Sunteți pe pagina 1din 7

Modele epice in perioada interbelica "Era la cativa ani dupa sfarsitul Primului Razboi Mondial, la inceputul unui timp

ce parea numai al sperantei. Omenirea traia o clipa de naivitate, scaldandu-se in visuri utopice..." Geo Bogza, Jurnal de copilarie si adolescenta

Prezentare generala: perioada interbelica este intervalul dintre cele doua razboaie mondiale (1918-1939) Inceputul literaturii este marcat de prima aparitiei a revistei care isi propune sa ocupe din nou, duparazboi, exclusiv literatura " Sburatorul, de Eugen Lovinescu,teoretician al modernismului. (1919) "6000 de romancieri. Acesta este numarul de romancieri in Franta. Cati avem noi? Poate numai a mia parte. Sa fericim Franta, sa plangem Romania?" Primul obiectiv s-a realizat prin lansarea unor nume ca Ion Barbu, Camil Petrescu, Ilarie Voronca, George Clinescu, Pompiliu Constantinescu. Al doilea obiectiv a cunoscut un proces mai ndelungat de constituire. Eugen Lovinescu i dezvolt concepiile sale moderniste n lucrrile Istoria civilizaiei romne moderne i Istoria literaturii romne contemporane. Anii interbelici se caracterizeaz n literatura romn printr-o remarcabil dezvoltare a romanului care n scurt timp atinge nivelul valoric european. Romanul romnesc i lrgete tematica, el cuprinznd medii sociale diferite i problematici mai bogate i mai complexe. n romanul interbelic se continu inspiraia rural prin operele lui Sadoveanu, i Rebreanu, dar pe trepte valorice superioare i cu modaliti specifice. Acum apar si romanele citadine n care cadrul de desfurare al aciunii este oraul modern. Aa avem creaiile lui Camil Petrescu, George Clinescu, Hontensia Papadat Bengescu. Legat de mediul citadin se dezvolt i problema intelectualului strlucit ilustrat de romanele lui Camil Petrescu. n aceasta perioada se intensific dezbaterile cu caracter teoretic n legtur cu romanul. Astfel, Garabet Ibrileanu n studiul Creaie i analiz constat existenta a dou principale tipuri de roman: romanul de creaie, care prezint personajele ndeosebi prin comportamentul lor romanul de analiz care este interesat de viaa interioar,de psihic.

Romanul interbelic cunosate doua categorii:

Romanul traditional- realist,obiectiv, doric

-Ion (1920)Liviu Rebreanu

-Enigma Otiliei (1938)George Calinescu

Romanul modern - de analiza,ionic

-Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi(1930) Camil Petrescu - Maitreyi (1933) Mircea Eliade Romanul obiectiv- trasaturi Constructia textului narativ -tema este preponderent sociala -reflecta in mod obietiv realitatea unei epoci -se creaza iluzia vietii -elementele sunt narate cronologic -cadrul spatiu-temporal este bine precizat -este preponderent conflictul social, exterior Narator si naratiune -este omniscient si omniprezent -apare ca instanta incontestata si autoritara -Faptele sunt relatate in mod obiectiv -Naratiunea se realizeaza la persoana a III-a -Secventele narative se imbina prin inlantuire Personaje - Se pune accentul asupra unei trasaturi definitorii a caracterului lor -reprezinta diferite categorii sociale (avarul, negustorul, coruptul,arivistul) - Au o evolutie previzibila - Reprezinta o anumita temporalitate istorica -Autorul insita asupra portretului lor complet

ION Romanul Ion a fost publicat in 1920 si infatiseaza universul rural, intr-un mod realist, fiind o fresca sociala a satului ardelean de la inceputul secolului al XX-lea Tema centrala, posesiunea pamantului, este dublata de tema iubirii. In plan simblic,destinul personajului se plaseaza pe doua coordonate : Eros si Thanatos.Roman-corp sferoid- releva natura romanului care evidentiaza o lume

