînt puse in le gătură cu unu' sau altul din aspectele semnificaţiei generale ale V e ­ cerniei. Astfel, cînd dă bin e c uv înta re a pentru încep utu l ei, preotul, deşi se află în altar, înaintea sfintei mese, el nu răm în e însă mai departe aci, ci iese înd a tă afară pe solee, oprindu-se în faţa sfintelor uşi, care sint închise. Descoperindu-şi capul, el se roagă aici în taină, citind din Litur­ g h ie i cele şapte ru g ă c iu ni de la încep utu l V e c e r n e i 51. Se aminteşte in acest chip în prim ul rînd durata scurtă a stării paradisiace a celor dinţii oameni, izgonirea lor din rai în u rm a căderii în păcat şi plînsul d e .p o ­ căinţă în faţa porţilor închise şi păzite ale raiului. La Vecernia de la p ri­ veghere sfintele uşi au fost deschise de la început, p entru a simboliza că la creaţie i -а fost rîn d u ită o m u lu i viaţa fericită în rai. D up ă citirea Psalm ului CIII, ele se închid însă, m s e m n in d astfel scurta perioadă a fericirii paradisiace 52. La Paşti, cînd in im ile sînt in und ate de bu c u ria pentru învierea D o m ­ nului, semnificaţia serviciu lui serii este covîrşită de caracterul înălţător al acestei sărbători. De aceea, la Vecernia din D u m in ic a Paştilor şi din zilele S ăp tăm în ii Luminate, cele şapte ru g ă c iu n i ca şi Psalmul CUI, nu
51. în contrazicere cu in d ic a ţiile de tipic din e d iţiile dc V en elia ale Evhoio(jltiului, L iiurg hie rcle m ai noi de A te na , ca, de exem plu, cel din a n u l 1924. prevăd r i lirea celor şaple rug ăciuni ale V ecerniei în a in te a sfintei mese, inr U lu iq h w r u l ' :н rusa Hm, 190'}, recom andă ca acest lu cru sa se focă afara din altar, în fala sfintei lr n fine a lui Hristos, num ai in zilele cîn d nu este vhod, adică in v.ilcle (Îl· rinei de Pr;s!e sSptSm ina, iar altfel în faţa sfintei mese din altar. 52. Cf. P. Lebedev, op. cit., p. 293.

— 42 — se citesc, începutul oficiului făcîndu-se cu o solemnitate u n ic ă p rin cîntarea troparului «Hristos a înviat...», repetat după stihurile 1, 3 ale Psal­ m ului LXVI] şi stihul 24 al Psalm ului C X V II . Pentru acelaşi motiv , r u g ă ­ ciunile şi Psalmul de seară nu se citesc nici la Vecernia pentru ziua î n ­ cheierii sau odovaniei praznicului Sfintei Învieri, adică marţi, seara din săp tăm îna a şasea a Penticostarului. In L ilu rg h ie ntl grec, aceste rugăciu ni sînt desemnate de cele mai multe ori sub denumirea ^R ugăciu nile de la aprinsul lu m in ii» (al εύχαΐ ■ ζοό λο/ν'./ου). adică ale serviciului divin de seara sau mai scurt, ale V e ­ cerniei, ca în versiunea ro mână a acestei cărţi liturgice. D enumirea aceasta este interpretată in sensul tropic de ru g ă c iu n i ale l u m in ii sau lum in ă rii spirituale, sens înlesnit de textul lor, în care D um nezeu, Cel ce «locuieşte intru lum ina cea neapropiată», este rugat «să lum ineze ochii in im ilor noastre», sa ne «îmbrace cu arma lu m in ii» , pentru ca noi, «cu gindirea poruncilor Sale luminindu-ne», să ne sculăm întru bucurie duhovnic ească. N u m ăru l acestor rugăciuni şi felul de repartizare între diferitele părţi ale oficiului au variat de la un manuscris la altul, iar tex­ tul a suferit, de mai multe ori prelucrări în cursul t i m p u l u i 5'1 . în esenţa lor, ele se dovedesc totuşi de o factură foarte veche, confirm ată între, a!Lele şi de faptul că, afară de referirile incidentale, din ru g ă c iu n ile a doua, a patra şi a şaptea, la ajutorul Sfintei Fecioare şi al sfinţilor, aceste rugăciuni sînt adresate num ai lui D um n ezeu în general. Cu privire la motivul pentru care n u m ă r u l lor a rămas fixat în cele din urmă la şapte, nu s-ar putea face o afirmaţie precisă. Este posibil ca acest lucru să se fi petrecut sub influenţa sim bolism ulu i legat de cifra şapte, atît in literatura p a g in ă antică, precum şi în cărţile V e c h iu lu i şi N oului Testament. N u este exclus însă, sau poate fi socotit chiar mai probabil, că stabilirea n u m ă rului de şapte rugăciuni pentru Vecernie să fi fost sugerata de cifra orei din zi la care se celebra. Intr-adevăr, după c om p u tu l civil in curs, vechii ore întii din noapte (la aprinsul lămpilor), care este prim a ora a zilei noastre bisericeşti, îi corespunde în tim pul echinocţiului de toamnă şi de p rim ă v a ră ora şapte p . m . 5 * 4. D u p ă refe­ rinţele date de loan Casian f,r ‘, principiul acesta de a se p o triv i n u m ă r u l psalm ilor şi al rugăciu nilor după cifra care indica orele respective p e n ­ tru tim p u l oficiului se găsea aplicat in unele din m înăstirile răsăritene, pe la începutul veacului al \Mea. în ceea ce priveşte cuprinsul lor, cele şapte ru găc iu ni ale Vecerniei se găsesc într-o remarcabilă conexiune cu p salm ii de la începutul aces­ tui oficiu, dar mai cu seama cu Psalmul in troductiv CUI (τφοοψΛαν.ος ώαλαός). Recunoaşterea şi mărturisirea maiestăţii divine, a ato tp u terni­
53. O interesanta lucrare in această p riv inţă, înte m e iată po s tu d iu l m an uscri­ selor, a fost p u b iic a [ă sub titlul : .Μελέτη έτύ των ιερών ακολουθιών τοΰ λυ/νικοϋ καί τοj άρθρου (C onslfinlinopol, 1924), fie tostul m itro p o lit al Cezarcei, A m brosios Stavrinos. 54. Cf. Dr. V . M itrofan ovici şi Dr, T. T arnavschi, ap. cit., p. 421. Unele m an uale fie tipic, ca, de exemplu, cel aic ă lu it de Ico no m ul D im itrie Lungulescu (M a n u a l de practică litu rg ic ă, Craiova, ! 92G, p. :Ui), preconizează chiar că V ecernia mare, la priveghere, începe «După apusul soarelui, la ora 7». 55. De In slilu lix coenobiorurn..., cartea 11-a, cap. 2, P. L., XL1X, 79.

— 43 ciei şi înţelepciu nii lui D um n ezeu manifestate in creaţie, precum şi a purtării Sale de grijă pentru conservarea făpturilor şi pentru atingerea scopului existenţei lor, sînt motive din care se inspiră deopotrivă a d m i­ raţia, lau d a şi cinstirea exprimate în Psalm ul CIII, ca şi întreaga euhologie, p rin care se mijloceşte în ru găc iu nile Vecerniei obţinerea în d u ­ rării, milei şi a ju toru lui necesar fericirii om ului. Pe de altă parte, în aceste şapte ru găciu ni vibrează, ca şi în Psalmul CXL, fiorul pocăinţei, pentru care seara oferă condiţii corespunzătoare. Intr-adevăr, prin întu­ nericul care ne acoperă ca un linţo liu şi ne afu ndă ca într-un mormint, precum şi prin aplicarea spre somn, seara este, du p ă interpretarea tra­ diţională, «ca u n simbol al sfîrşifului \ieţii noastre, fiindcă ne vine n o ap ­ tea ca o moarte» 5li. Cugetul este astfel dispus în chip natural să reflec­ teze la faptele săvîrşite în cursul zilei şi să implore mila şi iertarea divină. îndepsebi ultim a din cele şapte rugăciuni se înfăţişează ca o sinteză a tuturor intenţiilor şi cererilor formulate în celelalte dinaintea ei : «D um nezeule cel mare şi preaînalt, Cel ce singur ai nemurire şi locuieşti întru lu m in a cea neapropiată, Cel ce ai alcătuit cu înţelepciune toată zidirea (universul), Cel ce ai pus despărţire între lu m in ă şi întuneric şi ai aşezat soarele spre stăpînirea zilei şi lun a şi stelele spre stăpînirea nopţii ; Cel ce ne-ai învrednicit pe noi păcătoşii şi în' ceasul de acum a ne înfăţişa înaintea Ta întru mărturisire şi a-Ţi aduce laudă de seară, însuţi, Iubitorule de oameni, îndreptează rugăciunea noastră ca tămiia înaintea Ta şi primeşte-o ca pe o mireasm ă cu miros frumos, şi ne dă no uă seara de acum şi noaptea ce vine, paşnică. îmbracă-ne cu arma lu m in ii ; izbăveşte-ne de frica de noapte şi de tot lucrul ce se săvîrşeşte în întuneric. Şi somnul, pe care l-ai dat spre odihna slăbiciu nii noastre, dărui.eşte-ni-1 scutit de toată nălucirea diavolească. Aşa, Stăpîne a toate, dăruitorule de bunătăţi, fă ca şi în aşternuturile noastre pocăindu-ne, să p o m e n im noaptea num ele T ău şi p rin cugetarea la poruncile Tale luminîndu-ne, să ne sculăm intru bucurie sufletească, spre proslăvirea bunătăţii Tale, aducînd rugăciuni şi cereri milo stivirii Tale, pentru pro­ priile noastre păcate şi pentru ale tot p oporului Tău, pe care, prin ru g ă­ ciu nile Sfintei Născătoarei de Dumnezeu, întru mila cercetează-1». Astfel, preotul concentrează în ruga sa din cele şapte rugăciuni ale Vecerniei în faţa sfintelor uşi, toate dispoziţiile şi aspiraţiile religioase trezite de Psalmul CIII în sufletele credincioşilor, anticipînd chiar şi pe cele ce îşi găsesc expresia în psalm ii următori. în săvîrşirea acestor r u găc iu ni preotul nu apare n u m a i ca u n u l din comunitate, ca în oficiul C easului al nouălea ; el nu este acum n u m a i un participant la exerci­ ţiile de pietate comună, prin care se adînceşte îm p re u nă cu ceilalţi cre­ dincioşi în meditarea textelor, înlesnind zborul in im ii spre cele fie sus. în aceste rugăciu ni preotul in tervin e pentru întreaga comunitate, la care este rînduit şi căreia îi aparţine el însuşi, se roagă şi mijloceşte pentru ea, înc h ip uind astfel nu nu m a i pe A dam înaintea porţilor raiului din Eden, ci reprezentînd în acelaşi timp pe Iisus Hristos, M'intuitorul şi R ă scu m p ără torul făgăduit lum ii (Fac. III, J.5), Cel ce mijloceşte pentru toţi o a m e n ii. D e cită s m e re n ie şi recunoştinţă faţa de Dumncv/.eu, Care
50. Sim ion, arhiepiscopul T esalo niru lui, op. cit., cap. 2'J‘ J.

_

44 —

«peste cele înalte îl pune» (Ps. X V II, 36), trebuie să se sim tă deci p ă ­ truns preotul însu fleţit de chemarea sa ! C ita dragoste pentru sem enii lui trebuie să-i încălzească inim a, ca să simtă sufletele lor lin g ă sufletul său, să se identifice cu interesele lor duhovniceşti şi să se înflăcăreze în înfăţişarea ru găc iu n ilo r sale către Dumnezeu-Pronietorul 1 Prin cele şapte ru găc iu ni preotul se adînceşte în convorbire şi în tainică solire către D umnezeu, pentru popor, dar osebit de popor, ca Moise pe M u ntele Sinai (leş. X IX ) şi ca M î n t u it o r u l în grădina Ghetsimani (Matei X X V I , 36 şi 39 ; M arcu X I V , 2 şi 35 ; Luca X X , 41) 57, m i j l o ­ cind obţinerea milei, bunătăţii şi aju to ru lui d iv in pentru el şi p entru cre­ dincioşi. M întuirea şi sfinţirea acestora sînt condiţionate însă în acelaşi timp şi de participarea lor activă şi personală. De aceea, liturghisitorul îi asociază îndată la o rugăciu ne publică şi c o m u n ă sub forma ecteniei mari, pe care, dacă nu este diacon, o rosteşte preotul î n s u ş i ; în acest caz, el continuă să răm în ă în. faţa sfintelor uşi, du p ă ce a terminat ru g ă ­ ciunile Vecerniei, iar la strană s-a încheiat citirea P salm ului C-III. Tot aci va rosti preotul şi cele’alte ectenii în cursul Vecerniei din zilele obiş­ nuite de peste săptăm ină, afară de ectenia mică. în serviciul Vecerniei mici nu se .întrebuinţează eetenie mare şi nici u n fel de eetenie afară de cea dinaintea otpustului («Miluieşle-ne pe noi., Dumnezeule , după mare mila Ta,..»). în comparaţie cu situaţia sa la cele şapte ru găciu ni, preotul se g ă ­ seşte într-o poziţie n o u ă în legătură cu ectenia mare ; cu capul acoperit acum şi integrat el însuşi în ruga întregii comunităţi, acţiunea lui se m a ­ nifestă mai mult prin dirijarea acestei forme de ru găciu ne p u b lic ă şi comună, enuntînd pe grupe intenţiile (pacea de sus, m întuirea suflete­ lor, pacea în întreaga lume, bunăstarea locaşurilor bisericeşti, pentru autorităţi, etc.), care fac obiectul diferitelor cereri, şi repetind îndem nu l «Domnului să ne rugăm ». Întreaga eetenie este însufleţită de u n spirit comunitar, care se vede exprimat în aceste cereri ce se fac «pentru» folosul duhovnicesc şi ajutorul necesar 111 realităţile vieţii, atît c o m u n i­ tăţii bisericeşti in general cît şi diferitelor categorii care intră în c o m p o ­ nenţa ei. Asupra ecteniei vom reveni mai pe larg la capitolul Liturghiei, căreia ea îi aparţine la origine. După un timp de meditaţie com ună pe tema psalm ilor din C atism ă şi după ru găciu nea în comun, ce urmează acesteia în zilele ordinare sub forma ecteniei m ici, care la Vecernia dinspre sărbători se rosteşte după fiecare «Mărire» (antifon), fie de preot in altar, dacă nu este diacon, fie de acesta înaintea sfintelor uşi, rolurile se despart din nou. M a i bine zis se împart, pentru că ele se diferenţiază n u m a i ca formă de acţiune, dar se găsesc într-o in tim ă conexiune de temă şi de sens. De altfel, în cursul tuturor serviciilor liturgice, ru găciu nile p reo tului reprezintă de fapt soliri sau mijlociri, adică rugăciuni la nivel sacerdotal, care concen­ trează şi înfăţişează D o m n u lu i lauda, m u lţum irile şi cererile credincio­
57. De aceea, la V ecernia de la priveqhere, sfintele uşi, care au fost deschise Ho la începutul serviciulu i, se închid 'lupa re preotul a Ier,minat, de citit ru g ăciu n ile , o dată cu term inarea lecturii Psalm ului C III la strana. C'f. Icon. D. Lungulescu, op, cil., p, 167.

— 45 — şilor, exprimate în p sa lm o d iile şi im nele ele la strană ; de asemenea, d i ­ versele ceremonii n u sînt altceva decît transpunerea, pe p lan sacerdotal a unor adevăruri dogmatice şi episoade religioase, dezvoltate şi sensibi­ lizate sub forma actelor simbolice. Astfel, şi aici, cînd cîntarea P sa lm u ­ lui C X L a junge la stihul 2 («Să se îndrepteze (înalţe) ru gă c iu nea mea ca tăm îia înaintea Ta»), preotul ori diaconul, dacă este, începe cădirea m a re , adică tămîiază, du p ă regulile ştiute, mai î.ntîi altarul şi apoi toate cele­ lalte părţi ale sfîntului locaş, şi pe credincioşii prezenţi. d) Tăm iierea sau cădire a la Încep u tu l im n o lo g ic i R itualul tămîierii, practicat şi in unele din religiile popoarelor antice, ca egiptenii, romanii ş.a., reprezintă în Biserica creştină o amintire litu r­ gică din V e c h iu l Testament, unde îşi găseşte corespondenţă în ar­ derile de pe altarul tăm îierii, seara şi ’dimineaţa, de la cortul sfînt (leş. X X X , 7, 8). In sine, tămiierea reprezintă u na din formele de jertfă, adică o ex­ presie a om a g iu lu i de adoraţie, ce se aduce lui D um nezeu ca autor şi stăpîn al creaţiei. Sensul acesta se află confirmat de însăşi form ula p rin care preotul bin e c u v în te a ză tă m îia pusă pe cărbunii din c ădelniţă : «Tamiie iţi aducem (θυμίαμά аы -ΰροαοέ,οομεν, iţi oierim , iţi prezentăm, îţi înfăţişăm ca dar) Ţie, Hristoase, D um n ezeu l nostru, intru miros de buna mireasmă (Efes. V, 2) du h ov nicească, pe care primind-o in jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri...». Cădirea bisericii şi a credincioşilor con­ stituie p e 'd e o'p a rte cinstirea locaşului lui Dumnezeu, care este sfinţit şi destinat serviciu ui Său, iar, pe de altă parte, «pe cei ce stau înainte ii sfinţeşte», deoarece tă m îia a fost b in ec uv înta tă 5 8 ; p a rfu m u l ei este deci sim bolul h a ru lu i S fîn tu lu i D u h ce se revarsă peste credincioşi, drept contradar solicitat în încheierea ru g ăc iu n ii pentru b in ec uv înta rea ei. : «...trimite-ne n o u ă harul Preasfîntului. Tău Duh». în acest m o m ent al serviciu lui Vecerniei, tăm îia este deci semnul sensibil al tăm îiei d u h o v n i c e ş t i s0, adic ă al jertfei in sens moral,■ ce· se aduce sub forma «jertfei de lau dă, adică roada buzelor care proslăvesc numele lui» D um n ezeu (Evr. X III , 15) în psalm ii Vecerniei. Stihul 1 al Psalm ului C X L deşteaptă im a g in e a condiţiei tragice a om u lu i în V e c h iu l Testament, cînd ru găc iu nea răsuna ca un strigăt din depărtare («Doamne, strigat-am către Tine...») şi «dintru adîncurile» prăpastiei (Ps. C X X I X , 1), in care îl aruncase p ă c atu l neascultării. F u m u l şi mireasma de tăm îie ce se înalţă, cînd cădeşte p reotul în tim p u l cîn tării stihului următor, sînt expresii simbolice sugestive ale n ă d e jd ii pe care o are om ul din im p e ­ riul harului N o u lu i Testament că dorinţa lui de а -i fi ascultată r u g ă ­ ciunea se va îm p lin i acum, prin m ijlocirea M în t u it o r u lu i trimis, după făgăduinţa dată prim ilor oameni. De aceea, în formula de bin ecuv întare tămîia este adusă prin Iisus Hristos, pentru, că orice dar oferit prin Fiul Său este primit, El fiind totde au na ascultat (Evr. V, 7). Dar pentru ca rugăciu nea noastră să se p o a tă în ă lţa p în ă la Dumnezeu, trebuie să fie
5й . Sim ion, arhiepiscopul T esalo nicu lu i, op. cil., cap. 309. 59. Cf. Ibidem , cap. 362.

— 46 — «ca tămîia », ca parfum ul frumos al acesteia, izvorînd adică din simţirea
a d în c ă a unei inimi curate. îna rip a tă de înălţim ea gîndului, în c ălzită şi a r o m a tă de puritatea in im ii se cuvine să fie mai cu seamă ru găciu nea

cu care se înfăţişează liturghisitorul înaintea lui D um nezeu pentru cre­ dincioşii săi. Dispoziţia sa lăun trică trebuie să se simtă într-o c ontinu ă creştere duhovnic ească, paralel cu desfăşurarea ofic iu lui în care preotul va avea să reprezinte peste cîteva clipe persoana M în t u it o r u lu i însuşi venit în lume. "Ц e) Vhoclul V ecerniei, rîn d u ia la şi sim b o lism ul lui Prin cîntarea la strană a stihurilor de la «Doamne, strigat-am...», care sint im ne de compoziţie creştină, prefaţate de stihuri din Psalmii CXL1, C X X I X şi CXV1, s-a însem nat deja legătura dintre V e c h iu l şi N ou l Testament, în sensul că în v ă ţă tu ra celui clintii a premers şi a p re­ vestit pe cea din col de al doilea. S lujba Vecerniei devine însă pătrunsă ş l lu m in a tă in chip sensibil de atmosfera N o u lu i Testament p rin actul «'m irării m ic i » sau «v h o d u iu i mic». Prin acestea se înţelege procesiunea ce se face pornind din faţa S fin­ tei Mese şi u n n in d pe laturile ei de miază-zi, răsărit şi miazănoapte, p e n ­ tru a ieşi pe uşa laterală din această u ltim ă parte, p în ă în m ijlo c u l n a o s u ­ lui. în. acest scop, după ce preotul s-a îna p oia t in altar de la cădirea mare din timpul primelor stihiri de la «Doamne, strigat-am...», sau du p ă ce această cădire a fost terminată de diacon, aşteaptă p în ă în tim p u l cîn tării ultimei stihiri dinainte de «Slavă...», cîn d se îmbracă cu felonul. C în d se Începe cîntarea «Slavă...», se deschid sfintele uşi, iar preotul sau diaconul, dacă este, tăm iiază altarul. La intonarea stihirei de ia «Şi acum...» (D og­ matica), procesiunea V h o d u iu i sau intrăxii mici porneşte în acelaşi chip ca şi la cădirea mare din tim pul stihirilor de la «Doamne, strigat-am...», mergînd înainte paracliserul cu făclia sau cu sfeşnicul aprins, du p ă el diaconul cu cădelniţa, iar la u r m ă preotul cu capul descoperit, p u rtînd el însuşi cădelniţa, în lipsă de diacon. Oprindu-se în m ijlo c u l naosului, cu faţa spre răsărit, diaconul zice 111 şoaptă « D o m n u lu i să ne rugăm », pentru ca preotul să rostească în taină «ru g ăc iu nea in tr ă r ii » («Seara şi dim ineaţa şi la amiază, lău d ă m , b in e c u v în tăm , m u lţ u m im şi ne rugăm Ţie, Stăpine al tuturor...»), stînd amîndoi. cu capetele înclinate. D u p ă ecfonisul pentru încheierea rugăciu nii, ei se în d r e a p t ă ; iar diaconul in vitînd pe preot «B inecuvîntează, Stăpîne, sfînta intrare», acesta binecuvîntează cu m ina spre răsărit, rostind in şoaptă form ula : «Binecuvîntată este i n ­ trarea sfinţilor Tăi, Doamne». D iac o n u l sau., în lipsa lui, preotul, face apoi cădirea mică, iar către sfîrşitul cîntării Dogmaticii, dia conul, stînd în faţa sfintelor uşi, in to ­ nează : «Înţelepciune, drepţi 1», că d ind cruciş ; rolul acesta îl în d e p li­ neşte preotul pe solee, in faţa sfintelor uşi, dacă este singur. Strana răs­ punde cu citirea im nulu i * L u m in ă lin ă ...», în timp ce liturghsitorul intră prin sfintele uşi în altar, term inind cădirea ; cînd este diacon, acesta aş­ teaptă pe preot 111 dreptul icoanei Sfintei Fecioare, întimpinîndu-1 cu c ă­ direa şi in trînd apoi după dînsul în altar.

_

47 —

La sărbătorile în a căror r în d u ia lă se află prevăzută citirea E v a ng h e­ liei la Vecernie, intrarea sau v h o d u l Vecerniei nu se face atunci cu c ă ­ delniţa, ci cu sfînta Evanghelie . A şa se prezintă cazul în Joia M a re şi in Sîmbăta din S ăp tă m în a Sfintelor Patimi, cînd Vecernia este combinată cu Liturghia Sfîntului V asile cel M are , · în Vinerea Sfintelor Patim i şi în D um inic a Paştillor ; la Vecernia unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite,· în zilele de : 10 februarie (Sfîntul M u ce nic H aralambic ), 24 fe­ bruarie (Aflarea capului S fîntului lo a n Botezătorul), 9 martie (Sfinţii 40 de Mucenic i) ori la sărbătoarea h ram ului, cînd se în tîm plă ca toate aceste sărbători să cadă în tim p u l Păresimilor. Ceremonia v h o du iui îmbracă o solemnitate specială cind oficiul ei este săvîrşit de mai m ulţi liturghisitori. Dacă din acest sobor lipsesc diaconii, interjecţiile «înţelepciune, drepţi !» sînt pronunţate de u nu l din preoţi m ) înău ntrul soborului, adic ă în m ijlo c u l bisericii, şi nu pe solee, iar im nul «Lumin ă lină...» se cintă do soborul liturghisitorilor. Printr-o astfel de trecere a cîn tării în rolul sfinţiţilor slujitori, practica biseri­ cească subliniază în chip deosebit strînsa legătură dintre acest im n şi tema vhoduiui. Cind cîntarea a ajuns la pasajul «Lăudăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfintul Duh-Dumnezeu...», toţi îşi pleacă puţin capetele în timp ce dia conul ori preotul respectiv cădeşte spre răsărit, intrînd apoi în altar după regulile cuvenite. Introducerea actului intrării mici în oficiul Vecerniei trebuie privită., fără îndoială, ca un îm p ru m u t sau o influenţă a Liturghiei catehumenilor, în care a avut ioc mai întîi instituirea v h o d u iu i (ή μιζρά ε'^οοος, ή τρώ-η είσοδος), brodat pe ceremonia intrării episcopului în slujbă. Adoptarea unei astfel de ceremonii şi în cadrul Vecerniei s-a făcut, negreşit, cu scopul de a spori solemnitatea oficiu lui de ia unele sărbători. Intr-adevăr intrarea sau v h o d u l mic nu are loc decît în serviciul religios al Vecer­ niei ce se oficiază în serile dinspre dumin ic i, sărbători şi Ia cea urmată de Utrenie, cînd se face priveghere de noapte. Vecernia m ică şi cea din zilele de rînd de peste s ă p tă m în ă nu au vhod. D in descrierea procesiunii v h o d u iu i rezultă că, în principiu,' el a fost conceput şi considerat ca «intrare» (είαοοος), termen tehnic de altfel, sub care se şi află desemnat în L iturghier şi în liturgică. în v o r b i­ rea bisericească u z u a lă insă se întrebuinţează în acest scop cuvîntul «ieşire» cu cădelniţa, cu E vangh elia etc. S-ar putea spune că fiecare din aceste două num iri este determ inată de m omentul în care este luată în considerare ceremonia, sau de poziţia din care este privită : în prima ei parte, cînd procesiunea porneşte din altar, aju n g în d p înă în mijlocul naosului, se înfăţişează într-adevăr ca ieşire, pe cînd sub aspectul celui de al doilea moment, cînd oficianţii se înapoiază în altar, ea apare ca
00. Practicile nu se găsesc clc acord asupra faptului dacă accaslii «ίlriЬu|io tre.bule sa re vină în acest caz p rotnsului ori preotului col ui mai mic in rang. Pentru m otive in legătura cu logica liturgica, noi ne pronunţam în favoarea proto­ nului, care trebuie să poarte şi sfînta Evanghelie in fruntea procesiunii V ho d uiui, la sărbătorile m enţionate. A se vedea in aceasta p riv inţa studiul nostru : C o n trib u ­ ţii la lăm u rire a unei controverse dc tipic p rivito are ia vho d urile L.Hurfjhiei, în "Studii Teologice», III (1951), nr. 3— 4, p. 121— 1L 1 4 .

__ 48 — intrare. în realitate, generalizarea termenului de «ieşire» în lim b a biseri­ cească vulg a ră ele la n o i îşi găseşte explicaţia în confuzia ce s-a făcut între pronunţia şi însemnarea termenilor din slavo-rusa literară «vhod» (intrare) şi «viliod» (ieşire), în vremea cînd se găsea în uzul Bisericii noastre Litu rgh ierul slavon. Sim bolism ul v h o d u iu i Vecerniei îşi are p unctul de plecare în ideea de întrupare a D o m n u lu i din Sfînta Fecioară, idee ce se d e zv oltă -în u l ­ tima stiiiiră cîn tată la «Şi acum...» (a N ăscătoarei sau D ogm atica), la «Doamne, strigat-am...». în principiu, tema v h o du rilor este venirea F iu ­ lui lui Dum nezeu în lume, opera Lui m intuitoare şi înălţarea la cer, prin care a fost ridic ată şi umanitatea noastră îm p re u n ă cu. El ; aspectele sau episoadele diferite ale acestei lucrări se precizează prin a m ă nu nte le de încadrare a acţiunii vhodurilor, specifice diferitelor oficii (Vecernia, Li­ turghia catehumenilo r ori Liturghia credincioşilor). La Vecernie, această ceremonie are un caracter mai m u lt preînchipuitor şi general, ca o sinteză simbolică a celor ce se leagă de venirea D o m n u lu i in lume. La v ho du l cu cădelniţa, persoana M î n t u it o r u l u i este reprezentată de către preot, care, prin punerea leto nului, în c h ip u ie actul im b r ă c ă n i firii om eneşti sau al întrupării F iu lu i lui D um nezeu. La. v ho du l cu Evanghelia, M in tu it o r u l este sim bolizat prin această sfintă Carte, ca una în care se cuprind înv ăţătu ra şi laptele Sale adic ă v ia ţa şi activitatea. Sa de la naştere p în ă la înălţare, pe filele ei aflindu-se înscris de n e n u ­ mărate ori numele Fiului lui Dumnezeu, iar icoana în v ierii lui î m p o d o ­ bind fata de deasupra copertei. Ieşirea preotului d in altar înseamnă pogorirea lui Lisus în lum e · , oprirea în m ijlo c u l bisericii, înclinarea, ca­ p u lu i şi rugăciu nea tainică a «intrării» fac amin tire de ră m în e re a M î n t u i ­ torului în m ijlo c u l oamenilor, smerindu-se p în ă la jertfa adusă pe Cruce Tatălui, de pogorirea Sa apoi la iad pentru a dezlega pe cei ferecaţi în robia lui şi de ridicarea noastră a tuturor prin înv ierea Sa , · această din u rm ă semnificaţie o are ridicarea sau îndreptarea liturgliisitorilo r, după rostirea rugăciunii intrării în m ijlocu l naosului sau înălţarea sfintei E v a n ­ ghelii. Cădirea ne deşteaptă im aginea preasfintei Lui vieţi, care s-a adus ca o adevărată tămiie bine mirositoare. întoarcerea p reo tu lui în altar aminteşte înălţarea D om n u lu i la cer, unde El este o jertfă v e şn ic ă pentru noi înaintea T a t ă l u i U 1 . Intrarea prin uşile împărăteşti, care au stat des­ chise de la începutul procesiunii, înseamnă că d u p ă ce ra iu l a rămas încins timp în delu nga t din cauza greşelii lu i A d a m , acum, p rin venirea M întuitorulu i, raiul şi cerul ne sînt deschise G \ Semnificaţia v h o d u iu i Vecerniei este completată şi în acelaşi timp confirmată de im n u l cle prea frumoasă inspiraţie lirică «L u m in ă lină...» (φώ·; ιλαράν, lu m in ă predispunătoare sau aducătoare de bucurie, lu m in ă blîndă, blajină, potolitoare). Acesta este u n im n adresat M în t u it o r u lu i («... vrednic eşti in toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase» · — cu ­ cernice adică, p line de pietate — "Fiul lui Dumnezeu...»), Care este nu m it «Lumin ă lină», deoarece prin întruparea Sa a apărut ca o l u m in ă a d u c ă ­
61. Sim ion, arhiepiscopul T csa lo n irulu i, op. cit., cap. 333, P. G., CLV , 605— 603 B ; în traducerea rom ână, p. 21o. G2, Cf. Dr. V asile M itro /nn ov ici .v i Dr, T. T arnavschi, op. cil, p. 546.

— 49 — toare de bucurie, de linişte şi de potolire a aşteptărilor n ea m u lui ome­ nesc. Tabloul unui splendid apus de soare trezeşte admiraţia noastră faţă de Creator şi im pulsul irezistibil de a-L preamări în Treimea Sfintelor Sale Persoane ; în acelaşi tim p însă ne m i n ă g în d u l la Soarele cel ade­ vărat, Hristos, «Soarele dreptăţii» Care a răsărit lu m ii prin întruparea din Sfînta Fecioară. . A te n ţia credincioşilor asupra acestui sfînt adevăr, sim bolizat sub forma de acţiune în procesiunea v h o d u iu i şi totodată exprimată în fig u ­ rile poetice ale im n u lu i « L u m in ă lină...» este provocată în chip special prin interjecţiile «înţelepciu ne, drepţi !». «înţelepciu ne» — să ne silim, deci a pătrunde duhovnic eşte ic onom ia Revelaţiei dumnezeieşti in per­ soana P ;iu lui, adică cu sensibilitatea, înălţaţi deci deasupra logicii p ă ­ mânteşti şi a preocupărilor v e a c u lu i de aici. De asemenea, « drep ţi!» — drepţi ca poziţie fizică în p rim ul rînd, adică ridicîndu-ne de pe locurile in care ne-am găsi sau îndreptindu-ne, dacă ne-am găsi aplecaţi sau sprijiniţi pe ceva. A cesta este u n semn sau u n gest de cuviinţă, de res­ pect şi de pietate faţă de persoana M în t u it o r u lu i, evocată simbo'ic, prin toate cele ce se sărvîrşesc în legătură cu «intrarea m ică», dar totodată o astfel de atitudine sau poziţie sprijină atenţia şi cugetarea noastră. V h o d u l mic marchează p unctul .culmin ant cu care se şi încheie în acelaşi timp prima parte din slujba Vecerniei. Trebuie să observăm tot­ odată că această ceremonie însea m n ă o notă de solemnitate deosebită, caracteristică n u m a i Vecerniei mari, în timp ce, în zilele de rînd de peste s ăp tăm înă, după stihira Născătoarei, se trece înd a tă la im n u l «Lu­ m ină lină...». f) P r o c h i m e n u l în întocm irea oficiului din partea a doua a Vecerniei se vede ap li­ cat acelaşi p rin cip iu ca şi în partea întîi. El constă adică din psalm i sau părţi din ei, ,din ru g ăc iu n i com une rostite fie de preot, fie de strană, în num ele poporului, şi din im ne de inspiraţie creştină. înc ep utu l acestei părţi v aria ză însă în raport cu caracterul şi gradul pe care îl au diferi-· tele zile şi sărbători în calendarul bisericesc. In general, partea aceasta a oficiului se deschide atît la Vecernia din zilele comune cît şi la cea dinspre sărbători, prin formulele rostite de diacon şi preot, cu faţa spre credincioşi 0 4 : «Să lu ă m amin te — Pace tuturor. înţelepciune, sa luăm
63. Cf. O sea V I, 1, şi Si. C iprian, De oratione, 35. 64. Icon. D. Lungulescu, in c a p ito lu l . despre V ece rnia de sîm b ăta seara, din al său M a n u a l de p ractică litu rg ic ă, p. 25, prevede că aceasta are loc in cadrul uşilor îm p ărăte şti : Protosincelul G herasim Saffirin (Tipic asupra serviciilo r divine, Bucureşti, 1905, p. 11) m enţionează in le g ătu ră cu V ece rnia din zilele obişnuite, că preotul irebuie să stea in acest tim p «ceva m ai înapo i de co ltu l dinspre m iazăzi şi răsărit al Sfintei mese». P o triv it in stru cţiu n ilo r din Liturghier, d in ain te a A p o s to ­ lului, acesta este, desigur, lo cu l din care se an u n ţă lecturile in general. Cele două practici par însă d e o po triv ă de înd re p tăţite , fiind, acom odate s itu a ţiilo r deosebite din cele două categorii de V ece rnii : Ia V ecernia din zilele ordinare, nefiind vhod şi sfintele uşi fiin d deci închise, partea de m iazăzi-răsărit a sfintei niese, apare, ca filare, m ai ind ic ată, pe cîn d la V ecernia dinspre d u m in ic i şi sărb ăto ri, uşile îm p ă ­ răteşti fiind deschise, este logic ca form ula «să lu ăm am inte — pace tuturor» să fie
L i t u r g h i e r u l e x pl ic at — 4

— 48 — intrare. în realitate, generalizarea termenului de «ieşire» în lim b a biseri­ cească v ulg a ră de la noi îşi găseşte explicaţia în confuzia ce s-a făcut între pronunţia şi însemnarea termenilor din slavo-rusa literară «vhod» (intrare) şi «v ih od» (ieşire), în vremea cînd se găsea în u z u l Bisericii noastre L itu rg h ierul slavon. S im bolism u l v h o d u iu i Vecerniei îşi are punctul de plecare în ideea de întrupare a D o m n u lu i din Sfînta Fecioară, idee ce se dezvoltă-în u l ­ tima stihiră cîn tată la «Si acum...» (a Născătoarei sau D ogmatica), la «Doamne, strigat-am...». In principiu, tema v h o du rilor este venirea F iu ­ lui lui D um n ezeu in lume, opera Lui m întuitoare şi înălţarea la cer, prin care a fost ridicată şi um anitatea noastră îm p re u n ă cu El ; aspectele sau episoadele diferite ale acestei lucrări se precizează prin a m ă n u n te le de încadrare a acţiunii vhodurilor, specifice diferitelor oficii (Vecernia, Li­ turghia catehumenilor ori Liturghia credincioşilor). La Vecernie, această ceremonie are un caracter mai mu.lt preînchipuitor şi general, ca o sinteză sim bolică a celor ce se leagă de venirea D o m n u lu i in lume. La v h o d u l cu cădelniţa, persoana M î n t u it o r u l u i este reprezentată de către preot, care, prin punerea felo nului, înc h ip uie actul îm brăcării firii omeneşti sau al întrupării Fiu lu i lui D um nezeu. La. v ho dul cu Evanghelia, M in tu it o r u l este simbolizat prin această s im tă Carte, ca una în care se cuprind în v ăţătu ra şi faptele Sale adică v ia ţa şi activitatea Sa de la naştere p în ă la înălţare, pe filele ei aflindu-se înscris de n e n u ­ mărate ori numele Fiului lui Dumnezeu, iar icoana învierii, lui îm p o d o ­ bind faţa de deasupra copertei. Ieşirea preotului clin altar înseamnă pogorirea lui fisus in lume ; oprirea în m ijlo c u l bisericii, înc lina rea ca­ pului, şi rugăciunea tainică a «intrării» fac amintire de ram înerea M ân tu i­ torului în m ijlo c u l oamenilor, smcrindu-se p în ă la jertfa adusă pe Cruce Tatălui, de pogorir ea Sa apoi la iad pentru a dezlega pe cei ferecaţi în robia lui şi de ridicarea noastră a tuturor prin înv ierea Sa , · această din u rm ă semnificaţie o are ridicarea sau îndreptarea liturghisitorilor, după rostirea ru găc iu nii in trării în mijlocul naosului sau înălţarea sfintei E v a n ­ ghelii. Cădirea ne deşteaptă im aginea preasfintei Lui vieţi, care s-a adus ca o a devărată tămîie bine mirositoare. întoarcerea p re o tu lu i în altar aminteşte înălţarea D o m n u lu i la cer, unde El este o jertfă v eş nic ă pentru noi înaintea T a t ă l u i 01. Intrarea prin uşile împărăteşti, care au stat des­ chise de la începutul procesiunii, înseam nă că d u p ă ce ra iu l a rămas închis timp în delu nga t clin cauza greşelii lui A d a m , acum , p rin venirea M în tuitorulu i, raiul şi cerul ne sînt deschise ϋ. Semnificaţia vhoduiui. Vecerniei, este com pletată şi în acelaşi timp confirmată de im n u l de prea frumoasă inspiraţie lirică «L u m in ă lină...» (φώς Ιλαράν, l u m in ă predispunătoare sau aducătoare de bucurie, lu m in ă blîndă, blajină, potolitoare). Acesta este u n im n adresat M î n t u it o r u lu i («.,. vrednic eşti in toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase» — cu­ cernice adică, pline de pietate — "Fiul lui Dumnezeu...»), Care este n u m it «Lu m in ă lină», deoarece prin întruparea Sa a apărut ca o l u m in ă aclucă61. Sim ion, arhie pisco pul T esalo niru lui, op. cit., cap. 333, P. G., C LV , 605— 603 В ; în traducerea ro m âru , p. 2 ia. 62. Cf. Dr. V asile M ilro fn n o v ic i :,i Dr. T. T arnavschi, op. cil, μ. 546.

— 49 — toare de bucurie, de linişte şi de potolire a aşteptărilor neam ului ome­ nesc. Tabloul unui splendid apus de soare trezeşte admiraţia noastră faţă de Creator şi im pulsul irezistibil de a-L pream ări în Treimea Sfintelor Sale Persoane , · în acelaşi timp insă ne m in ă gîndu l la Soarele cel ade­ vărat, Hristos, «Soarele dreptăţii» Care a răsărit lu m ii prin întryparea din Sfînta Fecioară. A te nţia credincioşilor asupra acestui sfînt adevăr, simbolizat sub forma de acţiune în procesiunea v h o d u iu i şi totodată exprimată în figu­ rile poetice ale im n u lu i «Lumin ă lină...» este provocată în chip special prin interjecţiile «înţelepciune, drepţi !». «înţelepciune» — să ne silim, deci a pătrunde duhovnic eşte iconomia Revelaţiei dumnezeieşti în per­ soana Fiu lui, adică cu sensibilitatea, înălţaţi deci deasupra logicii p ă ­ mânteşti şi a preocupărilor veac u lui de aici. De asemenea, «drep ţii» — drepţi ca poziţie fizică în p rim ul rînd, adică ridicîndu-ne de pe locurile în care ne-am găsi sau îndreptîndu-ne, dacă ne-am găsi aplecaţi sau sprijiniţi pe ceva. Acosta este un semn sau un gest de cuviinţă, de res­ pect şi de pietate faţă de persoana M în tu ito r u lu i, evocată sim bo’ic, prin toate cele ce se sărvîrşesc în legătură cu «intrarea mică», dar totodată o astfel de atitudine sau poziţie sprijină atenţia şi cugetarea noastră. V h o d u l mic marchează p unctul c ulm ina nt cu care se şi încheie în acelaşi timp prima parte din slujba Vecerniei. Trebuie să observăm tot­ odată că această ceremonie înseam nă o nota de solemnitate deosebită, caracteristică n u m a i Vecerniei mari, în timp ce, în zilele de rînd de peste săp tăm înă, după stihira Născătoarei, se trece înda tă la im nul «Lu­ m ină lină...». f) P г о с h i m e n u 1 în înto cmirea oficiului din partea a doua a Vecerniei se vede apli­ cat acelaşi p rincipiu ca şi în partea întîi. El constă adică din psalmi sau părţi din ei, ,din ru găc iu ni com une rostite fie de preot, fie de strană, în numele poporului, şi din im ne de inspiraţie creştină. începutul acestei părţi variază însă în raport cu caracterul şi gradul pe care îl au diferi­ tele zile şi sărbători în calendarul bisericesc. în general, partea aceasta a ofic iu lui se deschide atît la Vecernia din zilele comune cît şi la cea dinspre sărbători, p rin formulele rostite de diacon şi preot, cu faţa spre c r e d i n c i o ş i : «Să lu ă m aminte — Pace tuturor. înţelepciune, să luăm
63. Cf. O sea VI, 1, şi Sf. C iprian, De oratione. 35. 64. Icon. D. Lungulescu, în c a p ito lu l despre V ecernia de sîm b ăta seara, din al sau M a n u a l de practică litu rg ică, p. 25, prevede că aceasta are loc în. cadrul uşilor îm p ărăte şti : P rotosincelul G herasim Saffirin (Tipic asupra serviciilor divine, Bucureşti, 1905, p. 11) m enţionează în le g ătu ră cu V ece rnia din 7.ilele obişnuite, că preotul trebuie să stea în acest tim p «ceva m ai înapoi de co lţul dinspre miazăzi şi răsărit al Sfintei mese». P o trivit instru cţiunilo r diri Liturghier, dinaintea A po sto ­ lului, acesta este, desigur, lo cu l din care se an unţă lecturile în general. Cele-două practici par însă d eo po trivă de îndreptăţite, fiind acomodaLe situa ţiilo r deosebite din cele două categorii de V ece rnii i la V ecernia din zilele ordinare, nefiind vhod şi sfintele uşi fiind deci închise, partea de m i a z ă z i - r ă s ă r i t a s f i n t e i m e s e , a p a r e , ca atare, m ai indicata, pe cîn d la V ecernia dinspre d u m in ic i şi sărbători, uşile imparăteşti fiind deschise, este lo g ic ca form ula «să luăm am inte — pace tuturor» sa fie
L i t u r g h ie r u l ex pli cat — 4

— 50 — aminte U, care constituie u n îndem n la atenţie, linişte şi încordarea cu ­ getării în legătură cu ceea ce va urma. Ca răspuns, strana in to n e ază În ­ dată prochim enul, care este un stih din psalmi, prefaţat de alte două ori trei stihuri, la repetarea cîntării. Prochimenul variază du p ă zilele săptăm în ii şi du p ă sărbătoare, fiind aşa fel ales că să se găsească într-o le g ă ­ tură generală de sens ori de idee cu caracterul zilei sau sărbătorii al cărei con|inut il r e zu m ă mai mult ori mai puţin. De aceea, comentariile· liturgice caracterizează p rochim enul ca un fel de prevestire sau de a n u n ­ ţare a ideii, m o tiv u lu i sau evenim entului care fac obiectul serviciu lui div in din ziu a sau sărbătoarea respectivă °·5 . în consecinţă, formula de mai sus, prin care diaconul şi preotul introduc cîntarea p roc h im enu lu i, este considerată ca a v în d scopul să provoace atenţia şi m editaţia asupra însem nătăţii temei sau conţinutului acestuia. De fapt însă p rochim enul, aşa precum rezultă din însăşi etimologia c u v în tu lu i (προκείμενον), î n ­ seamnă ceea ce precede sau este pus înainte de ceva. A ceastă poziţie de înaintestătător s a u de premergător se verifică clar în r în d u ia la V e ­ cerniei mari de la serviciul privegherii de noapte, la cea pentru să rb ă ­ torile de peste s ă p t ă m în ă ale sfinţilor cu polieleu în slujba Utreniei şi mai mult incă la V ecernia cu Apostol şi Evanghelie, ca în Jo ia , Vinerea şi Sim băta cea mare etc. în aceste ocazii, după prochim en, strana începe lectura pericopelor din V e c h iu l Testament, cunoscute sub nu m irea gen e­ rală de p a rim ii (τ^ροιμοίαι, proverbe, pilde, parabole), d u p ă aceeaşi re­ gulă care se aplică în Liturghia catehumenilor, unde p ro c h im e n u l este urmat de lecturile din N o u l Testament (mai întîi din scrierile Sfinţilor Apostoli, iar d u p ă stihurile aleluiatice, din Sfintele E vanghelii). Id e n ti­ tatea de plan între Vecernie şi Liturghia catehumenilor, în legătură cu acest moment, apare cît se poale de vizibilă mai cu s e a m ă.în oficiu l V e ­ cerniei combinate cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, la s ă rb ă ­ torile prevăzute cu A postol şi Evanghelie. Prochim enul, îm p re u n ă cu stihurile ce-1 însoţesc, p recum şi cu cele aleluiatice, reprezintă resturi sau urme din psalm ii care precedau în cultul Bisericii V e c h i orice lectură biblică, potriv it p r in c ip iu lu i stabilit prin canonul 17 al S in o d u lu i de la Laodiceea. C u m aceşti p sa lm i aveau un caracter mesianic, prochim enele sînt considerate la Vecernie ca amin tiri despre prezicerile profeţilor cu privire la v enir ea M î n t u i t o r u l u i 6 G . De aceea, în tim p u l cîn tării prochim enului, preotul stă cu faţa spre apus, adică spre credincioşi, înfăţişîndu-se astfel ca reprezentant al M î n t u i t o ­ rului, în numele C ă r u ia are dreptul la cinstire din partea credincioşilor. Cînd se încheie cîntarea Iui, se închid sfintele uşi, iar preotul, închinîndu-se, îşi reia locul său în faţa sfintei mese, 111 poziţie de ru găc iu ne, deci
rostită din sfintele uşi, în cadrul cărora preotul trebuie să ră m în ă p în ă ce se term ină intonarea p ro ch im e n u lui. 65. «A ceasta este .proorocie penlru sărbătoare... P ro chim enele se fac ca nişte începături ale s ă rb ă to rilo r şi ale zilelor, care vin». Sim ion, arh ie p isc o p u l Tesalonicului, op. c/i., cap. 337. 66. «Prochim enul arată la rînd u l său descoperirea profeţilor şi precizarea venirii îm p ă ra tu lu i H rislos». G herm an, arhiepiscopul C o n s la n tin o p o lu lu i, C o m e n la riu liturgic, P. G., X C V II I, 412 A.

— 51 — recunoscînd şi m ărturisind astfel smerenia şi caracterul lim itat al condi­ ţiei sale omeneşti. 1 · La sărbătorile prevăzute cu parimii, a clstea aduc, prin u rm a re , î m ­ preună cu prochim enele, m ă rtu riile V e c h iu lu i Testament despre în tr u ­ parea Fiului lui D um n ezeu şi, ca atare, ele reprezintă la o la ltă aspecte deosebite ale aceleiaşi semnificaţii simbolice, de la baza «in trării celei mici». Cu alte cuvinte, p ro c h im e n u l şi parim iile apar ca un epilog al vhoclului mic şi, în consecinţă, atenţia credincioşilor asupra temei lor se vede c ontinuu susţinută de către diacon şi preot prin interjecţiile menţionate mai sus. După prochim en şi înaintea fiecărei parimii, preotul sau d ia ­ conul spune de asemenea «înţelepciune I», iar după ce citeţul a anunţat titlul sau locul de provenienţă al lecturii, liturghisitorii în d e a m n ă din nou : «Să luăm aminte !». în tim p u l lecturii p arim iilor, liturghisitorii pot să stea pe scaune, u rm ă rind expunerea cu atenţia şi reflecţiile cuvenite ; de asemenea şi poporul. g) E cteniiie şi ru g ă c iu n ile du p ă p rochim en în d a tă după prochim en, sau, cind sînt parim ii, după acestea, diaco­ nul sau preotul rosteşte la Vecernia mare ectenia «Să zicem toţi din tot sufletul şi din tot cugetul nostru...» ; aceasta este lăsată însă la o parte, în zilele obişnuite, treeîndu-se direct la ru găc iu nea spusă la strană : «învredniceşte-ne, Doamne, să ne păzim fără de păcat în seara aceasta...». Urm ează apoi ectenia «Să p linim (să îndep linim , să săvîrşim) rugăciunea noastră cea de seara către Domnul...», pe care, dacă nu este diacon, o rosteşte preotul în altar, la Vecernia dinspre sărbători, iar în zilele obişnuite de peste să p tă m in ă afară din altar, în faţa sfintelor uşi, avînd c u lio nul pe cap. La Vecernia din D u m in ic a Rusaliilor, partea aceasta du p ă prochim en se îmbogăţeşte cu o serie de şapte rugăciuni, prin care se cere harul bogat al Sfîntului Duh, revărsat în ziua C inc iz ec im ii peste Sfinţii A p o s ­ toli. Preotul le rosteşte cu voce înaltă şi m lă d ia t ă de evlavie, stînd în genunchi şi cu capul descoperit între uşile îm părăteşti, cu faţa spre cre­ dincioşi. îm părţite în trei grupe, aceste şapte r u g ă c iu n i se intercalează în r în d u ia la obişnuită a Vecerniei, în c ep în d înd a tă după proc h im en şi a nu m e do u ă înainte de ectenia «Să zicem toţi...», alte două între această ectenie şi ru găc iu nea «învredniceşte-ne, Doamne...», ultim e le trei înce­ pînd du p ă această ru găciu ne şi încheindu-se înainte de ectenia «Să p l i­ nim ru găc iu nile noastre...». In ele vibrează acceptele cultului de ado­ raţie şi de m u lţum ire faţă de Sfinta Treime, se dă expresie mărturisirii pocăinţei şi cererilor de iertare şi de o d ih n ă pentru cei repauzaţi. M u lte din cererile pentru com unitatea celor vii sînt determinate de senzaţia pe care o încearcă in im a Ta sosirea serii, ca prevestitoare a nopţii şi a întunericului, ca de exem plu în ru găciu nea a patra : «Doamne..., în v re d ­ niceşte-ne să trecem şi m ăsu ra nopţii fără de prih a nă, neispitiţi de rele, Şi ne izbăveşte de toată tulburarea şi frica ce vine asupra noastră de la diavolul. Dăruieşte sufletelor noastre u m ilin ţă şi gîn d u rilo r noastre grijă

— 52 — de Întrebarea la jud ecata Ta înfricoşătoare şi dreaptă...». Pe această linie, ru găc iu nile m enţionate se găsesc înrudite p în ă la expresii cu cele şapte ru găc iu ni tainice de la începutul Vecerniei. Ultima dintre r u g ăc iu n ile de la sărbătoarea R usaliilor nu este alta decît ru găc iu nea a şaptea dintre cele rostite Lainic m tim p u l Psalmului CIII. D u p ă ecfonisul («C ă bun şi iubitor de oameni...») al u ltim e i ectenii («Să p lin im ru g ăc iu nile noastre cele de seara...»), preotul u rea ză p o p o r u ­ lui : «Pace tuturor», iar diaconul îndeam nă im ediat : «Capetele noastre D o m n u lu i să le plecăm», pentru ca preotul să spună în tain ă R u g ăc iu n e a p le c ării capetelor. Precum se vede., in toată această parte din rînd u ia la Vecern iei ni se înfăţişează o gam ă suitoare de rugăciuni, completă şi m o dula tă, pentru care comunitatea a fost pregătită şi predispusă prin actele m o m e n tu lu i liturgic anterior. Credincioşii se concentrează acurn în ru g ă lao la ltă cu preotul, pc de o parte prin răspunsurile la ectenii, iar pe de 'alta exprimindu-şi direct cloxologii şi cererile lor, în rugăciunea «Invredinceşte-ne, Doamne..., în seara aceasta...». în cele din urmă, cu capetele şi cu in im ile plecate, ei se unesc în cuget la rugăciu nea finală de mijlocire, pe care o face în tain ă preotul. Dintre formulele acestor rugăciuni, ecteniile am intite sînt comune şi altor servicii d iv in e ca, de pilda, Utrenia şi Liturghia. C o n ţ in u tu l lor este fo rmat din cereri, care pot fi caracterizate ca u n apel exclusiv la purtarea de grijă a Providenţei divine pentru binele v rem elnic şi sufle­ tesc al com u nităţii, p riv ită în întregul ei şi în categoriile care o compun, în ru gă c iu nea «învredniceşte-ne, Doamne, să ne păzim fără de păcat în seara aceasta...» pulsează însă, în forme stăpînite, sim ţăm in te inspirate de c om p lex u l de griji pe care le aduce seara. De aceea se cere a ju toru l D om nu lui, mai ales în legătură cu tentaţiile de care n im e n i nu se poate socoti scutit. Stilul de turn ură antică al acestei ru găciu ni, în care se revarsă un elan religios în tonul doxologiei pline de ev lav ie şi de sm e­ renie din Psalm ul CIII, ne lasă să trăim poezia sobră şi lin iş tită a Bise­ ricii primare. într-adevăr, această rugăciu ne pare să fie o v a r ia n tă sau o prelucrare a im n u lu i «Lăudaţi prunci pe Domnul...», d in cap itolul 48 al cărţii a V I I -а din C o n s lilu liile Apostolice. Ca sluijtor al Tainelor dumnezeieşti şi ca un îm p u ternic it sau repre­ zentant al M în t u it o r u iu i, preotul intervine în cele din u r m ă către M i j l o ­ citorul tuturor, în s p rijinul rugăciunii c om unităţii la care se află rînduit. O astfel de s lujbă el o îndeplineşte prin rugăciunea ta in ic ă a plecării ca­ petelor, în care sînt rezumate cererile specifice tim p u lu i serii. în acest scop, el caută să angajeze mai întîi pe credincioşii săi într-o dispoziţie sufletească proprie unei rugăciuni însufleţite de elan, de c ăld u r ă şi de smerenie, urindu-le sau dorindu-le «Pace tuturor», adică pacea fiecăruia cu sine însuşi şi cu ceilalţi, în virtutea dragostei creştine. D u p ă î n d e m ­ nul d ia c o n u lu i pentru plecarea capetelor, preotul, aflîndu-se în altar, la Vecernia mare, ori' afară din altar în faţa sfintelor uşi în zilele obişnuite, se roagă în taină, el însuşi cu capul plecat şi descoperit : «D oam ne, D u m ­ nezeul nostru...».

— 53 — h) Partea lincilă a o fic iu lu i V ecerniei De acum, preotului nu-i mai răm îne decît u n singur rol de înde­ plinit şi anum e acela de a încheia oficiul. Pînă atunci, el aşteaptă în altar, ascultînd şi meditînd asupra conţinutului im nelor din stihoavna ce se c în tă la strane. La Vecernia din Vin erea Patimilor însă, în timpul stihoavnei are loc procesiunea pentru scoaterea sfintului epitaf din alLar (cînd se in tonează troparul «losif cel cu bun chip...») şi aşezarea lui pe masa din m ijlocul naosului. în cealaltă vreme a anului bisericesc, după ce stranele au terminat stihoavna şi au recitat rugăciunile («A cum lib e­ rează pe robul Tău, Stăpîne...», «Sfinte Dumnezeule...», «Preasfîntă Tre­ ime...», «Tatăl nostru...») şi au cîntat troparele, preotul, dacă este Vecer­ nia dintr-o zi obişnuită, iese din altar în faţa sfintelor uşi, unde rosteşte ectenia «Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule , după mare mila Ta...». D up ă ecfonisul acesteia urmează ritualul apolisului (otpustului), care constă dintr-o alternare de formule şi rugăciuni între preot şi strane. Pen­ tru aceasta, c ontinuînd să rămînS mai departe pe solee, cu faţa spre răsă­ rit, preotul provoacă mai întîi reculegerea spiritelor şi încordarea cuge­ tării credincioşilor asupra acestui m oment final, prin rostirea interjec­ ţiei « în ţe le p c iu n e !» , închizînd apoi perdeaua sfintelor uşi. De la strană se adresează cererea «Binecuvintează !», deoarece încă din vechime a fost regulă statornică a adunărilor cultului creştin ca credincioşii să pri­ mească binecuvîntarea episcopului sau a preotului, înainte de plecarea din biserică. Preotul nu este însă decît un organ sau u n instrument prin care se com unică binecuvîntarea ; de aceea, el trebuie să recunoască plin de smerenie că, de fapt, bin ecuv intează nu el, ci «Cel ce este binecuvîntat (lăudat, preamărit, slăvit), Hristos, D um n ezeu l nostru, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor». O astfel de mărturisire are valoarea unui indic iu sau a unei îndru m ări pentru credincioşi, cărora li se indică la cine să-şi înalţe cugetele, în cererile lor. în consecinţă, strana se şi adresează din partea p oporului cu rugăciunea : «întăreşte, Dumnezeule, sfînta credinţă a ortodocşilor creştini în vecii vecilor». D irijîn d mai departe şirurile ru găciu nilor, preo tu 1 ţine să sublinieze că, pentru ca ele să a ju n g ă să fie ascultate, este de folos să lu ă m într-ajutor m ijloc irile N ăscătoarei de Dumnezeu, «pentru că m ult poate rugă­ ciunea M a ic ii spre îmblînzirea S tăpînu lui» fiT . Ca atare, înclinîndu-se snre icoana Sfintei Fecioare, solicită solirile ei prin rugăciunea : «Preasfîntă Născăto are de D umnezeu, miluieşte-ne pe noi». La rîndul său, poporul se alătură la această rugăciune a preotului cu im n u l de lau dă «Ceea ce eşti mai cinstită decît heruvimii...». Preotul, luînd acum îndrăzneală, se închină către icoana M în tu ito r u lu i, rostind doxolo gia «Slavă Ţie, Hristoase, Dumnezeule , n ă de jd ea noastră, slavă Ţie», întorcîndu-se apoi în ­ dată cu faţa spre credincioşi. Strana, ex prim ind om agiile şl cererile aces­ tuia prin doxolo gia m ică («Slavă Tatălui şi Fiu lui şi Sfîntului Duh...») şi "D oam ne miluieşte», de trei ori, se adresează în fine către preot cu for­ mula : «Părinte, bin ecuvintează». Preotul rosteşte apoi apohsul propriuzis (’ατόλοαις, slav —-отпусть, în v o ir e de a p le c a ), a d ic ă r u g ă c iu n e a fin a lă.
67. T roparul «Şi acum...», glas 2, din o iid u l Pavccerni(ei celei mari.

— 54 — Textul ei, inserat la locul cuvenit din Liturghier, prezintă oarecare v a ­ riante, corespunzătoare zilelor săp tă m în ii şi subiectului marilor sărb ă­ tori ; in prin cipiu, apolisul este o fo rm ulă prin care ne adresăm M întuîtoiu lui, ccrîndu-I să ne m ilu ia sc ă şi să ne m întuiasca pentru ru găc iu nile Maicii Sale şi ale sfinţilor. Completînd-o cu formula «Pentru ru găc iu nile Sfinţilor P ărin ţilor noştri...», preotul intră în altar. Potrivit vechii discipline bisericeşti (can. 9 şi 10 A postolice şi can. 2 al S in odu lu i de la A n tioh ia ), cei ce veneau la serviciul d iv in trebuiau să r ă m in ă p în ă Ia sfîrşitul lui, înîăturîndu-se astfel şi tulburarea atm osfe­ rei necesare ru găc iu nii. De aceea, Sim ion, arhiepis copul Tesalonicului, ţine sa sublinie ze că «nim eni nu are voie ca, lăsînd dumnezeieştile cîntari., să plece fără bin ecuv întarea preotului. Drept aceea, precum acesta a început cmtările, tot el face şi sfîrşitul, cînd termină ru găc iu nile» G S . La Vecernia mare însă nu se mai rosteşte ectenia «Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule...», ci îndată după cîntarea troparului N ăscătoarei («Şi acum...» sau «Bogorodicina»), preotul, aflîndu-se în altar, deschide sfin­ tele uşi şi, stînd între ele cu faţa spre apus, rosteşte: « în ţe le p c iu n e !» , u rm în d mai departe, mereu cu faţa spre credincioşi, rîndu ia la apolisului, descrisă pentru Vecernia din zilele comune. Retrăgîndu-se apoi în aUar, închide sfintele uşi şi perdeaua lor. Trebuie sa m e nţio n ăm că la Vecernia din Postul patruzecim ii (d u m i­ nică seara, precum şi lunea, marţea şi joia, d u p ă O bedniţă), între tropare .şi rugăciunea apolisului propriu-zis se urm ează o altă rînduială, în care îşi găseşte loc ru găc iu nea Sfîntului Efrem Şirul («D oam ne şi S tă p m u l vieţii mele...»), rostită de preot în faţa uşilor împărăteşti, potriv it in dic aţiilor din O ro lo g iu . III, LITIA

C înd se face sluj D ă cu priveghere de noapte, şi deci du p ă Vecernie urmează îndată Utrenia, atunci stihoavna Vecerniei mari se uneşte cu serviciul Litiei. El începe îndată după ecfonisul «Fie stăpînirea î m p ă r ă ­ ţiei Tale bm ecuvîntată...» ; în timp re,. la străni se cîntă, adică, imnele Litiei, serviciul acesteia se desfăşoară mai întîi sub forma unei proce­ siuni cu cădelniţa, înto cm a i ca la v h o d u l Vecerniei, cu deosebirea că sfintele uşi sînt închise, iar procesiunea nu se opreşte în naos, ci î n a in ­ tează p î n ă în m ijlo c u l narticei sau pronaosului, liturghisitorii avînd-capetele acoperite. Oprindu-se aci, diaconul sau preotul cădeşte biserica şi, revenind apoi în nartică, rosteşte ecteniile af'ate în Liturghier, la rîn ­ du ia la acestui oficiu ( «Mîntuie şte, Doamne, poporul Tău...» şi celelalte), după ce s-a terminat la strane cîntarea im nelor Litiei. La finele acestei ectenii, preotul descoperindu-şi capul, citeşte ru găciu nea «Stăpîne m ult milo stive Doam ne, Iisuse Hristoase, D um n e z e u l nostru...», du p ă care stranele încep cîntarea stihoavnei ; in acest timp, procesiunea porneşte din nartic ă în naos; oprindu-se în m ijlo c u l acestuia şi anume în faţa mesei pe care se află cinci p îini («artose»), p u ţ in grîu, v in şi untd elem n.
G8. Sim ion, arhie pisc o pu l T esalonicului, op. cil., cap. 322.

— 55 — ? ■ Aşteptînd aici pînă ce s-a încheiat stihoavna şi scurtele ru g ăc iu ni ce urmează în chip obişnuit du p ă ea, preotul începe cîntarea troparului res­ p e ctiv , cădind în acelaşi tim p în sem nul crucii pe cele patru laturi ale mesei, pe care o ocoleşte astfel de trei ori in direcţia m iazăzi — răsărit —■ miazănoapte şi apus, în tim p ce stranele continuă intonarea celui de al doilea şi de al treilea tropar R !). Această ceremonie se face «nu ca unor lucruri sfinte, ci ca unora care au să fie sfinţite, dar m a i ales ca şi cum le-ar sfinţi mai înainte cu însemnarea crucişă şi cu tăm îierea ; de aceea, cind cădeştc masa cu artosele, preotul nu-şi pleacă c a p u l 70, ca de obicei. Urmează apoi ru g ă c iu ­ nile binecuvîntării p îin ilo r şi a celorlalte elemente, pe care preotul le săvîrşeşte cu capul descoperit, d u p ă regulile însemnate în Liturghier pentru slujba Litiei. Stranele cintă după aceea «Fie numele D o m n u lu i binecuvîntat...» (Ps. C X II, 2) şi citesc Psalm ul X X X I I I pînă la stihul 10 : «Bogaţii au sărăcit şi au flămînziL..», care se cîntă mai întîi de preot şi diacon, ori de sobor, şi se repetă apoi de strane. Trecînd înda tă înaintea sfintelor uşi şi întorcîndu-se cu faţa spre credincioşi, preotul îi binecuvintează cu formula «B inecuv întare a D o m n u lu i peste voi cu al Său har...», după care rostind «Pentru ru gă c iu n ile Sfinţilor Părinţilor noştri...», î n ­ cheie astfel oficiul. Piinea, care, in lim b a ju l curent, poartă numele de «artos» şi chiar de «litie», precum şi v inu l, se împart credincioşilor la fi­ nele Vecerniei, cînd sint m iru iţi în acelaşi timp cu untd ele m nu l b in e c u ­ vântat o dată cu ele. Precum se vede, în s e r v ic iu l'L itie i se disting două părţi sau doua momente. Primul, Litia propriu-zisă (λιτή, λιτανεία, rugăciune, im p lo ­ rare) constă din procesiunea în nartică şi din ru găc iu nile p rin care se imploră aci mila şi îndurarea d iv in ă («...pentru ca milostiv, b lind şi lesne iertător să ne fie b u n u l şi iu b ito ru l de oameni D um n ezeu l nostru şi să întoarcă toată mînia care se porneşte asupra noastră, sa ne izbăvească de îngrozirea Lui cea dreaptă care este asupra noastră şi să ne miluiască pe noi...» şi celelalte), p entru ru g ă c iu n ile sfinţilor, care sîr.t menţionaţi nominal. Aceste litanii (λιτανεία', λιταΓ, rugăciu ni) constituie nota ca­ racteristică a serviciu lui Litiei şi de la ele îi şi vine denumirea. Partea aceasta reprezintă, în cadrul serviciului div in din biserică, nu n u m a i o datină îndepărtată, ci şi o fo rm ă c om prim ată a lita n ii1 or ce se o r g a n i­ zau în Biserica veche înc ă de p rin veacurile al IV-lea şi al V-lea 71, cu
i l «N ăscătoare 6Π. Dacii e^ie spre d u m in ic ă , se c în tă I rr·fл r l de D um nezeu Fecioară...», de fiecare dată la codirea mesei îm p re jur, adică o d ală p re o h il şi de două ori la strane ; iar la s ărb ăto a re a u n u i sfint cu pol ie! eu în s lu jb ă peste săplărnînă se cîn tă mai în tîi tro parul s fîn tu lu i de două ori şi apoi «N ăscătoare de Dumnex'-u...». La praznice se c în tă n u m a i troparul p raznicului resnectiv, de trei ori, în bisericile de mir din p aro h ii, toată rin d u ia la Litiei se săvîrşeşte in m ijlo ­ cul bisericii, adma al na o su lui, şi an um e in a M e de stihoavna. Ieşind deci preotul şi diaco nu l din sfîntul altar, m erg direct în fata mesH cu arfosele şi cclelalto de pe ea, fără a ajunge in pronaos, ia r d u p ă stihirile «Slavă... Şi acum...» încep ru g ă ­ ciunile Litiei. 70. Sim ion, arhiepiscopul T esalo n icu lu i, op. cil., cap. 342. 71. Cf. Sf. loan G u ră de A ur, O m ilia ‘ î m p o triv a jo cu rilor clin circ ?/ teatrelor, l\ G., LV I, 265; Socrate, op. cit., cart. V I, fi, 8. P. G„ L X V II, 039 î lo an Damascliin, Expunerea credinţei ortodoxe, cart. III, cap. 10, P. G., X.CIV, 1021.

— 56 — ocazia c a la m ităţilor p u blice (epidemii, cutremure, ploi excesive etc.), cînd clerul şi p op orul ieşeau din sfîntul locaş mergînd în procesiune so­ le m n ă în m ijlo c u l oraşului, sau chiar afară din el, u n d e făceau r u g ă ­ ciu ni de im plorare a milei divine. De această idee este inspirată proce­ siunea Litiei p în â la m ijlo c u l narticei, adică locul destinat od in io ară catebu m enilo r şi penitenţilor, insemnîndu-se prin aceasta că p rin smerenie, p o c ăin ţă şi ru g ă c iu n i stăruitoare se poate n ă d ă j d u i dob în dire a îndurării lui D um n ezeu . R în d u ia la ieşirii în pronaos a rămas la noi, astăzi, o practică obiş­ nuită şi caracteristică bisericilor din mînăstiri, unde m o n a h ii sînt nu n u m a i un popor al ru g ă c iu n ilo r de pietate, ci şi de c o n tin u ă p o c ă in ţ ă şi smerenie. De altfel, iniţial, Litia ca şi alte servicii bisericeşti au fost c o m ­ puse în m înăstiri şi pentru mînăstiri, adică de căluciări şi p entru călugări. Astfel, organizarea în forma actuală a acestui oficiu a fost sugerată de realităţile legate de felul în care se află sistematizat servic iu l d iv in la privegherea de noapte în mînăstiri. A num e, ritualul lita n ii1or a fost c o m ­ pletat cu a doua parte, adică cu binecuvîntarea p îiniîor şi v in u lu i, pentru ca m o na hii, gustîn d din ele la finele Vecerniei, să-şi întărească puterea de rezistenţă, p re în tîm p in în d astfel oboseala din tim p u l priv egh e rii de noapte, care u rm e a ză în continuare. Reciulile de tipic de la începutul L itu rq h îe ru lu i atrag însă atenţia că împărţirea p îin ii n u m it ă «artos* sau «litie» la fi n e ’e Vecerniei se face numai în perioada a nu lu i litu rg ic cu­ prinsă între 1 septembrie şi 25 martie. Acest interval, corespunzîncl a n o ­ tim p u rilor cu nopţi mai lungi, poate să r ă m in ă astfel tim p u l necesar de pregătire|în vederea sfintei împărtăşiri, ceea ce, desiaur, este greu de realizat i> \sezoanele cu nopţi scurte. Ca atare, după in dicaţiile din L itu r­ g h ie i, « în 'p riv e g h e rile de vară, pîinile cele binecuvîntate le îm p ă rţim la trapeză şi m a i îna inte de gustare le mîncăm ». Grîul,\ v in u l şi untd ele m nu l, care se adaug ă lîn gă p îine şi vin, sînt sim bolu ri |e jertfă ; reprezentînd însă în acelaşi timp materii esenţiale ale existenţei noastre, în ru găc iu nea pentru bin ecuv întarea lor se m i j ­ loceşte cătr-e M în t u it o r u l, «Care a bin ecuv întat cele cinci p îin i şi a să tu ­ rat cinci mii de bărbaţi în pustie», să le binecuvînteze, pentru ca să se găsească în to td e a u n a din belşug «în sfînt locaşul acesta, în oraşul acesta, în ţara aceasta, şi întru toată lum ea Ta». V îrsta m ai n o u ă a părţii a doua din serviciul Litiei, adică a binecuv în tării p iin ilor, rezultă şi din faptul că tradiţia a înregistrat şi cazuri cînd Litia se lim ite a z ă n u m a i la litaniile sau rugăciunile din nartică, pe care le îndeplinesc dintr-o rîv nă deosebită u nii monahi, chiar atunci cînd nu se face privenbere. Lipsind deci m o tivul real, care a stat la baza i n ­ troducerii sau u n irii bin e c u v în tăr ii p linilor la partea întîi din serviciul Litiei, această u ltim ă ceremonie se lasă a f a r ă 72. Intru c ît însă «pîinile şi v inu l, ca nişte sfinţite cu bin e c uv înta re a se dau celor ce se află acolo şi care sînt dătătoare de tăm ă d u ire şi de multe daruri, celor ce le iau cu credinţă», slujba Litiei a trecut din m în ă stiri şi în practica bis eric ilor din parohii, savîrşindu-se uneori chiar fără a ii priveghere. A ic i însă Litia a prim it uşoare acomodări, la cerinţele pietăţii
72. Cf, S im io n , arhie pisco pu l T esalonicuiui, op. cit., cap. 342.

— 57 — din m ediul vieţii civile. Astfel, în p rim ul rînd, biscricile din enorii nu practică procesiunea Litiei p î n ă în nartică, această procesiune oprindu-se în naos, ca la v h o d u l Vecerniei, în faţa mesei cu materiale destinate bin ec uv întării. Litaniile de la început şi ritu alu l pentru binecuvîntarea artoselor etc. se săvîrşesc apoi una după alta fără întrerupere, adică fără a se interpune între ele stihoavna, aceasta u rm în d d u p ă încheierea ofi­ ciu lui complet al Litei. Artosele şi v in u l se împart în tim pul cîntărilor stihoavnei sau la «Slavă...», aci, cînd se şi miruieşte cu untdelem nul bin ecuvîntat. Prin urmare, în practica liturgic ă din parohii, slujba Litiei este interca’ată în întregime înaintea stihoavnei, pe cînd în mînăstiri ea este c om b ina tă cu aceasta, stihoavna interpunîndu-se între litaniile din partea întîi. a Litiei şi bin ecuvîntarea pîinilor, din partea a doua a ei. în chip normal, serviciul Litiei are loc la V ecernia dinspre sărbăto­ rile pentru care se găsesc compuse în Λ 1ineie im ne pentru Lit ie sau, cum se spune, care au serviciul Litiei. De fapt, acestea sînt ocaziile în care se face priveghere de noapte. în practica bisericească s-a stabilit totuşi uzul de a se săvîrşi slujba Litiei în legătură şi cu sărbătorile sfinţilor, pentru care, deşi nu se găsesc în cărţile de la strană imnele respective, au totuşi polieleu. în acest caz însă este natural ca slujba Vecerniei să fie încadrată în solemnitatea privegherii, ceea ce se în tîm p lă de obicei la sărbătorile sfinţilor care au V ecernia mică, ori reprezintă hramul bise­ ricii sau ale căror moaşte se află în biserica r e s p e c t iv ă 73. Slujba V ecer­ niei de s îm bătă seara se consideră însă în chip firesc însoţită de Litie, ca o tradiţie din vremurile în care serviciul d iv in dinspre du m in ic ă era de fapt u n oficiu de toată noaptea, aşa cum se şi practică în multe mînăstiri, unde Litia este nedespărţită de V ecernia de sîm bătă seara, săvîrşită la priveghere. In bisericile din parohii, ceremonia Litiei se practică de regulă la Vecernia dinspre sărbătorile h ra m u lui, sau şi în alte ocazi, în legătură cu ru găc iu ni de cerere, chiar dacă nu este priveghere.

IV. -

OFICIUL MIEZONOPTICII

D u p ă Vecernie, locul al doilea în ordinea de succesiune a capitole­ lor din Liturghier îl ocupă Mie zonoptica, adică oficiul care se săvîrşeşte la miezul nopţii. D in toată rîndu ia la acestui serviciu divin, Liturghierul român — cu excepţia ediţiei de Bucureşti, 1956 — înregistrează numai ectenia finală, ce se rosteşte du p ă apolis : «Să ne ru găm pentru,..» (indicînclu-se la fiecare alineat categoriile de credincioşi sau de motive care trebuie să formeze obiectul ru g ăc iu n ii comune) ; despre restul oficiului se face n u m a i menţiu ne într-o notiţă aşezată înaintea acestei ectenii, lă m u rin d că «Miezonoptica se face precum este rîndu ia la O r o lo g iu lu i ...». Indicaţiile din Liturghierul grec sînt însă ceva mai bogate în acest loc, deoarece expun întregul plan schematic al M ie zonop ticii. Negreşit, c u ­ p r in s u l a c e s tu i s e r v ic iu re lig io s fiind în t o c m it a p ro a p e în to ta lita te din psalmi şi rugăciu ni, care se citesc la strane, nu are nici un titlu pentru a
73. A se vedea şi Icon. D. Lungulescu, op. cit., p. 36, nr. 32.

— 58 — fi îndreptăţită înscrierea lu i în Liturghiei, care este cartea de slu jb ă a preotului. A fară de e c te n ia 'amintită, rolul acestuia în oficiul M iezonopticii se reduce, ca $i în o ficiu l C easului al nouălea (cel puţin în practica liturgică a serviciu lui dum in ic ii), la două formule de binecuvântare la începutul («B inecuvîntat este Dumnezeul nostru...») şi în cursul slujbei («Dumnezeule. milostiveşte-Te spre noi şi. ne binecuvintează...»), ecfonisul R ugăc iu nii Domneşti, R ugăciunea S fîntului Efrem Ş irul în timpul, Păresimilor şi apolisul. La originea sa, instituirea u nui serviciu div in la m ijlo c u l nopţii tre­ buie privită ca o inspiraţie venită atît prin sugestii biblice cit şi din m o ­ tive istorice. Intr-adevăr, aşa precum remarca Sfîntul Vasile cel M a r e 74, despre o rugăciu ne la miezul nopţii face menţiune în prim ul rîncl D av id in Psalmul C X V IIJ, 62 : «La miezul ncpţii m-am sculat ca să Te laud...». O astfel de practică la cei mai rîvnitori dintre iudeii de m ai tîrziu se vede confirmată în Faptele Apostolilor (λ^Ι, 25), care relatează că Pavel şi Sila, aflindu-se întemniţaţi în oraşul Filipi din Macedonia, «pe la m i e ­ zul nopţii s-au rugat şi au cîntat laude lui Dumnezeu». Pe de altă parte, pentru pietatea creştină, rugăciu nea M în tu ito r u lu i pe la m ijlo c u l nopţii in grădina Ghetsim ani, înainte de prinderea Sa, constituia nu mai puţin o indicaţie cu autoritate în favoarea unei adunări pentru r u g ă c iu n i la această vreme, fdeea parusici, foarte vie la primele generaţii creştine, reprezenta la rindul ei un fundam ent teologic serios pentru o astfel de instituţie. întrucît în parabola celor zece fecioare se menţionează ca «la miezul nopţii s-a făcut strigare : «lată Mirele vine, ieşiţi întru întîmpinarea Lui !» (Matei X X I V , 6), a devenit în chip natural curentă c o n v in ­ gerea că învierea morţilor şi venirea M întuitorultii pentru judecata de la sfirsitul lum ii vor avea loc în miez de noapte, că oarecînd a îngerului exterminator în H g ip t 75. Ca atare, creştinii se simţeau obligaţi să fie mereu gata spre a-L întîm pina , mai ales că D o m n u l însuşi îndemnase, în legătură cu a doua Sa venire : «Privegheaţi şi vă rugaţi în toată v re ­ mea» (Luca X X I , 36 ; cf. şi X V I I I , 1). Este explicabil aşadar de ce oficiul M iezonopticii poartă în sine semnificaţia parusiei D o m n u lu i, afirmată expres prin anumite tropare şi rugăciuni ca, de exemplu, în rîndu ia la M ie zonopticii de toate zilele, prin troparul «Iată, Mirele vine în miezul nopţii...». Inspirate, ele aceeaşi idee, rugăciunile sînt.brodate la rîn d u l lor pe motive în legătură cu cugetarea la sfîrşitul vieţii şi judecata div in ă, cu mărturisiri de pocăinţă şi cereri pentru uşurarea şi iertarea celor tre­ cuţi din această viaţă. La început, serviciul d iv in de la miezul nopţii, îndeplînindu-se după primul cîntat al cocoşilor, deci în a treia strajă, se găsea încadrat în r î n ­ duiala privegherii de toată noaptea, obişnuită în Biserica Veche în n o p ­ ţile dinspre dum inică, dinspre marile praznice şi sărbătorile martirilor însemnaţi. în urma sistematizării aplicate serviciului divin, după veacul
7-J. Sf. Vasile col M a r e , R egulile mari, răspuns la întrebarea .37, P. G., X X X I, 1016. /5. Cf. Fer. Ieronim , C o m m o n la riu n ţ in M nU iaeum , IV , 25 ; L ac lan tiu, D ivina e insl ilu l iones, V II, 19, P. L., V I ; isirlor rl| Scviln, E/ymo/og., V I, 17, P. L., L X X X I— I.X X X I V ; Si mi on, arhiepiscopul Tesaloiifcriliii, R ăsp unsul 70 la 'întrebările .u nui arhiereu.

— 59 — al 1ЛМеа, M ie zonop tic a a devenit u n oficiu zilnic independent în regu­ lile vieţii monahale. Cartea n u m it ă O ro lo g iu cuprinde chiar rîncîuieli deosebite pentru serviciul M ie z o n o p tic ii de toate zilele, pentru sîmbete şi pentru dum in ici. Ele urm ează însă acelaşi plan, în caro variază numai psalmii şi unele ru găciu ni ; rolul preotului ră m în e însă neschimbat, cu singura deosebire că la M ie zo n o p tic a de toate zilele el trebuie să ros­ tească înainte de apolis ectenia «Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule , după mare mila Ta...». Se cuvine să remarcăm că, dacă am lăsa afară ecteniile, M ie z o n o p ­ tica s-ar p-lasa pe deplin, p rin factura ei, în genul oficiilor orelor clin tim pul zilei. în tot cazul, ea este departe de a se compara cu solem ni­ tatea cu care se găsesc îm brăcate V ecernia şi Utrenia şi, ca atare, în mînăstiri, oficiul ei este înd e p lin it în p r o n a o s 70, iar începutul se face chiar fără epitrahil, ca de altfel şi la slujba Ceasurilo r şi a P a v ec ern iţei77. Pe de altă parte, în nopţile cu priveghere mare, cind serviciul divin se desfăşoară într-o atmosferă cu deosebită solemnitate, slujba M ie z o n o p ­ ticii este omisă, Utrenia începîn d înda tă du p ă apolisul Vecerniei. L itu rg h ierul se referă de fapt la M ie z o n o p tic a dum inicii, care, în practica liturgică din parohii, figurează ca u n serviciu mai mult n o m i­ nal şi accesoriu, ca o amintire a tradiţiei, contopindu-se cu începutul Utreniei, dimineaţa. într-adevăr, sub titlul «D im in eaţa la mînecare (Utre­ nia)», tipic ul Bisericii O rtodox e R o m â n e începe întîi cu instrucţiunile privitoare la oficiul M ie z onop tic ii, du p ă care merg in continuare cele pentru Utrenie. V. OFICIUL UTRENIEI

l . V rem ea o iic iu lu i. — 2. V e c h e a schem ă a o iic iu lu i şi motivele ei ele inspiraţie. — 3. Prin'cipiile generale ale p la n u lu i a ciua i al o iic iu lu i. — · 4. P roim ion. — 5. Ce/e 12 ru g ă c iu n i şi serviciul im ediat urm ător. — · 6. P ro c h im e n u l şi E va n g h e lia înv ierii. — 7. Partea u ltim ă a o iic iu lu i U treniei 1. V rem ea o fic iu lu i Dintre toate cele şapte laude bisericeşti înscrise în O ro lo g iu — · trei dintre ele fiind prevăzute şi în Litu rgh ier — U trenia are oficiul cel mai dezvoltat şi mai solemn. Ea este u 't im u l dintre cele trei servicii divine care s-au format prin scindare clin slujba de toată noaptea, obişnuită în Biserica prim ară, prim a fiind Vecernia , iar a doua Miezonoptica. în ca­ drul privegherii antice, Utrenia se desfăşura în ultim a parte din declinul nopţii, adică spre revărsatul zorilor. O ra sau mai bine-zis vremea o iic iu ­ lui ei se vede in dicată prin însăşi den um irea de utrenie (ορΟρος, zorii zilei, aurora). Ea şi-a luat astfel numele, ca şi celelalte l a u r ] o bisericeşti, de 'a m o m entul zilei în care se oficia. Utrenia a mai purtat şi numele de laude (laudes, 7.1 vot), pentru m o tiv u l că o b u n ă parte clin oficiu îl formau
76. CI. Simion, arhiepisco pul Tesalonicului, op. cil. cap. 304. 77. Cf. Simion, arhi episco pul Tesalonicului, R ăsp un suri la între b ările ereu, întrebarea 17, P. G., CLV, 8G8, Uad. rom., p. 316. u nui a r h i­

60 — psalmii de laudă, recitaţi la finele ei, adică tocmai spre faptul 'dimineţii. La acest serviciu div in se referea, desigur, P liniu cel Tînăr, cînd informa pe îm p ăra tu l Traian că creştinii obişnuiau să se adune într-o anu m ită zi «ante lucem» (înainte de ziuă), pentru a cînta un im n lu i Hristos, ca unui zeu 78. D in c an o nu l 27 al lui Ipolit (+ d. 235) şi din ju r n a lu l peregrinei Aetheria (Silvia, pe la 385 d. Hr.), rezultă că, în vechea practic ă creş­ tină, serviciul d iv in al dimineţii făcea parte din privegherea de noapte. El se desfăşura în intervalul desemnat sub den um irea de g a llic in iu m , după ch ip ul de împărţire a zilei civile. începea deci la p rim ul cîntat al cocoşilor (ad gallicinium , tempore, quo cănit gallus — I p o l it ; de p u llo primo, a pullo primo), deci cam cu două-trei ore înainte de auroră, ţin înd pină la ivirea zilei sau revărsatul zorilor (usque in luce ; ubi coeperit Iucescere), cînd, precum menţiona Aetheria, se intonau im nele d i m i n e ţ i i 7Э . Negreşit, in sistemul orariului solar, ora înc ep utu lu i varia du p ă anotimp, ea p u ţin d să fie 1, l 1 · . după miezul nopţii în tim pul verii, între 3 şi 4 p r i­ m ăv ara şi toamna, iar iarna între 5 şi 6 80. A ceastă practică a Bisericii vechi cu privire la vrem ea oficiului U tre­ niei se găseşte confirmată pînă astăzi p rin numeroase expresii din în ­ seşi ru g ă c iu n ile ei, ca de exemplu : «Pomeneşte pe cei ce strigă către Tine noaptea» (rugăciunea \ 71 ) ; «Pomeneşte, Doamne, pe cei ce priveghează şi cîn tă spre slava Ta...» (rugăciunea V-a) ; «...ne-ai chemat ca şi noaptea să ridicăm m îim lc noastre... şi ne dă no u ă să a ju ng em la în c e p u ­ tul zilei...» (rug ăciune a VIII) ; «...Cel ce ne-ai odihnit în som nul cel de noapte...» (rug ăciune a IV) ; «...că ne-ai odih n it pe noi în măsura nopţii c;ei trecute...» (rugăciunea VI) ; «de noapte m înec ă du h ul nostru către Tine, D u m n e z e u l nostru» (rugăciunea II şi III) ; «...dă-ne no u ă a vedea dim inea ţa şi ziu a întru bucurie» (rugăciunea III) ; «...primeşte ru g ă c iu ­ nile de d im in e a ţă (τάς ίωΰιΆς οεήσί'.ς) ale noastre ale tuturor, ca tăm îia înaintea Ta...» (rugăciunea V). D in aceste texte reiese clar că ru găciu nile Utreniei aveau loc în tim pul nopţii şi a nu m e du p ă ce s-a scurs prim a ju m ă ta te sau puterea ei, în care om ul îşi satisface nev oia im perioasă de odihnă. Se precizează chiar că este un oficiu înd e p lin it «de noapte» (έν. νον.τός όρΟρίζει... προς ϋέ ό Ρ>εοϋ in aşteptarea zilei propriu-zise, adică disrle-dimineaţă sau înainte de răsăritul soarelui. în practic a ierusalim iteană din a doua ju m ă ta te a v eac u lui al IV-lea, descrisă în ju r n a lu l Aetheriei, se disting dou ă părţi în serviciul dimineţii. Prima începea la m iezul nopţii sau, mai exact, în d a tă du p ă acesta şi anum e în a in te de cîntatul cocoşilor (ante p u llo r u m cantum) şi de v e n i­ rea episcopului la slujbă. Serviciul se c om p u nea din psalmi, imne, antifoane şi ru găc iu ni, la care participau asceţii, f e c i o a r e i şi credincioşii plini de r îv n ă , iar dintre membrii clerului n u m a i preoţii şi dia conii (cîte 2— 3) a nu m e desemnaţi sau de rînd la oficiu. R u g ă c iu n ile c ontinu a u astfel pînă ce începea să se crape de ziu ă (ubi coeperit lucescere), timp nimerit
78. Ca ius 'Plinius Secundus, Hpislola X, c, 90 (7). 79. SU viae vel p o iiu s A ctheriac P ercţjrlnalio ad lo ca sancta..., X X I V , 80. Cf. D o m SuUbert Baumer, Histoiro fiu B reviaire..., p. 25 şi 72. 1— 2, 8— 9.

— 61 — pentru a se cînta imnele dim ineţii («tune in cip iunt matutinos hymnos dicere»), La acestea din u rm ă se găsea însă de fa ţă.şi episcopul, care, înspre zilele de dumin ică, venea în biserică îndată ce ci'nta prim ul cocoş ; în aceste zile episcopul citea el însuşi o pericopă a Evangheliei, p r iv i­ toare la învierea D om nu lui. R u g ă c iu n ile începute in acest chip înainte de cîntatul cocoşilor şi c ontinuate p în ă la ziu a («ex ea hora usque in luce»), adică ceea ce n u m im M ie zonop tica şi Utrenie, mergeau deci în continuare una după alta, aşa cum se săvîrşesc p în ă astăzi. D u p ă m ăr tu ­ riile lui loait Casian, aceeaşi practică se obişnuia şi în bisericile E gip­ tului 81. Toată această slujbă avîncl· loc după miezul nopţii, adică în a doua jum ă ta te a ei, era considerată ca o rugăciu ne a dimineţii. Lucrul apare firesc, deoarece această parte a nopţii e$te înc lina tă spre dim ineaţă, aşa precum se găseşte considerată situaţia şi de către C o nstitu ţiile A p o s to ­ lice (cartea V III, 34), care recom andă ru găciu nile «la cîntatul cocoşilor, pentru că acest ceas vesteşte sosirea zilei, spre a face lucrurile lum inii». De aceea, ,pînă astăzi M ie zonop tica îm preună cu Utrenia, în care se in­ clude şi O ra întîi, reprezintă în cadrul servic iu lui bisericesc în cursul zilei ciclul slujbelor dim ineţii. Oficie rea lor în tim pul nopţii a rămas însă n u m a i o practică mînăstirească, în timp ce în bisericile din lume (parohii) ele sînt săvîrşite dimineaţa, du p ă răsăritul soarelui. Oficierea Utreniei în tim pul nopţii se obişnuieşte în parohii nu m a i cu ocazia privegherilor, îndeosebi spre sărbătoarea h ra m u lu i bisericii, dar în prima, iar nu în a doua jum ă ta te a nopţii. Servic iu l Utreniei se găseşte astfel atras spre Vecernie, M ie zonop tic a fiind omisă, precum deja am menţionat cu altă ocazie. Utrenia se mai menţine, de asemenea, ca un oficiu legat de noapte, dar tot in prima parte a ei, la serviciul deniilor din Postul M a re sau al Păresimilor. Ca serviciu pur al dim ineţii se practică însă în noaptea Paştilor, care reprezintă în istoria cultului creştin privegherea clasică, originea şi p rim ul model din care s-a inspirat oficiul privegherii la cele­ lalte sărbători. 2. V echea schem ă a o iic iu lu i şi m otivele ei de inspiraţie Pentru motive atît din ordinea naturală cit şi din cea supranaturală, instituirea u nui serviciu de ru g ăc iu n i în faptul dim ineţii s-a im pus în chip firesc Bisericii, pe de o parte ca jertfă «de mulţum ire Celui ce aduce lum ina şl Celui ce a risipit întu ne ricul în ş elăc iun ii şi ne-a dat lu m in a dreptei credinţe» 82, iar pe de alta ca cereri de har şi ajutor în legătură cu activitatea ce trebuie reluată în ziu a care începe. Iv irea zorilor sau a primelor semne ale răsăritului soarelui, care, topind întunericul, re­ varsă speranţa şi bucuria în spirite, a apărut în faţa conştiinţei creştine ca o parabolă sugestivă a bucuriei dăruite lum ii prin venirea M î n t u it o ­ rului, n u m it în textele bib lice şi în imnele bisericeşti «Soarele dreptăţii» (Mal. IV, 2) şi «Răsăritul cel de sus» (troparul Naşterii). Hristos, Soarele cel veşnic, «Soarele cel mai înainte de soare» (icosul din canonul Paşti81. V c 2 i loan Cassian, op. cit., cart. III, cap. 5 $i 6.

H 2. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Despre siintele rugăciuni, cap. 299 (Iracl.
rom. p. 197). {

— 62 — lor) a răsărit lu m ii o dată cu naşterea Sa în peştera Betleernului. învierea Sa, aşa precum cîntă Biserica în canonul Paştilor, este, de asemenea, considerată ca un nou răsărit, după ce «a ap u s oarecînd în m orm înt», El, « L u m in a cea fără de a n i, din m ormînt trupeşte tuturor a strălucit» (peasna V il, troparul 4), «Hristos de voie pentru toti s-a jertfit ... şi iarăşi frumos din m o rm în t Soarele dreptăţii n o u ă ne-a strălucit» (peasna IV , troparul 3). Faptul că atît naşterea cît şi învie rea M în t u it o r u lu i s-au petrecut' noaptea, înainte de ziuă, a fost considerat astfel ca u n m o tiv în plus ele ordin istoric, pe lîn g ă cel simbolic, pentru care servic iu l Utre­ niei a fost rindu it la momentul corespunzător din noapte. «Este cu cale, zicea in e g ă ţu r ă cu acest subiect Simion, arh iepiscopul Tesalonicului, a se face noaptea închipuirea naşterii şi arătării M î n t u it o r u lu i cea după trup, de vreme ce noaptea s-a născut» 8 :5 . Pe de altă parte, Sfîntul Cipria n sublinia că «trebuie să ne rugăm şi dimineaţa, pentru că prin rugăciunea de dim ineaţă se pomeneşte învierea D om nu lui» 1 5 4 . De aceea, Utrenia se referă la ivirea şi răspîndirea creştinismului,, adică la acea epocă din istoria misterului creştin, schiţată de Sfîntul Apostol Pavei in proza ritm ată din I Timotei III, 16 : «M are este Taina creştinătăţii : D um nezeu s-a arătat în trup, a fost adeverit de D uhul, a lot văzut de îngeri, a fost prop o vădu it popoarelor, lum ea a crezut în LI...». Intr-o fo rm u lă generală, se poate spune deci că Utrenia închipuieşte «in ccp utu l şi raza creştinismu ui» s r> , n u n u m a i sub forma v enirii efective sau a întrupării istorice a M în tu ito r u lu i, ci şi în faza răspîndirii Evangheliei Lui in lume. De această semnificaţie sim bolică se vede adînc inspirat întregul oficiu al Utreniei. In cea m ai mare parte însă ea este afirmată îndeosebi in imnele din rolul strănilor , · faptul naşterii şi învierii Dom nului, precum şi răspîndirea credinţei, creştine prin eroii ei (apos­ toli, martiri, mărturisitori şi sfinţi), sînt celebrate intr-un ton de biruinţă prin numeroase genuri ale imnografiei creştine (tropare şi prochimenetropare, bin ecuvântări ale învierii, antifoane, canoane, lu m in în d e sau exapostilarii, laude şi voscresne sau stiluri ale înv ierii etc.), care îm p o ­ dobesc serviciul Litreniei mai mult decît al oricărei alte laude bisericeşti. O ficiu l liturghisitorilor în rînduiala Utreniei, aşa cum se afla întocmită aceasta spre finele epocii primare din istoria Bisericii, se găseşte consemnat sub formă schematică în cartea V III, 38 şi 39 din C o nstitu ţiile Apostolice. D u p ă p salm ul dim ineţii (Παλμός ορθρινός, în Constituţiile Apostolice, II 59), diaconul rostea o ectenie pentru catehumeni, energumeni, pentru candidaţii la botez şi penitenţi, caro erau apoi concediaţi. Urm a îndată ectenia dia c o n u lui pentru credincioşi (cei botezaţi), ia finele căreia episcopul rostea rugăciu nea de m u lţum ire a dim ineţii (ευχαριστία ορθρινή); iar adresindu-se către «Dumnezeul du hurilor (N um. X V I , 22) şi a tot trupul..., Cel ce a dat soarele spre stăpînirea zilei, luna şi stelele spre stăpînirea nopţii», el cerea : «însuţi şi acum caută spre noi cu ochi binevoitori şi primeşte m u lţum irile noastre de d im inea ţă şi ne miluieşte...
83. ib/riom, cap. 309 (Irad. rom., p. 205).
84. Sf. Ciprian, op. cit., col. 559. 85. Dr. Vasile Mitrof,anovici şi Dr. T. Tcirnavstlii, op. cit., p. 422.

i 1 I ; : ;

[ щ f j j j

; ! ■ !

ί

' ■ [ ! j %

j ;

; >
j

i '

i

— 63 — Tu cel veşnic şi nemuritor, Care prin Hristos ne-ai dăruit fiinţă şi tot prin El ne-ai dăruit şi fericirea, însuţi şi acum ne învredniceşte p rin El şi de
viaţ;a v e ş n ic ă » (cap. 38). D ia c o n u l in v it a d u p ă aceea pe cei p re z e n ţi să-şi

plece capetele, pentru ca episcopul să le citească rugăciunea pentru p u ­ nerea m iin ilo r de dim inea ţă (χειροθεσία ορθρινή), paza şi păstrarea lor «în pietate şi dreptate». A c u m adunarea înceta, fiecare p utînd să plece după ce diaconul anu nţa «ieşiţi în pace» (cap. 39). Este p rob ab il că î n a ­ inte de aceasta se c în ta dox ologia cea marc («Mărire in tru cei de sus lui Dumnezeu...»), care se găseşte consemnată în cartea V II, 47 a aceleiaşi colecţii bisericeşti, im n pe care Sfintul A tanasie cel M a re îl recom andă să fie cîntat dim ineaţa, afară de Psalm ul L X II, ş.a. 4l!. S-ar putea spune că, în principiu, această schemă se găseşte in concordanţă cu însemnările A etheriei despre serviciul d im ineţii la Ierusalim, în a doua ju m ăta te a veacului ai lV-lea. în această perioadă încă flu id ic ă a c ultulu i creştin, nu dom nea pretu­ tindeni o uniform itate absolută, dusă p în ă la am ănunte, în serviciul laude.'or bisericeşti ; dar, prec u m rezultă din mărturiile S im ţu lu i V asile cel M a re 8 7 şi a e lu i lo a n C asian S8, afară de Psalm ul L X II se m ai citeau la serviciul de dim ineaţă şi Psalmii L şi L X X I X . R înd uiala din C o nstitu ţiile A postolice nu se opreşte insă asupra acestor am ănunte, ea fiind preo­ cupată in special de rolul liturghisitorilor, aşa precum am remarcat in legătură cu Vecernia. 3. P rin cip iile generale ale p la n u lu i a c iu a i al o iic iu iu i Planul aplicat în forma dezvoltată de astăzi a Utreniei este condus în liniile lui generale cle aceleaşi principii ca şi cel al Vecerniei. M u lte din consideraţiile făcute în studiul nostru privitor la aceasta din u rm ă fiind deci v alabile şi în cazul Utreniei, nu ne vom mai opri asupra lor în capitolul de faţă. Negreşit, elementele care alcătuiesc conţinutul p la ­ n u lui Utreniei au fost alese şi rînduite în concordanţă cu semnificaţia de la baza acestei laude bisericeşti. V ariantele impuse acestui cuprins, pentru adaptarea oficiului la calendarul a n u lu i liturgic, au dat naştere in practică la grade diferite de solemnitate în săvîrşirea lui. în conse­ cinţă, se d e o s e b e s c : a) Utrenia de toate zilele, adică din zilele din cursul s ăp tăm în ii în care nu se în tim p lă vreo sărbătoare ; b) Utrenia dum inicii, pe care, prin analogie cu Vecernia mare, am putea-o n u m i Utrenia mare ; ca o altă fo rmă a acesteia poate fi consi­ derată : c) Utrenia oficiată în bisericile minăstireşti la priv egherea de noapte şi în legătură cu diferite sărbători. Ultimele două feluri ale oficiului Utreniei sînt, am putea spune, aproape identice. Deosebirea din tre ele nu are decît însem nătatea unei
86. De Virg in ita te , atrib uita Sf. A ta n a sie cel Mare, P. L., X X V I I I , 2G5. 87. Sf. Vasile cel Mare, E pistola 207 către clericii din Ncocezarcea, nr. 3, P. G·, X X X I I , 764. 88. Op. cil., cart. III, cap. 6.

— 64 — simple nuanţe, marcată, precum vom vedea, pe de o parte p rin om iterea începutului obişnuit: al Utreniei, cind ea este oficiată la priveghere, iar pe de altă parte prin înlocuirea, in aceste ocazii, a anum itor im ne ale duminicii cu altele, potrivite cu caracterul sărbătorii. La baza tuluror acestor feluri ale oficiu lui stă de fapt rîndu ia la U tre­ niei din zilele de rînd ale săptămînii, care, în comparaţie cu celelalte, se caracterizează în cea mai mare parte printr-o im nologie sim plificată nu nu m a i cantitativ, ci şi in solemnitatea executării ei, deoarece multe din compoziţiile cîntate la Utrenia mare sînt n u m a i citite la cea de toate zilele, ca de exem plu : canoanele, laudele şi doxolo gia mare. Chia r p e n ­ tru cele intonate se folosesc la Utrenia de toate zilele u n tact m uzical mai grăbit (irmologic). Caracteristica Utreniei din diferitele ocazii şi anumite aspecte ale s e m n ific a ţie i fu nd am enta le stînd în legătură cu im nologia vor face o b ie c tu l capitolului referitor la «Serviciul stranei explicat». Ca atare, în c o n fo rm ita te cu scopul ce ne-am propus, aici nu vom urmări oficiul Utre­ niei decît în rînduiala sa schematică, oprindu-ne din cînd în cînd asupra anumitor părţi din rolul stranei numai în măsura în care se găsesc într-o strinsă legătură do completare a sensului cu partea liturghisitorilor sfinţiţi. Despre r o ’ul preotu lui se poate spune că, în principiu, el constă în cea mai mare parte din ectenii mici, ale căror ecfonise v in ca o în c o ro ­ nare a părţilor executate la strană. Ca atare, aceste ecfonise sînt c o m ­ puse fiecare in sensul temei sau ideii principale, pe care se găseşte b r o ­ dat grupul de ru g ăc iu ni sau de cîntări cărora le urmează ecteniile res­ pective. Aşa, de exemplu, ectenia după «Binecuvîntările învierii» se î n ­ cheie cu ecfonisul : «C ă s-a b in ec uv înta t numele Tău şi s-a proslăv it împărăţia Ta...» ş.a.m.d. în stadiul ei actual, se pot distinge trei părţi în rînduiala Utreniei. Cea dinţii dintre acestea are, propriu-vorbind, caracterul u n u i p ro im io n sau introduceri, care nu constituie un element absolut esenţial al o fic iu ­ lui, puţind să lipsească în anum ite ocazii, precum deja am menţionat. Această p rim ă parte se săvîr.şeşte în continuarea M ie zonopticii. D up ă ecfonisul ecteniei de la finele acesteia din urmă, preotul intră în altar şi deschizînd perdeaua sfintelor uşi, ia cădelniţa şi stînd înaintea sfintei mese cu faţa spre răsărit şi cu capul acoperit începe oficiul Utreniei, rostind fo rmula «Binec uv înta t este D um n ezeu l nostru...». Săvîrşirea serviciului d iv in constituie o atribuţie exclusivă a p reo­ ţiei. Fără îndoială, credincioşii se alătură sau se unesc şi ei la oficiile bisericeşti, dar în acest chip ei participă num ai, sau conlucrează ; cel ce le aduce sau le înfăţişează D o m n u lu i şi susţine. înaintea Lui r u g ă c iu ­ nile c om unităţii este preotul. De aceea, oficiul d iv in public se începe numai cu bin ec uv înta rea preotului, «care închipuieşte pe Hristos, de la Care are preoţia» 8 9 şi de asemenea tot el este cel căruia i se cuvine să-l încheie. în practica bisericească se face totuşi o excepţie în fe gătu ră
89. Simion, (Irad. rom., p. 199). arhiepisco pul Tesalonicului, Despre sfintele ru g ăciuni, cap. .304

— 65 — cu Miezonoptica, îngăduin du-ne ca. In lipsa preotului, rugăciu nile ei să poată începe după ce cineva din cei de faţă a rostit : «Pentru rugăciu nile Sfinţilor Părinţilor noştri, D o a m n e Iisuse Hristoase, D um nezeul nostru, miluieşte-ne pe noi.» 00. N u este greu de observat însă că serviciul M i e ­ zonoptic ii se mărgineşte în cea mai mare parte la ru găciu ni ce se rostesc la strană, preotul găsindu-se astfel încadrat el însuşi în regula obştească a pietăţii, fără să aibă- un rol pronunţat de mijlocitor sau de îndeplinit acţiuni liturgice, prin care i ă reprezinte simbolic pe M în tu ito r u l în vre­ u nu l din momentele operei Sale. Ceea ce primează deci în serviciul de la miezul nopţii este caracterul său de exerciţiu de devoţiu ne pentru cei îndeosebi rîvnitori. De aceea, s-a găsit cu cale că este cazul să se facă pogorămînt, ru găc iu nile din această vreme p u tîn d să înceapă în cili pul amintit, cind se în tim p lă să nu poată fi de faţă un preot la o astfel de oră sau între schim nic ii care trăiesc retraşi departe de obştea mînăstirii. în acest caz, ei se îndreaptă către M în tu ito r u l şi-I in vocă b in e c u ­ vântarea, pentru ru găc iu nile Sfinţilor Părinţi, «între care se în n u m ără arhierei şi p r e o ţ i» 91. O astfel de regulă, avînd la bază c om uniunea d in ­ tre cele două părţi ale Bisericii sau com uniunea cu sfinţii, nu contra­ zice p rin cip iul stabilit în general pentru începerea oricărui oficiu bise­ ricesc prin bin ecuv întarea preotului. 4. P r o i ni i o ri Pentru motivele expuse, această din u rm ă regulă este aplicabilă nu nu m a i în cazul M ie z o no p tic ii, ci şi la toate acele oficii «ce se lucrează fără epitrahil, cîte sînt obişnuite la m înăstiri a le face preoţii, la Miezonoptică, la Ceasuri şi la Pavecerniţă» l,L > . Utrenia însă, ca şi Vecernia, implicînd un pronunţat rol de solitor al preotului şi ceremonii în care el reprezintă pe M în tu ito r u l, oficiu l lor trebuie să fie săvîrşit de preot şi să înceapă prin b in ec uv înta rea dată de dînsul. Orice oficiu public este deschis astfel printr-o fo rm u lă corespunzătoare, rostită de preot spre lauda lui Dumnezeu. Aceasta înseam n ă şi «Binecuvîntat este D umnezeul nostru...», căci verbul «a b in ec uv înta », întrebuinţat în lim b a ju l liturgic la adresa lui Dumnezeu, are înţelesul de a lăuda, a slăvi, ca de altfel şi în textele bib lice (Liica I, 64, 68 ; II, 28 ; lacov III, 9 ; I Petru I, 3 ; Rom. I, 25 ; IX , 5 ; I Cor. X I V , 16 ; II Cor. I, 3 ; XI, 31 ; Efes. 1/3 ; Apoc. IV, 12, 13 ; VII, 12 etc.) ;j:i. «Ca slujitor al lui Dumnezeu» (II Cor. VI, 4), ca unul ce prin hiroto nie este pus de Hristos însuşi «în slujba Sa» (I Tim. I, 12), se cuvine ca, la în c ep utu l oricărui serviciu divin, preotul mai întîi să binecuvînteze, adică să laude sau să slăvească pe Dumnezeu, adică pe Tatăl şi pe Fiul şi pe D u h u l Său cel Sfînt. O dată cu rostirea formulei de bin ecuvîntare pentru deschiderea oficiului Utreniei, preotul începe cădirea mare întocm ai ca la Vecernie, iar strana urm ează în acest timp rîndu iala rugăciunilor înscrisă în Oro90. Ibidem , cap. 305. 91. Ibidem . 92. Id e m , R ăsp unsuri la Între b ările u n u i arhiereu, cap. 17 (trad, rom., p. 3 ) G). 93. A se vedea sensurile cuvint elo r εύλογέο), εύλογιτός şi ευλογία în Vechiul şi Noul Testament la Erchard Kittel (în colaborare), T hcologischcs W orlerbuch zum N c uqi i Testament, vol. II, p. 751— 763).
L itu r g h ie r u l e x p lic a t — 5

— 66 — login. în recitarea acestora, trebuie să se respecte însă un a nu m it ritm,

potrivind ca ciiefu 1 să term ine «Tatăl nostru» atunci cînd; preotul s-a
înapoiat cu căditul din nartică în m ijlo c u l naosului, pentru ca să ros­ tească aci ecfonisul «Că a Ta este împărăţia...». El su bliniază lauda din ■această doxologie cădind spre răsărit de trei ori, adică de ^fiecare dată cînd p ronunţă nu m ele persoanelor Sfintei Treimi. Continuând apoi c ă ­ direa p în ă în altar, unde o termină, preotul aşteaptă înaintea sfintei mese p înă ce s-a încheiat la strană recitarea troparelor din O ro lo g iu . Rosteşte apoi ectenia «Miluieşte-ne pe noi, D umnezeule , după mare mila Ta·..», în care se fac ru găciu ni pentru căpetenia bisericească şi cea ci­ vilă, cădind de trei ori la rostirea fiecărui alineat, afară de eefonis. înălţarea prim elor rugăciuni de dim ineaţă, în Biserica creştină, răs­ punde pcrfect în d e m n u lu i Sfîntului Apostol Pavel din prim a sa Epistolă către Timotei II, 1— 2 : «...Mai întîi de toate sa faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri şi m u lţu m iri pentru toţi oam enii : pentru conducăto ri şi pentru toţi cei ce sînt în dregătorii, ca să ducem v ia ţă liniştită şi 'netulburată, în toată cuvioşia şi curăţia». Cu ecfonisul «Că Dum nezeu milo stiv şi iu bitor de oameni eşti...» al acestei ectenii se încheie prima parte a Utreniei, care este un fel de exor­ diu, com un Utreniei din zilele obişnuite de peste săptăm înă, celei din zilele de du m in ic ă şi sărbători fără priveghere. A ceastă parte de la î n ­ ceputul Utreniei se omite însă la priveghere. 5. Ce/e 12 ru g ă c iu n i şi serviciul im ediat urm ător A d e v ăra tu l oficiu al Utreniei, sau Utrenia propriu-zisă, începe abia acum, cu a doua parte a ei, pentru care strana cere bin ecuvîntarea spe­ cială a preotului : «întru numele D o m n u lu i binecuvîntează, părinte». Preotul începe în d a tă serviciul părţii a doua, prin intonarea solem nă a doxologiei «Slavă Sfintei şi celei de o fiinţă şi făcătoarei de viaţă şi ne­ despărţitei Treimi, totdeauna, acum şi pururea...», cădind în acelaşi timp de trei ori in c h ip ul crucii, înaintea :Ţintei mese, «întru slava Sfintei Treimi» ,J4 . La priveghere, Utrenia începe de-a dreptul prin această binecuvîntare, pe care preotul o dă îndată d u p ă fo rmula «Binecuvîntarea Domnului... cu al Său har...», de la finele Litiei. Ca răspuns, la strană se rosteşte, «cu evlavie şi cu frica lui D u m ­ nezeu» 95, cîntarea care a răsunat prin graiul îngerilor la naşterea Mîntuitorului : «Slavă întru cei de sus lui D um n ezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire». Semnificaţia ofic iu lui Utreniei apare astfel dintru început exprimată lămurit, prin însăşi această doxologie îngerească' în timp ce la strană se continuă c i1 rea celor şase psalmi ai Utreniei, după rînduiala din O ro lo g iu , preotul îşi descoperă capul şi începe citirea în taină a celor 1 .2 ru g ăc iu n i din Liturghier, a căror urzeală se desfăşoară în general în spiritul aceloraşi dispoziţii sufleteşti din psalm ii Utreniei. Făcîndu-se ecoul sim ţirii religioase şi al dorinţelor comunităţii, expri­ mate în lectura acestor psalmi, preotul este în acelaşi timp şi. solitorul ei, «aducind rugăciuni e de dinjineaţă prin sine lui Dumnezeu, căci prin
94. Simion, arhiepiscopul Tescilomcului, Despre 95. O ro log iu. siinle le ru g ăciu n i, cap. 309.

preoţie se săvîrşesc toate» !,ϋ. Se c uvine deci ca, la înălţarea acestor rugăciu ni, să se afle în condiţiile u nei depline concentrări sufleteşti, pătrunzîndu-se adine de sensul fiecăruia din motiv ele euhologice pe care le parcurge cu ochii şi cu minte a. El se roagă pentru toţi cei ce se află prezenţi în biserică la r u g ă c iu n ile de dim ineaţă, precum şi pentru toţi credincioşii care 1 a. acea vreme se găsesc în orice parte a pămintului, cu diferite îndeletniciri (rug ăciune a V). Lău dînd pe D u m n e z e u şi m ulţum indu-I pentru că ne-a în g ă d u it să gustăm din odihna nopţii şi ne-a ajutat să ne trezim pentru ru g ă c k m c , el se roagă ca D um n ezeu să-şi aducă amin te de fiecare şi de toţi laolaltă, fiindu-le ajutor şi sprijinitor pentru sfărîmarea îm p o triv ito rilo r văzuţi şi nevăzuţi. A p elează totodată la bin ecuvîntarea şi h aru l div in , pentru ca, prin lum inarea ochilor minţii şi curăţia inim ii, să a ju n g ă fiecare a se feri de păcat şi a conlucra la m întuirea lui. Făcînd apoi mărturisiri de pocăinţă şi cereri de iertare pentru. întreaga comunitate, se ro agă pentru primirea ru găc iu nilor î n ă l ­ ţate şi, ca pe toţi să-i arate «fii ai lu m in ii şi ai zilei», adică ai lui Hristos, pe care trebuie să-L aibă în i n i m i !)7 , răsplătindu-i cu darurile bunătăţilor Sale. Ca şi la Vecernie, u ltim a din aceste ru g ăc iu ni se înfăţişează ca o sinteză a conţinutului celorlalte 11 din ainte a ei : «Lăudăm, cîntăm, binec u v în tă m şi m u lţu m im Ţie D u m n ez eu l părin ţilor noştri, că ai depărtat umbra nopţii şi iarăşi ne-ai arătat lu m in a zilei. Ci ru găm bunătatea Ta : m ilostiv fii faţă de păcatele noastre şi primeşte rugăciunea noastră întru mare milostiv irea Ta, că la Tine scăpăm, D um n ezeu l cel m ilo stiv şi atot­ puternic. Străluceşte in tru in im ile noastre soarele cel adevărat al drep­ tăţii Tale ; lum inea z ă m inte a noastră şi simţirile toate le păzeşte, ca, u m b lîn d în zi cu bună- cuviinţă pe calea poruncilor Tale, să a ju ng em la viaţa veşnică, pentru că la Tine este izvorul vieţii, şi să ne înv rednicim a fi întru desfătarea lu m in ii Tale celei neapropiate. Că Tu eşti D um nezeul nostru şi Ţie mărire în ă lţă m : T a tălu i şi Fiului şi S fintului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor». Însemnările din L itm g h ie r şi din O rologiu, recom andă ca citirea acestor ru g ă c iu ni să înceapă abia după ce s-a rostit «Slavă... Şi acum...» la finele celui de-al treilea psalrn al Utreniei, cînd preotul trebuie să iasă din altar in faţa sfintelor uşi. D u p ă obiceiu l practicat însă îndeobşte şi consemnat in unele m anuale, preotul începe să le citească fiind încă 111 altar, o dată cu citirea p rim ilo r psalmi, continuindu-le apoi afară din altar, du p ă al treilea psalm. A c eastă rin d u ia lă se găseşte pe de o parte în concordanţă cu rolul p reo tului de susţinător al cererilor şi r u g ă ­ ciu nilor comunităţii, iar pe de alta îi lasă răgazul necesar unei ru găciu ni în spirit de reculegere. Ţinîndu-se pe linia sem nificaţiei Utreniei, preotul nu apare de la început în faţa uşilor împărăteşti, ci în cursul citirii psalmilor, a m intind astfel tim p u l în care a fost aşteptată venirea lui Mesia, Lum ina care a fost descoperită n ea m u rilo r la plinirea vremii. Caracterul sacerdotal al acestor ru găc iu ni este su bliniat în chip particular în unele părţi prin
96. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, 97. Cl. SF. Ciprian, De oralioi\e, 25. Despre slinle le ru g ăciuni, cap. 309.

— 68 — faptul că preotul le înalţă fiind înv eşm întat n u n u m a i în epitrahil, cum este practica cea mai răspindită, ci şi în felon 9S. Precum se constata din manuscrisele dintre veacurile al X-lea — al Xl-lea şi al XilI-lea — · al XlV-lea, nici n u m ă r u l acestor ru g ăc iu n i, care a varia t între 1 şi 14, nici ordinea, nici locul aşezării 'lor în rîn d u ia la Utreniei nu au fost întotdeauna şi pretutindeni absolut la iei cu cel de astăzi ;,u. N u m ă r u l de 12 ru găc iu ni pare să fi fost indicat de n u m ă r u l orei 12, cu. care se încheie noaptea, în clipa în care se arată soarele, în sis­ temul îm părţirii in 12 ore a tim p u lu i de la un apus la un răsărit de soare. în D u m in ic a Paştilor şi în zilele S ă p tă m în ii Luminate, cele 12 r u g ă ­ ciuni ale U treniei nu se m ai citesc, rîndu ia la ei fiind înto cm ită în în tr e ­ gime pentru aceste ocazii în scopul special de a vesti şi a sărbători marea minun e a înv ierii D o m n u lui şi de a exprima accentele de a dîncă bucurie ale creştinătăţii. In restul anului, odată terminată citirea celor şase psalmi la strană şi a rugăciunilor Utreniei, preotul îşi acoperă capul şi, în locul în care se găseşte în faţa sfintelor uşi, u nifică şi sistematizează rugăciunea com unităţii prin rostirea ecteniei mari, la care credincioşii participa prin răspunsul «D oam ne miluieşle». Dispoziţia lor sufletească se găseşte pregătită în acest scop prin lectura psalmilor, care propriu-zis nu sînt ru găc iu ni directe, ci în cea mai mare parte cugetări şi reflecţii religioase, m ărturisiri şi dorinţe exprimate sub forma personală sau in ­ d iv idu a lă. Prin eetenie se afirmă precis spiritul comunitar, care fo rmează caracterul specific al cultului d iv in public creştin. M a i departe, oficiul decurge în nota s im bolism ulu i caracteristic Utreniei. O astfel de notă este marcată prin însuşi aparatul extern al serviciului, căci deja în tim p u l ecteniei mari, precum su blinia z ă Sim ion, arhiepis copul Tesalonicului, se aprind toate făcliile, pentru a a m in ti slava lui D um n ezeu , care a strălucit peste păstori, cînd li s-a arătat îngerul vestindu-le N aşterea D o m n u lu i 1 0 0 (Luca II, 9). La acest ev enim ent se referă troparul-prochimen «D um nezeu este D o m n u l şi s-a arătat nouă, b in e c u v în ta t este Cel ce vine intru numele D o m n u lu i» (Ps. C X V I I , 26, 27), pe care încep să-l cînte stranele îndată după ce preotul a rostit ecfo­ nisul ecteniei mari şi a intrat în altar. U u rm înd regulile din Tipic, stranele c ontinu ă să intoneze celelalte tropare, p rin care se preamăreşte e v e n i­ mentul serbat în legătură cu opera d iv in ă pentru mîntuirea o m u lu i prin lisus Hristos, sau faptele persoanelor sfinte, ca roade ale v e n ir ii lui Hristos în lume. în acest timp preotul face pregătirile cuvenite pentru im brăcarea tuturor veşmin telor liturgice, în \^ederea lucrărilor Proscomidiei, dacă du p ă Utrenie va urm a Liturghia. La strane se continuă citirea catism elor clin Psaltire. îm p re u n ă cu sedelncle respective, preotul rostind printre ele ecteniile mici din Liiu rgh ier (prima cu ecfonisul «Că a Ta este stăpînirea...», iar a d ou a cu ecfonisul «Că D um n ezeu b u n şi iubitor de oam eni eşti...»), dacă este s îm ­ bătă ori sărbătoare, «înainte» ori «după serbare» ; în celelalte zile obiş98. Vezi în se m n ăr ile de lipic de la încep utul L itu rg h ie ru lui, eci. Bucureşti, 1902 1950 etc., cu privire la Utrenie. 99. Vezi textul .şi schema diferitelor .numuscrise la Am brozios Stavrinos, op. cit., p. 85— 102. > 100. Simion, arhiepisco pul Tesalonicului, Despre sfintele ru g ăciuni, cap. 309.

J

— 69 — nuite din cursul săp tăm înii, aceste ectenii nu se zic. Perdeaua uşilor î m ­ părăteşti stă închisă în tim pul citirilor din Psaltire, începîn d anume după cîntarea troparelor de la «D um nezeu este Domnul...». In zilele obişnuite de peste săptămînă, partea a doua din slujba Utreniei se încheie cu Psalmul L («Miluieşte-mă, Dumnezeule , după mare mila Ta...»). In zilele de sărbătoare însă ea este mai boqată. Astfel, d u ­ minica, după ectenia de la sfîrşitul ultimei catisme, urmează la strană Binecuvintăril-e în v ie rii, tropare precedate de stihul 1 .2 al Psalmului C X V U I («B inecuvîntat eşti, Doamne...»), în care se descriu împrejurările şi se amintesc personajele menţionate de Sfintele E vangh elii în legătură cu învierea D o m n u lu i. în tim pul cin tării acestor imne, preotul face cădire mare, în c h ip u in d în acest fel şi aromatele pe care le aduceau cu ele mironosiţele, spre a completa ungerea trup u lui D om nu lui. La sărbătorile cu polieleu, cădirea mare începe o dată cu m ărim u rile , preotul fiind î m ­ brăcat şi cu felonul, dacă Utrenia se săvîrşeşte în cadrul privegherii de noapte. In unele părţi, dar mai ales în bisericile din mînăstiri, solem ni­ tatea Utreniei de la priveghere este accentuată în acest m om ent prin scoaterea icoanei sărbătorii pe analog, în m ijloc u l bisericii. A nu m e, la începutul «m ărim urilor», preotul îmbrăcat în felon şi precedat de diacon cu cădelniţa, iar afară clin altar şi de purtătorul de sfeşnic, iese prin uşile împărăteşti, purtind icoana pe care o aşază pe analog ; după ce o cădeşte împrejur, face apoi cădirea rnare începîn d din altar. 6. P roch im e nu l şi E va ng h elia Înv ierii C înd s--au încheia t «bin ecuvîntările» şi «m ărim urile», dia conul sau preotul rosteşte ectenia mică, cu ecfonisul «Că s-a bin ec uv înta t numele Tău...», du p ă care se începe la strane cîntarea antifoanelor respective. La sfîrşitul acestora, preotul sau diaconul, deschizînd sfintele uşi, rosteşte «Să lu ă m aminte, înţelepciune !», pentru ca la strane să se răspundă cu intonarea p ro c h im e n u lu i. Potrivit p rin cip iulu i aplicat la Vecernie în le­ gătură cu acest stih, trebuie să ne aşteptăm la o lectură biblică, într-adevăr, în zilele de d u m in ic ă şi sărbători se citeşte aşa-numita Evanghelie a U treniei. D um inic a , ea este una din cele 11 pericope desemnate sub numele de «Evanghelii ale învierii», pentru că ele istorisesc învierea M în t u it o r u lu i sau u na din arătările Lui după înviere m . Introducerea în vederea lecturii Evangheliei Utreniei este pregătită printr-o serie de formule. în p rim u l rînd, du p ă ce s-a încheiat la strană cîntarea p roch im e­ nului, preotul sau diaconu l dă înd e m n u l « D o m n u lu i să ne rugăm», iar după răspunsul credincioşilor preotul intonează ecfonisul « C ă sfînt eşti Dum nezeul nostru şi întru sfinţi Te odihneşti...». Stranele, la rîndul lor, se asociază la pregătirea dispoziţiei sufleteşti a credincioşilor în vederea ascultării Sfintei E vanghelii, cintind «Toată suflarea să laude pe D o m ­ nul...», pe D o m n u l Hristos, Soarele dreptăţii, Cel ce iarăşi frumos ne-a
101. Cele 11 pericope ale Învierii, extrase din textul Evangheliilo r $i qrupato in ordinea succesiunii lor, se a i i й aşezate in partea do la finele Evangheliarului. Citirea lor urmează şi se reia succesiv în cursul anului lilurgic, în ordinea d u m i n i ­ cilor, care decurg de la D u m inic a Tuturor Sfinţilor, afară de cele şapte duminici din timpul Penticostarului (Cincizecimii), cîn d este înto cmită o altă ordine pentru citi­ rea lor, Cf. Dr, Vasile Mitro fa n ov ic i şi Dr. T. Tarnavschi, op. cil., p. 5-19.

— 70 — strălucit din m ormînt. D iac on ul ori, în lipsa lui, preotul stăruieşte din nou asupra stării de suflet cu care se cuvine să mtîmpină.m vestea cea buna, stare de suflet ce trebuie s-o cerem în har de la D om nu l. De aceea î n d e a m n ă : «Şi pentru ca să ne învrednicim noi» (să fim învredniciţi, adică să fim socotiţi vrednici) «a asculta Sfînta Evanghelie , pe D o m n u l D u mn e z eu sa-L rugăm». Pentru că ascultarea Sfintei Evanghelii face n e ­ cesară încordarea sau concentrarea întregii noastre fiinţe, diaconul- ori preotul a d a u g ă : «Înţelepciune! Drepţi să ascultăm Sfînta E v a n g h e lie i» , preotul dorind, urînd sau mai bine-zis cerînd «Pace tuturor» sufletelor, în aceste clipe. A b ia acum, după această stăruitoare pregătire, se anunţă locul sau autorul din care este aleasă pericopa respectivă : «Citire din Sfînta Evanghelie de la ...» (numele evanghelistului). D u p ă in tonarea doxol ogi ei mici, cu care poporul i n t î m p i n ă acest anunţ, preotul citeşte textul pericopei evanghelice, iar la sfîrşit stranele dau slavă lui D u m ­ nezeu prin aceeaşi formulă doxologică, pentru mărirea arătată de El prin înviere. Ca şi ritualul v ho d u lu i de la Vecernie, citirea Evanghelie i învierii constituie u n adevărat episod înăuntrul Utreniei de dum inică. E v a n ­ ghelia din această zi formează, am putea spune, nucle ul în jurul căruia se găsesc coordonate toate ceremoniile (acţiuni, im ne şi ectenii) ce u r ­ mează pînă la catcivasii. R în d u ia la acestora se află inspirată de p reocu­ parea de a sim boliza unele a m ănunte în legătură cu actul istoric al î n ­ vierii D om nului, precum şi dispoziţia pe care ea a determinat-o în sufle­ tele creştine. Astfel, se cuvine să remarcăm în p rim ul rîncl că E vanghelia Utreniei este citită de către preot, iar nu de diacon, cum se obişnuieşte la Liturghie ; trebuie sa adău găm , de asemenea, că în tim p u l lecturii ei preotu1 nu stă cu faţa spre credincioşi, între uşile împărăteşti, ca la Li­ turghie şi la Utrenia din zilele de sărbătoare, ci pe latura de m ia z ă ­ noapte a sfintei mese. C itind d in ăun tru l altarului E vanghelia Utreniei din duminici, preotul aminteşte în acest chip că învierea M în t u it o r u lu i nu s-a petrecut în faţa lum ii, ci înainte de zori, deci încă noapte fiind. Pe de altă parte, stînd pe latura de miazănoapte a sfintei mese, el închipuieşte pe îngerul pe care femeile mironosiţe l-au v ăz u t şezînd în dreapta mormîntului (M arcu X V I, 5) şi vestindu-le învierea, căci sfînta masă sim bo­ lizează între altele şi m o rm în tu l în care a fost pus şi din care apoi a înviat D o m n u l 102. N u m a i în D um inic a Paştilor, cînd Utrenia se s ă v îr­ şeşte noaptea, a v în d o semnificaţie, rînd u ia la şi solemnitate cu totul aparte, E vanghelia ei se citeşte nu nu m a i afară din altar, ci afară din sfîntul locaş, în faţa lui şi în m ijlocul credincioşilor, a m in tin d astfel î n ­ treaga mişcare produsă între Apostoli şi ucenici de vestea în v ierii D o m ­ nului, care a u m p lu t de bucurie inim ile tuturor credincioşilor. R în d uiala Utreniei din dum inici stăruie sub diferite forme asupra simbolizării învierii D o m n u lu i, aşa cum este în p rim ul rînd p rin cîntarea «învierea lui Hristos văzînd, să ne închinăm Sfîntului D o m n u lu i Iisus...»; acest imn, deşi se poate inton'a'şi ψ strană, de regulă este totuşi executat
102. Cf. Sf. Gh e rm an I ol Constnn tinopolului, Expunere despre biserică, şi stu ­ diu mistic despre Liturghie, P. G., X C V I I I , 388 С şi Simion, arhi episco pul Tesalonicului, Despre tîrnosirea siin te i biserici, cap. 132 (in trad, rom., op. cit., p. 122).

— 71 — ele preot în altar, întrucît el co n tin u ă .astfel rolul îngerului în vestirea acestei mărite m inun i, prin care s-a arătat puterea .dumnezeiască a M î n ­ tuitorului. E vangheliile învierii relatează deci un fapt legat strict de per­ soana M întuitorulu i, a Cărei reprezentare în serviciu d iv in public apar1ţine nu m a i preoţiei, adică arhiereului şi preotului. Ca atare, aceste E v a n ­ g h e l ii nu pot fi citite de către diacon, întrucît, precum vom vedea îndată, 'in ceremoniile ce se desfăşoară după citirea Sfintei Evanghelii preotul apare în rolul M în tu ito r u lu i, Care iese din mormînt. Pericopele e v a n ­ ghelice de la liturghie şi de la Utrenia sărbătorilor expun in general î n ­ văţăturile şi actele dJ.n activitatea p u b lic ă a M în tu ito r u lu i, pe care le-au propovăduit după Eli Apostolii, ucenicii, misionarii şi clericii de toate gradele. De aceea, E va ngh eliile ele la Liturgh ia şi Utrenia din orice săr­ bătoare de sfinţi sau|praznice le poate citi diaconul, cu binecuvîntarea arhiereului sau a preotului. întrucît predica şi în general activitatea M î n ­ tuitorului au avut uni caracter public, pericopele evanghelice, din u lt i­ mul gen se citesc în fate poporului, adic ă dintre sfintele uşi. Sub impresia m in u n ii vestită prin E vanghelia învierii ori a faptelor şi înv ăţătu rilor dumnezeieşti din pericopele de la Utrenia sărbătorilor mari, sufletul credincios este pătruns de un adine sentiment de smere­ nie în faţa nemărginite'] puteri şi înţelepciuni a Fiu lui lui Dumnezeu, sentiment care se traduce prin recitarea 1a strană a Psalmului L («Miluieşte-mă, D umnezeule , după mare mila Ta...») ; duminica, aceasta consti­ tuie în acelaşi timp şi o pregătire sufletească a credincioşilor, spre a întîm pina cu in im a curată pe M î n t u it o r u l înviat. Intr-adevăr, preotul acoperindu-şi. capul în acest timp, ia în m îin î sfînta Carte şi ţinînd-o la piept, cind aude pasajul «că iată a dev ăru l ai iubit» din Psalm ul L, iese cu ea prin sfintele uşi, precedat, de aci înainte de p urtătorul de sfeşnic şi ajunoînd în m ijloc u l naosului o aşază pe. analog. In acest chip, el reprezintă şi ne arată pe Hristos, Soarele dreptăţii, «Cel ce iarăşi frumos din m o r­ mînt nouă ne-a răsărit». «Preotul iese ca din m ormînt din înfricoşătorul jertfelnic şi de la m o rm în tu l sfintei mese», zic.e Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, «ţinînd ca un înger E va ngh elia şă arătînd pe Hristos, pe care L-a prop o vădu it» 103. Este natu ral deci ca preotul să îndeplinească personal tot ceea ce stă în le g ătu r ă cu reprezentarea persoanei şi a activ ităţii M în t u it o r u lu i şi, în consecinţă, şi citirea Evanghelie i Utreniei. Ceremonia aşezării ei pe analog, du m in ica, n u poate fi cosiderată un vhod propriu-zis, întrucît ea este de fapt scoaterea sfintei Evanghelii, care închipuie.şte pe M în t u it o r u l înviat, spre a fi sărutat de credincioşi. Exemplul evlaviei îl dă în p rim ul rînd preotul, care, după ce a depus sfînta Carte pe analog, face do u ă în c h in ă c iu n i, o sărută, iar după a treia înc h inăc iu ne se îna p oia ză în altar tot prin uşile împărăteşti, pe care ic închide. La praznice şi sărbători de sfinţi, E va ng h e lia Utreniei se citeşte între sfintele uşi ; ea este aleasă dintre pericopele al căror conţinut se referă la evenim entul sărbătorii sau al căror înţeles vine în vreun fel oarecare în legătură cu viaţa şi virtuţile sfinţilor serbaţi. Cind aceste sărbători
103. Simion, ar hiepiscopul Tesalonicu lui, Despre sfintele ru g ăciuni, cap. 336.

— 72 — nu cad d u m in ic a, E va ngh elia este aşezată îndată pe sfînta masă, după citirea pericopei respective, închizîndu-se apoi sfintele u ş i 104. Părţile ce cad m rolul stranei îndată după pericopa du m in ic a lă a E v a n g h e l i e i sînt pătrunse de sentimentul trezit de faptul învie rii relatat prin citirea ei. im presia a d in c ă produsă de m inun e a prin care Mîntuitorul şi-a arătat in chip strălucit desăvîrşita Sa putere dum nezeiască tre­ zeşte in conştiinţa creştină mai întii speranţa pentru curăţirea sufletelor de m ulţim ea greşelilor şi o m in ă să-şi exprime bucuria că, p rin înviere, D om nul ne-a dăruit m ila Sa cea bogată şi viaţa veşnica. Acesta este sensul care vibrează în scurtele imne «Pentru ru găc iu nile Sfinţilor A p o ­ stoli...-, «Pentru ru găc iu nile Născăto arei de Dumnezeu...» şi « în v iin d Tisus din mormînt...». M a i pe larg, cererile com unităţii pentru î m p ă r t ă ­ şirea de bin e c uv în tă rile revărsate peste lum e prin învierea M în tu ito r u lu i silit exprimate prin m găciunea-ectenie : «Min tuieşte, Doamne, poporul Tău, şi b in e c u v in te a z ă moştenirea Ta, cerceLeaza lum ea Ta cu m ilă şi cu îndurări...*, pe carc o rosteşte diaconul în faţa icoanei M a ic ii D o m n u lu i ori, în lipsa lui, preotul în altar. 3n practică însă, mai ales cînd nu este diacon şi V ec ern ia a fost însoţită de Li tie, cererea «Min tuieşte, Doamne, poporul Tău...», care face parte din serviciul Litiei, nu se mai rosteşte la Untrenie, c:i este rezumată in ecfonisul «Cu mila şi cu indurările şi cu iubirea de oa m e ni a Unuia-Născut Fiului Tău...», pe care preotul îl ros­ teşte îndată d u p ă ce s-a încheiat la strană cîntarea stihirii «înv iind lisus din mormînt...». Cu acest vosglas, partea a doua din oficiu l Utreniei în zilele de d u ­ minică şi alte sărbători s-a terminat. N u este greu de observat că în p ie ­ sele de la încep utu l acestei părţi ideea arătării D o m n u lu i în lume, care stă la baza s im b o lis m u lu i Utreniei, a fost afirmată sub aspectul naşterii Sale, pe cînd spre Sfîrşitul ei semnificaţia aceasta este su blinia tă prin elemente privitoare la înviere. 7. Pcirlea u ltim ă a o iic iu lu i în partea a treia, arătarea M în t u it o r u lu i în lum e este prezentată prin referinţe în legătură cu prop o vădu irea E vanghelie i şi răspîndirea cre­ dinţei în Fiul lui D umnezeu. C întind triumful creştinismului, slujba din această u ltim ă parte îmbracă prin însuşi acest fapt un caracter solemn, care vine la expresie îndeosebi prin imnele de la sLrane. De aceea, p a r­ tea a treia sau m ai exact a doua din rindu ia la Utreniei propriu-zise este considerată ca partea ei solemnă. P reamărind anumite evenim ente din istoria m în tu irii sau persoane sfinte cu un rol ales în afirmarea credinţei şi vieţii creştine, aceste imne variazâ in legătură cu calendarul biseri­ cesc, p otriv it re gulilor şi în v ăţătu rilo r înscrise pentru strane în T ipic ,
104. în unele mînăsti ri şi mai ales in unele Biserici naţionale, du pă Evan ghelia Utreniei de la sărb ăto rile cu priveghere urme az ă miruirea sau ungerea cred in cioşi ­ lor, care se face înaintea icoanei rtr: pe analog, cu untdelemn b in e cu vîntat -la Li tie, ca un senin al împărtăşiri i milei 'lumne/.eieşti manifestată prin e veni ment ul sărbătorit. Practica aceasta, caro, in unele părţi, începe de la laude înainte, este motivată de dorin ţa de a se termina miruirea p în ă la finele privegherii. Vezi pe larg în studiul nostru, M iru H u l, în «Studii Teologice», V (1953), nr. 9— 10, precum şi în prima an exă a prezentei lucrări.

O ctoih, M in e ie şi Triod. In ceea ce priveşte rînduiala oficiului, deosebi­ rile între Utrenia din zilele obişnuite de peste săp tă m înă şi între cea din dum inici şi sărbători sînt cu totul neînsemnate. Precum am menţionat la vreme, diferenţa o stabileşte de fapt gradul de solemnitate accentuată, prin care se caracterizează executarea slujbei în zilele de du m in ic ă şi sărbători. în prin cipiu, partea a treia se deschide, atît în zilele de rind cît şi în cele de du m in ic ă şi sărbători, prin poem ul im nografic cunoscut sub numele de canon, ale cărui părţi sînt citite ori intonate melodic de cîntăreţi, du p ă cum este zi obişnuită, du m in ic ă ori sărbătoare. R olul preo­ tului şi diaconu lui se reduce, în legătură cu acest imn, la rostirea ecteniilor şi vosglasurilor respective, arătate în Liturghier după odele a IlI-a, a V I -а şi a IX-a. La sfîrşitul cîn tării sau odei a VIII-a însă, preotul sau dia conul formulează în d e m n u l : «Pe N ăscăto area de D um n e ze u şi M a ic a Lumin ii cu cîntări cinstind-o, să o mărim », în vederea executării la strană a im nelor pentru cinstirea Sfintei Fecioare, care a fost organul întrupării sau v enirii D o m n u lu i în lume. în acelaşi timp se începe tămîierea sau cădirea mare, iar stranele cîntă in zilele de rînd şi dum in ic a im ­ nul «Ceea ce eşti mai cinstită decît heruvimii...», prefaţat de şase ori cu stihuri luate din cîntarea înălţată sub inspiraţie d iv in ă de către Sfînta Fecioară, cu ocazia vizitei la ruda sa Elisabeta (Luca L 46— 55) ; la săr­ bători însă locul acestor im ne îl ia cîntarea a IX-a a canonului, consa­ crată de regulă Născăto arei de Dumnezeu. în urm a ecfonisului «Că pe Tine Te lau d ă toate puterile cereşti...» al ecteniei, rostită de diacon ori de preot după cîntarea a IX-a a c a n o n u ­ lui, stranele încep lum inînclele (svetilnele) sau ex apostilariile de la O c to ih şi M in e i, com binate d u p ă regulile prescrise de Tipic. Denumirea de ^exapostilarii» (trimiteri) prov in e de la propoziţia ..έςα-^-τειλον to φως. Κύριε" (trimite lu m in a Ta, Doamne) din textul celor mai multe exapostilarii din Păresimi, care, p rea m ărind pe Hristos, Lu m in a lum ii, sînt exapostilarii prin excelenţă. Ele se mai numesc « lum inînde » (svetilne), din cauza cuvintelor φ^ς (lumină) şi ψώχ'.οον (luminează), car.e.se întîlnesc în toate aceste i m n e 105. Exapostilariile din O ctoih, în n u m ă r de 11, care sînt specifice Utreniei din zilele de dum inică, se mai numesc şi kb.r.o;-,v.λάρια ’αναστάσιμα (exapostilariile

învierii), deoarece cuprinsul fiecăreia din ele se referă la E vangh elia învierii citită în du m in ic a respectivă. După exapostilarii, stihirile trec direct la lauda D o m n u lu i prin cîntarea Psalmilor CXLVIIT, С Х П şi CL, precum şi preamărirea evenim ente­ lor sau sfinţilor serbaţi. In zilele de rînd însă, mai ales cînd sfinţii m en­ ţionaţi de calendar în aceste zile nu au stihiri compuse în onoarea lor, aceşti psalmi sînt citiţi iar nu cîntaţi. Dum inica, stihira care se cîn tă cu «mărire» la sfîrşitul laudelor, are la baza compoziţiei ei ideea prin cipală a Evanoheliei din ziua respectivii. De aheea, ea poartă numele de «stihira Evangheliei» de la Utrenie. Ca şi
f'x ap o stilariile , aceste s t ih ir i sînt 11, d u p ă n u m ă r u l p e r i c o p e l o r e v a n g h e ­ lice de la Utreniile d u m in ic ale şi se mai numesc cu termenul slav de
105. Cf. Li'On Clucjnot, D ictlo nn airn grcc-lranQais r/e noma lHurr/iquc.'*. μ. ·ΐ:;

_

74 —

«voscresne» sau cu cel de origine greacă «eotinale» — εωθινά ’αναχκάσι\ x o .

(imnele de d im in e a ţă ale înv ierii). L u m in în dele şi voscresnele sînt, am
putea spune, adevărate comentarii ale E vangheliilor înv ierii de la U tre­ nia de du m in ic ă . Precum rezultă din însăşi denumirea, lor, eotinalele sau stilurile Evangheliei (voscresnele) sînt prin excelenţă im ne ale aurorii. D e n u m i r e a de e o t i n a l e le provine, desigur, tocmai de la m o m entul c î nd cran intonate la oficiu l Utreniei din Biserica Veche, adică la ivirea p r i­ melor semne ale lu m in ii sau zilei. Un astfel de m oment este subliniat, de altfel, prin interjecţia «Slavă Ţie Celui, ce ne-ai arătat no u ă lu m in a !», pe care o intonează diaconul sau preotul, din altar în zilele obişnuite, sau între uşile împărăteşti d u ­ minica şi în zilele de sărbători, imediat după eotinale. Precum se vede, .în această fo rm ulă vibrează nu nu m a i un accent de bucurie, pe care-1 încearcă în chip natural sufletul omenesc la ivirea lum inii, ci în acelaşi timp şi sentim entul de recunoştinţa faţă de puterea div in ă, care ne î n ­ vredniceşte să vedem o nouă zi. Cum însă pentru creştini lu m in a fizică nu este decît sim bolul M întu ito ru lu i, «Soarele cel adevărat şi ziu a cea adevărată» 1 (W , înţelesul acestui eefonis doxologie rostit de diacon sau de preot se ridică la Dumnezeu, ca m ulţum ire pentru că ne-a trimis pe fiu l Său spre lum ina rea şi mîntuirea lum ii. Ideea aceasta îşi găseşte o exprimare a m ă n u n ţită in d ox ologia cea mare, cîntată la strane în chip cu totul solemn dum inica şi în zilele de sărbători, pentru a mări şi a lăuda pe D um n e z e u în Treimea persoanelor, pentru că «scăpare s-a făcut nouă in neam şi în neam» şi pentru că «întru lu m in a Lui v om vedea lumină». D u m in ic a , in tim p u l cîntării trisa g h io n u lu i («Sfinte Dumnezeule ») de la finele' cloxologiei mari, preotul iese prin sfintele uşi în naos, de uncie ridică sfînta Evanghelie de pe analog, du p ă ce a făcut o î n c h in ă ­ ciune în faţa, ei. V e n in d apoi cu ea in dreptu1 sfintelor uşi şi întoreîndu-se spre credincioşi, o înalţă in semnul crucii ; in trînd după aceea în altar, o aşază pe sfînta masă. în zilele obişnuite de peste săptămână, doxologia mare este. nu m a i citită p în ă la versetul «Doamne, scăpare Т е -ai făcut nouă...», de unde se c om b ină cu ru găc iu nea «învredniceşte-ne, Doamne, în ziu a aceasta...», potrivit in dic aţiilor din O ro lo g iu . în aceste zile, cînd nu urmează L itu r­ ghia du p ă Utrenie, preotul, avind culio nul pe cap, rosteşte afară din altar, înaintea sfintelor uşi, ectenia «Să p lin im ru găciu nile noastre cele de dim ineaţa Domnului...»,, care se zice, cu adaptarea corespunzătoare şi la Vecernie, du p ă «învredniceşte-ne, D oamne, în seara aceasta...». Potrivit p rin c ip iu lu i şi regulilor aplicate, la Vecernie, după ecfonisul acestei ectenii («C ă D um n ezeu l milei şi al indurărilor... eşti»), urmează salutul preotului «Pace tuturor», în dem nu l «Capetele noastre D o m n u lu i să le p lecăm », du p ă care preotul citeşte în tain ă şi cu capul descoperit rugăciunea «D oa m ne Sfinte, Care intru cele de sus l o c u i e ş t i . . . , Este o ultimă solire a preotului pentru comunitate, în care se rezumă r u g ă c iu ­ nile pentru obţinerea bin ecuv întării lui D u m n ezeu şi «a b u nătăţilor Sale
106. Sf. Ciprian, De orallonc, 35.

— 75 — cele lufneşti şi a celor m ai presus de lume». D up ă ecfonisul «Că al Tău este a ne m ilu i şi a ne m în tui pe „noi...», preotul in t r ă în altar, .iar la strane încep c întările «stihovan-ei laudelor», în care se preamăresc evenimentfele şi sfinţii din istoria credinţei creştine. L a t i n e l e acestei dricari, strana rosteşte «Bine este a ne mărturisi D o m nijiui şi a cînta n u m e lu i Tău, Preaînalte, a vesti dim inea ţa mila Ta şi adev ăru l Tău în toată noaptea» (Ps. XC1, 1— 2), d u p ă care urmează ca şi Ita Vecernie ru găc iu nile scurte : «Sfinte Dumnezeule...», «Prea­ sfîntă Treime...» şi «Tatăl nostru...», iar după ecfonisul acesteia din urmă, cmtareâ troparelor. C înd acestea s-au terminat, preotul iese din altar in faţa sfintelor uşi, unde, dacă nu este Postul cel mare, rosteşte ectenia «Miluieşte-ne pe noi, D um nezeule, du p ă mare mila Ta,..», iar după ecfo­ nisul ei («C ă milostiv şi iu bitor de oameni, D um n ezeu eşti...») se face apolisul, observîndu-se regulile însemnate în Liturghier la finele Utre­ niei. Terminînd, se retrage apoi in altar. S u bliniem încă o dată ca această r în d u ia lă se observă la Utrenia din zilele de rînd, adic ă de peste săptărnînă. D u m in ic a şi ia sărbători însă, după doxologia cea mare, fie preotul în altar ori diaconul (cînd este) afară din altar, rosteşte mai întii ectenia «Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule , după mare m ila Ta...» şi îndată după ea «Să p lin im r u g ă ­ ciunea noastră cea de dim ineaţa D o m n u lu i» , deci într-o ordine inversă faţă de cea obişnuită în zilele ordinare. (Această in versiune am văzut-o — cu alt prilej — aplicată şi în slujba V ecerniei 1 07 , locul ecteniei « M i ­ luieşte-ne pe noi, Dumnezeule...» fiind în principiu, du p ă tropare, în zilele obişnuite). Pe de altă parte, ru găc iu nea tainică cu plecarea capetelor, care urm ează după u ltim a din aceste dou ă ectenii, este citită în 'altar, deoarece dum inica şi sărbătorile preotul se găseşte în acest timp c o m ­ plet îmbrăcat, în ă u n tr u l altarului. R în d u ia la care conduce la rugăciunea finală a apolisului este a lc ă tuită din aceleaşi formule ca şi cele între­ buinţate la Vecernie. Textul ru g ă c iu n ii ap olisu lu i este însă acomodat, precum se vede în L itu rgh ier, caracterului zilei respective (d uminică, praznic ori celelalte zile).

PARTEA II A LI TURGHIERULUI LITURGHIA

sAv*

î

L I T U R G H I A
A. P R E G Ă T IR E A S F IN Ţ IŢ IL O R S L U JIT O R I P E N T R U O F IC IU L L IT U R G H IE I

I.

Pregătirea lă u n tric ă sau sp iritu a lă. — II. Pregătirea exterioară : ţinuta, Îm b răc ăm in te a sacră şi spălarea I
P R E G Ă T IR E A L Ă U N T R I C Ă s a u s p i r i t u a l ă

1. Scurle lă m u riri p relim inare. — 2. Asceză şi p ra v ilă . — 3. R ilu a lu i În c h i­ n ă rii p e nlru intrare a in s lu jb ă

1. Scurte lă m u riri prelim inare L itu rg h ierul Bisericii O rtodoxe înscrie, du p ă oficiul Utreniei, capi­ tolul in titula t «R înd uiala dumnezeieştii Proscomidii», ca 111 ediţiile ro m â ­ neşti, sau m ai sim plu : «R în d u iala Proscomidie i» (Διάταςις της προσκομιδής), ca în cele m ai multe din ediţiile greceşti. Acest capitol este consacrat c e rem onialu lu i sau ritualului pentru preg ătirea necesară în vederea ofi­ ciu lu i Liturghiei propriu-zise şi îndeosebi a Liturghiei euharistice. Se disting două mom ente sau dou ă părţi în această rîndu ia lă : a) pregătirea personală sufletească şi trupească a sfinţiţilo r s lu jito ri şi b) preg ătirea ofrandelor sau a da ru rilo r de p iin e şi v in aduse de credin­ cioşi, daruri care se vor transforma în Trupul şi Sîngele D o m n u lu i din Jertfa euharistică. în unele ediţii, cel dinţii dintre aceste două momente formează cuprinsul u n u i paragraf aparte ca, de exemplu, în S luje b n ic ui • de Sofia, 1928 etc. şi în L itu rg h ik o n u l de Ierusalim , 1908 etc. în acest din u rm ă Liturghier, cerem onialul în c h in ă rii îna inte de intrare în altar precum şi al înv eşm întării liturghisitorilor sînt însumate la u n loc sub titlu] Διάταξις τοδ καφοΰ = R în d u ia la pentru vrem ea slujbei, adică cere­ m o n ia lu l sau regulile de urmat pentru luarea bin e c u v în tă r ii de la arhie­ reu, la tim pul cuvenit pentru începerea ofic iu lui, iar sub titlul de Proscom idie se află aşezată, aşa precum este logic şi în consonanţă cu în ­ semnarea acestui cuvînt, rînduiala pentru alegerea, separarea şi aşe­ zarea părţi or cuvenite din materiile de piine şi vin aduse pentru jertfa euharistică. Reprezentarea şi reproducerea în Liturghie a misterului m m tu irii prin Fiul lui Dumnezeu, Care, p rin Jertfa euharistică, se face prezent in chip real în Biserica Sa, im p u n în chip particular o stare de curăţie şi o înălţare de spirit a celor ce participă, dar 111 p rim u l rînd a celor care săvîrşesec oficiul Liturghiei. în d e p lin in d această sfînta slujbă, preotul nu exercită u n sacerdoţiu propriu, ci sacerdoţiul lui Hristos. în nici o

— 80 — altă parte a chemării sale 1111 este făcut preotul părtaş la preoţia M î n t u i ­ torului Intr-un gr m c! mai înalt şi mai desăvirşit, ca în serviciul său de iiturghisitor.-Aci, ol participă atît de real şi atît de direct la sacerdoţiul dum nezeiescului său învăţător, incit, la m om entul' cuvenit, poate să spună iu nu m ele Lui propriile-I cuvinte : «Luaţi, rnîncaţi, acesta este T rupul M e u ...; beţi dintru acesta toţi, acesta este Sîngele Meu...». în oficiul sau liturgic., preotul se găseşte deci intr-o legătură sau unire personală şi reală cu M în tu ito r u l, contact care, afară de vederea Lui sensibilă, este tot aşa ca şi acela in care se găseau cu El Sfinţii Apostoli, in tim p u l activităţii Sale păminteşti. De aceea, este de la sine înţeles că acest contact v iu sacramental şi .substanţial, prin participarea preotului la sacerdoţiul M în tu ito r u lu i, in ofic iu l de liturghisitor, îi im pune o a n u m ită stare de perfecţiune in te­ rio a r ă şi de c uv iin ţă exterioară. Un înalt grad de sfinţenie este reclamat, preotului, pe de alta parte, prin însuşi faptul că îndep linirea Liturghiei constituie o sarcină de încredere care i-а fost acordată de înte m eietorul ei. La acest lucru se referea Sfîntul Vasile cel M are cîn d atrăgea aten­ ţia preo tu lui cu privire la îndatorirea sa. de liturghisitor : «Fii cu luare am in te asupra ta şi asupra serviciului pe care l-ai primit, pentru ca să-l îndeplineşti cu frică de D umnezeu. Ţi. s-a încredinţat nu^o slu jb ă pămînteaseă, ci una cerească, nu o slujbă omenească, ci u na îngerească...» «...întotd eauna, clar mai c:u deosebire la vremea u nui atît de mare Mister, repeta el într-altă scriere, preotul să fie pătruns de cuvintele A p o s t o ­ lului : Deci, iubiţilor, avîncl astfel de făgăduinţe, să ne, c urăţim de toată î n lin ă c iu n e a trupului şi a sufletului, desăvîrşin d sfinţirea noastră în frica lui D u m n e z e u (П Cor. V II, 1). ...N im ănui prin nimic să nu-i aducem sm inteală, pentru ca slujba noastră să nu fie defăim ată, ci în toate să ne în făţişăm ca slujitori ai lui D u m n ezeu (II Cor. V I, 3, 4). A ş a ajunge cineva vrednic să săvîrşească Taina D o m n u lu i du p ă E va n g h e lia lui D um nezeu» 1 0 !l. Ca atare., pentru acest oficiu se cer din parte a sfinţiţilor slujitori a n u ­ mite acte, exerciţii şi lucrări pregătitoare, care nu le sînt im puse în le g ă ­ tură cu nici unul clin celelalte servicii bisericeşti. R egulile ce trebuie urmate în aceasta p riv in ţă se găsesc rezumate în instrucţiu nile înscrise în fruntea c apitolului cu «R în d u iala Proscomicliei». Ele reprezintă un extras din D iatax a sau C o n stitu ţia bisericească înto cm ită de p atriarh ul constantinop olitan Filotei (.1351 — 1370), pe cinci era egu m e n al Lavrei Sfîntul A ta n a sie clin M u n te le Atos. De fapt, această scriere este o con­ semnare şi sistematizare a disciplinei, observată şi transmisă de Sfinţii Părinţi, aşa precum se poate remarca Î11 diferite pasaje clin operele lor şi îndeosebi ale Sfîntului Vasile cel Mare. în aceste reguli se cuprind instrucţiu ni cu privire la pregătirea sufletească şi trupească.
108. Sf. Vasile cel Mare, C u v ln l cu privire la s lu jb a preoţilor, P. G,, 1685 A. 109. Sf. V asile cei Mare, De baptism o, II, Q. 2, P. G„ X X X I , 1584 A — B. X X XI,

2. A sceză şi p ra v ilă Fără îndoială, ideal ar fi ca cei ce s-au dedicat altarului să se afle permanent în tr-ο stare de puritate, care să-i facă proprii pentru servirea lui Dumnezeu. în tot cazul, ei sînt datori ca, cel puţin în aju n u l zilei în care vor avea de săvirşit Liturghia, să-şi facă un examen de conştiinţă şi să se conformeze regulilor de disciplină spirituală, menite să asigure starea de curăţie lăuntrică, necesară u nui slujitor al Sfintelor Taine. Senzaţia şi gustul pentru valorile transcendentale nu se pot deştepta insă decît acolo unde se află asigurat prim atul spiritului. Pentru reali­ zarea acestui echilibru intr-un suflet cu adevărat religios, instrucţiunile din fruntea capitolului cu rindu iala Proscomidiei re comandă că «preotul, cînd are să săvirşească dumnezeiasca Liturghie, trebuie mai intîi să fie m ărturisit şi împăcat cu toţi şi să nu aibă ceva împotriv a cuiva, iar in i­ ma să şi-o păzească, cit va putea, de gindu ri rele , · să se infrineze puţin de cu seară, să privecjheze p în ă la vremea slujbei şi să-şi citească cele rinduite de Tipic»:S;h\ cea mai mare parte, aceste reguli formează cadrul unei asceze uşoare, adecvată puterii liturghisitorilor atît de la bisericile minăstireşti cit şi de la cele din parohii. Fiind chemat să aducă darul său şi pe cele ale credincioşilor, în vederea Sfintei Jertfe, preotul„.este obligat în prim ul rînd să nu uite că, potrivit poruncii M în tu ito r u lu i (Matei V, 23— 25), trebuie să se găsească îm păcat cu toţi, pentru că n u m a i dintr-o in im ă eliberată de tirania urii şi înc ă lz ită de iubire se pot înălţa ru găciu ni sincere şi susţinute de cre­ dinţă tare. în faţa lui D um nezeu trebuie să ne înfăţişăm ca fii ai Lui, uniţi în dragoste de fraţi, iar liturghisitorul, vorbind in oficiul său pentru toţi înaintea Tatălui ceresc, se cuvine să fie p ild ă şi să inspire încredere tuturor în curăţia şi puterea ru găc iu nilor lui. «Sîrguieşte-te să fii un lucrător ireproşabil în slujbă, înv ăţîn d drept c uv întu l adevărului», î n ­ demna Sfîntul Vasile cel Mare. «Ia seama să nu faci Liturghie aflîndu-te în du şm ănie cu cineva, pentru ca să nu fugă de la tine Paracletul (Duhul Sfint). M ă c a r cu prilejul zilei de Liturghie nu critica (cleveti) şi nu te gîlcevi cu nim eni» H0. Precum se lămureşte m ai a m ănu nţit în capitolul «Povăţuiri» din Liturghier, «de a ocărit preotul sau diaconul pe cineva şi l-a scîrbit sau l-a nedreptăţit şi ştie că acela este m în ia t şi supărat pe el», nu sînt «vrednici de slujire şi de îm părtăşirea cu Sfintele Taine. Sau dacă însuşi preotul ori diaconul, fiind nedreptăţit sau scîrbit de cineva, ţine m înie şi se supără, să nu îndrăznească a sluji Sfînta Liturghie, ci, du p ă porunca D om nu lui, mergînd, să se împace mai din ainte cu fratele său şi aşa să slujească. Iar de va fi cel scîrbit undeva departe, iar preotul va fi nevoit să slujească, m ăcar gînd bun să aibă şi anume că, dacă se va întîlni cu dînsul, negreşit se va îm păca şi întru in im a sa îi va părea rău de aceasta ; şi aşa, de nevoie, să slujească» m .
110. Ibiclem, col. 1688 A. «Să nu mergi la ru găc iune în ziua amărăciunii laie, mai înainte de a fi depărtat necazul tău» (C o nstituţiile A postolice, VII, cap. 17). 111. Vezi P ovăfuiri, pgf. 2 (Pregătirea pentru slujba dumnezeieştii Liturghii
şi îm p ă r tă ş ir e a cu S fin te le T a in e ). R e g u la m e n te le de d is c ip lin ă b is e r ic e a s c ă p re v ă d

pedepse ce merg pînă ia caterisirea clericului care, oprit fiind, .săvîrysşte lucrările sfinte. Vezi art. 17 din Regulamentul de disciplină şi judecată al instanlelnr Bisericii O rtodox e Rom âne, din anul 1949.

— 82 — Se înţelege că, mai înainte de orice, Sfînta Liturghie nu poate să fie săvîrşită d e c it de preoţii şi diaconii care se găsesc îm p ăc aţi cu Biserica, ad ic ă nu se află sub oprire canonică din partea autorităţii b is e ric e şti. «Deci, de va ii sub blestem sau oprit de Biserică, ori afurisit de arhiereu, nicid ecum sa nu îndrăznească a săvîrşi Sfînta Liturghie, pînă' c.înd nu va căpăta voie de la cel ce l-a legat, ca să fie desăvirşit dezlegat. Căci de va îndră zn i cineva să lucreze cele preoţeşti nefiind dezlegat, va cădea în păcatul fu ru lui de cele sfinte, şi cu îndoit şi foarte greu păcat se va întoarce de la slujba dumnezeia scă şi vinov at va fi T rupului şi Sin gelui Domnului..., iar împărtăşirea cu preacuratele Taine îi va fi spre jud eca tă şi osîndă» 1 1 “. , Pe de altă parte, fără o stare de înaltă moralitate şi de perfecţiune spirituală preotul nu se poate considera dem n de administrarea m isteru­ lui ce i s-a încredinţat şi prin care este făcut părtaş la preoţia M întuitorului. Căci cum îşi va ridica privirile spre cer preotul, al cărui suflet se află îm p ov ă ra t şi pătat de păcate grele, cum va putea invoca revărsarea harului d iv in şi cum va putea n ă d ă jd u i că D um nezeu Tatăl şi Fiul Său vor putea alege sălaş la clinsul ? (loan X IV , 23). «Dumnezeul nostru este foc mistuitor» (Evr. X II, 29), zicea Sfintul Apostol Pavel. Sfinţenia, c u r ă­ ţenia, dreptatea lui D umnezeu sînt ca flăcările unui cuptor, care purifică din ce in ce m a i mult pe cei ce sint curaţi, dar care mistuiesc pe cei care nu sint astfel. In acelaşi foc, aurul se curăţă, precum remarca Fericitul Augustin, iar p a iul devine scrum. în prezenţa lui D um n ezeu nu pot să stea deci decît aceia care sînt în conformitate şi asemenea M a r e lu i Preot, săvîrşitorul m în tu irii tuturor şi doresc cu v oinţă tare să fie perfecţi cu trupul, cu in im a şi cu d u h ul ll3. «Deci, de-1 va v ădi pe preot conştiinţa lui pentru păcate de moarte, să nu îndrăznească a sluji Sfînta Liturghie pînă nu se va curăţi pe sine de păcatul în care se află, prin c ăinţă cu mărturisire cu gura înaintea părintelui său duhovnicesc, făg ă d u in d că de acum nu se va mai întoarce la păcat. Că de va îndrăzn i a sluji, în păcat de moarte fiind, nemărturisino'u-se şi prin pocăinţă mai înainte necurăţindu-se de el, alt păcat de moarte mai greu adaugă, şi dumnezeieştile Taine le primeşte spre judecată şi spre osîndă lui-şi din pric in a nevredniciei lui. Chiar în săvîrşirea dumnezeieştii Liturghii viindu-şi în sine preotul şi cunoscîndu-se a fi in păcat de moarte, cît va putea cu mare durere şi căinţă să se smerească pe sine şi să arate părere de rău, avînd gînd necurm at să se mărturisească neîntîrziat, să facă bin e şi să se părăsească de păcat» U4. у',Д Păcatul se insinuează în 'g e n e ra l prin simţuri, prin care se afirmă tirania trupului şi se îngustează orizontul cugetului nu m a i la cele ale lumii acesteia. De aceea, în a ju n u l zilei cu oficiul Sfintei Liturghii, sfin­ ţiţii slujitori — amintindu-şi îndem nul Sfîntului Apostol Pavel din Epis­ tola către Coloseni III, 5 : «Faceţi să moară ceea ce alcătuieşte în voi omul cel pămin tesc · . desfrînarea, necuraţia, patim a, pofta rea şi lăco m ia» — - au datoria să se nevoiască spre mortificarea instinctelor şi pornirilo r
112. 113. Avignon, 114. Vezi nota 111.· M a n n in g , Le sacerdocc eternei, Iraduit de l'anglais par l' A bbe 1890, p. 23, P o v ăţu iri, pgi. 2. C. Maillet,

■inferioare. In sufletul stăpînit, de pildă, de p atim a lăcomiei, trindăvia înăbu şă preocupările de cele ale îm p ărăţie i lui D um nezeu. Ca atare, «Povăţuirile» clin L ilu rg h ie r consideră ca o pied ică pentru sfinţiţii slujitori «multa mîncare şi b ă u tu ră de cu seară», în a ju n u l oficiului. în conse­ cinţă, re co m a ndă că «se cade a se înfrîn a de la m încare şi b ă u tu ră şi chiar dacă gustă ceva, trebuie a gusta puţin, şi n u m a i îna inte de miezul nopţii. Ia r de va gusta preotul cît de p u ţină mincare şi b ău tu ră după miezul nopţii, să nu îndrăznească a sluji Sfînta Liturghie, deoarece la miezul nopţii. începe cursul zilei» m . Sfîntul Vasile cel Mare, de ase­ menea, aminteşte că preotul are datoria de a liturg h isi n u m a i găsindu-se în stare de ajunare, «aşa precum nu nu m a i acum in cultul (λατρεία) m is­ tic şi adevărat, ci şi în cel tipic (preinchipuitor) şi al Legii Vechi fusese stabilit» Ilfi. Este, oare, greu de înţeles, pe de altă parte, că nu poate fi îngădu ită unui liturghisitor participarea la ospeţe şi la orice mese de petrecere 111 grup, în seara dinspre ziu a în care va avea să săvirşească sfînta s lu j­ bă '? M işcarea funcţiunilor sufleteşti intr-o atmosferă spirituală curat religioasă, în a ju n u l sărbătorilor, trebuie asigurată în acelaşi timp prin evitarea spectacolelor profane în acest interval, deoarece, precum se ştie, subiectele şi intriga lor a nga jea ză cugetarea, im a g in a ţia şi afecti­ vitatea în direcţie lumească. Pentru liturghisitori, sărbători e şi a ju n u ­ rile lor sînt tim puri care aparţin lui D um n e z e u şi serviciului Său. «în a ju n u l Sfintei Liturghii, în lă tu ră cu hotărîre, în d e m n a u n preot ca darul scrisului, şi o cină prea bogată, şi lecturile profane, şi petrecerile în familie, şi necazurile, şi afacerile, şi orice prilej care iţi risipeşte cuge­ tul şi te robeşte treburilor şi deşertăciunilor vieţii. N ic i demîncarea, nici cugetările lumeşti, nici rîsul cel bezmetic, nici banii, nici angaralele vieţii, nici poftele cele p ăm in teşti să nu tulbure ceasurile tale de veghe premergătoare Sfintei Liturghii... Luptă-te cu tenacitate să-fi creezi tot­ dea u na în a ju n u l Sfintei Liturghii o atmosferă sufletească de cerească l u m i n ă şi de slăvită sărbătoare. N u este destul să-ţi simţi conştiinţa por­ nită spre îm p linirea datoriei. N u e destul să te pregăteşti ca predicator şi ca învăţător, pentru n o rodu l ce te va asculta. N u e destul să te con­ sideri ca îm p lin in d u n rol social şi naţional... Toate acestea sînt foarte bune şi se v or adăuga nouă, atunci cînd vom atinge, pe aripile credinţei, fericita culme a Taborului euharistie... Prin această lunga, statornică şi neobosită pregătire sufletească, te vei apropia cu crescîndă vrednicie de lu m in a cea neapropiată» n r. '.'Restabilirea ec h ilibrului în funcţiu nile m orale ale sufletului nu se poate asigura decît prin dis ciplin area sim ţurilor trupeşti. De aceea, între altele, preoţii şi diaconii care au soţii, sînt datori să ră m în ă in stare de abstinenţă, dacă nu mai multe zile înainte de ziu a Liturghiei, apoi cel puţin în a ju n u l şi în ziu a o f i c i u l u i 11S.
115. Ib id e m . 116. Sf. V asile cel Mare, C uv'm l despre post (O m il ia I, n. 6), P. G .r X X X I , 172 1 3 . Î17. C a la Galaction, Z lua D o m n u lu i, Bucureşti, 1958, p. 74, 77 şi 78. 118. P o vă(u:ri, pgf. 2. Cf. şi cano an ele 5 şi 18 ale lui Timotei al Alexandriei Şi de asemenea Simion, arhi episco pul Tesalonicului, R ăsp un suri la între b ările u nui arhiereu, întrebările 14 şi 15.

— 34 — Curăţia sufletească a u n u i liturghisitor nu se poate concepe decît în măsura in caro a izbutit să-şi asigure o ordine interioară la adăpost cie «supărarea gîndu rilo r» şi. îndeosebi de cele grefate pe senzualitate, prin care capric iile im ag in a ţie i abat de obicei zborul spiritului spre sfe­ rele serafice. în această priv in ţă, îi va fi de folos u nui liturghisitor să-şi aducă am inte de sfatul S fîntului Isaac Şirul : «Cînd eşti în nevoie, gîn" “ deşte-te mereu la D um n e z e u şi El se va gîn d i la tine» m'. Ce alt ideal poate fi de u n m ai mare şi mai înalt interes pentru preocupările unui. cleric, ca ad e v ă ru rile supranaturale sau ca g îndu l la prezenţa lui D u m ­ nezeu, la perfecţiu nile şi binefacerile Sale ? Pentru o forţă atît de tare, — cit este de trebuinţă pentru respingerea u n u i duşman atît de in sinu an t nu se poate afla nicăieri o sorginte m ai viguroasă ca în gîn d u l la D u m ­ nezeu, fa a d e v ăru rile şi harurile Lui. îndeletnicirea cu cugetări înalte constituie o metodă care cere în.-cordare de v o in ţă şi deprindere în d e lu n g a tă ; ca atare, ea nu reuşeşte întotdeauna şi tutULor, pentru a putea îm piedica aplecarea gîndu rilo r spre deşertăciu nile legate de natura omenească. Este o datorie, într-adevăr, să u rm ă m sfatul lui Pilotei din Sinai : «îndată ce ai observat, u n "-gind vrăjmaş, impotriveşte-i-te numaîdecît» ; pentru izbîndă însă trebuie îndeplinită neapărat partea a doua din recomandarea acestui ascet : «grăbeşte-te in acelaşi timp de cheam ă pe Hristos, D o m n u l tău., la luptă, iisus cel bogat in iningiiere este gata să-ţi răspundă în timp ce tu încă — vorbeşti : «Eu sînt cu tine spre a te sprijini» încadrarea sufletului de cortegiul nesfîrşit al gîndurilor pătim aşe sau, cum le num eşte LitLirghierul în capitolul «Povăţuiri», «supărarea g îndu rilo r celor de multe feluri...» trebuie a o îndepărta prin ru găciu nea — cea fierbinte şi prin gîndirea la Patimile D o m n u l u i » 1 -1 . R u g ă c iu n e a 1... Da, ru găc iu nea fierbinte este cheia care descuie visteriile h a ru lu i şi a j u ­ torului de sus, in dispensabil pentru întărirea şi susţinerea sforţărilor noastre personale. Îm p otriva pricinilor subiective ale p ăc a tu lu i liturghi— si tor ii pot găsi o arm ă uşor de m in u it în orice împrejurare şi în orice moment, în aşa-numita «ru găciu ne a lui Iisus», sau, m ai corect, r u g ă ­ ciunea către Iisus, folosită în exerciţiile asceţilor : «Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui D u m n e ze u , miluieşte-mă 1», ori, mai scurt : «Iisuse, Fiu l lui D um nezeu, miluieşte-mă !» C înd gîndurile rele năpădesc în suflet., ea trebuie repetată în gînd, in inim ă, neîncetat şi cu stăruinţă, aşteptînd alungarea lor p rin puterea lui Dumnezeu. O astfel de m e todă are, de altfel, temeiuri adînci de ordin religios, — şi de na tu ră psihologic o-raţio nală. In p rim ul rînd, invocarea n u m e lu i M în t u it o r u lu i este re co m a nda tă de El însuşi, cîn d a zis : «Oric e veţi cere în num ele Meu, aceea voi face... De veţi cere ceva în numele M eu , Eu voi face» (loa n X I V , 13— 14). Calea de a ne salva din atmosfera psiho” logică a p ă c a tu lu i şi de a ne apropia de D um n ezeu nu este decît M î n t u i ­ torul, aşa precum El însuşi ne-a asigurat : «Eu sînt Calea, A d e v ă r u l şi
119. C i t a i P. -Ί2. 120. La N. A r s e n i e v , op. cit., p. 41. 12!. P o v ăţu iri, pgf. 2. după N. Arseniev,

L'eylisc d’O rient,

P ri eu r e

d'A im a y- s u r- M eu se ,

1928,

— 85 — Viaţa» (loan X IV , 6). De asemenea, El a dat putere să se alunge cu n u ­ mele Său demonii şi lucrarea lor (M arcu X V I, 17). Pe de altă parte, prin însuşi faptul repetării acestei rugăciu ni în gind, in duh şi în in im ă, fiind înlătu ra t obiectul josnic şi înlocuit cu pre­ ocuparea de D umnezeu, gîndurile sînt abătute şi oprite din direcţia lor pătimaşă. De aceea, se şi recom andă să nu fie recitată, ci spusă în duh sau în inimă, cu atenţie, cu încordare şi concentrare la conţinutul ei. în acest chip, im ag inile sau reprezentările rele se vor şterge din cercul luminos al conştiinţei, pe m ăsură ce spiritul se va concentra în înălţarea acestei rugăciuni. Contactul voinţei cu tentaţiile interne este astfel tăiat. Repetată mereu sau adesea, această rugăciu ne devine o deprindere bună, schim bind aplecarea voinţe i de la desfătarea cugetelor rele, deşarte şi murdare, spre satisfacţia petrecerii în apropierea lui Dumnezeu. Inima se încălzeşte astfel de rîvna pentru legile Lui, în timp ce pornirile urîte îşi pierd funcţiunea. Realizarea virtuţii şi a unei perfecţiuni interioare înseamnă, fără îndoială, un urcuş greu ; sforţările sfinţiţilor slujitori vor găsi un în ­ demn, o îmbărbătare şi un sprijin moral în «cugetarea la Patimile D o m ­ nului». Jertfirea M în tu ito r u lu i pentru lume şi participarea preotului la sacerdoţiu Său îi im pu n oblig aţia de a se oferi sau de a se aduce el î n ­ suşi ca dar de jertfă. Actele interne şi externe de virtute, adică spiri­ tuale *i corporali' (înfrînarea, abstinenţa etc.), reprezintă sacrificii în sensul larg sau im propriu al acestui cuvînt. în prim ul rînd, pentru că prin mortificarea naturii senzuale facem să piară viaţa inferioară şi pamintească a simţurilor şi a instinctelor, aşezînd astfel în sufletele noas­ tre stăpînirea şi puterea cugetării la cele ale iui Dumnezeu. în acest sens. liturghisitorii se înfăţişează ei. înşişi ca «daruri de jertfă» 122, căci un preot trebuie să ştie că « nim eni nu este vrednic de Marele Dumnezeu, de M area Jertfă şi de Marele Preot, dacă nu s-a adus mai întîi el pe sineşi ca vie şi sfîntă jertfă lui Dum nezeu» J:). «Acesta este sacrificiul cel dintîi, cind fiecare se aduce jertfă şi începe de la el, pentru ca după aceea să-şi poată aduce darul» 124. O astfel de jertfă din partqa 1iturghisitorilor trebuie să meargă pînă' la înlăturarea lor din ei înşişi, adică p în ă la exc'uderea din propriile lor preocupări, p înă la o deşertare sufletească de orice grijă, întristare sau milm ire personală cu substrat omenesc sau lumesc, deoarece « în ­ tristarea lum ească produce moarte» sufletească (II Cor. VII, 10). «...Există un fel de alchim ie sufletească bine cunoscută şi fără putinţă de gre­ şeală : toate necazurile, toate încercările din lum ea aceasta, toate dure­ rile trupeşti şi morale, cind sint aduse şi descărcate Ia picioarele M î n ­ tuitorului, se prefac în aur sufletesc, adică în m u lţum ire generală şi în binecuvîntări pentru S tăpînul nostru. Cu. a ju toru l Celui ce ne-a iubit şi ne-a răscumpărat putem să răsturnăm legile durerii şi ale slăbiciunii Şi să im ităm pe marii îndurători de altădată» 1 2 r\ Cel puţin cu ocazia ofi122. Sf. Paulin de Nola, Epistola X I ad Seve turn, 8. 123. Sf. Griqore d o Nazianz, C u v in l despre luejă, Huşi, 1931, p. 105. 124. Si. Ambrozie, De A bel, II, cap. 1 . 125. G a ia G alactio n, o/s. cit., p. 76— 77. U5 ; Irad. de Pr. N. Donos,

'к $
— 86 — . I

ciului Sfintei Liturghii, sufletele sfinţiţilor slujitori trebuie să sim tă n u ­ mai «întristarea cea după D um nezeu» (Ibidem) pentru sc ăzăm întele lor, adică o întristare la baza căreia stă «dragostea de D um n ezeu , a C ărui voinţă au călcat-o, şi conştiinţa in tim ă că L-au mîniat, p ă c ă tu in d , pe P ă ­ rintele şi binefăcătorul lor suprem, că s-au arătat nerecunoscători şi s-au făcut nedemni de El» l2 (\ Această uşoară asceză sau exerciţii spirituale, care form ează în-, ceputul pregătirii 1iturghisitorilor, trebuie îndeplinite îna inte de vremea slujbei, în viaţa lor particulară, adică afară din biserică, în a ju n u l fie­ cărei sărbători, pentru ca astfel să-şi cîştige o dispoziţie sufletească de rîvnă, de bucurie duhovnic ească, de dorinţă v ie de a săvîrşi Sfintele Taine. Să vină la ofic iu l lor alergînd ca spre o comoară, iar nu în silă şi cu indiferenţă, ci întăriţi în credinţă, minaţi de dragostea vie de a întilni pe D omnul, de a-I sluji cu smerenie, de a se îm p ărtăşi de El şi de a-I înfăţişa ru găc iu nile lor pentru întreaga obşte a credincioşilor. Această dispoziţie, care trebuie simţită ca o foame şi sete d u h o v ­ nicească, se deşteaptă şi se întreţine îndeosebi prin îm p linirea «pravilei» în biserică, adică prin săvîrşirea sau participarea la slujbele religioase din rinduiala celor şapte Laude, 'care preced Liturghia. Prin înălţarea cugetării la faptele şi ideile de la baza semnificaţiei acestor servicii, preotul are astfel p rilejul «a-şi ciştiga lui-şi evlavie şi să gîndească la Patimile D om nu lui, căci va cîştiga nădejde şi mîngiiere sufleteasca şi dragoste către această T aină a lui ITristos, spre care fierbintea ru găc iu ne şi luarea aminte de sine foarte mult ajută» IiT. La aceste obligaţii de pregătire spirituală p rin îndeplinirea « p r a v i­ lei» se referă scurta indic aţie din instrucţiunile scrise la în c ep utu l Rînduielii Proscomidiei : «să privegheze p înă la vremea slujbei» (μέχρι xoo
τής 'Ιερουργίας -/.αφοΰ, adică

p în ă la vremea Liturghiei) «şi să-şi citeas­ că cele rînduite de Tipic». Stilul acestui scurt enunţ corespunde regulii vieţii bisericeşti din mînăstiri, unde M iezonoptica şi Utrenia cu Ceasul I, îndeplinindu-se după miezul nopţii, sînt servicii cu priveghere. Spre a nu se lăsa furaţi de som n şi trîndă v eală în tim pul ce le m a i răm în e p în ă dimineaţa, cînd are loc oficiul Liturghiei, preoţii-monahi sînt obligaţi să-şi desăvîrşească pregătirea p rin completarea «pravilei» cu r u g ă c iu ­ nile din canonul Sfintei îm părtăşiri şi în meditaţie. «...Roagă-te într-un loc retras şi îndeletniceşte-te cu citirea p înă la ceasul (vrernea) L itu r­ ghiei, îndemna Sfîntul Vasile cel Mare, şi aşa să te înfăţişezi cu in im a zdrobită la sfîntul altar» 128 .

126. M a c a r i e , T eologia dogm atică, trad. de G h e r a s i m T i m u ş , B u c u r e ş t i , 1885, vol. II, p. 556— 557. 127. Povă(uiri, pgf. 2. «Fii treaz, fii cu lu are a m i n t e şi a s c u lt a f r e a m ă t u l a d i n e al sfi nte lo r d u m b r ă v i d u h o v n i c e ş t i , p r in care tre bu ie să treci astă- sea ră , p r eg ăt in du-te p en t ru S f î n t a L i t u r g h i e de m i i n e . A s c u lt a îm p i e t r i t , u ne şte -te în s i m ţ i r e si cu tr em u ră - te cu cei ce a u a l c ă t u i t c i ti r i le şi r u g ă c i u n i l e с е -ţi st a u î n a i n t e . N u este datorie, n u este p o r u n c ă , n u cs!e î n ţ e l e p c i u n e şi nu este a l t ă v i a t ă m a i p r e s u s de dator ia , de p o r u n c a , de î n ţ e l e p c i u n e a şi de v ia ţ a su f l e te a s c ă i l u m i n a t ă , pe ca r e ţi le p u n su b oc h ii m i n ţ i i r u g ă c i u n i l e p r e m e r g ă t o a r e S fi nte i L i t u r g h i i » ( G a i a G a l a c l i o n , op. cit., p. 77). 128. Sf. V a s i l e cel M a r e , Cuv'mt cu privire la s lu jb a preo(Hor..., P. G „ X X X I .

— 87 — Pravila aceasta a Sfintei îm p ă rtăş iri este însă neapărat de rigoare înainte de Liturghie, chiar pentru preoţii din parohii, care, eventual, din cauza a nu m itor oblig aţii pastorale neprevăzute, p r iv in d direct m în t u i­ rea sufletelor (botezuri, spovedania şi îm părtăşirea m u ribun zilor etc.'), s-ar găsi în im posibilitate materială de a-şi face complet p ravila în legă ­ tură cu serviciul laudelor din ciclul de seară şi de noapte. M lă d ie rile de suflet şi vibraţiile pe care le trezesc în in im ă insă formulele rugăciunilor pentru împărtăşire, formule în care trăieşte o simţire religioasă adîncă, cu accente mişcătoare de sinceră mărtu risire a nevredniciei, de im plo­ rare şi de năde jd e în roadele u nirii cu D o m n u l prin împărtăşirea cu Tru pul şi Sîngele Său euharistie, reprezintă una din cele mai î n a ’ te trepte ale u rcuşului duhovnic esc şi a creşterii lăuntrice, pe care trebuie să le atingă liturghisitorul înainte de intrarea sa în oficiu. « M îin e \ ^ei sluji Sfînta Liturghie... Citeşte astă-seară ceea ce trebuia să asculţi la biserică şi mai. ales Га-ţi cu străşnicie R în d u ia la Siinte.i îm-· părtăşiri. Obişnuieşte-te, iubite frate — îndem na acelaşi cleric cu sacră sensibilitate — , să citeşti această rîn d u ia lă în liniştea orelor de seară, mai înainte a te lăsa odihnei. N u te culca m a i înainte de îndeplinirea acestci datorii... înfricoşata seriozitate pe care ţi-o porunceşte Sfînta Liturghie începe de cu seara, cu citirea scormonitoarelo r şi admirabilelor rugăciuni din R în d u ia la îm p ă rtă ş irii. V ei citi aceste ru găc iu ni o viaţă întreagă, le vei citi uneori de cîte\?a ori pe s ăp tăm înă, poate altă dată zi de zi... N u te de obosit n icio da tă ! Fă-le, pentru sufletul tău, pururea proaspete ! Primeşte-le aşa cum sînt : dătătoare de viaţă şi dătătoare de nem urire !... D u p ă m u lţi a n i de citire ... — de-abia după ani de zile ! — începi să le înţelegi şi să le preţuieşti ceva m ai aproape de preţul lor de pietre scumpe duhovnic eşti» 1 2!).
3, R itu a lu l în c h in ă rii pentru intrarea în s lu jb ă

i

, ^

К

Cele mai multe din Liturghiile răsăritene încep cu un ritual de î n ­ chinare sau de pregătire a liturghisitorilor pentru intrarea în altar. în manuscrisele Liturghiilor bizantine, acest cerem onial apare înscris tîfziu şi anu m e mai întîi în parte, prin veacul al Xl-lea, dar mai ales în cele din veacurile al XIII-lea şi. al XlV-lea. La început, el n u era perfect uniform, cel puţin în ceea ce priveşte textul rugăciu nilor, dar mai tîrz î u , şi anu m e de la veacul al XVI-lea încoace, s-au generalizat regulile din forma interpolată a C o n stitu ţie i lu i FHotei, aşa precum se practică pînă astăzi. în substanţa sa, rîndu ia la acestui scurt ceremonial se caracterizează printr-un covîrşitor sentiment de u m ilin ţ ă şi de smerenie din partea s’ujitorilcr, care, recunosc:indu-se insuficienţi şi nedestoinici pentru înde­ plinirea u n u i serviciu atît de sfint ca cel al Sfintei Jertfe, păşesc la lu1G83 A . P o t r i v i t i n s t r u c ţ i u n i l o r în s cr is e în L iturqhicr la C a n o n u l S f i n te i î m p ă r t ă ş i r i , aces ta se cite şte d u p ă s l u j b a · V e c e r n i e i , u r m i n d sd se c o m p l e t e z e cu c it ir ea ceiorialte r u g ă c i u n i di n « R î n d u i a l a S fi nt ei î m p ă r t ă ş i r i » , a d o u a 7.i d u p ă s l u j b a ce as u ri lo r . î n r î n d u r i l e c l e r u l u i de m i r s-a s t a b i l i t o v e c h e p r a c t i c ă si a n u m e de a se î n d e p l i n i ac e a s tă r î n d u i a l ă î n p a r t i c u l a r şi a n u m e a c as ă, c ce a ce n u este n e p o t r i v it , d a c ă se p o t r ea li za astfel c o n d i l i u n i i e p r o p r i i u ne i re c u l e g e r i . 129. G a l a G a l a c t i o n , op. cil., p. 74— 75.

■ j,

crărilc oficiu lui cu n ă d e jd e a în mila, îndurarea şi întărirea din partea lui D umnezeu. Închinarea liturcjliisitorilor este, am putea spune, u lt im u l act din pregătirea lor spirituală personală, înainte de a începe lucrările Proscomidiei. El se desfăşoară in biserică şi anume in cursul Utreniei, după ectenia mare dc la început, in timp ce la strană se c în tă « D u m n e ­ zeu este Domnul...», cu troparele respective l30, ori la înc ep utu l c a n o a ­ nelor sau catismelor m . Acest m o m ent este destinat înc h ină rii liturghisitorilor n u m a i în ca ­ zul cînd Liturghia urmează in continuare după ULrenia din cursul d i m i ­ neţii. Lăsind epitrahilul, preotul face trei în c h in ăc iu n i in faţa sfintei mese îm preună cu diaconul, ieşind apoi a m îndoi din altar cu capul aco­ perit, preotul prin uşa laterală dinspre miazănoapte, iar dia c o n u l prin cea dinspre miazăzi. Venind apei în m ijlocu l naosului, cu faţa spre r ă s ă ­ rit, diaconul ocupă loc în dreapta preotului, fac a m îndoi trei î n c h i n ă ­ ciuni, după care merg la arhiereu pentru bin ecuvîntare sau, în lipsa lui, fac numai metanie la jetul arhieresc, arătînd prin aceasta smerenie şi că ei încep slujba cu bin ec uv înta re şi iertăciune ,3“. înapoindu-se din nou în m ijlo c u l naosului, cu faţa spre sfintele uşi, preotul dă în şoaptă binecuvîntarea («B inecu vîntat este D um n ezeu l nostru...») p entru în c e ­ perea ru g ă c iu n ilo r cu care se deschid în general diferitele servicii bise­ riceşti. («Îm părate ceresc:...», «Sfinte Dumnezeule...» etc.), pe care le re­ cită de obicei dia conul, sau, după unele practici, preotul spune «îm p ăra te ceresc...», restul r u g ăc iu n ilo r fiind continuat de diacon ш . Aducîndu-se apoi în perspectivă spirituală serviciul pe care trebuie să-l înceapă şi v rednicia ce le este necesară în acest scop, ei înţeleg că nu se c uvine să facă altceva decît să-şi mărtu risească in su ­ ficienţa şi să ceară îndurarea lui D umnezeu, prin recitarea troparelor de u m ilin ţă : «Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi...», « D o a m ­ ne, miluieşte-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit...» şi «Uşa m ilo stiv irii deschide-o no uă, b in e c u v în ta tă Născătoare de Dumnezeu...» 13i. Prin aceste ru găc iu ni, liturghisitorii înţeleg să facă mărturisirea, m ai ales în prima dintre ele, că, în nep u tin ţă de a găsi vreun fel de justific are p e n ­ tru pu ţinătatea lor morală, din cauza păcatelor, ei nu au altă cale decît să recurgă la m ila lui D um n ezeu , rugindu-L adică să-i privească cu m ilă şi î n g ă d u in ţ ă pentru lipsa lor de vrednicie. Cu această n ă d e jd e în mila div in ă, ei roagă pe D um n ezeu , în al doilea tropar de u m ilin ţă , să nu fie tare m în ia t pe ei şi să nu ţin ă seama de fărădelegile lor, ci şi de data aceasta să-şi. întoarcă faţa Sa cu milostivire spre dînşii, ca spre crea­ turile Sale, care invocă num ele Său. Fraza : «Că Tu eşti D u m n e ze u l no s­ tru şi noi sîntem poporul Tău» este în prim ul rînd o confesiune p rin care liturghisitorii su b lin ia z ă ca ru găciu nile lor se fac pentru cei ce sînt legaţi de El prin credinţă, prin năde jd e şi dragoste. în acelaşi timp, preotul vrea
130. Cf. Protos. G harashn Sa f f ir i n , op. cit., p. 19. 131. Cf. I r o n . D. L .u ag u le sc u , op. cit., p. 52.

132. Cf. Siinion,

arhie pisco pul

T csalonicului,

Despre

S iin ta

133. V e z i lu c r a r e a n o a s t r ă , C o n tr ib u ia la revizuirea L itu rg h ic ru lu i 71, n. 10 şi I c o n . D. L u n g u l e s c u , op. cit., p. 52, n. 38. 134. V e z i C o n trib u j ii la re vizuirea Liturghie nilul..., p. 7 1 | , n. 11.

Liturghie..., cap. 33. rom ân.. , p.

— 89 — să spună : mă rog nu n u m a i pentru nenum ăratele mele păcate, ci, după pilda Fiului Tău, iau asupra mea ru găciu nea pentru păcatele întregului popor credincios, adică pentru ale tuturor credincioşilor, atît ale celor care se găsesc cu m ine aici, la această dumnezeiască slujbă, cit şi ale tuturor creştinilor de pretutindeni. D up ă aceea, liturghisitorii apelează la mijlocirea Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu, rugind-o să ob ţ i n ă pentru ei şi pentru tot «n e a m u l creştin» milă din partea lui D umnezeu şi sa facă să nu fie respinse cererile lor. Caracterul specific pregătitor al acestor tropare de um ilinţă este evident. în ele vibrează fiorul de sfială de care trebuie să se simtă cu­ prinse sufletele liturcjhisitorilor cînd sînt gata a se înfăţişa înaintea lui Dumnezeu, pentru a începe serviciul Său. Cu conştiinţa că vrednicia lor personală este departe de a egala maiestatea şi sfinţenia acestui ofi­ ciu, ei cer in dulgenţa d iv in ă faţă de insuficienţele legate de natura lor umană. în măsura în care aceste mărturisiri sînt pătrunse de sinceritate, în măsura în care aceste tropare sînt o rugăciune «cu du h u l şi cu a dev ă­ rul», pornită adică din adîncim e, făcută cu o înălţare a d u h ulu i şi însu­ fleţită de tremur sufletesc, ele vor însemna un act de p oc ă inţă şi de p u ri­ ficare, o treaptă în plus suită pe scara desăvîrşirii spirituale, deci a apro­ pierii de Dumnezeu. «La sfîntul altar să te înfăţişezi cu inim a zdrobită», adică pătrunsă de pocăinţă, cum am v ăzut mai înainte că recomanda Sfîntul V asile cel M are 135. Cа a doua etapă în şirul rugăciunilor pregătitoare înainte de intra­ rea în slujbă, troparele de u m ilin ţă sînt menite deci să trezească simţul spiritului, să producă o renaştere lăuntrică, să dea o senzaţie de curăţie in duh şi de bu nă dispoziţie în săvîrşirea oficiu’ui. Aceste efecte devin sensibile în spiritul în care se desfăşoară a treia etapă a ru găc iu nilor de închinare şi anum e cele care se fac la icoanele împărăteşti şi la cele din rind cu ele. Păşind astfel mai întîi în 'faţa icoanei M în tu ito r u lu i, litu r­ ghisitorii rostesc ru găciu nea «Preacuratului Tău chip ne închinăm , B u ­ nule, cerşind iertare greşelilor noastre, Hristoase, D um n ezeu l nostru...», rugăciu ne în care pulsează sufletul uşurat de încredinţarea că deficien­ ţele slujitorilor sînt acoperite de meritele prisositoare. ale Fiului lui Dumnezeu, Cel ce b in evo ind a se sui cu Trupul pe cruce a izbăvit pe cei pe care i -а zidit. «Şi noi sîntem printre aceştia» · — vor să spună ÎHurghisitorii într-un flux de înviorare, tradus în fraza finală a acestei ru g ă ­ ciuni : «Pentru aceasta, cu m u lţu m ită strigăm Ţie : toate le-ai um plut de bucurie...», deci şi pe noi, « M în tu ito r u l nostru, Cel ce ai venit să mîntuie.şti lumea». A celaşi sentiment de siguranţă şi de curaj moral se afir­ mă şi în rugăciunea «Ceea ce eşti izvorul milei, N ăscătoare de D u m n e ­ zeu...», ce se rosteşte în d a tă în faţa icoanei Sfintei Fecioare, rugînd-o : «arată ca înto tde au na puterea ta», şi, cu nădejde deplină în eiectul m i j ­ lo c ir ilo r ei d u io a s e de m a ic a a F iu lu i C e lu i prcaînalt, îl adresează salu­
135. I\ X X X I, Vezi 1683 A . nota 128; Sf. V asile cel Mare,

Cuv'ml cu. privire

la s lu jb a ρ η ·ο (φ ·ι.

— 90 — tul sfînt «Bucură-te, ca şi odinioară Gavriil, intîistătătorul netrupeştilor

Puteri». Forma de salut religios, cu care se încheie ambele ru g ăc iu n i,
semnalează deja prom ovarea slujitorilor în atmosfera u nei in tim ităţi pioase, în care sufletele, se simt pline de certitudinea b u n ă tă ţii d u m n e ­ zeieşti. Trecînu apoi la celelalte icoane în rînd cu cele îm părăteşti şi după aceea la cea de pe proschinitar, urmînd în această p riv in ţă ordinea ce se observă cu ocazia cădirii, preotul şi diaconul se înc h ină rostind la fiecare troparul sfîntului sau al sărbătorii reprezentată pe i c o a n ă 136. Ei îşi afirmă astfel c o m u niu ne a cu Biserica cerească sau triumfătoare, cu care se vor găsi în împreună-slăvire a lui D um nezeu, în cursul Liturghiei. V enind după aceea în m ijlo c u l naosului cu faţa spre sfintele uşi, scoţîndu-şi culio anele şi plecîndu-şi capetele, preotul rosteşte în taină ru ­ găciunea : «Doamne, trimite m îna Ta dintru înălţim ea locaşu lui Tău şi mă întăreşte spre slujba Ta, ce-mi este pusă înainte» (ce va începe î n ­ dată sau numaiciecît), «pentru ca. neosîndit stînd înaintea înfricoşăto ru ­ lui Tău altar, să săvîrşcsc Jertfa cea fără de sînge (τήν ’αναίμακτον ιερουρ­ γίαν)...". Dintre rugăciunile pentru pregătirea 1iturghisitorilor înainte de a intra în altar, aceasta este cea dintîi care îşi face a p a r iţia .în d o c u ­ mente, Cu text diferit ori cu oarecare variante verbale sau adaosuri, o astfel de rugăciune este întîln ită în manuscrise, încă din veacul al Xllea U1, iar în C o nstitu ţia p a tria rh u lu i Pilotei ea este u nic a ru găc iu ne i n ­ dicată în legătură cu ritualul închinării liturghisitorilor. Recitarea unor rugăciuni de pietate înaintea acesteia 138, precum şi sărutarea ic o a n e ­ lo r1 3 9 se constată însă în practic ă deja în manuscrise din veacul al XIIlea şi al XIII-lea. R înduite într-o' gradaţie crescîndă, ru găciunile în c h in ă rii îl p re g ă ­ tesc şi îl introduc pe liturghisitor treptat-treptat în oficiul său. Intr-ade­ văr, în rostirea ru g ă c iu n ii «Doamne, trimite m în a Ta dintru înălţim ea locaşului. Tău şi m ă întăreşte...»,'preotul are deja v iziu n e a slujbei pe care este gata să o înceapă şi, pătruns ca şi Sfîntul V asile cel M a re de gîndul că a sta «în faţa înfric oşătorului altar ca să săvîrşească Jertfa cea fără de sînge» este un serviciu ceresc iar n u pămîntesc, îngeresc iar nu omenesc, el îşi înalţă cugetul la Dumnezeu, Care pe cele de lipsă le
.136. A c e a s t ă r e g u l ă se gă se ş t e n u m a i în u n e l e ed iţ ii ale L itu rg h ie ru lu i, ca, de ex em p lu , în cele de B u c u r e ş ti , 1855; R i m n i c u - V î l c i i , 1862; C o n s t a n t i n o p o l , 1895; Ier u sa li m , 19Л8; A t e n a , 1912; 1924 etc. 137. în C odicele s in a ilic nr. 959 (sec. X I ) : « S t ă p î n e , D o a m n e D u m n e z e u l p ă r i n ­ ţilor noşt ri, tr im iI c- mi p u te r e de sus...» (La D o m P l a c id e de M e e s t e r , op. cil., p. 56). in ms. din an 13Ί6, Bibi. E s f i g m e n u ( A to s ) : « D o a m n e D u m n e z e u l m e u , t r i m i l e - m i '■ijiilor din s f i n l u l Tdii lo ca ş şi m ă î n t ă r e ş t e . ( A . D m i t r i e v s c h i , Εύ χ ο λ ό γ ι α .. . p. 262). în Codicele sina ilic nr. 966 (sec. X I I I — X I V ) se a d a u g ă : « .. . C a u tă sp re m i n e p ă c ă ­ tosul şi n e v r e d n i c u l r o b u l T ă u in c e a s u l a-csla,..* (La D o m . PI. de M e e s t e r , op. cil. şi loc. cil.). 138. Cod. 7Ί9 Paim os' (sec. X I I I ) . A . D m it r i e v s c h i , op. cit., p. 170, şi C o d . Esiigmt-nu citat. 139. Cod. 662 Bibi. N a ţio n a lă din A le n a (sec, X I I — X I I I ) . Pan N. T r e m b e i a , op. cil., р. 1.

— 91 — împlineşte şi pe cele slabe le întăreşte. De aceea, el se ro aqă : Doamne, trimite sau întinde m îna Ta din în ălţim ile cerului în care locuieşti, întăreşte-mă şi ajută-mă cu puterea Ta, ca să-mi îndeplinesc oficiul «neosmdit». El nu poate întreprin de deci dumnezeiescul oficiu al Liturghiei decît cu mărturisirea p salm istului către D u m n ezeu : «Tu eşti puterea şi tăria mea, ajutorul şi sprijinitorul m eu» (Ps. X X X , 4 , · XLII, 2 ; C X V II , 14). Luîndu-şi poziţia dreaptă, d u p ă rostirea ru găc iu nii de mai sus în faţa altarului, liturghisitorii fac apolisul cel mic, încheind astfel partea a doua din ritu alul înc h inării ; înclinîndu-se apoi către strane, se în­ dreaptă spre altar, în care preotul in tră prin uşa dinspre miazăzi, iar d ia ­ conul prin cea dinspre m iază n oa pte 140. Ei 'însoţesc această intrare de recitarea versetelor 7 şi 8 din P salm ul V : «V o i intra în casa Ta, mă voi închina pătruns de frica Ta în sfînta Ta biserică...», adică în altar, care «inchipuieşte Sfînta Sfintelor, cele mai presus de ceruri şi cerul» M 1, «este locaşul lui Dumnezeu..., cerul terestru, în care locuieştc şi u m b lă Dumnezeu, Cel mai presus de ceruri» 142 . Fiorii de sfială ce se trezesc în sufletul u nui preot pios la păşirea treptelor altarului capătă expresie în recitarea stihului : «Intru lu m in ă r ile sfinţilor Tăi cum v oi intra eu ne ­ v re d n ic u l? » , pe care regulile din unele manuscrise de m a i tîrziu ale C o nstituţiei p a tria rh u lu i P ilotei îl prescriu cînd înainte u:î, cînd după rugăciu nea i n t r ă r i i 144. Ştiind că în altar se va pregăti şi va avea loc ospăţul D o m n u lu i, cina euharistică — la care lisus, purtat de h e ru v im i 1 4 5 şi înconjurat, de sfinţii îngeri şi de cetele sfinţilor Săi se află de faţă — , liturghisitorul se găseşte in chip firesc încă frăm întat de scrupule cu priv ire la vrednicia sa. De aceea, in continuarea ru g ă c iu n ii intrării, el se ro agă recitind versetul 8 al Psalm ului V : «Povăţuieşte-mă (condu-mă), D oamne, la dreptatea Ta ;
140. S p r e d e o s e b i r e de a c e a s t ă p r a c t i c ă , pe car e am înscris-o d u p ă Ic on . D. L u n g u l e s c u (op. cil., p. 53), a c ţ i u n e a se p e tr e c e i n v e r s ; d u p ă alte L ilurghicrc, ca, de e x e m p l u , c el e di n A t e n a , 1912, 1924 : d i a c o n u l i n tr a în a lt ar prin uş a de iriazcj'/.i, iar p r e o t u l prin cea de m i a z ă n o a p t e . L ilu rg h ie ru l de Ierusalim p r e v e d e i n t r a r e a a m ­ b i l o r U t u r g h is it o r i p r in us a de m i a z ă z i . P e n t r u r e s p e c ta r e a r eg u li i ele a fi d i a c o n u l î n t o t d e a u n a în d r e a p t a p r e o t u l u i , p r a c t i c a Litu rg h ie re lo t de A le n a si ma i a l e ί a ce lu i c/e Ierusalim se r e c o m a n d ă de la sine, m a i cu .ţeama că o astfel de r e g u l ă este o b s e r v a t ă de LilurghieruJ T o m ân î n s u ş i, i n alt e m o m e n t e ale s l u j b e i . In s p r i ­ j i n u l p r a c t i c i i r o m â n e ş t i , s-ar p u t e a i n v o c a to tu ş i re s p e c ta r e a p r i n c i p i u l u i de a se in tr a in a lt a r pe u ş a o p u s a celei p r i n ca r e a u ieşit fie ca re d i n cele d o u ă c a t c g o r i i de i t tu rg h î sitori. 141. S i m i o n , a r h i e p i s c o p u l T e s a l o n i c u l u i , Despre S lîn la Liturghie.... cap. 9 8 ; of. şi E xplicare despre s iîn la biserică, d e a c e l a ş i , tr ad . ro m . rctip. de T o m a T e o d o r e sc u , B u cu r eş ti , 1865, p. 25 3; cf. de a s e m e n e a , A c e l a ş i , Despre tlrnosirca s lin tci hisc.rici, cap. 131, ibidem , p. 121 — 122. 142. SI. G h e r m a n I al C o n s t a n t i n o p o l u l u i , op. cil., P. G., X C Y I Î I , 3·°·4 В. 143. Ms. nr. 120 d i n an. 1602 al B ib l. Es fic jm en u (A to s). A. D m i l r i e v s c h i , op. oil., p. 54. A l t e ori acest stih a p a r e intr -o f o r m ă î m b o g ă ţ i t ă , cu a d a o s u l : «C3<~i d a c ă voi î n d r ă z n i să i n lr u in c ă m a r a de n u n t ă , h a i n a m3 v ă d e ş l e şi l e g a t vnj fi a r u n c a i 'ifara de c ă tr e îngeri...». C odicele nr. 759, 75 2, 766, şi a lt e le di n B i b l i o t e c a N a ţ i o n a l a de la A l e n a . P an. N. T r e m b e l a , op. cit., p. 229|. 144. Ms. nr. 425. B ib i. M e t o c u l u i Sf. M o r m î n t , C o n s t a n t i n o p o i . A . Dim’it rio vsc hi , op. cit., p. 117. 145. Cf. Sf. G h e r m a n I al C o n s t a n t i n o p o l u l u i , op. cit., P. C , X C V 1 I I , ЖЛ C.

— 92 — indrepteaxâ calea Ta înaintea mea, în necazul v ră jm a ş ilo r m e i » 146. El vrea să spună : Îndrăznesc, Dum nezeule, să păşesc p ra gu l sfîn tului altar, în care se află tronul Tău, spre a. în d e p lin i oficiu l cel mai sfînt. F iinţă pămîntecŢseă ce sint, cum voi putea săvlrşi Tainele Fiului Tău,.de nu mă vei povăţui. Tu ? Se roagă, c:u alte cuvinte, ca D um n ezeu să-l susţină şi să-i Înlesnească cu ajutorul harului Sau să se m e nţină pe calea cea dreaptă, care este calea D om nu lui şi linia sfinţeniei. Prin intrarea în altar, litu rg h isito rii iau p rim ul lor contact cu a tm o ­ sfera m isterului în care se va desfăşura întîlnirea lor cu D u m n ezeu p rin Fiul Său. Ca în ascensiunea lui M oise pe m untele Sinai, se cuvine deci a aspira ozonul spiritual care înv iore az ă şi în a lţă fiinţa, aţîţă rîvna, a vintă cugetarea şi simţirea spre cele înalte. Să simtă cum răm în e p a ­ in intui in urm a lor, cum se şterg senzaţiile şi impresiile, cum se potolesc şi amuţesc: încet-încot. în sufletele lor zgo m o tu l şi înv olburarea ghiolu­ rilor şi. preocupărilor do cele ale vieţii de aici, atenţia lor fiind din ce in ce mai inuit captiv ată de culmile de care se apropie p rin înaintarea lucrărilor sfintei slujbe. Dacă nu încearcă această senzaţie spirituală, să se silească să o aibă, să-şi încordeze v o in ţa şi să se concentreze spre ce!c de sus. Prin această gimnastică duhovnicească, repetată ■ stăruitor în fiecare zi de Liturghie, sufletul va căp ăta deprinderea să-şi ia cu î n ­ lesnire zborul spre sferele serafice. Venind în altar, liturghisitorii fac două în c h in ă c iu n i în fata sfintei mese şi preotul sărută sfînta Evanghelie , sfînta masă şi sfînta cruce 147, iar diaconu l n u m a i marginea sfintei mese, u r m în d ca încheiere a treia înch inăciu ne. Acest scurt cerem onial ec h iv alea ză cu o prezentare în serviciu, ca o înfăţişare înaintea D o m n u lu i, căci «Sfîntul prestol închipuieşte scaunul lui Dum nezeu» 14â, «este locul m o rm m tu lu i, în саге a fost pus Hristos.,., este scaunul lui D um n ezeu , pe care se odihneşte după Întrupare...» 1 4 !\ este sim bolul sau im ag inea lui Hristos, «piatra cea adevărată şi din capul u n g h iu lu i» 1 Γ ;0 , «piatra duhovnic ească», «care este Hristos» (I Cor. X, 4), sim bolul naturii Sale umane, pe care a curs şi curge scum p ul Său Sînge. «Sărutînd deci sfînta masă, liturghisitorii arată unirea şi dragostea cea către D um n ezeu » 151. Liturghisitorii au luat astfel în prim ire oficiu l lor.
146. în u n e l e e d i ţ i i greceşti alo L itu rg h ie ru lu i, a c e a s t ă r u g ă c i u n e a p a r e intr-o f o r m ă a d a p t a t ă : « I n l r a - v o i în .sfînta Ta casă, în c h i n a - m ă - v o i u n e i D u m n e z e u l s l ă v i t ă ;n Irei i p o s t a s u r i , în T a t ă l şi in F iu l şi în S f î n t u l Du h , in veci. A m i n » . în alte L itu r ghiere, P s a l m u l V este c o n t i n u a t p i n ă la sfirşit, ca, de e x e m p l u , in ed. M o s c o v a , ίo5·t ( te. V e z i şi B r ir jh tm an , Liturgies eastern and western..., vol . I, p. 354. 147. S ă r u t a r e a sfint ei cruci n u este p r e v ă z u t ă c’e cît în u n e l e ed iţ ii r o m â n e ş ti , ca, de e x e m p l u , c e le do B u cu r eş ti : 1855, 1912 şi 1956. V e z i şi ic o n . D. L u n g u l e s c u , op. cit., p. 53. 148. S i m i o n , a r h i e p i s c o p u l T e s a l o n i c u t u i , Despre S iin ta Liturghie, cap. 38.

150. 'Ο μ ο λ ο γ ί α τής Ανατολικής εκ κλ η σίας τής καθολικής καί άπ οσ το λ ικ ή ς, la loan M i h ă l c e s c u , Θ υ σ α υ ρ ο ; τής Όρ-Ο-οδοξίας, Die Bekenntnisse..., p. 226. 151. S i m i o n , a r h i e p i s c o p u l T e s a l o n i c u l u i , Despre S iin ta Liturghie, cap . 38.

149. Sf. G h e rm an

I al C o n s ta n tin o p o lu lu i, op. cil., P. G., XC'.VIII, 388 C.

93 II
P R E G Ă T IRE A EXT ERIO A RĂ :

ŢINUTA,

Î M B R Ă C Ă M I N T E A S A C R Ă Şl SPĂ LA REA

2. în făţişare exterioară c u v iin cio as ă. — 2. Problem a u nui costum saccrdotal Înainte de pacea Bisericii. — 3. V eşm inte liturg ice şi ritualul îm b ră c a ră lor. —

4. S p ălare a m lin ilo r

1. înfăţişarea exterioară c u v iin c io a să A l treilea moment în pregătirea slujitorilor altarului pentru săvîrşirea Sfintei Liturghii îl formează îmbrăcarea în veşmintele sacre, sa­ cerdotale sau liturgice. Liturghia este, aşa precum se spune adesea cu un termen potrivit, solemnitatea m intu irii noastre. Prin ea se actualizează actul mîntuirii, adică se reprezintă şi se reproduc în p rim ul rînd momentele istorice ale operei div in e pentru m în tu ire a lumii. Este apoi un oficiu în cursul căruia se desfăşoară lucrarea tain ic ă a Sfîntului Duh pentru sfinţirea credincioşilor, prin îm părtăşirea lor de efectele sau roadele Jertfei M î n ­ tuitorului. Nota de solem nitate deriv ă deci din însuşi faptul prezenţei lui Dumnezeu în Liturghie şi din contactul slujitorilor cu El, prezenţă şi contact mai întii cu caracter moral, iar mai apoi tainic şi real în m o m e n ­ tul Jertfei euharistice. M în t u it o r u l însuşi este activ în Liturghie, căci «preotul şi sfinţitorul este Fiul «El săvirşeşte Tainele, prin mîinile şi lim ba preoţilor» ш . «însuşi C u v în t u l D o m n u lu i săvîrşeşte Taina pre­ facerii, însă n u m a i prin m ijlo c ir e a preotului, adică la cererea şi prin rugăciu nea lui» 154. în consecinţă este o cerinţă firească a sim ţului de pietate şi a raţiunii sănătoase ca liturghisitorii să-şi îndeplinească oficiul lor într-o ţinută şi înfăţişare exterioară corespunzătoare dem nităţii Tai­ nei şi caracterului d iv in al acestei solemnităţi. Aceasta trebuie înţeleasă în p rim u l rînd sub raportul fizic al u nu i exterior îngrijit şi cuviincios, ca u n semn în care vine la expresie sen­ tim entul de respect şi de dev oţiu ne al liturghisitorilor în îndeplinirea cultului suprem de adorare, de cerere şi de mulţum ire, ce se aduce prin Liturghie. Un exterior în g r ijit s u blinia ză în acelaşi timp în faţa credin­ cioşilor caracterul înalt al oficiului, le im pune şi le deşteaptă emoţia şi elanul religios. De aceea «P ovăţuirile» de la finele L itu rgh ierulu i se î n ­ cheie cu îndem nu l : «Pentru slujirea dumnezeieştii Liturghii, preotul şi diaconul sint datori a fi curaţi, precum cu sufletul, aşa şi cu trupul.,., capul să fie pieptănat, faţa şi gura spălate, unghiile tăiate şi curate. Toate acestea pentru respectul şi cinstea dumnezeieştilor Taine, ca şi credin­ cioşii ce-i privesc şi le sărută m în a să nu se amărască de ceva» 1 5 f). Pe de altă parte, p rin însuşi caracterul său religios, serviciul divin reclamă o înveşmîntare consacrată, adecvată şi deosebită de cea din uzul vieţii civile. Ca atare, u rm în d regula îndeobşte observata in socie152. N i c o l a e C a b a s i l a , E x plicarea CL, 437 B. Τ­ Ι S3. Ibidem , cap . X X V I I I , col. 427 Α - ψ . 154. Ibidem , cap . X X I X , col. 429 В. ·ΐ 155. P o v ă ţu iţi, pgf. 2, p a r te a f i n a l ă , if

d u m n e zeie ştii

Liturghii,

cap.

X X X !,

P.

u.,

— 94 — tcifile organizate, Biserica însăşi a trebuit să prescrie litu rg h isitori’ or veşminte speciale, în tim p u l oficiului. P ă g înism ul şi m ozaism ul foloseau ele asemenea a nu m ite costume sacerdotale, în cultul lor. S-ar putea spune deci c:â primii creştini au venit în Biserică cu o an u m ită tradiţie în această privinţă. în V e c h iu l Testament, veşmintele sacredotale apar chiar ca o instituţie divină, determinată în a m ănuntele ei prin p o runcile primite de M oise de la D um n ezeu 1 5 G . 2. P roblem a u n u i costum sacerdotal în a in te de pacea B isericii Deşi nu se pot nega oarecare analogii şi influenţe ale V e c h iu lu i Testament în fo rmarea veşmintelor liturgice ale Bisericii creştine, totuşi acestea din u rm ă nu-şi urcă originea la îm b ră căm in te a lui A a r o n şi a fiilor lui şi, de asemenea, nici la vreo rîn d u ia lă apostolica în această privinţă, cum s-a crezut uneori ir,v. Lipsa de date in scrierile prim elor veacuri creştine, referitoare la costumul sacerdotal, face ca istoria lui să fie obscură în începuturile ei, lăsînd loc nu m a i la deducţii şi ipoteze, pe baza informaţiilor ce.se întîlnesc începîn d de la veacul al IV-lea. D u p ă cele mai autorizate, este de admis în general că, p în ă ce serviciul divin creştin a căpătat o fi z io n o ­ mie distinctă şi o existenţă independentă de cultul Tem plului şi al s in a ­ gogii, preoţii săvîrşeau Sfînta Euharistie prin case, îmbrăcaţi în costume ία fe cu cele ale celorlalţi c r e d in c io ş ili8, situaţie care, fără înd o ială, va fi continuat încă m u ltă vreme. De îm b r ă c ă m in te a de toate zilele, veşmin tele folosite la serviciul div in au început să se deosebească curînd, n u m a i prin calitatea şi p rin culoarea lor albă. Pentru veacul al III-lea şi al IV-lea cel puţin, acest fapt este confirmat de canoanele lui Ipolit, care prescriau ca, «de fiecare dată cînd episcopul are să săvirşească Liturghia, diaconii, şi preoţii să meargă îm p reu nă cu el, îm brăcaţi în haine albe, mai frumoase decît ale celorlalţi credincioşi şi cît se poate de curate ... Lectorii înşişi să aibă haine de sărbătoare» lyi). In dicarea unei culori speciale pentru v e ş m in ­ tele sacerdotale ne lasă să deducem că, chiar în cele m a i vechi timpuri, acestea erau folosite exclusiv în cult, iar nu şi în viaţa profană 1G 0 . Dacă nici una din scrierile bisericeşti nu ne in formează asupra for­ mei şi croielii v ech ilo r veşmin te liturgice, este totuşi uşor de înţeles din cele de mai înainte că la baza şi la originea lor stă îm b ră căm in te a civ ilă. Pe baza comparaţiilor, s-a ajuns la concluzia că veşmintele sacerdotale creştine, în forma pe care şi-au luat-o în urma transformărilor în cursul vremii, nu sînt decît o derivaţie şi stilizare a costum ului civil din ţinuta de oraş, prescrisă in m ediul greco-roman prin veacurile al IV-lea — ■al
156. Ieşire X X V I I I , 2— 4 3 ; X X I X , 5— 9 ; Le vi ti с V I I , 7— 9, 13. 157. Ci. Dr. L u d w ic j E is e n h o f e r , H an d h u c h der kathotischen Liturghie, v . I, Fr. im Br., 1932, p. 403. 158. CI. W a l a fr ied S t r a b o , De e x o r d m ei incr., P. L., CX .I V, 945, şi L. E is en h o f er , op. cil., p. 408. 159. C a n . X X X V I I , 201 şi 203. H a n s A ch eU s, Die Canones H ip p o ly ti, L e ip zi g , 1891, p. 118, i 19. 1G0. Este to c m ai c eea ce c o n f i r m a p u ţ i n m a i t î r z i u Fer. I e r o n i m : « R e l i g i a d u m ­ ne zei as că arc un v e ş m i n t î n s f i n te le s l u j b e şi a l t u l i n r e la ţ i il e de to a te z i l e le » . C o m m e n t , in Ez cch., cart. X I I I , cap . 14.

-Г 95 — V-lea, persoanelor oficiale 1GI. ,Piesele principale ale acestui costum le constituiau tunica şi p a enu ia. Aceste două v e ş m in t e .făceau încă parte din costumul purtat prin v eacnj al V P le a de persoanele cu v ază şi este de admis că şi clericii de toate, treptele se im brăc a u la fel 1 G 2 . Tunica era o h a in ă pe dedesubt, de culoare deschisă, în general cu mîneci, dar uneori şi fără, Ea cădea p în ă la picioare, m o tiv pentru care căpătase la greci num ele dc podeies (ποδήρης). Ea era c o m u n ă tuturor, cu deosebire că pentru sclavi ea se confecţiona nu din p în z ă de in ca pentru ceilalţi cetăţeni, ci din l in ă ordinară, acest fel de tu n ic ă fiind cu ­ noscut sub n u m ele de by rrhus.' Peste tunica de dedesubt, senatorii a p ă ­ reau cu o tunică mai lux o asă şi anume d u nga tă în însăşi ţesătura ei cu nu ri, adică linii sau fîşii (clavi, ποταμοί) verticale, in culoarea purpurei. Pentru a nu fi in co m oda ţi la lucru de lun gim e a tunicii, funcţio narii m ă ­ runţi şi îndeosebi meseriaşii obişnuiau să o susiină printr-o cingătoare, prin. care o stringeau în ju r u l m ijloc u lu i. Aceasta din u rm ă era o piesă accesorie, proprie o a m e nilor de condiţie modestă, n e m tr in d deci. in cos­ tumul de oraş. Peste tunică se purta u n v eşm înt de culoare închisă, n u m it de ro­ m ani paenuia, iar de greci feJon (φελώνιον, φελώνης, φαινόλιον ori φαινόλης, adică o h a in ă ce acoperă peste tot). Era o h aină foarte largă şi fără mîneci, u n fel de manta sau pelerină nedesfăcută în faţă, ci. a vind n u ­ mai o deschizătură aşezată în mijloc, p rin care se in troducea capul, ea acoperind corpul ca o cameră, p în ă la genunchi şi deci mai. jos decît m iinile U K Î. Pentru a se putea servi de m îin i, cel ce o purta trebuia să-i ridice poalele sau m argini.e pe braţe. Primitiv, felonul era o h a in ă între­ buinţată universal, s-ar putea spune, mai ales în călătorii, ca apărare îm potriv a v rem ii urîte. A cesta era v eşm întul pe care îl lăsase Sfîntul Apostol Pavel la Carp, în Troia şi cerea să i-1 aducă T im otei (II Tim. IV,. 13). Spre finele v e a c u lu i al I\Mea, felonul a devenit h a in a z ilnic ă a senatorilor 1 (W , deci a societăţii bune. A tenţia asupra ra n g u lu i persoanelor oficiale era atrasă prin p u r ­ tarea u nu i fel de eşarfe lungi, n u m ită p a lliu m . De fapt, acesta n u era un veşmînt, ci o in signă în culori vii, aşezată v izibil peste p a e n u ia ori chiar peste tunică. Precum se vede pe unele m onum ente reprezentînd pe c on­ suli în îm p reju rări solemne, un capăt al acestei eşarfe atîrna în faţă, de Ia u m ă ru l sting p în ă aproape de picioare, iar celălalt capăt venea prin spate pe sub braţul drept, a ju n g în d în dia g o n a lă peste piept p în ă la um ărul stîng şi, întorcîndu-se pe după gît, era trecut din n o u pe sub bra161. O le g e di n i a n u a r i e 332 (C o d/ c. Teoclosian, X I V , 10, 1) d e t e r m i n a a m ă n u n ­ î m b r ă c ă m i n t e a b ă r b a ţ i l o r c u v a z ă s o c i a lă . L. D u c h e s n e , O rig ine s du culie chrelien, V - em e ed., Paris, 19i:0, p. 3 9 9; L. A . M o l i e n , La priere dc l’Cgliso, t. J, Paris, 1924, p. 104. 162. D o v a d a că in v e c h i m e n u era u n c o s t u m p r e o ţe sc s p e c i a l o f ace sc r i s o a r e a pe ca r e p a p a C e le s t in (422— 432) a adresat-o e p i s c o p i l o r d i n P r o v e n c e , d e z a p r o b i n d o b i c e i u l ce se l u a s e de c le r i c i ele a p u r t a v e ş m i n t e d e o s e b i t e de a le la i c il o r . Cf. L. D u c h e s n e , op. cil., p. 400. 163. Cf. L. A . M o l i e n , op. cil., v o l. I, p. 105. 164. î n se n a t î n s ă ei p u r t a u toga, aşa d u p ă c u m h l a m i d a e r a s p e c i f i c a c o s t u ­ m u lu i militar. ţit

tăţile organizate, Biserica însăşi a trebuit să prescrie l^turghisitori’or veşminte speciale, în tim pul oficiului. P ă g înism ul şi m o zaism u l foloseau d e asemenea armmite costume sacerdotale, în cultul lor. S-ar putea spune .deci că primii, creştini au 'Venit în Biserică cu o a nu m ită tradiţie în :această p rivinţă. în V e c h iu l Testament, veşm intele sacredotale apar chiar ca o instituţie d iv in ă, determ inată în am ănu ntele ei prin poru ncile primite de M-oi.se de la D u m n ez eu 1 5 < i. } 2. Problem a u n u i costum sacerdotal în a in te de pacea Bisericii Deşi nu se pot nega oarecare analo gii şi influenţe ale V e c h iu lu i Testament în formarea v eşm intelor liturgice ale Bisericii creştine, totuşi acestea din u r m ă nu-şi urcă originea la îm b răcă m in te a lui A a r o n şi a fiilor lui şi, de asemenea, nici la vreo rîn d u ia lă apostolică în această privinţă, cum s-a crezut uneori 157. Lipsa de date în scrierile primelor veacuri creştine, referitoare la costumul sacerdotal, face ca istoria lui să fie obscură în începuturile ei, lăsind loc nu m a i la deducţii şi ipoteze, pe baza in formaţiilor ce se întîlnesc începînd de la veacul al IV-lea. D u p ă cele mai autorizate, este de admis în general că, p în ă ce serviciul d iv in creştin a căpătat o fiz io n o ­ mie distincta şi o existenţă in dep ende ntă de cultul Tem plului ş i ■ al s in a ­ gogii, preoţii s ăv îrşea u Sfînta Euharistie prin case, îmbrăcaţi în costume la le cu cele ale celorlalţi c r e d i n c io ş i158, situaţie care, fără înd o ială, va fi continuat încă m u ltă vreme. De îm b r ă c ă m in t e a de toate zilele, veşmin tele folosite la serviciul d iv in au început să se deosebească curînd, n u m a i prin calitatea şi p rin culoarea lor alb ă. Pentru veac u l al III-lea şi al IV-lea cel puţin, acest fapt este c onfirm at de canoanele lui Ipolit, care prescriau ca, «de .fiecare dată cînd episcopul are să săvîrşească Liturghia, dia conii şi preoţii să meargă îm p re u n ă cu el, îm brăcaţi în haine albe, mai frumoase decît ale celorlalţi ■ credincioşi şi cît se poate de curate ... Lectorii înşişi să aibă haine de sărbătoare» lfjt). In dicarea unei culori specialei pentru v e ş m in ­ tele sacerdotale ne lasă să deducem că, chiar în cele m a i vechi tim puri, acestea erau folosite exclusiv în cult, iar n u şi în viaţa profană 1 C 0. Dacă nici una din scrierile bisericeşti n u ne in formează asupra for­ mei şi croielii v e ch ilo r veşm inte liturgice, este totuşi uşor de înţeles din cele de m ai îna inte că la. baza şi la originea lor stă îm b r ă c ăm in te a civilă. Pe baza com paraţiilor, s-a ajuns la concluzia că veşmin tele sacerdotale creştine, în fo rma p,e care şi-au luat-o în u rm a tr a n s fo r m ă r ilo n m cursul vremii, nu sint decît o deriv aţie şi stilizare a costum ului civil din ţinuta de oraş, prescrisă în m e d iu l greco-roman prin veacurile al IV-lea — al
156. Ieşire X X V I I I ) 2— 43; X X I X , js— 9 ; Levitic VII, 7— 9, 13X
157. Cf. Dr. L u d w i g E i s e n h o f e r , H bn db u ch der katholischdn I Liturghie, v. I, Fr. im В r., 1932, p. 408. j ' ] ţ 158. Cf. W a l a f r i e d S t r a b o , Do e x oraiis .ol incr., P. L., C X I V , 94§t şi L . ‘ E is en h of er , op. cit., p. 408. T , . ' 1 ' ■ V ■

159. Cari. X X X V I I , 1801, p. 118, i i 9.

201

şi 203.

Hans ‘ ·

Achelis,

Die 1C apones '

k ip p o ly ti, '

Leipzig,

160. Esl e t o c m a i coe'a. ce c o n f i r m a p u ţ i n m a i l î r z i u Fer. I e r o n i m : « R e l i c j i a d u m f n e z c ia s c ă are u n v e ş m î n t î n s f i n t e l e S lu j b e şi a l t u l î n relaţiile-:.de t o a t e , z i le le » . C om m ent, in Eze ch ., c a r t. X I I I , ca p . 14. 1 r. : ' 1

V-lea, persoanelor oficiale 1G l. Piesele principale ale acestui costum le constituiau tunica şi paenulci. Aceste două veşminte, tăceau încă parte din costumul purtat prin v eacu l al VI-lea de persoanele ca vaza şi este de admis că şi clericii de toate, treptele se im brăcau la fel u:\ Tunica era o h a in ă pe dedesubt, de culoare deschisă, în general cu mîneci, dar uneori şi fără. Ea cădea p în ă la picioare, m o tiv pentru care căpătase la greci num ele de poderes (ποδήρης). Ea era com u nă tuturor, cu deosebire că pentru sclavi ea se confecţiona nu din pînză de in ca pentru ceilalţi cetăţeni', ci din lin ă ordinară, acest fel de tunică fiind cu­ noscut su b jn u m e le de byrrhus. Peste tunica de dedesubt, senatorii a p ă ­ reau cu o tunică mai lux o asă şi anume dungată in însăşi ţesătura ei cu nu ri, adică linii sau fîşii (clavi, ποταμοί) verticale, in culoarea purpurei. Pentru a nu fi in co m odaţi la lucru de lungim ea tunicii, funcţio narii m ă ­ runţi şi îndeosebi meseriaşii obişnuiau să o susţină printr-o cingătoare, prin care o stringeau în ju r u l m ijloc u lu i. Aceasta din u rm ă era o piesă accesorie, proprie oa m e nilor de condiţie modestă, neintrîn d deci în cos­ tumul de oraş. Peste tunică se purta u n veşm înt de culoare închisă, n u m it de ro­ m a n i paenula, iar de greci ie lo n (φελώνιον, φελώνης, <?αΐνόλιον ori φαινόλης, adică o h a in ă ce acoperă peste tot). Era o haină foarte largă şi fără mîneci, un fel de manta sau pelerină nedesfăcută în faţă, ci avînd n u ­ mai o deschizătură aşezată în mijloc, prin care se introducea capul, ea acoperind corpul ca o cameră, p înă la genunchi şi deci mai jos decît m iinile u;;i. Pentru a se putea servi de miini, cel ce o purta trebuia să-i ridice poalele sau m argini.e pe braţe. Primitiv, felonul era o h a in ă între­ buinţată universal, s-ar putea spune, mai ales în călătorii, ca apărare împotriv a vrem ii urîte. Acesta era veşm întul pe care îl lăsase Sfîntul Apostol Pavel la Carp, în Troia şi cerea să i-1 aducă Tim ote i (II Tim. IV, 13). Spre finele veac u lui al IV-lea, felonul a devenit ha ina zilnică a senatorilor ш , deci a societăţii bune. A tenţia asupra ra n g u lu i persoanelor oficiale era atrasă prin p u r ­ tarea u nui fel de eşarfe lungi, n u m ită p alliu m . De fapt, acesta nu era un veşmînt, ci o insignă în culori vii, aşezată vizibil peste p a enu la ori chiar peste tunică. Precum se vede pe unele monum ente reprezentînd pe con­ suli în îm p reju rări solemne, un capăt al acestei eşarfe atîrna în faţă, de la u m ăru l sting p în ă aproape de picioare, iar celălalt capăt venea prin spate pe sub braţul drept, a ju n g în d în diagonală· peste piept p în ă la u m ărul sting şi, întorcîndu-se pe după gît, era trecut din no u pe sub bra\
161. O le g e d i n i a n u a r i e 332 (Codic. Teodosian, X I V , 10, 1) d e t e r m i n a a m ă n u n ­ ţit î m b r ă c ă m i M e a b ă r b a ţ i l o r c u v a z ă s o c i a lă . L. D u c h e s n e , O rigines du culte cluelicrt, V-eme ed., Paris, 19V.0, p. 399 ; L. A . M o l i e n , La priere c/e l'Eglise, t. 1, Paris, 1924, p. 104. 162. D o v a d a c ă in v e c h i m e n u era u n c o s t u m p r eo ţe sc s p e c i a l o face scr iso ar ea pe car e p a p a C e l e s t i n (422— 432) a adresat-o e p i s c o p i l o r d i n P r o v e n c e , r ie z a p r o b i n d o b i c e i u l ce se, lu a s e de c le r ic i de a p u r t a v e ş m i n t e de o s e b i te de ale la ic il or . Ci. L.

Duchesne, op. c/ί., p. 400.
163. Cf. L. A . M o l i e n , o p . cil., v o l. I, p. 105.

164. în senat însă. ei p urta u toga, aşa după cum h lam id a era specifica costu­
m u lu i' m ilitar.

96 — iul drept, a ju n g m d u - i capătul în m ina stingă. In alte m onum ente, c ap ătul din Iată atîrna de la u m ă ru l drept în jos m . Prin adaptări şi transformări in spiritul şi după cerinţele cultului cre ştin, a p lic a te acestor veşmin te şi insigne, u n o ra m a i mult, altora m ai puţin, Biserica a ajuns sa realizeze, in cursul tim pului, tip u l·sp e c ia l al veşmin telor sale liturgice, inspirindu-se cite o dată şi de formele costu­ m u lu i sacerdotal r in V ech iu l Testament. Această origine a odă jd iilo r bisericeşti nu va fi greu de recunoscut cind ne vom ocupa de fiecare din ele. în Biserica Răsăriteană, instituirea unor veşminte liturgice a avut loc: cu mult mai înainte decit in Apus. Izolat, num ele lor apare întîmplător in scrierile bisericeşti, incepind precum vom vedea, încă din veacul al iV-lea. Principalele veşminte ale costum ului sacerdotal se g ă ­ sesc enumerate laolaltă pentru prima dată în comentariul liturgic atri­ buit Sfintului Gherman, arhiepiscopul C o nsta ntino p olulu i (+ 733) " Î(i. In nu m ărul lor complet de astăzi, adică îm p re u n ă cu cele care pot fi n u ­ mite nu veşm inte propriu-zis ci insigne, sînt menţionate şi în parte de­ scrise in .veacul al XV-lea de Simion, arhiepiscopul Tesalorîicului 1(î7. Nici o scriere nu ne informează asupra formelor iniţiale luate de veşmintele sacerdotale creştine, în tot cazul, destinaţia litu rg ică a v e ­ chilor veşm inte primite de. Biserică din uzul vieţii civile şi im prim a re a unui caracter sacru se va fi realizat, desigur, în prim ul rind prin m a r ­ carea lor cu sem nul crucii aplicat in broderie sau galon, cum a rămas obiceiul p în ă astăzi. Pe de altă parte, ele erau sustrase d o m e n iu lu i p ro ­ fan prin ru g ăc iu n i speciale de binecuvîntare,. mai înainte de a fi pu.se in servic iu l c ultulu i divin, practică ce se constată generală în veacul al lX-lea 1 G 8 . in c onexiune cu acţiunea liturgică era toto dată in evitabilă atribuirea unor sem nific aţii sim bolice acestor veşminte. în erminiile liturgice şi la diferiţi exegeţi, acest sim bolism apare uneori mai m ult tipico-dogm aiic, în sensul că pretutindeni vrea să se înţeleagă demnitatea div in o-umană, sfinţenia şi slava lui Hristos însuşi, adevăratul M ijlocitor. Alteori, a vînd un caracter dogmafico-reprezeniuiiv, se stăruie că, p rin veşmintele';.pe care le poartă preotul la slujba div in ă, trebuie să se înţeleagă p a tim a [lui Hristos, care se actualizează mistic prin fiecare Liturghie. O a treia d i ­ recţie, care se poate nu m i m orală, consideră că prin fiecare d in v e ş m in ­ tele liturgic e se .simbolizează virtuţile pe care trebuie să le posede litu r ­ ghisitorii, ca reprezentanţi ai lui Hristos, a v în d să facă dovada acestora printr-o v ia tă de jertfă bin ep lăcu tă lui D um n ezeu Ш).
165. L. Duchesne, op. cit., p. 407. 166. Op. cit., P. G . r X C Y I I I , 393 Λ --396 A. Cf. şi versiunea latină a lui A n a s ­ tasie Biblio tecarul [sec. IX), la N il o Borrjia, 1 1 co m m e ntario liturgico di S. G erm ano p nlriarca constant ΐηομοΐίΐαηο, GrotlafcrrnUi, 1912, X V I I — X X , X X I I I , X X V I . Ţ inînd scama de interpolaţii!'.: suferite de aceasta scriere, s-ar putea spune ca referinţele < ‘i la veşn intele litu rgicc privesc o situaţie ce se poate înt inde dinainte de veacul al optulea pin a către finele primului mileniu creştin. 167. Simion, arhiepiscopul Tesaloni<'ului, Despre S iin ta Liturghie, cap. 79— 83; Explicare despre s iin ta biserica, trad. rom. p. 255— 258. P. G., CLY , 712— 7.17. 168. Cf. L. Eisenhofer, op. cit., p. 413. 169. Vezi Ibidem , p. 415— 416. !

— 97 — 3. V eşm intele litu rg ic e şi ritu a lu l im b ră c ă rii lor Caracterul sacru al veşmintelor sacerdotale a fost sublinia t, pe de altă parte, prin instituirea u n u i ritual al înveşm întării, constînd în d e o ­ sebi din recitarea unor ru g ăc iu n i alese din textele cărţilor V e c h iu lu i Tes­ tament şi mai cu seamă din psalm i, în concordanţă cu sim bo lism ul fie­ cărui veşmint.. Este probabil că un astfel de ritual a p utut să ia naştere atunci cînd veşmin tele liturgice au început să se deosebească de cele civile 1 7 W . In codicele dinainte de veacul al XlII-lea ale Liturghiilor b iz a n ­ tine şi chiar în unele din acest din urmă veac, odăjdiile; bisericeşti se găsesc desemnate sub un singur nume, στολή ιερατική, recitîndu-se în a ­ inte de îmbracarea lor o singură ru găciu ne, aceasta chiar nefiind una şi aceeaşi în toate manuscrisele. R u g ă c iu n i aparte pentru fiecare veşm int apar abia în manuscrisele din v eacul al XIH-lea — al XlV-lea, fără a fi uniform e în toate codicele. Generalizarea şi uniform izarea ritualului im brăcării s-a realizat prin C o n stitu ţia p a tr ia r h u lu i P ilote i al Constantin o p o lu lu i (veacul al XlV-le a) m . a) Îm bracarea d ia c o n u lu i. — Regulile înscrise în L itu rgh ier stabilesc că diaconu şi preotul, aflîţidu-se în altar du p ă terminarea ru găc iu nilor pregătitoare pentru intrare^· în oficiu, se îmbracă cu veşm intele sfinte ce sînt rînduite pentru treapta·*ierarhică a fiecărui dintr-înşii. Astfel, diaco­ nul ţinînd pe braţul drept stiharul, orarul şi m inecuţele, cere m ai întîi b in ecuvîntarea preotului, iar du p ă ce a obţinut-o, se îm bracă, începînd cu stiharul, săru tind sem nul crucii de pe el şi recitînd ’d in L iturghier textul corespunzător acestei lucrări. S tih arul este un v eşm înt cu mîneci., căzind drept p î n ă la picioare, analog poderesului lui A a r o n şi al fiilor săi (leş. X X X , 27). Se înţelege de aci că stiharul este u n u l din cele mai vechi veşmin te cu întrebuinţare l i ­ turgică. Precum se va vedea şi din alte am ănunte, el derivă, fără m o d i­ ficări însemnate, din vechea tu n ic ă (-ποδήρης) greco-romană. în litera­ tura creştină, stiharul se găseşte m enţionat de tim p u riu şi a nu m e la isto­ ricul Eusebiu 1 7 Sfîntul Grigore de N a zia n z ш , Sfîntul l o a n G u r ă de Aur 1 T 4 , Fericitul Ie r o n im 1 7 3 şi în Testam entum D o m in i noştri Jesu C h r is i 1 7 G . D u p ă unele păreri însă, n u s-ar putea susţine în chip absolut sigur că denum irea de tunica lin e a şi ποδήρης din scrierile bisericeşti dintre veacurile al IV-lea şi al VII-lea s-ar referi înto tde au na la veşm întul liturgic propriu-zis, iar nu şi la cel din uzul profan cîteodată 177. Faptul însă că stiharul (ποδήρης) se găseşte număraţi între veşm intele liturgice
170. 171. 172. 173. 174. 4 175. L%IV acl Cf. Jo ann e s M. H a nssens, op. cil., p. 13. Ibidem , p. 13— 14. Eusebiu, Istoria bisericeasca, cart. X, cap. 4. Sf. Grig oric de N azianz, C u v in ta rc a V, n. 4, P. G., X X X V , 0G8. Sf. loan G u r ă 1de Aur, O m ilia L X X X II Ia M alei, *P, G., L V III, Fer, Ieronim, E pistola LX ad H cliod o ru m , |3, P, L., X X I I , F abiolam , fy L., X X I I , 613; D ialo q contra pelagi'enilor, P, L., 3— 34, P. L., X X V , 437. nani, i. 24, p. 33. , 17/. U astlel Л с r ^ e r v ă la J. Braun, Die lilu rg isc h v ^G c w a n d u n g ...,

745. 597; Epistola X X I X , 547—

p. 74

— 98 — la începutul v eacului al VIII-lea in comentariul Sfîntului G h e rm a n I al C o n s ta n tin o p o lu lu i 1,8 dovedeşte în chip categoric că el se afla deja în întrebuinţare mai veche şi deci orice îndoială este înlăturată. D in toate documentele, 111 care se găseşte menţionat, reiese că în vechim e stiharul se confecţiona din pînză sau ţesătură albă de' in. M a i tirziu s-a introdus şi obiceiul stiharelor de culoare roşie, purpurie sau stacojie, dar n u m a i pentru cele care se purtau de arhiereu, ca u n semn de distincţie l7 i> . Uneori, stiharele arhiereşti se distingeau, ca şi vechea tu nică senatorială greco-romană, prin dungarea lor de sus p în ă jos cu acei «clavi» sau ,,·^οταρ.οί“ , adică rluri, linii sau fîşii de cu'o are roşiepurpurie pe fond alb. De la aceste şiruri sau rînduri (σ τί χ οι ) a rămas num ele de stihar (or.yâpiov) adic ă veşmînt cu linii. în evul m e d iu stiharele arhiereşti se îm podobeau, uneori, precum m enţionează Balsumon IM J, cu triunghiuri (τρι^ώνία) ori cu cruci c o m b i­ nate din patru litere gam m a de tipar ( γ α λ α τ ί α ) 181. Cu vremea s-a ajuns la obiceiul din. uzul de astăzi ca, pentru stihare, să se întrebuinţeze m a ­ terii de orice culoare. Stiharul este u n v eşm int cpm un celor trei trepte ierarhice. Cel diaconese, fiind un v eşm in t exterior, se face dintr-o stofă compactă şi bogat ornamentată. El cade drept iar mînecile sînt deschise la capăt şi tivite cu gaion, spre deosebire de stiharul, preoţesc şi arhieresc, care, purtindu-se pe dedesubt, se face dintr-o materie mai subţire, de obicei de culoare unică şi fără orna m enta ţii in ţesătură. Şi clericii inferiori, adic ă ipodiaconii, citeţii şi cintăreţii hiroteşiţi pot să poarte stihar în serviciu, de forma celui diaconesc. în ceea ce priv eşte semnificaţia sim bolică a stiharului, s-ar putea spune că la nici un alt v eşm int liturgic nu şi-a găsit aplicare mai mult ca aci toate cele trei direcţii ale ermineutic ii liturgice. în general, ideea fu n d a m e n ta lă a acestui sim bolism stă în legătură cu vechea culoare albă a stiharului. Printr-o astfel de culoare, adică el «arată dumnezeia sca stră­ lucire, pe care preotul o slujeşte credincioşilor prin E vanghelie şi prin celelalte» 1 8 ‘ , p recum şi «îm b r ăc ă m in te a cea m a i curată şi fără lie p a tim ă a slavei lui D um n e ze u » isa. A p li c î n d această idee persoanei M î n t u i t o ­ rului, îm brăca rea cu stiharul sem nific ă sfinţenia şi curăţia natu rii Lui umane, pe care El a luat-o p rin întrupare în starea de n e v in ovă ţie în
178. Sf. G h e rm a n I al Co ns tant inopolulu i, op. cil., P. G., X C V I I I , -393 A. 179. Ibidem . Simion, ar hiepiscopul Te.salonicului, Despre S iin la Liturghie, cap. 79. loO. Ba b a m o n , λίελέται ήτοι αποκρίσεις (МёсШсЦИ ad ică R ăspunsuri), P. G., C X X X V I I l , 1021 D. · ; ; 181. Cf. P. Bernards Uis, Les om crtienls M u rg iq u e s c/iez Ies 'Grecs, în «Echos d'O rienl», t. V (1901·— 1902), p. 129— I M . \ 132. Simion, ar hiepisc opu l To.->alonicuiui, Bxplicare despre silnici biserica, P. G., CLV, 712, traci, rom., p. 255; cf. şi S(. G h e p n a n I al C o n s t a n t i n o p o l u l u i , jop. c il, P. G., X C V I I I , 393 С : «Stiharul, ca re este alb, arată s t r ă l u c i r e a D u m n e z e m i şi f el u l
de via 13 s t r ă l u c i t o r al p r e o t u l u i » . 1 , ■ 1

183. CLV, 368.

Simion, ar hie pisc opu l Tesalonicului, Despre sfintele hirbtonii;· cap. 1G3, P. G.,

— 99 —
*

/

care aceasta a fost creată la început de Dum nezeu 1 S 4 . Ea aminteşte lumi.pa de la Schimbarea la faţă pe muntele Taborului, cînd hainele Sale 4- a u făcut strălucitoare şi albe precum e zăpada» (M arcu I X , ' 3), precum ş f giulgiu l cel curat cu care a fost înfăşurat Trupul Său, cînd a fost pus în m ormînt 1 S ’ \ Stiharul de culoare roşie sim bolizează sfînta Patimă a Dom nului, Care s-a întrupat, şi-a vărsat singele pe cruce pentru mintuirea noas­ tră 1 S (1 , precum şi hlam ida stacojie in care a fost îmbrăcat de ostaşi in batjocură (Matei X X V I I , 28) ls7. Aceeaşi semnificaţie o atribuie unii a u ­ tori şi rîurilor sau fîşiilor p urpurii de pe stiharul arhieresc !ЗД , iar uneori acestea sînt socotite ca sim bol al darurilor deosebite ce-i sînt date de. sus arhiereului, dar mai ales darul înv ăţătu rii, care trebuie să se reverse printr-însul spre folosul credincioşilor, ca nişte «rîuri de apă vie» (loan VII, 38) 1 S ;1 . Deosebit de aceasta, liniile sau fişiile purpurii, ce alternau cu spaţii albe, erau privite ca sim bol al sin gelui şi apei care au curs din coasta D o m n u lu i 1 !)ϋ. în ceea ce priveşte acele trigonia, Balsamon zice că ele înch ip uiau pe M în tuito rul, Care este piatra cea din capul u n ­ ghiu lui 1!U . Cu aplicaţie la liturghisitori, care, prin însăşi sarcina lor, au rîncluiala slujbei îngereşti V J, stiharul ie aminteşte, prin culoarea sa deschisă, despre îm brăcăm intea lu m in a tă a îngerilor, care, ca şi cel de la mormînt, s-au arătat în veşminte strălucitoare şi, ca atare, despre curăţia trupului şi a sufletului cu care.se cuvine să îndeplinească dumnezeiasca s lu jb ă ; în acelaşi timp, această culoare este sim bolul bucuriei spirituale, de care trebuie să fie plin sufletul 1it urgh isitorîlor, pentru că au fost chemaţi la o astfel de demnitate. Tocmai acest sens se găseşte indicat de ru g ăc iu ­ nea ce se spune de liturghisitori la îm brăcarea stiharului : «Bucura-se-va sufletul meu întru D om nu l, că m-a îm brăcat în v eşm întul mîntuirii şi cu haina veseliei m-a a c o p e r it ; ca u n u i mire mi-a pus cunună, şi ca pe o mireasă m-a îm podobit cu p odo ab ă » (Isaia LXI, 10). Peste stihar, diaconul p une orarul (ώράο'.ον sau ώράριον Şi όράν.ον). Acesta este o fîşie lungă, care se aşază pe u m ă ru l sting şi, după obiceiul lua t de prin veacul al XVIII-lea, capătul din faţă se petrece in diagonală peste piept şi, trecîndu-1 pe sub' braţul drept, este adus prin spate iarăşi peste u m ăru l stîng, atîrnînd astfel acest capăt în faţă, iar celălalt pe spate. Fără aceste veşminte, dia c o n u l nu poate lua parte la săvîrşirea nici u nui serviciu religios.
184. Idem, Despre S iîn ta L iturghie, cap. 79, P. Ci., CLV, 255— 250. 185. Ghenadie, fost episcop de Argeş, Liturgica sau explicai ia serviciulu i divin, Bucureşti, 1877, p. 13. 186. Simion, arhiepiscopul ' Tcsalonicu lui, Despre S iin ta Liturghie, cap. 79, Р. C., CLV, 255; SI. Gh e rm an I al Cons ta ntin o p olu lu i, юр. cit., P. G., X C VIII, 393 B. 187. Sf.Î Gh erm an I al Cons ta ntin o p olu lu i, op. şi Inc. cit. ■ 188. Simion, arhiepiscopul Tcsalonicului, Despre S iîn la I.ilurtjhic, cap. 79. 189. Ibiaem . 190. Cf. P. Bcrnardakis, op. c/i., p. 130. 191. Balsamon, op. cit., col. 1021. 192. Cf. Simion, arhiepiscopul Tcsalonicului, E x p lic a u c despre siinta b is c n c a , trad. rom. cit. p. 255.

— 100 — A su pra originii filologice a denumirii, precum şi cu privire la forma in iţială a v eş m întiilui din care derivă orarul, părerile sînt diferite. Por­ n in d de la fa p tu l că diaconul ţine r id ic a t c a p ă t u l din fa ţă al orarului cu trei degete de la mina dreaptă in timpul ecteniilor, şi in dic ă cu el în alte momente ale slujbei ordinea cintărilor, lecturilor şi altor lucrări, unii conchid că denum irea de orar provine de la verbul latin orare (a se ruga). A lţii o fac sa derive de la su bstantiv ul grec ώρα (oră), deoarece diaconul sem nalează cu capătul orarului ora sau tim p u l anu m itor ru găc iu ni sau obligaţii religioase pentru popor, în tim pul oficiu lui, precum şi al a n u ­ mitor lucrări pentru liturghisitori în legă tură cu această ipoteză, orarul este pus 121 analogie cu acea p în ză tu ră sau batistă pe care şeful sinagogii o agita de pe un loc mai ridicat, pentru a indica p oporului să răspundă «am in», după lecturi. Aceasta ar fi deci originea orarului şi cu acest scop ar fi fost introdus in cultul creştin nu. Ealsamon, in comentariul la canonul 22 al S in o d u lu i ele la Laodiceea şi M atei Vlastare 1 0 ,5 deriva den um irea de orar de la verbul όράω-ώ (vad, observ) şi de la substantivul ώρα (grijă, atenţiune) 1 !)T , de­ oarece « d ia c onu l are sarcina să fie atent la observarea bunei rînduieli a slujbelor» :U )S . Sim ion, arhiepiscopul Tesalonicului, crede că termenul de orar provine de la verbul wpatUiv, a înfrumuseţa, a îm podobi, «întrucît diaconul se înfrum useţează cu dinsul ca şi cu nişte aripi şi se acoperă cu cucernicie şi cu bunătate» 1 У 9 . Deşi aceste explicaţii nu apar chiar neverosim ile , ele sînt totuşi unilaterale. M a i probabilă şi în general admisă este ipoteza care pune la originea d e n u m irii de orar cuvîntul latin os-oris, gură, faţă. O ra ru l nu ar fi în acest caz decît o formă stilizată a v e c h iu lu i o rariu m clin costumul roman, o p în z ă tu r ă de in, in felul unui şervet sau ştergar, o batistă sau o basma, ce se întrebuinţa de persoanele de oarecare consideraţie p e n ­ tru. ştergerea gurii şi a sudorii de pe faţă. Făcea deci la origine serviciul de su dariu m , a cărui variantă era m appa sau m ap p ula, o p în z ă tu ră cu aceeaşi destinaţie. O raru l intrase in cele din u r m ă în întrebuinţarea a m ­ belor sexe, fiind purtat in ju r u l gitului, ca o cravată de către bărbaţi, iar de femei ca u n fel de şal sau basma, ca protecţie îm p otriv a frigului neaşteptat şi a arşiţei soarelui. Sudarium şi m a p p a (mappula) se purtau însă pe braţul sting, capetele acestei pinzături. a tirnînd in jos. Dat fiin d scopul acestor obiecte, întrebuinţarea lor era un uz nedes­ părţit de funcţia de orator şi de cea de cîntăreţ, întrucît aceştia se ser­ veau de ele şi în special de orar pentru a se şterge de sudoare şi a-.şi menaja vocea. Utilitatea lor se găsea deci la loc ul ei şi în cultul creştin,
193. A rc u d iu s (cartea VI, :ap. 10) şi I. Bona, R crum lilu rg ic a ru m lib ri duo, Lutctiae Parisiorum, 167G , cartea I, cap. 24, p. 352.. 194. Cf. P. Lebedev, op. cil., p. 1K5. br. V. M itro fa n ov ic i şi Dr. T. Tarnavschi, op. cil., p. 231. 195. Sinlcigm n aleriiană, II, i 91. 190. E. 9. S intag m a ateniana, VI, 252. 197. Cf. N ic o d im Milos, op. cit,, voi. II, part. I, p, 99, 198. P. Bernardakis, op. a t ., p. 138. Cf. şi S. Salav ille, Liturgic.·,· o rie n lale s , 1 , p· 175. 199. Si mion, arhiepiscopul fesaionicu iui, Despre sfintele h iro to nii, cap. 136.

i

101 —

I n legătură cu chemarea de slujitori şi predicatori a m em brilor clerului, în viaţa civilă, ele erau acordate ca semn de distincţie, unora dintre func­ ţionarii imperiali, ajuncynd cu vrem ea'piese ale costum ului de ceremonii şi. in signă a costum ului]consulilor, servind ca m ijloc pentru a da unele ’ semnale ori dispoziţii. Se crede că şi Biserica, u rm înd acest exemplu, a introdus orarul intre veşmin tele liturgice, pentru a diferenţia gradele ierarhice în serviciul divin. I S-a presupus de asemenea că rom anii, cînd p articipau la ospeţe ca invitaţi, îşi aduceau fiecarc cu sine mappa sau m appula, spre a le servi Ipentru şters. Tmitmd această practică din via ţa casnică, prim ii creştini %r fi luat obiceiul să facă la fel cînd v eneau la masa euharistic ă 20°. De aici s-ar fi ajuns în cele din u r m ă la instituirea orarului pentru diaconi, spre a şterge gura credincioşilor du p ă sfînta îm părtăşire -01. Şi astfel, sub o formă modificată .şi(adoptată scopurilor şi esteticii speciale a cultului, orarium , o v aria n tă mfai practică şi mai nobilă a ceea ce se întrebuinţa sub fo rmă de su d a riu m si de m appa (m ap p u la), cîteşitreile accesorii ale c ostum ului civil al persoanelor de vază, în timpul imperiului, a ajuns un veşm înt liturgic. D enum irea greacă de ώράρι.ον ar proveni deci de la latinescul «orariu m», termen u zua l în Biserica A p u ­ seană pînă în veacul al VîfT-lca. în unele texte patristice din veacurile al IV-lea— al V-lea şi al VIT-Iea— al VITT-lea ca, de exemplu, la Severian din C a ba la (4- cea. 408) '02, Sfîntul Isidor Pelusiotul ( + •cca. 440).2 0 3 şi Sfîntul Gherman I al C o n s ta n tin o p o lu lu i orarul este m enţionat prin termenul grec οθόνη adică ţesătură subţire de in. A ceastă denumire, ca şi unele comparaţii din aceleaşi texte ne lasă să înţelegem că orarul era rle culoare albă. A stăzi însă el se face din aceeaşi materie ca şi stiharul. în întrebuinţarea cultului, orarul a intrat însă cu m u lt mai înainte în Biserica Răsăriteană decît în cea din Apus. La Roma, a fost consacrat ca atare abia prin veacul al IX-lea — al X-lea, du p ă ce fusese acceptat în veacurile precedente de Bisericile din Galia şi Spania, sub influenţa O rie n tu lu i 2 n r\în Răsărit, s-ar p utea spune că orarul era u n v eşm înt diaconesc deja înainte de ju m ăta te a veacului al IV-lea, deoarece în a doua jum ătate a acestui veac, Sin odu l ele la Laodiceea·, prin canoanele 22 şi 23, interzice obiceiul luat de ip odiaconi, de citeţi şi de psalţi de a purta orarul diaconesc pe umăr. Astăzi, orarul este folosit şi de m embrii cle­ rului inferior, dar nu pe um ăr, ci încins peste ambele capete încrucişate
200. Cf. Dr. V asile· M itro fan o v ic i şi Dr. T. T arnavschi, op. cil., p. 231— ·232 ; P. Bernardakis, op. cil., p. 130; L. D uchesne, op. cil., p. 403, 410— 411,· S. S alav ille , op. cil., p. 158, 174— 175 ; L. A. Mo lie n, op. cil., p. 10G— 109 şi 110, n o t ă ; D. Eugene V /ι n rle ii r, La sainle Messe, 7-eme ed., Paris, 1024, p. .52. 20!. «Orarion, in vremurile de dem ult, r;ind diaconii ImpărtSşeau pe creştini cu clumne7.eiescul Singe din sfinlitul pahar, era ca o basma sau ştergar, tiind-o pe u m ăr ul său, şi după ce se îm p ăr tă şe a fiecare mirean îşi ştergea gura cu aceea». Pidnlion, tile, la can. 23 at Sin. din Laodiceea, trad. rom. editată la 'Minăstirea Neamţ, 1844. 202. (în O m ilia despre F iul R isip ilnr, atribuit ă Sf. loan G u ră de Aur), P. G., LIX, 520 A — 1 3 . 203. Epistola 1, 136, P. G„ L XX VI1 I, 272. 204. O p. cil., P. G., X C V I I I , 306 R. 205. Cf. L. A. Molien, op. cil., p. 107.