supusa destinului,o lume imanenta,inchisa in care nu poate actiona nimeni si nimic din afara spre a schimba destinul personajelor,de aici si atitudinea detasata a naratorului. Simetria incipit-final=drumul spre Pripas este dinamic si energic,la fel ca cei implicati in hora.Cu toate acestea destinul personajelor este anuntat de Hristosul ruginit plasat la intrarea in sat si care anunta o lume in deriva;Finalul romanului este marcat tot de o descriere a satului Pripas,dar de aceasta data spre iesirea din el;Drumul este de aceasta data sinuos si greu de parcurs,dinamismul acestuia s-a stins in modul in care si personajele au sfarsit. Romanul este alcatuit din dpua parti opuse si complementare, coordonate ale evolutiei interioare ale personajului : Glasul pamantului si Glasul iubirii. Exista 13 capitole (numar simbolic, nefast) denumite sugestiv, discrusul narativ avand un inceput si un sfarsit: Inceputul, Zvarcolirea, Iubirea, Nunta, Streangul, Blsetemul, Sfarsitul. Prin tehnica planurilor paralele sunt prezentate, prin alternanta, vietile taranilor si a intelectualitatii rurale. Tehnica contrapunctului este folosita pentru a pune in lumina diferentele dintre cele doua lumi prin prezentarea acelorasi reme in planuri diferite, in situatii verosimile.Caracterul de fresca al romanului este semnalat de George Calinescu: "Hira in sat, bataia intre flacai, rocmeala pentru zestre, nunta[...] nasterea, moartea[...] sunt momente ale calendarului sempitern ale satului" si este dat si de numatul mae de personaje, care "nu sunt indivizi cu viata unica, ci exponenti ai clasei si generatiei" Ion Pop al Glanetasului "Ion este expresia instintului de stapanire a pamantului, in slujba caruia pune o inteligenta ascutita, o cazuastica stransa, o viclenie procedurala si, cu deosebire, o vointa imensa: nimic nu-i rezista " Eugen Lovinescu "Ion nu este insa decat o bruta, careia siretenia ii tine loc de desteptaciune. Lacomia lui de zestre este centrul lumii si el cere cu inocenta sfaturi dovedind o ingratitudine calma. Nu din inteligenta a iesit ideea seducerii, din din viclenia instinctuala, caacteristica oricarei fiinte reduse" George Calinescu ENIGMA OTILIEI Enigma Otiliei este un roman realist, de tip balzacian si apare in anul 1938, fiind " un roman solid de caractere, un roman clasici, cu o tipologie memorabila si situatii, replici ce au intrat in limbajul comun. Nu s-a invechit in niciun chip, chiar daca, intre timp, tehnicile romanaesti s-au schimbat de cateva ori..." di, de asemenea, " un roman puternic, impecabil construit" (Eugen Simion) Prin tem, romanul este balzacian i citadin. Enigma Otiliei descrie istoria unei familii al crei destin este strns legat de o motenire Autorul este omniscient ,asa cum se observa din primele randuri cu care incepe romanul, situand exact personajele, actiunea, in timp si spatiu Descrierea minutioasa a strazii Antim (a cladirilor, a interioarelor etc.), pustie si intunecata, avand un aspect bizar, varietatea arhitecturala, amestecul de stiluri, ferestrele neobisnuit de mari, lemnaria vopsita care se dezghioga, faceau din strada bucuresteana o caricatura in moloz a unei strazi italice. Roamnul este "o fresca din viata burgheziei bucurestene", avand ca teme familia si societatea. Tema se contureaza inca de la inceput, cand Felix este prezentat de catre Otilia familiei: matusa Aglae cu sotul sau Simion, verisoasa Aurelia si unchiul Costache. Acestia sunt antrenati intr-un joc de carti, fiecare fiind interesat de castigul material.