% ч

102 —

în faţă, în felul în care îl a şază d ia c onii înşişi înainte de m o m entul î m ­ părtăşirii (111 tim pul R u g ă c iu n i Domneşti). Semnificaţia sim bolică a orarului se inspiră din ideea caracterului îngeresc al serviciu lui îndep linit de dia coni în Liturghie. Ca atare, orarul este privit ca o im ag in e a aripilor îngereşti ~ 0 (;. încingerea şi încrucişarea orarului în tim pul R u g ă c iu n ii Domneşti, în vederea apropierii de Sfintele Taine, pentru împărtăşire, sînt privite ca un simbol prin care dia c onu l ,(aminteşte u m ilin ţ a arătată de M în tu ito r u l, cînd a spălat şi a şters p ic io a ­ rele ucenic ilor Săi» ()T . în acest caz, orarul ar simboliza ştergarul cu care M în t u it o r u l era încins la C ina cea de taină, cînd a spălat şi a şters picioarele ucenicilor (loan X III, 5). Încing înd orarul, dia conul ţine deci să arate sfiala, cucernicia şi îm b u n ă tă ţire a sufletească cu care se apropie de Slin ia îm p ărtă şan ie, u rm în d astfel serafimilor, care «cu două aripi îşi acoperă feţele, cu do u ă picioarele, iar cu do u ă zboară, stricţîncl : «Sfînt, Sf în t, Sfînt» os. De aceea, pentru a se sublinia rînduiala îngerească a slujbei dia conilor, se înscriau în trecut pe orarul lor cuvintele din Isaia VI, 3 : «Sfînt, Stint, Sfînt, D o m n u l Savaot...» 2 < in . Prin marcarea sau î n ­ scrierea acestui text se explică, poate, faptul că orarul este singurul veşmint pentru care a rămas neînscrisă în L itu rg h ie i formula de ru gă c iu ne la punerea lui. Respectînd deci tradiţia şi logica, se im pune ca diaconul să folosească la m o m entul cuvenit textul menţionat, pe care ediţiile Liturg h ieru lui se cuv ine să-l insereze în cuprinsul lor, la capitolul pentru îmbracarea sfintelor veşminte. înve.şmintarea d ia c o n u lu i pentru slujba Liturghiei se încheie cu p u ­ nerea m ln e c u ţe lo r (έΐΐψ.ανίκια, έτΐ'.αανίκα) sau rucciviţelor (slav. narîkaviţa, după ce le sărută peste semnul crucii de pe ele, întîi pe cea din dreapta şi apoi pe cea din stingă. M înec u ţele sînt proprii atît preotului cit şi arhiereului, cu deosebirea că aceştia le p u n peste capătul mînecilor stiharului, stringîndu-le cu ele, spre a nu fi stingheriţi în lucrările sfinte, iar nu ca diaconii, peste manşetele reverendei şi deci pe sub mînecile stiharului. La celelalte servicii divine, mînecuţele nu sînt oblig atorii pentru îm b r ă c ă m in te a diaconului. Deşi L itu rg h ie ru l prevede şi pentru diaconi recitarea ru găc iu nilor respective la p unerea fiecărei mînecuţe, totuşi menţionarea mînecuţelor este. omisă d in formula prin care diaconu l cere la început bin ecuv întarea preotului pentru im brăcare («B in ecuvin tează, stăpîne, stiharul dim p reu nă cu orarul»). Explic aţia trebuie căutată, desigur, în faptul că dreptul de a purta m înecuţe fiind acordat diaconilor m a i tîrziu, precum vom vedea,
206. în O m ilia despre liu ! risipito r (Sf. loan G u ră de A ur — Severian din C a ­ bala 1 ci La ta mai în a in t e (la nota 20?) so sub linia ză că filflirile orarului dia co na l anjinin.se aripile îngerilor. De asemenea, Sfîntul G h e r m a n ’ I ai C o ns la nt in op olulu i, (op. cit., P, G., XCV 1II, 393 C) : «Diaconii, d u p ă im ag inea Puterilor îngereşti, merg înainte cu aripile subţiri ale orarelor innusic, ca duhu ri slujitoare trimise spre servire». — «Ca unu l ce are rîn d u ia la slujbei îngereşti, diaconul se înfăşoară cu orarul, care arată firea, cea n e văzu tă a Îngerilor şi care atîrnîn d pe umeri, înse amnă aripi». Simion, ar hiepisc opu l Tesalonieului, Despre slintelc hirotonii, cap. 173. 207. Sf. Isidor Pelusiolul, op. şi ioc. cit. Cf. şi Pseud'o-Ghernan, op. cit., P. G., X C Y I I I , 396 B. 208. Simion, ar hiepisc opu l Tesalonieului, Despre sfintele hirotonii, cap, 174. 209. Cf. Pan. N. Trembela, op. c/i., p. 231.

— 103 — textul Liturgh ierului nu a fost pus la curent cu noua situaţie, transmi■ţîndu-se mecanic cuprinsul manuscriselor în forma lor anterioară. Este necesar deci ca fo rmula de m ai sus să fie întregită cu expresia : «şi cu minecuţele». De altfel, se pare că introducerea minecuţelor în costumul liturgic se datoreşte la origine unei concesii imperiale, care s-a extins ulterior de la arhiereu şi la celelalte două trepte ale ierarhiei bisericeşti. M a i înainte, serviciul m înecuţelor pentru strîngerea manşetelor sti­ harului preoţesc şi arhieresc îl îndeplineau, se pare, nişte bentiţeO.iDfjia),2 1 0 formind un fel de garnituri aplicate la manşetele veşmîntului. Cu vre­ mea, s-a ajuns la obiceiul practic de a se detaşa aceste piese pentru a fi curăţate sau pentru a fi întrebuinţate la alte stihare, realizindu-se astfel forma de sine stătătoare reprezentată prin m i n e c u ţ e 211. Este de observat totuşi că originea acestui obiect al costumului litu r­ gic este mai obscură decît a celorlalte veşmin te sacerdotale. Căci, fără îndoială, nu se poate admite că minecuţele ar deriva din acel ştergar purtat pe mină, num it m appa ori mappula, cum presupun unii autori a p u ­ seni 2 1- şi chiar răsăriteni -ia, precum nici din mănuşile pe care le purtau împăraţii cind intrau în altar pentru a prim i Sfînta E u h a ris tie 214. Cert este că minecuţele au constituit la început unul din articolele-exclusiv ale costumului îm păraţilor bizantini. Aceştia au acordat şi patriarhilor, ca o distincţie, dreptul de a !e purta, favoare care s-a extins mai în urmă şi la e p is c o p i2ir'. M e m brii înaltei ierarhii le-au trecut mai tîrziu şi dem ­ nitarilor bisericeşti, iar cu tim p u l minecuţele au ajuns comune preoţilor, precum şi arhidiaconilor şi protodiacoililor. Pînă în veacul al XV-îea, diaconii încă nu ajunseseră să se folosească de rucaviţe, căci Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, nu le menţionează in scrierile sale decît intre veşmintele arhiereului şi p r e o t u l u i 210. El se exprimă categoric chiar : «D iaconul are stihar şi orar» 2lT. Ulterior, poate prin veacul al XVII-lea, ele s-au generalizat la toţi diaconii 21S. Aşa precum rezultă din spiritul textelor ce se recită la punerea lor (leş. X V , 6 şi Ps. C X V I I I , 73), minecuţe le simbolizează în general p u ­ terea întăritoare dată de D u m n ezeu liturghisitorilor de a săvîrşi toate rele ale serviciului d i v i n 210. Alteori, şi în special minecuţele arhiereu210. Cf. G h erm an I al Co ns ta ntin o p olu lu i, op. cil., P. G., X C Y I I I , 393 Б. Cu acelaşi termen de λωρία Sf, G h e rm a n desemnează şi fişiilc ornamentale, iu culoarea purpurei ce cădeau în lu ng ul stiharului. 211. Cf. J. Braun, op. cit., p. 100. 212. Ca, de exemplu, indirect, L. Duchc.sne, op. cil., p. 104. 213. Ca Dr. Vasile M itro fanov ici şi Dr. T. Tarnavschi, Liturgica..., p. 231. 214. Ipoteză formu lată de P. Bernardakis, op. cit., p. 131. 215. Precum rezultă din scrisoarea lui Balsan-.on către M a rc u al Alexandriei, aceasta era si lua tia la finele vea cului al XII-lea, cînd privilegiul de a ir/.a do mînocuţe la .slujba nu-1 av eau nici egumenii, nici protopopii. P. G., C . W X Y I I I , 907. 216. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Despre S iin la Liturghie, cap. iii şi o3. 217. Idem, Explicarea despre s lîn la biserică, trad. rom. cit, p. 255. 218. După părerea prof. A. Neselovski, C in a i h irnle i i hirnlfinii, Kamenet-Podoisk, 1906, p. 161, ia Dom. Placide de Meester, op. cit., p. 59. n. 6. Cf şi J. Braun, op. cit., p. 98— 101.
2.19. « M in e c u ţe le ... în s e a m n ă lu c r a r e a a to,-ile r:el<» ce cm t ale lui Dnmn<-/.eu».

Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Despre S lîn la Liturghie, cap. 81 ; «Rucov ilele înc hipu in d lucrarea lui Du m ne ze u cea atolfăcătoare şi ca însuşi IMis, prin mîinilo Sale şi-a făcut jertfa T rupului şi Sinyelui S ă i u , Idem, Explicare despre siln ta bisc-

_f- 104 4— i \ lui şi preotului, sînt priv ite ca im ag inea legăturilor cu care au fost strînse m îin ile M în tu ito r u lu i atunci cînd a fost dus la Caiafa şi P ilat 220. b) Învcş-mjniarea preo tului. — Stiharul şi mînecuţele sînt, precum s-a spus, comune costum ului liturgic al tuturor celor trei trepte . ierarhice, în loc de orar, preotul şi arhiereul p un e p itra b ilu l (έπιτραχήλιόν şi de asemenea ττεριτραχήλιον Şi πετραχήλιον), adică u n veşmin t pus pe după gît sau îm p reju ru l grum azului. De fapt, epitrahilul este un orar pus pe după gît, ambele capete atirnind egal în f a ţ ă 2-1, peste umeri, unite fiind din distanţă în distanţă prin nişte butoni sau altfel, ca în trecut şi cum se vede uneori chiar astăzi ; de cele mai multe ori, ambele laturi sînt cusute sau unite u na lingă alta sau fo rmează o singură bucată cu o deschizătură în partea de sus, spre a putea fi introdus pe după gît. In tim purile mai noi s-a gen e­ ralizat însă obiceiu l ca epitrahilul să fie croit dintr-o singură bu c ată de stofă preţioasă, de acelaşi fel cu fe lonul şi mînecuţele, garnisindu-se pe toate laturile cu galon, iar în partea de jos cu dou ă rînduri de franjuri de fir, dintre care u n u l ceva mai sus şi anume sub semnul unei cruci mari cu piedestal, aplicată tot din galon de fir. Culoarea epitrahilului a fost în vechime şi chiar către finele ev ulu i mediu, albă, ca a tuturor v e ş m in ­ telor sacerdotale în g e n e r a l 222, iar du p ă aceea, pînă astăzi, s-a confec­ ţionat din stofe ele culori şi desene diferite. D in cele de m ai sus se înţelege uşor că originea epitrahilului este aceeaşi ca şi a orarului. Prima menţiune scrisă despre el o face Sfîntul Gherm an I al C o nsta ntino p olulu i, la începutul veacului al VIII-lea 223. Schimbarea orarului în epitrahil la preot şi arhiereu, prin trecerea lui şi peste u m ă ru l drept, spre a-1 purta astfel pe du p ă gît, iar nu n u m a i pe um ărul stîng, ca diaconul, este marcarea puterii în plus, acordată prin hirotonie ultim elo r două trepte ierarhice, de a săvirşi Sfintele Taine şi celelalte ierurgii. Transform area orarului în epitrahil mai indic ă pentru preot şi faptul că el nu este scutit cu desăvîrşire de darul servirii, care este în p rin cip iu al diaconului, deoarece în lipsa acestuia va avea de î n ­ deplinit şi oblig aţiile diaconiei 224. E p itra h ilu l este un veşm înt liturgic absolut indispensabil preotu lui şi arhiereului la orice serviciu religios, oricît de mic. La unele din acesrică, trad, rom., p. 256. Cf. .şi P. Lebedev, op. cil., p. 185. Ghenadie, fost episcop de Argeş, op. cit., p. 15. G abriel Răşc anu, Liturgica..., Bucureşti, 1876, p. 18. 220. Cf. Sf. G h e rm a n I al Co nsta ntin o p olu lu i, op. cit., P. G., XCVIII', 395 С ; S i ­ mion, arhiepiscopul Tesa'onicului, Expiicure despre s iîn ta biserică, trad. rom. cit., p. 256. Ghenadie, fost episcop de Argeş, op. cit., p. 15; Dr. V. M itro fanov ici şi Dr. T, Tarnavschi, Liturgica.... p. 231. .?2t. Simion, arhiepisco pul Tesaloniculni Despre siintele h iro to n ii (trad. rom. cit.., p, 181): «Deci arhiereul... ia orarul de pe u m ă ru l din stingă .şi îl pune pe cel din dreapta, fiind a.iumdouă părţile in faţă, rare atunci se cheamă epitrahil». 222. Cf. Simion, arhi episco pul Tesalonicului, Despre S lin ta Liturghie, cap. . 83 ; S. Stilnviile, op. cil., p. 159— 160; J. Braun, op. cil., p. 607. 223. Sf. G h e rm a n I al Consta ntin o p olu lu i, op. cit., P. G„ X C V I I I , 393 D. 224. Cf. Simion, arhiepisco pul le sn lo n ic u lu i, Despre siinteie hirotonii, cap. 173 şi 180. P. Lebedev, op. cil., p. 187. Credem cu este forţat să se pună in analogie {cum se face uneori, ca, de exemplu, P. Lebedev) epitrahilul cu efodul, cu care arhiereul V ec h iu lui Testament îşi acoperca umerii la rugăciune.

105 —

! tea, preotul îl însoţeşte şi de felon, iar arhiereul de omofor, aşa precum feste,stabilită rîndu ia la bisericească pentru fiecare, în E v h o lo g h iu . Obii; galiv itatea p u rtării ’ e p itra h ilu lu i la orice s e r v ic iu sau .moliftă este atît de strictă, încît Simeon, a rhiepisco pul Tesalonieului, re co m andă că, în îm prejurări de forţă m a jo ră , cîn d nu s-ar găsi un epitrahil la in dem înă, să se pună în qhip de epitrahil brîul, o altă p înz ătu ră sau chiar o bucată de funie, după) ce au fost b in ec uv înta te în scopul acestei întrebuinţări., iar după a ce ea ‘să fie păstrate într-un loc deosebit sau folosite în scopuri sfinte în practica m înăstire ască însă s-a luat obiceiul ca la ru g ă c iu ­ nile M iezonopticii, care se.fac în tinda bisericii, precum şi la slujba C ea ­ surilor şi Pavecorniţei, să nu se p u n ă epitrahil 0. Sim bolismul epitrahiitilui u rm ea ză direcţiile indicate de Sfîntul Gherm an I, p atriarhul C o n sta n tin o p o lu lu i, şi de Simion, arhiepiscopul Tesalonieului. P ornind pe de o parte de la faptul că epitrahilul este p u r­ tat pe după grumaz, i se a trib u ie 'se m n ific aţia ju g u lu i (sarcinii) cel bun al preoţiei lui Hristos--7, m s c m n în d anum e că preotul să îndeplinească cu smerenie şi cu cucernicie sarcinile preoţiei, supunîndu-se Mîntuitorului, întrucît preotul săvîrşeşte Sfintele Taine în numele lui Hristos, ca impreună-lucrător a l.L u i, Care este izvorul T a in e l o r 2 2 ,4 . Un alt aspect al acestui sim bolism îl aflăm la Sfîntul G h e rm a n I al Constantino p olulu i, după care «epitrahilul în se a m n ă ştreangul cu care Hristos, fiind legat de git din ordinul arhiereului, era tras înainte pe cind mergea la P a t i m ă 2-1 . Partea dreaptă a ep itra h ilu lu i .închipuieşte trestia pe care I-au dat-o lui Hristos în mina dreaptă, bătînciu-şi joc de El, iar partea stingă înseamnă purtarea crucii pe um erii Săi» 2 ;J0 . în sfîrşit, sensul cel mai corespunză­ tor derivă din însăşi întrebuinţarea epitrahilului şi anume că el sim b o li­ zează 1)arul coborît de sus asupra preotului şi puterea do b în d ită astfel de a-1 comunic a credincioşilor prin Sfintele Taine şi alte ierurgii, de unde a şi intrat în practic ă obiceiul de a-1 pune pe capul creştinilor la anumite servicii, aşa p rec u m o d in io a r ă Sfinţii Apostoli îşi p u n e a u miinile pe capetele lor. Acest sens esle, de altfel, în concordanţă cu r u g ă ­ ciunea ce se rosteşte de preot şi de arhiereu la punerea epitrahilul'ui. : «Binecuvîntat este D u m n e z e u cel ce varsă harul Său peste preoţii Săi, ca m irul pe cap, ce se coboară pe barbă, pe barba lui A aron, ce se p o ­ goară pe m arginea veşm in telor lui» (Ps. C X X X I I , 2— 3) 2:u. D u p ă unele interpretări, fran ju rile care garnisesc partea de jos a epitrahilului, ca anexe la u ltim e le d o u ă galoane transversale, ar închipui
225. Cf. Simion, ar hiepiscopul Tesalonieului, Despre silnici bisericii, Lrari. rom. С.Ч., p. 256 şi R ăsp un suri la Între b ările u n u i arhiereu, întreb. 17. Ibidem , p. 3!5-—3Ui. 226. Cf. Simion, ar hiepisc opu l Tesalonieului,, Răspunsuri..., Întreb. 17, trad, rom. cil., p. 316. 227. Idem, Despre sfintele h iro to nii, cap. 181. Simion, arhiepiscopul Tosalnivcului zicea că mutarea c a p ătu lu i d in ap o i al orariului tot in fată «face pe cel h im l o n i l a ii cn într-un juc/» (Despre sfintele h iro to n ii, cap. 180), 228. Ibidem , cap. 180 ş.i E xplicare despre sfînta biserică, trad. rom. cit., p. 256. 229. CF. şi Simion, ar hiepiscopul Tesalonieului, Despre slintole h irotonii, cap. 181. 181. 230. SI. G h erm an T al 'C o n s la n tin o p o lu lu i, op. cil., P. G., X C V II Î, 308 O. 2.Ί1. Cf. Simion, ar hiepiscopul Tcsalonicu lui. Despre S iin ta f,'.tarnhi<\ cap. 81 \ i Lxpiicare despre sfînta biserică, trad. rom. cit., p. 256.

— 106 — sufletele*, credincioşilor, a căror m intuire este lăsată în răspunderea preoţilor^-. Aşa precum face la îmbracarea oricăruia din celelalte v eşm in te l i ­ turgice, preotul şi arhiereul bin ecuvîntează epitrahilul, sărutînd apoi semnul crucii din partea lui de sus, mai înainte de a-1 aşeza pe după qrumaz, cu recitarea rugăciu nii respective din Lilurghier. Binec uv intînd apoi şi sărutînd brîul ('“ώνη) sau cing ătoare a, care este o fîşie sau u n cordon îngust, preotul şi e p is c o p u l2 3 3 îşi fixează cu el stiharul şi epitrahilul, in ju ru l mijlocului. De obicei, capetele b r îu lu i se termină cu nişte şireturi pentru a se încheia la spate. în acest caz, pe partea din faţă brîul are aplicată o cruce din galon ori broderie. P înă nu fie mult se practica şi forma de briu cu capete ce se în c h e ia u în faţă printr-o pafta. La început, brîul era, desigur, de culoare albă 234, ca toate celelalte veşminte, iar în veacurile din u rm ă el se face din aceeaşi stofă şi în aceeaşi culoare cu felonul, epitrahilul şi minecuţele. Deşi cingătoarea nu intra în n u m ărul veşmin telor din ţinuta de oraş a lumii greco-romane, totuşi, în viaţa obişnuită ea se întrebuinţa în toate părţile în care se purtau haine lungi şi largi 35. Folosirea b rîului a izvorît cu alLe cuvinte, din necesitatea practică de a se asigura p rin el c o m o d i­ tatea în mişcări, în cursul lucrărilor. Fste firesc deci ca cingătoarea să. fie tot atît de veche între veşmin tele liturgice ca şi stiharul, de care se g ă ­ seşte legată la originea ei. N u este, prin urmare, cazul să se creadă n e ­ apărat că brîul a intrat în rînclul veşmintelor sacerdotale creştine direct din Vechiul Testament, unde era purtat de preoţi şi arhierei ; ca d is tin c ­ ţie, la aceştia din u rm ă era lucrat clin aceeaşi stofă ca şi efodul, a d ic ă în fire de aur şi mătase clin diferite culori (leş. X X V I I I , 6, 8, 39 şi 40). In cursul istoriei, briu] se găseşte menţionat de mai multe ori, dar înainte de veacul al IX-lea, aceste date se referă atît la cingătoarea. clin costumul profan 'sau zilnic i3,i cît şi la cea din costumul m o na hilo r, aşa precum se constată in regulile^lui loan Casian şi în cele ale Sfîntului Benedict 37. între veşmin tele feiturgice, brîul este citat p entru p rim a dată în c om entariul p a tria r h u lu i constantinopolitan G h e rm a n I 23S. Pe temeiul funcţiei de susţinere pe care o îndeplineşte în general brîul sau cingătoarea, acesta a căpătat în erminia liturgic ă o aplicare morală, fiind adică privit ca sim bol al in frînării şi stăpînirii s i m ţ u r i l o r 239.
232. P. Bernardakis, op. cit., p 130. 233. Un pasaj în formă confuza din scrierile lui Simion, arhiepisco pul Tes-alonicului (Despre s iln ic ie h iro to nii, cap. 103) paie a se referi şi la o ci ngătoare a ipodiiiconului. Cf. şi J. Braun, op. c/i.,\p. 115 ş. u. N u este exclus să fie vorb a aci doar fie orarul încins cruciş. \ 234. Cf. Simion, arhiepisco pul Tesalonicului, Despre . S im tă Liturghie, cap. 83. 235. C'f. P. Lcbedev, op .cit., p. 186. 236. Ca, de exeitipiu. la Per. Ieronim, Bpisloly C X X V U l aci F ab io lam şi la loan Diaconul, V ita S. G re g a rii Magni, cart. yi, cap. 80. \ 237. R în d u ia la c u v io s u lu i lo a n Cnssiun, cart I, cap. 2; R în d u ia la c u v io s u lu i Be­ nedict, cap. 55 (vezi V e c h ile r în d u le li ale v io fii m o nah ale , p, 586 ş/u. i şi 722 ş.u.j. Veyi si J. B ra u n , op. cil.,' p. 116 ş. i.;. · ' 238. p . g , x c v i i i ; 383 d !; 239. A se înfăţişa desciiis era încă din vechime o ţinută necuviincioas ă, ru şi­ noasă, dezonorantă. De acced. în sens imoral, cu vî n tu l dissolutus (descins) îns emna

107 —

Cu alte cuvinte, brîul închipuie puterea dată de M in tu ito ru l preoţilor ca să în v in g ă poitele trupeşti, spre a sluji în stare de curăţie Sfînta Li­ turghie Μ υ. Brîu arată, zice Sim ion, arhiepiscopul Tesalonicului, «şi lu ­ crarea de slujire, căci cel ce slujeşte se încinge» şi «închipuieşte... p u ­ terea cea dată preotului de la Dum nezeu peste m i jlo c u l lui» -u , aşa pre­ cum însuşi liturghisitorul mărturiseşte prin rugăciunea pe care o rosteşte atunci, cînd se încinge : «Binecuvîntat este D um n ezeu cel ce mă încinge cu putere şi a făcut fără p rih a n ă calea mea, Cel ce întocmeşte picioarele mele ca ale cerbului şi peste cele înalte mă pune» (Ps. X V II, 35— 36). Sfîntul G h e rm a n 1 a.1 Constantinopolului, pornind desigur de la ideea de prestanţă şi de c uviinţă a om ulu i încins, zice că brîul arată măreţia pe care Hristos, dom nind, a încins-o ca pe o putere deosebită a Dumnezeirii'-4 L > , ceea ce cu aplicare la preot ar însemna puterea şi dem ­ nitatea slujirii primită de liturghisitorî de la M in tu itoru l. O astfel de interpretare se găseşte de altfel în concordanţă, precum am văzut, cu textul ce se recită la punerea brîului 243. După ce s-au încins cu brîul, preoţii cărora li s-au acordat de chiriarl'iul lor ranguri onorifice (în Biserica O rto d o x ă R o m ână, începîn d cu cel de sachelar) pentru merite deosebite pastorale, îşi p un epigonaţiul sau bederniţu. Aceasta este o bucată rombică de stofă preţioasă, ap li­ cată pe un carton îmbrăcat, garnisită pe m argini cu galon sau franjuri, iar in m ijloc a vind o cruce ori chiar o icoană brodată sau pictată. Epigonaţiul se poartă in partea dreaptă, atirnat cu un şnur fie pe după gît, fie de brîu aşa fel ca să bată peste genunchi. De aici îi şi vine denumirea de epig onaţiu {WX peste şi γόνυ genunchi) ; este n u m it şi ipogonaţiu (б-ο sub şi γόνο genunchi), precum şi cu termenul de origine slavă beclerniţă sau mai exact nabederniţă (наведрениикъ = peste coapsă). Se înţelege deci că epigonaţiul nu este propriu-zis un veşmînt, ci un semn distinctiv, care face parte de fapt din costumul arhieresc, fiind acordat, precum am spus, nu m a i anumitor preoţi. în ceea ce priveşte originea, părerile înc lină în general să vadă in epigonaţiu o transformare a vechii mappa sau mappula, adică a acelei batiste, basmale sau ştergar ce se purta pe braţul sting in costumul de oală greco-roman-M 4. în tot cazul, epig onaţiu l apare in documentele Bise­ ricii Răsăritene, la început sub numele de έγ/είρ'.ον.î4’ adică ştergar. El
hi limbajul comun : clezniătal, clesirinal. Aci so (jdseşte explicaţia ficjurii dir, Epis­ tola I, 13 a Sf. Aposto l Petru, care sfătuia : «De aceea, incincjindu-vâ şalele minţii voastre, fiind înf rinaţi», Cf. L. Molien, o /λ. cil., voi. 1 , p. 112. 240. Cf. Dr. Vasile M ilro fa n o v ic i şi Dr. T. Tarnavschi, <.p. cil., p. 2:w ,· Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Despre S lu ila Liturghie, trarl. rom. cil. p. 250, iul. 2. 241. S'rmion, arhiepiscopul Tesalonicului, Despre Si'mta Lilurtjhie, cap. «11. 242. Ibidem , col. 393 D. 243. Spre deosebire de alte interpretări ca cea, de exemplu,' adopiaLi d<· Dr. Vasile Mitro fa n ov ic i şi Dr T. Tarnavschi, op. cit., şi Ioc. cil., P. Lubodcv, op. cil.. p. 1iiG, care privesc brîul ca ft amintire de ştergarul cu care M in t u ilo ru l .i şler. bi Cina cea de taină picioarele ucenicilor Sili. 244. Cf. J. Braun, op. cit., p. 551; P. Bernardakis, op. cil., p. 131 şi 133; S. Sala'■ille, op. cit., p 162. 245. J. Braun, op. cit., p. 55! C o m e n tariul iilurtjic a! lui Sofronie al Icru-^ali-

— 108 — pare să fi fost deci u n ştergar pe care episcopii Bisericii de Răsărit îl în partea dreaptă, folosindu-se de el cu ocazia spălării picioarelor în J o i a Mare, la ştergerea picioarelor, în amintirea acestui act de smerenie îndeplinit de M în tu ito ru l la ultim a C in ă cu ucenicii Săi. M 7. In c e iîn d cu vremea această practică, pînzătura respectivă s-a transformat, desigur, într-o podoabă sau in signă decorativă a arhiereului, luînci forma ro m bică de astăzi. Denumirea de epigonaţiu se întîlneşte mai întîi in veacul al XTI-lea. la canonistul Balsamon ;ls. Bedcrniţa a căpătat, precum era şi firesc, şi o semnificaţie sim bolic ă, întemeiată, s-ar p utea spune, pe poziţia, locul şi felul în c a p este purtată, în rezumat, ea este p riv ită ca un simbol de putere şi cîe autoritate, dar îndeosebi în c h ip u in d «sabia spirituală, care este cuv întu l lui D um n ezeu» (Efcs. VI, 17), cu care arhiereul îndeosebi şi de asemenea şi. p reotul trebuio să fie intrarm aţi pentru biruinţa împărăţiei lui m im n e z e n , prin adevăr , blindeţo şi d r e p ta te - 1 9 . De altfel, sensul este confirmat de însuşi textul rugăciunii ce se recită la punerea epigonaţiu lui : « înc inge sabia la peste coapsa ta, cu podoaba şi. frumuseţea ta» (Ps. X L IV , 4— 6). într-o interpolare făcuta după veacul al IX-lea în com entariul litu r­ gic al S iin tu lu i G h e rm a n 1 al Constantinopolului, epig onaţiu l este privit ca o amintire a şervetului cu care Pilat şi-a şters m îinile, ex c lam în d : «N ev ino vat sint eu de sîngcle dreptului acestuia» (Matei X X V I I , 24) 2 r,°. Balsamon'-’5' şi G h e n a d ie 252, fost episcop de Argeş, consideră ca ep ig o ­ naţiul s im bolizea ză fota cu care, fiind încins M în tu ito r u l la Cina cea de Taină, a şters picioarele ucenicilor (loan X III, 4, 5). Unii liturgişti v ă d în acest ornam ent p u n g a pentru milostenii purtată de A p o s t o l i 253. Pe deasupra tuturor celorlalte veşminte liturgice, preotul pune sfilci sau fe lo nu l (iii lecţiu ni diferite ■ . ceXov.ov şi οεΧιόνιον: οαίλ-όνιον şi oo.ιλώνιον · οΞνόΧιον Şi φαινόλιον adică veşmînt exterior sau care se vede în în tre g i­

purtau Ja briu ^

I

me ; φαινώλ'.ον sau fo rma mai veche·: φελόνης, φελώνης şi φαιλόνης ori φαινόλης şi φαίνώλης).254 El este un veşm înt lung şi fără mîneci, ca un fel de pelerină cu o deschizătură sus şi pe o mică distanţă în faţă,
inului, P. G., L X X X V I Î / I I I , nr. 7, 3, 3938 ; C o m e n tariul liturgic ol Si. G hcn r.an J cil Consl.i:ιIino p olu lu i (p asaj interpolat rlupâ soc. al IX-lea), P. G. X C V III, 396 В ; Epistola P a triarh u lu i N ic h ilo r I al C o n s ta n tin o p o lu lu i (829) cătrc Papa Lcon al Ill-Ica, P. G.. 011, 1037. 246. «Iar ş te rg aru l (Το δέ έγχείριον) care este la cingătoare..,». Sf. G h e rm a n I ;·! С'·· n s t a n t i иo p o lu l u i , op. cil., P. G., XCV'HI, 306 D. Cf. si J. Braun, op. şi. ioc.-cit. 247. Cf. Dr. V asile M H ro fano vici ţi Dr. T. T arnavschi, op cit., p. 234, 243. E pistola către M a r cu ai A lexandriei, P. G., C X X X V I I I . 998. 2-19. Simion, ar hie pisc opu l Tosalonirulni, zice că epigonaţi ul araţii ' învierea Nf in lui torului şi dcci «b ir uinţ a asupra morţii şi nestricăciunea firii noastre şi tăria lui Dumne ze u гея т а г е asupra vicle anu lui celui muncitor,..». Drept aceea, este in chip dc arma şi se aţ in u i la с о а р ч а , unrle zic unii ca are o:rul putere şi curăţenie». Explicare despre silnici b is c ric ă ,.. Prad, m m . rit., p. 256, col. 2 şi Despre S iin ta Lilurahie, cap. 31, f .· ’ . / 250. p. G„ X C V I H , 396 β . ) ■' f 251. O p. şi loc. cit. ' £ '' t i 252. Liturgica..., p. 18 t i ' 253. S. Salav ille, op. cit., p. 163.■ ' / / 254. Vezi Lcon C lu qne t, op. c it .io . \ fy > \ , / ' / ' ‘ > t t J 'i

f||

!

— 109 — pentru a înlesni introducerea lui pe cap, căzînd 111 spate p în ă sub ge■nunclii. Pe toate m arg inile şi transversal pe la m ijloc.este garnisit de juri m p r e j u r cu g a lo n , ia r în spat'e este î m p o d o b i t cu o cruce tot din acesta sau poartă aplicată chiar o icoană 111 broderie. N u este prea greu să se recunoască originea felonului sacerdotal în p aenu la ro m a n ă sau î n haina num ită cu acelaşi num e de ie lo n la greci, ha ina o biş nu ită de altfel şi la evrei, cu oarecare particularităţi locale ca, de exemplu, îm p odo bire a m a r ­ ginilor ei cu broderii'·2 5 5 . N u m a i că 111 serviciul cultului creştin vechea paenula a devenit mai. suplă, mai ales prin reducerea lu n g im ii ei în faţa, spre a se lăsa libertate de mişcare m iinilor in cursul lucrărilor slujbei. îm p re u n ă cu stiharul (tunica), ie lon ul este u n u l din cele m a i vechi veşminte liturgice, mai ales că el făcea parte din costum ul clericilor în viaţa dinafară, precum se vede din Epistola a doua către Tim ote i (IV, 13) şi din alte scrieri de mai tirziu. Se admite insă că felonul a căpătat o consacrare exclusiv liturgică, după ce Biserica a intrat în epoca de l i­ bertate '’r,ii. încă din vechimea îndep ărta tă şi p în ă către finele e v ulu i mediu, fe­ lonul, ca veşm int liturgic, a fost com un atit preoţilor cît şi episcopilor, mitropoliţilor şi chiar patriarhilor. A u intervenit totuşi unele diferenţieri prin elementul ornamental. Aşa se pare că, deşi dintru început şi pînă spre finele ev ulu i mediu, fe lonul a fost alb ca, de altfel, toate veşmintele liturgice în generai 57, totuşi uzul a cunoscut şi feloane de culoare roşiep u rp urie-5 ti. Ştiut fiind că o astfel de culoare era admis ă pentru stiharul arhiereului ~ 5' J, se poate deduce că felonul episcopilor se făcea din stofă purpurie. La o astfel de concluzie ne-ar putea duce şi faptul că în C o ­ m e n ta riu l litu rg ic al S fîntu lu i G h e rm a n I al C o n s ta n tin o p o lu lu i 2 0 0 felonul este comparat cu h lam id a roşie cu care a fost îm brăcat spre batjocură M întuito rul, în tim pul Patim ilor. Pe de altă parte, într-o epocă în d e p ă r­ tată, care nu se poate determina, patriarhul se bucura de p riv ile g iu l de a purta p o îistav rio n (-o/amaopLov), adic ă un felon ornam entat pe tot fo n ­ dul său alb cu multe cruci negre sau chiar roşii'·2 0 1 ; M a i tîrziu, cind p a ­ triarhul a început să poarte* sacos, dreptul de a purta p o îistav rion a 'fost acordat şi m itro poliţilor, dar nu şi celorlalţi episcopi 2 G “. Sfita fiind v eşm in tu l cel de deasupra, care acoperă aproape com ­ plet pe trei părţi întreaga înveşmin tare liturgică a preotului, dă, s-ar putea spune, tonu l ca aspect, îndeosebi prin culoarea şi calitatea m a te ­ riei. în Biserica O rto d o x ă nu există un rit strict al culorilor formulat ofi­
255. Cf. Dr. Vasile M ilro ia n o v ic i şi Dr. T. Tarnavschi, Liturgica..., p. 234. 256. C'f. J. Braun, op. cit., p. 24G. 257. Ci. Simion, ar hiepiscopul Tesalonicului, Despre S iln la Liturghie, cap. 83 şi Despre slinte le hirotonii, cap. 18J 258. Despre feloane de aceasta culoare face menţiune Di iui trie C h om alin , ar h i ­ episcop de O hr ida, în sec. al XII-lea, in Scrisoarea adresată lu i\ C o nslanlin Cabasi!a, m itr o p o lit ul din Dyrrachion, P. G., C X I X , 949. 259. CI. Simion, arhiepisco pul Tesalonicului, Den or с SH nla Liturghii', cap. 79. 2G0. P. G „ X C V H I , 393 D. 261. Cf S. Salaville, op. cit., p. 165 şi T. Balsamon, Răspuns "Л catrc N urcii al A le xan d riei, P. G., C X X X V J I I , 989, la J. Braun, op. cil.., p. 237. 262. Cf. Simion, arhiepisco pul Tesalonicului, Explicare despre stinta b is a ied, trad. rom. cit., p. 257 şi R ăsp unsuri la între b ările u n u i arhiereu, întreb. 19, p. 316.

— 110 — cial, ca în Biserica Romano-Catolic ă a Apusului., uncie sînt adm ise dinei culori liturgice (alb, roşu, verde, violet şi negru). Totuşi, practica bislricească a consacrat unele uzanţe, care se găseau respectate încă în pmma ju m ăta te a veacului al XV-lea, precum ne încredinţează scrierile a rh i­ episcopului Sim ion al Tesalonicului. Astfel, veşmin tele de culoare albă, care silit preferate şi astăzi îndeosebi pentru marile praznice şi m ai ales în tim pul Cincizecim ii, ca simbol al bucuriei, curăţiei şi l u m in ă r ii ; cele pe fond roşu-stacojiu pentru zilele postului şi sărbătorilor martirilor, în semn de p o c ă in ţă şi tristeţe, precum şi cele de culoare neagră în zilele cu Liturghia D arurilo r mai înainte sfinţite în Vin erea Sfintelor Patim i şi la în m o rm in tări, în semn de întristare-1 1 3 . Este de observat însă că, în uzul curent, culorile liturgice au rămas indiferente, m a i ales pentru s ă r­ bătorile la care era o biş nu ită culoarea albă. Este totuşi o datorie să se reintre in cadrul vechii tradiţii, folosindu-se la marile praznice şi chiar d u m in ic a veşminte dacă n u chiar albe, apoi cel puţin apropiate de acea­ stă nuanţă, observîndu-se cu stricteţe ca din ţesătura lor să n u lipsească motive ornam entale cu caracter religios, ca de exem plu : cruci, îngeri etc. S im b o lism u l felo nului îşi ia de fapt motiv ele sale de la culoarea şi iorma v e şm in tu lu i. A l b u l fiind icoana lu m in ii slavei dumnezeieşti,, felo­ nul a c ăpătat semnificaţia curăţiei, sfinţeniei şi bucuriei cu care se cuvine să fie îm p odo biţi sufleteşte preoţii cînd v in să slujească Sfînta Litu r­ ghie. Ii4. Roşul, fiind culoarea sîngelui, face ca feloanele p u rp u rii să amin tească Patim ile M în t u it o r u lu i şi în special h la m id a cu care a fost îmbrăcat in batjocoră de soldaţi, în curtea lui Pilat (Matei X X V I I , 28; M arc u X V , 17; Luca X X I I I , 11). Crucile p o listav rio n u lu i m i n ă de ase­ menea gîn d u l la Sfintele Patimi, vrînd să arate că liturghisitorii urmează A celu ia care, prin cruce, a satisfăcut dreptatea veşnică, iz b ă v in d astfel pe oameni de păcat, de blestem şi de osindă. Acest sens v in e la expresie in rugăciunea ce se recită la îmbrăcarea felonului : «Preoţii Tăi, Doamne, se vor îm brăca întru dreptate, iar cuvioşii Tăi cu bucurie se vor bucura» (Ps. C X X X I , 9) ~ i;r \ Pe de altă parte, prin faptul că felo nul acoperă cea mai mare parte a corpului, este privit şi ca simbol al p u rtă rii de grija şi al puterii dumnezeieşti păzitoare pentru 1it u r g h is it o r i2 (iG .
263. Cf. Dr. Vasile Mi'trofanovici şi Dr. T. Tarnavschi, op. cit., p. 230 ; Sim io n arhi episcopul Tesalonicului, Despre S lin ta Liturghie, cap. 33,- Despre slintele ru g ă ­ ciu ni, cap. 352; P. Bernardakis, op, cil., p. 129; S. Salaville, op. cil., p. 159, 160. N u se găseau deci pe deplin în curent cu tradiţia noastră afirmaţiile şi propunerile făcute de episcopul N if o n al D u nă ri i de Jos, intr-o intervenţie in ci d e nta lă în şed-inţa Sf în tul u i Si nod al Bisericii O rt od oxe Româ ne din ziua de 29 octo mbrie 1912 (vezi «Biserica O rt o d o x ă R o m ân ă», X X X V I (1913), nr. 11, p. 39), cîn d a ridicat şi ches­ tiunea «veşmintelor sacerdotale», remareînd ca Лa înm o rm in tă ri se obişnuieşte v e ş­ minte negre şi, d u p ă cum ştiţi, nu culoarea neagră este culoarea Bisericii noastre, ci rn.şic-vişinie ; lot asemenea, pentru bisericile care dispun, să, se înt rebuinţeze veşminte de culoare verde la Rusalii, iar la Paşte şi Bobotează veşminte de culoare

albă·».
26-1. Cf. Dr. Vasile Mitro.fanovici şi Dr. T. Tarnavschi, op. cit., p. 234 ; Simion, arhiepiscopul T esalonicului, Despre slintele hirotonii, cap. 171. 265. Cf. Sf. G herm an I al Co ns tant inopolulu i, op. cil., P. G., X C V I I I , 393 D. Simion, arhiepisco pul Tes alonicului, t Despre Si irita Liturghie, cap. 81, şi E xplicarea despre s lin ta biserică, trad. rom. cit., p. 257; P. Lebedev, op. cit., p. 183. 26G. Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, D espic siintele h iro to nii, cap. 181.

— Ill —
У Preoţii care au rangul de iconom-stavrofor îşi pun după aceea pe după gît, aşa fel ca să atîrne pe piept, crucea, care este o insignă sfîntă, adică un semn de distincţie acordat de episcop pentru vrednicia lor. C r u ­ cea pectorală este de fapt o concesie episcopală, deoarece purtarea ei constituie in chip obişnuit un privilegiu al arhiereului. îm brăcarea preotului pentru Sfînta Liturghie se încheie propriu-vorbind prin punerea felonului -ljT . In v e şm in tat în haine sfinte, destinate
207. L ilu ry h icru l, în forma Lui actuală, fiind înt ocm ii pentru oficierea Litur­ ghiei ue către preot cu diacon, nu cuprinde decît rug ăciuni le pentru inveşmintarea acestora. De aceea, ne considerăm dispensaţi de a trata pe larg în cadrul acestui capitol şi despre veşmintele arhiereşti. Socotim totuşi nu iară folos cîteva menţiuni sumare in legătură cu acest subiect. Su b lin ie m in primul rind că, în loc de felon, arhiereul îm bra că sacosul (σάκκος), un lei de veche tunică greco-romană, scurtă, odinioară fără unîncci, iar astăzi cu m i n e d scurte. Făcut din stofă scumpă, el se introduce pe cap şi se încheie pe am bele părţi laterale cu clopoţei sferici, în genul veşmântului m a r e l u i preot din Vechiul Testament (leş. X X V I I I , 33— 34). La început, sacosuL făcea parte din costum ul de ceremonie pe care îl hnbrăcau împăraţii la solemnităţile cele mai însemnate. Nlai tîrziu, dreptul de a-1 purta a fost acordat şi patriarhilor. (Cf. Balsamon, R ăspuns la Inlrcbcirilv lu i M a r a i al A le x a n d r ie i); d u p ă mărturia lui Dimitrio C h o m a li n (Cf. Sintagm a ateniană, t. V, p. 431], aceştia obişnuiau să-l îm brace numai l,i Paşti, Cincizeci mc şi Crăciun. Cu vremea, sacosul a fost acordat şi arhiepiscopilor cu merite deosebite, iar după căderea Cons ta ntin o p oiu lui se pare că sacosul s-a generalizat la toţi arhiereii (Cf. S '. Sa 1 avi 1 1o, op. cil., p. 166). In principiu, semnificaţia lui simbolică este aceeaşi ca şi a felonului. După îmbracarea sacosului, arhiereul pune in juru l yilului omo/oru 1 (ώμοφόριον, adică un ve ş m int purtat pe umeri). Este confecţionat de obicei din mătase, dar în vechime se făcea din lină, sim b o liz înd astfel prin aceasta, du pă cum se exprimă Sf. Isidor Pelusiolul (| c. 440), pielea oii celei pierdule pe care M i n lu il o r u l căutind-o a luat-o pe umerii Săi {Epistola C X X X V I, P. CL, LXXV1II, 272. Cf. şi St. Gherman I al Co ns tant inopoiului, op. cil., P. G., X C V I I I , 396 A). In ceea ce priveşte originea, după părerile cele mai autorizate, omoforul este considerat ca o stilizare a ve chiu­ lui pallium latin. j î n biserică, aLunci cind nu oficiază Liturghia, precum şi la celelalte oficii ia ţ ar e pr-eolul îm b ra c ă nu ma i e p itra hilul şi stila, arhiereul îmb racă in ioc de sacos, m a n lia f (μανδίας, μανδύας, μανδύης sau μανδύη), un veşmint de culoare purpurie, •cieschis în faţă pină jos, bogat şi foarte lung, fiind p liv ii sau cu dungi ori cule in toartă lung im ea lui. Pe laturile din faţă are brodate in fir două lable la piept, simboilizînd cele două table ale Legii Vechi, iar în partea de jos alte două, unite, printtf-o legătură de aur, în s e m n in d Vec h iu l şi N o ul Testament, unite prin Iisus Hristos. Se pare că mantia, care la început ora un veşmint imperial, reprezintă o concesie acordată mai întii patriarhilor, iar mai apoi şi celorlalţi episcopi. După alte păreri (lacob Goar, Εύ/αλόγιον..., p. 495), ea nu ar fi docil mantia monahală pe care m ona hii ajunşi arhierei au co nt in ua t să o poarte şi du pă aceea, intr-o formă împodobită. A fară de unele momente, arhiereul poarlă pe cap, în timpul oficiului, mitra (μ ίζζ ι). A su p ra originii ei părerile nu se găsesc de acord. In genera], se poate spune că în vechime, arhiereul săvîrşea oficiul divin cu capul descoperii. Se crede că obiceiul de a pune mitra ar fi fost in au g ura t in Biserica Răsăriteană de patriarhul ■constantinopolitan du pă căderea Im p e ri ulu i bizantin, de cînd coroana imperială a fost socolilă că a trecut la căpetenia religioasă. Forma mitrei pare n confirma o astfel de ipoteză. Generalizarea mitrei şi la ceilalţi arhierei a avut Inc abia prin secolul al XVII I-lea. Ea amintetşe cu n u n a de spini pusă pe capul Mîntu ito ru lui cu ocazia sfintelor Sale patimi. La orice { oficiu arhiereul poarlă pe piept cu insigne crucca ■ > / vnţ/nlpiul (το έγκόλττιον) sau p anagh iul (τό πανάγιον). Acesta din urma este o mică icoami rotundă sau uşor ovoicială, reprezentînd fie pe M înt uitoru l, fie pe Sfinta Fecioară,

— 112 — exclusiv servic iu lui cultului, preotul se găseşte astfel scos din treburile vierii profane. Sim ion, arhiepisco pul T esalonicului, zice că îm brăcarea arhiereului in sfintele v eşm inte înseamnă sfînta întrupare a M î n t u i t o ­ rului us şi pe drept c uv înt se poate spune .acelaşi lucru şi în leg ă tură cu preotul, ca săvîrşitor al Sfintei Liturghii. El trebuie să îndeplinească acum, şi cu puterea M în tu ito r u lu i, toate cele ce sînt prescrise pentru aducerea Sfintei Jertfe euharistice şi pentru sfinţirea credincioşilor. Prin urmare, el trebuie să se facă una cu Hristos, conformîndu-şi v oinţa şi toate dispoziţiile sufleteşti cu ale M în tu ito r u lu i. La ce în ă lţim e şi în ce atmosfera spirituală se cuv ine să se simtă transportat deci liturghisitorul, incepînd clin această clipă, ce simţ de demnitate să-l înfioare a vînd să îndeplinească o sarcină cerească ! Cînd îşi ridică cu m îin ile partea din faţă a fe lonului în tim p u l sfintelor lucrări ale slujbei, aceasta tre­ buie să-i dea senzaţia ridic ării unor aripi, zicea S im ion al Tesalonicului fă.cindu-1 să încerce fiorii unei lucrări cu adevărat îngereştiASlujba Sfintei Liturghii este de fapt o treabă de îngeri, precum r e m a rc a % fîn tu l Gherman l al C o n s ta n tin o p o lu lu i : «Preoţii, im itînd Puterile serafice, sînt acoperiţi cu haine în fo rmă de aripi şi cintînd cu cele d o u ă aripi ale buzelor şi purtind dumnezeiescul şi spiritualul cărbune, pe Hristos, îi duc în v ăzul tuturor pe jertfelnic cu cleştele mîinii. l'erodiaconii, d u p ă imaginea Puterilor îngereşti, merg înainte cu aripile subţiri ale orarelor înguste, ca duhuri slujitoare trimise spre servire» 70. De nim ic să n u se lase deci smuls liturghisitorul, din atmosfera şi preocupările d u m n e z e ­ iescului său oficiu, ca nu c um v a să1 profaneze printr-o comportare b a ­ nală, indiferentă sau făţarnică. «Nu te uita încoace şi încolo în acest timp şi nu te grăbi scurtînd rugăciunile», sfătuia Sfîntul V asile cel M a re ; «nu căuta spre nimeni, ci fie-ţi mintea la îm p ăra tu l cel се -ţi este dinainte şi spre Puterile îngereşti, care stau îm p reju ru l Lui, şi nu te făţarnici ; ...fă-te vrednic de sfintele canoane şi săvîrşeşte Liturghia d u p ă rîncluiala lor» 271. C u vintele p rofetului Ierem ia : «Blestemat (să fie) acela care face lucrurile D o m n u lu i cu nebăgare de seama» (X L V III, 10) sînt u n avertis­
ca o aducere aminte că arhiereul trebuie să aibă necontenit pe Hristos în in im a şi să se încreadă in m i jlo c ir e a şi ocrotirea Sfintei Sale Maici. Ca semn al autorităţii 'arhiereşti, episcopul poartă in timpul oficiu lui c lr ja sau patcrita (r.ct-εμτσα, ττατερίτζα, πατερίζα, πατερίσσ^). Pentru am ăn unte asupra v e ş­ mintelor arhiereşti a se vedea la locurile respective şi scrierile arhie pisc opu lu i Simion al Tesalonicului. 253. Despre Si'm ia Liturghie, cap. 79 şi Explicare despre slinta biserică, trad, rom. cit., p. 258. 269. Despre slintele h iro to n ii, cap. 181. 270. Sf. Gh erm an I al C o ns ta nt inopolulu i, op. cit., P. G.( X C V H J , 393 C. 271. C u v ln i cu priv ire la s lu jb a p rc o (ilo ;..., P. G., X X X I , И, .1687. Este tocmai ceea ce dezvolt ă şi L itu rg h ie ru l, în cap. «Po vălu ir i»,’ la finele pgf. 4 : « în toată vremea slujirii dumnezeieştii Liturghii, preotul este dator a fi blin-.d, lin, paşnic şi cu multă cucernicie, că ti tind cu ochii cei înţelegători spre S l ă p in u l Hristos, înaintea Căruia stă, Căru ia ii slujeşte şi al -Cărui chip asupra sa îl poartă. Ru g ăciu n il e să le citească cu lo ală cucernicia, cu b u na credinţa, cu dragoste, cu luare amin te şi in întregimea lor, nelăsind nimic, încredinţat fiind că Du mne ze u le primeşte pe toate acestea din gura lui, ca pe nişte mărgăritare. M ai este dator preotul să s lu ­ jească cu frică, cu cutremur, cu smerită că u tătură a ochilor, cu cucernică mişcare a mîin ilo r şi a toată lucrarea şi stînd cu evlavie şi cu toată ţinuta trupiilui d i n ­ afară să-şi arate credinţa sa cea d in ăun tru prin cucernicia sa».

113 —

ment că sfînta slujbă trebuie în d e p lin ită cît m ai desăvîrşit posibil, atît prin sinceritatea şi curăţia lăun trică, precum şi prin cucernic ia şi pieta­ tea clin ţinuta exterioară. Pentru aceleaşi motive, nu m a i puţin «şi veş­ mintele cele de pe dînsul, i se cade a le avea curate şi întregi, căci de vor fi pătate foarte şi rupte şi v a în d ră zn i preotul a sluji cu ele, v a greşi de moarte, deoarece înaintea lui Hristos-Dumnezeu, Cel ce este cu ade­ vărat în Sfintele Sale Taine, se arată cu nebăgare de seamă. De aceea, slujitorii celor Iţfinte sînt datori să stăruiască în tot chipul ca veşmintele cele sfinţite, chiar cînd vor fi din m aterii simple, să fie însă cuviincioase şi curate» 272. 4. Spălarea m îin ilo r U ltim ul act de pregătire a litu r g h is it o r ilf r înainte de a începe lu c ră ­ rile sfinte îl reprezintă spălarea mîin ilor. Jlşa precum sublinia Sfîntul Chirii al Ie rusalim ului, acest act este un simbol al datoriei noastre de a fi curaţi de orice păcat. întruc ît «m îinile sîşt sim bolul faptelor noastre, este lă m u rit că prin spălarea m îin ilo r facem Itluzie la curăţia şi neprihănirea faptelor noastre... Spălarea m îin ilo r înseam nă că sîntem curăţiţi de păcate» 273. Spălîndu-şi m îin ile sale, preotul îşi exprimă dorinţa ca ele să fie tot aşa de curate şi sfinte ca şi ale M în tu ito r u lu i, Care este adevăratul preot în Liturghie, spre a săvîrşi slujba cu evlavie şi a d m i­ raţie pentru slava lui D u m n e z e u («V o i în c o n ju ra jertfelnicul Tău, D o a m ­ ne, ca să aud glasul lau d e i Tale şi să vestesc toate m in u n ile Tale»). De aceea, se roagă ca D o m n u l să-l scape de obsesia lu m ii şi. de cursele celui viclean, adică de Satan şi de tentaţiile trup u lui şi ale vieţii, care l-ar putea depărta de M în t u it o r u l («Izbăveşte-mă, ţDoamne, şi m ă miluieşte»). Intr-un cuvînt, preotul «îşi spală m îin ile îh semn de curăţie sufle­ tească» 274. D u p ă spălare, preotul este deci pregătit să înceapă îndată lucrarea Proscomidiei.

272. L ilurghier, cap. «Povătuiri», finele pgf. 2. 273. Sf. Chirii al Ier usalim ului, Cciie/ieza V m islagogică, 2. 274. P. Lebedev, op. cil., p. 243.
L itu r g h ie r u l e x p lic a t — 8

В. ~ RITUALUL RROSCOMIDIEI
I. C o n s id e ra iii gciierale. — li. 'Ritualul p re g ătirii S iin tu iu i A g n e ţ şi a a lin tu lu i potir In rîn d u ia la L ilu rg h ie ru lu i actual. — Iii. l'ro sc o m id irca miricleloc pentru sfinţi şi credincioşi. — IV . N u m ă r u l prosioreior pentru Proscom idie şi Întrebuinţarea d a ru rilo r ce prisosesc. — V \ Încheierea ritu a lu lu i P roscom idiei I
С О N SI D E R AŢI I G E N E R A LE I. P‘>7.i\ ia P ro sco m id ici în rîn d u ia la prim ară a s e rv iciu lu i 2. M ate riile d arurilor P roscom idiei Liturghiei, —

1 . P oziţia th'oscom idiei in rîndu iala p rim ară a se rv ic iu lu i Liturghiei în a r a n ja m e n t u l grafic ai ediţiilor tradiţio nale ale L itu rg h le ru lu i, Proscomidia apare ea un serviciu exterior Liturghiei, deşi de fapt. ea intra in cadrul acesteia, ca prima ei parte, în care se pregătesc darurile pentru Sfînt л J e r t f a 1'"'’. Această poziţie a Proscomidiei rezultă de altfel din însuşi fa ptul că lucrările ei, care, în realitate, se împlinesc tainic în cursul o fic iu lu i Utreniei, m i au ioc; ciecît in cazul cînd Liturghia urm ea ză îndată, ca du p ă Utrenia clin cursul dimineţii, iar n u şi în cazul Utreniei din. serviciul cu priv eghere de noapte ; aceasta din u rm ă nu este c om p le­ tată cu Liturgh ia ele cit la Paşti. In cazul slujbei cu priveghere de no apt?, integrarea Proscom id ie i în cadrul Liturghiei se face prin pregătirea d a ­ rurilor dim ineaţa, în t im p u ’ citirii catismelor, canoanelor şi ceasurilor. Pe do altă parte, Liturgh ia propriu-zisă nu se poate săvîrşi dacă nu s-a făcut mai în tîi Proscomidia. Că aceasta din urm ă face parte din Liturghie se înţelege înainte de orice clin fa ptul c:a aducerea şi punerea înainte sau pregătirea darurilor de piin e şi v in fo rmează baza materială a Jertfei euharistice. De altfel în unele din codicele vechi Proscomidia nu este pusă sub u n titlu aparte, ca în ediţiile de mai tîrziu, ci se află inclusă în oficiul Liturghiei Sfîntului lo a n G u ră de Aur, sub titlul general : «R în d u iala dumnezeieştii şi Sfintei Liturghii...». Cele două părţi ale oficiului sînt totuşi demarcate printr-un n o u titlu («Dumnezeiasca Liturghie a celui între sfinţi P ă r in ­ telui nostru lo a n G u ră c!e Aur»), sub care este pus ofic iu l Liturghiei propriu-zise. Potrivit înseşi însemnării term enului «proscomidie», titlul « R înd uiala Proscom idiei» s-ar găsi deci într-un loc mai corespunzător după r în d u ia la pregătirii sfinţiţilor slujitori în vederea in trării în oficiu, iar nu în a in te de acest moment, ca '111 ediţiile tradiţio nale ale Li tur ghierului. O b ic e iu l ele a se aduce de către credincioşi darurile necesare p e n ­ tru Sfînta Je rtfă a fost dintru început o practică a Bisericii primare. Toţi,
275. Cf. Ib id e m , p. 243.

'/ / / . s-ar putea spune, cîţi participa)/ la Titu-ghie şi a v e /u să se împărtă/ ş.e'ascej îşi aduceau darul ca sim bol concret 61A>frandfei lor spirituale. Ca alimente care, obişrfîiit, intră în chfo univ ersal în 1ir an a om ului, iar nu şi în cea a celorlalte vieţuitoare, /Şi smt paggătite prin arta lui, piinea •v i v inul reprezintă sau sim bolizează e x d u j ^ v Viaţa^um ană. Predîndu-le in mîin ile preotu lui la altar, ca pe o pirga a vieţii 'Iot însăşi, credincioşii fac astfel un act sensibil al jertfei lor interioare, un sacrificiu în cinstea lui Dumnezeu, ca un simbol de dăruire totală de ei înşişi-7li. Dintre b u ­ nurile aflate în posesia şi folosinţa lor, ce clar ar fi. mai propriu să fie oferit :ui Dum nezeu de fiecare credincios in parte, clacă nu fiinţa lui întreagă transfigurată de un elan do p ieta te? «Vroi să afli», zicea Feri­ citul A ugustin, «ce anum e ai putea, oferi lui Duijm ezeu pentru t in e ? Qferă-te pe tine însuţi. Căci, ce cere de la tine Doişnu.1, clacă nu pe tine în s u ţi? Pentru că in toată creaţia de pe păm in t n-a£făcut nimic rnai bun decît pe tine» 7 T . Această aducere de daruri constituie o formă a cultu­ lui de adoraţie, de recunoştinţă şi de mulţumire, un gest de pocăinţă şi ele credinţă in unirea cu El, prin prim irea acestor daruri ceva mai în urmă, in Tru pul şi Sîngele Fiului Său şi, totdeodată, cu speranţa de a se împărtăşi de binefacerile divine pe care le cer pentru ei şi pentru cei pentru caro aduc aceste daruri. Aceasta este semnificaţia ofrandei credincicşilor in m omentul depunerii ei în m îin ile liturgiiisitorilor, la uşa altarului şi asupra acestor idei şi sentimente trebuie să se găsească c on­ centraţi cînd le aduc, căci, o dată cu darul material, preotul primeşte şi dispoziţiile sufleteşti şi intenţiile credincioşilor în legătură cu ofranda lor. De la această acţiune de aducere a materiilor de jertfă provine între­ buinţarea în lim b a ju l bisericesc a termenului proscomidiei (-ρο^κοαιδή, do la too; = înainte şi -/.ouiC -iv = aduce, a aduce, a transporta), care înseamnă aducere, punere înainte sau oferire. Prin acest termen se de­ semnează atit lucrarea de pregătire a darurilor de piine şi vin, in scopul de a fi jertfite cît şi însăşi acţiunea de oferire sau proaducerea. «Proscomidesc» înseam nă deci proaduc: sau fac ofrandă. Prin termenul de proscomidie se desemnează in lim b a j u l curent şi proscomidiarul, adică locul sau măsuţa din partea nordică a altarului, pe care se desfăşoară lucrările pregătitoare pentru aducerea darurilor. în aceleaşi sensuri se întrebu in­ ţează şi cuv întu l prothesă (rrpoik^.i. punere înainte) -7 S . Ca act de aducere, de oferire sau de punere înainte a darurilor de jertfă, Proscomiclia a fost dintru început u n u l din momentele constitu276. Cf. N ico lae Cabasifa, op. c/f., <ap. III. roi. ,'i77. 277. Гог. A uc us lin, Scrm n X L V III, 2, P. L , X:\XVIII. 273. Pan. N.' Trembela face distincţie intre aceşti doi termeni, fiind de părere ca ei se rofero la momcnLo deosebite al.; acţiunii. I Γ ττρό·ί)·εσις, ϊί sensul iare, cojişi.> adie,; riin oferirea sau aducerea darurilor de Culre cred ncioşi şi dopo/i!nrea_Jor in pasloiuriu sau pe o masă suplimentarei (τταρατραπίζιον) ϊί ultar. Ή -ροσκομιοή in-а i;v I■ ? ] :r.pa aclu l propriu-zis al punerii inainie, a o io j c i 1сс;с’Г ?’ а din daruri a pnrlii'T dos.t-nate pentru jertfii, depunerea lor pe masa prnsromidiarului, ier ma; «noi pe sfinl.a maso, cînd se citeşte şi a;;tă7i •'.R ufvnir'e n P m s co m id ie i», ca c.diui<::iU (CI. Al τρεις λειτουργίαι '/.ază τούς έν A Ον,νί1 .; у.онп'/.а; , nota 1 , p. 1/ — 201. m i L ·'. ii< >ίηη!ιίι iiis.i t o m e n u l ’ «prosconiidie» a c ăp ătat sensul unei ac jiu ni de aducoro :n vederea j«-rticii, sinonim, substa ntivului αναφορά. Cf. I. M. Hanssons, op. oii., t. III, p. 22.

— 116 —
tive Liturghiei creştine, precum m ărturiseşte textul fo rm u la ru lu i S im ­ ţului V asile cel M a r e : «...în noaptea în care s-a dat pe Sine însu şi p e n ­ tru v iaţa lu m ii, lu în d p iin e în sfintele şi preacuratele Sale m îin i, -arătln-d-o Ţie, lui Dum nezeu-Tatăl, m u lţum ind... a dat S finţilor Săi. uce nici şi A postoli...». Deci, cînd M în tu ito r u l a in s titu it Sfînta Euharistie, a tre­ b u it m a i in tii să «p ună înainte» pe m asa de cină, adică să ofere, p îin e a şi v in u l, pe care le-a ales să servească drept elem ente pentru Jertfa cea fără de sînge în Biserica Sa 279. N egreşit, la început, ritu alu l P roscom idiei nu poate fi conceput de­ cît într-o form ă em brionară, m enţinîndu-se în cadrul sim p lităţii sale prim are m ulte veacuri, chiar în epoca de pace a Bisericii. C e re m o n ia lu l d in această epocă ni-1 putem reprezenta cel m ult pe tem eiul textelor din Prim a A p o lo g ie a S fîn tu lu i Iu stin M a rtiru l şi F ilo z o fu l280 şi d in Cons litu ţiile A postolice H 1 . în acea vreme, acţiunea se petrecea în p rim a parte sau, m ai exact spus, chiar la în c e p u tu l L iturghiei credincioşilor, în d a tă după concedierea cateh u m enilo r şi a claselor de penitenţi, d ia ­ conii în special a du nau darurile de la credincioşi, depozitîndu-le în pastoforii ~ 8- sau pe o m asă su p lim e nta ră {xb -καραχραπέζιον) din. altar. N u erau p rim iţi să aducă daruri decît credincioşii îm p ăcaţi cu Biserica, adică n u m a i cei care nu erau opriţi de la îm p ărtăşire 2S 3. Se alegeau apoi d a ­ rurile aduse, acelea care se im p u n e au p rin calitatea lor şi în m ăsura corespunzătoare n u m ă ru lu i credincioşilor de îm p ărtăşit, ducindu-le după aceea pe sfînta m asă episcopului, care le proscom idea, adică le oferea printr-o rugăciune. Proscom idia apare deci redusă în această epocă la sim pla depunere pe sfînta m asă (altar) a d a ru rilo r de p iin e şi v in am es­ tecat cu apă, alese de diaconi din cele a du nate în pastoforiu de la cre­ dincioşi. E piscopul le prim ea şi le oferea sau le proaducea, rostind de­ sigur asupra lor o rugăciune, p rin care le d ăde a caracterul de prinos sau de ofrandă. A cestui m om ent p rim ar al P roscom idiei îi corespunde a p ro x im ativ în L iturghia de astăzi ru g ăc iu n e a in titu la tă «a Proscom idiei (εύχή τής προδέσεως)», ce se citeşte «chipă punerea dum nezeieştilor d a ­ ruri pe sfînta m asă», adică după intrarea cea mare.
279. « A ş a a f ă c u t H ris to s (la C in a cea de ta in ă ) : lu in d în m îin i p iinea. şi v in u l, le-a în f ă ţ iş a t lu i D u m n e z e u - Т аШ , p r o a d u c in d u - I- le (a s tfe l) ca d a r u r i şi oferindu- I- le, I le-a d e d ic a t (c o n s fin ţit)» . N ic o la e C a b a s ila , op. cil., cap . II, col. 376 D — 377 A . 280. « D u p ă în c e ta r e a r u g ă c iu n ilo r (p e n tr u c r e d in c io ş i) ne îm b r ă ţ iş ă m u n ii pe a lţ ii cu s ă r u ta r e . Se a d u c ap o i e p is c o p u lu i p iin e şi u n p a h a r cu v in a m e s te c a t cu a p ă . A c e s ta p r im in d u - ie , d ă la u d ă şi m a rir u T a tă lu i tu tu r o r p rin n u m e le F iu lu i şi a l S f în t u lu i D u h ...» (A p o lo g ia I, L X V , 2 — 3, e d iţia J o h a n n e s M a r ia •P făttisch, Jusllnu s des P h ilosophcn und M artyres A p o lo g ie n , p. 73). 281. « D ia c o n ii, d u p ă r u g ă c iu n e (a d ic ă cea p e n tr u c r e d in c io ş i), u n ii să se în d e ­ le tn ic e a s c ă cu a d u c e r e a d a r u r ilo r p e n tru E u h a ris tie » . C o n s lilu Îiiie A po slolice , cart. II,. c a p . 57 (J o h a n n e s Q u a s te n , M o n u m e n ia e u ha rislic a el liturg ica veluslissim a..., p.7/185). « In d e p lin in d u - s e a ce s te a (sărutare ;) p ă c ii etc.) d ia c o n ii să a d u c ă e p is c o p u lu i d a r u r ile la a lta r » . C o n s tilu liil o  pQ slolicc, c a rt. V I I I , ca p . 12 ( I b i d e m , p, 212/34]. 282. C e le d o u ă c ă m ă r u ţe , care fla n c a u a lta r u l in p ă r ţile lo r de m ia z ă n o a p te şi m ia z ă z i. C o n stituţiile A po slolice, cart. II, cap . 57. 283. D e ci nici de la im p r e u n ă - ş e z ă to ri (συ σ τ ά μ εν ο ι, σ υσ τ ά ν τες , | o n s is te n ţe s ) nu se p r im e a u d a r u r i p e n tru P ro s c o m id ie . Cf. C a n o n 75 al Sf. V a s ile c6l M a r e , şi- ca n .· 5 ai S in . de la A n c ir a , Cf. de a s e m e n e a şi C o n s titu ţiile A postolice, φ τ ΐ. IV , Ş.

I ;

Ш

, I I
Ϋ ■

117 -

2. M a te riile da ru rilo r P roscom idie i

La început, p îin ile p ro a d u c e rii n u se deosebeau p rin form a lor de cele de la masa din fam ilie. De tim p u riu s-a lu a t însă obiceiul de a se face »e ele sem nul crucii. A stfel, în frescele d in catacom bele rom ane, ca cele din cim itiru l D o m itille i şi d in cripta Lucinei, pe cărăm izi din catacom ba Sfintei P riscilla (v e a c urile al II-lea şi al III-lea) şi pe unele sarcofage se v ăd prezentate în c u lo ri sau în relief form e de p iin e rotunde cu cruci crestate pe ele în form a literei greceşti X (panes decussati). A ve m m otive să credem că acest sem n constituie o indicaţie a d estin a ­ ţiei liturgice a acestor p lin i, iar nu pur şi sim p lu continuarea u n u i uz din vechea lum e p ă g în ă , în care p îin e a nu se tăia ci se frîngea pe urm a sem nelor sau crestăturilor făcute р е ea în a in te de coacere ~ 84. Că printr-un astfel de sem n se în d e p lin e a de fapt un ritu al specific creştin încă îna inte de v e ac u l al V I-lea, ne lasă să înţelegem u na din istorisirile S fîn tu lu i G rigore cel M a re (-b 604). A stfel, el narează că u ce­ nicii c ălu g ăru lu i M a rty riu s d in p ro v in c ia V a le ria ne g lija se ră odată să facă sem nul crucii pe p îin e a p u să la copt. S fîntu l îi m ustră, schiţînd apoi sem nul crucii cu degetul pe deasupra c ărbu nilor. G raţie puterii lu i de credinţă, p îin e a avea pe ea acest sem n cînd a fost scoasă de la cuptor 2S5. C o ncludent pentru teza noastră -este şi faptul că o m arm ură clin c ata­ combe, datînd de p rin v e a c u l al III-lea, reprezintă p lin i cu m o nogram ul sim plu al M m tu ito ru lu i 2S0. La cru cile de pe p îin e a euharistică se referea, desigur şi Sfîntul lo a n G u ră de A u r cînd, tra tîn d despre deasa şi felurita întrebu inţare a sem nu lu i crucii, a d ău g a că «ea străluceşte şi cu T rupul lui Hristos în cina m istică» 287. Aceste forme sim ple de cruci pe p îin e a P roscom idiei erau o a n tic i­ pare a pecetei (ή σφραγίς), care s-a d e zv o lta t m ai tîrz iu şi este în uz p în ă astăzi, im prim îndu-se în faţă şi fiin d a lc ă tu ită dintr-un p ă tra t îm ­ părţit în patru spaţii, egale prin braţele unei cruci înscrisă în ă u n tru l lui , · cele două spaţii de sus c up rind p rim ele dou ă in iţia le ale n u m e lu i «Iisus», cel din stînga, şi ale n u m e lu i «H ristos», cel d in d re a p ta ; iar cele de jo s îm part între ele silabele v e rb u lu i grec «Ν ΙΚ Α ». D eci : «lisus H ristos în ­ vinge». O m enţiune expresă despre acest sem n se întîlneşte pentru prim a data abia în rîn d u ia la P roscom idie i în to c m ită în veacul al X-lea-— al X fT ea pentru episcopul Paul d in G a lip o li. în uz însă trebuie să se fi găsit cu m u lt înainte, de vrem e ce C o m e n ta riu 1 in terpo lat al S fîn tu lu i G h e r­ m an I al C o n sta n tin o p o lu lu i, în v ersiu ne a lu i A nastasie B ibliotecarul, prescrie scoaterea A o n e ţu lu i în form ă pătrată. în faza în care P roscom idia a a ju n s să depăşească sim plitatea p r i­ m ară, prin dezvoltarea u n u i ritu a l al p re g ătirii S fîn tu lu i A gneţ, în c ă îna28-1. Cf. Sf. G ricjore c e l M a r e , Dialocji, cart. I, cap . 11. 285. Cf. H . L e cle rq , « D ic tio n n a ir e d 'a r c h e o lo g ie c lir e tie n n e et cîe litu r g ic » , fasc. C L X — C L X I, p. 448 — 451, V e z i de a s e m e n e a M g r W ilp e r t , F raclio pcinis, P aris, 1896, fig. 10 ţi Π , p. 33— 84. 286. Cf. M a r c e l L a u r a n l, L'art ch re lie n prim iţii, t. I, fig. 8, p. 09. 287. O m ilie îm p otriva iu d e ilo r şi elinilor : ca Hristos cat с Dum nezeu, D, P. G., X L V III, 32β.

118

inte de veacul al V III-lea, pîinea Proscomidiei se vede desem nată ex c lu ­ siv sub num ele de prosfora (r.posvopi), de unde v ine Га ^noi'prmtr-o de­ formare lin g v istic ă term enul curent de prescura, care devine astfel de­ nu m irea tehnică. în literatura creştină şi îndeosebi a celor din ţii treipatru veacuri, acest c uv înt era întrebuinţat de obicei pentru a desemna Jertfa euharistică 2 8 8 şi partea Liturghiei în care era adusă. în general însă şi m ai ales la originea sa, prin termenul de prosfora'se înţelegea orice act de proaducere, în d ep linit fie de popor, fie1 de preot 289. A cest sens a prev alat în no ul stadiu al Proscomidiei, aplicîndu-se în chip spe­ cial p îin ii aduse de popor pentru sfintele daruri. Cu o astfel de între­ buinţare ex clusivă îl în tîln im m ai în tîi în Com entariul litu rg ic atribuit S fîntu lu i G herm an I al C onstantinopoiului, iar după aceea în toate m a ­ nuscrisele şi la toţi scriitorii bisericeşti. «Iar prescura (προσφορά), care se num eşte şi pîine (άρτος), şi binecuvîntare şi pîrgă, d in care se taie Trupul D om n u lui, se prim eşte», zice Sfîntul Gherman, «spre înch ip uirea Preacuratei Fecioare şi de Dum nezeu Născătoarei...» 290. Este de adm is că form a prescurii trebuie să se fi diferenţiat de tim ­ puriu de rea a p îin ii din întrebuinţarea zilnică. Caracterul ei religios îi era consacrat nu num ai p rin destinaţie, ci şi prin form ă, dar m ai ales prin pecetea im prim ată pe faţa ei. în practica bisericească s-a folosit înc ă de m ultă vreme, pe de o parte, forma rotundă, în două straturi suprapuse, sim bolizin d cele două firi din persoana M în tu ito ru lu i. Stratul superior p oartă pe el de obicei cinci pereţi, aşezate una lîn g ă alta aşa fel ca să formeze figura crucii, iar în spaţiul din stînga acesteia se află desenul p ărticelii de scos pentru Sfînta Fecioară, pe cînd în cel din partea opusă, semnele cu părtice’ele de proscom idit pe num ele celor no uă cete. M a i o bişnu ită la noi este prosfora cu patru braţe sau cornuri, adică în form ă de cruce, purtînd cîte o pecete pe fiecare d in cornuri, iar în cele m ai bune cazuri şi în m ijlo c 201. Se obişnuieşte d e a s e m e n e a şi prosfora cu cinci cornuri, în am intirea m inun ii în m u lţirii p îin ilo r în pustie, corespunzînd în acelaşi timp şi practic n u m ă ru lu i de proşfore prescris pentru lucrările Proscom idiei. Plecînd de la ideea că fiecare braţ sau corn al prosforei reprezintă o pîine, se o b işnu ie şte ,. deşi m ai
288. C le m e n t R o m a n u l, Epistola I cc/'/c Corinteni, ca o. -X L , P. G „ I, 288 A si 289 A ; C le m e n t A le x a n d r in u l, Stromata, I, 19, P. G., V III, 813 A ; c a n o n 19 i.şi 58 ale S in , de la L a o d ic e e a ; Sf. lo a n G u r ă de A u r , O m ilia la Si, F ih g o n iu , P. G „ X L V II, 755. 289. Cf. L o c u rile in d ic te în J, Hansscns, Instilutiones liturgicae de ritibus orientalîbus.,., t. II, p. 36— 37. 290. O p . cil,, P. G., X C V I I I , 397 C. în v e r s iu n e a lu i A n a s ta s ie B lb lio t c c a r iii l i p ­ seşte· acest p a s a j, iar te r m e n u l προσφορά e<-tG în tre b u in ţa t p e n tru jertfa; M în t u it o r u lu i, C f. N ilo B o rg ia, op. cit,, p. 19. D in acest faot n u se p o ate tracte în s ă o c o n c lu z ie p o tr iv n ic ă te x tu lu i d in P a tr o lo g ia g re acă, f li t fiin d că, p re c u m se a d m ite , A n a s ta s ie n u a a v u t la îndem îrvă o r ig in a lu l însuşi a! Comentariului-St. -Gheţ-rraTî·· I · a l C o n s ta '’ fin o p o lu tu i, ci n u n 'a l .u n rezuim at. Pe fie aiu l parte, in ceea ce p riv e ş te s tilu l, f a c ­ tu r a c ita tu lu i n u v in e în c o n trav ice ro щ re st” ! operei d in ComealariuL liturciic. 201. A c r a s ta este fo r m a p re fe ra tă si re ^o rra n d a ta de· S im io n , a r h ie p is c o p u l T e ­ s a lo n ic u lu i, din m oţi ve m a i m u 1I de ad v o rs itate -fa Ш tif? [urma ro tim dîu - a o b ta l eîor d in B ise rica L a tin ă (cf. Despre Sf'inta Liturghie , P. G.. CLV;. în TractaLi‘ cm:'Jpm. tuturor dogm elor credinţei noastre ortodoxe, cap. 87 'r a d . r o m , R u c u ro ^ ti, 18G3V deşi r e c u ­ n o a ş te .că fo rm a r o tu n d ă este în t r u n it ă şi de fieca re din coraurtte-:-pî.eşcftr$i’.,fir. l o t m ă . de cru ce (Ibidem , cap . 88). "

— 119 —
rar şi ca un uz venit din practica slavo-rusă, prosfore rotunde mici, atît cît să se poată aplica o singură pecete pe faţa lor. ί Ca simboale de pîrgă a vieţii, menite a deveni T rupul şi Sîngele euharistie a D om nului, pîinea şi vinul, ca m aterii speciale de proscomidire, trebuie să întrunească însuşiri deosebite de calitate în prim ul rînd. Cea trai veche menţiune, provenind din veacul al IV-lea, despre astfel de pîini, ni le descrie ca de cea m ai curată culoare a lb ă 292. Această culoare este sim bolul p u rităţii noastre spirituale, pe care o închinăm 111 acelaşi timp cu darul nostru de pîine. Ca atare, este necesar ca prosfora să fie preparată cu apă naturală, din făină de grîu curat, n u prea veche, nealterată şi fără nici un fel de amestec, să fie bine lucrată şi bine coaptă, avînd gust firesc şi plăcut la mîncare. Se cere, pe de altă parte, să nu fie prea sărată şi să fie dospită cu aluat, iar nu cu alţi fermenţi (d roj­ dii) 2 !);i. Pîinea dospită a fest întrebuinţată c!e M în tu ito ru l la instituirea Sfintei Euharistii şi tot acelaşi fel de pîine era folosit pentru jertfa de ta Tem plul iudaic- 04. în opoziţie cu practica azimei, proprie vechii erezii ebionite, aluatul a devenit in Biserica O rtodox ă sim bolul sufletului, p en­ tru a se sublinia astfel că M în tu ito ru l a luat în chip desăvîrşit iar nu aparent fire omenească, cu excepţia păcatului. N u este de mirare deci că Biserica noastră im pută celei Latine drept erezie a p o lin a ris tă 2 9 5 între­ buinţarea azimei, caro a apărut în practica apuseană tocm ai în veacul al IX-lea, a ju n g în d să se generalizeze abia în veacul al XI-lea 2 9 6 . în ceea ce priveşte vinul, el trebuie să fie natural, neamestecat, ne­ prefăcut şi nealterat ; «Să fie curat, adică să nu fie pelin, nici muced, nici oţetit, iar apa sa fie curată şi proaspătă ; ...să fie v in d in roada viţei, adică din strugurii de viţă de vie..., să aibă gustul şi m irosul său firesc, să fie bun de băut şi curat, neamestecat cu nici un fel de băuturi» 297. în ceea ce priveşte culoarea vinului, se poate spune că Biserica a întrebuinţat v in u l roşu încă din vechime, însă nu cu exclusivitate, v in u l alb fiind folosit în acelaşi timp în regiuni d ife rite 298 . «Culoarea v inu lu i este deci indiferentă» 209; totul este să p ro v in ă din «rodul viţei» (Matei X X V I, 29) 3 0 °.
29?. Cf. Sf. C ri gore dc N a z ia n /, C u v lU a r e a X V III, cap. 30, P. G., X X X V , 1021 — 1024. 293. Cf. Paragraful I din cap. ·,<Ρο\ î.tuiri^ de la finele Lilarghieiului. 294. Cf. P. L e b e d e 1 .·, op. cit., p. 245. 295. Cf. Liturghierul la c a p ito lu l « P o v ă tu ir i» , pcjf. 1 şi 5. în t r u c ît « d a ru rile aduse la P rosco in id ie r .c h ip u ie S f în tu l T rup al D o m n u lu i* , El fiin d « d in tr u în c e p u t în c h in a t .ui D u;rno?.cu ca un dar de preţ, a tît ca p irg d a n e a m u lu i o m enesc c ît şi du p ă Lege, c e n tru c i era în t îi n ăs c u t» (L uca II, 22— 24), e r m in e u ţii L itu rg h ie i in te rp re te a z ă a s t­ fel ciorne” telo prosfo re i : fă in a — sim b o lu l tr u n u lu i, a lu a tu l . — s u f le t u l; sarea — m in te a şi în v ă ţ ă tu r a c u v in lu lu i, iar apa — S fîn tu l Di'.h sau B o te z u l. Cf. S im io n , ■•■rbicpisropul T e s a lo n ie u lu i, Despre S iin ta Liturghie, cap. 86,- G a b r ie l R ăşcanu , op. cil., p. 55. . 296. Cf. M q r C'hevrot, Notre messe, Lille, 1944, p. 114. 297. Lilurghier, cap. « P o v ă tu ir i» , pgf. 1 şi G. 298. Cf. şi Dr. V a le n tin T h alh o fe r, Hanclbuch der kalholischen Liturgik, t. II, I r. i I5r., 1<!90, p. 142. 299. Dr. V a s ile M ilr o fa n o y ic i şi Dr. T. T a rn a v s c h i, op. cit., p. 460. :J00. Cf. şi Pr. Petre V in tiie s c u , Culontna vinului pentru Siinta Euharistie, in ■-iiiserica O r to d o x ă R o m â n ă » , L IX (1941), nr. 1— 2 şi extras.

120

■■··: λ II ■ , RITUALUL PREGĂTIRII SFlNTULUI AGNEŢ ŞI A SFlNTULUI. POTIR IN RtNDUlALA LITURa-ilERUJ.BI ACTUAL

V

Practic vorbind, Proscomidia constă în pregătirea darurilor în v e­ derea Sfintei Jertfe euharistice. Ea este, adică, o serie de lucrări rituale, prin care se separă părţile prescrise în acest scop d in darurile aduse de către credincioşi şi, destinîndu-le scopului religios al Liturghiei, se efec­ tuează în acest chip scoaterea lor din întrebuinţarea com ună sau p ro ­ fană. Prin aceasta se îndeplineşte, s-ar putea spune, prim a formă pentru afierosirea sau consacrarea lor. Dat fiind caracterul pregătitor al Proscom idiei, întreaga ei sem nifi­ caţie este tipico-simbolică, întrucît prin ea se reprezintă şi se actu ali­ zează în forme rituale m ai m ult acele date şi m om ente d in istoria mân­ tuirii care au prevestit jertfa Fiului lui Dum nezeu, precum şi unele acte prin care aceasta s-a consumat în cele d in urm ă. Este necesar deci să subliniem că ceea ce se proscomideşte, adică se proaduce sau se pune înainte pe masa Proscomidiei, nu este însăşi jertfa, nu este Trupul jertfit al Dom nului, ci num ai darul de jertfă, care închipuie sau sim bolizează Trupul şi Sîngele euharistie al D om nului, în care se va transforma în chip mistic şi real spre sfîrşitul Liturghiei. Căci El s-a arătat sau a de­ venit cu adevărat Jertfă spre slava T atălui Său num ai Ia sfîrşitul vieţii ; m ai înainte însă el era num ai consfinţit sau înch inat lu i Dum nezeu ca dar de preţ, p rim it sau socotit astfel atît ca pîrgă a neam u lui omenesc, cît şi p otrivit prescripţiilor Legii Vechi, întrucît era prim - născut301 . Deci, «atîta timp cît stă la proscomidiar, pîinea tăiată (A gneţul) este sim plă pîine, num ai că primeşte însuşirea de a fi în c h in a tă şi făcu tă dar lui D u m ­ nezeu, în c h ip u in d pe Hristos din vremea cît El a fost dar. Şi, precum s-a spus mai sus, El era hărăzit ca dar chiar de la naştere, p otrivit Legii, întrucît era un întîi- născub 302. Principial şi fundam ental în ritualul Proscom idiei este deci alegerea şi scoaterea d in prosforă a A gneţului (6 ’αμνό; *= m ielul), adică a acelei părţi care închipuie pe M ie lu l lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lum ii (loan I, 29). A şa cum sînt întocmite, aceste lucrări am intesc în desfăşu­ rarea lor formele şi momentele capitale ale chenozei (κένωσις, golire sau lipsire de slavă, smerire sau um ilinţă) M în tu ito ru lu i, rezum ată anum e la cele ale întrup ării şi îndeosebi cu referire la Sfintele Lui Patimi, p u n c ­ tul culm inant al acestei um ilinţe şi ascultări, prin care a ispăşit păcatul originar al o m e n ir iiS03.
301. Cf. N ico lae Cabasila, op. cit., cap. И, col. 396 D. 302. ibidem , col. 380 D. 303. «Şi ale întrupării, şi ale îngropării îm p re ună sînt închipuite, pentru că Hristos s-a în tru pa t ca să se jertfească pentru noi». Sim ion, arhiepiscopul Tesaloni­ cului, Despre Sfînta Liturghie, cap. 85. In lucrările Proscom idiei Biserica uneşte sim ­ bolurile naşterii cu ale patim ii şi ale morţii M în tu ito ru lu i, deoarece-El însuşi a spus că n-a venit să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-şi dea sufletul pentru m ulţi. Cf. Scrisoarea sinodală a patriarhului ecumenic Paisie l către Nicon al Mos­ covei (1655), la K. D elikanis, Πατριαρχικά "Ε γγραφα, t III, C onstantinopol, 1895, p. 42.

121

De fiecare dată deci Proscom idia constituie pentru liturghisitori o ocazie şi o datorie de a parcurge cu cugetarea şi de a adine i cu simţirea taina Sfintelor P atim i ale D om nu lui, p articip în d în acest chip la moartea Lui m ăcar în spirit, dacă nu pot să fie în situaţia de a spune cu Sfîntul A postol P a v e l: «Împlinesc în trupul meu suferinţele lui Hristos» (Col. I, 24), nevoindu-se a-şi cîştiga lor şi evlavia 3 0 4 cuvenită u nor adm inis­ tratori ai T ainelor dumnezeieşti. De aceea, pentru alungarea indiferen­ ţei, scuturarea apatiei şi absenţei morale, liturghisitorii, în d a tă ce v in după spălare la proscom idiar, in vocă m ai în tîi ajutorul d iv in , închinîndu-se de trei ori şi spunînd de fiecare dată stihul de u m ilin ţă : «Dumne­ zeule, curăţeşte-mă pe mine p ăcătosul şi m ă m iluieşte». A p o i, ca şi cum ar rezum a sau ar enunţa însăşi tema cerem onialului pentru scoaterea Sfîntului Agneţ, preotul se adresează M în tu ito ru lu i cu m ărturisirea din troparul de la denia de Jo i seara spre V inerea Patim ilor : «Răscumpăratu-ne-ai pe noi din blestem ul Legii, cu scum p Sîngele T ău ; pe cruce fiind răstignit şi cu suliţa îm puns, nem urire ai izvorît oam enilor, slavă Ţie» (cf. şi Gal. III, 13 ; Efes I, 7 ; Col. I, 14) 305. D upă ce diaconul face invitarea : «Binecuvîntează, părinte», .preo­ tul începe îndată acţiunea sau m ai exact serviciul propriu-zis al Pros­ com idiei. Luînd m ai întîi prosfora aleasă pentru scoaterea Sfîntului A gneţ şi ţinînd-o în m îna stîngă lao la ltă cu copia, el rosteşte formula de binecuvîntare cu care se începe orice serviciu religios : «B inecuvîn­ tat este D um nezeul nostru, totdeauna...», pentru a arăta că cele ce u r­ mează a săvîrşi sînt spre slava lu i D um nezeu. Luînd apoi copia. în m îna dreaptă, face cu ea semnul crucii de trei ori peste pecetea de pe prescură, spunînd de fiecare dată : «întru pom enirea D om nului şi D um nezeului nostru Iisus Hristos», m ărturisind astfel că prin aceasta nu face decît să îm plinească, nu num ai la Proscom idie, ci în toată Liturghia, porunca dată de M în tu ito ru l la Cina cea de tain ă A p ostolilor Săi, de a comemora cele ce El însuşi a făcut pentru m întuirea lu m ii (Luca X X II, 19). Această pom enire este deci din partea noastră o datorie de m ulţum ire şi de recu­ noştinţă pentru binefacerile Jertfei Sale adusă lu i D um nezeu pentru noi. A ci se face am intire însă nu de m in u n ile şi de faptele p rin care D om ­ nul a apărut în slava Sa de îm p ărat al făp turii, al vieţii şi al morţii, ci ea se referă num ai la formele chenozei sau smereniei Sale, care intră în cadrul general ai Jertfei M în tu ito ru lu i. Tocmai pentru acest motiv, preo­ tul face sem nul crucii cu copia peste pecetea prescurii, subliniind în acest chip că aci se amintesc Patim ile, crucea şi moartea Dom nului, «prin care s-a cîştigat biruinţa deplină îm p otriv a celui rău» 308. Pe acestea EJ însuşi le anticipase mistic la C ina pentru instituirea Sfintei Euharistii.
304. Cf. Liturghier, «Povăţuiri», pgf. 2, 305. Potrivit practicii înscrise în Lilurghierele de lim b ă greacă ţi adoptată şi în ediţia de Bucuraşti, 1956, a Lilurghierului rom an, preotul, luînd cu am îndnuă mîinile prescura rin d u ită pentru scoaterea S fîn tu lu i A gneţ, precum şi co ria, le ridică p în ă în dreptul frunţii, o dată cu recitarea acestui tropar, făcînd astfel prin acest gest un act de aducere, adică de oferire a ofrandei. în comparaţie sau spre deose­ bire de celeliiHe prescuri, această prescură este n u ir it ă in· vocabularul liturghie -'prescură în ălţată». 306. N icolae Cabasila, op, c it , cap, IX , col. 385 C.

— 122 —
Şi pentru a arăta că toate cele ce s-au în tîm p la t în legătură cu Jertfa D om nului fuseseră prevestite cu m ulte veacuri înainte, lucrările-pentru scoaterea A g n e ţu lu i din prosforă sînt însoţite ele recitarea textelor din proorocia lui Isaia, care descrie aceste Patimi. In .to t ceea ce se săvîrşeşte la scoaterea A gne ţulu i, «preotul închipuie deci Jertfa D om nu lui, isf.orisinci-o prin cuvinte şi înfăţişînd-o prin acte simbolice, ati't cit se poate înfăţişa aşa ceva într-o astfel de .materie... Scoţînd din prescura întreagă partea pe care o face dar, înscrie p e.ea p atim a şi moartea ca pe o placă. Toate cite le săvîrşeşte preotul atunci — unele din trebuinţă, altele într-adins — ...alcătuiesc o istorisire prin acte sim bolice a Pati­ m ilor şi a m orţii lu i Hristos» 307. . P unînd deci prosfora pe taler, preotul înfige copia şi taie vertical cu ea pe cele patru laturi ale peceţii şi anum e m ai în tîi pe partea dreaptă a A gneţului (adică în stînga preotului), zicînd : «Ca un. m iel nevinovat spre junghiere s-a adus» (Isaia LIII, 7) 3oa. Face apoi acelaşi lucru pe latura stingă a peceţii (dreapta preotului), rostind : «Şi ca o oaie fără do glas îm potriva celor ce o tund, aşa nu şi-a deschis дита Sa» (Isaia 'LUI, 7) :;0 !). C hipul M în tu ito ru lu i este înfăţişat astfel p lin de nevinovăţie, do bîîndeţe, de răbdare şi de hotărîre la sacrificiul în care El se aducea. Cind- taie dună aceea în partea de sus a peceţii, preotul zice : «Intru sme­ renia Lui judecata Lui s-a ridicat» (Isaia LIII, 8), iar la partea de jo s : ■ '.iar neam ul Lui cine îl va spune?» (isaia LIII, 8). Deci num ai din spirit do .smerenie şi de ascultare faţă de Tatăl, precum şi din marea Sa iubire de oameni s-a supus la o judecată nedreaptă, arătîndu-se lipsit de orice putere de apărare, sfirşincl dispreţuit şi chinuit ca un m uritor de rînd, a C f'nii origine dum nezeiască nu o 'recunoşteau cei care L-au dat m orţii (cr. Isaia, LIII, 3) 3l°. ' . în tot tim pul acestor lucrări diaconul priveşte cu evlavie şi, ţinînd orarul în m îna dreaptă, rosteşte la fiecare tăietură : «D om nului să ne ru­ gam — D oam ne m iluieşte». In v itîn d pe preot : «Ridică, părinte», acesta întinge copia în m iezul prosforei, de dedesubtul peceţii, puţin m ai sus de coaja de jos şi tăin d orizontal, fie din faţă, fie dinspre partea dreaptă a np'sforei, ridică S fîntul Agneţ, zicînd : «Că s-a luat de pe p ă m în t viaţa lui» (Isaia LIII; 8). înc h ip uind prin aceasta plecarea D o m nu lui din lum e
307. Ibiclciri, cap. V I, col. 331 A . E d iţiile Lilurcţhierului, u rrm n d \ n rs iim o a Ş e p lu a q in te i (ώ ς πρόβατον) şi în 'rnp i.rnzire ro t u Ic x lu l m a s o re tic (so’h — . m iel), în tr e b u in ţe a z ă în p r im u l m e m b r u al v e r s a tu lu i 7 di a Isa ia L III fo rm u la «...ca o o aie spre iu n c h ie re ...» în lo c de «,..ca un m iel...», iar în al d o ile a m evrbru : «...('ii u n m iel... fă ră de cjlas îm p o t r iv a celui ''c-1 tun !c (?)...», în L 'c d.·' «га o o n ic» (in tex tu l m a so re tic : ra ch e ll, năsindu- so nslfc‘1 in dezacord cu : al te x te le N o u lu i T· sin·· e n t; (lo a n I, 29 şi 36,· I. P clvu I, 1 S 9) ; 4 cu in'.nonrafiti bi< cM'irească (strofa a treia din near,na a p a tra a C a n o n u lu i în v ie r ii n'iv-pus de Sf. lo a n D a m a s c h in si irm o su l c în tă r ii ’ a p a tra d in r în d u ia la Sf. Î m ­ p ă r tă ş ir i) · c) cu to r m in o lo c ia d in r itu a lu l P ro s c o m id ie i p e n tru june h ie re a S f î” tu lu i A r ne! (acn u s, α μ ν ό ; — m i c i i ; d) p recu m şi ia c o n tra z ic e re cu lo o ic a eioo’ entarii i ' r n Lis” î de r e a lita te (!în a se c o le c te a z ă de p<· o aie, iar n u de ne m iel). Cf. in acoas*a e riv ip ţa s tu d iu l D 'iM ru în jurul unci formal·· dc origine biblică, extras din rev ista < ..P e r πνΙсг сл », C ra io v a , 1044, nr. 10, dor ales x cc e n ia a s u p ra ed iţie i Lilurcjhier, B u c u io s m , 10Π7— 1ΠβΗ. in « O r to d o x ia » , X X ( ViJfiii) nr. 2 p. 298— 299 Л0П. Vezi : v l a ЗОЛ. ■ ПЮ. P. L ebedev, op. cil., ρ. 246—-2Ί7.

2

— 123 ~ prin moarte şi întoarcerea Lui la T atăl (loan X V I, 28) 3U, preotul aşază A gneţul pe sfîntul disc cu faţa, adică cu ppcetea, în jos, deci în poziţia unei victim e ce se ju n g h ie pentru jertfă. La îndem nul diaconului : «Junghie (jertfeşte) părinte», preotul taie adine (pînă aproape de coaja din faţă) pîinea, în semnul unei cruci cu braţe egale, zicînd : «Se junghie (se jertfeşte, δύεται) M ie lu l lui Dum nezeu, Cel ce ridică păcatul lum ii, pentru viaţa şi pentru m întuirea lum ii». «Preotul zice şi săvîrşeşte astfel cele ce arată felul m orţii D om nu lui, căci descrie în pîine crucea, ca să arate astfel că jertfa s-a săvîrşit prin cruce» 31\ După ce preotul întoarce S fîntul A gneţ cu pecetea în sus şi diaconul aminteşte : «împunge, părinte», preotul îm punge cu v îrfu l copiei Sfîntul A gneţ în partea dreaptă şi anum e sub iniţialele IIS, zicînd : «Şi u nul din ostaşi cu Suliţa coasta Lui a îm puns \ » ; îndată diaconul ori, în lipsa lui, preotul luînd în mîna dreaptă vasul cu v in şi în stînga pe cel cu apă, toarnă în potir deodată v in şi apă, cît se c u v in e 313, zicînd în acelaşi timp : «Şi îndată a ieşit sînge şi apă şi cel ce a văzut a m ărturisit şi ade­ vărată este m ărturia lui» (loan X IX , 34-— 35). S-a istorisit astfel prin grai şi despre sîngele şi apa care au curs din rană, arătîndu-le şi prin acte simbolice :iU. Sfîntul C iprian stăruia asupra acestui am ănunt din Patimile Dom nului, relatat la Sfînta E vanghelic după loan, subliniind că aşa fă­ cuse M în tu ito ru l însuşi la C ină, întrebuinţind vin amestecat cu apă. La resstea, cl adaugă şi un considerent simbolic, arătind că apa reprezintă unirea D om nului cu c re d in c io ş ii3l5, sau, cum s-a precizat mai tîrziu îm ­ potriva armenilor, amestecarea v in u lu i cu apă în sfîntul potir sim boli­ zează unirea ipostatică a celor două firi în persoana M în tu ito r u lu i310, rvv. fiind sim bolul sfintei Sale umanităţi, iar v inu l renrezentînd firea Sa dumnezeiască. Avem deci în această amestecare a vinu lu i cu apă im a­ ginea tainei prin care ni se face cu putinţă, hi măsura îngădu ită de con­ diţia noastră um ană, să ne îm p ărtăşim de vistieriile Dumnezeirii A c e­ luia care, la rîndul Lui, a b in evo it să se facă prin întrupare părtaş la firea omenească. D upă aceea, diaconul zicînd : «Binecuvîntează, părinte, sfînta ames­ tecare», preotul face cu dreapta sem nul crucii peste potir, în timp ce rosteşte : «Binecuvîntată este amestecarea Sfintelor Tale, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. A m in». Acoperă apoi potirul cu aco­ perământul său întocm it, înch eind astfel rînduiala pom enirii D om nului la Proscomidie, prin pregătirea S fîntului A gneţ şi a sfîntului. potir. Precum s-a văzut, pentru pregătirea S fîntului Agneţ nu s-au proscom idit toate prosforele şi nici m ăcar o prosforă întreagă, ci num ai o
311. 312. 313. tu rna la Cf. N ic o la e C a b a s ila , op. cit., cap. V III, col. '.Ϊ.Ά D.

Ibidem, col. 30Г> A.

L u ia d a m in ln ca apa ce so 'to a rn ă acu.--, irr r r e u n .i cu сГ :1 < !- га <o ce va v re m e a p lin irii s fîn tu lu i pol ir, sii n u sch im b e firea « i ■ u lu i in c-;Hul anei. 314. N ic o la o C a b a s ila , op. cit., col. 335 1 3 . С о -та a 1 -si doc; »ci i'· ' .'·■ ·! lanc~i sau su liţe i ace le ia cu care a lo st îm p u n s ă cotişi a !>.·.. .’ •■dui. De «ce·.·»!. Im ea este c o n s tr u im In fo rm a u n u i astfe l de in.strun e n l. Ci. Si. С lie план I al C o m ,la n i: ' m o ­

lului, op. cit„ P. -G.r X C V III, 397 B. 315. Sf. C ip ria n . Eplslnla LXIII c ă tiv Caecilius, 13. 31G ·. Cf. S im io n , a r h ie p is c o p u l T e s a lo n ic u lu i, Despre

S iînla

f.iiut<jlit ·. i ··;:>. 1:2.

— 124 —
parte dintr-una şi anum e pecetea sau, în Păresimi, nu m ai peceţile, din atîtea prescuri cîte sînt necesare pentru Liturghiile D arurilor m ai înainte sfinţite de peste săptăm înă. De asemenea, nu a fost proadus tot v inu l, ci num ai o anu m ită cantitate turnată în potir. Se aminteşte în acest chip că, din tot neam ul omenesc d in cursul istoriei, num ai u n singur trup a fost ales ca dar de jertfă şi anum e Trupul D om nului, pe care El însuşi l-a luat şi l-a închinat, l-a hărăzit, l-a proadus şi l-a în ălţat ca dar T atălui, încă de la zăm islirea şi naşterea Sa din Sfînta Fecioară, iar în cele din urm ă I l-a adus ca jertfă pe cruce, El însuşi fiin d preotul Jertfitor 317. Smerenia prin întrupare fiind încă o form ă a jertfei şi începutul chenozei D om nu lui, la Proscomidie se închipuie şi cele ale naşterii Sale şi anume în p rim u l rînd p rin faptul că prosfora care a servit pentru scoaterea A g n e ţu lu i este p riv ită ca simbol al Sfintei Fecioare, din care s-a întrupat M in tu ito ru l. «Iar prescura (π ρ ο σ φ ο ρ ά ), -care se num eşte şi pîine (ά ρ τ ο ί), şi binecuvîntare, şi pîrgă, din care se taie Trupul D om nului, se ia — zice Sfîntul G herm an I al C o nstantinopolului — spre închipuirea preacuratei Fecioare şi de Dum nezeu Născătoare, care, după b u n ăv o in ţa Tatălui şi învoirea Fiului-Său, a C u vîntu lu i şi după sălăşluirea dum ne­ zeiescului Duh, p rim in d în sine pe unu l din Treime, pe Fiul lu i D um nezeu şi C uvîntul, L-a născut D um nezeu desăvîrşit şi om desăvîrşit» 318. III
P R O S C O M ID I R E A 'M IR ID E L O R P E N T R U S F IN Ţ I Ş I C R E D IN C IO Ş I

1. R itu a lu l m iridelor hi raport cu cel al S iin tu iu i Agnet. — 2. M iridele pe n­ tru slinti. — 3. M iride le pentru credincioşii n e d e s ăv îrşiţi: pentru cei vii.

4. M iride le pentru cei repauzaţi în siare de n edesâvîrşire

Propriu-vorbind, serviciul pentru pom enirea D om nu lui la Prosco­ midie s-a încheiat o dată cu terminarea rîn d u ie lii pentru pregătirea Sfîntului A gneţ şi a sfîn tu lu i potir, care, precum am spus, constituie elem en­ tul esenţial şi fundam ental al Proscomidiei. Lucrările ei continuă totuşi prin scoaterea de m irkle (μ ε ρ ί ς — ίδος, μερίδες, parte, părticică, părţi317. N ic o la e C a b a l i n , op. cit., cap . V, col. 380 C. 31!’. Ibidem , col. 397 D C . «C e a ltc e v a — zice T eo do r de A n d id a (Com entariu prcscurtat ,,, P. G., C X L , 465) — d e c ît în c h ip u ire a tr u p u lu i F e c io are i este partea ră m as ă ? Ia r S im io n , a r h ie p is c o p u l T e s a lo n ic u lu i : «D eci p reo tu l, s c o ţîn d d in m ijlo c u l p re sc u rii acea p îin e d o s p ită , a ra tă cu aceasta cum că d in fire a n o a s tr ă ia r n u d in a ltă f iin ţă s-a în t r u p a t M i n t u it o r u l; şi dintr-o fe m e ie b in e c u v în ta tă şi. s fîn tă , d in cea p u ru re a F e c io a ră » [Despre S lin ta Liturghie, cap. 92). U ne le p ra c tic i, d esp re care n u p u te m a firm a în ce m ă s u r ă au fost p e rso n a le , locale ori gen erale , m ă c a r într-o a n u m ită ep ocă şi re g iu n e , au s u b lin ia t acest sim b o lis m şi p rin alte form e. A s tfe l, p e n tru a re p re z e n ta a d u ce re a S fin te i F e c io are la T e m p lu de către p ă r in ţii ci şi in tro d u c e re a sa in S fîn ta S fin te lo r de c ătre p re o tu l Z a h a ria , p r e o tu l o b iş n u ia .să d e p u n ă m a i în tii pe sfîn ta m a să p ro sfo ra p e n tru proscom idiren S fîn tu lu i A g n e ţ. Ea r ă m în e a aci p în ă d u n ă îm b ră c a r e a p r e o tu lu i, spre a în s e m n a tim p u l pe care l-a p etrccut în T e m p lu S fîn ta F e c io a ră , ia r p rin a d u c e re a ei la p r o s r o m id ia r se a m in te a c ă lă to r ia S fin te i F e c io are îm p r e u n ă cu Io sif p în ă la B etleem , u n d e a n ă s c u t pe Iisus, într-o peşteră în c h ip u ită p rin sc o b itu ra de i a pros c o m id iar. Cf. Scrisoarea sinodală a patriarhului ecumenic Paisie I către N icon al M oscovei (1655), la K . D e iik a n is , op. cit., p. 41 ; cf. şi G h e n a d ie , fost e p isc o p de A rg eş, op. cit., p 79.

— 125 — cele) din alte prosfcre şi proaducerea sau înfăţişarea lor ca dar, o dată cu pom enirea num elor anum itor sfinţi, precum şi a diferiţi credincioşi vii şi repauzaţi. Proscom idirea acestor m iride sau părticele reprezintă deci al doilea m om ent in ritu alu l Proscom idiei. 1. R itu a lu l m iridelor în raport cu cel al S fîntu lu i A gneţ Fără îndoială, întregul oficiu este dom inat în fond de pomenirea D o m n u lu i; cele ce au fost îndep linite în prim a parte a Proscom idiei «au fost spuse odată pentru toată slujba, deoarece toată aducerea daturilor se săvîrşeşte pentru pom enirea lu i Hristos şi toată vesteşte moartea Lui» 319. Cele ce continuă a se face prin proscom idirea de m iride pentru pom enirea sfinţilor şi ale credincioşilor v ii şi repauzaţi îşi găseşte deci tem eiul şi puterea tot în faptul am in tirii m orţii D om nului, care «a fost pentru noi pricinuitoarea tuturor b u nătăţilor». în consecinţă, aceste po­ m eniri au caracterul pe de o parte al unor acte sau m anifestări de m u l­ ţumire sau recunoştinţă faţă de Dum nezeu, iar pe de alta de cerere şi rugăciune. O biectul sau scopul acestor m u lţum iri şi rugăciu ni este u nu l şi acelaşi : «iertarea păcatelor şi m oştenirea îm părăţie i cerurilor», care reprezintă roadele m orţii D om nu lui, ce ni se îm părtăşesc prin Botez şi prin celelalte Taine. Pe de o parte, p rin proaducerea de m iride în cinstea sfinţilor săvîrşiţi din viaţă, Biserica m ulţum eşte lui Dum nezeu pentru că prin aceştia ea «a m oştenit aievea îm p ărăţia cerurilor», în care ei alcătuiesc, după c u v întu l S fîntu lu i A postol Pavel (Evr. X II, 23), «B ise­ rica slăvită a celor întîi-născuţi, care sînt înscrişi de Dum nezeu în cer» şi «duhurile drepţilor, care au ajuns la desăvîrşire». Ş i pentru că Mîntuitorul a zis că unde va fi El, acolo să fie şi cel ce-I slujeşte (loan X II, 26) şi «voiesc ca unde sînt Eu să iie şi aceia pe care M i i -а dat, ca să vadă slava M ea» (loan X V II, 24), de aceea Biserica aşază în ju ru l S fîn­ tului A gneţ m iridele, care reprezintă cetele sfinţilor 320. Ca şi atunci cînd s-a zis : «întru pom enirea D om nu lui» la proscom idirea Sfîntului Agneţ, tot aşa este şi cînd se zice la proscom idirea m iridelor : «Intru cinstirea şi pomenirea... Stăpînei noastre de Dum nezeu Născătoare...», sau a altor sfinţi, anum e «ca şi cum am spune : Mulţumescu-Ţi Ţie că prin moartea Ta uşile vieţii ne-ai deschis, că Ţi-ai ales m aică dintre noi, că noi oam enii am dob în dit atîta m ărire încît avem m ijlo c ito ri pe sfinţii de aceeaşi fire cu no i şi că ai dăruit atîta trecere celor de acelaşi neam cu noi» 321. De vreme ce sfinţii s-au u n it cu Hristos şi s-au sfinţit printr-însul, găsindu-se astfel în ju ru l slavei dum nezeieşti, ei pot să ne ajute şi pe noi, p rin solirile lor, să ne u n im cu El. A d u cîn d deci m iride întru cinstea şi pom enirea lor, aceasta vine în folosul sau sprijinul nostru, ca şi pom e­ nirile din rugăciunile ce se fac la icoanele lor, «sau cînd la biserici, sau la moaştele lor ori icoanele lor aducem ceva... Prim ind dar cele ce noi le aducem lor, printr-aceasta ne sfinţesc pe noi» 322.
319. 320. 321. 322. N ic o la e C a b a s ila , op. ci/,, cap. X , col. 383 A . C f. şi K. D e lik a n is , op. cit., p. 43. N ic o la e C a b a s ila , op. cit., cap . X , col. 383 D. S im io n , a r h ie p is c o p u l T e s a lo n ic u lu i, Despre S im la

Liturghie, cap . 94.

126 —

2. A ’iririek' jje nlru sfinţi Cea 'clintii m iridă pentru sfinţi este prosco m idită «întru cinstea şi pom enirea p r e a binecuvântatei, slăvitei, S tăpinei noastre de D um n ezeu N ăscătoarea ş: pururea Fecioara M aria...», dintr-o altă prescură, sau «alt coll de prescură» 3, decît cel folosit la alegerea S fîn tu lu i A gne ţ. Este deci o doua prosforă ce in tră in întrebuinţare la Proscom idie. în lim p ce se recii,! acest text, miricla se scoate cu copia pe cît se poate în forma unei m ici piram ide triu n g h iu la re oblice, din m ijlo c u l prosforei sau din partea pe care este im p rim a t în acest scop sem nul u n u i triu n g h i. Гу te aşezată apoi tot cu copia pe sfîn tu l disc, ocupînd aci un loc aparte, arii că re zervai ei .'xclusiv şi anum e în dreapta S fîn tu lu i A g n e ţ (stînga litu rg h is ito ru lu ij, in conso nanţă cu stihul 11 din Ps. X L IV : «De faţă a stat im p ărăle asa de-a dreapta Ta, in h a in ă aurită îm b răca tă şi înfrum uso!;.ta», ce; se recită în tim p u l acestei acţiuni. Este în această rînduial-j un ac I : rit' iperdulie, ca o recunoaştere a grad ului superior de apropiere In care se găseşte S fînta Fecioară, com parativ cu ceilalţi sfinţi, faţă de F iu l oi născut întru feciorie. Dintr-o a treia prescura ori, în lipsă, dintr-un colţ sau corn al ei, se scot apoi u m după alta pe nu m ele sfinţilor prevăzuţi în rîn d u ia la din / Hurgh.icr] nouă m iride sau părticele triu n g h iu lare plate, m ai m ici decît • •eu pentru Si'in ta Fecioară, pe care preotul le aşază în c ep în d de sus în jns, de-a stingă ştiu tu lu i A g n e ţ (dreapta litu rg h isito ru lui), în trei coloane de cite trei, după n u m ă ru l celor n o u ă cete ale ierarhiei îngereşti. în tim p ce se scoate şl se aşază la locul ei fiecare m iridă, se rosteşte de fiecare dată num ele sfinţilor din categoria sau ceata respectivă,· «întru cinstea şi. pom enirea» cărora este p ro s co m id ită m irid a corespunzătoare. F o rm u ­ lele pentru pom enirea sfinţilor sînt o serie de genitive a trib u tiv e («A cinstitulu i, s lă v itu lu i prooroc...», «A sfinţilor, slăviţilo r şi în tru tot lă u ­ daţilor A pestoli...v etc.), dependente de expresia «întru cinstea şi p o ­ m enirea» cu care se deschide fo rm ula pentru Sfînta Fecioară, expresie care trei uie subinţeleasă la fiecare clasă de sfinţi am intiţi. Cea d in ţii dintre cele n o u ă m irid e este proscom idită pentru p o m e ­ nirea S fîn tu lu i io a n B o te z ă to ru l:;5, iar cea de a cloua pentru alţi p rooroci (M o iso şi A aron, I lie şi Elisei,. D a v id al lu i le s e i30...) şi drepţi clin V e ­
32:!. Ibidem , cap . 93.

321. !b id ":n .

·<

325. E d iţiile L iiu rg lu c ru lu i d e î i m b ă cjrcncă şi c h ia r u n c ie s la v e şi. r o m â n e , ca, de ( x e m p lu , e d ţ i a de S o lia 1923 etc. şi B u c u re ş ti, 1937, p r e v ă d s c o a te rc a p r im e i m ir id e -..iniri; c in s le a şi p o m e n ire a p re a m a rilo r in U is tS tS lo r i M i h a i l şi G a v r iil şi a lu tu r o r cereştil<u' n e tr u p e ş ii p u te r i» , p o m e n ir e a S f in lu t u i lo a n B o te z ă to r u l f iin d tr e ­ c u ta î:î a lir c a tr .l urir.Slor, c o n s a c r a t In g e n e ra l p ro fe ţilo r. P r o s c o m id ire a m ir id e i p e n tru S fin ţii în g e r i a p u tu t fi s u g e r a ta de u n c ie tex te din S lin ta S c r ip tu r ă p r e c u m şi di η s c r ie r ii· u n o r a d in S fin ţii P ă r in ţi şi .scriitorii b ise ric e ş ti. Cf. lu c r a r e a n o a s tr ă , VibLitL'.rySiiil:' hixantino p riv ilc isloric h i structura ş i rîn d u ia la lor, B u c u r e ş ti, 1943, p. 3G, 37, n. 1 — p. 3P şi p. 129 — 131. 321». l.’i.· n 'ţ ■ ■ ·D 'iv d şi le s e i», c u m au cele m a i n:i!iLe e d iţ :i ale Litu rg h in ru lu i, î ic ^ o lr iv a I'u m im a i a ce lo r m ai In in o Lexic, i i şi a io c ic ii, d e o a re c e le sei, n e iă c în d pin'le d i n in ; ;r .im ! ; г' ■ f■ · t ; l -■ г, n u a p u tu i li in in te n ţia e o m p u n â io r ilo r r in d u ie lii Proscon id ic i c!c a-l po:i cui aci ca a la r c , c ăc i, claca ar fi io st c a z u l, s-ar fi aşezat n u m e le lu i în a in te a c e lu i al lu i D a v id , re s p e c tîn d u - s e astfe l o r d in e a c r o n o lo g ic ă , o b s e r v a tă r ig u r o s de f o r m u la în c a u z ă .

127 — chiul Testament, care au vestit m a i îna inte întruparea D o m n u lu i 3 "7. A treia din rin d u l în tîi se p une întru cinstea şi pom enirea celor 12 Sfinţi A postoli, a celor 70 şi a tuturor celor cu m e ritu l apostolici, «ca unor slu ­ jito ri ai lu i H ristos şi ca celor d in ţii preoţi şi în v ă ţă to ri ai credinţei.» :JS. Cea d in ţii de sus din rin d u l al doilea se proscom ideşte întru cinstea şi pom enirea sfinţilor ierarhi, care au fost «nevoitori pentru credinţa cea bună» după prim a epocă a m isio n a rism u lu i c re ş tin 3'·1 . D edesubtul ei se aşază m irida pentru b u n ii b iruitori m ucenici şi m uceniţe, începînd cu A rh id ia c o n u l Ştefan, rin d u l sau coloana a doua de m iride încheindu-se cu cea întru pom enirea unora dintre c u v io şii şi cuvioasele m ai însem ­ nate. K înd ul al treilea de m irid e începe cu cea pentru sfinţii făcători de m inun i fără de a r g in ţi,d u p ă ea u rm în d cea pentru pom enirea p ărin ţilor Sfintei Fecioare, a sfîn tu lu i sărb ăto rit în acea zi şi «a tuturor sfinţilor» luaţi lao la ltă, fără am in tirea num elor. Proscom idirea m iride lo r pentru sfinţi se încheie cu cea în tru cinstea şi pom enirea S fîn tu lu i Părinte al cărui form ular de L iturghie este în tre b u in ţa t în ziu a respectivă de slujbă. 3. M iridele pentru c re dincio şii ned esăv îrşiţi : pentru cei vii «Biserica pom eneşte însă pe D o m n u l şi pentru fiii ei aflători în viaţă, care aleargă şi acum d u p ă c u n u n ă (I Cor. IX , 24— 25 şi Iacov I, 12) şi al căror sfirşit e înc ă necunoscut, ca şi pentru cei care au răposat fără prea m u ltă sig uran ţă şi n ăd e jd e de m intu ire». P om enind deci pe credin­ cioşii încă nedesăvîrşiţi, Biserica se roagă astfel pentru ei. Acesta este înţelesul c uv inte lo r «pentru p om enirea şi iertarea păcatelor...», care în ­ soţesc proscom idirea m iride lo r pentru credincioşii nedesăvîrşiţi. Term inîndu-se deci prosco m idirea pentru cetele sfinţilor, se începe din a patra prosforă sau corn al ei proscom idirea pentru credincioşii în viaţă, pentru care prim ele trei m iride, de acelaşi form at cu cele de mai înainte, se a.şază în lin ie o rizo n ta lă sub S fîntul A gneţ, începînd dinspre m iazănoapte spre m iazăzi. Cea clintii dintre acestea este oferită sau proscornidită pentru tot cinul sacerdotal de toate treptele, pentru care preo­ tul se roagă : «Pom eneşte (ădu-Ţi am inte), Stăpîne, Iu b ito ru le de o a­ meni, pe toţi episcopii ortodocşi», a d ă u g in d în d a tă num ele c h iria rh u lui eparhiot şi pe cel al a rh ie re u lu i care l-a h iro to nit pe îiturg hisitor, dacă acela m ai este în v ia ţă, referindu-se într-o fo rm u lă generală la întregul cin preoţesc şi diaconesc, la clericii c o litu rg h isitori, precum şi !a ceilalţi care nu liturghisesc, ci n u m a i asistă la sfînta slujbă, trebuind să se îm ­ părtăşească la sfirşit îm p re u n ă cu cei clintii. Scoţînd după acooa d h aceeaşi prescură o m irid ă la fel şi punind-o alături, de cea dinţii, s p r e dreapta (m iazăzi), se roagă de asem enea pentru pom enirea c îrm u ito n lo r ţării, po'.rivit în d ru m ă rilo r date de S fîntu l Sinod. U rm înd apoi o b ice iu l stab ilit la ro i, după figura Proscom idiei din ediţia L itu rg h ie ru iu i de la M în ă s tire a X eam ţ, I860, şi din altele :n:> i noi, preotul scoate a treia m iridă, triu n g h iu la ră , d in prescura a patra pentru
327. S'imion, arhie pisco pu l T esalonieului, Despre Silnici LHuryhh·, rap. 328. Ibidem . 329. Ibidem .