Titlul iniial, Prinii Otiliei, reflecta ideea balzacian a paternitii, pentru c fiecare dintre personaje determin ntr-un anumit fel destinul orfanei Otilia, ca nite prini. Autorul schimb titlul i deplaseaz accentul de la un aspect realist, la tehnica modern a reflectrii poliedirce, prin care este realizat personajul principal. Otilia devine o enigm pentru c fiecare personaj din roman o percepe n mod diferit, nereuind s o defineasc n totalitate. Se observa preferinta pentru detaliu in descriere si trecerea de la planul general la primplan si reperele temporale si spatiale exacte. "intr-o seara de la inceputul lui iubie 1909, cu putin inainte de orele 10, un tanar [...] intra in strada Antim, venind dinspre Sfintii Apostoli cu un soi de valiza in mana [...]. Casa avea un singur cat, asezat pe un parter scund ale carui geamuri patrate erau acoperite de hartie translucida,imitand un vitraliu de catedrala. Partea de sus privea spre strada, cu patru ferestre de o inaltime absurda, formand in varful lor cate o rozeta gotica..." Observam simetria incipitului cu finalul. Replica batranului Constantin Giurgiuveanu "nu-nu sta nimeni aici,n-nu cunosc", care este amintita si in final; "Aici nu sta nimeni" Apar tipologii de personaje: Otilia-cocheta, Felix- amibitiosul, Stanica Ratiu-arivistul, Aglae- baba absoluta fara cursur in rau, Titi- debilul mintal, infantil si apatic, mos Costache -avarul batran, Aurica- fata batrana, Simion-dementul senil, Pascalopol- aristocratul rafinat. Motivul mostenirii: "unde sunt banii, intreba Aglae agitata, unde sunt banii lui? Doar n-a stat fara un ban in casa! Avea o punga cu el, aia care i-a cazut jos deunazi. Dar trebuie sa fi avut bani. " "-Fiindca dumneata iei tot..[...] Asta putin lucru este? Aglae se imblanzi: - Dar daca a lasar vreaun testament pentru Otilia? banui ea." " Stanica, netulburat, pipai mai departe salteaua apoi vata brusc mana sub ea si trase pachetul cu bani" REFLECTAREA POLIEDRICA otlitia este caracterizata prin pareri;e celorlalte personaje despre ea "n-ar fi rea Otilia, daca n-ar fi falsa", " o destrabalata ca Otilia" -Aurica " obraznica,dar indrazneata, urata nu" -Aglae "o tarfa" - Titi " Otilia e foarte frumoasa, si apoi culta, talentata"- Felix " Un temperament de artista " - Pascalopol " Fe-fetita mea" - Mos Costache "Strasnica fata" - Stanica ratiu Elementele romantice se adauga tehnicii balzaciene: personajele sunt grupate antitetic (Felix si Otilia se opun, prin puritatea lor morala, arivistilor si meschinilor din jurul lor; generozitatea lui Pascalopol se opune avaritiei lui Costache s.a.m.d.); analiza

sentimentului iubirii, atmosfera de puritate degajata amintesc de paginile romantice ale lui Stendhal.

Romanul modern, de analiza, ionic Structura textului -tema este preponderent psihologica -actiunea se desfasoara mai ales in mediul citadin - se observa o orientare pronuntata catre eu, catre analiza vietii interioare -cadrul spatio-temporal oscileaza intre precizie si imprecizie -preponderent este conflictul interior, psihologic Narator si naratiune -relatarea faptelor se face la persoana intai, imaginea realitatii devenind subiectiva. - perspectiva narativa poate di unica sau multipla, deoarece realitatea este privita si prin prisma altor personaje -actiunea este de multe ori discontinua -ca tehnici narative apar memoria afectiva, involuntara, durata subiectiva si fluxul constiintei (preluate de la Marcel Proust) -Modalitatiile artistice frecvente folosite sunt introspectia, monologul interior,jurnalul intim, evocarea, corespondenta, memoriile si autobiografiile, care favorizeaza analiaza psihologica, Personaje -Apare personajul martor si personajul reflector -personajele nu mai sunt tipice, ci puernic individualizate -unul dintre personaje este fregvent si narator ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, INTAIA NOAPTE DE RAZBOI A aparut in 1930 si este un roman de tip proustian. "dar atunci care este insusirea romanului Ultima noapte de dragotse , intaia noapte de razboi? este acea de a fi o proza superioara. Un om cu suflet clocotitor de idei si pasiuni, un om inteligent si neprihanit totodata, plin de subtilitate, de patrundere psihologica, dar si naivm cu inocente (si cu talente) de poet, vorbeste despre dragostea lui, despre femeie, asa cum o vede el, despre oameni, despre nasterea pamantului din haos, si din acest monolog nervos se desprinde, incetul cu incetul, o viata sufleteasca indeterminata,dar reala, un soi de simfonie intelectuala, care te surprinde prin exactitatea cu care elementele departate se intretes, care te incanta prin placerea ce poate rezulta din claritatiile psihice" (George Calinescu) Romanul este scris la persoana intai,sub forma undei confesiuni a personajului