— 128 —
ctitorii şi b in e fă c ă to rii în v ia ţă 330, aşezînd-o în rînd cu celelalte d o u ă, spre dreapta. Socotim necesar să sublinie m că, în deplin acord cu logica, m irida în cau ză scoţîndu-se din prosfora pentru v ii priveşte pe ctito rii şi b in e făc ăto rii în v ia ţă , iar nu pe cei repauzaţi, cărora le este rezervat ioc de p o m e n ire in cursul ru g ă c iu n ii la proscom idirea pentru cei m orţi din prosfora a cincea. Ne găsim confirm aţi în această p riv in ţă de b u na şi vechea p ra c tic ă a Bisericii consem nată de Sim ion, arh iep isco pu l T esa­ lo n ic u lu i ;ш, care lăm ureşte că, în m inăstiri, a treia m irid a d in prescura a patra se proscom ideşte pentru popor, egum en şi frăţim e, deci p e ntru vii, «iar de v a fi într-altă biserică oarecare, pentru cel ce a zidit-o sau pentru cei ce săvîrşesc pom enirea», şi aşezînd-o preo tul sub S fîn tu l A gneţ, lîn g ă cea pentru c îrm u ito rii ţării, z ic e : «Pomeneşte, D oam ne, şi pe ctitorii şi b in e fă c ă to rii sfîn tu lu i locaşu lui acestuia (N)». R e citin d apoi în ta in ă ru g ăc iu n e a generală din Liturghier p en tru v ii, preotul desprinde în acelaşi tim p în şir, cu copia, tot d in prosfora a patra, p ărtic e le m a i m ici fără nici o form ă a n u m ită (fărîm ituri) şi aşezîndu-le pe s fîn tu l disc în stînga sa, toate la un loc, sub m irid a pentru arhierei, se ro ag ă «pentru iertarea păcatelor» a diferitelor categorii de credincioşi m e n ţio n a ţi în general precum şi pentru «m ila ş i,a ju to r u l lui D um nezeu», necesare în unele nevoi ale acestei vieţi. A ceasta este o rugăciune cu în tre b u in ţa re du b lă, întrucît tex tul ei este îm p ru m u ta t de fapt d in ru g ă c iu n e a a doua folo sită în rîn d u ia la Litiei şi anum e partea p riv itoare la cei v ii. P om en ind apoi pe num e pe credincioşii v ii care au adus d a ru ri şi pe cei pentru care s-au adus, scoate pentru fiecare cîte o m irid ă de ace laşi fel şi punîndu-le în acelaşi loc cu cele de m a i în a in te , se roagă «p entru m în tu ire a şi iertarea păcatelor», precum şi p e n tru in ­ tenţiile sau d o rin ţe le exprim ate verbal ori în scris, o dată cu depunerea d aru rilor în m îin ile p r e o tu lu i33a.
330. In d ic a ţiile d in fig u ră n u sint insă înto td e a una com plete şi precise, iar ediţiile nu se găsesc de acord asupra lor. Astfel., in figura din unele Lilurg h ie re , toate celc trei m irid e de sub S fîn tu l A g n e ţ apar destinate nu m ai pentru arhierei, in altele se găsesc înse m n ate în acest scop num ai cele d in ţii, d o uă, a treia fiin d p ro^com idită p e ntru căp e te nia sta tu lu i, în tim p ce în figura din unele e diţii a treia m irid ă apare fă ră destinaţie. U ltim ele ediţii ale L itu rg h ie ru lui cuprind însă in d ic a ţiile de care ne-am condus în descrierea din text, care concordă de altfel cu e x p lica ţiile a rh ie p isc o p u lu i S im io n al T esalo nicu lu i, op. cit., cap. 94. 331. Ibiclem. 332. F iind şi o je rtfă de cerere, Sfînta Euharistie este o im plorare nu n u m a i a b u nurilo r s p iritu a le , ci şi a celor vrem elnice, întru cît acestea nu sînt fără corelaţie cu scopurile s p iritu a le (H ristu A ndruţos, Docjm alica Bisericii O rtodox e R ăsărite ne , trad, de Dr. D u m itru S lă n ilo a ie , S ibiu, 1930, p. 400). In acest sens rem arca Sf. C h irii al Ie ru s a lim u lu i (C ate h e za V m istagogică, 8) că «după săvirşirea jertfei d u ho vn iceşti, s lu jb a cea fă ră de sînge, rugăm pe D um nezeu asupra acestei jertfe de ispăşire p e n ­ tru pacea g e ne rală a B isericilor, pentru bună starea lum ii, pentru îm p ăraţi, pentru ostaşi şi aliaţi, p e ntru cei b o ln av i, pentru cei ce pătim esc şi in general pentru toţi cei ce au tre b u in ţă de ajutor...», De aceea, pentru cazuri cu to iu l speciale, Liturg hicrul ro m ân cu p rin d e , in a doua parte a lui, ru g ăciuni de cereri şi la Proscom idie pentru dife rite le trebuinţe d in v i^ ţa o m ului, ru g ăciu n i care însoţesc scoaterea de m iride lin g ă S fîn tu l A g ne ţ, lao laU ă cu cele penLru v ii, pentru cei ce au ne vo ie de m ila şi a ju to ru l lui D um nezeu. /î

* ^

§

— 129 — 4. M irid e le p entru cei re pau zaţi în stare de nedesăvîrşire

Luînd a p o i preo tul a cincea prosforă şi scoţînd eu copia dintr-însa părticele m ici (fărîm itu ri) în şir, în form a în care se desprind în chip firesc, le p u ne pe sfîn tu l disc în dreapta sa, toate la un loc, sub m irid a pentru ctitori şi b in e făc ăto ri, în tim p ce. rosteşte o lu n g ă ru g ăc iu n e . Printr-însa el se ro ag ă «pentru po m e nire a şi iertarea p ăcatelor tuturor celor din veac ado rm iţi în tru b u n ă credinţă», făcînd m e nţiu ne de d în ş ii pe categorii, în c e p în d cu străm oşii, ru d e n iile , iar n o m in a l de c tito rii de­ funcţi, şi de toţi care s-au sfîrşit în diferite chipuri, precum şi de cei pe «care nu i -а p o m e nit» d in n e ş tiin ţă sau din uitare ori din cauza m u lţim ii num elor 333. P om enind apoi pe n u m e listele de m orţi, pentru care s-au adus d a ­ ruri la Proscom idie, dar m a i în tîi pe arhiereul care l-a h iro to n it, dacă n u mai este în v ia tă, p re o tu l desprinde cu copia din a cincea prosforă cîte o p ărtic ic ă pentru fiecare n u m e şi punînd-o pe sfîn tu l disc la u n loc cu cele deja p rosco m idite p e ntru m o rţi în cursul ru g ă c iu n ii colective de m ai înainte, zice : «Pom eneşte, D oam ne, pe (N) pentru iertarea p ă c a te ­ lor şi odih na sufletelor lor». în c h e ie apoi proscom idirea pentru cei re­ pauzaţi cu o fo rm u lă g en era lă : «Şi pe toţi care au a dorm it în tru n ă d e j­ dea în v ie rii şi a v ie ţii de veci...». . La. sfîrşit, preotul lu în d d in n o u a patra prosforă, d in care a proscom idit p entru v ii, scoate o p ă rtic ic ă şi pentru sine şi o p u ne pe sfîn tu l disc la o la ltă cu cele p entru vii, ro stind ru g ăc iu nea respectivă d in L itu r­ ghier. Ca u n u l care pregăteşte şi în făţişe a ză lu i D um n ezeu da ru rile cre­ dincioşilor, litu rg h is ito ru l se sim te îm b o ld it să form uleze în această rugăciune o cerere sp ec ia lă în le g ă tu ră cu ro lul său : «Pom eneşte (adu-Ţi am inte), D o am ne», se ro ag ă el, «după m u lţim e a în d u ră rilo r Tale şi a m ea n e v re d n ic ie ; iartă-m i to a tă greşeala cea de voie şi cea fă ră de voie şi să nu opreşti p e n tru p ăcatele m ele h a ru l S fîn tu lu i T ău D u h de la darurile ce sînt puse în a in te ». A su p ra m ea — vrea să sp u nă litu rg h is ito ­ rul — sînt p ăcatele c re d in c io şilo r de aici şi de p re tu tin d e n i, sînt dator adică să m ă rog p entru iertarea lor şi să proaduc aceste daruri ale lor cu toate d isp o ziţiile sufleteşti şi in te n ţiile legate de acestea, dar, ca preot, eu trebuie to td e o d a tă să prim esc de la Tine, D oam ne, şi să împăr333. 'Cele d o uă ru g ă c iu n i generale pentru v ii şi pentru morţi sîn t p ro p rii num ai L itu rg h ie ru lui rom ânesc m ai nou. Ele se în tîln e sc pentru p rim a d ată în ediţia L itu r­ g h ie ru lu i de Iaşi, 1845, apoi în cea de N e am ţ, I860, şi in toate celelalte e d iţii ortodoxe româneşti de Ia 1887 încoace. P racticarea lor m ai veche in Biserica B izantina, poate num ai sporadic, sau chiar n u m ai în parte, se poate deduce din fa p tu l că cel p uţin de cea d in tîi dintre aceste d o uă ru g ă c iu n i, adică cea pentru vii, face m e nţiu ne Sim ion, arhiepiscopul T esalo n icu lu i, în scrierea Despre S lîn la Liturghie, cap. 94, col. 2. In tr o ­ ducerea 'm olitvei pentru m orţi în L iturg hierele Bisericii O rtod o x e R o m âne s-a făcut sub influ e nta practicii d in Biserica O rto d o x ă Rusă, unde se aflau în între b uinţare pom elnice prefaţate de aceste d o uă ru g ă c iu n i. La noi ele au fost inserate in însuşi corpul L itu rg h ie ru lui, insă într-o form ă mai s im p lificată. C’f. C. Bobulescu, O h irşia m olitvei pentru m or/i la Proscom idie, în «R evista f de Istorie Bisericească», an. I, nr. 3. Vezi şi recenzia la această lucrare, de D iac. Ene Branişte, in «Biserica O rto d o x ă Rom ână», L X II (194.4), p. 325— 326. V ezi şi Pr. N ic u la e Şerbănescu, V a rla a m m itro p o ­ litu l Ţ ării R o m ân e şti, p ărin te le tipografiei..., în «Biserica O rto d o x ă R o m ân ă», L X X V I (1958), nr. 12, p. 1125— 1126, 1139 şi 1158.
L itu r g h ie r u l e x p lic a t — 9

— 130 —
tăşesc acestor credincioşi binefacerile b u n ă tă ţii Tale. Ş tiu în să că d a ru ­ rile noastre vor fi .primite unele în însăşi Jertfa S fîn tu lu i Trup şi P rea­ c u ratu lu i Sînge al F iu lu i Tău, iar altele se v or îm p ă rtă ş i de sfinţenie prin atingerea de această jertfă nesîngeroasă, nu m ai dacă vei afla în no i in im a cu ade v ăra t sm erită şi o c ăin ţă sinceră p entru p ăcate le noastre. P ocăinţa este scara ce ne apropie de Tine. S înt deci cel d in ţii, P ărin te Sfinte, care m ărturisesc că, oricît mă v o i nevoi, nu v re d n ic ia m ea, ci preţul Je rtfe i F iu lu i T ău va face bin ep rim ite p roadu cerile noastre. De aceea m ă rog ca Tu, Cel ce «prin p o c ăin ţă ai dăru it iertare o a m e nilo r» 3 3 1 şi «ai pus p o c ăin ţa spre m în tu ire » :ш, să treci cu vederea orice greşeală a mea de voie şi fără de voie, n u m a i pentru zdrobirea in im ii m ele şi ast­ fel h a ru l S fîn tu lu i T ău D uh să v in ă la vrem ea c u v e n ită peste da ru rile ce sînt puse înainte. S-a desdvirşit în acest chip reprezentarea sim b o lic ă pe sfîn tu l disc a u n ită ţii în Fîristos a întregii Sale B is e r ic i33β .
IV
NUMĂRUL PROSFORELOR PENTRU P R O S C O M ID IE ŞI ÎN T R E B U IN Ţ A R E A D A R U R IL O R CE P R ISO SE S C

1. Precum s-a arătat, pentru pregătirea d a ru rilo r la P roscom idie sînt necesare cinci prosfore, sau in extremis cinci c orn uri de prescură cu peceţi. P în ă la fixarea acestui n u m ăr însă, p ra c tic ile au v a ria t sau, cel p u ţin, docum en tele n u sînt destul de concludente în această p riv in ţă . Astfel, n-au lip sit codice, cel p u ţin p rin fe lu l de redactare al in d ic a ţiilo r, care lasă im presia că p ărticelele pentru cei v ii şi pentru cei m o rţi ar fi fost scoase dintr-una şi aceeaşi prosforă cu S fîntu l A g n e ţ şi m irid a p e n ­ tru Sfînta F ecioară 3 :J7 . Pe de altă parte, la finele v e a c u lu i al XI-lea, Petru, h a rto fila x u l B isericii d in C o nstantino p ol, recom anda în tre b u in ţa re a unei a doua prescuri n u m a i în cazul că trebuia să fie p o m e n it v re u n sfînt ori v reu n răposat. La întrebarea dacă «se cuv ine a litu rg h is i cu o singură prescură», el răspunde : «N ic i o îm piedicare, n u m a i dacă n u este pome334. R u g ă c iu n e a X de la U trenie. 335. R u g ă c iu n e a c în tă r ii ceiei întreit siinte din L itu rg h ia S iîn t u iu i V a sile cel M are. 336. «Să luăm dar seam a cum şi prin acest dum nezeiesc chip (reprezentare, sim bol) şi o ficiu (lucrare) al Sfintei P roscom idii vedem pe Iisus însuşi şi toată Biserica Lui U na. In m ijlo c (vedem ) pe însuşi Hristos, lu m in a cea a d e v ă r a t ă ,'v ia ţ a cea ve şnică, lu m in a tă şi ne în ce tată. C a d Ei este în m ijlo c prin p îin e . M a ic a Sa însă, prin p ărtic ic a d in dreapta, îng e rii şi sfinţii, prin cele d in sting ă, iar dedesubt toată evsevioasa ad unare a cred incio şilo r Lui. A ceasta este m area ta in ă : D u m ne ze u între oam eni şi D u m n e ze u în m ijlo c u l celor înd u m ne ze iţi, care- se înd u m ne ze ie sc de la Cel cu ad e v ărat D u m ne ze u d u p ă fire, Cel ce s-a în tru p a t pentru ei. A ceasta este (închipuieşte) îm p ă ră ţia ce va să fie. D um nezeu îm p re u n ă cu noi, v ă z u t şi îm p ărtăşit» (Sim ion, arhie pisc o pu l T esalo nie ulu i; Despre S fînta Liturghie, cap. 94). 337. Cf. C odiceie B arberini 428 (sec. al X lII-lea) · , cf. Papas M arco M a n d a la , La protesi d c ila litu rg ia nel riio bizantino-greeo, Grotta-Ferrata, 1935, p. 126; de ase­ menea, Cod. 518 Soliart (Cf. A le xis Petrovschi, H istoire de ia redaction slave de la L ilurg ie de S. Je a n C hrysostom e, traducere diri ruseşte, în Χ ρυσοστομικά, p. 873— 874), deşi m an uscrise din acelaşi veac şi chiar din ve acu l precedent m e n ţio n e a ză tmai m ulte prescuri pentru Proscom idie.

131

nire de sfînt sau de răposat» 33s. Lăm urirea d a tă de Petru h a rto filax ul lasă să se înţe le a g ă însă că, la vrem e de nfevoie, se putea folosi o singură prescură atît pentru scoaterea S fîn tu lu i 'A gneţ, cît şi a părticelelo r p en­ tru vii. T rebuie însă neap ărat să se ia alta .în vederea p o m e n irii m orţilor şi a sfinţilor. La aceeaşi întrebare, ca şi el, au fost n e v o iţi să răsp u ndă N ifo n al N o v g o ro d u lu i, în prim a ju m ă ta te a v e ac u lui al XII-lea (1130— 1156) şi arh iep isco pu l b u lg a rilo r D u m itru C h om atin, în veacu l al XIII-lea. Cel din tîi, întrebat de c ă lu g ă ru l C yric dacă este în g ă d u it a litu rg h isi cu o sin gu ră prescură, a răspuns că aşa ceva n u se poate adm ite decît num ai atunci cîn d este cu n e p u tin ţă să se găsească m a i m ulte 339. D um itru C h o­ m atin, referindu-se la tra d iţia orală, socoteşte necesar n u m ă ru l de trei prescuri sau. chiar două, dar n u m a i atunci cînd, trebu ind neapărat să se săvîrşească Sfînta L iturghie, nu se găsesc m a i m ulte. Sub nici un cuv în t (ούδαμ-οκ) insă el nu socoteşte de adm is o singură prescură pentru Proscom idie 340. D e ja la finele v e a c u lu i al Xl-lea şi în c e p u tu l v e a c u lu i al XII-lea p a ­ triarh u l N ic o la e G ram a tic u l m e nţion ează patru prosfore pentru sfînta pîine şi p e ntru părticelele pe num ele Sfintei Fecioare şi ale sfinţilor, afară de cele pentru m iride le credincioşilor :ш. T ipicul îm părătesei Irina (veacul al XII-lea) se referă la şapte prescuri, iar C odicele Esiigm enu, din anu l 1306, la cinci. N u m ă ru l prosforelor, care precum se vede variase de la una la şapte, a răm as d e fin itiv şi cu autoritate stab ilit la cinci p rin instru cţiu nile din C o nstitu ţia p a tria rh u lu i Filotei d in veacul al XlV -lea. Deci, afară de cea pentru S fîn tu l A gneţ, de cea pentru Sfînta F ecioară şi de cea pentru cele n o u ă cete, se m ai între b u in ţe a ză a patra prosforă pentru v ii şi a cincea pentru m orţi. Spre finele v e a c u lu i al X lV - lea şi încep utu l celui de al XV-lea, N o m o c a n o n u l in 228 de capitole a v e n it cu in d ic a ţii şi m ai 'amă­ nunţite cu p riv ire la prosfore şi la între b u inţa re a lor, în canonul 213 : «Despre S fîn ta Proscom idie. Cîte prescuri trebuie să ai ? La Sfînta Pros­ com idie a D um n ezeie ştii L itu rgh ii, cinci prescuri trebuie să a i: l . ’una pentru artosul D o m n u lu i; 2. a doua, a P an ag h iei ; 3. alta, pentru s f in ţ i; 4. una, a celor v ii cînd vrei să-i pom eneşti şi 5. alta iarăşi pentru cei adorm iţi, u n a cîte una în parte, fiecare la rîn d u l ei. A fa ră de acestea, să ştii şi acest luc ru : prim a prescură să fie întreagă, ca să scoţi artosul D o m n u lu i sau d u p ă cum vei socoti (chibzui), ca să-ţi a ju n g ă pentru anaforă ; iar caielalte patru să fie n u m a i pecetea» 342. De vrefne ce restul prosforei din care a fost scos S fîntu l A gne ţ tre'■ ■ ■ ' “ artă credincioşilor la sfîrşitul Liturghiei, ca anaforă, este

/

э. Π ρ ω τ ή μ α τ α , G. A . R a lli şi M . Pot li, Sintag m a dum nezeieştilo sfintelor canoane, vo l. V, A tena, 1353, p. 369. 339. C f.j J. Hanssens, op. cit., t. II, p. 193. 340. A d regem Serbiae respons, II, ed. J. B. Pitra, Ju ris ecclcsiastici Graoc.orum selecta paralipom eria (A n ale c ta sacra el classica S p iciie g io Soiesm ensi praeparataj, p. 687— 688, citat d u p ă J. Hanssens, op. cil., t. II, p. 190. 341. Cum trebuie să Iacă preotul Liturghia , La J. Hanssens, op. cit., t. II, p. 187— 188. 342. V ezi textul grec în J. Hanssens, op. cit., t. II, p. 191.

— 132 —
necesar ca cel p u ţin această p rim ă prosforă să fie nu n u m a i întreagă iar nu un sim plu coli de pecete, ci în acelaşi tim p şi m ai mare, spre. a fi îndestulătoare în scopul a m in t it 343. N o m o c a n o n u 1 a m in tit m ai îna in te prevede în acelaşi loc că «dacă este popor m u lt şi nu ajung e o sin gu ră prosforă pentru anaforă, pune şi prescura P an ag h iei întreagă».' 2. La Proscom idie nu se în tre b u in ţe a ză deci pentru pregătirea S fin ­ tei Jertfe euharistice toate darurile ce se aduc de către credincioşi, ci num ai o m ică parte de prosfore şi d in v in . A cestea sînt însă reprezenta­ tive pentru întreaga com unitate, p o triv it concepţiei creştine prim are după care Biserica este înfăţişată sub im a g in e a p îin ii, în care ceea ce era m ai îna in te despărţit în boabele g rîu lu i d in lanuri, ori chiar sub form a om ogen izată a făin ii, a de venit în p îin e o unitate 3 4 4 sub acţiunea alu a tu lu i. O ricare deci din p îin ile sau prosforele pentru Sfînta E uharistie este sim b o lu l şi im aginea desăvîrşită a c o m u n ităţii, pe care L itu rgh ia are m isiunea să o realizeze m istic. A c e la şi lu c ru se poate spune cu p r i­ vire şi la v in u l adus la altar de credincioşi. în legătură însă cu întrebuinţare a da ru rilo r care prisosesc, Biserica a prescris de la început anu m ite reguli, în concordanţă cu caracterul im prim at acestora, în prim ul rîn d p rin destinaţia lor in iţia lă , ele fiin d pregătite şi aduse cu intenţia de a fi făcute dar lu i D um nezeu. Caracterul, religios îndeosebi al prosforelor este, de altfel, m arcat p rin pecetea im ­ p rim ată pe ele, în care intră crucea şi m o n o g ra m u l M în tu ito r u lu i. De aceea, prosfora a fost dintru în cep ut considerată de Biserică articol, dacă nu chiar consacrat sau sfinţit într-un an u m it fel, apoi cel p u ţin n u ca unul d in alim entele uzuale. Prim a d o v a d ă o găsim în C o n stitu ţiile A p o ­ stolice (V III, 31), care lim ita u consum area da ru rilo r răm ase n u m a i în cercul litu rg h isito rilo r şi al a u x ilia rilo r lor. «D arurile care prisosesc, din cele aduse pentru Sfintele Taine, să le îm p a rtă la cler diaconul, cu în c u ­ viinţare a episcopului sau a p re o ţilo r: ep iscop u lui patru părţi, p re o tu ­ lu i trei părţi, d ia c o n u lu i d o u ă p ărţi, iar celorlalţi, ip o d ia c o n ilo r sau psalţilor sau diaconiţelor o parte» 345. N u este greu de recunoscut în această m ăsu ră un ecou al uzan ţelor d in V e c h iu l Testament, în le g ătu ră cu jertfele de la T em plul d in Ierusalim , unde anu m ite p ărţi d in jertfele de p iin e şi anim ale reveneau în cele m a i m u lte cazuri preoţilor 3ţe. P en­ tru. răm ăşiţele d in anum ite jertfe de p îin e se prescria chiar o blig aţia de a fi consum ate lîn g ă je rtfelnic 347, în tim p ce p ărţi d in anum ite jertfe cle carne puteau să fie întrebu inţate în s în u l fa m iliilo r preoţeşti 348. O situaţie ev o lua tă în com paraţie cu cea consem nată în C o n stitu ­ ţiile A postolice este m arcată de can o n u l 8 al lu i T eofil al A le x a n d rie i (385— 412), după care în g ă d u in ţa de a se îm p ă rtăş i d in prisosul daru343. Un m an ual de liturgică (G henadie, fost episcop de Argeş, L iturgica, p. 125) recom andă chiar «ea trebuie să se faca cit l u i taler de mare, av înd în m ijlo c un singur sigil sau pistornic pentru S fîn tul A g n cţ». 344. Cf. D id ah ia cclor 12 A postoli, cap. IX , 3. 345. D u p ă textul grec editat de P. A, Lagarde, C o nsliÎutio ne s A p o s lo io ru m , Lipsea şi Londra, 1862, p, 267. 346. Levitic II, 3, 10; V, 13; У Й , 14, 31— 34. 347. Levitic X , 12— 13. г 348. Levitic X, 14

— 133 —
rilor de la Proscom idie este !e x tin să peste cercul restrîns a l clericilor şi anum e şi la credincioşii la ic i îm p ă c a ţi cu Biserica. «Cele ce se aduc sub c uv înt de jertfă, după ce se folosesc cîte sînt necesare p e n tru T aine, să le îm părţească clericii, dar c a te h u m e n ii n ic i să nu m ăn în ce , n ici să nu bea din acestea, ci n u m a i c le ricii şi fraţii credincioşi cei ce sînt îm p re u nă cu d în şii 3l9. Însăşi adm iterea cre d in c io şilo r la îm p ărtăşirea de aceste daruri trebuie interpretată, fără în d o ia lă , în urm ătoarele două sensuri : pe de o parte, ca gustare d in prosfore şi d in v in după îm p ărtăşire , aşa cum a răm as obiceiul p în ă astăzi, iar pe de alta, sub form a p rim irii de anafură, care a intrat în p ra c tic a bisericească ap ro x im ativ p rin a doua ju m ăta te .a v e ac u lui al IV-lea ori în c e p u tu l celui urm ător, m ai în tîi ca instituţie sau dispoziţie anu m e p e ntru cre dincioşii care se considerau pregătiţi să prim ească la fiecare L itu rg h ie S fîn tu l Trup şi Sînge al D o m ­ n u lu i 350. M a i tîrziu s-a pus în să p ro b le m a chiar p en tru cei în d re p tă ţiţi la beneficiere din p risosul d a ru rilo r aduse la altar şi anum e dacă acestea se puteau consum a în cad ru l re g u lilo r com une a lim entelor obişnuite. Provocat de ne d um e ririle m o n a h ilo r de la M u n te le Atos, dacă «se cu ­ vine p reo tu lui să m ăn în ce fără deosebire şi cum voieşte cele aduse în biserică, precum sînt prescurile şi v in u l şi de se cuvine a le m înca în ­ tocm ai ca pe pîinea o b iş n u ită şi ce trebuie să facă dacă s-ar aduna m ulte de acestea», p a tria rh u l N ic o la e G ra m a tic u l (pe la finele v e ac u lu i al Xl-lea şi începutul v e a c u lu i al X II-lea), a v în d şi avizul sin o d u lu i său, ii lăm u ri că «părţile d in prescura, care s-a în ă lţa t ('село xoO ΰψίοΰέντος άτι ου άρχοο)851, să nu se m ă n în c e decît n u m a i în biserică, p în ă ce se vor consum a toate ; iar p ă rţile d in celelalte prescuri se p ot m înca şi afară din biserică, însă separat şi singure, iar n u cu lapte şi cu brînză. si cu ouă şi cu peşte» 352. Deşi acest canon scoate fără deosebire d in întrebuinţare a com u nă atît fn n tu rile din prescura p ro s c o m id ită cît şi prescurile neîntrebuintate, prescrie totuşi d o u ă fe lu ri de consum are, corespunzătoare fiecăreia din cele dou ă categorii de p îin i. S in o d u l n u face însă nici o m e nţiune despre v in u l adus de c re dincio şi ; ră m în e -totuşi subînţeles că el este socotit în aceeaşi situaţie cu prescurile n e în ălţa te sau proscom idite, deoarece v in u l nu se în a lţă şi n u se b in e c u v în te a z ă în a in te de a fi tu r­ nat in p otir 353.
349. La N ico d im M ilaş, op. cil., vol. II, part. II, p. 181. Pretutindeni, de altfel, erau opriţi de la acestea nu n u m ai ca te h u m e n ii, energum enii şi cei excom unicaţi, "i chiar credincioşii din dife rite le grade ale pe nite nţe i publice. 350. V ezi stu d iu l nostru A n a io r a sau an lid o ro n , în «Studii Teologice», V (1953), nr. 1— 2, p. 122. 351. D upă obiceiul din B isericile de lim b ă greacă, în a in te de a începe Proscom idia. preotul în a ltă (υψώνει.) prescura pentru S fîn tu l A g ne ţ, fie făc în d cu ea sem nul crucii deasupra s fin iu ’ ni disc { L 'lu ra h ic r u l de Ierusalim , 1908, p. 57). fie chiar rid i­ ci nd-o p în ă la fru n t? (L ilurg h ie ru l de A le n a , 1924, p. 27). > 352. C a n o n u l 5 al p a tria rh u lu i N ico lae , la N ic o d im M ilaş, op, cil., vol. II, part.
Π, p.

181.

353. Cf. G. l'a lli şi M . P otli, op. cil., vol. IV , p. 422.

— 134 —
f V ÎN C H E IE R E A r i t u a l u l u i p r o s c o m i d i e i 1. O biectele de la v , p roscom idiar (sllntele vase şi aco pe râm inle ). — În c h e ie rii P roscom idiei 2. R itu a lu l

Lucrările care alcătuiesc p artea fin a lă a ritu a lu lu i Proscom idiei s-ar putea caracteriza într-o expresie g en erală sub denum irea de acoperirea sfintelor daruri. D in însuşi acest fapt se poate înţelege că aceste lu c ră ri au izv orît în p rim u l rînd dintr-o necesitate practică şi anum e aceea de a în v e li darurile proscom idite. Ele îndep line sc în acelaşi tim p şi fu n c ­ ţiunea unor sim b o lu ri p rin care se istorisesc cu precădere c e le 'c e se referă la naşterea M în tu ito r u lu i. C ăci, aşa precum s-a. spus m ai în a in te , «pîinea a răm as tot pîine» chiar d u p ă îm p lin ire a ritu a lu lu i S fîn tu lu i A gneţ. Ea'. ’a p rim it n u m a i «însu şirea de a fi consfinţită ca dar al lu i D um nezeu şi prin aceasta ea p o a rtă c h ip u l D o m n u lu i în prim a Sa v îrstă», reprezentînd deci T rupul S ău în faza în care era n u m a i hărăzit: ca dar. De aceea, în această parte a rîn d u ie lii P roscom idiei, preotul istoriseşte sau am inteşte sim b o lic « m in u n ile în tîm p la te cu acest Trup cînd era de curînd născut şi aşezat încă în iesle» 354. Se referă, cu alte cuvinte., în ­ deosebi la v iaţa necunoscută a D o m n u lu i şi anum e la înc e p utu l ei. 1. O biectele de la p ro sco m id iar (siintele vase şi aco perăm inte)

în leg ătură cu această tem ă, lo c u l şi obiectele în trebu inţate aci capătă o sem nificaţie adecvată. în p rim u l rînd m asa p ro s co m id iaru lu i care, în general, este în c a d ra tă într-o a b sid io lă sau în cele m ai modeste cazuri se. a rtic ule a ză pe o sc o b itu ră sau firid ă în partea de nord a a lta ­ ru lui, în c h ip u ie tocm ai p rin această form ă peştera d in Betleem, în care s-a născut D o m n u l 355, iar în le g ă tu ră cu răstignirea, lo c u l G o lg o t e i3 5G . D iscul, pe care se pune S fîn tu l A g n e ţ de către preot, în asistenţa d ia c o n u lu i, este p r m t ca lo c u l pe care Io s if şi N ic o d im au aşezat tru p u l D o m n u lu i, du p ă ce l-au lu a t de pe cruce 357, dar toto dată şi ieslea în care s-a născut D u m n ezeu - O m ul 358. Steluţa, fo rm ată d in două arcuri sem isferice de m etal preţios, prinse în centru pentru ca braţele lo r m o b ile să p o a tă fi aşezate în fo rm ă de cruce, şi avîn d o steluţă suspendată de bolta lor sau deasupra, s im b o li­ zează steaua care s-a arătat m a g ilo r şi s-a oprit deasupra peşterii, unde se născuse M în tu ito r u l (M atei II, 9) 359.
354. N ico lae C abasila, op. cit., cap. X I, col. 389 C. 355. Cf. Sim ion, arhiepisco pul T esalo n ie ulu i, Despre S iin ta Liturghie, cap. 85. 356. Sf. G h e rm an I al C o n s ta n tin o p o lu lu i, op. cit., P. G., X C V III, 396 В— С şi 400 В. Dr. V. M itro fa n o v ic i şi Dr. T. T arnavsch i, op. cit., p. 202. 357. Sf. G h e rm an I al C o n s ta n tin o p o lu lu i, op. cit., P. G., X C V III, 397 B. 358. Cf. N ic o la e C abasila, op. c/7,, col. 389 С ; Sim ion, arhiepiscopul Tesalonicului, Despre S iin ta Liturghie, cap. 85 ; Dr. V . M itro fa n o v ic i şi Dr. T. T arnavschi, op. cit., p. 202. 359. Cf. Sim io n, arhie pisco pu l T esalo nie ului, Despre S iin ta Liturghie, cap. 85. In referire la m oartea D o m n u lu i, steluţa sim b o lize a ză la Proscom idie şi s ig iliu l cu care mai-m arii pre oţilo r şi fariseii au p e ce tluit p ia tra de pe m o rm în tu l Său (M atei X X V II, 62 şi 66). Cf. Dr. V asile M itro fa n o v ic i şi Dr. T. T arnavschi, op. cit., p. 224.

— 135

f

i
P otirul am inteşte p a h a ru l în tre b u in ţâ t la C ina cea de taină de către M ântuitorul, dar şi p a h a ru l p ă tim ir ilo r Sale (M atei JC X V I, 39 şi X X , 22; M'arcu X IV , 36; Luoa X X II, 42) зео. Discul-şi p u rtîn d la Proscom idie m ateriile care în c h ip u ie S fîntul Trup şi Singe al D om nu lui, ce se vor preface m a i apoi p rin lucrarea S fîn tu lu i D uh în însuşi S fîntu l Său Ţrup şi P reacuratul S ău Sînge, se prescrie să fie lucrate cu artă şi de preferinţă d in m a teria le preţioase şi anum e din aur şi argint, ori cel p uţin să fie a urite '301. A coperăm intele „ sau pocroveţele, lucrate din stofă preţioasă şi în general din aceeaşi stofă ca şi fe lc n u l preo tului, sim bolizează în refe­ rire la naşterea D o m n u lu i scutecele cu care a fost în făşat ca prunc. O asemenea sem nificaţie este a trib u ită îndeosebi celor dou ă pocroveţe m ici (al sfîn tu lu i disc ş i al sfîn tu lu i potir), iar aco p erăm întu l cel mare se numeşte «aer» (’αήρ), p e n tru că se în tin d e peste am bele sfinte vase, întocm ai ca tăria c e ru lui sau firm a m e n tu lu i, pe care s-a arătat steaua in d ic în d m agilo r lo c u l u nd e se născuse pruncul. în le g ă tu ră însă cu moartea D o m n u lu i, se a trib u ie celor două acoperăm inte ale sfintelor vase sem nificaţia m a h ra m e i şi g iu lg iu lu i cu care au fost înfăşurate capul şi trup u l Său la p u nerea în m orrhînt (lo a n X X , 6, 7), în tim p ce «aerul» sim bolizează p ia tra cu care Iosif a închis m o rm în tu l 3 C ~ . 2. R itu a lu l în c h e ie rii P roscom idie i Patru sînt m om entele care alcătuiesc partea fin a lă din rîn d u ia la P roscom idie i: acoperirea p ro p riu - z is ă ' a sfintelor daruri; r u g ă c iu n e a Proscom idiei sau a p u nerii- în ainte , apolisul şi tăm îierea. Ele se desfă­ şoară înto cm ai după re g u lile înto cm ite de p atriarh ul F ilotei în veacul al X IV -lea 363. a) Teoretic v orb in d , acoperirea sfintelor vase trebuie să urm eze îndată după ce litu rg h is ito ru l a proscom idit pentru s in e ; în practică însă, lucrările în v e lirii cu pocroveţele se am înă, spre a se căpăta tim p pentru pom enirea n u m e lo r de v ii şi repauzaţi de pe listele ce însoţesc darurile aduse cu întîrzie re de credincioşi, sau pentru m u lţim e a n u ­ m elor de pom enit. P o triv it rîn d u ie lii bisericeşti, proscom idirea şi deci şi acoperirea trebuie să se în c h e ie la finele U treniei sau, m ai precis, înainte de sfîrşitul d o x o lo g ie i celei mari, cînd se face cădire. De fapt însă proscom idirea se prelungeşte, pentru m otivele m enţionate, p în ă la finele Liturgh iei cate h u m e n ilo r sau m ai exact p în ă la cîntarea im n u lu i heruvic, în a in te de in trare a cea mare. De altfel, această extindere a
360. Cf. Sf. G h e rm an I al C o n s ta n tin o p o lu lu i, op. c i f c o l . 400 B. 361. Cf. Liturg h ie rul, cap. « P o v ătu iri», pgf. 4. 362. Cf. Sim ion, arhie pisc o pu l T esalonicului, Despre S linta L itu rg h ie , rnp. 85. Sf. G herm an I al C o n s ta n tin o p o lu lu i, op. cit., col. 400 C. ; Dr. V asile M itro fan o v ic i şi Dr. T. T arnavschi, op. cit., p. 224. 363. Codic. 6277— 770 — M In ăstire a Si. P antelim on (sec. al XIV-lea), !a Pan. N. Trembela, op. cit., p. 3.

— -136. —
term enului pentru acoperirea sfintelor vase se găseşte a u to riz a tă de

fa p tu l că la slu jb a cu arhiereu, acesta se spală şi proscomideşte. fie în tim p u l d o x o lo g ie i ce le i m a r i, fie m a i o b iş n u it, în a in te de im n u l h e r u v ic .

îna inte de a începe acoperirea, preotul b in e c u v în te a ză 'c ăd e ln iţa pe care i-o p rezintă d ia c o n u l cu tăm îia aprinsă într-însa. T extul r u g ă c iu n ii respective se întiln eşte pentru prim a dată în versiunea lu i Leon Thuscus (veacul al. Xl-lea) 3 G 4 , T ăm iiere a în acest m om ent era însă în uz cu m u lt înainte, de vrem e ce S fîn tu l G herm an I al C o n sta n tin o p o iu lu i dă-explicarea sim b o lism u lu i c ăd e ln iţe i şi al tăm îiei, în d a tă du p ă ce s-a ocupat de sfintele aco p erăm inte 3G 5. A supra sem nificaţiei sim bolice a tă m îie rii în acest m om ent, errniniile litu rg ice v aria ză. Sensul propriu şi exact al acestui act este deter­ m inat însă de însuşi tex tul ru g ăc iu n ii pentru bin e c u v în ta re a c ăd e ln iţe i : «Tăm îie îţi aducem Ţie, H ristoase, D um n ezeu l nostru, în tru m iros de bună m ireasm ă d u h ov nicească, pe care prim ind-o întru je rtfe ln ic u l Tău cel m ai presus de ceruri, trimiţe-ne n o u ă harul P reasfîntului T ău D uh». M irosul arom at al tă m îie i apare deci ca o im ag ine a jertfei spirituale curate, care trebuie să însoţească şi să completeze totde odată jertfa m aterială a da ru rilo r noastre, pentru ca, în acelaşi tim p cu răsp înd ire a fu m u lui ei arom at peste credincioşi, să putem prim i astfel în schim b revărsarea h a ru lu i S fîn tu lu i D uh. Cu aplicare la- cele dou ă aspecte sau m om ente ale chenozei M î n ­ tuito ru lu i sim bolizate la P roscom idie — naşterea şi m oartea — tămîierea a căpătat aci e x p lic aţiile corespunzătoare, pe care le în tîln im u nite sub am bele form e în C o m e n ta riu l S fîn tu lu i G herm an I al Constantinopolulu i. Astfel, în p rim u l rînd, pentru a su b lin ia credinţa despre puterea, natura şi m ăreţia dum ne zeiască nedespărţită de înfăţişarea om enească smerită a p ru n c u lu i Iisus, născut într-o iesle, com e ntariul a m in tit p r i­ veşte c ădelniţa ca o alegorie a firii om eneşti : «C ăd e ln iţa arată firea om enească a lu i H ristos, iar focul, D um nezeirea ; fu m u l cel binem irositor arată m irosu l cel b u n în aintem erg ăto r al S fîn tu lu i D uh ». în le g ă ­ tură cu naşterea şi în m o rm în tare a D o m n u lu i, el adaug ă : «T ăm îia repre­ zintă arom atele pe care le-au adus îna inte pentru îm b ă lsă m a re a D o m ­ nului, iar sm irna şi arom atele m agilor, rugăciunea cea curată a faptelor bune» 3 G G . De altfel, în toate ce se fac şi se recită de către preot clin S fînta Scriptură a V e c h iu lu i şi N o u lu i Testament în partea fin a lă a P rosco­ m idiei, se vede preocuparea m ai m ult de naşterea D o m n u lu i şi anum e de «m in u n ile în tîm p la te cu acel trup, cînd era de curînd născut şi aşezat în iesle», precum şi de «cele ce spuseseră cu m u lt m ai în a in te p roo rocii despre prunc ca despre un D um nezeu, pentru ca nu cum va, d in pricina
364. Ed. 3G5. O p. versiunea lui 366. O p. de Paris, 1560, p. 52— 53 ; Ci. J, Hanssens, op. cit., I. III, p. 72— 73. cil., col. 400 С şi D. T cxlui este considerat insă ca o in te rp o lare în A n astasie B ib lio te c aru l ; Cf. textul edit, de N, Borgia, nr. 22. cit,, col. 400 C — D

— 137 —
în tru p ării şi a în fă ţiş ă rii om eneşti, o a m e n ii să-şi în c h ip u ie "lucruri: iniei şi nevrednice de D um nezeirea Sa» 3 f'7. T ăm âie re a începe cu ste lu ţa . D u p ă u n e le păreri, nesustim ite- de' do­ cum ente, în trebu inţare a acesteia şi-ar avea originea la S fîntu l loan Gura de A u r, care ar fi aju ns la ideea de a se fo losi de doics*arcuri'.iiKfbrm ă de cruce, d in necesitatea de a feri sfînta p îin e şi p ă rtic e le le '(?) -şă fie atinse şi risipite de a c o p e ră m în tu l s fîn tu lu i disc 368. S igur este însă că steluţa a fost in tro dusă la în c e p u t clintr-o sim p lă consideraţie' practică şi n u m a i u lte rio r a căp ăta t o sem nificaţie sim bolică. Ideea din form ula : «Şi v e n in d steaua, a stătut deasupra unde era p ru nc ul» ('Matei ·1ΐ. 9), în tre b u in ţa tă de p rin v e a c u l al XI-lea — al XII-lea încoace p în ă .a s tă z i, la aşezarea steluţei pe sfîn tu l disc, pare a se întrevedea însă- intr-im ul din p asajele C o m e n ta riu lu i S fîn tu lu i G h e rm an I al C o n sta n tin o p o lulu i. A stfel, el afirm ă că «dum ne zeiescul Trup este pus la proth esa, ca în Betleem unde s-a născu t H ristos» 309. N u se face însă n ic i’ o m enţiune . de steluţă, .-··' . Ca şi la steluţă, aşa şi la pocroveţe, în a in te de a le tă m îia preotul . · şi a spune form ulele respective, d ia c o n u l zice de fiecare dată m a i .întîi . «D o m n u lu i să ne rugăm ». La acoperirea discu lui, preotul re cită'P sa lm u l C il : «D o m n u l a îm p ă ră ţii, în tru podoabă, s-a îm brăcat, îmbrăcătu-'s-a D om nul în putere şi s-a încins, pentru că a in Invit lum ea care nu se va clinti...». La al doilea a co p erăm înt, a d ic ă cel pentru sfîn tu l potir,'.’.d ia ­ conul a d a ug ă : «A coperă, p ărin te », iar p re o tu l spune textul adaptat..din A v a c u m III, 3 : «B unătatea Ta a acoperit cerurile, H risto a se r şi d e d au d a Ta este p lin tot p ă m în tu l» . ' . «Z ic în d acestea, p re o tu l acoperă darurile, adică p îin e a şi p otiru l cu sfintele acoperam inte şi le tă m îia z ă din toate părţile, v rîn d să: arate că acoperită (necunoscută) era a tu n c i puterea D u m n e ze u lu i întrupat, p în ă la vrem ea m in u n ilo r şi a m ă rtu rie i celei d in cer» (M atei III, 17) 3'°. M ă rtu risin d , precum am v ă z u t, puterea şi slava D o m n u lu i ascunse sub ecop erăm întu l corpului şi întruparea Lui m in u n a tă 3 7 1 şi cugetînd la· ast­ fel de lucruri, preo tul este în c lin a t să caute la D în s u l a co p erăm înt sau ocrotire, îm p re u n ă cu v ă z ă to r ii de D u m n e ze u care au scris în Legea Veche textele în tre b u in ţa te în această parte fin a lă a serv ic iu lu i Proscom idiei. De aceea, d u p ă ce d ia c o n u l repetă : «acoperă stăpîne», preotul tăm îin d «aerul» acoperă cu el am bele sfinte vase la o la ltă , rugîndu-se : «Acoperă-ne pe no i cu a c o p e ră m în tu l a rip ilo r Tale (cf. Ps. X IV , 8) şi goneşte de la noi pe tot v ră jm a ş u l şi p ro tiv n ic u l» .
367. N ic o lae C abasila, op. cil., cap. X I, col. 389 C. 368. Cf. Iacob Goar, op. cil., p. ,121 şi Herman. A d a lb . Daniel, on. cil., L IV, p. 390. 369. O p. cil., col. 400 A. De altfel, s em n ificaţia naşterii M in tu ito r u lu i nu er;i absentă în sim b o lism ul Proscom idiei, chiar în epoca in care ea se reducea la forma sim plei d e pu ne ri a p lin ii şi a p o tiru lu i pe sfînta masa. Dc aceca, Sf. loan G ura dc A ur a p utu t să spună că «m asa aceasta r în d u ia la ieslei împlineşte-- 'Despre SI. F ilogoniu, 4, P. G „ X L V III, 755]. 370. N ic o lae C a b a sila, op. cit., cap. X I, col. 389 D. 371. Cf. ip. Lebedev, op. cit., p. 249— 2.50.

— 138 —
b) D upă acoperire, p reo tu l ia de la d iacon c ădelniţa şi, tă m îin d d a ­ rurile proscom idite, zice de trei ori : «B in e c uv în ta t eşti D u m n e ze u l nostru, Care ai b in e v o it aşa, slavă Ţie», d ia c o n u l ră su n z în d de fiecare dată : «Totdeauna,, acum şi pururea şi în v e cii v ecilo r». Se. în c h in ă apoi am îndoi de trei ori cu toată cucernicia, iar d ia c o n u l lu în d căd e ln iţa zice : «Pentru p u n e re a în a in te a cinstitelor daruri, D o m n u lu i să ne ru ­ găm ». Preotul rosteşte în d a tă R u g ăc iu n e a p u n e rii în a in te : «D um n ezeu le , Dum nezeul nostru, Cel ce p îin e a cea cerească, h ra n ă a to a tă lum ea, pe D om nul şi D u m n e ze u l nostru Iisus H ristos L-ai trim is 'M în tu ito r şi R ă s ­ cum părător şi binefăcător..., în su ţi b in e c u v în te a ză această punere în a ­ inte şi o p rim eşte în tru je rtfe ln ic u l Tău cel m ai presus de ceruri. P o­ meneşte, ca un b u n şi iu b ito r de oam eni, pe cei care au adus-o şi pe cei pentru care s-a adus...». A ceastă ru g ăc iu n e reprezintă p u n ctu l c u lm in a n t al P roscom idiei, deoarece, prin ea, m a te riile iau caracterul expres de d aru ri pentru jertfă. In acelaşi tim p, ea este e se nţialu l la care se reducea aproape întreaga Proscom idie în faza ei de sim plitate p rim ară şi chiar c îtă v a v rem e d u p ă ce s-a trecut în faza A g n e ţu lu i. T extul ei actu al ne este transm is de cel m ai vechi codice litu rg ic (B arberini, gr. 336), în care se găseşte aşe­ zat înaintea L itu rg h ie i S fîn tu lu i V asile cel M are. Pentru L itu rg h ia S fîn ­ tului loan G u ră de A u r însă acest m anuscris, ca şi altele, care u neori aju ng pînă p rin v e a c u l al XII-lea, dă u n text deosebit al ru g ă c iu n ii Proscom idiei : «D o a m n e D um n e ze u l nostru, Cel ce Т е -ai adus (ca un) miel fără de p a tă p e n tru v ia ţa lu m ii, caută spre no i şi spre p îin e a ace a­ sta şi spre p o tiru l acesta şi le fă curatul T ău Trup şi c institul T ău Sînge, spre îm p ărtăşirea sufletelor şi a trup u rilo r» 872. De p rin v e ac u l al Xl-lea m anuscrisele încep s-o lase afară 37S, p în ă ce în cele d in u rm ă ea a ieşit com plet din uz. Intr-un codice clin veacul al XII-lea, care cup rinde L i­ turghia S fîn tu lu i lo a n G u ră de A u r, locul cel d in tîi îl o c u p ă ru g ă c iu n e a Proscom idiei core spunzătoare acestei L itu rgh ii, i|r d u p ă ea u rm e a ză textul ru g ăc iu n ii S fîn tu lu i V a sile cel M a re .374. Nu' pare fă ră tem ei p ă ­ rerea că cea d in tîi din tre ele a fost p ărăsita d in cauza c aracteru lui ei epicletic, n e p o triv it în acest m o m ent litu rg ic ® 75. Cu privire la m o m e n tu l ru g ă c iu n ii prothesei, m anuscrisele ne oferă două variante neînsem nate. A stfel, un codice de la finele v e a c u lu i al XII-lea o aşază în a in te de acoperirea da ru rilo r 37°, iar altul d in p rim ii ani ai veacului al X lV - le a prescrie recitarea ei a doua oară şi anum e după tăm îierea b is ericii, ce se face în urm a a p o lisu lu i P roscom idie i 377.

I

372. F. E. B rig htm an, L iturgies eastern and western, vol. I, p. 309. 373. Γ . β. II (sec. al Xl'-Iea), V at. gr. 1973 (veac. al Xl-lea — .al XII-lea) V atic , gr. 428 (veac. al X lll- Ie a). Cf. Papas M a rc o M a n d ala , op, cit., p. 105 ; uns. S in a itic 973 (sec. al Xl-lea). A . D m itrie v schi, op. cit., p. 83, etc. 1 374. Г . 8. V III. 375. CF. Papas M a rco M a n d a la , op. cit,, p. 106. 1 37G. Cod. E. Al. 6 K arlsruhe, la R ichard E ngdahl, Beitrăge zur K e n n ln is cler byzantinischen Liturgie, Texte und Studien, Berlin, 1908, p. 2. 377. Cod. Esfigm enu, an 1306, A . D m itrievschi, Εύχολόγια, K iev, 1901, p. 265.

c) Încheierea P roscom idiei se face p rin a p o îisu l cel mic spus de preot în ta in ă ca, de altfel, to a tă s lu jb a Proscom idiei. d) D u p ă aceea d ia c o n u l sau, în lip sa lui, preotul tâ m iia z ă proscom id ia ru l şi sfînta m asă re citind tro p aru l «în m o rm înt cu trupul, în iad cu sufletul, ca u n D um nezeu...». T ă m îia z ă apoi a lta ru l şi biserica spunînd Psalm ul L, iar după înapoierea în altar lasă cădelniţa, făcînd îm p reu nă cu preo tul p re g ătirile prescrise în vederea începerii Liturghiei. în sine şi în p rin c ip iu , tă m îie re a este u n act de om ag iu şi de c in ­ stire a D o m n u lu i. îm p re u n ă cu ^acest tropar, ea constituie un epilog al com em orării m o rţii D o m n u lu i, p rin care litu rg h isito ru l m ărturiseşte ubicvitatea. Lui, şi deci u n u l d in atributele D um n e ze irii Sale. Deşi ca orn se afla cu trup u l în m o rm în t, sufletul Său, nedespărţit de firea Lui cea dum nezeiască, se coborîse la iad, pentru izb ăv ire a drepţilor robiţi în le găturile lui, fiind în acelaşi tim p pe S caunul slavei cereşti îm p re u n ă cu T atăl şi cu D u h u l Sfînt 378. ΐ

378. Cf. M ărtu risire a O rtod o x ă, Răspuns la întrebarea

ΧΠΧ.

С. -

D U M N EZE IA S CA LITURGHIE

COMENTATĂ

ÎN O F I C I U L ŞI ÎN T E X T U L EI ■ I. G e n e ra lităţi in tro d u c tiv e : C aracterul ofic iu lu i. — 11. 'C o n d iţii p riv ito a re la sâv irşito ri, la locul şi la vrem ea oliciulu i Liturgh iei G E N E R A L IT Ă Ţ I IN T R O D U C T IV E I
C A R A C T E R U L O F IC IU L U I 1. P rin cip iu l co m u n ita r şi ierarh ic al L iturg hiei. — 2. Liturghia ca form ă de cult extern p o triv ii cu natura o m u lu i şi a Bisericii

I. P rin c ip iu l c o m u n ita r şi ierarhic al L itu rgh iei Aşa precum ne arata în săşi den um irea 3 7 3 ei, L itu rgh ia este o s lu jb ă sau un oficiu relig ios şi anum e serviciu l d iv in sau cultul sacru al B ise­ ricii creştine şi în special al B isericii creştine ortodoxe. C înd zicem că L itu rg h ia este o ficiu l d iv in al Bisericii, se înţelege că ea trebuie p riv ită de fapt drept cultul nu atît al creştinului cit al creşti­ nătăţii. L itu rg h ia p o a rtă deci -în esenţa ei u n caracter ecleziologic, este adică un cult colectiv, iar n u in d iv id u a l şi in d iv id u a lis t. Ea este c ultul c o m u nităţii, pentru că, în p rim ul' n n d , în litu rg h ie se roagă toţi : n u n u ­ m ai litu rg h isito rii, ci şi credincioşii, care p a rtic ip ă în spirit la r u g ă ­ ciunile acelora ; m a i m u lt, m e m b rii c o m u n ităţii iau parte de asemenea la
379. De la grecescul λειτουργία (λεΐτον εργον = o ficiu public), sau în form a sa mai veche de s c rie re : λητουργία, c u v i'it com pus adică din εργον (faptă, trenb4, lu ­ crare, oficiu, în d e le tn ic ire ) şi λήΐτος de la ληός sau în diale ct .atic λ^δς (poporl. A d je c tiv u l λήΐτος în s e a m n ă deci ceea ce este al p op o rului, ceea ce se cu vine sau se refera la popor sau la întreaga celale. Y '.rb u l λειτουργεί însem na a săvirşi ceva pentru popor, iar λειτουργία era o acţiune, o lucrare sau faptă, un oficiu sau o în d e ­ letnicire în d e p lin ită în fo lo sul p op o ru lui, ad ică de u tilita te p ub lică. Sub această denum ire se înţe le g e a u de re g u lă an um ite oficii specificate in legi şi înd e p linite pe spesele lor de către ce tăţe n ii d in clasele no b ile şi bogate, ca de exem plu : înarm are a unei flote şi conducerea ei îm p o triv a d u şm a n ilor, pregătirea sărb ăto rilo r an ua le 'in cinstea zeiior, e chiparea şi participare a p ersonală la răzb o i pe proprie c h e ltu ială, îndeplinirea g ra tu ită a fu n c ţiu n ilo r publice, iar in sens mai restrins oficiile c u ltu lu i public al zeilor. în sensul acestei u ltim e accepţiuni se vede in tre b u in la t c u v in lu l «liturghie» şi în rliferiie texte d in S e p tua ginta, privitoare, la serviciile cu ltulu i. A stfel, regele losia spune lo v iţilo r : «V oi trebuie acum să servili λειτουργεΐν D o m n u lu i Dum nezeului vn slru şi p o p o ru lu i Său, Israel» (ÎI C ronici X X X V , 3 ; cf. Si I C ronici X X III, 23 etc. etc.). De asem enea şi în. N o u l T e s tam e n t: Luca I, 8— 10.: Fapte X III, 2 ; Evr. IX , 21 ; X, 11. T erm enul λειτουργία o*·ie între b u in ţat de Sfintpl A postol Pavel pentru a desem na s lu jb a arhierească a M in fu ito r u lu ti -Ενν. V I 1 1 ^2; ci. şi V, 1, 4 Prin această expresie se desem nează in literatura p ă rin ţilo r apostolici (D idahia, X V , 1; Clement R o m anul, E p isto la I către C o rintoni, MII, 1) şi în canbanele sino ade lo r (I şi 2 ale Sin. do la A ncira, 12 al Sin. fie la Sardfca, 118 al Sin. ele/ la Laodiceea) de obicei atrib uţia de litu rg h is ito ri a cle ricilor şi de în d e p lin ilo ri f ai J l i f e r i t e l o r oficii

\ /

141 —

însăşi aducerea S fintei Je rtfe e u h a r is tic e ,. du p ă ce, p rin ru g ă c iu n ile preoţilor T rupul şi S îngele D o m n u lu i d e v in prezente real şi substanţial pe sfînta masa. N ota aceasta de cult colectiv,, specifică L iturghiei, se face sim ţită pe de o parte p rin form a p lu r a lu lu i, la persoana în tîi m ai ales, în care sînt redactate şi rostite ru g ă c iu n ile , cît şi p rin form a d ialogată, sub care se desfăşoară o fic iu l ei, in to n a t a lte rn ativ de litu rg h isito r şi de cre d in­ cioşi. C o ndiţio na rea acestor d o u ă ro lu ri u n u l de c e lălalt este ilu strată intr-o form ă sugestivă de S fîn tu l lo a n G u ră de A ur, în le g ătu ră cu d ia ­ logul in tro d uc tiv la ru g ă c iu n e a A n a fo re i euharistice. «...în 'tim pul prea înfricoşătoarelor Taine»·, rem arca el, «preotul se roagă p e n tru popor, iar poporul pentru p r e o t ; căci acel (răspuns) «Şi cu d u h u l tău» n u înseam n ă altceva decît aceasta. Tot aşa cele ale (rug ăciunii) E uharistiei le sînt com une ; căci nu n u m a i acela (preotul) singur m ulţum eşte, ci şi toţi cre­ dincioşii. Pentru că (n u m a i).d u p ă ce a p rim it m ai în tîi răsp u n su l lor şi du p ă ce apoi aceştia s-au în v o it că este v redn ic şi drept lucru să se facă aceasta, a tu nci începe (preotul) ru g ăc iu n e a de m u lţum ire» 3S0. M ai m ult, L itu rg h ia este ru g ă c iu n e a atît a Bisericii întregi sau a în tre g u lui popor creştin ortodox de p re tu tin d e n i cît şi pentru m em brii Bisericii d in toate tim p u rile . L itu rg h ia din locaşul sfînt al celei m ai m ărunte eno rii se în a lţă astfel nu n u m a i pentru cei ce sînt. de faţă, ci şi pentru «toţi. ortodocşii creştini de pretu tin deni», ca şi «pentru toţi cei m ai d in ainte a d o rm iţi p ă r in ţii şi fraţii noştri ortodocşi care odihnesc aici şi p re tu tin d e n i», la aceste ru g ă c iu n i fiin d asociaţi «toţi sfinţii» îm ­ preună cu «Preasfînta, curata., prea b in e c u v în ta ta , s lă v ită S tăp în a n o a ­ stră, de D um n ezeu N ă sc ăto are a şi p u ru re a Fecioara Maria*·. C u alte cu­ vinte, în L itu rgh ie se găseşte în ru g ăc iu n e Biserica v ă z u tă şi n e v ă z u tă a lui ITristos, toate m em brele T ru p u lu i S ău tain ic, care se ro ag ă îm p reu nă cu C apul lor, H ristos. F iin d în cei ce ră m în în El şi în cuv inte le Lui (loan X V , 7 ; X V II, 23), El se ro ag ă, precum zice F e ric itu l A u g u stin , pentru noi ca m arele n o s tru preot, se ro ag ă în noi 111 calitate de cap al nostru, a dică al Trupului. S ău tain ic, care este Biserica, şi ne ru g ăm în acelaşi tim p către' El, ca D u m n e z e u lu i nostru 3iU. P lu ra litate a este topită astfel în u nitate, în u n ita te a d u h u lu i p rin Iisus Hristos, în care, cu care şi prin care se ro ag ă Biserica. C în d El a· spus : «O rice veţi cere de la T atăl în num ele M eu, v ă va da» (lo a n X V I, 23), ne-a în v ă ţa t că Iisus este M ijlo c ito ru l r u g ă c iu n ii noastre, ca C el ce a îm p ăc at pe o am e ni cu Tatăl
bisericeşti, ca, de exem plu, C easul al n o u ă le a şi V ecernia (cf. Joannes M ich . Hanssens, op. cil., t. II, partea I, p. 34— 35). Prin an alo g ie deci ca sen sul m ate rial, fo rm al şi ju rid ic pe care il avea acest cu v in t în lim b a şi in org anizare a v ie ţii d in vechea societate greacă, term enul « litu r­ ghie» a ajuns să însem neze în Biserica creştină oficiul, slu jba sau lucrarea cc se .îndeplineşte in serviciul d iv in , spre fo lo s u l c o m u n ităţii credincio şilo r, care este, în u ltim ă linie , sfinţirea. P o triv it în s e m n ă rii p rim ite de această d e num ire în vechiu l lim b a j creştin, prin L itu rg h ie se înţe le ge în Biserica O rtodo x ă, în chip exclusiv, ser­ viciu l sau o fic iu l d iv in in care se săvirşeşte Je rtfa e uharistică a T rup u lui şi a Singelui M in tu ilo r u lu i, sub form a p iin ii şi a v in u lu i, spre sfinţirea credincioşilor. 330. Sf. lo a n C u ră de A u r, O m ilia X V I I I Ia Epistola II C o rin lo n i, P. G., LXI, 527. 331. Cf. Fer. A u g u stin , E n a rra lio In P salm u m L X X X V ,

— 142 —
şi a făcut cu p u tin ţă celor care cred în num ele Lui să d e v in ă fii ai lui D um nezeu (lo a n I, 23), p rin har. L itu rg h ia este aşadar o ru g ăc iu n e prin in te rm e d iu l sau un c u lt adus prin m ijlo c ire a M â n t u ito r u lu i ; p o triv it p rop riei Sale în v ă ţă tu ri, sin g u r El este «calea», p rin care se a ju n g e «la T atăl»': « N im e n i n u v in e la Tatăl clecît p rin M in e » (lo a n X V I, 6). A ceastă s lu jb ă de m ijlo c ire , pe care, în ceruri, M în tu ito r u l o îndep line şte în faţa T a tă lu i Său, în m i j ­ locul în g e rilo r şi al s fin ţilo r Săi, pe p ă m în t o c o n tin u ă p rin m e m b rii ierarhiei bisericeşti, sub form a Liturghiei. Ca atare, p ieta tea litu rg ic ă nu este in d iv id u a lis tă , cum o concep protestanţii, la care, d u p ă p r in ­ cipiul lu i Luther, n im e n i n u poate să prim ească pe D u h u l S fînt şi să înţeleagă pe D u m n e z e u şi pe C u v în tu l S ău decît d acă acesta îi este dat fără in te rm e d ia r, de D u h u l Sfînt. Şi n im e n i n u poate p rim i pe D u h u l Sfînt decît d acă sin g u r face experienţa Lui, îl încearcă şi îl sim te» 382. Prin însuşi 'caracterul ei însă, L itu rgh ia n u reprezintă atm osfera sau te­ renul u n u i cult in d iv id u a lis t, deoarece ea este ru g ă c iu n e a o fic ia lă , p u ­ blica şi c o m u n ita ră p rin care creştinul se integrează în B iserica sau Trupul tain ic al lu i H ristos, găsindu-se la o la ltă cu ce le lalte m em bre aie acestuia, s im p li credincioşi şi ierarhie slujitoare, în «u nire a d u h u ­ lui prin le g ătu ra p ă c ii» (Efes. IV , 3), care trebuie să dom nească în in i­ mile tuturor celor care sînt chem aţi să alcătuiască u n singur trup (Col. III, 15). C a ra c te ru l şi p r in c ip iu l acesta ierarhic şi social sau c o m u n ita r al L itu rgh iei îl a p ă ră S fîn tu l Ig n atie Teoforul, cînd în d e a m n ă pe creş­ tinii fila d e lfie n i (IV ) să păstreze între ei legătura prin aceeaşi E u h a ris­ tie şi acelaşi je rtfe ln ic în ju r u l c le ru lu i; întrucît, aşa p recu m scria tralienilo r (III), «fără aceştia (m em brii ierarhiei) nu se p oate n u m i Bise­ rică», el în d e m n a în conse cinţă : «R ăm în e ţi tari în credinţa v o a stră şi in ru g ăc iu n e a de obşte» (X II). L itu rgh ia este, p rin urm are, o ru g ăc iu n e , o mare ru g ăc iu n e , cea m a i m are ru g ăc iu n e şi anum e m area ru g ă c iu n e sau rugăciunea p rin ex celenţă a Bisericii. O p a rtic ip a re a c tiv ă şi efectiv c o m u nitară la o fic iu l L itu rg ie i se poate considera în să n u m a i în m ăsura în care credincioşii n u sînt sim p li asistenţi sau sp e ctatori p a siv i, ci urm ăresc cu atenţie o fic iu l sau a c ţiu ­ nea sau dram a litu rg ic ă în d e p lin ită de s lu jito rii a lta ru lu i, p a rtic ip ă şi se pătrun d de ea sau o trăiesc îm p re u n ă cu ei. D in acest p u n c t de v e ­ dere trebuie să sem nalăm ' că practica credincioşilor d in B isericile a p u ­ sene, im ita tă în u nele c a tu ri cu totul rare şi de u n ii ortodocşi, de a recita diverse ru g ă c iu n i d in anum ite cărţi în tim p u l S finte i L itu rg h ii, constituie o în treru p ere a u n ită ţii ce trebuie să se păstreze cu şi p rin litu rg h isito r (preot ori episcop) ; alătu ri sau pe m arg inea c u ltu lu i p u b lic se dă astfel naştere şi se p ra c tic ă un cult p articu lar şi in d iv id u a lis t în care c re d in c io su l îşi tratează singur şi direct raportul său cu D um n ezeu , fără m ijlo c ire a celor ce «îm p re u n ă luc răto ri cu D um n ezeu » şi « s lu ji­ tori» ai L ui sîn t (II Cor. V I, 1, 4). în felul acesta, cre d in c io şii se găsesc concentraţi asupra lor în ş iş i într-un cult aproape antropocentric, iar nu a su pra a c ţ iu n ii s a u d r a m e i în cadrul căreia se desfăşoară m are a r u g ă ­ ciune a B isericii, care este Litu rgh ia.
382. In in tro d u c e re a lu i «Das La R. W ill, Le culte , v o l. I, p. 326, n. 3. M a g n ific a n t verdeutscht u nd ausgelegt», 1521,

— 143 —
2. L itu rg h ia ca fo rm ă de cult extern p o triv it cu natura o m u lu i şi a B isericii M en ţinerea u n ită ţii şi c o m u n ită ţii în spirit ierarhic în cursul o fi­ ciu lu i L itu rg h ie i este unul· dintre m o tivele pentru care aparatul ei ex­ tern a fost în to cm it sub form a u n u i strîns dialog cu credincioşii şi se ■ află presărat cu in te rje c ţii şi form ule de îndem n ori de salut’ sau de binecuvîntare. Găsindu-se într-o mare dependenţă de sim ţurile sale, c redinciosu lui i-ar fi foarte greu să se înalţe la obiecte sp irituale şi să zăm islească sentim ente religioase, fără să fie s p rijin it de anum ite for­ me sensibile în stare să i le deştepte în in im a sa 3 й 3 . A ceasta constituie o situaţie p e rm an entă d u p ă căderea o m u lu i în p ăc a tu l originar, de cînd el a pierdut p riv ile g iu l u n u i raport în a lt cu R evelaţia div in ă. «A d e v ă ­ ratul cult, dacă îl considerăm în el însuşi şi fără nici u n raport cu sta­ rea prezentă a o m ulu i, este, precum rem arca M assillon, p u r interior şi se săvîrşeşte cu totu l în in im ă . A adora F iin ţa suprem ă, a contem pla d iv in ele Sale p erfecţiuni, a te u n i cu El p rin em oţiile sfinte ale unei iu b iri curate şi perfecte, p rin laude, b in ec uv înta re şi m u lţu m iri, aceasta este întreaga religie a spiritelor fericite, a drepţilor, care ne-au pre­ cedat cu sem nul credinţei. A ceasta a fost religia o m u lu i inocent, zice F ericitul A u g u s tin ; dar căzut d in această stare de dreptate, în care fusese creat la început, el a fost silit să se tîrască pe p ăm în t şi sa nu se poată ridica la C reatorul său decît prin serviciul aceloraşi creaturi/ care îl depărtaseră de acolo. Ca urm aşi ai necredinţei sale, no i m oşte­ nim şi pedeapsa l u i ; ca fii ai u n u i părin te trupesc, no i ne naştern tru ­ peşte ca şi el ; sufletul nostru, în v ă lu it în sim ţuri, aproape nu se m ai poate lip si de serviciul lor. C u ltu l nostru are, ca atare, nevoie de obiecte sensibile, care să ne s p rijin e credinţa, care să ne d e ş te p te ‘dragostea, care să ne nutrească speranţa, care să ne înlesnească atenţia, care să ne unească, chiar, cu fraţii noştri. A stfel este re lig ia pe p ăm în t: sim bolurile, um brele, enigm ele ne fixează, ne p u rifică, ne' ad u n ă la u n loc» ;,SJ. Deşi în starea o rig in ară sau de ne v in o v ăţie a o m u lu i (ju stitia originalis) raportul dintre om şi D um nezeu se realiza tot în jertfă, totuşi aceasta trebuie să ne-o reprezentăm intr-un înţeles cu totul spiritual. «D um nezeu se c om u nică adică o m ulu i pe Sine şi b u n ă tă ţile Sale, iar om ul prim indu-le se p redă lu i D um nezeu pe sine şi v ia ţa sa în ru g ă ­ ciune şi m u lţum ire . A cest raport de jertfă dintre D um nezeu şi om a fost stab ilit p rin însăşi crearea o m u lu i şi p rin ic o n o m ia dum nezeiască pen383. Cf. L 'A bbe Boissonnet, D ic lio n n a ire des cerem onies ei des riLes sacres M igne, t. XV, p. 11. 384. M a ssillo n , O euvres [Sermon du ve ritab le culte), 2-e t , Paris, 1865, p. 561. Dom M. Festugiere, din şcoala b e ne d ictină franceză, ex prim ă rapo rtul d intre cu ltu l extern şi «C u lt extern, o m ul com plet : corp şi suflet» cel inte rn o rin u rm ă to ru l raport · · . «C ult intern, o parte a o m u lu i : suflolui singur». Acest sim bo l aritm etic al atîto r ru g ăciu n i liturgice, în care se vede colaborarea si­ m u lta n ă a co rpului şi a sufle tu lui in cult, pune in evid e ntă douii lucruri. întîi : cu ltul nu este com plet deci de cît sub am bele înfăţişări (intern şi e x te rn ); dacă c u l­ tul intern este şi ră m în e cult. şi nu m ai sub această iorm ă, apoi cu ltu l extern, ca să m erite şi sa fie intr-adevăr cult d iv in , trebuie sa cu p rin dă n e a p ă ia t în sine tot ceea ce este ac tiv itate p sihică în c u ltu l intern.

— 144 — tru dînsul. D um n ezeu a creat pe om, adică i -а dat v ia ţă, suflet şi corp

şi i -а purtat de grijă nu n u m a i dîndu-i toate cele de tre b u in ţă p e ntru v ia ţă
(raiul), dar l-a şi p rim it pe o m în legătură s p iritu a lă cu Sine şi i -а dat viaţă veşnică fericită. O m u l, la rîn d u l său, p rim in d iace.st dar, în sem n de m u lţu m ire şi de respect, se p re d ă lui D um n ezeu pe sine şi toată v iaţa sa (sufletul şi corpul său, cugetul şi faptele sale), cu u n cuv în t, aduce toată fiin ţa sa ca jertfă lu i D um nezeu. Ca expresie a u n e i astfel de le g ă ­ turi între D u m n e ze u şi om şi a u n u i astfel de dar al v ie ţii serveşte jertfa in sensul ei o rig in al. O astfel de jertfă a adus lu i D u m n e ze u o m ul în starea lui de n e v in o v ăţie , liber de păcat şi n u m a i el singur a p u tu t să o aducă. D u p ă căderea sa in păcat însă om ul n-a p u tu t să m ai aducă jertfa p rim itiv ă , p e ntru că v ia ţa lu i a devenit v in o v a tă şi n e c u ra tă în a ­ intea lu i D u m n e ze u şi, prin urm are, ne v re d n ic ă de a fi dar lu i Dumnezeu» :iS r\ aşa în c ît a trebuit să recurgă la form e sensibile de jertfă, pentru susţinerea re lig io z ită ţii sale, cum se vede în V e c h iu l T estam ent şi în istoria u niv e rsa lă. Ca atare, M în tu ito r u l însuşi nu putea să lase cu ltu l B isericii Sale fără un centru p o triv it cu natura ei. M în g îin d pe u ce n ic i că «nu-i v a lăsa orfani» (lo a n X IV , 18), El le-a făg ăd u it prezenţa Sa p în ă la sfîr­ şitul v e a c u rilo r (M a te i X X V III, 20). «El a găsit d e cuviinţă, sa ră m în ă printre noi ca o jertfă perm anentă, Iisus H ristos este cap ul B isericii ; pentru aceasta El a v o it ca sfînta Sa um anitate (n a tu ră om enească) să fie m ereu p rezentă pe p ăm înt. A ceastă în d o ită prezenţă, cu deosebi­ rile respective, corespunde perfect na tu rii B isericii cereşti şi a celei păm inteşti. în ceruri, El stă de-a dreapta T a tălu i Său, p lin de putere şi de slavă ; pe p ă m în t El răm în e smerit şi ascuns sub în fă ţiş a re a p îin ii şi a v in u lu i» 386. V o rb in d de ineficacitatea vechilor jertfe de anim ale, C h a te a u b ria n d rem arcă pe drept c u v în t că deşi o jertfă sp iritu a lă, ,adusă în fiecare zi pentru p ăcatele oam e nilor, este p lăcu tă lu i D um n ezeu, «totuşi, pentru păstrarea c u ltu lu i extern, trebuia un semn, un sim b o l al jertfei m orale. Iisus H ristos, în a in te de a p ărăsi p ă m in tu l, a a v u t g r ijă de im perfec­ ţiunea sim ţu rilo r noastre, care nu se pot lip si de obie c tu l m a te ria l : El a in stitu it E uh aristia, în care, sub elem entele v iz ib ile ale p îin ii şi vin u lu i, se ascunde jertfa in v iz ib ilă a sînge lu i S ău şi a in im ilo r n o as­ tre. A ceasta este explicaţia jertfei creştine, ex plicaţie care n u supără nici b u n u l sim ţ, n ic i filozofia» 3S7. M în tu ito r u l a in s titu it S fînta E u h a ­ ristie în a m in tire a Sa, pentru ca veşnic, cît va fi lum ea, creştinii să-L aibă într-un chip concret în m ijlo c u l lor. «U n D u m n e ze u care se arată în trup d ev ine astfel v iz ib il, pentru a se strecura cu a ju to ru l sim ţurilor pînă în in im ile noastre ; şi acest mister c o n tin u în d pe altarele noastre sub semne m istice, trebuie să servească p în ă la sfîrşitu l v e ac u rilo r, atît ca exerciţii cît şi ca m îng iiere pentru credinţa'noastră» 388.
385. 386. M occand, 387. 388. P. Lebedev, op. cil., p. 13— 14. ,i Dr. N ic o las G ihr, Le sainl Sacriiicc dc Ici Messe, tra d u ii par l'A b b e L. Th,i Paris, 1900, t. I, p. 81. C h a te a u b ria n d , G e nie du chrisiianism c, t. II, p. 67. M a ss illo n , op. cil., p. 561.

I

I

145 —

De aceea, opera m în tu ir ii şi îndeo sebi actu l p rin care ea s-a con­ sum at şi form ează centrul şi p u n c tu l c u lm in a n t al L itu rg h ie i trebuie reprezentate şi actualizate p e rm an ent în faţa creştinilor, conform înseşi p o ru n c ii exprese a M în tu ito r u lu i. A c e as tă operă nu se reduce num ai la m o m e n tu l r ă s t ig n ir ii; G o lg o ta a în c h e ia t n u m a i şi a desăvîrşit a cti­ v ita te a p ăm în te a scă a M în tu ito r u lu i, ex ercitată m ai în tîi într-o form ă did actică sau profetică. în sens larg, şi aceasta din u rm ă reprezintă u n u l d in aspectele m a rii jertfe m ântuitoare, căci Jertfa lu i Iisus începe de la naşterea Sa, m ai m u lt : de la z ă m islire a Sa su p ra n a tu ra lă în sînul Sfintei Fecioare, deoarece o je rtfă a fost sm erirea p rin luarea n a tu rii um ane şi naşterea intr-un staul ca fiu al u ne i fa m ilii sărm ane. Toate aceste acte de u m ilin ţă sînt de fapt m o m ente şi episoade d in lanţul chenozei F iu lu i lui D um nezeu, acte de sacrificiu prem ergătoare jertfei suprem e şi depline, care înch eie opera L ui m în tu ito a re în lum e. A p a r a tu l form al de reprezentare şi de actu alizare a acestui d u m ­ nezeiesc mister, pentru a fi în fă ţiş a t concret şi făcut clar oam enilor, era firesc să fie a lc ă tu it d in elem entele pe care experienţa le consa­ crase pentru exprim area şi o b ie c tiv a re a v a lo rilo r sp irituale şi m e ta­ fizice. Prin urm are, nu tre b u ie să ne s u rp rin d ă că o ficiu l L itu rgh iei creş­ tine a îm b răc a t form a u ne i dram e (a c ţiu ni), sau că unele am ănu nte se­ cundare ale ei, precum sînt de ex em plu răsp u nsu rile credincioşilor, am intesc in te rv e n ţia «c o ru lui în tragedia antică», deşi o astfel de form ă nu era străin ă n ici c u ltu lu i iu d a ic :3 S 9 . E le m e n tu l tragic, propriu dram ei, n-a fost de loc absent d in istoria s p iritu a lă a om enirii. O a d e v ărată tra­ gedie a fost tim p u l de rătăcire în a in te de H ristos : dram a lu m ii vechi ; într-un cadru de cea m ai s u b lim ă şi im p re sio n a n tă tragedie se m işcă apoi sfînta u m a n ita te a M în tu ito r u lu i, c u lm in în d cu C a lv a ru l, în locul u m a n ită ţii lu m ii, ne p u tin c io a să a-şi re aliza propria ei m întuire. Pentru reprezentarea, sim b o liza re a şi actualizarea m istică a acestei u ltim e faze îndeosebi d in istoria m iste ru lu i m în tu irii, o fic iu l Liturghiei se desfăşoară pe p la n u l u ne i trilo g ii dram atice, adică div iza t în trei părţi distincte, care se succed şi se în lă n ţu ie s c într-o acţiune unitară, în ju r u l u n ic e i teme a m în tu ir ii lu m ii p rin Je rtfa F iu lu i lu i D um nezeu. P ărţile acestei trilo g ii litu rg ice sînt m arcate p rin P ioscom idie , Liturghia c ate h u m e n ilo r şi L itu rg h ia credincioşilor. In L itu rgh ie deci, adoraţia, c o n te m p la ţia şi pietatea, într-un c u v î n t : c u ltu l creştin, se desfăşoară p rin concentrarea credincioşilor asupra cerem oniei reprezentării m în tu ir ii, in im ile fiin d astfel m işcate 'şi făcute proprii pentru însuşirea sfinţirii, a d ic ă a m în tu ir ii realizate de Fiul lui D um nezeu. C o n tin u în d astfel real şi m istic prezenţa lu i Iisus şi a Cuv în tu lu i S ău printre oam eni, în acelaşi tim p cu invocarea n u m elu i Lui :} 9 °, L itu rgh ia, ca form ă de «cult în te m e ia t pe R evelaţie, este o întîlnire a lu i D um n ezeu şi a o m u lu i, în care D um n ezeu v in e în tru întîmpinare a o m u lu i, la în tîln ire a pe care D u m n e ze u însuşi i -а hotărît-o» 391.
389. Cf. şi Dom F. C abrol, Le livre dc la prierc atiliquc, Tours, 1920, б-a ed., p. 45. 390. Dom M . Festugiere, Q u 'e sl ce que la lilu rg ie , .Paris, 1914, p. 70. 391. V au ch e r, De la iheologie p ratiqu e , 1893, p. 84.
L it iir g h ie r u l e x p lic a t — 10

146 — II

C O N D IŢ II

P R IV IT O A R E

L A 5 Ă V ÎR Ş IT O R II, L A LO C U L ŞI LA O F IC IU L U I L IT U R G H IE I

VREM EA

1. R itu a lu l p re g ătii în a in te de Începerea o iic iu lu i. — 2. C le ricii în d re p tăţiţi la săvtrşirea o iic iu lu i. — 3. L ocul pentru o lic iu l Liturghiei. — aceeaşi s lîn la .masă 4. Z ile le şi orele pentru o lic iu l L itu rg h ie i, — - 5. O singură. Liturghie intr-o sing u ră zi pe

I. R itu a lu l p re g ătito r în a in te de începerea o iic iu lu i C a p ito lul in titu la t in L itu rg h ie r « R în d u ia la dum ne zeieştii Proscom idii» se referă la re g u li şi la lu c ră ri p rin excelentă pregătitoare, cum sînt cele p riv ito a re la starea de v re dn icie cerută litu rg h isito rilo r în a ­ inte de a începe r itu a lu l P roscom idie i, la ţin uta lor exterioară, precum şi la cele în le g ă tu ră cu p re g ătire a sfintelor daruri. A cest caracter de pregătire se p ăstrează p în ă la finele c a p ito lu lu i care se încheie cu re­ g ulile pe care trebuie să le observe sfin ţiţii slu jito ri pentru preg ătirea lor înainte de a începe o fic iu l L itu rg h ie i propriu-zise. A v în d să se an g a je ze de aci în a in te într-o acţiune şi ru g ă c iu n e continuă, în strinsă le g ă tu r ă cu credincioşii, pentru a ajung e la u n iu n e şi com uniune cu D u m n e ze u p rin F iu l Său, preotul recurge în p rim u l rind la a ju to ru l d iv in , p e ntru a p u tea îm p lin i acest urcuş duhovnicesc. Astfel, term inate fiin d lu c ră rile m a n u a le şi ritu a lu l P roscom idiei şi d u p ă apolisul Utreniei, sau d u p ă slu jb a C easu lui al şaselea, dim ineaţa, dacă Utrenia s-a făcut seara la priveghe re, litu rg h is ito rii se în c h in ă m ş i în tîi în faţa sfintei mese, ro stin d apoi în ta in ă şi cu a dîncă p ătru n d e re scurtele ru g ăc iu n i prescrise de rîn d u ia la d in Liturghier. Fără în d o ia lă, p e n tru realizarea litu rg ic ă a m isterulu i în tr u p ă r ii F iu lui lui D um n e ze u şi a în tre g ii Sale a c tiv ită ţi m întuitoare (predica, jertfa, învierea şi în ă lţa re a Sa la ceruri), p rin im nele, ru g ă c iu n ile şi acţiunile din care este a lc ă tu it o fic iu l L itu rgh iei, s lu jito rilo r ei le este necesară o d e s ăv îrşită curăţie lă u n tric ă şi o vie sensibilitate p e ntru lucrurile divine. De aceea, în p ra g u l o fic iu lu i L iturghiei, ei se silesc să suie încă o treaptă pe scara p e rfecţiu nii lor spirituale, concentrîndu-se şi înălţîndu-se cu d u h u l spre cele de sus, p rin cîteva ru g ă c iu n i scurte. în p rim u l rînd, p e n tru că «toată darea cea b u n ă şi tot da ru l desăvîrşit vine de sus, de la P ărin te le lu m in ilo r» (Iacob I, 17), ei se îndreptează spre D în s u l p rin ru g ă c iu n e a «îm p ăra te ceresc...» 302, in v o c în d sălăşluirea d u h u lu i lu i D u m n e z e u în sufletele lor, pentru a îm p lin i p rin puterea Sa sfinţitoare in su fic ie n ţe le p u rită ţii unor slu jito ri lu a ţi d in ­ tre m uritori. în sfîntul ofic iu litu rg h is ito rii îndep line sc rîn d u ia la sfinţilor îngeri din ceruri. De aceea, d u p ă p rim a ru g ăc iu n e , ei se a lă tu ră acestora, rostind de do u ă ori, în tain ă, do x o lo g ia care a răsunat prin g raiu rile cetelor îngereşti la naşterea D o m n u lu i, în peştera clin Betleem : «S la v ă
392. în c e p în d din D u m in ic a în v ie r ii şi p în ă la sărbătoarea «îm p ărate ceresc...» se zice de trei ori troparul «Hristos a în v ia t m oartea pe moarte călcînd...». în ă lţă rii, în loc .de din m orţi, cu

147 —

întru cei de sus lu i D u m n e ze u şi pe p ă m în t pace, între oam eni bunăvoire (Luca II, 14). Se a firm ă în acest chip, ca într-un. m oto, că L iturghia se săvirşeşte în p rim u l rînct spre slava lu i D um nezeu, ea fiind forma desăvîrşită a c u ltu lu i creştin de la u d ă şi/de adoraţie, de m u lţum ire şi de m ărturisire a p o c ăin ţe i şi a cererilor c o m u n ităţii ce se îndre aptă către D um nezeu p rin m ijlo c ire a F iu lu i Său, Care se roagă cu no i şi pen­ tru noi în Liturghie. Pe de a ltă parte, ca urm are sau rod bin e c uv înta t al Liturghiei este pacea de sus, ce se revarsă prin ea în sufletele şi viaţa credincioşilor, «pentru că El (Iisus) este pacea noastră, El Care a făcut d in două lu m i una, su rp în d z id u l despărţitor de la m ijloc, adică v rajba» (Efes. II, 14). Pentru u n cult atît de d e săvîrşit şi dum nezeiesc, cum ests L itu r­ ghia, ru g ăc iu n ile şi im nele nu-şi. pot găsi form ele p o triv ite decît în tex­ tele inspirate ale S fintei S cripturi. D e ja în ru g ăc iu nea a şaptea de la Utrenie preo tul este n e v o it să m ărturisească in suficienţa in tenţiilor noastre şi a lim b a ju lu i com un, re cunoscînd că «a ne ruga precum se cuvine nu ştim, de n u ne v e i înd re p ta Tu D oam ne, cu D u h u l T ău cel Sfînt». Este tocm ai ceea ce s u b lin ia S fîntu l A p o sto l Pavel, că «nu ştim să ne rugăm cum trebuie, clar D u h u l însuşi m ijloceşte pentru no i cu suspine negrăite» (Rom. V III, 26). De aceea, litu rg h isito rii, după ce la început au in vocat sălăşlu ire a D u h u lu i lu i D um nezeu în tru ei, îşi în ­ cheie preg ătirea rostind stih ul 16 d in Psalm ul L, prin care îşi exprim ă nădejdea că ru g ă c iu n ile ce vor în ă lţa la Liturghie spre lau d a D o m n u ­ lui, vor fi inspirate de D u h u l S ău cel Sfînt : «D oam ne, buzele mele le vei deschide şi gura m ea va rosti la u d a Ta». Ei m ărturisesc în acest chip că slu jb a lor de litu rg h is ito ri este un har şi un dar d in partea lui D um nezeu. Ca un sem n de respect şi de iubire faţă de M in tu ito ru l, preotul sărută apoi sfînta E vangh elie , crucea şi sfînta masă, iar diaconul, sărutînd nu m ai m arg inea sfintei mese, a n u n ţă în d a tă preo tu lui, în taină, că a sosit vrem ea să înc e a p ă slu jb a Sfintei L itu rg h ii şi, ca atare, cere b in e ­ cuvîntarea necesară pentru a-şi în d e p lin i serviciul său : «V rem ea este a face (ν.σ,φος τοο ποίησαt) D o m n u lu i (Ps. C.X V III, 126) ; b in ecuv intează, părinte». Preotul îl b in e c u v in te a z ă cu form ula din L iturghier («B ine­ cuvîntat este D u m n e ze u l nostru...»), iar diaconul, clintr-im sentim ent de smerenie şi ca o m ărtu risire despre p u ţin ătate a v re d n ic ie i sale om e­ neşti pentru în d e p lin ire a u ne i slu jb e divine, apelează la preot : «Roagă-te pentru mine, p ărin te », iar preo tul îl întăreşte, chem înd s p rijin u l Domnului. : «Să îndrepteze D o m n u l paşii tăi spre tot luc ru l bun». D ia ­ conul, cerînd d in no u să nu fie u ita t de preot în ru g ăc iu n ile sale («Pomeneşte-mă, părinte !»), acesta îi. răspunde : «Să te pom enească D o m ­ nul D um nezeu întru îm p ă ră ţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii, vecilor». R ăsp u n zîn d «am in », d ia c o n u l se în c h in ă şi ieşind din altar, prin uşa de m iazăn oapte, merge în m i j l o c u l bisericii şi stînd cu faţa spre răsărit, se în c h in ă de trei ori, zic în d : «D oam ne, buzele mele vei deschide şi gura m ea va vesti lau da Ta».

— 148 —
2. C le ricii în d re p tăţiţi la savirşirea o fic iu lu i Se înţelege deci că o ficiu l Liturghiei n u poate fi în d e p lin it de m ireni ori de s lu jito rii bisericeşti inferiori şi n ic i chiar de diacon s in ­ gur, ci n u m a i de preotul şi arhiereul canonic,) a dică h iro to n iţi du p ă rîn d u ia la B isericii O rtodoxe şi anum e rîn d u iţi la bisericile d in p a ro h iile şi ep a rh iile respective, p otriv it sfintelor canoane.^D e asem enea, nu pot săvîrşi Sfînta Liturghie clericii care se află sub im pe dim e nte sau p e ­ depse canonice, ca de exem plu : suspendare pe term en determ inat, de­ punere d in treaptă şi caterisire 3i’3. O fic iu l ei n u este lăsat, pe de altă parte, La libera inspiraţie a litu rg h isito ru lu i, ci trebuie în d e p lin it c o n­ form fo rm u lare lo r aprobate şi recunoscute o ficial în Biserica O rtodox ă. 3. Locul pentru oficiul L iturghiei ; A n tim in s u l D at fiin d caracterul de în a ltă sfinţenie ai m iste ru lu i (S fintelor T a i­ ne) ce se săvîrşeşte în Liturghie, precum şi n o ta de solem nitate dem nă în care se desfăşoară acţiunea ei, s-a stabilit regula ca L itu rg h ia să nu fie o fic ia tă p rin case, cum se în g ădu ie la nev oie pentru u n e le d in cele­ lalte Sfinte T aine, ci n u m ai într-un locaş sfînt, destinat anum e acestui scop. «Precum Scriptura nu îngădu ie , zice S fîn tu l V asile cel Mare,- să se adu că în sanctuar nici un vas din uzul com un, tot aşa nu se cuv ine să fie celebrate cele sfinte într-o casă o b işn u ită. în S criptura V eche, aceasta este categoric interzis, dar chiar în cea N o u ă (M a te i X II, 6 ; I Cor. X I, 22, 23) sîntem in stru iţi că, precum n ic i în biserică n u trebuie să a ib ă loc o c in ă obişnuită, tot aşa C in a D o m n u lu i să nu se fa c ă într-o casă obişnu ită...» 3!)4. P entru oficierea Sfintei L iturghii este necesară a d ic ă o biserică sau u n paraclis, care, în p rim ul rînd, se cere să fie sfinţite d u p ă rînduială de către arhiereu ori de delegatul său special, sau să aibă «cel p u ţin antim ins, fără de care nici într-un chip nu poate să se a d u că Jertfa cea fără de sînge» 3 8 r\ Excepţie se face n u m a i pe c îm p u rile de lu p tă în v re ­ me de răzb oi, cînd nu este la in d e m in ă o bise rică şi dacă p re o tu lu i i s-a dat în acest scop un sfînt antim ins. în al doile a rînd, lo c aşu l bise­ ricesc nu trebuie să fie în ruină, m ai ales te n c u ie lile interioare, ceea ce ar putea face să se presupună că au aju ns să sufere stric ăc iu n i şi locurile care au fost unse cu S fîntu l M ir la sfinţirea b is e r ic ii3ao. De a se ­ menea, c urăţia sfîn tu lu i locaş să nu fi suferit p ro fa n ă ri p rin vărsare de sînge p ro v o c a tă de arm e ori de altfel de lo v itu ri, p rin ori ce fel de n e ­ curăţenii, p rin în m o rm întarea în biserică a u ne i persoane pedepsită cu
393. C an o a n e le 28 A postolic şi 4 al Sin. de la A n tio h ia exclud d in co m u nitate pc clc ricii care, fiind caterisiţi iegal, ar oficia S finta L itu rg h ie sau alte ierurg ii bisericeşti. , 394. R c g u la e b re v p s . traci., Interrog. 310, P. G., X X X I (II), 1303, la F erdinand Probst, L iturg ie des vicftten Jahrhu n d e rts und deren Reform , p. 126. 395. M ă rtu ris ire a O rtodo x ă, partea I, Răspuns la între b are a C V II. 396. Cf. Dr, V asile M U rctano vici şi Dr. T. T arnavschi, op. cit,, p. 459. V ezi mai ales M itro p o litu l Iacov, Sinopsis sau adunare de m u ltă În v ăţătu ră, 1756, p. 13, 14.

— 149 —
afurisire, a u n u i eretic ori p ă g în sau, p r in b a tjocorirea de către p a g in i, eretici sau schism atici. în toate aceste cazuri, sfîn tu l locaş nu m ai poate fi între b u in ţa t pentru o ficiu l L itu rg h ie i pînă. ce nu au fost înlătu ra te situ aţiile am in tite şi curăţia a fost re sta b ilită p rin cuv e n ita b in e c u v în ­ tare arhierească 397. De asemenea, dacă a n tim in s u l va fi ru p t, u zat sau aşa de înnegrit în cît să nu se m ai d istin gă clar lite rele şi celelalte fig u ri im prim ate pe el, nu se cuvine a s lu ji Sfintele T aine pe el, ci să se schim be cu altu l nou, dat de episcopul lo c ulu i. Folosirea a n tim in selor de h îrtie nu este în g ă d u ită 3ΰ3. A n tim in s u l este o b u c ată p ă tra tă de p în z ă de in sau de mătase, cu latu rile cam de 0,60 m care p o a rtă im p rim a tă pe u na d in fete scena punerii D o m n u lu i în m o rm înt, iar pe m a rg in i im a g in i ale unora din am ănu ntele în le g ătură cu R ăstig n ire a. El se tine pe sfînta m asă în to c ­ m it după o a n u m ită re gulă şi în v e lit cu iii ton (εϊλητόν, înv elitoare, de la elXeoj = învelesc). A n tim in s u l se desface în tim p u l S fintei L iturghii, în vederea dep u nerii pe el a sfin te lo r daruri, întocm indu-se d in nou la finele slujbei. întrebu inţa re a a n tim in s u lu i îşi rid ic ă originea la epoca de perse­ cutare a creştinism ului, cînd cre d in c io şii duceau cu ei mese potrivite de lem n, m etal ori din alte m a te ria le p e ntru săvîrşirea Sfintei E u h a ­ ristii, în locuri ferite de supravegherea au to rităţilo r. S-a găsit însă că este m ai practică folosirea u n e i astfel de p în z e tu ri sfinţite, care, la v re ­ me de strîm torare, se putea strînge în grabă, înfăşurîndu-se în ea sfin­ tele daruri. D eci de la această în tre b u in ţa re in loc de mcisă , pentru să­ vîrşirea Sfintelor Taine, îi v in e denum irea de antim ens, sau antim ins ’αντ’ .α-ήνσιον s-au ’αντιμίνσιον; la tin : antim ensium ). O dată cu epoca de lib e rta te însă, L itu rg h ia a în c e p ut să se oficieze în biserici ridicate peste m o rm in te le m a rtirilo r sau, cel p u ţin, în car.e se aşezau sub sfînta m asă părticele din. m oaştele lor, ; ca o respectare a pra c ­ ticii din epoca prim ară, cînd S fînta E uharistie se săvîrşea în catacombe, pe mese aşezate Ia 'm o rm in te le acelora, mese care, de fapt, erau lespedele de peste aceste m orm inte. N u m a i pietatea g e n u in ă a p rim ilo r creştini a putut fi atît de sfînt in sp ira tă alegîncl pentru săvîrşirea p o m e nirii m orţii D o m n u lu i m o rm in tele acelora care şi-au je rtfit v ia ţa din iubirea p entru El. în n o ile c o ndiţii ale v ie ţii bisericeşti, folosirea antim inselor devenea însă de prisos, idee care a găsit teoretic expresie în părerile unora dintre teologii, c an o n iştii şi ierarh ii d in cursul ev u lu i m ediu 399.
397. Cf. Liturghier, cap. «P o v ăţu iri», pgf. 4, şi Dr. V asile M itro fan o v ic i şi Dr. T. T arnavschi, op. cil., p. 459. 398. Liturghier, ibidem . 39!). A stfel, la întrebarea e p isco p ulu i C o n s ta n tin C abasila, lo an , episcopul C i­ prului (veac. al XII-lea), răspunde că într-o biserică ce nu a fost sfinţită după rîn ­ d uiala, s fîntul antim in s suplineşte ceea ce-i lipseşte d in această cauză [Sintagma A te nia n ă, V, p. 414). De asem enea, în le g ă tu ră cu chestiunea dacă an tim ’ m sclc sînt necesare oricărei biserici, M a n u e l al II-lea, p a tria rh u l C o n s ta n tin o p o iu lu i (1243—

— 150 —
In bisericuţele sau p araclise le d in casele particulare, care n u fuseseră sfinţite de episcopi şi la construirea cărora nu fuseseră aşezate sfinte moaşte, se înţelege însă că întrebu inţare a a n tim in selor constituie o condiţie de rigoare pentru a se putea oficia L iturghia. D u p ă părerea lui Balsam on, o b lig a tiv ita te a a ntim in se lo r a fost in tro d usă în le g ă tu ră sau cu privire la aceste paraclise. A ntim in sele, p u rtîn d în căp tuşeala lor p ă r ­ ticele de sfinte m oaşte şi fiin d sfinţite cu u n cerem onial la fel cu cel pentru sfîn ta m asă 400, în lo c u ia u astfel actul sfinţirii acelor bisericuţe sau paraclise 4,u. C um însă ic o n o c la ştii introduseseră o b ic e iu l n u n u m a i de a consacra biserici fără a aşeza sfinte m oaşte sub sfînta masa, ci încă de a le aru nc a d in bise ric ile în care fuseseră puse, s-a stab ilit de atunci regula de a avea antim inse- chiar la bisericile sfinţite d u p ă rînd u ia lă de către episcopi, cu punere de sfinte m oaşte sub prestol, ca o m ăsură îm p o triv a oricărei p o s ib ilită ţi de a se aduce Jertfa euharistica ne mese care n u aveau sfintele moaşte 402. în acest chip, aflarea sfîntului a ntim in s pe sfîn ta m asă constituie un docum ent că există aprobarea episcopului ca în biserica respectivă să se oficieze Jertfa litu rg ic ă. De aceea, pe a n tim in s u l fiecărei biserici este înscris num ele h ra m u lu i şi. al lo c a lităţii bis e ric ii căreia îi este destinat, precum şi sem nătu ra ep is­ copului care l-a dat. în consecinţă, ridicarea a n tim in s u lu i de la o b ise ­ rică înse a m n ă încetarea d re p tu lu i de a se m ai face L itu rgh ia într-însa, deşi se găsesc sfinte m oaşte în prestolul ei. D up ă Is id o r P e lu z io tu l (-J- 636), ilito n u l am inteşte n ă fra m a cu care a fost în făşu ra t capul M în tuito rulu i., cînd a fost pus în. m o rm în t şi pe care, după înviere, .A postolii au văzut-o « în v ă lu ită într-un loc deose­ bit» (lo a n X X , 7), iar a n tim in s u l sim bolizează g iu lg iu l cu care a fost acoperit tot a tu n c i trup u l D o m n u lu i403. în tru c ît însă în tre b u in ţa re a a n ­ tim in s u lu i este aceeaşi ca şi a sfintei mese, s-ar putea spune că el în ­ chipuie m ai deg ra b ă m o rm în tu l M în tu ito r u lu i 404, m ai cu seam ă în a n u ­ mite m om ente ale o fic iu lu i.
12551, zice că « a n tim in se le nu trebuie p u s e pe fiecare r.fîntă masă, ci n u m ai pe acelea despre care nu se .ştie dacă au fost. r.fintlte sau nu, deoarece an tim in se le în lo ­ cuiesc sfintele m ese sfinţite şi ele n u sînt necesare acolo und e se ştie că există mese sfintite» [Sintagm a A te n ia n ă , V, p. 116]. Aceeaşi teză este sustinu tă şi de M atei V lăstare, cîn d afirm ă că «an tim in se le se pun propriu-7i.s pe acele mese care nu au fost consacrate p rin actul sfinţirii,, (S intanm a A te niană, V I, p. 31). V ezi la N ic o dim M ilaş, C o m e n ta riu la ca n o n u l 31 al S in o d u lu i Trvdan, op. cit., tom. I, part. II, p. 396. 4 0 0 . Sim io n , a rh ie p isc o p u l T esalo nicului, Despre tlrnosi/ea sfintei biserici, cap. 127 : «...şi toate se fac d e p lin la an lim inse ca şi la dum ne7eia?ca ipasă, pentru că şi fiecare din an tim in se este sfm tă m asă». 401. S in ta g m a A te n ia n ă , II, p. -372, la N icodim M ilas, op, cit., p. 335. 402. Val.sam on, C o m e n tariu la can. 7 al Sinod. V II Ecum enic ; S in tag m a A te ­ niană, II, p. 532, la N ic o d im M ila ş , op. cit., р. ЗП6. 403. Episl o la r u m , lib. 1, enist. 123. Dorotheo C om iţi, P. G„ L X X V 1 I, 2R4— 265. La Dr. V asile M itr o fa n o v id şi D i. T. T arnavschi, op. cit., p. 200, n. 5 şi p. 225, n. 4. 404. Sf. G h e rm an I al C o n s ta n tin o p o lu lu i, C o m entariu liturgic, P. G., X C V III, 420 С ; cf. şi Dr. V asile M i trofanovici şi Dr. T. T arnavschi, op. cit., p. 501.

/ .i — 151 — 4. Zilele şi orele pentru o fic iu l Liturghiei L iturghia se poate săv irşi în oricare clin zilele săp tăm în ii, cu excep­ ţia zilei de v in e ri d in săp tăm în a S fintelor Patim i, cînd nu se oficiază nici u n fel de Liturghiei D u p ă o p ractică stab ilită în unele locuri, nu se. obişnuieşte, de asemenea, să se facă Liturgh ie nici în zilele de m iercuri şi vineri d in săp tăm în a brînzei, şi n ici lu n i şi m arţi în p rim a săp tăm înă a Postului mare, L itu rg h ia D arurilo r m ai îna in te sfinţite ‘ m. Cele trei form ulare ale Liturgh iei d in u z u l Bisericii O rtodoxe sînt program ate astfel în cursul a n u lu i : L itu rgh ia S fîn tu lu i V a sile cel M are se oficiază de zece ori şi a n u ­ me : în ziu a de în tîi ianu arie, cînd se serbează şi am intirea autoru lui ei ; în prim ele cinci d u m in ic i ale postului Păresim ilor, în Jo ia şi Sîmbăta din u ltim a s ăp tăm în ă a acestui d in u rm ă Post, precum şi în a ju ­ n u rile sărb ăto rilo r N a şte rii şi B otezului D o m n u lu ii0B. — Litu rgh ia D arurilo r m a i în a in te sfinţite — deşi can onu l 52 al S in o d u lu i T rulan autorizează săvîrşirea ei «în toate zilele Patruzecim ii, afară de sîm bete şi d u m in ic i şi de sfînta zi a B u năv estirii» — totuşi ea se practică n u m a i în m iercurile şi v in e rile acestui d in u rm ă post, pre­ cum şi în primfele trei zile din u ltim a s ă p tă m în ă a p o stulu i Patruzecim ii, dacă în n ici u na din aceste zile n u se în tîm p lă sărbătoarea B unăv estirii şi afară de V inerea S finte lo r Patim i, care este zi aliturgică. — · în toate celelalte zile din cursul a n u lu i, care n u sînt destinate Liturgh iei S fîn tu lu i V a sile cel M are ori celei a D arurilor m ai înainte sfinţite, se oficiază L iturghia de sub num ele S fîn tu lu i lo a n G u ră de A ur, care poate fi astfel considerată ca L itu rgh ia n o rm a lă sau u zu a lă a Bise­ ricii O rtodox e 407. In prim ele zile ale istoriei Bisericii, Sfînta Euharistie se săvîrşea ziln ic în com unitatea ieru s alim ite a n ă (Fapte II, 46) ; totuşi, încă de atunci, se constată că zi litu rg ic ă p rin excelenţă a fost considerată d u ­ m inica 40s, N u m ă ru l zile lo r litu rg ice din cursul să p tă m în ii a început să
405. Sim ion, arhiepiscopul T esalonieului, R ă s p u n s u ri la între b ările u nui arhie ­ reu, întreb. 56. V ezi şi Triod, e diţia B ucuroşii, 1946, p, 74, col. 2 ; cf. şi Dr. Vasile M itro fa n o v ic i şi Dr. T. T arnavschi, op, cit., p. 457, n. 4. 406. D acă însă aceste d o uă a ju n u ri se în tîm p lă să fie s îm b ăia sau dum inica, în loc de a se oficia în zilele de a ju n L iturghia S fîn tu lu i V asile cel M are, ea se săvîrşeşte d u m in ic ă şi respectiv lu ni, în care cade u na din cele d o uă sărbători ale N aşterii sau B otezului D o m n u lu i, iar nu în ceie două aju n u ri cînd se sjvirşeşte L iturghia S fîn tu lu i lo an G u ră de A u r (Cf. T ip icul bisericesc..., Cernica, 1925 şi alte ediţii, precum şi L iturg hicrul, Bucureşti, 1956, p. 170 şi ediţia 1967, p. 173). 407. În c e p în d din an ul 1886, în Biserica din insula Zanthe. s-a introdus obiceiul săvîrşirii L itu rg h ie i S fîn tu lu i A po sto l îaco b o data pe an şi fuiume la data de 23 octom brie, cînd se prăznuieşte am intirea acestui S Г înt A postol. Practica ao 'a ^in a fost adoptata şi de Biserica d in Ierusalim în anul 1900, iar după acocn şi de Biserica O rto d o x ă din insula C ipru precum şi de Biserica din Grecia. Cf. Severianus Saiavill^, Eusebii R ennudot di'iertatio ine d ita dc litu rg iis orien lalib u s, ed. II, P.oma (F.phemerides HiLirc/icae), 1933, p. 34. 408. F ap le X X , 7 ş.a.; I Cor. X V I, 2 ; E p h io la lu i Bnrnnba, X V , 9 ; D idahia celor doisprezece A postoli, X /V , 7 ; A p o lo g ia In tli a Sf. iustin M a rtiru l şi Filozoful, 67, 7.

— 152 —
sporească încă din veacul al III-lea, a ju n g în d la patru : m iercuri, v in e ri, sîm bătă şi d u m in ic ă 409, precum şi sărbătorile fixe în a m in tire a m a rtirilo r. în practica actuală, preo ţii de la bisericile paroh iale sînt d ato ri a sluji Sfînta L itu rgh ie în fiecare d u m in ic ă şi sărbătoare mare, precum şi în fiecare sîm bătă, după cum se prescrie în L iiurghier (cap. «P o v ăţu iri», pgf, 10). Precum s-a m e nţio n at m ai înainte, Liturghia nu se oficiaz;ă d u p ă Utrenia de la priveghere, ci n u m a i după cea din cursul d im in e ţii. în ceea ce priveşte ora sau vrem ea d in zi pentru oficiul Litu rgh iei, ea a fost flu c tu a b ilă în epoca persecuţiilor, noaptea sau ziua, d u p ă lo c u ri şi îm prejurări. în tot cazul, precum se poate deduce din Epistola, lu i P iin iu cel Tină г către îm p ă ra tu l Traian (X, 97), precum şi d in A p o lo g ia în tîi a S fîntului Iu stin M a rtiru l şi F ilo zo fu l (L X V II, 7), se poate spune că se stabilise destul de tim p u riu ca S fînta Liturghie să fie celebrată în zo rii zilei sau chiar în d im ineaţa zile i de d u m in ică. O dată cu libertatea B ise­ ricii însă, oficierea L itu rg h iei în dim ineaţa d u m in ic ii apare ca, o p ra c ­ tică g e n e r a lă 410, iar din scrierile v e ac u lu i al V-lea rezultă că ea în c e ­ pea la ora a treia (adică ora 9 a.m., în orarul modern) 4U. în v e a c u l al XlV-lea, M a te i V lastare consideră in dicată această oră p rin însuşi s im ­ bolism ul n u m ă r u lu i şi anum e că «ora care poartă num ele T re im ii d u m ­ nezeieşti se cuvine să fi.e sfinţită prin săvîrşirea lu c rării sfinte spre slava lu i D um n ezeu cel în trei persoane» ltl2. Litu rgh ia în tim p u l n o p ţii şi anum e în a doua parte a ei ră m în e o excepţie, m ă r g in ită la cîteva sărb ători şi practici locale, precum re z u l­ tă din lăm uririle, date de p a tria rh u l c o nstantinop olitan Paisie I (veacul al XVII-îea), în E pistola către Biserica M oscovei. «în p riv in ţa în tre ­ bării despre tim p u l Liturghiei, ex plica el, spunem că faceţi b in e că o începeţi de la ceasul al treilea, precum este datoria. în să aceasta nu este fix ată aşa ca şi cum nu am avea voie a celebra Sfînta L itu rg h ie decît n u m a i la ceasul al treilea. Căci şi în ziua cea mare şi sfîntă a Paştilor şi în zilele N a şte rii lu i H ristos şi a A ră tă rii D o m n u lu i se face Liturghie fiin d în c ă noapte ; şi în Jo ia şi în Sîm băta cea m are am a p u ­ cat a litu rg h is i către seară, d in cauza oare căror m isterii ale acestor zile, despre care n u vom v o rb i a i c i ; şi nu p u ţin e m în ă s tiri fac Sfînta Liturghie la o oră deosebită. Pentru aceea, vor fi tim p u ri cind, pentru o anum ită p ric in ă im po rtan tă, va trebui a litu rg h isi şi în a in te de ceasul
409. Sf. V asile cel M are E pistola X.CIII către Patricia Caesaria, P. G., X X X I I, 484 В ; Fer. A u g u stin , Epistola LTV, 2, P. L., X X X V I, 200; S ilviae ve l potius Actiicriac pe re grin atio aci loca s a n d a ... (ed. W . Haereus, H eidelberg, <1929 ; X X V II, 6, p. 35); Crin. 49 al Sin. din Laodiceea, C o nstituţiile A postolice, cart. .II, 59; cart. V, 15, 20 ; cart. V II, 23 ; cart. V III, 23 ; E p iin iiiu , Expunerea credinţei, cap. 24, P. G., XLII. 410. Ca, de exem plu, la Ierusalim , în veacul al IV-lea. Vezi Si Ivi ae vel potius Aelhertae pe re grinatio ad loca s a n d a , X X V , 1, în op. cit., p. 31. 411. D u p ă m ă rtu riile lui S idon A p o llin a ire , G rigorie de Tours şi Sf. G rig o rie cel Mare. V ezi la A . M olie n, op. cil., vol. I, p. 2!î. 412. Cf. Dr. V asile M itro fa n o v ic i şi Dr. T. T arnavschi, op. cit., p. 453.

— 153 al treilea, precum o b işn u im şi no i în bisericile noastre, căci b in e c u v în ­ tarea S fîn tu lu i D u h n u este d e term ina tă de t im p » 413. P o v ăţu irile din Liturghier dau in d ic a ţii în acelaşi sens şi în plus cu cîteva preciziuni. «Vrem ea slu jb e i», citim aci, «du p ă o b ic e iu l cel v echi al Bisericii, este ceasul al treilea d in zi, iar, de v a fi trebu inţă, se poate săvîrşi Sfînta Liturghie ori m ai tîrziu, ori m a i de d im in e a ţă, însă nu m a i în a in te de a se lu m in a de ziu ă, n ici d u p ă masă... A batere de la aceasta face Biserica în zilele în care se cade a se slu ji d u p ă am iază, dar m ai ales cînd L itu r­ ghia se săvîrşeşte îm p re u n ă cu V ecernia, a dică în Postul mare, cînd se face L itu rg h ia D aru rilo r m a i în a in te sfinţite, apoi în S îm băta cea m are414, 111 a ju n u l N aşterii D o m n u lu i, al d u m ne ze ieştii A ră tă ri şi în ziu a Cincizecim i» (L itu rgh ieru i, cap. « P o v ă ţ u im , pgf. 3). T otodată trebuie să a dău g ăm şi cazul c'îhd L itu rg h ia S fîn tu lu i lo a n G u ră de A u r se c o m b ină cu V ecernia la sărbătoarea B u n ăv e stirii, în toate acele zile în care se face slu jb a ceasurilor P ăresim ilor 415. L uînd ca punct de orientare p rin c ip iu l stab ilit de tradiţie în regulile de m ai sus, ora exactă pentru oficierea S fintei Liturghii, este determ i­ nată în diferitele Biserici O rtodox e n a ţio n a le p rin d ispo ziţiile autorităţii bisericeşti, în raport şi cu c o n d iţiile legate de punctele geografice, p re ­ cum şi de fe lul de organizare a v ie ţii locale. F ără în d o ia lă , ora sau v re ­ mea din zi pentru o ficiu l S fintei L itu rg h ii trebuie respectată constant şi consecvent îndeosebi în c o m u n ităţile p a roh iale, aceasta fiin d în in te ­ resul o rie n tării credincioşilor în le g ă tu ră cu p articip area lor la se rv i­ ciul divin. 5. O sin g u ră Liturghie într-o zi pe aceeaşi sfînta. m asă Este necesar să a d ău g ăm însă că p reo tu l nu poate săv îrşi L itu rgh ia decît o sin g u ră dată în. aceeaşi zi. B inaţia, adică oficierea L itu rg h ie i a doua oară într-o zi, la u n u l şi acelaşi je rtfelnic, reprezintă o practică specifică B isericii R om ano-C atolice, în care se găsea g e n eralizată încă din prim a parte a e v u lu i m e diu 41C . Regula adm isă în Biserica O rto d o x ă a R ă să ritu lu i, de a se săvîrşi intr-unui şi acelaşi sfînt locaş n u m a i o L itu rgh ie pe zi, se inspiră din
413. A rh ie p is co p u l V e n ia m in al A rz a m a su lu i şi N ijn in o v g o ro d u lu i, N o v aia Serija li (Tabla no u ă), 1870, p. 151, la Dr. V asile M ilro fa n o v ic i 5i Dr. T. T arnavschi, op. cit., p. 458. 414. E lo cu l sa adăugam şi Jo ia cea mare. R e g u lile de lipic prevăd începerea serviciului la ceasul al o ptulea {ora 2 p..m.) în Jo ia M a re clin s ăp tăm în a Sfintelor Patimi, iar în S îm b ă ta din a ju n u l Paştilor, la ceasul al zecelea (ora 4 p.m.), punindu-se în «purtarea de g rijă a ccle siarh u lui, ca atunci cînd se va sfîrşi Liturghia să fie ceasul al d o ile a din noapte» (ora 8 p. m.). Vezi T ip icul cel M a re (T ipicon d a p r e ce! elino-slovencsc, T ipografia Sf. M itro p o lii d in Iaşi, 1810, p. 5G9). Ci. si inslru ctiile de la finele Lilurghicruîui, .in titu la te P o v ăţu iri, cap. III. 415. V ezi la finele T rio d u lu i : T ipic d in ca p ito ie lc lu i M arco, lit. T. 4! 6. D eja p atriarh ul Fotie im p u ta la tin ilo r că preoţii lor fac L ilurg h ie do l n ’i ori şi de patru ori in aceeaşi biserică şi ch iar in orice loc...», în o pusculul atribuit lui Fotie, în d re p ta t îm p o triv a «franc ilo r şi a ce lo rla lţi la t in i ». V ezi J. l-fergenroellier, M o n u m e n la gracca ad P holium , R a tisbonnae, 1869. p. 1.1— 12.

— 154 —
ideea u n ic ită ţii Je rtfe i M în tu ito r u lu i pe G olg ota. Precum dem onstra Potie, «dreapta ju d e c a tă şi cunoaşterea exactă a lu c ru rilo r p erm it ca preotul să aducă o sin g u ră dată pe zi Je rtfa cea fără de sînge, iar n u de mai m ulte ori. Căci dacă nu este în g ă d u it să se săvîrşească a doua Jertfă pe un singur altar, cu atît m ai m u lt nu este slobod ca p reo tu l să slujească de dou ă ori într-o zi, fiin d c ă şl H ristos, A rh ie re u l cel a d e v ă ­ rat şi D um nezeu, s-a je rtfit nu de m ai m u lte ori într-o zi, ci o sin gu ră dată. Prin urm are, cei care liturghiseşte de m ai m ulte ori într-o zi lasă să se înţeleagă că H ristos s-a răstig n it tot de atîtea ori şi cade de la credinţa cea dreaptă a celor cu adev ărat creştini, precum şi toţi aceia care stau in c o m u n iu n e cu el. C ăc i un astfel de om nu crede în C el care s-a răstignit o singură dată într-o zi pentru m în tu ire a oam enilor, ci în altcineva care a p ă tim it de m a i m u lte ori, ba chiar de n e n u m ăra te ori şi nu a p u tu t îm p lin i icon om ia p a tim ii. Ştim deci că preo tul şi cele ce se ierurghisesc de el sînt înto cm ite lim p e d e după ch ip ul C e lu i ce a pătim it pentru noi. Se cuvine, aşadar, a se p ă z i cu exactitate în su şirile caracteristice ale c h ip u lu i a d e v ăru lu i, dacă e să desem năm natura adev ăru lu i» 'm . Pe aceeaşi lin ie şi pentru aceleaşi tem eiu ri această p ra c tic ă s-a aplicat necurm at în Biserica O rto d o x ă, precum su b lin ia de asemenea, în veacul аГ/-У1Г-1оа M itro fa n K rito pulos : «N oi nu s lu jim S fînta L itu r­ ghie de mai m ulte ori pe zi în aceeaşi b iserică şi nici n u avem m a i m u lte sfinte mese în aceeaşi biserică, ci cîte una sin gu ră de fiecare, d in p ia tră de m arm ură. C ăci şi H ristos u n u l este p iatra cea ad e v ăra tă d in capul u n g h iu lu i. Iar pentru că nu s-a răstig n it de m ai m ulte ori în lum e, ci o dată în toată v eşnicia cea de la în c e p u t p în ă la sfîrşit, faţă de care fie­ care zi este ca o icoană a veşniciei, iar fiecare biserică o ic o a n ă a lu m ii, tot iaşa şi n o i slu jim C in a D o m n u lu i n u de m a i m u lte ori pe zi, ci o singură dată pe fiecare zi, în fiecare biserică... O dată pe zi facem aceasta şi nu mai m ult» 'm . D ocum e ntaţiile acestor doi teologi sînt astfel rezum ate în c a p ito ­ lul «P ov ăţuiri» din Liturgh ier : «...Se c u v in e p re o tu lu i să ştie că n u m a i o Liturghie într-o zi, la o sfîntă m asă, este dator a săv îrşi ; c ă această unim e a Sfintei Jertfe înseam n ă n u m a i o m oarte a lui Hristos, care moarte odată a luat-o p e ntru n o i şi n u m a i o P atim ă a Lui, pe care odată a răbdat-o pentru noi» 413.

άποατολθ'.7)ζ, la

417. La J. H ergcnroether, o /j . cit., p. 68. ■ lift. Mitrofan. K ritopulos, 'Ομολογία τής ■iva-roλικής εκκλησίας τής καθολικής χαΐ Io n M ihătcescu, Θ υσα υρ λ ς τής ’Ο ρ θ ο δ ο ξία ς . D ie B a lie im ln is s c unci die wichtcgslen G laub e nszcu q nissc rier g n e chisch-o rientalischen Kirche, Leipzig, 1904, p. 226. 419. A se vuclea mai pe larg s tu d iu l nostru Binafta Liturghiei, în «S tu dii T e o ­ logice», II (1950], nr. 3— 6, p. 125— 136.

f

/ ί ! L IT U R G H IA C A T E H U M E N I L O R / * у I. Scurte consideraţii p r e lim in a r e / — II. O fic iu l din prim a parte a Liturghiei cateh u m enilo r. — III. «V h o d u l m ic » sau «Intrarea m ic ă » şi m o m entele u rm ătoare din L iturghia cate­ h u m e n ilo r

I
SCURTE C O N S ID E R A Ţ II P R E L IM IN A R E

Prima parte a Liturgh iei propriu-zise sau, dacă se ia în considerare şi serviciul pregătitor al P roscom idie i, se poate spune a doua parte a Liturghiei în general, p o a rtă nu m e le de Liturghia catehum enilor. în lin iile fu ndam entale ale p la n u lu i ei, Liturghia catehum enilor îşi urcă originea la veaim L,apostqlic, găsindu-se într-o v ă d ită analocţie de structură cu serviciul d iv in al sin ag o g ii. D ocum entele nu ne procură rîn d u ia la din prim ele trei v e ac u ri a acestei părţi din Liturghie. D in m e n­ ţiu n ile făcute însă in cid e n tal în diferite scrieri 420, se poate vedea că în rînd u ia la ei intrau citiri din S fînta Scriptură şi predica, cîntări si rugăciuni. Se pare că la început acest serviciu d m n avea o existentă a u to ­ nom ă. săvîrşîndu-se adică in d e p e nd e nt de Sfînta Euharistie. A tu nci însă cînd avea loc L itu rg h ia e u h aristic ă, cum era de pildă dum inica, ea era precedată de L itu rg h ia .c a te h u m e n ilo r, care se unea cu cea dint îijl1 · putea chiar spune ca, foarte de tim puriu, acest serviciu div in neliturgic în sens strict a d e v e n it în chip inseparabil partea premernătoare a L itu rgh iei euhgristice. în v e acu l al П -lea, o astfel de stare de faot se găsea definitiv |eali.zată 422. T otuşi, în tradiţia veacului alJV - le a , distincţia sau mai binef-zis separaţia în tre jre le do u ă păfţi"ale''L iturghiei — a catehurnenLIor_şi îa cre d in c io şilo r — n u era înc ă o idee com nlet p e rim a tă,' ce1 p u ţin în . practica_ierusalim -iteană. Astfel, în însem nările p e re q rin e i A etberia se face m e nţiu ne că L iturghia catehum enilor avea loc în b :seriea G olgotei, rid ic a tă ne lo c u l răstig n irii D om nului, iar L itu r­ ghia euharistică se săvîrşea în biserica în v ie rii, în ă lţa tă pe lon.il S fîn ­ tu lu i m o r m în t43. Ju d e c in d d u p ă u n scurt pasaj al uneia din cuvântă­ rile F ericitu lui A ug ustin 42i, s-ar putea spune că situaţia nu era alta nici
420. I Tes. V, 27 ; Colos. III, 16 şi IV , 16; Fapte X III, 15; I Cor. X IV , 26; Efes. V, 19; D id ah ia color 12 A po sto li, IX , 2, 3 ; X , 2, 5; Sf. Iu stin M a rtiru l şi Filovnful, A po lo g ia în lli, 67.· Clem ent A le x a n d rin u l, Strom ata, V I, 14 (P. G., IV , 337); O n q e n , O m ilia 1 la Facere, P. G., X II, 160; vezi şi col. 1012); Sf. C iprian, De mornVlate, I ; T ertulian, De praescript, haeretic., 40, 41; cf. A po lo g e ticu m , 39 (P. L., I, «ICO) o Ic. 421. Cf. Doni Fernand C abrol, Les n rigincs Hturcjiques..., p. 132, 334, 33"i, 333 şi Le livre dc la priere an tiq ue , Tnurs, V I -е r'd., 1920, p . 83. 422. Cf. Sf. Iustin M a rtiru l şi F ilo zo fu l, A p o lo q ia 1 , cap. 67. 423. Silvine vel pntius A e th e riae p e re g rin a lio ad loca sancta..., op .:i rtl. cil., cap. X V . Cf. şi L. A. M o lie n, La priere cle l'Hqlise, Γ , Paris, 1024,’ p. 23, n. 5. 434. «A ceastă c u v în laro este d o aju ns, zilele sînt scurte si trebuit» într-o biserică m Ώi maro», Serm o C C C X X .V , P. L., 1, 1440; «D iclio nnairn i!','\ ■ ■ fi'1 ■ 1 )г·■ < ■ chrcHionne ct do Liturgic», I, col. 633 şi L. A. M ol ten op. c it.; A. Hfirn.ir!·: (Ui'!.< r den U rsprung des Lectorats, T. U. II, V, p. 57—-100), pornind do In C fnslfi'.iiva г.:

— 156 —
în Biserica A fr ic ii de N ord, Jertfa litu rg ic ă făcîndu-se în a ltă biserică

de cît aceea în care avusese loc L iturghia catehum enilor.
N u m ir e a de L itu rgh ia c a te h u m e n ilo r i s-a dat d a to r ită fa p tu lu i că la această parte a serv ic iu lu i d iv in puteau să asiste şi catehum eniL adică cei ce se preg ăteau în vederea p rim irii b o te zu lui. A ceastă prim a parte a L itu rg h ie i avea deci ca scop edificarea c o m u n ită ţii, a dică dez­ voltarea credinţei şi a sp iritu a lită ţii creştine, p rin in stru irea în a d e v ă ­ rurile evanghelice. Caracterul didactic pred om in an t al elem entelor ce o com puneau corespundea, de altfel, cît se p oate de p o triv it scopului de pregătire a celor ce aveau să fie in iţia ţi m ai tîrz'iu în T ainele Bisericii. C ategoriile de penitenţi şi ene rgum enii care, în urm a u n o r ru g ă c iu n i spe­ ciale, erau concediaţi la sfîrşit în rînd cu cateh um enii, îm p ărtăşe a u n u ­ mai sub raportul m oral şi vrem e ln ic starea catehum enilo r. înto cm ire a rm d u ie lii acestui serviciu îi avusese însă în vedere îndeosebi pe cei care se p reg ăteau pentru botez. De aceea, nu m irea respectivei p ărţi a L iturghiei nu se referă decît la ei.

P riv ită în structura ei actuală, Liturghia c ateh u m enilo r constă din urm ătoarele m om ente p rin cip ale : a) Partea de la început (Ιναρξις), care începe cu b in e c u v în ta re a p re o ­ tului şi ţine p în ă la intrarea cea m ică ; b) Intrarea cu E vanghelia, n u m ită şi v h o d u l cel m ic sau intrarea cea m ică, ori prim a intrare (ή είσοδος τοΰ Ευαγγελίου, ή μαρά είσοδος, ή ι-φοη'η είσοδος); c) Im n u l trisagh io n (ό τρισάγιοζ — subînţeles ύμνος — sau το τρισάγιον)’ . d) Lecturile (τά ’αναγνώσματα, αί. ’αναγνώσεις); e) R u g ă c iu n ile d u p ă E vangh elie şi sfîrşitul L itu rg h ie i c ate h u ­ m enilor. II
O F IC IU L D IN P R IM A PARTE A LIT U RG H IEI C A T E H U M E N IL O R 7, F orm ula de bin e cu vintare . — 2. Ectenia mare. — 3. A n tilo an e ie . —

4. S im b o lism u l o iic iu lu i de la în c e p u tu l L itu rg h ie i

1. Form ula de b in ec uv inta re In raport cu im ag inea ei p rim ară d in C o n stitu ţiile A p o sto lic e (car­ tea II, 57 şi cartea V III, 5— 9), L itu rgh ia cateh u m enilo r p o a rtă în forma ei de astăzi urm ele unor a d a p tări şi sistem atizări care se resim t cu deo­ sebire în partea ei de la început. Scrierile dintre v e a c u l al IV-lea şi al VI-lea 4 2 r > m ărturisesc u n a n im că L iturghia cateh u m enilo r se deschidea prin intrarea episcop ului îm p re u n ă cu preoţii, a dică im ediat în a in te de a începe lecturile biblice. Deci toată partea o fic iu lu i de astăzi, începînd
clorul sc folosea in p rim a parte a Liturghiei de veşm intele din viata de locate zilele, conchide ca L iturg hia cate hu m e n ilo r pare sa nu fi av ut caracterul u n u i rit sacru, chiar după ce s-a u n it cu L itu rg h ia euharisticu. La Jo a nne s Hanssens, InsliLuliones liturg icac de ritibus orîe nlalib us, t. II, partea 1 , p. 44. 425. Cf. lo curile din izvoarele indicate de J. Hanssens. op. cil., t. II, p. 432— 43·!.