principal, Stefan Gheorghidiu, care traioeste doua experiente fundamentale, iubirea si razboiul. "In primavara anului 1916, ca sublocotenent proaspat, iintaia data concentrat, luasem parte cu un regiment de infanterie din capitala, la fortificarea Vaii Prahovei, intre Busteni si Predeal. "Eram insurat cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma insala" Autoanaliza: "Orgoliului meu i se punea acum, de altfel, o alta problema. Nu pot sa dezertez,caci, mai ales, nas vrea sa existe pe lume o experienta definitiva, caaceea pe care o voi face, de al care sa lipsesc, mai exact, sa lipseasca ea din intregul meu sufletesc. As avea fata de mine, cei are au fost acolo, o superioritate, care mi se pare inacceptabila. Ar constitui pentru mine o limitare: "Incepusem totusi sa fiu magulit de admiratia pe care o avea ami toata lumea pentru mine, fiindca eram atat de patimas, iubit de una dintre cele mai frumoase studente si cred ca acest orgoliu a constituit baza viitoarei mele iubiri" Autenticitatea: Autenticitatea operei este data de stilul anticalofil adoptat ( lipsa figurilor de stil) si de folosirea de catre autor a propriului jurnal de razboi pentru realizarea cele de-a doua parti. Fluxul memoriei Actiunea din primul capitol are loc pe Valea Prahovei, in anul 1916,fiind posterioara intamplarii relatate in cartea I. Disctutia de la popota ,despre abrbatul inselat de neavsta declanseaza memoria afectiva a protagonistului; el incepe sa povesteasca cei doi ani si jumatate de casnicie cu Ela. Spre deosebire de opera lui Proust, la Camil Petrescu fluxul memoriei este voluntar, protagonistul analizand si interpretand trecutul, nu doar retraindu-l. Persinajele: Din mement ce naratiunea se face la persoana I, personajul principal al opere si naratorul sunt una si aceeasi perosana. Din aceasta cauza, nu putem cunoaste gandurile si sentimentele celorlalte personaje, decat in masura in care se reflecta in constiinta protagonistului. Astfel Ela devine personaj misterios, ascuns, prin faptul ca tot comportamentul ei este mediat de Stefan Gheorghidiu. Acest fapt l-a determinat pe criticul Nicolae Manolescu sa remarce ca "singurele evenimente veritabile nu sunt cele obiective, ci acele din contiinta lui Gheorghidiu. Numai pe acesteale putem povesti fara a gresi".

MAITREYI Romanul Maitreyi apare in anul 1933 si este un roman al experientei. "Maitreyi este un roman viu, substantial, cu o deschidere noua spre problematica omului modern [...] nu atat exotismul [desi nici acesta nu poate fi ignorat- este elementul inedit in romanul lui Eliade, ci un spirit nou de a gandi destinul omului in secolul XX, o vointa clara de sincronizare cu spiritul timpului" (Eugen Simion)

Autoanaliza "M-am gandit toata ziua la aceasta scenta si imi imaginam o serie de intamplari cu desavarsit absurde. Cand m-am intors la birou, m-am privit in oglinda, si pentru intaia oara in viata mea, ma voiam mai frumos. Dar an un rest de humor de care nu ma paraseste niciodata si, surprinzandu-ma in fata oglinzii, asa cum ma maimutaream ca un actor de cinema, incepui sa rad cu pofta si ma trantii pe pat, fericit ca sunt totusi un tanar inteligent si lucid" "Unde imi erau siguranta, intaietatile mele, linistea mea? Maitryi incepu sa-mi sarute mainile si sa-mi spuna ca acum l-a uitat si pe guru, si pe arbore, ca nu mai iubeste decat pe mine, ca celelalte dragoste nu au fost asa. Ramasei mut, cu o sfasietoare durere in suflet;; se naruise ceva, simteam o sfarseala si o furie impotriva mea, necunoscuta pana atunci. Asta e gelozie? ma intrebam" Autenticitatea: Aciunea romanului este data de confesiunea personajului narator, relatarea la persoana I a faptelor, introspectia, autoanaliza lucida, anticalofilismul, si utilizarea tehnicii narative moderne, "punerea in abis", prin introducerea in naratiune a fragmentelor de jurnall. Dubla perspectiva temporala: Personajul narator nu evoca pur si simplu itamplarile, rememorandu-le, ci constituie evenimente trecute prin rapoortarea la timpul prezent, dar si la felul in care le percepuse in momentul in care le traise. "Eu scriam in odaia mea. Am avut o sufocare penibila de gelozie, de caremi-e rusine ( Nota: de fapt, nu eram prea indragostit atunci, Totusi,eram gelos pe oricine p facea sa rada pe Maitryi)" Personajele Allan, protagonistul, este in acelasi timp personajul narator al romanului si un alterego al autorului. El se implica intr-o experienta erotica initiatica si, prin introspectie, isi analizeaza lucid trairile. Maitryi este eroina romanului si cel mai exotic personaj din literatura romana, simblizand misterul feminitatii. Concluzie In ceea ce priveste creatia romanelor putem afirma ca perioada interbelica este cea mai fertila din istoria literaturii romane,iar scriitorii oscileaza intre cautarea unor formul [proprii, inovatoare si valorificarea modelelor consacrate in literaturile cu traditie. 0237929

S-ar putea să vă placă și