157 —

de la ectenia cea m are şi p în ă la in tra re a cea m ica (v h o d u l mic) apare ca un adaos de m ai tîrziu. | In starea actuală, în c e p u tu l L itu rg h ie i c ateh u m enilo r se desfăşoară în concordanţă cu re g ulile înscrise în C o n stitu ţia p a tria rh u lu i Pilotei. D ia lo g u l litu rg ic descris m a i în a in te , în care dia c o n u l atrage aten­ ţia p re o tu lu i că a sosit m o m e n tu l să în c e a p ă slujba, are. un caracter intim , deoarece el se desfăşoară în ta in ă şi n u m a i între liturg hisitori. In chip p u b lic însă în c e p u tu l L itu rg h ie i este sem nalat solem n de diacon (cînd este), prin form ula rostită cu glas în a lt în m ijlo c u l bisericii, for­ m u lă prin care cere b in e c u v în ta re a p re o tu lu i : «B inecuvîntează p ă ­ rinte», Preotul, aflîndu-se în faţa sfintei mese, răspunde de asemenea cu glas : «B in e c u v în ta tă este îm p ă ră ţia : a T a tă lu i şi a F iu lu i şi a S fîn ­ tu lu i D uh, totdeauna, acum şi p u ru re a şi în vecii vecilor», făcînd în acelaşi tim p sem nul crucii cu sfînta E va ng h e lie , peste a ntim in s ; preo­ tul s u b lin ia z ă prin acest sem n că în L itu rg h ie se a ctu alizează în forme cerem oniale m oartea pe cruce, a d ic ă Je rtfa D o m n u lu i, p în ă ce El iarăşi va veni (I Cor. X I, 26). în lip să de d iacon, în c e p u tu l L itu rg h ie i se face direct de către preot, p rin însăşi rostirea fo rm u lei de binecuvîntare, In lim b a ju l litu rg ic faţă de D um n ezeu , ■ v erbul «a binecuvînta» (εύλογεΐν) înseam nă «a slăvi», «a lă u d a » 'ш . în c e p u tu l Liturghiei este m arcat deci printr-o fo rm u lă de s lăv ire sau de la u d ă a lu i Dum nezeu. «Firea şi logica lu c ru rilo r im p u n », de altfel, precum rem arca N icolae C abasila, «slăvirea lu i D um n ezeu la în c e p u tu l Liturghiei. C ăci îndată ce ne apropiem de D um nezeu, ne dăm seam a de slava Lui cea neaprop ia ţă şi de puterea şi de m ăreţia Lui, d in care decurg u im ire a şi admiraţia şi altele asemenea faţă de El, iar aceasta este tocm ai slăvirea» 427. N egreşit, este o chestiune de c u v iin ţă şi de pietate re lig io a să ca, înainte de exprim area dorinţelor şi a cererilor noastre în ecteniile şi ru g ă c iu ­ nile ce urm ează, să om ag iem puterea şi slava lu i D um nezeu, m ă rtu ri­ sind astfel adm iraţia şi credinţa n o astră în a to tp u te rn ic ia Lui, care este v istieria tuturor b u n ă tă ţilo r, de tre b u in ţă v ie ţii noastre vrem elnice şi veşnice. Form ula de bin e c u v în ta re de la în c e p u tu l Litu rgh iei, com ună de altfel o ricărei Sfinte T aine, este u n a dintre cele trei fo rm ule de b in e ­ c u v întare pe care le în tîln im în cursul servic iilo r bisericeşti. Prin ea slăv im pe D um nezeu, nu n u m a i în u n im e a fiinţei, p o triv it concepţiei V e c h iu lu i Testament, şi nici n u m a i în treim ea persoanelor exprim ate general, ci într-o form ă cu d e zv oltare m a i pom po asă, d is tin g în d după num e persoanele Sfintei T reim i. S lă v im astfel pe D um n ezeu contem plat intr-unui din p rin cip ale le Sale atribu te sau în su şiri şi anum e în suve­ ranitatea a bso lu tă a lu i D um nezeu-T atăl, C reatorul şi deci S tăp în u l exis­ tenţei («F ăcăto ru l cerului şi al p ă m în tu lu i, al tuturor celcr ce se văd şi nu se v ăd») ; a lu i D um nezeu-Fiul, «p rin Care toate s-au făcut», în ­ tem eie torul îm p ărăţie i m esianice, al cărei în c e p u t a fost hotă rit o dată cu fă g ă d u in ţa T atălu i făcu tă p rim ilo r o am e ni în vederea m în tu irii şi a
426. A se vedea G c rha rd K ille l (în colaborare), op. c/ί., vol. 427. N ic o la e C abasila, op. cil., cap. X II, col. 392. II, p. 751— 753.

„ \ I

158 —

surpării puterii lu i Satan ; a lu i D um nezeu-D uhul S fînt «de v ia ţă fă c ă ­ torul... Cel ce îm p re u n ă cu T atăl şi cu F iul este în c h in a t şi slă v it» , desăv irş ito ru l îm p ărăţie i m esianice, aşezată în lum e p rin în trup are a, lu c ra ­ rea şi Jertfa F iului trimis de Tatăl. «Deci», precum se ex prim a S fîn tu l G h e r m a n l, arhiepiscopul Constantina-ffolului, «cele ce se săvîrşesc aci fiim h m îs ta g o g ia în tru p ă rii D o m n u lu i, Treimea trebuie să strălucească şi să fie p ro p o v ă d u ită la în c e p u tu l L iturghiei. D um n ezeu este slă v it de puterile cele de sus cu în tre ită sfinţenie şi de oam e ni este binecuvîntată îm p ă ră ţia lui H ristos, Care a p răd a t ia d u l cu puterea D u m n e z e irii Sale şi pe n o i ne-a dezrobit» 48. La această form ă de slăvire, c re d in ­ cioşii se asociază p rin răspunsul «am in» (aşa să fie). 2. E ctenia m arc în o fic iu l ce se desfăşoară în această parte de la în c e p u tu l L itu r­ ghiei. distingem ru g ă c iu n i p ublice şi ru g ă c iu n i rostite în ta in ă de liturg h isitori, precum şi im ne in to n ate 1 a. strană sau de corul credincioşilor. In rîn d u l celor clintii in tră ecteniile şi ecfonisele. A stfel, d u p ă ră s p u n ­ sul «am in », diaconul, în lo c u l unde se află, ori, în lipsa lu i, p re o tu l în altar, în a in te a sfintei mese, începe ectenia mare. Aşa precum rezultă d in însem narea e tim o lo g ică a c u v în tu lu i grec εκτενής, 6, ή (întins, prelung, stăruitor, necurm at), ectenia m are, p r i­ vită în toate form ele ei, este o ru g ăc iu ne în tin să sau p re lu n g ită şi stă­ ruitoare, fiin d stilizată sub form ă de în d em nu ri («...D o m nulu i să ne ru ­ găm », «...la D o m n u l să cerem», «Să p lin im ru g ă c iu n ile noastre...», «Să zicem toţi...» etc), în care in te n ţiile sau obiectivele ru g ă c iu n ii sînt g r u ­ pate şi enunţate succesiv în auzul credincioşilor, care p a rtic ip ă la ea prin răsp u nsu rile «D oam ne m iluieşte», «Dă, D oam ne», «Ţie, D oam ne», şi «A m in », corespunzătoare adică sensului în d e m n u rilo r respective din ectenie. In lim b a ju l litu rg ic d in Biserica O rto d o x ă R o m â n ă , term enul de «ectenie» este o denum ire generică, în tre b u in ţa tă fără distincţie pentru toate form ele acestei ru g ăc iu n i, pe care în să L itu rgh ier ui grec ie desem nează prin term eni tehnici diferiţi. T itlul de «ectenie», L itu r q hierui grec îl dă astfel 111 general tuturor c o m p o ziţiilo r de acest gen, care se deschid cu în d e m n u rile : «Să zicem toţi...», «Să p lin im ru g ă c iu ­ n ile noastre...», sau cu cererea «M iluieşte-ne pe noi, D um n ezeu le , după mare m ila Ta...» ; celelalte în să sînt desem nate cu term e nul colectiv de «cereri» şi «ru g ăc iu n i» (αιτήσεις şi δεή σεις). Fiecare în parte d in toate aceste c o m p o ziţii m e nţion ate p în ă acum apare ca o «ectenie m ică» (ή μικρά έκ τ εν ή ί), faţă de «ectenia mare» (ή μεγάλν } έκτενή ζ), sub care tre­ buie să înţelegem pe aceea care începe cu cererea «M in tu ieşte, D oam ne, poporul Tău...» (La Litie şi la Utrenie). E ctenia de la în c e p u tu l L itu r g h ie i,.c o m u nă de altfel şi în c e p u tu lu i V ecern iei şi U treniei, este d e n u m ită la no i «ectenie m a re » ; desigur, este socotită astfel nu at.ît d in cauza în tin d e rii sau lu n g im ii ei, în care s-ar găsi fo rm u late in te n ţii şi m otive de ru găciu ne m a i num eroase de­ cît în alte genuri de ectenie, cît m ai ales în com paraţie cu ceea şce în423. The or ia m istica , P. C ^ X C V I I I , 401 B.

/

— 159 —
deobşte n o i n u m im «ectenia m ică» («Iară şi iară în pace D o m n u lu i să ne rugăm »), pentru că aceasta d in urm ă nu este decit o prescurtare a celei d in tîi, d in care îm p ru m u tă în c e p u tu l şi u ltim e le două alineate. Aceste do u ă form e de eetenie sînt desem nate în Liturghierul qrec cu term enul teh nic special de συναπτή (unire, legare sau înşirare de ru g ă ­ ciuni sau în d e m n u ri Unul d u p ă altul), respectiv ή μεγάλη αυνατττή Şi μιχρα συναπτή. Pentru că prim ele în d e m n u ri din ectenia m are începe cu expresiile «în pace...» (έν εΐρήντ/), «pentru pacea de sus...», «penLru pa­ cea a toată lum ea...», ea m ai poartă uneori în Liturghierele greceşti şi num irea de ειρηνικά (slav — m iroam e), adică cele de pace sau privitoare la pace. Se m ai între b u inţe a ză de asem enea şi titlu l de διακονικά (diaconale), titlu ce convine, de altfel, ecteniilor de tot felul, întrucît ele form ează p rin excelenţă ro lu l diaconu lui. De fapt, trebuie să rem arcăm că toate cele trei genuri de ectenii m e nţion ate sub den um iri tehnice deosebite se găsesc într-o e v iden tă analo gie, în ceea ce priveşte fac­ tura lor, aşa îneît nu se greşeşte subsum îndu-le pe toate sub expresia generală de ectenii. E ctenia este una din form ele prim are ale ru g ă c iu n ii publice creş­ tine, pe care o găsim reco m andată de însu şi S fîn tu l A postol Pavel (I Tim. II, 1— 2), iar întrebuinţarea....ei şe a flă c o nfirm ată. în cele mai vechi docum ente litu rg ice 42ΰ. Ectenia m are este concepută şi întocm ită in sp iritul com u nitar şi ecleziologic, caracteristic v ie ţii creştine. Astfel, m o tivele ru g ă c iu n ii din în d e m n u rile acestei ectenii îm brăţişează toate categoriile şi treptele de credincioşi, toate situ aţiile şi trebuinţele lor de ordin sp iritu a l şi m aterial, in v o c în d şi a ju to ru l m em brilo r Bisericii trium fătoare. Prim a recom andare ce ni se face prin ea este «să facem rugăciunile noastre cu cugetul liniştit» (netulburat) : «/л pace D o m n u lu i să ne rugăm ». Pacea d e p lină a su fletulu i este o condiţie p sih o lo g ic ă şi m o ­ rală p rim o rd ia lă şi esenţială pentru apropierea" noastră de Dumnezeu p rin ru g ăc iu ne. U n suflet d iv iz a t în el însuşi sau îm p răştia t p r in 'to t ceea ce în se a m n ă tulburare, nu n u m a i în sensul m oral al acestui cuvînt, ci şi sub raport intelectual, nu se poate concentra şi nu are în d ră z ­ nea lă sau curaj în ru g ăc iu nea sa. «De n u ne va arăta v in o v a ţi inim a noastră, avem în d ră z n e a lă către D um n ezeu şi orice vom cere vom prim i de la D în su l, pentru că p ăzim p o ru ncile Lui şi facem cele plăcute în a in ­ tea Lui» (1 lo a n III, 21— 22). De aceea, ne-a p o ru n c it M în tu ito r u l : «Cînd staţi de v ă rugaţi, iertaţi orice aveţi asupra cuiva, ca şi T atăl vostru cel d in ceruri să vă ierte greşelile voastre» (M a rc u X I, 25 ; cf. şi M atei V, 23— 24). C u alte cuvinte, pentru ru g ăc iu n e trebuie să ne găsim în stare de pace cu noi înşine, cu D um n ezeu şi cu aproapele nostru. O astfel de pace n u izvorăşte decît dintr-o co n ştiin ţă curată sau lin iş tită : pe de o. parte, adică, n e tu lb u ra tă de păcate şi deci îm p ăc ată cu D u m ­ nezeu, Iar pe de alta, d e g a ja tă în acele clipe de frăm în tări sau proocuLV II, 429. Ca, de exem plu, Sf. Iu stin M a rtiru l şi F ilo zo fu l, A p o lo g ia 'mill, cap. LXV, 1 ; 5; T ertu lian , A p o lo g e lic u m , cap. X X X I X , 2, şi X X X , 4. 430. Sf. G h e rm an I al C o n s ta n tin o p o iu lu i, op. cil., P. G„ -XCVIII, 401 D.

— 160 — pări in leg ătură cu diferitele aspecte ale v ie ţii de toate zilele şi, to to ­ dată, nerâscoJită de resentim ente fată de sem enii noştri. Pacea sufletească este c ondiţionată, cu alte cuvinte, şi de factori obiectivi ; de aceea, încă în prim a parte a ecteniei sîntem. în dem naţi să ne rugăm şi «pentru pacea a toată lum ea... şi pentru u nire a tuturo r » sau, mai scurt, «pentru pacea dintre n o i » 431, deoarece, într-o atm osferă de pace generală sau obştească, sufletul găseşte sp rijin şi m a i m ulte garanţii pentru pacea din el însuşi. Pacea sufletească, în trip lu l ei aspect : cu D um nezeu, cu n o i înşine şi cu aproapele, este o pace care, pe de o parte, «stă în puterea noastră... ca rod al tuturor v irtu ţilo r şi al unei în ţe le p c iu n i desăvîrşite, o pace adică pe care o putem cîştiga noi înşine» ш . D ar pacea desăv îrşită este «pacea de sus», «pacea lu i D um nezeu» (Filip. IV , 7), pacea aceea, adică, pe care ne-a adus-o, ne-a dat-o şi ne-a lăsat-o M în tu ito r u l (lo a n X IV , 27), Care, prin jertfa Sa, a surpat z id u l despărţitor al v ra jb e i (Efes. IJ, 14), im păcindu-ne cu D um nezeu. A ceastă pace este u n dar de sus, este un dar al m in tu irii, pentru care ne ru g ăm să fim făcu ţi părtaşi prin fiecarc Liturghie. în acest scop sîntem în d e m n a ţi deci să ne ru g ăm «релtru pacea de sus » şi «pentru m întuîre a sul'ietelor no astre ». Urm ează apoi în d e m n u l la ru g ăc iu ne pentru locaşu l de în c h inare şi pentru cei ce in tră intr-insul însufleţiţi de credinţă, p lin i de ev lav ie şi pătrunşi de fio ru l prezenţei divine, pentru toţi adică cei care v in în biserică p u rtîn d revărsată în fiinţa lor în tre a g ă nota u n u i chip d u h o v ­ nicesc, atît în dispo ziţia lor lă u n tric ă precum şi în com portarea lor ex­ terioară. în d e m n u rile ecteniei c o n tin u ă apoi în sensul ru g ă c iu n ii p e n ­ tru biserica sau m înăstire a şi localitatea respectivă, precum şi pentru toate oraşele şi satele îm p re u n ă cu cei ce locuiesc în ele ; pentru, cîrm uitorii şi s lu jito rii bisericeşti de toate treptele, precum şi pentru cei de la cîrma statului , · pentru condiţii m eteorologice fa v o ra b ile şi pentru rodirea îm b e lşu g a tă a p ă m m t u lu i; pentru cele ce sînt de tre b u in ţă şi de folos celor care se află în felurite c ălăto rii, pentru cei b o ln a v i tru­ peşte ori deprim aţi sau a m a n ţi sufleteşte (6πέρ... καμνόντων) şi pentru salvarea celor aflaţi în robie. în legătură cu îm p re ju ră ri speciale din viaţa credincioşilor ori a com unităţii se pot intro duce in acest m o m ent ectenii, care se găsesc grupate in partea fin a lă a L itu rg h ie ru lu i sub titlu l de «A d u n a re de ce­ reri la felurite trebuinţe d in viaţa o m u lu i» (la vrem e de neplouare şi foamete, ia vrem e de necontenire a p lo ilo r, pentru cei ce sînt în c ă lă ­ torii, pentru cei bo ln a v i, pentru cei ce sînt in închisori, pentru n ă v ă ­ lirea v răjm a şilo r, la b o li epidem ice etc.). Seria acestor în d e m n u ri, prin care este d ir ija tă ru g ăc iu n e a cre d in­ cioşilor, se încheie cu acela ca noi toţi să fim iz b ă v iţi «de orice necaz, urgie, p rim e jd ie şi nevoie. U rm ează apoi o in vo c a ţie generală : «Apârd-ле .şi ne m intuieşte, miluieşte-ne şi ne păzeşte pe noi, D u m n e z e u le , cu harul Tău». Prin această form ulă se rezum ă esenţa tuturor d o rin ­ ţelor sau in te n ţiilo r d in în d em nu rile precedente ale ecteniei şi, în ace­
Ί31. N ic o lae C abasila, op. cit., cap. X II, col. 336 A. 432. Ibidem , col. 393 D şi 396 A.

161 —

laşi timp, se face m ărtu risirea că îm p lin ire a ru g ăc iu n ilo r făcute o aştep. tăm ca pe un har d in partea lu i D um nezeu. De altfel, răspunsul «D oam ne m ilu ieşte», pe care credincioşii îl dau după fiecare alineat de p în ă aci al ecteniei, su b lin ia ză de fiecare dată că «ei speră să prim ească ceea ce cer nu pentru că ar fi în d re p tăţiţi la aceasta, ci pentru m ilo s tiv ire a lu i D um nezeu» 433. P rin însăşi form a de stil a acestui răspuns, ne afirm ăm deci, ca în toate ru g ă c iu n ile de cerere şi chiar m ai expres, în p o ziţia celor ce cerşesc m ila lu i D um nezeu şi rodul ei, m ilo stiv irea sau darul d in partea Lui. Ca îm păratul-prooroc D avid, care îşi începe p sa lm u l de p o c ăin ţă cu im plorarea : « M ilu ie ş ­ te-mă, D um nezeule, d u p ă m are m ila Ta» (Ps. L, 1) ; asemenea v am eşulu i, care se u m ilea rugîndu-se : «D um nezeule, m ilo stiv fii mie p ăcătosului» (Luca X V III, 13) şi asem enea fe m eii canaanence, care striga în urm a M în tu ito ru lu i : «M iluieşte-m ă, D oam ne, F iul lu i D avid» (M atei X V , 22), aşa şi noi, prin răspunsul «D oam ne m iluieşte», rugăm pe D um nezeu să-şi arate m ila Sa faţă de no i, satisfăcîndu-ne cererile form ulate prin graiul preotului ori al d ia c o n u lu i. Ei sînt deci din ainte înc redinţa ţi că acordarea b u n u rilo r cerute c o nstituie u n act de m ilostivire, a dică de m ilă din partea lui D um n ezeu, u n act de dărnicie, un dar ce se datoreşte nu m a i b u n ă tă ţii Sale şi n u ne v ine ca o răsplată pentru m eritele noastre, Pentru a îndu p le ca b u n ă ta te a d iv in ă , sînt chem aţi ca m ijlo c ito ri şi Sfînta Fecioară îm p re u n ă cu toţi sfin ţii («Pe Preasiînta curata... cu toţi siin ţii pom enind-o »j, căci а -i p o m e n i înseam nă, precum rem arca N ic o ­ lae C abasila, а -i invoca, а -i r u g a 434. A cest u ltim alin e a t al ecteniei mari este întregit în com pletare şi u n ita r 4 3 5 cu îndem nu l ca «pe no i î n ­ şine şi u n ii pe alţii şi toată v ia ţa no astră lui Flristos-Dumnezeu să ό dăm (παραδώμεΘα)"· Fiecare în parte şi toţi la o la ltă adică, u n iţi p rin le g ă ­ tura dragostei în Hristos, să ne oferim v ia ţa noastră întreagă : gîn d u rile şi inim a, cuvintele şi faptele, sufletele şi trupurile 4 :iG , «ca o jertfă vie, sfîntă şi b in e p lăc u tă (lu i D um n ezeu ), ca o slujire (cult, înc h in ăc iu n e ) spirituală» (Rom. X II, 1). Pe lîn g ă această interpretare acceptată de obicei în e rm in iile litu r ­ gice m ai m u lt ori m ai p u ţin confuz, interpretare justific ată de altfel prin versiunea curentă «,..să o dăm » d in textul L itu rg h ie ru lu i rom ân, nu socotim fără folos a pu ne în e v id e n ţă şi un alt sens al în d e m n u lu i fina l din ectenia mare, m ai ales că el pare a fi sensul prim ar. U rm în d în c o n ­ secvenţă şi strictă lo g ic ă firu l ru g ă c iu n ilo r d in ectenia mare, u ltim u l său îndem n este firesc să sune : «...pe n o i înşine şi u n ii pe alţii şi to a tă viaţa noastră lu i Hris.tos-Dumnezeu să o în credinţăm », adică să ne reco­ m andăm p rin ru g ăc iu n ile noastre, ale Preasfintei N ăscătoare de D u m ­
433. Ibidem , col. 393 B. 434. Ibidem , cap. X IV , col. 400 A , şi cap. X X X IV , col. 445 B. 435. Spre deosebire de e d iţiile greceşti şi slave, L iliu g h ie ru i Bisericii O rtodox e Române, în c e p în d cu ediţia de B ucureşti, 1902, a despărţit în două acest alineat, pentru a se in to n a d u pă p rim u l său m e m b ru «Prea S iîn tă N ăscătoare de D um nezeu, miluieşte-ne pe noi», deşi acest răspuns al stranei, corului sau credincioşilor nu .a fost înscris in Liturghier. 436. Cf. Sim ion, arhie pisc o pu l T esalo n icu lu i, Despre sfintele ru g ăciuni, cap. 332.
L itu r g h ie r u l e x p lic a t — 11

— 162 —nezeu şi ale tuturor sfinţilor, m ilei şi ocrotirii lu i H ristos, atît n o i înşine cît şi u n ii pe a lţii şi v ia ţa noastră întreagă, idee care, pe de o parte, se încadrează în concep tul ecteniei mari, iar pe de alta, n u se găseşte în dezacord cu sensul v e rb u lu i παρατί&ημι. A flîndu- ne în acest alin e a t la finele u n u i şir de cereri p entru diferite trebuinţe şi categorii de m em bri ai co m u n ităţii, sîntem în d e m n a ţi în concluzie ca, în v irtutea iu b irii sau a c a rităţii ev an g h e lic e , să ne re co m andăm reciproc lu i H ristos, în ru g ăc iu n ile noastre. în acest scop special şi în le g ătu ră cu această ce­ rere fin a lă cap ătă a d e v ă ra tu l său sens şi invocarea sau chem area Preasfintei N ăscăto are de D u m n e ze u şi a tuturor sfinţilor, de a s p rijin i cu ru g ă c iu n ile lor cererile noastre. La în d e m n u l p e n tru o astfel de dăruire de no i înşine, p rin curăţia vieţii, ori de a ne re co m anda reciproc în ru g ăc iu n i, c redincioşii consim t prin răsp u nsu l «Ţie, D oam ne». E ctenia m are se în c h e ie cu o scurtă cloxologie («C ă Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi În c h in ăc iu n e a : T a tălu i şi F iu lu i şi S fîn tu lu i D uh, acum şi pururea.,.»), n u m ită ecfonis (έχφώνηοις), a dică spusă sau p ro ­ n u nţată cu voce tare, în tru c ît astfel de form ule form ează de obicei încheierea celor m ai m u lte d in ru g ă c iu n ile spuse în tain ă. Precum se poate rem arca, ecfonisele sînt form ule etiologice, în tru c ît ele încep într-o form ă de m o tiv a re (căci, adică, pentru că). Ca d u p ă orice ru g ă c iu n e făc u tă p u b lic, credincioşii îşi a firm ă p a r­ ticiparea lor la ectenie p rin răspunsul «A m in ». 3. A n t i i o a n e l e U rm ează a p o i la strane sau la cor cîntarea an tiio a n e lo r, adică a versetelor din P sa lm ii : X C I («Bine este a se m ărtu risi D om nu lui...»), XCI1I («D o m n u l a îm p ă ră ţit, întru p o d o a b ă s-a îm brăcat...») şi X C IV («V e niţi să ne b u c u ră m de D om nul...»), n u m iţi astfel deoarece sînt in ­ tonaţi a ntifo n ic , a dică a ltern ativ , de credincioşi sau de c în tăreţi ; sti­ hurile acestor p sa lm i servesc ca prefaţări ale im nelor de inspiraţie, creş­ tină : «P entru ru g ă c iu n ile N ăsc ăto are i de D um nezeu, M în tu ito ru le , mîntuieşte-ne pe no i», «P entru ru g ă c iu n ile sfinţilor Tăi...» şi «M iluieşte-ne pe noi, F iu l lu i D um nezeu...». C întarea p sa lm ilo r a n tifo n ic i în această parte a L itu rg h ie i este confirm ată de docum entele d in v e acu l al VIII-lea 437. La început, ei vor fi fost in to n aţi în întregim e, d u p ă o b ice iu l vechi din Biserică. Intro ducîndu - se însă printre versetele lor im nele de com ­ poziţie creştină m e n ţio n ate m ai sus, n-a în tîrz ia t să se aplice şi aci p rin cip iul cunoscut de a se păstra d in p salm i n u m a i u nele stihuri, re ci­ tate în a in te a acestor im ne. D eja S fîntu l G h e rm an I al C o n s ta n tin o p o ­ lu lu i se referă în c o m e n ta riu l său litu rg ic la cîte trei stih uri d in p rim ii doi p salm i, iar ca al treilea antifon pare a lăsa im presia că era în tre ­ bu inţat întreg P sa lm ul X C IV («V e n iţi să ne bu c u răm de D om nul...») 438.
437. C o d ic e le B a r b e r in i, la П. E. Brightm an, L itu r g ie s e a s te rn a n d w c sÎern , voi. I, p. 310— 311 ; Sf. G h e rm an I al C o n s ta n tin o p o lu lu i, op. cil., col. 401 D— 405, C. şi ediţia N ilo Borgia U C o m e ntario lilu rg ic o di S. Germ ano..., nr. 23, p, 21. 438. Sf. G h e rm an I al C o n s ta n tin o p o lu lu i, op. cit., P. G., X C V III, 405 B.

/ /

— 163 —
N u este de m irare deci d acă A m a la riu s afirm ă pe la anul 833 d. Hr. că el a auzit cîntîndu-se acest p sa lm la în cep utu l L iturghiei d in biserica «Sfînta Sofia» de la C o n s ta n tin o p o l43i). în veacul· al XV-lea, Sim ion, arhiepiscopul T esalonieului m e n ţio n e ază uzul m ărginit la cite patru ver­ sete din fiecare psalm 'antifonic 44°. A stăzi însă, c în tarea a n tifo a n e lo r se practică n u m a i în rîn d u ia la L iturghiei d in zilele o b işn u ite şi de la sărbătorile M în tu ito ru lu i şi ale Sfintei Fecioare. în zilele fără sărb ători se întrebuinţează de obicei cîte trei stihuri d in fiecare p salm (1, 2 şi 15 d in Ps. XC1 ; 1, 2 şi 7 d in Ps. X C I1 I; şi 1, 2 şi 3 din Ps. X C IV ), cu «Slavă...» «Şi acum...» , · pentru săr­ bătorile M în tu ito r u lu i şi ale S fintei Fecioare se iau însă stihuri şi din alţi psalm i antifonici. D u m in ic a şi în alte zile de sărbătoare, afară de cele m enţionate m ai înainte, locul antifo a n e lo r în L iturghie a fost luat îri cursul tim p u lu i de psalm ii tipici. Se poate observa astfel fără greutate că la încep utu l Liturghiei se află transpus se rv ic iu l T ipicei sau O bedniţei, cu Psalm ii С П, C X M r im n u l «U nule-N ăscut» şi «Fericirile» cu troparele lor. Ca atare, în astfel de ocazii se c în tă în lo c u l p rim u lu i a ntifon stih ul 1 d in Psalm ul tipic C il («B in e c u v in te a ză suflete al m eu pe D om nul...»), iar ca al doilea antifon, im n u l «U nule-N ăscut», precedat în unele p ărţi de u ltim u l stih (10) al P sa lm u lu i C X L V d in T ipică («îm părăţi-va D om n u l în veac...»). Fericirile însoţite de troparele respective îndeplinesc rolul antifo n u lu i al III-lea. A u fost astfel îm păcate în cursul a n u lu i litu rg ic am bele practici. Aceste cîn tări sînt considerate ca antifoane m ici, în truc ît părţile care p ro v in d in V e c h iu l T estam ent, atît cele care însoţesc im nele a m in ­ tite cît şi cele care p ro v in d in p s a lm ii tip ic i («B inecuvintează suflete al meu pe D om nul...») se reduc, precum am văzut, n u m a i la cîteva din stihurile psalm ilor respectivi, spre deosebire de antifoanele cu o ex tin­ dere m ai mare din slu jb a U t r e n ie i; gruparea lor în trei stări este in sp i­ rată de ideea de cinstire a S fintei T r e im i441. La al doilea an tifo n se a d a u g ă şi im n u l «Unule-Născut....», care u n e ­ ori este practicat chiar ca al doile a antifon prefaţat ori nu de stihul 10 din Psalm ul C X L V («îm p ărăţi- v a D o m n u l în veac...»). întrebuinţare a litu rg ic ă a acestui im n d a te ază d in veacu l al VI-lea, com punerea lui fiind a trib u ită îm p ă ra tu lu i J u s tin ia n (52 7—565) 442. La L iturghia din zilele de d u m in ic ă serveşte ca al treilea a ntifon cîntarea Fericirilor, însoţită de im nele sau troparele care sînt c om p oziţii de inspiraţie creştină. S ubplantarea p sa lm ilo r a n tifo n ic i de către cei tip ici trebuie să ne-o reprezentăm ca un fenom en care s-a petrecut tîrziu de tot. în veacurile al XII-lea, al X III-lea şi chiar la în c e p u tu l celui de-al XIV -lea, codicele liturgice nu prescriu decît p ractica p salm ilor a n tifon ici 443. A b ia în
439. O rd. antiph., c. X X X I, La D o m PI. de Meester, op. cit., p. 78, n. 4. 440. Despre d um nezeiasca ru g ăciune , cap. 343, P. G., CLV, 632. 441. Ibidem . 442. Cf. Sf. G herm an I al C o n s ta n tin o p o lu lu i, op. cil., P. G., X C V III, 404 D — 405 ; Toofan, C ro nica P G , C V III, 477 В ; G. Cedrerms, C o m pend iu Istoric, P. G„ C X X I, 729 B. 443. Cf. Ms. 1020 Sinai, A. D m itrie v schi, Ευχολόγια şi Codicele Esligmenu dm an ul 1306.

164 —

veacul al X IV -lea C o n stitu ţia p a tria rh u lu i F ilotei, p rin înscrierea «F eri­ cirilor» in acest m o m ent, ne lasă să întrevedem oficializarea p salm ilor tipici la înc e p utu l L it u r g h ie i444. Insinu area lor în acest loc nu se poate explica decît p rin încad rarea prin uz a se rviciu lui T ipicei sau Obedniţei ca parte in tro d u c tiv ă în Liturghie, pentru a se face o trecere m ai directă de la se rv ic iu l c easuri’or la cel al L iturghiei. A ceasta sudură s-a putut opera pe nesim ţite şi cît se poate de natural, dat fiin d fap tul că rîn d u ia la T ip icei u rm e a ză d u p ă Ceasul al şaselea, cînd este regula să se înceapă L itu rg h ia , pe care T ipica chiar o suplineşte în zilele de rind sau cu care c h iar se uneşte în tim p u l P atruzecim ii (L iturghia S fîn ­ tului V asile cel M a re şi Litu rgh ia D arurilo r m a i înainte sfinţite) 445. Pe de altă parte, necesitatea u n u i serviciu de p salm i şi im ne în acest Ioc pare să fi demonstrat-o prezenţa m ai veche a psalm ilor antifon ici, p e n ­ tru a preveni şi în c ad ra într-o solem nitate litu rg ic ă intrarea episcopului în Liturghie 44ϋ. Este interesantă d in acest punct de vedere rîn d u ia la însem nată în textul L iturghiei S fîn tu lu i V a sile cel M are din Codicele ie ro d ia c o n u lu i Isidor Pyrom alos (v e a c ul al X-lea — al XI-lea) de la M în ăstire a S fîntul loan din Insula Patm os 447. C lericii slu jito ri aşteptau toţi, în faţa s fin ­ telor uşi, intrarea p a tria rh u lu i. în tim p ce protosul citea în tain ă şi c.u capul plecat ru g ăc iu n e a p rim u lu i antifon, psalţii in ton au de pe în ălţim e a amvonului, trei sau patru stihuri, din p rim u l psalm a n tifon ic (X C I). A ş e ­ zat pe a doua treaptă a a m v o n u lu i, d ia c o n u l rostea apoi în d a tă ectenia mare. Urm a d u p ă aceea ru g ăc iu n e a a n tifo n u lu i a l doilea, spusă în ta in ă de preot, apoi o ectenie m ică rostită de diacon, iar la u rm ă trei sau patru stihuri d in al doilea psalm a ntifo n ic (C II), cu «A leluia...» şi «Slavă...». D u p ă «Slavă...», preotul rostea «U nule-N ăscut», dia c o n u l intonînd după aceea d in nou ectenia mare, de la locul obişnuit. LTrma rugăciunea a n tifo n u lu i al treilea şi o ectenie mică, după care psalţii cîntă Psalm ul a n tifo n ic X C IV («V e niţi să ne bucurăm de D om nu l»), cu stihul «M m tuieşte-ne pre noi, F iu l lu i D um nezeu...». în acest tim p, a r h i­ ereul se ridica d in je ţu l său, in trîn d în altar, iar diaconu l rostea pentru a treia oară ectenia mare. A ceastă cerem onie — care, în veacurile al X-lea şi al XII-lea, se găsea deja consacrată ca în c e p u t a l L itu rg h iei — aruncă totuşi p rin cîteva am ănu nte o lu m in ă preţioasă asupra s ta d iu lu i origin ar din care evoluase. A stfel, trebu ie să observăm în p rim u l rind că s lu jito rii a lt a ­ rului nu începeau sin g u ri serviciul L iturghiei, ci aşteptau m ai în tîi in tra ­ rea episcopului. De altfel, can o n u l 56 al S in o d u lu i de la Laodiceea p re ­
444. Cod. G277— 770, M in ă s tire a P an lclim on (veac. al XIV-lea). Pan. N. Trembela, op. cit., p. 6. 445. Sf. G h e rm an I al C o n s ta n tin o p o lu lu i m o tive ază între b uinţare a p salm ilor la începutul Liturghiei pe baza o b ic e iu lui în d a tin a t în toate serviciile de seara şi diminca ţa. 44β. intrarea e p is co p ulu i era în c o n ju ra tă încă din vechim e de fast. Sf. lo a n G ură de A u r pare a lăsa să sc vadă că aceasta se desfăşura într-o procesiune în care credincioşii m erg eau în a in te a cle ru lu i. Cf. O m ilia X X X I I I la M atei, 6 P G , L V II, 3(i4. 447, Reprodusă la V a tia c icc lio n e s , de Ja co b Goar, op. cil., p. 180— 182.

— 165 — scrie că preoţii n-au v o ie să intre şi să şadă în altar m ai îna in te de in tra ­ rea episcopului. Excepţie se făcea n u m a i cînd acesta era n e v o it să lip ­ sească d in cauză de b o a lă , sau cîn d se afla în călătorie. în al doilea rînd, nu putem scăpa d in vedere că cerem onia se desfăşura n u în altar, ci in naos, unde şe aflau n u n u m a i p sa lţii şi diaconii, ci şi preoţii înşişi, rîndu iţi pe soîee. în fine, intrarea episcop ului în slu jb a avea loc abia după ce se cîntaseră p sa lm ii a n tifo n ic i şi im n u l «U nule-N ăscut». Deci, tot ceea ce se săvîrşise p în ă acum avea propriu- vorbind un caracter extraliturgic, dacă putem spune astfel, pentru că de fapt L itu rgh ia în ­ cepea o dată cu intrarea ep isc o p u lui în altar şi anum e în m o m e n tu l în care astăzi se face in trare a cu sfînta E vanghelie. La origine, în c e p u tu l L itu rg h ie i coincidea aşadar cu intrarea e p i­ scopului. Este se m n ific ativ în această p riv in ţă faptul că M a x im M ă r ­ turisitorul începe ex plicarea L itu rg h iei din m o m entul p rim ei in tră ri a arhiereului în biserică 448, m e n ţio n în d că în acelaşi tim p avea loc şi in ­ trarea credincioşilor 4J9. R e m in isc e nţa acestei practici străvechi persistă încă în slujba L itu rg h ie i cu arhiereu. P otrivit, adică, rîn d u ie lii dintru început, el nu intră în altar m ai în a in te de v h o d u l cel mic, ci răm îne în m ijlo c u l bisericii, u nd e se îm b ra c ă şi aşteaptă scoaterea sfintei E v a n ­ ghelii, cînd îşi face in trare a îm p re u n ă cu ceilalţi litu rg liis itori ',5°. Epoca în care v e c h iu l în c e p u t al L itu rgh iei a p rim it acest adaos este greu de precizat. într-o m ă su ră oarecare însă prezenţa im n u lu i «UnuleNăscut» în acest loc poate c onstitui o indicaţie a p ro x im ativ ă cel puţin. Prima ju m ăta te a v e a c u lu i al V l-lea deci, de care istoria leagă in tro d u ­ cerea în L iturghie a acestei c în t ă r i451, s-ar putea să n u fie s trăin ă de inaugurarea unei cerem onii m a i com plexe pentru intrarea episcopului. Această vrem e ar corespunde, de altfel, epocii m u tă r ii P roscom idiei, care a provocat m ai în tîi o m o dificare de concepţie asupra în c e p u tu lu i Liturghiei. în chip firesc, apoi, a u rm at şi deplasarea în lo c u l a ctu al a ecteniei celei m ari, care, o rig in a r — aşa cum m ărturisesc izvoarele litu r ­ gice p în ă în veacul al V l-lea — se găsea la încep utul L itu rg h ie i c re d in ­ cioşilor şi anum e în a in te de prezentarea darurilor. G raţie rutinei, desigur, se rv ic iu l de psalm i între b u in ţa t p entru so­ lem nitatea d in ain te a in tră r ii e p isco p u lui în oficiu a fost în d e p lin it şi în lipsa acestuia, a ju n g în d astfel să se transform e într-o parte integrantă a slujbei. A ceasta cu atît m ai m u lt cu cît L iturghia fără episcop a încep ut să d e v in ă o practică clin ce în ce m ai com ună, o dată cu pacea B isericii Şi deci cu răsp îndirea credinţei creştine. Preoţilor şi d ia c o n ilo r, care acum oficiau s i n g u r i , l i s-a im pus, ca atare, u n cerem onial p ro o riu de pregătire îna in te de începerea Litu rgh iei. A şa a trebuit să rezulte r în ­ duiala pentru preg ătirea s lu jito r ilo r sfinţiţi, pe care L itu rg h ie ru l, conformîndu-se C o n stitu ţie i p a tria rh u lu i Pilotei, o inserează în d a tă după
■ 1 48 . Sf. M a x im M ă rtu ris ito ru l, M ista g o g ia, cap. V III, P. G., X C I, 688 C. 4*1!). Ib id e m , cap. IX , 68υ D. 450. Cf. P. Lebedev, op. c il., p. 255. n o tă. N u totdeauna se o bservă însă această regulii. 451. Cf. Teofan, C ronica, P. G., CVI1I, 477 В şi G. Cedrenus, C o m p e n d iu isloric, P. U , C X X I, 729 B.

— 166 —
serviciul P roscom idie i. în m anuscrise ea apare abia în prim ele v e ac u ri ale m ile n iu lu i al d o ile a 452. în tim p u l c în tă r ii fie c ăru i a ntifon preo tul rosteşte în ta in ă cîte o rugăciune, in titu la tă în L itu rg h ie i: «R u g ăc iu n e a a n tiio n u lu i în t îi » 453, res­ pectiv a « a n tiio n u lu i al d o ile a » şi a « a n tiio n u lu i al treilea », r u g ă c iu n i ce se găsesc în strînsă conex iune cu ideile d in care sînt inspirate antifoanele. A stfel, în p rim a dintre ele, preotul in v o c ă nem ăsu rata m ilă şi negrăita iu bire de oam eni a lu i D um nezeu, rugîndu-L să-şi arate în d u ­ rarea Lui faţă de c o m u nita te a care p a rtic ip ă la Liturghie. în celelalte două, litu rg h is ito ru l cere ocrotirea Bisericii, dăruirea cun o ştin ţe i ad e ­ v ăru lu i d iv in în v ia ţă , obţinerea m în tu irii şi a v ieţii veşnice în v e ac u l viitor. D u p ă p rim u l şi al doilea antifon, credincioşii sînt în d e m n a ţi d in nou la ru g ăc iu n e prin cite o ectenie m ică, n u m ită astfel, precum am văzut, p e n tru că ea se re zum ă la p rim ul şi u ltim e le dou ă a lin e a te ale ecteniei m ari, cu ecfonisele respective d in L iturghier p e n tru fiecare din ele. 4. S im b o lis m u l o iic iu lu î de la în c e p u tu l Liturgh iei P riv ite în general, im nele şi ru g ăc iu n ile Liturgh iei sînt în p rim u l rînd form e p e n tru exprim area c u ltu lu i şi pentru exercitarea s p iritu a ­ lităţii noastre, a d ic ă « m ijlo a c e de curăţire şi de pregătire p e n tru S fin ­ tele Taine..., sfin ţin d pe cei ce le citesc şi le c în tă » 4 5 4 sau ie ascultă, le urm ăresc cu aten ţie şi se p ă tru n d de ele. A legerea şi în lă n ţu ire a sau îm bin area lor sînt în să aşa fel făcute, că prin ele «să se sim bolizeze în acelaşi tim p ic o n o m ia m în tu irii..., adică în c h ip u ie v enirea şi v ia ţa lui Hristos în lu m e 45S. A şa, de exem plu, întreaga rîn d u ia lă a o fic iu lu i de la încep utul L itu rg h ie i este in sp ira tă în alcătuirea structurii ei de ideea şi scopul de a s im b o liz a tim p u l im ediat din ain te a ieşirii M în tu ito r u lu i la activitatea Sa p u b lic ă . A ceastă parte se referă deci la ep iso dul repre­ zentat de p re d ic a S fîn tu lu i lo a n Botezătorul în deşertul Iu d e ii, c în d p ro p o văd u ia că «s-a aprop iat îm p ă ră ţia cerurilor» (M atei III, 2), şi cînd M în tu ito r u l a p rim it de la el botezul. N ota specifică a acestui sim bolism este m a rc a tă în c ă de la început, p rin form ula de b in e c u v în ta re pentru Liturghie, care se referă la îm p ă ră ţia lu i D um nezeu. A şezarea p s a lm ilo r a ntifo n ic i aci, la în c e p u tu l Litu rgh iei, are ca scop de a a m in ti că venirea M în tu ito r u lu i fusese prezisă şi p re în c h ip u ită deja în scrierile V e c h iu lu i Testament. De aceea, din aceşti p sa lm i au fost alese expres p en tru cîntare versetele anum e care oglindesc în ele acele preziceri şi p re în c h ip u iri. A stfel, antifo n u l î d in zilele de rînd sau
452. A se vedo-a, de exem plu, Ms. 1020 S in a i (veac. al Χ Ι Ι -lea— al X III- le a). A. D m itrievschi, op. cit., p. 140 şi Ms. 719 Palm os (veac. al Χ Ι Ι - le a »); ibidem , p. 173. 453. în L itu rg h ia D aru rilo r m ai în a in te sfinţite, in care în c e p u tu l o fic iu lu i îl formeazci se rv iciu l V ecerniei, aceste ru g ăciuni se citesc printre stările (slavele) calism ei P s a ltirii ; de aceea, li se .mai dă şi d enum irea de «R u g ăciu n e a stării în tîi», respectiv «a d o ua » şi «a treia». 454. N ic o la e C a b a sila, op. cil., cap. X V I, col. 404 С — D. 455. Ib id e m .

167 —

obişnuite : «Bine este a ne m ărtu risi D o m n u lu i şi a cînta num ele Tău, P reaînalte, a vesti d im in e a ţa m ila Ta şi adev ăru l T ău toată noaptea...» (Ps. X C I, 1, 2) lasă să transpire presentim entul despre p lin ire a v rem ii pentru v enirea M în tu ito r u lu i făg ădu it, ceea ce ex plică în d e m n u l de a lăud a pe Cel p re a în a lt (Dum nezeu-Tatăl) şi pe D om n u l (Fiul, cel UnulN ăscut). Expresia «a vesti m ila Ta şi a devărul Tău» se referă la faptul că întrup are a M în tu ito r u lu i este o urm are a n e m ărg in ite i iubiri de oa­ m eni a lu i D um nezeu şi că această venire aşteptată de veacuri este acum un adevăr, o realitate, com p arativ cu p re în c h ip u irile d in V e ch iu l Testament. A l doile a an tifon în zilele de rînd («D om n ul a îm p ă ră ţit, întru p o ­ doabă s-a îm brăcat...», Ps. X C II, 1) «cîntă în săşi îm p ă ră ţia , m ăreţia şi puterea F iu lu i lu i D um nezeu, cîştigată de El p rin lipsirea de slava Dumnezeirii şi prin sărăcia în tru p ării» 4 rili. A ceeaşi preînch ip u ire este o g lin ­ dită şi în stih u l 10 'al P sa lm ulu i tipic C X L V : «îm părăţi- va D om nu l în veac...». A l treilea a n tifo n d in zilele de rînd : «V e niţi să ne b u c urăm de D om nu l şi să strigăm lu i D um n ezeu M in tu ito ru l nostru. Să în tîm p in ă m faţa Lui întru m ărtu risire şi în psalm i să cîntam Lui, că D um nezeu mare este D o m n u l şi îm p ă ra t mare peste tot p ă m în tu l» (Ps. X C IV , 1— 3), apare ca o sem nalare a p lin ir ii vrem ii pentru ieşirea M în tu ito r u lu i la propovăcluirea p u b lică, sim b o liza tă în m om entul u rm ăto r d in Liturghie prin v h o d u l cu E vangh elia. încadrarea im n u lu i «U nule-N ăscut...» după al doilea a ntifo n îşi are ex plicaţia în acelaşi fapt că M în tu ito ru î, «pentru m întuirea noastră a p rim it a se întrupa d in Sfînta N ăscăto are de D u m ­ nezeu şi pururea F ecioară M a ria ». Cîntarea « ^ r i c j j il o r » aminteşte însuşi înc e p utu l p ro p o v ă d u irii M întuitorului',“ cînd El vestea «E vanghe­ lia îm p ărăţie i» (M atei IV , 23) zic în d : «Pocăiţi-vă că s-a apropiat îm ­ p ărăţia cerurilor» (M a tei IV , 17). E vangh elia îm p ă ră ţie i, vestită de însuşi M in tu ito ru l în prim ele zile ale a c tiv ităţii Sale m esianice, nu era altceva — se poate spune — decît m în tuirea. E ntu ziasm u l trezit de vestea sosirii ei, în sufletele-celor ce ajunseseră «să v adă cu ochii m întuirea» aşteptată de ei, este repre­ zentat în partea de la în c e p u tu l Liturgh iei prin scurtele im ne de in sp i­ raţie creştină, prefaţate de stih urile psalm ilor antifon ici. în aceste cîntări M în tu ito r u l este in vocat să ne acorde şi no uă m în tuire a , pentru ru ­ g ăc iu n ile Preasfintei Sale M a ic i şi pentru ale sfinţilor, care sînt fiii cei din ţii sau aleşi ai îm p ă ră ţie i lu i D um nezeu. Prin îm perecherea stih u rilo r din p salm ii cu im nele de inspiraţie creştină se su b lin ia z ă legătura şi consonanţa dintre V e c h iu l şi N o u l Tes­ tam ent cu p riv ire la v enirea M în tu ito r u lu i în lum e. Este locul să m e n ţio n ăm că L iturghia catehum enilor, av în d aceeaşi structură în cele dou ă form ulare p rincipale ale ritu lu i biza n tin , oficiul de la în c e p u tu l acestora este identic în. L iturghia S fîn tu lu i lo a n G ură de A u r şi cea a S fîn tu lu i V a sile cel Mare. Liturghia D aru rilo r m ai în a ­ inte sfinţite însă, sa v îrşin d u - s e în le g ă tu r ă cu V e c e r n ia , o fic iu l său se deschide cu serviciul V ecerniei, după bin ecuv întarea pentru Liturghie.
456. Ibiclem, cap. X V III, col. 408 B.

168 —

Singura analo gie, pe oare o p rezintă înc e p utu l acestei din u rm ă L itu r­ ghii cu celelalte două, constă în rîn d u ia la de a se citi cele trei stă ri sau «slave» ale catism ei din Psaltire în chip de antifoane, d u p ă ectenia mare. Ca ru g ă c iu n i ale. antifoane lo r sînt foJ_osite.,.pximele.-.trei d in cele şapte ru g ăc iu n i ale V e c e rn ie i',JrăfflM n d 'T u g ăciu n i propriu-zise ale V e ­ ce r n i e i ·n u nra i o el'e" p a tru d in 'u r mă. P rim ele trei, în tru c ît se citesc în tim p u l stărilor catism ei, sînt puse în unele ediţii ale L itu rg h ie ru lu i ‘1 5 7 sub denum irea de «R u g ăc iu n e a stării în tîi», respectiv «a doua» şi «a treia». HI
«V H O D U L M IC » SA U «IN T R A R E A M IC A » ŞI M O M E N T ELE U R M Ă T O A R E D IN L IT U R G H IA C A T E H U M E N IL O R 1. Intrarea cu E vanghelia. — 2. Im n u l T rlsaghion (Slinte D um nezeule). — 3. L e d u r ile biblice. — 4. R u g ă c iu n ile d u pă E v ang h e lie şi s lirşitu l L itu r­ g h ie i catehum enilo r

1. Intrarea cu E vangh elia A l doilea m o m ent din Litu rgh ia cateh u m enilo r îl reprezintă Intrarea cu E v a n g h e lia (ή είσοδος τοϋ Ήύαγγελείου), n u m ită şi Intrarea cea m ica (ή ţxr/.pâ είσοδος), spre deosebire de Intrarea cu sfintele daruri ori prim a intrare (ή πρώτη είσοδοί)'1 5 8 sau, cu term enul slav, «vh-odul cel mic». W io d u rile au apărut în prim ele veacuri ale e v u lu i m ediu (al V-lea — al Vl-lea), ca dezv o ltări organice ale Liturghiei, din preocuparea de a pune cît m ai sensibil în relief reprezentarea litu rg ic ă a m is iu n ii M în tu ito ru lu i. în p rin c ip iu , tem a v h o d u rilo r este venirea F iu lu i lui D um nezeu în lum e, opera Lui m în tu ito a re şi înălţare a la cer, p rin care a fost rid ic ată şi u m a n itate a no astră îm p reu nă cu El. Aspectele şi episoadele diferite ale acestei a c tiv ităţi se precizează p rin am ănu ntele deosebite de încadrare a a cţiun ii v h o d u rilo r în m om entele oficiilor litu rg ice respective. (V e cer­ nie, L itu rgh ia cateh u m enilo r şi L iturghia credincioşilor). Precum se înţelege din însăşi denum irea acestui act, V h o d u l mic constă dintr-o procesiune solem nă cu E vangh elia, care, p o rn in d clin altar şi anum e d in faţa Sfintei mese şi u rm înd pe latu rile ei de m iazăzi, răsărit şi m iazăn oapte, pentru a ieşi pe uşa late ra lă din această u ltim ă parte şi a a ju ng e în m ijlo c u l n ao su lui, se întoarce de aici iarăşi în altar prin sfintele uşi. A n u m e , în tim p u l c în tării a n tifo n u lu i al 'JH-lea sau «S la ­ vei...» de la «Fericiri», litu rg h isito rii se pregătesc în vederea «In trării celei m ici». D eschid adică sfintele uşi, iar cînd la strană se in to n e ază «$i acum...», ori troparul sărb ătorii, preotul si dia c o n u l fac trei în c h in ă c iu n i în faţa sfintei mese. Preotul ia apoi şi dă d ia c o n u lu i sfînta E vangh elie şi, ocolind amîndoi. sfînta m asă, diaconul m ergînd înainte, ies prin uşa de m iazăn oapte şi se opresc în m ijlo c u l naosu lui, cu faţa spre sfintele uşi. Plecîndu-şi capetele, dia c o n u l zice în taină : « D o m n u lu i să ne rugăm », pentru ca preotul să rostească în d a tă tot în ta in ă «R u g ăc iu n e a in trării» :
457. Ca, de exem plu, în Litu rg h ie ru l de Ie ru s a lim , 1908, în e d iţiile de A te na, 1912, 1924 etc., edilii] Bucureşti, 1956. 45!’. Cf. şi S im io n, arhiepiscopul T esalonicului, Explicare despre s lîn la bise­ rică. Irod. rom., Bucure.şli, 1805, p. 258, col. 2.

— 169 —
«Stăpîne D oam ne, D u m n ezeu l nostru, Cel ce «ai aşezat în ceruri cetele şi oştile îngerilor şi ale a rh a n g h e lilo r spre slu jb a slavei Tale, fă ca îm p reu nă cu intrarea noastră să fie şi intrarea sfinţilo r îngeri...». D up ă încheierea ru g ăc iu nii, stînd drepţi, d ia c o n u l arată cu orarul spre răsărit zicîncl în şoaptă : «B inecuvintează, p ărin te , sfînta intrare», iar preotul .răspunde tot aşa : «B inecuv întată este in trare a sfinţilor Tăi, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. A m in » . D ia c o n u l p rezintă apoi p re o tu lui E v a n ­ ghelia spre sărutare, iar d ac^ în b iserică este arhiereu sau, la m înăstire, egum enul acesteia, atunci duce sfîn ta E vangh elie celui m ai mare să o sărute, iar la sfîrşitul c în tă r iig r o p a r u lu i d ia c o n u l în a in te a ză în faţa uşilor îm p ărăteşti şi înălţînd-o puţifr zice cu glas ta r e : «înţelepciune, d re p ţi!» Preotul, înclinîndu-se spre strane, in tră pe urm a lui în altar p rin sfintele . u ş i4 5 !), în tim p ce se cîntă «V e n iţi să ne în c h in ă m şi să cădem (Ps. X C IV , j 6) la H ristos ; m întuieşte-ne pe no i, F iu l lu i D um nezeu...». Partea fina lă a tex tu lu i acestui im n v a ria z ă du p ă zile şi sărbători. D in îm p re ju ră rile care au dus la in stitu irea acestei procesiuni cu sfînta E vanghelie, precum şi d in descrierea ritu a lu lu i în d e p lin it de liturghisitori in m ijlo c u l bisericii, re zu ltă că, în p rin cip iu, V h o d u l cel . m ic al Liturgh iei a fost conceput şi considerat ca «intrare» (είσοδος), termen tehnic de altfel, sub care se şi află desem nat în L itu rg h ie i şi în liturg ică, în vorbirea bisericească u z u a lă d in Biserica O rtod ox ă însă această ac­ ţiune este desem nată cu den um irea de «Ieşirea cu E vanghelia», S-ar p u ­ tea spune că fiecare din aceste d o u ă expresii este determ inată de m o ­ m entul 111 care este lu a tă în considerare cerem onia, sau de poziţia din care este p riv ită ; în p rim a ei parte, cîn d procesiunea porneşte din altar, a ju n g în d p în ă în m ijlo c u l n a o su lu i, se în făţişe a ză intr-adevăr ca ieşire, pe cînd sub aspectul celui de al d o ile a m om ent, cînd o ficianţii se în a ­ poiază in altar, ea apare ca intrare. în realitate, generalizarea term enului de «ieşire» în lim b a noastră bisericească u z u a lă îşi găseşte explicaţia în confuzia ce s-a făcut între p ro n u n ţia şi însem narea term enilor «vhod» (intrare) şi «vîhod » (ieşire) d in v rem ea cînd se găsea în uzul Bisericii noastre Litu rgh ierul slavon. Precum am m enţionat, această cerem onie nu este p rim itiv ă în L itu r­ ghie, ci s-a dezvoltat în cursul tim p u lu i, p rin îm bin area a două acţiuni diferite care, p rin caracterul lor, in tra u în cadrul unei teme cu aceeaşi sem nificaţie sim bolică. La origine, Intrarea cea m ică şi-ar avea adică pu nctu l de plecare într-un act cu v alo a re practică, in stitu it în legătură
459. C în d oficil'I Liturghiei sc să v irş c ş le de sobor de preoţi fără diaconi. Evenghelia este purtată în procesiunea v h o d u lu i de către protos, care merge în a in ­ tea celorlalţi, aceştia venind după el, in o rd in ea descrescinda a in liie lă tii, iar cînd aju ng în m ijlo c u l bisericii, ei se aşază de-a dreapta şi de-a stinc'a celui din Iii, aşa precum au slat la sfînta m asă, in altar. B ine cu v in te a ză intrarea şi sărută sfinta E\ anghelie nu m ai protosul şi tot el zice : « în ţe le p c iu n e , drepţi !», slind in m ijlo c ul bisericii îm p re un ă cu ceilalţi, iar cîn d cîn ta re a a aju ns la «M inluieşle-ne pe noi, Fiul lui D um nezeu...», porneşte spre altar mai în tii prolosul, iar d u p ă dînsul ceilalţi, în ordinea in care au ieşit. Cf. s tu d iu l no stru C o n trib u ţii la lăm u rire a unei c o n ­ troverse de lipic privitoare la v h o d u rile L itu rg h ie i, in «-Studii teologice», III (1051), nr. ,'{— 4, p. 121 — 134. Vezi şi Pr. Prof. Ene B ranişte, R în d u ia la s lu jb e i în sobor dc preoti fard diaco ni, în «Biserica O rtod o x ă R o m â n ă » , L X X V III (1960), nr. 3— 4, p. 2lf!— 257.

— 170 — cu lectura p e rico p e i evanghelice. în vechim e, c în d se a p ro p ia anum e acest m om ent, d ia c o n u l m ergea în sc h evo filachio n (cam era d in dreapta a lta ru lu i, u n d e se p ăstrau sfintele odoare) şi lu în d E v a n g h e lia o aducea în m ijlo c u l b ise ric ii, în vederea lecturii pericopei respective;· d in aceas­ tă aducere s-ar fi d ezv oltat adică, m ai tîrziu, ritu a lu l v h o d u lu i cu E v a n ­ gh e lia '“i0. A c e as tă ipoteză s-ar putea referi deci m a i m u lt la p rim ul tim p al a c ţiu n ii v h o d u lu i. La organizarea acestei s o le m n ită ţi în a m b ii tim p i — al ie şirii cu E va n g h e lia din altar şi al du cerii ei d in nou acolo — nu s-a p u tu t a ju ng e,' desigur, decît în scopul precis al se n sib ilizării unoi a n u m ite se m n ific aţii sim bolice, a cărei tem ă fig u ra deja la baza cerem oniei in tră r ii ep isc o p u lui în slujbă. L itu rg h ia începea în vechiim T o dată cu v enirea ep isc o p u lui în biserică şi intrarea lu i în altar. C um acesta reprezenta întotdeauna. în persoana sa pe în su şi M în tu ito r u l, v enirea e p isc o p u lu i în biserică şi intrarea sa în oficiu putea sim bo liza începerea a c tiv ită ţii F iu lu i lu i D um nezeu în lum e. în c u rîn d în să n u ­ m ărul b is e ric ilo r s-a în m u lţit, aşa că nu m ai era cu p u tin ţă p articip are a litu rg ic ă a re p re ze n ta n tu lu i p rin excelenţă al M în tu ito r u lu i, a d ic ă a ep iscop u lui, care acum trebuia să oficieze în catedrala de la reşedinţă ^ în aceste c o n d iţii no i ale v ie ţii bisericeşti, n e v oia sau fa p tul reprezentării M în tu ito r u lu i s-a p u tu t găsi nim erit să fie re zo lva t p rin sim pla purtare solem nă a E v a n g h e lie i401, cu atît m ai m u lt cu cît p oate că atunci, ca şi astăzi, episcopul era în tîm p in a t de cler cu E va ng h e lia , la venirea sa în biserică, aşa că ceea ce se făcea p în ă aci în prezenţa episcop ului a p u tu t să continue şi în lipsa lui. In s p rijin u l ipotezei despre o conversiune a in tră rii ep iscop u lui, în cerem onia in tră r ii cu E v a ngh elia, stau o serie de m o tiv e serioase. A s t­ fel, se poate observa în p rim u l rînd că V h o d u l mic se găseşte în cad rat exact în celaşi m o m ent litu rg ic ca şi vechea intrare în s lu jb ă a. epis­ copului. în al doile a rînd, titlu l de ε’οοοος (intrare) este p ro p riu a c ţi­ unii unor persoane, iar n u o b ie c tu lu i p u r t a t 402. M ă rtu ria cea m a i e lo c ­ ventă o oferă în să îndeo sebi textul din ru g ăc iu n e a in tră rii, în care se cere ca D u m n e ze u să facă să se petreacă o dată cu in trare a liturghisitorilor şi intrarea sfin ţilo r îngeri. A ceastă idee de intrare a liturghisitoru lu i este şi m a i expres fo rm u la tă în u rm ăto ru l text, care figu ra o d in i­ oară în L itu rg h ia S fîn tu lu i lo a n G u ră de A ur ca ru g ă c iu n e a in tră rii, dar de tim p u riu ie şită d in uz : «B inefăcătorule şi Z id ito ru le a toată fă p ­ tura, prim eşte pe cei ce se apropie de biserica (Ta) şi îm p lin e şte ceea ce spre al fie c ă ru ia folos este...» 403. E v a n g h e lia re pre zintă deci în această procesiune su p o rtul de sus­ ţinere a se m n ific a ţie i sim bolice, legată de intrarea ep isc o p u lui în oficiu.
460. Prof. G rig o re .Vimisvetov, Scurtă explicare a L itu rg h ie i cu le asă d u p ă diIc rili scriitori (în lim b a rusă), St. Petersburg, J825, p. 44; T. T arnavschi, Despre ccic m ai însem nate L itu rg h ii ale B isericii O rientale..., în «C a nd ela », 1892, p. 663; Dr. V asile M itro fan ov ici. ţi Dr. T. T arnavschi, Liturgica..., p. 486 ; P. Lebedev, Liturgica, (rad. rom.. B ucureşti. 1899, p. 254. 461. Cf. Dom P lac ide , de M eester, op. cit., p. 79— 80; J. H anssens, op. cit., I. Ш , p. (05. 462. Cf. J. H anssens, op. cit., p. 104. 463. V ezi C o d ice le B arberini, 336, la Brightm an, op. cil., v o i I, p. 312.

\ I .

V
j | j i

M în tu ito r u l este reprezentat acum p rin această ^fîntă carte, ca una în care se cuprind în v ă ţă tu ra şi faptele Sale, adică viaţa şi activitatea Sa ele la naştere p în ă ψ înălţare, pe file le ei aflîndu-se înscris de n e n u ­ m ărate ori num ele F iu lu i lui D um nezeu, faţa copertei de deasupra aces­ tei sfinte cărţi fiind îm p o d o b ită de obicei cu icoana în v ie rii Lui. Făcîndu-ne astfel prezent pe M în tu ito r u l 464, Intrarea cea m ică ne aminteşte încep utu l a ctiv ităţii Sale publice, a dică ieşirea Sa la predică şi m a n i­ festarea lu c ră rii Sale profetice, L u m in ă rile aprinse ce se poartă in fruntea acestei procesiuni cu E va n g h e lia sim bolizează lu m in a în v ă ţă ­ turii cuprinsă în această sfîntă carte şi totdeodată pe S fîntul loan Bote­ zătorul, în a in te m e rg ăto ru l D o m n u lu i, precum şi pe alţi profeţi d in a in ­ tea M în tu ito r u lu i, care au vestit v enirea Lui în lum e, şi pe Sfinţii A pos­ toli, pe care El îi trim itea în a in te a Lui, ca să p ro p o v ăd u ia sc ă p rin sate, de obicei doi cîte doi (M arcu V I, 7 ; Luca IX , 2 şi M a te i X, 5) ;i(ir > . Ea este în ă lţa tă în v ăzu l credincioşilor, o dată cu rostirea interjecţiei litu r­ gice : «înţelepciune, drepţi !», tocm ai p entru а -i determ ina să cugete şi să-şi concentreze m intea la această parte din istoria m isterului mîntuirii. Cu atît m ai m ult sînt datori la aceasta litu rg h isito rii, cu cît ei, pu rtînd în m îin i sau însoţind la v h o d u l cel mic sfînta E vanghelie, sim ­ bolu l sensibil al prezenţei m orale a M în tu ito r u lu i, se găsesc în contact cu C u v în tu l întrupat. Deşi acest contact nu este substanţial ca cel sacra­ m ental, şi deci nu atît de viu, atît de real şi de adevărat ca cel de după sfinţirea daru rilor euharistice, totuşi el constituie o stare de apropiere şi de in tim ita te sp iritu a lă cu M în tu ito ru l. O rig in e a V h o d u iu i m ic stă, p rin urm are, î n . strînsă legătură cu o a n u m ită tem ă sim bolică, de care lu ă m cunoştinţă docum entar, pentru prim a dată, abia din C o m e nta riu l S fîn tu lu i G herm an I al C o nsta ntino ­ p o iu lu i 4C 0. In m anuscrisele litu rg ic e din veacu rile al X II- lea— al XIIIlea 4ti7, rîn d u ia la In tră rii celei m ici se vede în făţişată ca şi astăzi. Instituire a cerem oniei Intrării, cu E vanghelia, pentru a reprezenta în forme in tu itiv e intrarea în lum e şi încep utu l a c tiv ită ţii p ublice a lui iisus, este u n exem plu clasic de dezvoltare a ritu rilor în virtutea ritm u lui lor intrinsec, prin dilatarea sau lărg irea form elor deja existente. A st­ fel, Intrarea cea m ică apare pe de o parte ca p u nctu l culm inant, pe care în chip natural, logic şi necesar trebuie să-l a tin g ă sim bolism ul părţii finale din rîn d u ia la în c e p u tu lu i Liturghiei, iar pe de alta ca punct de reazem al sem nificaţiei sim bolice a m om entelor urm ătoare V h o d u ­ iu i mic. C ăci sosirea F iu lu i lu i D um n e ze u în lum e a fost deja înc h ip uită 'prin stih urile a n tifo n u lu i al III-lea din zilele obişnuite sau, mai exact 'spus, este sem nalată ca- iv ită la orizont, fiin d chemaţi. în consecinţă
464. Cf. N ico lae C abasila, op. cit., col. 412 С (trad, ro m ână de Diac. Ene Bra­ nişte). i 465. Cf. Gr. M ansvetov, op. c /ί., p. 45 ; Dr. V . M ilro fa n o v ic i şi Dr. T. Tarnavschi, op. cil., p. 436. 466. Cf. N ico lae Cabasila, op. cit., col. 412 ; Sf. G herm an I al Constantinopo<lu lui, op. cil·., P. G., X C V III, 405 C ; S. Petrides, T railes lilurţjiqucs de Sainl Mnx/mo ' p/ do Saint ’ G erm ain, traduits par A nastase Ic B ibliothecaire, nr. 33, p. 29; N iio liorcjia. op. с it., nr. 24, p. 21. 467. Cf. diversele m anuscrise din aceste secole, citate în p ag in ile precedente.

— 172 — să-I ieşim în tru în tîm p in a re cu cîntări, In schim b, im n u l « V e n iţi să ne în ch inăm şi să cădem la Hristos...» se înte m eiază pe ideea prezenţei şi d e p lin e i S ale a c t iv it ă ţ i m e s ia n ic e , fiin d d e ci natural să ne p rosternăm înaintea Lui şi să-L ru g ăm să nc m în ţuiasca., în a n sa m b lu l ritu a lu lu i d in această parte de la în c e p u tu l L itu rg h ie i catehum enilor, în c h id e re a şi deschiderea sfintelor uşi cap ătă o se m n i­ ficaţie corespunzătoare şi întregitoare a tem ei de la baza s im b o lis m u ­ lui liturgic, care, precum am spus, culm inează în v h o d u l m ic. .închise, precum ele se află p în ă la D ox ologia cea mare, sfintele uşi în c h ip u ie în p rin c ip iu p orţile încinse şi păzite ale ra iu lu i, după pierderea de către om a stării pradisiace, d in cauza p ăc atu lu i originar. Îna inte de L itu r­ ghie, chiar, o dată cu înc e p utu l c în tă rii D ox ologie i m ari, în care se repetă im n u l in to n a t de corurile îngereşti la naşterea M în tu ito r u lu i, sfintele uşi se deschid pentru a însem na sosirea vrem ii ca porţile r a iu ­ lui şi îm p ărăţia cerurilor să fie din nou deschise oam e nilor de către Fiul lui D um n ezeu, aşa precum El însuşi a m ărturisit : «De acum veţi vedea cerul deschis şi pe în g e rii lui D um nezeu suindu-se şi coborîndu-se peste F iu l O m u lu i» (lo a n I, 51). V ia ţa şi lucrarea Lui în lu m e în acest scop, sînt reprezentate uneori sim bolic iar alteori a ctu alizate tainic, în tot cursul L iturghiei, începînd de la naşterea Sa. în atm osfera acestui episod chiar este deschis oficiul L iturghiei, în tru c ît fo rm u la de binecuvântare nu este rostită decît după c e ' slu jito rii au recitat m ai întii de dou ă ori în tain ă im n u l de slavă şi de la u d ă p rin care a fost pream ărit de în g e ri în noaptea naşterii Lui în Betleem : «S lav ă în tru cei de sus lu i D u m n e ze u şi pe p ă m în t pace, între oam eni b u n ă v o ire » (Luca 1 1 , 14). Este rostit de d o u ă ori pentru a însem na că v ă z d u h u l s-a. u m p lu t de a rm o niile acestui im n repetat de m ulte ori p rin graiul îngerilor. Totuşi, sfintele uşi se în c h id în d a tă d u p ă ce s-a dat b in e c u v în ta re a pentru începerea o fic iu lu i Liturghiei, ră m în în d deschisă n u m a i p er­ deaua (zăveaza) lor. V re a să se însem neze astfel că n u m a i p roo rocii şi p a triarh ii V e c h iu lu i T estam ent, Sfînta Fecioară şi losif, p ăsto rii şi m agii, sim b o liza ţi p rin perdea, L-au recunoscut pe F iul lu i D um nezeu la naşterea Sa, în tim p ce restul păm ântenilor, reprezentaţi p rin uşile îm părăteşti, n-au recunoscut în no ul născut pe Iisus F iul lui D u m n e ze u 4ея. l-а al treilea a n tifo n însă, se deschid în vederea facerii V h o d u lu i cu Cvannhelia. A c tu l în sine al acestei deschideri în c h ip u ie deschiderea intrării pentru noi în îm p ă ră ţia cerurilor, p rin venirea şi a ctiv itatea m esianică a F iu lu i lu i D um n ezeu pe p ăm înt. A lta ru l reprezentînd cerul şi cele m ai presus de ceruri, în raport cu restul biseficii, care este o im agine a lu m ii şi a celor de pe păm m t...intrarea, adică înap oierea cu E vanghelia în altar la V h o d u l mic sim bolizează înălţarea D o m n u lu i la cer, unde EI este o je rtfă v e şnic ă pentru noi înaintea 'lui Dumnezeul'atăl, în ă lţim i şi sfinţin d astfel şi firea noastră om enească 4G 0, aşa p re ­ cum, de altfel, se m ărturiseşte în rugăciunea euharistică d in anafora
'Kif’ î. Prol. G rig o re M a n sv e lo v . op. cil., p. 2D. ■ ICI!). Cf. S im io n, arhie pisco pu l T esalonicului, Despre s iîn la L ilurg h ie , cap. 98; Ih-spru fiin ţe le ru g ă c iu n i, cap. 333 ; Despre tîrnosirea sfintei biserici, cap. 131 ; l:\plicaie despre s fm la b is e ric ă . trad. rom. p. 253, col. 1, şi p. 259, col. 1.

— 173 — litu rg ică : «...căzînd noi, iarăşi ne-ai ridicat... toate făcîndu-le p în ă ce ne-ai suit la cer şi ne-ai dăru it îm p ă ră ţia Ta ce. va să fie». S im ion, arhiepisco pul T esalonieului, su b lin ia z ă că·: «fiecare vho d înseam nă aceasta» l4 7 °. Se înţelege că o dată re alizată în form e rituale prezenta m o rală a «Soarelui dreptăţii», um bra a încetat, tipurile sau p re în c b ip u irile din ^ e c h iu l Testam ent au aju ns la term en şi, in consecinţă, după înălţarea E vangheliei, ele cedează com plet locul lor hunelor N o u lu i Testament. Acest p rin c ip iu se vede aplicat chiar în partea fin a lă a cerem oniei Intrării cu E vanghelia, rezervată c în tă rii troparelor şi condacelor, spre slava M în tu ito r u lu i ori a Sfintei N ăscătoare de D um nezeu şi a sfinţilor S ă i 471. C în tare a acestor im ne are, între altele, şi scopul cle a am in ti că sfinţilor le-au fost deschise uşile ra iu lu i prin învierea lui H risto s'1 7 2 , 2. Im n u l T risaghion (Sfinte D um nezeule) Tema sim b o lic ă despre coborîrea lu i D um nezeu în lum e p rin Fiul Său este s u b lin ia tă şi c om p letată m ai departe, printr-o form ă imnografică solem nă, reprezentată p rin trisagh io n : « Sfinte D um nezeule, Sfinte Tare, Sfinte fă ră ele m oarte, miluieşte-ne pre noi». N ic i un. alt m ijlo c nu era m a i propriu pentru a m ărtu risi credinţa «că veşnica prezenţă a ţui D um n ezeu cup rinde în sine veşnica prezenţă a S fintei T reim i şi că nu a fost n ic i o vrem e în care C u v în tu l sa nu fi fost în D um nezeu şi în care să fi lip sit C u v în tu lu i D u h u l Sfînt» 47;!. Im n u l T risag h ion este deci u n im n trinitar, adresat adică Sfintei Treimi 474, Biserica O rto d o x ă, găsindu-se de acord cu toţi tîlc u ito rii Sfintei L itu rg h ii, interpretează expresia «Sfinte D um nezeule», ca adre­ sată lu i D um nezeu-T atăl, existenta absolută, Cel ce a g răit lu i M oise : «Eu sînt Cel ce sînt» ; «Sfinte tare» — lu i D um nezeu-Fiul, «Cel v iu şi lucrător» (Evr. IV , 12), Care, p rin crucea Sa, a înc ătu şa t pe d ia v o lu l şi ne-a dat puterea şi tăria să călcăm peste el ; «Sfinte fără de m oarte» — lu i D um n ezeu- D uh ul Sfînt, C el făcător de v ia ţă ; iar form ula de în ­ cheiere «m iluieşte-ne pe noi» se adresează u n im e i treim ice. D enum irea ele trisa g h io n îi p ro v in e de la repetarea de trei ori a c u v în tu lu i «Sfinte», care se cuv ine d e o p o trivă fiecăreia din cele trei ipostase ale unicei D um nezeiri 475.
470. Idem , Despre s iin le le ru g ăciuni, p. 218, col. 2. 471. Cf. N ic o lae C abasila. op. cil., cap. X X , col. 412 C. 472. Cf. P r o t G rig o re M a nsv e to v , op. cil., p. 47. 473. D u m nezeiasca L ilu rg h ie m e d iia lă (de Gogol), Irad. rom. de Pr. M arin Dumitrescu, R in in ic u - V île ii, 1937, p. 48. 474. Cf. Sf. lo an D am aschin, D ogm atica, cartea III, cap. 10, trad. rom. de Pr. D. Fecioru («Izv o are le O rtodox iei»), I, p. 169— 172 şi in P. G., X C V , 33 В (Epistola despre im n u l trisaghion) ; S im io n, arhie pisco pu l T esalonieului, Explicare despre siinta biserică, p. 259, col. 2. Biserica R om ano-C atolica, în care trisag h io nu l găseşte întrebuin(are in V in e ie a P a lim ilo r, îl interpretează ca im n adresat M în tu ilo r u lu i exclusiv, in contrazicere cu in v ă lă lu r a Bisericii din vrem ea ecu m e nicitătii. Vezi mai pe larg lucrarea n o astră Despre poezia im n o g ra iică d in cărfile dc ritu a l şi cîn tare a b ise ­ ricească, Bucureşti, 1937, p. 168— 169, 475. Cf. Sf. G h e rm an I al C o n s ta n tin o p o lu lu i, op. cit., P.G., X C V I1 I, 408 D— 400 A.

— 174 — Spre deosebire de im n u l serafim ic d in textul p rofetulu i Isaia, în tre ­ b u inţa t n u m a i în cursul m a rii ru g ăc iu n i euharistice, n o i desem năm im n u l «Sfinte D um nezeule...» şi sub denum irea de T risag h ionu l cel m ic sau T risag h io n u l litu rg ic , dată fiin d deasa sa întrebu inţare în toate ser­ v ic iile religioase. T extul său s-ar putea p u ne într-o oarecare analo gie cu unele lo c u ri din V e c h iu l Testament, ca, de exem plu : «însetat-a suf­ letul m eu de D u m n e ze u cel tare, cel v iu » (Ps. X LI, 2), întreita. în tre ­ buinţare a c u v în tu lu i «Sfinte» p u tîn d fi lu a tă ca o sugestie a c a p ito lu lu i V I, 3 d in proo rocia lu i Isaia, u n d e serafim ii sînt în fă ţiş a ţi stînd în ju r u l lui D um n e ze u şi strig în d : «Sfînt, Sfînt, Siînt...», iar restul p ro v e n in d d in p salm ii lu i D a v id 47ϋ. Factura im n u lu i este însă p u r creştină. A cest ra ­ port între ide ile im n u lu i şi form a com poziţiei lu i ar putea fi considerat ca u n criteriu p e n tru fixarea tim p u lu i com p u nerii T risa g h io n u lu i litu r ­ gic la în c e p u tu l epocii de tranziţie de la im n u l b ib lic la im n u l de fac­ tură greacă (v eacul al IV -lea— al V-lea). V ec h im e a T risag h io n u lu i o dem onstrează de altfe l şi fap tul că el se găseşte în întrebu inţare litu r ­ gică în toate B isericile O rie n tu lu i, atît O rto d o x e cît şi neortodoxe. D acă asupra o rig in ii exacte a acestui im n nu se poate face o a fir­ m aţie sigură, în schim b se poate spune că istoria in tră rii sale în L itu r­ ghie este lă m u rită . El a fost introdus sau, m ai exact, a fost generalizat in serviciu l litu rg ic în v e ac u l al V-lea, în urm a d ispo ziţiilor date de îm p ăra tu l T eodosie al II-lea (450) şi de îm p ărăteasa P ulch eria (453) 477. l.ocul de astăzi îi este originar, aşa precum se poate înţelege d in faptul că, în C o m e n ta riu l litu rg ic al S fîn tu lu i G h e rm a n I al C o n s ta n tin o p o iu ­ lui, im n u l T risag h ion este explicat la locul de ordine pe care îl ocupă şi astăzi în L itu rg h ie 478. C odicele B arberini 336 nu-i dă textul, dar în ­ sorind «R u g ăc iu n e a T risag h io n u lu i» (εύχή τοΰ τρισάγιου) în d a tă după ru g ă ­ ciunea In tră r ii cu E v a n g h e lia 479, confirm ă în acest chip m enţinerea im n u lu i la lo c u l ocupat din tru început. în rîn d u ia la L itu rg h ie i prim are, aci era m o m entul le c tu rilor sfinte, cure erau precedate de p sa lm ii din V e c h iu l Testam ent 480, adică tocm ai elem entul care, ca şi în cazul altor im ne, a constituit o in d ic aţie pentru inserarea T ris a g h io n u lu i în acest loc. în cursul procesului de abreviere i 11 Lervenit în tim p, p sa lm ii au dispărut, pe cînd T risag h ionu l a d o b în d it im caracter deosebit de solem n în cîntarea litu rg ic ă, m a i ales la sărbăl.‘>ri m ari şi cînd slu jb a este în d e p lin ită în sobor de litu rg h isito ri. în prim ul rind, s-a făc u t necesară introducerea form ulelor p rin care acest im n a fost a rtic u la t în oficiu, ca o in dicaţie pentru credincioşi sa u ,c o r de a începe intonarea lui. A stfel, după încheierea c în tă rii troparelor şi
476. ib id e m , coi. 409 B. N ic o lae C abasila, op. cil., cap. X X , col. 412 D. ; Sim ion, iiiliie p is co p u l T esalo nicu lu i, Despre siin le le ru g ăciu n i, cap. 316; V ezi şi P id a lio n u l, <ίΙ. N eam ţ. 1844, fila 197, n. 1. 477. Cf. Tec,ian. Cronica. P.G.. C V III. 244 B— 248 A . A nastasie B iblio tecarul, Istorici bisericească, P.G., C V III. 1226 A. 478. Cf. P.G., X C V I1 I, 403 3 ş.n. ; Cf. şi ed. S. Pet rides, op. cit., nr. 34, şi ed. N. Borgia, op. cil., nr. 25, p. 52. 479. F. E. B rig h lm a n , op. cil., p. 313. 480. Cf. Sf. V asile cel M are, C u v în l la P salm ul X X V III, 7, P. G., X X IX , 304 A ; l’scudo-Dionisie A re o p a g itu l, Despre ierarh ia bisericească, cap. III, 2, P. G., III, 425 B.

175 —

a condacelor de la sfîrşitul V h o d u lu i mic, diaconul rosteşte cu voce tare : «D o m n u lui să ne rugam », iar în ta in ă cere binecuvîntarea preo­ tu lu i : «B inecuvintează, p ărin te , vrem ea c în tării celei întreit sfinte», după care preotul îl b in e c u v in te a z ă pe cap spunînd ecfonisul : «Că sfînt eşti D um n ezeul nostru...». U nele m anuscrise vechi dau diaconului indicaţia să facă sem nul crucii spre credincioşi cu orarul, în timp ce preotul rosteşte ecfonisul, la care se m a i a d a ug ă form ula : «Luaţi D uh Sfînt» (Λάβετε Πνεύμα ’A^tov)*01. A lte le im p u n e au p reo tu lui datoria de a bin ecuv înta asistenţa înainte de a spune diaconul «D om nului să ne rugăm » 4 S . De aci a răm as, p ro b a b il, o b ice iu l de astăzi, ca preotul să binecuvînteze cruciş capul d ia c o n u lu i, o dată cu rostirea ecfonisului. La sărbătorile însem nate, dar m a i cu seam ă atunci cînd slujba se face în sobor, intonarea T risa g h io n u lu i suferă o am m are, pentru a face Ioc u n u i ritual solem n, care nu este în să esenţial o fic iu lu i Liturghiei. Astfel, cînd preotul a ajuns cu rostirea ecfo nisului de mai sus la c u v in ­ tele «acum şi pururea», se opreşte, iar d ia c o n u l se apropie de sfintele uşi şi a rătîn d cu orarul spre ic o a n a M în tu ito r u lu i intonează : «Doamne, m întuieşte pe cei binecredincioşi», fo rm u lă ce se cîntă apoi în altar de liturg h isitori şi după aceea de d o u ă ori de cor sau la strană. Z icînd apoi diaconu l d in nou : «Şi ne auzi pe no i», această expresie este reluată o dată în cîntare, în general de litu rg h is ito ri, în altar 4 S :J. D iaconul dă apoi sem nalul pentru începerea c în tă r ii T risag h io n u lu i şi anume, întorcîndu-se către credincioşi şi în ă lţîn d orarul, rosteşte de lin g ă sfintele uşi fin a lu l d in ecfonisul p re o tu lui : «Şi în v e c ii vecilor». De altfel, în lipsa d iaconu lui, preotul, în ă lţîn d p rin acest ecfonis slavă lu i D um nezeu cel sfînt, arată că a sosit vrem ea ca şi credincioşii să pream ărească D u m ­ nezeirea cea în trei ipostasuri, p rin in ton area T risag h ionu lui w .
431. Ms. 1020 Sinai (veac. al Χ Ι Ι -lea— a l X lII- le a ) la A. D m itrievscni, Ευχολόγια, p. 140. 432. Ms. 719 Palm os (veac. al XIII-lea), ib id e m p. 173. 433. A ceasta este o rem iniscenţă d in ve c h iu l cerem onial ce se observa la· bise­ rica Sfînta Sofia din C o nstantino p ol, cu ocazia v e n irii îm p ăra tu lu i şi patriarhului !a slu jb a Liturghiei. Sosirea lor la b ise rică era ara n ja tă în acelaşi timp,· intrînd în biserică, îm p ă ra tu l prim ea de la protos dicher şi cădelniţa, intrînd apoi în altar, după ce săruta icoanele de pe sfintele uşi. în tim p ce îm p ăratu l tăm îia sfînta masa şi altarul, p atriarh ul sta în faţa tîm p le i în sting ă, c in tin d cu tot clerul salutul sau im nul cu ve n it îm p ă ra tu lu i : ^D oam ne, m în tu ie şte pe cei binecredincioşi şi ne auzi pe noi». T erm inînd de cădit, îm p ă ra tu l preda d ich erul şi cădelniţa p atriarh ului care, intrînd în altar, cădea de asem enea în tim p ce îm p ăra tu l intona la rind ul său in biserică, îm p re ună cu suita sa. im n u l arhieresc : «Pre S tăp în u l şi A rhiereul nostru, Doamne, îl păzeşte ; întru .mulţi ani, S tăp în e », d u p ă care îm p ăratul mergea şi se aşeza la locul cei rîn d u it lui, iar p a tria rh u l în cep e a oficiul Liturghiei. Cf. A. Dmitrievschi, op. cit., p. 333— 334. 484. în locul im n u lu i T risaghion se in to n e a ză cîntarea «C ili în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îm b răca t» (cf. G al. III, 27), la sărbătorile la care se obişnuia în vechim e să fie botezaţi ca te hu m e nii, şi anum e : la Paşti şi în zilele S ăp tă m în ii Lum inate, la C incizecim e. la N aşterea şi Botezul D om nului, precum şi la D um inica F loriilor. De asem enea, la s ărb ăto rile Sfintei Cruci (Înălţarea Sfintei Cruci — la 14 septem brie — şi în D u m in ic a a treia din Păresimi : închinarea Sfintei Cruci) se cîn tă «C ru cii Tale ne în c h in ă m , H ristoase, şi S im tă învierea Ta o lăudăm Şi o m ărim », în locul T risag h io nu lui.

C urind, desigur, şi ca o consecinţă a intro ducerii acestui im n, a tre­ buit să ia loc în L iturghie «R ugăciunea T risag h ionu lui» (sau a c în tă rii de trei ori «Sfinte»), pe care preotul o rosteşte în tain ă, în tim p ce cre­ dincioşii, corul ori c în tăreţii in to n ează im n u l de trei ori, «Slavă..,», «Şi acum...» cu p artea a treia («...Sfinte fără de m o erte...»)4 8 5 ş i'în sfîrşit a patra oară. C o dicele B arberini 336 dă texte deosebite ale ru g ă c iu n ii Trisagh io nulu i pentru fiecare din cele două L itu rg h ii prin cip ale, dar,, de tim puriu, ru g ă c iu n e a T risag h io nu lui înscrisă în L itu rgh ia S fîn tu lu i lo a n Gură de A u r ("Αγιε άγίων ό Θεός ήαών ό μ-όνος άγιος...)4 8 6 a ieşit d in în tre ­ buinţare, ră m în in d în u zu l com un al am belor L itu rg h ii n u m a i cea a S fîntu lu i Λ /asile cel M are («D um nezeule cel Sfînt, Care între sfinţi Te odihneşti...»). P rin ea, preotul se roagă ca D um nezeu, Cel ce este n e în ­ cetat s lă v ii de Puterile îngereşti prin strigarea de trei ori «Sfînt, Sfînt, Sfînt», să prim ească şi din gurile unor s lu jito ri părnînteşti întreit-sfînta cintare, cercetîndu-i cu b u nătate a Sa. Sfîrşind ru g ăc iu n e a aceasta, preotul şi dia c o n u l rostesc în taină T risaghionul de trei ori, făc în d de fiecare dată cîte o în c h in ă c iu n e în fala sfintei mese care, între altele, în c h ip u ie «scaunul lu i D um nezeu» 4 8 7 şi pe Mristos «p iatra cea adevărată şi din capul u n g h iu lu i» 43S. P entru acccntuarea so le m n ităţii, la Liturghia în sobor, la fiecare cintare a T ri­ sa g h io n u lu i de către credincioşi, strană ori cor, clerul răspunde din altar cu aceeaşi cintare. Prin această alternare solem nă, se su b lin ia z ă şi mai m u lt că Biserica păm întească, reprezentată p rin credincioşii din sfintul locaş, la u d ă pe D um nezeu cu glasuri neîncetate, unindu-se ast­ fel cu cetele în g e r e ş ti489, reprezentate de preoţi în altar care, precum am văzut, este im ag in e a cerului. La «Slavă...», «Şi acum...» «Sfinte fără de moarte...», d ia c o n u l a rătîn d cu orarul spre proscom idiar zice : «P o­ runceşte, p ărin te ». A ceasta este o fo rm u lă politicoasă, p rin care preotul este in v ita t sau i se am inteşte de către diacon să îndepline ască cele rinduite sau stab ilite pentru acest m om ent al slujbei. Îndreptîndu-se şi apropiindu-se în acest scop, puţin, de prosco m idiar şi înclinîndu-se, preotul rosteşte încet : «B inec uv înta t (lău d a t, slăvit) este Cel ce v in e întru num ele D o m n u lu i» (Ps. C X V II, 25). A lă tu r i de sim bolu rile p ă tim i­ rilor şi m o rţii M în tu ito r u lu i, Biserica uneşte în lucrările P roscom idiei şi pe cele ale n a şte rii Sale J90. La acest u ltim episod al în tru p ă rii şi v e ­ n irii D o m n u lu i în lum e s-a referit deci stih ul de la u d ă rostit acum de
435. D u p ă înc he ie re a acesteia, d iaco nu l zice d in sfintele u ş i: « P u te rn ic !» , ca o indicaţie pentru, cor sau cintăreti, pentru o into nare şi mai solem nă a celui cie-al patrulea «Sfinte Dum nezeule...». A supra acestei expresii vezi lucrarea noastră î n ­ sem nări pentru o n o u ă edi(ie a L iturg h ie rului. Bucureşti, 1947, p. 22— 25. 4c'1 , G. Г. E. B rig htm an, op. cil., p. 3)3— 314. ΊΜ 7. S iir io n , arhie pisco pu l T esalonicului, Despre slîrila Liturghie, cap. X C V III. 438. MilroTun K rilop u los, ‘ Ομολογία τής άνατολικής εκκλησίας..., la lo an M ih ălc e sc u op. cil., p. 22(5. 4fir J. ГГ. S im io n , с rhiepiscopul T esalonicului, Explicare despre s lîn la biserică, p. 259. I 490. Cf. Sf. G h e rn 'fm I al C onslam lin op o lulu i, op. cil., P. G., X C V III, 400 С — D ; Sim ion, a r h ie p isc o p u l T esalonicului, ''Despref s lîn la Liturghie, cap. 85; N ic o lae C a ­ basila, op. cil., cap. X I, col. 389 j C ; Scrisoarea sino d ală a p a tria rh u lu i ecum enic Paisie f călrc N ic o n a l M o sco ve i (j65p), la K. D c lik anis, op. cil., p. 42.

— 177 — preot. D ia c o n u l in te rv in e a p o i cu o n o u ă in vitaţie : «B inecuv intează, părinte, sc a un u l cel de sus». A cesta este je ţu l aşezat p e ntru arhiereu în centrul absidei de răsărit a a lta ru lu i şi se num eşte «scaunul cel de sus», între altele, şi p entru că el se află în ă lţa t cu u na sau do u ă trepte faţă de scaunele d in dreapta şi d in stînga lui, destinate preo ţilor s lu ji­ tori, acest a nsam blu de lo c u ri de şedere pentru litu rg h isito ri a lc ă tu in d ceea ce se cheam ă «sintron» (το σόνδρονον). în veacurile de la înc e p utu l istoriei Bisericii, sc a unu l cel de sus răspundea unui. scop p ractic în p r i­ m u l rînd, deoarece episcopul stînd în acest loc ca u n cîrm a c i al navei b is e ric e şti4 9 1 cu faţa către asistenţa din sînul sfîn tu lu i locaş, su p rave­ ghea şi asigura astfel ţin u ta ei p ioasă în tim p u l se rv ic iu lu i d iv in 492. Suindu-se în acest m o m e n t pe scaunul cel de sus şi stînd pe el, şi ca u n corolar al s im b o lis m u lu i in tră r ii celei m ici, arh iereul reprezintă «şederea lu i H ristos cea de-a dreapta P ărin telu i», iar p reo ţii îm preunăslujitori, stînd pe celelalte scaune d in dreapta şi d in stînga, în c h ip u ie pe Sfinţii A p o s to li stîn d pe cele 12 scaune pentru jud eca re a celor 12 sem inţii ale lu i Israel (M atei X IX , 28 şi Luca X X II, 30). în lipsa epis­ copului, acest scaun, deşi ră m in e liber, el am inteşte to tu şi p re o tu lu i pe Iisus H ristos care, d u p ă în ă lţa re a Sa la cer, stă ca îm p ă ra t şi m ijlo c ito r pe scaunul slavei Sale veşnice de-a dreapta T atălui 403. A c eastă sem ni­ ficaţie v ine la expresie în chip evident în însuşi tex tul fo rm u lei cu care preotul b in e c u v in te a z ă scaunul cel de sus, către care s-a îndre p tat după in v ita ţia de m a i sus fă c u tă de diacon, v enin d p rin faţa sfintei mese şi pe latu ra de m ia z ă z i şi zic în d : «B inecuvîntat (lău dat, slăvit) eşti pe scaunu l slavei îm p ă ră ţie i Tale, Cel ce şezi pe h e ru v im i, to tde a ­ una, acum şi pururea şi în v e cii vecilor». Acest scurt cerem onial se referă la re alităţi care îşi aveau a ctu a ­ litatea lor în v e ac u rile d in tîi ale Bisericii, dar astăzi ele constituie o m ărturie că intro ducerea im n u lu i T risaghion nu s-a făcut fără le g ătu ră cu citirile sfinte de la în c e p u tu l L iturghiei. Înainte de a începe aceste lecturi, era anum e o b ice iu l ca episcopul să m eargă să se aşeze pe scau­ nul cel de sus (ή άνω καΟέορα), rid ic at în m ijlo c u l absidei a lta ru lu i, spre a putea supraveghea a d u narea în tim p u l c itirii pericopelor d in V e c h iu l Testament şi d in A p o s t o l4iM . Cu această ocazie el recita «R ug ăc iu ne a sc a unu lui celui de sus» (Εύχή της άνω καδέορας). C aracterul de c irc u m ­ stanţă al acestei r u g ă c iu n i reiese clar d in textul ei m ai vechi, pe care-1 dă Codicele Barberirti 336 : «S tăpîne, D oam ne D um n e ze u l Puterilor, m intuieşte p o p o ru l T ău şi-l linişteşte (fă-1 să fie lin iş tit sau p o to lit = καί είρήνευσον αύτόν), cu. puterea S fîn tu lu i T ău D u h p rin sem nul cinstitei cruci a U nuia-N ăscut F iu lu i Tău, cu Care bin e c u v în ta t eşti în v e cii v e ­
491. C o n s titu ţiile A po sto lice , cartea II (Despre episcopi, preoţi, şi diaconi), cap. 57. (O rdinea de observat la serviciul divin). 492. Ibidem . 493. Cf. S im io n, a rh ie p isc o p u l T esalo nicului, Despre slinta L iturg hie, cap. 85 şi ProL G rigore M a n sv e to v , op. cil., p. 1.45. 494. Cf. Dr. T. T arnavschi, op. cit., p. 66G, n. 4 ; Dr. V asile M itro fa n o v ic i şi Dr. T. Tarnavschi, op. cil., p. 490, şi J. Hanssens, op. cit., t. III, p. 229.
H t u r g h ie r u l e x p lic a t — 12

— 178 — cilor» 49s. C ărei necesităţi îi răspundea această ru g ăc iu n e este uşor de înţeles din u rm ăto a re a ex clam aţie a S fîn tu lu i A m bro zie al M ediolanulu i : «C îtă osteneală se dă în biserică pentru ca să se facă linişte, atunci cînd au loc lectu rile» ! 4 !)C . O b ic e iu l de a recita o astfel de ru g ăc iu n e nu a încetat nici du p ă ce L iturghia se oficia de re g ulă fără episcop. S cau nu l cel de sus fiin d însă gol, ru g ăc iu nea ro stită de aci în a in te de preot a luat caracterul de doxologhisirea lu i D um nezeu-Fiul, Cel ce tronează direct de pe în ălţim e a «scaunului slavei îm p ă ră ţie i Sale», a dică fără a m ai fi reprezentat în chip v ăzu t de episcop. C h ia r în absenţa acestuia d in u rm ă, prerogativa scaunului cel de sus nu este însă uzurpată, deoarece lo c u l in d ic a t de Liturghier p re o tu lu i, în tim p u l c itirii A p o s to lu lu i este spre colţul de m iazăzi al sfintei mese (δεύτερος θρόνος) sau je ţu l de lîn g ă tro n u l epis­ copului, cu o treap tă m a i jos 497. L itu rg h isito rii şi-au p reg ătit astfel p o ziţiile în care trebuie să se găsească la începerea lecturilor biblice, care, în sim b o lism ul L iturghiei, reprezintă a d o u a p erio a dă din ic o n o m ia m în tu irii p rin H ristos, în com ­ paraţie cu cea sim b o liz a tă p rin cele ce s-au săvîrşit şi s-au rostit m ai înainte la Proscom idie, precum şi cu c în tările (antifoanele) de la în ­ ceputul L itu rg h ie i'1 9 8 . Im n u l T risag hion poate însem na d e c i.o m anifes­ tare de slăvire a prezenţei şi a c tiv ită ţii profetice a D o m n u lu i H ristos. 3. L e d u r ile b ib lice D up ă ce corul a term inat cîntarea Im n u lu i T risaghion, diaconul face atentă adu narea creştinilor, strig înd : «Să lu ă jn am inte 1», preotul com pletînd : «Pace tuturor», la care i se răspunde de către cîntăreţ : «Şi d u h u lu i tău». Prin aceste u ltim e d o u ă form ule se schim ba în Bise­ rica prim elor patru-cinci v eacu ri salutul între episcop şi între cre d in­ cioşi, înd a tă d u p ă intrarea în Liturghie şi im e d ia t în a in te de a începe lecturile din Sfînta S crip tură 4" . A cestea reprezintă de fapt partea prin, cipală şi cea m ai veche a L itu rg h ie i catehum enilor. C ano nul 59 al S in o d u lu i de la Laodiceea reco m andă în acest scop cărţile V e c h iu lu i şi N o u lu i Testament. U n astfel de uz se găsea in a u ­ gurat înc ă din vrem ea S finţilor A p o sto li, precum m ărturisesc diferite locuri d in Faptele şi Epistolele lor. In fo rm a ţia dată de S fîn tu l Iu stin M a rtiru l şi F ilo zo fu l că în veacul său se citeau τά ’α π ο μ ν η μ ο ν ε ύ μ α τ α των ’αποστόλων (M e m o riile A p o sto lilo r, a dică E v angh eliile , Faptele şi Epis­ tolele lor), ori n u m a i (·ή) τά σ υ γ γ ρ ά μ μ α τ α των προφ ητώ ν (Scrierile p ro fe ţi­ lor) Γ ί 1 ) 0 , răm în e ο m e n ţiu n e singulară.
495. F. E. B rig htm an , op. cit., p. 314. 496. « Q u a n tu m la b o ra tu r in ccclcsia ut Hat sile ntiu m cum lectiones le g u n lu r». Sf. A m brozie. In Psalrnum I. Praef. 9. 497. „ Ε ί π ε ρ εχι:ι τόπον1c — zice Fiinţei — εί Si έμπροσθεν. Cod. 6277— 770, Mlnăstirca P antelim on. Pan. N. T rem bela, op. c/f., p. 8. 498. Cf. N ic o lae C abasila, op. cil., cap. I, col. 372 B. 499. Cf. Sf. lo a n G u ră de A ur, O m i lia Ш , la E p is to la călre C o lo s e n i, 4 P. G., LXII, 322— 323; Sf. G rig o re de N azianz, C u v în ta re a X X II, 1, P. G., X X X V , 1131 A ; Sf. M axim M ă rtu ris ito ru l, op. cit., cap. X II, P. G., X C I 689 D. 500. Sf. Iu s tin M a rtir u l şi Filozoful, A p o lo g ia în tîi, cap. LV II, 3.

179 —

a) Lecturile biblice în v e c h iu l lor stadiu. — In ceea ce priveşte căr­ ţile anume clin care se alegeau pericopele de citit, ordinea, numărul şi întinderea acestora, nu a domnit la început o regulă uniformă şi abso­ lută sau, dacă era una, aceasta se reducea la voia şi hotărîrea episcopu­ lu i501. Aşa se explică de ce Sfîntul loan Gură de Aur obişnuia adesea să anunţe cu cîteva zile mai. înainte subiectul omiliei următoare, pentru ca auditorii să aibă timp a căuta şi citi textul pericopei respective. Ei erau îndemnaţi la aceasta, spre a putea urmări şi înţelege mai bine cuvîntările marelui predicator r>0-.
A fară de m arile sărb ători ca, de exem plu : Naşterea, A rătarea, În ­ vierea şi Înălţarea D o m n u lu i, P ogorîrea S fîn tu lu i D uh etc., pentru care fuseseră consacrate fragm entele d in N o u l Testament, unde se relatau evenim entele respective, în restul a n u lu i se urm a la început, în general principiu] c itirii continue. P rin cip a le le cărţi ale Bibliei erau adică citite, reluîndu-se lectura d in lo c u l în care fusese lăsată la L iturghia pre­ cedentă. Ca ordine de urm at, C o n stitu ţiile A postolice in d ic ă pentru lectu ­ rile din V e c h iu l Testam ent în tîi Legea (scrierile P entateuhului) şi p ro ­ feţii 5 0 :5 — după obiceiul observat, de altfel, la serviciul sabatic din s in a g o g ă δϋ4. U rm au a p o i d in N o u l Testam ent, Faptele sau Epistolele Sfinţilor A p ostoli, iar pe u rm ă E v a n g h e lia 505. în curînd însă lectura din V echiul Testament s-a redus la o sin g u ră pericopă. O astfel de rîndu iala se găseşte confirm ată în scrierile S fîn tu lu i V asile cel M are, dar m ai clar in o m iliile S fîntu lu i lo a n G u ră de A u r 5 0 G . în veacul al VII-lea S fîn ­ tul M a x im M ărtu risito ru l se m ai referă înc ă la ascultarea dum nezeieş­ tilor profeţii (ή αν.ρόααις των θείων λογιών) 507, dar m ai apoi S fîntul G h e r­ m an I al C o n sta n tin o p o lu lu i m e n ţio n e a ză n u m a i citirea din. A p o sto l şi din E vanghelie 50S. O rig in e a p ra c tic ii de astăzi de a nu se m ai pune lec501. Sf. Iu slin M a rtiru l şi F ilo zo fu l spune că se citea «atit cît în g ă d u ia tim ­ pul» (A p o lo g ia în lli, L V II, 3). Fer. A u g u s tin , în vederea predicii pe care vo ia să o tină, dăduse dispoziţie d ia c o n u lu i asupra p sa lm u lu i ce trebuia citit în acest scop. Lectorul citi însă din greşeală alt psalm , aşa că episcopul a fost o b lig at să-şi schim be subiectul (E n a ira lio in Psaltnum C X X X V II. P. L„ X X X V II, 1784). 502. Cf. Sf. lo an G u ră de A u r, O m ilia I I I despre Lazăr, I, P. G., X L V III, 991. 503. La care trebuie să se înţe le ag ă şi cărţile lui Isus N a v i, ale Ju d e căto rilo r şi ale Regilor, cărţile C ro n ici şi cărţile Io v şi ale lui Solom on. C onslitutiones A po slolica c, cart. II, cap. 57. 504. Cf. J. Hanssens, op. cil., t. III, p. 159 şi t. II, p. 421— 423. 505. C o nstituţiile A postolice, cart. V III, cap. 5. 506. Sf. lo a n G u ră de A u r, O m ilia X X I X la Fapte, 3 : «Şi suindu-se lectorul, spune mai în tii a cui este cartea, al cărui profet sau apostol sau evanghelist...», P. G., LX, 217. O m ilia III la Epistola II către T esalo nice ni , 4 «Dacă zici că aceleaşi le auzi în fiecare zi, spune-mi din care profet este locul ce s-a citit, şi din care apostol sau din care epistolă).· (P. Ci., L.X1I, 485). Cf. încă : O m ilia V II călre crcştinii antiohieni, 1, P. G., X L IX , 92— 93 ; Despre botezul lu i Hristos, 2, P. G., X L IX , 31)5; La P s a lm u l C X V II, 1, P. G., LV. 528 etc. 507. Sf. M a x im M ărtu ris ito ru l, op. cit., col. 704 B. 508. Sf. G herm an I al C o n s ta n tin o p o lu lu i, up. cit., P. G„ X C V III, 412 А В ş.u. în versiunea Iui A nastasie B ib lio te c aru l nu se face însă m enţiune de «apostol», ci

180 —

î n a i n t e s f i n ţ i t e , f i e s i n g u r e , fie p r e c e d î n d pericopele d in A p o sto l şi Evanghelie la sărbătorile la care sînt prevăzute acestea d in u rm ă, ori la sărbătoarea h ra m u lu i bisericii. De fapt, lecturile d in A p ostol şi din Evanghelie la L iturghia D arurilo r mai în a in te sfinţite sînt încad rate în serviciul V ecerniei, care se află unit cu această Liturghie. O sistem atizare a lecturilor liturgice a in tra t totuşi de tim p u riu în preocupările S finţilor P ărin ţi, ajungîndu-se chiar la realizarea unor norme. Astfel, regula de astăzi de a se citi Faptele A p o sto lilo r de la Paşti p înă la sărbătoarea C incizecim ii se găsea în uz în c ă d in ain te de Sfintul lo a n G ură de A ur, care consacră aproape o în tre a g ă o m ilie spre a demonstra m otivele luate în considerare de S finţii P ărinţi pentru o astfel de rîn d u ia lă 5 П 0 . O contribuţie deosebită la sistem atizarea le c tu ri­ lor din Faptele A p o sto lilo r şi din Epistolele catolice pentru u z u l litu rg ic este atribuită în general d ia c o n u lu i E utaliu (veacul >al V-lea) d in A le ­ xandria. La cererea p reo tu lui A tanasie, E u ta liu a îm p ărţit aceste scrieri în 57 de lecturi pentru serviciul liturgic, lu în d ca bază u zul transm is de practica tr a d iţio n a lă 510. A m ănu ntele exacte p riv itoare la actuala îm p ărţire a te x tu lu i S fin ­ tei Scripturi în lecturi litu rg ice nu pot fi precizate m ai de aproape. P en­ tru «paraşele» (lecturile din Pentateuh sau Lege), «haftarele» (cele din. profeţi) şi «pericopele» (cele d in N o u l Testament), destinate se rv ic iu ­ lui liturgic, servea la încep ut B iblia însăşi, adică exem plare cu text continuu. Pe m arginea acestora se făceau însă însem nări, p rin care se indicau începutul şi sfîrşitul pericopelor corespunzătoare d u m in ic ilo r şi diferitelor sărbători. La începutul u no r astfel de codice se punea adesea un tablou (συναςάριον = capitulare, iar în u nele Veliţii greceşti m ai noi εύαγγελιστάριον) de citirile rînduite pentru d u m in ic i şi sărbători. S-a găsit însă de tim p u riu că este m ai practic să se extragă în v o ­ lum e aparte bucăţile b ib lice destinate se rvic iu lui d iv in . A şa au rezultat cărţile denum ite în general, în lim b a ju l ştiin ţific de astăzi, cu titlu l c o n ­ venţional de Lecţionare. în term eni bisericeşti însă cartea în care se găsesc sistem atizate pericopele liturgice d in Faptele şi E pistolele S fin ­ ţilor A p ostoli se num eşte A p o sto l (ό απόστολος sau πραξαπόστολος), iar aceea în care este distribuit textul E v a n g h e liilo r se cheam ă E v a n g h e lia r iar cîteodată E vanghelistar (Εύαγγελιστάρων). în aceste cărţi de s lu jb ă , c iti­ rile biblice sînt rîndu ite pe zilele săp tăm înii, în cep în d de la sărbătoarea Învierii D o m n u lu i511. Pentru sărbători, pericopele sînt alese în raport cu caracterul e v e nim e ntulu i com em orat. m ai num ai de prochim en. Cf. S. Pelrides, op. cit., nr. 39, p. 30 şi N . Borgia, op. cit., nr. 28, p. 25. 509. Sf. loan G ură de A ur, P e n tm ce Faptele In C ihcize cim e ?, P. G., LI, 103— 104. 510. Cf. E u lh a lii d ia co n i A c lu u m apostolorum , s .J p a u li C a lh o lic a ru m q u e epislolarum ediUo, P. G·., L X X X V , 628— 789. Cf. şi E. M angenot, C h ap ilre s de la Bible, articol in «D ictionnaire de la Bible», p ub lica t de V ig A r o u x , t. II, part. I, p. 560— 561f. 511. O rd in e a observată în cartea A postol este /firm ătoarea : De la Paşti şi p în ă

turi din Vechiul Testament luase, prin urmare, fiinţă în scurtul interval dintre ultimii doi autori. Ele se menţin numai în Liturghia Darurilor

i

— 181 — D intre cele trei exem plare de E v a n g h e lia r în m anuscris ajunse p în ă la noi, u n u l îşi rid ic ă v e ch im e a la v e ac u rile a l IV-lea— al V-lea, iar alte două la veacul al VI-lea. Cel m a i m are n u m ă r de E vangheliare provine însă din epoca de la v e ac u l al V III- le a încoace. D intre ele, unele nu cuprind decît citirile p e ntru sărb ăto rile m a i însem nate 512. Necesitatea de a adapta c itirile d in E v a n g h e lii la c u rsu l Liturgh iei a dus la unele m ici m o d ific ă ri sau, m a i bine-zis, la unele sporiri ale textului prin form ulele generale de introducere, obişnuite îndeosebi la încep utu l pericopei. A stfel, îm p re ju ră rile de tim p şi loc, determ inate precis în textul E v a n g h e liilo r, e. tre bu it să fie redate în c itirile Liturgice din E vangh eliar p rin expresiile v a g i : « în vrem ea aceea», «Zis-a D o m ­ nul», ori «Zis-a D o m n u l p ild a aceasta» sau «...către iu d e ii care v e n i­ seră la D însul». în v e ch ile codice — m anuscrise cu text continuu, în ­ trebuinţate la Liturghie — aceste fo rm u le in tro d uc tive se scriau pe m argine, iar cînd s-au extras perico p ele în E vangheliare aparte, .au luat loc în ţesătura te x tu lu i şi expresiile de m a i sus, aşa cum se găsesc p în ă astăzi. Pe de altă parte, ca in d ic a ţii m a rg ina le , aceste form ule nu iz b u ti­ seră să determ ine în to td e au n a precis p u n c tu l la care se înch eia u ltim u l verset al unei pericope şi de la care începea alta. A şa s-a în tîm p la t că, la alcătuirea E vangh eliare lo r, u nele pericope încep cu versete care con­ stituie sfîrşitul altora, situ aţie care dăin u ie şte şi actualm ente 513. b) V echea încadrare a le c tu rilo r în cerem onialu l L iturghiei. — C iti­ rile erau încadrate în p sa lm i responsorici, recitaţi de cîntăreţi secun­ daţi de c re d in c io ş i514. P rin c ip iu l acesta se găsea, de altfel, înscris fo r­ mal în can onu l 17 al S in o d u lu i de la Laodiceea, care prescrie ca p salm ii să nu fie in ton aţi fără întrerupere, ci «să se facă citiri d u p ă fiecare psalm». Lecturile apar, p rin urm are, precedate fiecare de psalm i, aşa cum confirm ă diferitele lo c u ri d in lite ra tu ra p a tr is tic ă 515. V estigiile
la R usalii se citeşte din F aptele A p o s to lilo r, u rm în d în restul an u lu i m ai în tîi ■Epis­ tolele Sf. A po sto l Pavel şi apoi cele 7 E pistole catolice. Pericopele e vanghelice sînt în c ad ra te d u p ă urm ătoarele norm e : a) loan, din ziua în v ie rii p în ă la R u s a lii, excepţie făcînd m arţea Paştilor şi sărbătoarea în ă lţă rii, cînd se citeşte de la Luca, precum şi D u m in ic a M ironosiţelor, cînd se citeşte de la M arcu. b) M atei, de lu n i d u p ă R u s a lii p în ă la D u m in ic a a 17-a după R u salii, cu excep­ ţia prim elor cinci zile din fiecare clin s ă p tă m în ile a 12-a, a 13-a. a 14-a şi a 15-a după Rusalii, cînd se citeşte din E v a n g h e lia d u p ă M a rcu . c) L uca , de lu ni după D u m in ic a a 17-a d u p ă R usalii p în ă la lăsa tul sec de carne, cu urm ăto are le excepţii: p rim e le cinci, zile d in să p tă m în ile a 16-a, a 17-a şi a 18-n şi D u m inica în a in te a Bobotezei, cîn d se foloseşte E v an g h e lia după M a r c u ; în d u m i­ nicile lăsa tulu i sec de carne şi de b rîn z ă , precum şi sîm b ăta d in aintea acesteia din urm ă, se citeşte din E v an g h e lia d u p ă M a te i. 512. Ca, de exem plu, L e ction aru l grec d in ms. nr. 194, aflat în Biblioteca U n i­ versităţii din Iaşi, în care sint extrase pe rico pe le pentru 18 sărb ăto ri, iar a XlX -a pericopă este ad ău g ată m ai tîrziu. Cf. Dr. V asile G heorgbiu, L ecfionarul e vanghelic grecesc din Iaşi (Ms. 194). B ucureşti, 1940. 513. C’f. E. M ang eno t, L ecJionnaires , în «D ic tio nnaire de la Bible», t. IV , part. I. col. 147— 157 şi Dr. V asile G h e o rg h iu , op. cit. 514. C o n stituţiile A postolice. II, 57. 515. Sf, V asile cel M are, Despre S lin tu l Botez, 1, P. G., X X X I, 425 AB ; Ho-

— 182 —
acestor p sa lm i în L itu rg h ia de astăzi se re zum ă la cele d o u ă perechi de stihuri, d in tre care u n a figu rează sub titlu l de p ro c h im e n (προκείμενον), în a in te de A p o s to l, iar cealaltă este anex ată c în tării « A le lu ia » , d u p ă citirea A p o s to lu lu i. La această abreviere se ajunsese deja în a in te de Sfîntu l G h e rm a n I al C o n sta n tin o p o lu lu i, care face p rim a m e n ţiu n e ex­ presă despre p ro c h im e n şi despre «A le lu ia » de du p ă A p o s t o l5 1 G . P ro c h im e n u l re prezintă p sa lm ul recitat o d in io a ră d u p ă pericopa din V e c h iu l T e s ta m e n t317, adică în a in te a le c tu rii d in A p ostol, iar s tih u ­ rile de d u p ă p e rico p a acestuia din u rm ă reprezintă un rest ru dim e n tar al u n u i p sa lm de la u d ă , la recitarea căru ia credincioşii p a rtic ip a u cu refrenul « A le lu ia » , la încep ut şi la sfîrşit. A şa se ex plică situ aţia din m anuscrise, în care aceste din u rm ă stih uri sînt încadrate între cîntarea «A le lu ia » ; d in ace astă p ric in ă , stihurile d u p ă A postol sînt cunoscute sub titlu l de c ileluiarion (αλληλουΐάριον). V e c h iu l ob ice i m e n ţio n at şi de S fîn tu l lo a n G u ră de A u r 518, ca lec­ torul să a n u n ţe în a in te de citire originea pericopei, aşa cum se practică p înă astăzi («C itire de la Facere, din profeţia lu i Isaia etc., d in Faptele S finţilor A p o sto li, d in Epistola, ori din E vangh elia după...»), se aplica şi p salm ilor. în v irtu te a ru tin ii, s-a c o n tin u a t chiar să se anunţe cu titlu l dc psalm sim p le le stih u ri care îl m ai reprezentau. A stfel, S fîn tu l G h e r­ m an I al C o n s ta n tin o p o lu lu i se referă la proch im en cu fo rm u la : ,,ψαλμοζ τοο Δαβίδ"519. U n m anuscris din veacul al X II- lea— 'al X III- lea inserează u rm ăto ru l c e re m o n ia l în această p riv in ţă : Preotul : «Pace tuturor». D ia c o n u l : «în ţe le p c iu n e » . P saltul : «P salm ul lu i D av id ». D ia c o n u l : «Să luăm am in te ». P sa ltu l : «P rochim enul» 520; de asemenea, p entru «aleluiar», d u p ă c itirea « A p o s to lu lu i» , preo tul zice : «Pace ţie». D ia c o n u l : «în ţe le p c iu n e ». P sa ltul : «A le lu ia , P salm ul lu i D av id». D ia c o n u l : «Să luăm a m in te ». Şi se c în tă «A le lu ia ». P saltul : « A le lu ia rio n » . C re d in ­ cioşii : « A le lu ia » r y -1. în C o n stitu ţia p a tria rh u lu i Filotei, această rînduială apare ceva m ai sim p lific a tă, dar în acelaşi tim p m ai clară. C aracterul de sim p lu a n u n ţ al p ro c h im e n u lu i cu titlu l de psalm , fără ca în realitate să se citească un p salm întreg afară de prochim en, reiese destul de precis d in fo rm u la : «Psalm al lu i D av id », în tre b u in ţa tă atît p e ntru sti­ hurile d in a in te a A p o s to lu lu i cît şi pentru cele de d u p ă citirea lu i 5~. T itlu l de psalm , n em aico resp u nzînd u ne i re alităţi şi fiin d im p ro p riu pentru u n stih sau pentru o singură pereche de stihuri, s-a a ju n s să se anunţe n u m a i sub n u m ire a de «prochim en», care adică precede sau
m ilia h a b ila in Lacizis, 1, col. 1437 C D ; Pseudo-Dionisie A re o p a g itu l, op. cil., cap. III, 2, P. G„ III, 425 B. 516. Sf. G h e rm n n 1 al C o n s ta n tin o p o lu lu i, op. cit., P. G., X C V III, 412 A B, p re ­ cum .ţi ve rs iu n e a lu i A n as tas ie B ib lio tec arul (ed. S. Petrides, op. cit., nr. 39 şi 41, p. 30 şi 31 ,· de asem enea, ed. N. Borciia, op. cil., nr. 28 şi 29, p. 25). 517. Cf. şi Dr. A n to n Baum stark» Lilurgie co.mparee, în «Iren ik on», t. X I, nr. 1 şi 2, 1934, p. 27. 513. Ve-zi lo c u rile in d ic ate în nota 506. 519. O p. şi Ioc. ciL, P. G.,. X C V III, col. 412 A. 520. Ms. 1020 S in a i , A . D m itrievschi, Litu rg h ie ru l, car tea la in ic ă, p. 140. 521. Ib id e m , p. 141. 522. C od. 6277 — 770 P a n le lin io n (veac. al X IV -a). Pan. N . T rem bela, op. cil. p. 7.

/

183 —
/

este aşezat înainte de lectura A p o sto lu lu i. N u s-a p u tu t totuşi în tre ­ buinţa a'celaşi term en şi p en tru « A le lu ia » , deşi de fapt el precedă lectura Evangheliei. Ca psalm , el cădea încă din vechim e în atribuţia lecto­ ru lui sau a cântăreţului şi, ca atare, stihul şi «A leluia» fiin d citite şi cintate de acesta, g rav itează spre A postol, pierzînd astfel caracterul de text aşezat în aintea E va ng h e lie i. c) C erem o nialul a ctu al şi sim b o lism ul lecturilor biblice. — Lec­ turile b ib lice au fost intro duse în Liturghie în scopul de a instrui pe credincioşi în în v ă ţă tu ra lu i H ristos şi asupra dato riilo r lor de creştini. «C itirile din S fînta Scriptură, care ne în v a ţă atît bunătatea şi iubirea de oam eni a lu i D um nezeu cît şi dreptatea şi judecata Lui, sădesc şi aprind în sufletele noastre nu nu m ai iubirea, ci şi team a de El, făcîndu-ne astfel m a i zeloşi întru păzirea poruncilor Sale. Iar toate la u n Joc (cu ru g ă c iu n ile şi cîntările) îm bunătăţesc sufletul şi apropie de D um nezeu a tît pe preot cît şi pe credincioşi, făc în d şi pe unul şi pe ceilalţi destoinici pentru prim ire a şi păstrarea cinstitelor daruri, care este scopul S fintei Liturghii... r > 2 3 . Ele ne pregătesc şi ne curălesc m a i dinainte, pentru sfinţirea cea m are a Sfintelor Taine» 524. Cu alte cuvinte, 'lecturile b ib lic e în Liturghie reprezintă p rin cip alu l izvor al credinţei şi p ie tă ţii noastre şi, in acelaşi timp, u n u l dintre m ij­ loacele p rin care L itu rg h ia ne pregăteşte pe de o parte ca să ne apro­ piem şi să p rim im cu v re d n icie sfinţirea cu Sfintele Taine, «iar pe de alta ca să putem păstra şi să răm în e m într-însa» 55. C u v în tu l D o m n u lu i din Sfînta E vanghelie ne este dat deci în Liturghie ca o lu m in ă pentru m intea, sufletul şi in im a noastră, aşa precum S fîntul Său Trup n i se dă spre «întărirea şi tă m ă d u ire a sufletului şi a trupului». în sim bolism ul Litu rgh iei, lecturile din N o u l Testament au sem ni­ ficaţia uneia din form ele mai· depline ale arătării şi m anifestării lui Iisus în lume, oare au de v e nit în chip treptat m ai vădite. La V h o d u l mic, E vanghelia este în ă lţa tă şi ne este arătată închisă, pentru a a m in ti c li­ pele de pe pragul ie şirii Lui la 'activitatea publica, atunci cînd El n-a grăit nim ic despre Sine, ci, fiin d necunoscut, a fost nevoie să fie m ă r­ turisit de T atăl şi a nu nţa t de lo a n Botezătorul. A cum însă citirile din A postol şi din Sfînta E va ng h e lie «sînt semne m ai perfecte ale m a n i­ festării Sate, în cursul căreia El grăia tuturor în pu blic şi se făcea cu­ noscut nu num ai prin cele ce a grăit El însuşi, oi şi prin c e le 1 ce a în v ă ţa t pe A p ostoli să p ro p o v ăd u ia sc ă» 52β . D up ă S fîntu l G herm an I al C o nsta n­ tinop olului, «prin citirea F aptelor şi Epistolelor se arată însăşi chemarea la El a A p o sto lilo r şi consfinţirea (instituirea) lor» 527.
523. N ic o lae C abasila. op. ciL., cap. I, col. 369 C. 524. Ibidem , cap. X X II, col. 416 C. 525. Ibidem , cap. I, col. 369 B. 526. Ibidem , cap. X X II I, col. 416 D. «E vanghelia înseam nă venirea F iu lu i lui Dumnezeu, cîn d s-a arătat n o u ă, vorbindu-ne n u prin nori şi enigme, ca o d inio ară lui M oise prin qlasuri şi fulcţera ţi trim bite..., sau ca altăd ată profeţilor prin a ră­ tări... ci s-a arătat în m o d v ă d it ca om ad e v ărat şi a fost văzut de noi, prin care Dumnezeu-Tatăl ne-a vorbit gură către gură, iar nu în enigm e». Sf. G herm an I al C o nsta n­ tino p o lulu i, op. cit., P. G „ X C V III, 412— 413 A. 527. Ibiclem, col. 412 B.

— 184 —
R în d u ia la p riv itoare ]a ordinea în care se citesc cele dou ă pericope din N oul Testament, punîndu-se adică m a i în tîi cea d in Faptele A p o s ­ tolilor sau d in E pistolele acestora, iar du p ă aceea pericopa E vangheliei, este inspirată de ideea că «cele grăite de D o m n u l însuşi ne în făţişe a ză arătarea Lui m a i lă m u rit decît cele spuse de A postoli. Ştim. că M în t u i­ torul nu a arătat oam enilor dintr-odată m ărim ea p u te rii şi a b u n ă tă ţii Sale, ci treptat. De aceea, este p otriv it să se citească A p o sto lu l în aintea E vangheliei,^vrînd să se arate astfel că m anifestarea D o m n u lu i în lum e s-a făcut treptat» r,2 S . De altfel, aşa desprinse d in contextul integral, cum sînt citite fragm entele din scrierile S finţilor A p ostoli, lasă să se constate uneori greutăţi de înţeles, com parativ cu claritatea d iv in ă a E v a n g h e ­ liilor, lucru sem nalat de însuşi S fîntul A p o sto l Petru (II Petru III, 1.6) în legătură cu cugetarea teologică profundă a S fîn tu lu i A p o sto l Pavel, care nu este -întotdeauna uşor de pătruns. Lectura « A p o sto lu lu i» este introdusă p rin form ulele m e nţion ate m ai înainte : «Să lu ă m am inte, Pace tuturor 1», la care citeţul răspunde : «Şi duhului tău», zic în d îndată prochim enul. D iac o n u l ex clam înd a p o i : « în ­ ţelepciune 1», citeţul anunţă scrierea din care este extrasă pericopa din acea zi a x4postolului. D iaconul, ori în lipsa lui preotul, atrage d in nou atenţia credincioşilor prin ex presia: «Să lu ă m a m in te !» , citeţul în c e ­ pînd apoi în d a tă lectura. In tim p u l acesteia se face tăm îie re ă a lta ru lu i şi a naosului., d u p ă rîn d u ia la cădirii celei m ici. Deşi în lim b a ju l curent bisericesc aceasta este cunoscută sub num ele de «cădirea d in tim p u l A postolului», to tu ş i ea constituie un act anticipat, putîndu-se considera tot atît de tem einic, şi chiar m ai m ult, ca tăm îiere îna inte de E v a n ­ ghelie. D up ă S im ion, arhiepiscopul T esalonicului, această tăm îiere s im ­ bolizează p rin fu m u l şi arom a ei «darul D u h u lu i cel dat d in E v angh elie întru toată lu m e a » 529. D upă ce s-a în ch eiat lectura din A postol, preotul se adresează c i­ titorului : «Pace ţie, c itito ru le !» , iar acesta z ic e : «Şi d u h u lu i tău.» şi citeşte în d a tă stih u rile după A postol, iar 1a. cor sau la strană se cîntă «A leluia» (L ăudaţi pe D o m n u l D um nezeu). Cа şi tăm îie re ă de m a i în ainte, această cîntare reprezintă u n act care, de fapt1 , precede şi se referă 1 a. citirea E v a ngh elie i, care trebuie să urmeze. C întarea « A le lu ia » a fost anume aşezată 'aci în scopul de a se da la u d ă lui D um nezeu pentru darul ce se face p rin citirea E vangheliei 530. T erm inînd de cădit, diaconul prim eşte de la preot sfînta E vangh elie şi, în tim p ce se in ton ează «A le lu ia », iese cu ea prin sfintele uşi, ducîndu-se la lo c u l cel rîn d u it pentru citire, purtîndu-se îna in te două sfeş­ nice sau făc lii aprinse, în semn de respect şi ca sim bolu ri ale lu m in ii a devărului e v an ah e îic. C înd nu este diacon, E vangh elia se citeşte de către preot în sfintele uşi, cu faţa spre credincioşi. C înd este diacon,
528. N ic o lae C a ba sila, op. cil., cap. X X II, col. 416 D— 417 A . A ceastă rîn d u ia la are de fapt şi u n tem ei istoric : M u itu ito ru l o b işn u ia să trim ită pe A po sto li, doi cîte doi în a in te a Sa p rin sate, pregătind in acest ch ip terenul pentru activitatea Invă|ătorului lor (M a rcu V I, 7. 12— 13; Cf. şi M atei X , 1, 14; Luca IX , 1— 2). · 529. Explicare despre s lîn la b iscrică , p. 260, col. 1. 530. Ibidem .

185 —

lectura pericopei e v an g h elice este intro dusă p rin cererea de b in e c u ­ vântare de la p r e o t : «B in e c u v in te a ză, părinte, pe birrevestitorul S fîn tu lu i A postol şi. E vanghelist (N )», b in e c u v în ta re pe oare preotul i -о dă rostind din sfintele uşi : «D um nezeu, p entru ru g ă c iu n ile S fîntu lu i, slă v itu lu i, întru tot lă u d a tu lu i A p o sto l şi E vangh elist (N), să-ţi dea ţie, celui ce binevesteşti, c u v in t cu putere m u ltă , spre împlinire© E v a n g h e lie i iu b i­ tului Său Fiu, D o m n u l nostru Iisus H ristos». Preotul sau al doile a d ia ­ con, dacă este, zice : « în ţe le p c iu n e ! Drepţi să ascultăm Sfînta E v a n ­ ghelie», preotul a d ău g in d : «Pace tuturor». D u p ă ce corul sau strana a răspuns: «Şi d u h u lu i tău », d ia c o n u l anu nţă num ele e v an g h e listu lu i de la care este lu a tă pericopa : «D in S fînta E v angh elie de la (d up ă N ) citire», iar corul in to n e ază : « S la v ă Ţie, D oam ne, slavă Ţie \ » Preotul sau d ia ­ conul al doilea p ro v o a c ă pentru u ltim a dată pe credincioşi la atenţie : «Să lu ăm am inte !». în unele erm inii şi m a n u a le de litu rg ic ă se consideră că term enul «înţelepciune», cui care se în ch eie seria in terjecţiilo r în a in te de citirea E vangheliei, se referă la această sfînta carte, care cuprinde c u v în tu l D o m n u lu i531. Iată, adică, aceasta este în ţelep c iu nea adevărată, cerească, dum nezeiască, adusă lu m ii şi p ro p o v ă d u ită de Iisus FIristos ; să ascultăm deci înţelepciunea, cea de sus, înţelep ciu nea lui D um nezeu, pe F iu l T a­ tălui, Cel ce s-a făcut om, ca să ne vorbească cele de trebu inţă pentru m întuirea noastră 532. F ără în d o ia lă , această interpretare nu este im p o ­ s ib ilă ca idee. în re alitate u isă in terjecţia de m ai sus, lu a tă în prim ele ei două m embre, a fost in tro d u s ă în slu jb a bisericească cu scopul de a provoca în a n u m ite m om ente litu rg ic e o atenţie specială şi o c o n ­ centrare sp iritu a lă m a i accen tu ată d in partea credincioşilor. A stfel de recom andaţii nu sînt de prisos, date fiind oscilaţiile şi in e g a lită ţile de care se resim te capacitatea de încordare a sufletului omenesc. De aceea, «preotul în d e a m n ă pe toţi», zice N ic o la e C abasila, «şi am inteşte c re d in ­ cioşilor de înţe le p c iu ne a cu care se c uv ine să ia am inte la Sfintele Taine. Care este această în ţelep c iu ne ? S înt g înd u rile ce se cuv ine să le a-vem în tim p u l sfintei slujbe şi cu care trebuie să p riv im şi să ascultăm cele ce se săvîrşesc şi se rostesc, g în d u rile cele p lin e de credinţă, cele ce nu au n im ic omenesc într-însele. A ceasta este înţelepciunea c re d in ­ cioşilor şi aşa se 'tîlcuieşte cuvântul «în ţe le p c iu n e !» , adresat c re d in c io ­ şilor de către preot, de m a i m u lte ori în cursul slujbei, ca u n m ijlo c de a le aduce am inte despre acele g în d u ri ... M a i este în sfîrşit şi ex­ clam aţia «d re p ţi!», care c up rinde tot u n înd e m n ... ; apropiindu-ne (adică) de D um nezeu şi de S fintele Taine, să nu fim cu nepăsare, ci cu rîv n ă şi cu toată sm erenia să lu ă m parte la acestea, fie că trebuie să privim', fie că trebuie sa grăim sau să ascultăm ceva d in cele sfin te ; şi p rim ul sem n al acestei rîv n e şi e v la v ii este ţinuta dreaptă a corp u ­
531. Sf. CJherman I al C o n s ta n tin o p o lu lu i : «în ţe le p c iu n e — cu v în tu l lui D u m ­ nezeu...», o p ./c it., P. G., X C V II I, 412 B. 532. V ez G h enadie, fost episcop de A rgeş, op. cil., p. 58 şi 88; lerom . Gabrio] nu. op. cit., p. 135; Dr. V asile M itro fâ n o v ic i ii Dr. T. T arnavschi, op. cil.. P· 487 ; Dom Placide de M eester, La d iv in e Liturgie, III, ed. Rome-Paris, p. 128, n. 31.

186 — l u i ; adică să facem 'aceasta nu stînd jos, ci în picioare 533. C ăci, p re ­ cum su b lin ia T ertulian, «nu se stă jos în prezenţa c u iv a p e care îl respectăm, deci cu atît m a i m u lt în prezenţa lu i D um nezeu» 534. A ceastă ţinută c u v iin c io a s ă sin tem datori să o observăm , p rin urm are, şi în tim p u l citirii S finte i E vangh elii, care, de fiecare d>ată, în fă ţiş e a z ă pe Iisus în a in te a s p iritu lu i nostru. De aceea·, încă d in vechim e, credin­ cioşii îm p re u n ă c:u clerul ascultau citirea Sfintei E v a n g h e lii în picioare, iar nu stînc! jos 3 :l\ La intonarea fo rm ulelor prin care se vesteşte le c ­ tura ei, litu rg h is ito rii se ridică de pe locurile lor din sintron, iar a rh ie ­ reul, fie că răm 'îne pe treptele scaunu lui de sus, fie că pogoară', v e n in d pe solee p rin sfintele uşi, su praveg hează pe credincioşi, stînd în p i­ cioare şi cu faţa spre ei, iar în semn de smerenie faţă de Iisus H ristos, socotit a fi prezent, stă în această poziţie, fără om ofor, sem nul d e m n i­ tăţii episcopale, iar după unele practici, chiar fără m itra. In terjecţia «drepţi», în slujb a bisericească, se referă deci în p r i­ m ul rînd la p o ziţia fizică a corpului, aceasta fiind considerată p rin ea însăşi ca un sem n ev ident al unei adevărate a titu d in i interioare religios-morale. La acest îndem n deci toţi trebuie să se ridice de pe lo c u ­ rile pe care stau, aşa cum a fost practica veche creştină, cîn d şi cei ce se sp rijin e a u pe bastoane, cum era obiceiul îndeosebi printre v ie ţu i­ torii d in rnînăstiri, le lăsau jos, stincl în poziţie dreaptă în tim p u l c itirii E vangh elie i. în u n e le părţi, e v la v ia curentă a a d op tat m a i tîrz iu o form ă şi m ai accentuată de respect în tim p u l lecturii pericopei evanghelice, ascultînd-o în g e n u n ch i 536. De altfel, prin toţi ceilalţi term eni care in tră în structura oarecum com plexă a in te rje c ţiilo r de care sînt precedate lecturile b ib lice în slujb a re lig io a să se urm ăreşte în fond stim ularea atenţiei, reculegerii şi m e d ita ţie i la c u v în tu l d iv in . «Să ascultăm E va ng h e lia », zice F e ric itu l A u g u stin , «ca şi cum D o m n u l ar fi în a in te a noastră. Să n u zicem : F e ­ riciţi cei care au p u tu t să-L. vadă, căci m u lţi dintre cei care L-au v ă ­ zut, L-au dat m o rţii ; şi m u lţi dintre no i au crezut fără să-L fi v ăzut. N ep re ţuitele c u v in te ce ieşeau din gura Lui au fost scrise şi păstrate pentru noi ; ele se citesc din nou pentru noi, aşa precum v o r m a i fi citite încă pentru cei ce vor v eni după no i» 537. Deci, aşa precum în ­ dem na la rîn d u l său O rig en, «să nu pierdem u n singur c u v în t d in S fînta E vanghelie, căci dacă atunci cînd v ă îm p ă rtă ş iţi lu a ţi seam a pe b u n ă
533. N ic o la e C a b a s ila , op. cit., cap . X X I , col. 413 B - C ; 413 D-416 A . « C ă c i s 1r i(;nron «drepţi* a c e a s ta în s e a m n ă : să n u ste a a p le c a ţi, o ri jo s , ci cu s u f le tu l şi cu I r u p u l în c o r d a t с sp re E l» (Ibidem , cap . L III, col. 489 A ). Sf. G h e r m a n · I a l Cons ln n lin o p o lu lu i : * D r o p ii să a s c u ltă m S fîn ln E v a n g h e lie . A c e a s ta în s e a m n ă să n e î n ă lţ ă m o u c ie le lc îm p r e u n ă cu fa p te le de la c e le p ă m în te ş ti şi sa în ţ e le g e m v e s tir e a lu c r u r ilo r c e lo r b u n e » (o p . cit., P. G., X C V I I I , 4-12 D ) ; S im io n , a r h ie p is c o p u l T e s a ­ lo n ic u lu i : «S ă s tă m d r e p ţi cu în ţe le p c iu n e şi cu c u n o ş tin ţă , cu trup u rile şi cu sufletele şi d r e p ţi c u c r e d in ţa şi c u cjin d iro a » (Despre sfin te le r u g ă c iu n i, c a p . 322). 534. T e r tu lia n , De o ralio n e . c. 16. 535. C o n s titu i iile A po sto lice , cart. Ц, 5. 530. A su p ra in t e r je c ţ ie i litu r g ic e « d r e p ţi» , vezi lu c r a r e a n o a s tr ă în s e m n ă ri pentru o n o u ă ediţie a L itu rg h ie ru lui..., p. 42— 51. 537. F er. A u g u s t in , Trat. X X X la S fin tu l lo an, 1.

— 187 dreptate ca să nu cadă jos nici cea m ai m ică părticică, pentru ce să nu credeţi că este rău a n e g lija , un singur cuvînt a l lu i Hristos»? 538. Convingerea aceasta despre puterea de transfigurare a v ie ţii creş­ tine sub in flue n ţa c u v în tu lu i E vangh elie i a condus, desigur, la in tro ­ ducerea în Liturghier a « R u g ă c iu n ii dinainte de E vanghelie», pe care preotul o citeşte în tain ă, în tim p ce la strană se cîn tă «A lelu ia». Prin această rugăciune, litu rg h is ito rii in vo că aju toru l d iv in pentru ca să susţină şi să activeze puterile noastre sufleteşti în scopul înţelegerii, asim ilării şi transfo rm ării în fapta a în v ă ţă tu rilo r evanghelice : «Stră­ luceşte în in im ile noastre, Iu b ito ru le de oameni, Stăpîne, lu m in a cea nestricăcioasă a cunoaşterii D um n ezeirii Tale şi deschide ochii g h id u ­ lui nostru spre înţelegerea evangheliceştilo r Tale p ropo văduiri. Pune întru noi şi frica fericitelor Tale porunci, ca toate poftele tru p u lu i călcînd, vieţuire d u h ov nicească să ducem, cugetînd şi făcînd toate cele ce sînt spre b u n ă plăcerea Ta O rig in e a istorică a acestei ru g ă c iu n i nu este tocm ai lăm u rită. D in Codicele B arberini 336 lipseşte. în veacul al X-lea însă este în tîln ită în toate codicele cu L itu rg h ia S fîn tu lu i lacob în versiune greacă. P ro­ venienţa ei aci pare că se datoreşte însă, de fapt, unei în rîu riri bizantine, care începuse să se resim tă asupra celorlalte L itu rg h ii orientale. Este deci de presupus că ru g ăc iu n e a se găsea în circulaţie îna in te de această epocă, dar nu dobîndise, poate, o prim ire generală. P rim ul docum ent care face m enţiune de ru g ăc iu n e a dinainte a E vangheliei este u n codice din veacul al XI-lea cu rîn d u ia la L iturghiei S fîn tu lu i lo a n G u ră de A u r 539. M anuscrisele litu rg ice c ontinu ă totuşi să nu o înscrie regulat în cuprinsul lor. Astfel, pe cînd C onstituţia p a triarh u lu i Filotei nu ia act de ea nici în v e ac u l al XIV-lea, Codicele E siigm enu din anul 1306 o avea deja înscrisă în locul actual din L itu r g h ie 510. O ru g ăc iu n e în a in te de Evancthelie a putut lua naştere prin a na ­ logie cu ru g ăc iu n e a d in tim p u l T risaghionului, care, de fapt, apare ca o rugăciune îna in te de citirea A p o sto lulu i. Introducerea unei astfel de piese şi în a in te de E va ng h e lie se im punea, prin urm are, cu atît m ai logic. Textul ei este com un am belor L itu rgh ii biza n tin e şi, p rin c u p rin ­ sul său, se dovedeşte în tru totul adecvat m o m e ntulu i pe care îl ocupă. D upă încheierea lectu rii pericopei evanghelice, credincioşii excla­ m ă ca şi în a in te de începerea e i: «S lavă Ţie, D oam ne, slavă Ţ ie !» . Sensul specific acestui scurt im n de lau dă apare m ai evident dacă îl analizăm în com paraţie cu finele T risaghionului. «în a in te de A postol, cîntarea T risag h io n u lu i este, precum remarca N icolae Cabasila, am es­ tecată cu cererea, căci se term ină prin cuvintele «miluieşte-ne pe noi». Dar înainte şi după E vanq h elie în ă lţă m o cîntare adev ărată de laudă, fără cerere, ca u n ii care ştim că Sfînta Evanghelie în c h ip u ie pe Hristos şi dacă L-am aflat pe H ristos am d o b în dit totul» rM. Prin acest im n se
533. A p u d G . L efebre, op. ciL, p. 27. 539. C odicele B urdetl-C ouls, III, 42, ed. C. A. S w a in s o n , p. p. 117. Ci Uit d u jj.î

J. Hanssens, op. ciL, t. III, p. 192.
540. A . D m itr ie v s c h i, L ilu rg h ie ru l — cartea 541. N ic o la e C a b a s ila , op. cit., cap . X X , col.

lainica..,,
416 D.

2G G .

__

188

m ărturiseşte că «A cela pe care avem să-L auzim sau L-am auzit este într-adevăr în ţe le p c iu n e a şi C u v în tu l lu i D um nezeu şi astfel pream ărim pe Dum nezeu, pentru că ne-a în v re d n ic it să ascultăm cuvintele mînLuitoare ale E vangh elie i» й 4 2 . Este, am putea spune, o form ă m a i directă şi mai accen tuată în com paraţie cu cîntarea «A le lu ia », ce se zice cu acelaşi scop d u p ă A postol. A fară de pericopa E vangheliei, care înto tde au na a fost citită de diacon sau de p r e o t 51 ", iar în unele părţi (C onstantinopol) chiar de episcop, la sărb ătorile m ari 544, celelalte lecturi bib lice au in trat de o b i­ cei în atribuţia lectorului, care, pentru a fi .auzit în toate p ărţile sfîn tu lu i locaş, executa citirea, c.a şi diaconul, pe a m v o n (în vechim e : estrada sau tribuna din m ijlo c u l bisericii). Pentru acelaşi m otiv, lectura E v a n ­ gheliei şi a A p o s to lu lu i s-a făcut încă din vechim e nu în to n u l v o rb irii curente ci într-un fel care ţine locul de m ijlo c între citirea sim p lă şi cîntarea propriu-zisă, un fel de recitativ, cu o fo rm u lă de cadenţă la sfîrşitul frazei. A ceasta era «m aniera între b u in ţa tă od in io ară şi în dic­ ţiunea solem nă a poem elor eroice» β45. O rostire solem nă a E vangheliei şi a A p o s to lu lu i s-a im pus, de a lt­ fel, nu n u m ai prin autoritatea lor de cu v în t revelat, ci şi printr-un uz cunoscut de p rim ii creştini dintre iudei, la care părţile din anum ite cărţi ale V e c h iu lu i Testam ent se bucurau de o inton aţie sau de u n sistem de accentuare specifică, la serviciul din sinagogă. P.ericopele e v an g h e ­ lice şi ale A p o s to lu lu i nu sînt la dreptul v orbind nici sim ple lecturi, nici cîntări propriu-zise. N u sînt piese m uzicale, pentru că, deşi se re­ cită pe tonu l p salm odiei, nu îndeplinesc totuşi condiţiile unei adevărate cîntări cu in terva le m uzicale. N u trebuie v ă z u t deci nici u n nonsens în form ula prin c are este anunţat textul lor la serviciul d iv in ca «citire», în realitate, nu sînt nici sim ple lecturi, ci recitări solemne, cu accente variate, care scot în relief ideea tex tu lu i şi, în acelaşi tim p, încadrează precum se cuv ine textul N o u lu i Testam ent în cerem onia L itu rgh iei 546. d) Lоси] p re d ic ii in L iturghia Bisericii prim are. — U n element, care şi-a"'schim bat lo c u l clin' ’^ces-t- ■ TnTrm'ent"'ăl litu rg h ie i este pre­ dica, sau m ai bin e zis om ilia. în Biserica p rim ară şi în 'tot tim p u l cît a fost în v igoare disciplin a cateh u m enatulu i, predica urm a îndată după citiri, fiin d considerată ca u n corolar al acestora 547.
542. D r. V a s ile M itr o f a r io v ic i şi Dr. T. T a r n a v s c h i, op. c /ί., p. 493. 543. C o n s titu ţiile A p o s to lic e , cart. II, cap . 57. 544. C f. S o z o m e n , Istoria bisericcasrâ, V II, 19, P. G., L X V II, 1477 A . 545. Cf. Io a n n e s T h ib a u t, Le cahant ekponetique, în « B iz a n tin is c h e Z e l'isch rift», V I I I B and , L e ip z ig , 1899, p. 134. 546. V e / i ir n i p e la r g c a p it o lu l C în tare a E v ang h e lie i şi a A p o s to lu lu i, în lu c ra re a n o a s tr ă Despre poe?.ia im nocjraiică din cărţile de ritual ‘ şi cîntarea bise­ ricească, p. 278— 283. 547. « A p o i c ite ţu l oprindu-.se, e p is c o p u l d ă într- o c u v în ta r e sfa t şi în d e m n la im itarea^ ace s to r fr u m o a s e în v ă ţ ă t u r i» (Sf. Iu s tin M a r t ir u l şi F ilo z o fu l, A po lo g ia In lîi, L X V II, 4). «Şi în .u rm Ş p r e m ii să p o v ă ţ u ia s c ă pe c r e d in c io ş i, fie c a re d in ei pe rin d , nu to ii d e o d a tă , ia r la5 u r m i e p is c o p u l» (C o nstituţiile A postolice, c a r te a a Il-a, 57). «.Şi d u p ă c itir e a L e g ii şi a ‘p r o fe ţilb r şi a e p is to le lo r n o a s tre şi a F a p te lo r şi a E v a n g h e liilo r , să s a lu te c e l h iro to n i| p e c re d in c io ş i..., ia r d u p ă s a lu ta r e sa le v o rb e a s c ă c u v in te de m m g iie r e » (Ibidefn, c a rte a V I I I , 5 ; Cf. şi C le m e n t A le x a n ­

189 —

I '

Îm preună cu p salm ii şi cu lecturile, ea reprezenta o m oştenire a siste­ m u l u i practicat în rîn d u ia la se rv ig iu lu i d iv in de sîm b ătă dim in e a ţa la sinagogă 5J8. A Scopul ei era in stru irea şi edificarea religios-m orală a tuturor asisile n ţilo r : credincioşi, p e n tite n ţi şi catehum eni. D up ă ce s-a in au g u ra t m is ă obice iul ca p e n ite n ţii şi catehum enii~5â răm în ă şi ia L itu rg h ia creM incioşilor, locul predicii a fost m u ta t la sfîrşitul Liturghiei euharistice. N u este exclus ca această schim bare să fi fost făcută şi 111 scopul de a reţine asistenţa p în ă la term inarea serviciu lui divin, deoarece m ulţi, precum se vede din o m iliile S fîn tu lu i lo a n G u ră de A ur 5·'9, se sim ţeau satisfăcuţi de îndată ce ascultau predica, p ărăsind biserica după aceea δ5°. D eopotrivă de determ inante p e n tru aşezarea predicii la sfirşit, spre a fi ascultată de toţi, s-ar putea considera ..răcirea rîv nei religioase şi lipsa de disciplin ă..,c o n stata fâ'- m B i^fziu, cînd creştinii au luat obiceiul de a veni la" serviciul d iv in în orice m o m ent din cursul lui. N u este m ai p u ţin a d e v ăra t în să că despărţirea între lecturi şi pre­ dică, pentru care cele d in tîi serveau în p rin cip iu ca m a te ria l sau bază de inspiraţie, .a dus pe de o p a rte la m icşorarea interesului..asistenţilor pentru com entarea-pericopelor -biblice, iar pe “ de alta, la scăderea ze­ lu lu i pentru p redică p rin tre ...liturghisitori. S ancţiunile destul de aspre prescrise îm p o triv a u n e i astfel de n e g lije n ţe 5 5 1 nu şi-au dov edit efica­ citatea practică. Trebuie să recunoaştem to tu şi că m odificarea situaţiei pred icii în cult se explică într-o b u n ă m ă su ră p rin însăşi caracterul ei. Ca element ai Liturgh iei creştine, ea nu-şi este suficientă ei însăşi în chip ideal nu m ai prin scopul didactic, m isio n a r şi apologetic pe care i-1 pot dicta îm prejurările. Prin na tu ra şi p rin scopul ei, predica creştină depăşeşte funcţiunea c o m e n ta riu lu i d in se rv ic iu l sinagogii. De la început ea a îm brăcat un aspect litu rg ic, fiin d a dică colorată de o notă de re lig io ­ zitate, p rin care s-a deosebit de retorica dinafara cultului. C a tilcuire a c u v în tu lu i dum nezeiesc revelat, predica creştină a apărut pe de o parte ca u n dar al graţiei div in e , dar în acelaşi tim p şi ca expresia cea m ai în a ltă de credinţă fierbinte a co m u n ităţii. înto cm a i ca o rugăciune, ea unea sufletul a d u n ă rii în acelaşi sentim ent de contact şi de com u­ niune cu Dum nezeu. In nota aceasta ide ală, ilu stra tă în perioada m isionară a Bisericii, de către S fin ţii A p o sto li, de u c e n ic ii lor şi profeţii creştini, precum şi. de atitea p ersonalităţi re ligioase p roe m ine nte de m ai tîrziu, predica se în ­
d r in u l,

Strom ata, V II, col. menea col. 1012 ele.).

18 19;

O r ig e n ,

O m ilia

l la Geneză, 17, col.

160;

de ase­

548. Cf. L u c a V I, 16— 31 şi F a p te X I I I , 15. Cf. şi D r. A . B a u m s ta r k , La ::ruclure des grandes unitees liL urgiques , în « Ir e n ik o n » , X I, nr. 3, 1934, p. 140— li\ . 549. Cf. O m ilia a V I I -α îm p o triv a an om eilor, P. G., X L V I I , 766, p re c u m şi. O m ilia III-a la Epistola II către T eslalo nice ni, P. G., L X II, 484. 550. Cf. şi D r. V a s ile M it r o f a n o v ic i şi D r. T. T a r n a v s c h i, op, cil., p. 49'ϊ— Γ; 4 şi Dr. T. T a r n a v s c h i, op. c.il„ p. 727. 551. V e z i C a n o a n e le : 53 A p o s t., 19 al S in . V I E c u m ., art. 50 d in Rcgularr.^m ui de procedură al istanfelor d is c ip lin a re şi ju de c ătore şti al B isericii O rtodoxe R o ­ mâne, 1926.

_ _ 190 —
făţişează co n d iţio n a tă nu n u m a i de instrucţia şi de p regătirea p re d i­ catorului, ci m ai ales de personalitatea lu i creştină sau profetică. A stfel, ea cade ca o piesă neadaptată în atm osfera m istică a L iturghiei, faţă de care reacţia asistenţilor nu întirzie să se traducă de obicei p rin părăsirea slujbei. M u ta re a deci a predicii la sfîrşitul L itu rg h ie i n-a putut avea, oare, tocm ai scopul de a preveni astfel de incidente, atunci cînd personalităţile creştine covîrşitoare sau fig u rile profetice au început să devină din ce 111 ce m ai rare ? O b ic e iu l introdus, pare-se de tim p u ­ riu, de a se citi la Liturgh ie unele d in c u v în tă rile acestora, nu era de~ cit un m ijlo c de a corecta deficienţele predicii, 111 no ile c o n d iţii de viaţă ale Bisericii. A stfel, F ericitul Iero nim ne inform ează că unele părţi din o m iliile S fîn tu lu i Efrem Ş irul se bu c ura u de cinstea de a fi citite după pericopele din S fînta S c r ip tu r ă 552. N o i vedem aci p re lu ­ diul «cazaniei» de m ai tîrziu. Dacă, astfel, în partea de la încep utu l Liturgh iei catehum enilor, liturghisitorii au p u tu t încerca em oţia acelora care, lu m in a ţi de D u h u l Sfînt, au ajuns .să recunoască pe ţărm urile Io rd a n u lu i pe M esia cel făgăduit, dacă a u înţeles apoi că la slu jb a preoţiei ei sînt chem aţi ca şi odinioară S finţii A p o sto li, acum însă, în m o m e n tu l c itirii pericopei evanghelice şi. al t ik u ir ii ei prin om ilie, ei îndeplinesc astăzi; îm p re u nă cu A postolii de atunci, slu jb a p ro p o v ă d u irii c u v în tu lu i iu i D um nezeu şi a îm părăţie i Lui. Ei c o ntinu ă să întreţină astfel în L itu rgh ie a c tu a li­ tatea şcolii lui Iisus H ristos 5 5 ;\ 4. R u g ăc iu n ile d u p ă E vangh e lie ; siîrşitu.1 L itu rg h ie i cateh u m enilo r a) Ectenia d u p ă E vanghelie. — D u p ă citirea Sfintei E v a n g h e lii, preotul o aşază pe sfînta m asă, din sus, adică dinco lo de sfîn tu l antim ins, cu partea care se deschide spre răsărit, a v în d să u r­ meze apoi în d a tă ectenia d u p ă E vangh elie («Să zicem toţi din tot sufletul şi d in tot cugetul nostru...»). D acă p rin citirea Sfintei Evanghelii preo tul a reprezentat pe M în tu ito r u l în a ctiv itatea Sa de propovăduire şi de binefaceri, acum el închide sfintele uşi şi se re­ trage ling ă sfînta m asă pentru rugăciune, v rîn d să am intească p rin a~ ceasta că M în tu ito ru l, după ce predica m u lţim ilo r, ob işn u ia să m eargă în locuri retrase, pentru a se ruga. Înde m n în d deci întreaga asistenţă să participe cu toată fiinţa ei la această rugăciune, preotul ori diaconul, dacă este, e nu m ără astfel succesiv obiectele acestei ru g ăc iu n i, care se face pentru c o n d u c ăto rii sp iritu ali şi ai statului, pentru cei ce s-au n e ­ voit şi se nevoiesc în v re u n fel oarecare pentru binele Bisericii, precum şi pentru toţi c re dincio şii care se află de faţă. O astfel de eetenie în acest m om ent este cît se poate de p o triv ită, căci, precum observa Ni552. Ci Lat de -Robert W'iî.l, op. c i!., t. I, p. 310, după r e fe r in ţe le lu i B a rd ,

La

lecture de la Bible с. elem ent de culte, 1863, p. 13.
553. Pe d r e p t c u v in t d e c i fă c e a a te n ţi Sf. lo a n G u r ă de A u r p e a s c u lt ă to r ii săi : '«H ristos v ă g r ă ie ş te p r in g u r a m e a ... S ă n u cre d e ţi c ă v o r b im a c e s te a de Ia noi... N o i v e n im de la D u m n e z e u ... S în te m s o li tor i i lu i D u m n e z e u p e lîn g ă ' o a ­ m e n i» (O m ilia III la E pistola către C oloseni, 4, P. G., L X II, 323— 324).

i

191 —

colae Cabasila, această ru g ăc iu n e se face «pentru cei ce păzesc c u v în tu l. E vangheliei, pentru cei ce im ită iu birea de oam eni a lu i Hristos, Cel ce este sim bolizat prin E vangh elie », adică «pentru păstorii Bisericii şi c ă­ peteniile popoarelor, căci d a c ă aceştia: aşi ţin făg ăduinţa, p ro p o v ăd u in d bine şi p ăzin d cele scrise în E vangh elie , îm plinesc şi lipsa lu i Hristos, după cum zice Sfîntu l A p o sto l P avel (Col. I, 24)... în rindu l acestora sînt trecuţi apoi, ca v re d n ici să fie p om e niţi în ru g ăc iu n ile com unităţii, şi ctitorii, în g rijito rii sfintelor locaşuri, în v ă ţă to rii v irtu ţii şi toţi cei care în vreun fel oarecare fac bine obştii bisericeşti şi celor sfinte» 55J. Pentru m o tiv u l că cererile acestei ru g ă c iu n i diaconale au 111 vedere în chip special pe îm p lin ito rii în v ă ţă tu rilo rJE v a jig h e lie i, această eetenie. se consideră i m p î r d ndiP s'e"'lfs tf e l ritul lecturilor bib lice din Liturghie. în tim p u l ecteniei, p reo tu l rosteşte în taină o rugăciune («Do'amne : D um nezeul nostru, prim eşte această ru g ăc iu ne stăruitoare de la robii Tăi ...»), prin care se roagă ca D um n ezeu să asculte şi să îm plinească cererile îndreptate către El de credincioşi în cursul ecteniei, în titlu l ş i/ în textul ru g ăc iu n ii tainice a preo tu lui, această eetenie este n u m ită «ce­ rere stăruitoare» (ή έκτενής ικεσία), denum ire ju stificată atît prin su b li­ nierea d in p rim u l alineat al ecteniei («S ă zicem toţi din tot suiietul şi din tot cugetul nostru ...») cît şi p rin răspunsul «D oam ne m iluieşte» de trei ori, pe care î.1 dau credincioşii de la al treilea alineat înainte. In lim ­ b a ju l bisericesc se m ai în tre b u in ţe a ză şi denum irea de «eetenie îndoită», subliniindu-se astfel caracterul ei de ru găciu ne însufleţită de o dublă şi particu lară osîrdie. D in C odicele Barberini 336 lipseşte ectenia după Evanghelie, ceea ce ne-ar putea face să credem că introducrea 111 acest loc a unei ru g ă ­ ciuni diaconale se datoreşte p ro b ab il unei sistem atizări in terven ită m ai tîrziu în partea fin a lă a L itu rg h ie i catehum enilor. Întrucît însă 111 c odi­ cele a m in tit se a flă ru g ăciu nea d in tim pul ecteniei stăruitoare, sub titlul: ,,Εύ/ή της έκτενοΰς τοϋ Κύριε έλέησον“ s5f\ aceasta constituie ο dovadă că în practică exista şi ectenia. Lipsa ei este ex p licab ilă prin faptul că ăcest codice nu are cele ale d ia c o n u lu i, p în ă la dialogu l dinainte a anaforei euharistice. D ocum entele de la încep utul m ile n iu lu i al doilea şi de m ai tîrziu m ărturisesc chiar că, du p ă încheierea ecteniei, credincioşii sau corul in to n au de 12 ori «D oam ne m ilu ieşte» D upă ecfonisul ru g ă c iu n ii stăruitoare, Liturghierul Bisericii noastre, ca şi al celor de lim b ă slava, aşază ectenia rmcă şi rugăciunea respec­ tivă («D um nezeul d u h urilor ...») d in serviciul panihidei, spre a fi folosite la Liturgh iile cu parastas.
554. N ic o la e C a b a s ila , op. cit., ca p . X X I I I , P. G ., CL, 417, A — B. 555. F. E. B r ig h im a n , op. cit., p. 314. 556. V e r s iu n e a la t in ă a lu i L e o n T h u s c u s : Liturgia, seu missa S. Basilii, ex vetustis codicibus latinas tran slation is descripta, in cea r e im p r im a tii (io C la u d e de S ainte s , Lilurgiae, A n v e rs , 1502, p. 37 ş. u., p re c u m şi în e x e m p la r u l d ia c o n u lu i Is i d o r P yrom .alos (la Ia c o b G o a r , op. cit., p. 181— 182), P r i m a cerere a ce I o n ic i а р а п · d e s p ă r ţită în aceste d o c u m e n te a s tfe l ; D ia c o n u l zic e m a i în t îi : «S ă z ic e m toţi;-, c r e d in c io ş ii r ă s p u n z în d « D o a m n e m ilu ie ş te » . D ia c o n u l c o n tin u ă : « D in tot s u fla tu l şi d in tot c u g e tu l să zic e m » (C ita t d u p ă D o m P la c id e de M e e ste r, op. cit., μ. 85):

— 192 —
b) R itu a lu l concedierii catehum enilor. — In Biserica p rim elor

patru — cinci sau şase veacuri creştine, după o m ilie u rm a u im e ­ diat ru g ăc iu n ile în le g ă tu ră cu concedierea c ateh u m enilo r şi a ce­ lorlalte clase asim ilate lor (prim ele trei clase de p e n ite n ţi şi. ener­ gum enii). Prin citirea pericopei evanghelice, L itu rgh ia catehum enilor şi-a aju ns punctu l ei culm inant. F uncţiunea d id ac tic ă a acestei părţi a L iturghiei, adică instruirea catehum enilor în a d e v ă ru rile creştine şi pregătirea dispoziţiei spirituale a credincioşilor pentru L itu rg h ia euharistică este în ch eiată şi desăvîrşită prin om ilie şi, în acelaşi tim p, acţiunea de reprezentare sau sim bolism ul ei se m ărgineşte aci. Restul c erem onialu lu i Liturgh iei catehum enilo r constă d in ru g ă c iu n i şi a cţiun i pregătitoare pentru încheierea oficiu lu i ei şi concedierea catehum enilo r, această concediere fiind o dinio ară strict operantă. R itu a lu l în tre b u in ţa t in acest scop de L itu rgh ia b iza ntină, la începutul e v u lu i m e diu , nu-1 aflăm In nici un docum ent. -în această p riv in ţă sm tem reduşi Ia a n a lo ­ giile ce ni le înlesneşte textul C o nstitu ţiilor A p ostolice , care reprezintă Liturghia ritu lu i a n tioh ian. Se cohcedţ;m T ^dica~ succesiv u rm ăto a re le categorii de asistenţi : prim a clasă de Catehumeni (κατηχούμενοι, ’ακροώμενοι, auditori); adică cei care se găseau în curs de catehizare, a p oi energum enii, după care u rm au la rind catehum enii c an didaţi la botez,
(οί φωτιζόμενοι, μέλλοντες, φωτ&εσδαι, οί Ταυτιζόμενοι), adică cei cu in s tru c ţiu ­

nea term inată, şi, în fine, p e n ite n ţ ii5 5 T . Pentru fiecare din aceste clase diaconul rostea m ai în tii o ectenie, la finele căreia episcopul rostea o rugăciune adecvată c ateg o riei respective, rugăciune pe care ei o a sc ul­ tau cu capetele plecate, p ă ră s in d apoi biserica, la in v ita ţia ce le-o făcea diaconul d u p ă ru g ăc iu nea e p is c o p u lu i55S. C a n o n u l 19 al S in o d u lu i de la Laodiceea face m e nţiu ne n u m a i de ru g ăc iu n ile pentru ieşirea catehum enilor şi a penitenţilor. T otuşi, o m i­ liile S fîn tu lu i lo a n G u ră de A u r cuprind num eroase lo curi oare se re­ feră la ru g ăc iu n ile p en tru catehum eni, energum eni şi p eniten ţi 559. U nele
557. î n g e n e ra l, b ă r b a ţ ii o c u p a u p a r te a d r e a p tă d in in t e r io r u l b is e r ic ii, a d ic ă cea d in s p re m ia z ă z i, ia r fe m e ile s tă te a u pe la tu r a de n o rd , a d ic ă în p a r te a s tin g ă . L o c u l p e n ite n ţilo r d e p in d e a de g r a d u l de p o c ă in ţ ă în c a re se g ă s e a u . C e i ■ d in g r a d u l IV ş e d e a u în n a o s , m a i în fa ţă , şi a n u m e în p a r te a r e z e r v a t ă c ie d in cio ş ilo r, ia r cei d in g r a d u l I I I o c u p a u lo c u l d in sp ate , a d ic ă d in f u n d u l n a o s u lu i, de o p a rte şi de a lta a u ş ilo r c a re d ă d e a u in tin d ă sa u p r o n a o s . P e n it e n ţ ilo r de g r a d u l II le era r e z e rv a t s p a ţ iu l d in fa ţă al tin d e i, in la tu r ile tre c e rii d in a c e s te a in nao s, ia r c a te h u m e n ii e r a u aşe za ţi in s p a te le lo r, spre ie ş ire a în p o r t ic ; p e n i­ tenţii de pe p r im a tr e a p tă îş i a v e a u lo c u l a fa ră, lin g ă u şa de in tr a r e d in p o r tic , in tin d a sau p r o n a o s u l b is e r ic ii. Cf. D o m A . G re a , La sainte U lurgie, n o u v . ed., P a ris, p. 128; iM gr C h e v r o t, op. cit.. P a ris, 1941, p. 36; Dr. N ic o d im M ila ş , op. cit., v o i. ■ i, p a rte a a Il-a, p. 59— 61. 553. C o n s titu ţiile A postolice, oart. V I I I , cap . 6— 9. 559. Cf. O m ilia III despre inco m prehensibila natu ră a lu i D u m ne ze u , 6, 7, P. G., X L V I I I , 725, 727— 728 ; O m ilia IV , 4— 5, col. 733 ; O m ilia II despre o b sc u rita ­ tea proleţilor, P. G ., L V I, 1 8 2, O m ilia L X X I (al L X X II) ) , 4, P. G., L V I I I , 6 6 6 ; O m ilia X V II la Epistola II către C orinteni, 3, P. G ., L X I, 527.

193 din aceste pasaje inserează chiar texte litu rg ice în leg ătură cu conce­ dierea catehum enilor, c u m sînt u r m ă to a r e le d o u ă p r o p o z iţii : «Să-i în ­ veţe pe d în şii c u v in tu l a d e v ă ru lu i» şi «Să le descopere lor E va ng h elia dreptăţii» 5 G 0 , care se p ăstrează p în ă a stăzi în ectenia pentru catehum eni. A ceeaşi om ilie utilize ază prop o ziţia : «Şi-i învredniceşte pe dînşii, la vrem ea cuv enită, de baia naşterii a doua, de iertarea p ăcatelor ...» 5ei, care face parte astăzi din textul ru g ă c iu n ii pentru cei chem aţi (catehum enii), ru g ăc iu n e aflată în L iturghia pusă sub num ele S fîn tu lu i lo a n G ură de A ur. In textul actual al L itu rg h iilo r b iza n tin e figurează n u m a i cerem o­ n ia lu l pentru concedierea celor dou ă clase de catehum eni. Pentru prim a d in aceste categorii, ectenia este id e n tică în tustrele L iturghiile, în p rim ul rînd, ei sînt în d e m n a ţi la ru g ă c iu n e : «Rugaţi-vă cei chem aţi (οί κατηχούμενοι) 5 8 2 D o m n u lu i» . A p o i înşişi credincioşii {cei botezaţi) sînt îndem naţi să se roage pentru c atehum eni : «ca D om n u l să-i m ilu ia sc ă pe dînşii, să-i înveţe c u v în tu l a d e v ăru lu i, să le descopere E va ng h elia dreptăţii, să-i unească cu S fînta Sa sobornicească şi apostolească Bise­ rică», să-i m intu ia sc ă, să-i apere şi să-i păzească, pentru ca astfel «şi aceştia să pream ărească. îm p re u n ă cu n o i (cei botezaţi) prea cinstitul şi de m are c u v iin ţă num ele Tău : al T atălu i şi al F iu lu i şi al S fîn tu lu i Duh», în tim p u l acestei ectenii, preo tul desface a n tim in su l şi anum e cîte o latură la fiecare d in cele patru -alineate de la început, pregătindu-1 ast­ fel în vederea aşezării pe el a S fintelor D a r u r i5 0 2 bis· în cele d in urm ă, c ate h u m e nii sînt în dem naţi să-şi plece capetele spre a se face ru g ăciu nea specială pentru ei, îna in te de ieşirea din bise­ rică. Textul acestei ru g ă c iu n i este diferit în cele trei L itu rg h ii ale Bise­ ricii O rtodoxe. în general, se cere pentru ei ca D om nu l să-i facă vr.ed560. S u b f o r m a · . >«Să Ie d e s c o p e re E v a n g h e lia H r is lo s u lu i S ă u » , se g ă se ş te în t r e b u in ţa tă şi in C o nstituţiile A po sto lice, cart. V II, c a p . 6. 561. F. E . B r ig h tm a n , o p . cit., p . 315. · > 562. A d ic ă cei ce se instruiesc, cei ce se in v a (â. E x p re s ia «C e i c h e m a ţi» , a d o p ta tă de L itu rg h ie ru l r o m â n , n u r e p r e z in tă tr a d u c e r e a c o r e s p u n z ă to a r e te r m e ­ n u lu i κατη χ ούμεν οι d in o r ig in a lu l grec. E d iţia L itu rg h ie ru lu i de Ia ş i, 1679, a m i t r o ­ p o lit u lu i D o s o fte i, a re c u rs in a c e a s tă e c te n ie la te r m e n ii s la v o n i : « o g la ş e n ic i» şi «să-i o g lă ş u ia s c ă » p e d în ş ii c u v in t u l a d e v ă r u lu i...» , in c o n c o r d a n tă a d ic ă cu te x tu l g re c. D e a s e m e n e a , L itu rg h ie ru l P o p ii Io n d in S u iu g (m a n u s c ris c o p ia t în a n u l 1724 d u p ă a lt u l m a i v e c h i. V e z i in m R e v ista T e o lo g ic a » , S ib iu , X X X I (1941), nr. 1— 2, p. 6— 36, s tu d iu l p u b lic a t de G h . Ş e r b a n C o r n iţă ) fo lo se ş te te r m e n u l « o g la ş n ic i» a tît în e c te n ia în c a u z ă c it şi in t it lu l r u g ă c iu n ii ce se c ite şte in ta in ă de p reo t, in t im p u l e c te n ie i m e n ţio n a te , ia r în c u p r in s u l r u g ă c iu n ii îi d e s e m n e a z ă su b n u ­ m e le de «cei o g lă ş u iţ i» (« ...c a u tă sp re r o b ii T ăi cei o g lă ş u iti» ) . A lt e e d iţii, ca, de e x e m p lu , ce le d in Ia ş i, 1818, 1834, 1845, 1868 şi c e a de R lm n ic , 1862, d a u o t r a d u ­ cere r o m â n e a s c ă c o r e c tă te r m e n u lu i κ ατη χ ούμεν οι d a r n u m a i în t it lu l r u g ă c iu n ii, d in t im p u l e c te n ie i : « R u g ă c iu n e a p e n t r u cei ce se în v a ţă ...» . 562 bis. In în ţe le s s im b o lic , a c ţiu n e a d e s to c m ir ii a n tir n in s u lu i a m in te ş te p r e ­ g ă tir e a m o r.m in t.u iu i de c ă tr e Io s if, c a re ’«ca u n c a te h u m e n , ia r n u ca u n u c e n ic d e s ă v îr ş it, l-a s ă p a t în p ia tr ă , n o u , p r e c u m este şi p în z a a n t ir n in s u lu i, d a r pe care l-a c o n s a c r a t m a i pe u r m ă lu i H r is to s » . L a K . D e lik a n is , Π α τ ρ ια ρ χ ικ ά " Ε γ γ ρ α φ α , p. 43.
L itu r g h ie r u l e x p lic a t — 13

— 194 — n ici a p rim i b o tezu l şi a in tra astfel in com unitatea credincioşilor. A stăzi, o astfel de ru g ăc iu n e este rostită de preot î n taină. F o rm u la ru l Liturgh iei S fîn tu lu i lo a n G u ră de A u r o in titu le a ză : «R ugăciunea p e n ­ tru cei chem aţi m ai înainte de desfacerea antirninsului», deşi este aşe­ zată după ectenia în tim p u l căreia are loc această operaţie. în C odicele B arberini 336 însă, unde se găseşte înscrisă expres sub num ele acestui S fînt Părinte, ea poartă titlu l ele «R ug ăc iu ne a catehum enilor, în a in te de sfînta înălţare (jertfă)» 5'ii3, adică aşa cum se află in titu la tă astăzi în L i­ turg h ia S fîn tu lu i V asile cel M are. Scopul p a rtic ip ă rii c ate h u m e nilo r la L iturghie mărginindu~,se la instruirea lor în a d e v ăru rile de credinţă şi de v ia ţă creştină, nu m a i era n ici un m o tiv să ră m în ă m ai departe în biserică, la T aina Sfintei Jertfe. De aceea, venea îndată, precum se face şi în L itu rgh ia de as'<tăzi, in v i­ taţia repetată a d ia c o n ilo r : «C îţi «în te ţi cateh u m eni ie ş i ţ i; cei ce sînteţi cateh u m eni ieşiţi..., ca n im e n i d in cei ce sînt catehum eni să nu ră m în ă (în ău n tru )» . Cu aceste form ule, L itu rgh ia catehum enilo r se consideră încheiată. F orm ulele pentru concedierea clasei în a in ta te a catehum enilor, adică a celor care erau adm işi să prim ească botezul la Paşti, se păstrează astăzi n u m a i in L iturghia D arurilo r m a i înainte sfinţite, c ă p ă tîn d în tre ­ buinţare n u m a i in a doua ju m ă ta te a p o stulu i P ăresim ilor. Ele urm ează în d a tă după repetarea unei u ltim e in v ita ţii făcute pentru părăsirea bise­ ricii de către c ateh u m enii d in prim a categorie, după care d ia c o n u l se adresează c e lo rlalţi : «C îţi sînteţi pentru lum inare, apropiaţi-vă ("Ooot προί το φώτιοαα προσέλΟετε)5δ4, rugaţi-vă cei pentru lu m in a r e !» U rm ează apoi o ectenie cu în d e m n u ri către credincioşi de a se ruga pentru cei ce se pregăteau pentru botez, ca D o m n u l să-i învrednicească de această Sfîntă T aină la vrem ea cuv enită, să le dăruia sc ă desăvîrşirea în credin­ ţă, ca să -poată a ju n g e să se num ere în această ceată duhovnicească cu credincioşii. C a n d id a ţii la botez sînt in v ita ţi apoi să-şi plece capetele pentru a li se citi cuv enita rugăciune, în a in te de concediere. L itu rg h ia D arurilo r m a i în a in te sfinţite îşi încheie d u p ă aceea oficiul pentru ca­ teh um eni, p rin strigarea dia c o n ilo r : « C îţi sînteţi pentru lu m in a re ieşiţi..., ca să nu ră m în ă cineva ...». în epoca in care era în v ig o a re d isciplin a penitenţei publice, s'e fo ­ losea un ritu a l ana lo g de ru g ă c iu n i şi in v ita ţii în le g ătură şi cu conce­
563. F. E. B rig h t.m a n , op. cil., p. 315. 564. P rintr-o o m is iu n e de tr a n s c rie r e , în le s n it ă şi de în c e ta r e a d e s tu l de t im ­ p u r ie a d is c ip lin e i c a te h u m e n a tu iu i, s-a a ju n s ca te r m e n u l πρόελθ ετε d in e c te n ia p e n tru p r im a c la s ă de c a t e h u m e n i să se g e n e r a liz e z e şi în e c te n ia p e n tru cei ce se p r e g ă te a u p e n tru b o te z, in ?.oc de προσέλ θ ιτε (a p r o p ia ţi- v ă ). în d e m n u l de la fin e le e c te n ie i « C e i p e n t r u lu m in a r e , c a p e le le v o a s tr e D o m n u lu i să le p le c a ţi» , în v e d e r e a c itir ii r u g ă c iu n ii, în a in t e de c o n c e d ie re , ar r ă m in e fă r ă o b ie c t, su b ra p o rt lo g ic , d a c ă cei spre lu m in a r e ar fi fo st in v it a ţ i de la în c e p u t să iasă, p r in s tr ig a r e a « ie ş iţi» (π ρόελ θ ετε). V e z i m a i p e Гагд lu c r a r e a n o a s tr ă în s e m n ă ri pentru o no u ă ediţei d Lilurghierului..., p. 40— 42.

dierea penitenţilo r (C o n stitu ţiile A postolice, V III, 9). Ieşirea d in uz a acestei discipline, cu organizarea penitenţilo r în clase corespunzătoare g rav ităţii păcatelor şi g rad u lu i de p o c ă iri* , a atras in chip firesc după ea şi suprim area fo rm u lelo r ritu ale legate de trim iterea lor d in biserică. Pentru m o tiv e analoage nu a m a i 'putut găsi întrebuinţare nici ritu alu l pentru concedierea energum enilor. îm p o triv a oricărei logici însă r u g ă ­ ciunile şi form ulele p riv itoare la concedierea''catehum enilor au co n ti­ nuat să fie recitate în Liturghie, deşi ele nu m ai aveau aplicare încă din veacul al Vli-lea, cînd S fin tu l .Maxim M ărtu risito rul rem arca faptul că nu se m ai observa stricteţea de od in io ară pentru deosebirea şi depăr­ tarea celor nebotezaţi de la s lu jb ă S G 5 . Aceste ritu ri nu m ai repre­ zin tă de m u lt deci decît un interes istoric, adică o sim p lă valoare de d o ­ cument. Totuşi, m e n ţin e re a 'lo r in u z u llitu r g ic a găsit susţinători printre liturgişti, pentru consideraţii cu un caracter m ai m u lt sau m a i p u ţin rom antic. Astfel, u n ii interpretează existenţa lor în L itu rg h ia de astăzi prin analogie cu situ aţii d in d o m e n iu l filologic, unde, p o triv it sistem ului ortografiei etim ologice, unele litere se scriu în corpul cuvintelor, fără a se auzi în pronunţie. Cu toate că, în general, ele sînt p riv ite ca «greu­ tăţi .in u tile » şi « aparente a n o m a lii» , totuşi li se găseşte o raţiune în sim p lul fapt că pot form a «bucuria erudiţilor» 5 tie . A lte ori se încearcă a se compensa caracterul anacronic al ritu a lu lu i de la sfîrşitul L itu r­ ghiei catehum enilor, atribuindu-i o sem nificaţie sim bolică. El ar fi, adică, de natu ră să provoace 111 sufletele asistenţilor~re[Iecţii asupra ne ­ vredniciei lor m orale şi sentim ente de pocăinţă, la constatarea că nu se găsesc peste n iv e lu l c ateh u m enilo r şi penitenţilor de od in io ară 5 6 7 şi deci, astfel1 , «catehum eni sin ţ_p uru re a în - Biserică» 56S. Fapt este însă că acest ritu al nem aicorespunzînd nici unei re alităţi din viaţa bisericească actuală, el răm în e nu num ai fă ră ” înţeles pentru credincioşi, dar chiar fără obiect pentru înşişi litu rg h isitorii, care sînt oblig aţi să se roage ca D um n ezeu să facă vrednici de b aia botezului o categorie inexistentă_.de. asistenţi, pe care m ai înainte i-a. îndem nat la ru g ăc iu n e p ia r după aceea la plecarea capetelor şi la ieşirea d in biserică. Deci, deşi în favoarea m e nţinerii ritu a lu lu i de la finele Liturgh iei cate­ h u m enilo r s - a u /fătu l diverse consideraţii sentim entale, totuşi nu >se poate contesta caracterul ş ă u ^ a n a c m n ic şi că, găsindu-se golit de sens, prezenţa lu i în L iturghia de astăzi nu este decît efectul unei legi sau proces m ecanic de aşa-zisă «succesiune ereditară liturg ică».

565. Scho lia la scrierea Despre ierarhia bisericească a lu i Pseudo-DionisieA rc o p a g ilu l, III, 3, P. G., IV , 141 C. 566. Dom F ernand C abrol, op. cit., p. 15— 16. 567. Cf. Dr. V asile M itro fa n o v ic i şi Dr. T. T arnavschi, op. cit., p. 496; Dr. T. Tarnavschi, Despre cele m ai înse m n ate L itu rg h ii ale Bisericii O rientale..., in «Candela», X I (1892), nr. 12, p. 729, η. 1 ; P. Lebedev, ap. cit., p. 258—-259 ; S. Salaville, op. cit., vol. II, part. I, p. 88, 90, 91 ş.u. 568. Sim ion, arhie pisco pu l T esalonicului, Explicare despre sl'mla biserică, in Tractat asupra tuturor d o gm e lo r cred inţe i noastre ortodoxe, traducere rom ână, e d i­ ţia Bucureşti, 1865 p. 261, col. 1.

LITURGHIA

CREDINCIOŞILOR

R IT U R IL E D IN P R IM A P A R T E A L IT U R G H IE I C R E D IN C IO Ş IL O R

I. R ug ăc iu n ile pentru credincioşi. — II. «Intrarea cea mare». — III. S im bo lul credinţei. — IV . A n a io ra sau ritu a lu l S lin te i Je rtie euharistice D upă Liturghia catehum enilo r urm ează îndată, adică în continuare, partea care poartă num ele de L itu rgh ia credincioşilor.. C entrul şi p u n c ­ tul culm inant al acestei L itu rg h ii îl form ează ritu alu l Jertfei euharistice, săvîrşit de preoţi, la care se asociază şi credincioşii, prin răspunsuri, im n e şi prin îm părtăşire. Ea se în făţişe a ză astfel aproape ca u n nou oficiu sau cel puţin ca al doilea act care, în serviciul d iv in public al B isericii creştine, reprezintă «faza sacrificială» 5 fi< J. De aceea, L iturghia c re d in ­ cioşilor se m ai poate n u m i şi L itu rgh ia euharistică ; ea constituie ad e ­ v ărata LiturcjJtiie creştină. în Liturghia propriu-zisă sau euharistică se disting urm ătoarele trei părţi, bine caracterizate p rin scopul u rm ă rit în fiecare d in ele : A. — R itu alu rile de p regătire sp iritu a lă şi m aterială de la încdp utu l bitu rgh iei credincioşilor, în vederea Jertfei euharistice; B. — R ugăciunea Sfintei Jertfe sau ’αναφορά: şi C. — R itu alu rile după anaforă, oare form ează partea de la sfîrşitul Liturghiei euharistice. Partea de la începutul L itu rg h ie i credincioşilor se desfăşoară după concedierea cateh um enilor şj^ p în ă la d ia lo g u Ţ ^a rp praiaada-sa ln tn l ssn binecuvîntarea dată de pFeotTTnHrrf ^ E p i s t o l a-a-JJ-a-căjje Corinteni X III, T3~T~«Haruj D o m n u jn tn ÎQ ^U -T isus B SitoS-si dragostea lu i Dumnezeu-Tatăl şi liîT p^T tăşIrea:S fîntului D uh să fie cu voi cu totb». C erem onialul acestei prim e p'ărţnistH " сишрпь diTTTuglciuni şi a cţiun i liturgice pregătitoare, in vederea aducerii sfintei jertfe. M o m e n te le prirjÂpale sînt reprezentate p rin : a )\ R ug ăc iu n ile pentru credincioşi ; 'b)\Intrarea cea mare (ή μεγάλη εΐαοδος) şi S im bolul credinţei.

R U G Ă C I U N IL E

I
C R E D IN C I O Ş I

PENTRU

D upă ieşirea catehum enilor, în sfîntul locaş ram îneau în v e ch im e num ai cei botezaţi sau credincioşi (οί ταοτοί), iar dintre aceştia n u m a i cei îm păcaţi cu Biserica. De aici. p ro v in e şi num ele acestei Liturghii. C ît tim p s-a găsit în vigoare d isciplin a penitenţei publice, erau toleraţi să asiste şi penitenţii din clasa cea m ai în a in ta tă (gradul IV ), adică aşan u m iţii împreună-şezători (συστάμενοι, ουστάντες, consistentes). N u erau pri569. S. S a la v ille , op. cil., v o l. II, p a r te a I, p. 93.

197 —

. m iţi însă să aducă daruri şi nici să se îm părtăşească (χωρίς προσφοράς) 550 . S lujba era ascultată stînd toţi în picioare. Se pare_x E - JL rin iii£i^_£ateIiu m e nilor nu întrerupea serviciul div in , ci el continua prin citirea гидасшШ^15Ш1х1ТТГёйт1ТОТ^ 19 al S in o d u lu i de la Loodîceea rezultă TîaHnT’veecffl: al IV-lea, acestea erau în n u m ăr de trei, dintre c^ire cea d in ţii era c itită în taina, iar celelalte în auz 571. Liturghierul păstreaza astăzi n u m ai două, fiind citite în t a in a de preot, în tim p ce dia c o n u l rosteşte ecteniile respective. Este p ro b ab il că ia această practică se ajunsese, cu m u lt înainte de veacul al V III-lea sau al IX-lea, deoarece situaţia este aceeaşi şi în Codicele Bcirberini 336. N u este exclus în s ă ca cea de a treia ru găciu ne a credincioşilor să fi fost aceea care se citeşte astăzi după p unerea daru rilor pe sfînta m asă, în urm a In trării celei m ari. Ea a p u tu t fi distanţată de celelalte atunci cînd s-a dezvoltat cerem onia V h o d u lu i mare, care, p o triv it cu logica a cţiun ii şi cu sensul ru g ăc iu n ilo r, a fost aşezat în tre ru găciu nea a doua şi a treia. In titu la re a p rim elor dou ă ca ru g ăc iu n e a în tîi şi a doua^a credincio­ şilor sau pentru credincioşi se ju s tific ă n u m a i prin faptul că ele~5^~citesc în cursul L itu rg h ie i cu acest Îmm^ÎhH^fttouJÎă^rLX.ealitate cuprinsul lor se referă nu n u m ai Ia credincioşL.-^--emrr-H*ste-gi4Eife5€T ^ h i a r la preot în prim ul rînd, ca slu jito r al jertfei. în cea clintii d in ele, litirF c p T Î^o ^^ ţumesc lu i Drnrrrrez eu, с lui г s e face în chip expres m ai ales în Liturcthia S fîn tu lu i lo a n G u ră de A ur, pentru că le-a aju tat să a d u că şi acum Sfînta Jertfă pentru păcatele lor şi ale credincioşilor, cerînd în acelaşi tim p să !e asculte ru g ăc iu n ile şi sa Ie aju te să săvîrşească această lucrare în stare de vrednicie, «întru m ă rtu ria curată 'a cugetului». Căci, p o triv it re­ flecţiei S fîn tu lu i lo a n G u ră de A u r (Despre preoţie, cartea V I -а, cap. 2 şi 4), a m in tită de S fîntu l G h e rm a n I al C o n sta n tin o p o lulu i, «sufletul şi m ina celui care va atinge T rupul preacurat al lu i Hristos, D um nezeul nostru, trebuie sa fie m a i curate decît razele soarelui» 572. în cea de a doua rugăciune, litu rg h is ito rii stăruie din nou în cererea lor către D u m ­ nezeu să le cureţe tru p u rile şi sufletele de orice pată, pentru ca să se găsească în stare tie n e v in o v ă ţie în o ficiu l lor pentru aducerea Je r t­ fei, rugîndu-se în acelaşi tim p să se dăruiască şi credincioşilor ·— «celor ce se ro ag ă îm p re u n ă cu no i» — desăvîrşirea sn iritu a lă, spre a ajunge astfel să; se îm p ărtăşe a scă cu vrednicie din S fînta Jertfă. De altfel, toate celelalte ru g ă c iu n i recitate tainic în cursul L itu rgh iei v i­ brează, ca şi aceste d o u ă de la în c e p u tu l Liturghiei credincioşilor, de sentim entul şi m ărturisirea in suficienţe i spirituale a s lu jito rilo r şi a celorlalţi p a rticip anţi la această m are slu jb ă a Bisericii. în consecinţă, litu rg h isito rii im p lo ră m ila şi h a ru l dum nezeiesc, spre а -i în tă ri cu puterea S fîn tu lu i Său D uh pentru săvirşirea Jertfei euharistice, curăţindu-i de tot ce ar putea să tulb u re sim ţurile şi ferindu-i de orice
570. Cf. C a n . 75 al Sf. V a s ile ce l M a r e (« fă r ă p r o a d u c e r e » ). С а п . 11 al S in . I E c u m . (« fă r ă îm p ă r tă ş ir e » ) şi can . 5 a l S in . d e la A n c ir a . 571. C e e a ce a fă c u t pe F. E. B r ig h tm a n (Liturgies eastern and w estern, p. 520) sil p r e s u p u n ă ca n u m a i r u g ă c iu n e a d in ţ ii e ra ci li tă de p re o t în ta in ă , pe c in d c e le la lte e ra u de fa p t d o u ă e c te n ii r o s tite de d ia c o n . 572. Sf. G h e r m a n I al C o n s t a n t in o p o lu lu i, op. ch., P. G., X C V I I I , 416 С — 417 A .

198 fap tă rea, p entru ca nu m ai astfel, «păziţi sub stăp înirea Ta», precum încheie ecfo nisu l u ltim e i ectenii şi ru g ă c iu n i de la în c e p u tu l L itu r­ ghiei c re d in c io şilo r în form ularele S fîn tu lu i lo a n G u ră de A u r şi S fîn ­ tu lu i V a sile cel M are, pot aduce cu v redn icie slavă lu i D um nezeu. Pe de altă parte, in L itu rgh ia D arurilor m ai în a in te sfinţite, u rm în d cursul logic al id e ilo r d in rugăciunea corespunzătoare, preotul m ărturiseşte în ecfo nisul respectiv că nu m ai «după da ru l H risto su lu i Tău.», putem să ne facem «fii ai lu m in ii şi ai zilei», p rin îm p ărtăşire a cu «preacu­ ra tu l Trup şi de v ia ţă făc ăto ru l Sînge». A şa în c ît L iturghia, deşi este de fapt o ru g ăc iu ne, şi anum e cea m ai m are ru g ăc iu n e a Bisericii', ea se în făţişe a ză în acelaşi timp şi ca 1111 suiş sp iritu al sau ca o scară su b lim ă a sfinţeniei, care, printr-o c o n tin u ă şi prog resivă smerenie şi p o c ăin ţă, m a n ife sta tă în cursul ru g ă c iu n ilo r tainice, duce la unirea d e p lin ă cu D um n e ze u prin F iul Său. De fapt, Litujg h j.a^rr-ed4fH?4c^iIpr în c epe cu ectenia : «C îţi sîntem credincioşi, ia ră şi iară în pace D o m n u lu i să ne rugam », ce" se TosÎeşfeT în rnрШ Л : 5гГЩ2п “d u pentru ~cred 1n c ioşT~şf~m~~ciirectă c o ntinuare a fo rm u le lo r pei._ пТпГГ^ба~Т^гГн1^^ O d in io a ră , în a in te a fie­ căreia d i n с e Гё cTou a 'îuŢfai^TTîiî^s e recita "ТТЛ n tr e g i m e ectenia m are 573. Ea a răm as şi în practica de astăzi şi anum e în tim p u l celei de a doua ru g ăc iu n i, dar sub o formă fragm entară, p rin om iterea p ărţii de Ia m ij­ locul ei, şi anum e începînd de la cererea 'a cincea p în ă la a zecea in ­ clusiv. A ceasta reprezintă o practică cristalizată în a in te de veacu rile al X III- le a şi al X IV -lea, cînd patriarhul P ilotei ia act de ea în D iatax a sa. A stfel, cu p riv ire la cele două ru g ă c iu n i pentru credincioşi, el re­ c o m a nd ă d ia c o n u lu i să fie atent cînd term ină de citit preotul pe fie ­ care din ele, p en tru ca în acest m om ent să întreru p ă ectenia p rin ex­ presia « în ţe le p c iu n e !» , dînd astfel ocazie p re o tu lui să spună vosglasul ru g ă c iu n ii respective 574. în L iturghjerul de astăzi, ectenia în cauză m oşteneşte deci întinderea consacrată de experienţă şi uz, în raport cu tim p u l socotit necesar preo tu lui p entru c itirea în ta in ă a fiecăreia d in cele d o u ă ru g ă c iu n i pentru credincioşi. Prezenţa in terjec ţie i « în ­ ţelepciune !», în locul o b işn u itu lu i înd e m n : «... pe no i înşine şi u n ii pe a lţii şi toată v iaţa noastră lui H ristos D um n ezeu să o dăm », repre­ zin tă o no tă u n ic ă şi caracteristică celor do u ă ectenii de aci pentru credincioşi. în vechim e, intei^ecţia «în ţe le p c iu ne !» corespundea în acest m o m ent, precum am. v ăzut, unei necesităţi practice 575.

Fi

ni

573. C f. M s. nr. 1020 Bibi. dip Sinai, (v e a c u l a l X II- le a — a l X H Î- le a ), la A . D m itr ie v s c h i, Ε υ χ ο λ ό γ ια , p. 141. M ă r t t ir ii d e sp re în t r e b u in ţ a r e a e c te n ie i m a r i la în c e p u ­ tu l L itu r g h ie i c r e d in c io ş ilo r ne d a ii Conslili\(iile A postolice, ca rt. V I I I , ca p . 10 ; Sf. V a s ile cel M a r e , Epistola CLV, P. G., X X X I I , 6 1 2 ; Sf. lo a n G u r ă de A u r , O m ilia X X X V I I hi Fapte, 3, P. G ., L X , 266 ele. 574. C f. C o d , 6277— 770 M Înăstirea P anle lim o n, la 'Pan, N . T re m b e la , op. cil., p. 9. V e z i şi D o m PI. M e e ^te r, a r tic o lu l G recques (Liturgies), în « D ic tio n n a ir e d 'A r c h e o lo g ie c h r e tie n n e et ele L itu r g ie » , t. V I, p a rt. 2, co l. 1619; S. S a la v ille , op. cil. p. 95, η. 1. 575. P a n . N . T r e m b e la (op. cit., p. 67 — 68), p r e s u p u n e că s tr ig a r e a « în ţ e le p c iu ­ n e ! » a r p r o v e n i, în p r im a e cte n ie , d in r u g ă c iu n e a de o d in io a r ă p e n tr u p e n ite n ţi, iar în c e a de a d o u a e cte n ie , d in r u g ă c iu n e a p e n tr u c r e d in c io ş i, pe care ei tre ­ b u ia u să le a s c u lt e p le c a ţi în g e n u n c h i. S tr ig în d : « 'în ţ e le p c iu n e !» , d ia c o n u l i-ar fi

II
« IN T R A R E A C EA M A R E »

/

1. Scurtă privire istorică. — 2. Im nul heruvic. — 3. R u g ăciun e a tainică a p re o tu lu i din tirnpai Im nului heruvic. — 4. Ceremonialul «In trării celei mari», — 5, Simbolismul «Intrării celei mari». — 6 . Încheierea r itu a lu lu i «In tr ă r ii celei m ari »

D upă rugăciunea a doua pentru credincioşi, urm ează procesiunea In trării celei m ari (ή μεγάλη είσοδος, V h o d u l cel mare), care se desfăşoară într-o' atm osferă-de în a ltă sp iritu alitate , p regătită prin Im n u l h eru v ic sau heru v im i с şT~prm ru g ăc iu n e a ПГаТГгГГа ~nî Tal h ă: d е Л i t.u гg hisitori, în timp_ce cîntăreţii, corul sau credincioşii intonează acest imn. In esenţa ei, Intrareă~nceâ~nTâre constă in^tBrrainrSntenjrT rH iisportarea cu o so­ lem nitate deo sebU â^- e- sM fttauiias^a_daR ix iL i 2 r_pregătite deja la pros­ com idiar. Tem elia pe care se în a lţă tot edificiuf~7%FtT^TlTturgice este 1 ^ ш № £ ^ aducerea şi oferirea darurilor. R itu a lu l prfegătirii S fîntu lu i A gneţ şi al S fîntu lu i Potir constituie elem entul esenţial şi fu nd am e n­ tal al JPfescafljraigi. Prin transportarea darurilor îhSă, de aci pe sfînta masă, Intrarea cea mare trebuie considerată, la rîndu l ei, ca început al însuşi ritu a lu lu i Sfintei Jertfe euharistice. 1. Scurtă privire istorică în v e c h jj^ _ { _jiLe^ă-tTr-ea-Jnaierială şi pr£aducerea__ darurilor pentru Jertfă 'aveau,Joc în p rim a parte a L itu rg h ie i” credincioşilor. Ele erau de­ puse de aceştia după сопсёШ етёёГ- cateTiulireTril^,lininjd_-adunate__mai а!е5и^'в-^^^ш пГТШ г ёП е^1 еро2й ^1051^ЛШЖш[Ц1 sau pe o m asă s u p li­ ment ară^o^âpâÎpaTÎsCov) d in ă u n tru l a lta ru lu i. CanTităţiTe^potrivite alese de diacon erau apoi transportate şi prezentate în v a sele respective, episcopului sau preotului, сагe~le~~pnfn^--şi--Te~''clepunea pe altârT^oferi n djjhle ’"сГаЗГаШнг-рйп ru g ă ciune.~7n ^ ^ c ră tu r a ~ c îr^ăc §sÎe fă с ţî u n i se broda~şi p cm-etTrrea— nti m el o r celor care le aduceau şi ale celor pentru xare-er-au .ad.u sg. D upă ce însă locui sau m o m e n tu l Proscom idiei a fost trecut înainte de Liturghia catehum enilor şi a lu a t dezvoltarea ştiută pe masa prothezei, actul tra nsp ortăriL _darurilo.r_a trebuiL-săJm iira.ce de asemenea şi e l^ c a u rm a flfT o g ic ă, o ^ p o m p ă qoresp unzătoare. U n im puls însem nat în aceasta~7ftîecţie a~fost dat şi de sem nificaţiile sim bolice căpătate de m om entele şi actele d in r itu a lu l Proscom idiei în no ul său aspect.
făcut atenţi asupra m o m e ntu lu i cîn d tre b uiau sa se ridice şi să se apropie cu cu viinţă, pentru a prim i, prin imîna litu rg h is ito rilo r, b in e cu vîntarea obişnuită. A ceastă interjecţie ar fi în lo cu it, adică, fo rm ulele «ridicaţi-vă, catehum enilor», sau, pentru credincioşi, «să ne rid icăm », d in L itu rg h ia C o nstituţiilo r Apostolice, cart. V III, cap. 6, 10. O astfel de ipoteză este însă prea puţin probabilă. în prim ul rînd, ea nu găseşte nici un temei în a n alo g ia cu lo cu rile citate din Liturghia C o nstituţiilo r A postolice. în d e m n u l -.«ridicaţi-vă» sau «să ne ridicăm » avea alt sens, iar pentru prim irea bin e cuvântării de ta litu rg h is ilo ri, în a in te de concedierea diferitelor clase de asistenţi, C o iistitutiile A postolice (V III, 6, 7, 9) între b uinţe ază form ula : «plecaţi-va şi fiţi binecuvîntaţi.». Pe de altă parte, in te rjeciţa «înţelepciune» apare moi tirziu nu m ai in ecteniile pentru credincioşi, iar nu şi în cele pentru, catahum eni.

— 200 —
Pe de o parte, A g n e ţu l este p riv it ca im ag inea M ie lu lu i lu i D um n ezeu

pregătit p e n triT Je rtfă rv ît şi a F iu lu i Său, n ăscut în peştera de la Betleem ; pe de altă pa^ttTTnfrea "serviciuLjj]Îl&SlH^ :e ărS finiei"~ Îvânqhelii şi p în ă lcr~rmmit~1reiTmTr~slnT5oIizi i z k T —^ р 1 _ ^ т е л ^ о п ' и 7 S fîn tu lu i G herm an I al C o n sta n tin o p n ln lu i. tim pul d in cei trej_ a jii^ a i a c tiv ită ţii M în t u it o r u lu i57fi. Era deci foarte n atu ral ca aducerea da ru rilo r pe sfînta m e s^r^a 1caljeJ.e sem nificaţia уеп!хИ--Бд1е-ршШи1 - Х £ а ^ 1п u rm ă oară l'a Ierusalim , în a in te de P atim i'T 77T -Ca urm are firească, actul sim p lei trarisp o'rTăTfHd e *“ odÎm o a r â~F~defur il o r d in schevofilachion, sau de la m asa pe care erau preg ătite m a i tîrziu, la sfîntul prestol, a trebuit să fie supus unei d ila tă ri corespunzătoare 578 n o ilor sensuri. A şa a lu a t n a ş ­ tere V h o d u l cel mare sau Intrarea cu sfintele daruri., sub form a u n e i p rocesiun i,care pleacă de l ajDroscQinidi^^v-iFece^.pxiji.^u.şa, dinşpre m ia ­ zănoapte n" allafTiluC pentru a ajun^e_JiL_jffi4i-a«a]^axisuiui, întorcîndu-se apoi pfin'~tffttrtt3lB~Tr^ri^,s fîii1 ^ m a s ă din altar, unde sînt d in no u proaduse s ^ iLDUse în a in te.'- — —------------------ “ ' C erem onia Intrărir~ celei m ari s-a in au g u ra t în veacul al VI-lea, desigur sub o f orm ă m a L^im 0^4e-m t^m i4-& h-fiQ ate_ n u m a i p rin unele regiuni. PeT ^rem ea p a tria rh u lu i Eutihie al C o n sta n tin o p o lu lu i (552— 565) ё с П т era încă generalizată. Se vede însă că prindea teren, de vreme ce el dezaproba pe cei ce recom andau credincioşilor să cînte un an u m it im n, în tim p ce darurile erau transportate la sfînta m asă, închipuindu-şi că este p u rta t «îm păratul-slavei», deşi ele n u erau încă sfinţite 57!). La 9 ani în să du p ă încetarea din v ia ţă a acestui patriarh (574), V h o ­ dul cel m are a in trat o ficial în tip ic u l Bisericii, în urm a D ecretu lui prin care îm p ăra tu l J u s tin consacra introducerea Im n u lu i h eruvic în L itu r­ ghie 580. A ceastă cîntare se găseşte strîns legată, în istoria se rvic iu lui divin, de cerem onia In tră r ii cu sfintele daruri. Proba cea m ai ev id e n tă în această p rh d n ţă o face ecoul expres al acestei procesiuni, reflectat în textul Im n u lu i heruvic, care apare astfel ca o punere în scenă a temei solem nităţii însăşi. 2. I m n u l heruvic

N u s-ar putea spune cu precizie absolut docum entară la care din cele patru im ne heruv ice d in serviciul L itu rg h iilo r b iza ntine se referă Decretul îm p ă ra tu lu i J u s t i n 531. în tot cazul, o astfel de cîntare de in s p i­
576. O p. ciL, Р. C „ X C V III, col. 416 D şi eel. N il Borgia, II co m m e h lario lilurgico d i S. G erm ane, p airia rca C o n s la n lin o p o lita n a e la Versione la iin a d i AnasLasio B ibliolccario, nr. 33, p. 25. 577. Sf. Gherrnan I al C o n s ta n tin o p o lu lu i, op. cil., P. G., X.C V III, 420 D. Cf. şi N icolae C abasila, op. cil., cap. X X IV , col. 420 C. 578. Cf. şi P. Lebedev, op. cil., p. 262. 579. E p islo ia căi re papa V ig iliu , Despre Paşti si SI. Euharistie, P. G., L X X X V I, 2400— 2401. 580. G. Cedrenus (veacul al XI-lea), C o m pe nd iu istoric, P. G .r C X X I, 748. 581. N u este exclus totuşi ca cel imai vechi din ele să fie cel care se c în tă la Liturghia S fîn tu lu i V a sile cel M are, în s îm b ăta Paştilor («Să tacă tot trup u l o m e ­ nesc şi să stea cu frică şi cu cutrem ur şi nim ic păm întesc intru sine să nu' gîndească, fiin d c ă Îm p ă ra tu l îm p ă ra ţilo r şi D o m n u l d o m nilo r vine să se ju n g h ie şi să

— 201 —
raţie creştină v enea n u m a i să în lo c u iasc ă aici u n p sa lm care m ai înaiinte se in to n a în tim p ce se adu n a u darurile de la credincioşi şi se în ­ deplineau lu c rările m a n u a le pregătitoare, în vederea p u n e rii îna in te sau a proaducerii 582. Cele d o u ă ectenii şi ru g ă c iu n i pentru credincioşi s-ar putea privi ca un scurt m o m ent de tranziţie de la L itu rgh ia c ate h u m e nilo r la L itu r­ ghia euharistică. V e n in d im e d ia t d u p ă ecteniile şi ru g ă c iu n ile pentru catehum eni şi a v în d ca obiect una dintre categoriile de asistenţi aflaţi în biserică, ru g ăc iu n ile p entru credincioşi apar într-o m ăsu ră oarecare cu o fu ncţiu ne sim ilară celei a g ru p u lu i de ru g ă c iu n i d in ain te a lor şi aproape ca o parte in te g ra n tă a acestui grup. Unele înch eie o ficiu l p e n ­ tru catehum eni, iar cele p e ntru credincioşi reprezintă o prevenire p e n ­ tru categoria de asistenţi care răm în e a u în biserică, spre a p a rticip a la desfăşurarea m iste ru lu i litu rg ic, care consta în aducerea Jertfei. In L itu rgh ie, creştinul contem p lă nu n u m a i cu m intea, ci şi cu cre­ dinţa opera şi m isterul m în tu irii. De aceea, credincioşii sînt conduşi de la m editaţia discu rsivă p rin ru g ăc iu n ile , im nele şi lectu rile din L iturghia cateh um enilo r la m e d ita ţia c ontem p lativ ă, prin care p u te rile sufletului se a v în tă d in c o lo de conting enţele banale ale v ieţii, spre a sim ţi prin credinţă prezenţa lu i D um n ezeu şi a ha ru rilo r Sale. Prin tem a şi obie c tu l lor, toate ru g ăc iu n ile şi actele din rîn d u ia la Liturghiei cre d in c io şilo r se găsesc într-o strînsă conex iune şi depen­ denţă de m o m e n tu l c u lm in a n t al Jertfei euharistice, în care se re a li­ zează însăşi prezenţa şi lucrarea M în tu ito r u lu i. Percepţia acestei re a li­ tăţi sup ranatu rale scapă însă c ap acităţii sim ţuale a firii um ane, ea fiind p o sibilă n u m a i u ne i in tu iţii spirituale superioare, su sţin u tă de har şi i7;vorită d in credinţă. D e la în c e p u tu l ei, dar mai' precis de la cîntarea H e ru v ic u lu i, L itu rg h ia se desfăşoară într-o notă m istică. Ca atare, în întocm irea c e re m o n ia lu lu i se observă tendinţa v ă d ită de a transpune cugetarea, sim ţirea re lig io a să şi pietatea pe u n p lan superior, am putea spune suprasim ţual. în d e fin itiv , Liturghia, urm ăreşte în u ltim a lin ie să realizeze în credincioşi senzaţia aceasta a s u p ra n a tu ra lu lu i sau expe­ rienţa u n e i v ie ţi d iv in e , a d ic ă într-un cuvînt, em oţia m istică. N u m a i
se dea m încare cred inc io şilo r ; ci m e rg înainte a A cestuia cetele îngereşti cu toată ince p ăto ria şi s t ă p î n i a ; h e ru v im ii cu ochii m u lţi şi serafim ii cei cu cite şase aripi, feţele acoperindu-şi şi c în tîn d cîntarea : «A le lu ia, aleluia, aleluia»), in ţru c il el este în tre b u in ţa t şi în L itu rg h ia S fîn tu lu i Iacob. Im n u l h e ru v ic din L iturg hia D arurilo r m ai în a in te sfinţite («A cu m Puterile cereşti îm p re u n ă cu noi nevăzu t slujesc, că ia tă intră îm p ă ra tu l slavei. Ia tă jertfa tainică s ăv îrşită, de riînscle este în c o n ju ra tă. C u credinţă şi cu dragoste să ne apropiem ca p ărtaşi ai v ie ţii veşnice să ne facem. A le lu ia , ale lu ia, ale lu ia ») este considerat de u nii ca o com poziţie din anul 615 a p a tria rh u lu i c o n s ta n tin o p o lita n Sergiu, iar de alţii este atrib u it d ia co nu lu i său, G heorghe Pisidis. Poate că im ed iat după h e ruv icul din S îm b ă ta mare vine ca vechim e cel din u zul L itu rg h ie i S fîn tu lu i lo an G ură de A u r : «N o i cei care în c h i­ puim, tainic, pe h e ru v im i şi aducem făcătoarei de v iaţă T reim i cînlnrea cea de trei ori Sfînt, to ată g rija cea lum ească să o le p ădăm , ca să prim im pe îm p ăra tu l tuturor, pe C el în c o n ju ra t în chip n e v ăzu t de cetele îngereşti. A le lu ia , aleluia, aleluia». în Jo ia cea m are face funcţie de heruvic troparul «C inci Tale celei de taina, F iul lui D um nezeu, astăzi p ărtaş m ă primeşte...». Vezi lucrarea noastră Despro poezia im o g ra iic ă d in c a riile de ritu a l şi cîntarea bisericească..., p. 171 — 175. ,W2. Cf. lucrarea noastră in d ic a tă în nota precedentă, p. 171— 172.

— 202 —
deasupra sim ţurilor, în d o m e n iu l credinţei putem încerca această sen­ zaţie a u n irii noastre in tim e cu D um nezeu prin Fiul Său. De aceea, prin Im n u l heruvic, ni se am inteşte în c ă de la încep utu l L itu rgh iei c re d in ­ cioşilor acea c o n d iţie p re lim in a ră de purificare m o rală şi in te le c tu a lă, pusă de teologia m istică, pentru ca «cel p u ţin în in im ă» să ne despărţim sau să ne d e g a jăm de toate cele ce ne leagă de lum ea sim ţurilor. In tonarea H e ru v ic u lu i începe direct după ecfonisul («C a sub stăpinirea Ta to td e au n a fiin d păziţi...») u ltim e i ru g ăc iu n i pentru c re d in ­ cioşi. D intre cele patru im ne am intite, întrebuinţarea cea m ai largă, generală am putea spune, o are, precum este şi firesc, H e ru v ic u l d in Liturghia S fîn tu lu i lo a n G u ră de A u r («N oi, cei care în c h ip u im ta in ic pe h eruvim i...»). Id e ile d in cele trei im ne heruvice propriu-zi.se sînt ace­ leaşi, deşi dezv oltare a şi ordinea lor de succesiune este diferită în te x ­ tele respective. A şa precum s-a spus, tem a lor se in sp iră d in s e m n ifi­ caţia sim b o lic ă a In tră rii celei m ari. M in tu ito ru l, « îm p ă ra tu l slavei», «îm p ăratu l tu tu ro r» , « îm p ă ra tu l îm p ă ra ţilo r şi D om n u l d o m nilor», « în ­ conjurat în chip n e v ă z u t de cetele îngereşti», care «merg în a in te a A c e s ­ tuia... cu toată în c e p ăto ria şi stăp înia, h e ru v im ii cei cu ochi m u lţi şi serafim ii cei cu cîte şase arip i», va apare adică curînd, reprezentat p rin sfintele daruri ce se vor transporta de la proscom idiar pe sfînta m asă. Ca particip anţi la această p riv elişte sp iritu ală, noi îl în tîm p in ă m intonînd de trei ori cîntarea de la u d ă «A le lu ia », aşa cum făceau p u te rile cereşti din v iz iu n e a a u to ru lu i A p o c alip se i (X IX , 1, 3 , 4 ) 583. P entru ca într-adevăr să p utem în c h ip u i tain ic pe h e ru v im i şi să ne unim cu c o ru ­ rile cetelor îngereşti, este însă necesar ca m ai în tîi «să tacă tot tru p u l omenesc şi să stea cu frică şi cu cutrem ur şi nim ic păm întesc în tru sine să nu g înde ască». Pentru ca să vedem cu ochii sp iritu a li pe F iu l lui Dumnezeu., Cel ce a mers să se jertfească pentru m în tu ire a noastră, se cere anum e ca su fletul să fie uşor, să fie desprins adică de tot ceea ce l-ar putea reţine în preo cup ări inferioare sau d in cadrul v ie ţii păm înteşti, să a ju n g ă a fi asem enea îng e rilo r printr-o renunţare şi s im p lifi­ care interioară, eliberîndu-se de sub puterea şi sugestia sim ţurilor, care ne în lăn ţu ie în g r ijile terestre ale vieţii. Precum se ex prim ă S fîn tu l Gherm an I al C o n s ta n tin o p o lu lu i, « Im n u l heruvic, care se cîntă, în ­ deam nă pe toţi să fie m ai cu luare am inte de acum şi p în ă la sfîrşitu l Liturghiei, lăs în d to a tă g rija de aici, ca să prim ească pe M arele îm p ă ra t, prin îm p ărtăşire» 584. De fapt, Im n u l h e ru v ic n u este propriu-zis o rugăciune. însu şi titlu l de «Im n h e ru v im ic » i se ap lică sim bolic sau figurat, întrucît el nu este adresat în g e rilo r şi nici nu se p re zin tă ca intonat de ei. C u p rin siil său are caracterul u ne i fo rm u le de autopersuasiune corespunzătoare m o ­ m entului, pe care cre d inc io şii prezenţi la Liturghie şi-o. a dm in istrează colectiv în vederea în v io r ă r ii p o te n ţia lu lu i lor spiritual, pentru a se
533. în E x posilio litu rg ia e g allica nae , a trib u ită Sf. G herm an al Parisului ( t 576), P. L„ L X X II, 83— 98, acest între it « A le lu ia » este considerat ca un îm p ru m u t din viziunea A po c alip se i S fîn tu lu i lo an E v an g h e lis tu l (X IX , 1, 3, 4). C o m e n ta riu l lit u r ­ gic al Sf. G h e rm an I al C o n s ta n tin o p o lu lu i dă ca temei biblic al im n u lu i h e ru v ic viziunea din profeţia lu i le z e c h iil X , 3, 4. 584. Sf. G h e rm an 1 al C o n s ta n tin o p o lu lu i, op. cit., P. G. X C V III, 420, D — 421 A.

— 203 — putea sim ţi în cor cu «cetele îngereşti..., cu h eruvim ii... şi serafimii...», care, «acum , slujesc în chip nev ăzu t îm p reu nă cu noi». Intonarea melism atică a acestui im n, caracterizată p rin m o d u la ţii tărăgănate, este cerută în p rim u l rîn d de ra ţiu n i practice şi anum e spre a se lăsa tim p u l necesar lu c rărilo r de preg ătire ale H turghisitorilor. N u m ai p u ţin însă o astfel de intonare constituie un elem ent în plus pentru crearea unei dispoziţii sufleteşti de transportare sp iritu a lă şi de m editaţie, corespun­ zătoare m o m e n tulu i. 3. R u g ăc iu n e a ta in ic ă a p re o tu lu i din tim pul Im n u lu i heruvic Pentru pregătirea specială a litu rg h isito ru lu i n-a în tîrziat să se in ­ troducă în plus o m işcătoare rugăciune, ce se citeşte în tain ă în tim pul cîntării H e ru v ic u lu i : «N im e n i d in cei legaţi cu pofte şi cu desfătări trupeşti nu este v redn ic să vie, să se apropie sau să slujească Ţie, îm ­ părate al slavei...». E greu să se afirm e că ea a fost între b u in ţa tă m ai în tii în L itu rgh ia S fîn tu lu i lo a n G u ră de A u r sau în cea a S fîntu lu i V asile cel M are. U nele m anuscrise o înscriu n u m a i în rîn d u ia la aces­ teia din u rm ă 585, iar altele n-o p revăd în nici una d in ele 5S0. N u este exclus ca ea să fi fig u ra t m ai în tîi ca o piesă de ev h ologh iu , de unde era recitată la vrem ea cuvenită. A p ro p ia ta transportare a daru rilor pe sfînta masă, adică pe a d e v ă ­ ratul altar, pentru jertfă, este firesc să angajeze profund conştiinţa d preotului^ca-'shljT tor al ei. în perspectiva sa spirituală, se profilează | jertfa în sine, jertfa d e p lin ă sau desăvîrşită, cînd, fiind sfinţită p rin ve- * nirea şi lucrarea S fîn tu lu i D uh, D o m n u lJ j 2 s ii£ i- x l£ Y ^ substan­ ţial. De aceea,_ an tic ip ir K r T r tu r g h is ifo r u Is simte oblig at _ a _ jiă iiu n 5 i- căli''crevăraÎ^~preot al jertfeTeste M in tu ito ru l. că înJuluraln^â-esta-iertfa. Lui însuşi, pe care pe G o l gota a adns-n p ersonal, prim ind-o îm preună cu Tatăl şi cu D u h u l"S iIn F 7 p e de altă parte, că tot El este Cel ce îm p ă r­ tăşeşte pe credincioşi de binefacerile jertfei Sale prin prim irea de către ei a S fîn tu lu i Său Trup şi a P reacuratului Său Sînge, la sfîrşitul Litur­ ghiei : «Tu eşti Cel ce adu ci (jertfeşti) şi Cei ce Te aduci (Te jertfeşti.).. Cel ce p n m e ş fr ~şT~Cel~~rg~Te îm părţi, Hristoase, D u m n e zeul nostru». P reotului îi'esÎ^T ricredinţat. n u m a i of i c i u l d e slujitor al îm p ă ra tu lu i slavei, adică de «îm preună- lucrător» (II Cor. V I, 1), sau cooperator la opera m în tu irii, се~~5^~Гап±ггша ir r f ie c a r e Liturghie ; aci,j3r£0±ul--m4epiineşie__ rolul de slu jito r îrT num ele 1п уа 1д ]т ц Ь 11^ Ж Г ~ а Ш Н ^ 1е^ 1 йс1ап-1-а 1--]£г1 ^:е 1, care acum se aduce sub form ă litu rg ic ă sau sacram entală şi deci nesîngeroasă, p e ntru ca astfel, p în ă la sfîrşitul veacurilor, cei ce cred într-însul să a ib ă ocazie a se îm p ărtăşi de binefacerile m în tu irii realizate prin jertfa F iu lu i lu i D um n ezeu 587. U n m a n d a t atît de sfînt încarcă cu mare răspundere şi e de natură a um ple de sfia lă sufletul u n u i preot pătruns de conştiinţa m isterului pe
535.
(veac.

C odicele

B arberini

336

(veac.

al
de

V I I I — IX-lea)
M ee ster,

ţi

Codicele
so u rc c s

Svha.%1 ianov
ci rie-

al X - le a — al

X I- le a ).

C f. D o m

P la c id e

G encse

veloppem ents du texte grec de la lilu rg ie de S. Je a n ChrysosLome..., p. 88, η. 3. 586. Codicele Porphyrios (veac. al X-lea— al XI-lea) şi Codicele Rossanensis (veac. al XI-lea— a l XJI-lea) Cf. Ibidem. 587. Cf. Pr, O. N. C ă c iu lă , Ή Θεία Εύχαριστία ώς θυσία, A le na, 193!, p. 338— 339,

— 204 care îl înde p lin e şte în Liturghie. Ce v redn icie m orală, ce grad de sp iri­ tualitate, a d ic ă de degajare de patim i, şi ce înălţare cu d u h u l trebu ie să realizeze u n litu rg h isito r pentru ca să p o a tă fi la în ă lţim e a slu jb e i în care el reprezintă pe A rh ie re u l cel veşnic şi stăpîn al celor cereşti şi al celor p ăm în te ş ti ! în d e p lin ire a u n u i astfel de ofic iu «este lucru m arc şi în fric o şăto r pentru înseşi puterile cereşti», aşa în c ît «nim eni din cei le g a ţi cu pofte şi cu desfătări trupeşti nu este vredn ic să· vie, să se a p rop ie sau să slujească Ţie, îm p ăra te al slavei». Pe orice treaptă a s u işu lu i du h ov nicesc s-ar ridica un preot, n u s-ar putea spune totuşi că, om în trup fiind, ar fi p u tu t atinge m ăsura deplină a sfinţen iei ceru­ te «pentru a sta în a in te a sfintei mese şi a jertfi S fîntu l şi P reacuratul Trup şi S c u m p u l Sînge». De aceea, el sim te nevoia să se roage D o m ­ n u lu i ca să nu-1 în lă tu re dintre s lu jito rii Săi, ci «să-i curăţească su fle­ tul şi in im a de cugete viclene şi să-l facă apt prin puterea S fîn tu lu i Său D uh», b in e v o in d astfel a p rim i să-I fie aduse darurile de u n slu jito r care se recunoaşte nevrednic. R u g ă c iu n e a ta in ic ă d in tim p u l c în tării H e ru v ic u lu i constituie deci un scurt dar concentrat exerciţiu spiritual şi o fo rm ulă ţesută d in v ib r a ­ toare accente ascetice, m enite să purifice sufletul litu rg h is ito ru lu i şi să-l prom oveze cel p u ţin pe o p rim ă treaptă a u rc uşu lui sp iritu al corespun­ zător atm osferei de m ister a Liturgh iei credincioşilor. Ca o întregire a accstui ex erciţiu, litu rg h isito rii încearcă o n o u ă înălţare într-un zbor iute al g h id u lu i, recitînd şi ei, în ta in ă şi cu pătrundere, Im n u l h eru v ic de trei ori, cu cîte o în c h in ă c iu n e în faţa sfintei mese, la fiecare sfîrşit. 4. C e re m o n ia lu l «In tră r ii celei m a ri » D escbizîndu-se apoi sfintele uşi şi perdeaua lor, preo tul face tămîierea m ică, re citîn d Psalm ul L şi alte tropare de u m ilin ţă şi acom odîndu-şi această acţiun e notei m istice a m o m e n tulu i, printr-o cădire lin ă , care să nu tu lb u re p rin sunetul clopoţeilor de la cădelniţă lin işte a de p ro ­ fund ă reculegere d in biserică. Însăşi această cădire se încad rează între lu c rările p re g ătito a re ale V h o d u lu i. T erm inînd cădirea, litu rg h is ito rii fac în d a tă trei în c h in ă c iu n i în faţa sfintei mese şi, d u p ă ce o sărută, se în c lin ă d in sfintele uşi către credincioşi. M e rg în d după aceea la prosco­ m id ia r şi fă c în d trei în c h in ă c iu n i însoţite de recitarea s tih u lu i « D u m ­ nezeule, curăţeşte-m ă pe m ine păcătosul», litu rg h isito rii iau vasele cu sfintele d a ru ri şi form ează cortegiul V h o d u lu i,- p o triv it re g u lilo r în ­ scrise în L itu rg h ie r 58S, cu p riv ire la cazurile cînd oficiaza mr-preot- s in ­ gur, ori în so ţit de diacon, sau mai m ulţi preoţi, cu sau fără diaconi, în d a tă ce cîn tarea H e ru v ic u lu i se opreşte la p u n ctu l stab ilit ..pjrin-pr-actică, procesiun ea cu sfintele daruri se desfăşoara'leşTnd,” precum s-a spus, prin uşa de m iazăn o apte a altarului, purt'îndu-se, în a in te c ădelniţa cu tăm îie sau sm irnă, precum şi una sau dou ă făc lii aprinse. La cate­ drale şi b iserici, cu un aparat m ai bogat, în prim ele rîn d u ri ale proce588. A se vedea îndeosebi ediţia L itu rg h ie ru lu i de Bucureşti, 1956. La L itu rg h ia cu arhiereu acesta nu iese cu sfintele daruri, «ci le dă preotului şi d ia co n u lu i, care în c h ip u ie pe Io sif şi pe N ic o d im », in truc it «arhiereul poartă ch ip u l lu i . Hristos». Scrisoarca s in o d a lă a p a tria rh u lu i ecum enic Paisie 1 către N ic o d im al M o sco vei (1665), la K. D e lik a n is op, cil., t. III, p. 48.

— 205 — siunii sînt purtate ripidele de m etal cu c h ip u rile serafim ilor, ilustrîndu-se astfel sim bolic cetele îngereşti, care escortează în chip nev ăzu t pe Îm p ăra tu l tuturor 589. în v rem u rile de strălucire ale Im p e riu lu i biza n ­ tin, îm p ăra tu l însuşi se în c o lo n a în această procesiune, atunci cînd p a r­ ticipa la L itu rg h ia d in biserica Sfînta Sofia. C u lu m in a re a în m ină, el pornea d in altar cu clerul şi în d a tă ce ieşea pe uşa la te ra lă am in tită, suita de dem nitari-şi garda cu prapuri şi sceptrul îl u rm a u în acest cor­ tegiu sim b o lic al Îm p ă ra tu lu i tuturor 5!)0. N u este de m irare deci dacă şi c re dincio şii s-au sim ţit în c lin a ţi la rîn d u l lor să-şi m anifeste v e n e ­ raţia, în g e n u n c h in d în faţa daru rilor purtate în procesiune, deşi în acest m om ent litu rg ic ele n u au decît tot v aloarea u nor s im b o lu r i591. în c e p în d chiar în tim p u l p arcursulu i de la altar şi c o n tin u în d în 'm ijlo c u l n a o su lu i, u nd e se opresc cu faţa spre credincioşi, litu rg h is i­ torii rostesc cu solem nitate fo rm ulele stab ilite p entru pom enirea în general a c ăp e te n iilo r bisericeşti, a diferitelor categorii ale clerului, a c o nd u c ăto rilo r statu lu i şi a ctitorilor. P om enirea p u b lic ă şi solem nă a acestor categorii, la. V h o d u l cu cinstitele daruri, este m o tiv a tă de ser­ v ic iile şi foloasele pe care obştea c re dincioşilor le are d in partea aces­ tor categorii, care, p rin în d e p lin ire a a trib u ţiilo r lor, asigură fie ordinea şi siguranţa v ie ţii sociale, fie progresul sp iritu a l şi m în tu ire a sufletelor, fie susţinerea B isericii şi ro lu l ei, p rin jertfele lor m ateriale. Pentru restul c re dincioşilor se în tre b u in ţe a ză fo rm u lele generale sau globale de pom enire înscrise în Liturghier. în re alitate însă, cel p u ţin în Biserica O rto d o x ă R o m ân ă, se pra c ­ tică aproape în chip curent — am putea spune — şi p om e nire a n o m i­ n a lă p u b lic ă a listelor de v ii şi m orţi, u n e o ri destul de lu n g i, în tim p u l opririi p ro c e s iu n ii V h o d u iu i mare, în m ijlo c u l nao su lu i. în sp iritu l drep­ tu lu i bisericesc oriental însă, o excepţie în acest sens se face n u m a i pentru ctitori, îngăduindu- se ca «num ele lor să fie p o m e nite la slujbele bisericeşti» δ!)2. în această categorie ar putea fi a sim ilat, fără în d o ia lă ,
589. Cf. şi Si. G h e rm an I al C o n s ta n tin o p o iu lu i, op. cil., Р. C., X C V I1 I, 420 A. 590. V ezi βασίλειος τάξις sau C artea ce re m o niilo r de la C urtea bizantină, în to cm ită de îm p ă ra tu l C o n stantin al VII-lea, P o rfirogenetul. СГ. S. A n lo n ia d is , Place de la L iturg ie dans la trad itio n des lettres grecques, Leiden, 1939, p. 199. 591. A su p ra acestui a m ă n u n t a atras atenţia în c ă d in ve a cu l al Vl-lea p atriar­ h ul c o n s ta n tin o p o lita n E u tih ie (vezi nota 579). N ic o lae C a ba sila e x plică această îng enunchere a cred incio şilo r p rin co nfundarea cu V h o d u l de la L itu rg h ia D a ru ­ rilor mai în a in te sfinţite, unde este vorba de o prezentă reală a M în tu ito ru lu i, D a ru ­ rile aflîndu-se d e ja transform ate în T rupul şi S în g e le Său, la o Liturg h ie precedentă (op. cit., cap. X X IV , col. 420 D). Sim ion, arh ie p isc o p u l T esalo nicu lu i, găseşte o lorm ă m ai fe ric ită pentru ju stific are a acestei practici. R e sping înd acuzaţia de idololatrie, el susţine că pe drept c u v in t ing en unc he credincioşii la V h o d u l cel mare, întrucît, deşi d aru rile n u sînt sfinţite, ele au fost insă p re gătite şi puse îna inte a lui D um nezeu p rin ru g ăciu n i, ca unele ce u rm e ază a ti p refăcute puţin mai tîrziu in T rupul şi Sîng e le M în tu ito r u lu i. Deci la Intrarea cea marc, tor ti se dă cinslirc ca unora ce sîn t în c h ip u iri ale T rup u lui şi S in g e lu i lui Hristos (Despre sfînta bise­ rica, p. 261, col. 2 ; 262, col. 1). O justificare sim ilară o găseşte şi G a v riil Sever ai Fiiadelfioi, în lucrarea F/des Ecclesiae o rie n taliş seu G a b rie lis m eiropo/itac Philadelphiensis o pascula, ed itată de R ich ard us Sim on, Paris, 1671 (La Jo a n n e s M ich ae l Hanssens, op. cit., t. III, pars altera, p. 288). 592. N ic o d im M ila ş , D reptul bisericesc o rientai, traducere ro m ân ă de I. D. C orniiescu şi V a sile S, Radu, Bucureşti, 1915, p. 441. O aslfel de concesie are la

— 206 —
şi cazul altor creştini pioşi care s-au ilustrat p rin binefaceri sensibile în folosul c o m u n ită ţii bisericeşti. P om enirile n o m ina le lu n g i, care nu se încadrează în ex cepţiile m enţionate în leg ătură cu V h o d u l mare, apar însă pe de o parte ca o exagerare a am ănu ntelor accesorii, ceea ce duce ia înecarea a c ţiu n ii liturg ice p rin cip ale şi la atingerea esteticii ritu a lu lu i. T otodată, ele pot aju ng e o încercare serioasă pentru puterea de suportare a m ultora dintre credincioşi şi o provocare p entru suscep­ tib ilităţile delicate, m a i ales în cazurile în care se pot id e n tific a în şirul num elor rostite în auz persoane cu o reputaţie m o rală scăzută în o p in ia publică ; în astfel de c ondiţii, «răscum părarea păcatelor se sc h im b ă (se transformă) în lau d ă», precum se exprim a Fericitul Ie ro n im 593. Pentru aceste m otive, autoritate a bisericească s-a văzut n e v o ită să in te rzică form al p o m e n irile n o m in a le sau, m ai precis, citirea de p o m e ln ic e la ieşirea cu cinstitele d a r u r i55· 1 ; pentru un astfel de oficiu, rîn d u ia la bise­ ricească a stab ilit m o m entele respective din ritu alu l P roscom idie i. P o­ m enirile n o m in a le d in cursul V h o d u lu i mare au caracterul precis al unor p om e niri de onoare 5 !)5, aşa că nu pot fi la locul lor aci acelea care nu întrunesc această condiţie.
baza şi o consideraţie de ordin m oral şi e d ucativ în acelaşi tim p. Este, adică, o datorie de re cu n o ştinţă de a ne aduce am inte în ru g ăciuni de ctitori şi b in e făcăto ri, luind exem plu de la sacrificiile lor pioase. 593. «Expunem acest ca p ito l pentru în tîis tă tă to rii Bisericilor. Ce înse am nă c u v in te le : alesul m eu a s ăv irşit m ulte fărădelegi in casa m e a ? (.Ier. X I, 15). Ele se ap lică fără de în d o ia lă şi b o gaţilo r care, deşi răpesc b u n u rile alto ra şi nu scot vicle şu g urile din in im ile lor, crcd că sînt dem ni de în d u rare a lu i Dum nezeu... Cu toate acestea, se pom enesc acum public num ele do nato rilo r şi răscu m părare a păcatelor se transform ă in lauda, fără să-şi am intească de v ă d u v a clin E v ang h e lie care, punîrid in co rv ană doi b ănu ţi, a întrecut ofranda tuturor b o gaţilo r» (M arcu X II, 41— 44. Super Ierem iam , cart. II, cap. X I, P. L., X X IV , 784 С — £>). 594. «M u lte Biserici autocefale au interzis prin h o tărîri sinodale citirea p o m e l­ nicelor ia ieşirea cu siintele D aruri şi chiar pom enirea ch iria rh u lu i acelei Biserici... Astfel a făc u t Biserica re g atu lui grecesc». D ragom ir Demetrescu, în «Biserica O r to ­ doxă R o m ân ă», X X X (1906— 1907), p. 433 şi note. De asemenea, fosta Episcopie a A rgeşului a .oprit pom enirea în auz la ieşirea cu cinstitele daruri, p rin ordinul, nr. 2421 din no iem b rie 1925 etc. 595. Acest considerent este v a la b il ind e pe nd e nt de credinţa, de co n v in g e rile şi de a titu d in e a c o n d u căto rilo r p o litic i ai statu lu i fată de religie şi fa ţă de Biserică, în concepţia Bisericii creştine, societatea org anizată în stat şi c îrm u ită de c ă p e ­ tenii sau a u to rităţi este considerată în p rin c ip iu şi indirect ca o in stitu ţie de drept divin. Dacă, adică, statul nu este întem eiat direct pe Dum nezeu, existenţa lu i este privită totuşi ca re zu ltanta unei necesităţi sau dispoziţii sădite de la creaţie în însăşi n a tu ra o m u lu i. O rd in e a soc ia lă şi ju rid ic ă statală are deci la baza ei legea firii sau legea n a tu ra lă , care este socotită d iv in ă în originea sa, aşa precum se sub lin ia ză in am bele Testam ente ale Sfintei Scripturi (Pilde V III, 16; Rom . X III, 1— 2; I Petru II, 13— 15, 17). Existenţa a u to rită ţilo r reprezintă una din legile fundamentale: .ale vie ţii în stat, aşa precum o rdinea şi arm onia d in cosmos au la baza lor an um ite legi. în tim p ce preocupările co n d u căto rilo r bisericeşti îm b răţişe ază id e a lu rile transcendente din ordinea re ligio asă ale cred in cio şilo r lor, au to rităţile statului au în sarcina lor nu num ai asigurarea o rdin ii, lib e rtăţii, dre p tăţii şi fericirii sociale, ci şi d irija re a în tre ­ gii vieţi p o l i t i c e sub toate aspectele şi ţe lurile ei din d o m e n iu l co nting enţe i, la care m e m b rii Bisericii sîn t interesaţi în aceeaşi m ăsură ca şi ai celo rlalte in stitu ţii din com ponenţa sta tu lu i. Ia tă deci da ce Biserica prim ară, conform îndu-se în d e m ­ nu lui S fîn tu lu i A p o s to l P avel (I Tim. II, 2), a făcu t loc în c u ltu l ei d iv in r u g ă c iu ­

— 207 — La o p riv ire m ai atentă, cerem onia In tră r ii celei m ari lasă să se în ­ trevadă astfel, p ln ă în rîn d u ia la ei de astăzi, m om entele p rincipale din care era constituit ritu a lu l P roscom idiei în sim plitatea lu i prim ară. Căci ce sînt, de exem plu, aceste pom eniri, care se încheie în tim p u l scurtei opriri clin m ijlo c u l bisericii, ca şi form ulele cu acelaşi caracter ce se schim bă în şoaptă, precum v o m vedea, între preoţi şi diaconi, în tim pul in trării cu darurile în altar, dacă nu ecoul v echilo r diptice legate de actul p ro adu cerii şi anum e de aducerea şi de punerea darurilor pe sfîn­ ta m asă ? De asemenea, o b ice iu l ca arhiereul să prim ească, atunci cînd slujeşte, de la d iaco n şi preot cinstitele daruri, în faţa uşilor îm p ă ră ­ teşti, ducîndu-le el însuşi pe sfînta m asă, d u p ă cuvenitele pom eniri, nu este altcev-a decît reflexul vech ii practici de a prim i d in m îin ile cleri­ cilor daru rile pentru proaducere. Reluîndu-se cîntarea p ă rţii a doua a Im n u lu i heruvic, procesiunea cu cinstitele daruri se întoarce în aceeaşi ordine în altar şi, după ce s-a intrat p rin sfintele uşi, darurile sînt depuse pe an tim in su l de pe sfînta m asă, du p ă rîn d u ia la stab ilită. A nu m e , în tim p ce preotul rosteşte fo rm u le le 'd e p om enire în m ijlo c u l bisericii, diaconul, care a intrat deja, aşteptînd cu discul pe cap în altar, în partea dreaptă a intrării, întîmp ină pe preoţi, zic în d : «Preoţia ta să o pom enească D o m n u l Dum nezeu întru îm p ă ră ţia Sa», la care preotul răspunde : «D iacon ia ta să o p om e­ nească D o m n u l D um nezeu întru îm p ă ră ţia Sa, totdeauna...». Preotul aşază m ai în tii p o tiru l pe sfînta m asă şi lu în d apoi discul de la diacon îl pune lîn g ă el, în stînga, înto cm ai ca la proscom idiar, recitind în cursul acestor luc rări cele trei tropare înscrise în L iturghier («Iosif cel cu bun chip de pe lem n lu în d preacurat T rupul Tău...», «în m orm înt cu trupul, în iad cu sufletul...» şi «Ca p u rtăto r de viaţă... s-a arătat morm în tu l Tău...»). D u p ă aşezarea sfintelor vase pe antim ins, se închid sfin­ tele uşi şi perdeaua lor, iar preotul rid ic ă acoperăm intele de deasupra discu lui şi p o tiru lu i, punîndu-le la o parte, steluţa lăsînd-o pe disc deasupra S fîn tu lu i A gneţ. Ia apoi «aerul» de pe u m erii diaconu lui sau ai săi, cîn d slujba se face fără diacon, acoperind cu el darurile laolaltă. T ăm îia ză apoi de trei ori darurile, rostind stihurile 19 («Fă bine, D oam ­ ne, întru b u n ăv o ire a Ta Sionului...») şi 20 («A tu n ci vei bin evo i jertfa dreptăţii...») clin P salm ul L. A c ţiu n e a In tră rii celei m ari se încheie cu d ia lo g u l rostit în tain ă, între preot şi diacon. «Pomeneşte-mă, frate, şi îm preună- slujito rule», zice către diaconi·’ preotul, cînd îi dă cădelniţa, iar acesta răspunde la rîn d u l său : «Prâoţia ta să o pom enească D om ­ n u l D um nezeu în tru îm p ărăţia Sa», a d ă u g in d încă : «Roagă-te pentru m ine, p ărin te». «D uh u l Sfînt să fie peste tine şi puterea C elui preaînalt să te um brească», se roagă preotul, iar d iaconu l răspunde : «Acelaşi D uh să lucreze îm p re u nă cu noi în toate zilele v ie ţii noastre. Porneneşnilor pentru în a lţii dregători ai statu lu i rom an necreştin (T ertulian, .A po lu ijclicum , cap. X X X , X X X I, X X X IX ). P om enin d deci p ublic şi la Ioc de onoare pe co nducăto rii stalului, ii i s o ri с fi sa conform ează astfel şi astăzi, pe de o parte c o m a n d a m e n te lo r d o c trin e i şi t r a d i­ ţiei sale s/in te, iar pe de altă parte între ţine în acest chip în conştiinţa credincio­ şilor săi ideea de respect şi de ascultare de au to rităţi, caro constituie Ьау.п d isci­ p linei civice.

te-mă, părinte». P reotul încheie, în s f îr ş it : «Să te pom enească D o m n u l D um nezeu, întru îm p ă ră ţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor». 5. S im b o lis m u l «In tră r ii celei m a ri » D u p ă u n ii com entatori ai L iturghiei, V h o d u l cu cinstitele daruri este considerat ca o reprezentare sim bolică a lu ă r ii de pe cruce a T ru p u lu i D o m n u lu i şi a în m o rm în tă rii Lui. Precum, adică, cei d o i u ce ­ nici intr-ascuns ai Săi, Iosif şi N ic o d im , nu L-au în m o rrm ntat pe Golgota, ci l-au lu a t şi L-au transportat în g rădina în care se afla mormîntuj unde L-au pus (lo a n X IX , 38— 41), tot aşa preotul şi d ia c o n u l, v e ­ n ind la prosco m idiar, iau sfintele vase cu sim bo lu rile m ateriale ale T ru p ulu i şi S în g e lu i D o m n u lu i, pe care le transportă în procesiune so­ lem n ă pe sfinta m asă, p riv ită ca sim bol al m o rm in tu lu i. V h o d u l cel mare apare astfel, în perfectă ordine logică, ca o dezvoltare şi com p le­ tare în co n tin u a re a ternei şi actelor d in ritu a lu l P roscom idiei, în care s-a săv irşit a m in tirea P atim ilo r şi m orţii D o m n u lu i pe cruce. C o n e x iu ­ nea in tim ă între sim b o lism ul acestor două părţi ale o fic iu lu i litu rg ic devine e v id e n tă p rin cele m ai m ici am ănu nte ca, de exem plu, p rin for­ m u la în tre b u in ţa tă de litu rg h isito ri în parcursul prim ei p ărţi a V h o d u ­ iu i m are pentru diferitele p om e niri («...Să-l...», «Să-i...», «Să v ă p o m e ­ nească D o m n u l D um n ezeu întru îm p ărăţia Sa»), expresie d e riv ată din ru g ăc iu n e a de pe cruce a tîlh a ru lu i pocăit, către D om n u l (Luca X X III , 42). A c te le şi obiectele litu rg ic e care in tră în com ponenţa ritu a lu lu i pentru depunerea da ru rilo r pe sfînta m asă capătă acum u n sens simbolico-m istic corespunzător m o m e n tu lu i. In p rim u l rînd, aşezarea d a ru ri­ lor peste a n tim in s u l de pe sfînta m asă închipuieşte punerea tru p u lu i D o m n u lu i în m o rm în t, a dică îngrop area Lui ; «sfînta m asă este antitipul a ce lu i sfînt m o rm înt, je rtfe ln ic u l şi, desigur, d ep o zitu l în care a fost aşezat sfîn tu l şi p reacuratu l trup» 5 9G . D iscul nu m ai înse a m n ă acum, ca la P roscom idie, ieslea d in staulul de la Betleem, în care s-a născut, ci «este în lo c u l m în ilo r lu i Io sif şi N ic o d im , care au îng ro p at pe H ris ­ tos» :V JT . De asem enea, pocroveţele sau în v e lito rile sfintelor vase nu m ai am intesc aci scutecele în care a fost înfăşat la naştere, ci p în ze tu rile cu care a fost în făşu ra t trup u l Său, la aşezarea în m.or.mînt, şi anum e a co p e răm în tu l dis cu lu i ţine lo c u l su d a riu lu i sau ştergaru lui ce a fost pe faţa Lui, iar cel de deasupra p o tiru lu i am inteşte g iu lg iu l în care i-a fost în făşu ra t trup u l (lo a n X X , 6, 7) 598, în tim p ce «aerul», care se în ­ tinde peste cele d o u ă sfinte vase, înseam n ă piatra p u să p e ntru în c h i­ derea m o r m in t u lu i5 !}9 . T ăm îia în tre b u in ţa tă la cădire în acest m om ent, şi anum e d u p ă aşezarea a co p e ră m în tu lu i cel mare peste sfintele vase, reprezintă arom atele în trebu inţate de Iosif şi N ic o d im la< ungerea sfîn596. Cf. Sf. G h e n n a n I al C o n s ta n lin o p o lu lu i, op. cil., P. şi col. 421 A. 597. Ib id e m , col. 421 D. 598. Cf. Sf. G h e rm an I al C o n s ta n lin o p o lu lu i, op. cil., Prot. G rig o re M a n sv e to v , op. cil., cap. 46, p. 69 ; Dr. V asile T arnavschi, op. cit., p. 501. / 599. Cf. Sf. G h e rm an I al C o n s ta n tin o p o iu lu i, op. (cit., G-, X C V III, 420 C. Ci.

P. G., X C V III, 424 В ; Mitrofan.ovi.ci şi Dr. T. P. G., X C V III, 424 В

— 209 — tului trup al D o m n u lu i în a in te de p u n e re a în m o rm în t 600, închiderea sfintelor uşi la încheierea V h o d u lu i m are a m in te ş te p e c e tlu ir e a morm m tu lu i şi în tărire a lu i cu p a zn ic i de către căp e te n iile religioase ale iudeilor. Pecetea ap lica tă pe m o rm în t este sim bo liza tă, d u p ă u n ii co­ m entatori, p rin steluţa sau asteriscul răm as pe sfîn tu l disc, d u p ă rid i­ carea aco perăm ântului său U (U , iar coborîrea perdelei am inteşte coborîrea ta in ic ă a lu i H ristos la iad, cu sufletul şi D um nezeirea, pentru liberarea celor drepţi 602.·' A c ţiu n e a sim b o lic ă este com pletată p rin citirea celor trei tropare 0 0 3 m e nţion ate în a in te în cerem onialu l In tră r ii celei m ari. în cel d in ţii d in ­ tre ele se descrie lucrarea însăşi a c o b o rîrii tru p u lu i D o m n u lu i de pe cruce, în d e p lin ire a d a tin ilo r iu d aice de în m o rm în ta re şi îngroparea Lui de către Io s if («Iosif cel cu b u n chip, de pe le m n lu în d preacurat trupul Tău, cu g iu lg iu curat înfăşurindu-l...»). In cel de al do ile a se m ă rtu ri­ seşte a trib u tu l u b ic u ită ţii şi n e m ă rg in irii d iv in e a lui Iisus, Care, deşi ca om se afla cu trupul în m o rm înt, totu şi sufletul Său, despărţit de trup, a fost pururea u n it cu D um nezeirea, însoţind-o în iad de u nd e a eliberat pe cei drepţi, conducîndu-i în rai, El fiin d în acelaşi tim p îm p re u n ă cu Tatăl şi cu D u h u l pe scaunu l slavei G 0 4 . (« în m o rm în t cu trupul, în iad cu sufletul, ca u n D um nezeu...»). Ca atare, se recunoaşte în cel de al treilea tropar că m o rm în tu l D o m n u lu i s-a arătat «purtător de v iaţă» şi, astfel, « izv o ru l în v ie rii noastre» G 0 3 . V ersetele 19 şi 20 ale P sa lm u lu i 50 («Fă bine, D oam ne, întru b u n ă ­ tatea Ta S io n u lu i şi să .se zidească z id u rile Ie ru s a lim u lu i. A tu n c i vei b in e v o i je rtfa dreptăţii şi arderile de tot...»), pe care preo tul le recită după aceste tropare, şi anum e în tim p ce tă m îia z ă cinstitele daruri, după acoperirea lor cu «aerul», reprezintă o ru g ă c iu n e în term eni a le ­ gorici, în care litu rg h is ito ru l se roagă p entru în tă rire a n o u lu i Sion, care este Biserica M în tu ito r u lu i, la tem elia căreia stă Jertfa Sa, precum şi pentru «p ăstorii ei şi în v ă ţă to r ii dreptei credinţe» C 0 G , ca u n ii care sînt
600. Cf. G h enadie, fost episcop de A rgeş, op. cil., p. 93; Dr. V asile Mitfofano vici şi Dr. T. T arnavschi, op. cit., p. 501, 601. Cf. Scrisoarea sino d ală către N ico n al M o sco ve i (1655), la K. Delikanis, op. cit., p. 49. 602. Cf. Prot. G rigore M a nsv e to v , op. cil., § 48, p. 72. 603. Înainte de a se aju n g e la practicarea ge ne rală a acestor tropare, au exis­ tat preferinţe lo cale in alegerea form u le lo r cu care era în s o ţită depunerea darurilor pe sfînta m as ă. A stfel, în unele părţi, de e x em plu, d u p ă ce d aru rile erau aşezate pe sfînta m asă, preotul le acoperea şi tăm iind u- le zicea : «P linire a D u h u lu i Sfînt» (Ms. nr. 709 B ibi. d in Patmos, an. 1260). 604. Cf. M ă rtu ris ire a O rtod o x ă, part. I, răspuns la între b are a X L IX ; Sf. loan Darnaschin, D ogm atica, trad. rom. de Pr. D. Fecioru (in colecţia «Izvoarele O rto d o ­ xiei»), B ucureşti, 1938, cart. III, cap. X X V II, p. 228— 229. 605. în lo c u l acestor d o uă tropare d in urm ă, une le ediţii grcceşti ca, de exem plu, cele de A te na, 1912, 1924, şi le r o le lc s lik o n -ul din 1948 al m itro p o litu lu i H risostom de F ilip i şi N e ap o lis folosesc troparele ; a) «M iro n o siţe lo r femei, îngerul care sta lin g ă m o rm în t a strigat : m iru rile se cu v in m o rţilor, dar H ristos s-a arătat străin p u tre ju n ii...» ,· şi b) « C in d Т е-ai co borit la m oarte Cela ce eşti viaţa cea fără fie moarte...». De notat ca e d iţiile rom âneşti co n su nă in această p riv in ţă cu F. E. B rightm an, op. cit., şi cu ediţia de A te na , 1927. G06. C o m paraţi cu z id u rile în profeţia lu i Ierem ia (I, 18), ca u n ii care sint puşi să o apere îm p o triv a v r ă jm a ş ilo r ei (erctici) : «...Eu te-am pus acum cetate întărită, s tllp de fier şi zid de aram ă în toată ţara accasta».
L itu r E h le r u l e x p lic a t — И

— 210 —
puşi să o apere. S tih ul 20 se referă la Je rtfa nesîngeroasă d in c ultul Bisericii, care este b in e p lă c u tă lu i D um nezeu, în tru c ît ea reprezintă şi reproduce Jertfa lui H ristos, care este jertfa dreptăţii, despre care se vorbeşte în profeţiile V e c h iu lu i Testament °07. O dată term inat şirul a cţiu n ilo r sim bolice d in ritu a lu l In tră r ii celei m ari, litu rg h is ito rii îşi solicita reciproc ru g ă c iu n i u n u l pentru altu l, în ­ tr-un dia lo g tainic, deschis de cel m ai m are în rang ierarhic, în chip o b işnu it preotul, aşa cum s-a arătat m ai în a in te la descrierea cerem o­ n ia lu lu i. A cest apel_, însoţit d in partea fie c ăru ia de în c lin a re a cap u lu i către c e lălalt, are caracterul u n u i act de u m ilin ţă pioasă, c ăci el repre­ zin tă de fapt o m ărturisire in d ire c tă (5 0 S că v re d n icia lor personală, in d i­ ferent de n iv e lu l ei, nu poate egala su b lim ita te a slu jb e i pe care o au de în d e p lin it. De aceea, îşi unesc cu toţii ru g ă c iu n ile , p entru ca « D u h u l Sfînt să v in ă peste dînşii şi puterea C elu i p re a în a lt să îi um brească». Explicarea expusă m ai sus, cu p riv ire la sim b o lism ul V h o d u lu i mare, are în să şi o a doua parale lă. A m putea chiar spune că, în chip curent, intrarea cu cinstitele daruri este in terpretată ca o reprezentare sim b o lic ă a in tră rii şi p rim irii trium fale a D o m n u lu i în Ierusalim , cu n u m a i cîteva zile înainte de Paştile iudeilor, de P atim ile şi de m oartea Sa. N u este greu de observat că această exegeză, -asupra căreia se g ă ­ sesc de acord Sfîntu l G h e rm an I al C o n s ta n tin o p o lu lu iG 0 9 şi N icolae C a b a s ila ,iiu, se află în conso nanţă cu fin a lu l Im n u lu i h eru v ic, ce se in to n ează în cursul tim p u lu i al doilea al p ro c e siun ii («C a pe îm p ă ra tu l tuturor», pe Cel « în c o n ju ra t (δοροφερούμενον, escortat) în chip n ev ăzu t de cetele îngereşti, să-L p rim im », c în tîn d «A le lu ia »). La drept vorbind, între aceste do u ă v aria n te de interpretare nu există n ic i o contradicţie, în tru c ît fiecare d in ele este corespunzătoare c ad ru lu i m ai extins ori n u m a i p a rţia l al e v e n im e n tu lu i sim b o liza t în ce­ re m o n ia lu l In tră r ii celei m ari. P rim irea triu m fa lă a M în tu ito r u lu i în Ie ­ rusalim , cu ocazia in tră rii Lui pentru u ltim a oară în acest oraş, se în c a ­ drează în episodul istoric al P atim ilo r Sale, în tru c ît această d e m o n ­ straţie e ntu ziastă a m u lţim ii pentru profetul d in N azaret a ascuţit şi m ai m u lt in v id ia şi ura căp eten iilor religioase d in Ierusalim,, precipitînd m ăsu rile care au dus la suprim area Lui. în tim p ce p rim a in terpre­ tare îm brăţişe a ză în obie c tiv u l ei m om entele dram atice ce au decurs în urm a acestei ultim e v eniri a lu i Iisus în Ierusalim , cea de a doua v a ­ ria n tă preferă să p rin d ă în perspectiva c o m e n ta riu lu i său m ăreţia m a n i­ festării en tu zia sm u lu i curat al celor m u lţi p entru M esia. într-un tablou apar deci antecedentele, iar în celălalt u rm ă rile sau consecinţele fa p ­ tu lu i. Sim bolizarea in tră rii tiru m fale ar p u tea fi circum scrisă ca atare la partea procesiunii cu cinstitele daruri, din m ijlo c u l n a o s u lu i p în ă în m o m entul in tră rii în altar, cînd corul ori credincioşii însoţesc acest
607. Cf. Prot. G rig o rie M a nsv e to v , op. cit., § 48, p. 72 şi Dr. V asile Mitrofano vici şi Dr. T. T arnavschi, op. cil., p. 502. 608. Cf. şi S im io n, arhiepiscopul T esalo nicului, Explicare despre s im ia biserică (trad, rom., B ucureşli, 1.865, p. 262, col. 2), P. G., CLV, 729. 609. O p. cil., P. G., X C V III, 420 D. 610. O p. cil., cap. X X IV , col. 420 C.

— 211 — tim p al a cţiun ii cu inton area p ă rţii fin a le a J^feruvicului. A m bele exe­ geze sînt, p rin urm are, com plem entar exacte şi p lau zibile . Ele repre­ zin tă cel m u lt variante, fără să fie însă divergente. Fără în d o ia lă, acest sim bolism , în făţişat în cele dou ă variante, îşi are sensul său logic în le g ă tu ră cu Intrarea cea mare din Liturghiile S fîn tu lu i V asile cei M are şi S fîn tu lu i lo a n G u ră de A ur. în Liturghia D a­ rurilor m ai îna in te sfinţite însă, cînd da ru rile purtate în procesiune nu m ai sînt sim ple sim boluri, ci Sfinte T aine, a dică însuşi T rupul şi Sîngele euharistie al D o m nu lui, în făţişate am bele în S fîntu l A g n e ţ deja sfinţit la o Liturghie anterioară, se m nific aţiile de m a i sus apar aci fără o a p li­ caţie tem einică. Căci aşa precum m ărturisesc litu rg h isito rii înşişi în ru găciu nea a doua pentru credincioşi d in L itu rgh ia celor m ai înainte sfinţite, « ia tă P reacuratul Lui Trup şi de v ia ţă făc ăto ru l Lui Sînge, întru acest ceas intrînd, va să se p u n ă în a in te pe această m asă de taină, fiin d înco n ju ra te în chip n e v ăzu t de m u lţim e a oştilor îngereşti», sau ca în ru găciu nea ce se rosteşte în ta in ă în aceeaşi Liturghie, după aşezarea Sfintelor D aruri pe sfînta m asă : «Stăm în a in te a sfîn tu lu i Tău jertfelnic, ca în aintea scaunu lui de h e ru v im i, pe care odihneşte Unul-Născut Fiul Tău şi D um n ezeul nostru, prin în fric o şăto are le Taine ce sînt puse în a ­ inte». A c tu alita te a sim b o lism u lu i sau se m nific aţiilo r privitoare la m o­ m entele succesive ale V h o d u iu i m are d in cele două form ulare p rin c i­ pale ale L itu rg h iilo r b iza n tin e s-a epuizat deci în L itu rgh ia precedentă, în care s-a făcut sfinţirea darurilor. în L itu rg h ia celor m ai înainte sfin­ ţite, Intrarea cea mare are un sens curat sau exclusiv mistic, această procesiune p u tîn d să arate aci «v enirea cea de apoi a lu i Hristos la care va v e n i cu slavă m u ltă», precum se ex prim ă Sim ion, arhiepiscopul T esalonicului, într-una din e x p licaţiile date în general V h o d u iu i mare cu. D epunerea Sfintelor T aine pe sfînta m asă are de fapt, în Liturghia D arurilo r m ai înainte sfinţite, o raţiu ne p ra c tic ă şi anum e în vederea îm p ărtăşiriii, care va u rm a în d a tă, deci m u lt m a i curînd decît în cele­ lalte două L iturghii. A cest scop este c o nfirm at lim pede atît la sfîrşitul ru g ăc iu n ii a doua pentru credincioşi cît şi la al celei care urm ează după aşezarea lor pe prestol. în acest caz, acoperirea Sfintelor Taine cu sfîntul «aer», precum şi înch iderea sfintelor uşi şi a perdelei lor ar căpăta, d u p ă acelaşi S im ion al T esa lo nicu lui, de asemenea un sens curat m istic, analog rîn d u ie ilii p entru ie rarh iile îngereşti despre care vorbeşte Pseudo-Dionisie A re o p a g itu l (Despre ie rarh ia cerească). Po­ trivit, adică, Legii divine, că ceea ce este superior se reflectă în ceea ce este inferior, fiecare d in cetele îngereşti p a rticip ă la bogăţia lu m in ii div in e p rin interm ediu l ie rarh iilo r ce sînt m a i aproape de Dum nezeu ; tot aşa şi în Biserică, se acoperă Sfintele T aine, pentru că nu se cuvine tuturor să le vadă, ci n u m a i litu rg h isito rilo r, prin care se împărtăşesc de ele c re d in c io ş iiG 1 2 . La cele dou ă v ariante erm ine utice, în le g ă tu ră cu sem nificaţia V h o ­ d u iu i cu cinstitele daruri, se a d a u g ă însă o a treia, sugerată — pare-se
611. Sim ion, arhiepiscopul T esalo nicu lu i, Explicare despre sllnta colecţia citată din traducerea rom ână, p. 2G0, col. 1 şi p. 261, col. 1. 612. Ib id e m , p. 262, col. 2. biserică, in

— 212 —
— de o a nalo g ie fo rm a lă şi de aparatul exterior al ritu a lu lu i. V h o d u l mare fiind, adică, în ordinea succesiunii, al doilea v ho d în Liturghie, Sim ion, a rh iep isco pu l T esalonieului, consideră că acest «al doilea şi marele V hod... arată a doua venire cu sla vă a lu i H ristos d in cer. Pen­ tru aceea se face acest vhod cu m u ltă ceată preoţească, p entru lu m in a acelei slave a D o m n u lu i, cu care va veni» G 1 3 . Form ulele sau, m a i precis, troparele cu care litu rg h isito ru l însoţeşte p unerea d a ru rilor pe sfînta masă, v ize a ză însă precum .am v ă z u t prea direct şi descriu absolut expres actele litu rg ic e ce se îndeplinesc în am in tirea p u n e rii în m o r­ m înt a D o m n u lu i, aşa îneît această a treia v a ria n tă e rm in e u tic ă p ri­ vitoare la Intrarea, cu cinstitele daruri n u găseşte n ic i u n s p rijin în ele­ mentele acestei cerem onii din rîn d u ia la celor dou ă L itu rg h ii p rin cip ale ale ritu lu i bizantin. Ea apare proprie, precum am v ăzut, n u m a i pentru V h o d u l din L itu rg h ia D arurilo r m ai în a in te sfinţite. De altfel, însuşi Sim ion, arh iep isco pu l T esalonieului, face m e nţiu ne în treacăt că « V h o ­ dul acesta (cel mare) ... înseam nă şi îngroparea» G 1 4 . 6. înch eierea ritu a lu lu i «In trării celei m ari» R u g ăc iu n e a p u n e rii îna inte pe sîînta m asă şi ectenia d in tim p u l ei. — Sub aspectul practic, V h o d u l cel mare are la baza s a , necesitatea transportării da ru rilo r de la proscom idiar pe sfînta m asă, care este altarul de jertfă. D epunerea aci reprezintă în cele d o u ă L itu rg h ii p rin ­ cipale ale B isericilor O rtodox e -al doilea m o m ent în acţiunea de oferire a darurilor. P rim u l m o m ent a avut loc deja la proscom idiar, unde ele au fost preg ătite spre a deveni daruri de jertfă. A c u m ele sînt proaduse, adică oferite sau puse înaintea D o m n u lu i pe sfînta m asă, a v în d a de­ veni în curînd Je rtfă a d ev ărată. Preotul le proaduce printr-o rugăciune pe care o rosteşte în taină, după aşezarea daru rilor pe sfînta m asă şi acoperirea lor' cu sfîntul «aer», rugăciu ne in titu la tă în L itu rgh ier «R u ­ găciunea P roscom idiei», adică «a p u nerii îna in te ». Sub form a u ne i proaduceri sau oferiri pentru a doua oară, această ru g ăc iu n e reprezintă aci urmele v e ch ii practici a Bisericii de a se face p ro sco m idia sau oferirea darurilor în p rim a parte a L iturghiei credincioşilor. Deşi tex tul ei este diferit în cele dou ă L itu rg h ii p rin cip ale, fiind mai dezv oltat în cea a S fîn tu lu i V asile cel M are, care reproduce exact pe cel din L itu rg h ia S fîn tu lu i Iacob, totuşi el este inspirat de aceleaşi idei în am bele form ulare. în p rim ul rînd, această ru g ăc iu n e apare preo­ cupată de dorinţa litu rg h isito rilo r de a se înfăţişa apţi d u h o v n ic e ş ti, ca slujito ri sau ca u n ii p rin care va fi adusă S fînta Jertfă. P entru ca slujb a lor să fie p rim ită îna intea D om nu lui, litu rg h is ito riii sim t că este necesar şi că deci trebuie să se silească a-şi cîştiga o dispoziţie s p iritu a lă ase­ menea aceleia de care au fost însufleţiţi A b e l, N oe, A v ra a m şi S a m u il în aducerea darurilor, jertfelor, arderilor de tot şi a celor de pace, pre­ cum şi M oise şi A a ro n in--preoţia lor (S fîntul V asile cel· M are). «Ca u n ii adică ce sînt aproape de sfinţirea darurilor şl a u să se k tin g ă de înfrico613. Sim ion, arhie pisco pu l T esalonieului, Despre rSlinta Explicare despre s iin ta biserică, p. 260, col. 2 şi p. 261, col. 1. 614. Idem , Explicare despre siin ta biserică, p. 261, col. 2. Liturghie, cap. 98, si

— 213 — şătoarea Jertfă, se pregătesc pe ei în şişi şi se curăţesc p rin ru g ăc iu n i, pregătindu-se astfel p entru lucrarea sfîn tă» 015. Ş tiind că fără a ju to ru l h a ru lu i n im e n i dintre m u rito ri rru se poate considera apt pentru aceasta, ei se roagă lu i D um n e ze u : «Fă-ne v re d n ic i a-Ţi aduce Ţie daruri şi jertfe d u h ov niceşti p e ntru păcatele noastre şi pentru cele d in neştiin ţă ale p o p o rulu i», ca în fo rm u la ru l L itu rg h ie i S fîn tu lu i lo a n G u ră de A ur, sau «Primeşte-ne pe no i care ne aprop ie m de sfîntul T ău jertfelnic, după m u lţim ea m ile i Tale, ca să fim v re d n ici a-Ţi aduce această Je rtfă duhovnicească şi fără de sînge», ca în fo rm u laru l S fîn tu lu i V asile cel M are. în al doilea rînd, ru g ăc iu n e a p u n e rii înainte după V h o d u l cel mare constituie o fo rm ă de m ijlo c ire pentru prim irea daru rilor ce se aduc prin litu rg h is ito ri : «Precum ai p rim it de la Sfinţii Tăi A p ostoli această slu jb ă adev ărată, aşa prim eşte şi din m îin ile noastre, ale p ă c ă ­ toşilor, aceste daruri, în tru b u n ătate a Ta, D oam ne* (L iturghia S fîn tu lu i V asile cel M are), ori : «Şi ne înv rednice şte să aflăm har în a in te a Ta, ca să fie b in e p rim ită Je rtfa noastră» (L itu rgh ia S fîn tu lu i lo a n G iiră de A ur). Fără în d o ia lă — aşa precum s-a m e nţion at m ai îna inte — , în pers­ pectiva acestei ru g ăc iu n i se distin ge ca obiectiv Sfînta Je rtfă euharistică. P ropriu-vorbind însă nu pentru aceasta se roagă aci liturghisitorul ; de altfel, p rin c ip ia l v o rb in d , nici nu este nevoie să se roage pentru prim irea ei, deoarece, fiin d Jertfa F iu lu i, ea este b in e p rim ită şi p lă c u tă Tatălui, p rin ea însăşi. în « R u g ă c iu n e a p u n e rii înainte» d u p ă V h o d u l cel mare, preo tul se roagă deci p e ntru «aceste daruri puse în a inte» (S fîn tu l lo a n G ură de A ur), pentru da ru rile pe care el le-a pus pe sfînta m asă, clin patrea sa şi a c o m u n ită ţii, o dată cu jertfele duhov niceşti, pentru ca la m om entul cuvenit acestea toate să fie p rim ite («în sfîntul şi cel m ai oresus de ceruri şi sp iritu a lu l ... je rtfelnic», prin prefacerea lor în S fîntul Trup şi Sînge al D o m n u lu i, căci El este şi altar, şi jertfă, şi arhiereu, pururea m ijlo c ito r în ceruri. «Dar (liturg h isito rul) se pregăteşte n u n u m a i pe sine, ci şi poporul ce este de faţă, făcîndu-1 p ro p riu p e ntru p rim ire a h a ru lu i» 0 1 6 : «Să se sălăşluiască D u h u l cel b u n al h a ru lu i T ău peste noi, peste aceste daruri puse înainte şi peste tot p o p o ru l T ău» (L iturghia S fîn tu lu i lo a n G u ră de A ur). în L itu rg h ia D a ru rilo r m a i în a in te sfinţite, acestea găsindu-se deja sfinţite la o L itu rg h ie p recedentă, tem a p rin c ip a lă a ru g ă c iu n ii după V h o d u l cel mare este îm p ă rtă ş ire a în stare de curăţie atît a liturgh isito rilor cît şi a c re d in c io şilo r : «Sfinţeşte sufletele şi trup u rile n o a ­ stre ale tuturor cu sfinţire neştearsă, p entru ca, întru cuget curat, cu faţă n e în fru n ta tă şi cu in im ă lu m in a tă îm părtăşindu- ne cu aceste d u m ­ nezeieşti şi Sfinte T aine şi printr-însele v ii făcîndu-ne, să ne u n im cu însuşi. H ristosu l Tău, a d e v ă ra tu l D u m n e ze u al nostru». D ispoziţia sufletească a credincioşilor, în vederea Jertfei apropiate, este p re a ătită de fapt prin ectenia rostită de diacon, în tim p ce p reo tu l îşi face în ta in ă ru g ăc iu n e a p u n e rii în a in te . îndeosebi sînt în d e m n a ţi să se roage lu i D um nezeu «pentru cinstitele daruri ce sînt puse în a inte*,
615. N ic o lae C abasila, op. cit., cap. X X V , col. 420 D. 616. Ibidem , col. 421 A.

— 214 — şi anum e «ca să le sfinţească şi ca, astfel, proaducerea no astră de la început (de la P roscom idie) să-şi a tin g ă scopul» 617. A şa precum Im n u l h e ru v ic constituie o introducere în r itu a lu l In ­ trării celei m ari, tot aşa, la rîn d u l ei, ru g ăc iu n e a p u n e rii în a in te după acoperirea d a ru rilo r pe sfînta m asă şi ectenia ce se rosteşte în tim p u l ei se pot considera ca încheiere a acestui ritual. în L itu rg h ia D aru rilo r m ai în a in te sfinţite însă, ectenia din acest m om ent corespunde ecteniei dinainte a în ă lţă r ii şi frîn g e rii S fîn tu lu i A gneţ, în vederea îm p ă rtă ş irii.
II I
SIM B O LU L C RE D IN Ţ E I

Ί. S ăru tare a p ăcii. — 2. M ărtu ris ire a credinţei

I. S ăru ia re a p ă c ii In L itu rg h ia p rim e lo r veacuri, proaducerea da ru rilo r era precedată de un act cu aclînc sens duhovnicesc, pentru p reg ătirea s p iritu a lă a asistenţei. S p iritu l u n e i strînse legături de fam ilie sau de corp al lui Hristos, schiţat d e ja p rin reţinerea în biserică n u m a i a celor botezaţi, era sen sibilizat acum p rin sărutarea păcii, sau «sărutarea s im tă » (Rom . X V I, 1G şi I Cor. X V I, 20), ori «sărutarea drag oste i » (I Petru V , 14), cum este n u m ită în textele N o u lu i Testament. Ea se p ractica în d a tă după ru g ăc iu n ile p e n tru c r e d in c io ş i61S. La strigarea d ia c o n u lu i : «Salutaţi-vă u nul pe a ltu l cu sărutare sfîntă», ca în L itu rg h ia d in cartea V III, I I a C o n stitu ţiilo r A p o sto lic e , ori «Prim iţi-vă u n u l pe altu l şi să ne sărutăm u n u l pe a ltu l», ca în L itu rg h ia ie ru s alim ite a n ă a S fîn tu lu i la c o b C 1 9 , cle­ ricii săru tau pe episcop, iar laicii se sărutau între d înşii, b ă rb a ţii cu bărbaţi şi fe m eile cu fem ei, sub supravegherea d ia c o n ilo r 62°. îşi relua apoi fiecare lo c u l său, b ă rb a ţii separaţi de femei, c op iii ducîndu-se lîn g ă am von, desigur p e n tru cîntarea răspunsurilo r scurte G 2 1 , iar cei m a i m ici fiind ţin uţi de m a m e le lor 622. P în ă în acest m o m e n t era de presupus că se încheiase ieşirea cate­ h u m e n ilo r şi a p e n ite n ţilo r. Se m ai făcea ca u ltim control o in v ita ţie «pentru ca n im e n i d in cei chem aţi, n im e n i din ascultători... n im e n i din cei ce cred altfel» 0 2 3 să n u ră m în ă în ău n tru . U şile b ise ric ii erau date în grija d ia c o n ilo r şi a ip o d ia co n ilo r, n e m a ia v în d n im e n i voie să intre de acum în a in te , n ic i chiar dintre credincioşi, ca să n u se tulb u re ru g ă ­ ciu nile p entru p roadu cerea daru rilor de Je rtfă 024. în cep eau în d a tă ,o p e ­ raţiile m a n u a le în vederea ei, precum şi celelalte a cţiun i litu rg ic e dez617. Ib id e m , col. 421 B. 618. Cf. Sf. Iu stin M a r tir u l şi Filozoful, A p o lo g ia în tîi, L X V , 2— 3 ; C o n stituţiile A poslolice, cart. V III, cap. 12; Can. 19 al Sinod, din Laodiceea. Cf. şi Clem ent A le x a n d rin u l, P e d ag o g ul, cart. III, part. II, col. 660 В — 661 A ; O rig e n, O m ilia X la Epistola către R o m a ni, 3, P. G., X IV , 1282— 1233. 619. C ateheza V m istag o g ic ă, 3. 620. C o n s lilu tiile A p o s lo lice , cart. V III, cap. 11. 621. Cf. S ilv ia e v e l p otius A etheriae p eregrinatio ad loca sancta, cap. X X IV , p. 29, ed. V . H eraeus, H e id e lb e ig , 1929. 622. C o n s titu ţiile A po sto lice , cart. V III, cap. 12. 623. Ib id e m . 624. Ib id e m , cart. V III, cap. 11.

/ — 215 — voltate şi îm p ărţite m ai tîrz iu între ritu a lu l Proscom idiei, Intrarea cea mare şi depunerea da ru rilo r pe sfînta masă. Fixarea M o m e n tu lu i pentru sărutarea frăţească în a in te de aducerea darurilor a fost sugerată, desigur, de interpretarea cuvintelor M în t u i­ torului clin E vangh elia d u p ă M a te i (V, 23) : «De-ţi vei aduce darul tău Ia altar şi acolo îţi vei aduce am inte că fratele tău are ceva asupra ta, lasă acolo darul tău şi m ergi m ai în tîi de te îm pacă cu fratele tău şi atunci, venind, adu daru l tău». «Sărutarea aceasta uneşte sufletele unele cu altele», precum ex plica S fîntu l C h irii al Ierusalim u lui, «şi în ­ depărtează din suflete orice v ră jm ă ş ie . Sărutarea aceasta este deci un semn al u n irii sufletelor şi al iz g o n irii oricărei v răjm ăşii... Sărutarea este deci o îm p ă c a re ; p e n tru aceasta este sfînfă» °25. «Ea este», precum observă F ericitu l A u g u stin , «sim b o lu l p ă c ii : ceea ce m ărturisesc buzele trebuie să treacă în c o nştiin ţă, căci atunci cînd buzele tale se apropie de buzele fratelui tău s-ar p u tea ca in im a ta să se depărteze de a lu i ?» β -°. Sărutarea p ă c ii constituie deci un act de îm păcare, o m a n i­ festare a iertării iz v o rîtă d in iu b ire a care a n im ă în acea clipă in im ile, pentru toţi sem enii noştri. în rîn d u ia la curentă a L itu rg h ie i bizantine , după ecfonisul («C u în ­ d u rările U nuia-N ăscut, F iu lu i Tău...») cu care se încheie ectenia şi ru ­ g ăciu nea de proaducere a d a ru rilor, p reo tu l salută pe credincioşi zic în d : «Pace v o u ă !» — o urare care în se a m n ă «să avem toţi pace în cuget» C 2 7 , în cursul diferitelor oficii, re ligioase, litu rg h isito rii întrebuinţează de m ai m ulte ori această expresie de salut ieratic şi m ai ales de urare şi de îndem n faţă de credincioşi, a v în d în p rin cip iu scopul de a trezi dis­ poziţia sufletească a credincioşilor prezenţi şi a o face capabilă să p ro ­ m oveze la n iv e lu l cerut de caracterul şi de natura m o m entului respectiv din acţiunea litu rg ic ă. P rin acest salut se pregătesc, am putea spune, prem isele psih olog ice de care este con d iţio n a tă o sinceră şi adevărată «sărutare sfintă». L itu rg h isito ru l vrea să spună adică : pace intre toţi, căci, aşa precum rem arcă S fîn tu l lo a n G u ră de A ur, «pacea deschide drum ul iu b irii u n u ia faţă de a ltu l». D ac ă ne aflăm în pace cu u nii, iar cu alţii în v ra jb ă, nu avem n ic i un folos, căci arm onia, ordinea şi în ţe ­ legerea nu se pot stab ili decît atunci cînd oam enii se găsesc în pace şi în b u nă înţelegere u n ii cu a lţii 628. Precum rezultă însă din co n d iţia pusă M în tu ito r u lu i în legătură cu aducerea d a ru lu i la altar, pacea intre toţi sau pacea cu toţi nu se reduce la cercul restrîns al asistenţilor de la sfînta slujbă, ci vizează sen tim en­ tele acestor credincioşi şi faţă de ceilalţi semeni ai lor în relaţiile din viaţa c iv ilă. «A trăi în pace cu toţi sem enii», cum îndeam n ă S fîntul A p ostol Pavel (Rom. X II, 18), este, fără îndo ială, un lucru greu, întrucît pacea nu este consim ţită şi din partea celor păcătoşi sau răi. Totuşi, chiar în acest caz, pacea sufletească nu este o stare im posibil de re ali­ zat pentru un creştin, deoarece, precum observă S fîntu l Grigore cel
625. 626. 627. 628. L X II, 332. Sf. C h irii al Ie ru s a lim u lu i, C ateheza V m islagogică, 3. Fer. A u g u stin , Serm o C C X X V II. Sf. G h e rm an I al C o n s ta n tin o p o lu lu i, op, c.it., P. G., X C V iii, 42.5 A. Cf. Sf. lo an G u ră de A ur, O m ilia 111 la Epistola către C o lo s a li, 4, P. G.,

— 216 —

Mare, «daca noi purtăm dragoste în suflet pentru cei ce ne urăsc, chiar
d acă ac eia n u sînt în pace cu noi, sîntem no i, fără în d o ia lă , în pace cu

ei» f'2 9 . Pacea o ţinem cu adevărat, adică, u rînd n u m a i greşelile celor păcătoşi, dar nu şi pe ei. A cesta şi este, de altfel, înţelesul în d e m n u lu i făcut de S fîntu l A p o sto l P avel : «D acă este cu p u tin ţă, citit cît aceasta depinde de v o i , fiţi în pace cu toţi oam enii» (Rom. X II, 18). U rm înd rîn d u ia la s e rv ic iu lu i Liturghiei, credincioşii întorc p re o tu ­ lui urarea de m ai sus, r ă s p u n z în d . « £ i d u h u lu i tău», arătîndu-şi astfel dorinţa de a se găsi în u n ire ned espărţită cu litu rg h isitoru l, tră in d cu toţii în acelaşi duh al p ă c ii 630. O astfel de stare de pace a sufletelor, în care nim eni nu are n im ic îm p o triv a v re u n u i frate al său, constituie c o n ­ diţia c:ea m ai proprie p e n tru m anifestarea concretă a sentim entelor de dragoste creştină. Ca atare, d ia c o n u l sau preotul, cînd nu este diacon, îndeam nă în d a tă cu glas solem n : «Să ne iu b im u n ii pe alţii, ca într-un gînd să m ărturisim », adică să facem dovada dragostei frăţeşti. Pentru evitarea neorînduieliî-or însa, sărutarea p ă c ii a fast restrînsă de t im ­ puriu n u m a i la clerici, aşa cum este u zul p în ă astăzi, cînd servesc în sobor. C o m u n iu n e a dragostei, fig u ra tă p rin actul sim bolic al săru tă rii păcii, a fost în lo c u ită , aşadar, nu peste m u ltă vreme, de c o m u n iu n e a cerdinţei p rin cuvînt, sub form a re citării S im b o lu lu i credinţei. în acest scop, vechea fo rm u lă «Să ne iu b im u n ii pe alţii» a p rim it o adaptare nouă prin adaosul : «ca într-un gînd să m ărtuirsim », înlesnindu-se astfel credincioşilor să se unească m ai în tîi p rin m ărturisirea persoanelor S fin ­ tei Treimi, sub form a ră sp u n su lu i : «Pe T atăl, pe F iul şi pe S fîntu l D uh...». în tim pul in to n ă rii acestui im n, preotul îşi afirm ă iubirea sa faţă de Dom nul, închinîndu-se m ai în tîi de trei ori înaintea sfintei mese şi ros­ tind de fiecare dată versetul 1 d in P salm ul X V II : «Iubi-te-voi, D oam ne, vîrtutea m ea ! D o m n u l este în tă rire a m ea şi scăparea m ea şi iz b ă v ito ru l meu» ; sărută apoi peste sfîntul «aer» sfintele vase cu darurile p rin care este sim bolizat M in tu ito ru l, şi anum e, în p rim u l rînd, sfîntul disc şi d u p ă aceea sfîntul potir, iar la sfîrşit sfînta m asă. C în d L iturghia este sav îrşită în sobor de preoţi şi diaconi, urm ează în d a tă sărutarea frăţească între dînşii. P otrivit rîn d u ie lii d in L itu rg h ie r, preoţii se sărută pe um eri, în tîi pe cel drept şi apoi pe cel -sting, cel m ai mare în rang în tîm p in în d cu form ula «H ristos în m ijlo c u l nostru» pe cel ce v in e la dîn su l p e ntru sărutare, la care c e lăla lt răspunde : «Este şi va fi», după care cel d in tîi încheie : «Totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor». D ia c o n ii nu sărută darurile, ci n u m a i sem nul crucii de pe orarul lor, după care cei din altar îm p linesc între ei sărutarea p ăc ii, ca şi preoţii. Precum s-a spus, sărutarea p ăc ii nu se m ai practică azi între cre­ dincioşi ; ei se unesc însă «într-un gînd» prin m ărturisirea com u nă a Treimii şi prin A cela d in Treim e, Care a lu a t Trup. A ducîndu- şi am inte că şi Hristos s-a adus je rtfă p entru noi, din iubirea Lui pentru oam eni, se cuvine ca şi dînşii, atu n c i cînd aud in v ita ţia «să ne iu b im u n ii pe alţii...», să se silească a sim ţi şi a nu tri în in im ă dragoste p entru toţi,.
629. Sf. G rigore cel M are , Epistola II, cart. X I, P. L„ L X X V II, 1121 A — B. 630. Sf. G h e rm an I al C o n s ta n tin o p o lu lu i, op. cit., P. G„ X C V III, 425 B.

— 217 — în lătu rîn d orice u n d ă de u r a G 31 . C ăci, aşa precum rem arcă Clem ent A le x an d rin ul, «dragostea n u se ju d e c ă d u p ă sărutare, ci d u p ă cuget... Nu înto td e au n a sărutarea este tot u na cu dragostea» 632. 2. M ărtu risire a credinţei în p ra g u l aducerii Je rtfe i euharistice, cerem onialul S fintei L itu rg h ii urm ăreşte deci să p rom ov eze pe o n o u ă treaptă : dispoziţia religioasăm orală a p a rtic ip a n ţilo r la o fic iu l ei, şi anum e printr-un act simboMc de m anifestare a iu b irii reciproce şi printr-un act dem onstrativ de m ă r tu ­ risire a dreptei credinţe. F ără c o m u n iu n e a dragostei şi a credinţei, trăite sincer în in im ă şi d o v edite p rin fapte, ei nu pot fi «una» (lo a n X V I, 11, 21, 22) şi nu pot intra în u n ita te a m istică a T rupului lu i H ristos, prin îm părtăşire. Im n u l «Pe T atăl, pe F iu l şi pe S fîn tu l Duh...» se poate considera de fapt num ai ca un m otto re z u m a tiv şi in tro ductiv la m ărtu risirea com ­ pletă de credinţă, p rin recitarea s im b o lu lu i dogm atic, care este a n u n ­ ţată de diacon p rin s trig a re a : «U şile, u şile l C u înţelep ciu ne să luăm a m in te !» , cînd se deschide p e rd eau a sfintelor uşi 633. O d in io a ră , această propoziţie litu rg ic ă se va fi m ă rg in it n u m a i la prim a ei parte («Uşile, uşile»), p rin care, p ro b a b il, d ia c o n ii şi ip o d ia co n ii de la uşi erau făcuţi atenţi să ia m ăsu ri p e ntru în c h id e re a şi paza in trărilo r în biserică. Partea fin a lă, «Cu în ţe le p c iu n e , să lu ă m am inte», reprezintă desigur o com pletare ceva m ai tîrzie, p entru a face atenţi pe credincioşi asupra recitării S im b o lu lu i credinţei. Este deci u n contrasens istoric explicarea aplicată de N ic o la e C a b a sila fo rm u lei de astăzi, şi anum e că «preotul ne înrleam nă să deschidem toate uşile, adică gurile şi u rc ch ile noastre», în v ă ţă tu rii despre D um n e ze u , ade v ăra ta înţelepciune, cuprinsă în sim ­ bol, grăind-o şi ascultînd-o n e c o n ten it, eu luare am inte şi cu c o n­ centrare G 3 4 . In vechim e, B isericile d in R ăsărit îşi aveau fiecare m ărturisirea lor de credinţă. A ceasta nu găsea în tre b u in ţa re litu rg ic ă decît de cîteva ori pe an, şi .anume la Paşti, la C incizecim e, şi la E pifanie sau Teofanie, adică N aşterea şi B otezul D o m n u lu i, cînd catehum enii tre b u ia u să o rostească cu ocazia b o te z u lu i lor. Recitarea regulată a S im b o lu lu i de credinţă în L itu rgh ie a fost inaucţurată m a i în tîi în A n tio h ia , de p a tri­ arhul m o no fizit Petru G n afev s (F u llon), spre finele v e a c u lu i al V-lea (471). O b ic e iu l acesta de a se те-cita la fiecare Liturghie m ărturisirea de credinţă n ic e o c o n s ta n tin o p o lita n ă s-a generalizat în întreaga Biserică B izantină, în vea-cul u rm ă to r, şi a nu m e în urm a h o tă rîrii p a tria rh u lu i c o nsta ntino p o litan T im ote i (512— 518) G 3 S , reprezentînd sem nul de recu­ noaştere al creştinilor ortodocşi. Propriu-zis deci C rezul nu este o piesă
631. Cf. S im io n, a rh ie p isc o p u l T esalo nicu lu i, Explicare despre s lîn la biserică, P. G., CLV, 732; în. trarl. rom . cit., p. 261, col. 2 ; 262, col. 1. 632. Clemeni. A le x a n d rin u l, P e d ag o g ul, cart. III, cap. 11. 633. Relraqerea dverei (perdelei) in acest m om ent simboli7ea7.â deschiderea mnrrnîntuÎuÎ la învie re a D o m n u lu i, c u tre m u ra i .ţi fuga paznicilor. Cf. Scrisoarea sino d ală, către N ico d im al M o sco ve i (1655). la K. D e lika nis, op. cil., p. 50. 634. N ic o lae C abasila, op. cil., cap. X X V I , col. 421 D. 635. Cf. Teodor L eclorul, Is lo ria bisericească, II, nr. 32, P. G., L X X X V 1, 201 A.

— 218 — p rim itiv ă în L itu rg h ie . D eşi C rezul n u cuprinde nici o m e nţiu ne expresă referitoare la S fîn ta Je rtfă euharistică, n u se poate spune totuşi că el este străin sau fără v re u n fel de le g ă tu ră cu ritu a lu l ei. C ăc i se poate lesne observa că în centrul S im b o lu lu i de credinţă stau articole în care m ărtu risim opera S fin te i T reim i p en tru m întuire a noastră, Care, din nesfîrşita Sa iu b ire de oam eni, a trim is pe U nicu l F iu al T a tălu i ceresc spre a ne răsc u m p ă ra şi a ne îm p ă c a cu D um nezeu, îm p ărtăşire a n o a ­ stră de roadele m în tu ir ii îndeplinindu- se sub acţiunea S fîn tu îu i D uh. In parte, u nele a m ă n u n te ce au. u rm a t după Jertfa D o m n u lu i sînt c h ia r s im ­ bolizate p rin a c ţiu n e a ce se desfăşoară în altar, în tim p ce se rosteşte m ărturisirea de c redinţă. A stfel, preo tul rid ic în d «aerul» de pe sfintele daruri, îl c la tin ă deasupra lor, sim b o liz în d prin aceasta cutrem urul ce s-a petrccut la în v ie re a D o m n u lu i, cîn d îngerul a ridicat p ia tra de pe m o rm înt o :îr\ De aceea, d u p ă a rtic o lu l al cincilea al S im b o lu lu i («Şi a în v ia t din m o rţi a treia zi...») în cete ază clătinarea «aerului», care este înto cm it şi pus de o p arte G 3 7 . R ecitarea S im b o lu lu i re prezintă deci înc ă un m om ent de c o n c e n ­ trată m e ditaţie şi de p ie ta te a d în c ă în le g ă tu ră cu actul m în tu irii n o a ­ stre, care va fi a c tu a liz a t im e d ia t în r itu a lu l S finte i Jertfe. D eşi de fapt S im bo lul credinţei re zum ă în general punctele esenţiale ale credinţei creştine-ortodox'e, referitoare la fiecare d in persoanele S fintei T reim i, la Biserică, la S finte le T aine (botez) şi la v ia ţa v iito a re ,'to tu ş i n u este greu să se observe că, aşa precum su b lin ia S fîntul G herm an I al C o n ­ sta n tin o p o lu lu i, «s-a o rîn d u it să se sp u n ă dum nezeiescul S im bol al cre­ dinţei ortodoxe ca d in el să cunoască toţi că U n u l d in S fînta T reim e, Fiul, cel U nic-N ăscut şi C u v în tu l T a tălu i celui fără de început, s-a făcut om p entru m în tu ire a noastră, întrupîndu-se din Sfînta Fecioară, răstignindu-se, îngropîndu- se şi în v iin d ... N o i m ărtu risim că El a în d u ra t sufe­ rinţele în ceea ce priveşte tru p u l, dar că D um nezeirea s-a păstrat în afară de su ferinţă. în acelaşi tim p (m ărturisirea credinţei a fost rînduită) ca, p rin p ro n u n ţa re a acestui dum nezeiesc sim bol, cei n eştiu to ri şi n e în v ă ţa ţi să c u n o a scă de-a p u rurea cele ce s-au dat pe faţă ale tainei credinţei, care n u sînt interzise u re ch ilor noastre» G 3 S . Intercalarea S im b o lu lu i de c redinţă în Liturcjhie nu contravenea de altfel în nici un fel s p iritu l ei. M ă rtu ris ire a credinţei religioase creş­ tine p rin fo rm u le le do g m a tice în S im b o l este, desigur, un act de cult, prin recunoaşterea so le m n ă a existenţei lu i D um nezeu, a în su ş irilo r şi
63C. C'f. G h e n ad ie , fo it episcop de A rgeş, op. cil., p. 95. 637. Cf. L itu rg h ie ru l, ed. B ucureşti, 1956, şi e diţiile de lim b a greacă, A te n a şi Ierusalim . C in d L itu rg h ia este o fic ia tă de arhiereu, acesta stă cu caput p le cat pe sfînta m asă, în tim p ce preoţii c la tin ă «aerul» peste dinsul, ridieîndu-se apoi, d u p ă ce această ac ţiu n e a în c e ta t ; arhie re ul în c h ip u ie astfel că el m oare cu H ristos şi în v ia z ă îm p re u n ă cu HI. (Ve7.i lo cul d in K. D elikanis, in d ic ai mai sus în nota nr. 633, precum şi Proţ. A le x a n d ru S v ire lin . Despre Sfînta Liturghie..., pgf. 54, p. 150). D upă alţi exegeţi, rid ic are a s fin tu lu i ^aer» de peste sfintele D aruri şi răm în e re a lor neacoperile în s e a m n ă că toate cele ce se referă la Iisus trebuie şă se m ărturise ască acum lăm u rit, ca în a in te a Lui însuşi. (Cf. S im io n, arhiepiscopul T esalonieului, E x p li­ care despre s fînta b ise rică, P. G., CLV , 732, iar în trad. rom . cit., p. 263, col. 1 ; P. Lebedev, op. şi loc. c i l . ; Dr. V asile M itro fa n o v ic i şi Dr. T. T arnavschi op. cil., p. 503; Badea C ireşeanu, T eza urul litu rg ic , part. III, p. 197). 638. Sf. G h e rm a n I al C o n s ta n tin o p o lu lu i, op. cil., P. G., X C V III, 425 С — D.

— 219 — a operei Lui. în acest sens accentua S fîntu l C h irii al Ie ru sa lim u lu i că «felul cinstirii lu i D u m n e ze u constă clin aceste dou ă lu cru ri : dogm e pioase (δο γ μά τ ω ν ευσεβ ώ ν) şi fapte bune» e39. Fără în d o ia lă, C rezul n u este o com poziţie p oetică în fe lul ru g ă c iu ­ nilor şi al im nelor destinate p rin n a tu ra lor a fi cîntate în slujb a d iv in ă ci o m ărturisire a c o n v in g e rilo r religioase ale Bisericii, stabilite în fo r­ m ule dogm atice, m enite a fi declarate sau a fi afirm ate oarecum de­ m onstrativ. De aceea, p e ntru form a de rostire a S im b o lu lu i de credinţă, este proprie cursivitatea o b iş n u ită a v o rb irii solem ne, iar nu cîntarea, cum se stabilise p ractica în Biserica A p use an ă din evul m ediu şi cum se încearcă pe alo cu ri şi de u nele coruri din bisericile noastre. R e g u ­ lile din Litu rgh ierul B isericii O rtodox e prescriu însă ca s lu ijto rii să rostească în sine C rezul în acelaşi tim p cu credincioşii, găsindu-se ast­ fel uniţi «într-un gînd» cu com unitatea, aşa cum a răsunat m ai înainte strigarea d ia c o n u lu i. Id e a lu l este deci ca credincioşii să-l rostească în comun, cu voce tare, ca o d in io a ră 040, aşa cum se practică încă în unele Biserici O rtodox e n a ţio nale . Pe lîn g ă satisfacerea u n u i interes catehetic, se realizează astfel şi c o m u n iu n e a p rin c uv înt a asistenţilor îa Sfînta Liturghie. IV
A N A F O R A S A U R IT U A L U L SFIN T EI JERTFE EU H A R IST IC E 1. D ia lo g u l d in a in te a A n a fo re i euharistice. — 2. C ile v a co n sid c ralii g e ne ­ rale asupra R u g ă c iu n ii anaforei. — 3. M area R ug ăciune cuh arislică. — 4 , A nam nesa. — 5. Epliclesa. — 6. R u g ăciu n e a dipticelor sau a pom e nirilor de ia S iln ta Je rtfă euharistică 1. D ia lo g u l d in a in te a A n a io re i euharistice a) A n u n ţa re a S finte i Jertfe. — Prim a parte a Liturgh iei c redincio­ şilor se poate considera în c h e ia tă p rin recitarea S im bo lulu i credinţei. A doua parte a acestei L itu rg h ii o form ează ritu alu l pentru aducerea Sfintei Jertfe euharistice, sau anafora (’σ.νσ.ψορϊ = ridicare, înălţare., ofrandă, jertfă) 041. Ea reprezintă p u n c tu l c u lm in a n t al Liturghiei creştine, deoa­ 639. Sf. C h irii al Ie ru s a lim u lu i, Caie/ieza /V, 2, P. G., X X X III, 456. Potrivii, sensului pe care îl căp ătase a d je c tiv u l εύσεβής, ίς, in Biserica veacului nl IV-lea, traducerea expresiei citate ar fi m ai corespunzătoare sui) forma : «...dogme ortodoxe». 640. A fost intr-adevăr o ve che şi, pe cit se pare, o ne între ru ptă tradiţie ca Sim bolul de cred inţă să fie rostit de toţi credincioşii in aceiaşi timp. Astfel, Sf. M axim M ă rtu ris ito ru l ne info rm e ază câ în ve acu l al Vll-ioa m ărturisirea S im b olu lu i credinţei era făcută de to(i [op. cit., cap. X V III, P. G., X C I, 696'. N u mai puţin, N icolae C abasila, în ve a cu l al X IV - lea, afirm ă că «preotul în d e am n ă ca toţi să spună cele ce au în v ă ţa t să creadă despre D um nezeu... Iar ei spun tare întreaga m ă rtu ri­ sire, care e S im b o lu l c re d in ţe i » (op. cit,, cap. X X V I, col, 421 С — D). 641. p e Ia verbul αναφέρω, άναφέρειν = > ridic, înalţ, aduc jertfii. în le gătură cu săvîrşirea Sfintei E uh aristii, acest verb se în tre b uinţa pentru a desemna ac ţi un o a liturg hisito rului, care în d e p lin e ş te o ficiu l ru g ă c iu n ii anaforei ; «Dacă vin'-· un epis­ cop..., să-i zici să săvirşe ască şi E uh aristia (y.al την ευχαριστίαν άνοισ-ν.'.) şi, dacă din rcspect către tine, ca uri înţe le pt păstrindu-ţi cinstea aceasta, nu va voi sa săvirşească anafora (μή θέλη άνενέγκαι), sileşte-1 ca cel puţin binecuvintnn'-i p o p o ru ­ lui să o facă el». C o n s lilu jiU e A po sto lice , cart, II, cap. 53 (textul în F. E. B n g h F ra n . Liturgies eastern and w estern, O xford, 1896, p. 29, 7— 8). «So mi mo'do αναφορά. pentru că se în a lţă Je rtfă lui D u m ne ze u » (A nastasie Sin ai Iul, Λόγος περί ττ,ς άγιας

— 220 —
rece în cursul acestui ritu a l se atinge obiectul, (το εργον) către care tinde întreaga s lu jb ă, şi 'anume «prefacerea darurilor în dum ne zeiescul Trup şi Sîncje» realizînclu-se în acelaşi tim p şi scopul (το -τέλος, ό σκοπός) L itu r­ ghiei, care este «slăvirea lu i D um nezeu» şi «sfinţirea c re dincioşilor»» 643. Sosirea m o m e n tu lu i pentru aducerea Sfintei Jertfe este sem nalată de diacon sau de preot, cînd liturghiseşte singur, im e d ia t d u p ă S im b o ­ lul credinţei, printr-o frază rostită solem n şi cu s u b lin ie ri im p re sio ­ nante : «Să stăm bine, să stăm cu fr ic ă : să lu ă m a m in te : S fînta Je rtfă în pace a o a d u c e !» .în v echim e (înainte de \^eacul a l IX-lea), la auzirea acestei strigări era obice iul ca preotul să m archeze în c e p u tu l ritu a ­ lulu i Sfintei Je rtfe i p rin ridicarea «aerului» de pe disc şi p o tir 644. Prevenirea credincioşilor de către diacon despre sosirea m o m e n ­ tului pentru aducerea Sfintei Jertfe pare a fi făcut parte ch iar d in r în ­ duiala L itu rg h iei prim are, deşi textul form ulei n u se desprinde destul de clar din docum ente. în redactarea actuală însă această.. strigare nu poate fi decît o altă stilizare a textului u rm ător d in C o n s titu ţiile A p o s ­ tolice : «Drepţi către D om nul. Cu frică şi cu cutrem ur să stăm , ca să aducem Sfînta Jertfo» ,i4 r\ în această colecţie, textul în c au ză se găseşte aşezat în aintea P roscom idiei, ceea ce nu este de m irare, dată fiin d în Liturghia veche scurtim ea in te rv a lu lu i dintre acest m o m ent şi înc e p utu l rugăciunii pentru însăşi Jertfa propriu-zisă. în sim p litatea de atunci a ritu alu lu i P roscom idiei, aceasta se reducea la depunerea pe sfînta m asă, adică la oferirea printr-o rugăciune, a darurilor aduse e p isco p u lui sau preotului de către diaconi. în a in te de epoca intro ducerii S im b o lu lu i cre­ dinţei în L iturghie, P roscom idia apărea astfel in tegrată în ritu a lu l S fin ­ tei Jertfe, ca un articol p re lim in a r al ei, aşa incit rostirea strig ării m e n ­ ţionate m ai sus, în a in te de. prezentarea darurilor de către dia c o n la altar, se referea la ritu a lu l integral al jertfei, în tru c ît m o m entele ei se succedau în continuare. în tot cazul, form a a ctu ală a acestei fraze litu rg ice s-a cristalizat destul de tim p u riu , de vrem e ce S fîntul lo a n G u ră de A u r o cunoştea. Referindu-se la ea in cid e ntal, în cursul unei o m ilii, el m e n ţio n e ază ex­ pres numai, partea de la încep utu l textului form ulei. Sub o fo rm ă p a ra ­ frazată apare însă şi partea a doua, în explicarea pe care o dă în cursul cuv întării, şi anum e că a sta bine, aşa cum ne în d e a m n ă d ia c o n u l, în ­ seamnă a sta «cu frică şi cu cutrem ur» 6 4 Γ \ Codicele B arberini 336 o înscrie de asemenea tot sub form a abre­ viată : «Să stăm bine» (Στώκβν καλώς), .pentru că se m ă rg in e a p rob ab il
συνάξεως, P. G., L X X X Î X , 833 C). în traducere la tin ă ii corespunde aprnape exact termenul n b la lin fcf. Aci. Fort.esque, La messe, trad. din lim b a engleză de A. Boudinhon, Paris, 1921, p. 426, n. 2), sau iila tio (S. SalaviUe, op. cit., r o l. II, part. .2 , Paris, 1942, p. 9). 642. N icolae Cabasila, op. cit., cap. I, col, 368 A. 643. Ibidem ·, cf. şi cap. X X III, col, 4Л7 D ; cap. X L V I, col. 468 A. 644. Cf. versiunea la tin ă a lui I.eon Thuscus. V ezi Dom Placide de M eester, Gencse, sources..., p. 95. 645. Ό ρΘοΙ ττρδς Κύριον μετά φόβου καί τρόμου έστώτες ώμεν προσφέρειν. Const. A post. cari. V III. cap. 12. J. Q u aste n, M o n u m e n ia eucharistica et litu rg ic a vetustissim a, pars. IV f F lo rile g iu m paU Isticum , fasciculus V II), p. 212— 234. 646. Sf. loan G u ră de A ur, O m ilia IV contra an om e ilo r ; despre ne cup rin sa natură a fui Dum nezeu, 5, P. G., X L V III, 734.

— 221 —
la sim pla in d ic aţie a u n u i text d in ro lu l d ia c o n u lu i, pentru care în chip obişnu it existau codice aparte. In -disertaţia sa asupra Sfintei L iturghii, A nastasie S in a itu l (activ 640— 700) o întrebuinţase deja în redactarea pe care o avea în L itu rg h ia de a tu nci : «Să stăm bine, să stăm cu frică, să lu ă m am inte /a Sfînta. Je r tfă » (Στωμεν καλώς, ατώμεν μ ε τ ά φόβου, πρόσχωμεν X T î άγια ’αναφορά) 047, aşa precum ο aflăm şi în C o m e n ta riu l litu rg ic al lui Teodor de A n d id a (veacul al X II- lea —■al XIII-lea) fi48. Un codice din veacul a.1 Х П -lea ne-o în făţişe a ză c o m p letată şi cu partea de la urm ă : «...în pace aducînd-o» (... έν ειρήνη προαφέροντες )849. \ Prin această fo rm u lă, stiliz a tă în term eni v ib ra n ţi, se recom andă întregii asistenţe la S fînta L itu rgh ie să se concentreze cu toată fiinţa asuţira m o m e n tu lu i celui m ai sublim , reprezentat de. aducerea Jertfei euharistice. «M o m e n tu l este grav şi solem n, zicea S fîn tu l lo a n G u ră de A ur. Ia tă deci pentru ce n i se cere să stăm bine», adică frum os sau p lin i de c u v iin ţă, «precum se c u v in e o a m e n ilo r să stea în a in te a lu i D u m ­ nezeu, cu team a şi cu cutrem ur», a dică s tă p în iţi de o em oţie sfîntă ; «cu m inte tre a ză şi cu luare am in te», iar n u cu g în d u rile risipite la cele ale vie ţii de aici, ori a n g a ja ţi în conversaţii, O jertfă a d e v ărată este num ai aceea care este adusă de u n suflet pe d e p lin p acificat prin reducerea la tăcere a v ie ţii inferioare şi p ă m în te ş ti a sim ţurilor, căci n u m a i astfel «putem în făţişa lui D um n ezeu suflete pure şi drepte», precum sublinia acest S fînt Părinte. «Acesta este, zice el, sensul adevărat ai acestei stri­ gări în s lu jb a bisericească. N u este vorba de corp, ci de suflet : acesta terbuie să se înalţe» 0 5 (). V a ria n ta «...să lu ă m am in te la S fînta Jertfă» pare a sugera lu i Teo­ dor de A n d id a u n com e ntariu p rin a n a lo g ie cu epopteia m , care repre­ zenta g rad ul cel m a i în a lt pentru in iţia ţii m isterelor eleusine. ’Αναφορά este pentru el Ιποψις, a d ic ă «luarea am inte (vederea sau priv irea cu m intea) la p ro to tip u rile sim b o lu rilo r p rin care se săvîrşeşte slu jb a S fin­ tei Jertfe» Sau, m a i lă m u rit, anafora este o ridicare cu g în d u l la înseşi ev enim entele istorice din epoca m în tu irii (prinderea, Patim ile, răstignirea, înm orm ântarea M în tu ito r u lu i etc.), pe care ie reprezentăm şi le a c tu a lizăm în tim p u l anaforei, cu a ju to ru l sim bolu rilor. Prin c uv inte le «Să lu ă m am inte la S fînta A nafo ra (Jertfă)», diaconul cere aşadar a d u nării credincioşilor să aducă şi să înfăţişeze o subiec­ tivitate re lig io a să p re g ă tită p rin reprezentarea şi contem plarea în m inte a Jertfei de pe Cruce. « C u tre m u ra ţi şi v ărsîn d lacrim i, ca şi cum am vedea pe D um n ezeu - O m ul p ă tim in d , aşa să stăm cu atenţie şi cu linişte desăvîrşită, zice acelaşi T eodor de A n d id a , pentru ca, în pace şi fără nici o tulbu rare cu g în d u ri p ăm în te şti, aceste (stări sufleteşti) aducîndu-le sau înălţîn du- le ca je rtfă (,ταΰτα τφοαφέροντες η ’αναφέροντες), sa ne
647. A n astasie S in a itu l, op. c jî ., P. G., L X X X IX , 836 D — 837 A . 648. T eodor de A n d id a , Π ροθ εωρί^ κεφαλαιώδης, cap. 19, P. G., CXL, 114 С — D. 649. C odex E. M. 6 K arlsruhe, la R. Encjdahl, op. ell., p. 23 şi 63. 650. Sf. lo a n G u ră de A u r, loc, cit., în no ta nr. 646, 651. E popteia, luarea am inte la mistere sau p riv ire a lor cu ochii. 652. TU Si ή αναφορά; Ή πρό; τά π ρ ω τό τυπ α των Οελουμένων συμβόλων εποψις δηλονότι, Teodor de A n d id a , op. с ii. şi Ioc. cit.

'f-

— 222 —
în v re d n ic im a vedea dum nezeiasca Lui înv ie re şi printr-însa de bucurie să ne u m p le m , · dar m ai vîrtos cei care, găsindu-se în stare de v re dn icie in acest d u m ne zeiesc m om ent, se îm părtăşesc cu T rupul (D o m n u lu i) ; căci aceştia şi p ătim esc îm p re u n ă cu El şi îm p re u n ă cu El fiin d îng ro p aţi, în v ia ză îm p re u n ă cu El» ,i53. A su pra aceluiaşi gen de je rtfă în acest m om ent sînt de acord cei m ai autorizaţi dintre com entato rii S fintei L i­ turg hii. A stfe l, A nastasie S in a itu l s u b lin ia z ă în acest loc : «Staţi cu frică în în fric o ş ă to ru l ceas al A n a fo re i (Jertfei), căci cu acea d is p o ­ ziţie şi cu acei cuget, cu care se înfăţişează fiecare clin v o i în acel ceas, cu acelaşi şi jertfeşte S tă p în u lu i» C 51 . R ăs p u n s u l p o p o r u lu i : « M ila p ă c ii, jertfa la u d e i » este de asem enea o p ra c tic ă litu r g ic ă d in epoca patristică. U neori în să term e nii expresiei apar la n o m in a tiv , a v în d caracterul u ne i in d ic a ţii asupra u ne i sim ple enu m e rări. A stfe l, în unele m anuscrise, ca de exem plu în C odicele Bar­ berini 33d, fo rm u la este redată abreviat, şi anum e s im p lific a tă la partea în tîi a ră s p u n s u lu i : „Έλεος ειρήνη" (m ilă, pace) G 5 5 ( iar în altele, ca in ­ scripţia m a i tirzie de pe D ip tic u l lu i C lem entirius (veacul al Vl-lea), ea apare c o m p le t : („“Ελεος ειρήνη Οοαία αΐνέσεως") (m ilă, pace, jertfă de laudă) în tr e g ită , această frază e lip tic ă reprezenta aşadar u rm ăto ru l răspuns d in p artea credincioşilor : (Jertfa noastră este :) M ilă , pace, jertfă de la u d ă . în c o n s o n a n ţă însă cu logica co n te x tu lu i litu rg ic , cazul acu zativ apare s in g u ru l p ro p riu pentru form a acestor substantive cu funcţie de com plem ente directe, ea fiin d cerută de v erbul «a aduce» din strigarea de în d e m n a d ia c o n u lu i. într-adevăr, cel m ai v ech i m anuscris grec al L itu rg h ie i S fîn tu lu i lac o b (veacul al V III- lea ■ — al IX-lea) 0 5 7 şi cel m ai vechi m a n u sc ris siriac al aceleiaşi L itu rg h ii G 5 S au Έλεος — a cu zativ neutru — ειρήνην, Ουσίαν αίνέαεως, spre deosebire de alte m anuscrise greceşti, u n d e se în tîln e şte form a ελεον ειρήνης, poate sub in flu e n ţa L itu rg h iei S fîn tu lu i lo a n G u ră de A u r €5ΰ. De asemenea, într-un m a n u ­ scris litu rg ic d in v e a c u l al XII-lea 0 0 0 citim u rm ătoarea in d ic aţie după strigarea d ia c o n u lu i :
Ό -/.λήρος και ό λαός. Έλεον, ειρήνην, Ουσίαν αΐνέσεως.
653. Teocîor de A n d id a , op. şi loc. cil. 654. A n a s ta s ie S in a itu l, op. şi loc. cil. 655. F. E. JJrightm an, op. cit., p. 321. 656. V ezi re p ro d uc e re a în «D ic tio nnaire d 'A rche o lo g ie chretienne et de liturg ie», t. IV, part. I, col. 1090, la art. D ip tv q u e , de Dom F. Cabrol. Sub aceeaşi form ă apare răspu nsul c r e d in c io ş ilo r şi în traducerea la tin ă a L iturghiei co<ptice, a trib u ită S im ­ ţului V asile. V ezi Eus. R enaudot, L ilu rg ia ru m o rie n ta liu m co lle c t!o, ed. sec., Fr. a М., 1347, p. 13 : « P o p u lu s : M izericordia, pax ei sacrilicium Jaud/s». 057. V a tic a n u s ' дгаесиз 2282. 658. Br. M us., 256. A d d . 14. 532. 659. Cf. Do.m. В .-Ch. M ercier, La litu r g ie de S a in t J a c q u e s , ed. C ritique du texte grec avec tra d u c tio n la tin e , Paris, 1946, p. 20/134, iar textul grec al m-suiui la p, 82/196. In R. G ra ffin , P a tro lo g ia orienlalis, t. X X V I, fasc. 2. 660. C o d e x E. M . 6 d in b ib lio te ca de la K arlsruhe a curţii M a re lu i D ucat de

) /

i
— 223 — Întregind acum form a e lip tică a frazei, răspunsul credincioşilor se înfăţişează astfel : «(A ducem ) m ilă , pace, je rtfă de lau d ă» 6 C 1 . înţelesul acestui răspuns al p o p orulu i, clar p rin el însuşi sub acea­ stă formă, se găseşte su b lin ia t în chip expres în com e ntariul litu rg ic al lu i Teodor, episcop de A n d id a (veacul al XH-lea). «A rh iereu l», zicea el, «îi sfătuieşte (pe credincioşi) să a ib ă sus in im ile şi tot cugetul. Iar cre­ dincioşii, după ce zic aceasta, făg ădu iesc să aducă- m ai în tîi m ilă, apoi pace, ca (sic) je rtfă de la u d ă » uu2. C u această interpretare se găseşte de acord şi c o m e ntariul litu rg ic al lu i N icolae C abasila (veacul al XIV -lea): «C redincioşii răsp u nd : aducem ... pacea însăşi ca dar... ; ...m ilă aducem ... D ar (aducem, c o n tin u ă pop orul) şi jertfă de la u d ă » ϋϋ;3 . Interpretarea exactă a acestei form ule este c o n d iţio n a tă de resta­ bilirea te x tu lu i corect. Lipsa de precizie în form a ei a b rev iată în unele manuscrise a co n trib u it desigur la apariţia în corpul tex tului a v aria nte i flexionare «(m ila) p ă c ii» , a tu nci cînd răspunsul credincioşilor a început să fie înscris întreg în codice. M a i m ult, în unele codice m ai noi (v eacu ­ rile al X III- lea — al XIV -lea) şi chiar în unele colecţii liturgice, în unele traduceri şi e d iţii ştiinţifice ale Liturgh iei şi în u nele com entarii mai vechi şi m ai no i apare chiar transcrierea ελαίας ειρήνης (oleum pacis, das O l des Friedens, u n td e le m n u l păcii), în loc de lecţiunea corectă Ιλεοζ ειρήνης (m ila p ăc ii) ш . Acestei situaţii îi este de atribuit, p rin urmare, atît obscuritatea de sens a acestui răspuns, în form a Iui cu ­ rentă d in textul actual al Litu rgh iei, cît şi exegeza forţată d in unele com entarii liturg ice. Este clar în să că, după com u niu ne a în dragoste de­ m onstrată p rin sărutarea p ă c ii şi d u p ă unirea «într-un gînd» p rin m ă r­ turisirea aceloraşi fo rm ule de credinţă, răspunsul credincioşilor : « (A d u ­ cem) m ilă, pace, je rtfă de la u d ă » este singurul firesc. P rin înşişi ter­ m enii acestui răspuns, c redincioşii îşi determ ină com petenţa lor litu r ­ gică în le g ătu ră cu anafora, corespunzător lo c u lu i sau treptei lor în Biserica lu i H ristos. Ei m ărturisesc astfel că ceea ce este în căderea lor să aducă în acest m o m ent pentru Sfînta Je rtfă este m ila de aproapele şi pacea cu el sau, cu u n cu v în t, «îm b lîn zire a in im ilo r» G li5 , care sînt toate roade ale iu b irii şi se poate chiar zice forme ale ei. Ele sînt jertfe în sens figurat şi anum e jertfe spirituale, căci se nasc în in im i p rin n im i­ cirea p a tim ilo r (ura, in v id ia etc.), deci p rin m ortificarea n a tu rii decă­ zute, spre a lăsa să se dezvolte în no i v ia ţa cerească, p rin lucrarea h a ­ ru lui divin.
Baden. V ezi R ichard E ngdahl, Bcilrage zur K enrilnis clar b yza n lin is ch cn Liturgic. Texte unei S ludien (Berlin, 1908), p. 23 şi 63. 661. A ceeaşi situaţie ne-o p re zintă şi traduccrea latin a a Liturghiei sirince a S fîntulu i V asile · . «P opulus : M ise rico rd iam ei pace/n, ac sacriiiciu m el grciliariun aclionem ». V ezi Eus. R e n aud o t, op. cil., t. II, p. 545. ( _ 662. Teodor de A n d id a , op. cil., Р. C., CXL, 44 A : „ ...O l π σ τ ο ι oi, τούτων λεγο­ μένων, έπαγγέλονται προσφέρειν :τρώτον μέν ελεον, εϊτα ειρήνην ώ ; Όισίαν α ϊν ϊσ εώ ;". 663. N ico lae C abasila, op. cit., P. G., CL, 421 A — D. 664. M ai pe larg, vezi lucrare a noastră M ila p ăcii, jc rtla laudei, Bucuri'.şti, 1040, extras din «Studii teologice», an. V III (1940), vol. I. 665. Iano vski G ogol, op. cil., p. 42.

— 224 — Caracteriii de jertfă subiectivă este confirm at în chip expres m a i ales de a doua parte a răsp u nsu lui din partea credincioşilor : «(A ducem ) je rtlă de la u d ă», su b fo rm a im nelor pe care le vor in to n a spre slava lu i D u m n e z e u , in tim p ce preotul va în ă lţa rugăciunea S fintei Jertfe. Im nele şi ru g ăc iu n ile , ca om ag ii ale unei p ie tăţi adinei şi sincere, deci re v ă r­ sată d in in im i sub form a de «roadă a buzelor care proslăvesc n u m ele lui» H ristos (Evr. X III, 15), sînt sacrificii spirituale, în tru c ît ele îşi au tem eiul în în lrin g e re a de sine şi în recunoaşterea n im ic n ic ie i noastre, în com paraţie cu perfecţiunea absolu tă a lui D um n ezeu şi cu de p e n ­ denţa noastră de El. b) D ia lo g u l in tro d u c tiv . — în v orbirea litu rg ic ă curentă, sub n u ­ mele de αναφορά se înţelege deci ru g ăc iu n e a care însoţeşte aducerea Jertfei euharistice. Ca «roadă a buzelor, care proslăvesc num ele lui» H ristos şi al lu i Dum nezeu-T atăl şi. al D u h u lu i Sfînt, această ru g ăc iu ne constituie «jertfa de lau d ă», cu care Biserica îşi însoţeşte darurile ce le aduce şi care, prin preiacere, vor fi p rim ite în Je rtfa M în tu ito r u lu i. R u g ăc iu n e a anaforei nu începe direct, ci este p recedată de u n d ia ­ log in tro d uc tiv , între ţin u t într-o form ă strinsă cu credincioşii, nu de diacon, ci de însuşi preotul. L itu rgh ia a condus cugetele de la jertfa m ateriala la jertfele spirituale. Im presionat, parcă, de n iv e lu l aju ns la o atît de în a ltă sp iritu a lita te prin u ltim u l răspuns — («A ducem ) m ilă, pace, je rtfă de la u d ă» — ■ dat de către credincioşi d ia c o n u lu i, preo tul se sim te o blig at în chip firesc să-i în tîm p in e din sfintele uşi cu salutarea S fîn tu lu i A p o sto l P avel : «-Harul D o m n u lu i nostru Iisus Iirîsto s şi d ra ­ gostea lu i D um nezeu-T atăl şi Îm părtăşirea S fîn tu lu i D uh să fie cu voi cu toţi /» (II Cor. X III, 13), bin e c u v în tîn d u - i în acelaşi timp cu sfînta cruce tm. Se sim te v ib rin d în această salutare ieratică o no tă de a p ro ­ bare şi confirm are am estecată cu un sentim ent de satisfacţie d in partea litu rg h is ito ru lu i, constatînd la credincioşi o dispoziţie re lig ioasă atît de core spunzătoare m o m e n tu lu i. A ceastă b in e c u v în ta re este în să în ace­ laşi tim p şi o ru g ăc iu n e . Este ca şi cum preotul ar vrea să spună : pentru m ărtu risire a pe care o faceţi că v e n iţi cu jertfe spirituale, m ă rog ca să fie n e în tre ru p t cu voi «harul D o m n u lu i nostru Iisus H ristos», Care s-a je rtfit în dar sau gratuit pentru m întuire a noastră ; m ă rog să v ă b u c u ra ţi în to td e a u n a de «dragostea lu i D um nezeu-T atăl», Cel ce din nespusa Lui iu bire de oam eni s-a îm p ăc at cu noi, prirnindu-ne iarăşi în dragostea Lui, pentru p ă tim irile F iu lu i Său : m ă rog în sfirşit să vi se d ăru ia sc ă «îm p ărtăşire a S fîn tu lu i D uh», prin care se săvîrşeşte sau ne îm p ă rtă ş im de binefacerile ce ni s-au adus. p rin Jertfa de pe Golgota G G 7 . Credincioşii', răsp u n zîn d «Şi cu d u h u l tău», se roagă astfel şi ei la rîn d u l lor p entru preot, ca să fie făcut părtaş şi el îm p re u nă cu ei
666. E d iţiile L iÎu rg h ie ru lu i grec din C o nstantino p ol, Ierusalim şi A tena, precum şi L ilu rg h ic ru l b u lg a r prescriu b in e cu v în tare a credincioşilor, de către preot, cu «aerul», 667. Cf. N ic o lae C abasila, op. cil., cap. X X X V I , P. G., CL, 424 В— C.

— 225 — la aceleaşi daruri ale S fintei T reim i. Precum su b lin ia S fîn tu l lo a n G u ră de A u r t;(iS , aceste cu v in te nu pot avea alt înţeles. — · «Sus să avem in im ile /», reia p reotul, tot cu faţa spre credincioşi, arătîn d în sus cu. sfîn ta ţru c e U U !). P reotul ne în d e a m n ă astfel ca «în acest ceas în fricoşăto r», jirecum se exprim a S fîntu l C h ir ii al Ie rusa ­ lim u lui, să fim cu g in d u riie concentrate spre D um nezeu, iar nu înd re p ­ tate spre lu cru rile p ă m în t e ş ti,;7 I). A m ajuns 111 clipa 111 care se am inteşte şi se va reproduce in L iturghie m area ta in ă a m în tu irii noastre · , ne vom găsi astfel m ai m u lt ca o ric in d in faţa lu i D um nezeu. P entru citeva clipe deci se im pune să ne sm ulgem d in toate preocupările v rem e ln ice şi, p ă ­ răsind p ăm in tu l, să ne în d re p ta m g in d u riie şi sim ţirile spre cer, unde stă de-a dreapta lu i D um n ezeu F iu l Său, m arele nostru A rh iereu , Care s-a jertfit pentru no i şi p rin Care se aduc şi se fac bineprirnite jertfele noastre. — «(Le) avem către D o m n u l », asigură la rin d u l lor credincioşii, adică in im ile noastre se află în ălţate către El. N e -ага transportat, cu alte cuvinte, cu g in d u l şi cu in im a , la tot ceea ce D u m n e ze u a făcut pentru m în tu ire a noastră şi sîntem cov îrşiţi de tot ceea ce a suferit F iul Său, p înă şi de ch in u rile răstig n irii. «N im e n i deci», precum zice Sfîntu l C h irii al Ie ru sa lim u lu i, «să nu stea în biserică în aşa chip in cit gura să spună «le avem către D o m n u l», iar cu m intea să se gînde ască la g rijile cele lum eşti. T otdeauna trebuie să ne gîn d im la D um nezeu. D acă lucru l acesta nu este cu p u tin ţă să-l facem în tot tim pul, d in p ricin a s lă b ic iu n ii noastre om eneşti, cel p u ţin în ceasul acela să ne dăm silin ţa să-l îm p li­ nim » r,u. Puteţi — dacă v o iţi — să v ă în ă lţa ţi la cele de sus, zice S fîntu l loan G ură de A u r ; căci, p rin firea lor, sufletul şi g în d u l nostru sînt mai uşoare şi m ai iu ţi decît pasărea cerului. C înd, pe deasupra, sint înaripate şi ele h a ru l D u h u lu i dum nezeiesc, cît de repede a ju n g ele în stare să se înalţe peste tot ce este păm intesc 1 Să ne procurăm deci, conchide el, aceste arip i m in u n ate , p rin care vom putea să depăşim oceanul tulbu ra t al acestei lu m i 1 C u acest scop s-a 'rugat preotul pentru credincioşi p rin b in e c u v în ta re a cu care i -а în tîm p in a t la în c e p u ­ tul dia lo g u lu i. Întorcîndu-se cu faţa spre răsărit şi inclinîndu-se uşor spre icoana M în tu ito ru lu i, preotul în d e a m n ă : «Să m u lţu m im D o m n u lu i /» Ca m ij­ locitor p rin Iisus FIristos al credincioşilor faţă de D um nezeu, preotul ii chiam ă astfel să-şi unească cu el m u lţu m irile lor către D um nezeu cel adorat în Treime. «S întem într-adevăr datori să-I m u lţu m im , pentru
668. Sf. lo an G u ră de A u r, O m ilia X V I I I la Epi.slnla II cătrc C o rintc ni, 3, P. G., LXI, 257. G69. E d iţiile de C o n s ta n tin o p o l, de A le n a şi de Ierusalim ale Litu rg h icrulu i, ediţia bu lg a ră de Sofia (1923) şi cea greco-catolică de Blaj (1931) recom andă preo ­ tului să slea întors spre credincioşi, cu am bele m iin i ridicate şi cu p rivirea în d re p ­ tată spre cer, cind în d e am n ă «sus să avem inim ile ». 670. Sf. C h irii al Ie ru s a lim u lu i, C ateheza V m istagogică, 4 ; Cf. Sf. C iprian, Liber de orationc d o m inica, 31, P. L., IV , 357 В ; Sf. G herm an I al C o n s ta n tin o p o lu lu i, Teoria m istică..., P. G., X C V III, 423 A ; N. C abasila, cp. cit., cap. X X V I, P. G., CL, 424 D. 071. Sf. C h irii al Ie ru s alim u lu i, C ate h e za V m istagog ică, 4. 672. Cf. Sf. lo an G u ră de A u r, O m ilia XXII. la Epistola către Evrei, 3.
L iturghierul explicat — î5

— 226 — că ne-a chem at la un har atît de mare, deşi eram nev re dnici, pentru că s-a îm p ăc a t cu noi, deşi eram v răjm a şi» (Rom. V , 10), «pentru că am fost în v re d n ic iţi de înfierea D u h u lu i» (Rom. V III, 15) G 7y. C re d in c io şii răsp u nd cîn tin d :«C u vrednicie şi cu dreptate ϋ74 este a ne în c h in a T a tălu i şi F iu lu i şi S fîn tu lu i Duti : T re im ii celei de o fiin ţă şi nedespărţite». C re d in c io şii m ărturisesc şi aprobă astfel ca este un lucru just şi se c u v in e să m u lţu m im , de vrem e ce, precum zicea Sfîntul C h irii al ie ru s a lim u lu i, «D um nezeu n-a făcut n u m a i ceea ce era drept, ci ceva m a i presus de dreptate, cînd ne-a făcut a tîta bine şi ne-a în ­ v re dn icit de atitea b u n ă tă ţi» u75. Precum se vede, preotul urm ăreşte p rin acest dia lo g să angajeze pe credincioşi într-o unitate sufletească cu sine, cît m ai desăvîrşită, la înălţarea ru g ă c iu n ii Sfintei Jertfe. D u p ă ce i -а dispus m a i în tîi prin bin e c uv înta re a de la început, i -а înd e m n a t apoi la transportarea cugetelor în sferele cereşti, pentru ca, în sfîrşit, să-şi exprim e îm p re u n ă recunoş­ tinţa pentru binefacerile m în tu irii. R u g ăc iu n e a S fintei Jertfe nu este deci n u m a i a p reo tu lui, ci şi a credincioşilor. Ei iau parte la serviciul anaforei, precum s-a putut înţelege deja d in d ia lo g u l în care stau cu litu rg h isito rii. A c e ştia in tervin sistem atic cu în d e m n u ri către adunare, ca să se ţină atenta şi alătu ri de ei in tot tim p u l anaforei euharistice, cînd litu rg h is ito rii înşişi aduc ru g ă c iu n i de la u d ă şi m u lţu m ire Ia p er­ soana în tîia p lu ra l, făc in d sub această form ă şi adunarea părtaşe la aducerea Jertfe i. In acest cadru în făţişe a ză şi S fîntu l lo a n G u ră de A ur participarea cre d inc io şilo r la serviciul Sfintei E uh aristii : «...în tim p u l prea în fric o şăto are lo r Taine, preotul se roagă pentru credincioşi şi cre­ din cio şii pentru preot ; căci acel răspuns «Şi cu d u h u l tău» nu înseam nă altceva dccit aceasta. Tot aşa cele ale ru g ă c iu n ii E uharistiei sînt co­ mune, căci n u n u m a i preotul m ulţum eşte, ci şi toţi credincioşii. Pentru că n u m a i d u p ă ce a p rim it m ai în tîi răspunsul lor şi după ce s-au în v o it că este vredn ic şi drept lucru să facă aceasta, atunci începe preo tul ru­ găc iu n e a de m u lţu m ire » U 7 IJ. In aceeaşi în lă n ţu ire strînsă şi c ondiţionată între elem entele ei alternează m ai departe, precum vom vedea, întregul dialog dintre cele d o u ă părţi, care colaborează în tot cursul anaforei liturgice. Despre v e ch im e a acestui dialog, în aceeaşi form ă şi în acelaşi Ioc, m ărturisesc docum ente din cele clintii veacuri creştine °77, precum şi în ­ trebuinţarea lu i în L itu rg h iile tuturor riturilor. O sim p lă v a ria n tă ver­ bală o p re zin tă C o n s titu p ile A postolice (cartea a VIII-a, 12), care întreG73. Sf. C h irii al Ie ru salim ulu i, C ateheza V m istagogică, 5. 674. La aceasta sim p lă expresie se reducea răspu nsul cred incio şilo r în L itu r­ ghia B isericii vechi, precum se poale vedea in C o n s titu ţiile A postolice, cart. V III, cap. 12 şi în L itu rg h ia S fîn tu lu i Iacob. 075. Sf. C h irii al Ie ru s alim u lu i, Cateheza V m istagogică, 5.
676. Si. lo a n G ură de A u r , O m ilia X V I I I la E p is to la I I c ă tr c C o r in tc n i, 3, P. G.,

LXI, 527. G/-7. Ca, de e x .: Sf. C iprian , De dom inion oratione, 31, P. L., IV , 557 B ; Rhidu iala B isericii egiptene (versiunile greacă şi e tio p ia n a ); T estam cntum D om ini, J. Q uasten, op. cit., p. 250· C o n s titu ţiile A postolice, cart. V III, cap. 12.

buinţează term enul τον νοΰν («Sus £ ă avem m in te a»), în loc de c u v în tu l τάς χαρδίας (inim ile), pe care iii-1 âduce manuscrisul. Barberini 336 111 con­ sonantă cu celelalte izvoare liturgice. O dată cu intonarea im n u lu i «Cu vrednicie şi cu dreptate ...v de către credincioşi, preotul însuşi începe rostirea în taină a R u g ă c iu n ii anaforei. Textul ei diferă in cele doua L itu rg h ii bizantine, atît din punct de vedere verbal cît şi ca extindere. «Cu vrednicie şi cu dreptate este (se cuvine şi este drept) a-Ţi cinta Ţie, pe Tine a Te binecuvinta, pe Tine a i'e lăuda, ie a-Ţi m u itu in i, Ţie a ne în ch ina in tot lo c ul stăp în irii T a ie ; că Tu eşti D um nezeu neg răit şi necuprins cu g înd u l începe textul anaforei din fo rm u laru l S fîn tu lu i lo a n G ură de A ur. N u se rem arcă aproape nici o deosebire fată de urm ătoarele propo ziţii cu care se des­ chide anafora S fîn tu lu i V asile cel M a re : «Cel ce eşti (exişti), Stăpîne, Doamne D um nezeule, P ărinte ato tţiitorule, Cel închinat, vrednic cu a d e ­ vărat şi drept şi cuv enit lu c ru este m ăreţiei sfinţeniei Taie pe Tine a Te lăuda, Ţie a-Ţi cînta, pe T ine a Te bin e c u v în ta , Ţie a ne închina, Ţie a-Ţi. m ulţum i, pe Tine a Te slăvi, Cel ce singur eşti D um nezeu cu adevărat Liturghia D arurilor m ai îna inte sfinţite fiind de fapt un serviciu solem n pentru adm inistrarea S fintei îm p ărtăşiri, iar nu pentru a d u ­ cerea Sfintei Jertfe, care a fost săv îrşită la L iturghia dintr-o sărb ă­ toare precedentă, nu are R u g ăc iu n e a anaforei. 2. C onsideraţii generale asupra R u g ă c iu n ii anaforei euharistice A nafo ra are la baza ei o adincă m editaţie asupra fiinţei lui D u m ­ nezeu, asupra ato tputerniciei şi b u n ă tă ţii Sale. A d m ira ţia şi lauda, re­ cunoştinţa şi m u lţum irea B isericii au căpătat în textul ei factura unei cuvîntări, n a raţiu ni sau vestiri solem ne, a unei expuneri sau istorisiri publice despre slava lui D um nezeu şi despre opera Lui. De la originea ei chiar, anafora a fost deci concepută şi rostită ca o rugăciune în for­ m ă de cuvîntare sau expunere ieratică, aşa precum de altfel pare a re­ zulta din expresia φλόγας εύχής, în tre b u inţa tă de S fîntu l Iustin M a rtiru l şi F ilo z o fu lC 7 8 . în vechea literatură bisericească ea apare uneori sub num ele de «sacram entul obişnuitei p ro c la m a ţiu ni», p roslăv iri sau laude publice (sacram entum solitae praedicationis) U 7 U şi «povestire» sau «istorisirea din o ficiu l liturgiiisitorLlor» (m inisteriorum relatio) °8 1 1 . De altfel, acest caracter îi este confirm at anaforei de însuşi textul ei din Liturghia Sfîntului. V asile cel M are : «Şi cine, oare, este în stare să grăiască p u ­ terile Tale, auzite să facă toate lau dele Tale sau să povestească toate
G7o. Apologia înt'ii, cap. L X V I, 2. G79. T raducerea la tin ă a epistolei adresate in anul 25G de l inr.ilidui, episcopul C tznre ii C apadociei, S fîn tu lu i C ip rian al C arlag in ei, P. L., III, 12K3 Λ. (330. De Trinitate ci de Spirilu Sancl o, 1G, atrib uita S l'lnlului A lonnsic cel Mare : «Ccclcsia C hrisli o nines ab o ric n le ad occidentem conveni enter Patreni a ScrapUhn laudari pro fite ntur in irim s le rio ru in relatione» (Toate Bisericile lui Hristos de ia R ăsurii p în ă la A pus m ărturisesc de acord în istorisirea din oliciul HlurtjhhHorilor că T atăl este lău da t de serafim i), P. G„ X X V I, 1208 C.

228 — m in u n ile Tale in toată vremea, Stăpine al tuturor, D oam ne al cerului şi al p ă m in tu lu i ?». N u este greu să se înţeleagă din toate acestea că, în Biserica p ri­ m elor veacuri, anafora euharistică era o ru găciu ne p u b lic ă , rostită de liturghisitor, fără întrerupere, în auzul credincioşilor, care se asociau la sl'îrşit prin răspunsul «am in». Aceasta era practica cel puţin în v re­ mea S fîn tu lu i iu s tin M a rtiru l şi F ilozoful ш şi chiar in veacu l al III-lea, cind se găseşte m e nţio n ată incidental, dar destul de lă m u rit în E pis­ tola a trib u ită lu i D ionisie al A lex an drie i (+ c. 265) către episcopul Sixt al Rom ei. Spre a tem pera scrupulele pe care le încerca un oarecare cre­ dincios H eracle pentru fap tul că prim ise botezul de la eretici, D ionisie argum entase acestuia că-i era suficient faptul că de vrem e în d e lu n g a tă se găsea 111 c o m u n iu n e cu Biserica, «oscul linei eu h aristiile şi răsp u nzînd «am in» la o la ltă cu ceilalţi» S ituaţia pare că nu era alta nici pe v re ­ mea S finţilor Ierarhi V asile cel M are şi loan G u ră de A ur. C înd acesta din urm a s u b lin ia că în tim p u l ru g ă c iu n ii anaforei «poporul φ-Οέγγετβ (grăieşte, lau d ă) îm p re u n ă cu preotul, atunci cînd acesta în a ltă acele imne (ύμνους)» — a dică laudele şi dox o lo giile euharistice — « la o la ltă cliiar cu h e ru v im ii înşişi şi cu Puterile de sus» ш , el se referea la a ten­ ţia cu care c rc d in c io şii u rm ăreau şi se asociau în tăcere lă ru g ăc iu n e a rostită de p r e o t ,;M în auz. Pentru ca astfel, continu a el, să nu aruncaţi toata grija asupra preoţilor, ci voi înşiv ă să arătaţi g rijă de to a tă B ise­ rica,. înto cm ai ca de trup u l vostru comun. Sistem atizarea te x tu lu i L itu r­ ghiei însă, în tre p rin să de cei doi autori ai p rin cip ale lo r fo rm ulare b iz a n ­ tine, p rin prescurtarea Liturgh iei S fîntu lu i lacob şi c o n tin u a tă d u p ă aceea p r in ‘ m ici a d a p tări tehnice, pentru a face loc im nelor, a dus nu prea tirziu. la un se rvic iu du b lu şi în ceea ce priveşte anafora. Preotul a în ­ ceput adică să citească în ta in ă rugăciunea, in tim p ce credincioşii îşi cîntau im nele de curind introduse. D in p o v estirile m iraculoase înregistrate de c ă lu g ă ru l lo a n M oschos (+ 619) O tio pare a reieşi că obiceiul recitării anaforei în ta in ă s-ar da681. A p o lo g ia în tîi, cap. L X V II, 5. 682. E usebiu, Istoria bisericească, cart. V II, cap. 9, col. 656 A. 683. Sf. lo a n G u ră de A ur, O m ilia X V I I I la Epistola I I c ătie C orinte ni, 3, P. G., LXI, 527. 684. «...Toi pop o ru l stîn d in picioare .ţi rugindu-se in sine (ήσυχώς, tacite), în acest tim p» ( C o n s titu ţiile A postolice, cart. Π, cap. L V II, 21). 685. A ccste povestiri se referă la inU m pliiri anterioare epocii lui Moscho” s. Una din ele i-а lost isto risită de prefectul G rigore al p ro vincie i A frica, drept petrecută in A p a m ia Siriei, unde se afla un loc nu m it C o nag o n, departe de oraş ca la 40 de mile. Aci fuseseră trim işi de p ă rin ţii lor nişte copii să pasca turm ele. La am iază, cînd au voit să m an ia ce , le -а ve nit ideea de a se ju ca de-a L itu rg h ia şi, în consecinţă, au aşezat pe o piatră netedă de stîncă pîinea şi v in u l, pe care le aveau pentru hrană, u nul a în d e p lin it ro lu l preotului, iar celalalt pe al d iaco nilo r. A u făc u t adică ceea ce văzuseră că fac in biserică li.Lu r g hi si to r i i, cu ocazia ru g ăc iu n ii anaforei, pe care o auziseră de la aceştia şi o în v ăţa se ră pe de rost, cu p rile ju l m icilor servicii de aju to r îndeplinite- de ei în altar, J r i unele p ărţi — a d a u g ă M oschos — preoţii o b işnu iau să sp u n ă cu voce tare rugăciuifca siintei analore. D u p ă ru g ăciu n e a de sfinţire in si! /1 venit • ‘'deodată foc din-cer, care a m istuit atît m ateriile cil. $i piatra stin cii ce lefi servea de sfinLă masă, n e ră m în în d d in ele decît ccnuşă. C o p iii au ca zu l la p ăm în t. pe ju m ă ta te m orii. G ăs iţi in această stare

— 229 — tora n u m a i consideraţiilo r pentru respectarea m isterulu i în care trebuie îm b răca tă Jertfa litu rg ic ă . N egreşit, u n astfel de elem ent n-a p u tu t fi pierdut d in vedere în le g ă tu ră cu această parte a L iturghiei. M a i sigur este insă că/ în realitate, această p ra c tic ă s-a im pus din necesitatea de a cîştiga tim p printr-o recitare m ai g ră b ită a anaforei, şi anum e de atunci de cînd ea a devenit m ai lu n g ă , p rin acordarea u n u i rol credin­ cioşilor, sub form a in to n ă rii de im ne încercarea făcu tă de îm p ăra tu l Ju stin ia n , p rin N o v e lla '137, cap. V I, d in 25 m artie 565, de a restabili v echiul uz al rostirii anaforei cu voce tare ϋ57, a răm as fără efect. Deşi nu s-ar putea spune că rostirea R u g ă c iu n ii Sfintei Jertfe in taină ar fi avut în acest tim p autoritatea unei reguli oficiale, intervenţia îm p ă ra ­ tului lasă să se v ad ă totuşi că devenise generală tendinţa în acest sens. în tot cazul, se poate afirm a că o b ice iu l recitării ei în tain ă a început să-şi facă loc între epoca celor doi autori ai p rin cip ale lo r L iturghii bizantine şi vrem ea lu i Ju s tin ia n , a d ic ă în cursul v e ac u lui al V-lea— al V'f-lea, de cînd s-a in a u g u ra t p ro b a b il şi cîntarea im nelor din tim p u l anaforelor. P riv ită în originea şi în structura ei, R u g ăciu nea anaforei este prin urm are o singură ru g ăc iu ne, do ia început p în ă la sfîrşit. Aşa-v.iselc eefonise («C în tarea de biruinţă...», «Luaţi, m încaţi...», «A le Talc dintru ale Tale...», «M ai ales pentru P reasfînta, curata...» ş.a.) nu sînt de fapt decît pasaje din cup rinsu l ei, rostite tare, pentru a orienta cîntarea ce se execută p arale l de către credincioşi. Deci nu m a i o privire superfi­ cială în L iturghie ar putea lăsa im presia că anafora este com pusă din
de p ărinţii lor, care, alarm aţi ele ne in ap o ie re a copiilor, veniseră să-i caute, ei n-au putui, să dea lăm u riri decit a d oua 7i, d u pă c« şi-au venit in fire. Episcopul din locali tale, fiind înştiinţat, a lu at m ăsuri pentru ridicarea unei m în ăs tiri pe acel ioc, în care co p iii au ajuns c ă lu g ă ri. Λ ειμών, cap. 196, P. G., L X X X V I1 , part. III, col 3080— 3084. Cea de a doua povestire are ca subiect un fapt ce s-ar fi pctrecut in chinovia H uziva de sub ascultarea avei G rigorie. P entru aducerea m ate riilo r necesarp Sfintei Jertfe, fu trimis o dată afară din m în ăs tire un frate, care, cu gînd ul la destinatia acestora, începu s ă 'ro s te a s c ă , pe cînd se întorcea, rug ăciune a anaforei. Cu m ateriile aduse, sluji apoi L itu rg h ia preotul loan, care a ajuns m ai apoi episcop al Cezareii din Palestina. La epiclesă însă acesta nu se mai putu bucura de favoarea de pînă aci. de a vedea cu o ch ii coborirea S fîn tu lu i D uh peste Daruri. A b ă tu i din această сайга şi b ă n u in d că p ric in a ar fi v re u n păcat din ne sliinţă cu g indul, in trin d în d iaco nico n căzu cu fata la p ă m în t, p lin g in d . Fu liniştit. însă de un îrger, care, arătindu-i-se iî lam u ri că D a ru rile fuseseră de ia sfintite prin ru g ăciune a spusă pe cale de fratele care le aducea. A ceasta dăd u ocazie avei de a lua m ăsura ca ru g ă ­ ciunea sfintei anatore să nu mai fie recitată de aci înainte decît în taină, pentru a se în lă tu ra astfel p utinţa de a fi în v ă ţa tă şi repetată de cine nu trebuia (Ibiclem, cap. X X V , col. 2869— 23721, N u e greu de observat caracterul . fabulos si deficienta ncestnr povestiri, în care se atribuie efect u nui act îm p lin it în co nd iţii de profanare rle călre persoane lipsite de darul şi de puterea preoţiei. N oi le-am citat nu m ai pentru faptul că ele se referă la epoca in care R u g ă c iu n e a anaforei era spusă cu voce tare. 686. Cf. şi Jo anne s Michael. Hanssens, InslUuLiones lilu rg icao dc rilibus oricnialihuH, t. III, pars altera, p. 484. 687. «Pe lin g ă accstea, poruncim ca toţi episcopii şi preoţii, nu in lam ă, ci cu voce tare, in auzul prea cred incio sului popor, să ia r ă ., dum nezeiasca pronducere (την θείαν προσκομιδήν) C orpus ju ris civilis, od. Eduard O s e n b riigen, part. Ill, Lipsea, 1875, p. 628.

— 230 — mai m ulte ru găciu ni deosebite, aşa cum se obişnuieşte a se v orbi şi în litu rg ic ă, pentru consideraţii de m etodă. în ceea ce priveşte pe preot, R u g ăc iu n e a anaforei nu este în tre ru p tă nici astăzi, ci nu m ai rostirea ei alternează cînd în auz, cînd în tain ă. Ecfonisele nu o d iv ize a ză deci ci n u m a i delim ite ază m om entele ei p r in ­ cipale care sînt : a) R u g ăc iu n ile de la u d ă şi de m u lţum ire de la început, sau, cu un termen mai general, R u g ăc iu n e a eu h aristică ; b) A n am ne sa (ή ’ανάαντρις);
c) E piclesa (ή έτπν.λησις); şi

d) R u g ăc iu n ile

de

m ijlo c ire

(dipticele)

şi

de

m u lţum ire

de

la

s fîrş itu l ei. A n a fo ra se încheie cu ecfonisul : «Şi ne dă n o u ă cu o gură şi cu o

inim ă a slăvi şi a cînta preacinstit şi de mare c u v iin ţă num ele T ău : al şl al F iu lu i şi al S fîn tu lu i D uh, acum şi pururea şi în vecii vecilor».
T a tă lu i

3. Moreci R ug ăc iu ne euharistică a) R ugăciu nea teologică. — D upă conţinutu l ei, R u g ăciu nea anaforei se înfăţişează ca expresie a laudei şi a m u lţum irii, pe care preo tul le aduce lu i D um nezeu în num ele Bisericii. M a i propriu, ea este o r u g ă ­ ciune de laudă, «a cărei n o tă d o m in a n tă este m u lţum irea» 0 8 8 (ευχαριστία), Ac.est caracter îi este im prim at, chiar de la început, prin re co m a n d a ­ t a preo tului : «Să m u lţu m im D o m n u lu i» , să oferim , adică, sau să aducem ca dar m u lţu m irile ce se c u v in D o m n u lu i din partea noastră, R ăspunsul credincioşilor, care se lim ita în prim ele veacuri, ca în C odicele Barberini 336 şi în Liturghierele greceşti de astăzi, la form ula «Cu vrednicie şi cu dreptate...», nu venea decît să se asocieze că «se cuvine şi este drept să m u lţum im ». De aceea, întreaga ru g ăc iu n e este cunoscută sub num ele de euharistie, adică R u g ă c iu n e e u h aristică sau de m ulţum ire. Ea este o rugăciune, în care se a n g a je a ză toate puterile noastre sufleteşti 6 S !), în raportul dintre m om entele p sih o lo g ic e ale actidui de adoraţie, pe p rim ul plan stă însă lau d a (αίνεαις, εύλογία) şi slăvirea (οοςολο-μα) care au ca obiect ato tp u ternicia lui D um nezeu şi perfecţiunile Sale. D in acestea derivă bu n ătate a Lui, căreia se adresează de obicei m u lţu m irile şi cererile noastre C 9 0 . A ceastă ordine este observată striict în compo6P>8. Ad. Fortesque, op. cil., p. 416. 689. A ceastă E ucharistia t r e b u i e înţeleasă în sensul foarte cup rin zăto r pe care i-1 dă a n t i c h i l n l c a creştină. «Este aci una din acele expresii i m p r e s i o n a n t e , on re a b u n d ă la S f în t u l A postol Pavel... S e ntim en tu l de sim plă recunoştinţă este depăşit în această strigare («Sa m u l ţ u m i m D o m n u lu i»), Este (în Euharistie) adm iraţia, co n te m ­ plarea, actul di' lau d ă şi m ulte alte sentim ente ine xp rim ab ile, care vin să d ilate r e c u n o ş t i n ţ a !> i m ărturisirea, să le încălzească, să le ridice la cea mai în a ltă expresie lirică, la forma cea mai totală a o m ag iulu i reUqios» (P. Caqin, O rig incs cle la messe, P aris, 1021, p. 35, în notă). AoensIS e x p l i c a r e ni se pare că d e f i n e ş t e d e s t u l do exact accea ce face u n ita te a in tim ă a tuturor form ulelor, dar mal ales a a n a fo re i orientale. S. S alav ille , Liturgies orientates, la messe, vol. II, part. II, Paris, 1942, p. 11. 69П. Cf. N icolae C abasila, op, cit., cap. X II, P. G., CL, 392 A — D şi cap. X X III, col. 417 D.

— 231 — ziţia R u g ăc iu n ii anaforei, care de la început su bliniază că se cuvine m ai în tîi să cîntăm , să lă u d ă m şi să binecuvîntăm ' pe Dum nezeu, şi apoi să-I m u lţum im . De aceea, p rim a ru g ăc iu n e sau, m ai bine-zis,' p rim ul fragment al R u g ă c iu n ii euharistice este consacrat laudei şi slăvirii lui D um nezeu, acte în care se ex prim ă ofranda m inţii şi a voinţei noastre, în acelaşi sens dc adoraţie a fost com pletată şi transform ata în im n şi form ula «Cu vredn icie şi cu dreptate», probabil în ep oca disputelor liristologice. In Liturghia S fîn tu lu i V a sile cel M are, prim a R unăciuno a anaforei este consacrată ex clusiv e le m e ntu lui eulogic şi doxologic. Această gr ăi re a m ăririlo r lui D um n e ze u ia însă ca punct de plecare, în am bele anafore, expunerea a tribu telo r p u te rii şi perfecţiunii Lui : «Cel ce eşti fără de început, nev ăzu t, n e a ju n s, necuprins, neschim bat...* (Sfîntul \ 'rasile cel M are, ru g ăciu nea I ; a se vedea rugăciunea T şi la Sfîntul loan G ură de A ur). Prin aceste eulogii vine la expresie, într-o formă sublim ă şi desăvîrşită, teocentricitatea sau caracterul prin excelenţă teocentric al anaforei din cele două Liturghii principale ale Bisericii O rtodoxe. Lauda şi adoraţia sînt adresate, în principiu, lui Dum nezeu, «unica şi prim a realitate..., existenţa v eşnică şi creatorul transcendent al cosmosului (ÎS 1 . Această poziţie, axată pe linia gîndirii Sfinţilor P ă­ rinţi ai creştinism ului prim ar, apare deosebit de accentuată în anafora Liturghiei S fîntu lu i V a sile cel M are : «Cel ce eşti (exişti), Stăpîne, D oam ne D um nezeule..., Cel ce sin au r eşti D um nezeu cu adevărat..., S tă­ pîne al tuturor, D oam ne al cerului şi al p ă m în tu lu i şi a toată făntura v ăzută şi nevăzu tă, Cel ce şezi pe scaunul slavei şi priveşti adtncurile..., Tatăl D o m n u lu i nostru Iisus H ristos, al m arelui D um nezeu şi M în tu ito ­ rului nostru...» (S fîntul V a sile cel M are. rugăciunea T). D um nezeu este proslăvit şi pentru că D u h u l Lui este im anent în creaţie, acţionînd în toate : «Că nu Т е-ai întors cu totul de la zidirea Ta, pe care ai făcut-o, Bunule, nici n-ai u itat opera m îin ilo r Tale, ci în m ulte chinuri ne-ai cercetat pentru în d u ră rile m ilei Tale ; prooroci ai trimis, m in u n i ai făcut prin sfinţii Tăi, care Ţi-au b in e n lă c u t Ţie, din fiecare n e a ^ ; nrăitii-ne-ai nouă prin gura p ro o ro c ilo r T ăi, s lu jito rii Tăi, mai înainte vestindu-ne m întuirea ce avea. să fie» (S fîn tu l V a sile cel Mare, rugăciunea a TT-a). Toate acestea se săvîrşesc însă p rin Logosul întrunat, Fiul lui D u m ­ nezeu, Iisus I-Iristos, în care vedem pe Tatăl si este u nic ul m ijlo c ito r între El şi om : «Tar cînd a v e n it p lin ire a vrem ii, ne-ai grăit nouă prin însuşi Fiul Tău, p rin Care şi v e ac u rile le-ai făcut, Care fiind strălucirea slavei Tale si ch ip ul ip ostasului T ău» (Sfîntul V asile cel M are, r u ­ găciunea a ΐΐ-a), «pecete asem enea ch ip ulu i, care întru Sine Te arată pe Tine, Tată, C u v în t v iu , D um n ezeu adevărat.,., lum ina cr>a a d e v ă ­ rată prin care s-a arătat S fîn tu l D uh, Duhul. A devărului, darul înfierii..., puterea cea făcătoare de v ia tă , izv oru l sfinţeniei...» (Sfîntul V asile rel M are, rugăciunea I). «Şi v ie ţu in d FI în lum ea aceasta, dîndu-ne porunci m întuitoare..., ne-a adus la cunoaşterea Ta, a adevăratului D um nezeu şi Tată... şi curăţindu-ne prin apă şi sfinţinriu-ne ru D uhul Sfînt, s~a
GOI. Oclo Casei, N cu c Zcugnisso //ir elen K alln iy slcriu m , în «J.’ilub u ch fi ir Li tur(jiewi.ssensclmfU, vol. III, M iin stcr, 1936,

— 232 —
dat pe Sine schimb m orţii, întru care eram ţinuţi fiin d v în d u ţi sub păcat. Şi poqorînclu-se p rin C ruce în iaci..., a n im ic it durerile m orţii. Şi în v iin d a treia 7,i şi cale făcîncl oricărui trup la învierea cea clin morţL.. s-a făcut începătură celor adorm iţi, întîi-născut din morţi, ca să fie Însuşi începătorul tuturor în tru toate. Şi suindu-se la ceruri, a şezut de-a dreapta slavei Tale, întru înălţim e. Care iarăşi va să v in ă . ca să. răs­ plătească fiecăruia d u p ă faptele sale» (S fîntul V asile cel M are, ru g ă ­ ciunea a ΐϊ-a). A nafora este, în acelaşi tim p, d eo p otrivă şi bristocentrică, în dep lin acord cu teologia Bisericii primare. In rugăciunea corespunzătoare din L iturahia S fîn tu lu i lo a n G ură de Aur, deşi se observă aceeaşi ordine, totuşi expunerea însu şirilo r divine se face în cuprinsul unei simple propo ziţii : «C ă Tu eşti D u m ­ nezeu neg răit şi necuprins cu gîndul, nevăzut, neajuns, pururea fiind şi acelaşi fiind, Tu şi D u h u l Tău cel Sfînt». în schim b, euharistia sau m ulţum irea capătă expresie în formule directe, chiar în cursul prim ei rugăciuni a acestui Sfînt Părinte. Luînd m o tiv de la actele b u n ă tă ţii divine, expuse sub urm ătoarea formă generală : «Tu din n e fiin ţă întru fiinţă ne-ai adus şi, căzînd noi, iarăşi, ne-ai ridicat şi nu Т е -ai 'depăr­ tat, toate făcîndu-le p în ă ce ne-ai suit la cer şi ne-ai d ă ru it îm p ărăţia Ta, care va să fie», S fîntu l loan C ură de Aur îşi exprim ă m ulţum irea într-o fo rm ulă sintetică şi concisă : «Pentru toate acestea, m u lţum im Ţie şi U nuia-N ăscut F iu lu i Tău şi D uh u lu i Tău celui Sfînt, pentru toate pe care le ştim si pe care nu le ştim, pentru binefacerile Tale cele a ră ­ tate şi cele nearătate ce s-au făcut nouă». Precum re zultă din form ele acestor doxologii, ele sînt adresate lui Dum nezeu, ex ounînd însă atributele privitoare la toate persoanele dum nezeieşti. In fond, în am bele Liturohii a\ rem o E uharistie trinitară. m A na fo ra din am bele L iturahii, euloghia ocupă p rim u l loc, dezvoltîndu-se, precum am v ăzut, sub forma unei grăiri despre atributele F iinţei dum nezeieşti, ale unei adevărate ιολογία, cum zice S fîntu l C.biril
al Ieru sa lim u lu i. De aceea, p rim u l fraam ent al R u g ă c iu n ii euharistice se desemnează, şi sub num ele de rugăciune teologică™ 2, titlu pe care prim a ru găciu ne clin anafora S fîn tu lu i V asile cel M are îl ju stific ă în chip precum pănitor. b) T risag hionul serafim ic. ■ — Prim ul fraam ent din R u n ăc iu n e a euharistică, adică cel care constituie rugăciunea teologică, îşi atinge punctul c u lm in a n t în m o m entul Im nului, serafimic. In anafora S fîntu lu i loan Gură de A u r această cîntare se desfăşoară ca fin a l al fo rm u lei prin care se m ultum eşte lui D um nezeu pentru că, bi.nevoi.nd a p rim i din m îini omeneşti. Liturcrhia, a creat în acest chip o am e nilo r o îm p re ju ­ rare d e a - s i u n i strigarea lor .de bucurie cu aceea a cetelor îngereşti, "care se în a lţă zbu rînd, cîntarea de biru in ţă cln tlnd, strigind, glas înălţind si G r ă in d : Sfînt, Sfînt, Sfînt D om nu l S a v a o t ; p lin este cerul si pămîn tul de slava Ta. O sana întru cei de sus ! B in e c u v în ta t este Cel ce vine întru num ele D o m n u lu i. O sana Celui dintru în ălţim e ». în L itu r­ ghia S fîn tu lu i V asile cel M are, am intindu-se în general că toate pute-- -j
G92. Cf. J. Hanssens, op, cil., t. III, 'tp. 347.

— 233 —
iile îngeieşti slujesc lu i D um n ezeu , m a lţm d pururea c m tări ele slăArire, se descrie m ai a m ă n u n ţit ţinuta, serafim ilo r «cei cu cîte şase aripi, care cu două îşi acoperă feţele, c u do u ă p icioarele, iar cu dou ă zburînd, strigă u n u l către altul, cu. neîncetate graiuri, cu lau d e fără tăcere, c în ­ tarea de b iru in ţă cîn tîn d » etc. F o rm u la «C întarea de b iru in ţă cîntînd, strigînd, glas în ă lţîn d şi grăin d », p rin care preotul introduce cîntarea T risag h io n u lu i serafim ic, a v în d acelaşi text în am bele L itu rg h ii şi fiind singura ce se rosteşte în auz în p rim a parte a A naforei, face ca oficiul am belor L iturghii să nu apară diferit în faţa co m u n ităţii. Acest eefonis dă ocazie credincioşilor să cînte Im n u l triu m fal sau serafim ic ι:9 · Ί. Prin forma artic u la tă a term e nulu i cîntarea · — τον (г-п^улоЛ ikvov — din acest eefonis, se su b lin ia ză că el se referă la .un im n înneresc a n u ­ mit. adică la acela pe care l-a auzit proorocul T.saia (V I, 5) in viziunea sa. cintat de s e ra fim i: «Sfînt, Sfînt, S fîn t D o m n u l S a v a n t! Pini este tot p ă m în tu l de m ărirea Lui». O cîntare îndreptată deci către «D om ­ nul D um nezeu a to tţiitorul, Cel ce era şi Cel ce este. şi Cel ce va să vină:> (A poc. IV , 8 ; I, 8). La început, adică în V e c h iu l Testament, acest imn nu a fost cintat decît în cer, zicea S fîntu l loan G u ră de .Aur. Acum el este atît al nostru cît şi al serafim ilor, deoarece H ristos a înlătu rat zidul care despărţea cele doua lum i 0!U. R ostind deci această teolooie (laudă) sfînta, ne facem părtaşi la cîntarea im nelor, cu oştile cereşti, precum zicea S fintu l C h irii al Ie ru sa lim u lu i în c e p în d astfel să facem de aici, ceea ce n ă d ă jd u im sa facem v e şnic în ceruri n0,\ TT niren credin­ c io ş ilo r în chip sp iritu al cu sfinţii îngeri, în a rm o niile aceluiaşi imn întreit sfînt, este deci u n fapt actual în Liturghie, iar nu num ai «la vea­ cul re va să fie», cum se exprim a S im ion, arhiepiscopul T esalonicului G !1 7 . A ceastă unire este c onfirm ată de m ărtu risire a preo tului în însăşi Ruciaciunea anaforei, o dată cu in ton area im n u lu i de către credincioşi : «Ca aceste fericite Puteri şi noi, iu b ito ru le de oam eni, Stanine. strigăm si grăim : Sfînt eşti şi Preasfînt, Tu şi U nul- N ăscut F iul Tău şi D u h u l Tău cel Sfînt». T otodată, prezenţa serafim ilor este sim bolizată în acest m om ent litu rg ic p rin a cţiunile ce se îndep line sc în leg ătură cu cîntarea Trisag h io n u lu i. Astfel, în tim p ce p re o tu l rosteşte ecfonisul «Cîntarea de b iru in ţă cîn tînd, stricând...», d ia c o n u l ori, în lipsa lui, chiar preotul, lu în d steluţa de pe sfîntul disc, face cu ea sem nul crucii deasupra aces­ tuia, lo v in d uşor cu ea în cele p a tru p ărţi ale sfîn tu lu i disc (răsărit,
093. Intr-o vrem e, si anum e prin v e a cu rilc al Xl-lea — nl XII-lea, inodiaeonii atrăneau atentia cred incio şilo r asupra acestui m om ent solemn, prin form ula ro-.ii[,i tare : «C’ît i si n te ţi credincioşi, ru g aU - vă!» [versiune;] latinii a Ini Leon ŢhiKcus). Cf. Dom P lacide dc M eester, op. cil., p. 96. V ezi si A. D m iirie v sk i, Tipica, 1 , p. 171. Г/Ч. Sf. loan G ură de A ur, O m ilia V I la O /c a , 3. ПП5 . C ateheza V m istagogică, 6, P. G., X X X I II, 1113. 096. Cf. T ertulian, Dc o ralionc, 3, P. L., I, 1156, Sf. loan G urii de Aur, ar.'îlind că 'Ţintii m artiri sc bu cu ră acum in siava cereasca, jn to n în d împrourui ru i'fîel·' în rio r s ti im nul lor tainic, ad a ug ă că «chiar do pe cînd erau un Irup muri!'>r, ci făceau deja parte din aceste coruri, ori de cite ori cin la u T risaqhionui M^aia VI. 3) la v .;i\ irsiren Sfintelor Taine». O m ilia la le fi s lin lii m artiri, Р. С., X I.IX (И I | , 705— 712. (107. Explicarea despre Biserică, in Train!, asupra lu lu ra r (latjivrl^r e m ir ii··! noastre ortodoxe, traducere ro m ân ă, Bucureşti, 1305, p. 203, col. 1.

— 234 —
apus, m ia zăn o a p te şi m iazăzi), pentru ca să sim bolizeze p rin sunetul respectiv cîn tarea «Sfînt, Sfînt, Sfînt, D o m n u l D um nezeu ato tţiito ru l», cu care îl pream ăresc cele patru fiinţe de care ne vorbeşte S fîn tu l lo a n E vanghelistul în A p o c a lip s ă (IV , 6 ; 8) °98. Pe de altă parte,· în tim p ce c redincioşii sau corul c în tă T risag h ionu l serafim ic, dia c o n u l a g ită uşor ripida deasupra v a s e lo r cu cinstitele daruri, în p rim u l rînd cu u n scop practic, desigur, şi a n u m e de a îm p ie d ic a să cadă ceva în ele, e v e n tu a ­ litate p o s ib ilă m a i ales în ţările calde. A c tu l a căpătat în să toto dată şi o sem nificaţie s im b o lic ă , m ai ales că ripida poartă pe dînsa im ag in e a serafim ilor, în c h ip u in d astfel prezenţa m u lţim ilo r îngereşti, dar m a i ales p articiparea re ală a serafim ilor, p re în c h ip u ită deja în V e c h iu l Testa­ ment prin se rafim ii care u m bre au cu arip ile lor ch ivo tu l Legii d in Sfînta Sfintelor 609. In L itu rg h ia B ise ric ii prim are, form a T risag h io n u lu i serafim ic se m arginea, pe cît se pare, la textul d in V e c h iu l Testam ent (Isaia V I, 3), precum se găseşte în L itu rg h ia din cartea V III, 12 a C o n stitu ţiilo r Aposlolicc. în a dap tarea lu i litu rg ic ă de m a l tîrz iu el a fost am p lifica t însă cu partea a doua, care constă din te x tu l uşor m o dificat al aclam aţiei cu care a fost în tîm p in a t M în tu ito r u l la p rim ire a ,s a triu m fa lă în Ie r u ­ salim, în a in te de P a tim ă : «O sana întru cei de sus 1 B in e c u v în ta t este Cel ce v in e în tru n u m e le D o m n u lu i. O sa n a în tru cei de sus U (M atei X X I, 9 ; cf şi M a rc u X I, 9 ; Luca X IX , 38 şi lo a n X II, 13). îh în tre b u in ­ ţarea sa litu rg ic ă , T risag b io n u l serafim ic a ajuns deci un im n de slavă nu nu m ai în cinstea u n ic u lu i D um n ezeu în trei ipostasuri, aşa cum se înfăţişează în tex tele b ib lice şi în interpretările S finţilor P ărin ţi 700, ci şi în cinstea F iu lu i, C are a v e n it pe p ă m în t în num ele D o m n u lu i, adică al T atălui. El c o n tin u ă să v in ă însă în chip m istic, pentru a c o ntinu a în Liturghie, p rin T ru p u l şi Sîngele Său euharistie, m isiunea de m ijlo c ito r, pe care o în d e n lin e ş te în ceruri, între D um n ezeu şi oam eni, deoarece ei aju ng cu a n e v o ie a fi «m orţi p ă c a tu lu i» (Rom . V, 11). în form a sa litu rg ic ă , T risag hionul serafim ic este expresia u n e i su b­ lim e em oţii, în care p a lp ită bucuria şi e n tu zia sm u l iz v o rît d in credinţa
G98. A c ţiu n c a ca ste lu ţa este considerată că sim bolizează încă şi vestirea, în părţi ale h u r ii, despre b iruinţa D o m n u lu i asupra m orţii şi totodată» serveşie, prin s une tu l a tin g e rii ei de sfîntul disc, să atragă atenţia credincioşilor asupra m om entelor u rm ă to a re ale Sfintei Euharistii, Cf. Dr. V. M itro fan o v ic i şi Dr. T. -Tarnav^chi, op. cit., p. 512. In stru c ţiu n ile tip ico nale din m anuscrise iau act de această acţiune tir/ie, mai în t îi sub form a .u n e i rid ic ări a steluţei, de pe disc, şi anum e prin veacul al Χ Ι Ι -lea — al XITI-lea (vezi Dom Placide de Meester, op. cit., p. 96, d u pă Krasnoseltzev, M a te ria l, p. 26, 64, 110), iar prin ve a cu l al XV-lea, sub forma cerem o­ niei în uz p în ă astăyi (M.s. nr. 986, Bibi. M în ă s tirii Sinai, p ublica t de A . D m itrievski, op. cit., p. 61 !). 600. Cf. S im io n, a rh ie p isc o p u l T esalonieului, Despre sfintele h irotonii, cap. 174, P. G .r CLV, 384, în Irad u ce re a ro m ân ă citată, p. 136, col. 2 ; Sf. G h e rm an I al C o n ­ sta ntino p o lu lu i, op. cit., P. G., X C V III, 432 D. 700. Sf. loan D a m a s c h in : «C ăci sfinţii serafim i ne in d ic ă în chip precis, prin repetarea de trei ori ■a c u v în tu lu i Sfînt, pe cele trei ipostase ale D um nezeirii suprafiinţiale. Prin o s in g u ră D om nie, ei in d ic ă o sing ură fiinţă şi îm p ărăţie , a T re i­ mii tearhicc» (D o g m atica , trad, de Pr. D. Fecioru, în colecţia «Izv o are le O rtod o x ie i», Bucureşti, 1938, p. 170; în P. G., X C V , 21— 62: Despre Im n u l trisaghion, Epistola către loan.
cg

· ! '4 patru

f
— 235 — /
şi presentimentul· m o m e n tu lu i 'apropiat al prezenţei reale a D om nu lui. Aşa precum este n u m it în ecfo nisul rostit de preot, acest im n este o «cîntare de biruin ţă», a d ic ă u n im n tşium fal, pentru că, pe de o parte este înălţat spre slava D o m n u lu i Savaot, «D um nezeul Puterilor» 701, adică al oştilor cereşti, iar pe de a ltă parte, pentru că prin el se în tîm p in ă totodată venirea M în tu ito r u lu i în Liturghie, b iruitorul m orţii şi al p ă c a ­ tului, însoţit de cetele cereşti. De altfel, nota trium fală se găseşte sub­ lin ia tă în acest im n şi p rin strigarea «O sana», care revine ca u n refren la finele atît al prim ei cît şi al celei de a doua părţi a textului lui. E v a n ­ ghelia, ca şi Liturghia, au p ăstra t netradusă această form ulă. în lim b a ju l litu rg ic, e x c lam aţia «O sana» şi-a pierdut înţelesul său p rim itiv din psalm i (Ps. C X V II, 24) : «O , D oam ne, m intuieşte» (ajută), ca o invocare de aju tor, cum a fost în tre b u in ţa tă şi în aclam aţiile m u l­ ţim ii din Ierusalim , la p rim ire a M în tu ito r u lu i în acest oraş, pentru u lt i­ ma oară. în T risag h ionu l serafim ic, term enul «O sana» reprezintă u n accent de bucurie, de triu m f şi de salutare, echivalent aclam aţiilor m o ­ derne : «ura», «trăiască», «slavă». El se referă deci (şi îndeosebi ca re­ fren final al im n u lu i) la M in tu ito r u l, în le g ătu ră cu prezenţa Sa pe sfînta masă, în Jertfa euharistică 702. T risaghionul serafim ic este cel m ai vechi im n în Liturghia creştină şi, poate, chiar p rim itiv în c u p rin su l ei 703. De el se face m enţiune încă din veacul întîi, deşi nu sub o fo rm ă destul de clară, la Clem ent R o m a ­ n u l7 0 4 şi în D id a h ia celor 12 A p o s to li 705. La finele v eacu lui al II-lea, de asemenea, îl am inteşte T e rtu lia n 70fi, iar în veacul al IV-lea, S fîntul C hirii al Ie ru sa lim u lu i îl m e n ţio n e ază lăm u rit în explicarea L iturghiei S fîntu lu i Iacob 707. în c lin ă m să credem că, la început, Im n u l serafimic se integra în însuşi tex tul ru g ă c iu n ii rostite de preot 7 0 8 şi n u m ai m ai tîrziu s-a transform at într-un im n pentru credincioşi, p rin am plificarea textului lu i Isaia (V I, 3) cu cel d in Psalm ul C X V II, 24— 25 şi din E vanghelii. Sînt lipsite de orice tem ei înc erc ările lu i H. Lietzm ann de a dem on­ stra că o b u n ă parte a p rim e i R u g ă c iu n i euharistice ca şi im n u l triu m ­ fal ar reprezenta îm p ru m u tu ri d in c u ltu l sinagogii 709. N u e greu de constatat că stilul acestei p rim e ru g ă c iu n i este conceput într-un spirit de elevaţie sp iritu a lă şi de a v în t m istic, cărora nu le găsim echivalenţă în nici o ru găciu ne iu d a ic ă . El ne dă senzaţia m isterului. într-un cuvînt, acest stil se resimte de d u h u l profetic al m arilor personalităţi creştine
701. Sf. Gherm an I al C o n s ta n tin o p o lu lu i, op. cil., P. G., X C V III, 432 D. 702. U nele din e diţiile ro m âne şti ale Liturghieruiui se silesc sil precizeze areasld interpretare prin redactarea u ltim u lu i refren sub form a · . «O sana Celui din înuHimo<>. 703. Cf. G ustav BikeI, Mcs.se urtd Pascha, p. 105— 122. 704. Epistola 1 către Corinteni, cap. X X X I V . 705. Cap. X, 6. 706. De orai/one, 3, P. L., I, 1156. 707. C ateheza X X I I I (a V-a m istag o g ică), 6, P. G., X X X III, 1113 1 3 . 708. In tr- a d e v ă r , Sf. C h ir ii a l I e r u s a lim u lu i z ic e că « a ce as ta θεολογίαν, p rim i Ια de noi de la s e ra fim i, o spunem p e n t r u ca să ne fa ce m p ă r ta ş i c u în g e r ii la c î n ­
tarea im n e lo r» .

709. H. Lietemann, Messe u nd H erre nm ah l, p, III, p. 390.

125; Cf. J. Hanssens, op. cil.,

I.

— 236 —
din prim ele veacuri ale Bisericii. O rig in a lita te a şi paternitatea celor două L iturghii b izantine se află caracterizate tocm ai p rin această tra n ­ sportare şi inspiraţie p ersonală a autorilor lor în anaforele respective, în fond, ele rezum ă aceeaşi rugăciu ne a Jertfei, din L itu rgh ia S fîn tu lu i Iacob, observînd exact aceeaşi ordine în succesiunea m o tiv elo r eulogice şi euharistice. c) R ug ăc iu n e a hristolog icâ. —■ în A nafo ra Liturgh iei S fîn tu lu i V asile cel M are, pentru m anifestarea euharistiei este rezervată ru g ăc iu n e a a doua în întregim e, însă într-q form ă indirectă. F ără a în tre b u in ţa vreo form ulă expresă de m u lţum ire, el lasă să rezulte această a titu d in e a pietăţii creştine dintr-o recapitulare destul de a m ă n u n ţită a bin e fa c e ri­ lor Providenţei, enum erate în ordine istorică. Începînd de la actul crea­ ţiei şi căderii om u lu i, tăg ăd u ire a u n u i M în tu ito r şi trim iterea profeţilor, ajunge la vrem ea în tru p ă rii F iu lu i lui D um nezeu, a m in tin d de activitatea şi de m oartea Lui pentru noi, precum şi de învierea şi de înălţare a Sa la cer, ca garanţie a m în tu irii noastre. S fîntu l lo a n G u ră de A u r, care a făcut m enţiune cîeja în prim a rugăciune de operele p rin care D u m ­ nezeu a p reg ătit în V e c h iu l Testam ent m în tu ire a lu m ii, se referă în cea de a doua n u m ai la opera săvîrşită în N o u l Testam ent p rin F iu l Său («Care venind şi toată o rîn d u iala cea pentru noi plinind...»). De altfel în ambele L iturghii, obiectul prin cip al al m u lţu m irii d in R u g ăc iu n e a a doua euharistică este m întuirea lu m ii prin D om n u l nostru Iisus Hristos. De aceea ea este cunoscută şi sub num ele de ruciâciune h ris to lo g ic â 710, care corespunde m ai deplin celei din L iturghia S fîn tu lu i lo a n C u ră de A ur. D acă deci A n a fo ra litu rg ic ă p oartă în sine caracterul u ne i m iş c ă­ toare ru g ăc iu n i de adoraţie, în care lău d ăm şi m u lţu m im T a tălu i pentru tot ce a făcut în scopul m în tu irii noastre, necruţînd n ici chiar pe u n ic u l Său Fiu, fragm entul bristologic al m arii R u g ă c iu n i euharistice face loc şi sen tim entulu i v in o v ă ţie i noastre. A şa în c ît aducerea Je rtfe i e u h a ­ ristice im p lic ă toto dată şi cererea de iertare şi de im plorare a a ju to ­ rului divin. N araţiunea binefacerilo r divine îşi a ju ng e p u n ctu l c u lm in a n t Ia sfîr­ şitul ru g ăc iu n ii în recitarea cu voce tare a c uv intelo r deţ'instituirea jertfei : «Luaţi, m încaţi, acesta este T rupul M eu, care se frîjhge pentru voi spre iertarea păcatelor», şi : «Beţi d in tru acesta toţi, ic e sta este Sînqele M eu, al Legii celei N o i, care pentru v o i şi pentru m u iţi se varsă spre iertarea păcatelor», pe care le-a rostit M în tu ito r u l însuşi la u ltim a cină luată cu u ce n ic ii Săi. In practica bisericească s-a adoptat obiceiul ca, o dată cu p ron un ţarea acestor form ule, d ia c o n u l şi preqtul să arate cu m îna dreaptă spre sfintele vase respective, determ inînd astfel anum e asupra căruia d in cele do u ă daruri de pe sfînta m asă au fost pron un ţate de M în tu ito ru l form ulele de in s titu ir e 711. O d in io a ră , atenţia c redinc io ­
710. J, Hanssens, op. cit., p. 405. 711. Cf. Dr. V asile M itro fan o v ic i şi Dr. T. T arnavschi, op. cil., p. 513— 514. Recom andabil este însă ca gestul să însoţească nu m ai in c e p u tu i fo rm ule lo r («Luaţi, m incaţî», şi respectiv «Beţi d in tru acesta toţi»), m in a fiind retrasă în timp ce se recita restul textelor. Se e vită astfel confuzia cu teza Bisericii Rom ano-Catolice, care, îm potriva caracterului evident de sim plă naraţiune al A naforei, atribuie fo rm u ­ lelor de instituire o fu nc ţiu n e de epiclesă. în acest m om ent, daru rile sint în c ă p iin e

— 237 —
şilor era în v io ra tă în acest m o m e n t p rin expresia δαοι πιοτοί (cîti sînteţi credincioşi), rostită de ip o d ia c o n i, care se aflau risipiţi printre c re d in ­ cioşi 712 . R ăspunsul «am in » însă, pe care îl dă corul după fiecare din aceste d o u ă ecfonise, revenea la o rigin e în sarcina d ia c o n u lu i 1Vi. în seama credincioşilor a trecut n u m a i m a i tîrziu, p ro b ab il du p ă ce li s-a recunoscut dreptul de a in to n a c în tă ri în tim p u l rostirii R u g ă c iu n ii a n a ­ forei. Deci, c îtă vrem e a durat o b ice iu l de a se citi fără întrerupere R u ­ găciunea anaforei, a d ic ă în p rim e le patru-cinci veacuri, a lip sit şi oca­ zia de a se da u n răspuns d in partea credincioşilor d u p ă rostirea c u v in ­ telor de instituire. Un răspuns a d e v e n it însă necesar şi în acest loc, de în d a tă ce s-a socotit c ă p a rticip are a m ai activ ă a credincioşilor la serviciul litu rg ic poate să fie a sig u ra tă p rin intonarea de im ne în le g ă ­ tură cu pasajele m ai caracteristice d in R u g ăciu nea Sfintei Jertfe. D u p ă cuvintele de instituire, răsp u n su l «am in » rezolva destul de co n v e n a b il situaţia, în p rim u l rînd p rin scurtim ea lui, deoarece o cin tare m a i lu n g ă nu era în g ă d u ită de u rm area im e d ia tă a anam nesei. Pe de a ltă parte, această v o c a b u lă se în c ad ra p o triv it şi cu sensul p asajelor respective din A nafo ra, acest «am in » v e n in d d in partea credincioşilor în sem n de confirm are a celor ce se istorisesc despre instituirea T ainei şi ca m ă r tu ­ rie a credinţei l o r 714. în ă u n tr u l A n a fo re i, răspunsul «am in» d u p ă cu ­ vintele de in stituire are acelaşi caracter ca şi celelalte im ne de la u d ă şi de doxologie. Sensul său n u tre buie confundat, prin urm are, cu acel al «am in»-ului de la sfîrşitu l A n a fo re i, care este «un sem n de ex u be­ ranţă, corespunzînd u ne i trebu inţe de dem onstraţie exterioară» 7ir\ In tim p ce corul in to n e a z ă «am in » d u p ă prim a fo rm u lă de instituire, preotul c o n tin u ă să recite în ta in ă tex tu l d in I C o rinteni X I, 25 : «A se ­ menea şi paharul, d u p ă c in ă, z ic în d » , în tre ţin in d astfel p entru sine cursul n eîntrerup t al istorisirii. în L itu rg h ia S fîn tu lu i V asile cel M are se între b u inţe a ză aci o fo rm u lă m a i d e z v o lta tă : «A sem enea şi p a ha rul din roada v iţei lu în d , am estecînd, m u lţu m in d , b in e c u v în tîn d , sfinţind». Pe de altă parte, la el tex tu l celor d o u ă ecfonise cu form ulele de in s ti­ tuire este a m p lificat cu in tro d uc e re a e x p lic ativ ă din însuşi cursul n a ra ­ ţiu n ii : «A dat Sfinţilor S ăi u c e n ic i şi A p o sto li, zicînd...». 4. A n a m n e s a Ca ristice, torului, tirea a o concluzie firească a re la tă rii despre instituirea Je rtfe i e u h a ­ urm ează im e d ia t m ărtu risire a că, nedînd u ită r ii porunca M în t u i­ Biserica aduce Je rtfa e u h aristic ă pentru pom enirea sau a m in ­ tot ceea ce El a făc u t p e n tru m în tu ire a lu m ii. De aceea s-a luat

şi vin, iar nu S fîn tul Trup şi Sing e al M în tu ito r u lu i. Prin urmare, nu sc poale spune acum despre p îin e că «...acesta este (chiar) T rupul M eu«, şi nici despre v in că «...acesta este (cu adevărat) S in g e le M e u ». 712. V ersiun e a latin ă a lu i Leon T huschus. Cf. Dom Placide de M eestcr, op. cil., p. 97, 713. K rasnoseltzev, Svedenia, D u p ă D om P lacide de Meester, op, cil., p, 9. 714. P. Lebedev, L ilurg ica sau e x plica rca s erviciulu i divin, traducere din ruseşte şi prelucrare d.e Icon. N ic o lae F iiip , B ucureşti, 1899, p. 2G8. 715. Dom F. Cabrol, Amen, în «D ic tio n naire d 'A rcheo lo g ie ch rclienne et de Liturgic», t. I, part. 1, col. 1559.

— 238 — ob ice iu l de a n u m i acest scurt fragm ent al anaforei anam nesă (’ανάμ^σις = a m in tire , pom enire). Ea chiar începe în L itu rgh ia S fîn tu lu i lo a n G u ră de A ur, cu c u v in te le : «A ducîndu-ne am inte (μεμνημένοι) deci de această p o ru n c ă m ân tu ito are şi de toate cele ce s-au făcut p entru no i : de cruce, de groapă, de în v ie re a cea de a treia zi etc.», m otivîndu-se în acest chip aducerea Je rtfe i liturg ice de către Biserică. în A n a fo ra S fîn tu lu i V asile cel M a re , textul anam nesei începe chiar cu porunca M în tu ito ­ ru lu i : «A ceasta să faceţi întru pom enirea M ea», concordîn d în cele­ lalte p u ncte ale ei cu fo rm ula d in Litu rgh ia S fîn tu lu i lo a n G u ră de A u r nc. P entru a treia şi u ltim a oară în cursul Liturghiei, da ru rile sînt proaduse acu m p rin c u v intele spuse de preot cu voce tare, ca încheiere a anam nesei d in am bele anafore : «A/e Tale d in tru ale Tale, Ţie aducem de toate şi p e ntru toate». A şezîndu-şi deci m îin ile cruciş, dreapta peste stînga, d ia c o n u l ori, în lipsa lui, preotul ia vasele cu sfintele daruri şi, cind rosteşte p a sa ju l «...Ţie îţi aducem de toate şi pentru toate», d in acest eefonis, le în a lţă şi, întinzîndu- le p u ţin în a inte, face cu ele sem ­ nul crucii deasupra sfîn tu lu i antim ins. Prin acest gest, care reprezintă un act de aducere sau de oferire a cinstitelor daruri, ele sînt înfăţişate lui D um n e ze u , d u p ă ex em plul M în tu ito r u lu i, Care, la C in a cea de ta in ă — aşa cum se s u b lin ia z ă în textul ru g ă c iu n ii hristolog ice d in A n a fo ra Liturghiei S fîn tu lu i V asile cel M are — « lu în d p îin e în sfintele şi p rea c u ­ ratele Sale m îin i, arătînd-o 7 1 7 Ţie, lu i D um nezeu-T atăl...», a înălţat-o, adică a proadus-o m ai în tîi şi apoi a m u lţu m it, a b in e c u v în ta t, şi, sfin­ ţind-o, a frînt-o. P rin acest eefonis, preotul m ărturiseşte că n o i n u avem n im ic al nostru, p ro p riu a constitui din partea noastră u n dar vredn ic de D u m ­ nezeu, ci îi oferim d in cele ce sînt de fapt ale Lui (προσφέρομεν δέ αύτώ τά ιδία)71 8 şi a n u m e p iin e şi vin, pe care M în tu ito r u l a p o ru n c it A p o s to li­ lor Săi să le a d u că lu i D um nezeu ca p îrg ă d in cele pe care El le-a creat pentru o a m e n i710. Sau, precum zicea S fîn tu l G h e rm a n I al Constantin o p o lu lu i, « Iii aducem pentru m în tu ire a noastră ceea ce este ch ip ul T ru p u lu i şi S în g e lu i C elui care a z is : «A ceasta să o faceţi spre p o m e ­ nirea M ea, a d ic ă acelea pe care ni le-ai lăsat p rin S fin ţii T ăi A p o sto li» 7i0. M a i lă m u rit, în anam nesă vrea să se spună anum e că, aducîndu-ne am inte «de toate cele ce s-au făcut pentru noi», dar m ai ales de cele
716. F o rm u la anam nesei din L iturghia prim ară nu ne este cunoscută, dar după term enii in care se referă la ea S fintu l Iu stin M a rtiru l şi F ilozoful, se pare că redactarea ei n-a cunoscut deosebiri pronunţate de-a lu n g u l veacurilor. A stfel, el scrie în A p o lo g ia înLli, la cap. L X V II, 1 : «D u p ă acestea, în sfîrşit, facem totd ea­ una p om e nire (άναμιμνίσκομεν) de aceste lucruri». De asemenea, în D ia lo g u l cu iu d e u l T rilo n, cap. XL I, S fin tu l Ju s tin consideră ofranda de făin ă, pe care o aduceau în V ec h iu l T estam ent cei curăţiţi de lepră, ca «o p re înch ip u ire a p lin ii euharistice, pe care Iisus H ristos, D o m nu l nostru, ne-a lăsat s-o facem spre p om enirea p a tim ii pe care a suferit-o El pentru oam enii ate căror suflete sînt curăţite acum de toată rău tate a». 717. P ra ctic ă o b iş n u ită la jertfele V e c h iu lu i Testament. Cf. Levitic, III, 7, şi V II, 14. 718. Sf. Irin e u , A d vcrsus haereses, cart. IV, cap. XVIII, 5. 719. Ib id e m , cartea a IV-a, cap. X V II, 5. 720. Sf. G h e rm a n I al C o n s ta n tin o p o iu lu i, op. cit., P. G., X C V III, 437 B.

p ătim ite de F iu l lu i D um n e ze u pentru ţrt|htuirea noastră, p în ă la în v ie ­ rea şi întoarcerea Lui în slava pe care a avut-o la T atăl m ai îna inte de a fi lum ea (lo a n X V II, 5), da ru rile noastre în vederea Jertfei liturg ice sint oferite «de toate » (χατά πάντα) acestea ce au fost aci pom enite, adică în legătură cu toate aceste m om ente care au constituit Jertfa Mintu ito ru lui. D acă lucrarea lu i D um n e ze u pentru m întuirea o m ulu i a culm inat şi s-a desăvîrşit prin Jertfa F iu lu i Său, ea a fost totuşi neîntrerupt acti­ vă şi m ai în a in te în cursul istoriei, în cep în d în d a tă d u p ă ce om ul a de­ căzut d in starea paradisiacă, aşa precum am v ăzut că se m ărturiseşte în ru găciu nea teologică din A n a fo ra L itu rgh iei S fîn tu lu i loan G u ră de A ur, fapt m ărtu risit şi în ru g ă c iu n e a hristologicâ d in fo rm u larul A n a ­ forei S fîn tu lu i V asile cel M are : «N u te-ai întors cu totul, Bunule, de la zidirea Ta, pe care ai făcut-o, nici n-ai u ita t opera m îin ilo r Tale, ci în m ulte c h ip uri ai cercetat-o pentru în d u ră rile m ilei Tale». A ctele şi m o­ mentele m ai însem nate în care purtarea de g rijă şi lucrarea lu i D u m ­ nezeu pentru m în tu ire a oa m e n ilo r a intervenit în form e «arătate» sau concrete în V e c h iu l Testam ent, am v ă z u t că au fost am intite printr-o form ă generală în ru g ăc iu n e a teologică din fo rm ularul Liturghiei S fîn­ tu lu i lo a n G u ră de A u r, dar au fost enum ărate m ai a m ănu nţit în ru g ă ­ ciunea hristolog icâ d in L itu rgh ia S fîn tu lu i V asile cel M are. De aceea, acum, în fin a lu l anam nesei se s u b lin ia z ă că darurile noastre sînt aduse sau oferite şi pentru toate aceste binefaceri, ce au îm brăcat forme p o z i­ tive şi pe care, le ştim , precum şi pentru toate «cele nearătate» n o u ă şi deci pe care «nu le ştim ». Aceste două expresii d in fin a lu l anam nesei sînt aşadar form ule rezum ative şi com plem entare între ele, prin care litu rg h isito ru l se referă la m otivele euharistice din cele do u ă fragm ente precedente ale A naforei. S-a emis părerea că originea ecfo nisu lui «A le Tale dintru ale Tale...» în anam nesa A na fo re i b iz a n tin e s-ar datora u rm ăto ru lu i text, pe care îm p ăratu l Ju s tin ia n a pus să-l graveze în ju ru l p lăc ii de sus a sfintei mese d in biserica Sfînta Sofia : «A le Tale dintru ale Tale îţi aducem, Hristoase, no i ro bii T ăi, Ju s tin ia n şi Teodora» 7 L > 1 . N o i credem, d im p o­ trivă, că îm p ăra tu l s-a inspirat d in L itu rgh ia Bisericii, u tiliz în d la in tro­ ducerea dedicaţiei sale o parte d in textul unei form ule liturgice uzuale şi deci anterioară tim p u lu i său 7. In loc de in d ic a tiv u l «aducem » (-ιφοσφέρορ,εν) din acest ecfonis, unele manuscrise, intre care şi C odicele B arberini 336', dau scrierea τφογέροντες (aducînd). D u p ă unele păreri, această form ă de p a rticip iu ar trebui pre­
721. J. N eale, T etralogia L itu r g ic a : sive s. Chrysostom i, s. iacohi, s. M ărci diviriae M isşae, p. 489— 490. C itat d u p ă Dom Placide dc Meesler, op. cit., p. 9i:i. 722. L a i o asLfel de co nvingere no conduce iară greutate însuşi Icx lul com plot al inscripţiei^ pe care ni-1 relatează George Cedrenus (Σύνοψι·; ιστοριών, p. C X X I, 7 3 7 с — 740 A ) : «A le Tale d in tru ale Tale, Ţie Jţi aducem, H rislo jse , noi robii Tăi, Justiniafn şi Teodora, pe care cu b u n ă v o in ţă pri;r.cşle-Lo, Fiule şi CuvinU ile al lui Dum nezeu, Cel ce pentru noi Te-ai în tru p a i şi pcnlru noi Te-ai riisliynil, icir isc noi ţine-ne în credinfa Ta cea dreaptă şi îm p ă ră ţia pe care ne-ai mcrerJiniai-o s/юreşte-o şi păzeşte-o, spre propria Ta slavă, cu ru g ăciunile Sfintei Na.scCi 1 wiro du Dum nezeu şi pururea Fecioara M arîa».

— 240 — ferată, întrucît ar asigura im n u lu i «Pe Tine Te lăudăm ...», legătura lo g i­ că din punct de vedere gram atical cu textul anam nesei. «A ducîndu-ne
a m in te de ac e astă p o r u n c ă a M în tu ito i" u lu i..., a d u c în d u - Ţ i de to a te şi

toate şi pentru toate», prin aceasta, adică, «Pe Tine Te lă u d ă m , pe Tine Te binecuvîntăm ...». im n u l «Pe Tine Te lăudăm ...» ar fi astfel integrat în anam nesă. Trebuie sa observăm însă că, în general, cursul R u g ă ­ c iu n ii anaforei se desfăşoară independent de im n ele introduse m ai tîrziu pentru credincioşi, paralel cu textul ei, dar n u în to td e au n a în strictă legătură gram aticală cu el. Ca şi în cazul răsp u n su lu i «C u vredn icie şi cu dreptate...» deci, recitarea im n u lu i «Pe T ine Te lă u d ă m » n u priveşte rolul preotului, care, u rm în d cursivitatea n o rm a lă a A nafo rei, trece cu necesitate la epiclesă. Încep utul acestei din u rm ă ru g ăc iu n i în L iturghia S fîntului loan G u ră de A u r : «încă aducem Ţie această s lu jb ă cuvîntătoare» reprezintă în chip evident continuarea firească, lo g ică şi c u lm i­ n antă a fin a lu lu i din ecfonisul anam nesei : «... Ţie aclucem de toate şi pentru toate». A celaşi lucru îl dem onstrează şi form a de justificare în care începe epiclesa în Litu rgh ia S fîn tu lu i V asile cel M are : «Pentru aceasta» — adică pentru pom enirea pe care o facem în Jertfa anunţată prin cuvintele «ale Tale... Ţie îţi aducem de toate şi pentru toate» — «...îndrăznind, ne apropiem de sfîntul Tău jertfelnic...». Cu alte cuvinte, în desfăşurarea te x tu lu i A naforei, acţiunea litu r ­ gică tinde să se finalizeze — cum e şi firesc — nu în im n u l «Pe Tine Te lăudăm ...», care apare ca u n sim plu incid ent, ci în oferirea şi sfin­ ţirea darurilor, adică în Jertfă. A cesta este de fapt scopul im an ent al Liturghiei, Ca atare, scrierea o rig in ală şi corectă a v e rb u lu i π ρ ο ο φ έ ρ ω (aduc) în ecfonisul anam nesei, n-a p u tu t să fie decît in d ic a tiv u l prezent π ρ ο σ φ έρ ο μ εν (aducem), iar nu p a rtic ip iu l π ρ ο ^ έ ρ ο ν τ ε ς (aducînd) 723. R itu a lu l A nafo rei liturg ice îşi atinge desăvîrşirea în cele do u ă m o ­ m ente urm ătoare, epiclesa şi ru găciu ne a dipticelor, cînd se realizează jertfa şi se aplică efectele ei m întuitoare. 5. Epiclesa a) C onsideraţii sumare asupra textului. — M o m e n tu l c u lm in a n t al A naforei este atins prin ru g ăciu nea de chem are sau invocare a S fîn ­ tu lu i D uh (epiclesa, έττίκλησις) asupra darurilor, pentru a fi transform ate în T rupul şi Singele lui Iisus, jertfite pentru m întuire a lu m ii. Existenţa epiclesei, adică a unei ru g ă c iu n i speciale de invocarea puterii divine peste cinstitele daruri, spre a fi transform ate în T rupul şi Sîngele D o m nu lui, este p rim itiv ă în Liturghie. D ocum entele nu ne-au păstrat form ula sau textul epiclesei prim are, dar practicarea ei se g ă ­ seşte confirm ată de a lu zii şi m e n ţiu n i precise, în c ă din cursul v e ac u lu i al II-lea şi al III-lea şi anum e în scrierile S fîn tu lu i Iu stin M a rtiru l şi
723. Pan. N. 'Trembela, op. cil,, cunoştea şi scrierea προσφέροντες,, proferă X L IX , col. 431. jp 110. totuşi în E rm inia sa, N icolae C abasila, deşi form a προσφέρομεν. O p, cit., cap.

— 241 — F ilo z o fu l724, S fîn tu lu i Ir in e u 725 şi ale lu i O rig e n 720. Scrierea lu i Ip o lit (+ cea. 235), T raditio a p o sto lic a , c up rinde chiar o fo rm u lă scurtă de e p icle să. D in cele m ai m u lte d in aceste locuri, dar m ai ales d in anafora lui Serapion de T hm uis 727, pare a re zulta că, în Biserica p rim ară, epiclesa avea caracterul u n e i epiclese sau in v o c ă ri a Logosului 7 2 8 p en tru sfinţirea darurilor. In lite ra tu ra bisericească de la veacul al IV-lea în ­ coace însă apare net caracterul acestei ru g ăc iu n i, ca epiclesă a S fîn tu ­ lu i D uh 7 2Э . «A poi... ru g ă m pe Iu b ito ru l de oam eni D um nezeu să trim ită D u h u l cel S lin t peste cele puse în a in te , spre a face p îin e a Trup al lu i H ristos, iar v in u l Sînge al lu i H ristos. In adevăr, s-au sfinţit şi s-au prefăcut acelea de care s-a atins S fîn tu l D uh ». Cu p riv ire la origin ea epiclesei în L iturghie, în tradiţia creştinis­ m u lu i prim ar dom nea o co nv ing e re u n a n im ă la S finţii P ărin ţi ai v e ac u ­ lui al IV-lea şi ai V-lea. P entru S fîn tu l V a sile cel M are, cel p u ţin, ea era considerată aşa de veche că n u se putea spune «care dintre sfinţi ne-a lăsat în scris c u v in te le in v o c ă rii la sfinţirea p îin ii E uharistiei şi a p a h a ru lu i b in e c u v în tă rii» 730. Pseudo-Proclu (+ 466) al C o n sta n tin o ­ p o iu lu i priveşte epiclesă de-a dre p tu l ca o tradiţie apostolică, atunci cînd a firm ă că Sfinţii A p o s to li, m a i în a in te de a se îm p răştia pentru răspîndirea E vangh elie i, petreceau m a i tot tim p u l săv îrşin d S fînta L itu r­ ghie şi, făcînd ru g ăc iim i, aşteptau coborîrea S fîn tu lu i D uh, ca să p re­ facă p îine a şi v in u l am estecat cu apă, ce erau puse înainte, în însuşi T rupul şi în însuşi S îngele M în t u it o r u lu i nostru Iisus H ristos 731. O m ărtu rie despre u z u l gen eral a l epiclesei în Litu rgh ia B isericii prim are îl constituie însu şi fa p tu l că ea se găseşte în rîn d u ia la L itu r­ ghiei S fîn tu lu i Iacob şi a tu tu ro r L itu rg h iilo r orientale, precum şi în cea a v e ch iu lu i rit g a lic an d in A p u s 732.
724. Apologia întîi, LXVI, 2. 725. A dversus haereses, cart. IV , cap. X V II I, 5. 726. C ontra C elsum , V III, 33, P. G., X I, 1565; O m ilia X I la M atei, 4, P. G., X I II , 948. 727. R u g ăciu n e a I (pentru je rtfă). 728. «Sd v in ă , D u m n e ze u le al a d e v ă ru lu i, S lîn lu l Tău C u v în t peste p îine a aceasta, ca să se facă p lin e a T rupul C u v in tu lu i şi peste p o tiru l acesta, ca să se facă p ah aru l Sîngele ad e v ărulu i». 729. A se vedea, de e x em plu, Sf. C h irii al Ie ru salim ulu i, C ateheza V m ista­ gog ică, 7. 730. Sf. V asile cel M are , Despre Sl'm tul D uh, cap. 27, P. G., X X X II, 188. V ezi şi cano nu l 91 al Sf. V asile cel M are . 731. Pseudo-Proclu, T ratatu l despre tra d iţia d um nezeieştii L iturghii, P. G., L X V , 849. 732. N u m a i din ritul rom an a d is p ă ru t sau, cel puţin, Biserica R om ano- C atolică e zită să recunoască deschis existenţa u n e i ru g ă c iu n i speciale in rîn d u ia la missei, pentru chem area S fîn tu lu i D u h peste d aruri, «din cauza im portanţei crescinde ce s-a ataşat în A p u s c u v in te lo r de in stitu ire ca fo rm ă de sfinţire». (A. Fortesque, op. cit., p. 535). N u lipsesc în să n ici acolo autori (ca, de exem plu : Dr. B uchw ald, Die Epiklese in der rom. Messe, W e id e n a u e r Studieri, I, 1906, p. 21— 56, la A . Forlesque, op. cit., p. 5 3 6 vezi şi N. C a ba sila, E x p lic are a dum nezeieştii Liturghii, cap. X X I X şi X X X ), care nu se sfiesc să re cuno ască re alitate a şi anum e că, în misa rom ană, rug ăciune a Per quem haec omriia... re p re zintă un rest al epiclesei de m ai tîrziu a S fin tu lu i Duh. Ci. şi Dr. N. M ila ş , C o m e n ta r iu l Ia c a n o n u l 91 al S Iîn lu lu i V asile cel M are, în C anoanele B isericii O rtod o x e , vol. II, part. II, trad. rom. de Uroş K o vincici şi Dr. N ico lae P opovici, A ra d , 1936, p. 143, n. 4, p. 149.
L itu r g h ie r u l e x p lic a t — 16

242 — S entim entu l prezenţei apropiate a m isterulu i, ce se realizează p rin rugăciunea epiclesei, a dus în practica litu rg ic ă la prefaţarea acestei ru găciu ni de in v o c a re cu form ule de pietate socotite p ro p rii a a ju ta la pregătirea unei în a lte dispo ziţii re ligioase necesare pentru în tîm p in a re a acestui m om ent. A şa a rezultat ob ice iu l de a opri în loc cursul A nafo rei, pentru a recita u nele ru g ă c iu n i im puse de sim ţul e v la v ie i personale. Cu vremea, ele s-au în d ă tin a t, a ju n g în d să fie înscrise în Liturghier. A cesta este cazul tro p a ru lu i C easu lui al treilea : «D oam ne, Cel ce ai trimis pe P reasfîntu l T ău D uh, în ceasul al 'treilea, A p o s to lilo r T ăi, pe Acela, Bunule, nu-L lu a de la no i, ci reînnoieşte-ni-L n o u ă 733, celor care ne rugăm Ţie». D intre codicele cercetate de profesorul aten ian Pan. N. T re m b e la 731, unele in d ic ă recitarea acestui tropar o dată sau de trei ori, cu stihul de u m ilin ţă : «D um nezeule, m ilo s tiv fii m ie p ăc ăto su lu i» 735, sau chiar fără nici u n stih. U nele codice n u fac n ici o m e nţiu ne despre în ­ trebuinţarea acestui tropar la epiclesă, în tim p ce altele a d a ug ă pe lîn g ă el «Slavă...» cu troparul «B inec uv înta t eşti H ristoase, D u m n e ze u l no s­ tru...» de la sărb ătoare a C in c ize c im ii, precum «Şi acum...» cu condacul «C înd s-a p ogo rît am estecînd lim bile...» de la aceeaşi sărbătoare. Un cercetător apusean al istoriei tex tu lu i grec al Liturgh iei S fîn tu lu i lo a n G u ră de A u r 7 :ili socoteşte că între b u in ţa re a acestui tropar la epiclesă ar fi început de prin v eacurile al X II- lea sau al XIII-lea, dacă nu chiar din veacul al XI-lea. Socotim însă în te m e ia tă părerea p rofesorului Pan. N. Trem bela că u n astfel de obicei era cu totu l sporadic în această ep o­ că. G eneralizarea lu i priveşte m ai degrabă v eacu rile al XV -lea şi. al X V I-lea 737. In unele d in codicele d in această vrem e, troparul C easu lui al trei­ lea, cu sau fără stih uri, se găseşte aşezat în a in te de ru g ăc iu n e a e p icle­ sei («încă ^aducem Ţie...»), ceea ce, desigur, e m ai logic. A lte m anuscrise însă îl p revăd ca în cele m a i m ulte d in Liturghierele de astăzi, a dică în treru p înd epiclesa d u p ă p rop o ziţia : «T rim ite D u h u l T ău cel S fînt peste noi şi peste aceste d a ru ri ce sînt puse înainte». îm p o triv a unei astfel
733. Cu excepţia u n e ia sau a d o uă ediţii, L itu rg h ie ru l rom ân d in ain te de an ul 1956 între b uinţe ază aici form a «ci ne înno ie şte pe noi», o traducere oarecum in te r­ pretativă — am putea spune — sub in flu e n ţa versiunilo r slave ale Litu rg h ieru iu i, dar n e corespunzătoare te rm e nulu i din o r ig in a lu l grec : άλλ’έγκαίνισον ήμιν. V ezi lucrarea noastră În s e m n ă ri pentru o n o u ă ediţie a L itu rg h ie ru iu i, Bucureşti,' 1947, p. 14— 15. 734. Pan. N . T rem bela, Ce/e trei litu r g h ii clupâ c o d icii din A le n a (în lim b a greacă), A tena, 1935, p. 113. Cf. şi Dom P lacide de M eester, Genese, sources ei deveioppem ents du texte grec de Ia litu rq ie de Saint Je a n Chrysostom e, Rom a, 1908, p. 99. 735. Sub in flu e n ţa e d iţiilo r slavone, acest verset din E v ang h e lia d u p ă Luca, X V III, 13, reprodus ad litteram (,,6 Θεάς, ίλάσθι,τί μοι τφ ά μ α ρ τ ω λ ω ...) în e diţiile de lim b ă greacă ale L itu rg h ie ru lu i, a c ăp ătat în L ilu rg h ie ru l rom ân o localizare litu rg ic ă sub form a : «...curajeşte-m â pe m ine, p ă c ă to s u l» , v a rian tă inspirată, desigur, de preocuparea ascetică im p u să do sfinţenia m o m e ntu lu i. 736. Dom Placide de Meester, op cit., loc. cit. 737. :în L ilu rg h ie ru l rom ân, troparul C e asu lui al treilea in rîn d u ia la epiclesei apare pentru prim a d a lă în ediţia slavo-rornână de Bucureşti din an ul 1630, a m itro ­ p o litu lu i Teodosie.

■ele practici obiectează cu tem ei a u to rii P id a lio n u lu i 7as, recomandînd ca, ■ în conform itate cu logica, recitarea acestui tropar şi- a stihurilor respec­ tive să se facă înainte de ru g ă c iu n e a epiclesei 739. E diţiile m ai no i ale L iturghierelor greceşti au în c e p u t chiar să nu m ai înscrie acest tropar la epiclesă sau, cel m ult, se m ărgine sc la stihul de u m ilin ţă citat m ai sus. Textul ru g ăc iu n ii pentru in vocarea S fîn tu lu i D uh este în cea mai mare parte diferit în cele dou a L itu rg h ii p rincipale bizantine. în amîndouă însă epiclesa se în făţişe a ză ca o reluare a firu lu i sau a cursului R u g ăc iu n ii anaforei euharistice şi anum e în continuarea ecfonisului anam nesei («A le Tale d in tru ale Tale, Ţie îţi aducem de toate şi pentru toate»). A ceastă în lă n ţu ire apare m a i evidentă în Liturghia S fîntu lu i V asile cel M are, sub form a u ne i m o tiv ă ri cu care se deschide ru g ă c iu ­ nea epiclesei : «Pentru aceasta, S tăpîne Preasfinte, ...îndrăznind, ne apropiem de sfîntul T ău Je rtfe ln ic şi p u n în d înainte cele ce în c h ip uie Sfîntul Trup şi Sînge al ITristosului T ău, Ţie ne rugăm şi pe Tine Te chem ăm (invo căm ), Sfinte a l sfin ţilo r, ...să v in ă D uh u l Tău cel Sfînt peste noi şi peste daru rile acestea ce sînt puse înainte şi să le binecuvînteze pe dînsele şi să le sfinţească şi să arate : pîinea aceasta, adică, însuşi cinstitul Trup al D o m n u lu i D u m n e ze u lu i nostru Iisus Hristos, iar ceea ce este în p otirul acesta, în su şi c institul Sînge al D o m n u lu i D u m ­ nezeului şi M în tu ito r u lu i nostru Iisus Hristos, care s-a vărsat pentru viata lu m ii, prefăcîndu-le cu D u h u l T ău cel Sfînt». Textul epiclesei este m u lt sim p lific a t în form ularul L iturghiei S fîn ­ tului lo a n G u ră de A ur, în care, p rin adverbul «încă», cu care se des­ chide rugăciunea epiclesei, se s u b lin ia z ă ideea că Jertfa euharistică nu se m ărgineşte n u m a i la sim b o lu rile iiiateriale de p îine şi vin, ci «încă (în plus, mai) aducem această s lu jb ă cuvîntătoare şi fără de sînge
(τήν λογιχήν ταύτην ν,αΐ ’αναίμαν.τον λατρείαν slujbă, cult, adoraţie spirituală

sau duhovnicească) 7 4 0 şi Te c h e m ă m (invo căm , ιταρα/αλουμεν Σε) şi Te ru ­ găm (-/.ai δεόμεθα) şi cu u m ilin ţă la T ine cădem (y.ai ίχεχεύομεν), trim ite D uhul Tău cel Sfînt peste n o i şi peste aceste daruri ce sînt puse înainte şi fă adică pîinea aceasta cinstit T ru p ul H ristosu lu i Tău, iar ceea ce este în potirul acesta, cinstit Sîngele H risto su lu i Tău, prefăcîndu-le cu D u ­ h u l Tău cel Sfînt». Precum se vede însă, textele celor două epiclese, deşi deosebite u nu l de celălalt, se găsesc totuşi într-o analogie foarte apropiată în for­ m ulele pentru bin e c u v în ta re a m a te riilo r euharistice, devenind identice în form ula fin a lă : «prefăcîndu-le cu Duhul. Tău cel Sfînt». P idalionul, întemeindu-se pe m anuscrisele vechi, consideră că în Liturghia S fîntu ­ lu i V asile cel M are acest fin a l este un adaos strecurat m ai tîrziu de copişti, sub influenţa fo rm u la ru lu i S fîn tu lu i loan G ură de A ur, în care
738. P id alionu l, tradus şi tip ă rit la M în ă s tire a Neamţ, în anul 1844, nota 1 , Ut. e de la tîLcuirea c a no nu lui 19 al Sin. din Laodiceea. 739. Vezi s tu d iu l nostru T rop arul C e a s u lu i al treilea în rînd u ia la epiclcsci (ex­ tras din «Biserica O rto d o x ă R o m â n ă » , LV (1937), nr. 1— 2. 740. ία ru g ăciun ile Sfintei L itu rg h ii, expresia λογική λατρεία (cult, adoraţie sp i­ rituala sau d uho vn icească) se referă u neori Ia jertfele noastre spirituale.1 .subiectivi1: rug ăciuni de lau d ă şi de m u lţu m ire, cu răţire lău n tric ă etc., dar mai ales la sfinţii

— 244 —
îşi are locul de origine 741. El s-a în d ă tin a t însă p rin uz şi în Litu rgh ia S fîn tu lu i V asile cel M are, dar poate că nu atît printr-un proces de a u to ­ m atism ru tina r cît m ai degrabă pentru m o tiv u l că fin a lu l epiclesei d in L iturghia S fîn tu lu i lo a n G u ră de A ur reprezintă o fo rm u lă ce apare m ai expresivă şi deci m ai proprie pentru a im pu ne cu necesitate în d e p li­ nirea a treia oară a se m n u lu i pentru bin e c uv înta re a cinstitelor daruri, îm p ie d ic în d astfel de a fi eludat în practică. Departe de a altera logica desfăşurării ru g ăc iu n ii, fo rm u la «prefăcîndu-le cu D u h u l Tău cel Sfînt» vine aci, d im p o triv ă, ca o com pletare, p rin precizarea şi sublinierea cererii din epiclesă S fîn tu lu i V asile cel M are, în care ideea d in textul «să le sfinţească şi să arate : a d ic ă p îin e a aceasta..., iar ceea ce este în p otirul acesta...» nu 'apare s tiliz a tă 'atît de accentuat şi de ex p licit ca în fo rm ula d in L itu rgh ia S fîn tu lu i lo a n G u ră de A u r : «Şi fă, adică, pîinea aceasta...». De aceea nu socotim nici necesară, nici u tilă o epu­ rare a te x tu lu i actual al epiclesei din fo rm u laru l actu al al Liturgh iei S fîn tu lu i V a sile cel M are. b) O fic iu l sau ritu a lu l Epiclesei. — Rostirea tro p a ru lu i C easului al treilea cu stih urile ce-1 prefaţează apare — precum s-a m e nţio n at — ca un im pe ra tiv al conştiinţei religioase şi ca u n m ijlo c de p regătire a e v la ­ viei cu care trebuie aşteptată m in un e a p o g o rîrii fo cu lu i D um n ezeirii pentru aprinderea jertfei, a d ică venirea S fîn tu lu i D u h peste daruri, spre a le preface în T rupul şi Sîngele D o m nu lui. Ca organe ale h a ru lu i div in , litu rg h isito rii sînt datori să se găsească într-o stare de v re dn icie şi de sfinţenie corespunzătoare acestui m om ent care este cel m ai su b lim din oficiul Litu rgh iei. De aceea, în tim p ce corul in to n ează im n u l «Pe Tine Te lăud ăm ...», ei încep în ta in ă o acţiune de preg ătire specială, făcînd m ai în tîi trei în c h in ă c iu n i in faţa sfintei mese, rostind de fiecare dată stihul «D um nezeule, curăţeşte-mă pe m ine păcătosul...». A cesta este u n act de sm erenie şi de m ărturisire, căci fo rm u la «...curăţeşte-mă pe m ine p ăc ăto s u l şi m ă m iluieşte» reprezintă de fapt o recunoaştere a păcatelor, de care sufletul n u poate fi pe d e p lin curăţit decît p rin iuJe rtfă euharistică. In scrierile Sfinţilo r Părinţi, term enul λατρεία face parte dintre n u m irile p rin care este desem nată sfînta Je rtfă euharistică. Cf. H ristu A ndruţos, op. cit., p. 394. A su p ra ap lic ă rii expresiei «s lu jb ă cu v in tăto a re » (λογική λατρεία) din textul epiclesei, la sfînta Je rtfă euharistică, nu m ai răm ine nici o în d o ia lă prin fa p tu l că ru g ăciune a d ip tice lo r din L itu rg h ia S fîn tu lu i lo an G u ră de A u r se deschide înd ată după epiclesă cu m e nţiu ne a că 'această «s lu jb ă cu vintăto a re » este adusă «pentru ca să fie celor ce se vor îm p ărtăşi... spre iertarea păcatelor...*, precum şi «pentru sufle­ tul drept care s-a s ăv irşit întru credinţă». M e n ţion are a îm p ă rtă ş irii nu ar avea nici un sens dacă nu s-ar referi la S finta Euharistie, precum nici iertarea păcatelor, dacă această λογική λατρεία care se aduce, nu ar însem na Je rtfa litu rg ic ă. Cf. s tu d iu l nos­ tru, Expresiunea « s lu jb ă c u v in iă io a re » din L itu rg h ie ru l rom ân, Bucureşti, 1939, extras din «Studii Teologice», V II (1938— 1939). De asem enea, Sf. C h irii al Ie ru s alim u lu i, co n tin u în d explicarea L iturghiei după m o m e ntu l sfinţirii D aru rilo r, lăm ureşte că «după ce s-a s ăv îrşit Je rtfa cea duhovnicească, s lu jb a {cultul} cea nesîngeroasă (τήν πνευματικήν Ουσίαν, την άναΐμακτον λατρεία)! ru g ăm pe D u m neze u asupra acelei jertfe de ispăşire pentru pacea de obşte a Bisericilor... şi aducem (oierim.) această jertiă pentru toţi care au n evoie de aju to r. C ateheza V m islag o g ică, 8. 741. CI. P id a lio n u l în trad, şi loc. cit., lit. d. Ifitr-adevăr, ca şi alte manuscrise, un sul litu rg ic (ko nta kio n) de la în c e p u tu l veacului al XV -lea, aflat in Biblioteca

— 245 —
crarea h a ru lu i S fîn tu lu i D uh. Intr-o su p rem ă concentrare şi înălţare a sp iritu lu i spre P ărintele ceresc, cu p riv ire a rugătoare şi cu m îin ile r id i­ cate, preotul litu rg h isito r se ro ag ă apoi rostind textul ru g ăc iu n ii din troparul am intit. A ceastă ţin u tă sau p o ziţie fizic ă constituie expresia cea mai. proprie unei stări sufleteşti, în care se aşteaptă şi se n ă d ă j­ duieşte a se p rim i daru l cerut p rin ru g ă c iu n e a ce se rosteşte. Gesturile şi p oziţiile corp ului la ru g ăc iu n e traduc sau ex prim ă şi su bliniază stări de relig iozitate şi dis p o ziţii de sp irit a n u m ite, sen sibilizînd ideile şi sentim entele cores'P'unzătoaire, a n ga jin d şi d ir ijîn d in 'acelaşi tim p sp i­ ritul în sensul acestora. Poziţia şi gesturile litu rg h is ito ru lu i în tim pul epiclesei nu trebuie deci interpretate şi executate ca sim ple forme de protocol sau de paradă, ci ca a cţiu n i de încordare a întreg ii fiinţe, în angajarea şi susţinerea a v în tu lu i sp iritu a l. C ăci, aşa precum sublinia S fîntu l lo a n G u ră de A u r, «h aru l n u se îm părtăşeşte (transm ite) decît sufletelor atente şi cu luare am inte... C ăc i dacă nu arătăm o dorinţă v ie (aprinsă) pentru binefacerea pe care o cerem, nu-i vom aprecia de­ cît slab preţul şi însem nătatea... A ş a c ă D um n ezeu voieşte ca m ai în tîi sufletul nostru să se pregătească (să se dispună) printr-o luare am inte activă, pentru a p rim i p le n itu d in e a h a ru rilo r Sale» 742. Precum se vede din textul tro p a ru lu i de m ai sus, preoţii liturghisitori se roagă în p rim u l rîn d ca S fîn tu l D u h nu n u m a i să nu le fie re­ tras (,.μ,ή ’αντανέλψ ’αφ’ήμών“), să n u fie lip s iţi de el sau să li se suspende, ori să li se suprim e asistenţa Lui, ci, totde odată, să le fie reînnoit, să le fie restaurat (,,’αλλ’έγν.αίνιαον % b “ ), ad ic ă să fie reînsufleţit suflul Lui într-înşii, învestindu-i cu puterea Sa, ca oare cînd pe S finţii A p ostoli în ziu a C incizecim ii. In cursul ofic iu lu i, litu rg h is ito rii s-au ruqat deja de m ai m ulte ori ca D um nezeu să-i curăţească cu p u terea S fîntuhri D uh, de orice pată a trup u lui şi a su fletulu i, spre ,a fi v re d n ic i să slujească ne p rih ăn iţi la sfîntul Său jertfelnic. In ‘ a cest m o m e n t în să ei eu nevoie m ai m u lt ca oricînd de acea suflare a D u h u lu i lu i D um n ezeu , care să-şi p lim be fla ­ căra Lui în -асИпсппПе şi cutele lo r lă u n tric e , spre a arde neg hina p ă c a ­ tu lu i şi. a m istu i toată necurăţia. De aceea, într-un a v în t încordat al sp iritu lui, ei stăruie rostind de trei ori ru g ă c iu n e a din troparul Ceasului al treilea. A n u m e , d u p ă p rim a recitare, p reo tu l face o în c h in ăc iu n e în faţa sfintei mese, în tim p ce d ia c o n u l sau chiar p re o tu l însuşi, cînd nu este diacon, zice stih ul 11 d in P sa lm u l L : « In im ă curată zideşte întru m ine, D um nezeule, şi duh drept în n o ie şte întru cele d in lău n tru ale mele». In ă lţîn d apoi m îin ile şi c ă u tîn d spre cer, se roagă iarăşi, rostind acelaşi tropar. Se face, d u p ă aceea, d in no u o în c h in ă c iu n e în faţa sfin­
U nive rsităţii din Iaşi, nu are acest fin a l al epiclesei în L iturg hia S fîn tulu i V asile cel M are (vezi Pr. Dr. lo an Z ugrav, Un m an uscris d in a n u l 1419 al L iturg hiei SHntu lu i V asile cel M are, 1938, p. 18— 19). în m anuscrise din v e a cu l al X II- le a — al X V III- le a ale L iturghiei S fîntulu i V asile cel M are (m entionate la Pan. N. T rem bela, op. cil., p. 183), a treia binecuvîntare a Sfintelor D aruri apare le g ată de înche ie re a din textul epiclesei : «care s-a vărsat pentru viaţa lu m ii». A stfel apare s itu a tia şi în unele Liturghiere slavone, ca de exem plu ediţia din 1508 a lui M a ca rie , în M u n te n ia ş. a. 742. Sf. lo a n G u ră de A ur, O m ilia I Ia Faptele A po sto lilor, 6.

— 246 — tei mese, "rostindu-se stih u l 12 d in Psalm ul L : «N u m ă le p ăd a de la faţa , Ta şi Duhul· T ău cel S fînt nu-L lu a de la m ine», d u p ă care u rm e a ză ca m ai înainte ru g ăc iu n e a ace lu iaşi tropar. în c h e in d acest p re a m b u l de pietate personală, preotul, lăsîn d mîi- ' nile în jos şi lu în d poziţie ca pentru prezentarea sau aducerea Jertfei, adică ţin înd braţele aproape de corp, cu palm ele desfăcute spre c in ­ stitele daruri şi cu p riv ire a transportată, rosteşte, p ătrun s de înfiorare sfînta, partea de la în c e p ut d in rugăciunea chem ării S fîn tu lu i D u h peste daruri : «în c ă aducem această slu jb ă duhov nicească şi fără de sînge». C o ntinuă .apoi închinîndu- se : «Şi Te chem ăm şi Te. r u g ă m 'ş i cu u m i­ lin ţă la Tine cădem ». N ic o la e C abasila m e nţion ează că p re o tu l cade în genunchi ."'(προσπίπτει) cînd rosteşte epiclesa 7is, uz a m in tit şi de S fîntu l Efrem Şirul'. H- 373), în im n u l său Despre preoţie. Precum se poate, vedea însă in o m iliile S fîn tu lu i loan G u ră de A u r (O m ilia I I I la Epistola către F ilip e n i, 4),Λ n aceeaşi epocă era deo potrivă practicată şi poziţia dreaptă · . «Tot p op orul credincios, la o la ltă cu .ce ata preoţească, drepţi- (în picioare) şi; cu braţele ridicate, aduc înfricoşătoarea Je rtfă»... îngenunchierea litu rg h is ito rilo r în tim p u l rostirii, epiclesei a răm as u n .T itu a l propriu L itu rg h ie i n u m ite a celor 12 A p o s to li , care ,se găseşte în în tre ­ b u in ţa re a ’ B isericilor V e c h i O rie n ta le (iac o b iţii sirieni şi. m a ro n iţii sirieni) 744. P oziţia dreap tă a litu rg h is ito rilo r în tim p u l ru g ă c iu n ii epiclesei este dictată însă în chip lo gic de ra ţiu ni de ordin practic în p rim u l rînd, în lecjătură cu acţiun ea im p lic a tă de ritu a lu l epiclesei, deoarece liturghisitorii trebuie să însoţească anum ite p ărţi din tex tul ei, .prin, ges­ turi, a rătîn d a d ic ă şi b in e c u v în tîn d cu m în a cinstitele daruri de pe sfînta m asă, lu c ră ri p e n tru care poziţia de.răm în ere în g en un ch i nu oferă condiţiile corespunzătoare. De aceea, în Bisericile O rtodox e de rit b i­ zantin, în g e n u n ch e re a litu rg h is ito rilo r în tim p u l epiclesei a ieşit din uz, poate între altele, şi sub in fluen ţa d ispo ziţiilor d in canoanele : 20 al S in o d u lu i I E cum enic, 90 al S in o d u lu i T rulan, 15 al lui. Petru al A lex andrie i şi 91 al S fîn tu lu i V asile cel M are, p rin care se opreşte în g e ­ nuncherea în cursul L itu rgh iei, încep în d din D u m in ic a P aştilor şi p în ă la sărbătoarea P o g o rîrii S fîn tu lu i D uh, precum şi în zilele de du m in ic ă. Cinstindu-se în aceste tim p u ri litu rg ice în v ie re a lu i H ristos (canon ul 90 al S in o d u lu i T rulan) şi am intindu-se astfel că «prin Cruce a v enit bucurie la to a tă lum e a », d u m in ic a fiind în plus «im ag inea v e ac u lu i aşteptat», a dică «a zilei celei neînserate, căreia alta nu-i va u rm a », s în ­ tem «datori a n ă z u i spre cele de sus» (canonul 91 al S fîn tu lu i V a sile cel Mare) şi, ca atare, S finţii P ărin ţi au rîn d u it ca, la L itu rg h ia d in aceste zile, c o m u nitatea să păstreze p o ziţia dreaptă. Totuşi, în p ra c tic ă, em oţia şi pietatea re lig ioasă a c re dincioşilor în acest m o m ent de. covîrşito are su blim itate şi sfinţenie în tim p u l epiclesei îşi găsesc expresie în plecarea genunchilor. în unele biserici, m o m entul
743. N ic o la e C a b a s ila , op. c il., cap. X X V II, P. G ., CL, 425 B. V ezi tra d . ro m .

de Diac. Ene Branişte, B ucureşti, 1946, p. 70— 71. 744. Cf. Ign. E phr. II R a h m a n i, Les lilu rg ie s o rie n lale s ei occidenlales, Beyrouth., 1929, p. 143. i

— 247 — epiclesei este sem nalat de litu rg h is ito rii înşişi, printr-o scurtă şi uşoară sunare de clopoţei în altar, iar în alte p ă rţi este obiceiul de a se da chiar cîteva lo v itu ri de clopot, anunţindu-se astfel şi credincioşii ab­ senţi de la L itu rg h ie ; ca să se re cu leag ă şi să se unească la rugăciunea B isericii 745. în ro lul său special de organ al unei lucrări m ai presus de m inte şi de c uv înt în aducerea Jertfei litu rg ice, preotul are nevoie nu num ai de asistenţa S fîn tu lu i D uh, ci şi de un barism special, aşa precum Sfinţii A p ostoli ай căpătat în ziu a C in c ize c im ii darul facerii de m in u n i şi al g răirii în lim bi, p rin venirea S fîn tu lu i D u h ca o suflare de v în t vijelios, ce s-a despărţit în lim b i de foc, s ă lă ş lu in d cîte una peste fiecare din ei (Fapte Ii, 2— 4). De aceea, chiar în ru g ăc iu n e a epiclesei, liturghisitorii cer venirea S fîn tu lu i D u h n u n u m a i pesţe daruri, ci, m ai în tîi chiar, peste ei înşişi, căci m in un e a prefacerii acestpra în T rupul şi Sîngele D o m ­ n u lu i se săvîrşeşte p rin ru g ăc iu n e a şi. p rin m îna sau ciestul de bin ecu ­ v întare al preoţilor. R u g ăc iu n e a de in v b c a re a S fîntu lu i D uh şi gestu­ rile de b in ec uv înta re ale p re o tu lu i sînt deci acte integrante !ale* ritu a ­ lu lu i epiclesei. Poziţia şi acţiunea litu rg h is ito ru lu i trebuie să se conducă ;de' leciea sau p rin cip iu l corespondenţei dintre form ă sau acţiune şi ideeă pe care trebuie să o exprime. Este firesc deci ca m ai în tîi preotul să-şi ridice privirea şi m îin ile în sus, o dată cu cugetul, în tim p ce rosteşte : «Tri­ mite D uh u l Tău cel Sfînt peste n o i», şi lăsîndu-le apoi lin spre darurile de pe sfînta masă · . «şi peste aceste daruri ce sînt puse înainte». Continuînd m ai departe fin a lu l e p ic le se i: «$i fă, 'adică, p îin e a aceasta c in ­ stit T rupul H ristosu lu i T ău», el arată şi b in e c u v în te a z ă cu m îna dreaptă în sem nul cru cii S fîntu l A gneţ, fă c în d apoi de asemenea a c e la ş i1 lucru deasupra p o tiru lui, în tim p ce se ro ag ă ca ceea ce e s te ‘în, acesta: să de­ v in ă «cinstit Sîngele H ristosului. T ău». Le bin e c u v în te a ză apoi a treia oară pe a m în d o u ă deodată, în tim p ce zice «prefăcîndu-le cu D uhul Tău cel Sfînt», m ărtu risind astfel că prefacerea darurilor are loc p rin lu ­ crarea h aru lu i d iv in 746. «Rostind acestea, întreaga s lu jb ă şi-a atins p u nctu l eulifiinant şi s-a desăvîrşi-t : D arurile s-'au sfinţit şi Jertfa s-a săvîrşit, m area-Victim ă, adică M ie lu l cel ju n g h ia t pentru m în tu ire a lu m ii se vede întins (depus, aşezat) pe sfînta m asă» 747. La ru g ă c iu n e a de invocare făcută de preot, «focul dum nezeiesc s-a p o g o rît din cer» 7 4 8 şi, atingîndu-se de cinstitele daruri, le-a prefăcut în chip su p ra n a tu ra l : pîinea în T rupul lui Hristos, iar v in u l în Sîngele Lui» 749. A stfel, p rin invocarea şi lucrarea S fîntului D uh asupra cinstitelor daruri, p re o tu l —- u n u l dintre m uritorii slujitori ai celor sfinte — devine «cel m ai m are făcător de m inuni»,' precum se
745. Cf. Dr. V asile M itro fan o v ie i şi Dr. T. T arnavschi, op. cit., p. 520— 521. 746. în Liturghia S fîn tu lu i V asile cel M are, acom odarea acţiunii clin tim pul rugăciunii· epiclesei se conduce de aceleaşi p rin c ip ii, în strînsă concordanţa cu id e ­ ile şi succesiunea lor în text. 747. N ic o lae Cabasila, op. cit., cap. X X V II, P. G., CL, 425 C. 748. Si. lo an G u ră de A ur, O m ilia I X despre p ocăinţă. 749. Sf. C h irii al Ie ru s alim u lu i, C ateheza V m istagogică, 7. .

— 248 —
exprima A . D m itrie v s k i 750. Ceea ce se a flă a cu m pe S fîn ta m asă nu

mai sînt simple d a ru ri de p îin e şi v in şi n ic i sim bolu ri, c h ip u ri siau im a ­
g ini ( ’αντίτυπα) ale T ru p u lu i şi S îngelui lu i H r is to s 751, ci S fintele şi D um nezeieştile T aine 752 ale T ru p ulu i şi S îng e lu i D o m n u lu i. Este T rupul şi Sîngele care s-au z ă m is lit de la^ D uh u l Sfînt şi s-au născu t d in Sfînta Fecioară, T rupul care a p rim it c h inu ri şi u m iliri, T ru p ul şi Sîngele p rin care ne-a răsc u m p ăra t răstignindu-se pe G olgota, care a în v ia t a treia zi, s-a în ălţat la ceruri şi şade de-a dreapta T a tălu i 753. Este prezent în 5 chip real T rupul v iu al D o m n u lu i, cel u n it ipostatic cu Dum nezeu-Cuvintul, este prezent întreg D um nezeu- O m ul cu sufletul şi. cu D u m n e ze ­ irea 754. în Sfînta E uh aristie chiar şi în fiecare parte a p îin ii şi a v in u lu i ca şi oriunde este prezent D um nezeu-O m ul, este prezent ca D um nezeu perfect, adică c u toate p ărţile Lui constitutive cu sufletul şi cu Dumnezeirea. Fără: în d o ia lă însă, p o triv it c uv intelo r in stitu irii, p îin e a se p re­ face în Trupul, iar v in u l în Sîngele Lui, dar n ic i u na clin acestea în sufle­ tul sau în D um n ezeirea Lui 755. Prezenta Sa devine astfel sensibilă în m ij­ locul nostru sub fo rm a p îin ii şi a v in u lu i S fintei E uharistii, care «a fost considerată ca o c o n tin u a re şi prelungire a m iste rulu i în tru p ă rii» 7 5 6 D um nezeu-O m uliri, p e Oare îl vedem aci cu ochii sp iritu ali. în această p re ze n ţă a D o m n u lu i în Sfintele T aine îşi găseşte ju s ti­ ficare nu m im a i o b lig a ţia tip ic o n a lă pusă litu rg h isito rilo r de a se în750. L ilu rg h ie ru l cartea lainică..., în lim b a rusă, în rev. «în d ru m are pentru clericii rurali», K iev, nr. 30 din an ul 1903, p. 329. 751; Cf. Sf. lo a n D am asch in, Expunere exactă a dreptei c r e d i n ţ e . cart. IV,' cap. 13, P.' G., X C IV ,' Д ',14,5 (iar în colecţia «Izvoarele O rtod o x ie i», în g rijită de. Pr. Dr. D. Fecior,u ş i ; Pr. Dr. p . G ăcÎiilă, D og m atica S h n lu lu i lo an D am aschin, p. 265^-266); N . Cabasila, op. c i l , _ cap. X X V ? I, P. G „ С Ц 425 С şi cap. X X X II, col. 440 C., şi trad, rom. c it .,;- H ristu A n d ru ţo s , op. cil., p. 378, n. p. 373 şi 380. în epiclesa S fîn lu lu i V asile cel M are, p îin e a şi v in u l sîn t n u m ite într-sdevăr τά αντίτυπα του Α γ ί ο υ Σ ώ μ α ­ τος καί ΑΓματος τοϋ Χ ρίστου σου («cele c e Închipuie S fîn tu l T rup şi‘ Singe-ale HTisto'Sului Tău»), dar trebuie să rem arcăm că această denum ire este ap lic a tă şi se referă la darurile de p lin e şi v in Înain te de siintire, iar nu d u p ă ce acestea au fost prefăcute în T rupul şi Sîng e le lu i H ristos. Cf. şi Sf. lo a n D am aschin, op. c/i„ P. G., XC.1V, .1.153. 752. In Je rtfa e u h a ris tic ă sînt com em orate, actualizate şi sem nificate actele cele mai însem nate din opera d iv in ă a m în tu irii. Prin n a tu ra lor, ele depăşesc raţiunea, fiindu-ne accesibile n u m a i p rin credinţă. «Se num esc deci SUntele Taine (τά "Αγια· Μυστήρια), pentru că — aşa precum rem arca Sf. lo an G u ră de A u r, O m ilia V i l la Epistola I către C.orinteni, 1, — aci «noi credem nu ceea ce vedem , ci altceva care nu se vede», ceva care ră m în e ascuns celui ce nu este creştin şi nu crede. Iconomia acestei jertfe şi u rm ă rile sau efectele ei pentru m întuirea lu m ii, ch ipu l in care se actualizează sau se reproduce jertfa M în tu ito ru lu i în Euharistie, id e n titate a între Jertfa litu rg ic ă şi cea de pe G o lg o ta p rin transform area d aru rilo r de p îin e şi vin, la invocarea S fîn tu lu i D u h de către preot, prezenţa re ală şi sub sta nţia lă a: D o m n u lu i, unirea noastră p rin îm p ă rtă ş ire cu T rupul Său răstig nit, în v ia t şi glorificat, şi, ca urmare, îm p ărtăşire a de efectele jertfei de pe C ru ce sînt taine, pentru că nu le putem înţelege decît p rin credinţă. De aceea, încă din vechim e, sfînta Je rtfă e u ha­ ristică a prim it nu m e le de S linte le Taine. în lim b a ju l liturgic. 753. Cf. N ic o lae C a b a sila, op. cit., cap. X X V II, P. G „ CL, 425 C— D. Cf. şi Epistola p atriarh ilo r o rie n ta li, art. 17, la M acarie, T eologia d o g m a tic ă ortodoxă, voi. ■ II, trad. rom. de A rh im . G h e rasim Timuş, Bucureşti, 1885, p. 495. 754. Cf. Sf. lo a n .D am aschin, op. cit., trad. rom. cit., p, 264— 265 ; Hr. A ndruţos, op. cit., p. 380— 381. / 755. Hr. A nd ru ţo s, op cit., p. 380— 381, Cf. şi M acarie, op. cit., trad. rom. cit., vol. II, p. 316. ! I 756. Hr. A n d ru ţo s. op. cit., p. 368,

k

— 249 —
china de trei ori p în ă la p ă m în t d u p ă sfinţirea D arurilo r, ci însuşi o b i­ ceiul practicat în realitate de a ră m în e cu ge n un ch ii plecaţi şi cu capul rezemat de sfm ta m asă, d u p ă rostirea epiclesei, p în ă ce se term ină cîntarea «Pe Tine Te lă u d ă m Îng enunche rea este form a cea m ai proprie, în acest m om ent, p e n tru exprim area adoraţiei faţă de F iul lu i D um nezeu prezent în S fintele T aine. Precum se lăm u reşte în P id a lio n u l tradus la M în ă stire a N eam ţ în anu l 1844, fila 96, o astfel de p ra c tic ă p io a să nu v ine în contrazicere cu dispo ziţiile canoanelor 20 al S in o d u lu i I E cum enic şi 90 al S in o d u lu i al Vl-lea E cum enic, care opresc îng e n un ch e re a — a dică facerea ru g ă ­ ciu nilor în gen un ch i ca la V e c e rn ia d in D u m in ic a C in c ize c im ii — în z i­ lele de d u m in ic ă şi în tot cursul C in c iz e c im ii.' A ceste rm d u ie li canonice, ca şi c a n o n u l 10 a l lu i N ic lîifo r M ă rtu ris ito ru l, n u interzic m e taniile, adică în c h in ă c iim ile cu m e ta nie sau p lecarea gen un ch ilo r pentru săru ta ­ rea icoanelor în zilele m e n ţio n ate aci şi în faţa dum ne zeieştilor Taine ale T rupului şi S îng e lu i D o m n u lu i, d u p ă sfinţire, căci aceasta nu este stare în genunchi în tim p u l ru g ă c iu n ii. A ltfe l ce ar trebui să credem despre ceea ce se în d e a m n ă în sfintele c în tă ri : «V e niţi să ne în c h in ă m şi să cădem la Hristos...» sau « în a in te a Ta cădem , Cel ce Т е-ai sculat din morţi...» ş. a. ? A cum , d u p ă ce fo cu l dum nezeiesc s-a p o g o rît d in cer peste cele puse în a inte, p îin e a .şi v in u l n u m a i sînt p îin e şi v in decît prin form a sau înfăţişarea lo r ; ele n u m a i sînt sim p lu «cinstite daruri», ci «Sfintele Daruri», ale însuşi T ru p u lu i şi Sîngelui. D o m n u lu i şi M în tu ito r u lu i nostru Iisus Hristos. în acest chip El este p rezent realm ente în m ijlo c u l Bise­ ricii Sale, aşa precum i-a. fă g ă d u it că va răm în e p în ă la sfîrşitul veacurilor. ' ’ ' Nu-L vedem cu ochii fizic i, daT a v e m ,a c e a stă v iz iu n e cu ochii lă u n ­ trici-ai credinţei. -La* ce în ă lţim e are p rile ju l să se ridice deci z b o r u l de cugetare al litu rg h is ito rilo r şi de ce v ib ra ţii se cuv ine să se lase înfiorate a d în c im ile sim ţirii lor re lig ioase 1 R ealizarea u n u i suiş sp iri­ tual atît de su blim se a ra tă p rin sem ne v iz ib ile la u n ii litu rg h isito ri cu «v iaţă îm b u n ă tă ţită » , ca în c a z u l stare ţulu i Paisie Veli-cicovschi (-f 1794) de la M în ăstire a N eam ţ, a cărui faţă ra dia transfigu rată şi scăldată în lacrim i ori de cîte ori făcea s lu jb a S finte i L itu rg h ii 757, ori ca în cel al preo tu lui lo a n din K ronstadt care, în prezenţa Jertfei euharistice, con­ tinua ru g ă c iu n ile pe de rost, plecat asupra S fîn tu lu i A gne ţ, ca şi cum ar fi tă in u it cu D o m n u l 758. ■ c ) Je rtfa şi preo tul Jertfei. — «Prefacerea daru rilor este lucrarea acelei p o g o rîri a S fîn tu lu i D uh... El săvîrşeşte T ainele, p rin m îin ile şi prin lim b a preoţilor» 75°. A şa precum la creaţie s-a p o ru nc it să scoată p ă m în tu l ia rb ă verde şi de atu n c i p în ă astăzi această poruncă dumne757. V ezi Prot, Serghie C etfericov, Paisie, stareţul minăstirii Neamţului, trad, rom. de episcopul N ic o d im , stareţul M in ă s tir ii N e am tu, T ipografia M in ă s tir ii N eam ţu, 1943, p. 143. _ 758. Cf. Pr. Nic. N ic o v , Părintele loan Krondstadtski, un chip de păstor misio­ nar ortodox, 1935, p. 58. 759., N ic o lae C abasila, op. cit,, cap. X X X V H I , P. G., CL, 428 B.

\

— 250 — zeiască se îm p lineşte cîn d p lo u ă, tot aşa D um nezeu- C uvîntul, p rin Care toate şi om ul s-au a lc ătu it, «p lo u ă p rin invocare, în această ţa rin ă n o u ă puterea u m britoare a S fîn tu lu i D uh. D u p ă cum toate cîte a făcut D u m ­ nezeu le-a făcut prin lucrarea S fîn tu lu i D uh, tot .astfel şi a c u m puterea D u h u lu i lucrează cele m a i presus de fire, pe care nu le poate cuprinde nim ic altceva decît credinţa... C um se face pîinea T rupul lu i Hristos, iar v in u l şi apa S îngele lu i H ristos ? ... Sfîntul D uh se p o g o ară peste- ele şi face pe acelea ce sînt m a i presus de cuvînt şi de cuget... D ac ă însă cauţi să afli c h ip ul în care se face aceasta, îţi este de aju ns să a u z i c ă se fac prin D u h u l Sfînt..., dar m e d u l în care se prefac n u se p o a te cer­ ceta (este nepătruns)» 7C 0. A şa cum este în să stiliza tă, epiclesa este adresată T a tălu i, adică P ărintelui ceresc sau, m ai exact, lu i D um nezeu cel în Treime, lu i D u m ­ nezeu p riv it în u n itate a fiinţe i Lui, precum se poate rem arca uşor în finalul ei, a tît în L itu rg h ia S fîn tu lu i lo a n G u ră de A u r : «Şi fă, a d ic ă pîinea aceasta, cinstit tru p u l H risto su lu i Tău...», cît şi în L itu rg h ia S fîn ­ tului V asile cel M a re : « Stăpirte Preasfinte... Ţie ne rugăm ... să v in ă D uhul Tău cel Sfînt ... şi sa arate p îine a aceasta cin stitu l Trup al D o m ­ nu lui şi D u m n e z e u lu i şi M în tu ito r u lu i nostru Iisus H ristos ». «De ce — se întreba N ic o la e C a basila — preotul litu rg h isito r nu in v o c ă pe Fiul, Care este p reo tu l şi sfinţitoru l Jertfei, ca să sfinţească darurile, ci pe Tatăl ?». «Pentru că» — răsp u nde acest exeget a l L itu rg h ie i — « M în t u i­ torul are puterea de a sfinţi nu ca om, ci ca D um nezeu. El sfinţeşte, adică, prin puterea dum ne zeiască pe care o are c o m u nă cu· T atăl» 76i. Deci, atunci cînd p reo tu l b in e c u v in te a z ă darurile sp u n în d «Şi fă adică pîinea aceasta ... iar ceea ce este în p o tiru l acesta - prefăcîndu-le cu D uhul Tău cel Sfînt», însuşi H ristos este Cel ce lucre ază p rin preot, îm ­ preună cu P ărintele şi cu D uh u l. El însuşi este Cel ce aduce şi Cel adus, Cel ce se jertfeşte şi Cel jertfit, Cel p rim it şi îm p ărţit 702. «A c i nu este nicidecum lu c ru om enesc, ci puterea F iu lu i şi a P ă rin te lu i şi a D u h u lu i şi toate se fac p rin dum ne zeiescu l har ... Hristos lucrează cu D u h u l Sfînt
760. Sf. Ionii D am asch in, op. cil., cart. IV , cap. X III, In trad, cit., colecţia «Izvoarele O rtod o x ie i», I, p. 263, ?64, 265. 7G1. N ico lae C abasila, op. cit., cap. X X X I, P. G., CL, 437 В— С. îm p o triv a ereti­ cilor arieni, care invo cau ca un argum ent în sensul doctrinei lor sub o rd in aţie ne fa p ­ tul că, în ru g ăciune a epiclesei, se cere de la Dum nezeu-Tatăl trim iterea S fîn tu lu i Duh, Fulcjenţiu, episcop de Ruspe, A frica (+ 533), ia in considerare chestiunea «pentru ce se cere trim iterea n u m a i a S fîn tu lu i D u h peste sfînta Je rtfă : D a că Je rtfa este adusă întreoii T reim i, оег<з. pentru ce se cere nu m ai trim iterea S fîn tu lu i D u h pentru sftvîrşircn sfinUrii p ro a d u re rii noastre ca şi cum , intr-adevăr, D um nezeu-T atăl însuşi, dc la Care purcede S fîn tu l D uh, n-ar putea — ca să zic aşa — să sfinţească Je rtfa adusă Lui ; sau ca şi cum F iu l însuşi n-ar p ute a să sfinţească Je rtfa T ru p u lu i Său, pe care nor o aducem , deşi El însuşi a sfinţit T rupul Său, pe care l-a adus, pentru răscum părarea noastră, aşa în e ît S fîn tu l D u h a trebuit sa fie tritnis pentru sfinţirea Jertfei Bisericii, ce. şi cum T atăl şi F iu l ar n e g lija pe cei care je rtfe s c?» (Aci Monim um , cart, II, 6, V. L., L X V , 184). « C în d poate cere Sfînta B iserică (ea, care este Trupul lui Hristos) m ai p o triv it şi rnai stăruito r venirea S fîn tu lu i Duh, decît la sfin­ ţirea Jertfei Trupului, .lui H ristos, în lru c ît, precum se ştie, C a p u l ei s-a născut după tru p din D u h u l S f în t » ? , lăm u re şte acelaşi scriitor bisericesc, în c a p ito lu l X al ace ­ leiaşi scrieri (Ib id e m , col. 186). 762. Sim ion, arh ie p isc o p u l T esalonieului, Explicare despre sfînta biserică.'.., col. 736 fin trad, rom., 1865, p. 264).

— 251 — prin preoţia preoţilor... Şi, cînd El însuşi lucrează, are şi pe Părintele îm preună-voind şi pe S fîn tu l D u h îm preună- lucrînd» 703. Deci, aşa precum deja s-a spus, «preotul şi sim ţitorul- Jertfei este F iul» 704. Jertfa litu rg ic ă se săvîrşeşte chiar în tim p u l şi p rin actul sfinţirii, cînd se stabileşte astfel id e ntitate a între Jertfa litu rg ic ă şi cea adusă pe G olgota, şi «cînd v ic tim a şi sacrificatorul sînt una şi aceeaşi per­ soană» 7 G 5 . T rupul şi S îngele euharistie a l D o m n u lu i, găsindu-se des­ p ărţit în acest m om ent, adică p îin e a — Sfîntul A g n e ţ — pe disc, iar v in u l sfinţit în potir, «se reprezintă sau se sim bolizează astfel Jertfa sîngeroasă, despărţirea re ală a T ru p u lu i de S îngele lui Hristos, în m oartea L ui pe Cruce» 7 G 6 . Sfinţirea n u trebuie înţeleasă însă ca o no uă junghiere sau ca u n cuţit m e n it să taie sau să ju n g h ie M ie lu l lu i D u m ­ nezeu, «prezentîndu-ne sîngele fără trup şi trupul fă ră sînge» 707. Deci, pe sfînta m asă, El nu se m a i jertfeşte răstignindu-se ca pe G olgota ; jertfa este însă reprezentată şi a ctu aliza tă în forme sacram entale. De regulă, «jertfa m ie lu lu i constă în transform area din starea de neju ngh ie re (m iel nejertfit), în stare de jun g h iere (m iel jertfit). A celaşi lucru se petrece şi în L itu rg h ie : p îin e a n e je rtfită se preface atunci, prin sfinţire, în ceea ce a fost jertfit., adică d in p îin e a n e ju n g h ia tă (nejert­ fită) ea se preface în însuşi T rupul D o m nu lui, Care a fost ju n g h ia t (jert­ fit) cu adevărat ... Se c u v in e deci să vedem aci nu înch ip uire (simbol, irnaaine), ci săvîrşirea re ală a Jertfei. Prin urmare, ceea ce se aduce ca jertfă nu este p îinea, ci însuşi T rupul lu i Hristos... De aceea, este şi se num eşte nu jertfă de pîine, ci Jertfa M ie lu lu i lu i D um nezeu... D eoa­ rece această Je rtfă constă n u din ju n g h ie re a M ie lu lu i în clipa sfinţirii darurilor, ci din transform area p îin ii în M ie lu l cel ju n g h ia t, este lim ­ pede că atunci are loc prefacerea iar nu junghierea. Astfel că darurile care se prefac pot fi m ulte, iar prefacerea se poate săvîrşi adesea ; nim ic nu este îm p o triv ă ca realitatea, în care s-au prefăcut E^arurile, să fie una şi aceeaşi, căci după cum u n u l este T rupul D o m n u lu i, tot aşa este şi o singură jun g h ie re a T ru p ulu i Său» 768. Prin sfinţire, pe sfînta m asă se a flă în chip real, sub form a p îin ii şi a v in u lu i, T rupul lu i H ristos, u n it cu D um nezeirea. «A sta nu înseam nă însă că se coboară d in cer T rupul care a fost înălţat, ci că însăşi pîinea şi v in u l se prefac în T rupul şi Sîngele D o m n u lu i...7 6 9 şi nu sînt doi, ci u n u l şi acelaşi» 77°. A şa că, dacă Jertfa litu rg ic ă se aduce în repetate rînduri în aceeaşi biserică şi este adusa în acelaşi tim p şi în alte biserici, precum a fost şi va fi săv îrşită în diferite epoci ale istoriei, nu urm ează că sînt m ai m ulţi Iisus H ristoşi, u n u l aici şi altul dincolo, u nu l astăzi
763. 764. XXX. 765. 766. 767. 768. Ibidem , traci, rom., p. 265. N ic o lae C abasila, op. cit., cap. X X X I, P. G., CL, 437 B. Cf. cap. X X V III

şi

Hr. A ndruţos, op. cit., p. 298. Ibidem . Ibidem , p. 397 şi 398. N ico lae Cabasila, op. cit., cap. X X X II, P. G., CL, 440— 441.
fac una şi a ce ea şi cu Trupul din cor al D om nului...». M ărium /rea

760. «Se

p a tria rh u lu i D o sitei al Ie ru s a lim u lu i, De cr et . 17, la Pr. I. M i h ă l c e s c u , Docjma soteriologică, Bucureşti, 1926, p. 254. 770. Sf. lo an D am aschin, op. cit., cart. IV , cap. X I I I ; trad. rom. cit., p. 265.

— 252 — şi altul a ltă d a tă , ci u n u l şi acelaşi Iisus Hristos, în T rupul C ă ru ia se

prefac da ru rile noastre. A şa în c ît p re tu tin d e n i şi în to td e a u n a nu este
decît o s in g u ră Je rtfa euharistică, anum e aceea a T ru p u lu i D o m n u lu i, «pentru că El to td e au n a are u n singur trup, iar nu m a i m ulte (în d ife ­ rite) locuri» 7n. S finţindu-le şi prefăcîndu-le în T rupul şi Sîngele Său, D o m n u l a prim it astfel d a ru rile aduse de credincioşi. C ăc i a p rim i înseam n ă a le aşeza intre ale tale, a le însuşi, a le face ale tale p ro p rii încorporînau-le într-ale tale 772. D aru rile noastre atît de sărăcăcioase şi de n e în ­ semnate, ca şi n im ic n ic ia noastră în raport cu m aiestatea d iv in ă , se în n o b ile a ză deci, c ă p ă tîn d o valoare n e m ă rg in ită , c ă c i p rin sfinţirea lor noi aducem lu i D um nezeu şi El prim eşte de la n o i ca dar nu p îin e şi vin, adică o o fra n d ă d in lum ea creaţiei sau d in n u m ă r u l elem entelor create, ci T ru p ul şi Sîngele F iu lui Său, adică sfînta şi s lă v ită u m a nitate sau natura om enească cea fără p rih a n ă a F iu lu i lu i D um nezeu, u n ic u l dar de jertfă v re d n ic de El. Prin această m in u n e a prefacerii d in Jertfa euharistică a ju n g e m deci să ne u nim cu A rh ie re u l nostru cel veşnic, Oare ne p rim eşte în acest chip să jertfim prin El şi cu El, spre slava Sfintei T reim i. U n ită astfel cu A rh iereu l cel veşnic, Biserica aduce lu i Dum nezeu, o d a tă cu dum nezeiasca Je rtfă a S fintei E uharistii, şi je rt­ fele c redincioşilor, m u lţu m in d 7 7 3 pentru toate cele ce a făcut pentru m întuirea no astră, dar m ai ales pentru suferinţele şi m oartea F iu lu i Său pe Cruce p e n tru no i, rugîndu-L totdeauna pentru, iertarea păcatelor şi pentru d o b în d ire a m ăre ţie i veşnice. Prin L iturghie n i se pune astfel la îndeinînă m ijlo c u l de a aduce lu i D um nezeu un cult de adoraţie şi de m ulţum ire, de o perfecţiune egală cu slava Lui. Şi D o m n u l, aduce daruri lui Dumnezeu-Tatăl, căci «El însuşi este Cel ce aduce Je rtfa euharistică, pentru a m u lţu m i în lo c u l nostru şi a compensa im p e rfe c ţiu n ile recunoştinţei noastre. Dar, precum s-a spus, şi noi je rtfim o d a tă cu El în acelaşi scop, căci această je rtfă a fost lăsată în a d m in istra re a noastră, aşa că, prin El, am a ju n s destul de b o ­ gaţi pentru a aduce lu i D um nezeu un dar de o m ăreţie fără m argini, ca întoarcere a to a tă darea cea b u n ă şi d esăvîrşită (la co v I, 17), ce ne
771. Cf. Sf. lo a n G u r ă de A ur, Omilia X V II Ia Epistola către Evrei, 3 ; cf. şi Omilia X X /V /a Epistola I către Corinleni, 4 ; O m ilia III Ia Epistola către Eieseni, 5; Despre preoţie, III, 4 ; Vil, 4; Mărturisirea patriarhului Dositei, loc. c it.,; Mac-arie, op. cit., vol. II, p. 539 ; H r. A n d ru ţo s, op. cil., p. 382, nr. 1. 772. N ic o lae C a b a sila ,op. şi trad. rom. cit., cap. X L V II, şi X L IX . P. G., CL, 469 В şi 477 C. 773.. Je rtfa e u h a ris tic ă este înainte de orice o je rtfă de m u lţu m ire. Sf. lo an G ură dc A u r lă m u re ş te că d um nezeieştile Taine ale T rup u lui şi S in g e lu i lui Hristos se numesc euharistie, a d ică m u lţu m ire, pentru că ele re prezintă un m onu m e nt sau o i m e n s i ta te i n f i n i t ă de daruri, pe care Dum nezeu ni le-a făcut, şi anum e cel mei mare dintre toate, precum şi p e n tr u . că s î n t nesfirşite m o tiv e le pentru care noi trebuie să re în n o im sen tim e n tele noastTe ţie m u lţu m ire şi de re cu no ştinţă ( Omilia X X V la Matei, 3). Je rtfa e uharistică e ste ld e ci în a inte de orice o je rtfă de m u lţu ­ mire, pentru că, pre cu m se exprim ă N icolae C abasila (op. cit., cap. X II ; cf. şi cap. X L IX ), «noi avem m ai -multe m o t i v e de m ulţum ire decît pentru cerere... Căci, din partea Sa, D u m n e ze u ne-a dat totul, încît n-a mai răm as nici un lu cru p e care să nu ni-! fi dat».

— 253 — v ine d in m in a Sa cea d a rn ică» 774. D o m n u l în să se aduce ca dar pe El însuşi şi toto dată şi da ru rile puse în a in te pe sfînta m asă atunci cînd ele au devenit El însuşi, a d ic ă a tu n c i cîn d au fost prefăcute în T rupul şi Sîngele Lui 775. într-aceasta constă p reo ţia sau o fic iu l de m ijlo c ito r al lui H ristos în Liturgh ie : în sfinţirea d a ru rilor, a d ic ă în prefacerea lor în T rupul şi Sîngele Său, şi în «aducerea p ro a d u c e rii om eneşti, d in parte-a lu i Hristos,~la|Tatăl» 77S. El este deci n u n u m a i p re o tu l şi sim ţito ru l Jertfei litu r ­ gice, ςΐ şi m ijlo c ito ru l nostru. «F ără M in e n u puteţi să faceţi nim ic» (lo a n fCV, 5), su b lin ia El în u ltim a c u v în ta re către u ce nic ii Săi, cînd le-a atras fie asem enea aten ţia că « n im e n i n u poate să v in ă la T atăl decît prin M in e» (lo a n X IV , 6). P rin je rtfa L ui a fost răscu m p ărată lum ea, d o b în d in d iertare, p rin El ne-am îm p ă c a t cu D um nezeu, p rin El ne-am făcut v re d n ici de darurile Lui. «C a u n u l ce răm în e în veci, are şi preoţie stătătoare... şi fiin d p u rurea v iu poate să m ijlocească pentru cei ce se apropie, printr-însul, de D um n ezeu » (Evr. V II, 24, 25 ; cf. şi IX , 4 ; Rom , V III, 34). Prin El deci sînt p rim ite ru g ă c iu n ile şi darurile noastre, p rin El cau tă T atăl spre n o i şi n o i ne rid ic ă m ochii spre El, căci «u nicul m ijlo c ito r între D um n ezeu şi om este O m ul-H ristos Iisus, care s-a dat pe Sine răscum părare pentru toţi» (I T im . II, 5— 6). «In S fînta E uharistie deci Iisus H ristos este prezent în a c tiv ita te a Sa arhierească, ca Cel ce aduce şi ca Cel ce se aduce je rtfă, îm p lin in d pe p ă m în t ceea ce îm p li­ neşte şi în cer» 777. în Je rtfa litu rg ic ă însă H ristos este activ p rin in term ediu l preoţilor, adică p rin o fic iu l acestora, sau p recu m s-a spus, «prin m îin ile şi prin lim b a preoţilor» 77S. în L itu rgh ie, s lu jb a acestora apare aşadar sub un d u b lu aspect. P rin fa p tu l că ei prim esc d aru rile credincioşilor, le p re ­ gătesc şi le oferă lu i D u m n e ze u în n u m e le lor, preoţii sînt pe de o parte reprezentanţi şi m ijlo c ito ri ai c o m u n ită ţii către D om nul. Pe de altă parte, ei m ijlocesc p rin ru g ă c iu n ile lo r p rim ire a acelor daruri în jertfa de pe G o lg ota a T ru p u lu i şi S în g e lu i lu i H ristos. «în preacuratele m îin i ale M în tu ito r u lu i. la C in a cea de T a in ă, s-au sfinţit şi s-au prefăcut p,îinea în T rupul, şi v in u l în S îngele Lui» 77Э . în jertfa Sfintei E uharistii, taina p refacerii daru rilor se lu c re a z ă în s ă p rin m ijlo c ire a p reo tu lui, adică la cererea şi p rin m ijlo c ire a lu i» 780.
774. Dr. N . Gihr, Le Saint Sacrifice de la Messe (trad. franc., revue sur la sixiem e e d itio n allem ande, p. 130). 775. N ic o la e C abasila, op. cit., P. G., CL, 477 B. 776. Jo se ph K ram p, D ie O p ie ra n s c h a u u n g e n der rom ischen M e sslilurg ie (zw eite K apitel : Die O pferansch der g riechischen L itu rg ie nach den D arleg ung en N iko lao s K abasila), ed, II, Regensburg, 1924, p. 153. 777. H r. A n d ru ţo s , op. cit., p. 395 şi 398. 778. N ic o lae C abasila, op. cit., cap. X X V I II, P. G., CL, 427 A — B. 779. Dr. T. T arnavschi, Despre cele m ai înse m n ate L itu rg h ii ale Biscricii O r ie n ­ tale, in «C and ela», X I I (1893), p. 5 — 6. 780. N ic o lae .Cabasila, op. cit., cap. X X IX , P. G., ,'CL, 429 B. Acest exeget al L iturg h ie i consideră că acesta este m o tiv u l pentru care Sfînta Euharistie este desem nată sub d enum irea de λογική λατρεία, s lu jb ă cuvln tăto are , în textul e p ic le ­ sei, în tru c ît preotul «săvîrşeşte aducerea d a ru rilo r slujindu-se de cuvintele sfintitoare» (cap. LI). 4 D enum irea λατρεία este u n a d in expresiile sub care se găseşte desem nată la

— 254 — F ără în d o ia lă , p refacerea n u se poate atribui energiei sau lu c ră r ii preo tului, deoarece aci nu operează puterea om enească a lu i, ei Iisus H ristos însuşi sfinţeşte daru rile, ca D um nezeu, lucrînd cu D u liu l S fînt p rin ru g ăc iu n e a p r e o t u lu i781. Pentru ca h a ru l D o m nu lui să lucreze, este necesar însă să a ib ă loc m ai în tîi ru g ăciu nea preotului, aşa în c ît .acesta este în acelaşi tim p re prezentantu l şi s lu jito ru l lui Hristos, Care., o dată cu in stitu irea S fin te i E u h a ristii la u ltim a cină, l-a învestit cu m a n d a tu l de a o săvîrşi, a tu n c i cîn d a zis u ce nic ilo r Săi : «A ceasta să faceţi în a m in tirea M e a » (L uca X X I I , 19; I Cor. X I, 24). De aci re zu ltă deci că în L iturghie n u se re pe tă je rtfa sub form a sînge roasă de p e G o lg o ta şi că nu se aduce o n o u ă je rtfă, căci «H ristos n u m ai moare» (Rom. VI, 9), El s-a adus jertfă sîn g e ro a să o sin g u ră dată, pentru iertarea p ăc ate lo r lu m ii (Evr, IX , 25, 28 ; X , 12), dîndu-se «pe Sine însuşi preţ de răscu m p ărare pentru toţi» (I T im . II, 6). «C a jertfă, E uharistia este jertfa de pe G o l­ gota c o n tin u a tă şi a p lic a tă » 7b“, cu alte cuvinte, ori m ai bine-zis, re pro­ dusă sau a c tu a liz a tă p rin cerem onii liturgice, adică sub form a nesîngeroasă, în care H ristos s-a dus la C ina cea de tain ă, printr-o acţiun e s a c ra m e n ta lă şi deci ta in ic ă , Je rtfă ade v ăra tă şi u n a cu cea de pe G olgota. Deci, aşa p re c u m s u b lin ia S fîn tu l lo a n G u ră de A ur, «Jertfa, pe care o săvirşesc a stăz i p re o ţii în L iturghie, este aceeaşi pe care a dat-o o d i­ nioară H ristos u c e n ic ilo r Săi. Cea de acum nu este întru n im ic m ai prejos dc cea de a tu nc i, deoarece nu oam e nii o sfinţesc, ci ch iar A c e la care a sfinţit-o pe cea dintîi... D arul de je rtfă este acelaşi... D eci T ru p u l lui Iisus este aci p re c u m era şi acolo. Cel care îşi în c h ip u ie că aci e ceva m ai p u ţin decît era acolo nu ştie că Hristos este înc ă prezent şi totdeauna El este Cel ce lucre ază» 783, deoarece El jertfeşte într-amîndouă, şi în cea de a tu n c i şi în cea de acum , şi anum e : pe Cruce, p rin actul fizic al p ro a d u c e rii Sale, iar în Liturghie prin in te rm e d iu l p re o ­ tului, printr-o acţiun e sacram entală.
Sfinţii P ărinţi Je rtfa e u h a ris tic ă (cf. Hr. A ndruţos, op. cil., p. 394). Liturghierul ro m ân traduce fo rm u la λογική λατρεία p rin slujbă cuvmtătoare, traducere ce s-ar putea prevala intr-adevăr de asp e ctul form ai al r în d u ie lii sau o ficiu lu i Sfintei E u h aristii, care se desfăşoară într-o serie de ru g ăciu n i, de im ne şi m u lţu m iri, ad ică sub atîtea Soraie ale lo g osu lu i g urii sau ale c u v in îu lu i vorbit, recitat şi cintat. Prefacerea d a ru ­ rilor, zice exegetul am in tit, «o îm p lin e şte h arul, iar preotul se roagă n u m a i. De unde rezultă că, 'deşi je rtfa este intr-adevăr o lucrare şi o acţiune, dar în tru c ît preotul însuşi nu o pe re ază intr-insa, ci n u m ai vorbeşte, pe drept c u v în t spune că proaduce o λογική λατρεία n u însă în chip activ» (cap. LI). Acest fel de interpretare, realm ente în d re p tăţit d in p u n c t de vedere form al, nu-şi poate găsi însă ju stific are — precum o bservă J. K ra m p , op. cil., p. 139— 140, n. 1 — decît p rin fa p tu l că N icolae C abasila a lu a t în considerare expresia în cauză nu m ai în m o m e n tu l fix at de locul pe tare ea îl o cu p ă în textul epiclesei, iar nu şi in al ru g ăc iu n ii dip tice lo r, care u rm ează în d a tă d u p ă sfinţire a d arurilo r, Cf. stu d iu l nostru Expresiunea «slujbă cu v ln id io a re » clin IJi.uryhicrul ro m ân, Bucureşti, 1939, extras din revista «S tu d ii T eo­ logice», an. V II (1933— 1939). 781. Cf. Sf. lo a n G u ră de A ur, Omilia II despre trădarea Iui Iuda, 6 ; Sim ion, arhiepiscopul T e s alo n icu lu i, Despre biserică, P. G., CLV, 736 (trad. rom . cit., p. 265, col. 2). «Dc aceea, c re d in c io şii să nu aib ă nici o în d o ia lă în ceea ce priveşte s fin ­ ţirea darurilor...». Sf. G h e rm a n I al C o n s ta n tin o p o iu lu i, Comentariu liturgic, P. G., X C V III, 433 D. 782. H r. A n d ru ţo s, op. cit., p. 392. 733. Sf. lo a n G u r ă de A u r , Omilia II la Epistola II către Timotei, 4.

/
. ' — 255 — t N egreşit, în com paraţie cu jertfa de pe Cruce, Jertfa litu rg ic ă nu are scopul de a realiza h a ru ri n o i ori m ai m ari decît cele ale jertfei de pe Cruce,- la care se referă şi pe care o reproduce, şi nici de a însem na o ispăşire d in no u a p ăc ate lo r lu m ii, ci ea este, precum arn spus, o form ă actualizată, ca u n m ijlo c al graţiei div in e, pentru ca, p în ă la sfîrşitul veacurilor, să se poată îm p ă rtă ş i de roadele sau efectele m orţii D o m ­ n u lu i pe Cruce toţi cei care arată această d orinţă şi se străduiesc în acest scop. C u un term en teologic, sco.pul Liturghiei este «sfinţirea cre­ dincioşilor*, care, pr in p rim ire a du m nezeiescului Trup şi Sînge, «dobîndesc iertarea păcatelor, moştenirea], îm p ărăţie i cerurilor şi alte b u ­ n u ri»784. O a ltă deosebire este şi aceea că, pe G o lg ota, jertfa a fost adusă exclusiv de Iisus ; ea a fost deci n u m a i a Sa proprie, pe cînd în Liturghie, Sfînta E uharistie, deşi este jertfa Sa, totuşi este în acelaşi tim p şi a Bisericii, în tru c ît fiii ei sînt mem bre ale T ru p u lu i tain ic al lu i ITristos. Ca Trup tain ic al Lui deci Biserica jertfeşte în Sfînta Euharistie, prin S fînta E uharistie şi cu Sfînta Euharistie. Unindu-se astfel cu Iisus Hristos, «într-o com u nitate de sacrificiu» 785, Biserica jertfeşte şi se je rt­ feşte la sfînta m asă, cu A rh ie re u l său cel veşnic. d) Preoţie ierciticâ sau externă şi preoţie internă. — La Proscom idie, credincioşii au adus şi au predat preo tu lui darurile lor de p îine şi de vin, ca sim bol al v ie ţii lor, spre slava lu i D um nezeu, şi, o dată cu ele, preotul a p rim it şi d ispo ziţiile religioase, dorinţele şi in tenţiile cu care ei au însoţit aceste daruri ; realizarea cererilor pentru m întuirea sufle­ telor şi dob în dire a celor de tre b u in ţă şi de folos în veacul de acum p e n ­ tru ei şi pentru cei pentru care au adus daruri. în ru g ăc iu n ile sale, preotul pune după aceea toate aceste dispoziţii şi in tenţii ale credin­ cioşilor în le g ătu ră cu da ru rile prezentate de ei, iar în cursul ru g ă ­ ciu nii teologice şi euharistice d in cuprinsul A na fo re i credincioşii se unesc cu p reo tu l în Jertfa m ile i şi ;a dreptăţii, in Jertfa cuvîntu>lui şi a laudei, în Jertfa curăţiei şi a s f in ţ ie i7Se, aduse de el în num ele întregii Biserici. Ca să fie în să d e p lin ă această proaducere, este necesar ca, la epiclesă, şi anum e atunci cînd preo tul oferă darurile spunînd : «A le Taie dintru ale Tale, Ţie îţi aducem de toate şi pentru toate», întreaga obşte creştină prezentă la L iturghie să-şi readucă în cercul lum inos al con­ ştiinţei, într-un zbor iute şi concentrat al gîn d u lu i, toate dorinţele şi in ­ tenţiile legate de darurile predate de ei preotului la Proscom idie, spre a fi prim ite o dată cu acestea, în jertfa T ru p ulu i şi a Sîngelui lu i Iisus. Căci L iturghia reprezintă un olocaust, în care, o dată cu Jertfa euharis­ tică, se consum ă şi osîrdia, ru g ăc iu n ile , lauda şi m u lţu m irile noastre către D um nezeu cel în Treime, a ju n g în d a fi p rim ite astfel de El prin D om nul nostru Iisus Hristos. A ceastă rechem are în m em orie şi prezentare a in tenţiilor de către credincioşi trebuie să a ib ă loc într-o dispoziţie sau spirit de sacrificiu, ■ căci se cuvine ca, în L iturghie, jertfa să fie nu n u m a i a C a p u lu i Bisericii,
--------------________ _

1

i

И

784. N lcolăQ Ccibâsilcit op. cit., с з р . I, Р. О., 1 A ; с/ V i ci)j). XLI, P, О., 4GG C. Vezi şi. O . N. C îîciulă, op, cil., p. 324, ş. u. 785. Dr. N. Gihr, op. cit., vol. I, p. 135. 736. Gf. O rigen, O m ilia IX la Levilic, P. G., X II, 521— 522.

СL

— 256 — ci şi a tuturor m em brelor care alcătuiesc T rupul Lui tainic, care este Biserica. Pentru ca Je rtfa e u h aristică să fie intr-adevăr şi a în tre g ii Biserici, este adică necesar ca, îm p re u n ă cu preoţia ieratică şi ex ternă a liturghisitorilor, să conlucreze şi preoţia in ternă a credincioşilor. P rin Taina Botezului şi a M iru n g e rii, aceştia au a ju n s «preoţie sfînta*, «preo­ ţie îm părăteasca», îm p u te rn ic ită şi în d a to ra tă «să aducă jertfe d u h o v ­ niceşti, plăcute lu i D um nezeu, p rin Iisus H ristos» {I Petru II, 9 şi 5 ; cf. şi A poc. I, 6 ; V , 10). V ia ţa în tre a g ă a fiecărui creştin se cuvine, adică, să fie un prinos sau un dar de jertfă, aşa cum îndem na S fîntu l A p o sto l Pavel : Să înfăţişaţi trup u rile voastre ca o jertfă vie, sfîntă şi p lă c u tă lui Dumnezeu, ca o în c h in a re (cult) duhov nicească d in partea voastră» (Rom. X II, 1)· Cu deosebire însă în clipa aducerii Sfintei Jertfe e u h aris­ tice, fiecare credincios trebuie să se silească în chip special a face «ca să moară tot ceea ce alcătuieşte într-însul om ul cel păm întesc, adică... necurăţia, patim a, pofta rea, m înia, iuţim ea, răutatea» (Col. III, 5, 8), s a u , precum sfătuia S fîntu l A p o sto l Petru : «Să v ă depărtaţi de poftele trupeşti, care se oştesc îm p o triv a su fletulu i» (I Petru II, 11), Este vorba deci de o înfrînare şi am uţire a tot ceea ce este pasiune şi preocupare omenească, în clipa suprem ă a Sfintei Jertfe, o dom inare p lin ă de sfor­ ţări şi o golire eroică de e go ism u l nostru, pentru a deveni, astfel nişte răstigniţi îm p reu nă cu H ristos, în această c lip ă a aducerii Jertfei Trupului şi S îngelu i euharistie al D o m n u lu i. , Negreşit, «ex piaţiunea (ispăşirea) noastră personală este in d isp e n ­ sabilă, dar ea înse a m n ă prea p u ţin lucru, dacă ţinem seama de ceea ce sîniem datori. Iisus în s ă se face prezent pe sfintele altare, pentru a p rim i neînsem natele noastre dispo ziţii de p o c ă in ţă şi pentru a le da o v aloare nem ăsurată prin u nire a lor cu suferinţele sfintelor Sale Patim i» 787. F iind deci ca nişte m orţi care trăiesc ascunşi cu H ristos în D um n ezeu (Col. III, 3), Jertfa B isericii este p rim ită, în truc ît este ascunsă în Jertfa Lui, în care, cu care şi p rin care jertfim . Ia tă deci ceea ce trebuie să fie înv ăţaţi să ştie şi să se silească a în d e p lin i şi credincioşii, m ăcar la tim pul epiclesei : să se înfăţişeze ca nişte victim e de jertfă, fiin d morţi p ăc atulu i, cu h o tărîrea de a lua asupra lor crucea în d e p lin irii obligaţiilor ce le sînt im puse de condiţia sau situaţia fiecăruia, cît şi de încercările, la care ar fi supuşi în v ia ţă , făcînd pe D um nezeu s tă p în u l vieţii lor, voia lor supunîndu-se şi u rm în d p o ru ncilor Lui. O jertfă s p i­ rituală totală deci, în sensul m e ditaţie i F e ricitu lui A u g u stin în le g ătu ră cu textul din M a te i X X II, 37 («Să iubeşti pe D om nu l D um n e ze u l tău din toată inim a ta...») : « С е -ţi m ai răm în e d in inim a ta, cu ce să te m ai iubeşti pe tine însu ti ? С е -ţi m ai răm în e d in sufletul şi d in cugetul tău ? Căci D om nul a zis : d in toată, d in tot... C el ce te-a făc u t 'îţi cere totul».788. · Esenţialul este, adică, să ne silim a realiza în această clipă o stare de spirit de adev ărată incandescenţă, înfăţişîndu-ne, precum zicea S fîn ­ tul loan G ură de A ur, cu o v o in ţă şi cu o in im ă în c ă lz ită de rîv n ă r e li­
787, M gr C h e viot, op. cit., p. 173. 788. Fer. A ug ustin, Serm o X X X IV , 4, 7, P. L., X X X V III , 212.

— 257 —

f

gioasă ,8Э. La aceasta se m ărg in e şte preoţia credincioşilor în Liturghie, o preoţie internă, a d ic ă o s lu jb ă la alta ru l inimii,, spre deosebire de
p r e o ţia e x te rn ă şi s a c r a m e n ta lă e x e r c ita tă de lit u r g h is it o r i la sfântul

jertfelnic. C hiar p e n tru a ce ştia d in u rin ă, şi m ai îna in te de oricine p e n ­ tru ei, slujba la alta ru l in im ii este p rim a dintre d ato riile lor sfinte, în ­ trucît prin «lim bai', a d ic ă p rin ru g ă c iu n ile şi «m îna» lor se săvîrşeşte sfinţirea Jertfei. Ca u n u l ce este «în să rc in a t să se roage p e ntru toţi, preotul — precum 'conchide S fîn tu l lo a n G u ră de A u r — se c u v in e să-i întreacă pe. toţi, cu atît cu cît u n ocrotitor este firesc să depăşească pe aceia pe care îi ocroteşte. D ar atu n c i cîn d in v o c ă pe S fîn tu l D uh şi să­ vîrşeşte înfricoşăto area Jertfă..., ce c u răţie , ce cucernicie n u av e m drep­ tul să-i pretindem ? I C ît de curate trebuie să-i fie m îin ile , ca instrum ente ale înfricoşătoarelor T aine, cît de curată se cuvine să-i fie lim b a în s ă r­ cinată să rostească c u v in te le pe care le ştim 1 Există u n grad de sfin ­ ţenie, de curăţie, la care să n u fie v o rb a a se ridica u n suflet care p r i­ meşte D u h u l lu i D u m n e ze u ?... S u fle tu l p re o tu lu i trebuie să strălucească întocm ai ca razele soarelui, care lu m in e a z ă lum ea» 790. Prin recitarea p lin ă de p ă tru n d e re a stih urilor care p refaţează rosti­ rea troparului C easu lui al treilea şi p rin însăşi ru g ăc iu n e a epiclesei, l i ­ turg hisitorii se silesc să a ju n g ă pe treapta cea m ai în a ltă a u rc u şu lu i şi desăvîrşitei lor creşteri d u h o v n ic e şti, p rin lucrarea h a ru lu i curăţito r al S fîn tu lu i Duh. Ei trebuie să facă în să în acela'şi tim p sforţări cruciale pentru a conlucra cu a cţiu n e a h a ru lu i, lepădîndu-se de ei înşişi, în scopul unei sfinte s im p lific ă ri şi p u rific ă ri interioare. C ăc i este lucru evident că, aşa precum s u b lin ia S fîn tu l G rigore de N a zia n z, «nim e n i nu este vrednic de m arele D u m n e ze u , de m area Je rtfă şi de M a re le Preot, dacă nu s-a dat m ai în tîi pe sine je rtfă v ie şi sfîntă lu i D um n ezeu , dacă nu I -а adus o în c h in a re d reap tă şi b in e p lă c u tă , dacă .n-a adus lu i D u m ­ nezeu o je rtfă de la u d ă şi o in im ă zdrobită, singura je rtfă pe care D um nezeu, Cel ce ne-a dat totul, o pretinde de 1a. n o i 791. Fără în d o ia lă, «ce poate fi m a i sacerdotal, precum preciza a lt S fînt Părinte al Bisericii, decît a afierosi lu i D u m n e ze u u n cuget curat şi a-I aduce darurile n e p rih ăn ite ale cucerniciei, pe alta ru l in im ii» ? 792. M a i m ult, adică, decît în oricare alte clipe ale se rv ic iu lu i său, liturg hisitorul se c uv ine să se găsească desprins cu desăvîrşire de orice um bră de vrem e lnicie, într-o stare de am uţire şi de ştergere d in spirit a oricăror p reocupări, p r in care ar putea să fie distras sau c a p tiv al urm elor şi ecourilor acestora. C h ia r n u m a i atît nu este su fic ie nt ? ace a­ sta ar fi nu m a i u n aspect n e g a tiv al u n e i stări de spirit d in care lipseşte elem entul v iu şi activ. O stare de suflet care nu este «nici rece, nici fier­ binte», ci n u m a i «c ăld u ţă» sau «în c ro p ită» (Apoc. III, 15, 16), nu conduce
789. Cf. Omilia IV, despre Anna, 6, P. G., LIV , 667— 668. 790. Sf. lo a n G u ră de A u r, Despre preolie, cartea IV, cap. 4. 791. Sf. G rigorie de N azian z, Cuv'mlare apologetică despre lugă, cap. X C V , trad, de Pr. N. Donos, Apologia..., H uşi, 1931, p. 105. «Acesta este s acrificiu l cel dinţii, cînd fiecare se aduce je rtfă şi înc ep e ele la el, pentru ca d u pă aceea să-şi poată aduce darul». Sf. A m b ro z ie al M e d io la n u lu i, De Abel, cartea II, с. 1. 792. Sf. Leon cel M are, e p isco p ul Rom ei, Sermo IV , cap. 1 (C u v in t pentru aniversarea h iro to nie i sale), P. L,, L IV , 149.
L ltu r g h le r u l e x p lic a t — 17

1
— 258 — la c o ntactul cu v a lo rile transcendente, ci lasă pe litu rg h is ito r într-o in d i­ ferenţă u cig ăto are a oricărei sp iritu a lităţi. El trebu ie să tin d ă şi să p ro m o ­ veze într-un act de concentrare vie şi a ctiv ă asupra m o tiv e lo r ru g ă c iu ­ nilor, cucerit de scopul lor, pe care să-l trăiască cu to a tă fiinţa lu i, într-un elan sincer şi stăruito r. C ăci n u trebuie să ne în c h ip u im că ru g ă c iu n ile şi toate lu c rările L itu rg h ie i ar fi sim ple talism ane, că a d ic ă sim pla lor exe­ cutare fo rm a lă ar fi de ajuns ca litu rg h isito ru l să se considere achitat de ro lu l său sacram ental. însu fleţit de credinţă şi de n ă d e jd e în a ju to ru l h a ru lu i d iv in , în c ă lz it de iubire de D um n ezeu şi pentru c re dincioşi, e .J tre­ buie să se silească a a ju n g e să încerce senzaţia s p iritu a lă a prezenţei lu i D um nezeu, a c o n ta c tu lu i cu lucrarea Lui şi a efectelor acesteia. Ca organ sau instrum ent al h a ru lu i, litu rg h is ito ru l trebuie să tin d ă a se realiza în acest sens, în m ăsura p u te rilo r lui, pentru ca aceea ce este dat să se îm p ărtăşe a scă printr-însul spre m în tu ire a c re d in c io şilo r să nu-i fie spre pierderea p ro p riu lu i său suflet. De aceea, în c lip e le de cea m a i în a ltă sfinţenie şi de înfricoşătoare tain ă, litu rg h is ito rii recurg la a ju to ru l d iv in , im p lo rîn d sp rijin u l h a ru lu i în efortul lor spiritual, siguri fiind că pe cele de lip să ale s lu jito rilo r L ui sinceri, D um n ezeu le va com plini. L itu rg h isito ru l s-ar putea considera ach ita t de slu jb a lui, însă n u m a i îu m ăsu ra în care şi el personal s-a silit să p articip e sau să conlucreze activ cu graţia dum nezeiască, p rin care se face în c e p u tu l şi desăvîrşirea m în tu irii. F ără un a taşam ent însufleţit de credinţă, fără u n efort al v o inţe i pentru m o rtific a re a v ie ţii sim ţurilor, efort în c ă lz it de dragostea fie r­ binte-a in im ii p e n tru unire a cu H ristos, S fînta E uharistie v a trece prin in im ile litu rg h is ito rilo r, care o ating şi o poartă, fără ca ei să-şi împroprieze b in e fa c e rile pe care, lor în p rim u l rînd, li le oferă M în tu ito ru l. F ără în d o ia lă , sfinţirea daru rilor nu este îm p ie d ic a tă să se săvîrşească din cauza păcatelor şi scăzăm in telor om eneşti ale litu rg h is ito ­ rilor, deoarece această sfinţire n u este efectul v ir tu ţii om u lu i, ci a h a ru lu i. Cea de a doua lucrare a h a ru lu i însă, a d ic ă sfinţirea s lu jito ­ rilor şi a c re d incioşilor, este absolut co n d iţio n a tă de conlucrarea fie ­ căruia prin v re d n ic ie m orală. 6. R u g ă c iu n e a euharistică dip tic e lo r sau a p o m e n irilo r de la S fînta Je rtfă

a) C îteva c o n sid e ra ţiu n i teologice. — Cu epiclesă, am putea spune că A n a fo ra litu rg ic ă a încheiat ru g ăc iu nea de do x o lo g ie şi euharltetie (m ulţum ire) propriu-zisă. Jertfa fiind săv îrşită p rin prefacerea' d a ru ­ rilor, acum este m o m e n tu l p o triv it pentru ru g ăc iu n e a de cerere. | în a in te de orice, Jertfa euharistică este adusă, fără în d o ia lă , |pre slava lu i D u m n e ze u cel în Treime ; este, adică, un act de adoraţie şi de m u lţum ire p entru toate cele ce s-au făcut în scopul ‘m în tu irii noastre ? este form a sau, m a i bine-zis, actul desăvîrşit, p rin care Litu rgh ia îşi îndeplineşte fu n c ţia sa latreu tică şi euharistică. Practic însă scopul u ltim al L itu rg h ie i este sfinţirea credincioşilor, a dică iertarea păcatelor, îm păcarea şi ju stific a re a lor prin îm p ărtăşirea de efectele Jertfei lui Hristos. De aceea, acum , d u p ă sfinţirea darurilor, fiin d în d e p lin ite toate c ondiţiile pentru în ă lţa re a ru g ă c iu n ilo r de cerere, litu rg h is ito rii se a d re ­

-

259

4

,

sează lui D um n ezeu cu m ijlo c ir i pentru a face pe credincioşi părtaşi la binefacerile Jertfei T ru p u lu i şi S în g e lu i F iu lu i Său. O dată cu epiclesa chiar, centrul de greutate al A nafo rei începe să se deplaseze de pe terenul latreutic-euharistic p^opriu-zis pe cel al cererii. M a i m ult, s-ar putea spune că epiclesa însăşi form ează linia de trecere de la ru g ăc iu n e a de adoraţie şi de m u lţum ire 1 a. ru găciu nile de cerere. F in a lu l tex tu lu i ei se desfăşoară într-o succesiune care conduce în chip na tu ra l şi logic la m area ru g ăc iu n e de cerere : «...Fă, adică p îi­ nea aceasta, cinstit T rupul H risto su lu i Tău, iar ceea ce este în potirul acesta, cinstit Sîngele H risto su lu i T ău, prefăcîndu-le cu D uh u l Tău cel Sfînt», anum e (parcă ar vrea să sp ună fo rm u laru l Liturghiei Sfanţului lo a n G u ră de A ur) « pentru ca să fie celor ce se vor îm părtăşi, spre tre­ zirea su fletulu i, spre iertarea păcatelor..., spre îm p lin ire a îm p ărăţie i ce­ rurilor..., iar nu spre ju d e c a tă sau spre osîndă» ; sau, ea în redactarea S fîn tu lu i V asile cel M are : «...ca să a flă m m ilă şi har îm p reu nă cu toţi sfinţii care din veac a.u b in e p lăc u t Ţie...». Puterea ru g ă c iu n ii dipticelor se în te m e ia ză pe prezenţa şi m ijlo ­ cirea M în tu ito r u lu i în Sfintele Sale T aine. Biserica nu se găseşte deci singură, acum, în ru g ăc iu nea ei. P rin ru g ăc iu nea epiclesei, com unitatea litu rg ic ă reprezentată sim bolic p rin darurile de p îin e şi vin, predate p re o tu lui la Proscom idie, a fost p rim ită în u m anitatea M în tu ito ru lu i, adică în T rupul şi Sîngele Său. N o i sîntem acum în El, Care a recapitu­ lat astfel toate luc ru rile în u n itate a n a tu rii Sale um ane. Deci, precum se exprim a F ericitul A u g u stin , «cîn d ne rugăm lu i D um nezeu în ru g ă ­ c iu nile noastre, nu ne despărţim de Fiul. C în d se roagă corpul Fiului», a dică Biserica, «El (acest corp) nu se desparte de C apul său..., care este D o m n u l Iisus Hristos, Cel ce se roagă pentru noi, Cel ce se roagă cu noi, şi Care este rugat de noi. El se roagă pentru no i ca preot al nostru ; se roagă în noi ca Cel ce este C a p u l nostru ; este rugat de noi ca D u m ­ nezeu al nostru... îl rugăm şi ne ru g ăm prin El şi ne rugăm în El» 79· 3. A m putea spune, de asemenea, cu F ericitul A u g u stin , că Biserica în ­ treagă, de la o m argine la alta a p ă m în tu lu i, se roagă ca un singur om «cu C a p u l ei şi sub C ap u l ei» 7Ui, A sistat de un s p rijin ito r şi m ijlo c ito r atît de puternic, preotul dă deci curs, p lin de încredere şi de speranţă, cererilor sale înaintea lui D um nezeu, pentru m e m brii Bisericii. în esenţă, obiectul acestor m ijlo ­ ciri este ca Sfînta Je rtfă sau D arurile , care au fost prim ite, să-şi facă efectul lor 7 !)5 , adică să se acorde, în sc h im b u l acestor D aruri, harul d u m ­ nezeiesc, iertarea p ăcatelor şi m oştenirea îm p ărăţie i cerurilor, iar cei v ii să fie în v re d n iciţi a se îm p ă rtă ş i fără a cădea în osîndă. C um este şi firesc, la loc de frunte în aceste m ijlo c iri stau cele p en­ tru in tenţiile litu rg h isito rilo r 7 U fi şi ale credincioşilor care asistă la slujbă şi au adus darurile pentru Sfînta Jertfă, precum şi ale tuturor pe care
793. Fer. A ug ustin, In P salm um L X X X V , [, 4, P. L. X X X V II.
794. Ib id e m , col. 1084. 795. C f. N ic o la e C a b a s ila , op. cil., cap . X X X I I I , P. G., CL, 44 A —-U .

79G. în d a tă după sfinţirea darurilo r, d ia co n u l se adresează, chiar preotului : «Pomeneşte-mă (am inteşte-m ă) în sfintele ru uâc iu n i, părinte*, la care preotul răs­ punde : «Să te pom enească D o m n u l D um ne ze u Intru îm p ărăţia Sn...».

260 —

preotul i -а p o m e n it la Proscom idie, sau îi pom eneşte n o m in a l chiar acum după sfinţirea d a ru rilo r : «...Pomeneşte (adu-ţi am inte), D oam ne, pe (de) cei ce Ţi-au adus Ţie aceste daruri şi pe aceia pentru care şi p rin care şi ele la care au fost aduse acestea» (L iturghia S fîn tu lu i V a sile cel Mare). R u g ă c iu n e a dip tic e lo r îm brăţişează în cererile ei n u n u m a i b u n u ­ rile supranaturale şi nepieritoare din ordinea h a ru lu i şi a m în tu irii, ci şi trebuinţele şi n e v o ile d in toate c o n d iţiile şi situ aţiile v ie ţii .vre m e l­ nice ale cre d inc io şilo r de pretutindeni, care se găsesc în u n ita te de c re d in ţă şi îm p ăc a ţi cu Biserica 7 U 7 . O b ie c tu l acestor pom e niri, rîn d u ite într-o lungă, a m ă n u n ţită şi im presio nantă enum erare -în fo rm u la ru l L i­ tu rg h ie i S fîn tu lu i V a sile oel M are, se poate rezum a în fo rm u la scurtă din L itu rg h ia S fîn tu lu i lo a n G u ră de A ur, prin care se cere ca D aru rile «puse înainte (τά προκείμενα, care se află de faţă), spre bin ele nostru al tutu^ ror să le înto cm ească (έξομάλισον, să le potrivească, să le aplice), du p ă tre­ buinţa deosebită a fiecăruia...» (prim a ru g ăc iu n e du p ă «T atăl nostru...»). Negreşit, D u m n e ze u ne acordă oricînd h a ru rile Sale, cîn d I Ie cerem prin m ijlocirea F iu lu i Său, adică pentru m eritele Lui. In L iturghie .însă milele şi în d u rările Sale se revarsă m ai bogat, în tru c ît aici, aşa precum remarca Sfîntu l lo a n G u ră de A ur, ru g ă c iu n ile noastre au o putere deo­ sebită nu n u m a i p e ntru că sînt întărite, însufleţite şi susţinute de ru g ă ­ ciunile preoţilor şi ale sfinţilor îngeri, care p a rticip ă în chip nev ăzu t la sfînta slu jb ă, ci m a i ales pentru că ru g ă c iu n ile noastre sînt însoţite şi susţinute de m ijlo c ir ile F iu lu i lui D um nezeu, care înfăţişe a ză T atălu i Jertfa Sa adusă p e n tru m în tu ire a lu m ii 798. De aceea, în ru g ăc iu n e a d ip ­ ticelor se face «a m in tire de toţi îna intea D o m n u lu i, în prezenţa chiar a T rupului şi a S în g e lu i S ău» 7 ;| ,J. Desigur, nu este în puterea noastră să ştim în ce m ăsu ră se v or îm ­ plini cererile noastre, căci precum nu putem găsi cu m inte a u n term en de com paraţie p e n tru c h ip ul în care darurile se fac sau sînt p rim ite în Trupul şi Sîngele D o m n u lu i, tot aşa nu se poate cunoaşte m ăsura în care ele sînt p rim ite de D um n ezeu so°. N e referim astfel la daruri, avîn d în vedere sau în ţe le g în d valoarea m o rală a a ctu lu i în sine de oferirea sau aducerea d a ru rilo r de către credincioşi, sau, m ai precis, m o ra li­ tatea, adică g rad u l lor de pregătire. Prin ele însele, darurile, ca creaturi neraţionale sau n e însufle ţite , n u pot fi atinse de păcat, deoarece acesta este o boală a v o in ţe i, ap arţin în d astfel fiinţelor raţionale. Deci, dacă cel ce aduce d a ru ri este păcătos, aducerea lu i este za d arnică, în tru c ît nu-i aduce nici u n folos, deşi prin ele însele darurile nu sînt n ep lăcute lui Dum nezeu, căci «tot ce a făcut D um nezeu este bun» (I Tim . IV , 4). Ca atare, nim ic n u se o pune ca ele să fie b in ep rim ite de D um nezeu, cînd sînt aduse de Biserică, p rin litu rg h isito ri (παρά ’αγαθών ’ανδρών, zice N ic o ­ lae Cabasila), spre slava Lui şi pentru m în tu ire a a to a tă lum ea. Ele se
797. Vezi Sf. C h irii al Ie ru s a lim u lu i, Cateheza V mistagogică, 8. 798. Cf. Sf. lo a n G u ră de A ur, Omilia III, împotriva anomeilor, despre ne cu­ prinsa natură a lui Dumnezeu, 6. 7. i 799. La divine liturgie meditee par. Gogol. T raduction frangaise faite sur l'originalc russe par le R. p . Dom T heodore B elpaire, Prieure d 'A m a v sur M euse, 1934, p. 46. 800. N icolae C a b a sila, op. cit., cap. X L V II, P. G., 469 B.

0 l, 4-

— 261 — sfinţesc, adică, sfinţin d apoi şi pe credincioşii care sînt în stare de vrednicie. Sfinţirea da ru rilo r n u p o a te fi îm p ie d ic a tă de nim ic, deoarece ea nu se săvîrşeşte p rin puterea sau v irtu te a o m u lu i şi deci nu poate fi zăd ărn ic ită d in p ric in a e v e n tu a le lo r p ăcate om eneşti ale liturghisitorilor. Căci, propriu-vorbind, cel ce săvîrşeşte intr-adevăr aducerea nu este preotul, ci h a ru l care sfinţeşte darurile (căci aducerea darurilor este de fapt sfinţirea lor). «P reotul litu rg h isito r nu este decît u n s lu ji­ tor al h aru lu i. El nu aduce n im ic de la sine însuşi şi nici nu cutează să facă sau să rostească ceva d in propria-i socotinţă sau jud ecată». Totul, fie cuvinte, gesturi sau luc ru ri, sînt aduse de el aşa cum le-a prim it, adică aşa cum i-au fost prescrise de Biserică. R ezultă deci « lă m u rit că S fintele D aruri sfinţesc toate şi totdeauna pe credincioşi, fiin d p rim ite în to td e a u n a de D um nezeu... Sfinţirea cre­ dincioşilor este însă n e a p ă ra t c o n d iţio n a tă de rîv na sau conlucrarea lor ; de aceea, ea poate să fie îm p ie d ic a tă de nepăsarea noastră. Căci h arul ne sfinţeşte p rin S finte le D a ru ri n u m a i dacă ne-a găsit p reg ătiţi pentru sfinţire. D acă însă ne-a a flat nepregătiţi, nu ne aduce nici un folos, ci, d im p o triv ă, ne p ric in u ie ş te o nem ăsurata pagubă...» ; haru l poate fi îm p ie d ic at de n e v re d n ic ia n o a s t r ă 801. Aceasta rezultă şi din însuşi felul în care p reo tu l litu rg h is ito r se roagă pentru sine în partea finală a dipticelor din L itu rg h ia S fîn tu lu i V asile cel M are : «Pomeneşte (adu-Ţi am inte), D oam ne, ...şi (de) a m ea nevrednicie ; iartă-mi toată greşeala cea de v o ie şi cea fă ră de v o ie şi să nu opreşti, pentru păcatele mele, h aru l S iîn tu lu i Tău D u h dinspre 8 0 3 (’απο) darurile ce sînt puse înainte». Trebuie să adm item deci c ă D u m n ezeu , Care cunoaşte in im ile şi cugetele tuturor, va p rim i da ru rile noastre şi ne va îm p ărtăşi de b in e ­ facerile Sale în m ăsura în care n o i în şin e nu sîntem o piedică p rin nepregătirea şi p u ţin ă ta te a e v la v ie i noastre. A cordarea sau neacordarea binefacerilor, care n i se m ijlo c e sc p rin Sfînta Jertfă, stă însă m le g ă ­ tură nu n u m a i cu v re d n ic ia ori n e v re d n ic ia noastră, ci depind şi de gradul în care cererile şi d o rinţele fo rm ulate se încad rează în p lan u l Proniei şi al ic o n o m ie i d iv in e p en tru m în tu ire a lu m ii. Sub această re­ zervă şi în acest spirit se în a lţă , de altfel, ru g ă c iu n ile Bisericii, care m ijloceşte ca «buna cerere şi dorire a credincioşilor săi, totdeauna spre bine să o prim ească» D u m n e z e u şi « d u p ă v o ia cea sfîntă a Sa să o facă» 803. Fără în d o ia lă , m ijlo c ir ile M în tu ito r u lu i pentru noi sînt ascultate înto tde au na de T atăl Său, 'C ă ru ia El îi înfăţişează necontenit în Sfînta Liturghie com oara fără preţ a m e ritelo r Sale. Se în tîm p lă totuşi uneori
301. Ib id e m , cap. X X X I V , col. 445 A, P entru p e nultim ele două alineate vezi Ibidem , cap. X X X I V , col. cit. şi cap. X L V I, col. 468 A, B, D. şi col. 469 A. V ezi şi traducerea : Ene B ranişte, T llc u ire a d u m n e z e ie ş tii Liturghii, Bucureşti, 1946. 302. In acest m om ent al L itu rg h ie i, p re p o ziţia άπδ redă ideca de pornire, în legătura cu daru rile priviLe ca punct de plecare a acţiunii de sfinţire, iar nu idce;i de separaţie sau de de părtare (de la), ca în serviciul Proscom idici, unde această rugăciune îşi m ai găseşte o în tre b u in ţa re adecvată. 303. E ctenia pentru cererea şi ciştig a re a celor de trebuinţă şi de folos.

— 262 — că cererile pe care Biserica, preo ţii şi credincioşii le unesc cu aducerea Sfintei Jertfe euharistice să n u se îm plinească. A ceasta n u constituie însă un m o tiv pentru a conchide la ineficacitatea ei, deoarece adesea, precum su b lin ia S fîn tu l A postol Pavel, «noi nu ştim ce se c uv ine să cerem» (Rom. V III, 26). Jertfa nu răm în e fără efect, în truc ît, dacă b in e ­ facerile aşteptate nu sînt acordate sub ch ip ul în care au fost form ulate dorinţele noastre, D u m n e ze u le înlocuieşte cu altele ce sînt spre fo lo ­ sul nostru şi la tim p u l pe care El îl socoteşte p otriv it. D um n ezeu ascultă deci ru g ăc iu n e a pe care Biserica o uneşte cu Jertfa F iu lu i Său, dar, aşa precum observa pe drept c u v în t S fîntu l G rigo rie cel M are, «El vrea să fie iu b it m ai m u lt decît lu c ru rile pe care le-a creat. El v oieşte să-I cerem cele veşnice m ai m ult decît pe cele p ăm înteşti» 804. A cesta este spiritul în care este concepută ru g ăc iu n e a dipticelor din L itu rg h ia S fîn tu lu i Vasile cel M are, prin care se cere pentru faptele bune ale c re d in c io şi­ lor : «Răsplăteşte-le lo r cu bogatele şi cereştile Tale daruri. Dăruieşte-le lor cele cereşti în lo c u l celor p ăm înte şti, cele veşnice în lo c u l celor vrem elnice ; cele nestricăcioase în lo c u l celor stricăcioase», p entru a culm ina în fina l : «Pe noi pe toţi ne pom eneşte în îm p ă ră ţia Ta, fii ai lu m in ii şi fii ai zilei arătîndu-ne». b) O b se rv a ţii p riv ito a re ia istoria textului. — R u g ă c iu n e a dip ticelor este p rim itiv ă sau co n stitu tiv ă, am putea zice, în A n a fo ra L itu rg h ie i creştine. L ăm u rit însă despre această veche p ractică litu rg ic ă ne v o r­ besc Serapion de T hm uis în E v h o lo g h io n u l său 805, S fîntu l C h irii al Ie r u ­ salim u lu i, în E xplicarea L itu rg h ie i S fîn tu lu i I a c o b 8 0 G , S fîn tu l lo a n G u ră de A u r în O m iliile sale 807, C o n stitu ţiile A postolice (cartea a V III- a # cap. 12) etc. Se făceau aci p o m e n iri chiar pe nu m e de v ii şi de m orţi, precum ne lasă să vedem R u g ă c iu n e a A nafo rei e p isco p u lui Serapion, de la în c e p u tu l v e ac u lu i al IV-lea. Se înto cm e au şi se p ăstrau în acest scop liste sau pom e lnice, în fo rm atul aşa-num itelor diptice, care erau un fel de carnete o bişnu ite în diferite îm p re ju ră ri d in u z u l civ il. Cele mai m ulte d in ele erau a lc ătuite din do u ă coperte de lem n, de fildeş, de aur, de argint sau de alt m etal, u n ite între ele pe o latu ră, p rin nişte
804. Sf. C rig ore cel M are, M o ra îia in lob, lib. X V , cap. 20, 805. «...Ne ru g ăm şi p e ntru toţi cei adorm iţi, care sînt pom e niţi (după p o m e ­ nirea num elor) : Sfinţeşte aceste suflete... Prim eşte şi (ru g ăc iu n ile de) m u lţu m ire ale poporului şi b in e c u v in te a z ă pe cci ce au proadus darurile şi (ru g ăc iu n ile de) m u l­ ţumire şi la tot acest popor dăruieşte-i s ănăta te dcsăvîrşită, d e p lin ătate şi bucurie şi toată propăşirea sufleteasca şi trupească» etc. 806. C ateheza V m is ’ . ag o g ic â, 8, 9 : «A po i, d u p ă săvîrşire a Jertfei d u h o v n i­ ceşti, slu jb a cea fără de sînge, rug ăm pe D um ne ?e u în prezenţa acelei Je rtfe de înduplecare, pentru pacea de obşte a B isericilor, pentru b u na rîn d u ia lă a lu m ii, ... pentru cei ce sînt în boale, ... şi aducern această Je rtfă pentru toţi cei ce au nevoie de ajutor. A po i facem pom enire şi de cei m ai d in ain te ■ ado rm iţi, m ai în tîi de p a ­ triarhi, de profeţi, de apostoli...». 4 807. «Să p lin g e m pe m o rţii noştri şi să le venim în a ju to r din toată puterea noastră... N u în zadar ne-au lăsa t A p o s to lii o b ice iu l şi p orunca : vo i ştiţi că, p otrivit lor, în Sfintele şi înfric o şăto a re le noastre T aine trebuie să se facă pom enirea celor răposaţi. Ei şliau ce folos şi ce nem ăsurat bine le aduce această pom enire. Intr-a­ devăr, In m o m e n tu l în care tot p opo rul binecredincios, la o la ltă cu ceata preoţească în picioare şi cu m îin ile rid icate aduc înfric o şăto a re a Jertfă, cum nu s-ar în d u ­ pleca D um nezeu prin ru g ă c iu n ile pe care le facem pentru ei ? N o i vorbim însă de cei ce s-au sfirşit în d reapta credinţă» (O m ilia I I I la E pistola către F ilip en i, 4).

— 263 — belciuge sau un fel de m ici balam ale, pentru ca să se poată deschide sau închide u n a peste alta. De la această conform aţie şi-a luat şi obiec­ tul denum irea de diptice (δίπτυχα = * δίς' + πτυχή, înd o itu ră în două ; Sic, de două ori -}-τ:τόασω = îndoiesc). Pe feţele lor interioare se înscriau num ele de p o m e n it (v iii pe una, iar m orţii pe cealaltă din cele două coperte), iar cînd şirul acestora era prea lung, se adău gau între cele două scoarţe, înc ă una, d o u ă 808, trei ş.a.m.d. foi de pergam ent sau de papirus (ψ.τ.τοχα, πεντάπτυχα sau πολό-τοχα), obţinîndu-se astfel adevărate caiete sau c ă r ţ iS09. De la în trebu inţare a acestor diptice în cursul ru g ăc iu nii de m ijlo c ire d u p ă epiclesă s-a ajuns la acceptarea d e n um irii lor în lim ­ b a ju l liturgic, ca term en tehnic pentru însăşi rugăciunea, în L itu rgh ierul bizantin, lista dip ticelor se deschide prin pom enirea defuncţilor şi anum e în cep în d în tîi cu m enţionarea diferitelor categorii de membri, ai Bisericii trium fătoare (străm oşi, p ărin ţi, patriarhi, p ro o ­ roci, apostoli, p ro p o v ă d u ito ri, e v an g h elişti, m ucenici, m ărturisitori etc.), ultim u l alineat d in această p rim ă parte încheindu-se în cele două Litur­ ghii prin cip ale cu cererea pentru «toţi cei m ai din ainte adorm iţi întru nădejdea în v ie rii şi a v ie ţii veşnice şi-i odihneşte pe dînşii, D um nezeul nostru, acolo unde străluceşte lu m in a feţei Tale». înseam nă, oare, că p rin această u ltim ă cerere ne referim şi la m e m ­ brii Bisericii triu m fătoare ? L ăm urirea acestei întrebări este im pusă în ­ deosebi de u rm ăto ru l curs al ru g ă c iu n ii dipticelor din form ularul de sub num ele S fîn tu lu i lo a n G u ră de A ur, care decurge astfel : «încă a d u ­ cem Ţie această s lu jb ă d u h ov nicească pentru cei adorm iţi în credinţă : strămoşi..., patriarhi, prooroci, apostoli, ...evanghelişti, m ucenici etc. dar «m ai ales pentru Preasfînta, curata... de D um nezeu N ăscătoarea şi pururea Fecioara M a ria », «pentru S fîn tu l lo a n Proorocul, înaintemergătorul şi Botezătorul...»·. U n răspuns afirm a tiv la întrebarea de mai sus se găseşte categoric exclus pentru tem eiu ri teologice, întrucît în prim ul rînd sfinţii «se b u c ură deja — deşi în c ă nedeplin, p în ă la judecata u n i­ versală — de b u n u rile eterne» S 1 °. în dep lin acord cu în v ă ţă tu ra .B is e ­ ricii, N ic o la e C abasila su b lin ia — tocm ai în legătură cu textul de m ai sus — că Biserica nu se roagă pentru sfinţi, ci «pentru cei care au ră ­ posat fără prea m u lta sig uran ţă şi n ăd e jd e de m întuire» 8U, adică «pen­ tru cei înc ă nedesăv îrşiţi, care au nev oie de rugăciune» 8 1 й . Pentru sfinţi, Biserica m ulţum eşte, «pentru că... în tr în ş ii Biserica şi-a ajuns ţelul văzîndu-şi îm p lin ită ru găciu nea pentru îm p ă ră ţia cerurilor» 813. A şa precum rem arca acest teolog, în Liturghie «Jertfa noastră nu este deci n u m a i de cerere, ci şi de m u lţum ire» 8U. M a i m ult chiar : ea
808. Cf. H. Leclercq, Diplyqu.es, în «D ic tio nnaire d’A rcheologie chretienne et de Liturgie», t. IV , partea I, coi. 1045— 1170. V ezi şi broşura noastră D iplicc sau pom elnice , Piteşti, 1926. 800. A dr. Fortesque presupune ca dipticele au fost' primele parii din serviciul Liturghiei, scrise în form a de cărţi (op. cit., p. 152). 810. Hr. A ndruţos, op. cit., p. 445.
311. N ic o la e C a b a s ila , op . cit., c ap X , P. G ., CL, 388 C.

812. Ibidem , cap. X X X III, col. 441. 313. Ibidem , cap. X X X I I I şi X L IX . 814. Ibidem .

I

— 264 —
este in p rim ul rînd o je rtfă de m ulţum ire, precum re zultă d in Însăşi
d e n u m ir e a ei de «euharistie». Ca şi la Proscom idie, «aşa şi acum , c în d

>

-ь rr

D arurile au lost jertfite şi sfinţite, p rin ele preotul m u lţum e şte lu i D u m ­ ne ze u , dar îl şi r o a g ă ; el exprim ă şi m otivele m u lţ u m ir ii,■ da,r a d a u g ă şi obiectele cererii. C ine constituie m otivele m u lţu m irii ? S fin ţii I Pen­ tru că într-înşii Biserica a şi m oştenit de fapt îm p ă ră ţia cerurilor prin n e n u m ă r a ţii ei fii pe care i -а trim is ca pe o colonie în cer şi pe care fe ricitul P avel i -а n u m it Biserica celor întîi-născuţi, care sînt înscrişi în ceruri» (Evr. X II, 23) F orm ula d ip ticelor ne lasă să subînţelegem că Je rtfa este adusă între altele şi pentru m o tiv u l că D um nezeu a ridicat .sfinţi dintre o a­ m eni pentru ca să se roage pentru noi. Astfel, în ru g ăc iu n e a dipticelor din cele două form ulare p rin cip ale .ale L iturghiei se cere ca D um n ezeu să prim ească m ijlo c irile lor pentru noi : «pentru ale căror ru g ăc iu n i, cercetează-ne pe no i, D um nezeule», fapt prin care apare exclusă ideea că această ru g ăc iu n e ar fi concepută în beneficiul sfinţilor. Sensul p re ­ poziţiei. «pentru» d in -primul a lin e a t al dipticelor, d in fo rm u la ru l S fîn tu ­ lui lo a n G u ră de A ur, apare precizat de altfel în perspectiva a d v e rb u ­ lui «încă» d in cuprinsul aceluiaşi alineat, termen care m archează o schim bare de plan, constituind o indicaţie pentru un m o tiv sau scop nou, pentru care este adusă Sfînta Je rtfă euharistică, spre deosebire de cel exprim at în a lin e a tu l de d u p ă încheierea epiclesei. A n u m e , «această s lu jb ă cuvântătoare Ţi-o aducem Încă» şi pentru alt m o tiv sau în alt scop, care se concentrează în m u lţum irea pentru dăruirea de sfinţi în s p rijin u l nostru. Printr-o stilizare m ai directă a tex tului ru g ă c iu n ii dip tic e lo r din form ularul S fîn tu lu i V a sile cel M are, claritatea sensului p o m e nirii, sfin ­ ţilor este a sig u ra tă în c h ip expres şi scutită de greutăţi de interpretare. A nu m e, d u p ă epiclesă se c o ntinu ă («...Ţie ne rugăm ...») «pe n o i pe toţi, care ne îm p ărtăşim dintr-o p îin e şi dintr-un potir, să ne uneşti p rin îm ­ părtăşirea ace lu iaşi Sfînt Duh..., să aflăm m ilă şi har cu toţi sfinţii : cu străm oşii..., p a triarh ii, proorocii, apostolii», dar «m ai ales cu Preasfînta... de D um n ezeu N ăscătoarea.,., cu S fîntu l lo a n Botezătorul, ...cu sfinţii... A postoli şi cu to ţi sfinţii». Precum se vede, ru g ăc iu n e a dipticelor apare în acest fel ca un act de m ijlo c ire p e ntru îm p ărtăşire a credincioşilor în com u nitate cu sfinţii, de roadele sau efectele Je rtfe i de pe G olgota a ctu aliza tă în Liturghie, N u este greu de observat raportul de oarecare analo gie al acestei for­ m ule cu cea d in p rim u l a lineat d u p ă epiclesa din L itu rg h ia S fîn tu lu i loan G u ră de A u r : «Pentru ca să fie» (Jertfa euharistică) «celor ce se vor îm p ărtăşi, spre iertarea păcatelor, spre îm p ărtăşirea cu S fîn tu l D uh spre îm p lin ire a îm p ă ră ţie i cerurilor...». în c e p în d în c ă din prim a perioadă a ev ului m ediu, dipticele, ca şi întreaga R u g ăc iu n e a A n a fo re i liturgice, se recită tain ic într-o e n u m e ­ rare siste m atiza tă a tuturor categoriilor de credincioşi şi în referire la trebuinţele specifice respective. E diţiile de astăzi înscriu înc ă fo rm u la
815. Ibidem şi cap. X.

— 265 — corespunzătoare pentru p o m e n iri n o m in a le de v ii şi de m o rţi — în tain ă însă — , «pe cine va v o i preotul». Deşi ediţi